Campylobacter

Clasificare Regn: Incerengatura: Clasa: Ordin: Familie: Gen: Bacteria Proteobacteria Epsilonproteobacteria Campylobacterales Campylobacteraceae Campylobacter

Genul Campylobacter cuprinde bacili Gram negativi, mici, nesporulati, cu forma curbata sau de S, ce cresc in atmosfera de 5-10% oxigen, fiind considerati microaerofili. Campylobacter jejuni este recunoscut ca fiind una dintre principalele cauze ale bolilor diareice bacteriene in multe tari dezvoltate, iarCampylobacter fetus determina avorturi spontane la bovine si ovine, dar este si un un agent patogen oportunist la om. Aceste bacterii sunt larg raspandite in natura, fiind prezente in intestinul a numeroase specii de mamifere (porci, vaci, capre, oi, caini, pisici, rozatoare) si pasari (pui, curcani), precum si in apa contaminata cu materii fecale. Campylobacter fetus poate fi de asemenea gasit in tractul genital al acestor animale, placenta si continutul gastric al avortonilor. Mecanismul de transmitere al infectiei la oameni nu este pe deplin elucidat. Contactul direct cu un animal infectat este posibil, dar mai putin de o treime din indivizii infectati au un istoric de expunere profesionala. Infectia poate fi determinata de apa sau alimentele contaminate; ca si in cazul altor germeni enterici au fost raportate cazuri de transmitere pe cale fecal-orala a infectiei.

CARACTERE GENERALE
Habitat Germeni din genul Campylobacter sunt comensali n intestinul animalelor, n general psri: pui,curcani, rae, pescrui (C. lari), dar i al mamiferelor: bovine, ovine, cini i pisici. Germenii contamineaz laptele, alimentele i apa potabil unde pot supravieui mai multe sptmni. Caractere morfotinctoriale Sunt bacili Gram negativi, de form spiralat, ncurbat sau asemntoare literei S, prevzui cu un singur flagel polar la una sau ambele extremiti. Nu sunt sporulai. Caractere de cultur Cresc n condiii de microaerofilie, la o temperatur de 42-43C, pe medii speciale, selective. Mediile selective conin factori nutritivi, snge de cal sau de berbec i antibiotice ca ageni selectivi i inhibitori ai florei de asociaie. Antibioticele folosite pot fi: vancomicin, trimetoprim, polimixin, cefalosporine. Sunt disponibile mai multe medii gata preparate: Skirow, Preston, Campy-agar. Coloniile tipice sunt mici, de aproximativ 1 mm diametru, nehemolitice, cu tendina de curgere de -a lungul liniei de nsmnare, convexe, netede, translucide, incolore sau cenuii, cu aspect de pictur de miere. Caractere biochimice i de metabolism Sunt germeni care cresc n microaerofilie, la 42-43C, oxidazo-pozitivi, catalazo-pozitivi. Nu produc ureaz. Lipsa producerii de H2S pe mediul TSI i hidroliza hipuratului de sodiu, difereniaz C. jejuni de C. coli. Aciunea agenilor fizici i chimici Germenii supravieuiesc n alimente n funcie de felul alimentului i de condiiile de pstrare a lui. Astfel n laptele de vac crud supravieuiete 3 sptmni la 4C i 3 zile la 25C, la 60C moare ntr-un minut. n brnzeturi nu se dezvolt datorit aciditii i coninutului n sare. n unele crnuri, cum sunt carcasele de pasre care sunt frecvent i bogat contaminate, bacteriile se multiplic dac sunt pstrate la temperaturi nalte de 35-42C. De asemenea bacteria supravieuiete cteva luni sau sptmni n carnea pstrat prin refrigerare sau congelare. Supravieuirea bacteriei este mai lung n carnea roie pstrat n pachete vacuumate. Campylobacteriile sunt sensibile la uscciune i la temperatura camerei. C. jejuni este sensibil la o serie de dezinfectani ca hipoclorit de sodiu, fenol, alcool etilic, glutaraldehid, monocloramin. Astfel clorinarea apei i-a gsit aplicare practic n prevenirea acestor infecii.Sunt sensibili la eritromicin, macrolide, gentamicin, cloramfenicol, tetraciclin. Sunt rezisteni la trimetoprim, vancomicin.

