Evolutia vitezelor de retea: EDGE, WCDMA-HSPA, HSPA+, dispozitive si retele LTE

Burlacu Andrei Paul 341B3

Facultatea de Automatica si Calculatoare

Introducere
Serviciul de broadband mobil e un adevarat succes in intreaga lume si a devenit la ora actuala o necesitate, motiv pentru care majoritatea operatorilor de retele mobile il includ in oferta. Lucrarea de fata are ca obiect definirea tehnologiilor de sistem 3GPP (GSM/GPRS, EDGE, WCDMA-HSPA, LTE, etc), centralizarea angajamentelor operatorilor pentru acestea piata de top la nivel mondial capacitatile lor curente si planificate, facand referire la ultimile sondaje GSA (The Global mobile Suppliers Association organizatie ce reprezinta furnizorii GSM/3G/WCDMA-HSPA/LTE din intreaga lume), prezentand informatii si note asupra ultimilor progrese in domeniu de la initiere si pana in prezent.

EDGE
Enhanced Data rates for GSM Evolution (EDGE) (cunoscut ca si Enhanced GPRS (EGPRS), sau IMT Single Carrier (IMT-SC), sau Enhanced Data rates for Global Evolution) e o tehnologie digitala de telefonie mobila ce permite rate de transmisie mult imbunatatite, ca o extensie de compatibilitate a GSM. EDGE este considerata o tehnologie radio pre-3G dar face parte din definitia 3G a ITU (International Telecommunication Union). EDGE a fost implementata pentru prima data in retelele GSM incepand cu anul 2003 de catre Cingular (in prezent AT&T), in Statele Unite ale Americii. EDGE a aparut ca o evolutie naturala a primelor retele de telefonie bazate pe tehnologii de telefonie mobila: Initial s-au folosit sisteme considerate ca fiind pre-cellular precum Push to Talk (PTT sau manual), Mobile Telephone System (MTS) recunoscut ca generatia 0: 0G. Urmatorul pas s-a facut in directia primei generatii de telecomunicatii mobile cu tehnologii telefonice wireless: 1G. Aceasta reprezinta standardele analogice de telecomunicatie introduse in anii 80 in Japonia de catre NTT (Nippon Telegraph and Telephone), o premiera la nivel mondial. Ce-a de-a 2-a generatie, 2G, a fost lansata in Finlanda in 1991, aducand 3 mari beneficii: o Conversatiile devin criptate digital o Eficienta imbunatatita in intensitatea de penetrare a undelor o Se introduc serviciile de date pentru mobil: transmiterea de SMS (Short Message Service), mesaje-imagine si MMS (Multi Media Message) Primul pas major catre cea de-a 3-a generatie s-a facut prin introducerea generatiei 2.5G ce foloseste GPRS (General Packet Radio Service), primul serviciu mobil de date orientat pe pachete, cu rate de transfer de 56-114 kbit/s. EDGE e considerata ca fiind o punte de legatura intre retelele GSM/GPRS (tehnologie 2.5G) si cele 3G. Aceasta introduce codificarea de tip 8PSK, e standardizata de 3GPP ca o parte din familia GSM si este un upgrade ce furnizeaza o triplare a capacitatii initiale de transmisie a conexiunilor GSM/GPRS. Se poate folosi pentru orice aplicatie ce se bazeaza pe schimburi de pachete, precum Internetul. EDGE s-a dovedit a fi o tehnologie celulara de date extrem de eficienta, si este acum sustinuta de catre operatori si furnizori din intreaga lume. Intre timp, implementarea UMTS, care are capacitati de

