Script 2

Tehnoredactare: Prof. Iconom Stavrofor Adrian N.
Iftimiu - Suceava
ISAIA
CAP. 1
Proorocia lui Isaia despre adevăratele jertfe.
Isaia 1:1 Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim , în vremea lui
Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda.
Isaia 1:2 Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am
crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.
Isaia 1:3 Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul
Meu nu Mă pricepe.
Isaia 1:4 Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe
Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele.
Isaia 1:5 Pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi
toată inima slăbănogită.
Isaia 1:6 Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi,
vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate.
Isaia 1:7 Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile voastre le mănâncă străinii
înaintea ochilor voştri, totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei.
Isaia 1:8 Sionul ajuns-a ca o colibă într-o vie, ca o covercă într-o bostănărie, ca o cetate
împresurată!
Isaia 1:9 Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiră, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi
asemănat cu Gomora.
Isaia 1:10 Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura
Domnului, voi popor al Gomorei!
Isaia 1:11 Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre? zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot
cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
Isaia 1:12 Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
Isaia 1:13 Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de
odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e
nelegiuire!
Isaia 1:14 Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
Isaia 1:15 Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi
rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-
vă!
Isaia 1:16 Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
Isaia 1:17 Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului,
apăraţi pe văduvă!
Isaia 1:18 Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le
voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.
Isaia 1:19 De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca.
Isaia 1:20 Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului
grăieşte.
Isaia 1:21 Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate? Dreptatea locuia
în ea, iar acum este plină de ucigaşi.
Isaia 1:22 Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat cu apă;
Isaia 1:23 Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii; toţi iubesc darurile şi umblă după răsplată. Ei
nu judecă orfanul, iar pricina văduvei nu ajunge până la ei.
Isaia 1:24 Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul Savaot, puternicul lui Israel: Răzbuna-Mă-voi
împotriva asupritorilor Mei şi Mă voi întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei!
Isaia 1:25 Voi întoarce mâna Mea împotriva ta şi te voi curăţi de toată zgura ta, ca în cuptor.
Isaia 1:26 Voi întoarce judecătorii tăi să judece ca la început şi sfetnicii tăi ca odinioară. După aceasta
te vei putea numi iarăşi cetate dreaptă, oraş credincios.
Isaia 1:27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi care se vor întoarce la credinţă, prin
dreptate.
Isaia 1:28 Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi.
Isaia 1:29 Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă din
pricina grădinilor pe care le-au ales.
Isaia 1:30 Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca o grădină fără nici un strop de apă.
Isaia 1:31 Cel puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi
aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va putea să-i stingă.
CAP. 2
Proorocie despre Iuda şi Ierusalim .
Isaia 2:1 Vedenia pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos, pentru Iuda şi Ierusalim .
1
Tehnoredactare: Prof. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava
Isaia 2:2 Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului va fi întărit peste
vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge într-
acolo.
Isaia 2:3 Multe popoare vor veni şi vor zice: "Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa
Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale". Căci din
Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim .
Isaia 2:4 El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în
fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva
altuia şi nu vor mai învăţa războiul.
Isaia 2:5 Voi, cei din casa lui Iacov, veniţi să umblăm în lumina Domnului!
Isaia 2:6 Tu ai lepădat neamul Tău, casa lui Iacov. Ea este plină de vrăjitori şi de magi ca Filistenii şi
ea face legământ cu cei de alt neam.
Isaia 2:7 Pământul ei este plin de aur şi de argint, de comori fără număr, pământul ei este plin de cai
şi de căruţe fără sfârşit.
Isaia 2:8 Pământul ei este plin de idoli şi locuitorii se închină la lucrul mâinilor lor, înaintea celor
făcuţi de degetele lor.
Isaia 2:9 Şi omul va fi umilit şi muritorul va fi pogorât şi Tu nu-i vei ierta!
Isaia 2:10 Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din pricina fricii de Dumnezeu, de
strălucirea slavei Lui.
Isaia 2:11 Ochii celui mândru vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi pogorâtă şi numai Domnul în
ziua aceea va fi ridicat în slăvi,
Isaia 2:12 Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot ceea ce este mândru şi
semeţ şi-l va pogorî.
Isaia 2:13 Împotriva tuturor cedrilor Libanului şi stejarilor celor înalţi ai Vasanului.
Isaia 2:14 Împotriva tuturor munţilor înalţi şi colinelor celor mândre.
Isaia 2:15 Împotriva tuturor turnurilor ridicate sus şi zidurilor întărite.
Isaia 2:16 Împotriva tuturor corăbiilor Tarsisului şi lucrurilor de preţ.
Isaia 2:17 Mândria omului va fi pogorâtă şi semeţia celor muritori va fi smerită; în ziua aceea numai
Domnul va fi înalt;
Isaia 2:18 Şi toţi idolii vor pieri.
Isaia 2:19 Iar oamenii vor intra în scorburile stâncilor, în prăpăstiile şi în crăpăturile pământului, de
frica Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.
Isaia 2:20 În ziua aceea idolii de argint şi de aur, pe care omul i-a făcut ca să li se închine, vor fi
părăsiţi ca să fie sălaş şobolanilor şi liliecilor.
Isaia 2:21 Iar el va intra în crăpăturile stâncilor şi în prăpăstiile munţilor, de frica Domnului şi de
strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.
Isaia 2:22 Nu mai nădăjduiţi în omul cel muritor, în nările căruia nu este decât o suflare! Oare, ce
putere are el?
CAP. 3
Pedeapsa mândriei şi a podoabelor deşarte.
Isaia 3:1 Iată, Domnul Dumnezeu Savaot va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice ajutor,
orice hrană de pâine şi orice sprijin de apă,
Isaia 3:2 Pe viteaz şi pe omul de luptă, pe judecător şi pe prooroc, pe prezicător şi pe bătrân;
Isaia 3:3 Pe căpetenia peste cincizeci, pe sfătuitor, pe înţelept, pe fermecător şi pe ghicitor.
Isaia 3:4 Voi pune băieţi căpetenii peste ei şi copiii vor domni peste aceia.
Isaia 3:5 În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se
va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun.
Isaia 3:6 Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i va zice: Tu mai ai o haină, fii
căpetenie peste noi şi să fie aceste dărâmături sub mâna ta.
Isaia 3:7 Iar acela cu jurământ se va lepăda, zicând: "Nu pot vindeca rănile poporului! N-am în casa
mea nici pâine, nici haină, nu mă faceţi conducător peste popor!"
Isaia 3:8 Ierusalimul va ajunge dărâmătură şi Iuda este gata să cadă, căci limba lor şi gândurile lor
sunt împotriva Domnului şi dispreţuiesc privirea slavei Lui.
Isaia 3:9 Înfăţişarea lor mărturiseşte împotriva lor, căci ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc
să fie ascundă. Vai de ei! Căci ei şi-au făcut loruşi rău...
Isaia 3:10 Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui.
Isaia 3:11 Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui.
Isaia 3:12 Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi femeile domnesc peste el. Poporul meu! Cei care
te conduc te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi.
Isaia 3:13 Domnul Se ridică la judecată şi stă ca să judece pe poporul Său.
Isaia 3:14 Domnul intră la judecată cu bătrânii şi cârmuitorii poporului Său şi zice: "Voi, voi aţi pustiit
via Mea şi prada luată de la cei sărmani se află în casele voastre.
Isaia 3:15 Pentru ce aţi zdrobit pe poporul Meu şi aţi sfărâmat faţa celor sărmani?" zice Domnul
Dumnezeu Savaot.
Isaia 3:16 Şi mai zice Domnul: "Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe
sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor,
Isaia 3:17 Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor".
2
Isaia 3:18
În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe,
Isaia 3:19
Cercei, brăţări, văluri,
Isaia 3:20
Cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme, talismane,
Isaia 3:21
Inele, verigi de nas,
Isaia 3:22
Veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi,
Isaia 3:23
Oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici.
Isaia 3:24
Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frânghie, în loc de
cârlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie, în loc de veşmânt preţios, zdrenţe, şi în loc de frumuseţe:
pecete de robie.
Isaia 3:25 Locuitorii Sionului vor cădea de sabie şi vitejii lui în războaie.
Isaia 3:26 Porţile fiicei Sionului vor scârţâi şi se vor jeli şi, jefuită, ea va şedea despuiată pe pământ.
CAP. 4
Bune prevestiri.
Isaia 4:1 În ziua aceea şapte femei se vor certa pentru un singur om, zicând: "Noi vom mânca
pâinea noastră şi vom purta veşmintele noastre. Nu cerem altceva decât să purtăm numele
tău. Ridică ocara noastră!"
Isaia 4:2 În ziua aceea se va arăta mlădiţa Domnului în podoabă şi în slavă şi roadele pământului în
mărire şi în cinste pentru aceia din Israel care vor fi scăpat.
Isaia 4:3 Rămăşiţa Sionului şi cei ce vor fi scăpat cu viaţă din Ierusalim se vor chema sfinţi şi oricine
va fi înscris să trăiască în Ierusalim .
Isaia 4:4 Când Domnul va fi spălat necurăţenia fiicelor Sionului şi va fi şters fărădelegile din mijlocul
lui prin duhul dreptăţii şi al nimicirii,
Isaia 4:5 Domnul va veni pe Muntele Sionului şi în adunările Sale ca un nor şi ca un fum ziua, iar
noaptea ca un foc strălucitor şi ca o văpaie. Că peste tot locul slava Domnului va fi
acoperământ:
Isaia 4:6 Fi-va în timpul zilei cort, care să-l apere de căldură şi să-l adăpostească de vreme rea şi de
ploaie.
CAP. 5
Via neroditoare.
Isaia 5:1 Vreau să cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu
avea o vie pe o coastă mănoasă.
Isaia 5:2 El a săpat-o, a curăţit-o de pietre şi a sădit-o cu viţă de bun soi. Ridicat-a în mijlocul ei un
turn, săpat-a şi un teasc. Şi avea nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă.
Isaia 5:3 Şi acum voi, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, fiţi judecători intre mine şi via
mea.
Isaia 5:4 Ce se putea face pentru via mea şi n-am făcut eu? Pentru ce atunci când nădăjduiam să-mi
rodească struguri, mi-a rodit aguridă?
Isaia 5:5 Acum vă voi face să ştiţi cum mă voi purta cu via mea: Strica-voi gardul ei şi ea va fi
pustiită, dărâma-voi zidul ei şi va fi călcată în picioare.
Isaia 5:6 Şi o voi pustii! Nu va mai fi tăiată, nici săpată şi o vor năpădi spinii şi bălăriile. De
asemenea şi norilor le voi da poruncă să nu-şi mai verse ploaia peste ea.
Isaia 5:7 Dar via Domnului Savaot este casa lui Israel, iar oamenii din Iuda sunt sădirea Sa dragă. El
nădăjduia ca acesta să fie un popor fără păcate, dar iată-l plin de sânge. Nădăjduit-a să-I
rodească dreptate, dar iată: răzvrătire.
Isaia 5:8 Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi grămădiţi ţarini lângă ţarini până nu mai rămâne
nici un loc, ca să fiţi numai voi stăpânitori în ţară!
Isaia 5:9 Urechile mele au auzit de asemenea acest jurământ al Domnului Savaot: "Jur că aceste
case multe, mari şi frumoase, vor fi pustii şi nimeni nu va mai locui în ele.
Isaia 5:10 Zece pogoane de vie vor rodi un bat, şi un homer de sămânţă, numai o efă".
Isaia 5:11 Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu
seara se înfierbântă cu vin!
Isaia 5:12 Cei care doresc, la ospeţele lor, chitară, harpă, tobă, flaut şi vin ei nu iau în seamă faptele
Domnului şi nu văd lucrurile mâinilor Sale.
Isaia 5:13 Pentru aceasta poporul meu va fi dus în robie fără să bage de seamă, mai-marii săi vor fi
doborâţi de foame, iar gloata se va usca de sete!
Isaia 5:14 De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo
se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie...
Isaia 5:15 Omul cel muritor va fi smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi pogorâţi.
Isaia 5:16 Dar Domnul Savaot este mare prin judecata Sa şi Dumnezeul cel sfânt este sfânt prin
dreptatea Sa.
Isaia 5:17 Oile vor paşte în voie, iar străinii se vor hrăni în locurile mănoase, lăsate de cei bogaţi.
Isaia 5:18 Vai de cei ce îşi atrag pedeapsa ca şi cu nişte frânghii şi plata păcatului ca şi cu nişte
ştreanguri,
Isaia 5:19 Căci ei zic: "Grăbească Domnul să-Şi facă lucrul Său curând, ca să vedem şi să se plinească
planul Sfântului lui Israel, ca să-l cunoaştem".
3
Isaia 5:20 Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul
lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!
Isaia 5:21 Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!
Isaia 5:22 Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la făcut băuturi îmbătătoare!
Isaia 5:23 Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de dreptate pe cel drept!
Isaia 5:24 Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba uscată de flăcări, aşa
rădăcina lor va fi topită ca pleava şi floarea lor va fi spulberată precum este cenuşa, căci au
călcat legea Domnului Savaot şi au nesocotit cuvântul Sfântului lui Israel!
Isaia 5:25 De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului Său! El întinde mâna Sa spre el,
îl loveşte şi munţii se clatină. Cadavrele lor sunt ca gunoiul pe cale. Cu toate acestea mânia
Lui nu se domoleşte şi mâna Lui stă mereu întinsă
Isaia 5:26 Şi va ridica steagul pentru un popor de departe şi îl va chema de la capătul pământului.
Iată-l că se zoreşte şi vine.
Isaia 5:27 Nimeni din ai lui nu va obosi, nici va boli, nu va dormita, nici va adormi; nimeni nu-şi va
descinge brâul şi nici cureaua încălţămintei lui nu se va rupe.
Isaia 5:28 Săgeţile lor sunt ascuţite şi arcurile lor gata să tragă. Copitele cailor sunt ca şi cremenea
cea tare, roţile căruţelor sunt ca o furtună.
Isaia 5:29 Strigătul, strigăt de leu, răcnesc ca puii de leu, mugesc şi apucă prada, şi nimeni nu roate
s-o scape.
Isaia 5:30 În vremea aceea fi-va împotriva lui un vuiet ca vuietul mării. Toţi vor arunca privirea spre
pământ şi iată: întuneric şi strâmtorare; lumina se va întuneca întocmai ca o noapte, fără
să se mai ivească zorile!
CAP. 6
Slava Domnului.
Isaia 6:1 În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele
hainelor Lui umpleau templul.
Isaia 6:2 Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu
două picioarele, iar cu două zburau
Isaia 6:3 Şi strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot
pământul de slava Lui!"
Isaia 6:4 Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de
fum.
Isaia 6:5 Şi am zis: "Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui
popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!"
Isaia 6:6 Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl
luase cu cleştele de pe jertfelnic.
Isaia 6:7 Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: "Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate
păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi".
Isaia 6:8 Şi am auzit glasul Domnului care zicea: "Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?"
Şi am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!"
Isaia 6:9 Şi El a zis: "Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi,
uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea.
Isaia 6:10 Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a
închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se
întoarcă la Mine şi să-l vindec".
Isaia 6:11 Şi am zis: "Până când, Doamne!" Atunci El mi-a răspuns: "Până când cetăţile vor fi pustiite
şi vor rămâne fără locuitori, şi casele fără oameni şi pământul pustiu;
Isaia 6:12 Până când Domnul va izgoni pe oameni şi pustiirea va fi mare în mijlocul acestei ţări.
Isaia 6:13 Şi dacă va rămâne încă unul din zece, şi acela va fi hărăzit focului, ca şi terebintul şi
stejarul, ale căror trunchiuri sunt trântite la pământ. Din butucul rămas va lăstări o mlădiţă
sfântă".
CAP. 7
Soarta lui Iuda şi Efraim. Naşterea lui Emanuel din Fecioara.
Isaia 7:1 Şi a fost în zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, că s-a suit Reţin,
regele Siriei, împreună cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, ca să cuprindă
Ierusalimul. Şi n-a izbutit ca să-l cuprindă.
Isaia 7:2 Atunci a venit cineva să dea de ştire casei lui David, zicând: "Armata Sirienilor a tăbărât în
Efraim". Şi inima regelui şi a poporului tremura de spaimă în ziua aceea, precum tremură
copacii pădurii din pricina vântului.
Isaia 7:3 Şi a grăit Domnul către Isaia, zicând: "Ieşi întru întâmpinarea lui Ahaz, tu şi Şear-Iaşub,
fiul tău, la capătul canalului lacului celui de sus, pe drumul ţarinii nălbitorului,
Isaia 7:4 Şi îi vei zice: "Ia aminte, fii liniştit şi nu te teme şi inima ta să nu se slăbească din pricina
acestor doi tăciuni care fumegă: de iuţimea mâniei lui Reţin şi a lui Aram şi a fiului lui
Remalia
Isaia 7:5 De vreme ce Aram a hotărât pustiirea ta, împreună cu Efraim şi cu fiul Remaliei, zicând:
4
Isaia 7:6 "Să ne suim în Iuda, să-l speriem, să ne facem stăpâni pe el şi să punem rege peste el pe
feciorul lui Tabeel".
Isaia 7:7 Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Aceasta nu va fi, nici nu se va împlini!
Isaia 7:8 Căci căpetenia Aramului este Damascul şi mai mare peste Damasc este Reţin. - Mai sunt
încă şaizeci şi cinci de ani şi Efraim va pieri din rândul popoarelor.
Isaia 7:9 Şi capitala lui Efraim este Samaria şi mai mare peste Samaria este feciorul lui Remalia.
Dacă nu credeţi, veţi fi zdrobiţi!"
Isaia 7:19 Şi Isaia mai grăi către Ahaz:
Isaia 7:11 "Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de
sus".
Isaia 7:12 Şi a spus Ahaz: "Nu voi cere şi nu voi ispiti pe Domnul!"
Isaia 7:13 Şi a zis Isaia: "Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge să obosiţi pe oameni, de
veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul meu?
Isaia 7:14 Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte
fiu şi vor chema numele lui Emanuel.
Isaia 7:15 El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea când va şti să arunce răul şi să aleagă
binele.
Isaia 7:16 Că înainte ca fiul acesta să ştie să dea la o parte răul şi să aleagă binele, pământul de care
îţi este teamă, din pricina celor doi regi, va fi pustiit.
Isaia 7:17 Dar Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, vremuri care
n-au mai venit de când Efraim s-a desfăcut de Iuda; va aduce pe regele Asiriei.
Isaia 7:18 Şi va fi că în ziua aceea Domnul va chema muştele care se află la capătul Nilului - fluviul
Egiptului - şi albinele din pământul Asiriei;
Isaia 7:19 Şi vor veni şi se vor aşeza cu toate în văile cele prăpăstioase şi în crăpăturile stâncilor şi în
toate tufişurile şi în toate ţinuturile nelocuite.
Isaia 7:20 În vremea aceea, va rade Domnul cu un brici, luat de împrumut de dincolo de Eufrat, pe
regele Asiriei, capul, părul de pe trup şi îi va smulge şi barba.
Isaia 7:21 În vremea aceea, cine va hrăni o vacă şi două oi
Isaia 7:22 Va avea belşug de unt din pricina mulţimii laptelui şi cei ce vor fi rămas în ţară se vor hrăni
cu smântână şi cu miere.
Isaia 7:23 În ziua aceea, unde era un loc de o mie de butuci pe preţ de o mie de sicli, va fi plin de
spini şi de bălării.
Isaia 7:24 Acolo oamenii vor intra înarmaţi cu arcuri şi cu săgeţi, căci toată ţara va fi plină de spini şi
de bălării.
Isaia 7:25 Şi în toţi munţii care erau curăţaţi cu săpăliga, tu nu te vei duce, de frica spinilor şi a
bălăriilor. Acolo se va da drumul boilor şi oilor, ca să calce pământul.
CAP. 8
Surparea împărăţiei Siriei şi a lui Israel. Vremea lui Mesia.
Isaia 8:1 Şi a zis Domnul către mine: "Ia o carte mare şi scrie deasupra ei cu slove omeneşti:
"Maher-Şalal-Haş-Baz" (grabnic – pradă – apropiat – jaf).
Isaia 8:2 Adu-Mi martori credincioşi pe Urie preotul şi pe Zaharia, fiul lui Ieberechia".
Isaia 8:3 Atunci m-am apropiat de proorociţă şi a luat în pântece şi a născut un fiu. Şi a zis Domnul
către mine: "Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz".
Isaia 8:4 Căci înainte ca băiatul să zică: "tată şi mamă!", toată bogăţia Damascului şi prada Samariei
vor fi duse înaintea regelui Asiriei".
Isaia 8:5 Şi mi-a mai grăit Domnul astfel:
Isaia 8:6 "Fiindcă poporul acesta a nesocotit apele Siloamului, care curg lin, şi a tremurat înaintea lui
Reţin, feciorul Remaliei,
Isaia 8:7 Iată acum că Domnul va aduce peste ei apele cele mari şi furioase ale Eufratului: pe regele
Asiriei şi toată strălucirea lui. Ele vor trece peste toate zăgazurile şi vor da afară peste
malurile lui.
Isaia 8:8 Şi se va revărsa în Iuda, îl va îneca şi îl va umple de apă, va ajunge până la gât şi cu
revărsările lui întinse va acoperi toată ţara.
Isaia 8:9 Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi până la marginile
pământului, cei puternici plecaţi-vă. De vă veţi întări, iarăşi veţi fi biruiţi.
Isaia 8:10 Şi orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul, şi cuvântul pe care îl veţi grăi nu va rămâne
întru voi, căci cu noi este Dumnezeu!"
Isaia 8:11 Aşa îmi zicea mie Domnul, ţinând peste mine mâna Sa cea tare şi insuflându-mi să nu
umblu pe căile acestui popor. Apoi mi-a zis:
Isaia 8:12 "Nu numiţi uneltire tot ceea ce poporul acesta socoteşte uneltire, şi nu vă temeţi, nici nu vă
înfricoşaţi de ceea ce se tem ei.
Isaia 8:13 Numai pe Domnul Savaot socotiţi-L sfânt, de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.
Isaia 8:14 El va fi pentru voi piatră de încercare şi stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui
Israel, cursă şi laţ pentru cei ce locuiesc în Ierusalim .
Isaia 8:15 Şi mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor fi prinşi în cursă şi vor fi duşi în
robie!"
Isaia 8:16 Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii mei.
5
Isaia 8:17 Voi aştepta deci pe Domnul, Care îşi ascunde faţa Sa de la casa lui Iacov şi voi nădăjdui
întru El.
Isaia 8:18 Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu spre semne şi minuni în Israel, din partea
Domnului Savaot, Care locuieşte în Muntele Sionului.
Isaia 8:19 Şi când vă vor zice: "Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi ghicitorii care şoptesc şi
bolborosesc", să le răspundeţi: "Nu se cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său?
Să întrebe oare pe morţi pentru soarta celor vii?"
Isaia 8:20 Întrebaţi legea şi descoperirea! De nu vă vor vorbi asemenea cuvântului acesta, atunci nu-i
lumină în ei.
Isaia 8:21 Vor rătăci pe pământ flămânzi şi cumplit apăsaţi, şi în vremea foametei îşi vor arăta colţii şi
vor huli pe regele lor şi pe Dumnezeul lor.
Isaia 8:22 Apoi îşi vor întoarce privirea spre pământ şi iată că acolo va fi strâmtorare, întuneric şi
scârbă şi nevoie! Dar noaptea va fi alungată!
Isaia 8:23 Căci nu va mai fi întuneric pentru ţara care era în nevoie. În vremurile de demult el a supus
pământul Zabulonului şi ţinutul lui Neftali; în vremurile cele de pe urmă el va acoperi de
slavă calea mării, celălalt ţărm al Iordanului, Galileea neamurilor.
CAP. 9
Naşterea, numele şi împărăţia lui Mesia.
Isaia 9:1 Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura
umbrei morţii lumină va străluci peste voi.
Isaia 9:2 Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. El se va veseli înaintea Ta, cum se bucură
oamenii în timpul secerişului şi se veselesc la împărţirea prăzilor.
Isaia 9:3 Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca
în zilele lui Madian.
Isaia 9:4 Încălţămintea cea zgomotoasă de om războinic şi haina cea stropită de sânge vor fi
aruncate în foc şi mistuite în flăcări!
Isaia 9:5 Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se
cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al
păcii, Părinte al veacului ce va să fie.
Isaia 9:6 Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste
împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de
acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.
Isaia 9:7 Cuvânt va trimite Domnul peste Iacob, şi el se va pogorî peste Israel.
Isaia 9:8 Ca să ştie tot poporul, Efraim şi locuitorii Samariei, care întru mândria lor şi întru semeţia
inimii lor zic:
Isaia 9:9 "Cărămizile au căzut, să zidim cu piatră cioplită; smochinii au fost tăiaţi, să punem cedri în
locul lor!"
Isaia 9:10 Ridica-va Domnul împotriva lui pe vrăjmaşii lui Reţin şi pe duşmanii lui îi va înarma:
Isaia 9:11 Pe Sirienii de la răsărit şi pe Filistenii de la asfinţit; şi vor mânca aceştia pe Israel cu toată
gura. Cu toate acestea mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui tot întinsă va fi;
Isaia 9:12 Dar poporul nu se va întoarce la Cel care îl lovise şi nu va căuta pe Domnul Savaot.
Isaia 9:13 Şi Domnul va tăia din Israel, într-o singură zi, capul şi coada, ramura de finic şi trestia.
Isaia 9:14 Bătrânii şi căpeteniile sunt capul; proorocul şi învăţătorul mincinos sunt coada.
Isaia 9:15 Căpeteniile acestui popor îl duc în rătăcire şi cei conduşi de ei vor pieri.
Isaia 9:16 Pentru aceasta, Domnul nu se bucură de cei tineri şi de orfanii lui şi de văduve nu-i este
milă, fiindcă toţi sunt nelegiuiţi şi răi şi gura lor grăieşte vorbe nesocotite. Pentru toate
acestea, mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui mereu întinsă va fi.
Isaia 9:17 Că fărădelegea arde ca focul, care mistuie spinii şi bălăriile uscate; el arde tot mărăcinişul
pădurii, iar fumul se înalţă în rotocoale.
Isaia 9:18 Din pricina iuţimii mâniei Domnului Savaot, pământul va fi ca un jeratic, iar poporul va
ajunge pradă focului. Nimeni nu va cruţa pe vecinul său.
Isaia 9:19 Jefui-vor la dreapta şi vor rămâne flămânzi; la stânga vor mânca şi nu se vor sătura;
fiecare va mânca din carnea aproapelui său:
Isaia 9:20 Manase pe Efraim, Efraim pe Manase, şi amândoi sunt împotriva lui Iuda. Pe lângă toate
acestea, mânia Lui nu se va potoli şi braţul Lui mereu întins va fi.
CAP. 10
Pedeapsa nedreptăţii. Pieirea Asirienilor.
Isaia 10:1 Vai de cei ce fac legi nedrepte şi de cei ce scriu hotărâri silnice
Isaia 10:2 Ca să îndepărteze pe cei slabi de la judecată şi să răpească dreptatea sărmanilor
poporului Meu, ca să facă din văduve prada lor şi să jefuiască pe cei orfani!
Isaia 10:3 Dar ce veţi face voi în ziua pedepsirii şi cum vă veţi feri de furtuna ce vine de departe?
Către cine veţi fugi ca să fiţi ajutaţi şi unde veţi lăsa comorile voastre?
Isaia 10:4 Fără mine vor merge cu frunţile plecate printre robi şi vor cădea printre cei ucişi şi totuşi
mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui mereu întinsă va fi.
Isaia 10:5 O, Asirie, varga mâniei Mele şi toiagul urgiei Mele!
6
Isaia 10:6 Împotriva unui neam fără de lege o voi trimite şi împotriva unui popor al urgiei Mele o voi
îndrepta, ca să-l prade şi să-l jefuiască şi să-l calce ca pe tina uliţelor.
Isaia 10:7 Dar ea n-are aceeaşi judecată şi inima ei nu simte la fel; să prade este în inima ei şi să
nimicească neamuri fără număr!
Isaia 10:8 Căci ea zice: "Oare mai-marii mei nu sunt ei laolaltă regi?
Isaia 10:9 Calno oare nu este ca şi Carchemişul? Şi Hamatul ca Arpadul şi Samaria ca Damascul?"
Isaia 10:10 Cum a cuprins mâna Mea împărăţiile idolilor, unde idolii erau mai numeroşi decât în
Ierusalim şi în Samaria;
Isaia 10:11 Precum am făcut Samariei şi idolilor ei, tot aşa voi face şi Ierusalimului şi chipurilor lui!
Isaia 10:12 Şi când Domnul va sfârşi tot lucrul Lui în muntele Sionului şi în Ierusalim , atunci va
pedepsi pe regele Asiriei pentru graiul cel mândru din inima lui şi pentru semeţia privirilor
lui,
Isaia 10:13 Că a zis: "Prin puterea mâinii mele am făcut aceasta şi prin înţelepciunea mea; căci sunt
priceput! Trecut-am peste graniţele popoarelor, jefuit-am comorile lor şi ca un atotputernic
am dat jos de pe tron pe conducători.
Isaia 10:14 Mâna mea a apucat ca pe un cuib bogăţiile popoarelor şi, precum iei ouă părăsite, tot aşa
am cuprins eu tot pământul. şi nimeni n-a scuturat aripile, n-a deschis ciocul şi nici n-a
scos vreun ţipăt!
Isaia 10:15 Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o ridică sau ferăstrăul se înalţă împotriva
celui ce-l mânuieşte? Ca şi cum varga ar da avânt celui care o ridică şi toiagul ar însufleţi
braţul care îl duce!
Isaia 10:16 De aceea Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această voinică oştire asiriană
şi sănătatea lor o vor mistui frigurile ca un pârjol.
Isaia 10:17 Şi lumina lui Israel se va face foc şi Sfântul său o flacără şi va arde şi va mistui spinii şi
bălăriile uscate, într-o singură zi!
Isaia 10:18 Şi strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi nimicită de sus şi până jos.
Isaia 10:19 Copacii rămaşi din pădurea lui vor fi aşa de puţini la număr, încât şi un copil va putea să-i
numere.
Isaia 10:20 În vremea aceea rămăşiţa lui Iuda şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini
pe cel ce i-a lovit, ci se vor sprijini, cu credinţă, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel.
Isaia 10:21 O rămăşiţă din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.
Isaia 10:22 Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, numai o rămăşiţă se va întoarce.
Nimicirea este hotărâtă de dreptatea cea nemăsurată.
Isaia 10:23 Această poruncă de nimicire, Domnul Dumnezeu Savaot o va împlini în tot cuprinsul ţării.
Isaia 10:24 Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot: "Poporul Meu, care locuieşte în Sion,
nu te teme de Asiria, care te loveşte cu toiagul pe care îl ridică asupra ta, ca altădată
Egiptul.
Isaia 10:25 Dar, peste puţină vreme, urgia va înceta şi mânia Mea îi va nimici".
Isaia 10:26 Domnul Savaot ridica-va asupra lor un bici, ca atunci când a bătut pe Madian la stânca
Oreb şi Îşi va întinde toiagul Său spre mare şi-l va ridica precum l-a ridicat asupra
Egiptenilor.
Isaia 10:27 În vremea aceea va ridica povara de pe umerii tăi şi jugul de pe grumajii tăi.
Isaia 10:28 Vine din latura Rimonului şi ajunge la Aiat, trece la Migron, la Micmas lasă poverile sale de
drum.
Isaia 10:29 Ei au trecut pasul şi noaptea au rămas la Gheba. Rama este înspăimântată, Ghibeea lui
Saul a luat-o la fugă.
Isaia 10:30 Urlă fiică a lui Galim, ia aminte Laişa, răspunde-i tu, Anatot.
Isaia 10:31 Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim au luat-o la fugă.
Isaia 10:32 O zi va sta la Nob, ameninţă cu mâna muntele Sionului şi colina Ierusalimului !
Isaia 10:33 Iată că Domnul Dumnezeu Savaot frânge crengile dintr-o lovitură năprasnică: vârfurile
sunt tăiate şi crengile de sus date jos.
Isaia 10:34 Desişul pădurii cade sub lovituri de unelte de fier, cedrii Libanului se prăbuşesc la
pământ.
CAP. 11
Puterea lui Mesia.
Isaia 11:1 O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da.
Isaia 11:2 Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul
sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe.
Isaia 11:3 Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu. Şi va judeca nu după înfăţişarea cea din
afară şi nici nu va da hotărârea Sa după cele ce se zvonesc,
Isaia 11:4 Ci va judeca pe cei săraci întru dreptate şi după lege va mustra pe sărmanii din ţară. Pe
cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel fără de
lege.
Isaia 11:5 Dreptatea va fi ca o cingătoare pentru rărunchii Lui şi credincioşia ca un brâu pentru
coapsele Lui.
Isaia 11:6 Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi
puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte.
7
Isaia 11:7 Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul
ca şi boul va mânca paie;
Isaia 11:8 Pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi în vizuina şarpelui otrăvitor copilul abia
înţărcat îşi va întinde mâna.
Isaia 11:9 Nu va fi nici o nenorocire şi nici un prăpăd în tot muntele Meu cel sfânt! Că tot pământul
este plin de cunoştinţa şi de temerea de Dumnezeu, precum marea este umplută de ape!
Isaia 11:10 Şi în vremea aceea, Mlădiţa cea din rădăcina lui Iesei, va fi ca un steag pentru popoare;
pe Ea o vor căuta neamurile şi sălaşul Ei va fi plin de slavă.
Isaia 11:11 În ziua aceea, Domnul va ridica din nou mâna Sa ca să răscumpere rămăşiţa poporului
Său dintre robii din Asiria şi din Egipt, din Patros, din Etiopia, din Elam, din Babilon, din
Hamat şi din insulele mării.
Isaia 11:12 El va ridica steag pentru neamuri şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Israel şi va strânge la un
loc pe cei împrăştiaţi ai lui Iuda din cele patru colţuri ale pământului.
Isaia 11:13 Atunci pizma lui Efraim va înceta şi duşmanii lui Iuda vor fi zdrobiţi. Efraim nu va mai
pizmui pe Iuda şi Iuda nu va mai fi vrăjmaşul lui Efraim.
Isaia 11:14 Ci se vor avânta în latura Filistenilor la apus şi vor jefui împreună pe feciorii răsăritului;
asupra Edomului şi Moabului îşi vor întinde mâna lor, şi copiii lui Amon vor asculta de ei.
Isaia 11:15 Domnul va seca limba de mare a Egiptului şi mâna Lui va ameninţa groaznic Eufratul, şi-l
va împărţi în şapte râuri şi se va putea trece cu piciorul.
Isaia 11:16 Atunci se va croi un drum pentru rămăşiţa din poporul Său, pentru cei scăpaţi din robia
Asiriei, precum s-a întâmplat altădată cu Israel, în ziua când el a ieşit din Egipt.
CAP. 12
Cântare de mulţumire.
Isaia 12:1 Şi tu vei zice în ziua aceea: Lăuda-Te-voi, Doamne, că deşi pornit împotriva mea, mânia
Ta s-a întors de la mine şi m-ai miluit.
Isaia 12:2 Iată Dumnezeul cel tare al mântuirii mele; nădăjdui-voi întru El şi nu mă voi înfricoşa, că
izvorul puterii mele şi cântarea mea de laudă este Domnul Dumnezeu şi izbăvirea mea.
Isaia 12:3 Veţi scoate apa cu veselie din izvoarele mântuirii
Isaia 12:4 Şi veţi zice în ziua aceea: "Lăudaţi pe Domnul, chemaţi numele Lui, vestiţi printre neamuri
lucrările Lui, daţi de ştire că înalt este numele Lui!
Isaia 12:5 Cântaţi în strune pe Domnul, căci El a făcut fapte strălucite! Să ştie aceasta tot
pământul!
Isaia 12:6 Săltaţi şi vă veseliţi locuitori ai Sionului, căci mare este în mijlocul vostru Sfântul lui
Israel!"
CAP. 13
Vedenia lui Isaia
Isaia 13:1 Proorocia despre Babilon pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos.
Isaia 13:2 Pe un munte pleşuv înălţaţi steag, strigaţi către ei, faceţi semn cu mâna, ca să intre pe
poarta asupritorilor.
Isaia 13:3 "Eu am poruncit sfintei Mele oştiri, zice Domnul, chemat-am pe vitejii mâniei Mele, pe cei
ce se veselesc de slava Mea".
Isaia 13:4 Ascultaţi acest zgomot surd în munţi, vuiet al unui neam fără de număr; auziţi această
zarvă de împărăţii, de neamuri adunate; Domnul Savaot cercetează oştirea gata de
luptă.
Isaia 13:5 Ele vin dintr-un ţinut depărtat, de la capătul cerului; vine Domnul şi uneltele mâniei Lui,
ca să nimicească tot pământul.
Isaia 13:6 Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
Isaia 13:7 Drept aceea, toate braţele vor fi neputincioase şi inima omului se va topi de frică.
Isaia 13:8 Vor fi cuprinşi de spaimă, vor vedea năluci şi durerile îi vor cuprinde; zvârcolise-vor în
dureri ca femeia gata să nască. Se vor privi unul pe altul cu groază, iar feţele lor vor fi
roşii ca flacăra.
Isaia 13:9 Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la mânie ca să pustiiască
pământul şi să stârpească pe păcătoşi de pe el.
Isaia 13:10 Luceferii de pe cer şi grămezile de stele nu-şi vor mai da lumina lor; soarele se va
întuneca în răsăritul lui şi luna nu va mai străluci.
Isaia 13:11 Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei nelegiuiţi pentru păcatele lor. Voi
smeri mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor cruzi o voi arunca la pământ.
Isaia 13:12 Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul cel mai scump, mai căutaţi decât aurul de
Ofir.
Isaia 13:13 Pentru aceasta voi prăbuşi cerurile; şi pământul se va clătina din locul lui, din pricina
mâniei Domnului Savaot, în ziua iuţimii mâniei Lui.
Isaia 13:14 Atunci, ca o gazelă sperioasă şi ca o turmă pe care nimeni nu poate s-o adune, fiecare se
va întoarce la poporul său şi fiecare va fugi în pământul său.
Isaia 13:15 Oricine va fi aflat va fi străpuns şi oricare va fi prins va cădea de sabie.
Isaia 13:16 Copiii lor vor fi zdrobiţi înaintea ochilor lor, casele lor vor fi jefuite şi femeile lor necinstite.
8
Isaia 13:17 Iată că Eu ridic asupra lor pe Mezi, care nu pun preţ pe argint şi care nu se lăcomesc
pentru aur.
Isaia 13:18 Arcurile oamenilor de luptă vor doborî pe cei tineri. De roada pântecelui nu se vor
milostivi, şi pentru copii ochii lor nu vor simţi nici o milă.
Isaia 13:19 Atunci Babilonul, podoaba împărăţiilor, cununa mândriei Caldeilor, fi-va ca Sodoma şi ca
Gomora, pe care Dumnezeu le-a nimicit.
Isaia 13:20 Nu va mai fi locuit în veci şi din neam în neam. Arabii nu vor mai înfige acolo corturi şi nici
ciobanii nu-şi vor mai face târle în latura aceea.
Isaia 13:21 Ci numai animale sălbatice se vor sălăşlui într-însul, şi bufniţele vor locui prin case, struţii
îşi vor face cuiburi acolo şi oameni cu chip de ţap vor juca în acel loc.
Isaia 13:22 Şacalii vor urla în palatele lor şi lupii în casele lor de petrecere. Vremea este aproape să
sosească şi zilele ei nu vor zăbovi!
CAP. 14
Proorocie împotriva Babilonului.
Isaia 14:1 Dar Domnul Se va milostivi de Iacov şi va alege încă o dată pe Israel şi îl va statornici în
pământul lui. Cei străini se vor alătura lor şi se vor uni cu casa lui Iacov.
Isaia 14:2 Pe popoare le va lua şi le va duce la ei, iar casa lui Israel le va avea în pământul Domnului
ca robi şi roabe. Ei vor duce în robie pe cei care i-au dus în robie şi vor stăpâni peste
apăsătorii lor.
Isaia 14:3 Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri şi de amarnica ta robie în
care ai fost,
Isaia 14:4 Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului şi vei zice: "Cum
s-a sfârşit cu asupritorul şi cum a încetat chinul nostru!
Isaia 14:5 Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători!
Isaia 14:6 Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui şi care în întărâtarea lui punea
neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le fără cruţare!
Isaia 14:7 Tot pământul este în pace şi se odihneşte; toţi izbucnesc în cântece de veselie.
Isaia 14:8 Până şi chiparoşii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de căderea ta: "De când tu
te-ai prăbuşit, nimeni nu se mai suie la noi ca să ne doboare!"
Isaia 14:9 Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el
deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi
împăraţii pământului.
Isaia 14:10 Toţi iau cuvântul şi îţi zic: "Şi tu eşti slab ca noi şi te asemeni nouă".
Isaia 14:11 În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi
viermii vor fi acoperământul tău.
Isaia 14:12 Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la
pământ, tu, biruitor de neamuri!
Isaia 14:13 Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele
Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul
meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte.
Isaia 14:14 Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
Isaia 14:15 Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!
Isaia 14:16 Cei ce te văd îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu luare aminte zicând: "Oare acesta
este omul de care tremura pământul şi împărăţiile se cutremurau?"
Isaia 14:17 Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dobora şi nu da drumul
robilor săi?"
Isaia 14:18 Toţi împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locaşul său.
Isaia 14:19 Şi numai tu eşti azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură fără de preţ, ca
rămăşiţele celor care au fost ucişi cu lovituri de sabie, zvârliţi pe pietre de mormânt, ca un
hoit călcat în picioare.
Isaia 14:20 Tu nu te vei pogorî în mormânt, căci tu ai pustiit pământul tău şi pe poporul tău l-ai ucis!
Niciodată nu se va mai vorbi despre neamul celor răi!
Isaia 14:21 Pregătiţi măcelul feciorilor, din pricina fărădelegilor părinţilor lor, ca nu cumva să se ridice
şi să cucerească pământul şi să umple de ruine faţa a tot pământul.
Isaia 14:22 "Eu Mă voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, şi voi nimici numele Babilonului şi pe
cei care au mai rămas: şi mugurii şi mlădiţele, zice Domnul.
Isaia 14:23 Acolo va stăpâni ariciul şi va fi mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul
Savaot.
Isaia 14:24 Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: "Cum am hotărât, aşa va fi, precum M-am sfătuit, aşa
se va întâmpla!
Isaia 14:25 Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu şi o voi călca în picioare pe munţii Mei. Şi robii vor fi
liberaţi de jugul lor şi umerii de povara lor".
Isaia 14:26 Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste toate neamurile!
Isaia 14:27 Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui stă întinsă,
cine o va întoarce la loc?
Isaia 14:28 În anul morţii lui Ahaz, fost-a această proorocie:
9
Isaia 14:29 "Nu te veseli, toată ţara Filistenilor, fiindcă a fost zdrobit toiagul care te lovea. Căci din
rădăcina şarpelui va ieşi o viperă şi din urmaşii lui un şarpe zburător.
Isaia 14:30 Cei sărmani vor paşte pe păşunile Mele, iar cei săraci vor fi fără de grijă. Voi face să
moară de foame neamul tău, iar pe cei ce vor rămâne din tine îi voi ucide.
Isaia 14:31 Tu, poartă, urlă! Şi tu, cetate, ţipă! Cutremură-te tu, ţară a Filistenilor, toată! Că din
partea de miazănoapte vine un fum şi şirurile vrăjmaşilor sunt strânse".
Isaia 14:32 Şi ce se va răspunde în ziua aceea celor trimişi dintre popoare? Că "Domnul a întemeiat
Sionul, limanul celor îndureraţi din poporul Lui".
CAP. 15
Proorocie împotriva lui Moab.
Isaia 15:1 Prins fără de veste în vreme de noapte Ar-Moabul a fost pustiit. Luat fără de veste
noaptea, Chir-Moabul a fost nimicit.
Isaia 15:2 Poporul se urcă la templul de la Dibon, la locurile înalte, ca să plângă pe Nebo şi la
Medeba, Moabul se tânguieşte. Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate.
Isaia 15:3 Pe uliţele lui toţi ies îmbrăcaţi în sac; pe acoperişuri, în pieţe, toţi se jelesc şi izbucnesc în
plâns.
Isaia 15:4 Heşbonul şi Eleale bocesc, iar glasul lor până la Iahaţ se aude. Chiar şi războinicii
Moabului se vaită şi sufletul le este cuprins de groază.
Isaia 15:5 Din adâncul inimii, Moabul strigă; fugarii lui sosesc până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia.
Coasta Luhitului toţi o urcă plângând; pe drumul de la Horonaim scot strigăte de
deznădejde,
Isaia 15:6 Că apele de la Nimrim au secat, iarba s-a uscat, iarba verde nu mai este, verdeaţa a
pierit.
Isaia 15:7 De aceea ei îşi fac provizii şi duc bunurile lor dincolo de pârâul Sălciilor.
Isaia 15:8 Ţipetele au făcut înconjurul Moabului, vaietele sale au ajuns până la Eglaim, jeluirea lui
până la Beer-Elim, că apele Dimonului sunt pline de sânge!
Isaia 15:9 Asupra Dimonului voi trimite iarăşi nenorociri; pentru cei ce au scăpat. din Moab cât şi
pentru cei rămaşi în ţară voi trimite lei.
CAP. 16
Rele prevestiri pentru Moab.
Isaia 16:1 "Trimiteţi miei stăpânitorului ţării, trimiteţi-i din Petra, prin pustiu, la muntele fiicei
Sionului".
Isaia 16:2 Ca o pasăre care fuge sperioasă din cuibul ei, ca un cuib risipit, aşa sunt fiicele Moabului
la vadurile Arnonului.
Isaia 16:3 "Dă un sfat, dă o hotărâre, întinde umbra ta, ca noaptea, în miezul zilei, ascunde pe cei
duşi în robie, nu descoperi pe cei fugari!
Isaia 16:4 Adăposteşte la tine pe toţi robii Moabului, să le fii acoperitor în faţa pustiitorului, până
când năvala va fi trecut, prăpădul va lua sfârşit şi vrăjmaşul va lăsa tara în pace.
Isaia 16:5 Jilţul lui se va întări prin milostivire şi pe el va şedea de-a pururi în cortul lui David un
judecător apărător al pricinei drepte şi râvnitor dreptăţii.
Isaia 16:6 Am auzit de semeţia Moabului, că foarte mândru este; am auzit de obrăznicia, de
mândria, de trufia şi de graiurile lui deşarte".
Isaia 16:7 Pentru aceasta, Moabiţii se tânguiesc pentru Moab, toţi împreună se tânguiesc! Ei suspină
pentru turtele de struguri de la Chir-Hareset, înmărmuriţi.
Isaia 16:8 Câmpiile Heşbonului au sărăcit, asemenea şi via de la Sibma; stăpânitorul popoarelor a
distrus cele mai bune viţe ale ei, care se întinseseră până la Iazer şi acoperiseră pustiul;
lăstarii lor se întinseseră şi trecuseră marea.
Isaia 16:9 Pentru aceasta plâng împreună cu Iazerul pentru via din Sibma. Vă ud cu lacrimile mele
pe voi, Heşbon şi Eleale, că nu se mai aud acolo strigătele vesele din timpul secerişului şi
al culesului viilor.
Isaia 16:10 Nici bucurie, nici veselie prin grădini, iar prin vii nici cântece, nici chiote! Nimeni nu mai dă
vinul la teasc, strigătul călcătorului a încetat.
Isaia 16:11 Pentru aceasta lăuntrul meu se zbuciumă pentru Moab ca o harfă şi inima mea pentru
Chir-Hares.
Isaia 16:12 Iată că Moabul este văzut urcând obosit pe locurile înalte, intră în templul său să se
roage, dar nu dobândeşte nimic.
Isaia 16:13 Aceasta este proorocia pe care a grăit-o Domnul odinioară pentru Moab.
Isaia 16:14 Iar acum Domnul a zis aşa: "Peste trei ani, socotiţi ca anii unui simbriaş, mărirea
Moabului se va micşora cu vuiet mare şi va rămâne mică şi slabă, fără nici o putere".
CAP. 17
Proorocie pentru Damasc
10
Isaia 17:1 Proorocie împotriva Damascului: "Damascul este scos din numărul cetăţilor şi a rămas o
grămadă de ruine.
Isaia 17:2 Cetăţile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de păscut turmele, care se
culcă acolo şi nimeni nu le goneşte.
Isaia 17:3 Nici cetate întărită pentru Efraim şi nici împărăţie la Damasc. Tot aşa va fi cu rămăşiţa
Siriei şi cu mărirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot.
Isaia 17:4 Şi va fi în ziua aceea că mărirea lui Iacob se va împuţina şi acest trup gras se va usca.
Isaia 17:5 Va fi atunci ca pe urma secerătorului ce seceră holda, când mâna lui adună spice şi cum e
când oamenii adună spice în valea Refaim;
Isaia 17:6 Vor rămâne pe urmă câteva roade, ca la scuturatul măslinului, două-trei măsline pe vârf,
patru-cinci pe ramuri", zice Domnul Dumnezeul lui Israel.
Isaia 17:7 În ziua aceea, omul îşi va întoarce privirea către Ziditorul său şi ochii lui către Sfântul lui
Israel se vor întoarce.
Isaia 17:8 Şi nu va mai privi către jertfelnice, lucrurile mâinilor lui, şi nu se va mai uita la făptura
degetelor lui, la Astartele şi statuile ridicate soarelui.
Isaia 17:9 În vremea aceea, cetăţile sale întărite vor fi părăsite ca ale Amoreilor şi Heveilor, lăsate
înaintea fiilor lui Israel şi vor rămâne pustii.
Isaia 17:10 Căci tu ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi de Stânca scăpării tale nu ţi-ai adus aminte.
Iată pentru ce tu întemeiezi grădini lui Adonis şi acolo sădeşti vie pentru un dumnezeu
străin.
Isaia 17:11 În ziua când o sădeşti, tu vezi că se ridică şi a doua zi are flori; dar de culesul roadelor nu
te bucuri în ziua nenorocirii şi durerea este fără leac.
Isaia 17:12 Ah! Această zarvă de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este
ca zgomotul de ape mari;
Isaia 17:13 El le ameninţă şi ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt şi
ca vârtejul de pulbere în vreme de furtună.
Isaia 17:14 În vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai înainte de a se face ziuă, ei nu mai sunt.
Iată partea, partea jefuitorilor noştri şi soarta celor ce ne-au prădat pe noi.
CAP. 18
Pustiirea pământului.
Isaia 18:1 Vai ţie, ţară în care se aude zăngănit de arme şi care eşti dincolo de fluviile Etiopiei!
Isaia 18:2 Tu, care trimiţi soli pe Nil în bărci de papură pe întinsele ape. Mergeţi voi, soli iuţi, către
un neam de statură înaltă şi cu pielea lucie, departe către un popor de temut, popor plin
de putere şi viteaz, a cărui ţară este străbătută de fluvii.
Isaia 18:3 Voi, toţi locuitori ai lumii şi care stăpâniţi pământul! Când veţi vedea înălţându-se steagul
deasupra munţilor, priviţi! Şi când va suna trâmbiţa, ascultaţi!
Isaia 18:4 Că aşa zice Domnul către mine: "Privesc liniştit din locaşul Meu, întocmai ca adierea
fierbinte a verii la lumina soarelui, ca norul de rouă în zăduful secerişului.
Isaia 18:5 Căci înainte de cules, după ce florile s-au scuturat şi mugurii s-au prefăcut în ciorchini
copţi, viţele vor fi tăiate cu cosoarele, ramurile vor fi luate, smulse vor fi.
Isaia 18:6 Toate vor fi lăsate vulturilor de munte şi fiarelor pământului; vulturii vor petrece acolo
vara, iar fiarele câmpului iarna.
Isaia 18:7 În vremea aceea, se vor aduce daruri de la neamul de statură înaltă şi cu pielea lucie, de
la poporul de temut cel de departe, de la poporul cel plin de putere şi viteaz, a cărui ţară
este străbătută de fluvii, către locul numelui Domnului Savaot, muntele Sionului".
CAP. 19
Proorocie pentru Egipt.
Isaia 19:1 Iată Domnul vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea feţei Lui
şi inima Egiptenilor se topeşte în ei.
Isaia 19:2 Voi întărâta pe Egipteni unii împotriva altora şi se vor război frate cu frate şi prieten cu
prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie.
Isaia 19:3 Egiptul îşi va pierde mintea şi voi încurca isteţimea lui şi vor merge ei să întrebe pe idoli şi
pe vrăjitori, pe fermecători şi pe ghicitori.
Isaia 19:4 Şi voi da Egiptul în mâna unui stăpânitor crud şi un împărat puternic îl va stăpâni, zice
Domnul Dumnezeu Savaot.
Isaia 19:5 Apele mării se vor sfârşi şi fluviul va seca şi se va usca de tot.
Isaia 19:6 Canalele se vor preface în ape stătătoare. Râurile Egiptului vor scădea şi se vor usca,
papura şi trestia se vor veşteji.
Isaia 19:7 Lunca Nilului şi toată verdeaţa de pe malurile lui se vor usca, vor cădea şi nu vor mai fi!
Isaia 19:8 Pescarii vor suspina şi se vor tângui; toţi cei care aruncă undiţa în Nil, cei care aruncă
năvodul pe faţa apelor, vor fi deznădăjduiţi.
Isaia 19:9 Cei care lucrează inul vor fi nedumeriţi şi pieptănătoarele şi ţesătorii vor fi în mare
încurcătură.
Isaia 19:10 Ţesătorii vor fi tulburaţi şi toţi lucrătorii, în întristare mare.
11
Isaia 19:11 Mai-marii Toanului au ajuns nebuni, sfătuitorii cei înţelepţi ai lui Faraon dau sfaturi fără de
minte! Cum îndrăzniţi voi să ziceţi lui Faraon: "Eu sunt ucenicul celor înţelepţi, al regilor
de altădată?"
Isaia 19:12 Unde sunt oare înţelepţii tăi? Să te vestească şi să-ţi dea de ştire ceea ce a hotărât
Domnul Savaot împotriva Egiptului.
Isaia 19:13 Mai-marii Ţoanului au ajuns nebuni, mai-marii Nofului şi-au pierdut mintea şi căpeteniile
seminţiilor duc Egiptul pe căi greşite.
Isaia 19:14 Domnul a aruncat peste ei un duh de zăpăceală; în orice faptă a lor ei rătăcesc Egiptul şi
nu-şi dau seama, cum nu-şi dă seama beţivul când varsă.
Isaia 19:15 Şi nu va fi nici un lucru în Egipt cu rostul lui: nici cap, nici coadă, nici început, nici sfârşit.
Isaia 19:16 În ziua aceea, Egiptenii vor fi ca femeile fricoase şi tremurătoare, din pricina ameninţării
mâinii Domnului Savaot pe care o va ridica peste ei.
Isaia 19:17 Atunci pământul lui Iuda va fi pentru Egipt înfricoşare mare; ori de câte ori i se va aminti
numele; Egiptul va tremura, din pricina hotărârii luate împotriva lui de Domnul Savaot.
Isaia 19:18 În vremea aceea, vor fi numai cinci cetăţi în pământul Egiptului care vor grăi limba
Canaanului şi vor jura în numele Domnului Savaot; una se va numi "Cetatea Soarelui".
Isaia 19:19 În ziua aceea, va fi un jertfelnic în mijlocul pământului Egiptului şi un stâlp de pomenire la
hotarul lui, pentru Domnul.
Isaia 19:20 Acesta va fi un semn şi o mărturie pentru Domnul Savaot în pământul Egiptului. Când vor
striga către Domnul în strâmtorările lor, atunci El le va trimite un mântuitor şi un
răzbunător oare-i va mântui.
Isaia 19:21 Domnul se va face ştiut în Egipt şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Şi vor
aduce arderi de tot şi prinoase şi vor face făgăduinţe Domnului şi le vor împlini.
Isaia 19:22 Şi Domnul va bate Egiptul, îl va lovi şi apoi îl va vindeca. Şi ei se vor întoarce la Domnul şi
El se va îndupleca şi îi va tămădui.
Isaia 19:23 În vremea aceea, va fi un drum din Egipt în Asiria şi Asiria va merge în Egipt şi Egiptul în
Asiria şi Egiptenii şi Asirienii vor sluji pe Domnul.
Isaia 19:24 În ziua aceea, Israel va fi al treilea în legământul cu Egiptul şi cu Asiria, ca o
binecuvântare în mijlocul pământului,
Isaia 19:25 Binecuvântare a Domnului Savaot, Care zice: "Binecuvântat să fie poporul Meu, Egiptul şi
Asiria, lucrul mâinilor Mele şi Israel, moştenirea Mea!"
CAP. 20
Egiptenii şi Etiopienii vor fi robiţi.
Isaia 20:1 În anul în care Tartan a venit la Aşdod, trimis de Sargon, regele Asiriei, şi a împresurat
Aşdodul şi l-a cuprins,
Isaia 20:2 În vremea aceea a grăit Domnul prin gura lui Isaia, fiul lui Amos, zicând: "Du-te şi
dezbracă sacul de pe coapsele tale şi descalţă încălţămintele tale". Şi a făcut aşa şi
mergea gol şi desculţ.
Isaia 20:3 Şi a zis Domnul: "Precum a umblat robul Meu Isaia gol şi desculţ vreme de trei ani, ca
semn şi prevestire pentru Egipt şi pentru Etiopia,
Isaia 20:4 Astfel va aduce regele Asiriei robi din Egipt şi surghiuniţi din Etiopia, tineri şi bătrâni, goi
şi desculţi şi cu spatele descoperit, spre ruşinea Egiptului.
Isaia 20:5 Şi cei care se bizuiau pe Etiopia şi erau mândri cu Egiptul vor fi cuprinşi de teamă şi de
ruşine.
Isaia 20:6 Locuitorii acestui ţinut vor zice în ziua aceea: "Iată pe cine ne bizuim, către care vrem să
fugim să căutăm ajutor şi scăpare dinaintea regelui Asiriei! Şi acum cum vom scăpa?"
CAP. 21
Proorocie pentru pustiirea malurilor mării.
Isaia 21:1 Ca furtuna care vine de la miazănoapte, aceasta vine din pustiu, dintr-un ţinut
înfricoşător.
Isaia 21:2 O vedenie grozavă mi s-a descoperit: jefuitorul jefuieşte şi pustiitorul pustieşte. Avântă-
te, Elame! împresuraţi pe Mezi, n-aveţi nici o milă!
Isaia 21:3 De aceea inima mea s-a umplut de nelinişte, dureri m-apucă, ca durerile unei femei care
este gata să nască. înspăimântat cum sunt, nu mai aud; tulburat, nici că mai văd;
Isaia 21:4 Duhul meu rătăceşte, frica dă năvală peşte mine. Noaptea care atât îmi plăcea mă umple
de groază!
Isaia 21:5 Masa este pusă, aşternuturile întinse, toţi mănâncă şi beau. Voi, căpetenii, sculaţi-vă,
prindeţi scutul!
Isaia 21:6 Că aşa zice Domnul către mine: "Du-te şi pune pe cineva de strajă, care să-Mi dea de
ştire despre ceea ce va vedea!
Isaia 21:7 Dacă va vedea călăreţi, doi câte doi pe cai, călăreţi pe asini, pe cămile, să se uite cu
băgare de seamă, cu mare băgare de seamă".
Isaia 21:8 Şi el a strigat ca un leu: "Stau de strajă, Doamne, neîncetat toată ziua şi la locul meu de
veghe în fiecare noapte.
12
Isaia 21:9 Şi iată că soseşte călărime, călăreţi doi câte doi". Şi el a vorbit şi a zis: "A căzut, a căzut
Babilonul şi toate chipurile cioplite ale idolilor lui stau sfărâmate la pământ!"
Isaia 21:10 O, poporul meu, fecior al ariei mele, bătut cum se bate grâul, ceea ce am auzit de la
Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, ti le dau de ştire!
Isaia 21:11 Proorocie despre Edom. Cineva strigă din Seir către mine: "Străjerule, cât a trecut din
noapte? Străjerule, cât mai este până trece noaptea?
Isaia 21:12 Şi străjerul răspunde: “dimineaţa se apropie, de asemenea şi noaptea. Dacă voiţi,
întrebaţi, întoarceţi-vă reveniţi".
Isaia 21:13 Proorocie despre Arabia. Într-o pădure de stepă petreceţi noaptea, voi, caravane din
Dedan!
Isaia 21:14 Aduceţi apă celor însetaţi, voi, locuitori ai ţinutului Tema, întâmpinaţi cu pâine pe cei
fugari,
Isaia 21:15 Că ei au fugit dinaintea sabiei, din faţa sabiei scoase din teacă, de arcul întins şi de
grozăviile războiului!
Isaia 21:16 Că iată ce mi-a spus Domnul: "Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi toată strălucirea lui
Chedar se duce.
Isaia 21:17 Vitejii arcaşi ai fiilor lui Chedar se vor împuţina; că Domnul Dumnezeul lui Israel a grăit".
CAP. 22
Proorocie pentru Ierusalim .
Isaia 22:1 Proorocia despre valea vedeniei. Ce ai tu că tot poporul tău s-a urcat pe acoperişuri,
Isaia 22:2 Tu, cetate zgomotoasă, cetate plină de zarvă şi de chiote de veselie? Răniţii tăi nu sunt
răniţi de sabie şi n-au murit în luptă.
Isaia 22:3 Mai-marii tăi au fugit laolaltă, au fost luaţi robi nu cu puterea arcului; toţi vitejii tăi de
luptă prinşi au fost cu toţii, când ei fugeau departe.
Isaia 22:4 De aceea vă zic: "Depărtaţi-vă de mine şi lăsaţi-mă să plâng amar, nu vă îmbulziţi să mă
mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu.
Isaia 22:5 Că este o zi de tulburare, de zdrobire, de uluire de la Domnul Dumnezeu Savaot în valea
vedeniei, prăbuşire de zid şi ţipetele celor ce fug înspre munţi!
Isaia 22:6 Elamul a luat tolba de săgeţi, Aramul a încălecat pe cal şi Chirul a scos pavăza!
Isaia 22:7 Văile tale măreţe sunt pline de care şi călăreţi, tăbărâţi la porţile tale;
Isaia 22:8 Vălul va fi ridicat de pe Iuda! Şi voi veţi privi în ziua aceea grămezile de arme din casa
cea din pădure.
Isaia 22:9 Spărturile zidurilor cetăţii lui David sunt fără număr, voi le vedeţi. Adunaţi apele din iazul
cel mai de jos,
Isaia 22:10 Număraţi casele cele din Ierusalim , dărâmaţi-le ca să întăriţi zidul.
Isaia 22:11 Un iaz mai mare faceţi între cele două ziduri, ca să strângeţi apa din iazul cel mai de
demult. Dar voi nu luaţi aminte la Cel care a făcut toate acestea, la Cel care le-a pregătit
de demult. Voi nu-L vedeţi!
Isaia 22:12 Şi în ziua aceea ne va îndemna Domnul Dumnezeu Savaot să plângem, să suspinăm, să
ne radem capul şi să ne încingem cu sac.
Isaia 22:13 Iată bucuria şi veselia, boi tăiaţi şi oi junghiate; toţi mănâncă din carne şi beau vin: "Să
mâncăm şi să bem, că mâine vom muri!"
Isaia 22:14 Domnul Savaot a descoperit urechilor mele: Acest păcat nu vă va fi iertat nici până la
moarte, zice Domnul Dumnezeu Savaot.
Isaia 22:15 Împotriva lui Şebna, mai-marele palatului, iată ce spune Domnul Dumnezeu Savaot: "Du-
te la acest dregător,
Isaia 22:16 Care îşi sapă mormânt pe un loc înalt, care îşi pregăteşte locaş în stâncă şi zi-i: "Ce ai tu
şi cine eşti tu de-ţi sapi aici mormânt?
Isaia 22:17 Iată că Domnul te azvârle, dintr-o singură aruncătură, te strânge cu o singură strângere.
Isaia 22:18 El te înfăşură şi te rostogoleşte ca pe un ghem pe un câmp întins. Acolo tu vei muri; acolo
vor merge carele tale măreţe, tu, ruşinea palatului stăpânului tău.
Isaia 22:19 El îţi va lua slujba ta şi te va lipsi de dregătoria ta.
Isaia 22:20 Şi în ziua aceea voi chema pe sluga mea, pe Eliachim, feciorul lui Hilchia,
Isaia 22:21 Şi îl voi îmbrăca cu veşmintele tale, îl voi încinge cu brâul tău şi-i voi da în mână
dregătoria ta. El va fi tată pentru cei ce locuiesc în Ierusalim şi pentru casa lui Iuda.
Isaia 22:22 Şi îi voi pune pe umeri cheile casei lui David şi dacă el va deschide, nimeni nu va închide,
şi dacă el va închide, nimeni nu va deschide.
Isaia 22:23 Şi îl voi înfige ca pe un cui într-un loc de nădejde şi va fi scaun de cinste pentru casa
tatălui său.
Isaia 22:24 Pe el se va rezema toată slava casei tatălui său, fii şi nepoţi; toate vasele cele mai mici de
la căni şi până la marile lighene.
Isaia 22:25 În ziua aceea, zice Domnul Savaot, cuiul înfipt într-un loc tare se va slăbi; se va smulge şi
va cădea şi povara atârnată de el va fi nimicită, că aşa a grăit Domnul!"
13
CAP. 23
Proorocie pentru Tir.
Isaia 23:1 Tânguiţi-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci limanul vostru a fost nimicit. Venitu-le-a
această ştire din ţara Chitim.
Isaia 23:2 Amuţiţi voi, locuitori ai coastei pe care o umpleau neguţătorii din Sidon care străbăteau
marea!
Isaia 23:3 Veniturile lui erau grâul Nilului, secerişul din valea lui, adus pe ape mari; el era târgul
neamurilor.
Isaia 23:4 Ruşinează-te, Sidonule, că marea îţi zice: "Tu n-ai avut dureri de mamă, tu n-ai născut şi
nici n-ai crescut băieţi şi nici n-ai ridicat fete".
Isaia 23:5 Treceţi în Tarsis, bociţi-vă, voi, locuitori de pe ţărmuri!
Isaia 23:7 Aceasta este, oare, cetatea voastră de petrecere, a cărei obârşie se urcă în vremuri vechi
şi care îşi călăuzea paşii spre sălaşuri depărtate?
Isaia 23:8 Cine a poruncit acest lucru împotriva Tirului cel încercat, ai cărui neguţători erau prinţi şi
ai cărui vânzători erau cei mari ai pământului?
Isaia 23:9 Domnul Savaot a hotărât aceasta, ca să veştejească mândria a tot ce străluceşte, să
smerească pe toţi cei mari ai pământului.
Isaia 23:10 Treci şi du-te în pământul tău, tu fiică a Tarsisului, căci portul tău nu mai este.
Isaia 23:11 El a întins mâna spre mare, a doborât regatele. Domnul a hotărât împotriva lui Canaan
ruina întărituri lor lui.
