Fișiere video, containere, codecuri și extensii

Fișierele video
Fișierele video si multimedia fac parte dintr-un grup foarte mare de formate de fișiere, care
conțin informații privind captarea, înregistrarea, prelucrarea, stocarea, transmiterea, si
reconstruirea unor succesiuni de fotografii pentru a reda scene în mișcare și sunet. Deși există un
număr mare de formate video, doar unele au făcut progrese și sunt utilizate standard pentru
calculatoare, echipamente multimedia, cinematografe, teatre, acasă, playere portabile sau alte
dispozitive.

Container video
Formatul container este o procedură sau algoritm utilizat la stocarea împreună a mai multor
fișiere de date. Cuvântul „container” provine din limba engleză unde înseamnă în general o cutie,
un recipient sau un ambalaj. Este un termen care se aplică și în domeniul software, iar termenul
consacrat în literatura engleză de specialitate este to embed, embedded și to wrap, wrapped.
Algoritmul precizează modul (întrețesut) în care informațiile sunt împachetate împreună într-un
singur fișier container. Algoritmul prelucrează simultan una sau mai multe coloane cu imagine
(fluxuri) ale unui film sau video, pistele audio, multiplele subtitrări etc. Rezultatul este un singur
fișier container, ca de exemplu un fișier în formatul AVI. Coloanele video de prelucrat
individuale pot avea de ex. formatul MPG sau DIVX, iar coloanele sonore de ex. formatul MP3.
Pe lângă sincronizarea stream-urilor de pachete video și audio, constând din numeroase cadre
video și audio, se mai poate folosi la intrare și un stream suplimentar de tip text, așa ca la un
televizor care decodifică nu numai imaginea cu sunet, dar și semnalul de teletext.

Exemple de containere sau formate

Formatele cele mai utilizate pentru fisierele video sunt:
AVI este un format de container pentru fisiere video foarte răspândit. AVI este prescurtarea
pentru format Audio Video Interleave dezvoltat de Microsoft.
ConŃinutul audio sau video aflat într-un container (AVI sau alt tip de container) poate fi
comprimat cu diferite codec-uri video sau audio.
Pentru a face o paralela între noŃiunea de format de container si cea de codec: unul indica
schema după care pachetele sunt aranjate în container, pe când celalalt descrie regulile
conform cărora au fost ambalate pachetele.
Un "codec" (contracŃie între codor si decodor) este un algoritm care defineste regulile cu care
imaginile statice sau elementele de sunet sunt comprimate.
Un AVI care, să nu uităm, este doar un container, poate fi făcut pe baza unor diferite
codecuri (DivX, XviD, MP3, AAC). De aceea diferitele codecuri (în fapt numai partea de
decodificare) trebuie să fie pre-instalate în sistemul de operare al dispozitivului de redare.
Când lansăm un program de redare, acesta va căuta codecul necesar si va sti cum să aranjeze
imaginile si sunetele pentru a reda filmul.
Remarcăm deci diferenŃa înrte noŃiunea de format de container si cea de codec. (Regulile după
care pachetele sunt aranjate în container si respectiv regulile conform cărora au fost ambalate
pachetele)
Este lesne de înŃeles de ce pe calculator putem vedea mai multe formate de filme decât pe un
DVD player de salon conectat la televizor. Pe un calculator putem să înregistrăm oricâte
codecuri dorim (pe internet se gasesc colecŃii de codecuri), pe când un player de salon nu va
putea citi decât formatele pentru care fabricantul a instalat codecurile respective.
MPG (MPEG), este un format video dezvoltat de Moving Picture Experts Group. MPEG
este un standard ISO utilizat de către mai multe dispozitive multimedia (playere DVD, Bluray,
playere portabile, calculatoare). MPEG evoluează constant (MPEG-1, MPEG-2, MP4,
etc.)
VOB, Video Object File pentru DVD. Un vob file este un fisier container care include cea
mai mare parte a datelor de film, atât video cât si fluxuri audio, împreună cu subtitluri,
precum si meniul interactiv pentru DVD.
DVD-ul foloseste o compresie MPEG-2.
MP4, este un format de fisier multimedia bazat pe standardul ISO MPEG-4. Partea video este
codificată conform rfegululor MPEG-4 iar conŃinutul audio cu AAC . Ambele fiind reguli de
codificare avansate.
M2TS, flux pentru player Blu-Ray. Formatul container M2TS se bazează pe standardul
MPEG-2. Blu-ray folosesc fluxuri de transport, în loc de fluxuri programate ca în cazul
DVDurilor,
pentru a stoca video, audio, si alte date. Cel mai adesa este asociat unui codec foarte
evoluat, de compresie fără pierderi numit AVCHD (camere video HD fabricate de Canon,
Sony, Panasonic) . Cu conditia să aveti un calculator suficient de rapid, VLC reda si fluxurile
M2TS. Transformarea unui video codat cu AVCHD într-un format DVD necesită programe
speciale si calculatoare foarte puternice.
AtenŃie la cumpărarea unei camere video HD. Dacă doriŃi să priviŃi imagini de mare fineŃe,
camera se poate conecta la televizor si veŃi putea vedea înregistrări de mare calitate (desigur
depinde si de calitatea televizorului). Dacă însă aveŃi de gând ca apoi să faceŃi un montaj de
film pentru DVD, un minimum este un calculator cu un microprocesor cu 4 nuclee (core) si
cel putin 6 Go de memorie. Cu un calculator obisnuit, 2,4 GHz si 2 Go de memorie,
tratamentul a un sfert de oră de înregistrare cu AVCHD îmi lua 8 ore !
MOV, un format de container multimedia Apple QuickTime care poate stoca una sau mai
multe tipuri de date, cum ar fi video, audio, text, si efecte. Adesea aparatele foto fac
înregistrări video cu acest format.
3GP, un standard pentru crearea, transmiterea si redarea datelor multimedia prin reŃelele de
mare viteză fără fir de a 3-a generaŃie.
MKV, sau MatrosKa Video-audio multimedia, care este un format de container standard,
care poate să deŃină un număr nelimitat de piste video, audio, imagine sau subtitluri în
interiorul unui singur fisier.
FLV( FLash Video) este un format creat de societatea Adobe si folosit pe Internet pentru a
difuza video în direct (streaming).
FLV este un format container.
Codec-ul video poate fi H.264 sau VP6 al societăŃii On2 sau o serie de capturi de ecran.
Partea audio poate fi necomprimată sau sub format mp3.
Viteza de descărcare depinde doar de calitatea conexiunii clientului; de unde interesul său
pentru difuzarea pe Internet.

