Autismul

Autismul este o tulburare neurologica grava, care survine in primii 3 ani de viata, se manifesta prin izolare si retragere sociala si limiteaza in mod considerabil comunicarea si relationarea. Copiii cu autism nu pot intelege sentimentele celorlalti, motiv din care au dificultati in a se exprima, fie prin cuvinte, fie prin gesturi sau expresii faciale. Autismul debuteaza in general inaintea varstei de 30 luni si indeosebi, inainte de 1 an. Daca in primele luni de viata copilul autist are un comportament normal, treptat el isi pierde interesul fata de mediul in care traieste. Inchiderea in sine este tipica pentru copilul cu autism. El raspunde din ce in ce mai putin la stimulii exteriori si nici macar prezenta parintilor nu declanseaza nicio reactie. Copiii cu autism sunt uneori foarte sensibili si pot reactiona puternic la sunete, atingeri, mirosuri sau imagini. Pot avea miscari stereotipe (leganare, rasucirea mainii), se pot atasa exagerat de obiecte sau se opun efectuarii de schimbari in rutina lor. Uneori, autistii au un comportament agresiv sau automutilant. Numerosi copii cu autism prezinta un retard mental, in timp ce altii au un coeficient de inteligenta peste medie. Spre deosebire de retardul mental, caracterizat printr-un nivel de dezvoltare echilibrat, copiii cu autism au un nivel de dezvoltare inegal- ei pot avea deficiente in unele domenii, in special in capacitatea de comunicare si relationare, dar au aptitudini deosebite in alte domenii (desen, muzica, matematica, capacitate exceptionala de memorare). Din acest motiv, unii dintre ei au rezultate peste medie la testele de inteligenta nonverbale. Autismul afecteaza 34 copii din 10 000, de 4 ori mai multi baieti decat fete. Desi numarul copiilor afectati pare mic, incidenta autismului a crescut de 3 ori in cursul ultimilor 30 ani in America de Nord. Doua treimi din copiii autisti au un retard mental. Tulburarile din spectrul autismului denumesc o serie de afectiuni cu unele trasaturi comune: autismul, PDD si sindromul lui Asperger. Tulburarile din spectrul autismului sunt: Autismul tulburare neurologica caracterizata prin dificultati de invatare, probleme de vorbire si dificultati de relationare, comunicare si interactiune sociala.

Tulburarea de dezvoltare pervaziva (PDD) termen folosit pentru descrierea copiilor ce prezinta unele trasaturi ale autismului dar in cazul carora problemele de comunicare si relationare sunt mai putin severe. Sindromul lui Asperger descrie un grup de copii ce prezinta unele trasaturi ale autismului, dar sunt extrem de dotati in unele domenii ale cunoasterii. Tulburarile de atentie (ADD Attention Deficit Disorder). Denumesc o tulburare foarte diferita, care in majoritatea cazurilor nu are puncte comune cu autismul. Totusi, unii medici sunt de parere ca tratamentele alternative utilizate pentru tulburarile din spectrul autismului pot ajuta si copiii cu tulburari de atentie (sau hiperactivitate).

Semne si simptome
Fiecare copil cu autism este unic in personalitatea si caracterul sau. De asemenea, gravitatea si cauzele bolii difera foarte mult, ambii factori influentand comportamentul copilului. In ciuda diversitatii manifestarilor bolii, unele simptome sunt prezente (in diferite grade) si permit stabilirea unui diagnostic. Simptomele autismului pot fi grupate in trei categorii principale: Aptitudini scolare: copilul nu raspunde atunci cand este strigat pe nume evita contactul vizual refuza contactul fizic (imbratisari, etc) pare indiferent si inchis in sine prefera sa fie lasat singur, retras fata de ceilalti copii

