1.3.

Elemente de drept penal comparat

Secolul al XXI-lea, caracterizat prin globalizarea relat iilor internationale, impune obiectiv necesitatea coordonarii eforturilor tuturor statelor pentru atingerea intereselor supreme ale comunit atii internationale: asigurarea pacii si securitatii in intreaga lume, prevenirea si combaterea terorismului, apararea drepturilor si libertatilor persoanei, combaterea saraciei etc. [14, p. 3]. Faptele legate de luarea de ostatici sint recunoscute in toata lumea civilizata ca fiind prejudiciabile. Legislatiile actuale ale majoritatii statelor prevad raspunderea penala pentru savirsirea infractiunii de luare de ostatici, rapirea unei persoane si privatiunea ilegala de libertate. In legislatiile nationale ale statelor, conceptele de luarea de ostatici, rapirea unei persoane, privatiunea ilegala de libertate nu intotdeauna sint diferentiate. Astfel, in unele state, alaturi de raspunderea pentru rapirea unei persoane si privatiunea ilegala de libertate, este prevazuta si raspunderea de sine statatoare pentru luarea de ostatici. In legislatiile penale ale altor state, dimpotriva, infractiunile legate de rapirea unei persoane inglobeaza in sine si luarea de ostatici. Analizind legislatia penala a Statelor Unite ale Americii, cu sistemul de drept anglo-saxon, trebuie mentionat in primul rind ca specific pentru legislatia penala data este existenta a 53 de sisteme legislative in vigoare, si anume: cel federal; ale celor 50 de state; al districtului federal Columbia si al statului liber aderat PuertoRico [131, p. 8]. Legislatia federala a SUA prevede raspunderea penala pentru rapirea unei persoane. In conformitate cu 1201 al Codului de legi SUA (Titlul 18), cel care ilegal captureaza, lipseste de libertate, rapeste prin inselaciune sau prin violenta, retine o persoana, urmarind scopul de a primi o rascumparare sau o remunerare (cu exceptia cazurilor cind asemenea actiuni sint comise de catre parinti), se pedepseste cu pedeapsa inchisorii pe un termen nelimitat sau cu detentia pe viata. In 1202 al Codului de legi SUA este prevazuta raspunderea penala sub forma de amenda in marime de pina la 10 mii dolari SUA, sau pedeapsa inchisorii pe un termen de pina

la 10 ani pentru persoana care primeste anumite sume de bani, obiecte de patrimoniu sau numai o parte din acestea, poseda sau dispune de ele, daca aceste bunuri au fost cindva transmise pentru rascump arare sau remunerare in legatura cu comiterea infractiunii prevazute in 1201 al Codului SUA, iar faptuitorul cunoaste cu certitudine despre acest fapt [238, p. 418]. In conformitate cu 1751 al Codului SUA, pentru savirsirea omorului, rapirii sau atentarii la viata Presedintelui SUA sau a unui membru al aparatului presedintelui este prevazuta raspunderea penala separata, care nu cere o calificare in cumul cu 1201 al respectivului Cod [238, p. 419]. De aici ajungem la o concluzie conventionala (gratie specificului legislatiei SUA) ca legislatia penala federala a SUA nu diferentiaza raspunderea pentru rapirea unei persoane de cea pentru luarea de ostatici. Legislatia penala a Republicii Populare China, care poate fi numita pe buna dreptate socialista, bazata pe sistemul de drept romano-germanic, contine reglementari destul de specifice in ceea ce priveste raspunderea penala pentru luarea de ostatici. In articolul 120 din Capitolul II Infractiuni contra securit atii publice al Codului penal al RPC este prevazuta raspunderea penala pentru organizarea, conducerea si participarea activa in cadrul organizatiilor teroriste. In cazul existentei

circumstantelor agravante prevazute de art. 120 CP al RPC, urmate de omor, explozie, luare de ostatici etc., pedeapsa se aplica pentru comiterea a citeva fapte infractionale [221, p. 285]. In Capitolul IV Infractiuni contra persoanei si a drepturilor democratice ale cetatenilor al Codului penal al RPC (art. 239) este prevazuta o norma separata privind raspunderea penala pentru rapirea unei persoane (inclusiv rapirea unui nounascut) in scopuri materiale sau pentru luarea unei persoane in calitate de ostatic. Infractiunea data se pedepseste cu inchisoare pe un termen de zece ani si mai mult sau cu detentie pe viata. In calitate de pedeapsa complementara poate fi aplicata amenda sau confiscarea bunurilor. Cauzarea mortii sau omorul persoanei rapite ori luate in calitate de ostatic atrag dupa sine pedeapsa cu moartea [221, p. 331]. Articolul 240 al Codului penal al RPC stipuleaza raspunderea penala pentru rapirea

