Necesitatea dedurizrii apei n instalaii

Unde este utilizata apa dedurizata

1. Alimentarea cazanelor de ap fierbinte din: centrale termice de zon, puncte termice de cartier, puncte termice din diverse uniti, posesori privai, etc. Conform Prescripiilor ISCIR PT C2-2003, apa din circuitul de nclzire i apa de adaos trebuie s fie dedurizat. 2. Alimentarea cazanelor de abur de presiune joas 3. Procesele tehnologice din industria textil i industria chimic. 4. Circuitele de rcire ale instalaiilor de aer condiionat. 5. Circuitele de rcire de la compresoare i alte echipamente. 6. Spltoriile de rufe, la alimentarea mainilor de splat. 7. Fabricarea berii i a buturilor alcoolice i nealcoolice. 8. Tratarea apei potabile cu duritate mare.

Duritatea apei
Duritatea apei este data de prezenta tuturor ionilor pozitivi din apa. Deoarece ionii de calciu si magneziu se gasesc in apa in cantitatea cea mai mare fata de ceilalti cationi, determinarea duritatii va consta din determinarea concentratiei acestora. Ionii de calciu si magneziu nu se gasesc liberi ci in componenta bicarbonatilor. Cresterea temperaturii apei provoaca eliberarea unei parti din bioxidul de carbon (care, fiind un gaz, este din ce in ce mai putin solubil pe masura ce creste temperatura), avand drept consecinta pierderea echilibrului anterior. Pentru a-l restabili, are loc o reactia chimica de producere de bioxid de carbon, transformand in acelasi timp bicarbonatii de calciu si magneziu in carbonati de calciu si magneziu, substante putin solubile si care tind sa se precipite formand depunerile numite calcar sau piatra. Echilibrul carbonic al apei Ca(HCO )
3 2

CaCO

CO

HO
2

bicarbonat de calciu (solubil)

carbonat de calciu (putin solubil)

bioxid de carbon (gaz putin solubil)

apa

Este interesant de observat ca dezechilibrul reactiei apare deja la temperaturi relativ scazute. De exemplu, in cazul unei ape furnizate la 10-15 C, este suficienta incalzirea pana la 30-35 C, pentru a initia procesul de precipitare a calcarului. Duritatea apei este de doua feluri: duritate temporara sau carbonata, data de bicarbonatii de calciu si magneziu prezenti in apa si duritatea permanenta sau necarbonata data de celelalte saruri de calciu si magneziu (azotati, sulfati, cloruri, fosfati etc). Suma celor doua duritati formeaza duritatea totala. Conventional, duritatea se exprima in grade de duritate care pot fi grade germane (1 grad = 10 mg CaO) sau grade franceze (1 grad = 10 mg CaCO3). La noi in tara, exprimarea duritatii se face in grade germane.

Depunerile calcaroase
Depunerile se formeaza prin precipitarea carbonatilor continuti in apa, mai ales a carbonatilor de Calciu si Magneziu, ca urmare a cresterii temperaturii apei. Slaba conductivitate termica a calcarului (de cca. 100 de ori mai mica decat a fierului si de cca. 600 de ori mai mica decat a cuprului) face ca el sa se comporte ca un izolant termic optim; in consecinta, pentru a obtine un acelasi randament termic, este necesara o temperatura mai ridicata a apei si deci un consum mai mare de combustibil. S-a calculat ca o depunere generalizata de calcar cu grosimea de 2 mm provoaca o crestere a consumului de combustibil cu 25%! Depunerile calcaroase tind sa se formeze, in mare parte, pe suprafetele metalice de schimb termic (cazane, centrale termice murale, schimbatoare de caldura, boilere, rezistentelor masinilor de spalat, etc.); grosimea depunerilor este extrem de neuniforma, provocand variatii notabile ale temperaturilor in diferite puncte ale suprafetelor de schimb termic, ca si solicitari diferentiate ale metalului. In afara unei durate mai mici de viata a instalatiei, ele duc si la necesitatea unor interventii mai frecvente pentru repararea si/sau inlocuirea componentelor instalatiei.