Isaia 23:12 El a zis: "Nu tresălta de bucurie, tu, fecioară necinstită a Sidonului! Scoală-te şi du-te la
Chitim, dar nici acolo nu vei avea odihnă!"
Isaia 23:13 Iată ţara Caldeilor! Acest popor nu sunt Asirienii; El a dat-o pradă fiarelor de câmp. Ei şi-
au înălţat turnuri, au dărâmat palate, făcut-au totul o ruină.
Isaia 23:14 Bociţi-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci portul vostru a fost dărâmat.
Isaia 23:15 Şi va fi în ziua aceea că Tirul va fi uitat şaptezeci de ani, ca în zilele unui singur rege, şi la
sfârşitul celor şaptezeci de ani Tirul va fi aşa cum se află în cântecul desfrânatei:
Isaia 23:16 "Ia chitara, dă ocol cetăţii, tu, desfrânată! Cântă cât mai bine, reia cântările ca lumea să-
şi aducă aminte de tine!"
Isaia 23:17 Şi după cei şaptezeci de ani, Domnul va cerceta iarăşi cetatea Tirului şi ea va reîncepe să
primească preţul desfrâului ei. Ea se va desfrâna pentru toate regatele lumii de pe faţa
pământului.
Isaia 23:18 Dar tot câştigul, toate foloasele ei vor fi afierosite Domnului şi nu vor fi adunate, nici puse
la păstrare; ci câştigul va fi pentru cei ce locuiesc înaintea Domnului, ca să aibă hrană din
belşug şi haine strălucite.
CAP. 24
Pustiirea lui Iuda
Isaia 24:1 Iată Domnul pustieşte pământul şi îl preface în deşert, răstoarnă faţa lui şi împrăştie pe
locuitori.
Isaia 24:2 Şi preotului i se întâmplă ca şi poporului, stăpânului ca şi robului, slugii ca şi stăpânei
sale; vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care se
împrumută, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.
Isaia 24:3 Pământul va fi pustiit, el va fi jefuit, că Domnul a grăit cuvântul acesta.
Isaia 24:4 Pământul este în chin şi sleit, lumea tânjeşte şi se istoveşte, cerul împreună cu pământul
vor pieri.
Isaia 24:5 Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduiala şi
legământul stricatu-l-au pe veci!
Isaia 24:6 Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul şi locuitorii îndură pedeapsa lor; drept aceea
cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiţi, iar oamenii rămaşi sunt puţini la număr!
Isaia 24:7 Via tânjeşte, viţele sale sunt firave, cei cu inima veselă suspină.
Isaia 24:8 Glasul cel plin de veselie al lirei a încetat, chiotele zgomotoase nu mai sunt, încetat-a
glasul harpei.
Isaia 24:9 La cântec nu se mai bea, şi amar este vinul pentru băutor.
Isaia 24:10 Cetatea pustiită este în ruină, intrarea fiecărei case este închisă.
Isaia 24:11 Pe uliţă lumea strigă: "Nici un strop de vin!" Nu mai este bucurie, veselia este izgonită de
pe pământ.
Isaia 24:12 În cetate au rămas numai dărâmături, porţi sfărâmate şi stricate.
Isaia 24:13 Aşa se va întâmpla în mijlocul acestui ţinut, înăuntrul popoarelor, ca şi când se scutură
măslinii şi ca pe urma culesului viei.
Isaia 24:14 Aceia înalţă glasul şi cântă, preaslăvesc mărirea Domnului la apus.
Isaia 24:15 Pentru aceasta, în insule se preaslăveşte Domnul, în insulele mării numele Domnului
Dumnezeului lui Israel.
Isaia 24:16 De la marginile pământului auzim cântând: "Slavă celui drept!" Şi eu am zis: "Vai de cei
fără de lege, care lucrează, depărtându-se de lege!"
Isaia 24:17 Groază, laţ şi groapă pentru voi, locuitori ai pământului!
14
Isaia 24:18 Cel care va fugi de groază va cădea în groapă, cel care va scăpa din mijlocul gropii se va
prinde în laţ! Zăgazurile cele de sus se vor deschide şi temeliile pământului se vor
clătina.
Isaia 24:19 Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăţi, se clatină pământul.
Isaia 24:20 Pământul se mişcă încoace şi încolo ca un om beţiv, se dă în sus şi în jos ca un scrânciob;
păcatele apasă asupra lui, ca să nu se mai scoale!
Isaia 24:21 Şi în ziua aceea Domnul va cerceta cu asprime, acolo sus, oştirea cea de sus şi pe pământ
pe regii pământului.
Isaia 24:22 Şi ca robii vor fi închişi într-o închisoare sub pământ şi după multe zile vor fi cercetaţi.
Isaia 24:23 Luna va fi roşie, iar soarele va pierde din lumina lui, căci Domnul Savaot va fi rege şi slava
Lui va străluci înaintea bătrânilor în muntele Sionului şi în Ierusalim !
CAP. 25
Cântare de mulţumire.
Isaia 25:1 Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălţa, lăuda-voi numele Tău, că Tu ai făcut
lucruri minunate; planurile Tale de mult întocmite sunt adevărate şi statornice.
Isaia 25:2 Că Tu ai făcut din cetate o grămadă de pietre şi din cetatea cea întărită o dărâmătură.
Cetatea celor fără de lege nu mai este cetate, zidită nu va mai fi în veci.
Isaia 25:3 Pentru aceasta un popor tare Te va preaslăvi, cetatea puternicelor neamuri de Tine se va
teme.
Isaia 25:4 Fost-ai scăpare pentru cel sărman, adăpost pentru cel ce era în strâmtorare, liman în
vremi vijelioase, umbră în vreme de căldură. Căci suflarea celor apăsători este ca furtuna
de iarnă
Isaia 25:5 Şi ca arşiţa soarelui într-un pământ uscat. Ai potolit zarva celor nelegiuiţi. Precum se
potoleşte căldura la umbra unui nor, aşa se va domoli cântecul de biruinţă al stăpânitorilor
silnici.
Isaia 25:6 Şi Domnul Savaot va pregăti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospăţ de
cărnuri grase, un ospăţ cu vinuri bune, cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune, limpezite!
Isaia 25:7 Şi în muntele acesta El va da la o parte vălul care învăluie toate popoarele şi perdeaua
care acoperă toate neamurile.
Isaia 25:8 El va înlătura moartea pe vecie! Şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate
feţele şi ruşinea poporului Său o va îndepărta de pe pământ, căci Domnul a grăit!
Isaia 25:9 Şi se va zice în ziua aceea: Iată Dumnezeul nostru în Care nădăjduiam ca să fim mântuiţi.
Iată Domnul, în Care am nădăjduit, să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea Lui,
Isaia 25:10 Că mâna Domnului se va odihni pe acest munte. Moabul însă va fi călcat în picioare pe
locul lui, ca nişte paie în groapa cu gunoi.
Isaia 25:11 Şi va întinde mâinile sale, precum înotătorul le întinde ca să înoate. Dar Domnul va zdrobi
mândria lui şi silinţele mâinilor lui.
Isaia 25:12 Întăriturile lui măreţe şi înalte le va nimici, le va răsturna şi la pământ le va culca, în
ţărână.
CAP. 26
Cântarea celor răscumpăraţi.
Isaia 26:1 În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în pământul lui Iuda: "Avem o cetate întărită.
Domnul ne vine într-ajutor cu ziduri şi întărituri.
Isaia 26:2 Deschideţi porţile, ca să intre un neam drept care păzeşte credincioşia!
Isaia 26:3 Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea.
Isaia 26:4 Încredeţi-vă în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stânca veacurilor.
Isaia 26:5 Că El a coborât pe cei ce locuiau pe înălţime, cetatea cea mândră El a supus-o până la
pământ, a culcat-o în pulbere.
Isaia 26:6 Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii obijduiţilor!
Isaia 26:7 Calea celui drept este dreaptă; Tu netezeşti drumul drept al celui drept.
Isaia 26:8 Pe calea judecăţilor Tale, Doamne, noi Te aşteptăm; numele Tău şi amintirea Ta erau
nădejdea sufletului nostru.
Isaia 26:9 Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuieşte spre Tine; căci când
îndreptările Tale vor fi pe pământ, cei ce locuiesc lumea vor învăţa ce este dreptatea.
Isaia 26:10 Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învaţă ce este dreptatea şi în pământul
celor sfinţi va săvârşi strâmbătatea. Să nu mai fie pe pământ cei fără de lege şi să nu mai
vadă slava Celui Preaînalt.
Isaia 26:11 Doamne, mâna Ta era ridicată, dar ei n-au văzut-o! Vor vedea râvna Ta pentru poporul
Tău şi se vor ruşina. Şi focul hărăzit vrăjmaşilor Tăi îi va mânca!
Isaia 26:12 Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut!
Isaia 26:13 Doamne, Dumnezeul nostru, am avut peste noi şi alţi stăpâni afară de Tine, dar noi ne
vom aduce aminte numai de numele Tău!
Isaia 26:14 Morţii nu vor mai trăi şi umbrele nu vor învia, fiindcă Tu le-ai pedepsit şi le-ai nimicit şi ai
şters până şi numele lor.
15
Isaia 26:15 Înmulţeşte poporul, Doamne, înmulţeşte poporul şi arată-Te mare, lărgeşte din nou toate
hotarele ţării!
Isaia 26:16 Doamne, pe Tine Te-au căutat ei în vreme de restrişte, către Tine am strigat în scârba
noastră, când Tu ne pedepseai.
Isaia 26:17 Ca femeia însărcinată şi gata să nască prunc, care se zvârcoleşte şi strigă în durerea ei,
aşa am fost noi, Doamne, cu toţii în faţa Ta!
Isaia 26:18 Zămislit-am, dureri de facere am avut şi am născut vânt! Mântuire ţării noi n-am dat şi în
lume nu s-au născut locuitorii ei!
Isaia 26:19 Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! Deşteptaţi-vă, cântaţi de bucurie, voi cei ce
sălăşluiţi în pulbere! Căci roua Ta este rouă de lumină şi din sânul pământului umbrele vor
învia.
Isaia 26:20 Du-te, poporul meu, intră în cămările tale şi închide uşa după tine; ascunde-te puţine
clipe, până când mânia va fi trecut!
Isaia 26:21 Că iată Domnul va ieşi din locaşul Său, ca să pedepsească fărădelegile locuitorilor
pământului. Pământul va arăta sângele pe care l-a supt şi nu va mai ascunde pe ucigaşii
lui".
CAP. 27
Înainte-vestire pentru aşezarea poporului lui Dumnezeu.
Isaia 27:1 În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra
leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî
balaurul cel din Nil.
Isaia 27:2 Şi se va zice în ziua aceea: "Vie cu vin bun, cântă!
Isaia 27:3 Eu, Domnul, sunt străjerul ei, în fiecare clipă Eu o ud, ca frunzele ei să nu cadă. Zi şi
noapte Eu o păzesc;
Isaia 27:4 Nu sunt mâniat de fel pe ea. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi porni război împotriva
lor şi-i voi arde pe toţi.
Isaia 27:5 Sau mai bine să caute ocrotirea Mea şi cu Mine să facă pace, şi cu Mine să fie în
pace!...".
Isaia 27:6 Dar într-o zi Iacov va prinde rădăcini, Israel va înflori, va rodi şi cu roadele sale lumea o
va umple.
Isaia 27:7 L-a lovit oare Domnul cum l-au lovit cei ce l-au lovit, sau i-a omorât El cum au făcut
ucigaşii lui?
Isaia 27:8 Cu izgonire, cu robie pedepsitu-i-a şi i-a măturat cu suflarea Lui năprasnică de vânt de
răsărit.
Isaia 27:9 Aşa a fost ispăşită fărădelegea lui Iacov, şi acesta este rodul iertării păcatului său. El a
sfărâmat în bucăţi toate pietrele jertfelnicului, ca nişte pietre de var; dumbrăvile Astartei
şi stâlpii soarelui nu se vor mai ridica.
Isaia 27:10 Cetatea cea întărită a rămas singură, un loc părăsit şi neumblat ca un pustiu. Acolo paşte
viţelul, în ea îşi are sălaşul şi îi mănâncă mlădiţele.
Isaia 27:11 Când crengile se usucă, se rup şi cad, femeile vin şi le dau foc. Acesta este un popor fără
de minte şi nici Ziditorul lui nu Se milostiveşte de el şi nici Făcătorul lui nu are milă de el.
Isaia 27:12 Şi în ziua aceea, Domnul va aduna roade de la Eufrat şi până la râul Egiptului; şi voi veţi fi
culeşi unul câte unul, feciori ai lui Israel!
Isaia 27:13 În vremea aceea, trâmbiţa cea mare va trâmbiţa şi cei care se pierduseră în pământul
Asiriei şi cei ce se risipiseră în ţara Egiptului vor veni şi se vor închina Domnului, în
muntele cel sfânt, în Ierusalim .
CAP. 28 Proorocie împotriva lui Efraim. Ameninţări şi mângâieri.
Isaia 28:1 Vai de cununa mândriei beţivilor din Efraim; vai de floarea veştedă din podoaba lor, care
stă pe culmea de deasupra văii celei mănoase a celor beţi de vin!
Isaia 28:2 Iată un om tare şi puternic vine de la Domnul: ca un potop de grindină, ca o vijelie
nimicitoare, ca o năvală de apă potopitoare o va răsturna la pământ.
Isaia 28:3 Şi va fi călcată în picioare cununa cea îngâmfată a beţivilor din Efraim;
Isaia 28:4 Iar floarea cea veştejită din strălucita sa găteală care străluceşte pe culmea de deasupra
văii celei mănoase, va fi ca o smochină timpurie şi înainte de vreme; cine o vede o ia şi o
mănâncă!
Isaia 28:5 În ziua aceea Domnul Savaot va fi o cunună strălucitoare şi o strălucită găteală pentru cei
ce au mai rămas din popor,
Isaia 28:6 Duh de dreptate pentru cei ce stau la judecată cu dreptate şi tărie pentru cei ce se luptă
la porţi.
Isaia 28:7 Dar şi aceştia se clatină de vin şi rătăcesc drumul din pricina băuturilor tari; preotul şi
proorocul se poticnesc de băutură, sunt biruiţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor
tari, în vedenii se înşeală, în hotărâri şovăiesc.
Isaia 28:8 Toate mesele sunt pline de vărsături, nici un loc curat nu mai este.
16
Isaia 28:9 Dar totuşi zic: "Pe cine vrea acesta să înveţe cu vedenia? Şi pe cine vrea el cu
propovăduirea să înţelepţească? Au doar pe cei înţărcaţi sau pe cei abia depărtaţi de la
sânul mamei lor?
Isaia 28:10 Căci ţav laţav, ţav laţav; cav lacav, cav lacav; zeher şam, zeher şam, (poruncă
peste poruncă, poruncă peste poruncă; regulă peste regulă, regulă peste regulă; când pe
aici, când pe acolo !)
Isaia 28:11 De aceea într-o limbă străină şi stâlcită se va grăi poporului acestuia,
Isaia 28:12 Căruia i se spunea: "Iată odihna, să se odihnească cel care este obosit; iată uşurarea, dar
el n-a vrut să asculte".
Isaia 28:13 Şi cuvântul Domnului va fi pentru ei: ţav laţav, ţav laţav, cav lacav, cav lacav, zeher şam,
zeher şam, (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă
peste regulă, când pe aici, când pe acolo) ca să meargă şi să cadă peste cap, să se
sfărâme şi în cursă să fie prinşi!
Isaia 28:14 Pentru aceasta, ascultaţi cuvântul Domnului, voi, oameni de râs, îndrumători ai poporului
celui din Ierusalim !
Isaia 28:15 Voi ziceţi: Noi am făcut legământ cu moartea şi cu iadul (şeolul) învoială; urgia va trece
fără să ne atingă, căci ne-am făcut din minciună un adăpost şi din viclenie un liman!
Isaia 28:16 Pentru aceasta aşa zice Dumnezeu: "Pus-am în Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra
din capul unghiului, de mare preţ, bine pusă în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se
va clătina!
Isaia 28:17 Şi voi face judecata dreptar şi dreptatea cumpănă. Şi grindina va lua la vale adăpostul
minciunii şi potop de ape va peste limanul ei!
Isaia 28:18 Şi legământul vostru cu moartea va fi stricat şi înţelegerea voastră cu iadul (şeolul) va fi
desfăcută. Când urgia va trece, vă va zdrobi,
Isaia 28:19 Ori de câte ori va trece, vă va apuca! Căci ea va trece în fiecare dimineaţă, ziua şi
noaptea, şi nu va fi decât groază pentru a pricepe descoperirea!
Isaia 28:20 Patul acesta va fi scurt şi nu te vei putea întinde, iar aşternutul lui prea scurt, ca să te
înveleşti".
Isaia 28:21 Că Domnul se va ridica precum altădată în muntele Peraţim şi se va întărâta ca în valea
Ghibeonului ca să săvârşească fapta Lui, fapta Lui ciudată, să împlinească lucrul Lui,
lucrul Lui minunat.
Isaia 28:22 Deci nu vă mai bateţi joc, ca legăturile voastre să nu se strângă, că am auzit de la
Domnul Dumnezeu Savaot că nimicirea este hotărâtă să fie pentru toată ţara!
Isaia 28:23 Luaţi aminte şi ascultaţi; fiţi cu luare aminte şi ascultaţi graiul meu!
Isaia 28:24 Oare în fiecare zi plugarul ară, seamănă, desfundă pământul şi îl grăpează?
Isaia 28:25 Nu vine el apoi, după ce i-a netezit faţa, să arunce în brazde chimenul, să pună grâul,
orzul şi alacul pe margini?
Isaia 28:26 Dumnezeul lui îl învaţă şi dă aceste rânduieli.
Isaia 28:27 Meiul nu este călcat sub copita cailor şi tăvălugul nu trece peste chimen; ci meiul cu un
băl este bătut şi chimenul cu o nuia.
Isaia 28:28 Grâul este treierat, dar nu sfărâmat. Peste el trece un tăvălug purtat de cai şi îl scutură
din spice.
Isaia 28:29 Şi aceasta vine de la Domnul Savaot. Minunat este sfatul Lui şi mare purtarea Lui de
grijă!
CAP. 29
Proorocie împotriva Ierusalimului .
Isaia 29:1 Vai ţie, Ariele, Ariele, cetate în care a trăit David! Treacă an de an, şirul de praznice să se
sfârşească!
Isaia 29:2 Apoi voi împresura Arielul şi el va plânge şi va geme! Cetatea va fi ca un Ariel pentru
Mine.
Isaia 29:3 Ca David voi tăbărî asupra ta, te voi înconjura cu valuri şi voi ridica întărituri împotriva
ta.
Isaia 29:4 Vei fi doborât la pământ şi de acolo se va auzi glasul tău; graiul tău din ţărână se va auzi;
glasul tău va fi ca al unei năluci ce iese din pământ şi din praf spusele tale ca un murmur
vor părea.
Isaia 29:5 Mulţimea vrăjmaşilor tăi va fi ca pulberea măruntă, ceata asupritorilor ca pleava care
zboară. Dar aceasta se va petrece într-o clipă.
Isaia 29:6 Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur şi zgomot mare, uragan şi vijelie şi
flăcări de foc mistuitor!
Isaia 29:7 Şi ca un vis, ca o vedenie de noapte va fi mulţimea de popoare luptătoare împotriva lui
Ariel, care se vor război cu el, cu cetatea lui şi de jur împrejur o vor strânge.
Isaia 29:8 După cum cel flămând visează că mănâncă şi se trezeşte tot cu stomacul gol, şi după cum
cel însetat visează că bea şi se trezeşte istovit şi tot însetat, tot aşa se va întâmpla cu
mulţimea de popoare care vor merge împotriva muntelui Sion!
Isaia 29:9 Staţi încremeniţi şi înmărmuriţi, fiţi orbi şi orbi rămâneţi! Îmbătaţi-vă, dar nu de vin;
clătinaţi-vă, dar nu de băutură!
17
Isaia 29:10 Că Domnul a turnat peste voi un duh de toropeală. El a închis ochii voştri, profeţilor, şi
capetele voastre, văzătorilor, le-a acoperit cu văl.
Isaia 29:11 Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le
dai cuiva care ştie carte şi-i zici: "Citeşte!" el iţi răspunde: "Nu pot, căci ea este
pecetluită!"
Isaia 29:12 Şi dacă o dai cuiva care nu ştie carte şi-i zici: "Citeşte!", el îţi va răspunde: "Nu ştiu
carte!"
Isaia 29:13 Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă
cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o
rânduială omenească învăţată de la oameni.
Isaia 29:14 De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi
se va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri.
Isaia 29:15 Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la
întuneric! Vai de cei care zic: "Cine ne vede? Cine ne ştie?"
Isaia 29:16 Ce stricăciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul poate oare zice despre
lucrător: "Nu m-a făcut el!" Vasul zice oare despre olar: "El nu pricepe?"
Isaia 29:17 Încă puţină vreme şi Libanul se va schimba în grădină, şi grădina va fi socotită pădure.
Isaia 29:18 În vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cărţii şi ochii celor orbi vor vedea fără umbră
şi fără întuneric.
Isaia 29:19 Cei smeriţi se vor bucura întru Domnul şi cei săraci se vor veseli de Sfântul lui Israel.
Isaia 29:20 Că apăsătorul nu va mai fi, cel batjocoritor va pieri, distruşi vor fi cei ce pândeau să facă
rău,
Isaia 29:21 Cei care găseau vină oricui, pentru un cuvânt în faţa lumii întind cursă judecătorului şi
pentru nimic răpesc dreptul celui cinstit.
Isaia 29:22 Pentru aceasta, Domnul, Care a răscumpărat pe Avraam aşa zice către casa lui Iacov: "De
aici încolo, nu se va mai ruşina Iacov şi faţa lui nu se va mai îngălbeni.
Isaia 29:23 Şi atunci când vor vedea lucrul mâinilor Mele în mijlocul lor, sfinţi-vor numele Meu, vor
chema sfânt pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
Isaia 29:24 Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta înţelepciune şi cei cârtitori învăţătură".
CAP. 30
Ameninţări asupra lui Iuda.
Isaia 30:1 Vai de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care fac
legăminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate.
Isaia 30:2 Ei iau calea Egiptului, fără să fi întrebat gura Mea, să cerşească de la Faraon ajutor şi la
umbra Egiptului să se adăpostească.
Isaia 30:3 Pentru aceasta sprijinul lui Faraon va fi pentru voi ruşine şi râs adăpostul la umbra lui.
Isaia 30:4 Deşi căpeteniile lui sunt la Ţoan şi până la Hanes ajung trimişii lui,
Isaia 30:5 Toţi sunt neliniştiţi de acest popor, care nu le va fi de folos, care nu le va da nici un ajutor,
ci numai nedumerire şi ocară.
Isaia 30:6 Proorocie despre fiarele de la miazăzi: Printr-o ţară de strâmtorare şi îngrijorare, cu lei şi
leoaice mugitoare, năpârci şi şerpi zburători, ei duc pe măgari avuţiile lor şi pe cămile
comorile lor, către un popor care nu le foloseşte la nimic.
Isaia 30:7 Căci ajutorul Egiptului este deşertăciune şi nimic, pentru aceea l-am numit Rahab cel
adormit.
Isaia 30:8 Acum, du-te" scrie acestea pe o tablă şi trece-le într-o carte, ca să fie pentru mai târziu
mărturie veşnică.
Isaia 30:9 Pentru că ei sunt un popor de răzvrătiţi, feciori mincinoşi, care nu voiesc să asculte de
legea Domnului,
Isaia 30:10 Care zic proorocilor: "Voi nu vedeţi!" Şi văzătorilor: "Nu ne proorociţi pedepse, ci spuneţi-
ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne închipuiri amăgitoare!
Isaia 30:11 Daţi-vă la o parte din cale, nu ne împiedicaţi în drum, luaţi din faţa noastră pe Sfântul lui
Israel!"
Isaia 30:12 Pentru aceasta zice Sfântul lui Israel: "Fiindcă voi aţi dispreţuit cuvântul acesta şi v-aţi
încrezut în nedreptate şi minciună şi aţi nădăjduit numai în ele,
Isaia 30:13 Iată cum va fi păcatul vostru: ca o spărtură într-un zid înalt, care dintr-o dată şi pe
neaşteptate se prăbuşeşte;
Isaia 30:14 Ca un vas de lut, care este aşa de spart şi zdrobit fără de milă, încât între cioburile lui nu
se află măcar unul cu care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână".
Isaia 30:15 Că aşa zice Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: "Dacă vă întoarceţi şi sunteţi în bună
pace, vă veţi izbăvi; liniştea şi nădejdea sunt vârtutea voastră". Dar voi n-aţi vrut să
ascultaţi,
Isaia 30:16 Ci aţi zis: "Nu! Noi vom fugi călări pe cai!" Aşa, fugiţi! "Vom încăleca pe cai iuţi ca vântul!"
Ei bine, veţi fi urmăriţi şi mai repede!
Isaia 30:17 O mie vor fugi de ameninţarea unuia şi când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, până
când veţi rămâne ca un stâlp pe vârful muntelui şi ca un steag pe vârf de deal.
18
Isaia 30:18 Pentru aceasta Domnul aşteaptă să Se milostivească spre voi, de aceea El Se ridică să
aibă milă de voi. Că Domnul este Dumnezeu al dreptăţii; fericiţi sunt cei care nădăjduiesc
în El!
Isaia 30:19 Popor din Sion, care locuieşti în Ierusalim , nu plânge! El se va milostivi la glasul
strigătului tău şi te va auzi degrabă!
Isaia 30:20 Când Domnul îţi va fi dat ţie pâinea îngrijorării şi apa strâmtorării, şi cei ce te învaţă nu se
vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe dascălii tăi
Isaia 30:21 Şi urechile tale vor auzi cuvântul celor ce te călăuzesc pe tine, zicând: "Iată calea,
mergeţi pe ea!", fie că aţi merge la dreapta sau la stânga,
Isaia 30:22 Atunci argintul care acoperă idolii îl veţi găsi spurcat şi aurul care împodobeşte chipurile
turnate, ca necurat îl veţi arunca, zicând: "Afară de aici!"
Isaia 30:23 Şi El îţi va da ploaie pentru semănătura ta pe care vei fi semănat-a pe pământ şi pâinea
pe care o va rodi pământul va fi gustoasă şi hrănitoare. Turmele tale vor paşte în ziua
aceea pe pajişti întinse.
Isaia 30:24 Şi boii şi asinii care lucrează pământul, vor mânca nutreţ dat cu sare, cu lopata şi cu
baniţa vânturat.
Isaia 30:25 Atunci pe orice munte înalt şi pe orice deal mare, vor fi râuleţe şi pâraie de apă, în ziua
măcelului groaznic, când turnurile vor cădea.
Isaia 30:26 Şi luna va străluci ca soarele, iar soarele va străluci de şapte ori mai mult, ca lumina a
şapte zile, în ziua când Domnul va lega rana poporului Său şi va tămădui vânătăile de pe
trupul lui.
Isaia 30:27 Iată numele Domnului Care vine de departe, mânie înfocată şi nor greu; buzele Sale sunt
pline de urgie şi limba Lui e foc mistuitor!
Isaia 30:28 Duhul Lui ca un şuvoi revărsat care ajunge până la gât, ca să cearnă pe neamuri cu sita
nimicirii.
Isaia 30:29 Voi veţi cânta atunci, ca în noaptea cea de praznic, cu bucurie în inimi, în sunetul de flaut,
ca să mergeţi în muntele Domnului, vârtutea lui Israel.
Isaia 30:30 Şi Domnul va face să răsune glasul Său măreţ şi va prăvăli braţul Său în aprinderea
mâniei Sale, în mijlocul unui foc mistuitor, al vijeliei şi al potopului de ape şi grindină.
Isaia 30:31 La glasul Domnului va tremura Asiria; cu toiagul Său o va lovi.
Isaia 30:32 La fiecare lovitură pe care Domnul i-o va da cu toiagul cel de mustrare, sunete de tobă,
de harpă şi de joc vor izbucni. în cântece şi Domnul va lupta împotriva ei cu mina
ridicată.
Isaia 30:33 Un jertfelnic de multă vreme este pregătit, hotărât pentru Moloh. Pus-a un rug mare şi
larg, paiele şi lemnele sunt din belşug. Suflarea Domnului îl va aprinde ca un şuvoi de
pucioasă.
CAP. 31
Dumnezeu va izbăvi pe Israel.
Isaia 31:1 Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor şi se bizuie pe caii lor şi îşi pun nădejdea în
mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu-şi aţintesc privirea către Sfântul lui Israel
şi nu caută pe Domnul.
Isaia 31:2 Dar El este înţelept, El face să vină nenorocirea şi nu Îşi ia înapoi cuvintele. El Se ridică
împotriva casei celor fără de lege şi împotriva ajutorului celor care săvârşesc
nedreptatea.
Isaia 31:3 Egipteanul este om, nu Dumnezeu, caii lui sunt carne şi nu duh. Când Domnul Îşi va
întinde mâna Lui, ocrotitorul se va împiedica şi ocrotitul va cădea, iar amândoi împreună
vor pieri.
Isaia 31:4 Că iată ce mi-a grăit Domnul: "Precum leul şi puiul de leu răcnesc asupra prăzii şi
împotriva lor se adună toată ceata de păstori şi nu se înfioară de strigătele lor, nici nu se
tulbură de mulţimea lor, tot astfel Domnul Savaot Se va pogorî să se războiască pe
muntele Sionului şi pe colina lui. Şi duşmanii se vor risipi toţi,
Isaia 31:5 Ca păsările care zboară. Aşa Domnul Savaot va ocroti Ierusalimul, îl va acoperi, îl va
mântui, îl va cruţa, îl va libera".
Isaia 31:6 Întoarceţi-vă către Acela de Care adâncul vă desparte, copii ai lui Israel!
Isaia 31:7 În vremea aceea fiecare din voi veţi da la o parte idolii de argint şi cei de aur pe care i-aii
făcut cu mâinile voastre cele păcătoase.
Isaia 31:8 Şi Asiria va cădea în sabie care nu este omenească, va fi nimicită nu de sabia unui
muritor. Ea o va lua la fugă în faţa sabiei, iar tinerii vor fi duşi în robie!
Isaia 31:9 De frică întăritura ei va fi nimicită, iar căpeteniile vor fugi din jurul steagului, zice Domnul,
a Cărui văpaie este în Sion şi cuptorul în Ierusalim !
CAP. 32
Făgăduinţă pentru timpuri fericite.
Isaia 32:1 Iată că un rege va stăpâni prin dreptate şi căpeteniile vor cârmui cu dreptate.
Isaia 32:2 Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului, ca un liman împotriva vijeliei, ca pâraiele
de apă într-un pământ uscat şi ca umbra unei stânci înalte într-un ţinut însetat.
19
Isaia 32:3 Ochii celor care văd nu vor fi închişi şi urechile celor care aud vor lua aminte.
Isaia 32:4 Inima celor uşuratici va judeca sănătos şi limba celor gângavi va grăi iute şi desluşit.
Isaia 32:5 Nebunului nu i se va mai zice că e de neam bun şi celui viclean că e mare la suflet.
Isaia 32:6 Că nebunul grăieşte nebunii şi inima lui gândeşte răul ca să săvârşească nelegiuiri, să
rostească cuvinte mincinoase împotriva Domnului, să lase nemâncat pe cel flămând şi
celor însetaţi să nu le dea să bea.
Isaia 32:7 Uneltele celui mişel sunt ticăloase, el plăsmuieşte uneltiri ca să piardă pe cei smeriţi prin
cuvinte mincinoase, pe cel sărac care-şi caută dreptate.
Isaia 32:8 Omul de viţă bună sfătuieşte cele cuviincioase şi stăruieşte în cuviinţa lui.
Isaia 32:9 Femei fără de grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fecioare încrezătoare, luaţi aminte
la graiul meu!
Isaia 32:10 Într-un an şi câteva zile veţi tremura, voi încrezătoarelor, culesul va fi trecut şi strânsul nu
se va mai face!
Isaia 32:11 Tremuraţi, nepăsătoarelor, înfioraţi-vă, încrezătoarelor, scoateţi îmbrăcămintea,
dezbrăcaţi-vă, încingeţi-vă peste mijloc cu haine de jale.
Isaia 32:12 Bateţi-vă în piept şi plângeţi pentru ţarinele cele frumoase, şi rodnicia viilor.
Isaia 32:13 Pe pământul poporului meu vor creşte spini şi ciulini, ba şi în toate casele de petrecere ale
veselei cetăţi.
Isaia 32:14 Palatul va fi pustiu, cetatea cea zgomotoasă, părăsită, colina şi turnul de strajă, pustiite,
prefăcute pe vecie în vizuini, loc de zburdare pentru asini şi păşune pentru turme,
Isaia 32:15 Până când se va turna din Duhul cel de sus şi pustiul va fi ca o grădină cu pomi şi grădina
socotită ca o pădure.
Isaia 32:16 Atunci judecata va locui în deşert şi dreptatea va sălăşlui în grădina cea cu pomi.
Isaia 32:17 Pacea va fi lucrul dreptăţii, roada dreptăţii va fi liniştea şi nădejdea în veci de veci.
Isaia 32:18 Atunci poporul meu va locui într-un loc de pace, în sălaşuri de nădejde şi în adăposturi
fără grijă.
Isaia 32:19 Pădurea va cădea de grindină, iar cetatea va fi supusă.
Isaia 32:20 Fericiţi sunteţi voi, care semănaţi şi nu legaţi nici boul, nici asinul!
CAP. 33
Izbăvirea făgăduită poporului lui Dumnezeu.
Isaia 33:1 Vai ţie, pustiitorule, care n-ai fost pustiit şi ţie, jefuitorule, care n-ai fost încă jefuit. Când
vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit, când vei fi jefuit din destul, vei fi jefuit şi tu.
Isaia 33:2 Doamne, miluieşte-ne, că întru Tine am nădăjduit, fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă
şi izbăvirea noastră în vremuri de strâmtorare!
Isaia 33:3 La glasul tunetului Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu, popoarele se vor risipi.
Isaia 33:4 Şi vor aduna prada voastră, cum adună lăcustele; arunca-se-vor asupra ei, cum se aruncă
lăcustele.
Isaia 33:5 Domnul este mare, El locuieşte în înălţime; Sionul este plin de judecată şi de dreptate.
Isaia 33:6 Ocrotirea Domnului în aceste vremuri va fi pentru Sion comoară de fericire; înţelepciunea,
ştiinţa şi temerea de Dumnezeu sunt avuţia lui.
Isaia 33:7 Iată că locuitorii din Ariel strigă pe uliţe, solii pentru pace plâng amar.
Isaia 33:8 Drumurile sunt pustii, nici un trecător pe cale. El strică legământul, nesocoteşte cetăţile,
nu mai ţine seamă de nimeni.
Isaia 33:9 Ţara plânge şi tânjeşte, Libanul este tulburat şi ofilit. Şaronul a ajuns ca un pustiu,
Basanul şi Carmelul îşi scutură frunzişul lor.
Isaia 33:10 "Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi ridica, acum Mă voi înălţa!"
Isaia 33:11 Zămislit-aţi fin şi aţi născut paie, suflarea voastră e foc care vă va mistui,
Isaia 33:12 Popoarele vor fi prefăcute în cenuşă ca spinii tăiaţi şi mistuiţi de foc!
Isaia 33:13 Voi cei de departe, auziţi ce am făcut, şi voi cei de aproape, cunoaşteţi puterea Mea!
Isaia 33:14 Păcătoşii vor tremura în Sion şi pe cei fără de lege fierul îi va cuprinde: "Care din noi
poate să îndure focul mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul cel de veci?"
Isaia 33:15 Omul cel drept în calea sa şi cel ce grăieşte cuvinte de cinste, care dă la o parte câştigul
cel nedrept, cel ce mâinile înapoi le trage şi mită nu primeşte, care-şi astupă urechile
când aude fărădelegi şi îşi pune văl pe ochi ca să nu mai vadă răul,
Isaia 33:16 Acela va locui pe înălţimi, Şi stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine i se va da şi apa nu-i
va lipsi.
Isaia 33:17 Ochii tăi vor privi pe rege în toată frumuseţea lui şi o ţară îndepărtată vor vedea.
Isaia 33:18 Inima ta îşi va aduce aminte de aceste vremuri de groază, zicând: "Unde este scriitorul,
unde este vistiernicul, unde este străjuitorul cel din turnuri?
Isaia 33:19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acesta îndrăzneţ, acest neam cu vorbe încâlcite, pe
care nu-l înţelegem, care bâlbâie o limbă care nu se poate pricepe.
Isaia 33:20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre; ochii tăi să vadă Ierusalimul, loc de linişte,
cort bine înfipt, ai cărui ţăruşi nu se pot scoate, ale cărui frânghii nu se pot desface.
Isaia 33:21 Domnul este pentru noi aici în toată slava Sa; El ţine loc pentru noi de fluvii, de largi
canaluri, pe care nici o barcă cu vâsle nu trece, pe care nici o corabie mare nu merge.
Isaia 33:22 Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră, Domnul este Împăratul
nostru, El ne va izbăvi!
20
Isaia 33:23 Frânghiile tale sunt dezlegate, ele nu mai sprijină catargul, nici nu mai întind pânzele.
Atunci se va împărţi o mare pradă şi şchiopii vor avea parte de ea.
Isaia 33:24 Nimeni dintre locuitorii Sionului nu va zice: "Sunt bolnav!" Poporul care-l locuieşte va
dobândi iertarea păcatelor.
CAP. 34
Proorocie împotriva lui Edom.
Isaia 34:1 Apropiaţi-vă, voi neamuri, şi ascultaţi, şi voi popoare, luaţi aminte; să asculte pământul şi
cei ce-l locuiesc, lumea cu toate făpturile ei.
Isaia 34:2 Că Domnul este mâniat asupra popoarelor, cu urgie împotriva oştirii lor. El le nimiceşte şi
le dă la junghiere;
Isaia 34:3 Morţii lor vor fi aruncaţi pe câmp, cadavrele lor greu vor mirosi şi prin munţi vor şerpui
pârâiaşe din sângele lor.
Isaia 34:4 Toată oştirea cerului se va topi, cerurile se vor strânge ca un sul de hârtie şi toată oştirea
lor va cădea cum cad frunzele de viţă şi cele de smochin.
Isaia 34:5 Că s-a îmbătat de mânie în ceruri sabia Domnului şi iată că asupra lui Edom coboară,
asupra poporului hărăzit pedepsei.
Isaia 34:6 Sabia Domnului este plină de sânge, acoperită de grăsime, de sânge de miei şi de ţapi, de
grăsimea rărunchilor de berbeci. Că Domnul face jertfă la Boţra şi mare junghiere în ţara
lui Edom.
Isaia 34:7 Bivolii cad împreună cu ei, şi boii cu taurii. Şi pământul se îmbată de sângele lor şi
pulberea de grăsime este plină.
Isaia 34:8 Căci aceasta este ziua de răzbunare a Domnului, an de răsplătire pentru pricina Sionului!
Isaia 34:9 Râurile în păcură se vor preface şi pulberea în pucioasă. Pământul lui va fi pucioasă
arzătoare,
Isaia 34:10 Zi şi noapte. Niciodată nu se va mai stinge în veci de veci şi din neam în neam se va înălţa
văpaia şi fumul lui. Pe veci el va rămâne pustiu şi nimeni pe acolo nu va trece.
Isaia 34:11 Pelicanul şi ariciul vor fi stăpânii lui, bufniţa şi corbul, locuitorii lui. Şi pe deasupra,
Domnul va întinde peste el frânghia nimicirii şi cumpăna pustiirii. Şi oameni cu chip de ţap
într-însul vor locui şi de viţă bună socotiţi vor fi.
Isaia 34:12 Nu se va pomeni acolo de nici un regat şi toţi prinţii lui vor fi nimiciţi.
Isaia 34:13 În palatele lui vor creşte spini, iar în turnurile dărâmate mărăcini şi urgie. Acolo va fi
sălaşul şacalilor şi adăpostul struţilor.
Isaia 34:14 Câini şi pisici sălbatice se vor pripăşi pe acolo şi făpturi omeneşti cu chip de ţap se vor
strânge (fără număr). Acolo vor zăbovi năluci ce umblă noaptea şi în acele locuri îşi vor
găsi odihna.
Isaia 34:15 Acolo îşi va face şarpele cuibul, şi va depune ouă în el, va cloci şi va scoate pui. Acolo se
vor strânge vulturii de pradă şi în acele locuri se vor găsi cu toţii.
Isaia 34:16 Cercetaţi cartea Domnului şi citiţi, că nimic din acestea nu lipseşte. Căci gura Domnului a
poruncit şi suflarea Lui le-a adunat.
Isaia 34:17 El singur a aruncat sorţii şi mâna Lui le-a împărţit pământul cu funia. Pentru totdeauna ei
le vor stăpâni şi în el vor locui din neam în neam.
CAP. 35
Profeţie despre starea de fericire.
Isaia 35:1 Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească.

Isaia 35:2 Şi va înflori şi se va bucura pustiul Iordanului şi mărirea Libanului se va da lui şi cinstea
Carmelului; şi poporul meu va vedea slava Domnului, strălucirea Dumnezeului nostru.
Isaia 35:3 Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi slăbănogi.
Isaia 35:4 Ziceţi celor slabi la inimă şi la cuget: "Întăriţi-vă şi nu vă temeţi. Iată Dumnezeul nostru!
Cu judecată răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi ne va mântui".
Isaia 35:5 Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi.
Isaia 35:6 Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor
curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat.
Isaia 35:7 Pământul cel fără de apă se va preface în bălţi şi ţinutul cel însetat va fi izvor de apă.
Acolo va fi veselia păsărilor, iarbă, trestie şi bălţi.
Isaia 35:8 Acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va chema şi nu va trece pe acolo nimeni necurat şi
nici nu va fi acolo cale întinată. Chiar şi cei fără de minte vor merge pe dânsa şi nu se vor
rătăci.
Isaia 35:9 Şi nu va fi acolo leu, nici fiare cumplite nu se vor sui pe ea şi nici nu se vor afla acolo; ci
vor merge pe dânsa cei mântuiţi şi cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce.
Isaia 35:10 Şi vor veni în Sion în chiote de bucurie şi veselia cea veşnică va încununa capul lor. Lauda
şi bucuria şi veselia îi vor ajunge pe aceştia şi vor fugi durerea, întristarea şi suspinarea.
21
CAP. 36
Năvălirea lui Sanherib în Iuda. Ameninţările lui Rabşache.
Isaia 36:1 În anul al paisprezecelea al domniei lui Iezechia, Sanherib, regele Asiriei, a pornit cu
război împotriva cetăţilor celor întărite ale lui Iuda şi le-a cuprins.
Isaia 36:2 Şi regele Asiriei a trimis pe Rabşache cu mare oştire din Lachiş la Ierusalim către regele
Iezechia. Rabşache a tăbărât lângă canalul de apă al iazului de sus, pe drumul către
ţarina nălbitorului.
Isaia 36:3 Atunci a ieşit întru întâmpinarea lui Eliachim, feciorul lui Hilchia, căpetenia casei regelui, şi
Şebna scriitorul şi Ioah cronicarul, feciorul lui Asaf.
Isaia 36:4. Şi Rabşache a zis către ei: "Spuneţi lui Iezechia: Aşa zice regele cel mare, regele Asiriei:
De unde vine încrederea aceasta pe care te bizui?
Isaia 36:5 Crezi tu că vorbele goale slujesc drept sfat şi tărie în luptă? În cine ţi-ai pus nădejdea, de
te-ai răzvrătit împotriva mea?
Isaia 36:6 Ah, ştiu! ţi-ai pus nădejdea în Egipt; ai luat ca ocrotitor această trestie frântă, care sparge
şi intră în mâna oricui se sprijină de ea. Aşa este Faraon pentru toţi cei ce se încred în el!
Isaia 36:7 Şi dacă voi îmi ziceţi: "În Domnul, Dumnezeul nostru, ne-am pus nădejdea noastră", oare
nu este Acesta Dumnezeul pentru Care Iezechia a oprit închinarea pe dealurile înalte şi
altarele Lui le-a nimicit, zicând către Iuda şi Ierusalim : "Voi vă veţi închina numai
înaintea acestui jertfelnic?"
Isaia 36:8 Şi acum fă acest legământ cu stăpânul meu, regele Asiriei, şi eu îţi voi da ţie două mii de
cai, numai să ai tot atâţi călăreţi care să-i încalece.
Isaia 36:9 Cum ai putea tu să nu iei în seamă pe unul din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu?
Dar tu te duci în Egipt pentru cai şi pentru călăreţi.
Isaia 36:10 Şi crezi tu că fără voia Domnului m-am suit eu în această ţară ca să o pustiesc? Domnul
mi-a spus: "Suie-te în ţinutul acesta şi-l pustieşte!"
Isaia 36:11 Atunci Eliachim, Şebna şi Ioah răspunseră lui Rabşache: "Grăieşte robilor tăi în graiul
arameian, că noi îl înţelegem, şi nu ne grăi în limba iudaică în auzul poporului care este pe
ziduri!"
Isaia 36:12 Şi a zis Rabşache: "Către stăpânul tău şi către tine m-a trimis stăpânul meu ca să grăiesc
cuvintele acestea? Oare nu către oamenii care stau pe ziduri şi curând vor fi siliţi să îşi
mănânce cu voi excrementele şi să îşi bea urina?"
Isaia 36:13 Şi a stat Rabşache şi a strigat cu glas mare în limba iudaică şi a zis: "Ascultaţi cuvintele
marelui rege, regele Asiriei!
Isaia 36:14 Că iată ce vă spune regele: "Iezechia să nu vă înşele pe voi, căci el nu vă va putea
scăpa;
Isaia 36:15 Şi Iezechia să nu vă facă să nădăjduiţi în Domnul, zicând: "Domnul ne va izbăvi şi nu va
da cetatea aceasta în mâna regelui Asiriei!"
Isaia 36:16 Nu ascultaţi pe Iezechia, că iată ce zice regele Asiriei: "Faceţi pace cu mine şi fiţi supuşii
mei, şi fiecare va mânca din via şi din smochinul său şi va bea apă din puţul său,
Isaia 36:17 Până ce voi veni ca să vă duc într-o ţară ca a voastră, ţară de grâu şi de must, de pâine şi
de vii.
Isaia 36:18 Şi Iezechia să nu înşele credinţa voastră, zicând: "Domnul ne va scăpa!" Oare dumnezeii
neamurilor au scăpat fiecare ţara lui din mâna regelui Asiriei?
Isaia 36:19 Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului şi ai Samariei? Au scăpat ei oare Samaria din
mâinile mele?
Isaia 36:20 Care din toţi dumnezeii ţărilor acestora au scăpat ţara lor din mina mea, ca Domnul
Dumnezeul vostru să elibereze Ierusalimul din mina mea?"
Isaia 36:21 Şi ei au tăcut şi nimic nu i-au răspuns, pentru că era porunca regelui care spunea: "Să
nu-i răspundeţi!"
Isaia 36:22 Atunci Eliachim, feciorul lui Hilchia, mai-marele peste casa regelui, şi Şebna scriitorul şi
Ioah cronicarul, feciorul lui Asaf, au venit la Iezechia şi, rupându-şi hainele, i-au făcut
cunoscut cuvintele lui Rabşache.
CAP. 37
Rugăciunea lui Iezechia. Izbăvirea Ierusalimului .
Isaia 37:1 Şi când a auzit regele Iezechia cuvintele acestea, şi-a rupt veşmintele, s-a îmbrăcat în sac
şi a intrat în templul Domnului.
Isaia 37:2 Şi a trimis pe Eliachim, cel de peste casa sa, şi pe Şebna scriitorul şi pe cei mai bătrâni
dintre preoţi, îmbrăcaţi în sac, către proorocul Isaia, fiul lui Amos.
Isaia 37:3 Şi au zis către dânsul: "Ziua de astăzi este zi de strâmtorare, de pedeapsă şi de ruşine;
căci pruncii sunt gata a ieşi din pântecele maicii lor, dar ele nu au putere să-i nască!
Isaia 37:4 Poate Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabşache, pe care le-a trimis regele
Asiriei, stăpânul său, ca să facă de ocară pe Dumnezeul cel viu, şi Domnul Dumnezeul tău
poate îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru
rămăşiţa care se mai află!"
Isaia 37:5 Şi au intrat robii regelui Iezechia la proorocul Isaia.
22
Isaia 37:6 Şi le-a zis Isaia: "Aşa veţi răspunde stăpânului vostru: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
Nu te teme de cuvintele pângăritoare pe care le-ai auzit din partea slujitorilor regelui
Asiriei.
Isaia 37:7 Iată, voi pune în el un astfel de duh, că va primi o veste şi se va întoarce în ţara lui şi
acolo va cădea în ascuţişul sabiei".
Isaia 37:8 Şi s-a întors Rabşache şi a aflat pe regele Asiriei tăbărât la Libna, căci i se spusese că a
plecat din Lachiş.
Isaia 37:9 Atunci (regele Asiriei) a aflat că Tirhaca, regele Etiopiei, pornise împotriva lui şi iarăşi a
trimis soli către Iezechia, zicând:
Isaia 37:10 "Aşa veţi zice lui Iezechia, regele lui Iuda: Să nu te încrezi în Dumnezeul tău, şi să nu te
amăgeşti, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâinile regelui Asiriei.
Isaia 37:11 Tu ai aflat ceea ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor, cum le-au nimicit şi numai tu ai
scăpat!
Isaia 37:12 Oare dumnezeii lor au izbăvit popoarele pe care le-au distrus părinţii mei: Gozanul,
Haranul, Reţeful şi pe fiii lui Eden din Telasar?
Isaia 37:13 Unde este regele Hamatului, al Arpadului, cel al cetăţii Sefarvaim, al Henei şi al Ivei?"
Isaia 37:14 Atunci Iezechia a luat scrisoarea din mina trimişilor şi a citit-o. Apoi el a intrat în templul
Domnului şi a întins-o desfăcută înaintea Domnului.
Isaia 37:15 Şi s-a rugat Iezechia către Domnul, zicând:
Isaia 37:16 "Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, Care stai pe heruvimi, numai Tu singur eşti
Dumnezeu al tuturor regatelor de pe pământ. Tu ai făcut cerul şi pământul.
Isaia 37:17 Pleacă, Doamne, urechea Ta şi deschide, Doamne, ochii Tăi şi vezi şi ia aminte la cuvintele
lui Sanherib, pe care le-a trimis ca să facă de batjocură pe Dumnezeul cel viu.
Isaia 37:18 Cu adevărat, Doamne, regii Asiriei au nimicit toate neamurile şi ţările lor;
Isaia 37:19 Şi pe dumnezeii lor i-au ars cu foc, că ei nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti:
lemn şi piatră; pentru aceea ei i-au nimicit.
Isaia 37:20 Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui ca să ştie toate
împărăţiile pământului că Tu singur eşti Domnul nostru!"
Isaia 37:21 Şi a trimis Isaia, fiul lui Amos, către Iezechia, zicând: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui
Israel, către Care te-ai rugat cu privire la Sanherib, regele Asiriei;
Isaia 37:22 Iată hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: "Te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine
fecioara, fiica Sionului; în spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului !
Isaia 37:23 Pe cine ai pângărit şi îi făcut de râs şi împotriva cui ai ridicat glasul şi sus ai înălţat ochii
tăi? împotriva Sfântului lui Israel!
Isaia 37:24 Prin mina servilor tăi ai hulit pe Domnul meu şi ai zis: Cu carele mele multe voi urca pe
vârfurile munţilor, pe cele mai înalte piscuri ale Libanului! Voi tăia cedrii cei falnici şi cei
mai de seamă dintre chiparoşi şi voi ajunge pe cele mai înalte culmi cu păduri dese.
Isaia 37:25 Că eu sunt cel ce am săpat fântâni şi am băut apă şi am secat sub paşii mei toate pâraiele
Egiptului!
Isaia 37:26 Oare nu auzi tu? Din vremi străvechi am pregătit aceasta; din veac le-am hotărât şi acum
le aduc la îndeplinire! Tu voiai să prefaci în ruină cetăţile cele întărite.
Isaia 37:27 Cei ce locuiau în ele erau fără putere, înspăimântaţi şi uluiţi. Ca iarba câmpului erau ei, ca
frageda verdeaţă, ca iarba de pe acoperişuri înainte ca paiul ei să fi fost crescut.
Isaia 37:28 Ştiu când te scoli şi când te culci, toate faptele tale Îmi sunt cunoscute.
Isaia 37:29 Întărâtarea ta împotriva Mea, trufia ta au ajuns până la urechile Mele. De aceea voi pune
belciug în nările tale şi frâul Meu buzelor tale şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit!
Isaia 37:30 Şi pentru tine, acesta va fi semnul: anul acesta mâncaţi din pâinea ce creşte pe ogoare, în
anul al doilea, din ceea ce creşte de la sine, iar în al treilea an semănaţi, seceraţi, sădiţi
vii şi mâncaţi din roadele lor.
Isaia 37:31 Şi rămăşiţa care va fi scăpat din casa lui Iuda îşi va înfige rădăcini în jos şi va face roade
în sus.
Isaia 37:32 Că din Ierusalim va ieşi o rămăşită şi din muntele Sionului cei scăpaţi cu viaţă. Râvna
Domnului Savaot va face aceasta.
Isaia 37:33 Pentru aceasta, aşa zice Domnul către regele Asiriei: Nu va intra în această cetate şi nu
va arunca nici o săgeată. Nu va porni împotriva ei cu scut şi nu o va înconjura cu valuri.
Isaia 37:34 Pe calea pe care a venit se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
Isaia 37:35 Apăra-voi cetatea aceasta şi o voi scăpa pentru Mine şi pentru David, sluga Mea!"
Isaia 37:36 Şi a ieşit îngerul Domnului şi a bătut în tabăra Asiriei o sută şi cincizeci de mii; iar
dimineaţa, la sculare, toţi erau morţi.
Isaia 37:37 Atunci Sanherib, regele Asiriei, a ridicat tabăra şi a plecat şi s-a oprit la Ninive.
Isaia 37:38 Şi pe când el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareser,
feciorii lui, l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţinutul Ararat. Iar în locul lui, a domnit fiul său
Asarhadon.
CAP. 38 Boala şi vindecarea lui Iezechia. Rugăciunea lui.
Isaia 38:1 În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Şi a intrat la el Isaia, fiul lui Amos, şi
i-a zis: "Aşa grăieşte Domnul: Pune rânduială în casa ta, că nu vei mai trăi, ci vei muri".
Isaia 38:2 Atunci s-a întors Iezechia cu faţa la perete şi s-a rugat Domnului:
23
Isaia 38:3 "O, Doamne! Adu-ţi aminte că am umblat înaintea Ta întru credincioşie şi cu inimă curată,
săvârşind ceea ce este plăcut înaintea ochilor Tăi!" Şi a izbucnit Iezechia în hohote de
plâns.
Isaia 38:4 Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând:
Isaia 38:5 "Du-te şi spune lui Iezechia: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău:
Ascultat-am rugăciunea ta, văzut-am lacrimile tale, iată voi adăuga la viaţa ta încă
cincisprezece ani
Isaia 38:6 Şi din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta şi o voi ocroti".
Isaia 38:7 Şi iată semnul care ţi se va da fie de la Domnul că El Îşi va împlini cuvântul Său:
Isaia 38:8 "Iată voi întoarce umbra cu atâtea linii pe care soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui
Ahaz, să zic cu zece linii". Şi soarele s-a dat înapoi cu zece linii pe care el le străbătuse.
Isaia 38:9 Rugăciunea lui Iezechia, regele lui Iuda, când a căzut bolnav şi s-a tămăduit de boala lui:
Isaia 38:10 "Atunci eu am zis: Mă duc la amiaza zilelor mele, la porţile locuinţei morţilor voi fi ţinut
pentru restul anilor mei.
Isaia 38:11 Nu voi mai vedea pe Domnul în pământul celor vii; şi nu voi mai privi pe nimeni dintre
locuitorii lumii.
Isaia 38:12 Casa mea este smulsă şi dusă departe de mine, ca o colibă de ciobani. Îmi simt firul vieţii
tăiat ca de un ţesător care m-ar rupe din ţesătura lui. De dimineaţă până seara, Tu ai
sfârşit cu mine.
Isaia 38:13 Strig până dimineaţa. Ca un leu (boala) îmi sfărâmă oasele mele! De dimineaţă până
seara, Tu ai sfârşit cu mine.
Isaia 38:14 Ţip cumplit ca o rândunică, gem ca o porumbiţă. Ochii mei slăbesc, uitându-se în sus.
Doamne, sunt în mare cumpănă, nu mă lăsa!
Isaia 38:15 Ce să mai grăiesc! El mi-a dat de ştire şi a făcut! Sfârşi-voi firul vieţii mele, aducându-mi
aminte de amărăciunea sufletului meu!
Isaia 38:16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare; Tu mă
tămăduieşti şi-mi dai iarăşi viaţă!
Isaia 38:17 Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu
ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
Isaia 38:18 Că locuinţa morţilor nu Te va lăuda şi moartea nu Te va preaslăvi; cei ce se coboară în
mormânt nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta.
Isaia 38:19 Cel viu, cel viu Te laudă, ca mine astăzi; părinţii învaţă pe copiii lor credincioşia Ta.
Isaia 38:20 Domnul să ne mântuiască şi vom cânta din harpă în toate zilele vieţii noastre înaintea
templului Domnului!"
Isaia 38:21 Şi Isaia a adus o turtă de smochine şi a pus-o deasupra bubei şi Iezechia s-a vindecat.
Isaia 38:22 Şi Iezechia a întrebat: "După care semn voi şti că voi intra în templul Domnului?"
CAP. 39
Iezechia arată vistieriile sale solilor din Babilon. Pedeapsa lui.
Isaia 39:1 În vremea aceea, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis scrisori şi
un dar lui Iezechia, auzind că a fost bolnav şi s-a făcut sănătos.
Isaia 39:2 Şi s-a bucurat pentru ele Iezechia şi a arătat solilor vistieria, argintul, aurul, miresmele şi
untdelemnul cel bun şi toată strânsura lui de arme şi tot ceea ce se afla în cămările lui. şi
n-a rămas nimic în casa lui şi în tot cuprinsul stăpânirii lui pe care Iezechia să nu-l fi
arătat.
Isaia 39:3 Atunci a zis proorocul Isaia către regele Iezechia: "Ce au zis oamenii aceştia şi de unde au
venit ei la tine?" Şi a răspuns Iezechia: "Au venit dintr-o ţară depărtată, din Babilon!"
Isaia 39:4 Şi a mai întrebat: "Ce au văzut în casa ta?" Şi a zis Iezechia: "Au văzut toate câte sunt în
casa mea; şi n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu-l fi arătat".
Isaia 39:5 Şi a zis Isaia către Iezechia: "Ascultă ceea ce grăieşte Domnul Savaot!
Isaia 39:6 Iată vin zile, când tot ceea ce au agonisit părinţii tăi până astăzi va fi dus în Babilon şi nu
va rămâne nimic, aşa zice Domnul.
Isaia 39:7 Şi din feciorii care vor ieşi din tine şi îi vei naşte, vor lua. Şi vor fi eunuci la curtea regelui
din Babilon".
Isaia 39:8 Şi a zis Iezechia către Isaia: "Bun este cuvântul Domnului pe care l-ai grăit!" Căci, se
gândea el: "Va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!"
CAP. 40
Proorocie despre Înainte-mergătorul.
Isaia 40:1 "Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu", zice Dumnezeul vostru.

Isaia 40:2 "Daţi curaj Ierusalimului şi strigaţi-i că munca de rob a luat sfârşit, fărădelegea sa a fost
ispăşită şi că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale".
Isaia 40:3 Un glas strigă: "În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările
Dumnezeului nostru.
Isaia 40:4 Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe, drepte
şi cele colţuroase, căi netede.
Isaia 40:5 Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit".
24
Isaia 40:6 Un glas zice: "Strigă!" Şi eu zic: "Ce să strig?" Tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui,
ca floarea câmpului!
Isaia 40:7 Se usucă iarba, floarea se veştejeşte, că Duhul Domnului a trecut pe deasupra. Poporul
este ca iarba.
Isaia 40:8 Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac!
Isaia 40:9 Suie-te pe munte înalt, cel ce binevesteşti Ierusalimului , ridică glasul tău cu putere, cel
ce binevesteşti Ierusalimului , înalţă glasul şi nu te teme, zi cetăţilor lui Iuda: "Iată
Dumnezeul vostru!"
Isaia 40:10 Că Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul Lui supune tot. Iată că preţul biruinţei Lui
este cu El şi rodul izbânzii merge înaintea Lui.
Isaia 40:11 El va paşte turma Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna. Pe miei îi va purta la sânul
Său şi de cele ce alăptează va avea grijă.
Isaia 40:12 Cine a măsurat apele cu pumnul şi cine a măsurat pământul cu cotul? Cine a pus pulberea
pământului în baniţă şi cine a cântărit munţii şi văile cu cântarul?
Isaia 40:13 Cine a căutat în adânc Duhul Domnului şi cine L-a sfătuit pe El?
Isaia 40:14 De la cine a luat El sfat ca să judece bine şi să înveţe căile dreptăţii, să înveţe ştiinţa şi
calea înţelepciunii să o cunoască?
Isaia 40:15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă pe marginea unei găleţi, ca un fir de pulbere
într-un cântar. Iată insulele care cântăresc cât un fir de praf.
Isaia 40:16 Libanul nu ajunge pentru aprinderea focului şi dobitoacele pentru arderi de tot.
Isaia 40:17 Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea Lui; ele preţuiesc înaintea Lui cât o suflare.
Isaia 40:18 Cu cine veţi asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veţi găsi altul asemenea Lui?
Isaia 40:19 Chipul cel turnat este turnat de un făurar, argintarul îl îmbracă cu aur şi-l înfrumuseţează
cu lănţişoare.
Isaia 40:20 Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter
iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine.
Isaia 40:21 Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles voi ce vă
învaţă întemeierea lumii?
Isaia 40:22 El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde
cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit.
Isaia 40:23 El preface în nimic pe căpetenii; pe judecătorii pământului îi nimiceşte.
Isaia 40:24 Abia sunt sădiţi, abia sunt semănaţi, abia a prins rădăcini tulpina lor în pământ; El suflă
peste ele şi le usucă şi vijelia le spulberă ca pe pleavă.
Isaia 40:25 Cu cine Mă asemănaţi voi ca să-i fiu asemenea?, zice Sfântul.
Isaia 40:26 Ridicaţi ochii în sus şi priviţi: Cine le-a zidit pe toate acestea? - Cel ce scoate oştirea lor cu
număr şi pe toate pe nume le cheamă! Celui Atotputernic şi cu mare vârtute nici una nu-i
scapă!
Isaia 40:27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce grăieşti, Israele: "Calea mea este ascunsă Domnului,
dreptul meu este trecut cu vederea de Dumnezeul meu?"
Isaia 40:28 Nu ştii tu, sau n-ai aflat tu că Domnul este Dumnezeu veşnic, Care a făcut marginile
pământului, Care nu oboseşte şi nici nu Îşi sleieşte puterea? Că înţelepciunea Lui este
nemărginit de adâncă?
Isaia 40:29 El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă putere mare.
Isaia 40:30 Cei tineri se obosesc, îşi risipesc puterile şi vitejii luptători vor putea să se clatine;
Isaia 40:31 Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale
vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi.
CAP. 41
Puterea lui Dumnezeu şi deşertăciunea slujirii la idoli.
Isaia 41:1 Tăceţi înaintea Mea, ostroave, şi ascultaţi-Mă; popoarele să-şi împrospăteze puterea, să
vină mai lângă Mine şi să grăiască; apoi să intrăm la judecată!
Isaia 41:2 Cine a ridicat din Răsărit pe acela pe care biruinţa îl întâmpină pas cu pas? Cine i-a dat în
stăpânire neamuri şi i-a supus regi? Cu sabia lui în pulbere îi preface, şi cu arcul ii
risipeşte ca pe pleava cea măruntă.
Isaia 41:3 El ii urmăreşte şi trece în pace pe căi pe unde n-au mai călcat picioarele lui.
Isaia 41:4 Cine a făcut aceasta şi cine a pus-o la cale? Cel ce dintru început cheamă neamurile; Eu,
Domnul Care sunt cel dintâi şi voi fi cu cei din urmă.
Isaia 41:5 Ostroavele Îl văd şi sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului tremură, se apropie,
vin, intră la judecată!
Isaia 41:6 Fiecare se ajută unul pe altul şi-şi zic: "Curaj!"
Isaia 41:7 Turnătorul îmbărbătează pe argintar şi cel ce bate aurul, pe cel care bate pe nicovală,
zicând: "Îmbinarea este bună". Şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.
Isaia 41:8 Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul
Meu!...
Isaia 41:9 Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale pământului şi te-am chemat
din cele mai depărtate colţuri, şi ţi-am zis: Tu eşti robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-
am lepădat;
25
Isaia 41:10 Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi
dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini.
Isaia 41:11 Iată că se vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt aprinşi împotriva ta; toţi vor fi
nimiciţi şi vor pieri cei ce se fac vrăjmaşi ai tăi!
Isaia 41:12 Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor să se
lupte cu tine.
Isaia 41:13 Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic ţie: "Nu te teme, căci Eu sunt
ajutorul tău!"
Isaia 41:14 Nu-îi fie frică, vierme al lui Iacov, viermişor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice
Domnul, Mântuitorul tău şi Sfântul lui Israel.
Isaia 41:15 Iată voi face din tine o grapă cu dinţi, ascuţită şi nouă. Vei merge peste munţi şi-i vei
preface în pulbere şi văile în pleavă măruntă.
Isaia 41:16 Tu le vei vântura, vântul le va lua şi vijelia le va risipi. Iar tu te vei bucura întru Domnul şi
întru Sfântul lui Israel te vei preamări!
Isaia 41:17 Cei săraci şi lipsiţi caută apă, dar nu o găsesc; limba lor este uscată de sete, Eu, Domnul
lor, îi voi auzi; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!
Isaia 41:18 Pe dealuri înalte voi da drumul la râuri şi la izvoare în mijlocul văilor, pustiul îl voi preface
în iaz şi pământul uscat în pâraie de apă!
Isaia 41:19 Sădi-voi în pustiu: cedri, salcâmi, mirţi şi măslini şi în lacuri neumblate: chiparoşi, platani
şi ienuperi laolaltă,
Isaia 41:20 Ca să vadă şi să-şi dea seama, să cerceteze şi să priceapă cu toţii că mâna Domnului a
făcut acestea şi că Sfântul lui Israel le-a zidit!
Isaia 41:21 Veniţi şi vă apăraţi pricina voastră, zice Domnul; apropiaţi-vă cu dovezile voastre, zice
regele lui Iacov.
Isaia 41:22 Să se apropie şi să ne spună mai dinainte ceea ce va fi! Vremea cea străveche, aşa cum
ne-au dat de ştire, cu de-amănuntul o vom cerceta şi viitorul pe care-l proorocesc vom
vedea ce este.