Limbajul: copilul nu vorbeste sau vorbeste foarte putin invata tarziu sa vorbeasca are dificultati in pronuntia cuvintelor si in formularea frazelor utilizeaza un ton si un ritm anormal cand se exprima. Uneori vorbeste cantand. nu poate initia sau continua o conversatie vorbeste incoerent, repetand cuvintele pe care tocmai le-a auzit repeta cuvinte si fraze, dar inafara contextului in care au aparut Comportamente

 face miscari repetitive (leganare, rasucirea mainilor, etc.) adopta rutine si ritualuri specifice reactioneaza in mod exagerat la cea mai mica schimbare. De exemplu, simplul fapt de a schimba locul unui obiect poate provoca o criza emotionala intensa. se poate automutila lovindu-se cu capul de pereti sau smulgandu-si parul, fiind insensibil la durere poate fi hiperactiv isi concentreaza atentia asupra detaliilor. De exemplu, o roata care se invarte poate sa ii capteze atentia pentru mul timp. dispune uneori de aptitudini deosebite intr-un anumit domeniu de exemplu, in muzica sau matematica. Aproximativ 50% din savanti sufera de autism, in timp ce 5 10% din autisti dau dovada de geniu intr-un anumit domeniu.
Diagnosticul se bazeaza pe observatiile clinice cat si pe chestionarele adresate parintilor privind comportamentului copilului. Pot fi utilizate si teste psihologice. Intrucat autismul da nastere unor simptome foarte variate si a caror intensitate difera de asemenea foarte mult de la un copil la altul, stabilirea unui diagnostic nu este lipsita de dificultati. Este de asemenea posibil ca autismul se fie dublat de o alta tulburare psihiatrica, ceea ce ar complica in mod suplimentar stabilirea diagnosticului.

Cauzele autismului raman necunoscute. Totusi, conform unor ipoteze avansate, autismul este legat de o serie de factori genetici si de mediu precum: un virus (citomegalovirus) o toxina din mediu o anomalie sau o leziune cerebrala nivelul anormal de neurotransmitatori (dopamina si serotonina) de la nivelul creierului un stres major trait de mama in timpul sarcinii, in special intre a 24-a si a 28a saptamana O alta ipoteza propusa, dar extrem de controversata este vaccinul ROR (Rujeola-Oreion-Rubeola). In 1998 un gastroenterolog britanic a avansat ipoteza unei legaturi intre autism si vaccinul ROR, sustinand ca cele trei vaccinuri ar trebui administrate separat. Mai multe studii au contestat aceste concluzii. Factorii de risc Ipoteza conform careia unii factori perinatali cresc riscurile de autism este in continuare studiata: expunerea la fumul de tigara in viata intrauterina, un stres puternic trait de mama in timpul sarcinii precum si malformatiile congenitale

ar putea creste riscurile de autism la copii. In prezent nu se dispune de suficiente cunostinte asupra cauzelor autismului pentru a identifica cu precizie persoanele cu risc ridicat de aparitie a bolii. Totusi, se pare ca autismul are o componenta genetica. Se desfasoara studii pentru identificarea genei care predispune la autism. Dar predispozitia nu echivaleaza cu aparitia bolii, iar la copiii cu predispozitie ereditara autismul nu va surveni cu siguranta. Unii factori ce tin de mediu au de asemenea o mare importanta. Ritmul de dezvoltare prezinta deosebiri insemnate de la un copil la altul. Totusi, daca oricare din semnele de alarma de mai jos sunt prezente, se recomanda consultarea medicului: copilul nu gangureste pana la 12 luni nu face gesturi, nu indica obiectele cu mana pana la 12 luni nu spune niciun cuvant pana la 16 luni nu pronunta singur doua cuvinte (doar repeta ce spun ceilalti) pana la 24 luni isi pierde aptitudinile sociale si cuvintele invatate (la orice varsta)

Consecinte
Atunci cand un copil cu autism creste, boala poate da nastere unor comportamente diverse. In prezenta mai multor indivizi bolnavi de autism, ceea ce frapeaza in primul rand este diferenta si nu asemanarea dintre comportamentele lor. Posibilitatea ca un autist sa functioneze in mediul social si sa devina autonom depinde in mare masura de simptomele prezentate, precum si de gravitatea lor. La unii bolnavi in special cei mai putin afectati simptomele se pot atenua in timp, astfel incat ei pot avea o viata normala. Altii, in schimb, nu prezinta o ameliorare. Este de asemenea posibil ca la unii copii cu autism simptomele sa se agraveze la adolescenta. Desi unii medici afirma ca deprinderea limbajului trebuie sa aiba loc inaintea varstei de 5 ani, experienta demonstreaza ca pot exista progrese in acest domeniu chiar si dupa primii 6 ani de viata.