savirsit a prin inselare in scopul vinderii unei femei sau a unui copil. In cazul existentei circumstantelor agravante (cauzarea mortii sau omorul persoanei), poate fi aplicata pedeapsa cu moartea [221, p. 339]. Analiza legislatiei penale a Republicii Populare China demonstreaza, de asemenea, ca raspunderea penala pentru rapirea unei persoane si pentru luarea de ostatici nu este diferentiata, iar faptele date sint cuprinse intr-o singura componenta. O abordare opusa a problemei date o gasim in legislatia penala a Republicii Federative Germania. Codul penal, in Capitolul XVIII Infractiuni contra libertatii persoanei, prevede raspunderea penala separata pentru astfel de infractiuni ca rapirea unei persoane ( 234), rapirea unui minor ( 235), privatiunea ilegala de libertate ( 239), rapirea unei persoane in scopuri materiale ( 239a) si luarea de ostatici ( 239b). In sensul 239b CP al RFG, luarea de ostatici este capturarea sau retinerea unei persoane, insotita de pericolul provocarii mortii, a vatamarii grave a integritatii corporale sau lipsirea de libertate a persoanei luate in calitate de ostatic pe o perioada mai mare de o saptamina, cu scopul de a sili o persoana terta sa savirseasca sau sa se abtina de la savirsirea vreunei actiuni in calitate de conditie pentru eliberarea ostaticului. In conformitate cu 234 CP al RFG Rapirea unei persoane, infractor se considera persoana care, prin aplicarea violentei, a amenintarilor sau a inselaciunii, rapeste o alt a persoana, pentru a o pune intr-o stare de neputinta, in conditii de robie sau pentru a o preda militarilor armatelor straine ori serviciilor similare acestora [230]. Legislatia penala a Frantei prevede raspunderea pentru rapirea unei persoane sau retinerea ilegala a persoanei (art. 224-1 CPF) si pentru arestul ilegal sau privatiunea ilegala de libertate (art. 341 CPF) [231]. Codul penal al Spaniei, in Titlul VI Infractiuni contra libertatii persoanei,

stipuleaza raspunderea penala pentru persecutarea ilegala si rapirea unei persoane. Art. 163 din Codul penal al Spaniei reglementeaza raspunderea penala pentru privatiunea ilegala de libertate si prevede o pedeapsa cu inchisoarea de la patru la sase ani. Daca lipsirea de libertate a durat mai mult de 15 zile, faptuitorul se

pedepseste cu inchisoare pentru o perioada de la cinci la opt ani. In conformitate cu art. 164 CPS, pentru rapirea unei persoane insotit a de cerinte de a indeplini anumite actiuni in calitate de conditie pentru eliberarea acesteia, se aplica pedeapsa cu inchisoare de la sase la zece ani [220]. Legislatia penala a Elvetiei prevede raspunderea penala pentru infractiunea de privatiune ilegala de libertate si rapire a unei persoane (art. 183 CPE), precum si pentru infractiunea de luare de ostatici (art. 185 CPE). Ambele norme penale se contin in Titlul IV Infractiuni contra libertatii. Pedeapsa maxima pentru infractiunea de luare de ostatici cu circumstante agravante este detentia pe viata [232]. In conformitate cu 261 din Codul penal al Daniei (Capitolul 26 Infractiuni contra libertatii persoanei), orice persoana care lipseste ilegal o alta persoana de libertate (pct. 1) se pedepseste cu inchisoare pe un termen de cel mult patru ani; iar daca o lipseste ilegal de libertate cu scopul de a obtine profit material sau daca lipsirea de libertate a fost indelungata, sau daca persoana a fost ilegal retinuta in calitate de persoana cu deficiente psihice, sau daca a fost racolata intr-un serviciu de spionaj strain, sau daca a fost luata in prizonierat, sau in orice situatie de dependenta in orice stat strain (pct. 2), se pedepseste cu inchisoare pe un termen mai mare de doisprezece ani. In legislatia penala a Danemarcei lipseste raspunderea separata pentru luarea de ostatici, dar este prezenta infractiunea de capturare a navei aeriene, pentru care este stipulata pedeapsa maxima detentie pe viata [219]. Codul penal al Suediei contine infractiunea de rapire a unei persoane ( 1), care se pedepseste cu inchisoare de la patru la zece ani sau cu detentie pe viata; si infractiunea de privatiune ilegala de libertate ( 2), care se pedepseste cu inchisoare pe un termen de la unu la zece ani [233]. Codul penal al Estoniei, in Capitolul Infractiuni contra persoanei, prevede raspunderea penala pentru vinderea unui copil (art. 123 ), substituirea sau rapirea unui copil (art. 124), luarea 1de ostatici (art. 124 ), internarea ilegala intr-o nstitutie psihiatric a (art. 124 ), privatiunea ilegala 12de libertate (art. 124 ). Totodata, o