Isaia 41:23 Vestiţi cele ce vor fi în vremile mai de pe urmă, ca să ştim că sunteţi dumnezei! Haidem!
Bine sau rău, face]i ceva ca să ne putem încerca puterea!
Isaia 41:24 Dar iată că lucrarea voastră este nimic şi nimic sânte]i şi voi, urâciune este a vă alege!
Isaia 41:25 De la miazănoapte l-am chemat ca să vină, de la răsărit l-am chemat pe nume. El a călcat
în picioare pe satrapi ca pe noroi, cum calcă olarul lutul.
Isaia 41:26 Cine l-a descoperit odinioară ca să-l ştim şi cu mult înainte ca să zicem: "Este adevărat?"
Dar nimeni n-a descoperit nimic, nimeni n-a vestit nimic şi nimeni n-a auzit cuvintele
voastre.
Isaia 41:27 Eu Cel dintâi am zis Sionului: "Iată-i, iată-i!" şi Ierusalimului am adus veste nouă.
Isaia 41:28 Privesc şi nu este nimeni; printre ei nu se află nici un profet. Eu îi întreb: "De unde vine
el?" Dar ei nu răspund nimic!
Isaia 41:29 Drept aceea, toţi sunt nimic, lucrările lor deşertăciune, idolii lor sunt vânare de vânt!
CAP. 42
Proorocie despre Mesia.
Isaia 42:1 Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am
peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea.
Isaia 42:2 Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi glasul Lui.
Isaia 42:3 Trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui legea
Mea cu credincioşie;
Isaia 42:4 El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, până ce nu va fi aşezat legea pe pământ; căci
învăţătura Lui toate ţinuturile o aşteaptă.
Isaia 42:5 Aşa grăieşte Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile şi le-a întins, Care a întărit
pământul şi cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el şi duh celor ce umblă pe
întinsul lui:
Isaia 42:6 "Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea şi Te-am luat de mână şi Te-am ocrotit şi
Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor;
Isaia 42:7 Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei robiţi şi din adâncul închisorii pe
cei ce locuiesc intru întuneric.
Isaia 42:8 Eu sunt Domnul şi acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea şi nici chipurilor
cioplite cinstirea Mea".
Isaia 42:9 Cele proorocite altădată s-au împlinit şi altele mai noi vă vestesc; înainte ca să ia fiinţă vi
le dau de ştire.
Isaia 42:10 Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi în strune laudele Lui până la marginile
pământului! Marea să se zbuciume cu tot ce este în ea, ostroavele şi locuitorii lor!
Isaia 42:11 Pustiul şi cetăţile lui să înalţe glas, şi satele în care are sălaş Chedar! Locuitorii din Sela să
chiuie de veselie; şi din vârfurile munţilor să strige de bucurie!
Isaia 42:12 Să preaslăvească pe Domnul şi lauda Lui s-o vestească în depărtatele ostroave.
Isaia 42:13 Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic Îşi aprinde râvna Lui; strigă puternic, un strigăt
de război. Împotriva vrăjmaşilor Lui El luptă ca un viteaz!
26
Isaia 42:14 Tăcut-am multă vreme, stat-am liniştit şi mi-am stăpânit tăcerea; acum, ca o femeie care
naşte, voi suspina, voi striga şi voi răsufla!
Isaia 42:15 Munţii îi voi pustii, la fel şi dealurile, toată verdea]a lor o voi usca; pâraiele le voi preface
în văi uscate şi bălţile fără apă le voi lăsa.
Isaia 42:16 Îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, pe poteci neştiute îi voi povăţui;
întunericul îl voi preface înaintea lor în lumină şi povârnişurile în câmpii întinse. Acestea
sunt făgăduinţele Mele pe care le voi împlini şi cu vederea nu le voi trece.
Isaia 42:17 Să dea înapoi şi să se ruşineze cei ce îşi pun nădejdea în idoli, cei ce zic chipurilor
turnate: "Voi sunteţi dumnezeii noştri!
Isaia 42:18 Surzilor, auziţi; orbilor, priviţi, vedeţi!
Isaia 42:19 Cine este orb, fără numai sluga Mea? Cine este surd ca trimisul Meu? Cine este orb ca cel
de un neam cu Mine şi surd ca Slujitorul Domnului?
Isaia 42:20 Tu multe ai văzut fără să te uiţi cu luare-aminte, urechile ti-au fost deschise, dar n-ai
auzit.
Isaia 42:21 Binevoit-a Domnul întru dreptatea Lui ca legea Lui s-o facă mare şi măreaţă.
Isaia 42:22 Dar poporul Lui este jefuit şi pustiit; închişi toţi în peşteri şi ascunşi în temniţe. Prădaţi au
fost şi nimeni nu i-a scăpat, jefuiţi şi nimeni n-a zis: "Daţi înapoi!"
Isaia 42:23 Cine dintre voi va pleca urechea la acestea, va fi cu luare-aminte şi va asculta la cele ce
vor să fie?
Isaia 42:24 Cine a dat pe Iacov jafului şi pe Israel jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva Căruia noi
am păcătuit, ale Cărui căi n-am voit să le urmăm şi a Cărui lege n-am ascultat-o?
Isaia 42:25 El a vărsat asupra lor iuţimea mâniei Lui şi furiile războiului. Văpaia i-a cuprins şi n-au
priceput; arşi au fost şi n-au luat seama.
CAP. 43
Anunţarea unei noi împărăţii. Pedeapsa neascultării.
Isaia 43:1 Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am
peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. Şi acum aşa zice Domnul,
Ziditorul tău, Iacove, şi Creatorul tău, Israele: "Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat şi
te-am chemat pe nume, al Meu eşti!
Isaia 43:2 Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine şi în valuri tu nu vei fi înecat. Dacă vei trece
prin foc, nu vei fi ars şi flăcările nu te vor mistui.
Isaia 43:3 Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul. Eu dau Egiptul preţ de
răscumpărare pentru tine, Etiopia şi Saba în locul tău;
Isaia 43:4 Fiindcă tu eşti de preţ în ochii Mei şi de cinste şi te iubesc; voi da neamurile în locul tău şi
popoarele în locul sufletului tău.
Isaia 43:5 Nu te teme, că Eu sunt cu tine! De la răsărit voi aduce seminţia ta şi de la apus te voi
strânge pe tine.
Isaia 43:6 Voi zice către miazănoapte: "Dă-Mi-i" şi către miazăzi: "Nu-i opri!" Aduceţi pe fiii Mei din
ţinuturi depărtate şi pe fiicele Mele de la marginile pământului;
Isaia 43:7 Pe toţi acei care poartă numele Meu şi pentru slava Mea i-am creat, i-am zidit şi i-am
pregătit!
Isaia 43:8 Să vină poporul cel orb care are ochi şi cel surd care are urechi!
Isaia 43:9 Neamurile toate laolaltă să se adune şi să se strângă popoarele! Care dintre ele ne-au dat
de ştire aceasta şi ne-au făcut proorocii? Să-şi aducă martorii şi să dovedească, să audă
toţi şi să zică: "Adevărat!"
Isaia 43:10 Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, şi Sluga pe care am ales-o, ca să ştiţi, să credeţi şi
să pricepeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost Dumnezeu şi nici după Mine nu va mai fi!
Isaia 43:11 Eu, Eu sunt Domnul şi nu este izbăvitor afară de Mine!
Isaia 43:12 Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit şi Cel ce am prezis şi nu sunt străin la voi. Voi
sunteţi martorii Mei, zice Domnul.
Isaia 43:13 Eu sunt Dumnezeu din veşnicie şi de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate să iasă de sub
puterea Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate strica?"
Isaia 43:14 Aşa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul lui Israel: "Pentru voi trimit prăpăd la
Babilon, ca să-i pun pe toţi pe fugă, pe aceşti Caldei aşa de mândri pe corăbiile lor.
Isaia 43:15 Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Ziditorul lui Israel, Împăratul vostru!"
Isaia 43:16 Aşa zice Domnul, Cel ce croieşte drum pe mare şi cărare pe întinsele ape;
Isaia 43:17 Cel care scoate carele de război şi caii, oştirea ţi căpeteniile, ca să se culce la pământ şi
să nu se mai scoale şi să se stingă ca o feştilă de opaiţ;
Isaia 43:18 Nu vă mai amintiţi de întâmplările trecute şi nu mai luaţi în seamă lucrurile de altădată".
Isaia 43:19 Iată că Eu fac un lucru nou, el dă muguri; nu-l vedeţi voi oare? Croi-voi în deşert o cale,
în loc uscat izvoare de apă.
Isaia 43:20 Pe Tine Te vor preaslăvi fiarele câmpului, şacalii şi struţii, că Tu ai izvorât apă în pustiu,
şuvoaie de apă în pământ neumblat, ca să adăpi pe poporul Meu cel ales;
Isaia 43:21 Poporul pe care l-am făcut pentru Mine, ca să Mă preaslăvească întru laude.
Isaia 43:22 Dar tu nu M-ai chemat, Iacove, şi tu nu te-ai ostenit pentru Mine, Israele!
27
Isaia 43:23 Tu nu Mi-ai junghiat nici măcar o oaie ca ardere de tot şi cu jertfă sângeroasă tu nu M-ai
preaslăvit. Eu nu te-am supărat cerând prinoase şi nu te-am împovărat cu jertfe de
tămâie.
Isaia 43:24 Tu n-ai cumpărat pe bani miresme pentru Mine şi de grăsimea jertfelor tale tu nu M-ai
săturat, ci M-ai copleşit cu păcatele tale şi cu fărădelegile tale tu M-ai chinuit.
Isaia 43:25 Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu tşi mai aduce aminte de fărădelegile tale.
Isaia 43:26 Adu-Mi aminte ca să judecăm împreună, fă tu însuţi socoteala ca să te dezvinovăţeşti:
Isaia 43:27 Tatăl tău dintâi a păcătuit şi urmaşii tăi şi-au bătut joc de Mine;
Isaia 43:28 Căpeteniile tale au pângărit altarul Meu. Pentru aceasta am dat pe Iacov pierzării şi pe
Israel spre bătaie de joc!"
CAP. 44
Deosebirea între adevăratul Dumnezeu şi idoli. Împlinirea prezicerilor.
Isaia 44:1 Şi acum ascultă Iacove, sluga Mea şi Israele, pe care te-am ales!
Isaia 44:2 Aşa zice Domnul, Făcătorul şi Ziditorul tău din pântecele maicii tale, şi Ocrotitorul tău:
"Nu te teme, sluga Mea Iacov şi tu Israele, pe care te-am ales.
Isaia 44:3 Că Eu voi vărsa apă peste pământul însetat şi pâraie de apă în ţinut uscat. Vărsa-voi din
Duhul Meu peste odrasla ta şi binecuvântarea Mea peste mlădiţele tale.
Isaia 44:4 Şi vor odrăsli ca iarba pe malul pâraielor şi ca pajiştile de-a lungul apelor curgătoare!"
Isaia 44:5 Unul va zice: "Eu sunt al Domnului!" Altul se va numi cu numele lui Iacov. Unul va scrie cu
mâna lui: "Sunt al Domnului" şi va vrea să-şi dea numele de Israel!
Isaia 44:6 Aşa zise Domnul, Regele lui Israel şi Izbăvitorul său, Domnul Savaot: "Eu sunt Cel dintâi
şi Cel de pe urmă şi nu este alt dumnezeu afară de Mine!
Isaia 44:7 Cine este ca Mine să vină lângă Mine, să grăiască, să proorocească şi să se măsoare cu
Mine! Cine a vestit de la început viitorul? Ceea ce se va întâmpla, cine poate să le
prevestească?
Isaia 44:8 Nu vă temeţi, nici nu vă spăimântaţi! N-am arătat Eu odinioară şi n-am vestit, când v-am
luat pe voi de martori? Este oare un alt dumnezeu afară de Mine? Este un alt adăpost ca
Mine?
Isaia 44:9 Toţi făcătorii de idoli nu sunt nimic şi cele mai alese lucrări ale lor nu slujesc la nimic.
Martorii lor nu văd nimic şi, spre ruşinea lor, nici nu înţeleg nimic.
Isaia 44:10 Cine a făcut un dumnezeu şi a turnat un idol fără să tragă un folos din aceasta?
Isaia 44:11 Iată toţi cinstitorii lor se ruşinează; meşteşugarii nu sunt decât oameni! Să se adune toţi
şi să se apropie! Ei tremură laolaltă şi simt mare ruşine!
Isaia 44:12 Fierarul ascute o daltă şi dă chip lucrului său cu cărbuni aprinşi. Alcătuieşte idolul cu
lovituri de ciocan şi-i dă chip cu puterea braţului său. Lui îi este foame şi, sleit de puteri,
el rabdă de sete şi este tare obosit.
Isaia 44:13 Lemnarul întinde sfoara, face un semn cu plumbul. El lucrează cu sculele lui şi măsoară cu
compasul. El face lucrul lui după chipul unui om, după frumoasa înfăţişare a unui
pământean, ca să fie aşezat într-o casă.
Isaia 44:14 El şi-a tăiat un cedru, sau a luat chiparos sau stejar, pe care şi-i alesese dintre copacii
pădurii, sau a plantat un cedru pe care ploaia l-a făcut să crească.
Isaia 44:15 Omul se slujeşte de ei pentru aprins focul şi îi ia să se încălzească. El îi arde ca să coacă
pâinea, ba mai mult, tot din el face şi un dumnezeu şi se închină la el, face un idol pe care
îl cinsteşte.
Isaia 44:16 El a ars jumătate din lemne, a fript pe jeratic carne pe care o mănâncă şi se satură. Se
mai încălzeşte şi zice: "Mi-e cald! Simt văpaia lui!"
Isaia 44:17 Şi cu ce a rămas, el face un dumnezeu, un idol pe care îl cinsteşte şi căruia i se închină şi
căruia se roagă zicând: "Izbăveşte-mă, că tu eşti dumnezeul meu!"
Isaia 44:18 Ei nu-şi dau seama şi nici nu pricep că ochii lor sunt închişi şi nu pot să vadă şi inima lor
este împietrită şi nu pot să înţeleagă.
Isaia 44:19 Cu toate acestea el nu-şi face socoteală în inima sa, că este simplu şi fără pricepere, şi nu
zice: "Jumătate l-am pus pe foc şi am copt pâine, pe cărbuni am fript carne şi am
mâncat-o, iar cu cealaltă jumătate care a mai rămas, voi face un idol urâcios şi mă voi
închina la un trunchi de copac".
Isaia 44:20 El se hrăneşte cu năluci, inima lui înşelată l-a dus la rătăcire. El nu-şi mântuieşte sufletul
său şi nu zice: "Oare ce am eu în mina mea nu este o momeală?"
Isaia 44:21 Adu-ti aminte despre aceasta, Iacove, Israele, că tu eşti sluga Mea! Te-am făcut să-Mi fii
Mie slugă, Israele, Eu nu te voi uita!
Isaia 44:22 Risipit-am păcatele tale ca pe un nor şi fărădelegile tale ca pe o negură. Întoarce-te către
Mine, că Eu te-am mântuit!
Isaia 44:23 Cântaţi voi ceruri, că Domnul a făcut aceasta; răsunaţi adâncuri ale pământului; munţilor,
tresăltaţi de bucurie, voi toţi copacii pădurii, cântaţi, că a răscumpărat Domnul pe Iacov şi
în Israel Şi-a dat pe faţă slava Sa!
Isaia 44:24 Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău şi Care te-a zidit din sânul maicii tale: "Eu sunt
Domnul, Care a zidit lumea; singur am făcut cerurile, Eu am întărit pământul, şi cine Mi-a
fost într-ajutor?
28
Isaia 44:25 Eu zădărnicesc semnele mincinoşilor şi pe ghicitori îi fac să fie nebuni, ruşinez pe cei
înţelepţi şi înţelepciunea lor o prefac în nebunie.
Isaia 44:26 Eu sunt Domnul Care întăreşte cuvântul slugilor Mele şi împlineşte sfatul trimişilor Mei. Eu
am zis Ierusalimului : "Va fi locuit" şi cetăţilor lui Iuda: "Zidite vor fi". Şi Eu le voi ridica
din dărâmături!
Isaia 44:27 Şi adâncului i-am zis: "Seacă!" Iată, îţi voi lăsa râurile fără apă.
Isaia 44:28 Şi am zis despre Cirus: "El este păstorul Meu, el va împlini toate voile Mele". Şi despre
Ierusalim am zis: "Să fie rezidit şi templul să fie ridicat din temelii!"
CAP. 45
Profeţia despre Cirus. Mântuirea de la Dumnezeu vestită poporului Său.
Isaia 45:1 Aşa zice Domnul unsului Său Cirus, pe care îl ţine de mâna lui cea dreaptă, ca să doboare
neamurile înaintea lui şi ca să dezlege cingătorile regilor, să deschidă porţile înaintea lui şi
ca ele să nu mai fie închise:
Isaia 45:2 "Eu voi merge înaintea ta şi drumurile cele muntoase le voi netezi, voi zdrobi porţile cele
de aramă şi zăvoarele cele de fier le voi sfărâma.
Isaia 45:3 Şi îţi voi da ţie vistierii ascunse, bogăţii îngropate în pământ, ca să ştii că Eu sunt Domnul
Cel Care te-a chemat pe nume, Eu sunt Dumnezeul lui Israel.
Isaia 45:4 Pentru sluga Mea Iacov şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume şi un nume
de cinste i-am dat fără ca tu să Mă ştii.
Isaia 45:5 Eu sunt Domnul şi nimeni altul! Afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins fără ca
tu să Mă cunoşti.
Isaia 45:6 Ca să se ştie de la răsărit şi până la apus că nu este nimic afară de Mine! Eu sunt Domnul
şi nimeni altul!
Isaia 45:7 Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului, Cel ce sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă
cale: Eu sunt Domnul Care fac toate acestea.
Isaia 45:8 Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se
deschidă şi să odrăslească mântuirea şi dreptatea să dea mlădiţe laolaltă: Eu, Domnul,
am zidit toate acestea!
Isaia 45:9 Vai de cel ce se ceartă cu Ziditorul său, ciob printre hârburile de pământ! Oare lutul zice
olarului: "Ce faci tu?" Şi lucrul către meşter: "Tu nu eşti iscusit!"
Isaia 45:10 Vai de cel ce zice către părinte: "Pentru ce dai naştere?" şi femeii: "Pentru ce ai copii?"
Isaia 45:11 Aşa zice Domnul, Sfântul lui Israel şi Ziditorul său: "Îndrăzniţi voi oare să Mă întrebaţi
despre cele viitoare şi să daţi poruncă lucrului mâinilor Mele?
Isaia 45:12 Eu am făcut pământul şi omul de pe el Eu l-am zidit. Eu cu mâinile am întins cerurile şi la
toată oştirea lor Eu îi dau poruncă.
Isaia 45:13 Eu l-am ridicat întru dreptatea Mea şi toate căile lui le voi netezi. El va zidi cetatea Mea şi
va libera pe robii Mei, fără răscumpărare şi fără daruri", zice Domnul Savaot.
Isaia 45:14 Aşa zice Domnul: "Bogăţiile Egiptului şi câştigurile Etiopiei şi ale Sabeenilor celor înalţi la
stat vor trece la tine şi ai tăi vor fi; în lanţuri iţi vor sluji ţie şi vor cădea înaintea ta şi
rugându-se ţie vor zice: "Numai tu ai un Dumnezeu tare, şi nu este alt dumnezeu afară de
El.
Isaia 45:15 Cu adevărat Tu eşti Dumnezeu ascuns, Dumnezeul lui Israel Cel izbăvitor!
Isaia 45:16 Cei care se aprindeau împotriva Ta vor fi ruşinaţi şi umiliţi, făcătorii de idoli se vor face de
râs.
Isaia 45:17 Israel va fi izbăvit de Domnul cu mântuire veşnică. Voi nu veţi fi ruşinaţi, nici umiliţi în
vecii vecilor!"
Isaia 45:18 Că aşa zice Domnul, Care a făcut cerurile, Dumnezeu, Care a întocmit pământul, l-a făcut
şi l-a întărit; şi nu în deşert l-a făcut, ci ca să fie locuit: "Eu sunt Domnul şi nu este altul!"
Isaia 45:19 N-am grăit acestea într-ascuns, undeva în vreun colţ întunecos al pământului; şi n-am zis
fără rost neamului lui Iacov: "Căutaţi-Mă!" Eu sunt Domnul Cel ce grăieşte drept şi spune
adevărul!
Isaia 45:20 Adunaţi-vă, veniţi, apropiaţi-vă laolaltă, cei rămaşi cu viaţă dintre neamuri! Nu îşi dau
seama de nimic cei ce duc după ei un idol de lemn şi se închină unui dumnezeu care nu
poate izbăvi!
Isaia 45:21 Grăiţi, apropiaţi-vă şi sfătuiţi-vă unul cu altul! Cine a vestit aceasta, cine altădată a dat de
ştire? Oare nu Eu Domnul? Nu este alt dumnezeu afară de Mine. Dumnezeu drept şi
izbăvitor nu este altul decât Mine!
Isaia 45:22 Întoarceţi-vă către Mine şi veţi fi mântuiţi, voi cei ce locuiţi toate ţinuturile cele mai
îndepărtate ale pământului! Că Eu sunt Dumnezeu tare şi nu este altul!
Isaia 45:23 Am jurat pe Mine Însumi! Din gura Mea iese dreptatea şi nu-Mi întorc cuvântul; înaintea
Mea tot genunchiul se va pleca; pe Mine jura-va toată limba
Isaia 45:24 Şi va zice: "Numai în Domnul este dreptatea şi virtutea! Către Dânsul vor veni şi înfruntaţi
vor fi cei ce sunt întărâtaţi împotriva Lui.
Isaia 45:25 Întru Domnul se vor îndrepta şi va fi preaslăvită toată seminţia lui Israel!"
29
CAP. 46
Babilonul cade; Israel izbăvit de Domnul.
Isaia 46:1 Bel se prăbuşeşte, Nebo este răsturnat, chipurile lor aşezate pe vite şi pe dobitoace.
Chipurile, pe care voi acum le purtaţi, sunt încărcate şi au ajuns o povară pentru vitele
trudite.
Isaia 46:2 Idolii cad, se prăbuşesc laolaltă, nu pot să izbăvească pe cei care îi poartă; ei înşişi sunt
duşi în robie.
Isaia 46:3 "Ascultaţi voi, cei din casa lui Iacov şi toţi cei care aţi mai rămas din casa lui Israel, pe
care v-am purtat din sânul maicii voastre, de care am avut grijă de la naşterea voastră.
Isaia 46:4 Până la bătrâneţea voastră Eu sunt Acelaşi, până la adâncile voastre căruntele Eu vă voi
ocroti. Precum am făcut în trecut, Mă leg înaintea voastră că vă voi ocroti şi vă voi izbăvi
şi în viitor.
Isaia 46:5 Cu cine Mă veţi pune alături şi Mă veţi face egal, cu cine Mă veţi asemăna, ca să fim
deopotrivă?
Isaia 46:6 Ei scot aurul din pungile lor şi argintul în cântar îl cântăresc; plătesc un argintar ca să le
facă un chip de dumnezeu, apoi se închină lui şi îl cinstesc.
Isaia 46:7 Îl poartă pe umeri, îl duc, îl pun jos şi el stă fără să se clintească din locul său. El nu
răspunde celui care strigă către el şi din primejdii nu-l scapă.
Isaia 46:8 Amintiţi-vă de aceasta şi învăţaţi-vă minte, păcătoşilor!
Isaia 46:9 Aduceţi-vă aminte de vremurile străvechi, de la obârşia lor, că Eu sunt Dumnezeu şi nu
este un altul. Eu sunt Dumnezeu şi nu este nimeni asemenea Mie!
Isaia 46:10 De la început Eu vestesc sfârşitul şi mai dinainte ceea ce are să se întâmple. Şi zic: Planul
Meu va dăinui şi toată voia Mea o voi face!
Isaia 46:11 De la răsărit chem o pasăre de pradă, dintr-un ţinut depărtat un om care să împlinească
planul Meu. Am vorbit, voi împlini; am hotărât, voi înfăptui!
Isaia 46:12 Ascultaţi-Mă voi, oameni cu inima împietrită, voi cei care staţi departe de mântuirea
voastră!
Isaia 46:13 Apropia-voi mântuirea Mea, căci ea nu este departe şi izbăvirea Mea nu va zăbovi. Atunci
voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea pentru Israel!"
CAP. 47
Proorocie pentru căderea Babilonului.
Isaia 47:1 "Coboară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului, stai pe pământ fără tron, fiică a
Caldeilor, că nu te va mai numi nimeni pe tine gingaşă şi plăcută!
Isaia 47:2 Învârteşte la râşniţă şi macină făină, dă-ţi la o parte vălul tău, ridică-şi veşmântul tău,
rămâi cu picioarele goale şi treci râurile!
Isaia 47:3 Goliciunea ta să se descopere, să se vadă ruşinea ta. Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe
nimeni",
Isaia 47:4 Zice Izbăvitorul nostru; Domnul Savaot este numele Lui, Sfântul lui Israel!
Isaia 47:5 "Stai tăcută şi mai la întuneric, fiică a Caldeilor, nimeni nu te va mai chema pe tine
stăpâna regatelor".
Isaia 47:6 Mâniat am fost pe poporul Meu, pângărit-am moştenirea Mea şi am dat-o în mâna ta. Dar
tu n-ai avut milă şi asupra bătrânului ai apăsat cu jug greu.
Isaia 47:7 Şi tu îţi închipuiai: "Fi-voi pe veci stăpână!", dar niciodată n-ai cugetat şi de sfârşit nu ti-ai
adus aminte!
Isaia 47:8 Şi acum ascultă, tu cea în plăceri crescută, care stăpâneai fără de grijă şi ziceai în inima
ta: "Nimeni alta nu este ca mine! Nu voi rămâne văduvă şi nu voi şti ce este lipsa de
copii!"
Isaia 47:9 Şi aceste două într-o clipă, în aceeaşi zi, vor da peste tine: lipsa de copii şi văduvia; şi te
vor copleşi cu toată mulţimea şi puterea fermecătoriilor şi vrăjitoriilor tale!
Isaia 47:10 Întru fărădelegile tale tu nădăjduiai şi ziceai: "Nimeni nu mă vede!" Înţelepciunea ta şi
ştiinţa ta te-au amăgit astfel, că ziceai în inima ta: "Eu şi nimeni alta nu este ca mine!"
Isaia 47:11 Drept aceea va veni peste tine o nenorocire pe care tu nu vei şti să o înlături cu
frumuseţea ta şi te va copleşi nenorocirea pe care tu nu o vei putea ocoli şi pe
neaşteptate va da peste tine pieirea, fără să fi avut vreme s-o prevesteşti!
Isaia 47:12 Păstrează pentru tine fermecătoriile tale şi vrăjitoriile cu care te-ai trudit din tinereţe,
poate îţi vor sluji, poate vei insufla temere!
Isaia 47:13 Tu te-ai obosit întrebând pe atâţia sfătuitori! Să iasă la iveală şi să te izbăvească acei care
măsoară cerul şi iscodesc stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla.
Isaia 47:14 Iată-i ca pleava pe care o mistuie focul, aşa vor ajunge ei şi de puterea flăcărilor viaţa lor
nu vor putea s-o scape căci nu va fi jeratic la care să se încălzească, nici vatră ca să stea
dinaintea ei.
Isaia 47:15 Aşa se va întâmpla cu aceia pe care te-ai ostenit să-i întrebi şi cu care ai făcut negoţ din
vremea tinereţii tale. Fiecare va pleca la ale sale şi nimeni nu va fi să te scape".
30
CAP. 48
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru Israel.
Isaia 48:1 Ascultaţi aceasta, voi, cei din casa lui Iacov, care purtaţi numele lui Israel, voi cei ieşiţi din
sămânţa lui Iuda, care vă juraţi pe numele Domnului şi vă lăudaţi cu Dumnezeul lui Israel,
dar nu întru credincioşie şi dreptate.
Isaia 48:2 Căci voi purtaţi numele cetăţii celei sfinte şi vă bizuiţi pe Dumnezeul lui Israel, al Cărui
nume este Domnul Savaot.
Isaia 48:3 "Vestit-am din vremuri străvechi cele ce aveau să se întâmple; din gura Mea au ieşit şi Eu
le-am dat de ştire; pe dată le-am făcut şi ce s-au întâmplat,
Isaia 48:4 Fiindcă Eu ştiu că tu eşti tare la cerbice ca un drug de fier şi fruntea îţi este de aramă.
Isaia 48:5 Ţi-am prezis acestea înainte ca să se întâmple şi auzite ţi le-am făcut ca să nu zici: "Idolul
meu le-a făcut, chipul cel cioplit şi turnat le-a hotărât!"
Isaia 48:6 Tu ai auzit; priveşte acum toate acestea! De ce nu mărturiseşti? De aci înainte îţi voi
împărtăşi lucruri noi, ascunse, pe care nu le ştiai.
Isaia 48:7 Ele sunt zidite acum şi nu de atunci; înainte de ziua aceasta tu n-ai auzit nimic despre ele
ca să nu zici: "Iată, eu le ştiam!"
Isaia 48:8 Nu, tu n-ai auzit şi nici n-ai ştiut, atunci urechea ta nu era deschisă; că Eu ştiu că tu eşti
necredincios şi că din pântecele maicii tale ai fost numit răzvrătit.
Isaia 48:9 Pentru numele Meu, Îmi opresc mânia şi pentru slava Mea o potolesc, ca să nu te
nimicesc.
Isaia 48:10 Iată că te-am lămurit în foc şi n-am aflat argint, te-am încercat în cuptorul nenorocirii.
Isaia 48:11 Pentru Mine, şi numai pentru Mine o fac; oare cum voi îngădui ca numele Meu să fie
pângărit? Nimănui nu voi da slava Mea!
Isaia 48:12 Ascultă, Iacove, şi tu Israele, pe care te-am chemat. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă.
Isaia 48:13 Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a desfăşurat cerurile. Eu le chem şi iată
ele stau de faţă.
Isaia 48:14 Adunaţi-vă toţi şi ascultaţi! Care din voi a prezis aceste lucruri? Cel pe care Domnul îl
iubeşte va împlini voia Lui împotriva Babilonului şi împotriva seminţiei Caldeilor.
Isaia 48:15 Eu, Eu am grăit şi l-am chemat, l-am adus şi l-am făcut să propăşească în calea lui.
Isaia 48:16 Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi acestea: De la început Eu n-am grăit întru ascuns, de
când se întâmplă aceste lucruri Eu sunt de faţă". Şi acum, Domnul Dumnezeu mă trimite
cu Duhul Său!
Isaia 48:17 Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău, Sfântul lui Israel: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău
Care te învaţă spre folosul tău şi te duce pe calea pe care trebuie să mergi.
Isaia 48:18 Dacă ai fi luat aminte la poruncile Mele, fericirea ta ar fi fost asemenea unui râu şi
dreptatea ta ca valurile mării.
Isaia 48:19 Şi va fi seminţia ta ca nisipul mării şi odraslele pântecelui tău ca pulberea pământului.
Nimic nu va nimici, nici nu va şterge numele tău înaintea Mea!
Isaia 48:20 Ieşiţi din Babilon, fugiţi din Caldeea cu cântece de veselie! Vestiţi, faceţi cunoscută ştirea,
duceţi-o până la marginile pământului! Ziceţi: Domnul răscumpără pe sluga Sa Iacov.
Isaia 48:21 Şi nu vor suferi de sete în pustiul unde El îi duce; El le izvorăşte apă din stâncă. El despică
stânca şi apa ţâşneşte!
Isaia 48:22 Nu este pace, zice Domnul, pentru cei fără de lege!"
CAP. 49
Slujitorul Domnului este Lumina neamurilor.
Isaia 49:1 Ascultaţi, ostroave, luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat de la naşterea
Mea, din pântecele maicii Mele Mi-a spus pe nume.
Isaia 49:2 Făcut-a din gura Mea sabie ascuţită; ascunsu-M-a la umbra mâinii Sale. Făcut-a din Mine
săgeată ascuţită şi în tolba Sa de o parte M-a pus,
Isaia 49:3 Şi Mi-a zis Mie: "Tu eşti sluga Mea, Israel, întru care Eu Mă voi preaslăvi!"
Isaia 49:4 Dar Eu Îmi spuneam: "În deşert M-am trudit, în zadar şi pentru nimic Mi-am prăpădit
puterea Mea!" Partea ce Mi se cuvine Mie este la Domnul şi răsplata Mea la Dumnezeul
Meu.
Isaia 49:5 Şi acum Domnul Cel Care M-a zidit din pântecele maicii Mele ca să-l slujesc Lui şi să întorc
pe Iacov către El şi să strâng la un loc pe Israel - căci aşa am fost Eu cinstit în ochii
Domnului şi Dumnezeul Meu fost-a puterea Mea, -
Isaia 49:6 Mi-a zis: "Puţin lucru este să fii sluga Mea ca să aduci la loc seminţiile lui Iacov şi să
întorci pe cei ce-au scăpat dintre ai lui Israel. Te voi face Lumina popoarelor ca să duci
mântuirea Mea până la marginile pământului!"
Isaia 49:7 Aşa grăieşte Răscumpărătorul şi Sfântul lui, Israel către Cel dispreţuit şi către urâciunea
neamurilor, Sluga tiranilor: "Regi Te vor vedea şi se vor ridica, căpetenii se vor închina
pentru Domnul cel credincios şi pentru Sfântul lui Israel, Cel Care Te-a ales!"
Isaia 49:8 Aşa grăieşte Domnul: "În vremea milostivirii Te voi asculta şi în vremea mântuirii Te voi
ajuta. Te-am făcut şi Te-am hotărât Legământ al poporului, ca să aşezi rânduială în ţară şi
să dai fiecăruia moştenirile nimicite!"
31
Isaia 49:9 Ca să zici celor robiţi: "Ieşiţi!" şi celor care sunt în întuneric: "Veniţi la lumină!" Ei vor
paşte oriunde pe calea lor şi pe toate povârnişurile va fi păşunea lor.
Isaia 49:10 Nu le va fi nici foame, nici sete, soarele şi vântul cel arzător nu-i va atinge, că Cel Care se
va milostivi de ei va fi Povăţuitorul lor şi îi va îndrepta către izvoare de apă.
Isaia 49:11 Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi cărările Mele vor fi bine gătite.
Isaia 49:12 Iată că unii vin din ţinuturi depărtate, de la miazănoapte, de la apus, iar alţii din ţara
Sinim.
Isaia 49:13 Săltaţi, ceruri, de bucurie şi tu, pământule, bucură-te; munţilor, chiotiţi de veselie, că
Domnul a mângâiat pe poporul Său şi de cei în necaz ai Lui S-a milostivit.
Isaia 49:14 Sionul zicea: "Domnul m-a părăsit şi Stăpânul meu m-a uitat!"
Isaia 49:15 Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are ea milă? Chiar când ea îl va
uita, Eu nu te voi uita pe tine.
Isaia 49:16 Iată, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!
Isaia 49:17 Cei ce te vor ridica din ruini aleargă către tine şi cei ce te-au pustiit fug departe de tine.
Isaia 49:18 Ridică ochii tăi de jur împrejur şi vezi: toţi se adună, toţi vin la tine. Viu sunt Eu, zice
Domnul, tu te vei îmbrăca întru ei ca într-un veşmânt de podoabă Şi te vei încinge cu ei
ca o mireasă.
Isaia 49:19 Căci locurile tale pustii, ruinele tale şi ţara ta pustiită vor fi prea strâmte pentru locuitorii
tăi, iar pustiitorii tăi vor fi departe.
Isaia 49:20 Şi vor mai grăi la urechile tale feciorii tăi de care tu erai lipsită: "ţinutul este prea strâmt
pentru mine, fă-mi loc să stau şi eu!"
Isaia 49:21 Atunci tu vei zice în inima ta: "Cine mi i-a născut pe aceştia? Pierdusem copiii mei şi eram
stearpă, dusă în robie şi gonită; dar pe aceştia cine i-a născut? Iată că rămăsesem
singură! Dar aceştia de unde vin?"
Isaia 49:22 Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată voi ridica mâna Mea către neamuri şi către popoare voi
înălţa steagul meu. Ele vor aduce pe feciorii tăi pe braţe şi pe fiicele tale pe umeri le vor
purta.
Isaia 49:23 Regi te vor creşte şi prinţese te vor alăpta. Cu faţa la pământ se vor închina înaintea ta şi
vor linge pulberea de pe picioarele tale. Atunci tu vei şti că Eu sunt Domnul, Care nu
ruşinează pe cei ce îşi pun nădejdea în El!
Isaia 49:24 Oare poate să i se ia celui viteaz prada şi celui puternic să i se smulgă din mână cei
robiri?
Isaia 49:25 Da! zice Domnul: "Chiar robii unui viteaz i se vor lua, prada unui războinic îi va scăpa; Eu
Mă voi război cu potrivnicii tăi şi pe fiii tăi Eu îi voi scăpa!
Isaia 49:26 Şi pe asupritorii tăi îi voi face să-şi mănânce carnea lor şi să se îmbete de sângele lor ca
de vin. Atunci toată făptura va şti că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău şi Răscumpărătorul
tău, viteazul lui Iacov!"
CAP. 50
Mesia biruitor.
Isaia 50:1 Aşa zice Domnul: Unde este cartea de despărţire cu care am alungat pe mama voastră?
Sau care este datornicul Meu, căruia Eu v-am vândut? Pentru că numai pentru
fărădelegile voastre aţi fost vânduţi şi pentru păcatele voastre am alungat pe mama
voastră.
Isaia 50:2 Pentru ce când veneam nu găseam pe nimeni şi când strigam nimeni nu răspundea? Oare
mâna Mea este prea scurtă, ca să răscumpere, sau nu am destulă putere, ca să izbăvesc?
Prin certarea Mea sec marea şi râurile le prefac în pustiu; peştii din ele mor, că nu mai
este apă şi se sfârşesc de sete.
Isaia 50:3 Eu îmbrac cerul cu zăbranic şi îl acopăr cu un veşmânt de jale.
Isaia 50:4 Domnul Dumnezeu Mi-a dat Mie limbă de ucenic, ca să ştiu să grăiesc celor deznădăjduiţi.
În fiecare dimineaţă El deşteaptă, trezeşte urechea Mea, ca să ascult ca un ucenic.
Isaia 50:5 Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, dar Eu nu M-am împotrivit şi nici nu M-am dat
înapoi.
Isaia 50:6 Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi fata Mea nu am ferit-o de
ruşinea scuipărilor.
Isaia 50:7 Şi Domnul Dumnezeu Mi-a venit în ajutor şi n-am fost făcut de ocară. De aceea am şi
întărit faţa Mea ca o cremene, căci ştiam că nu voi fi făcut de ocară.
Isaia 50:8 Apărătorul Meu este aproape. Cine se judecă cu Mine? Să ne măsurăm împreună! Cine
este potrivnicul Meu? Să se apropie!
Isaia 50:9 Iată, Domnul Dumnezeu Îmi este întru ajutor; cine Mă va osândi? Iată, ca un veşmânt
vechi toţi se vor prăpădi şi molia îi va mânca!
Isaia 50:10 Cine din voi se teme de Domnul să asculte glasul Slugii Sale! Cel care umblă în întuneric
şi fără lumină să nădăjduiască întru numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!
Isaia 50:11 Voi toţi, care aprindeţi focul şi pregătiţi săgeţi arzătoare, aruncaţi-vă în focul săgeţilor
voastre pe care l-aţi aprins! Din mâna Mea vi se întâmplă una ca aceasta; pe patul durerii
veţi fi culcaţi!
32
CAP. 51
Făgăduinţele pentru cei credincioşi.
Isaia 51:1 Ascultaţi-Mă pe Mine, voi care umblaţi după dreptate, voi care căutaţi pe Domnul! Priviţi
la stânca din care aţi fost tăiaţi şi către cariera de piatră din care aţi fost scoşi.
Isaia 51:2 Priviţi pe Avraam, tatăl vostru, şi la Sarra cea care în dureri v-a născut. Că pe el singur l-
am chemat, l-am binecuvântat şi l-am înmulţit.
Isaia 51:3 Iar Domnul va mângâia Sionul, şi dărâmăturilor lui le va da nădejde. El va preface pustiul
lui în rai şi pământul lui neroditor în grădina Domnului; bucurie şi veselie va fi acolo,
mulţumiri şi cântări de laudă!
Isaia 51:4 Ia aminte la Mine, poporul Meu, şi voi, neamuri, fiţi cu urechea la Mine, că de la Mine va
veni învăţătura şi legea Mea va fi lumină popoarelor.
Isaia 51:5 Dreptatea Mea este aproape, vine mântuirea Mea şi braţul Meu va face dreptate
popoarelor, întru Mine vor nădăjdui ţinuturile cele depărtate, că de la braţul Meu aşteaptă
scăparea.
Isaia 51:6 Ridicaţi la ceruri ochii voştri şi priviţi jos pământul; cerurile vor trece ca un fum şi
pământul ca o haină se va învechi; locuitorii vor muri ca muştele, mântuirea Mea va
dăinui în veac şi în veac şi dreptatea Mea nu va avea sfârşit.
Isaia 51:7 Ascultaţi-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai dreptăţii, popor care eşti cu legea Mea în inimă!
Nu te teme de ocara oamenilor şi de batjocura lor să nu te înfricoşezi. La fel ca pe un
veşmânt îi va mânca molia şi ca pe lână viermii îi vor mistui.
Isaia 51:8 Dar dreptatea Mea va rămâne în veac şi mântuirea Mea din neam în neam.
Isaia 51:9 Ridică-te, scoală-te, îmbracă-te cu tărie, braţ al Domnului! Înalţă-te ca odinioară, ca în
veacurile trecute! N-ai zdrobit Tu pe Rahab şi n-ai spintecat Tu balaurul?
Isaia 51:10 Nu eşti Tu, oare, Cel ce ai secat marea şi apele adâncului celui fără fund, Cel ce
adâncimile mării le-ai prefăcut în cărare largă pentru cei răscumpăraţi ai Tăi?
Isaia 51:11 Şi astfel cei mântuiţi ai Domnului se vor întoarce şi vor veni în Sion, în cântări de biruinţă
şi o bucurie veşnică va încununa capul lor. Bucuria şi veselia vor veni peste ei, iar durerea,
întristarea şi suspinarea se vor depărta de la ei.
Isaia 51:12 Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine eşti tu, ca să te temi de un muritor şi de un om de
rând care trece ca iarba?
Isaia 51:13 Şi să dai uitării pe Domnul, Ziditorul tău, Care a întins cerurile şi a întemeiat pământul?
Să te înfricoşezi mereu, în fiecare zi, de urgia asupritorului care umblă să te piardă? Unde
este oare urgia asupritorului?
Isaia 51:14 Curând cel ferecat în cătuşe va fi dezlegat şi nu va muri în temniţă şi de pâine nu va duce
lipsă.
Isaia 51:15 Eu sunt Domnul Dumnezeul Care stârnesc marea şi face să mugească valurile ei; Domnul
Savaot este numele Lui.
Isaia 51:16 Pune-voi cuvintele Mele în, gura ta şi la umbra mâinii Mele te voi acoperi, ca să întind
cerurile, să întemeiez pământul şi să zic Sionului: "Tu eşti poporul Meu!"
Isaia 51:17 Trezeşte-te, trezeşte-te, scoală-te, Ierusalim e, tu care ai băut din mâna Domnului
paharul urgiei Lui; potirul ameţelii l-ai băut şi l-ai sorbit.
Isaia 51:18 Nici unul din toţi copiii pe care i-a născut nu este care să-l fi călăuzit. Nimeni nu l-a ţinut
de mână din toţi feciorii pe care i-a crescut!
Isaia 51:19 Aceste două nenorociri te-au lovit: Cine te va plânge? Pustiirea şi dărâmarea, foametea şi
sabia. Cine te va mângâia?
Isaia 51:20 Feciorii tăi zac fără vlagă în colţurile uliţelor, ca o antilopă prinsă în cursă, beţi de urgia
Domnului, de certarea Dumnezeului tău.
Isaia 51:21 Drept aceea, ia aminte, sărmană cetate, ameţită, dar nu de vin!
Isaia 51:22 Aşa grăieşte Stăpânul, Domnul Dumnezeul tău, Care Se luptă pentru poporul Său: "Iată
Eu iau din mâna ta paharul ameţelii, cupa mâniei Mele, şi tu nu o vei mai bea!
Isaia 51:23 Şi o voi pune în mâna asupritorilor tăi, în mâna celor ce te-au supus, care îţi ziceau:
Pleacă-te la pământ ca să trecem peste tine! Şi tu făceai spatele tău ca un pământ şi ca o
cale pentru trecători!"
CAP. 52
Făgăduinţe de izbăvire şi de întemeierea Ierusalimului .
Isaia 52:1 Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu puterea ta, Sioane, înveşmântează-te în haine de
sărbătoare, Ierusalim e, cetate sfântă! Că nu va mai intra în tine cel netăiat împrejur şi
cel necurat!
Isaia 52:2 Scutură-te de pulbere, scoală-te, Ierusalime robit, dezleagă funiile de pe grumazul tău,
robită fiică a Sionului?
Isaia 52:3 Căci iată ce spune Domnul: "Fără preţ aţi fost vânduţi şi fără argint veţi fi răscumpăraţi".
Isaia 52:4 Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Poporul Meu a coborât odinioară în Egipt ca să aibă
sălaş, apoi Asiria l-a împilat fără cuvânt.
33
Isaia 52:5 Şi acum ce să fac Eu, zice Domnul, când poporul Meu a fost luat pe nedrept? Stăpânitorii
lui strigă în semn de biruinţă, zice Domnul, iar numele Meu, mereu, cât ţine ziua, este
defăimat.
Isaia 52:6 Drept aceea poporul va cunoaşte numele Meu, el va înţelege în ziua aceea că Eu sunt Cel
Care grăieşte: Iată-Mă!"
Isaia 52:7 Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de
veste bună, care dă de ştire mântuirea, care zice Sionului: Dumnezeul tău este împărat!
Isaia 52:8 Toţi străjerii tăi ridică glas şi laolaltă strigă de bucurie, că ei văd cu ochii când Domnul Se
întoarce în Sion.
Isaia 52:9 Izbucniţi în chiote de veselie, dărâmături ale Ierusalimului , că Domnul mângâie pe
poporul Său, răscumpărat-a Ierusalimul.
Isaia 52:10 Descoperit-a Domnul braţul Său cel sfânt în ochii tuturor popoarelor şi toate marginile
cele îndepărtate ale pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru, zicând:
Isaia 52:11 "Plecaţi, plecaţi, ieşiţi de acolo! Nu vă atingeţi de lucru spurcat! Ieşiţi, curăţiţi-vă, voi cei
care purtaţi vasele Domnului!
Isaia 52:12 Dar nu veţi ieşi îngrămădindu-vă şi nu veţi pleca fugind, că înaintea voastră merge
Domnul şi în urma voastră tot El, Dumnezeul lui Israel!"
Isaia 52:13 Iată că Sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei!
Isaia 52:14 Precum mulţi s-au spăimântat de El - aşa de schimonosită li era înfăţişarea Lui, şi chipul
Lui atât de fără asemănare cu oamenii, -
Isaia 52:15 Tot aşa va fi pricină de uimire pentru multe popoare; înaintea Lui regii vor închide gura, că
acum văd ceea ce nu li s-a spus, şi înţeleg ceea ce n-au auzit.
CAP. 53
Patimile, moartea şi preaslăvirea lui Mesia.
Isaia 53:1 Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi?
Isaia 53:2 Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip,
nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.
Isaia 53:3 Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei,
unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.
Isaia 53:4 Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl
socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,
Isaia 53:5 Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a
fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.
Isaia 53:6 Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă
asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor.
Isaia 53:7 Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a
adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.
Isaia 53:8 Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de
pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.
Isaia 53:9 Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea
Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui.
Isaia 53:10 Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă
pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va
propăşi.
Isaia 53:11 Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va
sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le
va lua asupra Sa.
Isaia 53:12 Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca
răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că
El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa.
CAP. 54
Slava noului Ierusalim .
Isaia 54:1 Veseleşte-te, cea stearpă, care nu năşteai, dă glas şi strigă tu care nu te-ai zvârcolit în
dureri de naştere, căci mai mulţi sunt fiii celei părăsite, decât ai celei cu bărbat, zice
Domnul.
Isaia 54:2 Lărgeşte locul cortului tău şi acoperământul sălaşului tău întinde-l, nu cruţa nimic!
Lungeşte funiile şi întăreşte ţăruşii!
Isaia 54:3 Căci tu te vei lăţi la dreapta şi la stânga şi seminţia ta va cuceri neamurile şi cetăţile cele
pustiite le va umple de oameni.
Isaia 54:4 Nu te înfricoşa, căci nu vei rămâne de ocară; nu te ruşina, căci nu vei avea de ce să te
ruşinezi; că tu vei uita ruşinea tinereţii tale şi de ocara văduviei tale nu-ti vei mai aduce
aminte.
Isaia 54:5 Căci bărbatul tău este Făcătorul tău, şi numele Lui: Domnul Savaot şi Răscumpărătorul
tău este Sfântul lui Israel: "Dumnezeul a tot pământul" se cheamă!
34
Isaia 54:6 Ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată te cheamă Domnul; ca pe soţia din tinereţe
care a fost alungată; zice Dumnezeul tău.
Isaia 54:7 O clipă te-am părăsit, dar cu mari îndurări te iau lângă Mine.
Isaia 54:8 Într-o izbucnire de mânie, pentru o clipă Mi-am întors faţa de la tine, dar în îndurarea Mea
cea veşnică Mă voi milostivi de tine, zice Răscumpărătorul tău, Domnul.
Isaia 54:9 Şi va fi ca în vremea lui Noe, când M-am jurat că apele potopului nu se vor mai răspândi
pe pământ; tot aşa Mă jur acum să nu Mă mai mânii împotriva ta şi să nu te mai cert.
Isaia 54:10 Munţii pot să se mute din loc şi colinele să se clatine, dar milostivirea Mea nu se va
depărta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va zdruncina, zice Domnul, Care are
milă de tine.
Isaia 54:11 Sărmană, lovită de vijelie şi fără mângâiere! Iată, zidurile tale le voi împodobi cu pietre
scumpe şi voi pune temelia ta pe safire.
Isaia 54:12 Şi-ii voi face crestele zidurilor de rubin şi porţile tale de cristal, iar împrejmuirea de pietre
nestemate.
Isaia 54:13 Toţi copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de mare fericire.
Isaia 54:14 Şi vei fi întemeiată pe dreptate: depărtează silnicia, căci nu ai de ce să te mai temi;
leapădă şi groaza, căci nu se va mai apropia de tine.
Isaia 54:15 Dacă cineva va mai da năvală, nu este pornită de la Mine, şi cine se hărţuieşte cu tine va
cădea în lupta împotriva ta!
Isaia 54:16 Iată Eu am făcut pe meşterul, care suflă în focul de cărbuni şi făureşte arma cu
meşteşugul lui, dar Eu am lăsat şi pe cel ce trebuie s-o nimicească.
Isaia 54:17 Orice armă făurită împotriva ta nu va izbuti şi orice limbă oare se ridică la judecată cu tine
osândită va fi. Aceasta este moştenirea slugilor Domnului şi dreptatea care vine de la
Mine, zice Domnul.
CAP. 55
Sfătuire pentru primirea mântuirii.
Isaia 55:1 Cei ce sunteţi însetaţi, mergeţi la apă, şi cei care nu aveţi argint, mergeţi de cumpăraţi şi
mâncaţi, mergeţi şi cumpăraţi fără de argint şi fără preţ vin şi grăsime.
Isaia 55:2 Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii
voastre pentru ceva care nu vă satură? Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi
întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru.
Isaia 55:3 Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile Mele. Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi
sufletul vostru. Voi face cu voi legământ veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite
lui David.
Isaia 55:4 Iată l-am făcut mărturie popoarelor, căpetenie şi stăpânitor peste neamuri.
Isaia 55:5 Iată, tu vei chema popoare pe care nu le ştii şi popoare care pe tine nu te-au cunoscut
vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău şi pentru Sfântul lui Israel, căci El te
preamăreşte.
Isaia 55:6 Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi.
Isaia 55:7 Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă spre Domnul,
căci El Se va milostivi de dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător.
Isaia 55:8 Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice
Domnul.
Isaia 55:9 Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile
voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.
Isaia 55:10 Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul
şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare,
Isaia 55:11 Aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea
rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui.
Isaia 55:12 Şi voi cu veselie veţi ieşi şi în pace veţi fi călăuziţi; munţii şi colinele vor izbucni în strigăte
de veselie înaintea voastră şi toţi copacii câmpului vor bate din palme!
Isaia 55:13 În locul spinilor va creşte Chiparosul şi în locul urzicii va creşte mirtul. A Domnului fi-va
slava, spre veşnică şi nepieritoare pomenire.
CAP. 56
Toate popoarele vor fi chemate la mântuire.
Isaia 56:1 Aşa zice Domnul: "Păziţi dreptatea şi faceţi lucruri drepte, că în curând va veni mântuirea
Mea şi dreptatea Mea se va descoperi.
Isaia 56:2 Fericit este omul care săvârşeşte acestea şi care ţine la ele: Păzeşte ziua de odihnă ca să
nu fie pângărită şi îşi fereşte mâna lui ca să nu făptuiască nici un rău.
Isaia 56:3 Şi să nu zică cel de alt neam, care s-a alipit de Domnul: "Domnul mă va despărţi de
poporul Său!" Şi famenul să nu zică: "Iată eu sunt un copac uscat!"
Isaia 56:4 Pentru că aşa zice Domnul către fameni: Celor care păzesc zilele Mele de odihnă şi aleg
ceea ce Îmi este plăcut Mie şi stăruie în legământul Meu,
Isaia 56:5 Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi
fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor.
35
Isaia 56:6 Şi pentru străinii alipiţi de Domnul ca să slujească şi să iubească numele Domnului şi să
fie slujitorii Săi, toţi câţi păzesc ziua de odihnă ca să nu fie pângărită şi stăruie în
legământul Meu,
Isaia 56:7 Pe aceştia îi voi aduce în muntele cel sfânt al Meu şi îi voi bucura în locaşul Meu de
rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu; căci templul Meu,
locaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele!"
Isaia 56:8 Acestea sunt zisele Domnului, Care adună pe cei risipiţi ai lui Israel: "La cei adunaţi voi
mai aduna şi alţii!"
Isaia 56:9 Fiare ale câmpului, veniţi, mâncaţi şi voi, toate animalele pădurii!
Isaia 56:10 Străjerii Mei sunt orbi cu toţii, ei nu înţeleg nimic. Toţi sunt câini muţi care nu pot să latre.
Ei visează, stau tolăniţi şi le place să doarmă.
Isaia 56:11 Aceştia sunt câini hrăpăreţi care nu se mai satură; sunt păstorii care nu pricep nimic. Toţi
umblă în căile lor şi se silesc pentru câştigul lor.
Isaia 56:12 "Veniţi, zic ei, voi aduce vin, bea-vom băuturi îmbătătoare! Şi mâine va fi, ca astăzi, mare
zi de veselie".
CAP. 57
Mustrarea necredinţei lui Israel.
Isaia 57:1 Dreptul piere şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiţi şt nimănui nu-i pasă că din
pricina răutăţii a pierit cel drept.
Isaia 57:2 El intră în pace în groapă. Cel care umblă pe calea cea dreaptă se odihneşte în sălaşurile
sale.
Isaia 57:3 Dar voi, feciori de vrăjitoare, neam de stricaţi şi desfrânaţi, apropiaţi-vă.
Isaia 57:4 De cine vă bateţi joc? La cine vă strâmbaţi şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi copii păcătoşi,
neam de mincinoşi?
Isaia 57:5 Ardeţi de poftă pe lângă idolii de sub orice copac verde şi jertfiţi pe fii în albia râurilor şi în
peşteri.
Isaia 57:6 Pietrele cele lucioase ale râurilor sunt partea ta! Iată, iată sorţul tău! Lor le aduci jertfă cu
turnare şi prinoase! Pot Eu să fiu mulţumit de aceasta?
Isaia 57:7 Pe un munte înalt şi ridicat îţi aşezi patul tău şi acolo te urci ca să aduci jertfa ta!
Isaia 57:8 După uşă, în dosul uşorilor, ai pus amintirea ta; şi departe de Mine tu desfaci patul tău, te
urci şi îl mai lărgeşti, faci legământ cu ei, îţi place să te culci cu ei...
Isaia 57:9 Tu alergi după Melec cu untdelemn şi cu miresme multe; tu trimiţi solii tăi departe, şi te
cobori până la locuinţa morţilor.
Isaia 57:10 Călătoria ta cea lungă te oboseşte, dar nu zici: "Nu-mi mai trebuie!" Tu găseşti insă puteri
noi, pentru aceasta tu nu te dai bătut!
Isaia 57:11 De cine îţi era frică? De cine te temeai ca să Mă mânii pe Mine, să nu-ţi mai aduci aminte
şi nici să nu-ţi mai pese? Fiindcă n-am deschis gura şi am închis ochii, tu nu te-ai temut
de Mine!
Isaia 57:12 Eu îţi voi face ştiută dreptatea ta, căci lucrurile tale nu slujesc la nimic.
Isaia 57:13 Când tu vei striga, să te izbăvească idolii tăi! Pe toţi ii va duce vântul Şi o suflare îi va face
nevăzuţi! Dar cel care îşi pune nădejdea în Mine va moşteni pământul şi va stăpâni în
muntele cel sfânt.
Isaia 57:14 Şi li se va zice: Gătiţi, gătiţi, faceţi drum, daţi la o parte orice piedică din calea poporului
Meu.
Isaia 57:15 Că aşa zice Domnul, a Cărui locuinţă este veşnică şi al Cărui nume este sfânt: Sălăşluiesc
într-un loc înalt şi sfânt şi sunt cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul
umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.
Isaia 57:16 Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci înaintea Mea ar cădea în
nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am creat.
Isaia 57:17 Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă şi, stând ascuns, l-am lovit întru mânia Mea.
Şi el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale!
Isaia 57:18 Am văzut căile sale şi îl voi vindeca, îl voi povăţui, îl voi odihni şi îl voi mângâia.
Isaia 57:19 Şi cei care îl jeleau vor izbucni în cântări de mulţumire. Pace, pace celor de aproape şi
celor de departe, zice Domnul, şi Eu îl voi tămădui.
Isaia 57:20 Cei fără de lege sunt ca marea cea înviforată, care nu se poate astâmpăra şi valurile ei
scormonesc tină şi nămol.
Isaia 57:21 Cei fără de lege n-au pace, zice Domnul.
CAP. 58
Postul cel adevărat.
Isaia 58:1 Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte
poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale.
Isaia 58:2 În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte
dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile
dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.
36
Isaia 58:3 Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei
aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii
voştri.
Isaia 58:4 Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se
cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
Isaia 58:5 Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi
plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi
plăcută Domnului?
Isaia 58:6 Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi
legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
Isaia 58:7 Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l
şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
Isaia 58:8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge
înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
Isaia 58:9 Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu
îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
Isaia 58:10 Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în
întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
Isaia 58:11 Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor
tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
Isaia 58:12 Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi
numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.
Isaia 58:13 Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în
ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca
sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu
treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,
Isaia 58:14 Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele
mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a
grăit acestea.
CAP. 59
Nelegiuirile lui Israel. Făgăduinţa Mântuitorului.
Isaia 59:1 Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu poată să izbăvească, şi urechea Lui
prea tare ca să nu audă.
Isaia 59:2 Ci nelegiuirile voastre au pus despărţire intre voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre
L-au făcut să-Şi ascundă faţa ca să nu vă audă.
Isaia 59:3 Pentru că mâinile voastre sunt întinate cu sânge şi degetele voastre cu nelegiuiri; buzele
voastre grăiesc cuvinte mincinoase şi limba voastră, strâmbătate.
Isaia 59:4 Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea şi cu cinste nici un judecător nu hotărăşte; ci
toţi îşi pun nădejdea în lucruri deşarte şi în vorbe fără rost: zămislesc silnicia şi nasc
păcatul.
Isaia 59:5 Clocesc ouă de şarpe şi urzesc pânză de păianjen: cine mănâncă din ouăle lor moare, iar
din cele sparte ies năpârci.
Isaia 59:6 Din pânza lor veşminte nu se pot face şi cu lucrul făcut de mâna lor nu se acoperă, căci
lucrul lor este lucru rău; în mâinile lor sunt numai fapte silnice.
Isaia 59:7 Picioarele lor aleargă spre rău, grabnice să verse sânge nevinovat; cugetele lor sunt
cugete viclene; în calea lor sălăşluiesc pustiirea şi prăpădul.
Isaia 59:8 Nu cunosc drumul păcii şi pe urmele lor nu este nici o dreptate; cărările lor sunt
întortocheate şi cine porneşte pe ele nu ştie de pace.
Isaia 59:9 Pentru aceasta, judecata este departe de noi şi dreptatea nu ne ajunge. Noi aşteptăm
lumina, dar iată întunericul; aşteptăm revărsatul zorilor, dar umblăm în beznă.
Isaia 59:10 Umblăm bâjbâind, ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi bâjbâim mereu, ne poticnim în
miezul zilei ca şi pe înserate; între oamenii în putere suntem ca nişte morţi.
Isaia 59:11 Mormăim toţi ca urşii, ne văităm ca porumbiţa, aşteptăm judecata, dar ea nu vine;
mântuirea, dar ea este departe de noi.
Isaia 59:12 Că păcatele noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi nelegiuirile sunt mărturie împotriva
noastră; fărădelegile noastre sunt de faţă şi faptele noastre nelegiuite le ştim:
Isaia 59:13 Necredinţa şi tăgada Domnului, căderea de la credinţa în Dumnezeu, grăirea minciunii şi
răzvrătirea, născocirea şi cugetarea la lucruri viclene.
Isaia 59:14 Şi lăsată la o parte este judecata, iar dreptatea stă departe; adevărul se poticneşte în
pieţe şi fapta cinstită nu mai are loc.
Isaia 59:15 Adevărul nu mai este şi cel ce se dă la o parte din calea răutăţii este sfărâmat. Şi
Dumnezeul nostru a văzut şi S-a mâniat că nu mai este dreptate.
Isaia 59:16 Şi a văzut că nu este nici un om şi S-a mirat că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui I-a
venit în ajutor, şi dreptatea Sa a fost sprijinul Său.
Isaia 59:17 S-a îmbrăcat cu dreptatea ca şi cu o platoşă şi a pus pe capul Său coiful izbăvirii; S-a
îmbrăcat cu răzbunarea ca şi cu o haină şi S-a înfăşurat în râvna Sa ca şi într-o mantie.
37
Isaia 59:18 După faptă şi răsplată: urgie împotriva vrăjmaşilor şi răsplată după faptă împotrivitorilor
Lui; ţinuturilor celor de departe, răsplata cuvenită.
Isaia 59:19 Cei de la apus se vor teme de numele Domnului şi cei de la răsărit, de slava Lui; că va
veni ca un şuvoi îngust pe care Duhul Domnului îl mână.
Isaia 59:20 "Pentru Sion El va veni ca un Mântuitor, pentru cei din Iacov care se vor căi de păcatele
lor", zice Domnul.
Isaia 59:21 Iată, acesta este legământul Meu cu ei, zice Domnul: "Duhul Meu, Care odihneşte peste
tine, şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta, să nu se depărteze din gura ta, nici
din gura urmaşilor tăi şi nici din gura urmaşilor, urmaşilor tăi, zice Domnul, de acum şi
până în veac!"
CAP. 60
Slava poporului lui Dumnezeu
Isaia 60:1 Luminează-te, luminează-te, Ierusalim e, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine
a răsărit!
Isaia 60:2 Căci iată întunericul acoperă pământul, şi bezna, popoarele; iar peste tine răsare Domnul,
şi slava Lui străluceşte peste tine.
Isaia 60:3 Şi vor umbla regi întru lumina ta şi neamuri întru strălucirea ta.
Isaia 60:4 Ridică împrejur ochii tăi şi vezi, că toţi se adună şi se îndreaptă către tine. Fiii tăi vin de
departe şi fiicele tale sunt aduse pe umeri.
Isaia 60:5 Atunci vei vedea, vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va lărgi, căci către tine se va
îndrepta bogăţia mării şi avuţiile popoarelor către tine vor curge.
Isaia 60:6 Caravane de cămile te vor acoperi, şi dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Şeba,
încărcate cu aur şi cu tămâie, cântând laudele Domnului.
Isaia 60:7 Toate turmele Chedarului la tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te vor sluji pe tine şi
ca o jertfă bineplăcută se vor urca pe jertfelnicul Meu, şi templul rugăciunii Mele se va
slăvi.
Isaia 60:8 Cine zboară ca norii şi ca porumbiţa spre sălaşul ei?
Isaia 60:9 Căci pentru Mine se adună corăbiile, în frunte cu cele din Tarsis, ca să aducă de departe
pe feciorii tăi; aurul şi argintul lor pentru numele Dumnezeului tău şi pentru Sfântul lui
Israel, Care te preamăreşte.
Isaia 60:10 Feciorii de neam străin zidi-vor zidurile tale şi regii lor în slujba ta vor fi, că întru mânia
Mea te-am lovit şi în îndurarea Mea M-am milostivit de tine.
Isaia 60:11 Porţile tale mereu vor fi în lături, zi şi noapte vor rămâne deschise, ca să se care la tine
bogăţiile neamurilor, iar regii lor în fruntea lor vor fi.
Isaia 60:12 Căci neamul şi regatul care nu vor sluji ţie vor pieri şi neamurile acelea vor fi nimicite.
Isaia 60:13 Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul la tine vor veni, cu toţii laolaltă, ca să
împodobească locaşul cel sfânt al Meu, şi Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele
Mele.
Isaia 60:14 Şi feciorii asupritorilor tăi smeriţi la tine vor veni şi se vor închina la picioarele tale toţi cei
ce te-au urât şi pe tine te vor numi: cetatea Domnului, Sionul Sfântului lui Israel.
Isaia 60:15 Din părăsită şi defăimată ce erai pe veci, voi face din tine mândria veacurilor, bucurie din
neam în neam.
Isaia 60:16 Tu vei suge laptele neamurilor şi vei mânca bunătăţile regilor. Şi vei şti că Eu, Domnul,
sunt Mântuitorul tău, că Cel puternic al lui Iacov este Răscumpărătorul tău.
Isaia 60:17 În loc de aramă îţi voi aduce aur, în loc de fier , argint, în loc de lemn, aramă şi în loc de
pietre, fier . Şi voi pune judecător al tău pacea şi stăpânitor peste tine dreptatea.
Isaia 60:18 Şi nu se va mai auzi de silnicie în ţara ta, de pustiire şi de ruină în hotarele tale. Zidurile
tale le vei numi mântuire şi porţile tale laudă.
