EGIPT Vlad Alexandru-CFM I

Arta egipteana a avut un parcurs milenar. Fiind o art cu o expresie profund spiritual, sensul imaginilor s -a concentrate pe reactivarea arhetipurilor, a imaginilor primordiale. Perioada: sf. mil. IV 525 .Ch. - cucerirea persana (332- Alexandru Macedon; 30 .Ch. romanii) inca de la inceput apare canonul (legea), ce impune imaginii o tripl condiionare : legea frontalitii, axialitii i a simetriei. Legat de aceste trei canoane apare perspectiva hieratic, ce fixeaz poziia personajului n raport cu o lume strict ierarhizat. Configurarea corporal urmrete percepia sa optim: capul i picioarele din profil, ochiul i torsul din fa. Canonul sculptural este la fel de inflexibil ca i cel pictural. Apar dou linii tematice: linia hieratic (aulic, sacerdotal) linia laic, popular, cu accente realiste In perioada primelor dinastii apar marile reprezentri simbolice ale artei egiptene, al caror prestigiu, bazat pe credina n imaginea revelat, s.a meninut pe tot parcursul multimilenar al dezvoltrii sale: soarele (principiul vital suprem, simbol al lui Ra), ochiul magic, crucea cu care se deschide regatul morilor, coloana vertebral ca ntrupare a axei lumii, pana divin a judectii sufletului, scarabeul, oimul (zeul Horus), cobra, vaca sfnt (zeia Hator). Opere reprezentative: Stela Regelui-arpe (dinastia I). In tehnica basoreliefului plat, specific artei egiptene, apar pentru prima dat reprezentate mpreun simbolurile unificrii celor dou provincii, Egiptul de Sus (oimul) i Egiptul de Jos (arpele), compoziie susuinut de coloane papiriforme monumentale. Paleta regelui Narmer (regatul timpuriu). Apariia clar a canonului egiptean i a organizrii ierarhice a lumii. Tehnica basoreliefului a atins deja un grad nalt de rafinament, iar sinteza formal este deja perfect din punct de vedere canonic. Statuia faraonului Kefren. Este remarcabil atitudinea de maxim concentrare i for interioar exprimat mai ales de privirea ce priveste ctre infinit cu o imperturbabil liniste spiritual.

Scribul. (regatul vechi). Atitudine de concentrate intelectual subliniat de postura vertical. Form i micare esenializate. Nefertiti (regatul nou). Portretul este compus conform canoanelor aulice, dar este subtil personlizat n sensul surprinderii idealului frumuseii feminine: graie, farmec, for a seduciei, noblee a atitudinii. Alturi de arta de curte regal, ntlnim basoreliefuri pe pereii mormintelor sau satuete ce redau personaje obinuite, populare, reprezentate n cele mai diverse atitudini cotidiene. Ele nu mai sunt supuse canoanelor stricte ale artei oficiale, de aceea sunt patrunse de suflul de via al unei existene fireti. Intrega art egiptean este nscut din credina n puterea excepional a imaginilor (sculptorul era denumit cel ce ine n via), imagini prin care se putea pi pe malul cellalt al Nilului, adic n eternitate.

Arta egipteana - Pictura

Arta egipteana impresioneaza mai ales prin surprinzatoarea sa modernitate. Este o arta de mare demnitate si distinctie. Nu tine deloc sa emotioneze, este cea mai impersonala din intreaga arie culturala orientala. Afisand o vizibila mandrie- dar lipsita de aroganta sau duritate- e profund umana prin marea ei simplitate.

Viata ei se comunica privitorului in mod direct din gestul natural si din atitudinea exacta a personajului uman reprezentat.Arta egipteana este dominata de ideologia religiosa si de cea monarhica. Artistul nu pune accenul pe estetica. El trebuie sa ilustreze o idee politica sau religioasa.Acest lucru se observa in arhitectura, sculptura, dIn ideologia egipteana antica moarte este conceputa ca o continuare fireasca a vietii,iar cea mai bogata imagine a vietii egiptene apare in basoreliefuri si in pictura.

Pentru a-si continua viata dincolo de moarte defunctul trebuia sa fie insotit de ceea ce il inconjurase si in viata terestra, "intrucat, pentru egipteni, nici o diferenta nu trebuie sa deosebeasca viata se dincolo de mormant de cea actuala" (P.Francastel)

Imaginea unei persoane, a unui obiect, a peisajului a faunei precum si a scenelor de ocupatii cotidiene, reproduce integral si in esenta realitatea modelului sau prelungind-o sau eternizand aceasta realitate. Potrivit acestei credinte imaginea este tot atat de reala ca si obiectul reprezentat.

Pictorii egipteni au cunoscut arta de a pune in valoare, unul prin celelalt, doua tonuri vecine si desi nu cunosteau perspectiva - bustul barbatilor era brun galbui si al femeilor galben deschis iar mijloacele sale cromatice erau sarace - limitate la sase culori fundamentale: alb, negru, rosu, verde, albastru si galben - ei au ajuns totusi la un stil liber in care apare chiar si umbra, un stil in care domina gratia liniei pure, varietatea tentelor, finetea in redarea transparentei apei si a rochiilor, in minutiozitatea de miniaturism a bijuteriilor a faldurilor si a frunzisului.