raspundere separata pentru rapirea unei persoane mature in 3legislatia penala a Estoniei nu este prevazuta [234]. Codul penal al Romaniei din 28 iunie 2004 nu stipuleaza o raspundere separata pentru infractiunea de luare de ostatici. Aceasta este inclusa partial in articolul 201 Lipsirea de libertate in mod ilegal, care face parte din Titlul I Crime si delicte contra persoanei, Capitolul VI Crime si delicte contra libertatii persoanei.

Astfel, art. 201 alin.(3) CP al Romaniei agraveaza raspunderea penala daca pentru eliberarea persoanei se cere, in orice mod, ca statul, o persoana fizica sau juridica, o organizatie internationala interguvernamentala sau un grup de persoane sa indeplineasca sau sa nu indeplineasca un anumit act, pedeapsa fiind detentiunea severa de la 15 la 20 de ani [52]. Astfel, analiza legislatiilor penale ale statelor sus-mentionate demonstreaza existenta unui sir de norme juridice care prevad raspunderea penala pentru faptele legate de luarea de ostatici. In majoritatea cazurilor, aceste componente de infractiune se contin in capitole sau titluri privind infractiuni contra libertatii persoanei. Totodata, trebuie mentionat ca o tratare univoca a acestor fapte lipseste. Asemenea situatie este conditionata atit de existenta unor prevederi divergente in diferite sisteme de drept, cit si de particularitatile legislatiilor fiecarui stat privite in mod separat. Legislatiile penale ale majoritatii statelor membre ale Comunitatii Statelor Independente prevad in mod traditional raspunderea penala pentru si la libertatea

savirsirea infractiunilor care atenteaza la securitatea publica

persoanei, precum: rapirea unei persoane, privatiunea ilegala de libertate, luarea de ostatici, internarea ilegala intr-o institutie psihiatrica, traficul de fiinte umane etc. Totodata, componentele de infractiuni mentionate mai sus, de obicei, sint plasate de legiuitor in diferite capitole sau titluri ale codurilor penale nationale, in functie atit de obiectul juridic generic al infractiunii, cit si de alte circumstante esentiale, cum ar fi traditiile juridice ale unui stat concret etc. Spre exemplu, componentele de infractiuni care prevad raspunderea penala pentru rapirea unei persoane, privatiunea ilegala de libertate si internarea ilegala intr-o institutie psihiatrica se afla, de regula, in capitolele codurilor penale privind

