George Cobuc

Golia ticlosul
La Cahul, pe cmpie, din marginea poienii
Se-ntinser-n coloane de lupt moldovenii,
i-aveau cu ei pe vod, iubitul domn al lor,
Iar Golia, el plecat-a din faptul dimineii
Prin vale s-i reverse din lturi clreii
Ca vnturi iui ce scurm i-mpart cumplitul nor.
Iar cnd veni i vremea s urle-n zare tunul,
Micatu-s-au romnii cu miile, ca unul O lamur-a Moldovei prin sutele de ani!
Dar Golia ticlosul alt gnd avea cu soii,
i-n sulii ridicndu-i cciulele cu toii
Lsnd cmpia noastr trecur la dumani.
O clip stete vod cu inima trsnit.
ntors apoi, strigat-a spre oastea-nmrmurit,
Pe Golia artndu-l cu pumnii, cu-amndoi:
- "Oteni ai rii mele! privii-l cum se duce,
El vinde sfnta ar i vinde sfnta cruce,
M vinde, ticlosul, pe mine i pe voi!"
Cumplit se-ntoarse vod cu-ntreaga sa mnie
Spre partea de-unde Golia venea cu dumnie
Spre fraii si, n fruntea grozavilor spahii.
- "S dai fr de mil, c-i inim de fiar!
S piar-acum pmntul! Moldova-ne s piar,
Dar Golia-nti de toate s piar-acum, copii!"
i nu vedeau romnii nici moartea cum le iese
n drum, i nici potopul de turci ce-i ncinsese,
Vedeau numai pe Golia, pe scosul lor din mini.
i neputnd mai iute s-l sting de pe lume
Rosteau cu glasul urii bicisnicul su nume
Prin gemete scrnite strivindu-i-l n dini.
O, Golia, tu! pndit-ai aa de-amar vreme
Dar toate ale rii i plngeri i blesteme
Ajung-te de-a pururi, i n-ai mai fi trit!
Dar iat-le, pornite din sulii i din gur Smintiii ti la Cahul cinete-aici czur,

Czui i tu, miele, tu cel ce i-ai smintit!

Clcau spahiii-n goan pe barba ta btrn,
Iar pumnii-n loc de aur strngeau n ei rn
i-n gur-i s-adunase i snge i pmnt,
S-nece-n tine, Golio, mai repede suflarea!
Aa sfrit s aib n veci de veci trdarea,
Iar lupii fie-i preoi i gura lor mormnt!
Adnc n noaptea nopii i-n Iadul cel din urm
n care-al iernii viscol suflarea nu i-o curm
Nicicnd, stau prini n ghea ai lumilor miei:
Grozav li-e durerea, i vecinic li-e truda De-a stnga ip Cain, de-a dreapta url luda,
Iar tu, tu goale Golio, te vaiei ntre ei!