transmisie a datelor chiar mai puternice, se accelereaza. High Speed Downlink Packet Access (HSDPA), o imbunatatire pentru Universal Mobile Telecommunications System (UMTS), isi va cre ste in curand capacitatile de date si mai mult. Rezultatul este un portofoliu de tehnologii complementare care sa valorifice potentialul wireless de date al familiei GSM a tehnologiilor de date. Desi vocea constituie in continuare cea mai mare parte a traficului celular si cea mai mare parte din veniturile incasate din servicii, datele wireless incep sa se adauge semnificativ la veniturile din servicii. Intr-un comunicat recent, un operator GSM (MM02) a raportat ca peste 20 la suta din veniturile lor de servicii a fost de date wireless. Exista o serie de factori importanti care accelereaza adoptarea de date wireless, incluzand con stientizarea (awareness) la nivelul utilizatorilor, dispozitive inovatoare smartphone-uri - si acoperire globala. Cu toate acestea, putem distinge doi factori majori: capacitatea de retea si aplicatiile. Tehnologii precum EDGE si UMTS ofera capacitatea de a sprijini o gama larga de aplicatii, inclusiv aplicatii standard de retea, precum si cele concepute pentru wireless. Intre timp, furnizorii de aplicatii si continut isi optimizeaza aplicatiile, sau, in multe cazuri, dezvoltarea de noi aplicatii si continut pentru a viza nevoile si dorintele utilizatorilor de telefoane mobile. De vreme ce traficul de date constituie un procent in cre stere a traficului celular total, este esential ca operatorii sa implementeze tehnologii de date care sa indeplineasca cerintele de performanta clientului care sa fie eficiente spectral, mai ales ca aplicatiile de date pot necesita resurse de retea semnificative. Operatorii sunt nevoiti sa faca investitii uria se in spectrul de frecvente si in propriile retele, iar serviciile de de date trebuie sa compenseze aceste investitii. Incepand cu luna Iulie 2004, 114 operatori din 68 de tari din intreaga lume au inceput sa foloseasca EDGE. Aceasta include 34 de operatori care ofera servicii comerciale si 38 de operatori in utilizarea activa. EDGE a atins masa critica in termeni de geografie, infrastructura si dispozitive. Operatorii EDGE reprezinta peste o jumatate de miliard de potentiali clienti EDGE in cadrul retelelor lor. Din cauza costurilor incrementale foarte mici de includere a capacitatii EDGE in retelele GSM, aproape toate noile implementari infrastructura GSM sunt susceptibile de a fi EDGE-capabile, cu, practic, toate dispozitivele GSM mid to high level ce includ EDGE de asemenea. Evolutia GPRS spre HSDPA ofera o gama tot mai mare parte de capabilitati, sprijinind aplicatii din ce in ce mai exigente. GPRS, acum disponibil la nivel global, face deja o multitudine de aplicatii posibile, incluzand aplicatii de intreprindere, mesaje, e-mail, navigare web, aplicatii de consum uzual, si chiar unele aplicatii multimedia. EDGE extinde in mod semnificativ capacitatea GPRS, care permite navigarea pe Internet mai rapida, streamingul in aplicatii si mai multe aplicatii multimedia. Cu UMTS si HSDPA, utilizatorii se pot a stepta la conferinte video mobile, muzica de inalta fidelitate, aplicatii multimedia bogate, si un acces eficient la aplicatiile industriale. Nevoile evidente pentru utilizatorii acestor servicii, indiferent daca sunt consumatori individuali sau intreprinderi sunt: o acoperire larga, transfer de date de mare si securitate pentru intreprinderi. Nevoi mai putin evidente, dar la fel de critice pentru niste performante eficiente este latenta scazuta, controlul calitatii serviciilor (QoS) si eficienta spectrala. Eficienta spectrala, in particular, este o preocupare primordiala, a sa cum se traduce la debite medii mai mari (si, astfel, aplicatii mai receptive) pentru mai

multi utilizatori activi intr-o zona de acoperire. Discutia de mai jos, care analizeaza fiecare tehnologie in parte, arata cum progresul de la GPRS la HSDPA este unul ascendent in ceea ce priveste transferul, securitatea, latenta redusa, QoS imbunatatit si cre sterea eficientei spectrale. De notat ca GPRS si EDGE satisfac deja cerintele multor aplicatii. Cu UMTS si HSDPA, aplicatiile sunt mai rapide si gama aplicatiilor suportate se extinde. Urmatorul tabel sumarizeaza capacitatile diferitelor tehnologii: Viteza maxima de descarcare
GPRS EDGE

Debite medii la descarcare 30 40 kbps 100 130 kbps

Capacitatea

Alte caracteristici

115 kbps 473 kbps

Dubla fata de cea a GPRS Marita peste cea a EDGE pentru aplicatii de folosesc o banda larga. De 2.5 3.5 ori mai buna decat cea a WCDMA

Invers compatibila cu GPRS Operararea vocii si a datelor simultan, securitate imbunatatita, QoS, suport multimedia si latenta redusa Invers compatibila cu WCDMA

UMTS - WCDMA

2Mbps

220 - 320 kbps

UMTS - HSDPA CDMA2000 1XRTT CDMA2000 1XEV-Data Optimized (DO)