Isaia 60:19 Nu vei mai avea soarele ca lumină în timpul zilei şi strălucirea lunii nu te va mai lumina; ci
Domnul va fi pentru tine o lumină veşnică şi Dumnezeul tău va fi slava ta.
Isaia 60:20 Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna nu va mai descreşte; că Domnul va fi pentru tine
lumină veşnică şi zilele întristării tale se vor sfârşi.
Isaia 60:21 În poporul tău vor fi numai drepţi şi vor stăpâni ţara pentru totdeauna; vlăstar pe care l-
am sădit Eu, lucrul mâinilor Mele făcut spre slava Mea.
Isaia 60:22 Cel mai mic va fi cât o mie, cel mai neînsemnat va fi cât un neam puternic: Eu, Domnul,
am hotărât acestea şi la vreme voi fi împlinitorul lor.
CAP. 61
Vestirea mântuirii prin Mesia
Isaia 61:1 Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis
să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în
război libertate;
Isaia 61:2 Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului
nostru;
38
Isaia 61:3 Să mângâi pe cei întristaţi; celor ce jelesc Sionul, să le pun pe cap cunună în loc de
cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de veşminte de doliu, slavă în loc de deznădejde. Ei
vor fi numiţi: stejari ai dreptăţii, sad al Domnului spre slăvirea Lui.
Isaia 61:4 Ei vor zidi pe vechile ruine, vor ridica dărâmăturile de altădată, vor reface cetăţile
distruse, pustiite din neam în neam.
Isaia 61:5 Oameni de neam străin vor veni şi vă vor paşte turmele, feciori din alt neam vor fi plugarii
şi vierii voştri.
Isaia 61:6 Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai Dumnezeului nostru. Bunătăţile
popoarelor, voi le veţi mânca şi cu averile lor voi vă veţi mândri.
Isaia 61:7 Fiindcă ocara lor era îndoită, batjocură şi scuipări erau partea lor, pentru aceasta îndoit în
pământul lor vor moşteni şi de slava cea de-a pururi ei se vor bucura!
Isaia 61:8 Că Eu sunt Domnul, Care iubesc dreptatea ţi urăsc răpirile nedrepte. Eu le voi da cu
credincioşie plata lor şi legământ veşnic cu ei voi încheia.
Isaia 61:9 Cu nume mare va fi neamul lor între neamuri şi urmaşii lor printre popoare. Toţi cei ce ii
vor vedea vor da mărturie că ei sunt un neam binecuvântat de Domnul.
Isaia 61:10 Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-
a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus
Mie cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă.
Isaia 61:12 Ca pământul care răsare ierburi, şi ca o grădină în care sămânţa încolţeşte, aşa Domnul
Dumnezeu va face dreptatea să răsară, şi înaintea tuturor neamurilor preaslăvirea Sa.
CAP. 62
Venirea mântuirii.
Isaia 62:1 Pentru Sion nu voi tăcea şi pentru Ierusalim nu voi avea odihnă până ce dreptatea lui nu
va ieşi ca lumina şi mântuirea lui nu va arde ca o flacără.
Isaia 62:2 Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta şi toţi regii slava ta şi te vor chema pe tine cu
nume nou, pe care îl va rosti gura Domnului.
Isaia 62:3 Şi tu vei fi ca o cunună de mărire în mâna Domnului şi ca o diademă regală în mâna
Dumnezeului tău.
Isaia 62:4 Şi nu ţi se va mai zice ţie: "Alungată", şi ţării tale: "Pustiită", ci tu te vei chema: "Întru
tine am binevoit" şi ţara ta: "Cea cu bărbat", că Domnul a binevoit întru tine şi pământul
tău va avea un soţ.
Isaia 62:5 Şi în ce chip se însoreşte flăcăul cu fecioara, Cel ce te-a zidit Se va însoţi cu tine, şi în ce
chip mirele se veseleşte de mireasă, aşa Se va veseli de tine Dumnezeul tău!
Isaia 62:6 Pe zidurile tale, Ierusalim e, Eu pun străjeri, care nici zi, nici noapte nu vor tăcea! Voi,
care aduceţi aminte Domnului de făgăduinţele Lui, să n-aveţi odihnă!
Isaia 62:7 Şi să nu-I daţi răgaz până ce nu va aşeza din nou Ierusalimul, ca să facă din el lauda
pământului.
Isaia 62:8 Juratu-S-a Domnul pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel tare: "Nu voi mai da de aici înainte
grâul tău spre hrană vrăjmaşilor tăi, şi cei de neam străin, nu vor bea mustul tău, rodul
muncii tale.
Isaia 62:9 Ci numai cei ce îl vor fi adunat îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul, şi cei care vor fi făcut
culesul vor bea vinul în curţile templului Meu cel sfânt!"
Isaia 62:10 Intraţi, întraţi pe porţi! Gătiţi cale poporului, gătiţi, gătiţi-i drum, curăţiţi-l de pietre,
înălţaţi un steag peste neamuri!
Isaia 62:11 Iată, Domnul vesteşte acestea până la marginile pământului: "Ziceţi fiicei Sionului:
Mântuitorul tău vine! El vine cu plata, şi răsplătirile merg înaintea Lui!"
Isaia 62:12 Şi ei se vor chema: "Popor sfânt, răscumpăraţi ai Domnului şi ţie şi se va zice: "Cea
căutată", "Cetatea nepărăsită!"
CAP. 63
Ziua izbânzii.
Isaia 63:1 Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la
vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? "Eu sunt Acela al
Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!"
Isaia 63:2 Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în
teasc?
Isaia 63:3 "Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu Mine; şi i-am călcat în
mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât sângele lor a râşnit pe veşmântul Meu, şi Mi-
am pătat toate hainele Mele.
Isaia 63:4 Căci o zi de răzbunare era sortită în inima Mea şi anul răscumpărării sosise.
Isaia 63:5 Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea: nici un sprijin! Atunci braţul Meu M-a
ajutat şi urgia Mea sprijin Mi-a fost.
Isaia 63:6 În mânia Mea am călcat în picioare popoare şi le-am zdrobit în urgia Mea Şi Sângele lor l-
am împrăştiat pe pământ".
39
Isaia 63:7 Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru
noi şi pentru marea bunătate pe care El ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa şi după
mulţimea milelor Sale.
Isaia 63:8 Şi a zis: "Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor fi necredincioşi!"
Isaia 63:9 Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci
faţa Lui i-a mântuit. Intru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat şi
i-a purtat în toată vremea de demult.
Isaia 63:10 Dar ei s-au răzvrătit şi au amărât Duhul Lui cel sfânt, din ţare pricină El S-a făcut
împotrivitorul lor şi s-a războit împotriva lor.
Isaia 63:11 Atunci ei şi-au adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa Moise: Unde este Cel ce a
scos din mare pe păstorul şi turma Sa? Unde este Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel
sfânt?
Isaia 63:12 Cel Care a călăuzit dreapta lui Moise cu braţul Său slăvit? Cel Care a despicat apele
înaintea lor ca să-Şi facă un nume veşnic?
Isaia 63:13 Care i-a călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustiu şi ei nu s-au poticnit?
Isaia 63:14 Ca dobitoacele care coboară la şes, aşa Duhul Domnului îi aducea la odihnă. Astfel ai
povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-ţi faci un nume slăvit.
Isaia 63:15 Priveşte din ceruri şi vezi, din locaşul Tău cel sfânt şi strălucit: Unde este râvna şi puterea
Ta nesfârşită, zbuciumul lăuntrului Tău şi milostivirile Tale?
Isaia 63:16 Pentru mine, acestea au încetat! Dar Tu eşti Părintele nostru! Avraam nu ştie nimic, Israel
nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Mântuitorul rostru: acesta este numele
Tău de totdeauna.
Isaia 63:17 Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale şi ne-ai învârtoşat inimile
noastre ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru seminţiile
moştenirii Tale.
Isaia 63:18 Pentru ce au păşit cei nelegiuiţi în templul Tău şi vrăjmaşii noştri au călcat în picioare
altarul Tău?
Isaia 63:19 Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şi care nu mai sunt
chemaţi cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile şi Te-ai pogorî, munţii s-ar cutremura!
CAP. 64
Rugăciunea poporului.
Isaia 64:1 Ca un foc care arde vreascurile, ca o vâlvătaie care fierbe apa în clocot, fă pe vrăjmaşii
Tăi să cunoască numele Tău şi să tremure înaintea Ta neamurile, văzându-Te
Isaia 64:2 Făcând minuni neaşteptate,
Isaia 64:3 Despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut un
dumnezeu, afară de Tine, care ar săvârşi unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în
el.
Isaia 64:4 Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce săvârşesc faptele dreptăţii şi îşi aduc aminte de
căile Tale. Iată, Tu Te-ai pornit cu mânie şi noi eram vinovaţi prin necredinţa şi
fărădelegea, noastră!
Isaia 64:5 Toţi am ajuns ca necuraţii şi toate faptele dreptăţii noastre ca un veşmânt întinat. Noi toţi
am căzut ca frunzele uscate şi fărădelegile noastre ne luau ca vântul.
Isaia 64:6 Nimeni nu chema numele Tău şi nici unul nu se deştepta ca să se întărească întru Tine.
Căci Tu ai ascuns faţa Ta de la noi şi ne-ai lăsat în voia fărădelegilor noastre.
Isaia 64:7 Şi acum, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul şi Tu olarul, toţi lucrul mâinilor
Tale suntem!
Isaia 64:8 O, Doamne! Nu Te mânia pe noi foarte şi nu-ţi aduce aminte la nesfârşit de fărădelegea
noastră! Priveşte, căci noi toţi suntem poporul Tău!
Isaia 64:9 Cetăţile Tale sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca un deşert, Ierusalimul ca un loc pustiit!
Isaia 64:10 Templul nostru sfânt şi mărit în care Te-au preaslăvit părinţii noştri a ajuns pradă focului
Şi toate cele scumpe nouă, dărâmături!
Isaia 64:11 Poţi Tu oare să Te stăpâneşti, să taci, Doamne, şi să ne întristezi atât de mult?
CAP. 65
Răsplătirile Domnului.
Isaia 65:1 Căutat am fost de cei ce nu întrebau de Mine, găsit am fost de cei ce nu Mă căutau. Şi am
zis: "Iată-Mă, iată-Mă aici, la un neam care nu chema numele Meu!
Isaia 65:2 Tins-am mâinile Mele în toată vremea către un popor răzvrătit, care mergea pe căi silnice,
după cugetele sale,
Isaia 65:3 Oameni care întărâtau fără încetare faţa Mea jertfind în grădini şi pe lespezile acoperişului
ardeau miresme;
Isaia 65:4 Stăteau în morminte şi mâncau în crăpături de stâncă, mâncau carne de porc, ale căror
vase erau pline de mâncăruri spurcate
Isaia 65:5 Şi care ziceau: "Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci eu sunt sfânt faţă de tine!" -
Aceştia sunt ca un fum care se urcă în nările Mele, o văpaie care arde fără sfârşit.
Isaia 65:6 Iată este scris înaintea Mea: "Nu voi tăcea până ce nu voi răsplăti
40
Isaia 65:7 Fărădelegile voastre şi fărădelegile părinţilor voştri laolaltă, - zice Domnul - ale celor care
au adus jertfă de tămâie pe munţi şi pe dealuri şi au râs de Mine. Eu îi voi răsplăti după
faptele lor şi cu măsură plină.
Isaia 65:8 Aşa zice Domnul: "Ca atunci când găseşti must într-un strugure şi zici: "Nu-l rupe, că în
acesta se află o binecuvântare", tot astfel voi face şi cu slujitorii Mei; Mă voi feri să stric
tot!
Isaia 65:9 Şi voi face să răsară din Iacov o odraslă şi din Iuda un moştenitor peste munţii Mei; şi cei
aleşi ai Mei li vor stăpâni şi slujitorii Mei vor locui acolo.
Isaia 65:10 Şi Şaronul va ajunge păşune pentru turme şi Acorul, imaş pentru vite, pentru poporul Meu
care M-a căutat pe Mine.
Isaia 65:11 Şi voi, cei ce aţi părăsit pe Domnul, care aţi uitat de muntele Meu cel sfânt, care întindeţi
masă pentru dumnezeul Gad şi umpleţi o cupă pentru Meni;
Isaia 65:12 Pe toţi vă voi da în ascuţişul sabiei şi junghierii vă veţi pleca, pentru că am strigat către
voi şi nu Mi-aţi răspuns, am grăit şi nu M-aţi auzit, ci aţi făcut cele rele în ochii Mei şi ceea
ce nu am binevoit aţi ales".
Isaia 65:13 Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată, slugile Mele vor mânca şi vouă vă va fi
foame, vor bea şi voi veţi fi însetaţi, se vor bucura, iar voi veţi fi înfruntaţi!
Isaia 65:14 Iată slugile Mele vor sălta de veselie, iar voi veţi striga de întristată ce vă va fi inima, şi de
frânt ce vă va fi sufletul veţi urla!"
Isaia 65:15 Şi veţi lăsa numele vostru aleşilor Mei spre blestem: "Domnul Dumnezeu să te ucidă!...
Dar slujitorii Mei vor fi numiţi cu alt nume.
Isaia 65:16 Cine se va binecuvânta pe pământ se va binecuvânta de Dumnezeul adevărului, şi cel ce
se va jura pe pământ se va jura pe Dumnezeul adevărului; că nenorocirile din vremurile
de demult au fost uitate şi ei stau departe de ochii Mei.
Isaia 65:17 Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de
vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte,
Isaia 65:18 Ci se vor bucura şi se vor veseli de ceea ce Eu voi fi făcut, căci iată întemeiez Ierusalimul
pentru bucurie şi poporul lui pentru desfătare.
Isaia 65:19 Şi Mă voi bucura de Ierusalim şi Mă voi veseli de poporul Meu şi nu se va mai auzi în
acesta nici plâns, nici ţipăt.
Isaia 65:20 Să nu mai fie acolo copii care mor în floarea vârstei şi nici bătrâni care nu ajung la capătul
vieţii lor! Aşa că cine va muri la o sută de ani va fi tânăr şi cine nu o va ajunge va fi
blestemat.
Isaia 65:21 Şi ei vor zidi case şi vor locui şi vor sădi vii şi din rodul lor vor mânca.
Isaia 65:22 Dar nu vor clădi ca altul să locuiască, nici nu vor sădi ca altul să mănânce. Într-adevăr
vârsta poporului Meu va fi ca vârsta copacilor, şi cei aleşi ai Mei se vor bucura de
osteneala mâinilor lor.
Isaia 65:23 Nu se vor trudi în zadar şi nu vor naşte feciori pentru moarte fără de vreme, că ei vor fi
un neam binecuvântat de Domnul şi împreună cu ei şi odraslele lor.
Isaia 65:24 Şi înainte de a Mă chema pe Mine, Eu le voi răspunde, şi grăind ei încă, Eu îi voi fi
ascultat.
Isaia 65:25 Lupul va paşte la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul şi şarpele cu ţărână se va
hrăni. Nimic rău şi vătămător nu va fi în muntele Meu cel sfânt", zice Domnul.
CAP. 66
Lepădarea jertfelor. Judecata şi Împărăţia Domnului.
Isaia 66:1 Aşa zice Domnul: "Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele! Ce fel de
casă Îmi veţi zidi voi şi ce loc de odihnă pentru Mine?"
Isaia 66:2 "Toate acestea mâna Mea le-a făcut şi sunt ale Mele, zice Domnul. Spre unii ca aceştia Îmi
îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvântul Meu!
Isaia 66:3 Cel ce junghie un bou şi în acelaşi timp omoară un om, cel ce jertfeşte o oaie şi în acelaşi
timp rupe gâtul unui câine, cel ce aduce prinos şi în acelaşi timp aduce sânge de porc, cel
ce aduce jertfă de tămâie şi în acelaşi timp se închină la idoli, - toţi aceştia şi-au ales căi
nelegiuite şi în urâciunile lor trăieşte sufletul lor.
Isaia 66:4 Pentru aceasta şi Eu voi alege pentru ei soarta cea rea şi cele ce îi înfricoşează le voi
aduce peste ei; că am strigat şi nu Mi-au răspuns, am grăit şi nu M-au auzit, au făcut
fărădelegi înaintea ochilor Mei şi ceea ce Eu nu binevoiesc întru Mine, au ales.
Isaia 66:5 Luaţi aminte la cuvântul Domnului, voi care tremuraţi de El! Iată ce grăiesc fraţii voştri
care vă urăsc şi vă prigonesc pentru numele Meu: "Să-Şi arate Domnul slava Sa şi noi să
o vedem din bucuria voastră!" Dar ei se vor face de ocară.
Isaia 66:6 Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului! El răsplăteşte
vrăjmaşilor Săi după faptele lor.
Isaia 66:7 Înainte de a se zvârcoli în dureri de naştere, ea a născut; înainte de a simţi chinul, ea a
născut un fiu.
Isaia 66:8 Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se naşte într-o singură zi şi un
popor dintr-odată? Abia au apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii!
Isaia 66:9 Oare, Eu voi deschide pântecele fără să-l laţ să nască? Zice Domnul. Sau Eu, Cel ce fac să
nască, îl voi închide?
41
Isaia 66:10 Bucură-te, Ierusalim e, şi voi, cei care îl iubiţi, săltaţi de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi
cei care îl plângeaţi!
Isaia 66:11 Astfel ca voi să fiii alăptaţi şi să vă săturaţi la pieptul mângâierilor sale, să sorbiţi şi să vă
desfătaţi la sânul slavei sale!
Isaia 66:12 Acestea zice Domnul: "Vărsa-voi pacea peste el ca un râu şi slava popoarelor ca un şuvoi
ieşit din albia lui. Pruncii lui vor fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi.
Isaia 66:13 După cum mama îşi mângâie pe fiul ei şi Eu vă voi mângâia pe voi, şi voi veţi fi mângâiaţi
în Ierusalim .
Isaia 66:14 Când veţi vedea, inima voastră va tresări de bucurie şi oasele voastre vor odrăsli ca iarba.
Şi mâna Domnului se va arăta slujitorilor Săi, iar urgia, peste vrăjmaşii Săi.
Isaia 66:15 Căci Domnul vine în văpaie şi carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănţuie cu fierbinţeală
mânia Lui şi certarea Lui cu văpăi de foc.
Isaia 66:16 Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei ce vor cădea de bătaia
Domnului!
Isaia 66:17 Faptele şi gândurile celor ce se sfinţesc şi se curăţesc pentru închinăciunile din grădini,
într-un loc ascuns, în mijlocul unei adunări de ucenici, ale celor care mănâncă din carnea
de porc, mâncăruri scârnave şi şoareci, vor fi zădărnicite, zice Domnul.
Isaia 66:18 Dar Eu vin ca să strâng la un loc popoarele şi toate limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava
Mea,
Isaia 66:19 Şi le voi da un semn. Şi pe cei scăpaţi cu viaţă îi voi trimite către popoarele din Tarsis,
Put, Lud, Meşec, Roş, Tubal, Iavan, către ţinuturile cele mai depărtate care n-au auzit
despre Mine şi nu au văzut slava Mea. Şi la aceste neamuri vor vesti slava Mea.
Isaia 66:20 Şi din toate neamurile vor aduce pe fraţii voştri prinos Domnului: pe cai, în căruţe, pe
paturi, pe catâri şi pe cămile, până la muntele cel sfânt al Meu, la Ierusalim , zice
Domnul, precum fiii lui Israel aduc prinoase în vase curate pentru templul Domnului.
Isaia 66:21. Şi din ei voi lua preoţi şi leviţi, zice Domnul.
Isaia 66:22 Într-adevăr, precum cerul cel nou şi pământul cel nou pe care le voi face, zice Domnul,
vor rămânea înaintea Mea, aşa va dăinui totdeauna seminţia voastră şi numele vostru.
Isaia 66:23 Şi din lună nouă în lună nouă şi din zi de odihnă în zi de odihnă vor veni toţi şi se vor
închina înaintea Mea, zice Domnul.
Isaia 66:24 Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale celor care s-au răzvrătit împotriva Mea, că
viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge. Şi ei vor fi o sperietoare pentru toţi.
IEREMIA
CAP. 1
Chemarea proorocului.
Ier.1:1 Cuvintele lui Ieremia , fiul lui Hilchia, dintre preoţii de la Anatot, din pământul lui Veniamin,
Ier.1:2 Către care a fost cuvântul Domnului, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în anul
al treisprezecelea al domniei acestuia,
Ier.1:3 Precum şi în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea din anul
al unsprezecelea al lui Sedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, adică până la robirea
Ierusalimului
Ier.1:4 Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Ier.1:5 "Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-
am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare".
Ier.1:6 Iar eu am răspuns: "O, Doamne, Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă
tânăr".
Ier.1:7 Domnul însă mi-a zis: "Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la câţi te voi trimite, la toţi vei
merge şi tot ce-ţi voi porunci vei spune.
Ier.1:8 Să nu te temi de dânşii, căci Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc", zice Domnul.
Ier.1:9 Şi Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis: "Iată am pus cuvintele Mele în
gura ta!
Ier.1:10 Iată te-am pus în ziua aceasta peste popoare şi peste regate, ca să smulgi şi să arunci la
pământ, să pierzi şi să dărâmi, să zideşti şi să sădeşti!"
Ier.1:11 Apoi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Ieremia , ce vezi tu?" Şi eu am
răspuns: "Văd un toiag din lemn de migdal".
Ier.1:12 Zisu-mi-a Domnul: "Tu ai văzut bine, că Eu priveghez asupra cuvântului Meu, ca să-l
împlinesc!"
Ier.1:13 Şi iar a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Ce vezi tu?" Şi eu am răspuns: "Văd
un cazan clocotind, care e gata să se verse dinspre miazănoapte".
Ier.1:14 Iar Domnul mi-a zis: De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor
locuitorilor ţării acesteia.
42
Ier.1:15 Că iată voi chema toate popoarele ţărilor de la miazănoapte, zice Domnul, şi vor veni acelea
şi îşi vor pune fiecare din ele scaunul său la poarta de intrare a Ierusalimului , pe lângă
toate zidurile lui şi în toate cetăţile lui Iuda;
Ier.1:16 Şi voi rosti asupra lor judecata Mea pentru toate fărădelegile lor, pentru că M-au părăsit, au
aprins tămâie înaintea altor dumnezei şi s-au închinat la lucrurile mâinilor lor.
Ier.1:17 Dar tu, încinge-ţi coapsele tale şi scoală de le spune tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura
înaintea lor, fiindcă nu vreau să tremuri înaintea lor.
Ier.1:18 Că iată, Eu te-am făcut astăzi cetate întărită, stâlp de fier şi zid de aramă înaintea acestei
ţări întregi: înaintea regilor lui Iuda, înaintea căpeteniilor ei, înaintea preoţilor ei şi înaintea
poporului ţării.
Ier.1:19 Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui că Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc", zice
Domnul.
CAP. 2
Mustrări poporului Israel.
Ier.2:1 Fost-a cuvântul Domnului către mine şi a zis:
Ier.2:2 "Mergi şi strigă la urechile fiicei Ierusalimului şi zi: "Aşa grăieşte Domnul: Mi-am adus
aminte de prietenia cea din tinereţea ta, de iubirea de pe când erai mireasă şi mi-ai urmat
în pustiu, în pământul cel nesemănat.
Ier.2:3 Atunci Israel era sfinţenia Domnului şi pârga roadelor lui; toţi câţi mâncau din ea se făceau
vinovaţi şi nenorocirea venea asupra lor", zice Domnul.
Ier.2:4 Casa lui Iacov şi toate seminţiile casei lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa zice
Domnul:
Ier.2:5 "Ce nedreptate au găsit în Mine părinţii voştri, de s-au depărtat de Mine şi s-au dus după
deşertăciune şi au devenit ei înşişi deşertăciune?
Ier.2:6 În loc să zică: Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din pământul Egiptului şi ne-a povăţuit
prin pustiu, prin pământul cel gol şi nelocuit, prin pământul cel sec, prin pământul umbrei
morţii, prin care nimeni nu umblase şi unde nu locuia om?
Ier.2:7 Eu v-am dus în pământ roditor, ca să vă hrăniţi cu roadele lui şi cu bunătăţile lui; voi însă
aţi intrat şi aţi spurcat pământul Meu şi moştenirea Mea aţi făcut-o urâciune.
Ier.2:8 Preoţii n-au zis: Unde este Domnul? Învăţătorii legii nu M-au cunoscut; păstorii au lepădat
credinţa şi proorocii au proorocit în numele lui Baal şi s-au dus după cei ce nu-i pot ajuta.
Ier.2:9 De aceea la judecată voi grăi împotriva voastră, zice Domnul, şi împotriva nepoţilor voştri
voi cere osândă!
Ier.2:10 Să vă duceţi în insulele Chitim şi să vedeţi; trimiteţi în Chedar şi cercetaţi cu de-amănuntul
şi aflaţi:
Ier.2:11 Fost-a, oare, acolo ceva de felul acesta? Schimbatu-şi-a oare vreun popor dumnezeii săi,
deşi aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu însă şi-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate
ajuta.
Ier.2:12 Miraţi-vă de acestea, ceruri; cutremuraţi-vă, îngroziţi-vă, zice Domnul!
Ier.2:13 Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, şi şi-au săpat
fântâni sparte, care nu pot ţine apă.
Ier.2:14 Au doară rob sau fiu de rob e Israel? Pentru ce dar s-a făcut el pradă?
Ier.2:15 Mugit-au asupra lui puii de leu, ridicatu-şi-au glasul lor şi au făcut pustiu tara lui; cetăţile lui
sunt fără locuitori.
Ier.2:16 Chiar şi locuitorii din Nof şi cei din Tahpanhes ţi-au ras capul, Israele!
Ier.2:17 Oare nu ţi-ai pricinuit tu singur aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău, când te
povăţuia?
Ier.2:18 Şi acum pentru ce ai luat drumul Egiptului, ca să bei apă din Nil? Şi pentru ce ţi-ai luat
drumul spre Asiria, ca să bei apă din râul ei?
Ier.2:19 Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de
rău şi de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de
Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.
Ier.2:20 Că în vechime am sfărâmat jugul tău şi am rupt cătuşele tale, şi tu ai zis: "Nu voi sluji la
idoli, şi totuşi pe tot dealul înalt şi sub tot pomul umbros ai făcut desfrânare.
Ier.2:21 Eu te-am sădit ca pe o viţă de soi, ca pe cea mai curată sămânţă; cum dar Mi te-ai prefăcut
în ramură sălbatică de viţă străină?
Ier.2:22 Chiar de te-ai spăla cu silitră şi chiar dacă te-ai freca cu leşie, tot pătat eşti în nedreptăţile
tale faţă de Mine, zice Domnul Dumnezeu.
Ier.2:23 Cum poţi tu să zici: Nu m-am întinat şi n-am umblat după Baal? Priveşte la purtarea ta din
vale şi află ce ai făcut tu, cămilă zburdalnică, tu care cutreieri toate drumurile,
Ier.2:24 Asină sălbatică, deprinsă în pustiu, care în aprinderea poftei ei, soarbe aerul! Cine o va
putea împiedica să-şi împlinească pofta? Toţi cei ce o caută nu se vor osteni, că în luna ei o
vor găsi. Când i s-a zis:
Ier.2:25 Întoarce-ţi piciorul de la calea strâmbă şi gâtul nu-l deprinde a înseta, ea a răspuns: Nu,
zadarnic! Căci iubesc dumnezei străini şi merg după ei.
Ier.2:26 Cum furul când este prins se ruşinează, aşa se va ruşina şi casa lui Israel şi poporul şi regii
lui şi căpeteniile lui şi proorocii lui şi preoţii lui, căci au zis lemnului:
43
Ier.2:27 "Tu eşti tatăl meu!" Şi pietrei i-au grăit: "Tu m-ai născut!", şi nu şi-au întors spre Mine faţa,
ci spatele, iar la vreme de nevoie vor zice: "Scoală şi ne izbăveşte!"
Ier.2:28 Dar unde-ti sunt, Iudo, dumnezeii care ţi i-ai făcut? Să se scoale şi să te izbăvească la
vreme de necaz, dacă pot! Căci câte cetăţi ai, atâţia sunt şi dumnezeii tăi.
Ier.2:29 Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi v-aţi purtat cu necredincioşie şi aţi păcătuit împotriva
Mea, zice Domnul.
Ier.2:30 În zadar am bătut pe copiii voştri, că n-au primit învăţătură; pe proorocii voştri i-a mâncat
sabia voastră, ca un leu pierzător, şi nu v-aţi temut".
Ier.2:31 Ascultă, poporule, cuvântul Domnului care zice: "Pustiu am fost Eu oare pentru Israel? Sau
ţara întunericului am fost? Pentru ce dar poporul Meu zice: Noi înşine ne suntem stăpâni şi
nu mai venim la Tine?
Ier.2:32 Au doară uită fata podoaba sa şi mireasa găteala sa? Poporul Meu însă M-a uitat de zile
nenumărate.
Ier.2:33 Fiica Ierusalimului , cât de iscusită îţi eşti tu în căile tale ca să cauţi iubirea! Ba pentru
aceasta şi la nelegiuiri ţi-ai deprins căile tale,
Ier.2:34 Şi chiar şi în poalele hainei tale se află sângele săracilor nevinovaţi, pe care nu i-ai prins
spărgând zidul, şi totuşi zici:
Ier.2:35 "De vreme ce sunt nevinovată, mânia Lui de bună seamă se va abate de la mine". Pentru că
zici: "N-am greşit", de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca.
Ier.2:36 De ce atâta grabă ca să-ţi schimbi calea? Vei fi ruşinată de Egipt, cum ai fost ruşinată de
Asiria.
Ier.2:37 Şi de acolo vei ieşi cu mâinile pe cap, pentru că a lepădat Domnul pe cei în care tu ţi-ai pus
nădejdea, pe cei cu care tu nu vei avea izbândă".
CAP. 3
Mustrări şi îndemnuri la pocăinţă.
Ier.3:1. Şi a mai spus: "Dacă un bărbat îşi lasă femeia, şi ea se duce de la el şi se face soţie altui
bărbat, mai poate ea oare să se întoarcă la el? Prin aceasta nu s-ar întina în adevăr, oare,
ţara aceea?" Şi tu te-ai desfrânat cu mulţi iubiţi şi vrei să te întorci la Mine? zice Domnul.
Ier.3:2. Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi priveşte: Unde oare nu s-au desfrânat aceia cu tine? Şezut-ai
pentru ei lângă cale, ca arabul în pustiu, şi ai spurcat ţara cu desfrânarea ta Şi cu vicleşugul
tău.
Ier.3:3. De aceea ploile de toamnă au lipsit şi la fel şi cele de primăvară, dar Tu ai avut frunte de
desfrânată şi nu te-ai ruşinat.
Ier.3:4. Şi acum strigi către Mine: "Tatăl meu, Tu ai fost povăţuitorul tinereţilor mele!
Ier.3:5. Oare pentru totdeauna va fi El mânios şi oare veşnic va păstra în Sine mânia?" Iată ce ai
zis, dar de făcut faci rele şi sporeşti în acelea.
Ier.3:6. Zisu-mi-a Domnul în zilele lui Iosia: "Văzut-ai ce-a făcut Israel, această fiică
necredincioasă? A umblat pe toţi munţii înalţi şi pe sub tot copacul umbros şi s-a desfrânat
pe acolo.
Ier.3:7. După ce a făcut toate acestea, i-am zis: "Întoarce-te la Mine!" Dar nu s-a întors. Şi a văzut
acestea Iuda, sora sa cea necredincioasă.
Ier.3:8. Şi deşi am lăsat pe fiica lui Israel cea necredincioasă pentru atâtea fapte de desfrânare şi i-
am dat carte de despărţire, am văzut că necredincioasa ei soră, Iuda, nu s-a temut, ci s-a
dus şi ea să se desfrâneze.
Ier.3:9. Şi prin neruşinarea desfrânărilor ei a pângărit ţara şi s-a desfrânat cu pietrele şi cu
lemnele.
Ier.3:10. Peste toate acestea Iuda, necredincioasa soră a fiicei lui Israel, nu s-a întors la Mine din
toată inima sa, ci numai din prefăcătorie", zice Domnul.
Ier.3:11. Apoi iarăşi mi-a zis Domnul: "Fiica lui Israel cea necredincioasă s-a dovedit că e mai
dreaptă decât Iuda cea lepădată de Dumnezeu.
Ier.3:12. Mergi de vesteşte cuvintele acestea la miazănoapte şi zi: Întoarce-te, necredincioasă fiică a
lui Israel, zice Domnul, că nu voi vărsa asupra voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv
şi nu Mă voi mânia pe veci, zice Domnul.
Ier.3:13. Recunoaşte-ţi însă vinovăţia ta, căci te-ai abătut de la Domnul Dumnezeul tău şi te-ai
desfrânat cu dumnezei străini sub tot arborele umbros şi glasul Meu nu l-ai ascultat, zice
Domnul.
Ier.3:14. Întoarceţi-vă, voi copii căzuţi de la credinţă, zice Domnul, că M-am unit cu voi şi vă voi lua
câte unul de cetate şi câte doi de seminţie şi vă voi aduce în Sion.
Ier.3:15. Apoi vă voi da păstori după inima Mea, care vă vor păstori cu ştiinţă şi pricepere.
Ier.3:16. Când vă veţi înmulţi şi veţi ajunge mult roditori pe pământ, în zilele acelea, zice Domnul, nu
se va mai zice: "O, chivotul aşezământului Domnului". Nimeni nu se va mai gândi la el,
nimeni nu-şi va mai aduce aminte de el, nimănui nu-i va mai părea rău de el, nimeni nu va
mai face altul.
Ier.3:17. În vremea aceea Ierusalimul se va numi tronul Domnului şi toate popoarele se vor aduna
acolo pentru numele Domnului şi nu se vor mai purta după îndărătnicia inimii lor celei rele.
Ier.3:18. În zilele acelea va veni casa lui Iuda la casa lui Israel şi se vor duce împreună din ţara de la
miazănoapte, în ţara pe care am dat-o Eu moştenire părinţilor voştri.
44
Ier.3:19. Eu Mi-am zis: Cum să te pun pe tine în numărul fiilor şi să-ţi dau ţara cea plăcută, care este
moştenirea cea mai frumoasă a mulţimii poporului? Dar iarăşi Mi-am zis: Tu Mă vei numi
Tată al tău şi nu te vei mai depărta de Mine.
Ier.3:20. Însă tocmai cum femeia necredincioasă înşeală pe iubitul său, aşa şi voi, casa lui Israel, v-
aţi purtat cu înşelăciune faţă de Mine, zice Domnul.
Ier.3:21. Glas se aude pe înălţimi, s-aude plânsul jalnic al fiilor lui Israel, care se tânguiesc pentru că
şi-au stricat căile lor şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.
Ier.3:22. Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi Eu voi vindeca neascultarea voastră! Ziceţi: Iată venim la
Tine, că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.
Ier.3:23. Cu adevărat în deşert ne-am pus nădejdea în dealuri şi în mulţimea munţilor; cu adevărat,
în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel.
Ier.3:24. Din tinereţea noastră această urâciune a mâncat ostenelile părinţilor noştri: oile lor, boii lor,
fiii lor şi fiicele lor.
Ier.3:25. Iar noi zăcem în ruşinea noastră şi ocara noastră ne acoperă, pentru că am păcătuit
înaintea Domnului Dumnezeului nostru, şi noi şi părinţii noştri din tinereţea noastră şi până
în ziua de astăzi şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru".
CAP. 4
Sfătuiri şi ameninţări.
Ier.4:1. De vrei să te întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine şi, de vei depărta urâciunile
de la faţa Mea, nu vei mai rătăci.
Ier.4:2. Dacă tu vei jura: "Viu este Domnul!", în adevăr, în judecată şi în dreptate, neamurile se vor
binecuvânta şi se vor lăuda în El.
Ier.4:3. Căci aşa zice Domnul către bărbăţia lui Iuda şi ai Ierusalimului : "Araţi-vă ogoare noi şi nu
mai semănaţi prin spini!
Ier.4:4. Bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului , tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul şi lepădaţi
învârtoşarea inimii voastre, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca focul şi să ardă
nestinsă din pricina răutăţii faptelor voastre.
Ier.4:5. Spuneţi acestea în Iuda şi le vestiţi în Ierusalim ! Grăiţi şi trâmbiţaţi cu trâmbiţa prin ţară!
Strigaţi tare şi ziceţi:
Ier.4:6. "Adunaţi-vă şi să intrăm în cetatea cea întărită!" Înălţaţi steagul spre Sion, fugiţi şi nu vă
opriţi, că iată aduc de la miazănoapte necaz şi nevoie mare!
Ier.4:7. Iată, iese leul din desişul său şi pierzătorul popoarelor se apropie; plecat-a din locul său, ca
să pustiiască pământul tău; cetăţile tale vor fi stricate şi fără locuitori.
Ier.4:8. De aceea încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi vă tânguiţi, că iuţimea mâniei Domnului nu se va
abate de la voi.
Ier.4:9. În ziua aceea, zice Domnul, va Încremeni inima regelui şi inima căpeteniilor; preoţii se vor
îngrozi şi proorocii se vor mira".
Ier.4:10. Atunci eu am zis: "O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare pe poporul acesta şi
Ierusalimul, când ai zis: Veţi avea pace, şi iată sabia a ajuns până la suflet?"
Ier.4:11. În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului : "Iată vine vânt arzător din
munţii cei pustii asupra fiicei poporului Meu şi vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăţi
grâul;
Ier.4:12. Dar va veni dintr-acolo de la Mine vânt mai puternic decât acesta şi voi rosti judecata Mea
asupra lor.
Ier.4:13. Iată, se va ridica, cum se ridică norii; căruţele lui vor fi ca furtuna şi caii lui mai iuţi decât
vulturii". Vai de noi, căci vom fi prăpădiţi!
Ier.4:14. Ierusalim e, spală răul din inima ta, ca să te izbăveşti! Până când se vor sălăşlui în tine
cugete necredincioase?
Ier.4:15. Că iată se aude glas de la Dan şi vestea pieirii din munţii lui Efraim:
Ier.4:16. "Spuneţi popoarelor şi vestiţi Ierusalimului că din ţară depărtată vin împresurători şi scot
strigăte împotriva cetăţilor lui Iuda".
Ier.4:17. Ca paznicii câmpului, aşa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit
împotriva Mea, zice Domnul.
Ier.4:18. Căile tale şi faptele tale, Israele, ţi-au pricinuit acestea; din pricina necredincioşii tale fi-a
venit acest amar, care a străbătut până la inima ta".
Ier.4:19. Inima mea! Inima mea! Mă doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine şi
nu pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiţei, auzi strigătul de război.
Ier.4:20. Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustieşte şi fără de veste mi s-au stricat
corturile şi într-o clipeală sălaşurile mele.
Ier.4:21. Oare mult îmi este dat să văd steagul şi să aud sunetul trâmbiţei?
Ier.4:22. Şi toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte şi nu Mă cunoaşte, sunt
copii nepricepuţi şi n-au înţelegere; sunt pricepuţi numai la rele, iar binele nu ştiu să-l facă.
Ier.4:23. Mă uit peste ţară şi iată este ruinată şi pustie;
Ier.4:24. Caut la ceruri şi iată nu este lumină pe ele; privesc la munţi şi iată că ei tremură şi dealurile
toate se clatină.
Ier.4:25. Mă uit şi iată nu este nici un om şi toate păsările cerului au fugit.
Ier.4:26. Mă uit şi iată Carmelul este o pustietate şi toate cetăţile lui sunt arse cu foc de la faţa
Domnului şi au pierit de la faţa mâniei Lui.
45
Ier.4:27. Că aşa a zis Domnul: "Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot.
Ier.4:28. Va plânge de aceasta pământul şi cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am
hotărât şi nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta.
Ier.4:29. De strigătele călăreţilor şi ale arcaşilor ţara întreagă este pusă pe fugă; toţi vor fugi în
pădurile cele dese şi se vor sui pe stânci; toate cetăţile vor fi părăsite şi nici un locuitor nu
va mai fi în acestea.
Ier.4:30. Şi tu, pustiito, ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură, chiar dacă te-ai găti cu
podoabe de aur şi ţi-ai sulemeni ochii cu dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiţii tăi
te dispreţuiesc şi vor numai viaţa.
Ier.4:31. Când aud glas ca de femeie ce naşte, aud geamăt ca al uneia ce naşte pentru întâia oară:
este glasul fiicei Sionului; ea geme şi întinde mâna, zicând: "O, vai de mine, mi se istoveşte
sufletul înaintea ucigaşilor!"
CAP. 5
Fărădelegile Ierusalimului au trecut peste măsură.
Ier.5:1. "Cutreieraţi uliţele Ierusalimului , uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva
veţi găsi vreun om, măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul?
Ier.5:2. Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic: "Viu este Domnul", ei jură mincinos.
Ier.5:3. O, Doamne, ochii Tăi nu privesc ei oare la adevăr? Tu îi baţi şi ei nu simt durerea; Tu îi
pierzi şi ei nu vor să ia învăţătură; şi-au făcut obrazul mai vârtos ca piatra şi nu vor să se
întoarcă.
Ier.5:4. Şi mi-am zis: "Poate că aceştia sunt nişte bieţi nenorociţi! Sunt nişte proşti, pentru că nu
cunosc calea Domnului, legea Dumnezeului lor.
Ier.5:5. Voi merge deci la cei mari şi voi grăi cu aceştia, că ei ştiu calea Domnului; legea
Dumnezeului lor". Dar şi aceştia cu toţii au sfărâmat jugul şi au rupt cătuşele.
Ier.5:6. De aceea îi va lovi leul din pădure şi lupul din pustiu îi va răpi; leopardul le va fi păzitor
cetăţilor lor; care din ei va ieşi va fi sfâşiat, că s-au înmulţit fărădelegile lor şi lepădările de
credinţă au sporit.
Ier.5:7. Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tăi M-au părăsit şi se jură pe
dumnezei care n-au fiinţă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup prin
casele desfrânatelor.
Ier.5:8. E cu putinţă să nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, şi Duhul Meu să nu se răzbune asupra
unui popor ca acesta?
Ier.5:18. Suiţi-vă pe zidurile lui şi le dărâmaţi, dar nu de tot, ci stricaţi numai crestele lor, pentru că
acestea nu sunt ale Domnului;
Ier.5:11. Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda s-au purtat faţă de Mine cu multă necredinţă, zice
Domnul.
Ier.5:12. Au tăgăduit pe Domnul şi au zis: "El nu este şi nenorocirea nu va veni asupra noastră; şi nu
vom vedea nici sabie, nici foamete!
Ier.5:13. Proorocii sunt vânt şi nu este în aceştia cuvântul Domnului. De aceasta şi ei să aibă parte!"
Ier.5:14. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul puterilor: "Pentru că voi grăiţi asemenea vorbe, iată
voi face cuvintele Mele foc în gura ta, iar pe poporul acesta îl voi face lemne ş-l va mistui
focul acesta.
Ier.5:15. Casa lui Israel, iată voi aduce asupra voastră un neam de departe, zice Domnul, un popor
puternic, un popor vechi, un popor a cărui limbă tu nu o ştii şi nu vei înţelege ce grăieşte
el.
Ier.5:16. Tolba lui e ca un mormânt deschis şi ai lui toţi sunt viteji;
Ier.5:17. Şi vor mânca aceia secerişul tău şi pâinea ta; vor mânca pe fiii tăi şi pe fiicele tale; vor
mânca oile tale şi boii tăi; vor mânca strugurii tăi şi smochinele tale şi vor trece prin sabie
cetăţile tale cele întărite în care tu te încrezi.
Ier.5:18. Dar nici în zilele acelea nu vă voi pierde cu totul, zice Domnul.
Ier.5:19. Şi de veţi zice: Pentru ce ne face Domnul Dumnezeul nostru toate acestea? Atunci să ţi se
răspundă: Pentru că M-aţi părăsit pe Mine şi aţi slujit la dumnezei străini, în ţara voastră,
de aceea veţi sluji la dumnezei străini într-o ţară care nu este a voastră.
Ier.5:20. Spuneţi aceasta în casa lui Iacov, vestiţi-o în Iuda şi ziceţi:
Ier.5:21. Ascultaţi acestea, popor nebun şi fără inimă! Ei au ochi şi nu văd, urechi au, dar nu aud.
Ier.5:22. Au doar nu vă temeţi de Mine, zice Domnul, şi nu tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus nisipul
hotar împrejurul mării şi hotar veşnic, peste care nu se va trece. Deşi valurile ei se înfurie,
nu pot să-l biruiască şi, deşi ele se aruncă, nu pot să-l treacă.
Ier.5:23. Dar poporul acesta are inimă îndârjită şi răzvrătită:
Ier.5:24. Răzvrătitu-s-au şi s-au dus şi n-au zis în inima lor: "Să ne temem de Domnul Dumnezeul
nostru, Care ne dă la vreme ploaie timpurie şi târzie şi ne păstrează săptămânile hotărâte
ale culesului".
Ier.5:25. Fărădelegile voastre au schimbat aceasta şi păcatele voastre au depărtat acest bine de la
voi.
Ier.5:26. Că se află necredincioşi prin poporul Meu, care pândesc ca prinzătorii de păsări, se ascund
la pământ, pun curse şi prind pe oameni.
Ier.5:27. Cum sunt coteţele pline de păsări, aşa sunt casele lor pline de înşelătorie;
46
Ier.5:28. Prin aceasta s-au ridicat şi s-au îmbogăţit ei, s-au făcut graşi şi cu pielea lucioasă şi în rele
au trecut orice măsură;
Ier.5:29. Nu fac dreptate nimănui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate săracului şi huzuresc. E cu
putinţă oare să nu pedepsesc acestea şi să nu Mă răzbun asupra unui popor ca acesta? -
zice Domnul.
Ier.5:30. Lucruri înspăimântătoare se petrec în ţara aceasta:
Ier.5:31. Proorocii profeţesc minciuni, preoţii învaţă ca şi ei, şi poporului Meu îi place aceasta. Dar la
urmă ce veţi face?"
CAP. 6
Vestirea năvălirii unui neam străin.
Ier.6:1. Fugiţi, fiii lui Veniamin, fugiţi din Ierusalim , trâmbiţaţi cu trâmbiţa în Tecoa şi daţi semne
prin focuri la Bethacherem, că iată se iveşte de la miazănoapte o nenorocire şi zdrobire
mare!
Ier.6:2. Pierde-voi pe fiica Sionului cea frumoasă şi gingaşă.
Ier.6:3. Păstorii vor veni la ea cu turmele lor, îşi vor întinde corturile împrejurul ei şi va paşte fiecare
partea sa.
Ier.6:4. Pregătiţi război împotriva ei! Sculaţi-vă şi haideţi spre miazăzi! Vai! Ziua este spre sfârşit şi
iată se lasă umbrele serii.
Ier.6:5. Dar sculaţi-vă şi hai să mergem noaptea şi să stricăm palatele ei.
Ier.6:6. Căci aşa zice Domnul Savaot: "Tăiaţi copaci şi faceţi val împotriva Ierusalimului ; această
cetate trebuie pedepsită, pentru că în ea se află numai nedreptate.
Ier.6:7. Cum aruncă izvorul apă din sine, aşa aruncă şi ea din sine răutate; în ea se aude împilare şi
jaf şi pururea se văd înaintea feţei Mele dureri şi răni.
Ier.6:8. Înţelepţeşte-te, Ierusalim e, ca să nu se depărteze sufletul Meu de la tine şi ca să nu te fac
pustietate şi pământ nelocuit".
Ier.6:9. Aşa zice Domnul Savaot: "Până la sfârşit se vor culege rămăşiţele lui Israel, cum se culege
via; lucrează cu mâna ta şi îţi umple panerul, ca şi culegătorul de struguri.
Ier.6:10. Cu cine să vorbesc şi cui să vestesc, ca să audă? Că iată urechea lor este netăiată împrejur şi
nu pot să ia aminte; şi iată, cuvântul Domnului a ajuns de râs la ei şi nu găsesc în el nici o
plăcere.
Ier.6:11. De aceea sunt plin de mânia Domnului şi n-o mai pot ţine în mine; o voi vărsa deci asupra
copiilor pe uliţe şi asupra adunării tinerilor, că vor fi luaţi şi bărbat şi femeie, şi cel în vârstă
şi cel încărcat de zile;
Ier.6:12. şi casele lor vor trece la alţii; tot aşa şi ţarinele şi femeile. Pentru că voi întinde mâna Mea
asupra locuitorilor ţării acesteia, zice Domnul,
Ier.6:13. Pentru că fiecare din ei, de la mic până la mare, este robit de lăcomie şi, de la prooroc până
la preot, toţi se poartă mincinos.
Ier.6:14. Ei leagă rănile poporului meu cu nepăsare şi zic: "Pace! Pace!" Şi numai pace nu este!
Ier.6:15. Dar se ruşinează ei, oare, când fac urâciuni? Nu, nu se ruşinează deloc, nici roşesc. De aceea
vor cădea printre cei căzuţi şi se vor prăbuşi în ziua în care îi voi pedepsi, zice Domnul.
Ier.6:16. Aşa zice Domnul: "Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de căile celor de demult;
de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor voastre.
Ier.6:17. Pus-am păzitori peste voi şi am zis: Ascultaţi sunetul trâmbiţei!
Ier.6:18. Iar ei au zis: Nu vom asculta! Aşadar, ascultă, poporule, şi află, adunare, ce are să se
întâmple cu aceştia.
Ier.6:19. Ascultă, pământule: Iată voi aduce asupra acestui popor o nenorocire, rodul cugetelor lor, că
n-au ascultat cuvintele Mele şi legea Mea au lepădat-o.
Ier.6:20. La ce Îmi este bună tămâia care vine din Şeba şi scorţişoara din ţară depărtată? Arderile de
tot ale voastre nu le voiesc şi jertfele voastre Îmi sunt neplăcute".
Ier.6:21. De aceea aşa zice Domnul: "Iată pun înaintea poporului acestuia piedici şi se vor poticni de
ele deodată şi părinţii şi copiii, vecinul şi prietenii lui, şi vor pieri".
Ier.6:22. Aşa zice Domnul: "Iată vine un popor din ţara de la miazănoapte, un popor mare se ridică de
la marginile pământului şi ai săi ţin în mână arcul şi suliţa.
Ier.6:23. Şi sunt cruzi şi neînduraţi; glasul lor mugeşte ca marea şi vin pe cai, gata să lupte ca un
singur om, împotriva ta, fiica Sionului".
Ier.6:24. Noi am auzit de ei şi ne-au slăbit mâinile de spaimă; ne-au cuprins groază şi dureri ca ale
femeii ce naşte.
Ier.6:25. Să nu ieşiţi la câmp, nici la drum să nu plecaţi, căci sabia duşmanilor şi groaza sunt
pretutindeni.
Ier.6:26. Fiica poporului Meu, încinge-te cu sac şi-ţi presară cenuşă pe cap; tânguieşte-te ca după
moartea singurului tău fiu! Plângi amar, că fără de veste va veni pierzătorul asupra voastră!
Ier.6:27. Turn te-am pus în mijlocul poporului Meu şi stâlp, ca să afli şi să urmăreşti drumul lor.
Ier.6:28. Aceştia cu toţii sunt răzvrătiţi, îndârjiţi şi semănători de clevetiri; sunt aramă şi fier, toţi sunt
nişte stricaţi.
Ier.6:29. Foalele s-au ars, plumbul s-a topit de foc şi turnătorul în zadar a topit, că cei răi nu s-au
ales.
Ier.6:30. Argint de lepădat se vor numi, că Domnul i-a lepădat".
47
CAP. 7
Deşarta încredere a lui Israel. Ameninţările lui Dumnezeu.
Ier.7:1. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia : "Stai în uşa templului Domnului şi rosteşte
acolo cuvântul acesta şi zi:
Ier.7:2. Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda, care intraţi pe această poartă ca să vă
închinaţi Domnului!
Ier.7:3. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă căile şi faptele voastre şi vă voi
lăsa să trăiţi în locul acesta!
Ier.7:4. Nu vă încredeţi în cuvintele mincinoase care zic: "Acesta este templul Domnului, templul
Domnului, templul Domnului".
Ier.7:5. Iar dacă vă veţi îndrepta cu totul căile şi faptele voastre, dacă veţi face judecată cu dreptate
între om şi pârâşul lui,
Ier.7:6. Dacă nu veţi strâmtora pe străin, pe orfan şi pe văduvă, nu veţi vărsa sânge nevinovat în
locul acesta şi nu veţi merge după alţi dumnezei spre pieirea voastră,
Ier.7:7. Atunci vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta şi pe pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor
voştri din neam în neam.
Ier.7:8. Iată, vă încredeţi în cuvinte mincinoase, care nu vă vor aduce folos.
Ier.7:9. Cum? Voi furaţi, ucideţi şi faceţi adulter; juraţi mincinos, tămâiaţi pe Baal şi umblaţi după
alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi,
Ier.7:10. Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea în templul Meu, asupra căruia s-a chemat numele
Meu, şi ziceţi: "Suntem izbăviţi", ca apoi să faceţi iar toate ticăloşiile acelea?
Ier.7:11. Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, în ochii voştri
peşteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta, zice Domnul.
Ier.7:12. Mergeri deci la locul Meu din Silo, unde făcusem altădată să locuiască numele Meu, şi vedeţi
ce am făcut Eu cu el, pentru necredinţa poporului Meu Israel!
Ier.7:13. Şi acum, de vreme ce aţi făcut toate faptele acestea, zice Domnul, şi Eu v-am grăit dis-de-
dimineaţă şi n-aţi ascultat, v-am chemat şi n-aţi răspuns,
Ier.7:14. De aceea şi cu templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu şi în care voi vă puneţi
încrederea, şi cu locul pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, voi face tot aşa, cum am
făcut cu Şilo;
Ier.7:15. Vă voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, toată seminţia lui Efraim.
Ier.7:16. Tu însă nu te ruga pentru acest popor şi nu înălţa rugăciune şi cerere pentru dânşii, nici nu
mijloci înaintea Mea, că nu te voi asculta.
Ier.7:17. Nu vezi tu ce fac ei prin cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului ?
Ier.7:18. Copiii adună lemne, iar părinţii aţâţă focul şi femeile frământă aluatul ca să facă turte pentru
zeiţa cerului şi să săvârşească turnări în cinstea altor dumnezei, ca să Mă rănească pe Mine.
Ier.7:19. Dar oare pe Mine Mă rănesc ei - zice Domnul - şi nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?"
Ier.7:20. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată se revarsă mânia Mea asupra locului acestuia,
asupra oamenilor şi dobitoacelor, asupra copacilor, asupra ţarinii şi asupra roadelor
pământului, şi se vor aprinde şi nu se vor mai stinge".
Ier.7:21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Arderile de tot ale voastre adăugaţi-le la
jertfele voastre şi mâncaţi carne;
Ier.7:22. Că părinţilor voştri nu le-am vorbit şi nu le-am dat poruncă în ziua aceea, în care i-am scos
din pământul Egiptului, pentru arderea de tot şi pentru jertfă;
Ier.7:23. Ci iată porunca pe care ţi-am dat-o: Să ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru,
iar voi Îmi veţi fi poporul Meu, şi să umblaţi pe toată calea pe care vă poruncesc Eu, ea să
vă fie bine.
Ier.7:24. Dar ei n-au ascultat glasul Meu şi nu şi-au plecat urechea lor, ci au trăit după pofta şi
îndărătnicia inimii lor rele şi s-au întors cu spatele către Mine, iar nu cu faţa.
Ier.7:25. Din ziua când părinţii voştri au ieşit din pământul Egiptului şi până în ziua aceasta am trimis
la voi pe toţi robii Mei - proorocii - şi i-am trimis în fiecare zi dis-de-dimineaţă;
Ier.7:26. Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea lor, ci şi-au învârtoşat cerbicia şi s-au
purtat mai rău decât părinţii lor.
Ier.7:27. Şi când le vei vorbi cuvintele acestea, ei nu te vor asculta; şi când îi vei chema, nu-ţi vor
răspunde.
Ier.7:28. Atunci să le zici: Iată un popor care nu ascultă glasul Domnului Dumnezeului său şi nu
primeşte învăţătură! Credinţa nu mai este; ea a dispărut din gura lor.
Ier.7:29. Tunde-ţi părul tău şi-l aruncă, şi ridică plângere pe munţi, că a lepădat Domnul şi a părăsit
pe neamul care şi-a atras mânia Sa.
Ier.7:30. Că fiii lui Iuda fac rele înaintea ochilor Mei, zice Domnul, şi şi-au pus urâciunile lor în templul
asupra căruia s-a chemat numele Meu ca să-l pângărească;
Ier.7:31. Şi au zidit locurile înalte la Tofet, în valea fiilor lui Hinom, ca să-şi ardă fiii şi fiicele cu foc,
ceea ce Eu nu le-am poruncit şi ceea ce Mie nu Mi-a trecut prin minte.
Ier.7:32. De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai chema Tofet şi valea
fiilor lui Hinom, ci valea uciderii, şi în Tofet se vor face înmormântări din pricina lipsei de
loc.
48
Ier.7:33. Şi vor fi trupurile poporului acestuia hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului, şi nu va fi
cine să le alunge.
Ier.7:34. Şi voi curma în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului glasul de bucurie şi glasul de
veselie, glasul mirelui şi glasul miresei, pentru că pământul acesta va fi pustiu".
CAP. 8
Orbirea poporului şi pedeapsa lui.
Ier.8:1. "În vremea aceea, zice Domnul, oasele regilor lui Iuda şi oasele căpeteniilor lui, oasele
preoţilor şi proorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului vor fi aruncate din mormintele lor,
Ier.8:2. Şi vor fi aruncate înaintea soarelui şi a lunii şi înaintea întregii oştiri cereşti, pe care ei le-au
iubit şi cărora au slujit şi pe urma cărora au umblat, pe care le-au căutat şi cărora s-au
închinat. Nimeni nu le va aduna, nici le va îngropa, ci vor zăcea ca gunoiul pe pământ.
Ier.8:3. Şi toţi ceilalţi care vor rămâne din acest neam rău vor dori moartea în locul vieţii, în toate
locurile, pe unde îi voi izgoni, zice Domnul.
Ier.8:4. Să le mai spui de asemenea: Aşa zice Domnul: Oare cei ce cad nu se mai scoală, şi cei ce
rătăcesc drumul nu se mai întorc?
Ier.8:5. De ce dar poporul acesta, Ierusalim e, stăruie în rătăcire? De ce ţine tare la minciună şi nu
vrea să se întoarcă?
Ier.8:6. Privit-am şi am ascultat, şi iată-i nu spun adevărul, nu se căiesc de necredinţa lor şi nimeni
nu zice: "Vai, ce am făcut?" Fiecare se întoarce la calea sa, ca un cal ce se aruncă în
bătălie.
Ier.8:7 Până şi barza îşi ştie vremea sa hotărâtă sub cer; şi turturica şi rândunica şi cocorul iau
aminte la timpul când trebuie să vină;
Ier.8:8. Iar poporul Meu nu cunoaşte hotărârea Domnului. Cum puteţi voi să ziceţi: "Suntem
înţelepţi şi avem legea Domnului?" Căci iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o
în minciună.
Ier.8:9. S-au făcut de ocară înţelepţii, au turbat şi s-au prins în curse; iată, au lepădat cuvântul
Domnului şi atunci unde este înţelepciunea lor?
Ier.8:10. De aceea, pe femeile lor le voi da altora şi ogoarele lor le voi trece altor stăpânitori, pentru
că ei cu toţii, de la mic până la mare, se dedau la jaf, şi de la prooroc până la preot, toţi
înşeală,
Ier.8:11. Şi leagă rana fiicei poporului Meu cu nepăsare, zicând: "Pace, pace!" şi pace nu este.
Ier.8:12. Se ruşinează ei, oare, când fac ticăloşii? Nu se ruşinează deloc, nici nu roşesc. De aceea vor
cădea printre cei ce cad şi se vor prăbuşi când îi voi pedepsi, zice Domnul.
Ier.8:13. Îi voi culege cu totul, zice Domnul, şi nu va rămâne nici o bobiţă pe viţă şi nici o smochină în
smochin, şi va cădea şi frunza şi, ceea ce le-am dat Eu, se va duce de la ei".
Ier.8:14. De ce şedem noi oare? Adunaţi-vă şi haideţi în cetăţile cele întărite, ca să pierim acolo; că
Domnul Dumnezeul nostru ne-a hotărât la pieire şi ne dă să bem apă cu fiere, pentru că am
greşit înaintea Domnului.
Ier.8:15. Aşteptăm pace şi iată nu este nici un bine; aşteptăm timpul vindecării, şi iată groaza.
Ier.8:16. De la Dan se aude ropotul cailor şi de nechezatul puternic al armăsarilor se cutremură tot
pământul; iată vin şi vor pustii pământul şi tot ce este pe el, cetatea şi locuitorii ei.
Ier.8:17. "Căci iată voi trimite asupra voastră şerpi şi scorpii, împotriva cărora nu este descântec, şi vă
vor muşca, zice Domnul.
Ier.8:18. Când Mă voi mângâia Eu de scârba Mea? Mi s-a amărât inima în Mine.
Ier.8:19. Iată, aud plânsul fiicei poporului Meu din ţară depărtată, zicând: "Oare nu mai este Domnul
în Sion? Oare acesta nu mai are asupra sa pe regele său?" - "De ce M-au împins ei oare la
mânie cu idolii lor cei străini şi de nimic?" - zice Domnul.
Ier.8:20. Secerişul a trecut, vara este pe sfârşite şi noi tot nu suntem izbăviţi:
Ier.8:21. De durerea fiicei poporului meu sunt îndurerat, umblu posomorât şi groaza m-a cuprins.
Ier.8:22. Au doară nu mai este balsam în Galaad? Au doară nu mai este acolo doctor? De ce dar nu se
vindecă fiica poporului Meu?
CAP. 9
Plângerea proorocului. Ameninţări de la Dumnezeu.
Ier.9:1. O, cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvoare de lacrimi, ca să plâng ziua şi noaptea
pe cei loviţi ai fiicei poporului meu?
Ier.9:2. O, de mi-ar da cineva un adăpost de călători în pustiu, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş
duce de la ei, căci eu toţii sunt nişte desfrânaţi şi ceată de defăimători!
Ier.9:3. "Ca un arc îşi încordează limbile lor pentru minciună şi se întăresc pe pământ prin
nedreptate, că trec de la rău la mai rău şi pe Mine nu Mă cunosc, zice Domnul.
Ier.9:4. Păziţi-vă fiecare de prietenul vostru şi nu vă încredeţi în nici unul din fraţii voştri, că fiecare
frate pune piedică celuilalt şi fiecare prieten împrăştie clevetiri.
Ier.9:5. Fiecare înşeală pe prietenul său şi nu spune adevărul; şi-au deprins limba la minciună şi
viclenesc până obosesc.
Ier.9:6. Tu trăieşti în mijlocul viclenilor şi ei din pricina vicleniei nu Mă cunosc pe Mine", zice
Domnul.
Ier.9:7. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: "Îi voi topi şi-i voi încerca; oare ce altceva pot să fac Eu
cu fiica poporului Meu?
49
Ier.9:8. Limba lor este săgeată ucigătoare şi grăieşte viclenii; cu buzele lor grăiesc prietenos către
aproapele lor, iar în inimă ei făuresc cătuşe.
Ier.9:9. E cu putinţă, oare, să nu-i pedepsesc pentru aceasta, zice Domnul, şi sufletul Meu să nu se
răzbune pe un popor ca acesta?
Ier.9:10. Pentru munţi voi ridica plângere şi bocet şi pentru păşunile pustiului mă voi tângui, pentru că
vor fi arse, şi nimeni nu va mai umbla pe acolo şi nu se va mai auzi glasul turmelor; de la
păsările cerului şi până la animale toate s-au împrăştiat şi s-au dus!
Ier.9:11. Şi voi face Ierusalimul o movilă de pietre şi sălaş şacalilor, iar cetăţile lui Iuda le voi face
pustietate fără locuitori".
Ier.9:12. Cine este înţeleptul, care să priceapă, şi cui a grăit gura Domnului, ca să spună pentru ce a
pierit ţara şi a fost arsă ca un pustiu, încât nimeni să nu mai treacă prin ea?
Ier.9:13. Şi Domnul a răspuns: "Pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-am pus-o Eu, şi n-au
ascultat glasul Meu, nici nu s-au purtat cum le poruncea acel glas,
Ier.9:14. Ci au umblat după îndărătnicia inimii lor şi în urma lui Baal, cum i-au învăţat părinţii lor".
Ier.9:15. De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Iată, îi voi hrăni cu pelin şi le voi
da să bea apă cu fiere, şi-i voi risipi printre popoarele
Ier.9:16. Pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi voi trimite pe urma lor sabie până îi voi
pierde".
Ier.9:17. Aşa zice Domnul Savaot: "Gândiţi-vă şi chemaţi bocitoare ca să bocească; trimiteţi la cele
mai isteţe în asemenea lucru, ca să vină!"
Ier.9:18. Să se grăbească dar a înălţa o cântare de jale pentru noi, ca să curgă lacrimi din ochii noştri
şi din genele noastre să curgă apă.
Ier.9:19. Căci glas de plângere se aude din Sion, zicând: "Cât suntem de prăpădiţi şi cât de cumplit
batjocoriţi, că trebuie să părăsim ţara, pentru că locuinţele noastre au fost dărâmate!
Ier.9:20. Aşadar, femei, ascultaţi cuvântul Domnului şi să ia aminte urechea voastră la cuvântul gurii
Lui! învăţaţi pe fiicele voastre a boci şi una pe alta să se înveţe cântece de bocet,
Ier.9:21. Că iată moartea intră pe ferestrele noastre şi dă năvală în casele noastre, ca să piardă pe
copiii din uliţă şi pe tinerii din pieţe;
Ier.9:22. Şi vor cădea trupurile oamenilor ca gunoiul aruncat pe ogor şi ca snopii în urma
secerătorului, şi nu va fi cine să-i strângă".
Ier.9:23. Aşa zice Domnul: "Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa, să nu se laude cel puternic
cu puterea sa, nici cel bogat să nu se laude cu bogăţia sa;
Ier.9:24. Ci de se laudă cineva, să se laude numai cu aceea că pricepe; şi Mă cunoaşte că Eu sunt
Domnul, Cel ce fac milă şi judecată şi dreptate pe pământ, căci numai aceasta este plăcut
înaintea Mea, zice Domnul.
Ier.9:25. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi cerceta pe toţi cei tăiaţi şi netăiaţi împrejur:
Ier.9:26. Egiptul şi Iuda, Edomul şi pe fiii lui Amon, Moabul şi pe toţi locuitorii pustiului, care-şi tund
părul împrejurul frunţii lor, căci toate aceste popoare sunt netăiate împrejur, iar casa lui
Israel toată este cu inima netăiată împrejur".
CAP. 10
Deşertăciunea idolilor. Pustiirea Ierusalimului .