infractiunile contra libertatii, cinstei si demnit atii persoanei (Capitolul 3 din Partea speciala CP al Republicii Moldova, Capitolul 17 CP al Federatiei Ruse, Capitolul 19 CP al Republicii Azerbaidjan, Capitolul 17 CP al Republicii Tadjikistan etc.). Codul penal al Republicii Belarus, in capitolul 22 Infractiuni contra libertatii, cinstei si demnit atii persoanei, alaturi de rapirea unei persoane (art.182 CP al RB) si privatiunea ilegala de libertate (art.183 CP al RB), prevede si infractiunea de trafic de fiinte umane (art. 181 CP al RB) [223]. Asemenea infractiune se contine si in Codul penal al Republicii Moldova (art. 165 Traficul de fiinte umane din Capitolul III Infractiuni contra libertatii, cinstei si demnit atii persoanei si art. 206 Traficul de copii din Capitolul VII Infractiuni contra familiei si minorilor al Partii speciale). Componentele de infractiuni legate de luarea de ostatici, in legislatiile penale nationale, sint de regula plasate in capitolele referitoare la infractiunile contra securit atii publice si a ordinii publice (Capitolul 13 din Partea speciala CP al Republicii Moldova, Capitolul 24 CP al Federatiei Ruse, Capitolul 25 CP al Republicii Azerbaidjan, Capitolul 9 din Partea speciala CP al Republicii Kazahstan etc.). In Codul penal al Ucrainei, infractiunea de luare de ostatici (art. 147) se regaseste in Capitolul Infractiuni contra libertatii, cinstei si demnitatii persoanei, alaturi de rapirea unei persoane sau privatiunea ilegala de libertate (art. 146), traficul de fiinte umane (art. 149) si internarea ilegala intr-o institutie psihiatric a (art. 151).

Specific pentru legislatia penala a Ucrainei este introducerea unei infractiuni separate de luare ca ostatic a reprezentantului autoritatilor publice sau a colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept (art. 349); norma juridicopenala respectiva (fiind speciala in raport cu art. 147 CPU) este plasata in Titlul XV Infractiunile contra autorit atilor publice centrale, organelor administratiei publice locale si autoritatii cetatenilor [229]. O situatie analogica este atestata in Codul penal al Georgiei, unde componentele infractiunilor de privatiune ilegala de libertate (art.143) si luarea de ostatici (art. 144) se gasesc in acelasi capitol Infractiuni contra libertatii si drepturilor persoanei [218].

Infractiunile legate de actiunile ilegale ale angajatilor organelor de ocrotire a normelor de drept, indreptate, de exemplu, spre retinerea sau arestarea ilegala a persoanei, sint de obicei plasate in capitolele privind infractiunile contra justitiei (Capitolul 14 din Partea speciala CP al Republicii Moldova, Capitolul 31 CP al Federatiei Ruse, Capitolul 34 CP al Republicii Belarus, Capitolul 16 CP al Republicii Uzbekistan etc.). In majoritatea statelor membre CSI (Republica Moldova, Rusia, Azerbaidjan, Kazahstan, Tadjikistan etc.) raspunderea penala este sporit a i n cazul savirsirii omorului cu rapirea sau luarea persoanei in calitate de ostatic, aceasta fiind o circumstanta calificata a omorului intentionat. In art. 115 alin. (2) pct. 3 CP al Ucrainei este prevazuta raspunderea penala sporita pentru omorul unui ostatic [229]. Codul penal al Georgiei prevede raspunderea pentru omorul savirsit cu luarea de ostatici, insa omorul insotit de rapirea unei persoane lipseste. Un astfel de semn calificativ aplicabil fata de omor (omorul savirsit cu rapirea sau luarea persoanei Republicii Uzbekistan [226]. Consideram ca este intemeiata pozitia majorit atii legiuitorilor din statele membre CSI in privinta stabilirii unei raspunderi sporite pentru omorul savirsit cu rapirea sau luarea persoanei in calitate de ostatic (art. 145 alin. (2) lit. f) CP al Republicii Moldova; art. 105 alin. (2) lit. v) CP al Federatiei Ruse; art. 120. 2. 9. CP al Republicii Azerbaidjan; art. 139 alin. (2) pct. 4 CP al Republicii Belarus; art. 104 alin. (2) lit. g) CP al Republicii Tadjikistan etc.). Acesta pozitie se argumenteaza prin aceea ca, in procesul rapirii unei persoane sau al luarii de ostatici, faptuitorul poate omori si alte persoane, inclusiv persoane care incearca sa impiedice in calitate de ostatic) lipseste in legea penala a

comiterea infractiunii de luare de ostatici sau de rapire, precum si angajati ai organelor de ocrotire a normelor de drept, care au obligatii directe in ceea ce priveste eliberarea victimelor. In sensul dat, sustinem teza Plenului Curtii Supreme de Justitie a Federatiei Ruse, care in pct. 7 al Hotaririi sale Cu privire la practica judiciara in cauzele despre omor prevede ca: In cazul calificarii actiunilor vinovatului in baza art. 105 alin. (2) lit. v) CP al Federatiei Ruse