14 Mbps

550-1100 kbps

153 kbps 2.4 Mbps

50-70 kbps 300-500 kbps Optimizata pentru date si VoIP

In tabelul de mai sus, GPRS, EDGE si WCDMA media de performanta a transferului per utilizator se bazeaza pe masuratori de teren reale, pe un numar mare de descarcari de fisiere. Nils Bohr, fizician laureat al Premiului Nobel spunea candva: "Predictia este foarte dificila, mai ales daca este vorba despre viitor". Nu numai ca serviciile de date EDGE si UMTS satisfac a steptarile, acestea sunt performante extrem de fiabil si in retelele comerciale si de proces. La fel de importanta ca rata de transfer este latenta retelei, timpul de tur-retur necesar datelor pentru a traversa reteaua. Fiecare serviciu de date succesive reduce latenta, asteptandu-se ca latenta HSDPA sa se apropie de 100 ms. De notat ca exista o anumita variatie in latenta in functie de configuratia retelei si de conditiile de functionare:

Latenta diferitelor tehnologii

EDGE s-a dovedit a fi extrem de eficienta in implementarile de teren, nu numai prin cresterea ratelor de date si cresterea capacitatii, dar, de asemenea, oferind o legatura de date extrem de rezistenta, care pentru utilizatori, se traduce in performanta de incredere a aplicatiilor. EDGE este o tehnologie celulara oficiala 3G care poate fi implementata in benzile de frecvente 850, 900, 1800 si 1900 MHz ale operatorilor. Un accesoriu puternic, EDGE creste ratele de date cu un factor de trei peste GPRS si dubleaza fluxul de date folosind aceea si portiune din spectrul valorificabil al operatorilor. Acest lucru se face prin consolidarea interfetei radio, permitand in acela si timp tuturor celorlalte elemente de retea (printre care BSC, SGSN, GGSN si HLR) sa ramana acelea si. De fapt, cu implementari noi GSM / GPRS, EDGE23 este doar un upgrade software la retea. O retea GPRS folosind interfata radio EDGE este numita din punct de vedere tehnic o retea GPRS imbunatatita (Enhanced GPRS / EGPRS), si o combinatie a retelelor de acces radio GSM si EDGE e supranumita GERAN. EDGE este pe deplin compatibil cu GPRS si orice aplicatie dezvoltata pentru GPRS va lucra cu EDGE. EDGE utilizeaza trei tehnici avansate in legatura radio care permit EDGE sa obtina o eficienta spectrala extrem de ridicata pentru serviciile de telefonie mobila de banda ingusta. Prima tehnica este adaugarea unui nou sistem de modulare numit octogonal Phase Shift Keying (8PSK), care permite semnalului radio sa transmita trei biti de informatie in fiecare simbol radio. La polul opus, modularea GSM / GPRS utilizeaza Gaussian Minimum Shift Keying (GMSK), care transmite un bit de informatie pe simbol de radio. A doua tehnica este consta in mai multe scheme de codificare, unde reteaua poate regla numarul de biti dedicati controlului erorilor, functie de mediul radio. EDGE are cinci scheme de codificare disponibile pentru 8PSK si patru scheme de codificare pentru GMSK, oferind pana la noua sisteme de codificare si modulare diferita. (Tabelul de mai jos). EDGE selecteaza dinamic modulatia si schema de codificare optima pentru mediul radio curent intr-un proces numit link adaptation. In a treia tehnica, daca blocuri de date sunt primite cu eroare, EDGE retransmite datele folosind alta codificare. Informatia nou primita este combinata cu transmisiile anterioare, crescand semnificativ probabilitatea unei

transmisii de succes. Acest mecanism, care ofera un link-gain eficient de aproximativ 2 dB, asigura cea mai rapida primire de date corecte posibila si se numeste redundanta incrementala.

Schemele de codificare si modulare EDGE

UMTS/WCDMA
UMTS a atras majoritatea covarsitoare a noilor licente de spectru 3G, cu patruzeci si sase de retele comerciale si saizeci si sase mai multe pre-comercial, planificate sau in desfasurare. UMTS utilizeaza o tehnologie de banda larga CDMA de acces radio. Beneficiile principale ale UMTS includ inalta eficienta spectrala pentru voce si de date, voce si functii pentru date simultan pentru utilizatori, densitate mare de utilizatori care pot fi sprijinite cu infrastructura redusa si suport pentru aplicatii de date de latime mare de banda. Operatorii pot utiliza, de asemenea, intregul lor spectru disponibil pentru serviciile de voce si de date combinate. In plus, operatorii vor putea utiliza o retea nucleu comuna care sa aiba suport pentru mai multe retele de acces radio, incluzand GSM, GPRS, EDGE si WCDMA. Aceasta retea de baza comuna poate utiliza aceleasi elemente de retea precum GPRS, inclusiv SGSN, GGSN, MSC si HLR. Aceasta se numeste Retea Multi-radio UMTS, si ofera operatorilor o flexibilitate maxima in furnizarea de servicii diferite din zonele lor de acoperire.

