Mihai Eminescu - Luceafarul Bookmark and Share A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Din rude mari

imparatesti, O prea frumoasa fata. Si era una la printi Si mindra-n toate cele, Cum e Fecioara intre sfinti Si luna intre stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l indreapta Linga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea n zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce. Il vede azi, il vede mini, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamini, Ii cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visind ale ei timple De dorul lui si inima Si sufletu-i se imple. Si ct de viu s-aprinde el In orisicare sara, Spre umbra negrului castel Cnd ea o s-i apara. * Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesind cu recile-i scntei O mreaja de vapaie. Si cnd n pat se-ntinde drept Copila s se culce, I-atinge miinile pe piept, I-nchide geana dulce; Si Pe Pe Pe din oglinda luminis trupu-i se revarsa, ochii mari, batind inchisi fata ei intoarsa.

Ea il privea cu un suris, El tremura-n oglinda,

Cci o urma adnc n vis De suflet s se prinda. Iar ea vorbind cu el n somn, Oftind din greu suspina: - "O, dulce-al noptii mele domn, De ce nu vii tu? Vina! Cobori n jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n casa si n gnd Si viata-mi lumineaza!" El Se Si Se Si In Si Un asculta tremurator, aprindea mai tare s-arunca fulgerator, cufunda n mare; apa unde-au fost cazut cercuri se roteste, din adnc necunoscut mndru tinar creste.

Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestrei Si tine-n mna un toiag Incununat cu trestii. Parea un tinar voievod Cu par de aur moale, Un vinat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara Un mort frumos cu ochii vii Ce scnteie-n afara. - "Din sfera mea venii cu greu Ca s-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatal meu Si muma-mea e marea. Ca S Am Si n camara ta s vin, te privesc de-aproape, coborit cu-al meu senin m-am nscut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu s-mi fii mireasa. Colo-n palate de margean Te-oi duce veacuri multe, Si toata lumea-n ocean De tine o s-asculte." - "O, esti frumos, cum numa-n vis Un inger se arata,

Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata; Strain la vorba si la port, Lucesti fr de viata, Cci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau m-ngheata." Mihai Eminescu - Luceafarul Bookmark and Share A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Din rude mari imparatesti, O prea frumoasa fata. Si era una la printi Si mindra-n toate cele, Cum e Fecioara intre sfinti Si luna intre stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l indreapta Linga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea n zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce. Il vede azi, il vede mini, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamini, Ii cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visind ale ei timple De dorul lui si inima Si sufletu-i se imple. Si ct de viu s-aprinde el In orisicare sara, Spre umbra negrului castel Cnd ea o s-i apara. * Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesind cu recile-i scntei O mreaja de vapaie. Si cnd n pat se-ntinde drept Copila s se culce, I-atinge miinile pe piept, I-nchide geana dulce; Si din oglinda luminis

Pe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batind inchisi Pe fata ei intoarsa. Ea il privea cu un suris, El tremura-n oglinda, Cci o urma adnc n vis De suflet s se prinda. Iar ea vorbind cu el n somn, Oftind din greu suspina: - "O, dulce-al noptii mele domn, De ce nu vii tu? Vina! Cobori n jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n casa si n gnd Si viata-mi lumineaza!" El Se Si Se Si In Si Un asculta tremurator, aprindea mai tare s-arunca fulgerator, cufunda n mare; apa unde-au fost cazut cercuri se roteste, din adnc necunoscut mndru tinar creste.

Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestrei Si tine-n mna un toiag Incununat cu trestii. Parea un tinar voievod Cu par de aur moale, Un vinat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara Un mort frumos cu ochii vii Ce scnteie-n afara. - "Din sfera mea venii cu greu Ca s-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatal meu Si muma-mea e marea. Ca S Am Si n camara ta s vin, te privesc de-aproape, coborit cu-al meu senin m-am nscut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu s-mi fii mireasa. Colo-n palate de margean

Te-oi duce veacuri multe, Si toata lumea-n ocean De tine o s-asculte." - "O, esti frumos, cum numa-n vis Un inger se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata; Strain la vorba si la port, Lucesti fr de viata, Cci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau m-ngheata." Mihai Eminescu - Luceafarul Bookmark and Share A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Din rude mari imparatesti, O prea frumoasa fata. Si era una la printi Si mindra-n toate cele, Cum e Fecioara intre sfinti Si luna intre stele. Din umbra falnicelor bolti Ea pasul si-l indreapta Linga fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. Privea n zare cum pe mari Rasare si straluce, Pe miscatoarele carari Corabii negre duce. Il vede azi, il vede mini, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de saptamini, Ii cade draga fata. Cum ea pe coate-si razima Visind ale ei timple De dorul lui si inima Si sufletu-i se imple. Si ct de viu s-aprinde el In orisicare sara, Spre umbra negrului castel Cnd ea o s-i apara. * Si pas cu pas pe urma ei Aluneca-n odaie, Tesind cu recile-i scntei O mreaja de vapaie.

Si cnd n pat se-ntinde drept Copila s se culce, I-atinge miinile pe piept, I-nchide geana dulce; Si Pe Pe Pe din oglinda luminis trupu-i se revarsa, ochii mari, batind inchisi fata ei intoarsa.

Ea il privea cu un suris, El tremura-n oglinda, Cci o urma adnc n vis De suflet s se prinda. Iar ea vorbind cu el n somn, Oftind din greu suspina: - "O, dulce-al noptii mele domn, De ce nu vii tu? Vina! Cobori n jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n casa si n gnd Si viata-mi lumineaza!" El Se Si Se Si In Si Un asculta tremurator, aprindea mai tare s-arunca fulgerator, cufunda n mare; apa unde-au fost cazut cercuri se roteste, din adnc necunoscut mndru tinar creste.

Usor el trece ca pe prag Pe marginea ferestrei Si tine-n mna un toiag Incununat cu trestii. Parea un tinar voievod Cu par de aur moale, Un vinat giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra fetei stravezii E alba ca de ceara Un mort frumos cu ochii vii Ce scnteie-n afara. - "Din sfera mea venii cu greu Ca s-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatal meu Si muma-mea e marea. Ca S Am Si n camara ta s vin, te privesc de-aproape, coborit cu-al meu senin m-am nscut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa; Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu s-mi fii mireasa. Colo-n palate de margean Te-oi duce veacuri multe, Si toata lumea-n ocean De tine o s-asculte." - "O, esti frumos, cum numa-n vis Un inger se arata, Dara pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodata; Strain la vorba si la port, Lucesti fr de viata, Cci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau m-ngheata."