MATERIALE DENTARE CURS 1 BIOMATERIALE

ClasaI: BIOTOLERAT-Co-Cr (implantele); ClasaII: BIOINERT-Tn, Ti, (~ideale); ClasaIII: BIOACTIV- hidroxilapatita; ceramica-Al, Zr; biovitroceramica. Materiale dentare :totalitatea materialelor utilizate in etapele de laborator pentru obtinerea protezelor dentare . Ex : gipsuri, ceruri, mase de ambalat, paste pentru lustruit, materiale pentru linguri, sabloane. Biomaterial- totalitatea materialelor ce vin in relatie directa cu tesuturile parodontale, realizeaza legaturi stabile cu acestea, restaurand functiile pierdute. Ex: masele ceramice, implanturile, lineri (pentru tratamentul plagii dentinare). Biomaterial=material inert fizico-chimic, local nu genereaza reactii de respingere, ci osteoinductie. Ex: Materialele Clasa III-reactie chimica locala osteogeneza prin legatura chimica. Clasificarea materialelor dentare : I) dupa relatia de contact cu tesuturile parodontale; II) dupa origine ; III) dupa destinatie ; IV) dupa domeniul de aplicare. I) 1) materiale provizorii-vin in contact cu tesuturile parodontale o perioada mai scurta sau mai lunga de durata (24ore-2saptamani) a) mat. temporare cu aplicare pentru 24-48 ore ; pansamentele ocluzale(cimenturile) :CAVITEC, CAVIDUR, FERMIN ; b) mat. cu termen mai lung (provizorii) tip pastele iodoformate -pasta Walkoff (10 zile) ;paste antibiotice, paste antiseptice. c) mat.provizorii de fixare- 24ore-7zile ;cimenturi pe baza de ZOE ,TEMP BONDcimentari coroane, punti 2) materiale definitive : utilizate in fixarile de durata definitiva ; relatia cu tesutul parodontal este de luni pana la ani de zile ; cimenturi pentru fixare :FOZ (fosfat de zinc), PCZ (policarboxilat de zinc), CIS (cimenturi ionomere de sticla), CD (cimenturi diacrilice/rasinile cu dubla/tripla polimerizare) 3) materiale speciale : utilizare instantanee (pasagera), materiale de amprentare, materiale pentru prelucrat, lustruit proteze. Ex : materiale pentru amprentare (3-5 minute).

II) a) minerala- amalgamele dentare, gipsul dentar, cimenturile silico-fosfatice; b) organica rasinile acrilice simple (R.A.S.), rasinile diacrilice (R.D.C.) ; c) mixta-cimenturi ZOE armate ; RDC (rasinile diacrilice compozite). III) a) mat. pt. restaurari coronare directe (obturatii); b) mat. pt. amprentare; c) mat. pt. confectionarea protezei (polimeri+ metale); d) mat. pt. prelucrat si lustruit ; e) mat. pt. fixarea protezelor dentare (cimenturi). IV) a) mat. utilizate in cabinet (mat. folosite in odontologie, parodontologie, protetica , OMF) ; b) mat. utilizate in laborator(mat. pt. modele,machete,tipar, baza protezei,prelucrat si lustruit). Materialele : -sunt introduse in cavitatea bucala ; -sunt percepute ca si corpuri straine declansand o reactie de respingere; -din punct de vedere biologic nici un material dentar nu este inert si stabil fizico-chimic; -piesa protetica este supusa unui proces de degradare continuu : atacurile fizico-chimice datorita microorganismelor (placa bacteriana) si presiunile ocluzale mecanice. In timp materialul se degradeaza in mediul oral. Apar modificari coloristice la R.A.S. +perforatii/fracturi datorita rezistentei mecanice reduse. La aliaje apar modificari coloristice ce duc la matuire (tarnish) si apoi corodarea cu perforarea in timp. Concluzie : In mediul oral materialele trebuie sa fie : Neiritante ; Nealergice ; Necancerigene.

Evaluarea materialelor dentare (testele de biocompatibilitate) Oricarui material dentar elaborat inainte de a fi lansat i se fac teste biologice. Biotestele se realizeaza in 3 etape obligatorii. I. Teste biologice de laborator : se realizeaza in vitro si in vivo strict in laborator ; II. Teste de laborator pe animale mari; III. Teste clinice pe cazuri clinice care se ofera voluntar. Atunci cand se constata ca intr-o etapa testul este pozitiv se opreste evaluarea si se comunica observatia. I) Teste de toxicitate si eliminare (teste primare) ;orientative dar nu foarte fine. toxicitatea acuta sistemica (T.A.S.); potentialul citotoxicsi iritational; potentialul alergic;