Ier.10:1. Casa lui Israel, ascultaţi cuvântul ce vi-l grăieşte Domnul!
Ier.10:2. Aşa zice Domnul: "Nu deprindeţi căile neamurilor şi nu vă îngroziţi de semnele cerului, de
care se îngrozesc neamurile;
Ier.10:3. Că datinile neamurilor sunt deşertăciune: aceia taie un lemn din pădure şi mâinile
meşterului îl lucrează cu toporul;
Ier.10:4. Apoi îl îmbracă cu argint şi cu aur, îl întăresc cu cuie şi cu ciocanul, ca să nu se clatine. Aşa
sunt dumnezeii neamurilor.
Ier.10:5. Stau ca nişte sperietori într-o grădină cu pepeni şi nu grăiesc, sunt purtaţi pentru că nu pot
merge. Nu vă temeţi de ei, că nu pot face rău, dar nici bine nu sunt în stare să facă".
Ier.10:6. Nimeni nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este puterea numelui Tău!
Ier.10:7. Cine nu se va teme de Tine, Împărate al neamurilor? Numai ţie unuia se cuvine aceasta,
pentru că printre toţi înţelepţii neamului şi în toate regatele lor nu este nimeni asemenea
ţie.
Ier.10:8. Dumnezeii neamurilor, toţi până la unul, sunt fără minte şi fără pricepere; lemne lipsite de
orice înţelegere;
Ier.10:9. Argint prefăcut în foi şi adus din Tarsis; aur din Ofir; lucruri de meşter şi de mână de
turnător; haina de pe ei este de iacint şi purpură: iarăşi lucru de oameni iscusiţi.
Ier.10:10. Iar Domnul este adevăratul Dumnezeu, este Dumnezeu viu şi împărat veşnic; de mânia Lui
tremură pământul şi neamurile nu pot suferi urgia Lui.
Ier.10:11. Aşadar să ziceţi neamurilor: "Dumnezeii, care n-au făcut cerul şi pământul, vor pieri de pe
pământ şi de sub ceruri;
Ier.10:12. Iar Domnul a făcut cerul cu puterea Sa, a întărit lumea cu înţelepciunea Sa şi cu priceperea
Sa a întins cerurile.
Ier.10:13. La glasul Lui freamătă apele în ceruri şi El ridică norii de la marginile pământului, făureşte
fulgerele în mijlocul ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale.
Ier.10:14. Atunci se vede cât este de neştiutor omul, cu toată ştiinţa lui, şi orice argintar se ruşinează
de idolul său, căci chipul turnat de el nu este decât minciună; n-are nici o suflare în el.
50
Ier.10:15. Aceasta este deşertăciune adevărată, rodul rătăcirii, şi la vremea pedepsei va pieri.
Ier.10:16. Iar soarta lui Iacov nu este ca a neamurilor, că Dumnezeul lui este făcătorul a toate, iar
Israel este toiagul moştenirii Lui; şi numele Lui este Domnul Savaot.
Ier.10:17. O, tu, care eşti împresurată, strânge-ţi de pe pământ avuţia, că aşa zice Domnul:
Ier.10:18. "Iată de data aceasta voi arunca pe locuitorii ţării acesteia şi-i voi mâna la lac strâmt, ca să
fie prinşi".
Ier.10:19. Atunci vei grăi: "Vai mie din pricina rănii mele! Rana mea e dureroasă; însă îmi zic: Aceasta
este nenorocirea mea, dar o voi îndura!
Ier.10:20. Cortul îmi este pustiit şi toate funiile lui sunt rupte; fiii mei m-au părăsit şi nu mai sunt, şi
n-are cine să-mi întindă cortul şi să-mi ridice pânzele.
Ier.10:21. Pentru că păstorii şi-au ieşit din minte şi n-au căutat pe Domnul şi de aceea s-au şi purtat
ei nebuneşte şi toată turma ei s-a risipit".
Ier.10:22. Iată, vine vuiet şi zgomot mare din partea de miazănoapte ca să pustiiască cetăţile lui Iuda
şi să le facă locuinţă şacalilor.
Ier.10:23. Ştiu, Doamne, că nu este în voia omului calea lui, nici în voia celui ce merge, putinţa să-şi
îndrepte paşii săi.
Ier.10:24. Pedepseşte-mă, Doamne, dar după dreptate şi nu întru mânia Ta, ca să nu mă micşorezi.
Ier.10:25. Varsă-ţi iuţimea Ta asupra neamurilor care nu Te cunosc şi asupra popoarelor care nu
cheamă numele Tău, că acelea au mâncat pe Iacov, l-au mistuit şi l-au stins şi locuinţele lui
le-au pustiit.
CAP. 11
Ruperea legăturii cu Dumnezeu. Sfat viclean împotriva proorocului.
Ier.11:1. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia :

Ier.11:2. "Ascultă cuvintele legământului acestuia şi spune bărbaţilor lui Iuda şi celor ce locuiesc în
Ierusalim şi le zi:
Ier.11:3. Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat să fie omul care nu ascultă cuvintele
acestui legământ,
Ier.11:4. Pe care l-am dat Eu părinţilor voştri când i-am scos din pământul Egiptului şi din cuptorul
cel de fier şi le-am zis: Ascultaţi glasul Meu şi faceţi tot ce v-am poruncit, şi veţi fi poporul
Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru,
Ier.11:5. Ca să împlinesc jurământul cu care M-am jurat părinţilor voştri, că le voi da o tară în care
curge lapte şi miere, cum este astăzi". Şi eu am răspuns: "Aşa, Doamne!"
Ier.11:6. Iar Domnul mi-a zis iarăşi: "Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele
Ierusalimului şi zi: ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi le împliniţi!
Ier.11:7. Căci am înştiinţat necontenit pe părinţii voştri, din ziua în care i-am scos din ţara Egiptului
şi până astăzi; i-am înştiinţat fără încetare şi le-am zis: Ascultaţi glasul Meu!
Ier.11:8. Dar ei n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci au umblat fiecare după inima sa cea rea
şi îndărătnică. De aceea am adus asupra lor toate cele spuse în legământul acesta pe care
l-am poruncit să-l ţină, şi nu l-au ţinut".
Ier.11:9. Şi iarăşi mi-a zis Domnul: "Între bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se pune la cale
răzvrătire;
Ier.11:10. Ei s-au întors iarăşi la fărădelegile strămoşilor lor, care n-au voit să asculte cuvintele Mele şi
au mers după dumnezei străini, slujind acelora. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat
legământul Meu, pe care l-am încheiat cu părinţii lor.
Ier.11:11. De aceea, aşa zice Domnul: Iată voi aduce asupra lor nenorociri, de care nu se vor putea
izbăvi şi, când vor striga către Mine, nu-i voi auzi.
Ier.11:12. Atunci cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor alerga şi vor striga către dumnezeii pe
care-i tămâiază, dar aceia nu le vor ajuta în vremea nenorocirii lor.
Ier.11:13. Căci câte cetăţi ai, tot atâţia dumnezei ai, Iuda, şi câte uliţi sunt în Ierusalim , tot atâtea
sunt şi jertfelnicele celui de ruşine, jertfelnicele pentru tămâierea lui Baal.
Ier.11:.14. Tu însă nu te ruga pentru poporul acesta şi nu înălţa pentru e! rugăciune şi cereri, căci nu
voi auzi când vor striga către Mine în vremea nenorocirii lor.
Ier.11:15. Ce cauţi, iubitul Meu popor, în templul Meu, când în acesta se săvârşesc atâtea netrebnicii?
Jertfele nu-li vor ajuta când, făcând rău, te bucuri.
Ier.11:16. Măslin verde, împodobit cu roade frumoase, te-a numit Domnul. Iar acum în zgomotul
cumplitei tulburări a aprins foc împrejurul lui şi ramurile lui s-au stricat.
Ier.11:17. Domnul Savaot, Cel ce te-a sădit, a hotărât asupra ta nenorocirea pentru răutatea pe care
casa lui Israel şi casa lui Iuda şi-au pricinuit-o singure, împingându-Mă la mânie prin
tămâierea lui Baal".
Ier.11:18. Domnul mi-a descoperit ca să ştiu şi mi-a arătat faptele lor.
Ier.11:19. Eu insă, ca un miel blând, dus la junghiere, nici nu ştiam că ei urzesc gânduri rele împotriva
mea, zicând: "Să-i punem lemn otrăvit în mâncarea lui şi să-l smulgem de pe pământul
celor vii, pentru ca nici numele să nu i se mai pomenească".
Ier.11:20. Dar Tu, Doamne al puterilor, Judecătorul cel drept, Care cercetezi inimile şi rărunchii, dă-mi
să văd răzbunarea Ta asupra lor, pentru că ţi-am încredinţat pricina mea.
Ier.11:21. Pentru aceasta, aşa zice Domnul despre oamenii din Anatot care caută sufletul meu şi zic:
"Nu mai prooroci în numele Domnului, ca să nu mori de mâinile noastre!"
51
Ier.11:22. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: "Iată, îi voi pedepsi şi tinerii lor vor muri de sabie, iar
fiii lor şi fiicele lor vor muri de foame;
Ier.11:23. Nu va scăpa nici unul, din ei, căci voi aduce nenorocirea asupra oamenilor din Anatot, în
anul când îi voi pedepsi.
CAP. 12
Fericirea amăgitoare a celor răi.
Ier.12:1. De voi intra la judecată cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea Ta, şi totuşi, despre
dreptate vreau să grăiesc cu Tine: "Pentru ce calea necredincioşilor este cu izbândă şi
pentru ce toţi călcătorii de lege sunt în fericire?
Ier.12:2. Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini, au crescut şi au făcut roade; Tu eşti aproape numai de
buzele lor, iar de inima lor eşti departe.
Ier.12:3. Pe mine însă mă cunoşti, Doamne, mă vezi şi cercetezi dacă inima mea este cu Tine.
Osebeşte-i dară, ca pe nişte oi de junghiat, şi pregăteşte-i pentru ziua junghierii.
Ier.12:4. Până când va jeli ţara şi iarba de prin toate ţarinile se va usca? Dobitoacele şi păsările pier
pentru necredinţa locuitorilor ei, că aceştia zic: "Domnul nu vede căile noastre!"
Ier.12:5. "Dacă alergând cu cei ce merg pe jos, ai ostenit, cum te vei lua la întrecere cu caii? Şi dacă
nu eşti în siguranţă intr-o ţară paşnică, ce vei face în hăţişurile Iordanului?
Ier.12:6. Că şi fraţii tăi şi casa tatălui tău se poartă necredincios cu tine şi strigă tare în urma ta. Şi
chiar când îţi grăiesc bine nu te încrede în ei", zice Domnul.
Ier.12:7. "Părăsit-am casa Mea şi moştenirea Mea am lăsat-o; dat-am pe iubita sufletului Meu în
mâinile vrăjmaşilor ei.
Ier.12:8. Făcutu-s-a moştenirea Mea pentru Mine ca un leu din pădure, ridicându-şi glasul împotriva
Mea, şi de aceea am urât-o.
Ier.12:9. Moştenirea Mea s-a făcut pentru Mine ca o pasăre de pradă pestriţă, asupra căreia au
năvălit din toate părţile celelalte păsări de pradă. Strângeţi-vă şi vă duceţi toate fiarele
câmpului, duceţi-vă şi o mâncaţi.
Ier.12:10. Mulţime de păstori au călcat via Mea, călcat-au cu picioarele lor partea Mea; partea Mea
cea iubită au făcut-o deşert neroditor.
Ier.12:11. Pustietate au făcut-o, şi ea, în pustiirea sa, plânge înaintea Mea. Toată ţara e pustiită,
pentru că pe nici un om nu-l doare inima de aceasta.
Ier.12:12. Pe toate dealurile din pustiu au venit prădători, că sabia Domnului mistuie totul de la o
margine la alta a ţării şi nici un muritor n-are pace.
Ier.12:.13. Semănat-au grâu şi au secerat spini! Muncit-au şi n-au avut nici un folos! Ruşinaţi-vă dar
de asemenea venituri ale voastre, pe care le aveţi din pricina mâniei celei aprinse a
Domnului!"
Ier.12:14. Aşa zice Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care năpădesc asupra părţii pe care El a
dat-o de moştenire poporului Său Israel: "Iată, îi voi smulge din ţara lor şi casa lui Iuda o
voi înlătura din mijlocul lor.
Ier.12:15. Dar după ce îi voi smulge, iarăşi ,i voi întoarce şi-i voi milui şi voi aduce pe fiecare la ţarina
sa şi la ogorul său.
Ier.12:16. Şi dacă vor învăţa ei căile poporului Meu, ca să jure pe numele Meu, zicând: "Viu este
Domnul", cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi aşezaţi în mijlocul
poporului Meu.
Ier.12:17. Iar de nu vor asculta, atunci ii voi dezrădăcina şi voi pierde cu totul poporul acesta", zice
Domnul.
CAP. 13
Prevestirea robiei Evreilor închipuită prin brâul de in şi foalele sparte.
Ier.13:1. Aşa mi-a grăit Domnul: "Mergi şi-ţi cumpără un brâu de în şi-l încinge peste mijlocul tău,
dar în apă să nu-l bagi!"
Ier.13:2. Şi am cumpărat brâul, după cuvântul Domnului, şi l-am încins peste coapsele mele.
Ier.13:3. Apoi a fost cuvântul Domnului iarăşi către mine şi mi-a zis:
Ier.13:4. "Ia brâul, pe care l-ai cumpărat şi care este peste coapsele tale, şi, sculându-te, du-te la
Eufrat şi-l ascunde acolo în crăpătura unei stânci!"
Ier.13:5. Şi m-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul.
Ier.13:6. Iar după ce au trecut mai multe zile, mi-a zis Domnul: "Scoală, du-te la Eufrat şi ia de
acolo brâul, pe care ti-am poruncit să-l ascunzi acolo!"
Ier.13:7. Şi m-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul unde-l ascunsesem; dar iată
brâul se stricase şi nu mai era bun de nimic.
Ier.13:8. Atunci a fost cuvântul Domnului către mine:
Ier.13:9. "Iată ce zice Domnul: Aşa voi sfărâma mândria lui Iuda şi trufia cea mare a Ierusalimului .
Ier.13:10. Acest popor rău, care nu vrea să asculte cuvintele Mele, ci trăieşte după îndărătnicia inimii
lui, merge pe urmele altor dumnezei şi se închină şi slujeşte lor, va fi ca brâul acesta care
nu este bun de nimic.
Ier.13:11. Că precum e brâul aproape de coapsele omului, aşa am apropiat Eu de Mine toată casa lui
Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să-Mi fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea
şi slava Mea, dar ei n-au ascultat.
52
Ier.13:12. De aceea, spune-le cuvântul acesta: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Tot urciorul se
umple de vin. Şi ei toţi vor zice: Au doară noi nu ştim că tot urciorul se umple de vin?
Ier.13:13. Iar tu să le spui: Aşa zice Domnul: Iată, Eu voi umple cu vin până la îmbătare pe toţi
locuitorii ţării acesteia, pe regii care şed pe scaunul lui David, pe preoţi, pe prooroci şi, pe
toţi locuitorii Ierusalimului ,
Ier.13:14. Şi-i voi zdrobi pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa şi nu-i
voi milui, nici Îmi va fi milă ca să-i pierd.
Ier.13:15. Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul grăieşte:
Ier.13:16. Daţi slavă Domnului Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul şi până nu se lovesc
picioarele voastre de munţii nopţii. Voi veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra
morţii, o va preface în negură adâncă.
Ier.13:17. Iar dacă nu ascultaţi acestea, atunci sufletul meu va plânge în locuri tainice mândria
voastră şi va plânge amar şi ochii mei vor vărsa lacrimi, pentru că turma Domnului va fi
dusă în robie.
Ier.13:18. Spune regelui şi reginei: Smeriţi-vă şi şedeţi mai jos, deoarece a căzut de pe capul vostru
cununa slavei voastre!
Ier.13:19. Cetăţile din Negheb sunt închise şi n-are cine le deschide. Iuda tot va fi dus în robie; în
întregime va fi dus în robie.
Ier.13:20. Ridicaţi-vă ochii voştri şi priviţi pe cei ce vin de la miazănoapte! Unde este turma ce ţi s-a
dat, turma ta cea frumoasă?
Ier.13:21. Fiica Sionului, ce vei zice tu când te vor cerceta, ca biruitori, cei pe care i-ai obişnuit să-ţi
fie prieteni apropiaţi? Nu te vor cuprinde durerile ca pe femeia care naşte?
Ier.13:22. Iar de vei zice în inima ta: "Pentru ce au venit peste mine acestea?" Ţi se va răspunde:
Pentru mulţimea nelegiuirilor tale ţi s-au desfăcut poalele şi ţi s-au dezgolit picioarele tale.
Ier.13:23. Poate oare să-şi schimbe etiopianul pielea sa şi leopardul petele sale? Aşa şi voi! Puteţi oare
să faceţi bine, când sunteţi deprinşi a face rău?
Ier.13:24. De aceea Eu vă voi spulbera ca pleava împrăştiată de vântul pustiului.
Ier.13:25. Fiica Sionului, iată soarta ta, plata răzvrătirii tale, măsurată ţie de Mine, zice Domnul,
pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în minciună.
Ier.13:26. De aceea ţi se vor da poalele peste cap, ca să se dezgolească ruşinea ta.
Ier.13:27. Văzut-am desfrânarea ta şi strigătele tale de plăcere, netrebniciile tale şi urâciunile tale de
pe dealuri şi din câmp. Vai ţie, Ierusalim e, tu eşti necurat! Dar până când...?"
CAP. 14
Pedeapsa cu secetă şi foamete. Rugăciunea proorocului.
Ier.14:1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia în vremea secetei.
Ier.14:2. Plânge Iuda şi porţile Ierusalimului au căzut şi stau înnegrite pe pământ, şi strigăt se
ridică din Ierusalim .
Ier.14:3. Cei mari trimit pe cei mici după apă; aceştia merg la fântâni, dar nu găsesc apă, şi se
întorc înapoi cu vasele goale; de aceea se ruşinează, roşesc şi îşi acopăr capetele.
Ier.14:4. Ogoarele au crăpat, pentru că n-a fost ploaie pe pământ; de aceea plugarii îşi acoperă
capetele şi sunt tulburaţi.
Ier.14:5. Până şi cerboaica naşte în câmp şi îşi părăseşte puii, pentru că nu este iarbă.
Ier.14:6. Şi asinii sălbatici stau în locuri înalte şi înghit aer, ca şacalii, şi ochii li s-au înfundat, pentru
că n-au iarbă.
Ier.14:7. Deşi fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, dar Tu, Doamne, fă milă cu noi
pentru numele Tău! Mare este abaterea noastră şi am păcătuit înaintea Ta.
Ier.14:8. Nădejdea lui Israel şi Izbăvitorul lui la vreme de strâmtorare, pentru ce eşti ca un străin în
ţara aceasta şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte?
Ier.14:9. Pentru ce eşti Tu ca un om fără vlagă şi ca un războinic care nu poate ajuta? Totuşi Tu,
Doamne, eşti în mijlocul nostru şi numele Tău este chemat asupra noastră: Nu ne lăsa!
Ier.14:10. Aşa zice Domnul către poporul acesta: "Pentru că le place să rătăcească şi nu-şi cruţă
picioarele, de aceea Domnul nu mai găseşte plăcere în ei; pomeneşte acum fărădelegile lor
şi numeşte păcatele lor".
Ier.14:11. Apoi Domnul mi-a spus: "Tu să nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui.
Ier.14:12. De vor posti, nu voi auzi strigarea lor; de vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi primi,
ci cu sabie, cu foamete şi cu molimă îi voi pierde".
Ier.14:13. Atunci am zis: "Doamne Dumnezeule! Iată ce le grăiesc proorocii: Nu veţi vedea sabie şi
foamete nu va fi la voi, ci voi da în locul acesta pace necontenită".
Ier.14:14. Iar Domnul mi-a răspuns: "Proorocii proorocesc lucruri mincinoase în numele Meu; Eu nu i-
am trimis, nici nu ie-am dat poruncă şi nici nu le-am grăit; ci ei vă vestesc vedenii
mincinoase, proorociri deşarte şi închipuiri ale inimii lor".
Ier.14:15. De aceea, aşa zice Domnul despre prooroci: "Ei proorocesc în numele Meu, dar Eu nu i-am
trimis; ei zic: "Sabie şi foamete nu va fi în ţara aceasta", dar de sabie şi de foamete vor
pieri aceşti prooroci şi poporul căruia au proorocit ei.
Ier.14:16. Va fi risipit pe uliţele Ierusalimului de foamete şi de sabie, şi nu va avea cine să-i îngroape
pe ei şi pe femeile lor, pe fiii lor şi pe fiicele lor, că Eu voi vărsa asupra lor răutatea lor.
Ier.14:17. şi să le mai spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi ziua şi noaptea şi nu se opresc!
Căci cu bătaie mare a fost bătută fecioara, fiica poporului Meu, şi cu lovitură grea.
53
Ier.14:18. De ies în câmp, iată numai oameni ucişi cu sabia! De intru în cetate, iată numai oameni
istoviţi de foame! Chiar şi proorocul şi preotul rătăcesc prin ţară fără să ştie unde merg".
Ier.14:19. Atunci am zis iarăşi: "Lepădat-ai Tu oare cu totul pe Iuda? Au doar Te-a dezgustat cu totul
Sionul? Pentru ce ne-ai lovit aşa, încât nu mai avem leac? Aşteptăm pace, dar iată nu vine
nimic bun! Aşteptăm vremea vindecării, şi iată grozăvie!
Ier.14:20. Mărturisim, Doamne, necredinţa noastră şi fărădelegile părinţilor noştri, că am păcătuit
înaintea Ta. Nu ne lepăda pe noi pentru numele Tău! Nu necinsti tronul slavei Tale! Adu-ţi
aminte şi nu strica legământul Tău cu noi!
Ier.14:21. Sunt oare printre dumnezeii deşerţi ai neamurilor dătători de ploaie? Sau poate oare cerul
singur să verse apă? Au nu eşti Tu, Doamne Dumnezeule, Cel ce dai ploaie? În Tine
nădăjduim, că Tu faci toate!"
CAP. 15
Răspunsul Domnului. Plângerea proorocului.
Ier.15:1. Şi mi-a zis iarăşi Domnul: "Chiar Moise şi Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot
nu s-ar îndupleca spre poporul acesta. Izgoneşte-i de la faţa Mea, ca să se ducă.
Ier.15:2. Iar de-ii vor zice: "Unde să ne ducem?" să le spui: Aşa zice Domnul: "Cel rânduit pentru
moarte să se ducă la moarte, cel pentru sabie, la sabie, cel pentru foamete, la foamete, şi
cel pentru robie, în robie!
Ier.15:3. Voi trimite asupra lor patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabia, ca să-i taie, câinii, ca să-
i sfâşie, păsările cerului şi fiarele câmpului, ca să-i piardă.
Ier.15:4. Şi-i voi da spre muncă la toate regatele pământului, pentru Manase, fiul lui Iezechia, regele
lui Iuda, şi pentru cele ce a făcut el în Ierusalim .
Ier.15:5. Oare cui îi va părea rău de tine, Ierusalim e, şi cine-ii va arăta milă sau cine va veni la tine
şi te va întreba de sănătate?
Ier.15:6. Pentru că tu M-ai lăsat, zice Domnul, şi te-ai întors înapoi, de aceea-Mi voi întinde mâna
Mea asupra ta şi te voi pierde, că M-am săturat miluindu-te.
Ier.15:7. Cu vânturătoarea îi voi vântura la porţile ţării, îi voi lipsi de copii şi voi pierde pe poporul
Meu, dar tot nu se vor întoarce din căile lor.
Ier.15:8. Văduvele lor sunt mai multe decât nisipul mării. Voi aduce un pustiitor în plină amiază
asupra lor, asupra mamelor celor tinere, şi va cădea asupra lor, fără de veste, frică şi
groază.
Ier.15:9. Cea care născuse şapte copii zace în neputinţă, îşi dă duhul şi-i apune soarele încă ziuă
fiind; este ruşinată şi ocărâtă. Pe cei rămaşi îi voi da sabiei înaintea ochilor vrăjmaşilor lor",
zice Domnul.
Ier.15:10. Vai de mine, mamă, că m-ai născut să fiu om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara!
Nimănui n-am dat cu dobândă şi nici mie nu mi-a dat nimeni cu dobândă, şi tot mă
blestemă toţi.
Ier.15:11. Zis-a Domnul: "Da, te voi întări pentru binele tău; singur voi conduce pe vrăjmaşul tău să
te roage la vreme de nenorocire şi de restrişte.
Ier.15:12. Poate cineva să rupă fierul, fierul de la miazănoapte şi arama?
Ier.15:13. Averea ta şi comorile tale le voi da pradă fără plată, pentru toate păcatele tale, în toate
hotarele tale;
Ier.15:14. Şi le voi trimite cu vrăjmaşii tăi într-o ţară pe care tu n-o cunoşti, că s-a aprins focul mâniei
Mele şi va arde peste voi".
Ier.15:15. O, Doamne, Tu ştii toate! Adu-ţi aminte de mine, cercetează-mă şi mă răzbună împotriva
prigonitorilor mei! Nu mă pierde după îndelungata Ta răbdare, ştiind că pentru Tine sufăr
ocara.
Ier.15:16. Aflat-am cuvintele Tale şi le-am sorbit şi cuvântul Tău a fost bucurie şi veselie pentru inima
mea, că s-a chemat asupra mea numele Tău, Doamne Dumnezeul puterilor.
Ier.15:17. În adunarea celor ce râd n-am şezut, nici m-am veselit, ci am stat singur sub mâna Ta ce
apasă asupra mea, că Tu mă umpluseşi de mânie.
Ier.15:18. De ce este aşa de grea boala mea şi de ce rana mea este aşa de greu de vindecat, încât nu
suferă doctorie? Oare vei fi Tu pentru mine ca un izvor amăgitor şi ca o apă înşelătoare?
Ier.15:19. Şi la acestea Domnul mi-a răspuns aşa: "De te vei întoarce, Eu te voi aduce la starea cea
dintâi şi vei sta înaintea feţei Mele; dacă tu vei deosebi lucrul de preţ de cel fără de preţ,
vei fi ca gura Mea; şi nu te vei întoarce la ei, ci ei se vor întoarce la tine;
Ier.15:20. Şi te voi face pentru poporul acesta zid tare de aramă. Vor lupta împotriva ta, dar nu te vor
birui, pentru că Eu sunt cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.
Ier.15:21. Şi te voi scăpa din mâna celor răi; te voi izbăvi din mina asupritorilor".
CAP. 16
O nouă prevestire despre judecăţile lui Dumnezeu. Robia şi izbăvirea poporului.
Ier.16:1. Şi a fost cuvântul Domnului către mine:
Ier.16:2. "Să nu-îi iei femeie şi să nu ai nici fii, nici fiice în locul acesta,
Ier.16:3. Deoarece aşa grăieşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre
mamele care îi vor naşte şi despre părinţii care îi vor face pe pământul acesta:
54
Ier.16:4. Vor muri de moarte grea şi nu vor fi nici bociţi, nici îngropaţi, ci vor fi ca gunoiul pe faţa
pământului; vor fi pierduţi prin sabie şi foamete şi trupurile lor vor fi mâncarea păsărilor
cerului şi fiarelor pământului".
Ier.16:5. Şi iarăşi a zis Domnul: "Să nu intri în casa celor ce jelesc şi să nu te duci să plângi şi să
jeleşti cu ei, căci am luat de la poporul acesta pacea Mea, mila şi părerea de rău, zice
Domnul.
Ier.16:6. Şi vor muri cei mari şi cei mici în pământul acesta, şi nu vor fi îngropaţi, şi după ei nimeni
nu va plânge, nimeni nu-şi va face tăieturi, nici se va tunde pentru ei.
Ier.16:7. Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da
cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor.
Ier.16:8. De asemenea să nu intri în casa ospăţului, ca să şezi cu ei să mănânci şi să bei, că aşa zice
Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
Ier.16:9. Iată, voi curma în locul acesta chiar în zilele voastre şi sub ochii voştri glasul bucuriei şi
glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei.
Ier.16:10. Când vei spune poporului acestuia toate acestea şi când ei îţi vor zice: "Pentru ce a rostit
Domnul asupra noastră această mare nenorocire? Care este nedreptatea noastră şi care
este păcatul cu care am păcătuit noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru?"
Ier.16:11. Atunci să le spui: Pentru că părinţii voştri M-au părăsit, zice Domnul, şi s-au dus după alţi
dumnezei, au slujit acelora şi li s-au închinat, iar pe Mine M-au părăsit şi legea Mea n-au
păzit-o.
Ier.16:12. Dar voi faceţi încă şi mai rău decât părinţii voştri, şi trăiţi fiecare după inima voastră cea
rea şi îndărătnică şi nu Mă ascultaţi.
Ier.16:13. De aceea vă voi arunca din ţara aceasta într-o rară pe care n-aţi cunoscut-o nici voi, nici
părinţii voştri, şi veţi sluji acolo ziua şi noaptea la alţi dumnezei, că Eu nu vă voi arăta
îndurare.
Ier.16:14. Pentru că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe
fiii lui Israel din ţara Egiptului",
Ier.16:15. Ci, "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara cea de la miazănoapte şi din
toate ţările în care-i izgonise", că îi voi întoarce în ţara pe care le-am dăruit-o părinţilor lor.
Ier.16:16. Iată, voi trimite mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; iar apoi voi trimite
mulţime de vânători, şi-i vor vâna de prin toţi munţii, de pe toate dealurile şi de prin
crăpăturile stâncilor.
Ier.16:17. Pentru că ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor, care nu sunt ascunse de la faţa Mea, şi
nedreptatea lor nu se ascunde privirilor Mele.
Ier.16:18. Şi le voi răsplăti mai întâi pentru nedreptatea lor şi pentru îndoitul lor păcat, pentru că au
spurcat ţara Mea eu stârvurile grozăviilor lor şi cu urâciunile lor au umplut moştenirea
Mea".
Ier.16:19. Doamne, puterea mea, tăria mea şi scăparea mea la vreme de necaz, la Tine vor veni
popoarele de la marginile pământului şi vor zice: "Numai minciună au moştenit părinţii
voştri, idoli deşerţi, care nu sunt de nici un folos!"
Ier.16:20. "Poate oare omul să-şi facă dumnezei, care, de altfel, nici nu sunt dumnezei? De aceea iată
le voi arăta acum, le voi arăta mâna Mea şi puterea Mea şi vor afla că numele Meu este
Domnul!"
CAP. 17
Pedeapsa celor răzvrătiţi. Cinstirea zilei a şaptea.
Ier.17:1. "Păcatul lui Iuda este scris cu condei de fier , cu vârf de diamant este săpat pe lespedea
inimii lor şi pe coarnele jertfelnicelor lor.
Ier.17:2. Ca de copiii lor îşi aduc aminte de jertfelnicele lor şi de locurile de jertfă de pe sub copacii
verzi şi de pe vârfurile dealurilor.
Ier.17:3. Ierusalim e, muntele Meu, câmpul, avuţia şi toate comorile tale le voi da spre pradă; voi da
şi locurile tale înalte din toate hotarele tale, pentru păcatele tale.
Ier.17:4. Şi tu prin tine însuţi te vei lipsi de moştenirea ta, pe care ţi-am dat-o Eu şi te voi da în
robie vrăjmaşilor tăi, în ţara pe care tu n-o ştii, pentru că ai aprins focul mâniei Mele şi în
veci va arde".
Ier.17:5. Aşa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup
omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.
Ier.17:6. Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile
arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit.
Ier.17:7. Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul,
Ier.17:8. Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă râu şi nu
ştie când vine arşiţa; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme şi nu încetează a
rodi.
Ier.17:9. Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată! Cine o va cunoaşte!
Ier.17:10. Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui şi
după roada faptelor lui.
Ier.17:11. Prepeliţa cloceşte ouăle pe care nu le-a ouat; aşa este şi cel ce câştigă avuţie nedreaptă, o
lasă la jumătatea zilelor sale şi la sfârşitul său se va trezi că este un nebun".
Ier.17:12. Tronul slavei, înălţat de la început, este locul sfinţirii noastre.
55
Ier.17:13. Tu, Doamne, eşti nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc se vor ruşina, că Tu ai zis: "Cei
ce se depărtează de Mine vor fi scrişi pe pulbere, pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul
apei celei vii".
Ier.17:14. Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă şi voi fi mântuit, căci Tu eşti lauda
mea!
Ier.17:15. Iată acestea-mi zic ei: "Unde este cuvântul Domnului? Să vină!"
Ier.17:16. Eu nu te-am îndemnat totuşi la mai rău, nici n-am dorit ziua nenorocirii. Tu ştii acestea; şi
ce a ieşit din gura mea e descoperit înaintea feţei Tale.
Ier.17:17. Nu fi pricină de groază pentru mine, că Tu eşti nădejdea mea în ziua strâmtorării.
Ier.17:18. Să nu mă ruşinez eu, ci să se ruşineze apăsătorii mei; ei să tremure, dar să nu tremur eu!
Adu asupra lor ziua necazului şi zdrobeşte-i cu zdrobire îndoită.
Ier.17:19. Aşa mi-a zis Domnul: "Du-te şi stai la poarta fiilor poporului, pe care intră regii lui Iuda, şi
pe care ies ei, şi la toate porţile Ierusalimului ,
Ier.17:20. Şi le spune: Regii lui Iuda şi tot Iuda şi toii locuitorii Ierusalimului , care intraţi pe porţile
acestea, ascultaţi cuvântul acesta:
Ier.17:21. Aşa grăieşte Domnul: "Păziţi-vă sufletele şi nu duceţi sarcini în ziua de odihnă, nici le băgaţi
pe porţile Ierusalimului ;
Ier.17:22. Nu scoateţi sarcini din casele voastre în ziua odihnei şi nu vă îndeletniciţi cu nici un fel de
muncă, ci sfinţiţi ziua odihnei, aşa cum am poruncit Eu părinţilor voştri,
Ier.17:23. Care n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au învârtoşat neascultarea, ca să nu
îndeplinească şi să nu ia învăţătură.
Ier.17:24. De Mă veţi asculta, zice Domnul, şi nu veţi aduce sarcini pe porţile acestei cetăţi în ziua
odihnei; ci veţi sfinţi ziua odihnei şi nu vă veţi îndeletnici în acea zi cu nici o muncă,
Ier.17:25. Atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra regi care şed pe scaunul lui David, în alai de care şi
de cai, ei şi căpeteniile oştirii lor, oamenii din Iuda şi locuitorii Ierusalimului ; şi cetatea
aceasta în veac va fi locuită.
Ier.17:26. Şi vor veni din cetăţile lui Iuda, din împrejurimile Ierusalimului şi din pământul lui
Veniamin, din şes, din munţi şi de la miazăzi, şi vor aduce arderi de tot şi jertfe, prinoase şi
tămâie şi jertfe de mulţumire în templul Domnului.
Ier.17:27. Iar de nu Mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua odihnei şi să nu duceţi sarcini, când intraţi pe
porţile Ierusalimului în ziua odihnei, voi aprinde foc la porţile lui şi va arde palatele
Ierusalimului şi nu se va stinge".
CAP. 18
Vasul olarului şi neascultarea poporului.
Ier.18:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia şi i-a zis:
Ier.18:2. "Scoală şi intră în casa olarului şi acolo îţi voi vesti cuvintele Mele!"
Ier.18:3. Şi am intrat eu în casa olarului şi iată acesta lucra cu roata şi vasul pe care-l făcea olarul
din lut s-a stricat în mâna lui; dar olarul a făcut dintr-însul alt vas, cum a crezut că-i mai
bine să-l facă.
Ier.18:4. Şi a fost cuvântul Domnului iarăşi către mine şi mi-a zis: "Casa lui Israel, oare nu pot să
fac şi Eu cu voi, ca olarul acesta, zice Domnul?
Ier.18:5. Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteţi şi voi în mâna Mea, casa lui Israel!
Ier.18:6. Dacă voi zice cândva despre un popor, sau despre un rege, că-l voi dezrădăcina, îl voi
sfărâma şi-l voi pierde;
Ier.18:7. Şi dacă poporul acela, despre care am zis Eu acestea, se va întoarce de la faptele lui cele
rele, atunci voi îndepărta răul ce gândeam să-i fac.
Ier.18:8. Sau dacă voi zice despre un popor sau despre un rege că-l voi întocmi şi-l voi întări,
Ier.18:9. Şi dacă acela va face rele înaintea ochilor Mei şi nu va asculta de glasul Meu, atunci voi
schimba binele cu care voiam să-l fericesc.
Ier.18:10. Spune deci bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului : Aşa zice Domnul: Iată, Eu vă
gătesc rele şi uneltiri împotriva voastră. Aşadar să se întoarcă fiecare de la calea lui cea
rea; îndreptaţi-vă căile şi purtările voastre!
Ier.18:11. Dar ei zic: "Este zadarnic! Noi vom trăi după gândul nostru şi ne vom purta fiecare după
învârtoşarea inimii noastre celei rele".
Ier.18:12. De aceea, aşa zice Domnul: "Întrebaţi popoarele: Auzit-a oare cineva asemenea lucru?
Lucruri peste măsură de urâcioase a făcut fecioara lui Israel.
Ier.18:13. Părăseşte oare zăpada Libanului stânca muntelui? Ori seacă apele ce vin de departe şi sunt
reci şi curgătoare?
Ier.18:14. Poporul Meu însă M-a părăsit. Tămâiază idoli, s-a poticnit în căile sale şi a părăsit căile cele
vechi, ca să umble pe poteci şi pe drumuri nebătătorite, ca să-şi facă ţara grozăvie şi
batjocură veşnică,
Ier.18:15. Încât tot cel ce va trece prin aceasta să se mire şi să clatine din cap.
Ier.18:16. Îi voi spulbera înaintea vrăjmaşilor ca vântul cel de la răsărit, şi nu faţa, ci spatele îl voi
întoarce spre ei în ziua necazului lor".
Ier.18:17. Zis-au ei: "Veniţi să uneltim împotriva lui Ieremia , că nu va pieri legea din mâna preotului,
nici sfatul de la înţelept, nici cuvântul (lui Dumnezeu) de la prooroc. Veniţi să-l biruim cu
limba şi să nu luăm aminte la cuvintele lui!
Ier.18:18. Ia aminte la mine, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei!
56
Ier.18:19. Se cuvine oare a răsplăti cu rău pentru bine? Ei însă sapă groapă sufletului meu. Adu-ţi
aminte că stau înaintea feţei Tale, ca să grăiesc bine de ei şi ca să abat de la ei mânia Ta.
Ier.18:20. Dă dar pe fiii lor la foamete şi pune-i sub sabie! Femeile lor să fie fără copii şi văduve,
bărbaţii lor să fie loviţi de moarte şi tinerii lor să fie ucişi cu sabia. în război.
Ier.18:21. Bocete să se audă prin casele lor, când fără de veste vei aduce oştiri asupra lor, că sapă
groapă ca să mă prindă şi pe ascuns au întins curse pentru picioarele mele.
Ier.18:22. Dar Tu, Doamne, ştii tot ce uneltesc ei împotriva mea ca să mă omoare! Nu ierta
nedreptatea lor şi păcatul lor nu-l şterge dinaintea feţei Tale! Doboară-i înaintea Ta şi
lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!
CAP. 19
Prevestirea dărâmării Ierusalimului .
Ier.19:1. Aşa a zis Domnul: "Mergi şi cumpără o oală de lut de la olar; ia cu tine pe cei mai bătrâni
din popor şi din căpeteniile preoţilor şi ieşi în valea Ben-Hinom, care este la Poarta Olăriei.
Ier.19:2. Acolo să rosteşti cuvintele pe care ti le voi spune şi să zici:
Ier.19:3. "Regi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului , ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa grăieşte
Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată voi aduce aşa strâmtorare asupra lacului
acestuia, încât, auzind cineva, să-i ţiuie urechile,
Ier.19:4. Pentru că M-au părăsit, au înstrăinat lacul acesta şi tămâiază pe el alţi dumnezei, pe care
nu i-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi nici regii lui Iuda; au umplut locul acesta de
sângele nevinovaţilor şi au făcut înălţimi pentru Baal, ca să ardă pe fiii lor cu foc.
Ier.19:5. Ei aduc ardere de tot pentru Baal, ceea ce Eu nu le-am poruncit, nici le-am grăit şi ceea ce
nici prin minte nu Mi-a trecut.
Ier.19:6. De aceea iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai chema Tofet sau valea
fiilor lui Hinom, ci valea uciderii.
Ier.19:7. Voi pierde cu desăvârşire pe Iuda şi Ierusalimul în locul acesta şi-i voi răpune cu sabia
înaintea vrăjmaşilor lor şi cu mâna celor ce caută sufletul lor, şi voi da trupurile lor spre
hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.
Ier.19:8. Voi face cetatea aceasta pustie şi batjocură. Tot cel ce va trece prin ea se va mira şi va
fluiera a pustiu, văzând toate rănile ei.
Ier.19:9. Şi-i voi ospăta cu carnea fiilor lor şi cu carnea fiicelor lor; şi va mânca fiecare carnea
aproapelui său, fiind în împresurare şi în strâmtorare, când îi vor strâmtora vrăjmaşii lor şi
cei ce vor să le ia viaţa.
Ier.19:10. Apoi să spargi oala înaintea ochilor bărbaţilor acelora, care vor merge cu tine, şi să le zici:
Ier.19:11. "Iată ce zice Domnul Savaot: Voi sfărâma poporul acesta şi cetatea aceasta, aşa cum am
sfărâmat vasul olarului, care nu mai poate fi făcut la loc, şi-i vor îngropa în Tofet din pricina
lipsei de loc pentru îngropare.
Ier.19:12. Aşa voi face cu locul acesta, zice Domnul, şi cu locuitorii lui, şi voi face cetatea aceasta ca
Tofetul.
Ier.19:13. Şi casele Ierusalimului şi casele regilor lui Iuda vor fi necurate, ca Tofetul, pentru că pe
acoperişul tuturor caselor s-aduce tămâie întregii oştiri cereşti şi se săvârşesc turnări în
cinstea dumnezeilor străini".
Ier.19:14. Şi s-a întors Ieremia din Tofet, unde-l trimisese Domnul să proorocească, şi a stat în
curtea templului Domnului şi a zis către tot poporul:
Ier.19:15. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată voi aduce asupra cetăţii acesteia şi
asupra celorlalte cetăţi toate nenorocirile pe care le-am rostit împotriva ei, pentru că şi-au
învârtoşat inima şi nu ascultă cuvintele Mele".
CAP. 20
Ieremia în temniţă. Plângerea lui.
Ier.20:1. Auzind Paşhurr, fiul preotului Imer, care era supraveghetor în templul Domnului, că Ieremia
a profeţit aceste cuvinte,
Ier.20:2. A lovit Paşhurr pe Ieremia proorocul şi l-a aruncat în temniţa care se afla la poarta cea de
sus a lui Veniamin, în templul Domnului.
Ier.20:3. Dar a doua zi Paşhurr a dat drumul lui Ieremia din temniţă şi Ieremia i-a zis: "Domnul nu
te mai numeşte Paşhurr (Noroc din toate părţile), ci Magor Misabib (Spaimă din toate
părţile),
Ier.20:4. Pentru că aşa zice Domnul: Iată, te voi face groază şi pentru tine însuţi şi pentru toţi
prietenii tăi; aceştia vor cădea de sabia vrăjmaşilor lor şi ochii tăi vor vedea aceasta. Şi pe
tot Iuda îl voi da în mâinile regelui Babilonului, care-i va duce la Babilon şi-i va lovi cu
sabia.
Ier.20:5. Şi toată bogăţia cetăţii acesteia, toată agonisita ei, toate cele de preţ ale ei şi toate
comorile regilor lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, care, jefuindu-le, le vor lua şi le
vor duce la Babilon.
Ier.20:6. Iar tu, Paşhurr, cu toii cei ce trăiesc în casa ta, vă veţi duce în robie şi, mergând la Babilon,
vei muri acolo şi acolo vei fi îngropat şi tu şi toţi prietenii tăi, cărora tu le-ai proorocit
mincinos.
Ier.20:7. Doamne, Tu m-ai aprins şi iată sunt înflăcărat; Tu eşti mai tare decât mine şi ai biruit, iar
eu în toate zilele sunt batjocorit şi fiecare îşi bate joc de mine;
57
Ier.20:8. Că de când vorbesc, scoţând strigăte împotriva silniciei şi rostind pustiirea, cuvântul
Domnului s-a prefăcut în ocară pentru mine şi în batjocură zilnică.
Ier.20:9. De aceea mi-am zis: "Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai grăi, în numele Lui!" Dar iată
era în inima mea ceva, ca un fel de foc aprins, închis în oasele mele, şi eu mă sileam să-l
înfrânez şi n-am putut;
Ier.20:10. Că am auzit ocări de la mulţi şi ameninţări din toate părţile, zicând: "Pârâţi-l şi-l vom pârî şi
noi!" Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, mă pândesc să vadă nu cumva mă voi poticni, şi
ziceau: "Poate va cădea şi-l vom birui şi ne vom răzbuna pe el!"
Ier.20:11. Dar Domnul este cu mine, ca un apărător puternic. De aceea prigonitorii mei se vor poticni
şi nu vor birui; se vor face de ruşine, pentru că n-au izbutit; ocara lor va fi veşnică şi
niciodată nu se va uita.
Ier.20:12. Doamne al puterilor, Cel ce cercetezi cu dreptate şi pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să
văd răzbunarea Ta asupra lor, că ţie ţi-am încredinţat pricina mea!
Ier.20:13. Cântaţi Domnului! Lăudaţi pe Domnul, căci El izbăveşte sufletul celui împilat din mâna
făcătorilor de rele.
Ier.20:14. Blestemată fie ziua în care m-am născut, ziua în care m-a născut maică-mea să nu fie
binecuvântată.
Ier.20:15. Blestemat fie omul care a adus tatălui meu veste şi a zis: "Ţi s-a născut fiu", şi s-a bucurat
mult de aceasta.
Ier.20:16. Întâmple-se omului aceluia ceea ce s-a întâmplat cetăţilor pe care le-a dărâmat Domnul şi
nu le-a cruţat! Să audă el dimineaţa bocet şi la amiază tânguire mare,
Ier.20:17. Că nu m-a ucis chiar din pântece, ca mama mea să-mi fi fost mormânt şi pântecele ei să fi
rămas veşnic însărcinat.
Ier.20:18. Pentru ce am ieşit eu din pântece, ca să văd suferinţă şi durere şi ca zilele mele să se
sfârşească în ruşine?"
CAP. 21
Sedechia cere sfat lui Ieremia , care vesteşte robia Ierusalimului .
Ier.21:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , când a trimis regele Sedechia la el pe
Paşhurr, fiul lui Malchia, şi pe Sofonie, fiul preotului Maaseia, ca să-i zică:
Ier.21:2. "Întreabă pentru noi pe Domnul, că Nabucodonosor, regele Babilonului, ne face război.
Poate că va face Domnul cu noi ceva în felul minunilor Lui, ca să se depărteze de la noi".
Ier.21:3. Iar Ieremia le-a răspuns: "Aşa să spuneţi lui Sedechia:
Ier.21:4. Domnul Dumnezeul lui Israel aşa zice: "Iată, voi întoarce înapoi armele de război, care
sunt în mâinile voastre şi cu care vă luptaţi cu regele Babilonului şi cu Caldeii, care vă
impresară pe din afară de ziduri, şi le voi aduna în mijlocul cetăţii acesteia;
Ier.21:5. Şi voi lupta şi Eu Însumi împotriva voastră cu mâna întinsă şi cu braţ puternic, cu mânie,
cu urgie şi cu multă furie.
Ier.21:6. Şi voi lovi pe cei ce trăiesc în cetatea aceasta de la oameni până la animale şi vor muri de
ciumă cumplită.
Ier.21:7. Iar după aceea, zice Domnul, pe Sedechia, regele lui Iuda, pe slugile lui, pe popor şi pe cei
ce au rămas în cetatea aceasta pe urma ciumei, a sabiei şi a foametei, îi voi da în mâinile
lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile vrăjmaşilor lor şi în mâinile celor ce vor
să le ia viaţa; şi acela îi va lovi cu ascuţişul sabiei şi nu-i va cruţa, nici se va îndura să-i
miluiască.
Ier.21:8. Iar poporului acestuia spune-i: Aşa zice Domnul: Iată, vă pun înainte calea vieţii şi calea
morţii:
Ier.21:9. Cine va rămâne în cetatea aceasta, acela va muri de sabie şi de foamete şi de ciumă; iar
cine va ieşi şi se va preda Caldeilor, care vă împresoară, acela va trăi şi va fi luat ca pradă,
Ier.21:10. Că Eu Mi-am întors faţa împotriva cetăţii acesteia, zice Domnul, în rău, nu în bine; şi va fi
dată în mâinile regelui Babilonului, care o va arde cu foc.
Ier.21:11. Iar casei regelui Sedechia să-i spui: Ascultaţi cuvântul Domnului!
Ier.21:12. Casa lui David, aşa zice Domnul: Faceţi judecată dis-de-dimineaţă şi scăpaţi pe cel asuprit
din mâna asupritorului, pentru ca să nu izbucnească mânia Mea ca focul şi pentru ca să nu
se aprindă din pricina faptelor voastre cele rele, aşa încât nimeni să n-o stingă.
Ier.21:13. Cetate a văii şi stâncă din câmp, iată sunt împotriva ta, zice Domnul! O, voi, care ziceţi:
"Cine se va ridica împotriva noastră şi cine va intra în sălaşul nostru?"
Ier.21:14. Iată, sunt împotriva voastră! Dar Eu vă voi pedepsi după roadele faptelor voastre, zice
Domnul, şi voi aprinde foc în pădurea voastră şi voi mistui totul împrejurul ei".
CAP. 22
Prezicere împotriva împărăţiei lui Iuda.
Ier.22:1. Aşa a zis Domnul: "Coboară-te în casa regelui lui Iuda şi rosteşte cuvintele acestea şi zi:
Ier.22:2. Regele lui Iuda, cel ce şezi pe scaunul lui David, ascultă cuvântul Domnului şi tu şi slugile
tale şi poporul tău, care intraţi pe porţile acestea!
Ier.22:3. Aşa zice Domnul: Faceţi judecată şi dreptate şi scoateţi pe cel asuprit din mâna
asupritorului, nu asupriţi şi nu împilaţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă şi sânge nevinovat
să nu vărsaţi în locul acesta!
58
Ier.22:4. Căci, de veţi împlini cuvântul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia regii cei ce şed în
locul lui David, pe scaunul lui, şi umblă în care şi pe cai, vor intra şi ei şi slugile lor şi
poporul lor.
Ier.22:5. Iar de nu veţi asculta cuvintele acestea, Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că această
casă va ajunge pustie.
Ier.22:6. De aceea, aşa zice Domnul casei regelui lui Iuda: Galaad Îmi eşti şi vârf de Liban, dar te
voi face pustietate şi cetăţi nelocuite.
Ier.22:7. Şi voi găti împotriva ta pierzători, care vor avea fiecare arma sa şi var tăia cei mai frumoşi
cedri ai tăi şi-i vor arunca în foc.
Ier.22:8. Multe popoare vor trece prin cetatea aceasta şi vor zice unii către alţii: "Pentru ce a făcut
Domnul aşa cu această cetate mare?"
Ier.22:9. Şi li se va răspunde: "Pentru că locuitorii ei au părăsit legământul Domnului Dumnezeului
lor, s-au închinat la alţi dumnezei şi au slujit acelora".
Ier.22:10. Nu plângeţi după mort şi nu-l bociţi, ci plângeţi amar după cel dus în robie, că acela nu se
va mai întoarce şi nu îşi va mai vedea ţara sa de naştere;
Ier.22:11. Căci aşa zice Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit după tatăl
său, Iosia, şi care a ieşit din locul acesta: "Nu se va mai întoarce acolo,
Ier.22:12. Ci va muri în locul acela unde a fost dus rob şi nu va mai vedea pământul acesta.
Ier.22:13. Vai de cel care îşi zideşte casa din nedreptate şi îşi face încăperi din fărădelegi, care sileşte
pe aproapele său să-i lucreze degeaba şi nu-i dă plata lui,
Ier.22:14. Şi care zice: "Am să-mi fac casă mare şi odăi încăpătoare, am să fac ferestre, am să le
căptuşesc cu cedru şi am să le vopsesc cu roşu!
Ier.22:15. Ai ajuns tu, oare, rege ca să te făleşti cu palate clădite din lemn de cedru? Tatăl tău n-a
mâncat oare şi n-a băut? Israel a făcut judecată şi dreptate şi de aceea i-a fost bine.
Ier.22:16. El a judecat pricina săracului şi a nenorocitului şi de aceea i-a fost bine. Oare nu aceasta
înseamnă a Mă cunoaşte pe Mine? - zice Domnul.
Ier.22:17. Inima ta însă şi ochii tăi caută numai la lucrul tău şi la vărsarea sângelui nevinovat; caută
să facă numai împilare şi silnicie.
Ier.22:18. De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: "Nu-l vor plânge,
zicând: "Vai, fratele meu!" sau: "Vai, sora mea!" Nu-l vor plânge, zicând: "Vai, doamne!"
sau: "Vai, cinstea ta!"
Ier.22:19. Ci el va fi îngropat ca un asin; îl vor târî şi-l vor arunca departe peste porţile Ierusalimului
.
Ier.22:20. Urcă-te pe Liban şi strigă, înalţă-ţi glasul de pe Vasan şi strigă de pe Abarim, că s-au
zdrobit toţi prietenii tăi.
Ier.22:21. În vremea propăşirii tale Eu ţi-am grăit, dar tu ai zis: "Nu ascult!" Aşa a fost purtarea ta
chiar din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu.
Ier.22:22. Pe toţi păstorii tăi îi va împrăştia vântul, iar prietenii tăi se vor duce în robie. Atunci vei fi
ruşinat şi batjocorit pentru toate faptele tale cele rele.
Ier.22:23. O, cel ce locuieşti pe Liban şi-ţi faci cuibul în cedri, cum vei geme tu, când te vor ajunge
chinurile ca durerile femeii ce naşte!
Ier.22:24. Precum e adevărat că Eu trăiesc, a zis Domnul, tot aşa este de adevărat că dacă Iehonia,
fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, ar fi inel la mâna Mea cea dreaptă, apoi şi de acolo l-aş
smulge.
Ier.22:25. Şi te voi da în mâinile celor ce vor să-ţi ia viaţa şi în mâinile celor de care tu te temi, în
mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile Caldeilor;
Ier.22:26. Şi te voi arunca pe tine şi pe mama ta, care te-a născut, în .ară străină, unde nu v-aţi
născut
Ier.22:27. şi veţi muri acolo; iar în pământul unde va dori sufletul vostru să se întoarcă, nu vă veţi
mai întoarce".
Ier.22:28. Au doară acest om, Iehonia, este făptură blestemată şi lepădată? Sau este vas netrebnic?
Pentru ce sunt aruncaţi, el şi neamul lui, şi încă într-o ţară pe care ei n-o ştiau?
Ier.22:29. O, ţară, ţară, ţară, ascultă cuvântul Domnului!
Ier.22:30. Aşa zice Domnul: "Scrieţi pe omul acesta ca lipit de copii, ca om nenorocit în zilele sale,
pentru că nimeni din neamul lui nu va mai şedea pe tronul lui David şi să domnească peste
Iuda!"
CAP. 23
Pedeapsă asupra păstorilor necredincioşi şi a profeţilor mincinoşi.
Ier.23:1. "Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele, zice Domnul.
Ier.23:2. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către păstorii care pasc pe poporul Meu:
Aţi risipit oile Mele şi le-aţi împrăştiat şi nu le-aţi păzit; de aceea, vă voi pedepsi pentru
faptele voastre cele rele, zice Domnul.
Ier.23:3. Şi voi aduna rămăşiţele turmei Mele din toate ţările prin care le-am risipit, le voi întoarce la
staulele lor şi vor naşte şi se vor înmulţi.
Ier.23:4. Voi pune peste acestea păstori, care le vor paşte şi ele nu se vor mai teme, nici se vor mai
speria, nici se vor mai pierde, zice Domnul.
Ier.23:5. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David Odraslă dreaptă şi va ajunge rege şi va
domni cu înţelepciune; va face judecată şi dreptate pe pământ.
59
Ier.23:6. În zilele Lui, Iuda va fi izbăvit şi Israel va trăi în linişte; iată numele cu care-L voi numi:
"Domnul – dreptatea - noastră!"
Ier.23:7. De aceea, vor veni zilele, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a
scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului",
Ier.23:8. Ci: "Viu este Domnul, Care a scos şi a adus neamul casei lui Israel din ţara de la
miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipise şi vor trăi în pământul acesta".
Ier.23:9. Despre prooroci: "Mi se sfâşie inima în mine şi toate oasele mi se cutremură; sunt ca un
am beat, ca omul biruit de vin, pentru Domnul şi pentru cuvintele Lui cele sfinte;
Ier.23:10. Pentru că s-a umplut ţara de desfrânaţi şi pentru că plânge ţara sub blestem; uscatu-s-au
păşunile în stepă; ţinta alergăturii lor este fărădelegea şi ţara lor este nedreptatea.
Ier.23:11. Că profetul şi preotul sunt necredincioşi; şi până şi în casa Mea am găsit răutatea lor, zice
Domnul.
Ier.23:12. De aceea, calea lor le va fi ca locurile lunecoase în întuneric; vor fi îmbrânciţi şi vor cădea
acolo, căci voi aduce asupra lor nenorocirea în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul.
Ier.23:13. Şi în proorocii Samariei am văzut nebunie, căci au profeţit în numele lui Baal şi au dus în
rătăcire pe poporul Meu Israel.
Ier.23:14. Dar în proorocii Ierusalimului am văzut grozăvii: aceştia fac desfrânare şi umblă cu
minciuni, ajută mâinile făcătorilor de rele, ca nimeni să nu se întoarcă de la necredinţa sa;
toţi sunt pentru Mine ca Sodoma, şi locuitorii lui ca Gomora.
Ier.23:15. De aceea, aşa zice Domnul Savaot despre prooroci: Iată, îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să
bea apă cu fiere, că de la profeţii Ierusalimului s-a întins necredinţa în toată tara.
Ier.23:16. Aşa zice Domnul Savaot: "Nu ascultaţi cuvintele proorocilor, care vă profeţesc, că vă
înşeală, povestindu-vă închipuirile inimii lor, şi nimic din cele ale Domnului.
Ier.23:17. Necontenit grăiesc ei celor ce Mă dispreţuiesc: "Domnul, a zis că va fi pace peste voi". Şi
tuturor celor care urmează inima lor învârtoşată le zic: "Nici un rău nu va veni asupra
voastră!"
Ier.23:18. Că cine a luat parte la sfatul Domnului, ca să vadă şi să audă cuvântul Lui? Sau cine a luat
aminte la cuvântul Lui ca să-l vestească?
Ier.23:19. Iată vine furtuna Domnului cu iuţime, vine furtună mare şi va cădea peste capetele
necredincioşilor.
Ier.23:20. Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Sale, şi în
zilele ce vin veţi pricepe aceasta lămurit.
Ier.23:21. N-am trimis Eu pe proorocii aceştia, ci au alergat ei singuri; Eu nu le-am spus, ci au profeţit
ei de la ei.
Ier.23:22. Au luat ei parte la sfatul Meu? Atunci să vestească cuvintele Mele poporului Meu, să facă să
se întoarcă oamenii de la calea lor rea şi de la faptele lor cele rele.
Ier.23:23. Au doară Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt
Dumnezeu?
Ier.23:24. Poate oare omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-l văd Eu, zice Domnul? Au nu
umplu Eu cerul şi pământul, zice Domnul?
Ier.23:25. Am auzit ce zic proorocii care profeţesc minciună în numele Meu. Ei zic: "Am visat, am
văzut în vis".
Ier.23:26. Până când proorocii aceştia vor spune minciuni şi vor vesti înşelătoria inimii lor?
Ier.23:27. Cred ei cu visele lor, pe care şi le povestesc unul altuia, să facă uitat, poporului Meu,
numele Meu, aşa cum au uitat părinţii lor numele Meu pentru Baal?
Ier.23:28. Proorocul care a văzut vis, povestească-l ca vis, iar cel ce are cuvântul Meu, acela să spună
cuvântul Meu adevărat. Ce legătură poate fi între pleavă şi grăuntele de grâu curat, zice
Domnul?
Ier.23:29. Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfărâmă stânca?
Ier.23:30. De aceea iată Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de la
altul.
Ier.23:31. Deoarece Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care vorbesc cu limba lor, dar zic: "El
a spus".
Ier.23:32. Tot Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care spun visuri mincinoase, care le
povestesc pe acestea şi duc pe poporul Meu la rătăcire cu amăgirile lor şi cu linguşirile lor,
deşi Eu nu i-am trimis, nici le-am poruncit; ei nu aduc nici un folos poporului acestuia, zice
Domnul.
Ier.23:33. Deci, de te va întreba poporul acesta, sau vreun prooroc, sau vreun preot: "Care este
ameninţarea Domnului?" Să le spui: "Ce ameninţare? Am să vă înlătur", zice Domnul.
Ier.23:34. Iar dacă un prooroc sau preot, sau poporul va zice: "Este ameninţarea Domnului", voi
pedepsi pe omul acela şi casa lui.
Ier.23:35. Aşa să ziceţi unul către altul şi frate către frate: "Ce-a răspuns Domnul?" sau: "Ce-a zis
Domnul?"
Ier.23:36. Iar cuvântul acesta: "Ameninţare de la Domnul", de-acum să nu-l mai întrebuinţaţi, că
ameninţare va fi unui astfel de om cuvântul lui, pentru că stricaţi cuvintele Domnului celui
viu, cuvintele Domnului Savaot, cuvintele Dumnezeului nostru.
Ier.23:37. Aşa să zici proorocului: "Ce a răspuns Domnul?", sau: "Ce a zis Domnul?"
60
Ier.23:38. Şi de veţi mai zice: "Ameninţare de la Domnul", apoi aşa zice Domnul: Pentru că spuneţi
acea vorbă: "Ameninţare de la Domnul" când Eu am trimis să vi se spună: Nu mai ziceţi
"Ameninţare de la Domnul",
Ier.23:39. De aceea, iată vă voi uita cu totul şi vă voi părăsi, şi cetatea aceasta, pe care v-am dat-o
vouă şi părinţilor voştri, o voi lepăda de la faţa Mea,
Ier.23:40. Şi voi pune asupra voastră ocară şi necinste veşnică care nu se vor uita".
CAP. 24
Cele două coşuri cu smochine şi soarta viitoare a poporului.
Ier.24:1. După ce Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat din Ierusalim robi pe Iehonia, fiul lui
Ioiachim, regele lui Iuda şi pe căpeteniile lui Iuda cu lemnarii şi cu fierarii şi i-a dus la
Babilon, mi-a arătat Domnul vedenia aceasta: Iată erau două coşuri cu smochine, aşezate
înaintea templului Domnului:
Ier.24:2. Un coş era cu smochine foarte bune, cum sunt smochinele văratice, iar celălalt coş era cu
smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nici nu se puteau mânca.
Ier.24:3. Atunci mi-a zis Domnul: "Ce vezi tu, Ieremia ?" Şi eu am zis: "Smochine! Smochinele cele
bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele, încât nu se pot mânca de rele ce
sunt".
Ier.24:4. Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Ier.24:5. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine bune, aşa voi privi cu
bunăvoinţă pe cei ai lui Iuda, duşi în robie, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara
Caldeilor.
Ier.24:6. Şi-Mi întorc ochii Mei asupra lor, spre binele lor, şi-i voi întoarce în ţara aceasta şi nu-i voi
nimici, ei-i voi zidi; nu-i vai smulge, ci-i voi sădi;
Ier.24:7. Le voi da inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul şi ei vor fi poporul Meu, iar
Eu voi fi Dumnezeul lor, că se vor întoarce la Mine cu toată inima lor".
Ier.24:8. Despre smochinele rele care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul: Aşa voi face
să ajungă Sedechia, regele lui Iuda, căpeteniile lui şi restul Ierusalimului , cei care au
rămas în ţara aceasta şi cei care trăiesc în ţara Egiptului;
Ier.24:9. Îl voi face pricină de groază, o nenorocire pentru toate regatele pământului, ca să fie de
ocară şi de pildă, de batjocură şi blestem prin toate locurile pe unde-i voi izgoni.
Ier.24:10. Şi voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă, până vor pieri din ţara pe care le-o
dădusem lor şi părinţilor lor".
CAP. 25
Robia Babilonului şi pedeapsa tuturor neamurilor.
Ier.25:1. Cuvântul care a fost către Ieremia pentru tot poporul iudeu, în anul al patrulea al lui
Ioiachim, fiut lui Iosia, regele lui Iuda sau în anul întâi al lui Nabucodonosor, regele
Babilonului
Ier.25:2. Pe care cuvânt l-a rostit proorocul Ieremia către tot poporul iudeu şi către toţi locuitorii
Ierusalimului :
Ier.25:3. "De la anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, şi până în ziua
aceasta - timp de douăzeci şi trei de ani - a fost cuvântul Domnului către mine. Şi eu de
dimineaţa până seara v-am vorbit, dar voi n-aţi ascultat.
Ier.25:4. Trimis-a Domnul la noi necontenit pe toţi robii Săi prooroci şi voi n-aţi ascultat, nici v-aţi
plecat urechea ca să-i ascultaţi.
Ier.25:5. Vi s-a zis: Să se întoarcă fiecare de la calea sa cea rea şi de la faptele sale cele urâte, şi
veri trăi în ţara pe care Domnul a dat-o vouă şi părinţilor voştri din veac în veac.
Ier.25:6. Şi să nu umblaţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi lor, şi să nu Mă
mâniaţi cu faptele mâinilor voastre, şi nu vă voi face nici un fel de rău.
Ier.25:7. Voi însă nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat eu faptele mâinilor voastre, spre
răul vostru.
Ier.25:8. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele,
Ier.25:9. Iată, voi trimite să aducă toate neamurile de la miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimite la
Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ca să le aducă împotriva acestei ţări şi a
locuitorilor ei şi împotriva tuturor neamurilor dimprejur pe care le voi pustii, 1e voi
înspăimânta, le voi face de râs şi de ocară veşnică.
Ier.25:10. Nu vor mai putea avea glas de bucurie şi glas de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei,
uruitul pietrelor de moară şi lumina sfeşnicului.
Ier.25:11. Toată ţara aceasta va fi pustiită şi jefuită; popoarele acestea vor sluji regelui Babilonului
şaptezeci de ani.
Ier.25:12. Iar când se vor împlini şaptezeci de ani, voi pedepsi pe regele Babilonului şi pe poporul
acela, zice Domnul, pentru necredinţa lor, şi ţara Caldeilor o voi pedepsi şi o voi face pustie
pentru totdeauna.