Retea UMTS Multi-Radio

Reteaua de acces radio UMTS cuprinde statii de baza mentionate in continuare ca Nod B (care corespunde la sistemele GSM de baza de emisie-receptie), care se conecteaza la controlerii de retea radio (corespunzator GSM baza controlere statie). RNC-urile se conecteaza la reteaua de baza la fel ca si cele BSC. In retelele cu retelele de acces atat WCDMA cat si GSM disponibile, reteaua poate preda utilizatori intre aceste retele. Acest lucru este important pentru gestionarea capacitatii, precum si pentru zonele in care operatorul are acoperire continua GSM, dar a implementat WCDMA numai in unele locatii. In plus, reteaua poate selecta cea mai potrivita retea cu acces radio pentru un utilizator, in functie de preferintele utilizatorului si de nivelul de incarcare al retelei. Intrucat GSM este un sistem de raspandire a spectrului bazat pe diviziunea timpului in asociere cu saltul de frecventa, WCDMA este un sistem de raspandire a spectrului bazat pe secventiere directa. WCDMA este spectral mult mai eficienta decat GSM, dar este natura banda larga de WCDMA care ofera cel mai mare avantaj - abilitatea de a traduce spectrul disponibil in rate mari de date. Acest lucru duce la flexibilitate in administrarea mai multor tipuri de trafic, precum: voce, date de banda ingusta si date de banda larga. WCDMA aloca coduri diferite pentru diferite canale, fie de voce sau de date, si poate regla cantitatea de capacitate sau spatiul de cod al fiecarui canal, la fiecare 10 ms. WCDMA creeaza canale de trafic in banda larga prin reducerea cantitatii de raspandire (folosind un cod mai scurt). Utilizatorii de pachete de date pot partaja acelea si coduri si / sau sloturi de timp ca alti utilizatori, sau reteaua poate atribui utilizatorilor canale si sloturi de timp dedicate. O imbunatatire adusa GPRS este ca acele canale de control care in mod normal transporta date de semnalizare pot de asemenea transporta cantitati mici de pachete de date, ceea ce reduce timpul de instalare pentru comunicatiile de date. In WCDMA, canalele de date pot suporta rate maxime de peste 2 Mbps de date. De si rata transfer exacta depinde de dimensiunea canalelor pe care operatorul alege sa o puna la dispozitie, capabilitatile dispozitivelor si numarul de utilizatori activi in retea, bazate pe studii din lumea reala si in anumite retele comerciale, utilizatorii se pot a stepta la rate tipice de tranzit in downlink de 220 la 320 kbps cu izbucniri pana la 384 kbps. Valorile de debit uplink sunt de obicei 64 kbps. Acest lucru va satisface aproape orice aplicatie orientate pe comunicatii. In timp ce ratele medii de 220-320 kbps sunt u sor inferioar celor citate de Verizon EV-DO, AT&T Wireless a remarcat pe data de 20 iulie 2004 , cu ocazia conferintei de lansare UMTS ca experienta utilizatorului este de asteptat sa fie similara la descarcare sau transfer de fisiere. In plus, UMTS este deja implementat de catre multi operatori din intreaga lume si are avantajele atat de scara, cat si de obiectiv asupra tehnologiilor concurente. Ratele de transfer pe canal sunt determinate de cantitatea de raspandire in spectru. Cu mai mare raspandire, cum ar fi folosite cu canale de voce, exista o mai mare redundanta in fluxul de date si operatorul poate angaja mai multe canale. Prin comparatie, e disponibila varianta unui canal de date de mare viteza cu o raspandire mai mica si un numar mai mic de astfel de canale. Canalele de voce utilizeaza un factor de raspandire de 128, in timp ce un canal de date de 384 kbps utilizeaza un factor de raspandire de 8. Rata frecvent citata de mai mult de 2 Mbps tranzitata pentru UMTS este realizata prin combinarea a trei canale de date de 768 kbps, fiecare cu un factor de raspandire de 4. WCDMA are