Imagine: Depuneri pe schimbator de caldura cu placi

Imagine: Depuneri pe schimbator de caldura multitubular

In acelasi timp, aceste depuneri se formeaza si pe conductele instalatiilor de incalzire sau ale instalatiilor sanitare, ducand la reducerea sectiunii lor si deci la debite reduse si pierderi de presiune mari. In cazuri extreme, se ajunge chiar si la obturarea completa a tevilor.

Imagine: Depuneri de calcar in conducte

Alte efecte datorate depunerilor sunt blocarea vanelor si a robinetelor, stimularea aparitiei fenomenelor corozive (in cazul conductelor de apa potabila aceasta poate duce la concentratii marite de cadmiu, cupru, plumb si zinc in apa), aparitia de sarcini electrice anormale.

In sfarsit, trebuie mentionate toate inconvenientele intalnite in ambientul domestic: utilizarea apei dure face hainele si parul aspre si opace, pielea este mai uscata, intrucat calcarul tinde sa obtureze porii (este de altfel in derulare un studiu al Universitatii din Nottingham cu privire la corelatia dintre apa dura si apartia exemelor la copii), gustul si aromele mancarurilor si bauturilor preparate cu apa dura sunt modificate si mai putin placute, este necesar sa se mareasca doza de detergent pentru spalat, etc. In legatura cu acest ultim aspect, trebuie semnalata o dezvoltare ecologica a fenomenului, intrucat utilizarea apei dedurizate permite sa se utilizeze si apoi sa se evacueze o cantitate mai mica de detergenti ce ar putea contine substante poluante (fosfati, etc). Apa dedurizata poate avea deci numeroase utilizari atat in domeniul civil cat si in cel industrial, respectiv oriunde ea are posibilitatea de a provoca inconvenientele enumerate mai sus. In domeniul civil se dedurizeaza (cel putin partial) chiar si apa potabila, fie pentru avantajele de tip igienico-sanitar (mirosul si moliciunea hainelor si a parului spalate cu apa dedurizata), cat si pentru a feri de depuneri instalatiile (masini de spalat, boilere, centrale termice, robinete, baterii, etc).

Dedurizarea
Dedurizarea este procesul prin care se elimin din ap calciul i magneziul. Asa cum am aratat mai sus, aceste dou elemente, n prezena bicarbonailor, sunt cauzele principale ale depunerilor calcaroase. Trebuie totusi subliniat ca dedurizarea apei nu trebuie interpretata (asa cum se intampla deseori) ca o purificare sau o potabilizare a apei, intrucat cu exceptia duritatii, toate celelalte caracteristici raman neschimbate, inclusiv continutul total de saruri. Dedurizarea se realizeaz prin trecerea apei prin straturi de rini schimbatoare de ioni. Rasinile schimbatoare de ioni sunt polimeri capabili sa schimbe ionii proprii cu ionii dintr- solutie care este trecuta direct prin acestia. Rinile coninute n coloane schimb ionii de sodiu (Na+) cu care sunt ncrcate cu ionii de calciu i magneziu (Ca++ i Mg++).
Rasini schimbatoare de ioni

Echilibrul ionic al rasinilor R-Na + rasina in forma sodiu (regenerata)

Ca calciu

R-Ca + rasina in forma calciu (epuizata)

Na sodiu

Cnd rinile se epuizeaz, adic sunt complet ncrcate cu ioni de Ca++ i Mg++ i lipsite de ioni de Na+ pe care s-I schimbe, este necesar regenerarea lor. Regenerarea reprezint refacerea nivelului de Na+ n rini; acesta este disponibil n regenerantul clorur de sodiu (NaCl), cunoscut i drept sare de buctrie. Schimbul se realizeaz cu ionii de Ca++ i Mg++ acumulai anterior de rini, care sunt evacuai ulterior n faza de splare. Saramura necesara regenerarii se prepara automat de catre statia de dedurizare plecnd de la sare granule i/sau pastile.