Ier.25:13. Voi împlini asupra ţării acesteia toate cuvintele Mele pe care le-am rostit împotriva ei; tot
ce-i scris în cartea aceasta şi ceea ce Ieremia a proorocit împotriva tuturor neamurilor.
Ier.25:14. Pentru că şi pe ele le vor robi multe popoare şi regi mari şi le voi răsplăti după purtarea lor
şi după faptele mâinilor lor.
61
Ier.25:.15. Că aşa mi-a zis Domnul Dumnezeul lui Israel: "Ia din mâna Mea cupa aceasta cu vinul
urgiei şi adapă cu ea toate popoarele la care te voi trimite;
Ier.25:16. Acelea vor bea şi se vor clătina şi vor înnebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite
asupra lor!"
Ier.25:17. Şi am luat cupa din mâna Domnului şi am dat să bea tuturor neamurilor, la care m-a trimis
Domnul.
Ier.25:18. Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, regilor lui şi căpeteniilor lui, spre pustiire şi groază, spre
batjocură şi blestem, precum se şi vede astăzi;
Ier.25:19. Lui Faraon, regele Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui şi întregului popor al lui;
Ier.25:20. La toată Arabia, tuturor regilor ţării Uţ, tuturor regilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei,
Ecronului şi rămăşiţelor din Aşdod;
Ier.25:21. Edomului, Moabului şi fiilor lui Amon;
Ier.25:22. Tuturor regilor Tirului, tuturor regilor Sidonului şi regilor insulelor care sunt dincolo de
mare:
Ier.25:23. Dedanului şi Temei, Buzului şi tuturor care-şi rad tâmplele;
Ier.25:24. Tuturor regilor Arabiei şi tuturor regilor popoarelor amestecate, care locuiesc în pustiu;
Ier.25:25. Tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului şi tuturor regilor Mediei;
Ier.25:26. Tuturor regilor de la miazănoapte, de aproape sau de departe, unora şi altora, şi tuturor
regatelor lumii, care se află pe fata pământului; iar regele Şişacului va bea după ei.
Ier.25:27. Şi să le zici: "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Beţi şi vă îmbătaţi, vărsaţi şi
cădeţi şi nu vă ridicaţi la vederea sabiei pe care o trimit Eu asupra voastră!"
Ier.25:28. Iar de nu vor vrea să ia cupa din mâna ta, ca să bea, să le zici:
Ier.25:29. "Aşa grăieşte Domnul Savaot: Trebuie să beţi numaidecât, pentru că încep să aduc
nenorocire asupra cetăţii acesteia, peste care s-a chemat numele Meu. Să rămâneţi voi
nepedepsiţi? Nu, nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema sabie asupra tuturor celor ce
locuiesc pe pământ", zice Domnul Savaot.
Ier.25:30. De aceea prooroceşte asupra lor toate cuvintele acestea şi le zi: "Domnul va striga cu
putere de sus şi din locaşul sfinţeniei Sale Îşi va ridica glasul Său; va striga cu putere
împotriva păşunii Sale; va striga, ca cei ce calcă în teasc, tuturor celor ce locuiesc pe
pământ.
Ier.25:31. Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide procesul
neamurilor; intră la judecată cu tot trupul şi pe cei nelegiuiţi îi va da sabiei", zice Domnul.
Ier.25:32. Aşa zice Domnul Savaot: "Iată nenorocirea se întinde de la neam la neam şi vijelie mare se
ridică de la marginile pământului.
Ier.25:33. Şi în ziua aceea, cei loviţi de Domnul vor zăcea de la un capăt la celălalt al pământului şi nu
vor fi bociţi, nici nu vor fi adunaţi şi îngropaţi, ci vor sta ca gunoiul pe faţa pământului:
Ier.25:34. Plângeţi, păstori, şi suspinaţi şi tăvăliţi-vă în cenuşă, stăpâni ai turmei, că s-au împlinit
zilele, ca să fiii junghiaţi şi împrăştiaţi.
Ier.25:35. Atunci veţi cădea ca berbecii aleşi. Nu va fi adăpost pentru păstori, nici scăpare pentru
stăpânii turmei.
Ier.25:36: Ascultaţi strigătul păstorilor şi urletul stăpânilor turmei, că Domnul a pustiit păşunea lor.
Ier.25:37. Şi câmpiile cele paşnice sunt pustiite de urgia mâniei Domnului.
Ier.25:38. Părăsitu-şi-a el locaşul său, ca un leu, şi ţara lor s-a pustiit de urgia pustiitorului şi de
mânia aprinsă a Domnului".
CAP. 26
Proorocie despre surparea Ierusalimului şi a templului Domnului. Ieremia în primejdie de moarte.
Ier.26:1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, a fost cuvântul acesta de la Domnul:
Ier.26:2. "Aşa zice Domnul: Stai în curtea templului Domnului şi grăieşte tuturor cetăţilor lui Iuda,
care vin la închinare în templul Domnului, toate cuvintele ce îţi voi porunci să le grăieşti, să
nu laşi nici un cuvânt.
Ier.26:3. Poate vor asculta şi se vor întoarce de la calea cea rea şi atunci Îmi va părea rău de
nenorocirea pe care aveam de gând să le-o fac din cauza faptelor lor rele.
Ier.26:4. Şi să le spui: Aşa zice Domnul: "Dacă nu Mă veţi asculta să umblaţi după legea Mea, pe
care v-am dat-o,
Ier.26:5. Şi să luaţi aminte la cuvintele robilor Mei prooroci, pe care-i trimit la voi, pe care-i trimit
dis-de-dimineaţă, şi voi nu-i ascultaţi,
Ier.26:6. Atunci voi face cu templul acesta ceea ce am făcut cu şilo, iar cetatea aceasta o voi da spre
blestem tuturor popoarelor pământului".
Ier.26:7. Preoţii şi proorocii şi tot poporul au ascultat pe Ieremia , când a grăit el aceste cuvinte în
templul Domnului.
Ier.26:8. Iar după ce a spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună la tot poporul, preoţii,
proorocii şi tot poporul l-au prins şi i-au zis: "Tu trebuie să mori!
Ier.26:9. De ce prooroceşti în numele Domnului şi zici: Templul acesta va fi ca Şilo şi cetatea aceasta
se va pustii şi va rămâne fără locuitori?" Şi s-a adunat tot poporul împotriva lui Ieremia la
templul Domnului.
Ier.26:10. şi când au auzit acestea, căpeteniile lui Iuda au venit din casa regelui la templul Domnului
şi au şezut la intrare în poarta cea nouă a templului.
62
Ier.26:11. Atunci preoţii şi proorocii au zis către căpetenii şi către tot poporul aşa: "Osândă cu moarte
se cuvine acestui om, pentru că prooroceşte împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit şi voi
cu urechile voastre!"
Ier.26:12. Iar Ieremia a zis către toate căpeteniile şi către tot poporul: "Domnul m-a trimis să
proorocesc împotriva templului acestuia şi împotriva cetăţii acesteia cuvintele pe care le-aţi
auzit.
Ier.26:13. Îndreptaţi-vă dar căile voastre şi faptele voastre şi supuneţi-vă glasului Domnului
Dumnezeului vostru, şi Domnului Îi va părea rău de nenorocirea pe care o rostise împotriva
voastră.
Ier.26:14. Iar cât despre mine, iată sunt în mâinile voastre, faceţi cu mine ce vi se pare bun şi drept!
Ier.26:15. Dar să ştiţi bine că, de mă veţi omorî, veţi aduce asupra voastră, asupra cetăţii acesteia şi
asupra locuitorilor ei sânge nevinovat, căci cu adevărat Domnul m-a trimis la voi să vă
spun în urechile voastre toate cuvintele acelea".
Ier.26:16. Atunci căpeteniile şi tot poporul au zis către preoţi şi către prooroci: "Omul acesta nu este
vrednic de osândă cu moarte, pentru că ne-a grăit în numele Domnului Dumnezeului
nostru".
Ier.26:17. Atunci s-au ridicat unii din bătrânii poporului şi au zis către toată adunarea poporului:
Ier.26:18. "Miheia din Moreşet a proorocit în zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, şi a zis către tot
poporul iudeu: aşa zice Domnul Savaot: "Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge
o movilă de dărâmături şi muntele templului acestuia va fi un deal împădurit".
Ier.26:19. Omorâtu-l-a oare pentru aceasta Iezechia, regele lui Iuda şi tot Iuda? Au nu s-a temut el
de Domnul şi nu s-a rugat Domnului, ca să-I pară rău de nenorocirea pe care o rostise
împotriva lor? şi noi să ne împovărăm sufletele noastre cu o nelegiuire aşa de mare!
Ier.26:20. De asemenea a mai proorocit în numele Domnului un oarecare Urie, fiul lui Şemaia, din
Chiriat-Iearim, şi a proorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai cu
aceleaşi cuvinte, ca şi Ieremia .
Ier.26:21. Şi când au auzit cuvintele lui regele Ioiachim şi toţi curtenii lui şi toate căpeteniile, a căutat
regele să-l omoare. Şi auzind de aceasta, Urie s-a temut şi a fugit şi a trecut în Egipt.
Ier.26:22. Dar regele Ioiachim a trimis şi în Egipt oameni şi anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe
alţii împreună cu aceştia.
Ier.26:23. Şi au adus pe Urie din Egipt şi l-au înfăţişat la regele Ioiachim, şi acesta l-a ucis cu sabia şi
a aruncat trupul lui acolo unde erau mormintele oamenilor de rând".
Ier.26:24. Dar Ahicam, fiul lui Şafan, ocrotea pe Ieremia , ca să nu fie dat în mâna poporului spre
ucidere.
CAP. 27
Sfatul lui Ieremia de a se supune împăratului Babilonului.
Ier.27:1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, reţele lui Iuda, a fost de la Domnul către
Ieremia acest cuvânt:
Ier.27:2. "Aşa mi-a zis Domnul: Fă-ţi cătuşe şi jug şi le pune pe grumaz;
Ier.27:3. Trimite la fel regelui iui Iuda şi regelui Moabului, regelui fiilor lui Amon, regelui Tirului şi
regelui Sidonului, prin solii care au venit în Ierusalim la Sedechia, regele Ierusalimului ;
Ier.27:4. Şi porunceşte-le să spună stăpânilor lor: Iată ce zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel,
aşa să spuneţi stăpânilor voştri:
Ier.27:5. "Eu am făcut pământul şi pe om şi vieţuitoarele cele de pe faţa pământului cu puterea Mea
cea mare şi cu braţul Meu cel puternic şi l-am dat cui am vrut.
Ier.27:6. Şi acum voi da toate ţările acestea în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, robul
Meu, ba şi fiarele câmpului le voi da lui spre slujbă;
Ier.27:7. Toate popoarele vor sluji lui şi fiului lui şi fiului, fiului lui, până când îi va veni vremea şi lui
şi tării lui; ii vor sluji popoare multe şi regi mari.
Ier.27:8. Dacă vreun popor sau vreun regat nu va voi să-i slujească lui Nabucodonosor, regele
Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul său sub jugul regelui Babilonului, pe acel popor îl
voi pedepsi cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, până-l voi stârpi cu mâna lui, zice Domnul.
Ier.27:9. Iar voi să nu ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe vrăjitorii
voştri şi pe-ai voştri cititori de stele care vă zic: "Nu veţi sluji regelui Babilonului",
Ier.27:10. Că aceştia vă prezic minciună, ca să vă depărteze din ţara voastră şi ca Eu să vă izgonesc,
ca să pieriţi.
Ier.27:11. Iar pe poporul care-şi va pleca grumazul sub jugul regelui Babilonului şi i se va supune, îl
voi lăsa în pământul său şi-l va lucra şi va trăi pe el", zice Domnul.
Ier.27:12. Şi lui Sedechia, regele lui Iuda, i-am grăit toate cuvintele acestea şi am zis: "plecaţi-vă
grumazul sub jugul regelui Babilonului şi sluţiţi-i lui şi poporului. lui şi veţi trăi.
Ier.27:13. De ce să mori tu şi poporul tău de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a zis Domnul de
poporul acela, care nu va sluţi regelui Babilonului?
Ier.27:14. Şi să nu ascultaţi cuvintele proorocilor care vă zic:
Ier.27:15. "Nu veţi sluji regelui Babilonului, că minciună vă prezic şi nici nu i-am trimis Eu, zice
Domnul; ei vă profeţesc mincinos în numele Meu, ca să vă izgonesc şi să pieriţi şi voi şi
proorocii voştri, care vă proorocesc".
63
Ier.27:16. Preoţilor şi poporului întreg le-am grăit acestea: "Aşa zice Domnul: Nu ascultaţi cuvintele
proorocilor voştri care vă proorocesc şi vă zic: Iată, curând vor fi întoarse de la Babilon
vasele templului Domnului, că minciună vă proorocesc.
Ier.27:17. Nu-i ascultaţi, ci slujiţi regelui Babilonului şi veţi trăi. De ce să duceţi cetatea aceasta la
pustiire?
Ier.27:18. Iar dacă sunt ei prooroci şi dacă au ei cuvântul Domnului, atunci să mijlocească înaintea
Domnului Savaot ca vasele rămase în templul Domnului şi în casa regelui lui Iuda şi în
Ierusalim să nu treacă la Babilon.
Ier.27:19. Că aşa zice Domnul Savaot de stâlpi, de baia cea de aramă, de postamente şi de celelalte
lucruri care au rămas în cetatea aceasta,
Ier.27:20. Şi pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, nu le-a luat când a dus din Ierusalim la
Babilon pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi îi însemnaţi din Iuda şi din
Ierusalim;
Ier.27:21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, despre vasele care au rămas în templul
Domnului şi în casa regelui lui Iuda şi în Ierusalim :
Ier.27:22. "Vor fi duse şi acelea la Babilon şi vor rămâne acolo până în ziua când le voi căuta Eu şi le
voi scoate şi le voi întoarce la locul acesta, zice Domnul".
CAP. 28
Ieremia şi Anania, proorocul cel mincinos.
Ier.28:1. Tot în anul acela, la începutul domniei lui Sedechia, regele lui Iuda, adică în anul al
patrulea, în luna a cincea, Anania, fiul lui Azur, proorocul cel din Gabon, mi-a grăit în
templul Domnului, înaintea. ochilor preoţilor şi a tot poporul şi mi-a zis:
Ier.28:2. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Voi sfărâma jugul regelui Babilonului;
Ier.28:3. Peste doi ani voi întoarce în locul acesta toate vasele templului Domnului, pe care
Nabucodonosor, regele Babilonului, le-a luat din acest loc şi le-a dus la Babilon.
Ier.28:4. Voi întoarce la locul acesta şi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi robii
iudei, care au mers la Babilon, zice Domnul, căci voi sfărâma jugul regelui Babilonului".
Ier.28:5. Atunci proorocul Ieremia a grăit către Anania proorocul, înaintea ochilor preoţilor şi
înaintea ochilor a tot poporul, ce stătea în templul Domnului, şi a zis Ieremia proorocul:
Ier.28:6. "Aşa să fie şi să facă aceasta Domnul! Împlinească Domnul cuvintele tale, pe care le-ai
rostit tu pentru întoarcerea din Babilon a vaselor templului Domnului şi a tuturor robilor la
locul acesta.
Ier.28:7. Dar ascultă cuvântul acesta pe care ţi-l spun eu în auzul tău şi în auzul a tot poporul:
Ier.28:8. Proorocii care au fost demult înaintea mea şi înaintea ta au prevestit multor ţări şi regate
puternice război, strâmtorare şi molimă.
Ier.28:9. Când însă vreun prooroc a prevestit pace, atunci numai aşa a fost luat el ca prooroc, cu
adevărat trimis de Domnul, dacă s-a împlinit cuvântul acelui prooroc".
Ier.28:10. Iar proorocul Anania a luat jugul de pe grumazul lui Ieremia proorocul şi l-a sfărâmat;
Ier.28:11. Şi a zis Anania înaintea ochilor a tot poporul cuvintele acestea: "Iată ce zice Domnul: Aşa
voi sfărâma jugul lui Nabucodonosor, regele Babilonului, peste doi ani, luându-l de pe
grumazul tuturor popoarelor". Şi Ieremia s-a dus în drumul său.
Ier.28:12. După ce proorocul Anania a sfărâmat jugul de pe grumazul proorocului Ieremia , a fost
cuvântul Domnului către Ieremia şi i-a zis:
Ier.28:13. "Mergi şi spune lui Anania: Aşa zice Domnul: Tu ai sfărâmat un jug de lemn şi voi face în
locul lui altui de fier ,
Ier.28:14. Că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Jug de fier voi pune pe grumazul tuturor
acestor popoare, ca să muncească ele la Nabucodonosor, regele Babilonului, şi ca să-i
slujească, ba şi fiarele câmpului le voi da lui!"
Ier.28:15. Şi a mai zis proorocul Ieremia către Anania proorocul: "Ascultă, Anania: Domnul nu te-a
trimis şi tu dai poporului acestuia încredere în minciună.
Ier.28:16. De aceea aşa zice Domnul: Iată te voi arunca de pe faţa pământului; chiar în anul acesta
vei muri, pentru că ai grăit împotriva Domnului".
Ier.28:17. Şi a murit Anania proorocul chiar în anul acela, în luna a şaptea.
CAP. 29
Scrisoarea lui Ieremia către cei din robie.
Ier.29:1. Iată cuvintele scrisorii pe care Ieremia proorocul a trimis-o din Ierusalim către rămăşiţa
bătrânilor din robie, preoţilor şi proorocilor şi către tot poporul pe care Nabucodonosor i-a
dus din Ierusalim la Babilon,
Ier.29:2. După ce a ieşit din Ierusalim regele Iehonia şi regina şi eunucii şi căpeteniile lui Iuda şi ai
Ierusalimului şi lemnarii şi fierarii,
Ier.29:3. Prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Sedechia, regele lui
Iuda, i-a trimis la Babilon către Nabucodonosor, regele Babilonului:
Ier.29:4. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, către toţi robii pe care i-am strămutat din
Ierusalim la Babilon: Zidiţi casă şi trăiţi;
Ier.29:5. Faceţi grădini şi mâncaţi roadele lor!
Ier.29:6. Luaţi femei şi naşteţi fii şi fiice! Fiilor voştri luaţi-le soţii, iar pe fiicele voastre măritaţi-le, ca
să nască fii şi fiice, şi să nu vă împuţinaţi acolo, ci înmulţiri-vă!
64
Ier.29:7. Căutaţi binele ţării în care v-am dus robi şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, că de propăşirea
ei atârnă şi fericirea voastră!
Ier.29:8. Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de
proorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele
voastre, pe care le veţi visa,
Ier.29:9. Căci vă proorocesc minciună şi Eu nu i-am trimis, zice Domnul!
Ier.29:10. Pentru că Domnul zice: Când vi se vor împlini în Babilon şaptezeci de ani, atunci vă voi
cerceta şi voi împlini cuvântul Meu cel bun pentru voi, ca să vă întoarceţi la locul acesta.
Ier.29:11. Pentru că numai Eu ştiu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gând bun, nu rău, ca să
vă dau viitorul şi nădejdea.
Ier.29:12. Şi veţi striga către Mine şi veţi veni şi vă veţi ruga Mie, şi Eu vă voi auzi;
Ier.29:13. Şi Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima voastră.
Ier.29:14. Şi voi fi găsit de voi, zice Domnul, şi vă voi întoarce din robie şi vă voi strânge din toate
popoarele şi din toate locurile, de pe unde v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi întoarce din
locul de unde v-am dus.
Ier.29:15. Voi ziceţi: "Domnul ne-a ridicat prooroci în Babilon".
Ier.29:16. Aşa zice Domnul de regele care şade pe tronul lui David şi de tot poporul care trăieşte în
cetatea aceasta şi de fraţii voştri care n-au fost duşi cu voi în robie.
Ier.29:17. Aşa zice Domnul de aceştia: Iată, voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă şi-i voi face
ca smochinele cele stricate care, de rele ce sunt, nu se pot mânca,
Ier.29:18. Şi-i voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, şi-i voi da spre chin în toate regatele
pământului, spre blestem şi grozăvie, spre râs şi batjocură în faţa tuturor popoarelor la
care-i voi izgoni,
Ier.29:19. Pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, deşi le-am trimis dis-de-dimineaţă pe
slujitorii Mei, proorocii; zice Domnul.
Ier.29:20. Iar voi toţi cei ce sunteţi în robie, pe care v-am trimis din Ierusalim la Babilon, ascultaţi
cuvântul Domnului.
Ier.29:21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel despre Ahab, fiul lui Colaia şi despre
Sedechia, fiul lui Maaseia, care vă proorocesc vouă minciună în numele Meu: pe aceştia îi
voi da în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi acela îi va omorî înaintea ochilor
voştri.
Ier.29:22. şi se va obişnui după ei. printre toţi robii lui Iuda din Babilon a se blestema astfel: "Să-i
facă Domnul cum a făcut lui Sedechia şi lui Ahab", pe care i-a fript regele Babilonului pe
jeratic,
Ier.29:23. Pentru că au făcut ticăloşie în Israel: se desfrânau cu femeile aproapelui lor şi spuneau
minciuni în numele Meu, ceea ce Eu nu le-am poruncit; Eu ştiu acestea şi sunt martor, zice
Domnul.
Ier.29:24. Iar lui Şemaia Nehelamitul spune-i:
Ier.29:25. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Pentru că ai trimis scrisori în numele tău
către tot poporul cel din Ierusalim şi către preotul Sofonie, fiul lui Maaseia, şi către toţi
preoţii şi ai scris:
Ier.29:26. "Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să fii supraveghetor în templul
Domnului peste tot omul nebun şi peste tot omul ce prooroceşte, şi ca să pui pe unul ca
acesta în temniţă şi în cătuşe:
Ier.29:27. Pentru ce dar nu opreşti pe Ieremia din Anatot de a mai prooroci acolo la voi?
Ier.29:28. Că acesta şi în Babilon a trimis să mi se spună: "Robia va fi lungă: zidiţi case şi locuiţi în
ele, sădiţi grădini şi mâncaţi roadele lor".
Ier.29:29. Preotul Sofonie a citit această scrisoare în auzul proorocului Ieremia ,
Ier.29:30. Şi cuvântul Domnului a fost către Ieremia şi a zis:
Ier.29:31. "Trimite la toţi cei strămutaţi să li se spună: Aşa zice Domnul de Şemaia Nehelamitul:
Pentru că Şemaia prooroceşte la voi, dar Eu nu l-am trimis, şi vă dă încredere într-o
minciună,
Ier.29:32. De aceea aşa zice Domnul: Iată Eu voi pedepsi pe Şemaia Nehelamitul şi neamul lui; nu va
fi din el om care să locuiască în mijlocul poporului acestuia, iar el nu va vedea binele acela,
pe care Eu îl voi face poporului Meu, zice Domnul, pentru că a grăit împotriva Domnului".
CAP. 30
Dumnezeu făgăduieşte Iudeilor, prin gura profetului, întoarcerea din robie.
Ier.30:1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia :
Ier.30:2. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Scrie-ţi într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am
grăit Eu,
Ier.30:3. Că iată vin zile, zice Domnul când voi întoarce din robie pe poporul Meu, pe Israel şi pe
Iuda, zice Domnul, şi-i voi aduce iarăşi în pământul acela, pe care l-am dat părinţilor lor, şi-
l vor stăpâni".
Ier.30:4. Iată cuvintele acelea pe care le-a spus Domnul despre Israel şi despre Iuda:
Ier.30:5. Aşa a zis Domnul: "Glas de tulburare, glas de groază auzim, ţi nu glas de pace.
Ier.30:6. Întrebaţi şi vedeţi dacă naşte vreun bărbat? De ce văd Eu pe toţi bărbaţii cu mâinile pe
şolduri, ca o femeie care naşte, şi feţele tuturor palide?
65
Ier.30:7. O, vai! Mare este ziua aceea! Asemenea ei n-a mai fost alta! Acela este timp de mare
strâmtorare pentru Iacov, dar el va fi izbăvit din ea.
Ier.30:8. Şi în ziua aceea, zice Domnul Savaot, voi sfărâma jugul de pe grumazul lor şi lanţurile lor
le voi rupe.
Ier.30:9. Şi nu vor mai sluji străinilor, ci vor sluji Domnului Dumnezeului lor şi lui David, regele lor,
pe care îl voi pune iarăşi pe tron.
Ier.30:10. Şi tu robul Meu Iacov, nu te teme, zice Domnul, nici nu te înspăimânta, Israele, că iată Eu
te voi scăpa din ţara cea depărtată şi neamul tău îl voi aduce din tara robiei tale. Şi se va
întoarce Iacov şi va trăi în pace şi în linişte şi nimeni nu-l va mai îngrozi.
Ier.30:11. Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi pierde de fot toate popoarele,
printre care te-am risipit pe tine, iar pe tine nu te voi pierde; te voi pedepsi după dreptate
şi nepedepsit nu te voi lăsa,
Ier.30:12. Că aşa zice Domnul: Rana ta e de nevindecat şi plaga ta e dureroasă.
Ier.30:13. Nimeni nu se îngrijeşte de pricina ta, ca să-ţi vindece rana, şi leac vindecător nu este
pentru tine.
Ier.30:14. Toţi prietenii tăi te-au uitat şi nu te mai caută; că Eu te-am lovit ca pe un vrăjmaş, cu
pedeapsă crudă, pentru mulţimea fărădelegilor tale, pentru că se înmulţiseră păcatele tale.
Ier.30:15. De ce te plângi de rana ta? Durerea ta este de nevindecat? După mulţimea fărădelegilor
tale ţi-am făcut aceasta, pentru că se înmulţiseră păcatele tale.
Ier.30:16. Dar toţi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi şi toţi vrăjmaşii tăi vor merge şi ei toţi în robie şi
toţi jefuitorii tăi vor fi jefuiţi.
Ier.30:17. Şi îţi voi lega rănile şi te voi vindeca, zice Domnul. Că ei te numesc: "Cel izgonit", "Sionul,
de care nu mai întreabă nimeni!"
Ier.30:18. Aşa zice Domnul: "Iată voi restatornici corturile lui Iacov şi sălaşurile lui le voi milui;
cetatea va fi zidită iar pe dealul său şi templul se va zidi ca mai înainte.
Ier.30:19. Se vor înălţa din ele mulţumiri şi glas de bucurie; îi voi înmulţi şi nu vor mai fi împuţinaţi, îi
voi încununa cu glorie şi nu vor mai fi înjosiţi.
Ier.30:20. Fiii lui Iacov vor fi ca mai înainte, adunarea lui va sta înaintea Mea şi Eu voi pedepsi pe toţi
asupritorii lui.
Ier.30:21. Căpetenia lui va fi din el şi stăpânul lui se va ridica din mijlocul lui; îl voi apropia şi se va
apropia de Mine: că cine va îndrăzni să se apropie singur de Mine? - zice Domnul.
Ier.30:22. Voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.
Ier.30:23. Iată vijelie sălbatică vine de la Domnul, vijelie groaznică, şi va cădea pe capul
necredincioşilor.
Ier.30:24. Mânia cea aprinsă a Domnului nu se va abate până ce nu se va sfârşi şi nu se va împlini
gândul inimii Lui. În zilele cele de apoi veţi pricepe aceasta".
CAP. 31
Proorocie privitoare la Mesia.
Ier.31:1. "În vremea aceea Eu voi fi Dumnezeul tuturor seminţiilor lui Israel, iar ele vor fi poporul
Meu", zice Domnul.
Ier.31:2. Aşa zice Domnul: "Poporul care a scăpat de sabie a aflat milă în pustiu. Israel a ajuns la
locul său de odihnă".
Ier.31:3. Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare şi mi-a zis: "Cu iubire veşnică te-am iubit şi de
aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa.
Ier.31:4. Din nou te voi pune în rânduială, fecioara lui Israel, din nou te voi înfrumuseţa cu
timpanele tale şi vei ieşi la hora celor ce se veselesc;
Ier.31:5. Din nou vei lua viile de pe dealurile Samariei, şi vierii care le vor lucra se vor folosi ei
singuri de ele.
Ier.31:6. Că va veni vremea când străjile de pe muntele Efraim vor striga: "Sculaţi-vă să ne suim în
Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!"
Ier.31:7. Căci aşa zice Domnul: "Strigaţi de bucurie pentru Iacov şi strigaţi înaintea căpeteniei
popoarelor, vestiţi; lăudaţi şi ziceţi: Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, rămăşiţa lui Israel!
Ier.31:8. Iată, ii voi aduce din ţara cea de la miazănoapte şi-i voi aduna de la marginile pământului.
Orbul şi şchiopul, cea însărcinată şi cea care naşte vor fi împreună cu ei; se va întoarce aici
mare mulţime.
Ier.31:9. Cu lacrimi au plecat şi îi voi întoarce cu mângâiere, îi voi întoarce la izvoarele apelor pe
cale netedă, pe care nu se vor poticni, că Eu sunt părintele lui Israel şi Efraim este întâiul
Meu născut".
Ier.31:10. Ascultaţi, popoare, cuvântul Domnului, vestiţi ţării depărtate şi ziceţi: Cel ce a împrăştiat pe
Israel, Acela îl va aduna şi-l va păzi, ca păstorul turma sa, că va răscumpăra Domnul pe
Iacov,
Ier.31:11. Şi-l va izbăvi din mâna celui ce a fost mai tare decât el.
Ier.31:12. Şi vor veni şi vor prăznui pe înălţimile Sionului şi vor curge bunătăţile Domnului: grâu şi vin
şi untdelemn, miei şi boi. Sufletul lor va fi ca o grădină bine-udată şi ei nu vor mai tânji.
Ier.31:13. Atunci fecioara se va veseli la horă, tineri şi bătrâni vor fi fericiţi. Voi schimba întristarea lor
în veselie şi-i voi mângâia după întristarea lor şi-i voi bucura.
Ier.31:14. Voi hrăni sufletele preoţilor cu grăsime şi poporul Meu se va sătura din bunătăţile Mele",
zice Domnul.
66
Ier.31:15. Aşa zice Domnul: "Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi
nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt".
Ier.31:16. Aşa zice Domnul: Înfrânează-ţi glasul de la bocet şi ochii de la lacrimi, că vei avea plată
pentru munca ta, zice Domnul, şi ei se vor întoarce din ţara duşmană;
Ier.31:17. Este nădejde pentru viitorul tău, zice Domnul, că fiii tăi se vor întoarce în hotarele lor.
Ier.31:18. Aud pe Efraim plângând şi zicând: "Tu m-ai pedepsit şi sunt pedepsit ca un junc neînvăţat.
Întoarce-mă şi mă voi întoarce, că Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!
Ier.31:19. După ce m-am întors, m-am căit, şi când am luat cunoştinţă, m-am bătut în piept; am fost
ruşinat şi tulburat am fost, pentru că am purtat ocara tinereţii mele".
Ier.31:20. Dar Efraim nu este feciorul Meu scump, un copil atât de alintat? Atunci când vorbesc de el,
totdeauna cu dragoste Mi-amintesc de el; pentru el Mi se mişcă inima şi voi avea milă de
el, zice Domnul.
Ier.31:21. Pune-ţi semne pe lingă drum, pune-ţi stâlpi, fii atentă la drum, la calea pe care te-ai dus;
întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în aceste cetăţi ale tale.
Ier.31:22. Până când vei rătăci, fiică neascultătoare? Pentru că Domnul va face pe pământ lucru nou:
femeia va căuta pe bărbatul ei.
Ier.31:23. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "De acum înainte, când voi întoarce robia
lor, vor grăi în pământul lui Iuda şi în cetăţile lui cuvintele acestea: "Locaş al dreptăţii şi
munte sfânt, Domnul să te binecuvânteze!"
Ier.31:24. Şi se vor aşeza în această ţară Iuda şi toate cetăţile lui, plugarii şi cei ce umblă cu turmele.
Ier.31:25. Că voi adăpa sufletul obosit şi voi sătura toată inima amărâtă".
Ier.31:26. Atunci m-am deşteptat şi am privit, şi somnul meu a fost liniştit.
Ier.31:27. "Iată vin zile, zice Domnul, când voi semăna în casa lui Israel şi în casa lui Iuda o sămânţă
de om şi sămânţă de vite;
Ier.31:28. Precum am privegheat asupra lor ca să-i smulg şi să-i zdrobesc, ca să-i risipesc, să-i vatăm
şi să-i pierd, aşa voi priveghea asupra lor, ca să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul.
Ier.31:29. În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit
dinţii".
Ier.31:30. Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi
dinţii.
Ier.31:31. Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ
nou.
Ier.31:32. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână,
ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi Eu am rămas în
legătură cu ei, zice Domnul.
Ier.31:33. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul:
Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi
vor fi popor.
Ier.31:34. Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: "Cunoaşteţi pe Domnul" că
toţi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta
fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni".
Ier.31:35. Aşa zice Domnul, Cel ce a dat soarele ca să lumineze ziua şi a pus legi lunii şi stelelor, ca să
lumineze noaptea; Cel ce tulbură marea, de-i mugesc valurile, şi numele Lui este Domnul
Savaot:
Ier.31:36. "Când aceste legi vor înceta să mai aibă putere înaintea Mea, zice Domnul, atunci şi
seminţia lui Israel va înceta pentru totdeauna să mai fie popor înaintea Mea.
Ier.31:37. Aşa zice Domnul: Dacă cerul poate fi măsurat sus şi temeliile pământului cercetate jos,
atunci şi Eu voi lepăda toată seminţia lui Israel pentru toate câte au făcut ei, zice Domnul.
Ier.31:38. Iată vin zile - zice Domnul când cetatea se va zidi întru slava Domnului de la turnul
Hananeel până la Poarta Colţului,
Ier.31:39. Şi funia de măsurat pământul va înainta de-a dreptul până la muntele Gareb şi se va
întoarce spre Goa.
Ier.31:40. Şi toată valea trupurilor moarte şi a cenuşii şi tot câmpul până la pârâul Chedron, până la
colţul porcilor cailor, spre răsărit, vor fi locuri sfinţite pentru Domnul şi nu vor mai fi
niciodată nici pustiite, nici nimicite".
CAP. 32
Ţarina cumpărată de Ieremia .
Ier.32:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , în anul al zecelea al lui Sedechia, regele
lui Iuda. Anul acesta era anul al optsprezecelea al lui Nabucodonosor.
Ier.32:2. Atunci oştirea regelui Babilonului înconjurase Ierusalimul şi proorocul Ieremia era închis în
curtea temniţei, care se afla lângă casa regelui lui Iuda.
Ier.32:3. Acolo îl închisese regele Sedechia. zicând: "De ce prooroceşti şi zici: Aşa grăieşte Domnul:
Iată, voi da cetatea în mâinile regelui Babilonului, şi acesta o va lua;
Ier.32:4. Sedechia, regele lui Iuda, nu va scăpa din mâinile Caldeilor, ci va fi dat fără îndoială în
mâinile regelui Babilonului şi va grăi cu el gură către gură; ochii lui var vedea ochii aceluia,
Ier.32:5. Şi acela va duce pe Sedechia la Babilon, unde va şi sta el până-l voi cerceta, zice Domnul.
Dacă vă veţi lupta cu Caldeii, nu veţi avea izbândă!"
Ier.32:6. Atunci Ieremia a zis: "Aşa a fost cuvântul Domnului către mine:
67
Ier.32:7. Iată vine Hanameel, fiut lui Şalum, unchiul tău, vine la tine ca să-îi zică: "Cumpără pentru
tine ţarina mea cea din Anatot, pentru că după dreptul de înrudire se cuvine să o cumperi
tu".
Ier.32:8. Şi a venit la mine în curtea gărzii Hanameel, fiul unchiului meu, după cuvântul Domnului, şi
mi-a zis: "Cumpără ţarina mea cea din Anatot, din pământul lui Veniamin, că al tău este
dreptul de moştenire şi al tău este dreptul de răscumpărare. Cumpăr-o pentru tine!"
Ier.32:9. Atunci am cunoscut că acesta fusese cuvântul Domnului şi am cumpărat de la Hanameel,
fiul unchiului meu, ţarina cea din Anatot şi i-am cântărit şapte sicli de argint şi zece
arginţi;
Ier.32:10. Apoi am scris zapisul şi l-am întărit cu pecetea, am chemat la aceasta martori şi am
cântărit argintul cu cântarul.
Ier.32:11. Am luat atât zapisul de cumpărare cel pecetluit după lege şi rânduială, cât şi pe cel
deschis;
Ier.32:12. Şi am dat acest zapis de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maasia, în faţa lui
Hanameel, fiul unchiului meu, şi în faţa martorilor care iscăliseră acest zapis de cumpărare,
şi în faţa tuturor Iudeilor, care se aflau în curtea gărzii,
Ier.32:13. Şi în faţa tuturor am poruncit lui Baruh:
Ier.32:14. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Ia zapisele acestea, - zapisul de cumpărare
care este pecetluit şi zapisul acesta deschis - şi le pune într-un vas de lut, ca să stea acolo
zile multe.
Ier.32:15. Că aşa zice Domnul Savant, Dumnezeul lui Israel: Casele, ţarinile şi viile vor fi din nou
cumpărate în ţara aceasta".
Ier.32:16. Dând eu zapisul de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, m-am rugat Domnului şi am zis:
Ier.32:17. "O, Doamne Dumnezeule, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţ
înalt şi pentru Tine nimic nu este cu neputinţă!
Ier.32:18. Tu arăţi milă la mii şi pedepseşti fărădelegile părinţilor în sânul copiilor lor după ei; Tu eşti
Dumnezeu cel mare şi puternic, al Cărui nume este Domnul Savaot;
Ier.32:19. Cel mare în sfat şi puternic în faptele Tale, ai Cărui ochi sunt deschişi asupra tuturor căilor
fiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui şi după roadele faptelor lui;
Ier.32:20. Tu ai săvârşit semne şi minuni în ţara Egiptului şi săvârşeşti şi astăzi în Israel şi printre
oameni,
Ier.32:21. Şi ţi-ai făcut nume, ca şi astăzi, şi ai scos pe poporul Tău Israel din pământul Egiptului prin
semne şi minuni, cu mână tare şi cu braţ înalt, în groază mare,
Ier.32:22. Şi le-ai dat lor ţara aceasta, în care curge lapte şi miere, pe care o făgăduiseşi cu jurământ
părinţilor lor, că le-o vei da;
Ier.32:23. Şi ei au intrat şi au pus stăpânire pe ea, dar n-au ascultat glasul Tău ca să se poarte după
legea Ta şi n-au făcut ceea ce le-ai poruncit Tu să facă. De aceea ai adus asupra lor toate
aceste nenorociri.
Ier.32:24. Iată valurile de pământ se întind până la cetate ca să fie luată! Şi cetatea prin sabie,
foamete şi ciumă se dă în mâinile Caldeilor, care luptă împotriva ei; ceea ce ai zis Tu, aceea
se şi împlineşte. Şi Tu vezi aceasta.
Ier.32:25. Dar Tu, Doamne Dumnezeule, mi-ai zis: Cumpără-ţi o ţarină cu argint şi cheamă martori,
tocmai când cetatea se dă în mâinile Caldeilor".
Ier.32:26. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia şi a zis:
Ier.32:27. "Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeu a tot trupul! Este oare ceva cu neputinţă la Mine?"
Ier.32:28. De aceea aşa zice Domnul: "Iată voi da cetatea aceasta în mâinile Caldeilor şi în mâinile lui
Nabucodonosor, regele Babilonului, şi acesta o va lua.
Ier.32:29. Şi vor intra Caldeii, care împresoară cetatea aceasta, vor da foc cetăţii şi o vor arde cu foc
pe ea şi casele pe ale căror acoperişuri s-au adus tămâieri lui Baal şi jertfe cu turnare în
cinstea dumnezeilor străini, ca să Mă mânie pe Mine.
Ier.32:30. Că fiii lui Israel şi fiii lui Iuda au făcut numai rău înaintea ochilor Mei din tinereţile lor; fiii lui
Israel M-au mâniat necontenit cu faptele mâinilor lor, zice Domnul.
Ier.32:31. Cetatea aceasta, chiar din ziua zidirii sale şi până astăzi, pare că a fost făcută pentru mânia
Mea şi pentru urgia Mea, ca s-o lepăd de la fala Mea,
Ier.32:32. Din pricina răului fiilor lui Israel şi al fiilor lui Iuda, pe care l-au făcut pentru mânierea Mea,
ei şi regii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor, bărbaţii lui Iuda şi locuitorii
Ierusalimului.
Ier.32:.23. Şi Mi-au întors spatele, iar nu faţa şi, când i-am învăţat, dis-de-dimineaţă i-am învăţat şi ei
n-au voit să primească învăţătură;
Ier.32:34. În templul asupra căruia s-a chemat numele Meu au pus urâciunile lor, întinându-l.
Ier.32:35. Au făcut locuri înalte lui Baal în valea fiilor lui Hinom, ca să treacă prin foc pe fiii lor şi pe
fiicele lor în cinstea lui Moloh, ceea ce Eu nu le-am poruncit, şi nici prin minte nu Mi-a
trecut că ei vor face această urâciune, ducând în păcat pe Iuda".
Ier.32:36. Şi acum, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta, de care ziceţi:
"Ea se va da în mâinile regelui Babilonului prin sabie, foamete şi boala ciumei":
Ier.32:37. "Iată îi voi aduna din toate ţările, prin care i-am împrăştiat în mânia Mea şi cu iuţimea Mea
şi în marea Mea întărâtare, şi îi voi întoarce la locul acesta şi le voi da viaţă fără de
primejdie.
Ier.32:38. Ei vor fi poporul Meu şi Eu le voi fi Dumnezeu.
68
Ier.32:39. Şi le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine în toate zilele vieţii, spre teamă de
mine în toate zilele vieţii, spre binele lor şi spre binele copiilor lor după ei.
Ier.32:40. Voi încheia cu ei legământ veşnic, după care Eu nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi
face bine şi voi pune frica Mea în inima lor, ca ei să nu se mai abată de la Mine.
Ier.32:41. Mă voi bucura să le fac bine şi-i voi sădi tare în pământul acesta din toată inima Mea şi din
tot sufletul Meu".
Ier.32:42. Că aşa zice Domnul: "După cum am adus asupra poporului acestuia acest mare rău, aşa voi
aduce asupra lor tot binele pe care l-am rostit pentru ei.
Ier.32:43. Şi vor cumpăra ţarină în ţara aceasta, de care ziceţi: "Aceasta este pustietate fără oameni
şi fără vite şi este dată în mâna Caldeilor".
Ier.32:44. Vor cumpăra ţarini pe argint şi le vor scrie în zapis şi-l vor pecetlui şi vor chema martori;
cumpăra-vor ţarine în pământul lui Veniamin şi în împrejurimile Ierusalimului , prin cetăţile
lui Iuda şi prin cetăţile din munţi, prin cetăţile din câmp, prin cetăţile de la miazăzi, că voi
întoarce pe robii lor", zice Domnul.
CAP. 33
Proorocie despre luarea Ierusalimului .
Ier.33:1. Fost-a cuvântul Domnului către Ieremia a doua oară, când era el tot închis în curtea gărzii,
şi a zis:
Ier.33:2. "Aşa grăieşte Domnul, Cel ce a făcut pământul. Domnul Cel ce l-a zidit Şi l-a întărit, al
Cărui nume este Domnul:
Ier.33:3. Strigă către Mine, că Eu îţi voi răspunde şi iţi voi arăta lucruri mari şi nepătrunse pe care tu
nu le ştii.
Ier.33:4. Că aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel despre casele acestei cetăţi şi despre casele
regilor lui Iuda, care se strică pentru a fi făcute întărituri împotriva împresurării şi sabiei
Ier.33:5. Caldeilor veniţi să lupte şi să le umple cu trupurile oamenilor, pe care-i lovesc cu mânia
Mea şi cu urgia Mea şi pentru ale căror fărădelegi Mi-am ascuns faţa de la cetatea aceasta.
Ier.33:6. Le voi lega rănile ca să-i vindec şi le voi descoperi belşug de pace şi de adevăr;
Ier.33:7. Voi întoarce aici pe robii lui Iuda şi pe robii lui Israel şi-i voi aşeza ca la început;
Ier.33:8. Îi voi curăţi de necredinţa lor, cu care au greşit ei înaintea Mea şi le voi ierta toate
fărădelegile lor, cu care au păcătuit ei înaintea Mea şi au căzut de la Mine.
Ier.33:9. Ierusalimul va fi pentru Mine nume de bucurie, laudă şi cinste în fata tuturor popoarelor
pământului, care vor auzi de toate bunătăţile ce i le voi face şi se vor mira, se vor
cutremura de toate binefacerile şi de toată starea cea bună cu care-l voi învrednici".
Ier.33:10. Aşa zice Domnul: "În locul acesta de care voi ziceţi că este pustiu şi lipsit de oameni şi de
vite, precum şi în cetăţile lui Iuda, şi pe uliţele Ierusalimului , care sunt pustii, fără oameni,
fără locuitori şi fără vite,
Ier.33:11. Iar se va auzi glas de bucurie, glas de veselie, glas de mire şi glas de mireasă, glasul celor
ce zic: "Slăviţi pe Domnul Savaot, că bun este Domnul, că în veac este mila Lui" şi glasul
celor ce aduc jertfă de mulţumire în templul Domnului; căci voi întoarce robii ţării acesteia
la starea cea de altădată", zice Domnul.
Ier.33:12. Aşa zice Domnul Savaot: "În ţara aceasta, care este pustie, fără locuitori şi fără vite, şi în
toate cetăţile ei iarăşi vor fi locaşuri de păstori, care-şi vor odihni turmele lor.
Ier.33:13. În cetăţile cele de munte, în cetăţile cele de la şes şi în cetăţile cele de la miazăzi, în
pământul lui Veniamin, în împrejurimile Ierusalimului şi în cetăţile lui Iuda, iarăşi se vor
perinda turme pe sub mina celui ce numără, zice Domnul.
Ier.33:14. Iată vin zilele când voi împlini acel cuvânt bun pe care l-am rostit Eu pentru casa lui Israel
şi pentru casa lui Iuda, zice Domnul.
Ier.33:15. În zilele acelea şi în vremea aceea voi ridica lui David Odraslă dreaptă şi aceea va face
judecată şi dreptate pe pământ.
Ier.33:16. În zilele acelea Iuda va fi izbăvit şi Ierusalimul va trăi fără primejdie şi Odraslei aceleia I se
va pune numele: "Domnul - dreptatea noastră"
Ier.33:17. Că aşa zice Domnul: "Nu va lipsi lui David bărbat care să şadă pe scaunul casei lui Israel.
Ier.33:18. Şi preoţii-leviţi nu vor avea lipsă de bărbat care să stea înaintea feţei Mele şi să aducă în
toate zilele arderi de tot, să aprindă tămâie şi să săvârşească jertfe".
Ier.33:19. Şi a mai fost cuvântul Domnului către Ieremia , zicând:
Ier.33:20, "Aşa zice Domnul: De poţi strica legământul Meu cel pentru ziuă şi legământul Meu cel
pentru noapte şi să faci ea ziua şi noaptea să nu mai vină ta vremea lor, atunci poate se va
strica şi legământul Meu cel încheiat ou robul Meu David,
Ier.33:21. Ca să nu mai aibă el fiu care să domnească pe scaunul lui; de asemenea şi cel încheiat cu
leviţii-preoţi, slujitorii Mei.
Ier.33:22. Precum e nenumărată oştirea cerească şi nenumărat nisipul mării, aşa voi înmulţi neamul
lui David, robul Meu, şi al leviţilor celor ce-Mi slujesc Mie".
Ier.33:23. Fost-a iarăşi cuvântul Domnului către Ieremia , zicând:
Ier.33:24. Nu vezi tu oare că poporul acesta zice: "Domnul a lepădat cele două seminţii pe care le
alesese El?" Şi ei dispreţuiesc poporul Meu, ca şi cum acesta n-ar fi popor în ochii lor.
Ier.33:25. Aşa zice Domnul: Dacă legământul Meu cel pentru ziuă şi pentru noapte şi rânduiala cerului
şi a pământului nu le-am întărit Eu,
69
Ier.33:26. Atunci şi neamul lui Iacov şi al lui David, robul Meu, îl voi lepăda şi nu voi mai lua
stăpânitori din neamul lui pentru seminţia lui Avraam şi a lui Isaac şi a lui Iacov, căci voi
aduce înapoi pe prinşii lor de război şi-i voi milui".
CAP. 34
Proorocie despre robia Babilonului.
Ier.34:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , când Nabucodonosor, regele Babilonului,
şi toată oştirea lui şi toate regatele pământului, supuse sub mâna lui, şi toate popoarele au
venit cu război împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor lui luda, zicând:
Ier.34:2. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Mergi şi grăieşte lui Sedechia, regele lui Iuda, şi-i
spune: Aşa zice Domnul: lată voi da cetatea aceasta în mâinile regelui Babilonului, şi
acesta o va arde cu foc.
Ier.34:3. Nici tu nu vei scăpa din mina lui, ci vei fi cu adevărat luat şi dat în mâinile lui; ochii tăi vor
vedea ochii regelui Babilonului şi buzele lui vor grăi buzelor tale şi vei merge la Babilon.
Ier.34:4. Dar ascultă cuvântul Domnului, Sedechia, rege al lui Iuda! Aşa zice Domnul de tine: Nu vei
muri de sabie, ci vei muri în pace.
Ier.34:5. Şi precum s-a aprins tămâie pentru părinţii tăi şi pentru ceilalţi regi, care au fost înainte de
tine, la înmormântarea lor, aşa se va aprinde şi pentru tine şi te vor plânge, zicând: "Vai,
doamne!" Că Eu am rostit cuvântul acesta", zice Domnul.
Ier.34:6. Şi a spus Ieremia proorocul toate cuvintele acestea lui Sedechia, regele lui Iuda, în
Ierusalim.
Ier.34:7. În vremea aceea oştirea regelui Babilonului se războia împotriva Ierusalimului şi împotriva
tuturor cetăţilor lui Iuda, care mai rămăseseră, şi anume împotriva Lachişului şi Azecăi,
deoarece din cetăţile lui Iuda numai acestea mai rămăseseră cetăţi întărite.
Ier.34:8. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , după ce regele Sedechia a încheiat
legământ cu tot poporul ce era în Ierusalim ,
Ier.34:9. Ca să dea slobozenie, aşa încât fiecare să dea drumul robului său şi roabei sale, evreu şi
evreică, şi ca nimeni să nu mai ţină în robie evreu, frate al său.
Ier.34:10. Şi s-au supus toţi cei mari şi tot poporul, care au încheiat legământul, ca să dea fiecare
drumul robului său şi roabei sale, ca să nu-i mai ţină pe: viitor în robie, şi au ascultat şi s-
au supus.
Ier.34:11. Dar după aceea, răzgândindu-se, au început să ia înapoi pe robii şi pe roabele cărora le
dăduseră drumul şi-i siliră să le fie robi şi roabe.
Ier.34:12. Dar a fost cuvântul Domnului către Ieremia , căruia i s-a zis din partea Domnului:
Ier.34:13. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am încheiat un legământ cu părinţii voştri, când
i-am scos din pământul Egiptului şi din casa robiei, şi am zis:
Ier.34:14. La sfârşitul anului al şaptelea să dea drumul fiecare din voi fratelui său , evreu, care ţi s-a
vândut ţie; să-ţi lucreze el şase ani, iar după aceea să-i dai drumul să fie slobod. Dar
părinţii voştri nu m-au ascultat şi nu ţi-au plecat urechea lor.
Ier.34:15. Acum voi v-aţi întors şi aţi făcut cum e drept în ochii Mei, dând fiecare slobozenie
aproapelui său, şi aţi încheiat înaintea Mea legământ în templul asupra căruia s-a chemat
numele Meu.
Ier.34:16. Dar apoi v-aţi răzgândit şi aţi necinstit numele Meu şi aţi întors fiecare pe robul vostru şi pe
roaba voastră cărora le dăduserăţi drumul să se ducă unde le place, şi-i siliţi să vă fie robi
şi roabe.
Ier.34:17. De aceea, aşa zice Domnul: Voi nu v-aţi supus Mie, ca să daţi fiecare drumul aproapelui
vostru; pentru aceea iată, Eu, zice Domnul, voi da libertate sabiei asupra voastră, ciumei şi
foametei şi vă voi face "pricină" de groază pentru toate regatele pământului.
Ier.34:18. Pe cei ce au călcat legământul Meu şi pe cei ce nu s-au ţinut de cuvintele legământului pe
care l-am încheiat înaintea feţei Mele, despicând în două viţelul şi trecând printre cele două
bucăţi ale lui,
Ier.34:19. Pe cei mari ai lui Iuda şi pe cei mari ai Ierusalimului , pe eunuci, pe preoţi şi pe tot poporul
ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului despicat,
Ier.34:20. Îi voi da în mâinile vrăjmaşilor şi în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, iar trupurile lor vor fi
hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.
Ier.34:21. Pe Sedechia, regele lui Iuda, şi pe cei mari ai lui ii voi da în mâinile vrăjmaşilor lor şi în
mâinile celor ce vor să le ia viaţa, în mâinile oştirii regelui Babilonului, care s-a retras de la
voi.
Ier.34:22. Iată Eu voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi întoarce la cetatea aceasta şi vor năvăli asupra
ei şi o vor lua şi o vor arde cu foc, şi cetăţile lui Iuda le vor face pustiu nelocuit".
CAP. 35
Cei din casa Recabiţilor nu voiesc să bea vin.
Ier.35:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele
lui Iuda:
Ier.35:2. "Mergi în casa Recabiţilor şi vorbeşte cu ei şi-i adu în templul Domnului, într-o cămară, şi
dă-le să bea vin".
Ier.35:3. Atunci am luat eu pe Iaazania, fiul lui Ieremia , fiul lui Habaţinia, pe fraţii lui, pe toţi fiii lui
şi toată casa Recabiţilor
70
Ier.35:4. Şi i-am adus în templul Domnului, în cămara fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui
Dumnezeu, care e lângă cămara dregătorilor, deasupra camerei lui Maaseia, fiul lui Şalum,
păzitorul pragului.
Ier.35:5. Apoi am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor cupe pline cu vin şi pahare şi le-am zis: "Beţi
vin!"
Ier.35:6. Dar ei au zis: "Noi nu bem vin, pentru că Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat
poruncă, zicând: Să nu beli vin nici voi, nici fiii voştri în veac!
Ier.35:7. Nici case să nu zidiţi, nici seminţe să nu semănaţi, nici vii să nu sădiţi, nici să aveţi, ci să
trăiţi în corturi în toate zilele vieţii voastre, ca să trăiţi vreme îndelungată pe pământul în
care sunteţi călători.
Ier.35:8. Şi noi am ascultat glasul lui Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, întru toate câte ne-a
poruncit el, ca să nu bem vin în toate zilele noastre nici noi, nici femeile noastre, nici fiii
noştri, nici fiicele noastre,
Ier.35:9. Şi să nu zidim case ca locuinţe pentru noi şi să nu avem nici vii; nici ţarini, nici
semănături,
Ier.35:10. Ci să trăim în corturi. intru toate ascultăm şi facem toate câte ne-a poruncit Ionadab,
strămoşul nostru.
Ier.35:11. Când însă a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, împotriva acestei ţări, noi am zis: Hai
să intrăm în Ierusalim dinaintea oştirilor Caldeilor şi a oştirilor Sirienilor! Şi iată acum
trăim în Ierusalim ".
Ier.35:12. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia şi a zis:
Ier.35:13. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Mergi şi spune bărbaţilor lui Iuda şi
locuitorilor Ierusalimului : Se poate oare să nu luaţi voi învăţătură din aceasta şi să nu
ascultaţi cuvântul Meu?" - zice Domnul.
Ier.35:14. Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, pe care le-a spus fiilor săi de a nu bea vin, se
împlinesc, şi ei nu beau până în ziua de astăzi, pentru că se supun celor rânduite de tatăl
lor; iar Eu necontenit v-am vorbit, v-am vorbit dis-de-dimineaţă şi voi nu M-aţi ascultat.
Ier.35:15. Trimis-am la voi pe toţi proorocii, robii Mei, i-am trimis dis-de-dimineaţă şi am zis: Să se
întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi să vă îndreptaţi purtările, să nu mergeţi după alţi
dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi trăi în pământul acesta pe care l-am dat vouă şi părinţilor
voştri; dar voi nu v-aţi plecat urechea şi nu M-aţi ascultat.
Ier.35:16. Deoarece fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, împlinesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, iar
poporul Meu nu Mă ascultă,
Ier.35:17. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată Eu voi aduce
asupra lui Iuda şi a tuturor locuitorilor Ierusalimului tot răul acela pe care l-am rostit
asupra lor, pentru că Eu le-am vorbit şi ei n-au ascultat, i-am chemat şi ei n-au răspuns".
Ier.35:18. Iar casei Recabiţilor, Ieremia i-a grăit: "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
Pentru că voi aţi ascultat porunca lui Ionadab, tatăl vostru, şi păziţi toate poruncile lui şi în
toate faceţi cum v-a poruncit el,
Ier.35:19. De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Nu va lipsi lui Ionadab, fiul lui
Recab, bărbatul care să stea înaintea felei Mele în toate zilele".
CAP. 36
Cartea lui Ieremia , arsă în foc de Ioiachim.
Ier.36:1. În anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a fost de la Domnul către
Ieremia cuvântul acesta:
Ier.36:2. "Ia-ţi un sul de hârtie şi scrie pe el toate cuvintele pe care ţi le-am grăit Eu despre Israel,
despre Iuda şi despre toate popoarele, din ziua de când am început a-ţi grăi, din zilele lui
Iosia şi până în ziua de astăzi;
Ier.36:3. Că poate va auzi casa lui Iuda tot răul ce Mi-am pus în gând să i-l fac, ca să se întoarcă
fiecare de la calea sa cea rea, pentru ca Eu să le Iert nedreptăţile lor şi păcatele lor".
Ier.36:4. Atunci a chemat Ieremia pe Baruh, fiul lui Neria, şi după spusa lui Ieremia a scris Baruh
pe hârtia sulului toate cuvintele Domnului pe care le grăise El aceluia.
Ier.36:5. Şi a poruncit Ieremia lui Baruh şi a zis: "Eu sunt închis şi nu mă pot duce în templul
Domnului.
Ier.36:6. Deci, du-te tu şi cuvintele Domnului din gura mea scrise de tine în sul, citeşte-le în templul
Domnului, în ziua postului, în auzul poporului; citeşte-le de asemenea şi în auzul tuturor
acelora din Iuda, care sunt veniţi de prin toate cetăţile;
Ier.36:7. Poate vor înălţa rugă smerită înaintea feţei Domnului şi se va întoarce fiecare de la calea sa
cea rea, căci mare este mânia şi supărarea pe care a arătat-o Domnul asupra poporului
acestuia".
Ier.36:8. Şi a făcut Baruh, fiul lui Neria, tot ce i-a poruncit Ieremia , citind în templul Domnului
cuvintele Domnului cele scrise în sul.
Ier.36:9. În anul al cincilea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a opta, a vestit post
înaintea feţei Domnului pentru tot poporul din Ierusalim şi pentru tot poporul care venise
la Ierusalim de prin oraşele lui Iuda.
Ier.36:10. şi cuvintele lui Ieremia , cele scrise în sul, le-a citit Baruh în templul Domnului, în camera
lui Ghemaria, fiul lui Şafan, scriitorul, în curtea de sus, la intrarea de la poarta cea nouă a
templului Domnului, în auzul poporului.
71
Ier.36:11. Iar Miheia, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit toate cuvintele Domnului cele scrise în
sul.
Ier.36:12. Şi s-a coborât în casa regelui, în camera secretarului regelui şi iată acolo stăteau toţi
dregătorii: Elişama, secretarul regelui, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor,
Ghemaria, fiul lui Şafan, Sedechia, fiul lui Hanania şi toţi ceilalţi dregători.
Ier.36:13. Şi le-a povestit acestora Miheia toate cuvintele ce le auzise, când a citit Baruh cartea în
auzul poporului.
Ier.36:14. Atunci dregătorii au trimis la Baruh pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi,
ca să-i spună: "Cartea pe care tu ai citit-o în auzul poporului, să o iei în mâna ta şi să vii".
Ier.36:15. Atunci Baruh, fiul lui Neria, a luat cartea în mâna sa şi a venit la ei. Iar ei i-au zis: "Şezi şi
ne citeşte în auz!" Şi a citit Baruh în auzul lor.
Ier.36:16. Iar dacă au ascultat ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii şi au zis către
Baruh: "Vom spune numaidecât regelui toate cuvintele acestea!"
Ier.36:17. Şi apoi au întrebat pe Baruh: "Spune-ne insă cum ai scris tu din gura lui toate cuvintele
acestea?"
Ier.36:18. Şi Baruh le-a spus: "El mia rostit cu gura sa toate cuvintele acestea, iar eu le-am scris cu
cerneală în sulul acesta".
Ier.36:19. Atunci au zis dregătorii către Baruh: "Du-te şi te ascunde şi tu şi Ieremia , ca nimeni să nu
ştie unde sunteţi!"
Ier.36:20. Apoi ei s-au dus la rege în palat, iar cartea au lăsat-o în odaia lui Elişama, secretarul
regelui, şi au spus în auzul regelui toate cuvintele acestea.
Ier.36:21. Şi a trimis regele pe Iehudi să aducă îndată cartea, şi acesta a luat-o din camera lui
Elişama, secretarul regelui; şi a citit-o Iehudi în auzul regelui şi în auzul tuturor dregătorilor
care stăteau lângă rege.
Ier.36:22. În vremea aceea, în luna a noua, regele şedea în palatul de iarnă şi înaintea lui ardea o
tavă cu jeratic.
Ier.36:23. După ce a citit Iehudi trei sau patru coloane, regele a tăiat cu cuţitaşul secretarului cartea
şi a aruncat-o în focul de pe tavă, nimicind-o toată.
Ier.36:24. Şi nu s-au temut, nici şi-au sfâşiat hainele lor, nici regele, nici toţi slujitorii lui, care au auzit
toate cuvintele acestea.
Ier.36:25. Deşi Elnatan, Delaia şi Ghemaria au rugat pe rege să nu ardă cartea, el însă nu i-a
ascultat.
Ier.36:26. Şi a poruncit regele lui Ierahmeel, fiul regelui, şi lui Seraia, fiul lui Azirel, şi lui Şelemia, fiul
lui Abdeel, să prindă pe scriitorul Baruh şi pe Ieremia proorocul. Dar Domnul i-a ascuns.
Ier.36:27. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia , după ce regele a ars cartea şi cuvintele pe
care Baruh le scrisese din gura lui Ieremia , şi i-a zis:
Ier.36:28. "Ia-ţi alt sul de hârtie şi scrie în el toate cuvintele de mai înainte, care au fost în celălalt
sul, pe care l-a ars Ioiachim, regele lui Iuda, iar regelui lui Iuda, Ioiachim, să-i spui:
Ier.36:29. Aşa zice Domnul: Tu ai ars cartea aceasta, zicând: Pentru ce ai scris în ea: Va veni îndată
regele Babilonului şi va pustii ţara aceasta şi va pierde oamenii şi dobitoacele din ea?
Ier.36:30. De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, regele lui Iuda: Nu va mai fi din el urmaş care
să şadă pe scaunul lui David; trupul lui va fi aruncat în arşiţa zilei şi în frigul nopţii
Ier.36:31. Şi-l voi pedepsi pe el şi neamul lui şi slugile lui pentru nedreptatea lor; voi aduce asupra lor
şi asupra locuitorilor Ierusalimului şi asupra oamenilor lui Iuda tot răul pe care l-am rostit
asupra lor şi ei n-au ascultat".
Ier.36:32. Şi a luat Ieremia alt sul de hârtie şi l-a dat lui Baruh scriitorul, fiul lui Neria, şi acesta a
scris în el, din gura lui Ieremia , toate cuvintele din sulul ce-l aruncase în foc Ioiachim,
regele lui Iuda, şi a mai adăugat la ele multe cuvinte asemenea acelora.
CAP. 37
Sedechia închide pe Ieremia în temniţă.
Ier.37:1. În locul lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, a fost făcut rege Sedechia, fiul lui Iosia, pe care
Nabucodonosor, regele Babilonului, l-a pus rege în ţara lui Iuda.
Ier.37:2. Dar nici el, nici slujitorii lui şi nici poporul ţării n-au ascultat cuvintele Domnului, cele grăite
prin proorocul Ieremia .
Ier.37:3. Regele Sedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Sofonie preotul, fiul lui Maaseia, la
Ieremia proorocul, ca să-i zică: "Roagă-te pentru noi Domnului Dumnezeului nostru!"
Ier.37:4. Căci pe atunci Ieremia intra şi umbla încă slobod prin popor, pentru că nu-l aruncaseră
încă în închisoare.
Ier.37:5. Oştirea lui Faraon a ieşit din Egipt, iar Caldeii, care împresuraseră Ierusalimul, auzind
vestea aceasta, s-au retras de la Ierusalim .
Ier.37:6. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia proorocul şi a zis:
Ier.37:7. "Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Regelui lui Iuda, care v-a trimis la Mine să Mă
întrebaţi, aşa să-i spuneţi: Iată, oştirea lui Faraon care v-a veni în ajutor se va întoarce în
ţara sa, în Egipt,
Ier.37:8. Iar Caldeii vor veni din nou şi vor lupta împotriva cetăţii acesteia, o vor lua şi o vor arde cu
foc.
Ier.37:9. Aşa zice Domnul: Nu vă înşelaţi pe voi înşivă, zicând: "Fără îndoială se vor duce de la noi
Caldeii" că nu se vor duce.
72
Ier.37:10. Chiar dacă aţi, sfărâma cu totul oştirea Caldeilor, care luptă împotriva voastră, şi ar rămâne
la ei numai răniţi, apoi şi aceia s-ar ridica fiecare din cortul său şi ar arde cetatea aceasta
cu foc".
Ier.37:11. În vremea când oştirea Caldeilor s-a retras de la Ierusalim din pricina oştirii egiptene,
Ier.37:12. Ieremia a plecat din Ierusalim , ca să se ducă în ţara lui. Veniamin, să descurce nişte
treburi de moştenire cu cei de acolo.
Ier.37:13, Dar când se afla el la poarta lui Veniamin, căpetenia gărzii, care era acolo şi care se numea
Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania, a prins pe Ieremia proorocul şi i-a zis: "Tu vrei să
fugi la Caldei!"
Ier.37:14. "Aceasta este minciună; eu nu vreau să fug la Caldei", a zis Ieremia . Dar fără să-l asculte,
Ireia l-a arestat pe Ieremia şi l-a dus la dregători.
Ier.37:15. Şi s-au mâniat dregătorii pe Ieremia , l-au bătut şi l-au închis în temniţă, în casa lui
Ionatan scriitorul, pentru că o făcuseră temniţă.