Omorul savirsit cu rapirea unei persoane, instantele trebuie sa aiba in vedere ca,

dupa sensul legii, raspunderea conform punctului dat apare nu numai pentru savirsirea omorului intentionat al persoanei rapite, dar persoane savirsit in legatura cu rapirea persoanei [197]. Legea penala a Republicii Belarus prevede o raspundere separata pentru luarea de ostatici (art. 291 CPB) si rapirea unei persoane (art. 182 CPB). Prin luarea de ostatici, conform Codului penal al Belarus, se intelege: Luarea sau retinerea persoanei in calitate de ostatic, insotita de pericol pentru viata sau sanatatea fizica, sau retinerea ulterioara a persoanei, in scopul de a sili statul, organizatia internationala, persoana juridica sau fizica ori un grup de persoane sa savirseasca sau sa se abtina de la savirsirea vreunei actiuni in calitate de conditie pentru eliberarea ostaticului [223]. Circumstantele agravante ale infractiunii date sint asemanatoare cu cele prevazute de art. 280 al Codului penal al Republicii Moldova, cu exceptia agravantei Luarea de ostatici savirsita la comanda. Articolul 182 al CP al Republicii Belarus prevede raspunderea penala pentru rapirea unei persoane, prin care se intelege capturarea deschisa sau pe ascuns a persoanei contrar dorintei sau vointei sale, savirsit a prin inselare sau insotita de violenta, daca lipsesc semnele infractiunii prevazute de art. 291 CPB (luarea de ostatici) [223]. Spre deosebire de legislatia penala a Republicii Belarus, Codul penal al Republicii Moldova, pe linga raspunderea pentru rapirea unei persoane (art. 164 CP), prevede si raspunderea separata pentru rapirea minorului de catre rudele apropiate (art. 164 CP). 1 Codul penal al Georgiei, in Capitolul 23 Infractiuni contra libertatii si drepturilor persoanei, contine articole care prevad raspunderea pentru privatiunea ilegala de libertate (art. 143); luarea de ostatici (art. 144); retinerea sau arestarea ilegala (art. 147) si internarea ilegala intr-o institutie psihiatrica (art. 149). Raspunderea pentru rapirea unei persoane in legislatia penala a Georgiei lipseste. In conformitate cu art. 411 alin. (2) lit. z) CP al Georgiei Incalcarea normelor dreptului umanitar international in timpul conflictelor armate, este prevazuta si raspunderea pentru luarea de ostatici. Acest articol se regaseste in capitolul Infractiuni contra pacii, securit atii omenirii si dreptului umanitar. De asemenea, legislatia penala a Georgiei stabileste raspunderea pentru si pentru omorul altor

luarea de ostatici in scopuri teroriste (art. 329 Terorism, Capitolul 38 Infractiuni contra statului) [218]. In legislat ia penala a Republicii Kazahstan, infractiunile de rapire a unei persoane (art. 125), privatiune ilegala de libertate (art. 126), internare ilegala intr-o institutie psihiatrica (art. 127) si recrutare a persoanelor pentru exploatarea sexuala sau orice alt fel de exploatare (art. 128) sint cuprinse in Capitolul 1 Infractiuni contra persoanei al Partii speciale a Codului penal. Raspunderea pentru luarea de ostatici (art. 234) este prevazuta in Capitolul Infractiuni contra securitatii publice si a ordinii publice, iar raspunderea pentru retinerea sau arestarea ilegala (art. 346) in Capitolul Infractiuni contra justitiei si ordinii executarii pedepselor [224]. Legiuitorul Republicii Kirghizia a plasat infractiunea de luare de ostatici (art. 227 CP al RK) in Capitolul 24 Infractiuni contra securit atii publice. Codul penal al Kirghiziei prevede astfel de infractiuni ca: rapirea unei persoane (art. 123); recrutarea persoanelor pentru exploatare (art. 124) si privatiunea ilegala de libertate (art. 125). Acestea se gasesc in Capitolul 17 Infractiuni contra libertatii, cinstei si demnit atii persoanei [222]. Codul penal al Republicii Tadjikistan, in Capitolul 17 Infractiuni contra libertatii, cinstei si demnit atii persoanei, prevede raspunderea penala pentru rapirea unei persoane (art. 130); privatiunea ilegala de libertate (art. 131); recrutarea persoanelor pentru exploatarea sexuala sau orice alt fel de exploatare (132); internarea ilegala intr-o institutie psihiatrica (art. 133). In Capitolul Infractiuni contra securit atii publice se regaseste infractiunea de luare de ostatici (art. 181); in Capitolul Infractiuni contra justitiei este plasata infractiunea de retinere sau arestare ilegala (art. 358); iar in Capitolul Infractiuni contra pacii si securit atii omenirii este prevazuta raspunderea penala pentru incalcarea intentionata a normelor dreptului umanitar international in timpul conflictului armat si pentru luarea de ostatici (art. 403 alin. (2) lit. j) CP al RT) [225]. Legea penala a Republicii Uzbekistan, in Capitolul Infractiuni contra libertatii, cinstei si demnit atii persoanei, stipuleaza raspunderea pentru recrutarea

