Oasele

Oasele sunt structure dure, rezistente, de culoare alb-galbuie al caror ansamblu formeaza scheletul. Rol: oasele sunt situate in interiorul partilor moi carora le servesc drept spijin; formeaza cavitati pentru protectia unor organe sensibile; servesc la insertiile muscular devenind astfel parghii actionate de diverse grupe muscular. Functiile oaselor: 1. 2. 3. 4. determina forma, dimensiunile si proportiile corpului si a diverselor segmente; servesc ca sprijin pentru intregul corp si pentru partile moi; formeaza cavitati care protejeaza organe interne; constituie rezerva de calciu a organismului. Structura externa a oaselor- oaselor li se atribuie in general forma unor corpuri geometrice, astfel descriindu-se lungimea, latimea si grosimea osului. Tot ca parte component a oaselor se descriu de asemenea fete, margini si unghiuri. Clasificare dupa raporturi si dimensiuni: oase lungi oase scurte oase late sau plane. Unele oase au forma foarte neregulata, de aceea se utilizeaza alte criteria de clasificare adaugandu-se inca 3 categorii de oase: pneumatic; sesamoide; suturale.

1. Oasele lungi- sunt oasele la care lungimea este mereu mai mare decat latimea si grosimea. Un os lung este format dintr-un corp, diafiza, si 2 extremitati epifize.

Oasele lungi se gasesc in special la nivelul membrelor indeplinind rolul de parghii de viteza in diferite miscari. 2. Oasele late/plane sunt oasele la care lungimea si latimea sunt aproimativ egale si mereu mai mari decat grosimea. Din punct de vedere anatomic prezinta 2 fete si un numar variabil de de margini si unghiuri. Oasele late indeplinesc 2 functii importante: a. dau insertia pentru un numar mare de muschi; b. servesc la consolidarea cavitatilor de protective. 3. Oasele scurte sunt oasele care au cele 3 dimensiuni aproximativ egale. Forma lor este aproximativ cubica. Aceste oase se gasesc in zonele in care este necesara o rezistenta sporita si undese executa miscari foarte variate, dar cu amplitudine mica ( ex.: coloana vertebrala, carpul(la mana), tars(la picior)). 4. Oasele pneumatic sunt oase neregulate care contin in interior cavitati pline cu aer. 5. Oasele sesamoide sunt mici, se dezvolta in vecinatatea unor articulatii (sesamoide periarticulare) sau in tendoanele unor muschi (sesamoide intratendinoase). 6. Oasele suturale sunt mici, plane si inconstant. Se dezvolta in special la nivelul suturilor craniului, mai ales in sutura lombdoida sau la nivelul fontanelelor.

Desi oasele sunt structure rezistente, ele sunt influentate de structure invecinate: tractiunea muschilor, presiunea unor organe, pulsatiile arterelor, forta gravitational. De aceea suprafata lor externa prezinta un numar crescut de elemente morfologice. Elementele morfologice principale sunt: fetele, marginile si unghiurile. La nivelul fetelor apar detalii morfologice suplimentare reprezentate de : proeminente, cavitati, gauri si canale. 1. Proeminentele sunt: a. articulare- modelate in raport cu suprafata articulara opusa lor si sunt acoperite de cartilaje; b. nearticulare- sunt determinate in majoritatea cazurilor de tractiunile exercitate de muschi. 2. Cavitatile sunt determinsate de forte de presiune

a. cavitati articulare- iau parte la formarea articulatiilor si corespund unor proeminente invers conformate. Se pot prezenta in unele cazuri ca suprafete plane (ex. articulatia sacro-iliaca); b. cavitati nearticulare- variate ca forma, dimensiuni si rol. Servesc pentru insertii tendinoase sau ligamentare si adapostesc si protejeaza diverse elemente anatomice. 3. Gaurile si canalele a. de trecere- sunt strabatute de diverse elemente anatomice (vase si nervi); b. nutritive servesc pentru trecerea vaselor sanguine.

