Slide 3. Sunetul este tipul de energie pe care îl percepe auzul.

Apare din cauza fluctuațiilor într-un

mediu solid, lichid și gazos, care se propagă sub formă de unde.
Slide 4. Apariția sunetului
Este ușor să extrageți sunetul lovind cu două obiecte. Atunci când lovim, transferăm energie
acestora, determinându-le să vibreze (să oscileze rapid). Prin vibrare, subiectul comprima sau
diluează alternativ aerul din jur. Prin urmare, presiunea aerului din jurul său este fie în creștere, fie
în scădere. Aceste vibrații ușoare ale aerului creează unde sonore.
Ajung la timpanele noastre și auzim un sunet.

Slide 5. Distribuția sunetului

Cu cât este mai departe sursa de sunet de la noi, cu atât mai multă energie cheltuie valurile pe calea
lor și, prin urmare, sunetul devine mai liniștit.
Slide 6. De pe suprafețe dure, cum ar fi pereții de sticlă și piatră, undele se răsucesc, provocând un
ecou.
Dacă persoana care vorbește se află în aceeași cameră cu noi, sunetul vocii sale ajunge la urechile
noastre și se reflectă direct și din pereți, podea și tavan. Dacă camera este mare, există un ecou
puternic, acest fenomen se numește reverb.
Slide 7-8 este în prezentare
Slide 9. Pentru utilizarea semnalului audio de un calculator, acest semnal trebuie transformat în
informaţie digitală cu ajutorul unui convertor analog-digital (ADC - Analogue-Digital Convertor).
Procesul invers, de conversie a unei reprezentări digitale într-un semnal analogic, se execută cu
ajutorul unui convertor digital-analogic (DAC - Digital-Analogue Convertor). Atunci când se
combină funcţiile circuitelor ADC şi DAC, circuitele respective se numesc de obicei CODEC
(codificatoare-decodificatoare)
Slide 10. Pentru comprimarea fișierelor muzicale sunt folosiți diferiți algoritmi, care determină
ulterior structura și caracteristicile prezentării datelor sonore sau așa-numitele formate audio
digitale fișiere. Toate formatele de sunet pot fi împărțite în trei grupuri: formate audio fără
compresie, compresie fără pierderi și compresie fără pierderi.

Slide 11. Unul dintre cele mai comune formate legate de acest tip poate fi considerat în siguranță
celebrul WAV. Sunetul în fișierele cu această extensie este stocat fără compresie sau modificări.
Este adevărat, spațiul de stocare pentru fișierele necomprimate necesită mult mai mult și, prin
urmare, utilizarea cea mai răspândită a WAV se găsește doar în aplicațiile audio și video
profesionale, unde sunetul înainte de procesare nu ar trebui să aibă pierderi de calitate. Depozitarea
compozițiilor muzicale obișnuite sub această formă este o risipă nejustificată.

Pentru a reda fișiere WAV, nu aveți nevoie de niciun software special, deoarece toți playerele
media, inclusiv Windows Media Player încorporat pentru fișierele audio Windows, înțeleg acest
format.
Un alt format folosit pentru stocarea audio necomprimat, care merită menționat este
dezvoltarea mărnumit AIFF (Audio Interchange File Format). După cum probabil ați ghicit deja,
acesta este cel mai des utilizat în calculatoarele Macintosh care rulează sisteme Mac OS X.

Slide 12. Algoritmii care comprimă fișierele audio fără pierderi funcționează pe principiul arhivelor
convenționale. Nu oferă cel mai înalt nivel de compresie (de la 40 la 60%), în timp ce practic nu
afectează calitatea sunetului. De asemenea, este demn de remarcat faptul că, în acest caz, datele
codate pot fi restabilite complet la forma inițială. Prin urmare, utilizarea compresiei fără pierderi
este utilizată cel mai adesea în cazurile în care este important să se păstreze identitatea datelor
comprimate față de original.

Cele mai populare formate audio din acest grup sunt FLAC (Free Lossless Audio Codec), APE
(Monkey's Audio), WMA (Windows Media Lossless) și ALAC (Apple Lossless Audio Codec).
Fiecare dintre ei are pro și contra. De exemplu, codecul APE oferă un câștig de compresie ceva mai
mare, în timp ce FLAC este mai frecvent. În general, toți iubitorii de muzică adevărați își
depozitează colecțiile de muzică în formate fără pierderi, deoarece nu șterg date din fluxul audio, iar
fișierele create cu ajutorul acestor codecuri pot fi ascultate chiar și pe echipamente de sunet de
înaltă calitate.

Pentru a reda formate comprimate fără pierderi, de regulă, se folosesc jucători terți (cu excepția
WMA), cum ar fi MPlayer, foobar, AIMP, Winamp, VLC și alții, deoarece toate codecurile
necesare sunt deja integrate în ele. O altă opțiune este instalarea separată a unui pachet de codec-uri
suplimentare (de exemplu, K-Lite), după care ascultarea fișierelor într-un format fără pierderi
devine disponibilă de la aproape orice player audio.

Slide 13. spre deosebire de formatele anterioare, aici fișierul audio pierde din calitate și cât depinde
de gradul de compresie.

Pentru a determina calitatea sunetului digitalizat, indicatorul cel mai des utilizat este rata de
biți este viteza fluxului sonor obținută după compresie și măsurată în kilobiți pe secundă (kbps).
Așa cum am spus deja, în medie, un minut de sunet necomprimat durează aproximativ 10 MB, ceea
ce corespunde unui flux audio de aproximativ 1400 kbit / s. După codificarea cu pierderi, rata de
biți a acesteia poate scădea la 56 kbps.

Cel mai popular format de aici este considerat fără echivoc celebrul și îndrăgitul MP3, dezvoltat de
specialiștii celebrului MPEG (Moving Picture Experts Group). Este cel mai utilizat pentru
codificarea fișierelor audio postate pe Internet și pentru diverse servicii de găzduire de fișiere,
datorită capacității de a reduce semnificativ dimensiunea datelor transmise, ceea ce este important
atunci când viteza de conectare a rețelei este scăzută.

Alte formate cunoscute din această serie sunt AAC (Advanced Audio Coding) și OGG Vorbis. În
același timp, fiind mai puțin populari, algoritmii lor de compresie sunt mai perfecți decât cei ai
competitorului principal. Deci, cu aceeași dimensiune de fișier, acestea oferă o calitate mai bună a
sunetului în comparație cu MP3.
Slide 15. Videoclipul este stocat aproape întotdeauna utilizând compresie cu pierderi pentru a
reduce dimensiunea fișierului.
Un fișier video constă în mod normal dintr-un container (de exemplu, în format Matroska ) care
conține date video într-un format de codare video (de exemplu, VP9 ) alături de date audio într-
un format de codare audio (de exemplu, Opus ). Containerul poate conține, de asemenea, informații
de sincronizare, subtitrări și metadate, cum ar fi titlul. Un tip de fișier video standardizat (sau, în
unele cazuri, de facto standard ), cum ar fi .webm, este un profil specificat de o restricție privind
formatul containerului și formatele de compresie video și audio permise.