persoanelor pentru exploatare sexuala sau orice alt fel de exploatare (art. 135); rapirea unei persoane (art. 137); privatiunea ilegala de libertate (art. 138). In Capitolul Infractiuni contra pacii si securitatii omenirii, in cadrul articolului 155 Terorism, este stabilit a raspunderea pentru luarea de ostatici in scopul

tensionarii relatiilor internationale, provocarii unui razboi sau destabilizarii situatiei in Republica Uzbekistan. Infractiunea de retinere sau de arestare ilegala (art. 234) se regaseste in Capitolul Infractiuni contra justitiei. Luarea de ostatici (art. 245) este tratata separat, in Capitolul Infractiuni contra securit atii publice si a ordinii publice [226]. Neuniform este rezolvata in legislatiile nationale ale statelor studiate problema privind liberarea de raspundere penala a persoanelor care au savirsit infractiuni ce atenteaza la libertatea fizica a persoanei si la securitatea publica. Astfel, legislatiile penale ale unui sir de state membre ale CSI (Rusia, Kazahstan, Tadjikistan etc.) prevad posibilitatea de liberare de raspundere penala a persoanelor care au savirsit astfel de fapte ca rapirea unei persoane sau luarea de ostatici. Este vorba despre o asa-numit a cainta, cind persoana care a rapit sau a luat o persoana in calitate de ostatic o elibereaza benevol. De exemplu, nota la art. 206 Luarea de ostatici din Codul penal al Federatiei Ruse stipuleaza: Persoana care, benevol sau la cerintele reprezentantilor autoritatilor, a eliberat ostaticul se libereaza de raspundere penala daca actiunile ei nu contin o alt a componenta de infractiune. Prevederi similare atestam in nota la art. 126 CP al Federatiei Ruse R apirea unei persoane Persoana care a eliberat benevol persoana rapit a se libereaza de raspundere penala daca actiunile ei nu contin o alt a componenta de infractiune [227, p. 2954]. Codul penal al Republicii Belarus prevede posibilitatea liberarii de raspundere penala doar in cazul comiterii infractiunii de luare de ostatici. Legislatiile penale ale Republicii Moldova, Ucrainei, Republicii Uzbekistan, spre deosebire de legislatiile statelor mentionate mai sus, nu prevad posibilitatea liberarii de raspundere penala nici pentru luarea de ostatici, nici pentru rapirea persoanei. Pedeapsa pentru savirsirea infractiunii de luare de ostatici, in majoritatea statelor-

membre CSI, este destul de aspr a. O pedeapsa mai usoar a este prevazuta, de regula, pentru comiterea infractiunii de privatiune ilegala de libertate. Pedeapsa cu moartea pentru savirsirea infractiunii de luare de ostatici cu circumstante deosebit de agravante este prevazuta de Codul penal al Republicii Tadjikistan. Acelasi Cod stipuleaza pedeapsa maxima cu inchisoarea pentru luarea de ostatici si rapirea unei persoane de douazeci ani, iar pentru privatiunea ilegala de libertate de zece ani. Codul penal al Federatiei Ruse prevede pentru luarea de ostatici pedeapsa maxima cu inchisoarea pe un termen de douazeci ani sau detentiune pe viata, pentru rapirea unei persoane pe un termen de cincisprezece ani si pentru privatiunea ilegala de libertate pe un termen de opt ani. Pedeapsa maxima cu inchisoarea pentru luarea de ostatici, conform Codului penal al Georgiei, constituie optsprezece ani. Pedeapsa cu inchisoare de pina la cincisprezece ani pentru luarea de ostatici si rapirea unei persoane este prevazuta de legislatia penala a Republicii Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Uzbekistan etc. Potrivit Codului penal al Republicii Moldova, infractiunea de luare de ostatici se pedepseste cu inchisoare pe un termen maxim de cincisprezece ani; rapirea unei persoane se pedepseste cu inchisoare pe un termen maxim de treisprezece ani; iar privatiunea ilegala de libertate cu inchisoare pe un termen maxim de zece ani.