latenta retelei semnificativ mai mica decat GPRS / EDGE, cu circa 200-300 milisecunde (ms) masurate in retelele actuale. Printr-o planificare atenta, mai putin de 200 milisecunde este realizabila. In timp ce EDGE este o tehnologie extrem de eficienta pentru sprijinirea utilizatorilor de latime de banda joasa, WCDMA este extrem de eficienta pentru sprijinirea utilizatorii de latime mare de banda (de exemplu, 100 kbps si mai mari). Intr-o retea multi-radio, UMTS, operatorii pot aloca canale EDGE utilizatorilor de latime de banda joasa si canale WCDMA celorlalti utilizatori, optimizand astfel performanta si eficienta generala a retelei. Pentru a extinde si mai mult numarul de aplicatii care pot functiona eficient, UMTS are o arhitectura de QoS pentru date sofisticata care furnizeaza pentru patru clase de trafic fundamentale, printre care: 1. Conversationala. Flux de date interactive in timp real cu latime de banda controlata si latenta minima, precum VoIP sau video-conferinte. 2. Streaming. Flux de date continuu cu latime de banda controlata si o anumita latenta, precum muzica si video. 3. Interactiv. Flux de date bidirectional fara latime de banda controlata si un anumit delay, precum navigarea pe internet. 4. Background. Flux de date cu prioritate mica ce nu e in timp real, precum lotul de date (batch transfer). Aceasta arhitectura QoS presupune negocierea si prioritizarea traficului in reteaua de acces radio, reteaua de baza si in interfetele la retelele externe, cum ar fi Internetul. Prin urmare, cererile pot negocia parametrii de calitate a serviciilor pe o baza end-to-end intre un terminal mobil si un sistem fixed-end pe internet sau retele intranet private. Aceasta capacitate este esentiala pentru extinderea domeniului de aplicare a aplicatiilor sustinute, in special pentru multimedia, incluzand video-telefonia pachetizata si Voce peste IP (VoIP). Mecanismele QoS sunt, de asemenea, un aspect important al unei alte arhitecturi UMTS numita IP Multimedia Subsystem, o abordare IP-centrica in care reteaua gestioneaza tot traficul, fie de voce sau de date (precum traficul IP) si il ruteaza prin SGSN si GGSN. Aceasta elimina in mod eficient centrul mobil de comutare. IMS controleaza functiile de telefonie si de sesiuni multimedia utilizand varianta standard a Session Initiation Protocol (SIP): Internet Engineering Task Force (IETF) si directioneaza traficul de voce, fie direct la internet, la retele IP private, sau printr-o poarta de acces la retelele de telefonie comutata. IMS este o parte din specificatiile versiunilor 5 si 6 ale 3GPP.

Subsistem Multimedia

Beneficiile de a utiliza IMS includ utilizarea mai eficienta a resurselor de radio (deoarece toata comunicatia este manipulata in domeniul de pachete), integrare mai stransa cu Internetul, si o infrastructura de cost mai mica, ce se bazeaza pe blocuri IP si este comuna intre serviciile de voce si de date. Acest lucru permite operatorilor sa furnizeze date si servicii de voce la costuri mai mici si sa ofere astfel aceste servicii la preturi mai mici, conducand in continuare la o mai mare cerere si utilizare.

HSPA si HSPA+
High Speed Packet Access (HSPA) este un amalgam de doua protocoale de telefonie mobila, High Speed Downlink Packet Access (HSDPA) si High Speed Uplink Packet Access (HSUPA), care extinde si imbunatateste performantele retelelor de telecomunicatii mobile 3G existente care utilizeaza protocoale WCDMA. O si mai imbunatatita varianta a standardului 3GPP, Evolved HSPA (de asemenea, cunoscuta sub numele de HSPA+), a fost lansata tarziu in 2008 si adoptata la nivel mondial la inceputul lui 2010. Standardul mai nou permite bit-rates de ordinul a 168 Mbit/s in downlink si 22 Mbit/s in uplink. High Speed Downlink Packet Access este un upgrade de performanta extraordinara la WCDMA pentru pachete de date care ofera rate maxime de 14 Mbps si se preconizeaza ca ratele medii de tranzit sa creasca la aproximativ 1 Mbps, un factor de pana la 3.5 ori peste WCDMA. HSDPA asemenea, creste eficienta spectrala ca factor similar. Disponibil in 3GPP Rel'5, operatorii au implementat HSDPA in 2004 si 2005, cu disponibilitatea comerciala pana la inceputul anului 2006. NTT DoCoMo si Cingular Wirelessau fost primii operatori pentru a implementa HSDPA. HSDPA este pe deplin compatibil cu WCDMA, si orice aplicatie dezvoltata pentru WCDMA va lucra cu HSDPA. Acela si canal radio poate furniza simultan WCDMA de voce si utilizatorilor de date, precum si utilizatorilor de date HSDPA. HSDPA va avea, de asemenea, o latenta semnificativ mai mica, de asteptat la aproape 100 msec. HSDPA isi atinge vitezele ridicate prin tehnici similare care amplifica performantele EDGE fata de GPRS, inclusiv modularea de ordin superior, codificare variabila si redundanta incrementala, precum si prin adaugarea de tehnici noi si puternice, precum planificarea rapida. HSDPA duce WCDMA la potentialul