Autism - descrierea afeciunii

Definiie : Autismul este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului. Autismul afecteaza grav abilitatile mentale, emotionale si comunicationale ale unei persoane. Cauze: Cauzele autismului nu sint bine cunoscute. Ele pot fi de natura genetica. Ceea ce se stie este ca o crestere necorespunzatoare, bolile mintale sau faptul ca un copil "pur si simplu nu vrea sa reactioneze", nu cauzeaza autismul. Nu se considera ca factorii psihologici contribuie intr-un fel la formarea autismului. Unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din timpul nasterii, incluzind: - mama bolnava in timpul sarcinii de rubeola sau rujeola (pojar), fenilcetonuria netratata (o incapacitate a corpului de a controla anumite substante chimice numite fenilcetone) - lipsa oxigenului in timpul nasterii - encefalita sau alte infectii grave care afecteaza creierul la sugar Simptome: O persoana care sufera de autism poate avea numeroase simptome. Manifestarea autismului poate diferi in intensitate, de la simptome usoare la forme mai grave care pot afecta intreaga existenta a individului. Toate simptomele variaza in intensitate, iar unele persoane pot avea simptome pe care altele nu le au. Simptomele pot include: - dificultate in comunicare. Limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc. Cuvintele sint adesea folosite necorespunzator. E posibil ca bolnavul sa foloseasca mai mult gesturi decit cuvinte. Exista tendinta bolnavului de a repeta cuvinte si fraze si imposibilitatea de a-si concentra atentia si de a fi coerent; - nesociabilitate. O persoana care sufera de autism nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii. Se poate ca ea sa nu raspunda cu placere altora si sa nu isi priveasca in ochi interlocutorul. Un bolnav de autism petrece mult timp singur si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni; - simturi diminuate sau prea dezvoltate. Unii bolnavi de autism abia daca raspund la impulsurile celor cinci simturi. Altii pot avea simturi foarte dezvoltate. De exemplu, un individ cu autism poate auzi un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp. Se poate ca un sugar sau un copil bolnav de autism sa evite imbratisarile si orice fel de atingere; - dificultate in a se juca. E posibil ca un copil cu autism sa nu fie interesat in a intra in joc cu altii sau sa nu fie capabil sa intre intr-un joc bazat pe imaginatie; - excese in comportament. O persoana care sufera de autism poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva. Ea poate trece de la o extrema la alta. Unele persoane pot arata un interes obsesiv pentru un lucru, o idee sau o activitate. Unii bolnavi fac miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, balansarea corpului inainte si inapoi, si a capului. E posibil sa le lipsesca bunul simt si sa fie agresivi cu ei insisi si cu altii. Simptomele autismului pot dura pe tot pacursul vietii, insa, deseori, pot fi ameliorate prin interventii corespunzatoare si prin tratament adecvat. Un bolnav de autism poate avea crize si depresii. Diagnostic: O persoana care are simptome de autism trebuie examinata de o echipa de specialisti. O astfel de echipa trebuie sa includa un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog, un logoped si un consultant in probleme de educatie. Diagnosticarea incepe printr-un examen fizic si al evolutiei cresterii. De asemenea, pentru identificarea posibilelor cauze ale simptomelor, sint necesare si alte analize, cum ar fi: analiza singelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului, electroencefalograma. Tratament: Tratamentul autismului se bazeaza in primul rind pe educatie. Aceasta trebuie adaptata fiecarei persoane in parte, in functie de simptome si nevoi. Tratamentul poate include: - terapie comportamentala pentru a ajuta bolnavul sa se adapteze conditiilor sale de viata - "programe de integrare" care ajuta bolnavul sa se adapteze lumii inconjuratoare atit cit e posibil - asigurarea unui mediu organizat de viata terapie audio-vizuala, care sa ajute in comunicare - controlarea regimului alimentar - medicamente terapia cu muzica - terapie fizica - terapia limbajului Tratamentul mai poate sa includa educarea bolnavului de a se descurca in situatii noi (sa ceara ajutor, indrumare etc.). O persoana care sufera de autism are nevoie de indrumare in obtinerea unei slujbe si in ceea ce priveste modul de a se acomoda cu rutina muncii zilnice. Familiile si prietenii bolnavilor de autism au, de asemenea, nevoie de sprijin. Cu cit sint incurajati mai mult, cu atit se obisnuiesc mai bine sa traiasca alaturi de un bolnav de autism. Uneori bolnavul necesita internarea intr-o institutie specializata, daca familia nu e in stare sa ajute si sa trateze o