Codecul
Un codec este un program sau o bibliotecă de software, eventual chiar și un aparat hardware
corespunzător, care asigură codarea și decodarea unei informații. Cuvântul este un acronim care
provine de la codificare/decodificare. Termenul este folosit în general referitor la mediile audio
sau video analogice, care trebuie transformate într-un format digital. Cu această ocazie datele
rezulate sunt de obicei și comprimate, de exemplu pentru a accelera transmiterea lor prin rețeaua
de telefonie mobilă sau prin Internet.

În funcție de natura informației care trebuie codificată: codecuri video, de exemplu MPEG-4,
DivX, H.264, XviD, Cinepak, Indeo, HuffYUV codecuri audio, inclusiv codecuri pentru
digitalizarea vocii, ca de exemplu MP3, Speex, RealAudio, G.711. Dacă se codifică (se
digitalizează) un film sau un clip video, codecurile utilizate pot produce mai multe coloane de
video (de ex. coloana principală și cea pentru subtitluri), precum și mai multe coloane de sunet
(de ex. 2 coloane în sistemul stereo), în cele mai diverse formate digitale. La rândul lor, toate
aceste coloane pot fi combinate într-o singură "coloană" într-un așa-numit "format container" al
fișierului unic rezultant, de exemplu în formatul AVI ș.a. În funcție de natura procedeului
(algoritmului) de codificare/comprimare: Codarea cu pierdere de informație se folosește pentru a
reduce cantitatea de date obținută, eventual pe seama calității. Intenția este de a elimina numai
informațiile pe care omul obișnuit nu le percepe (de exemplu detaliile ultrafine ale unei imagini
sau ale unei interpretări muzicale). Pe măsură ce se dorește obținerea unei cantități din ce în ce
mai mici a materialului codat, pierderea de informație poate deveni totuși vizibilă/auzibilă și
chiar deranjantă (de exemplu într-o imagine digitală forte redusă, cerul cu nori poate fi inlocuit
pur și simplu printr-o pată albastră uniformă). Există și metode (algoritmi) de codificare și
comprimare fără pierdere de informație, deci fără pierdere de calitate vizuală sau auditivă. De
obicei însă acestea sunt complexe și necesită mai mult timp pentru codare. Comprimarea
obținută este și ea mai modestă.

Dacă lucrați la editare video, știți deja că există o mare varietate de codecuri disponibile pentru
editori. Fiecare dintre aceste codecuri va avea ca rezultat un format de fișier diferit. Multe
platforme video au propriul set de codecuri acceptate, așa că trebuie să știți ce codec acceptă
destinația finală a videoclipurilor dvs. Când vorbiți despre codecuri, veți găsi aici și cuvântul
container aruncat. Să sapăm diferența dintre cele două. Ce este un codec? Codecurile sunt o
metodă de codificare și decodare a datelor video. Procesul de codificare este locul în care datele
video sunt comprimate pentru o transmisie mai rapidă sau pentru a micșora un fișier. Decodorul
preia fișierele video comprimate și le face utilizabile pentru redare sau editare video. Există o
serie de codecuri disponibile pentru editorii video, cel mai frecvent utilizat fiind h.264. Anumite
camere au propriile codecuri precum .R3D sau AVCHD. Ce este un container? Un container
pentru fișiere video împachetează diferitele părți ale fișierului. Aceasta include imaginile vizuale,
precum și piesele audio și grafica. Containerele sunt denumite și formatul fișierului respectiv.
Containerele video obișnuite sunt .mov .mp4. Deci, care este diferența? Deși atât codecurile, cât
și containerele sunt piese importante ale proiectului final pe care îl livrați, acestea sunt foarte
asemănătoare. Principala diferență este că codecul este software-ul propriu-zis care face
comprimarea fișierului dvs. video, în timp ce containerul este pachetul în care este livrat
proiectul final pentru redare.