sau maxim pentru furnizarea de servicii in banda larga, si devine astfel tehnologia cu cea mai mare capacitate de tranzit de date celulare. Eficienta spectrala marita si vitezele mai mari nu permit numai noi clase de aplicatii, dar, de asemenea, sustine un numar mare de utilizatori ce acceseaza reteaua. HSDPA isi atinge castigurile sale in performanta din urmatoarele caracteristici radio: canale de mare viteza impartite atat in domeniile de cod si timp interval scurt de timp de transmisie (TTI) programarea rapida modulare de ordin superior adaptarea rapida a legaturilor repetare-cerere-automata hibrida rapida (ARQ) HSDPA utilizeaza atat modulatia utilizata in WCDMA, Quadrature Phase Shift Keying (QPSK) si in conditii bune de radio, un sistem de modulare avansat, 16 Quadrature Amplitude Modulation (16QAM). Beneficiul 16QAM este ca 4 biti de date sunt transmisi in fiecare simbol de radio, spre deosebire de 2 cu QPSK. 16QAM creste rata de transfer a datelor, in timp ce QPSK este disponibil sub conditii adverse. In functie de starea canalului radio, diferite nivele de corectie a erorilor inainte (canalul de codificare) pot fi de asemenea folosite. De exemplu, o rata de codare de trei sferturi inseamna ca trei sferturi din bitii transmisi sunt biti de utilizator si un sfert sunt biti de corectare eroare. Procesul de selectare si actualizare rapida a modularii optime si a ratei de codare este supranumita adaptarea rapida a legaturilor (fast link adaptation). Acest lucru se face in stransa coordonare cu programarea rapida descrisa mai sus. Tabelul de mai jos arata diferitele valori de transfer realizate bazate pe modulare, rata de codificare, precum si numarul de coduri HS-DSCH in uz. De notat ca rata de varf de 14,4 Mbps are loc cu o rata de codare de 4/4, 16 QAM si toate cele 15 coduri in uz.
Modulare Rata de codare 1/4 QPSK 2/4 3/4 2/4 16 QAM 3/4 4/4 Rata de transfer cu 5 coduri 600 kbps 1.2 Mbps 1.8 Mbps 2.4 Mbps 3.6 Mbps 4.8 Mbps Rata de transfer cu 10 coduri 1.2 Mbps 2.4 Mbps 3.6 Mbps 4.8 Mbps 7.2 Mbps 9.6 Mbps Rata de transfer cu 15 coduri 1.8 Mbps 3.6 Mbps 5.4 Mbps 7.2 Mbps 10.7 Mbps 14.4 Mbps

HSPA+ sau Evolved High-Speed Packet Access, este un standard tehnic de telecomunicatii wireless in banda larga. HSPA+ imbunatateste retelele 3G precum WCDMA (UMTS) utilizate pe scara larga cu viteze mai mari pentru utilizatorul final, avand performante comparabile cu cele ale noilor retelele LTE (long-