persoana care sufera de autism. Efectele secundare depind de tratamentul folosit. Terapia comportamentala poate cauza frustrarea bolnavului si a familiei. Medicamentele pot afecta stomacul, pot cauza alergii, iritabilitate, depresie. Tratamentul autismului dureaza de obicei o viata intreaga. O persoana cu o forma mai putin grava de autism trebuie sa se astepte la simptome noi sau la o inrautatire a celor deja existente. O persoana care sufera de o forma mai grava de autism are nevoie de program permanent de terapie. Autismul trebuie tinut sub observatie permanenta. Tratamentul trebuie mereu imbunatatit. O persoana care sufera de o forma mai putin grava de autism poate sa-si imbunatateasca starea o data cu inaintarea in virsta. Dar, in cazul celor care sufera de o forma mai grava de autism, boala poate sa se agraveze, iar tratamentul trebuie imbunatatit. Acestia depind de un ingrijitor care sa le controleze comportamentul si sa-i ajute in activitatile zilnice. Prevenie: Deoarece cauzele autismului nu sint cunoscute, aceasta boala nu poate fi prevenita. Doar recunoasterea si tratamentul precoce pot diminua efectele autismului. O examinare genetica poate fi de ajutor unui cuplu care doreste sa aiba copii si au sau au avut in familie cazuri de autism. Statistici: Aceasta boala este, de obicei, evidenta inainte de virsta de 3 ani. Are o frecventa de patru ori mai mare la baieti decit la fete. Aproape 5 persoane din 10.000 sufera de autism, indiferent de mediul social. Diverse: Efectele pe termen lung ale autismului depind de gravitatea simptomele. Acestea mai depind si de cit de repede a fost inceput tratamentul. Autismul este cea mai grava forma a manifestarii anomaliilor in dezvoltarea individului, care afecteaza abilitatea omului de a intra in contact cu ceilalti. Autismul se caracterizeaza printr-o extrema dificultate de a raspunde la contactele sociale si de a comunica. Unii bolnavi de autism pot, de asemenea, sa aiba si alte afectiuni ale creierului, cum ar fi: epilepsie, sindromul Down, etc .

Teorii Neuropsihologice si Caracteristici Studiile neuropsihologice, pe lnga faptul ca se concentreaza asupra trasaturilor autismului, au si o alta tinta, aceea de a descoperi deficitul sau deficitele cognitive fundamentale ce se afla n spatele anormalitatilor comportamentale observate n cazul acestei boli.Trei dintre cele mai importante teorii presupun ca exista deficite cognitive fundamentale n functiile executive,coerenta centrala si elaborarea unei teorii, pareri. Functii executive este un termen care acopera o larga zona de procese cognitive superioare cum ar fi capacitatea de a se libera de context, inhibarea unor raspunsuri nepotrivite, planificarea, ndeplinirea unei sarcini, schimbarea sarcinilor si monitorizarea lor. Pentru examinarea acestor procese s-au creat niste teste neuropsihologice cum ar fi Turnurile din Hanoi si Sortarea Wisconson a cartilor de joc care au scos la iveala functii executive anormale n autism. n particuar, deficitul n capacitatea de a trece de la o sarcina la alta este considerat paralel cu acel comportament ritualistic-repetitiv observat n autism si reprezinta caracteristica definitorie a acestei boli. O a doua teorie neuropsihologica despre autism afirma ca persoanele autiste au o slaba coerenta centrala. Ca dovada n sustinearea acestei teorii este faptul ca autistii nu pot deosebi tipare, modele sau stimuli ntr-un context cu nteles, spre deosebire de o persoana care nu sufera de aceasta boala. Acest deficit poate nsemna limitare n