Statii de dedurizare. Scurta descriere, recomandari privind dimensionarea

Statiile de dedurizare sunt echipamentele cu ajutorul carora se realizeaza dedurizarea apei. Ele sunt compuse dintr-una sau mai multe coloane ce contin rasinile schimbatoare de ioni, din sistemul de automatizare a functionarii si a regenerarii si din rezervorul de saramura. De aici pleaca diverse particularitati constructive: exista statii compacte (la care rezervorul de saramura constituie chiar carcasa externa a statiei de dedurizare, iar coloana cu rasini si automatizarea se afla in interiorul sau) si statii la care coloana cu rasini si rezervorul de saramura sunt separate. Exista statii de dedurizare cu coloane realizate din rasini poliesterice armate cu fibra de sticla si statii cu coloane metalice. Partea hidraulica poate include vane compacte multiport sau vane cu membrana sau vane fluture, comandate de un panou electric sau electronic. Sistemele automate de comanda pot fi cu comanda de timp, de volum, sau mixta, de timp/volum. Una dintre problemele care apar la dedurizarea apei este alegerea momentului regenerarii. Daca acest moment nu este ales in mod corect pot apare urmatoarele probleme: - daca timpul dintre doua regenerari este prea scurt, regenerarea se face inainte de consumarea capacitatii de dedurizare a rasinii acest lucru duce la un consum de sare mare; - daca timpul dintre doua regenerari este mai lung se poate depasi capacitatea de retinere a rasinii si se va ajunge la furnizarea de apa dura. In functie de diferitele aplicatii si de particularitatile lor trebuie ales modelul cel mai potrivit, tinand cont si de o serie de detalii tehnico-functionale. O prima recomandare este ca intotdeauna sa se instaleze in amonte de statie un filtru de impuritati. In acest fel, se protejeaza masa cationica si se prelungeste durata de viata a statiei.

In alegerea statie de dedurizare se tine cont de urmatorii parametri esentiali: - pentru apa: duritatea apei brute o debitul necesar de apa dedurizata o consumul zilnic de apa dedurizata - pentru statia de dedurizare: debitul maxim o capacitatea ciclica Intrucat se presupune ca parametrii legati de apa se cunosc a priori, sa discutam putin despre cei referitori la statia de dedurizare si sa explicam termenii mentionati: Capacitatea ciclica De obicei este exprimata in m xFr (metri cubi pe grad Francez). Ea exprima capacitatea de schimb a statiei de dedurizare, respectiv cantitatea de apa (in m ) pe care statia o poate trata pentru fiecare Fr de duritate a apei intre doua regenerari succesive. Debitul maxim De obicei este exprimat in m /h si exprima debitul maxim de apa pe care statia de dedurizare il poate furniza, cu o pierdere de presiune acceptabila. Un debit mai mare decat cel maxim admis mareste pierderea de presiune si poate, de asemenea, reduce drastic capacitatea de schimb a dedurizatorului. Debitul unei statii de dedurizare poate depinde de multi factori, intre care se numara dimensiunea recipientului (coloanei), racordurile, sistemul de distributie si cantitatea de rasini.
3 3 3

Concluzii
Apa folosita in instalatii este dedurizata pentru a preveni si a incetini formarea depunerilor calcaroase in elementele componente ale instalatiei, proces ce conduce la o serie de avantaje notabile: - mentinerea unui randament ridicat al transferului termic pentru instalatiile de incalzire deci a unui consum minim de combustibil; - reducerea frecventei de interventii pentru repararea si/sau inlocuirea componentelor instalatiilor; - nu mai creste intervalul de timp in care se ating parametrii normali de lucru; - nu mai este nevoie de curatirea periodica a depunerilor calcaroase; - mentinerea unei durate mai mari de viata a schimbatoarelor, radiatoarelor etc.; - oferirea unei ape de calitate, din punctul de vedere al consumatorului.

Bibliografie
1)http://www.ascomi.ro/pc/images/Statii%20de%20dedurizare%20-%20principii,%20selectie.pdff 2)http://www.scribd.com/doc/48155190/Dedurizarea-Apei-Cu-Schimbatorul-Cationic-Purolite-c100 3)http://www.dedurizare.ro/ 4)http://www.apadura.aaz.ro/ 5)http://www.filtre-purificatoare.ro/filtre-purificatoare-apa/dedurizatoare-de-apa
6)http://www.studentie.ro/Referate/Chimie/REFERAT-CHIMIE-RASINI-SCHIMBATOARE-DEIONI_i46_c973_64142.html 7)http://www.fasteco.ro/download/01.Prezentare%20_Enigma.pdf 8)http://www.romcet.eu/produse/Degazoare%20termochimice,rezervoare%20condens,expandoare/ Consideratii%20tehnice%20tratare%20apa%20cazane.pdf 9)www.google.com