term evolution, 4G LTE). HSPA+ a fost definit pentru prima data in standardul tehnic 3GPP 7 si extins in continuare in versiunile ulterioare. In Statele Unite este disponibil prin AT&T Mobility si T-Mobile SUA. HSPA+ reprezinta o evolutie a HSPA si ofera rate de transfer de pana la 168 megabiti pe secunda (Mbit/s) la dispozitivul mobil (downlink) si 22 Mbit/s de pe dispozitivul mobil (uplink). Din punct de vedere tehnic, acestea sunt realizate prin utilizarea unei tehnici cu antene multiple cunoscuta ca MIMO (pentru "multiple-input si multiple-output") si modulatie de ordin superior (64QAM) sau combinarea mai multor celule intr-una cu o tehnica cunoscuta sub numele de dual-Cell HSDPA . Vitezele de 168 Mbit/s si 22 Mbit/s reprezinta viteze teoretice de varf. Viteza reala pentru un utilizator va fi, evident, mai mica. In general, HSPA+ ofera rate de transfer mai mari doar in conditii radio foarte bune (foarte aproape de turnul de transmisie) sau in cazul in care terminalul si reteaua suporta ambele fie MIMO, fie Dual-Cell HSDPA, care utilizeaza in mod eficient doua canale paralele de transmisie cu implementari tehnice diferite. Vitezele de 168 Mbps sunt realizate prin utilizarea mai multor furnizori, cu Dual-Cell HSDPA si MIMO impreuna in acela si timp. Tehnologia ofera, de asemenea, imbunatatiri semnificative in privinta vietii bateriei si a vitezei de conectare din modul "idle" - oferind o veritabila conexiune continua. HSPA + nu ar trebui sa fie confundata cu LTE, care utilizeaza o interfata noua, bazata pe tehnologia OFDMA. HSPA+ este o evolutie a HSPA care upgradeaza reteaua 3G existenta si ofera o metoda pentru operatorii de telecomunicatii pentru a migra spre viteze de 4G fara implementarea unei noi interfate radio. HSPA+ este liderul in comunicatii mobile

O arhitectura all-IP plata este o optiune pentru reteaua cu HSPA+. In aceasta arhitectura, statiile de baza se conecteaza la retea prin IP (de multe ori transmisia se face prin Ethernet), ocolind elemente vechi pentru conexiunile de date ale utilizatorului. Acest lucru face ca reteaua sa fie mai rapida si mai ieftin de implementat si operat. Arhitectura prezenta e inca acceptata cu Evolved HSPA si este posibil sa continue sa existe existe mai multi ani dupa adoptarea celorlalte aspecte ale HSPA+ (modulatie mai mare, mai multe fluxuri, etc).

Aceasta "arhitectura plata" (flat architecture) conecteaza direct utilizatorul de la statia de baza la gateway-ul extern GGSN, folosind orice tehnologie de legatura disponibila ce suporta TCP/IP. Fluxul de date al utilizatorului ocoleste controlerul de retea radio (Radio Network Controller - RNC) si SGSN-ul versiunilor arhitecturale anterioare de 3GPP UMTS, simplificand astfel arhitectura, cu urmari in reducerea costurilor si a intarzierilor. Acest lucru este aproape identic cu arhitectura plata a 3GPP LTE,definita in standardul Rel-8 al 3GPP. Modificarile permit tehnologii de legatura intre straturi moderne si cost effective, precum xDSL sau Ethernet si nu mai este legat de cerintele costisitoare si rigide ale standardului mai vechi SONET / SDH sau al infrastructurii E1/T1. Nokia Siemens Networks Internet HSPA sau I-HSPA este prima solutie comerciala de aplicare a HSPA+ de arhitectura plata all-IP. HSPA+ continua sa evolueze

Calea de la GPRS la HSDPA

Evolutia transferului de date de la GPRS la HSDPA si etapele disponibile operatorilor sa evolueze retelele lor, a sa cum se arata in figura de mai jos, se intampla in mai multe etape, la inceput cu GPRS, apoi EDGE, WCDMA si urmat apoi de capabilitati 3G evoluate, precum HSPDA, Internet Multimedia Subsystem si in cele din urma retelele all-IP.

Evolutia tehnologiilor celulare

Operatorii GSM si-au imbunatatit in primul rand propriile retele pentru a sprijini capacitatea de date prin adaugarea unei infrastructuri GPRS, cu posibilitatea de a folosi emitatoare-receptoare si facilitati de interconectare existente. Operatorii care au implementat GSM (e.g., AT&T Wireless, Cingular Wireless, Rogers Wireless, Telecom Personal) au instalat GSM si GPRS simultan. Mai recent, operatorii si-au modernizat retelele de la GPRS la EDGE cu rezultate extrem de bune.

