Simplitatea i curia

n dragostea cea adevrat a lui Hristos, n acea stare a simplitii i a curiei, se dezvolt nevinovia copilriei, pe care Hristos o cere de la noi.

n dragostea cea adevrat a lui Hristos, n acea stare a simplitii i a curiei, se dezvolt nevinovia copilriei, pe care Hristos o cere de la noi cnd zice: facei-v ca pruncii. n vremea noastr ns, cu ct se rspndete politeea lumeasc, cu atta se pierde simplitatea, bucuria adevrat i zmbetul firesc. mi amintesc de un btrnel de la Schitul Ivironului, Printele Pahomie. Orict de mare ar fi fost suprarea pe care o aveai, numai ce-l vedeai, i ntristarea pleca de la sine. Iar dac te duceai cu scopul de a-i spune multe, le uitai pe toate, i treceau toate. Avea nite obraji roii i rdea ca un copila. Era un btrn cu o fa de copil mic. Chiar de s-ar fi prpdit lumea, el rdea. O adevrat bucurie! Nu tia nici carte, nici muzic psaltic, n afar de Hristos a nviat!, pe care l cnta la Pati. Cnd venea la biserica Schitului n srbtori, niciodat nu se aeza n stran, ci ntotdeauna sttea n picioare, chiar i la privegherile de toat noaptea, i rostea Rugciunea lui Iisus. Avea duh de nevoin i mult mrinimie. Dac l ntrebai: Printe Pahomie, la ce

moment se afl Slujba?, el i rspundea: Psalmi, Prinii cnt Psalmi. El le spunea la toate Psalmi. Acest btrnel era foarte simplu i plin de Har. Se slobozise de patimi i de aceea era ca un copil fr de rutate. (Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi i virtui, Ed. Evanghelismos, Bucureti, 2007, p. 270)