Ier.37:16. Şi după ce a intrat Ieremia în temniţă, în beci, şi a stat acolo Ieremia zile multe,
Ier.37:17. Regele Sedechia a trimis şi i-a adus. Şi l-a întrebat regele în casa sa în taină şi i-a zis: "N-ai
oare cuvânt de la Domnul?" Iar Ieremia a zis: "Ba am!" Şi a adăugat: "Tu vei fi dat în
mâinile regelui Babilonului!"
Ier.37:18. Şi a mai zis Ieremia către regele Sedechia: "Cu ce am greşit eu înaintea ta, înaintea
slujitorilor tăi şi înaintea poporului acestuia, de m-aţi băgat în temniţă?
Ier.37:19. Şi unde sunt proorocii voştri care v-au proorocit şi au zis: "Regele Babilonului nu va veni
împotriva voastră şi împotriva pământului acestuia?"
Ier.37:20. Şi acum ascultă, domnul meu rege, să aibă trecere cererea mea înaintea ta şi să nu mă mai
întorc în casa lui Ionatan scriitorul, ca să nu mor acolo".
Ier.37:21. Şi a dat regele Sedechia poruncă să închidă pe Ieremia în curtea temniţei şi i s-a dat câte
o bucată de pâine pe zi din uliţa pitarilor, până s-a isprăvit pâinea în cetate. Şi aşa a rămas
Ieremia în curtea temniţei.
CAP. 38
Ieremia aruncat şi scos din groapă.
Ier.38:1. Şi Şefatia, fiul lui Matan, şi Ghedalia, fiul lui Pashor, Iucal, fiul lui Şelemia şi Paşhurr, fiul lui
Malchia, au auzit cuvintele pe care le-a rostit Ieremia către tot poporul, zicând:
Ier.38:2. "Aşa zice Domnul: Cine va rămâne în această cetate va muri de sabie, de foame şi de boala
ciumei; iar cel ce se va duce la Caldei va trăi, va avea ca pradă viaţa lui şi va rămâne viu.
"
Ier.38:3: Aşa zice Domnul: Cetatea aceasta va fi dată fără îndoială în mâinile oştirilor regelui
Babilonului, şi o vor lua".
Ier.38:4. Atunci căpeteniile au zis către rege: "Omul acesta să fie dat morţii, pentru că el
descurajează pe luptătorii care au rămas în cetatea aceasta şi pe tot poporul, spunându-le
asemenea cuvinte. Căci omul acesta nu doreşte propăşirea poporului său, ci nenorocirea".
Ier.38:5. Iar regele Sedechia a zis: "Iată e în mâinile voastre, căci regele nu poate să facă nimic
împotriva voastră".
Ier.38:6. Atunci au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul regelui, care era în
curtea temniţii, coborându-l în ea cu funii. în groapa aceea nu era apă, ci numai noroi şi s-a
afundat Ieremia în noroi.
Ier.38:7. Ebed-Melec, Etiopianul, unul din eunucii care se aflau în casa regelui, auzind că Ieremia a
fost aruncat în groapă - regele atunci şedea la poarta lui Veniamin -
Ier.38:8. A ieşit din palatul regal şi a zis către rege:
Ier.38:9. "Domnul meu rege, rău au făcut oamenii aceştia care s-au purtat aşa cu Ieremia
proorocul, pe care l-au aruncat în groapă. El va muri acolo de foame, pentru că nu mai este
pâine în cetate".
Ier.38:10. Atunci regele a dat poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul, zicând: "Ia de aici treizeci de
oameni şi scoate pe Ieremia proorocul din groapă, până nu moare".
Ier.38:11. Şi a luat Ebed-Melec cu sine oamenii şi a intrat în palatul regal, în veşmântărie, şi a luat de
acolo bucăţi de haine vechi şi rupturi şi le-a dat drumul cu frânghia în groapă la Ieremia .
Ier.38:12. Şi a zis Ebed-Melec, Etiopianul, către Ieremia : "Pune aceste cârpe şi rupturi vechi, ce ţi s-
au aruncat, la subsuorile tale, sub frânghie"; şi a făcut Ieremia aşa.
Ier.38:13. Şi au tras pe Ieremia din groapă; şi a rămas Ieremia în curtea temniţii.
Ier.38:14. Atunci regele Sedechia a trimis şi a chemat pe Ieremia proorocul la sine, la uşa a treia a
templului Domnului; şi a zis regele către Ieremia : "Am să te întreb ceva, dar să nu ascunzi
nimic de mine".
Ier.38:15. Iar Ieremia a zis către Sedechia: "Dacă-ţi voi descoperi, nu mă vei da oare morţii? Şi de-ţi
voi da sfat, îl vei asculta tu oare?"
Ier.38:16. Zis-a regele Sedechia către Ieremia : "Viu este Domnul, Care ne-a dat această viaţă, nu te
voi da la moarte, nici în mâinile acestor oameni, care vor să-ţi ia viaţa, nu te voi da".
Ier.38:17. Atunci a zis Ieremia către Sedechia: "Aşa zice Domnul Dumnezeul Savaot, Dumnezeul lui
Israel: Dacă tu vei ieşi la căpeteniile regelui Babilonului, vei scăpa cu viaţă şi cetatea
aceasta nu va fi arsă cu foc şi vei trăi şi tu şi casa ta;
Ier.38:18. Iar de nu vei ieşi la căpeteniile regelui Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile
Caldeilor, care o vor arde cu foc, şi nici tu nu vei scăpa din mâinile lor".
73
Ier.38:19. Iar regele Sedechia a zis către Ieremia : "Mă tem de Iudeii care au trecut la Caldei, ca nu
cumva să nu fiu dat de Caldei pe mâna lor şi ca nu cumva aceia să-şi bată, joc de mine".
Ier.38:20. Zis-a Ieremia : "Nu te vor da! Ascultă glasul Domnului în cele ce-ţi grăiesc eu şi bine-ţi va fi
şi sufletul tău va fi viu.
Ier.38:21. Iar dacă tu nu vei vrea să ieşi, atunci iată cuvântul pe care mi l-a descoperit Domnul:
Ier.38:22. Toate femeile care au rămas în casa regelui lui Iuda var fi duse la căpeteniile regelui
Babilonului şi acelea vor zice: Te-au amăgit şi te-au înşelat bunii tăi prieteni; piciorul tău s-
a afundat în noroi şi aceştia au fugit de tine;
Ier.38:23. Şi toate femeile tale şi copiii tăi vor fi daţi Caldeilor şi nici tu nu vei scăpa din mâinile lor,
căci vei fi prins de mâna regelui Babilonului şi această cetate va fi arsă".
Ier.38:24. Zis-e Sedechia către Ieremia : "Nimeni nu trebuie să ştie cuvintele acestea şi atunci tu nu
vei muri.
Ier.38:25. Iar de vor auzi căpeteniile că eu am grăit cu tine şi de vor veni la tine şi-ţi vor zice:
"Spune-ne ce ai vorbit cu regele? Nu ascunde de noi şi nu te vom da la moarte! Şi ce ţi-e
vorbit regele?"
Ier.38:26. Atunci să le spui: Am prezentat înaintea regelui cererea mea, ca să nu mă trimită înapoi în
casa lui Ionatan şi să mor acolo".
Ier.38:27. Atunci au venit toţi dregătorii la Ieremia şi l-au întrebat, iar el le-a răspuns întocmai cum îi
poruncise regele, şi aceia, tăcând, l-au lăsat, pentru că n-au aflat nimic.
Ier.38:28. Şi a rămas Ieremia în curtea temniţii până în ziua în care a fost luat Ierusalimul, căci
Ierusalimul a fost luat.
CAP. 39
Cucerirea Ierusalimului
Ier.39:1. În anul al nouălea al lui Sedechia, regele lui Iuda, în luna a zecea, Nabucodonosor, regele
Babilonului, a venit cu toată oştirea sa la Ierusalim şi l-a împresurat.
Ier.39:2. Iar în anul al unsprezecelea al lui Sedechia, în luna a patra, în ziua a noua a lunii acesteia,
cetatea a fost luată.
Ier.39:3. Şi au intrat în ea şi s-au aşezat la porţile de la mijloc toate căpeteniile regelui Babilonului:
Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsehim, căpetenia eunucilor, Nergal-Sareţer, căpetenia
vrăjitorilor, şi toate celelalte căpetenii ale regelui Babilonului.
Ier.39:4. Când Sedechia, regele lui Iuda, şi toţi oamenii de oaste i-au văzut, au fugit şi au ieşit
noaptea din cetate prin grădina regelui, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe
calea şesului.
Ier.39:5. Dar oştirea Caldeilor a alergat după ei şi a ajuns pe Sedechia în şesul Ierihonului, l-au prins
şi l-au dus la Nabucodonosor, regele Babilonului, la Ribla, în ţara Hamat, unde acesta a
rostit judecată asupra lui.
Ier.39:6. Atunci regele Babilonului a junghiat pe fiii lui Sedechia în Ribla, înaintea ochilor acestuia, şi
pe toţi dregătorii lui Iuda i-a junghiat regele Babilonului.
Ier.39:7. Iar lui Sedechia i-a scos ochii şi l-a pus în cătuşe, ca să-l ducă la Babilon.
Ier.39:8. Casa regelui şi casele poporului le-au ars Caldeii cu foc, iar zidurile Ierusalimului le-au
dărâmat.
Ier.39:9. Restul poporului, care rămăsese în cetate, pe fugarii, care trecuseră la el şi pe celălalt
popor ce mai rămăsese, Nebuzaradan, căpetenia gărzii regelui, i-a dus robi în Babilon.
Ier.39:10. Pe cei săraci din popor, care nu aveau nimic, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, i-a lăsat în
pământul lui Iuda şi tot atunci le-a dat viile şi ţarinile.
Ier.39:11. Iar cu privire la Ieremia , Nabucodonosor, regele Babilonului, a dat lui Nebuzaradan,
căpetenia gărzii, porunca aceasta:
Ier.39:12. "Ia-l şi să ai purtare de grijă pentru el; să nu-i faci nici un rău, ci să te porţi cu el aşa cum
îţi va zice el!"
Ier.39:13. Nebuzaradan, căpetenia gărzii, Nebuzaradan, căpetenia eunucilor, Nergal-Şareţer,
căpetenia vrăjitorilor, şi toate căpeteniile regelui Babilonului
Ier.39:14. Au trimis şi au luat pe Ieremia din curtea temniţii şi l-au încredinţat lui Godolia, fiul lui
Ahicam, fiul lui Şafan, ca să-l ducă acasă. Aşa a rămas el să locuiască în mijlocul
poporului.
Ier.39:15. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia , pe când era el încă ţinut în curtea temniţii,
şi i-a zis:
Ier.39:16. "Mergi şi spune lui Ebed-Melec, Etiopianul: Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
Iată, Eu voi împlini cuvintele Mele despre cetatea aceasta spre răul, iar nu spre binele ei, şi
se vor împlini ele în ziua aceea înaintea ochilor tăi.
Ier.39:17. Dar pe tine te voi izbăvi, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi.
Ier.39:18. Te voi izbăvi şi nu vei cădea în sabie; sufletul tău va rămâne la tine ca şi când ai fi dobândit
o pradă, pentru că tu ti-ai pus nădejdea în Mine", zice Domnul.
CAP. 40
Ieremia lăsat slobod.
Ier.40:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , după ce Nebuzaradan, căpetenia gărzii,
i-a dat drumul din Rama, unde fusese găsit ferecat în lanţuri în mijlocul celorlalţi robi ai
Ierusalimului şi ai lui Iuda, care au fost strămutaţi la Babilon.
74
Ier.40:2. Atunci a luat căpetenia gărzii pe Ieremia şi i-a zis: "Domnul Dumnezeul tău a rostit
această nenorocire asupra locului acestuia,
Ier.40:3. Şi acum a adus-o peste el şi a făcut ceea ce zisese, pentru că aţi păcătuit înaintea
Domnului şi n-aţi ascultat glasul Lui, de aceea v-a şi ajuns pe voi aceasta.
Ier.40:4. Deci, iată eu îţi dau drumul din lanţurile ce le ai la mâini! De vrei să mergi cu mine la
Babilon, vino, şi eu voi avea grijă de tine, iar de nu ai plăcere să mergi cu mine la Babilon,
rămâi. Iată, toată ţara e înaintea ta, unde vrei Şi unde-ţi place, acolo du-te!"
Ier.40:5. Înainte de a ieşi el, Nebuzaradan i-a zis: "Du-te la Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe
care regele Babilonului l-a pus căpetenie peste cetatea Ierusalimului , şi rămâi cu dânsul în
mijlocul poporului; sau du-te unde-ţi place ţie să te duci!" Şi căpetenia gărzii i-a dat
merinde şi daruri şi l-a slobozit.
Ier.40:6. Deci a venit Ieremia la Godolia, fiul lui Ahicam, la Miţpa, şi a trăit cu el în mijlocul
poporului care rămăsese în ţară.
Ier.40:7. Auzind toate căpeteniile oştirilor, care erau în câmp cu oamenii lor, că regele Babilonului î
pus pe Godolia, fiul lui Ahicam, căpetenie peste ţară şi i-a încredinţat lui bărbaţii, femeile şi
copiii şi pe aceia din săracii ţării, care n-au fost strămutaţi la Babilon,
Ier.40:8. Au venit la Godolia, în Miţpa, Ismael, fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiii lui Carea,
Seraia, fiul lui Tanhumet, şi fiii lui Efai Netofitul şi Iezania, fiul lui Maacat, ei şi oamenii lor.
Ier.40:9. Iar Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, li s-a jurat lor şi oamenilor lor, zicând: "Nu vă
temeţi a sluji Caldeilor; rămâneţi în ţară, slujiţi regelui Babilonului şi vă va fi bine.
Ier.40:10. Iar eu voi rămâne în Miţpa, ca să mijlocesc înaintea Caldeilor, care vor veni la noi. Voi însă
strângeţi vinul şi fructele verii şi untdelemnul şi le puneţi în vasele voastre şi trăiţi în
cetăţile voastre, în care vă aflaţi".
Ier.40:11. De asemenea şi toţi Iudeii care se aflau în Moab, la Amoniţi, în Idumeea şi prin toate ţările,
au auzit că regele Babilonului a lăsat o parte din Iudei şi a pus peste ei pe Godolia, fiul lui
Ahicam, fiul lui Şafan.
Ier.40:12. Şi s-au întors toţi aceşti Iudei de prin toate locurile pe unde fuseseră împrăştiaţi şi au venit
în pământul lui Iuda, la Godolia, în Miţpa, şi au adunat vin şi fructe multe foarte.
Ier.40:13. Iar Iohanan, fiul lui Carea, şi toate căpeteniile oştirii, care erau în câmp, au venit la
Godolia, în Miţpa, şi au zis către dânsul:
Ier.40:14. "Ştii tu oare că Baalis, regele Amoniţilor, a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, ca să te
ucidă?" Dar Godolia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.
Ier.40:15. Atunci Iohanan, fiul lui Carea, a spus lui Godolia în taină, la Miţpa: "Dă-mi voie să mă duc
să ucid pe Ismael, fiul lui Netania, şi nimeni nu va afla. De ce să-l laşi să te ucidă el pe tine
şi să se risipească toţi cei din Iuda, care s-au adunat la tine şi să piară rămăşiţa lui Iuda?"
Ier.40:16. Însă Godolia, fiul lui Ahicam, a zis către Iohanan, fiul lui Carea: "Să nu faci aceasta, căci tu
grăieşti neadevăr despre Ismael!"
CAP. 41
Uciderea lui Godolia.
Ier.41:1. Prin luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neam regesc, a venit cu
dregătorii regelui şi cu zece oameni la Godolia, fiul lui Ahicam, în Miţpa, şi au mâncat acolo
pâine împreună.
Ier.41:2. Apoi s-a sculat Ismael, fiul lui Netania, şi cei zece oameni care erau cu el, şi au lovit cu
sabia pe Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi au ucis pe acela pe care regele
Babilonului îl pusese căpetenie peste ţară.
Ier.41:3. De asemenea a ucis Ismael şi pe toţi Iudeii care erau cu Godolia, în Miţpa, precum şi pe
Caldeii oşteni care se aflau acolo.
Ier.41:4. Iar a doua zi după uciderea lui Godolia, pe când nu ştia nimeni de aceasta,
Ier.41:5. Au venit din Sihem, din Şilo şi din Samaria optzeci de oameni cu bărbile rase şi cu hainele
sfâşiate şi cu tăieturi pe trup, aducând daruri şi tămâie în mâinile lor pentru jertfă în
templul Domnului.
Ier.41:6. Iar Ismael, fiul lui Netania, din Miţpa, a ieşit întru întâmpinarea lor; şi mergând el
plângând, s-a întâlnit cu ei şi le-a zis: "Duceţi-vă la Godolia, fiul lui Ahicam".
Ier.41:7. Şi după ce au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, i-a ucis şi i-a aruncat într-
o groapă, ajutat de oamenii care erau cu el.
Ier.41:8. Dar s-au găsit printre aceştia zece oameni care au zis lui Ismael: "Nu ne ucide, căci noi
avem agoniseli de grâu, de orz, de untdelemn şi de miere, ascunse la câmp". Şi el s-a oprit
şi nu i-a omorât pe aceia împreună cu ceilalţi fraţi ai lor.
Ier.41:9. Groapa însă în care a aruncat Ismael toate trupurile oamenilor, pe care el i-a ucis pentru
Godolia, era chiar aceea pe care o făcuse regele Asa, temându-se de Baeşa, regele lui
Israel. Pe aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi.
Ier.41:10. Apoi Ismael a luat c, prizonieri tot restul de popor, ce era în Miţpa, pe fiicele regelui şi tot
poporul ce mai rămăsese în Miţpa, pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzii, îl încredinţase lui
Godolia, fiul lui Ahicam; şi luându-i pe aceştia, Ismael, fiul lui Netania, s-a îndreptat spre
fiii lui Amon.
Ier.41:11. Dar când Iohanan, fiul lui Carea, şi toţi căpitanii oştirii, care erau cu el, au auzit de
nelegiuirile ce săvârşise Ismael, fiul lui Netania, au luat toţi oamenii lor şi s-au dus să se
bată cu Ismael, fiul lui Netania,
75
Ier.41:12. Şi I-au ajuns la iazul cel mare din Gabaon.
Ier.41:13. Când tot poporul ce era cu Ismael a văzut pe Iohanan, fiul lui Carea, şi pe toate căpeteniile
oştirii care erau cu dânsul, s-au bucurat.
Ier.41:14. Şi s-a întors tot poporul pe care Ismael îl ducea în robie din Miţpa şi, plecând, s-a dus la
Iohanan, fiul lui Carea,
Ier.41:15. Iar Ismael, fiul lui Netania, a fugit de Iohanan cu opt oameni şi s-a dus la fiii lui Amon.
Ier.41:16. Atunci Iohanan, fiul lui Carea, şi toate căpeteniile oştirii, care erau cu el, au luat din Miţpa
tot poporul ce rămăsese şi pe care el îl scăpase de Ismael, fiul lui Netania, după ce acesta
ucisese pe Godolia, fiul lui Ahicam - bărbaţii, oştenii, femeile, copiii şi eunucii pe care îi
scosese din Gabaon,
Ier.41:17. Şi s-a dus şi s-a oprit în satul Chimham, lângă Betleem,
Ier.41:18. Ca apoi să plece în Egipt de frica Caldeilor, căci se temea de ei, pentru că Ismael, fiul lui
Netania, ucisese pe Godolia, fiul lui Ahicam, pe care regele Babilonului îl pusese căpetenie
peste ţară.
CAP. 42
Ieremia se roagă lui Dumnezeu.
Ier.42:1. Atunci toate căpeteniile oştirii şi Iohanan, fiul lui Carea, şi Azaria, fiul lui Hoşaia, şi tot
poporul, de la mic până la mare, au venit şi au zis către Ieremia proorocul:
Ier.42:2. "Să aibă primire rugămintea noastră înaintea ta! Roagă-te Domnului Dumnezeului tău
pentru noi, pentru toţi care au rămas, că din mulţi, puţini au rămas, cum ne vezi cu ochii
tăi;
Ier.42:3. Roagă-te ca Domnul Dumnezeul tău să ne arate calea pe care să mergem şi ce să facem".
Ier.42:4. Zis-a către ei Ieremia proorocul: "Ascult şi iată mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru,
după cuvântul vostru, şi tot ce vă va răspunde Domnul vă voi spune şi nu voi ascunde de
voi nici un cuvânt".
Ier.42:5. Iar ei au zis către Ieremia : "Domnul să fie martor împotriva noastră, credincios şi
adevărat, dacă nu vom face întocmai după cuvântul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va
fi trimis pentru noi.
Ier.42:6. Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru, către Care te
trimitem, ca să fim fericiţi ascultând de glasul Domnului Dumnezeului nostru".
Ier.42:7. După trecerea a zece zile, a fost cuvântul Domnului către Ieremia .
Ier.42:8. Şi a chemat acesta la el pe Iohanan, fiul lui Carea, şi pe toate căpeteniile oştirii, care erau
cu el, şi tot poporul, de la mic până la mare, şi le-a zis:
Ier.42:9. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către Care m-aţi trimis, ca să aduc înaintea Lui
rugămintea voastră:
Ier.42:10. De veţi rămâne în ţara aceasta, Eu vă voi zidi şi nu vă voi mai dărâma, vă voi sădi şi nu vă
voi mai smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut.
Ier.42:11. Nu vă temeţi de regele Babilonului, de care vă cutremuraţi; nu vă temeţi de el, zice
Domnul, căci Eu sunt cu voi, ca să vă scap şi să vă izbăvesc din mâna lui.
Ier.42:12. şi vă voi arăta milă şi el se va milostivi spre voi şi vă va întoarce în pământul vostru.
Ier.42:13. Iar de veţi zice: "Nu vrem să trăim în ţara aceasta" şi de nu veţi asculta glasul Domnului
Dumnezeului vostru şi veţi zice:
Ier.42:14. "Ba noi ne ducem în ţara Egiptului, unde război nu vom vedea şi glas de trâmbiţă nu vom
auzi şi foame nu vom duce, şi acolo vom trăi",
Ier.42:15. Apoi ascultaţi cuvântul Domnului, voi, care aţi mai rămas din Iuda. Aşa zice Domnul
Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Dacă voi vă întoarceţi cu hotărâre nestrămutată faţa
voastră, ca să vă duceţi în Egipt şi vă veţi duce să trăiţi acolo,
Ier.42:16. Sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, şi foamea de care vă îngroziţi
vă va însoţi paşii voştri acolo în Egipt şi acolo veţi muri.
Ier.42:17. Toţi cei ce îşi întorc faţa lor, ca să se ducă în Egipt şi să trăiască acolo; vor muri de sabie,
de foame şi de molimă şi nici unul din ei nu va rămâne şi nu va scăpa de nenorocirea aceea
pe care o voi aduce asupra lor.
Ier.42:18. Căci aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Cum s-a vărsat mânia Mea şi iuţimea
Mea asupra locuitorilor Ierusalimului , aşa se va vărsa iuţimea Mea şi asupra voastră, când
vă veţi duce în Egipt şi veţi fi blestem şi grozăvie, ocară şi râs, şi nu veţi mai vedea locul
acesta.
Ier.42:19. Vouă, cei rămaşi ai lui Iuda, vă zice Domnul: Nu vă duceţi în Egipt. Să ştiţi bine că Eu
astăzi v-am spus lucrul acesta în chip solemn.
Ier.42:20. Vă faceţi rău vouă înşivă, trimiţându-mă la Domnul Dumnezeul vostru, zicând: "Roagă-te
pentru noi Domnului Dumnezeului nostru, şi tot ce va zice Domnul Dumnezeul nostru să ne
spui şi noi vom face".
Ier.42:21. Aşadar eu v-am spus acum, dar voi n-aţi ascultat glasul Domnului Dumnezeului vostru şi
toate cu câte m-a trimis El la voi.
Ier.42:22. Deci, să ştiţi că veţi muri de sabie, de foamete şi de ciumă în locul acela, unde voiţi să vă
duceţi ca să trăiţi".
76
CAP. 43
Evreii împotriva lui Ieremia .
Ier.43:1. După ce Ieremia a spus întregului popor toate cuvintele Domnului Dumnezeului lor, toate
cuvintele acelea cu care Domnul Dumnezeul lor îl trimisese la ei,
Ier.43:2. Atunci Azaria, fiul lui Hoşaia, Iohanan, fiul lui Carea, şi toţi oamenii cei îngâmfaţi au zis
către Ieremia : "Neadevăr spui, nu te-a trimis Domnul Dumnezeul nostru să ne spui: "Nu
vă duceţi în Egipt ca să trăiţi acolo!"
Ier.43:3. Ci Baruh, fiul lui Neria, te aţâţă împotriva noastră, ca să ne dea în mâinile Caldeilor, să ne
omoare, sau să ne ducă robi la Babilon".
Ier.43:4. Apoi Iohanan, fiul lui Carea, toate căpeteniile oştirii şi tot poporul n-au ascultat glasul
Domnului, ca să rămână în pământul lui Iuda.
Ier.43:5. Şi Iohanan, fiul lui Carea, şi toate căpeteniile oştirii au luat pe toţi cei care rămăseseră din
Iuda şi care se întorseseră din toate neamurile pe unde fuseseră izgoniţi, ca să trăiască în
pământul lui Iuda,
Ier.43:6. Bărbaţi, femei şi copii, fetele regelui şi pe toţi aceia pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzii,
îi lăsase cu Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe Ieremia proorocul şi pe Baruh, fiul lui
Neria,
Ier.43:7. Şi s-au dus în ţara Egiptului, că n-au ascultat glasul Domnului şi au mers până la
Tahpanhes.
Ier.43:8. Iar la Tahpanhes a fost cuvântul Domnului către Ieremia , zicând:
Ier.43:9. "Ia în mâinile tale nişte pietre mari şi le ascunde în lut frământat, la intrarea casei lui
Faraon, în Tahpanhes, înaintea ochilor Iudeilor şi să le spui:
Ier.43:10. "Aşa grăieşte Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi trimite şi voi lua pe
Nabucodonosor. regele Babilonului, robul Meu, şi voi aşeza tronul lui pe aceste pietre.
ascunse de Mine, şi îşi va întinde el pe ele cortul său cel minunat.
Ier.43:11. El va veni şi va lovi ţara Egiptului; cel rânduit spre moarte va fi dat morţii, cel rânduit
pentru robie va merge în robie şi cel rânduit spre sabie va cădea de sabie.
Ier.43:12. Voi aprinde foc în capiştile dumnezeilor Egiptului; Nabucodonosor le va arde pe acelea, pe
idoli îi va distruge cu totul şi se va îmbrăca cu ţara Egiptului, cum se îmbracă păstorul cu
haina sa; şi va ieşi de acolo nesupărat;
Ier.43:13. El va sfărâma stâlpii templului Soarelui de la On şi capiştile dumnezeilor Egiptului le va arde
cu foc".
CAP. 44
Ieremia mustră pe Evreii din Egipt.
Ier.44:1. Cuvântul ce a fost către Ieremia pentru toţi Iudeii care trăiau în ţara Egiptului şi care se
aşezaseră în Migdol, în Tahpanhes, în Nof şi în ţara Patros:
Ier.44:2. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Aţi văzut toată nenorocirea pe care am
adus-o Eu asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda; iată acelea sunt acum
pustii şi nimeni nu mai locuieşte în ele,
Ier.44:3. Pentru necredinţa lor, pe care au săvârşit-o ele, mâniindu-Mă şi mergând să tămâieze şi să
slujească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici. părinţii voştri.
Ier.44:4. Trimis-am la voi necontenit pe toţi slujitorii Mei, proorocii; i-am trimis dis-de-dimineaţă, ca
să vă spună: Nu faceţi acest lucru urâcios, pe care Eu îl urăsc.
Ier.44:5. Dar ei n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea lor ca să se întoarcă de la necredinţă şi să
nu tămâieze altor dumnezei.
Ier.44:6. De aceea s-a revărsat urgia Mea şi mânia Mea şi s-a aprins în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele
Ierusalimului , şi s-au prefăcut acelea în ruine şi în pustiu, cum vedeţi astăzi.
Ier.44:7. Iar acum aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot, Dumnezeul lui Israel: Pentru ce faceţi voi
acest rău mare sufletelor voastre, pierzând din cuprinsul lui Iuda, bărbaţi, Femei, copii Şi
prunci ca să nu lăsaţi după voi rămăşiţă,
Ier.44:8. Mâniindu-Mă prin lucrul mâinilor voastre, prin tămâierea altor dumnezei în pământul
Egiptului, unde aţi venit să trăiţi, ca să vă pierdeţi pe voi înşivă şi să ajungeţi blestem şi
defăimare înaintea tuturor neamurilor pământului?
Ier.44:9. Au doar aţi uitat fărădelegile părinţilor voştri, fărădelegile regilor lui Iuda şi cele ale
femeilor lor, fărădelegile voastre şi cele ale femeilor voastre, săvârşite în ţara lui Iuda şi pe
uliţele Ierusalimului ?
Ier.44:10. Ei nu s-au smerit nici astăzi şi nu se tem şi nu se poartă după legea Mea şi după poruncile
Mele, pe care vi le-am dat vouă şi părinţilor voştri.
Ier.44:11. De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată Eu voi întoarce faţa Mea
împotriva voastră şi spre nimicirea întregului Iuda.
Ier.44:12. Şi voi lua pe Iudeii care au rămas şi care şi-au întors faţa lor şi s-au dus în rara Egiptului,
ca să trăiască acolo; toţi aceia vor fi nimiciţi, vor cădea în ţara Egiptului; de foamete şi de
sabie vor fi nimiciţi; vor muri de sabie şi de foame de la mare până la mic şi vor ajunge de
blestem, de ocară, de groază şi de râs.
Ier.44:13. Voi pedepsi pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului, precum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie,
cu foamete şi cu ciumă,
77
Ier.44:14. Şi nimeni nu va scăpa şi nu va rămâne din rămăşiţa Iudeilor care au venit în ţara Egiptului,
ca să trăiască acolo şi apoi să se întoarcă în ţara lui Iuda, unde doresc ei din tot sufletul să
se întoarcă, ca să trăiască acolo. Nimeni nu se va întoarce, decât numai aceia care vor fugi
de aici".
Ier.44:15. Atunci au răspuns lui Ieremia toţi bărbaţii care ştiau că femeile lor tămâiază pe alţi
dumnezei, şi toate femeile care se aflau acolo în număr mare, şi tot poporul, care locuia în
pământul Egiptului, în Patros, şi au zis:
Ier.44:16. "Cuvântul pe care tu l-ai grăit în numele Domnului, nu voim să-l ascultăm de la tine;
Ier.44:17. Dar vom face tot ce am făgăduit cu gura noastră, vom tămâia pe zeiţa cerului şi vom
săvârşi pentru ea jertfe cu turnare, cum am mai făcut şi noi şi părinţii noştri, regii noştri şi
mai-marii noştri în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului , că atunci eram sătui şi
fericiţi şi n-am văzut nenorociri.
Ier.44:18. Iar de când am încetat de a mai tămâia pe zeiţa cerului şi a-i săvârşi jertfe cu turnare,
suferim toate lipsurile şi pierim de sabie şi de foame".
Ier.44:19. Şi femeile au adăugat: "Când tămâiam noi zeiţa cerului şi-i săvârşeam jertfe cu turnare,
oare fără ştirea bărbaţilor noştri îi făceam noi turte cu chipul ei şi-i săvârşeam jertfe cu
turnare?"
Ier.44:20. Atunci Ieremia a zis către tot poporul, către bărbaţi şi către femei, şi către oamenii care îi
răspundeau, astfel:
Ier.44:21. "Oare nu această tămâiere, pe care o săvârşeaţi în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele
Ierusalimului şi voi şi părinţii voştri, regii voştri şi mai-marii voştri şi ai poporului ţării, o
aminteşte Domnul? Oare nu ea I s-a suit la inimă?
Ier.44:22. Domnul n-a mai putut suferi faptele voastre cele rele şi urâciunile pe care le făceaţi, şi de
aceea s-a Şi prefăcut ţara voastră în pustietate, lucru de spaimă şi de blestem şi fără
locuitori, cum vedeţi acum.
Ier.44:23. Deoarece voi, săvârşind acea tămâiere, aţi greşit înaintea Domnului şi n-aţi ascultat glasul
Domnului, nu v-aţi purtat după legea Lui, după poruncile Lui şi după rânduiala Lui, de
aceea v-a ajuns nenorocirea aceasta, cum vedeţi acum".
Ier.44:24. Şi a mai zis Ieremia către tot poporul şi către toate femeile: "Ascultaţi cuvântul Domnului,
voi, toţi Iudeii, cei ce sunteţi în ţara Egiptului:
Ier.44:25. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Voi şi femeile voastre, ceea ce aţi grăit cu
gurile voastre aceea aţi făcut şi cu mâinile, şi mai şi ziceaţi: Vom îndeplini întocmai
făgăduinţele pe care le-am făcut, ca să tămâiem pe zeiţa cerului şi să-i săvârşim jertfe cu
turnare". Voi vă ţineţi bine de fărădelegile voastre şi îndepliniţi întocmai acele făgăduinţe.
Ier.44:26. De aceea ascultaţi cuvântul Domnului: Iată Eu M-am jurat pe numele Meu cel mare, zice
Domnul, că nu va mai fi rostit numele Meu de gura vreunui iudeu în toată ţara Egiptului.
Nimeni nu va zice: Viu este Domnul Dumnezeu!
Ier.44:27. Iată Eu voi veghea asupra lor spre pieire, iar nu spre bine; şi toţi oamenii din Iuda, care
sunt în ţara Egiptului vor pieri de sabie şi de foame, până se vor stinge de tot.
Ier.44:28. Numai un mic număr, care vor fugi de sabie, se va întoarce din ţara Egiptului în ţara lui
Iuda, şi vor şti toţi cei rămaşi din Iuda, care au venit în ţara Egiptului ca să trăiască acolo,
al cui cuvânt se va împlini: al Meu sau al lor.
Ier.44:29. Iată semnul ce vi-l dau, zice Domnul, că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să ştiţi că se va
împlini cuvântul Meu cel pentru voi spre pieirea voastră.
Ier.44:30. Asa zice Domnul: Iată Eu voi da pe Faraonul Hofra, regele Egiptului, în mâinile vrăjmaşilor
lui, cum am dat pe Sedechia, regele lui Iuda, în mâinile lui Nabucodonosor, regele
Babilonului, vrăjmaşul lui, care voia să-i ia viaţa".
CAP. 45
Ieremia mustră pe Baruh.
Ier.45:1. Cuvântul pe care l-a spus proorocul Ieremia lui Baruh, fiul lui Neria, când a scris el
cuvintele acestea din gura lui Ieremia în carte, în anul al patrulea al domniei lui Ioiachim,
fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
Ier.45:2. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către tine, Baruh:
Ier.45:3. Tu zici: "Vai de mine, că Domnul a adăugat durere la boala mea; am slăbit suspinând şi nu-
mi găsesc liniştea!"
Ier.45:4. Spune-i, zice Domnul: Iată, ceea ce am zidit, voi dărâma, şi ce am sădit, voi smulge, -
adică toată ţara aceasta.
Ier.45:5. Iar tu ceri pentru tine lucru mare. Nu cere, deoarece Eu voi aduce nenorocire asupra a tot
trupul, zice Domnul, iar ţie, drept pradă, îţi voi lăsa viaţa ta, în toate locurile, oriunde vei
merge".
CAP. 46
.Proorocie împotriva Egiptului.
Ier.46:1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia proorocul, privitor la neamuri:
Ier.46:2. Asupra Egiptului, împotriva oştirii Faraonului Neco, regele Egiptului, care se afla în
Carchemiş, lângă fluviul Eufratului Şi pe care a zdrobit-o Nabucodonosor, regele
Babilonului, în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
Ier.46:3. "Gătiţi scuturile şi suliţele şi păşiţi la luptă!
78
Ier.46:4. Călăreţi, înşeuaţi caii şi încălecaţi! Puneţi-vă coifurile, ascuţiţi suliţele şi îmbrăcaţi-vă în
zale!
Ier.46:5. Dar ce văd Eu? Aceia s-au înspăimântat şi s-au întors înapoi, cei puternici ai lor au fost
zdrobiţi şi fug fără a se uita înapoi. Pretutindeni e groază, zice Domnul.
Ier.46:6. Cel iute de picior nu va scăpa cu fuga, nici se va mântui cel puternic; la miazănoapte, pe
râul Eufratului, se vor poticni şi vor cădea.
Ier.46:7. Cine este acela, care se înalţă ca Nilul şi îşi învăluie apele ca un fluviu?
Ier.46:8. Egiptul se înalţă ca Nilul şi ca un fluviu îşi învăluie apele sale şi zice: Ridica-mă-voi şi voi
acoperi pământul, pierde-voi cetăţile şi locuitorii lor.
Ier.46:9. Încălecaţi pe cai şi vă aruncaţi în căruţe şi porniţi, puternici Etiopieni şi Libieni înarmaţi cu
scut, şi voi Lidieni, ţinând arcurile şi încordându-le,
Ier.46:10. Căci ziua aceasta e zi de răzbunare la Domnul Dumnezeu, ca să Se răzbune pe vrăjmaşii
Săi, şi sabia va mânca, se va sătura şi se va îmbăta de sângele lor; şi aceasta va fi jertfă
Domnului Dumnezeului Savaot în ţara cea de la miazănoapte, la râul Eufratului.
Ier.46:11. Fecioară, fiica Egiptului, mergi în Galaad şi ia-ţi balsam; în zadar vei spori leacurile tale,
căci nu mai este vindecare pentru tine.
Ier.46:12. Auzit-au popoarele de ruşinea ta şi bocetul tău a umplut pământul, căci cel puternic s-a
lovit cu cel puternic şi au căzut amândoi împreună".
Ier.46:13. Cuvântul pe care l-a grăit Domnul proorocului Ieremia despre năvălirea lui Nabucodonosor,
regele Babilonului, ca să lovească pământul Egiptului:
Ier.46:14. "Vestiţi în Egipt şi daţi ştire în Migdol; spuneţi în Nof şi în Tahpanhes, şi ziceţi: Stai şi te
găteşte, căci sabia nimiceşte în jurul tău!
Ier.46:15. Ce? Apis a fugit? Cel puternic al tău a căzut? Da, fiindcă Domnul l-a lovit.
Ier.46:16. El înmulţeşte pe cei care se clatină şi cad unii peste alţii, fiecare dintre ei zicând: Să ne
sculăm şi să ne întoarcem la poporul nostru, în pământul patriei noastre, departe de sabia
ucigătoare.
Ier.46:17. Iar lui Faraon, regele Egiptului, daţi-i nume: "Zarvă care scapă clipa hotărâtoare!"
Ier.46:18. Viu sunt Eu, zice Împăratul, al Cărui nume este Domnul Savaot, pe cât e de adevărat că
Taborul este în rândul munţilor şi Carmelul lângă mare, tot atât e de adevărat că el va
veni.
Ier.46:19. Fecioară, locuitoarea Egiptului, găteşte-ţi cele trebuitoare pentru bejenie, căci Noful va fi
pustiit, dărăpănat şi fără locuitori.
Ier.46:20. Egiptul este o junincă preafrumoasă peste care s-a năpustit un tăune de la miazănoapte.
Ier.46:21. Şi simbriaşii lui sunt în mijlocul lui ca nişte tauri îngrăşaţi; aceştia s-au întors înapoi, au
fugit toţi şi n-au ţinut piept, pentru că a venit asupra lor ziua pieirii lor, timpul pedepsirii
lor.
Ier.46:22. Glasul lor se aude ca şuierul şarpelui, vin cu oştire şi tăbărăsc asupra lui cu topoarele, ca
tăietorii de lemne;
Ier.46:23. Taie pădurea lui, zice Domnul, căci sunt nenumăraţi, sunt mai mulţi decât lăcustele şi nu
mai au număr.
Ier.46:24. Fiica Egiptului batjocorită e dată pe mâna poporului de la miazănoapte.
Ier.46:25. Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, zice: "Iată, Eu voi pedepsi pe Amon, care se află în
No, pe Faraon şi Egiptul, pe dumnezeii şi pe regii lui, pe Faraon şi pe cei ce-şi pun nădejdea
în el.
Ier.46:26. Şi-i voi da în mâinile celor ce caută viaţa lor, în mâinile lui Nabucodonosor, regele
Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. Dar după aceea Egiptul va fi iarăşi locuit, ca în zilele
de altădată, zice Domnul.
Ier.46:27. Iar tu, Iacove, robul Meu, nu te teme şi nu te înspăimânta Israele! Căci iată, Eu te voi
elibera din ţară depărtată şi neamul tău îl voi aduce din ţara robiei lui; Iacov se va întoarce
şi va trăi liniştit şi paşnic şi nimeni nu-l va înspăimânta.
Ier.46:28. Iacove, robul Meu, nu te teme, zice Domnul, căci Eu sunt cu tine şi voi pierde toate
neamurile printre care te-am împrăştiat, iar pe tine nu te voi pierde, ci numai te voi
pedepsi cu măsură, căci nepedepsit nu te voi lăsa".
CAP. 47
Proorocie pentru pieirea celor de alt neam.
Ier.47:1. Cuvântul Domnului care a fost către proorocul Ieremia pentru Filisteni, înainte de a lovi
Faraon Gaza.
Ier.47:2. Aşa zice Domnul: "Iată se ridică ape de la miazănoapte şi cresc ca un fluviu ieşit din matcă,
îneacă ţara şi tot ce cuprinde ea, cetăţile şi locuitorii lor. Atunci oamenii vor striga şi vor
plânge toţi locuitorii ţării,
Ier.47:3. La ropotul zgomotos al copitelor puternicilor lui cai, la vuietul carelor lui şi la huruitul roţilor
lui. Părinţii nu se vor mai uita la copiii lor, pentru că mâinile lor vor fi încremenite
Ier.47:4. De groaza zilei aceleia, care vine să piardă pe toţi Filistenii şi să răpească Tirului şi
Sidonului orice nădejde de ajutor, căci va pustii Domnul pe Filisteni, rămăşiţa insulei
Caftor.
Ier.47:5. Gaza a pleşuvit şi va pieri Ascalonul, cu rămăşiţa văilor lui". Până când îţi vei face tăieturi
de jale în piele?
79
Ier.47:6. Până când vei tăia, sabia Domnului? Până când nu te vei linişti? Întoarce-te în teaca ta,
opreşte-te şi te linişteşte!
Ier.47:7. Dar cum să te linişteşti, când ţi-a dat Domnul poruncă împotriva Ascalonului şi împotriva
ţărmului mării? Într-acolo te-a îndreptat El".
CAP. 48
Proorocie împotriva Moabului.
Ier.48:1. Asupra Moabului, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Vai de Nebo, că e pustiit!
Chiriataimul este acoperit de ruşine şi luat. Cetatea este acoperită de ruşine şi înrobită!
Ier.48:2. Nu mai este slava Moabului! În Heşbon se urzesc rele împotriva lui, zicând: "Să mergem şi
să-l ştergem dintre neamuri!" Şi tu, Madmen, vei pieri! Sabia vine în urma ta!
Ier.48:3. Strigăte se aud din Horonaim, căci e pustiire şi dărâmare grozavă.
Ier.48:4. Moab e zdrobit şi copiii lui au ridicat bocet.
Ier.48:5. Pe suişul de la Luhit se ridică plânsete peste plânsete şi pe povârnişul din Horonaim se aud
strigăte de nenorocire:
Ier.48:6. Fugiţi! Scăpaţi-vă viaţa şi fiţi asemenea asinului sălbatic din pustiu.
Ier.48:7. Şi fiindcă te-ai încrezut în lucrările şi în vistieriile tale vei fi luat şi tu. Chemoşul va merge în
robie cu preoţii şi cu mai-marii săi, toţi împreună.
Ier.48:8. Va veni pustiitorul asupra fiecărei cetăţi şi cetatea nu Va rămâne nedărâmată; va pieri
valea şi şesul şi se va pustii, precum a zis Domnul.
Ier.48:9. Daţi un mormânt lui Moab, căci el va fi cu totul pustiit. Cetăţile lui vor fi prefăcute în pustiu
şi nu vor mai avea locuitori.
Ier.48:10. Blestemat să fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebăgare de seamă şi blestemat fie
tot cel ce opreşte sabia lui de la sânge!
Ier.48:11. Moab din tinereţea lui a fost liniştit, se odihnea pe drojdia sa şi n-a fost trecut din vas în
vas, nici în robie n-a fost. De aceea a rămas în el gustul său şi mirosul său nu s-a
schimbat.
Ier.48:12. De aceea iată vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori, care îl vor pritoci şi vor
strica vasele şi urcioarele lui le vor sparge.
Ier.48:13. Şi va fi ruşinat Moab pentru Chemoş, după cum casa lui Israel a fost ruşinată pentru Betel,
nădejdea ei.
Ier.48:14. Cum puteţi voi să ziceţi: "Noi suntem oameni viteji şi tari pentru război?"
Ier.48:15. Moab este pustiit, cetăţile lui ard şi tinerii lui aleşi s-au dus la junghiere, zice Împăratul al
Cărui nume este Domnul Savaot.
Ier.48:16. Aproape este pieirea Moabului şi nenorocirea lui vine în grabă mare.
Ier.48:17. jeliţi-l toţi vecinii lui şi toţi cei ce cunoaşteţi numele lui ziceţi: Cum s-a sfărâmat toiagul
puterii, sceptrul slavei!
Ier.48:18. Fecioară, locuitoarea Dibonului, coboară-te din înălţime şi şezi în pământ ars de soare, căci
pustiitorul Moabului vine la tine şi va dărâma întăriturile tale.
Ier.48:19. Stai la drum şi priveşte, locuitoarea Aroerului, şi întreabă pe cel care fuge şi pe cel scăpat:
Ce s-a întâmplat?
Ier.48:20. Ruşinat este Moabul, căci este biruit. Plângeţi şi strigaţi, daţi de veste în Amon că Moabul
este pustiit.
Ier.48:21. Judecata a venit împotriva ţării din şes, împotriva Holonului şi a Iahţei, împotriva Mefaatului
şi a Dibonului,
Ier.48:22. Împotriva lui Nebo şi a Bet-Diblataimului.
Ier.48:23. Împotriva Chiriataimului şi a Bet-Gamului, împotriva Bet-Meonului şi a Cheriotului,
Ier.48:24. Împotriva Bosrei şi împotriva tuturor cetăţilor ţării Moabului, de aproape şi de departe.
Ier.48:25. S-a tăiat cornul Moabului şi braţul lui este zdrobit, zice Domnul.
Ier.48:26. Îmbătaţi-l, căci s-a ridicat împotriva Domnului. Tăvălească-se Moabul în vărsătura sa şi de
râs să fie.
Ier.48:27. N-a fost Israel de râsul tău? Oare a fost el prins printre tâlhari, de clătinai din cap ori de
câte ori vorbeai cu el?
Ier.48:28. Părăsiţi cetăţile şi trăiţi pe stânci, locuitori ai Moabului, şi veţi fi ca porumbeii care-şi fac
cuiburile pe la intrarea peşterilor.
Ier.48:29. Auzit-am de mândria Moabului, de mândria lui cea nemăsurată, de trufia lui şi de
îngâmfarea lui, de înfumurarea lui şi de semeţia inimii lui.
Ier.48:30. Eu cunosc îndrăzneala lui, zice Domnul, lăudăroşeniile lui, vorbele goale şi faptele deşarte.
Ier.48:31. De aceea voi plânge pe Moab şi voi striga pentru Moabul întreg; voi suspina după oamenii
din Chir-Heres.
Ier.48:32. Şi te voi plânge pe tine, vie din Sibma, cu mai mult plânset decât Iazerul; ramurile tale s-
au întins peste mare, ajuns-au până la Iazer, pustiitorul a năvălit asupra roadelor tale celor
văratice şi asupra strugurilor copţi.
Ier.48:33. Bucuria şi veselia au fost luate din Carmel şi din rara Moabului; voi seca vinul din teascuri şi
nimeni nu va mai călca teascul cu strigăte de veselie; va fi strigăt de război şi nu strigăt de
bucurie.
Ier.48:34. De la Heşbon până la Eleale şi Iahaţ, de la Ţoar până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia
vor ridica glas de tânguire, căci apele Nimrimului vor seca.
80
Ier.48:35. Voi stârpi din Moab, zice Domnul, pe cei ce aduc jertfe pe locuri înalte şi pe cei ce tămâiază
pe dumnezeii lui.
Ier.48:36. De aceea inima Mea geme pentru Moab, ca un fluier ; geme inima Mea ca un fluier pentru
oamenii din Chir-Heres, căci au pierit bogăţiile adunate de ei;
Ier.48:37. Fiecare îşi are capul ras, fiecare îşi are barba tunsă; toţi au tăieturi pe mâini şi peste coapse
sac.
Ier.48:38. Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţele lui nu este decât o jale, căci am sfărâmat
Moabul, ca pe un vas de aruncat, zice Domnul.
Ier.48:39. Cum a fost zdrobit! vor zice plângând. Cum s-a acoperit Moabul de ruşine, întorcând
spatele! Şi va fi Moabul de râs şi de groază pentru toţi cei ce-l înconjoară;
Ier.48:40. Căci aşa zice Domnul: Iată, vrăjmaşul ca un vultur va zbura şi-şi va întinde aripile sale
deasupra Moabului.
Ier.48:41. Oraşele vor fi luate şi cetăţile cucerite; inima vitejilor Moabiţi va fi în ziua aceea ca inima
unei femei chinuită de durerile naşterii.
Ier.48:42. Moabul va fi şters din numărul popoarelor, pentru că s-a ridicat împotriva Domnului.
Ier.48:43. Groază, groapă şi laţ sunt pentru tine, locuitorule al Moabului, a zis Domnul.
Ier.48:44. Cel ce va scăpa de groază va cădea în groapă; şi cel ce va scăpa de groapă va cădea în laţ,
căci Eu voi aduce asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.
Ier.48:45. Fugarii obosiţi s-au oprit la umbra Heşbonului, dar a ieşit foc din Heşbon, şi din inima
Sihonului flăcări, şi va mistui tâmplele lui Moab şi creştetul capului fiilor răzvrătirii.
Ier.48:46. Vai ţie, Moab! pierit-a poporul din Chemoş, că fiii tăi sunt luaţi în robie şi fiicele tale sunt
robite.
Ier.48:47. Dar în zilele cele de apoi voi întoarce pe Moab din robie", zice Domnul. Până aici e judecata
lui Moab.
CAP. 49
Altă proorocie pentru cei de alt neam.
Ier.49:1. Asupra fiilor lui Amon aşa grăieşte Domnul: "Au doară Israel n-are fii? Au doară el n-are
moştenitor? Pentru ce, dar, Milcom a pus stăpânire pe Gad şi poporul lui trăieşte în cetăţile
acestuia?
Ier.49:2. De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când în Raba, cetatea fiilor lui Amon, se va auzi strigăt
de război, şi aceasta va fi prefăcută în movilă de dărâmături; cetăţile ei vor fi arse cu foc şi
Israel va stăpâni pe cei ce-l stăpâneau, zice Domnul.
Ier.49:3. Plângi Heşbon, că s-a pustiit Ai! Strigaţi, voi fiice din Raba, încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi
rătăciţi prin livezi, căci Milcom va merge în robie cu preoţii şi cu mai-marii săi, toţi
împreună.
Ier.49:4. "Fiică nepăsătoare, tu te lauzi cu Valea ta, tu te încrezi în comorile tale, zicând: "Cine va
îndrăzni să vină împotriva mea?"
Ier.49:5. Iată Eu voi aduce asupra ta groază din toate părţile, zice Domnul Dumnezeul Savaot şi veţi
fi fugăriţi care încotro şi nimeni nu va aduna pe fugari.
Ier.49:6. Dar după aceea voi întoarce din robie pe fiii lui Amon", zice Domnul.
Ier.49:7. Iar asupra Edomului aşa grăieşte Domnul Savaot: "Au doară nu mai este înţelepciune în
Teman? Au doară lipseşte sfatul la cei înţelepţi?
Ier.49:8. Au doară a secat înţelepciunea lor? Fugiţi, întorcând spatele! Ascundeţi-vă în peşteri,
locuitori din Dedan, căci voi aduce nenorocire peste Isav, la vremea pedepsirii lui.
Ier.49:9. Dacă ar fi venit la tine culegătorii de struguri, de bună seamă ar fi lăsat puţine bobiţe
neculese. De ar fi venit hoţii noaptea, ar fi răpit cât le-ar fi fost de trebuinţă.
Ier.49:10. Eu însă voi jefui pe Isav până la piele, voi descoperi ascunzătorile lui, şi el nu se va putea
ascunde. Stârpit va fi neamul lui, fraţii lui şi vecinii lui, şi el nu va mai fi.
Ier.49:11. Lăsaţi orfanii, că Eu voi ţine viaţa lor, şi văduvele tale să creadă în Mine;
Ier.49:12. Căci aşa grăieşte Domnul: Iată, celor ce nu le-a fost dat să bea paharul, îl vor bea negreşit.
Au doară numai tu vei rămâne nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci vei bea
negreşit paharul.
Ier.49:13. Căci Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că Boţra va fi o groază şi o ruşine, un deşert şi
un blestem, şi cetăţile ei vor ajunge ruine veşnice.
Ier.49:14. Auzit-am veste de la Domnul şi sol s-a trimis la popoare să spună: "Adunaţi-vă şi mergeţi
împotriva ei şi ridicaţi-vă pentru luptă".
Ier.49:15. Iată Eu te voi face mic între popoare.
Ier.49:16. Starea ta groaznică şi semeţia inimii tale te-au adeverit pe tine, cel ce locuieşti în
crăpăturile stâncilor şi care te-ai aşezat pe vârfurile dealurilor! Deşi ţi-ai împletit cuibul tău
sus, ca un vultur, şi de acolo te voi arunca, zice Domnul.
Ier.49:17. Edom va fi o groază; toţi cei ce vor trece pe lângă el vor fi uimiţi, vor fluiera, văzând toate
rănile lui.
Ier.49:18. Cum au fost aruncate Sodoma, Gomora şi cetăţile vecine cu ele, zice Domnul, tot aşa şi
acolo nu va trăi nici om, nici fiu de om nu se va opri în el.
Ier.49:19. Iată-l, se înalţă ca un leu de la obârşiile Iordanului spre sălaşurile întărite; dar Eu îi voi sili
să plece cu grăbire din Edom şi cine va fi ales, pe acela îl voi pune peste acesta. Căci cine
este asemenea Mie şi ce păstor se va împotrivi Mie?
81
Ier.49:20. Ascultaţi dar hotărârea Domnului pe care a luat-o El asupra lui Edom şi planurile pe care El
le-a gândit împotriva locuitorilor din Teman: "Da, chiar oile cele mai plăpânde vor fi târâte;
la vederea lor păşunea lor se va înfiora de spaimă.
Ier.49:21. La vuietul căderii lor se va cutremura pământul şi răsunetul strigătului lor se va auzi până
la Marea Roşie.
Ier.49:22. Iată-l se înalţă, ca un vultur, şi zboară şi îşi întinde aripile sale deasupra Boţrei, şi inima
războinicilor din Edom va fi în ziua aceea ca inima unei femei ce naşte".
Ier.49:23. Asupra Damascului: "Hamatul şi Arpadul sunt tulburate, căci au primit o veste rea. Inima
lor se topeşte de frică; este o mare în furtună care nu se poate potoli.
Ier.49:24. Temutu-s-a Damascul şi a luat-o la fugă; de frică l-au cuprins dureri şi chinuri, ca pe femeia
ce naşte.
Ier.49:25. Cum n-a scăpat cetatea slavei, cetatea bucuriei mele!
Ier.49:26. Deci vor cădea tinerii lui pe uliţele lui şi toţi vor pieri în ziua aceea, zice Domnul Savaot.
Ier.49:27. Voi aprinde foc în zidurile Damascului şi el va mistui palatele lui Benhadad".
Ier.49:28. Asupra Chedarului şi asupra regatelor Haţorului, pe care le-a lovit Nabucodonosor, regele
Babilonului, aşa grăieşte Domnul: "Sculaţi-vă şi ieşiţi înaintea lui Chedar şi pustiiţi pe fiii
Răsăritului!
Ier.49:29. Corturile lor şi turmele lor să fie luate, ţesăturile lor şi toate lucrurile lor şi cămilele lor să
fie luate. Şi să li se strige: Groază din toate părţile!
Ier.49:30. Fugiţi, duceţi-vă repede, ascundeţi-vă în prăpăstii, locuitori ai Haţorului, zice Domnul, căci
Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat hotărâre asupra voastră, şi a urzit un plan
împotriva voastră.
Ier.49:31. Sculaţi-vă şi păşiţi împotriva poporului celui paşnic, care trăieşte fără grijă, zice Domnul;
acela n-are nici uşi, nici zăvoare şi locuieşte singur.
Ier.49:32. Cămilele lor vor fi date prăzii şi mulţimea turmelor lor răpirii şi-i voi împrăştia în toate
vânturile pe aceştia care-şi tund părul de pe tâmple şi din toate părţile lui voi aduce asupra
lor pieirea, zice Domnul.
Ier.49:33. Haţorul va fi sălaşul şacalilor şi pustietate veşnică; nu va trăi acolo om, nici fiu de om nu se
va opri acolo".
Ier.49:34. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia proorocul împotriva Elamului, la începutul
domniei lui Sedechia, regele lui Iuda:
Ier.49:35. "Aşa zice Domnul Savaot: Iată voi sfărâma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie,
Ier.49:36. Şi voi aduce asupra Elamului patru vânturi din cele patru margini ale cerului şi-l voi
împrăştia în toate vânturile acestea şi nu va fi neam la care să nu ajungă Elamiţi izgoniţi;
Ier.49:37. Voi lovi pe Elamiţi cu frică înaintea vrăjmaşilor lor şi înaintea celor care vor să le ia viaţa;
asupra lor voi aduce nenorociri, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, şi în urma lor voi trimite
sabie, până îi voi stârpi.
Ier.49:38. Voi pune tronul Meu în Elam şi voi stârpi de acolo pe rege şi pe dregători, zice Domnul.
Ier.49:39. Dar în zilele cele de apoi, voi întoarce pe Elam din robie", zice Domnul.
CAP. 50
Proorocie pentru întoarcerea din robia Babilonului.
Ier.50:1. Cuvântul pe care l-a rostit Domnul despre Babilon şi despre ţara Caldeilor prin Ieremia
proorocul:
Ier.50:2. "Vestiţi şi faceţi cunoscut între popoare, ridicaţi steag, spuneţi şi nu tăinuiţi, ci ziceţi:
Babilonul e luat, Bel e ruşinat, Merodah e zdrobit, chipurile lui cele cioplite sunt batjocorite
şi idolii lui sfărâmaţi.
Ier.50:3. Căci de la miazănoapte s-a ridicat asupra lui poporul care va preface pământul în pustiu şi
nimeni nu va locui acolo, nici om, nici dobitoc; toţi se vor ridica şi se vor duce.
Ier.50:4. În zilele acelea şi în vremea aceea, zice Domnul, vor veni fiii lui Israel, şi împreună cu ei
vor merge şi fiii lui Iuda şi, plângând, voi căuta pe Domnul Dumnezeul lor;
Ier.50:5. Vor întreba de calea Sionului şi, întorcându-şi feţele spre el, vor zice: Veniţi şi vă uniţi cu
Domnul prin legământ veşnic, care nu se va uita.
Ier.50:6. Poporul Meu a fost ca oile cele pierdute; păstorii lor le-au abătut din cale şi le-au împrăştiat
prin munţi; rătăcit-au ele din deal în munte şi şi-au uitat staulul lor.
Ier.50:7. Toţi cei ce le găseau le mâncau şi duşmanii lor ziceau: Nu suntem noi de vină, pentru că
ele au păcătuit împotriva Domnului, Locaşul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea
părinţilor lor.
Ier.50:8. Fugiţi din Babilon şi plecaţi din ţara Caldeilor şi veţi fi ca berbecii înaintea turmelor de oi.
Ier.50:9. Căci iată, voi ridica şi voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari din ţara
de la miazănoapte; acelea se vor înşira împotriva lui şi el va fi luat. Săgeţile lor sunt ca ale
arcaşului iscusit, nu cad în zadar.
Ier.50:10. Caldeea va fi pradă lor şi pustiitorii ei se vor sătura, zice Domnul.
Ier.50:11. "Căci voi v-aţi bucurat şi v-aţi veselit când aţi răpit moştenirea Mea; zburdaţi ca viţeii pe
pajişte, nechezaţi ca armăsarii!
Ier.50:12. Mama voastră va fi în ruşine mare şi aceea care v-a născut va roşi. Iată, că ea va fi cea mai
de, pe urmă dintre neamuri: un pustiu, un pământ uscat şi fără apă.
Ier.50:13. De mânia Domnului ţara lor va ajunge nelocuită şi toată va fi pustiu. Tot cel ce va trece prin
Babilon se va mira şi va fluiera, văzând toate rănile lui.
82
Ier.50:14. Aşezaţi-vă în rânduială de bătaie împrejurul Babilonului. Cei ce încordaţi arcul, trageţi în el,
nu cruţaţi săgeţile, căci el a păcătuit împotriva Domnului.
Ier.50:15. Ridicaţi strigăt de război împotriva lui din toate părţile; el întinde mâna; căzut-au
întăriturile lui şi zidurile lui s-au prăbuşit, căci aceasta este răsplata Domnului! Răzbunaţi-
vă pe el!
Ier.50:16. Cum s-a purtat el, aşa purtaţi-vă şi voi! Stârpiţi din Babilon pe cel ce seamănă şi pe cel ce
lucrează cu secera în vremea secerişului! De frica sabiei ucigătoare, să se întoarcă fiecare
la poporul său şi fiecare să fugă în ţara sa.
Ier.50:17. Pe Israel, turma cea risipită leii l-au prigonit; mai înainte l-a mâncat regele Asiriei, iar acum
în urmă Nabucodonosor, regele Babilonului, i-a zdrobit oasele.
Ier.50:18. De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi pedepsi pe regele
Babilonului şi ţara lui, cum am pedepsit şi pe regele Asiriei,
Ier.50:19. şi voi întoarce pe Israel la păşunea lui şi va paşte el pe Carmel şi în Vasan; sufletul lui se va
sătura în muntele lui Efraim şi în Galaad.
Ier.50:20. În zilele acelea şi în vremea aceea se va căuta nedreptatea lui Israel, zice Domnul, şi nu se
va afla, se vor căuta şi păcatele lui Iuda şi nu se vor găsi, căci voi ierta pe aceia pe care îi
voi lăsa în viaţă.
Ier.50:21. Ridică-te împotriva ţării Merataim, împotriva ţării Răzvrătirii şi împotriva locuitorilor din
Pecod, ţara pedepsirii! Pustieşte şi nimiceşte, zice Domnul, şi fă tot ce ţi-am poruncit!
Ier.50:22. Strigăte de război se aud în toată ţara şi prăpădul este mare!
Ier.50:23. Cum s-a sfărâmat şi s-a zdrobit ciocanul lumii întregi! Cum a ajuns Babilonul de plâns pe
pământ!
Ier.50:24. Întins-am curse pentru tine şi te-ai prins, Babilonule, fără să te aştepţi. Găsit ai fost şi
prins, pentru că te-ai ridicat împotriva Domnului.
Ier.50:25. Domnul Şi-a deschis vistieria Sa şi a luat din ea vasele mâniei Sale, pentru că Domnul
Dumnezeul Savaot are de lucru în ţara Caldeilor.
Ier.50:26. Alergaţi împotriva ei din toate părţile, deschideţi jitniţele ei, călcaţi-o ca pe nişte snopi,
nimiciţi-o de tot, ca să nu mai rămână nimic din ea!
Ier.50:27. Ucideţi toţi boii ei! Să meargă la junghiere! Vai lor, căci a venit ziua lor şi vremea pedepsirii
lor!
Ier.50:28. Se aude glasul celor ce fug şi al celor care scapă din ţara Babilonului, ca să vestească în
Sion răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru, răzbunarea cea pentru templul Său!
Ier.50:29. Chemaţi împotriva Babilonului săgetători! Toţi cei ce încordaţi arcul, aşezaţi-vă tabăra
împrejurul lui, ca nimeni să nu scape din el! Răsplătiţi-i după faptele lui! Cum s-a purtat el,
aşa să vă purtaţi şi voi cu el, căci el s-a ridicat împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui
Israel.
Ier.50:30. De aceea vor cădea tinerii lui pe uliţele lui şi toţi oştenii lui vor fi pierduţi în ziua aceea, zice
Domnul.
Ier.50:31. Iată, Eu sunt împotriva ta, "trufaşule", zice Domnul Savaot, căci a venit ziua ta şi timpul
pedepsirii tale.
Ier.50:32. Şi se va împiedica "trufaşule" şi va cădea şi nimeni nu-l va ridica. Voi aprinde foc în cetăţile
lui şi acesta va mistui toate împrejurul lui.
Ier.50:.33. Aşa zice Domnul Savaot: Apăsaţi sunt fiii lui Israel, ca şi fiii lui Iuda, şi toţi cei ce i-au robit
îi ţin tare şi nu vor să le dea drumul.
Ier.50:34. Dar Răscumpărătorul lor este puternic şi numele Lui este Domnul Savaot. Acesta va apăra
pricina lor, ca să liniştească ţara şi să facă pe locuitorii Babilonului să tremure.
Ier.50:35. Sabie împotriva Caldeilor, zice Domnul, şi împotriva locuitorilor Babilonului şi a căpeteniilor
lui şi a înţelepţilor lui.
Ier.50:36. Sabie împotriva proorocilor minciunii, ca ei să-şi piardă mintea! Sabie împotriva oştenilor
lui: să se teamă!
Ier.50:37. Sabie împotriva cailor şi a carelor lui şi împotriva a toată mulţimea de oameni din el: să fie
ca nişte femei! Sabie împotriva comorilor lui: să fie jefuite!
Ier.50:38. Uscăciune peste apele lui: să sece! Fiindcă aceasta este o ţară de idoli şi au înnebunit cu
idolii lor.
Ier.50:39. Acolo se vor aşeza fiarele pustiului cu şacalii şi vor trăi în ea struţii; în veci nu va mai fi
locuită şi din neam în neam nu vor locui acolo oameni.
Ier.50:40. Cum au fost aruncate de Domnul Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine cu ele, zice Domnul,
aşa şi aici nici un om nu va trăi, nici fiu de om nu va poposi acolo.
Ier.50:41. Iată vine de la miazănoapte un popor mare şi regi mulţi se ridică de la marginile
pământului.
Ier.50:42. Şi ţin în mână arc şi suliţă; aceştia sunt cruzi şi nemilostivi şi glasul lor e zgomotos ca
marea, şi vin pe cai, ca unii care sunt gata să lupte cu tine, fiica Babilonului!
Ier.50:43. Auzit-a regele Babilonului veste despre ei şi au început să-i tremure mâinile; l-a cuprins
întristarea şi dureri ca ale femeii ce naşte.