procesarea unor evenimente sau stimuli importanti dar poate sevi la cresterea performantei unui individ autist de a procesa stimuli ntmplatori, observatie ce a fost facuta n mai multe studii. De exemplu, ntr-un studiu, indivizii autisti au dovedit ca au o capacitate relativ dezvoltata n a-si aminti cuvinte ntmplatoare, fara sens dar au avut rezultate proaste n a-si aminti propozitii cu nteles. O a treia ipoteza sugereaza ca indivizii autisti au un deficit n a crea o parere despre sine sau o teorie despre starea mentala interna a celorlalti, cum ar fi dorintele si credintele lor. Acest deficit este observabil atunci cnd unui individ autist i se cere sa prevada comportamentul unei alte persoane dupa ce s-a luat n considerare posibilitatea ca informatia data acelei persoane poate fi falsa sau ca individul ar putea avea o opinie gresita. Un astfel de exemplu este ilustrat de nereusita copiiilor autisti n urmatorul test: subiectului i se cere sa prevada daca o persoana ar mai cauta un anumit obiect care a fost mutat de la locul sau original ( din punctul A n punctul B) n timpul ct persoana a fost afara din ncapere. Copilul autist nu e capabil sa ia n considerare faptul ca persoana respectiva nu poate sti ca obiectul a fost mutat ( din punctul A n punctul B) ntruct era absenta la aceasta mutare. El va raspunde ca persoana va cauta obiectul n noua locatie ( punctul B). Desi toate aceste trei teorii (deficit n functiile executive, coerenta centrala slaba, deficit n formularea unei opinii) au ncercat sa explice caracteristicele comportamentale si cognitive ale autismului, nu exista un model unic care sa poata explica toate caractersiticele tuturor indivizilor. De exemplu chiar daca teoria deficitului n crearea unei opinii explica deficitul social observat n autism, ea nu explica suficient comportamentul ritualistic-repetitiv sau retardarea mentala care e prezenta pna la 70% din cazuri. Baza Biologica a Autismului Studiile recente demonstreaza ca autismul are o baza biologica dar nu s-au determinat nca mechanismele patogenice.La fel ca orice alta boala comportamentala, autismul este foarte probabil rezultatul final al diferitelor cauze si cai biologice. Cea mai buna dovada este faptul ca 10% din indivizii autisti au totodata si o stare medicala fragila ( de exmplu: sindromul X, scleroza, congenital rubella ) despre care se crede ca le-a cauzat simpotemele autiste. La ceilalti 90% indivizi unde nu apare nici o alta boala, s-a descoperit ca factorul genetic are o mare importanta. Dovada aestei afrimatii provine din studiul familiilor si a gemenilor. Studiul familiilor a demonstrat ca desi riscul aparitiei autismului ( adica de a avea un al doilea copil autist) este de doar 2-5%, aceasta rata este de 100 de ori mai mare dect rata aparitiei autismului la restul populatiei. Studiul gemenilor a demonstrat ca autismului care apare la ambii membri ai unei perechi identice de gemeni ( adica gemenii monozigoti care au 100% acelasi material genetic) are o rata mai mare ( peste 60% ) dect cea de 3-5% a autismului care apare la ambii membri ai unei perechi de gemeni ( adica la gemenii dizigoti care au doar 50% acelasi material genetic). Concluzia acestor studii este ca autismul e o boala genetica si e rezultatul interactiunii a mai multor gene. Studii genetice au ncercat sa descopere gena sau genele care sunt responsabile pentru cauzarea autismului n