TENDOANELE
Tendoanele sunt extensii specializate ale muchilor i sunt formate din esut conjunctiv care leag fasciculele de fibre musculare. Acestea se unesc i se extind n afara muchiului sub forma unui cordon inextensibil. Ele au puine terminaii nervoase, fiind, n principal, esuturi inactive i cu o vascularizaie srac. La o extremitate, ele se formeaz din corpul muchiului iar la cealalt extremitate se fixeaza de os, unele dintre fibre fiind ncastrate chiar n structura osoas. Ambele fee ale minilor i picioarelor conin un ntreg set de diferite tendoane. Muchii ce acioneaz aceste tendoane sunt situai la distan de nivelul braelor i picioarelor. Teaca tendinoas este un manon cu perete dublu care izoleaz, protejeaz i lubrifiaz tendonul, astfel nct posibilitatea unei leziuni prin presiune sau frecare este redus la minimum. Spaiul dintre cele dou straturi ale tecii tendinoase conine lichid aa ncat ele alunec uor unul peste cellalt. Pe lng tendoane, mai exist cteva esuturi fibroase inelare, numite inele tendinoase, care in tendoanele apropiate de os la maxim 1 mm, la ncheieturile degetului. La fiecare deget sunt cte 5 inele de acest fel (numite de la A1 la A5) deasupra i dedesubtul fiecrei articulaii. Acestea se pot ntinde sau rupe i vom ncadra afeciunile tot n categoria tendinitelor. Cel mai adesea, o accidentare apare la inelul A2.

LIGAMENTE

Un ligament este o banda tare si fibroasa de tesut conjunctiv cu rol de sustinere a organelor interne si de a prinde corect oasele de articulatii. Ligamentele pot fi de doua tipuri de baza: ligamentul alb, care este bogat in fibre de colagen, rigide si neelastice, si ligamentul galben care este bogat in fibre elastice, destul de rezistente, desi permit miscarea elastica. In articulatii, ligamentele formeaza o punga capsulara care cuprinde capetele osului articulat si o membrana de lucrifiere, membrana sinovoidala. Alte ligamente se infasoara in jurul sau de-a latul capetelor de oase in benzi, permitand diverse grade de mobilitate sau joaca rolul de piese de legatura intre oase (cum este cazul coastelor sau a oaselor din antebrat), impiedicand miscarile incorecte.

CARTILAJE

Cartilajele sau zgrciul constituie componenta moale, rezistent, dar n acelai timp flexibil, a scheletului corpului. La aduli se gsete mai ales articulaii, acoperind extremitile osoase i n alte puncte strategice ale scheletului, unde netezimea i flexibilitatea sunt necesare n cel mai nalt grad. Structura cartilajului nu este aceeas.i in tot scheletul. Aceasta variaza in raport cu functiile specifice pe care le indeplineste. Toate cartilaj ele sunt compuse dintr-o structura de baza, sau matrice, in care sunt incluse celulele, i din fibre constituite din proteine denumite colagen si elastina. Consistent acestor fibre variaza in diferite tipuri de tesut cartilaginos, dar toate se aseamana prin faptul ca nu confin vase sanguine. In functie de caracteristicile fizice, {esutul cartilaginos se imparte in cartilaj hialin, cartilaj fibros i cartilaj elastic.

MUSCHI
Mu chiul reprezint un esut contractil de culoare roz-ro iatic format din celule musculare ce alctuiesc corpul mu chiuluila captul cruia se afl tendoane. Mu chiul are rol n generarea for ei animale i a ntre inerii locomo iei. Mu chii pot fi voluntari (ac iona i la comanda creierului) sau involuntari (care lucreaz singuri). Mu chii se a eaz unul lng altul sau se suprapun pe planuri. n intersti iile dintre ei se gsesc fasciile care duc vasele sangvine i nervii. Mu chii profunzi acoper articula iile; cei superficiali vin n raport cu pielea prin intermediul fasciei de nveli a segmentului respectiv. Unii mu chi nso esc n mod constant anumite vase sangvine, contractnd cu ele raporturi precise: sunt mu chisateli i ai vaselor respective. Ei au o mare importan practic, constituind repere pre ioase n descoperirea acestora (de exemplu, croitorul este satelitul arterei femurale). Mu chii au un rol plastic nsemnat. Corpul lor muscular determin prin volum, a ezare i starea de contrac ie sau de relaxare forma exterioar caracteristic a regiunilor. Numrul mu chilor este dat diferit n surse, fiind greu de stabilit dac un fascicul poate fi considerat un mu chi aparte sau apar ine altui mu chi. Ar fi aproximativ 400 de mu chi n corpul uman.