3 potentialul carcinogenetic (mutagen). Se fac preponderent in vitro. Toxicitatea acuta sistemica: -se obtine din materialul pentru testat o suspensie care va fi administrata animalelor de laborator /pe medii de cultura; -suspensia se administreaza timp de 2 saptamani unui tip de soricei de laborator(albi) -in acest interval grupul populational este zilnic evaluat, observat pentru a se nota efectul toxicpartial/letal ; -daca supravietuiesc mai mult de 50% -testul este negativ si se trece la testul urmator ; -daca efectul suspensiei este iritant se opreste fabricarea materialului Testul citotoxic-iritational: a) in vitro: se aplica pe culturi celulare: fibroblasti animale de laborator sau limfocite umane T dupa o prealabila cultivare a lor pe medii specifice de geloza (24-48 ore). Se aplica agar-agar si apoi solutia de material testat. Se introduce in incubator, se examineaza efectul suspensiei asupra culturilor celulare la 24, 48, 72 ore. Daca la examenul obiectiv se observa o structura densa, omogena, nemodificata a culturilor celulare=efectul netoxic, neiritational .Se va trece la etapa urmatoare. Daca se observa aparitia unui halou in structura celulara=efectul citotoxic asupra culturilor celulare datorat suspensiei= materialul este remis producatorului. b) in vivo- suspensia este injectata animalelor de laborator, subcutan, intramuscular. Se observa dupa 30-40 zile Se sacrifica animalele, se realizeaza frotiuri din zona punctionata, se observa microscopic.Se examineaza comparativ cu zona de vecinatate nepunctionata (macroscopic).

Testul alergic Pe animale de laborator prin injectarea suspensiei, subcutan sau aplicatii locale (epicutan), se va observa aparitiala sau nu a semnelor clasice (eritem si edem local), la 24 ore. Daca ele sunt prezente materialul se va respinge fabricantului pentru modificarea compozitiei. Daca nu apar se va trece mai departe la alt test. Testul de evaluare a potentialului carcinogenetic -In vitro (TESTUL AMES ,STILES) Testul AMES este un test cu actiune indirecta. Suspensia de material se aplica pe mediu de cultura ce contine salmonella (incubare 24-48 ore) . Pe acest mediu se va mai aplica un fragment de ficat si histidina inactiva (incubare 24-72 ore) Se aplica agar-agar si suspensia de material dentar ; Se incubeaza mixtura si se evalueaza la 24, 48 ore. Daca suspensia are o actiune mutagena, ficatul ce secreta histidina va activa histidina inactiva, favorizand dezvoltarea salmonelelor. Efectul mutagen va fi pozitiv. !!!!!!!! -In vivo- dureaza 2 ani si va fi asemanator cu cel de la testul citotoxic iritational. Suspensia subcutan pentru 6 luni, 1-2ani, se sacrifica animalul, frotiuri, microscopic. Cel mai concludent examen de evaluare a potentialului cancerigen. -Testarea prin implantare : Pentru testarea unui material cel mai elocvent test = testul implant preparat intraosos la animale medii, mari (tibie-iepuri, caini).Se examineaza la 3 luni, 6 luni daca tesutul este biointegrat sau respins.

II. Etapa de laborator. Biomaterialele se aplica in cavitatile coronare pe dintii animalelor mari de laborator (caini, iepuri, maimute) . Se practica cavitati reale in care sunt introduse materiale tip cimenturi, lineri. La 30-40 zile dintii sunt extrasi impreuna cu omologii, sunt sectionati, se obtin lame si se examineaza microscopic efectul regenerator al pulpei sau efectul pulpotoxic (nociv). Testarea este evaluata fata de scara standard a biocompatibilitatii. La limita superioara se afla cimenturile pe baza de zinc oxid eugenol, desi scoala daneza afirma ca eugenolul este un derivat fenolic cu potential chimico-toxic asupra odontoblastelor. La limita inferioara se situeaza cimenturile silicat ce prezinta cel mai intens efect pulpotoxic. NECESITA OBTURATIE DE BAZA ! III .Testarea clinica Pe subiecti voluntari. Se testeaza : biotoleranta materialului, reactia de vitalitate (raspunsul organului pulpar) ; fenomenele subiective (gust, miros, culoare). Daca suspensia trece de toate testele, materialul dentar va fi recomandat pentru a fi produs si livrat retelei. Caracteristicile standard ale unui biomaterial dentar : sa fie neagresiv (netoxic) pentru organul pulpar ; sa nu contina substante difuzabile in circulatia generala; sa nu contina substante ce pot decalansa reactii alergice ; sa nu contina substante cu efect carcinogenetic. MATERIALE PENTRU RESTAURARI CORONARE Proprietatile generale ale materialelor de obturatie coronara Plasticitatea - starea in care materialul pentru obturatie coronara poate fi introdus in cavitate.Materialul trebuie sa prezinte o faza plastica de adaptare (initiala) si o faza plastica de lucru (sculptare). Stabilitatea chimico-volumetrica sa nu se dilate sau sa se contracte sa nu se dizolve in mediul bucal Aderenta: sa adere in regiunile marginale ale cavitatii; ideal ar fi aderenta chimica (rasinile armate sunt mentinute mecanic, ormocerii nu prezinta aderenta chimica pura) Conductivitatea termica: sa prezinte valori scazute, apropiate tesuturilor dure dentare pentru a opri transferul de caldura catre organul pulpar. Culoarea : identica sau apropiata de cea a dintilor naturali . Rezistenta mecanica:asemanatoare cu a tesuturilor dure (smalt)-ceramica , rezistenta la abraziune.

Proprietati secundare ale materialelor de obturatie coronara

5 Timpul de priza:sa se inscrie in normele ISO( 3-5 minute). Ablatia :sa se realizeze cat mai usor. Prepararea, aplicarea, finisarea :sa se realizeza cat mai usor.