majoritatea cazurilor dar desi unele zone ale genomului uman sunt considerate ca loc de dezvoltare pentru gene defecte, nca nu s-a identificat nici o gena care sa joace un rol n cauzarea autismului. Faptul ca autismul e consierat o boala genetica pare greu de crezut pentru ca rare ori se poate observa o familie cu mai mult de un membru autist. Totusi, un astfel de criteriu poate duce la concluzii gresite din mai multe motive. n primul rnd, comparat cu alte boli care se cred ca se mostenesc( diabet, hipertensiune) autismul este foarte neobisnuit. n al doilea rnd, foarte putini dintre indivizii autisti se casatoresc si au copii, eliminnd astfel unul dintre cele mai obisnuite moduri de transmitere ( adica de la un parinte afectat la copil) si n mod sigur scaznd numarul familiilor cu mai mult de un membru autist. n sfrsit, se pare ca familiile care au deja un copil autist, n general si limiteaza planurile de a avea alti copii. Cu toate ca putini dintre indivizii autisti au o conditie medicala slaba, majoritatea nu au nici o anormalitate fizica evidenta. n unele studii totusi, s-a descoperit ca pna la 25% dintre indivizii autisti au suferit de lesinuri sau au macrocefalie. Macrocefalia nu cauzeaza simptomele autismului dar e considerat ca facnd parte din mecanismul cerebral ce cauzeaza autismul. n urma ctorva studii neuropatologice realizate postmortem s-a observat o proasta dezvoltare a structurilor n mai multe zone distincte ale creierului. n sistemul limbic, anormal de mic, au fost detectate celule dens mpachetate pe cnd n cerebel exista o descrestere a numarului de celule Purkinje. S-a observat si o crestere substantiala a creierului dar numai n anumite regiuni ( ca de exemplu lobul temporal, parietal si nucleii). n contrast cu aceasta, corpul callos, o conducta fibroasa care leaga cele doua emisfere ale creierului, a scazut n marime n partea de mijloc si posterioara a sa. Cresterea creierului la indivizii autisti sugereaza existenta unei anormalitati n dezvoltarea creierului ( se produc prea multe celule nervoase, nu se elimina destul tesut nervos prin procesul normal de eliminare a tesutului nervos n perioada de dezvoltare sau exista o supracrestere a tesutului nonneuronal). Modul n care sunt distribuite anormalitatile n creierul individului autist, mod rezultat din studiul posmortem, este asemanator cu teoriile neuropsihologice care sugereaza ca anormalitatile creierului autist nu pot fi localizate doar intr-o singura structura a acestuia. Unele anormalitati sunt asemanatoare cu cele care apar la un adult in cazul unei congestii cerebrale, de exemplu, deci nu par a si avea locul intr-o boala despre care se crede ca e rezultatul unei anomali timpurii n dezvoltarea creierului. Astfel ca o singura anomalie timpurie aparuta n procesul de dezvoltare al creierului n autism poate afecta mai multe strucutiri si zone ale acestuia. Alte studii ale bazei biologice a autismului au aratat ca exista anormalitati n unele substante chimice gasite n creier. Cea mai importanta descoperire n autism din ultimii 25 de ani a fost serotonina descoperita la o treime din indivizii autisti. Aceasta anormalitate n nivelul serotoninei din snge este considerat a fi o indicatie catre functionarea sistemului de serotonina din creier si sugereaza o anormalitate n

metabolismul central de serotonina. Faptul ca unii indivizi autisti arata mbunatatiri n comportament n urma administrarii unor medicamente care inhiba serotonina demonstreaza posibilitatea ca serotonina sa aiba un rol important n patogeneza autismului. Alte studii mai recente s-au ndreptat spre defecte imunologice care ar putea fi prezente la indivizii autisti. Daca aceste defecte sunt descoperite, mpreuna cu anomaliile substantelor chimice din creier ( de ex serotonina) pot avea un rol important n dezvoltarea anormala a creierului autist.

Cauzele autismului
Inca nu se cunoaste cu adevarat cauza autismului. Cercetarile demonstreaza ca asa cum exista diverse grade de afectare si combinatii de simptome in autism, probabil ca exista si multiple cauze. Exista, totodata, evidente ale unor anomalii la nivelul creierului persoanelor care sufera de autism, insa nu exista un acord privind zona (zonele) care ar fi afectata. Pornind de la investigatii neurochimice, autopsii sau scanari ale creierului, au fost sugerate diverse regiuni ca fiind locurile afectate, responsabile de aparitia autismului. Totusi, foarte putine diferente specifice au fost descoperite in creierul persoanelor cu autism. Factorii combinati care pot cauza autismul sunt: genetici, asociati sau nu de cei de mediu la care a fost expus copilul inainte, in timpul sau dupa nastere (Autism Research Institute din Statele Unite si alte organizatii considera ca ceea ce determina cresterea incidentei este expunerea la diverse substante toxice si vaccinuri), precum si factori legati de functionarea sistemului imunitar. In timp ce cauza sau cauzele definitive ale autismului raman inca neclare, este evident insa ce nu este cauza autismului: lipsa de afectiune a parintilor sau felul in care acestia si-au crescut copilul. Dr. Leo Kanner, psihiatrul care a descris pentru prima data autismul in 1943 si apoi Bruno Bettelheim, profesor in dezvoltarea copilului, au considerat ca tulburarea este determinata de "mamele reci" ("refrigerator mothers"), lipsite de afectiune fata de copii. Promovarea acestei false teorii a facut insa, ca generatii de parinti sa sufere din cauza vinei pe care si-au reprosat-o pentru dizabilitatea copiilor lor. In anii 60 si '70, Dr. Bernard Rimland, psiholog si tatal unui copil cu autism, unul dintre cele mai importante personalitati in domeniu, (cel care a fondat Autism Society of America si Autism Research Institute), a demonstrat prin cercetarile sale, intregii comunitati medicale, ca autismul nu este cauzat de "parintii reci", ci este de fapt o tulburare biologica.