1.4. Concluzii la capitolul 1

Asadar, analiza aprofundata si detaliata a cadrului normativ si a celui doctrinar privind infractiunea de luare de ostatici permite sa formulam unele concluzii, si anume: Luarea de ostatici a existat, intr-o forma sau alt a, inca din cele mai vechi timpuri (despre aceasta marturisesc multiplele documente incepind cu secolul al II-lea i. Hr.) si, cu regret, trebuie mentionat ca aceasta nu a disparut, ci dimpotriva, a obtinut forme si metode de realizare noi, devenind una dintre cele mai grave infractiuni ale secolului.

Pirateria este o infractiune practicata pe larg intr-o serie de state si poate fi

deseori insotit a de luarea de ostatici. Cu parere de rau, aceasta crima se comite si in zilele noastre (de ex.: problema piratilor somalezi). In calitate de faptuitori ai luarii de ostatici apareau piratii, conducatorii de triburi, conducatorii militari, conducatorii de state, teroristii. Ostatici deveneau oamenii simpli, negustorii, ostasii, politicienii, sefii de state si rudele acestora, rudele adversarilor politici. Scopurile de baza ale luarii de ostatici erau, de obicei: comertul cu sclavi,

asigurarea realizarii negocierilor, schimbul de prizonieri, influentarea politicii externe sau interne a unui stat, renuntarea la reactiile de raspuns sau la actiunile agresive asupra unui stat, asigurarea sigurantei personale si a bunurilor, obtinerea ilegala a sumelor banesti, obiectelor de patrimoniu etc. Aprecierea faptelor legate de luarea de ostatici la diferite etape istorice era diferit a: de la norma sociala in timpurile stravechi, determinata de necesitatea

supravietuirii si de moravurile acelor timpuri, pina la recunoasterea acestor fapte drept infractionale si deosebit de periculoase in prezent. Includerea infractiunii de luare de ostatici in sfera represiunilor internationale se datoreaza faptului ca aceasta, prin pericolul pe care il prezinta, prin formele de manifestare si prin efectele pe care le produce, depaseste cadrul dreptului intern al unei tari si prezinta o amenintare pentru intreaga comunitate internationala. Reiesind din dispozitiile art. 60 alin. (8) CP, asupra luarii de ostatici infractiune cu caracter international nu se aplica regulile prescriptiei tragerii la raspundere penala. In literatura de specialitate nu exista o pozitie unanima cel putin in privinta

urmatoarelor aspecte: caracterul violent la realizarea luarii sau retinerii persoanei in calitate de ostatic; structura componentei infractiunii de luare de ostatici; momentul de consumare a infractiunii; caracterul cerintelor inaintate (legale/ilegale); faptul daca retinerea persoanei in calitate de ostatic este o prelungire a actiunii de luare de ostatici sau acestea sint doua modalitati separate de comitere a infractiunii etc.

Raspunderea penala pentru luarea de ostatici si cea pentru alte infractiuni

asemanatoare au in legislatiile penale ale statelor o serie de tangente. Acestea sint plasate de catre legiuitor in diferite capitole sau titluri ale codurilor penale nationale, in functie atit de obiectul juridic generic al infractiunilor respective, cit si de alte circumstante, cum ar fi traditiile juridice ale unui stat concret, divergentele sistemelor de drept etc. Totodata, codurile penale nationale ale unor state prevad deseori raspunderea penala pentru un sir de fapte care lipsesc in legislatiile altor state, respectiv lipseste o talmacire uniforma a conceptului de luare de ostatici.