Groza

Galben ca fclia de galben cear Ce-aproape-i ardea, Pe-o scndur veche, aruncat afar, De somnul cel vecinic Groz-acum zcea; Iar dup el nime, nime nu plngea! Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare, La el se uita. Unii fceau cruce; alii, de mirare, Cu mna la gur capul cltina i-ncet, lng dnsul, i opteau aa "El s fie Groza cel vestit n ar i-n snge-ncruntat! El s fie Groza, cel ce ca o fiar, Fr nici o grij de negrul pcat, A stins zile multe i lege-a clcat!" Un moneag atunce, cu o barb lung, La Groza mergnd, Scoase doi bani netezi din vechea sa pung, Lng mort i puse, mna-i srutnd, Mai facu o cruce i zise plngnd: "Oameni buni! an iarn bordeiu-mi arsese, i pe-un ger cumplit Nevasta-mi cu pruncii pe cmp rmsese. N-aveam nici de hran, nici ol de-nvelit, i nici o putere!... eram prpdit! Nu ateptam alt din mila cereasc Dect a muri, Cnd cretinul sta, Domnu-1 odihneasc! Pe-un cal alb ca iarna n deal se ivi -aproape de mine calul i opri. "Nu plnge, mi zise, n-ai grij, romne, F piept brbtesc; Na, s-i cumperi haine, i cas, i pine..." i de-atunci copiii-mi ce-1 tot pomenesc, Oameni buni! de atunce n tihn triesc."

i, srutnd mortul, btrnul moneag Oft i se duse cu-al su vechi toiag. Iar poporu-n zgomot strig, plin de jale: "Dumnezeu s ierte pcatele sale!"

Vasile Alecsandri