LTE: Evolutia latimii de banda larga in telefonia mobila

LTE (The long-term evolution), asa cum este definita de 3GPP este o interfata radio, extrem de flexibila; instalarea sa initiala era asteptata undeva la sfarsitul anului 2009. Prima versiune a LTE ofera rate maxime de 300 Mb/s, o intarziere de mai putin de 5 ms, o crestere semnificativa a eficientei spectrului in comparatie cu sistemele celulare anterioare si o noua arhitectura plata de retea radio concepute pentru a simplifica operatiile si pentru a reduce costurile. LTE suporta atat duplex de divizare a frecventei - Frequency-Division Duplex (FDD), cat si de divizare a timpului Time-Division Duplex (TDD), precum si o gama larga de latimi de banda de sistem in scopul de a functiona intr-un numar mare de alocari diferite de spectru. Mai mult, LTE urmareste, de asemenea pentru o evolutie neteda la sistemele de 3GPP anterioare, cum ar fi Time Division-synchronous Code Division Multiple Access (TDSCDMA) si Wide-band Code Division Multiple Access/High-Speed Packet Access (WCDMA/HSPA), precum si sistemele 3GPP2 Code Division Multiple Access (CDMA)2000. In cele din urma, LTE constituie, de asemenea, un pas major spre telefonia mobila internationala (IMT)-Avansat. De fapt, prima versiune a LTE include deja multe dintre caracteristicile initial avute in vedere pentru cea de-a patra generatie viitoare. Primul serviciu LTE disponibil publicului larg a fost lansat de TeliaSonera in Oslo si Stockholm, la 14 decembrie 2009. LTE este calea evolutiva naturala pentru operatorii cu retele atat GSM / UMTS cat si CDMA, cum ar fi Verizon Wireless, care a lansat prima retea LTE la scara larga in America de Nord in 2010, sau japonezii de la "au de KDDI" care au anuntat ca vor migra la LTE. LTE este, prin urmare, anticipat a deveni primul standard cu adevarat global telefon mobil, de si utilizarea diferitelor benzi de frecventa in diferite tari va insemna ca pe viitor doar telefoanele multi-banda vor putea folosi LTE in toate tarile in care tehnologia e sustinuta. De si comercializata ca un serviciu wireless 4G, LTE, asa cum se specifica in seria de documente a comunicatelor 8 si 9 ale 3GPP nu satisface cerintele tehnice adoptate de consortiul 3GPP pentru noua generatie, si care au fost initial stabilite de catre organizatia ITU-R in caietul de sarcini IMT-Advanced. Cu toate acestea, din cauza presiunilor de marketing si progresele semnificative pe care WIMAX, HSPA + si LTE le aduc la tehnologiile 3G originale, ITU mai tarziu a decis ca LTE, impreuna cu tehnologiile mentionate mai sus pot fi numite tehnologii 4G. Standardul LTE-Advanced satisface in mod formal cerintele ITU-R pentru a fi considerate IMT-Advanced. Si pentru a diferentia LTE-Advanced si WiMAXAdvanced de tehnologiile 4G actuale, UIT le-a definite ca "True 4G".

Structura simplificata a protocolului LTE

In 2009, munca asupra LTE-Advanced din 3GPP era inca intr-o faza timpurie, cu mai multe componente tehnologice a fi discutate. Aceste componente includ: Carrier aggregation: de exemplu, in cazul in care mai multi operatori de componente de 20 MHz sunt agregate pentru a sprijini latimi de banda de transmisie de pana la 100 MHz; frecventele sunt agregate pentru a forma o latime de banda de ansamblu mai mare de pana la 100 MHz pentru a asigura rate foarte mari de transfer. Relocari in vederea imbunatatirii acoperirii si reducerii costurilor de implementare. Transmisie multi-antena extinsa, ce cre ste numarul de straturi de transmisie downlink la 8 si numarul de straturi de transmisie uplink la 4 Transmisie / receptie de genul Coordinated multipoint (CoMP) , unde transmisia / receptia se face in comun, pentru a imbunatati performantele EDGE. Intr-o anumita masura, CoMP poate fi vazuta ca o extensie a ICIC, deja prezenta in prima versiune din specificatii. Performantele LTE sunt similare cu cele ale HSPA+

Bibliografie
1. Evolution of Network Speeds September 26, 2011 http://www.gsacom.com/gsm_3g/info_papers.php4 2. Data Capabilities: GPRS to HSDPA, Rysavi Research, September, 2004 3. GSM/3G Market Update Global mobile Suppliers Association. June 4. Qualcomm HSPA+ R7, R8, R9 and R10, February 2013 5. D. Astly et. al, "LTE: The Evolution of Mobile Broadband," IEEE Communications Magazine, vol. 47, no. 4, pp. 44-51, April 2009. http://www.ece.gatech.edu/research/labs/bwn/ltea/paperlist.html 6. An Introduction to LTE. 3GPP LTE Encyclopedia. Retrieved December 3, 2010. 7. Long Term Evolution (LTE): A Technical Overview. Motorola. Retrieved July 3, 2010.