PATOLOGIE SI PATOGENEZA Multe infectii cu C. jejuni sunt subclinice, in special la gazdele partial imune. Majoritatea imbolnarilor apar in 2 pana la 4 zile (variind intre 1 si 7 zile) de la expunerea la apa sau alimentele contaminate cu acest microorganism. Leziunile tisulare sunt localizate la nivelul jejunului, ileonului si colonului. Biopsiile arata o reactie inflamatorie acuta nespecifica, cu neutrofile, monocite si eozinofile in lamina propria, precum si leziuni ale epiteliului, incluzand pierderea de mucus, degenerare glandulara si abcese la nivelul criptelor. Aspectele observate la biopsie pot sugera boala Crohn sau colita ulcerativa, insa diagnosticul in aceste boli inflamatorii cronice nu trebuie silit pana cand nu sunt excluse colitele infectioase, in special cele produse de Campylobacter. Frecventa crescuta a infectiilor cu C. jejuni, precum si severitatea si recurenta lor in randul pacientilor cu hipogama-globulinemie, sugereaza ca anticorpii sunt importanti in asigurarea unei imunitati protectoare. Patogeneza acestor infectii este neclara. COMPLICATII Bacteriemia este rara si apare cel mai frecvent la gazdele imunodeprimate si la varstele extreme, cu exceptia infectiilor produse de C. fetus si H. cinaedi. Au fost observate trei aspecte ale infectiei extraintestinale: bacteriemie tranzitorie la o gazda normala cu enterita (evolutia este benigna si nu necesita tratament specific); bacteriemie sustinuta sau infectie focala la o gazda normala (bacteriemia are ca punct de plecare enterita si raspunde bine la tratamentul antimicrobian); bacteriemie sustinuta sau infectie focala la o gazda tarata. Enterita nu poate fi demonstrata. Tratamentul antimicrobian, posibil prelungit, este necesar pentru suprimarea sau ndecarea infectiei. Infectiile cu Campylobacter la pacientii cu SIDA sau hipogamaglobulinemie pot fi severe, persistente si extraintestinale; recaderea dupa intreruperea tratamentului este obisnuita. Pacientii cu hipogamaglobulinemie pot dezvolta osteomielita si un rash asemanator erizipelului. Complicatiile supurative locale ale infectiei includ colecistita, pancreatita si cistita, iar complicatiile la distanta includ meningita, endocardita, artrita, peritonita, celulita sau avortul septic; toate aceste complicatii sunt rare. Ocazional, infectiile acute se pot complica prin hepatita, nefrita intestinala si sindrom hemolitic-uremie. Artrita reactiva si alte acuze reumatologice pot aparea la cateva saptamani dupa infectie, in special la persoanele cu fenotipul HLA-B27. Sindromul GuillainBarre apare rar dupa infectia cu Campylobacter (adica intr-un caz din 1000 sau 2000). Totusi, datorita incidentei lor crescute, in prezent se estimeaza ca infectiile cu Campylobacter pot declansa 10% pana la 40% din toate cazurile de sindrom Guillain-Barre. EXAMENE DE LABORATOR La pacientii cu enterita cu Campylobacter, numarul leucocitelor periferice reflecta severitatea procesului inflamator. Totusi, materiile fecale contin leucocite sau eritrocite la aproape toti pacientii care solicita asistenta medicala in Statele Unite. Frotiurile din materiile fecale trebuie colorate cu coloratia Gram sau Wright si examinate in toate cazurile suspecte. Cand diagnosticul de enterita cu Campylobacter este suspectat pe baza simptomelor de diaree inflamatorie (febra, leucocite in fecale), medicul poate ruga laboratorul sa incerce zualizarea microorganismelor cu morfologie caracteristica asemanatoare brionului prin microscopie directa a frotiului din materiile fecale colorat Gram, sau prin utilizarea microscopiei cu contrast de faza sau cu camp intunecat pentru identificarea motilitatii "rapide\" caracteristice. Confirmarea diagnosticului de infectie cu Campylobacter se bazeaza pe identificarea unei tulpini din coprocultura, hemocultura sau alte culturi. Trebuie folosite medii

specifice pentru Campylobacter la cultivarea esantioanelor obtinute din scaun pentru toti pacientii cu diaree inflamatorie sau cu sange. Deoarece speciile Campylobacter sunt dificile, nu vor fi izolate decat daca se folosesc medii selective sau tehnici selective. Nu toate mediile sunt la fel de utile pentru izolarea variatelor specii de campylobacterii; de aceea lipsa izolarii microorganismelor din materiile fecale nu exclude in totalitate prezenta lor. Prezenta microorganismului implica aproape intotdeauna infectia; exista o perioada scurta de purtator fecal postconvalescent si nu exista comensualism. insa C. sputorum si microorganismele inrudite, prezente in catatea bucala, sunt comensuali fara semnificatie patogenica cunoscuta. PROGNOSTIC Aproape toti pacientii cu enterita produsa de Campylobacter se vindeca complet, fie spontan, fie dupa tratament antimicrobian. La cele cateva cazuri de deces raportate a contribuit probabil depletia de volum. Asa cum s-a afirmat mai sus, ocazional pacientii pot dezvolta artrita reactiva sau sindrom Guillain-Barre. Infectiile sistemice cu C. fetus sunt mult mai frecvent fatale decat cele date de speciile inrudite; aceasta mortalitate mai mare se datoreaza in parte caracteristicilor grupurilor de populatie afectate. Prognosticul depinde de rapiditatea cu care este inceput tratamentul adecvat. Gazdele normale supraetuiesc de obicei infectiilor cu C. fetus fara sechele. Gazdele tarate fac adesea infectii recurente.