Ier.50:44. Iată ca un leu se ridică din tufişurile Iordanului spre păşunea totdeauna verde! Dar Eu îl
voi face să plece cu grăbire de acolo şi voi aşeza acolo pe cel pe care l-am ales. Căci cine
este asemenea Mie? Şi cine-Mi va cere socoteală? şi ce păstor se va împotrivi Mie?
83
Ier.50:45. Ascultaţi dar hotărârea Domnului pe care a luat-o El împotriva Babilonului şi planurile pe
care le-a făcut El împotriva ţării Caldeilor! Da, vor fi târâţi ca oile cele mărunte; la vederea
lor păşunea lor se va înfiora de spaimă.
Ier.50:46. La vuietul luării Babilonului tremură pământul şi un strigăt se întinde printre neamuri".
CAP. 51
Proorocie pentru pieirea Babilonului.
Ier.51:1. Aşa zice Domnul: "Iată, voi ridica împotriva Babilonului şi a locuitorilor ţării Caldeii un duh
nimicitor.
Ier.51:2. Şi voi trimite la Babilon vânturători, care-l vor vântura şi vor pustii ţara lui, căci în ziua
nenorocirii vor năvăli asupra lui din toate părţile.
Ier.51:3. Arcaşul să-şi încordeze arcul împotriva arcaşului şi împotriva celui ce se laudă cu platoşele
sale, şi să nu cruţe pe tinerii lui! Nimiciţi toată oştirea lui!
Ier.51:4. Să cadă răniţi de moarte în ţara Caldeilor şi străpunşi pe străzile Babilonului.
Ier.51:.5. Căci Iuda şi Israel n-au rămas văduvi de Dumnezeul lor, de Domnul Savaot, şi ţara
Caldeilor e plină de păcate înaintea Sfântului lui Israel.
Ier.51:6. Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca să nu pieriţi pentru fărădelegile lui, căci
acesta este timpul răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da răsplată.
Ier.51:7. Babilonul a fost în mâna Domnului cupă de aur, care a îmbătat tot pământul; băut-au
popoarele din vinul ei şi au înnebunit.
Ier.51:8. Căzut-a fără de veste Babilonul, şi s-a zdrobit. Plângeţi-l şi aduceţi balsam pentru rănile lui,
că poate se va vindeca!
Ier.51:9. Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Lăsaţi-l şi haideţi să mergem fiecare în
ţara noastră, pentru că osânda lui s-a ridicat până la nori şi a ajuns până la cer!
Ier.51:10. Domnul a scos la lumină dreptatea noastră! Veniţi să vestim în Sion fapta Domnului
Dumnezeului nostru!
Ier.51:11. Ascuţiţi săgeţile şi vă umpleţi tolbele! Că Domnul a trezit duhul regilor Mediei, pentru că
vrea să nimicească Babilonul. Aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru
templul Său.
Ier.51:12. Ridicaţi steagul împotriva zidurilor Babilonului, întăriţi paza, puneţi străjeri, întindeţi curse,
căci Domnul a făcut un plan şi a împlinit ceea ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.
Ier.51:13. O, tu, cel ce locuieşti lângă apele cele mari şi eşti plin de comori, venit-a sfârşitul tău şi
măsura lăcomiei tale ţi s-a umplut!
Ier.51:14. Domnul Savaot S-a jurat pe Sine Însuşi şi a zis: "Adevărul grăiesc, că te voi umple de
oameni, ca de lăcuste, şi ei vor ridica strigăt de biruinţă".
Ier.51:15. El a făcut pământul cu puterea Sa, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Sa şi cu mintea Sa a
întins cerurile.
Ier.51:16. La glasul Lui freamătă apele în ceruri şi El ridică nori de la marginile pământului; făureşte
fulgerele în mijlocul ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale.
Ier.51:17. Tot omul rătăceşte în ştiinţa sa şi orice argintar se ruşinează de idolul său, căci chipurile
turnate de el nu sunt decât minciună; n-au nici o suflare în ele.
Ier.51:18. Aceasta este deşertăciune adevărată, faptă rătăcită şi în vremea pedepsirii lor vor pieri.
Ier.51:19. Dar soarta lui Iacov nu e ca a lor, pentru că Dumnezeul lui este făcătorul a toate, şi Israel
este toiagul moştenirii Lui, şi numele Lui este Domnul Savaot.
Ier.51:20. "Ciocan Îmi eşti tu şi armă de război. Cu tine am lovit popoare şi cu tine am stricat regate.
Ier.51:21. Cu tine am lovit cal şi călăreţ şi cu tine am sfărâmat carul şi pe conducătorul lui.
Ier.51:22. Cu tine am lovit bărbat şi femeie, cu tine am bătut tânăr şi bătrân şi cu tine am lovit fecior
şi fecioară.
Ier.51:23. Cu tine am lovit păstor şi turmă, cu tine am bătut pe plugar şi boii lui şi cu tine am lovit pe
mai-marii ţinuturilor şi pe căpeteniile cetăţilor.
Ier.51:24. Şi voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru toate relele ce au făcut ei
Sionului sub ochii voştri", zice Domnul.
Ier.51:25. "Iată, Eu sunt împotriva ta, munte al nimicirii, care ai pustiit tot pământul; voi întinde
împotriva ta mâna Mea, te voi arunca jos de pe stânci şi te voi face munte dogorit de
soare, zice Domnul!
Ier.51:26. Nimeni nu va lua din tine pietre de pus în capul unghiului, nici pietre de temelie, ci veşnic
vei fi pustiu", zice Domnul.
Ier.51:27. "Ridicaţi steag pe pământ, trâmbiţaţi cu trâmbiţa printre neamuri, pregătiţi neamurile
împotriva lui, chemaţi împotriva lui regatele: Ararat, Mini şi Aşchenaz, puneţi căpetenie
împotriva lui şi aduceţi cai ca lăcusta cea grozavă.
Ier.51:28. Înarmaţi împotriva lui neamurile şi pe regii Mediei, căpeteniile provinciilor ei şi pe toate
căpeteniile cetăţilor ei şi toată ţara de sub stăpânirea lor.
Ier.51:29. Pământul se cutremură şi se zbuciumă, căci se împlineşte împotriva Babilonului planul
Domnului de a face pământul Babilonului pustietate fără locuitori.
Ier.51:30. Cei puternici ai Babilonului au încetat lupta, şed în întăriturile lor; secătuitu-s-a puterea lor
şi au ajuns ca femeile; locuinţele lor sunt arse şi zăvoarele sfărâmate.
Ier.51:31. Sol după sol, vestitor după vestitor aleargă să dea de ştire regelui Babilonului că cetatea sa
e cuprinsă din toate părţile,
Ier.51:32. Că vadurile sunt luate, bălţile cu stuf arse şi ostaşii loviţi de spaimă".
84
Ier.51:33. Că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Fiica Babilonului e asemenea unei arii în
timpul treieratului: încă puţin şi vine vremea secerişului".
Ier.51:34. "Mâncatu-m-a şi m-a ros Nabucodonosor, regele Babilonului; făcutu-m-a vas gol; înghiţitu-
m-a ca un dragon; umplutu-şi-a pântecele cu bunătăţile mele şi m-a aruncat.
Ier.51:35. Ocara mea şi carnea mea cea sfâşiată să fie asupra Babilonului", să zică ceea ce locuieşte
în Sion - "şi sângele meu să fie asupra locuitorilor Caldeii", să zică Ierusalimul.
Ier.51:36. De aceea, aşa zice Domnul: "Iată Eu iau apărarea pricinii tale şi te voi răzbuna şi voi seca
marea lui Şi canalele lui le voi usca.
Ier.51:37. Babilonul va fi o movilă de dărâmături, adăpost pentru şacali, groază şi batjocură fără
locuitori.
Ier.51:38. Ei toţi vor mugi ca nişte lei şi vor mârâi ca nişte pui de leu.
Ier.51:39. În vremea aprinderii lor le voi face ospăţ şi-i voi adăpa, ca să se veselească şi să doarmă
somnul de veci şi să nu se mai trezească, zice Domnul.
Ier.51:40. Îi voi coborî ca pe nişte miei la junghiere, ca pe nişte berbeci şi ţapi.
Ier.51:41. Cum a fost luat Şisac! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a
ajuns Babilonul spaimă printre neamuri!
Ier.51:42. S-a ridicat marea împotriva Babilonului şi acesta e acoperit de mulţimea valurilor.
Ier.51:43. Cetăţile lui au ajuns pustii, pământul lui sec, ţinut unde nu locuieşte nici un om şi pe unde
nu trece fiu de om.
Ier.51:44. Voi pedepsi pe Bel în Babilon şi voi smulge din gura lui cele înghiţite de el; popoarele nu se
vor mai îngrămădi spre el de acum înainte. Dar zidurile Babilonului au şi căzut.
Ier.51:45. Ieşi din mijlocul lor, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa de flacăra mâniei Domnului.
Ier.51:46. Să nu slăbească inima voastră şi să nu vă temeţi de zvonul care se va auzi în ţară; căci
anul acesta va veni un zvon, iar în anul următor altul şi pe pământ va fi silnicie; tiran peste
tiran se va scula.
Ier.51:47. De aceea iată vin zile când voi pedepsi pe idolii Babilonului şi toată ţara lui va fi ruşinată,
toţi cei loviţi ai lui vor cădea în mijlocul lui.
Ier.51:48. Atunci cerul şi pământul şi tot ce cuprind ele vor striga de bucurie împotriva Babilonului,
căci vin asupra lui pustiitorii de la miazănoapte, zice Domnul.
Ier.51:49. Cum Babilonul a dobândit şi a zdrobit pe Israeliţi, aşa vor fi doborâţi şi zdrobiţi în Babilon
locuitorii pământului lui.
Ier.51:50. Cei scăpaţi de sabie, plecaţi, nu vă opriţi, aduceţi-vă aminte din depărtare de Domnul şi să-
şi găsească Ierusalimul loc în inima voastră.
Ier.51:51. Ne ruşinam când auzeam ocara, şi necinstea acoperea obrazul nostru, când străinii au venit
în locul cel sfânt al templului Domnului;
Ier.51:52. Dar în schimb iată vin zile, zice Domnul, când voi pedepsi idolii lui şi tot pământul lui va fi
plin de gemetele celor ce sunt ucişi.
Ier.51:53. De s-ar ridica Babilonul până la cer şi de şi-ar întări întru înălţime cetatea sa, tot vor veni
din porunca Mea pustiitorii, zice Domnul.
Ier.51:54. Ascultaţi ţipătul care se ridică din Babilon şi uriaşa trosnitură din Caldeea!
Ier.51:55. Că Domnul va pustii Babilonul şi va pune capăt glasului celui mândru al lui. Suna-vor
valurile lor, ca apele cele mari, răsuna-va glasul lor.
Ier.51:56. Căci pustiitorul va veni asupra lui, asupra Babilonului, şi apărătorii lui vor fi luaţi şi arcurile
lor vor fi sfărâmate, că Domnul Dumnezeul răsplătirilor va da fiecăruia plata cuvenită.
Ier.51:57. Voi îmbăta pe mai-marii lui şi pe înţelepţii iui, pe căpeteniile ţinuturilor lui şi pe căpeteniile
cetăţilor lui şi pe ostaşii lui şi vor dormi somnul de veci şi nu se vor mai trezi, zice Domnul,
al Cărui nume e Domnul Savaot".
Ier.51:58. Aşa zice Domnul Savaot: "Zidurile cele groase ale Babilonului le voi dărâma până la temelie
şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Aşadar în deşert s-au trudit popoarele şi
neamurile au muncit pentru foc".
Ier.51:59. Cuvântul pe care proorocul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiului Neria, fiul lui Maaseia,
când acesta a plecat la Babilon cu Sedechia, regele lui Iuda, în anul al patrulea al domniei
lui; Seraia era mare cămăraş.
Ier.51:60. Atunci a scris Ieremia într-o carte toate nenorocirile care trebuia să vină asupra
Babilonului.
Ier.51:.61. Şi a zis Ieremia către Seraia: "Când vei ajunge la Babilon, caută să citeşti toate cuvintele
acestea şi să zici:
Ier.51:62. "Doamne, Tu ai grăit de locul acesta că-l vei pierde aşa încât să nu rămână într-însul nici
om, nici animal, ci să fie pustietate veşnică".
Ier.51:63. Şi după ce vei isprăvi de citit cartea aceasta, leagă o piatră de ea şi arunc-o în mijlocul
Eufratului şi zi:
Ier.51:64. "Aşa se va cufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din acea nenorocire pe care o voi aduce
asupra lui şi se va istovi". Până aici este vorbirea lui Ieremia .
CAP. 52
Pustiirea Ierusalimului . Evreii duşi robi în Babilon.
Ier.52:1. Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când a început să domnească şi a domnit în
Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei sale era Hamutal, fata lui Ieremia din Libna.
Ier.52:2. El a făcut rele în ochii Domnului, precum făcuse şi Ioiachim.
85
Ier.52:3. De aceea a venit mânia Domnului asupra Ierusalimului şi a lui Iuda până într-atât încât i-a
lepădat de la faţa Sa, şi Sedechia a fost dat jos de regele Babilonului.
Ier.52:4. Era în al nouălea an al domniei lui, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii acesteia, când a
venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa împotriva Ierusalimului , l-a
înconjurat şi a făcut împrejurul lui valuri de pământ.
Ier.52:5. Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia.
Ier.52:6. Iar în luna a patra, în ziua a noua a lunii acesteia, s-a întărit foametea în cetate, şi poporul
ţării nu mai avea pâine.
Ier.52:7. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, pe unde au ieşit toţi oştenii şi au fugit din cetate
noaptea pe porţile ce se aflau între cele două ziduri de lângă grădina regelui; iar Caldeii
erau împrejurul cetăţii.
Ier.52:8. Şi a alergat oştirea Caldeilor după rege şi a ajuns pe Sedechia în şesurile Ierihonului.
Atunci toată oştirea lui a fugit de la el.
Ier.52:9. Deci au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului în Ribla, în ţinutul Hamat, unde acesta
l-a judecat.
Ier.52:10. Regele Babilonului a junghiat pe fiii lui Sedechia înaintea ochilor acestuia; a junghiat de
asemenea în Ribla şi pe toţi cei mari din Iuda.
Ier.52:11. Iar lui Sedechia i-a scos ochii şi a poruncit să-l încătuşeze cu cătuşe de aramă; şi l-a dus
regele Babilonului la Babilon şi l-a pus în casa cea de pază, unde l-a ţinut până în ziua
morţii lui.
Ier.52:12. în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii acesteia, în anul al nouăsprezecelea al regelui
Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit Nebuzaradan, căpetenia gărzii, care stătea
înaintea regelui Babilonului, la Ierusalim şi a ars templul Domnului,
Ier.52:13. Casa regelui şi toate casele din Ierusalim ; toate casele cele mari le-a ars cu foc;
Ier.52:14. Iar oştirea Caldeilor, care era cu căpetenia gărzii, a dărâmat toate zidurile dimprejurul
Ierusalimului .
Ier.52:15. Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat pe cei săraci din popor şi tot poporul care
rămăsese în cetate şi pe cei care se predaseră regelui Babilonului şi toată rămăşiţa de
popor.
Ier.52:16. Şi numai puţini din poporul sărac al ţării au fost lăsaţi de Nebuzaradan, căpetenia gărzii, ca
lucrători pentru vii şi ogoare.
Ier.52:17. Caldeii au sfărâmat stâlpii cei de aramă, care se aflau în templul Domnului, postamentele şi
marea de aramă care se afla în templul Domnului, şi toată arama lor au dus-o la Babilon.
Ier.52:18. Au luat lighenele, lopeţile, cuţitele şi castroanele, lingurile şi toate vasele de aramă, care
erau întrebuinţate la slujbele dumnezeieşti;
Ier.52:19. Şi căpetenia gărzii a mai luat vasele şi cleştele, cazanele şi candelele, căţuile şi cupele - tot
ce era de aur şi ce era de argint.
Ier.52:20. De asemenea au luat cei doi stâlpi, marea şi cei doisprezece boi de aramă, care serveau de
postament şi pe care regele Solomon îi făcuse pentru templul Domnului. În toate acestea
era atâta aramă, cât nu se putea cântări.
Ier.52:21. Fiecare stâlp din aceştia era de optsprezece coţi în înălţime şi o sfoară de doisprezece coţi îl
putea cuprinde împrejur, iar grosimea pereţilor lor era de patru degete, căci înăuntru nu
erau plini.
Ier.52:22. Coroana unui stâlp era de aramă şi înălţimea ei era de cinci coţi. Şi pereţii ei şi rodiile
dimprejur erau toate de aramă. Asemenea coroană cu rodii era şi la celălalt stâlp.
Ier.52:23. De jur împrejur erau nouăzeci şi şase de rodii; tot aşa şi la celălalt stâlp împrejurul coroanei
lui erau rodii.
Ier.52:24. Căpetenia gărzii a luat şi pe Seraia arhiereul şi pe Sofonie, preotul al doilea, şi pe trei
străjeri ai pragurilor.
Ier.52:25. Din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oştiri, şi şapte oameni, care stăteau
înaintea regelui şi care se aflau în cetate; au mai luat pe secretarul căpeteniei oştirii, care
înscrisese la oştire pe poporul ţării, precum şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care s-au
găsit în cetate.
Ier.52:26. Pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii, şi i-a dus la Nabucodonosor, regele
Babilonului, în Ribla.
Ier.52:27. Şi i a lovit pe ei regele Babilonului şi i-a omorât în Ribla cea din ţara Hamat. Aşa a fost
strămutat Iuda din ţara sa.
Ier.52:28. Iată acum poporul pe care l-a strămutat Nabucodonosor: în luna a şaptea, trei mii douăzeci
şi trei de oameni;
Ier.52:29. În al optsprezecelea an al lui Nabucodonosor au fost strămutaţi din Ierusalim opt sute
treizeci şi două de suflete;
Ier.52:30. În anul al douăzeci şi treilea al lui Nabucodonosor, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a
strămutat din Iudei şapte sute patruzeci şi cinci de suflete: în total patru mii şase sute de
suflete.
Ier.52:31. În anul al treizeci şi şaptelea după strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a
douăsprezecea, în douăzeci şi cinci ale lunii, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul întâi
al domniei lui, s-a îndurat de Ioiachim, regele lui Iuda, şi l-a scos din închisoare;
Ier.52:32. A vorbit cu el prieteneşte şi a pus scaunul lui mai sus decât al altor regi care erau la el în
Babilon.
86
Ier.52:33. A schimbat hainele lui de închisoare şi Ioiachim a mâncat întotdeauna la masa regelui în
toate zilele lui.
Ier.52:34. Hrana lui i s-a dat de la rege zilnic, până la moartea sa, în toate zilele vieţii sale.
PLÂNGERILE LUI IEREMIA

CAP. 1
Nenorocire asupra Ierusalimului .
Plâng.1:1. O, cum a rămas pustie cetatea cea cu mult popor! Cum a ajuns ca o văduvă cea mai de
frunte dintre neamuri; doamna cetăţilor a ajuns birnică.
Plâng.1:2. Noaptea plânge întruna cu lacrimi pe obraz şi dintre toţi câţi o iubeau, nici unul n-o mai
mângâie; toţi prietenii au devenit duşmani.
Plâng.1:3. Iuda s-a dus în robie, la suferinţă şi la muncă grea; sălăşluieşte printre neamuri şi nu-şi
află odihnă. Toţi asupritorii lui l-au prins la strâmtorare.
Plâng.1:4. Toate căile Sionului sunt pline de jale şi nimeni nu mai vine la sărbătoare. Toate porţile
(cetăţii) sunt pustii, preoţii ei suspină; fecioarele sunt deznădăjduite şi ea este plină de
amar.
Plâng.1:5. Vrăjmaşii ei sunt biruitori, duşmanii ei sunt cu voie bună; căci Domnul a umilit-o din
pricina multelor ei păcate, iar feciorii ei au plecat în robie înaintea asupritorului.
Plâng.1:6. Aşa şi-a irosit fiica Sionului toată strălucirea! Căpeteniile ei sunt asemenea cerbilor care
nu află păşune şi fug sleiţi de puteri dinaintea urmăritorului.
Plâng.1:7. Ierusalimul îşi aduce aminte de zilele ticăloşiei lui şi ale rătăcirii lui, de toate strălucirile pe
care le-a avut în străvechile vremuri. Acum însă, când poporul a căzut în mâna
vrăjmaşului şi când nimeni nu-i poate veni în ajutor, duşmanii lui se uită la el şi râd de
prăbuşirea lui.
Plâng.1:8. Ierusalimul a păcătuit de moarte, pentru aceasta a ajuns de spaimă; toţi cei ce-l cinsteau
nu-l mai iau în seamă, căci au văzut goliciunea lui, iar el suspină şi îşi întoarce faţa.
Plâng.1:9. Necurăţia lui e lipită de poala hainelor lui căci la sfârşitul lui el nu s-a gândit. El s-a
prăbuşit în chip uluitor şi n-are pe nimeni să-l mângâie! "Vezi, Doamne, necazul meu, căci
vrăjmaşul biruieşte".
Plâng.1:10. Duşmanii au întins mâna spre toate vistieriile lui. El a văzut neamuri intrând în templul
său, neamuri cărora le-ai dat poruncă: "Să nu intre în obştea ta!"
Plâng.1:11. Tot poporul Tău suspină căutând pâine, şi îşi dau odoarele lor pentru mâncare, ca să-şi
ţină viaţa. Vezi, Doamne, şi ia aminte cum am ajuns de ocară!
Plâng.1:12. O, voi trecătorilor, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca aceea care mă copleşeşte şi cu
care Domnul m-a umplut de necaz în ziua întăririi mâniei Lui.
Plâng.1:13. Foc a trimis de sus peste oasele mele şi m-a smerit, picioarelor mele le-a întins cursă, şi
m-a făcut să dau înapoi; pustiitu-m-a cu totul, iar eu toată ziua bolesc.
Plâng.1:14. Jugul păcatelor mele mi-a fost legat de gât de către mâna Lui; strânse ca într-un
mănunchi, ele atârnă de grumazul meu; El a făcut să se destrame puterea mea şi m-a dat
în mâna celor cărora nu puteam să mă împotrivesc.
Plâng.1:15. Domnul a spulberat pe toţi voinicii din mijlocul meu, El a chemat oaste împotriva mea, ca
să sfărâme pe voinicii mei. Stăpânul a toate a strivit ca în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda.
Plâng.1:16. Pentru aceasta eu plâng mereu, din ochii mei izvorăsc lacrimi, căci departe de mine este
Mângâietorul, Cel ce-mi îmbărbăta inima. Feciorii mei cu toţii au fost daţi pieirii, căci
duşmanul a avut biruinţă.
Plâng.1:17. Sionul întinde mâinile sale şi nimeni nu-l mângâie! Domnul a dat poruncă tuturor
vrăjmaşilor lui Iacov ca să-l împresoare. Ajuns-a Ierusalimul înaintea ochilor lor ca un
lucru spurcat.
Plâng.1:18. Drept este Domnul, căci împotriva poruncilor Lui m-am răzvrătit. Luaţi aminte, voi, toate
popoarele, şi vedeţi necazul meu: fecioarele mele şi flăcăii mei au fost duşi în robie.
Plâng.1:19. Strigat-am către iubiţii mei, dar ei m-au înşelat; preoţii mei şi bătrânii mei au pierit în
cetate, când căutau hrană ca să-şi ţină viaţa.
Plâng.1:20. Vezi, Doamne, cât sunt de strâmtorat, lăuntrul meu arde! Inima mea se zbuciumă în
trupul meu, pentru că m-am răzvrătit foarte. Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar
înăuntru, moartea.
Plâng.1:21. Toţi aud suspinul meu, dar nimeni nu mă mângâie! Toii duşmanii, aflând de nenorocirea
mea, se bucură că ai făcut aşa. Să vină peste ei ziua pe care ai făgăduit-o şi să ajungă şi
ei ca mine!
Plâng.1:22. Toată fărădelegea lor să vină înaintea Ta şi să le faci lor precum mi-ai făcut mie, pentru
toate păcatele mele! Căci suspinele mele sunt fără de număr, iar inima mea boleşte!
87
CAP. 2
Ruina Ierusalimului .
Plâng.2:1. O, cum a acoperit cu nori Domnul întru mânia Lui pe fiica Sionului! Din cer a aruncat pe
pământ măreţia lui Israel şi în ziua mâniei Sale nu şi-a adus aminte de aşternutul
picioarelor Sale.
Plâng.2:2. Domnul a nimicit fără milă toate sălaşele lui Iacov; întru întărâtarea urgiei Lui a doborât
la pământ întăriturile fiicei lui Iuda; le-a făcut una cu pământul, a pângărit regatul şi
căpeteniile lui.
Plâng.2:3. Întru aprinderea mâniei Lui a zdrobit toată puterea lui Israel; înaintea duşmanului şi-a
tras dreapta înapoi. El a aprins pe Iacov cu un foc arzător care prăpădeşte de jur
împrejur.
Plâng.2:4. El a încordat arcul Său ca un duşman, dreapta Sa a stat gata ca a unui vrăjmaş şi a ucis
tot ce desfăta ochiul în cortul fiicei Sionului; vărsat-a ca un foc mânia Lui.
Plâng.2:5. Stăpânul S-a arătat ca un duşman nimicind Israelul; i-a dărâmat toate palatele şi cetăţile
întărite şi asupra fiicei lui Iuda a adus multă supărare.
Plâng.2:6. Prăbuşit-a la pământ ca pe o dumbravă cortul lui, stricat-a locul de sărbătoare. Domnul a
făcut să se uite zilele de odihnă în Sion, dispreţuind, în văpaia mâniei Lui, pe rege şi pe
preot.
Plâng.2:7. Dispreţuit-a Domnul jertfelnicul Său şi S-a îndepărtat de locaşul Său cel sfânt; dat-a
zidurile palatelor Sale în mâna duşmanilor care au strigat în templul Domnului ca în zilele
de sărbătoare.
Plâng.2:8. Găsit-a Domnul cu cale să surpe zidurile fiicei Sionului; întins-a funia şi n-a tras înapoi
mâna Sa, până nu le-a nimicit. El a întins jalea peste ziduri şi întărituri, ce stau laolaltă
dărăpănate.
Plâng.2:9. Porţile lui s-au afundat în pământ, zăvoarele lor El le-a sfărâmat; regele lui şi căpeteniile
sunt pribegi printre neamuri. Lege nu mai au, chiar şi profeţii nu mai primesc vedenii de
la Domnul.
Plâng.2:10. Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; pe capul lor şi-au pus ţărână şi s-au încins cu
sac; la pământ îşi pleacă fecioarele Ierusalimului capetele lor.
Plâng.2:11. Ochii mei se sfârşesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia, măruntaiele mele fierb şi
fierea mi se varsă pe pământ din pricina zdrobirii fiicei neamului meu, când copiii şi
pruncii stau sleiţi de putere în pieţele cetăţii,
Plâng.2:12. Zicând mamei lor: "Unde este pâine, unde este vin?" Ei cad sleiţi de putere ca doborâţi de
sabie pe pieţele cetăţii şi îşi dau sufletul la sânul maicii lor.
Plâng.2:13. Cu cine te voi asemăna, cu cine aş putea să te pun alături, o, fiică a Ierusalimului ! Cu
cine te-aş pune faţă în faţă, ca să te pot mângâia, o, fecioară, fiică a Sionului? Căci
neţărmurită ca marea este năruirea ta! Cine ar putea să te tămăduiască?
Plâng.2:14. Profeţii tăi au avut pentru tine vedenii zadarnice şi arătări şi nu ţi-au dat pe faţă
fărădelegea ta, ca să-ţi schimbe calea ta, ci ţi-au arătat vedenii înşelătoare şi aducătoare
de pieire.
Plâng.2:15. Bat spre tine din palme toţi cei ce trec pe cale, fluieră şi clatină din cap pentru fiica
Ierusalimului: "Aceasta este, oare, cetatea pe care o numeau cununa frumuseţii, bucuria
a tot pământul?"
Plâng.2:16. Către tine toţi vrăjmaşii tăi cască gura lor, fluieră, scrâşnesc din dinţi, zicând: "Am nimicit-
o. Da, aceasta este ziua pe care noi o aşteptam; am aflat-o şi o vedem".
Plâng.2:17. Împlinit-a Domnul hotărârea Sa, adus-a la îndeplinire cuvântul Său, spus din zilele
străvechi; prăbuşit-a fără milă, bucurat-a pe vrăjmaşul tău, înălţat-a puterea apăsătorilor
tăi.
Plâng.2:18. Strigă către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un şuvoi, zi şi
noapte; nu înceta, ochiul tău să nu zăbovească!
Plâng.2:19. Scoală, jeleşte-te în timpul nopţii, la început do strajă; varsă-ţi inima ta ca apa înaintea
feţei Celui Atot-stăpânitor. Către El ridică mâna ta pentru viata pruncilor tăi, care se
prăpădesc de foame la colţul tuturor uliţelor.
Plâng.2:20. Vezi, o, Doamne, şi priveşte cui ai făcut aceasta! Să mănânce femeile rodul pântecelui lor,
copiii pe care îi poartă în braţe? Să fie ucişi în templu, Doamne, preotul şi profetul?
Plâng.2:21. Stau culcaţi la pământ pe uliţe tânăr şi bătrân. Fecioarele şi flăcăii mei de sabie au căzut;
Tu i-ai ucis în ziua mâniei Tale, jertfitu-i-ai fără de milă.
Plâng.2:22. Chemat-ai ca la sărbătoare pe toţi cei ce au sălaş în jurul meu. Şi în ziua mâniei Domnului
n-a scăpat, nici n-a rămas vreunul; pe cei care i-am purtat în braţe şi i-am făcut mari, mi
i-a nimicit duşmanul.
CAP. 3
Tânguire şi nădejde.
Plâng.3:1. Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui.
Plâng.3:2. El m-a purtat şi m-a dus în întuneric şi în beznă.
Plâng.3:3. Da, împotriva mea întoarce şi iar întoarce în toată vremea mâna Sa.
Plâng.3:4. Mistuit-a trupul meu şi pielea mea, zdrobit-a oasele mele;
Plâng.3:5. A ridicat zid împotriva mea şi m-a înconjurat de venin şi de zbucium,
88
Plâng.3:6. Mutându-mă în împărăţia morii, ca pe morţii cei din veac.
Plâng.3:7. M-a împrejmuit cu zid şi n-am pe unde să ies, îngreuiat-a lanţurile mele;
Plâng.3:8. Chiar când strig şi răcnesc, rugăciunea mea nu se aude;
Plâng.3:9. El a astupat cărările mele cu piatră şi a întortochiat potecile mele.
Plâng.3:10. El a ajuns pentru mine ca un urs la pândă, ca un leu în ascunzătoare.
Plâng.3:11. Rătăcit-a căile mele, m-a sfâşiat şi m-a pustiit;
Plâng.3:12. A încordat arcul Său şi m-a aşezat ca ţintă săgeţii Sale,
Plâng.3:13. Trimiţând în rărunchii mei pe fiii tolbei Sale.
Plâng.3:14. Făcutu-m-am de râs faţă de poporul meu, cântecul lor de batjocură în fiecare zi.
Plâng.3:15. El m-a săturat de amărăciuni, adăpatu-m-a cu pelin.
Plâng.3:16. A zdrobit de piatră dinţii mei şi m-a afundat în cenuşă.
Plâng.3:17. Tu ai răpit pacea sufletului meu, uitat-am fericirea
Plâng.3:18. Şi am zis: "S-a dus puterea vieţii mele şi nădejdea mea în Domnul".
Plâng.3:19. Adu-ţi aminte de nevoia şi necazul meu, de pelin şi otravă!
Plâng.3:20. Să-ţi aduci aminte că împovărat este în mine sufletul meu.
Plâng.3:21. Aceasta voi pune-o la inimă, de aceea voi nădăjdui:
Plâng.3:22. Milele Domnului nu s-au sfârşit, milostivirile Lui nu încetează.
Plâng.3:23. În fiecare dimineaţă sunt altele, credincioşia Ta este mare!
Plâng.3:24. "Partea mea este Domnul, a zis sufletul meu, de aceea voi nădăjdui în El".
Plâng.3:25. Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl caută.
Plâng.3:26. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
Plâng.3:27. Bine este omului să poarte un jug din tinereţile lui.
Plâng.3:28. Să stea la o parte în tăcere, dacă Domnul îi dă poruncă!
Plâng.3:29. Să atingă pulberea cu buzele lui; poate mai este nădejde!
Plâng.3:30. Să dea obrazul lui spre lovire şi să se sature de ocară!
Plâng.3:31. Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna;
Plâng.3:32. Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui.
Plâng.3:33. Că nu de bună voie umileşte şi pedepseşte pe fiii oamenilor.
Plâng.3:34. Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului,
Plâng.3:35. Când călcăm dreptatea omului înaintea feţei Celui Preaînalt,
Plâng.3:36. Când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede?
Plâng.3:37. Cine este Cel ce a grăit şi s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit?
Plâng.3:38. Nu iese oare din gura Celui Preaînalt binele şi răul?
Plâng.3:39. De ce suspină omul toată viaţa, fiecare pentru păcatul lui?
Plâng.3:40. Să cercetăm căile noastre, luând aminte şi întorcându-ne la Domnul!
Plâng.3:41. Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul din cer!
Plâng.3:42. Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit şi Tu ne-ai iertat.
Plâng.3:43. Tu Te-ai învesmântat cu mânie şi ne-ai urmărit; Tu ai ucis fără milă;
Plâng.3:44. Tu Te-ai ascuns în nori, ca să nu străbată rugăciunea la Tine;
Plâng.3:45. Tu ai făcut din mine o măturătură şi un gunoi, în mijlocul popoarelor.
Plâng.3:46. Toţi duşmanii noştri au deschis gura împotriva noastră;
Plâng.3:47. De spaimă şi de groapă am avut parte, de pustiire şi de ruină.
Plâng.3:48. Şuvoaie de apă lăcrimează ochiul meu, din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
Plâng.3:49. Ochiul meu varsă lacrimi fără încetare, căci nu este uşurare,
Plâng.3:50. Până să se uite în jos şi să privească Domnul din ceruri.
Plâng.3:51. Ochiul meu mă doare din pricina fiicelor cetăţii mele.
Plâng.3:52. Ca pe o pasăre m-au vânat fără cuvânt vrăjmaşii mei,
Plâng.3:53. Au vrut să nimicească în groapă viaţa mea, şi au aruncat cu pietre în mine.
Plâng.3:54. Ape năvăleau peste capul meu şi cugetam: "Sunt pierdut!"
Plâng.3:55. Chemat-am numele Tău, Doamne, din groapa cea mai dedesubt.
Plâng.3:56. Tu ai auzit glasul meu: "Nu astupa urechea la suspinul şi strigătul meu".
Plâng.3:57. Tu erai aproape în ziua când Te-am strigat şi ai zis: "Nu-ţi fie frică!"
Plâng.3:58. O, Doamne, Tu ai judecat pricina mea, Tu ai izbăvit viaţa mea!
Plâng.3:59. Văzut-ai, Doamne, apăsarea mea, ajută-mi şi-mi fă dreptate!
Plâng.3:60. Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea;
Plâng.3:61. O, Doamne, Tu ai auzit ocările lor, toate chibzuielile lor împotriva mea,
Plâng.3:62. Graiurile potrivnicilor mei şi gândul lor ascuns împotriva mea.
Plâng.3:63. Priveşte: de stau sau de se scoală, eu sunt de râsul lor!
Plâng.3:64. Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor,
Plâng.3:65. Dă-le învârtoşare inimii, blestemul Tău să fie pentru ei!
Plâng.3:66. Urmăreşte-i cu mânie şi nimiceşte-i sub cerurile Tale, Doamne!
CAP. 4
Ultimele nenorociri ale cetăţii.
Plâng.4:1. O, cum s-a întunecat aurul, şi cel mai curat aur şi-a schimbat faţa; pietrele nestemate
vărsate au fost la colţul tuturor uliţelor!
Plâng.4:2. Feciorii Sionului, cei mai de seamă altădată, cântăriţi cu aur, cum au ajuns să fie socotiţi
ca vasele de lut, lucru de mână de olar!
89
Plâng.4:3. Chiar şi şacalii îşi dau sânul, ca puii lor să sugă, dar fiica poporului meu ajuns-a crudă, ca
struţii în pustiu.
Plâng.4:4. Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer pâine, dar nimeni
nu le-o întinde.
Plâng.4:5. Cei care mâncau odinioară mâncăruri alese cad de foame pe uliţe; cei care au fost
crescuţi în purpură stau trântiţi în gunoi.
Plâng.4:6. Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decât a Sodomei, prăbuşită într-o clipă, nu de
mână omenească.
Plâng.4:7. Căpeteniile ei erau mai strălucitoare decât zăpada, mai albe decât laptele; trupul lor era
mai roşu decât mărgeanul, ca safirul era înfăţişarea lor.
Plâng.4:8. Chipul lor a ajuns mai negru decât funinginea, pe uliţe nu-i poţi cunoaşte; pielea lor s-a
zbârcit pe oase, s-a uscat ca o aşchie de lemn.
Plâng.4:9. Mai fericiţi au fost cei care au căzut de sabie, decât cei morţi de foame, care se prăpădesc
încet, doborâţi de lipsa roadelor de pe câmp.
Plâng.4:10. Femeile, deşi miloase, au fiert cu mâinile lor copiii şi i-au mâncat în vremea căderii fiicei
poporului meu.
Plâng.4:11. Sfârşit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; şi în Sion a aprins un fac
care l-a mistuit.
Plâng.4:12. Nici n-ar fi putut să creadă regii pământului şi toţi locuitorii lumii că vrăjmaşul şi
apăsătorul ar putea să intre pe porţile Ierusalimului !
Plâng.4:13. Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeţilor (mincinoşi) şi a fărădelegilor preoţilor,
care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.
Plâng.4:14. Pe uliţe rătăceau pătaţi de sânge, şi nimeni nu se atingea de hainele lor.
Plâng.4:15. "Păziţi-vă! Un necurat!" Striga lumea după ei. "Fugiţi, la o parte, nu-i atingeţi!" Şi dacă
mai voiesc să rătăcească undeva - se zicea printre neamuri - n-ar trebui să rămână aici!
Plâng.4:16. Faţa plină de mânie a Domnului i-a risipit pe ei. Pe preoţi nimeni nu-i mai lua în seamă, de
bătrâni nu se îndura.
Plâng.4:17. Şi ochii noştri se sting de supărare, aşteptând zadarnic un ajutor! Din turnul nostru ne-am
uitat departe spre un popor al cărui ajutor nu vine.
Plâng.4:18. Şi pândeau paşii noştri ca să nu umblăm prin pieţele noastre. Sfârşitul nostru se apropia,
sosise!
Plâng.4:19. Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii de pe cer; umblau după noi prin munţi, ne
pândeau în pustiu.
Plâng.4:20. Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în groapa lor - acela despre care noi
ziceam: "La umbra lui vom vieţui printre popoare".
Plâng.4:21. Bucură-te şi te veseleşte, fiica Edomului, tu care locuieşti în pământul Uţ; şi la tine va
veni cupa; vei bea şi te vei lăsa goală.
Plâng.4:22. Fărădelegea ta, o, fiică a Sionului, s-a sfârşit; la fel robia. Dar ţie îţi cercetează păcatele,
o, fiică a Edomului, şi dă pe faţă fărădelegile tale!
CAP. 5
Rugăciunea profetului Ieremia .
Plâng.5:1. Adu-ţi aminte, Doamne, de cele întâmplate, şi vezi ocara noastră!
Plâng.5:2. Moştenirea şi casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam.
Plâng.5:3. Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve.
Plâng.5:4. Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.
Plâng.5:5. Pe grumajii noştri stau prigonitorii şi, deşi n-avem puteri, nu ne dau răgaz.
Plâng.5:6. Întindem mâna către Egipt şi Asiria ca să ne sature de pâine.
Plâng.5:7. Părinţii noştri au greşit şi nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor.
Plâng.5:9. Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu.
Plâng.5:10. Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei.
Plâng.5:11. Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetăţile lui Iuda.
Plâng.5:12. Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, feţele bătrânilor nu au mai fost luate în
seamă.
Plâng.5:13. Flăcăii au învârtit la râşniţă şi tinerii s-au poticnit cărând lemne.
Plâng.5:14. Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.
Plâng.5:15. S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.
Plâng.5:16. Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit!
Plâng.5:17. Pentru aceasta inima noastră tânjeşte şi ochii s-au întunecat.
Plâng.5:18. Muntele Sionului a rămas pustiu şi pe el se plimbă vulpile.
Plâng.5:19. Tu, Doamne, împărăţeşti în veci şi scaunul Tău în neam de neam!
Plâng.5:20. Pentru ce vrei să ne uiţi, să ne părăseşti atât de multă vreme?
Plâng.5:21. Întoarce-Te către noi şi ne vom întoarce; înnoieşte zilele noastre ca în vremea cea de
demult!
Plâng.5:22. Sau Tu ne-ai urgisit şi Te-ai mâniat pe noi, fără măsură?
90
IEZECHIEL
CAP. 1
Vedeniile proorocului Iezechiel.
Iez.1:1. În anul al treizecilea, în ziua a cincea a lunii a patra, când mă aflam între robi, la râul
Chebar, mi s-au deschis cerurile şi am văzut nişte vedenii dumnezeieşti.
Iez.1:2. În ziua a cincea a lunii a patra, în anul al cincilea ai robirii regelui Ioiachim,
Iez.1:3. A fost cuvântul Domnului către mine, preotul Iezechiel, fiul lui Buzi, preotul, la râul Chebar,
în ţara Caldeilor. Acolo a fost peste mine mâna Domnului.
Iez.1:4. Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios, un nor mare şi un val de foc,
care răspândea în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un
metal în văpaie.
Iez.1:5. Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc.
Iez.1:6. Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare din ele avea patru aripi.
Iez.1:7. Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor de
viţel şi scânteiau ca arama strălucitoare, iar aripile lor erau sprintene.
Iez.1:8. De cele patru părţi ele aveau sub aripi mâini de om şi toate patru îşi aveau feţele lor şi
aripile lor.
Iez.1:9. Aripile lor se atingeau una de alta, şi când mergeau, fiarele nu se întorceau, ci fiecare
mergea drept înainte.
Iez.1:10. Feţele lor? - Toate patru aveau câte o fată de om înainte, toate patru aveau câte o faţă de
leu la dreapta, toate patru aveau câte o faţă de bou la stânga şi toate patru mai aveau şi
câte o faţă de vultur în spate.
Iez.1:11. Feţele lor şi aripile lor erau despărţite în partea de sus, şi, la fiecare, două din aripi erau
întinse, iar două le acopereau trupul.
Iez.1:12. Fiecare fiară mergea drept înainte şi mergea încotro îi dădea duhul să meargă şi în mersul
său nu se întorcea.
Iez.1:13. Înfăţişarea acestor fiare se asemăna cu înfăţişarea cărbunilor aprinşi, cu înfăţişarea unor
făclii aprinse; printre fiare curgea foc, iar din foc ţâşneau raze şi fulgere.
Iez.1:14. Fiarele alergau înainte şi înapoi iute ca fulgerul.
Iez.1:15. Când mă uitam eu la fiare, iată am văzut jos, lângă aceste fiare, câte o roată la fiecare din
cele patru feţe ale lor.
Iez.1:16. Aceste roţi, după înfăţişarea lor, parcă erau de crisolit, iar după făptură toate aveau aceeaşi
înfăţişare. Şi după alcătuirea şi după făptura lor ele parcă erau vârâte una în alta.
Iez.1:17. Ele înaintau în toate cele patru părţi, şi în timpul mersului nu se întorceau.
Iez.1:18. Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare şi aceste obezi la toate patru
erau pline de ochi de jur împrejur.
Iez.1:19. Când mergeau fiarele, mergeau şi roţile de lângă ele, şi când se ridicau fiarele de la pământ,
se ridicau şi roţile.
Iez.1:20. Ele mergeau încotro le da duhul să meargă şi roţile se ridicau împreună, căci duh de viaţă
era şi în roţi.
Iez.1:21. Când mergeau acelea, mergeau şi acestea, şi când acelea se opreau, se opreau şi acestea;
iar când acelea se ridicau de la pământ, atunci împreună cu ele se ridicau şi roţile, pentru că
duh de viaţă era şi în roţi.
Iez.1:22. Deasupra capetelor fiarelor se vedea un fel de boltă, întinsă sus, deasupra capetelor lor, care
semăna cu cristalul cel mai curat;
Iez.1:23. Iar sub bolta aceasta erau întinse aripile fiarelor una spre alta, şi fiecare fiară mai avea câte
două aripi, care le acopereau trupurile;
Iez.1:24. Când mergeau fiarele, auzeam fâlfâitul aripilor lor, ca un vuiet de ape mari, ca glasul Celui
Atotputernic zgomot straşnic, ca zgomotul dintr-un lagăr ostăşesc; iar când ele se opreau,
îşi lăsau aripile în jos.
Iez.1:25. După ce fiarele se opreau şi îşi lăsau aripile în jos, zgomotul se auzea încă sub bolta ce se
întindea deasupra capetelor lor.
Iez.1:26. Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron şi la înfăţişare era
ca piatra de safir; iar sus pe acest tron era ca un chip de om.
Iez.1:27. Şi am mai văzut ceva, ca un metal înroşit în foc, ca nişte foc, sub care se afla acel chip de
om şi care lumina împrejur; de la coapsele acelui chip de om în sus şi de la coapsele chipului
aceluia în jos se vedea un fel de foc, un fel de lumină strălucitoare care-l împresura de jur
împrejur.
Iez.1:28. Cum este curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea acelei lumini
strălucitoare care-l înconjura. Astfel era chipul slavei Domnului. Şi când am văzut eu
aceasta, am căzut cu faţa la pământ.
91
CAP. 2
Vedenia cărţii.
Iez.2:1. Atunci am auzit glasul Unuia care mi-a zis: "Fiul omului, scoală în picioare, că am să-ţi
vorbesc!"
Iez.2:2. Şi cum mi-a zis Acela vorbele acestea, a intrat Duhul în mine şi m-a ridicat în picioare, şi am
ascultat pe Cel ce-mi vorbea.
Iez.2:3. Acela mi-a zis: "Fiul omului, am să te trimit la fiii lui Israel, la aceşti oameni neascultători,
care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei, ca şi părinţii lor, păcătuiesc înaintea Mea până în ziua
de astăzi.
Iez.2:4. Aceşti fii sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită; la ei te trimit Eu, ca să le zici: Aşa grăieşte
Domnul!
Iez.2:5. Ori te-or asculta, ori nu te-or asculta - căci sunt un neam îndărătnic - să ştie însă că este
între ei un prooroc.
Iez.2:.6. Dar tu, fiul omului, să nu te temi de ei şi de cuvintele lor să nu te sperii, deşi ei vor fi pentru
tine spini şi ciulini, şi ai să trăieşti între ei, ca între scorpii; să nu te temi de cuvintele lor şi
de faţa lor să nu te sperii, deşi sunt un neam îndărătnic,
Iez.2:7. Ci să le spui cuvintele Mele, ori te-or asculta, ori nu te-or asculta, căci sunt un neam de
răzvrătiţi.
Iez.2:8. Tu însă, fiul omului, ascultă ce voiesc să-ii spun! Nu fi îndărătnic, ca acest neam de
răzvrătiţi! Deschide-ii gura şi mănâncă ceea ce am să-ţi dau!"
Iez.2:9. Şi privind eu, am văzut o mână întinsă spre mine şi în ea o hârtie strânsă sul;
Iez.2:10 Şi a desfăşurat-o înaintea mea, şi am văzut că era scrisă şi pe o parte şi pe alta: plângere,
tânguire şi jale era scris în ea.
CAP. 3
Vedenia proorocului.
Iez.3:1. Apoi mi-a zis: "Fiul omului, mănâncă ceea ce ai dinainte, mănâncă această hârtie şi mergi
de grăieşte casei lui Israel!"
Iez.3:2. Atunci eu mi-am deschis gura şi Acela mi-a dat să mănânc cartea aceea,
Iez.3:3. Şi mi-a zis: "Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi-ţi satură lăuntrul tău cu această carte pe
care ţi-o dau Eu!" Şi eu am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea.
Iez.3:4. Apoi Acela mi-a zis: "Fiul omului, scoală şi mergi la casa lui Israel şi le spune cuvintele
Mele;
Iez.3:5. Căci nu eşti trimis la un popor cu grai necunoscut şi cu limbă neînţeleasă, ci către casa lui
Israel;
Iez.3:6. Nici la mai multe popoare cu grai necunoscut şi cu limbă neînţeleasă, ale căror cuvinte nu le-
ai pricepe. Şi chiar la unele ca acestea de te-aş trimite, ele tot te-ar asculta;
Iez.3:7. Casa lui Israel însă nu va vrea să te asculte, pentru că nu vrea să Mă asculte pe Mine, că
toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită.
Iez.3:8. Pentru aceasta voi împietri chipul tău ca şi chipurile lor şi fruntea ta întocmai ca frunţile lor;
Iez.3:9. Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât stânca. Să nu te temi de ei şi de faţa lor să
nu te sperii, căci ei sunt un neam de răzvrătiţi.
Iez.3:10. Fiul omului - îmi zice iar Acela, - primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate
cuvintele ce am să-ţi vorbesc.
Iez.3:11. Scoală şi mergi la cei duşi în robie, la fiii poporului tău şi, ori te-or asculta, ori nu te-or
asculta, tu grăieşte-le şi le spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu".
Iez.3:12. Atunci m-a ridicat Duhul şi am auzit la spatele meu un glas mare ca de tunet care zicea:
"Binecuvântată fie slava Domnului în locul unde sălăşluieşte El!"
Iez.3:13. Şi am mai auzit zgomotul fiarelor care băteau din aripi şi huruitul roţilor de lângă ele şi
bubuit puternic de tunet.
Iez.3:14. Şi Duhul m-a luat şi m-a dus. Şi am mers eu amărât şi cu sufletul întristat, dar mâna
Domnului lucra puternic asupra mea.
Iez.3:15. Apoi am sosit în Tel-Aviv, la robii care locuiau aproape de râul Chebar, şi m-am oprit acolo
unde trăiau ei şi am stat între ei şapte zile în uimire.
Iez.3:16. Iar după ce s-au împlinit cele şapte zile, a fost către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
Iez.3:17. "Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul ce-Mi va ieşi
din gură şi-l vei vesti ca din partea Mea.
Iez.3:18. De voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel
rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi cere
sângele lui din mâna ta.
Iez.3:19. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea sa
cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îţi vei mântui sufletul tău.
Iez.3:20. De asemenea, când cel drept se va abate de la dreptatea sa şi va săvârşi răul când voi pune
înaintea lui o cursă şi va muri, dacă tu nu l-ai înştiinţat, acela va muri pentru păcatul său, iar
faptele lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni, şi Eu voi cere sângele lui
din mâinile tale.
Iez.3:21. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel drept să nu păcătuiască şi el nu va păcătui, atunci va fi şi el
viu, pentru că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu sufletul tău".
92
Iez.3:22. Apoi a fost iarăşi acolo mâna Domnului peste mine şi mi-a zis Domnul: "Scoală-te şi ieşi la
câmp, că am să-ţi vorbesc acolo".
Iez.3:23. Atunci m-am sculat, am ieşit la câmp, şi iată mi s-a arătat acolo slava Domnului, pe care o
văzusem la râul Chebar, şi am căzut cu faţa la pământ.
Iez.3:24. Dar a intrat în mine Duhul şi m-a ridicat în picioare, iar Domnul mi-a grăit şi mi-a zis: "Mergi
şi te închide în casa ta!
Iez.3:25. Fiul omului, iată se vor pune asupra ta frânghii cu care vei fi legat, ca să nu mai ieşi în
mijlocul lor.
Iez.3:26. Şi limba ta o voi lipi de cerul gurii tale, ca să fii mut şi să nu-i mai poţi mustra, că aceştia
sunt un neam răzvrătit.
Iez.3:27. Dar când îţi voi grăi, voi deschide gura ta şi tu le vei zice: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu!
Cine va vrea să asculte, să asculte, şi cine nu va vrea să asculte, să nu asculte, căci sunt un
neam îndărătnic".
CAP. 4
Prevestirea foametei în cetatea Ierusalimului .
Iez.4:1. "Şi tu, fiul omului, ia-ţi o cărămidă şi pune-o înaintea ta şi sapă pe ea o cetate, Ierusalimul.
Iez.4:2. Apoi rânduieşte împresurare împotriva ei, ridică întărituri şi val şi rânduieşte tabără
împotriva ei; de jur împrejurul ei aşează berbeci de spart zidul.
Iez.4:3. Apoi ia o tablă de fier şi o pune ca un zid de fier între tine şi cetate şi întoarce-ţi faţa spre
ea, ca şi cum ea ar fi împresurată, iar tu cel care o împresori. Aceasta va fi un semn pentru
casa lui Israel.
Iez.4:4. După aceea să te culci pe partea stângă, punând pe ea nelegiuirile casei lui Israel, şi vei
purta nelegiuirile ei atâtea zile, cât vei sta culcat pe partea stângă;
Iez.4:5. Că Eu am să-ţi număr atâtea zile câţi ani au ţinut nelegiuirile ei, adică ai să porţi tu
nelegiuirile casei lui Israel trei sute nouăzeci de zile.
Iez.4:6. Iar după ce vei împlini aceste zile, să te culci pe partea dreaptă şi vei purta nelegiuirile casei
lui Iuda timp de patruzeci de zile, câte o zi de fiecare an ce ţi-am hotărât Eu.
Iez.4:7. Să-ţi îndrepţi faţa ta şi mâna ta cea dreaptă dezgolită spre Ierusalimul împresurat şi să
prooroceşti împotriva lui.
Iez.4:8. Şi iată, Eu voi pune pe tine legături, ca să nu te poţi întoarce de pe o parte pe alta, până nu
vei împlini zilele împresurării tale.
Iez.4:9. Ia-ţi grâu şi orz, bob şi linte, mei şi orzoaică, toarnă-le într-un vas şi-ţi fă din ele atâtea
pâini, câte zile ai să şezi culcat pe partea stângă; că trei sute nouăzeci de zile ai să mănânci
din ele.
Iez.4:10. Hrana ta, cu care te vei hrăni, să o mănânci cu măsură, câte douăzeci de sicli pe zi, dar s-o
mănânci din timp în timp.
Iez.4:11. Şi apa să o bei cu măsură, câte a şasea parte de hin pe zi şi tot din timp în timp.
Iez.4:12. Pâinile le vei găti ca turtele de orz şi le vei coace înaintea ochilor lor cu necurăţenie de om".
Iez.4:13. Apoi Domnul a mai zis: "Aşa îşi vor mânca fiii lui Israel pâinea lor, necurată, printre
popoarele la care îi voi izgoni".
Iez.4:14. Atunci am zis: "O, Doamne Dumnezeule, sufletul meu niciodată nu s-a întinat; din tinereţile
mele şi până acum niciodată n-am mâncat dintr-un animal mort sau sfâşiat şi carne
necurată n-a intrat în gura mea".
Iez.4:15. Iar El mi-a răspuns: "Iată, Eu îţi dau, în loc de necurăţenie de om, baligă de bou şi pe ea vei
găti pâinea ta".
Iez.4:16. Apoi mi-a zis: "Fiul omului, iată voi trimite foamete în Ierusalim şi oamenii vor mânca
pâinea cu măsură şi cu întristare şi tot cu măsură şi amărăciune vor bea şi apă,
Iez.4:17. Căci va fi la ei lipsă de pâine şi de apă; se vor uita cu groază unul la altul şi vor pieri pentru
nelegiuirile lor".
CAP. 5
Pedeapsa poporului.
Iez.5:1. "Iar tu, fiul omului, ia-ţi un cuţit tăios, ia-ţi un brici de bărbierit şi-l trece pe capul tău şi pe
barba ta; apoi ia o cumpănă cu talgere şi împarte părul în trei părţi:
Iez.5:2. O treime să o arzi cu foc în mijlocul cetăţii, după ce se vor împlini zilele împresurării; o altă
treime s-o iei şi s-o toci cu cuţitul în împrejurimile cetăţii; iar cealaltă treime s-o spulberi în
vânt, şi eu voi trage sabia în urma lor.
Iez.5:3. Să opreşti însă din părul acela puţine fire şi să le legi în poala hainei tale.
Iez.5:4. Apoi să iei câteva fire, să le arunci în foc şi să le arzi. Din acestea va izbucni foc împotriva
întregii case a lui Israel.
Iez.5:5. Apoi vei zice către casa lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Acesta este Ierusalimul,
pe care Eu l-am pus în mijlocul neamurilor şi al ţărilor dimprejur.
Iez.5:6. Dar el s-a răzvrătit împotriva hotărârilor Mele mai mult decât neamurile şi împotriva legilor
Mele mai mult decât ţările care îl înconjoară, căci el a lepădat legile Mele şi poruncile Mele
nu le-a urmat.
Iez.5:7. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ai înmulţit nelegiuirile mai mult decât
neamurile dimprejurul tău şi poruncile Mele nu le urmezi, nici nu împlineşti legile Mele, ba
nici după legile neamurilor celor dimprejurul tău nu te porţi,
93
Iez.5:8. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu vin împotriva ta şi în mijlocul tău voi rosti
osânda ta, în fala neamurilor.
Iez.5:9. Pentru toate spurcăciunile tale îţi voi face ceea ce niciodată n-am făcut până acum şi nici nu
voi mai face niciodată.
Iez.5:10. De aceea părinţii îşi vor mânca pe copii în mijlocul tău şi copiii îşi vor mânca părinţii lor; voi
aduce asupra ta osândă şi toate rămăşiţele tale le voi spulbera în toate vânturile,
Iez.5:11. Pentru că tu ai spurcat locaşul Meu cel sfânt cu toţi idolii tăi şi cu toate ticăloşiile tale, de
aceea zice Domnul Dumnezeu: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de
adevărat că te voi micşora, ochiul Meu nu te va cruţa şi nici nu te va milui.
Iez.5:12. O treime din locuitorii tăi vor muri de ciumă şi vor pieri de foame în mijlocul tău; o treime
din ei vor cădea de sabie în împrejurimile tale; şi cealaltă treime o voi împrăştia în toate
vânturile şi voi trage sabia în urma lor.
Iez.5:13. Aşa-Mi voi împlini mânia, Îmi voi potoli urgia Mea cu ei şi Mă voi răzbuna; şi când se va
săvârşi urgia Mea asupra lor, vor cunoaşte că Eu, Domnul, am grăit în râvna Mea.
Iez.5:14. Pustietate te voi face şi de ocară între popoarele cele dimprejurul tău şi în faţa tuturor
trecătorilor.
Iez.5:15. Vei fi de râs şi de batjocură, de pildă şi de groază la popoarele cele dimprejurul tău, când voi
săvârşi asupra ta judecăţile Mele cu mânie, cu urgie şi cu pedepse aspre: Eu, Domnul, am
zis aceasta.
Iez.5:16. Când voi slobozi împotriva voastră săgeţile cele ucigătoare ale foametei, care vor semăna
moartea, când le voi slobozi spre pieirea voastră şi voi întări foametea între voi şi voi zdrobi
tot paiul de grâu,
Iez.5:17. Eu voi trimite împotriva voastră foametea şi fiare rele care te vor lipsi de copii; ciumă şi
sânge vor trece peste tine şi sabie voi aduce împotriva ta: Eu, Domnul, grăiesc acestea".
CAP. 6
Proorocie împotriva lui Iuda.
Iez.6:1. Fost-a către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
Iez.6:2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa ta spre munţii lui Israel, prooroceşte împotriva lor şi zi:
Iez.6:3. Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu
munţilor şi dealurilor, şesurilor şi văilor: Iată, Eu voi aduce asupra voastră sabie şi voi
dărâma înălţimile voastre;
Iez.6:4. Altarele voastre vor fi stricate, idolii ridicaţi de voi în cinstea soarelui vor fi sfărâmaţi şi pe
oamenii voştri îi voi face să cadă morţi înaintea idolilor voştri;
Iez.6:5. Trupurile fiilor lui Israel le voi pune înaintea idolilor lor şi oasele lor le voi risipi împrejurul
altarelor lor.
Iez.6:6. În toate aşezările voastre cele locuite, cetăţile vor fi nimicite şi locurile înalte ale voastre
pustiite, altarele voastre vor fi stricate şi pustiite, idolii voştri vor fi sfărâmaţi şi nimiciţi,
stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărâmaţi şi lucrările voastre vor fi ruinate.
Iez.6:7. Cei ucişi vor cădea între voi şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.
Iez.6:8. Dar Eu voi lăsa o rămăşiţă din voi, care va scăpa de sabie printre celelalte neamuri, când
veţi fi risipiţi prin ţări.
Iez.6:9. Aceia din voi, care vor scăpa, îşi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi duşi
în robie, pentru că voi umili inima lor cea desfrânată, care s-a abătut de la Mine, şi ochii lor,
care s-au desfrânat cu idolii, se vor scârbi de ei înşişi, din pricina acelor rele pe care le-au
făcut şi a tuturor ticăloşiilor lor;
Iez.6:10. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul şi că nu în zadar i-am ameninţat că le voi trimite toate
aceste rele".
Iez.6:11. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Loveşte palmă de palmă, bate cu piciorul şi zi: Vai de casa
lui Israel, că are să cadă de sabie, de foamete şi de ciumă, pentru toate nelegiuirile sale!
Iez.6:12. Cel ce va fi departe va muri de ciumă; cel ce va fi aproape va muri de sabie, iar cel ce va
scăpa de acestea şi va rămâne va muri de foame. Aşa-Mi voi potoli mânia Mea împotriva lor.
Iez.6:13. Când ucişii vor zăcea printre idolii lor şi împrejurul altarelor lor, pe tot locul înalt şi pe toate
vârfurile de munte, sub tot pomul verde, sub tot stejarul umbros şi în tot locul, unde
aduceau tămâie mirositoare tuturor idolilor lor, veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.
Iez.6:14. Şi-Mi voi întinde mâna asupra lor şi voi face ţara peste tot unde locuiesc ei mai pustie şi mai
deşartă decât pustiul Diblat, şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul".
CAP. 7
Urmarea proorociei.
Iez.7:2. "Şi tu, fiul omului, spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul ţării lui Israel: Vine, vine sfârşitul
asupra celor patru laturi ale pământului.
Iez.7:3. Iată îţi vine sfârşitul! Trimite-voi împotriva ta mânia Mea şi te voi judeca după căile tale şi
după toate ticăloşiile tale te voi pedepsi.
Iez.7:4. Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci-ţi voi răsplăti după căile tale, ticăloşiile tale
vor fi peste tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul".
Iez.7:5. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Iată vine nenorocire peste nenorocire:
Iez.7:6. Sfârşitul! A venit sfârşitul! E lângă tine! Iată-l a sosit!
94
Iez.7:7. A sosit nenorocire asupra ta, locuitor al ţării! Vine vremea, vine ziua tulburării, iar nu a
chiuiturilor de bucurie prin munţi.
Iez.7:8. Iată vin acum îndată să vărs asupra ta urgia Mea, mânia Mea să o potolesc asupra ta şi te
voi judeca după căile tale şi după toate ticăloşiile tale te voi pedepsi.
Iez.7:9. Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci îţi vor plăti după căile tale; ticăloşiile tale
vor fi peste tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul Care loveşte.
Iez.7:10. Iată ziua! Iat-o că vine! Rândul tău a venit! Vine urgia! Toiagul înfloreşte! Trufia se
deschide,
Iez.7:11. Şi se ridică silnicia ca să slujească de toiag pentru răutate; nimic nu va rămâne din ei, nici
din bogăţiile lor, nici din petrecerile lor, nici din strălucirea lor!
Iez.7:12. Vine vremea, a sosit ziua! Cel ce cumpără sămânţă să nu se bucure şi cel ce vinde să nu
plângă, căci mânia vine peste toată mulţimea lor!
Iez.7:13. Căci cel ce vinde nu se va mai întoarce la cele vândute, măcar de ar şi rămânea printre cei
vii, căci proorocia îndreptată împotriva a toată mulţimea lor nu va fi schimbată şi nici nu-şi
va întări viaţa sa prin nelegiuirile sale.
Iez.7:14. Sună din trâmbiţe şi totul e gata, dar nimeni nu va merge la război, pentru că mânia Mea
este împotriva a toată mulţimea lor.
Iez.7:15. Afară va fi sabie, iar înăuntru ciumă şi foamete. Cel din câmp va muri de sabie şi pe cel din
cetate îl va mânca ciuma şi foametea.
Iez.7:16. Iar care vor fugi, vor scăpa şi vor fi prin munţi ca nişte porumbei rătăciţi. Toţi vor geme,
fiecare pentru nelegiuirea sa.
Iez.7:17. La toţi le vor tremura mâinile, şi picioarele tuturor se vor muia ca apa.
Iez.7:18. Atunci cu sac se vor îmbrăca şi groază îi va cuprinde; toţi vor avea ruşinea pe feţe şi pe cap
pleşuvia.
Iez.7:19. Argintul şi-l vor arunca pe uliţe şi vor dispreţui aurul; argintul lor şi aurul lor nu-i vor putea
scăpa în ziua urgiei Domnului; cu acestea ei nu vor putea să-şi sature sufletele, nici să-şi
umple pântecele lor, pentru că acestea au fost pricină a nelegiuirilor lor.
Iez.7:20. Prin găteli frumoase ei le-au prefăcut pe acestea în mândrie şi tot din acestea au făcut ei
chipurile cele ruşinoase ale idolilor lor. De aceea le voi face pe acestea necurate pentru ei.
Iez.7:21. Şi le voi da pradă în mâinile străinilor şi de jaf nelegiuiţilor pământului, care le vor spurca.
Iez.7:22. Îmi voi întoarce faţa de la ei şi jefuitorii vor întina locaşul Meu cel sfânt, pentru că vor intra
în el şi-l vor spurca.
Iez.7:23. Pregăteşte lanţuri, că ţara aceasta e mânjită de nelegiuiţi cu sânge, iar cetatea e plină de
silnicii.
Iez.7:24. De aceea vai aduce pe cei mai răi dintre neamuri ca să pună stăpânire pe casele lor. Voi
pune capăt trufiei celor puternici şi cele sfinte ale lor vor fi întinate.
Iez.7:25. Iată vine pieirea şi var căuta pacea, dar nu o vor găsi.
Iez.7:26. Va veni nenorocire peste nenorocire şi zvon peste zvon, şi oamenii vor cere vedenii de la
prooroc; dar preotului îi va lipsi cunoştinţa legii şi bătrânului sfatul.
Iez.7:27. Regele va plânge, căpetenia va fi cuprinsă de groază, iar mâinile poporului ţării vor tremura.
Mă voi purta cu ei după purtările lor şi după judecăţile lor îi voi judeca şi vor cunoaşte că Eu
sunt Domnul".
CAP. 8
Iezechiel răpit cu duhul din Caldeea în Ierusalim .
Iez.8:1. În anul al şaselea de la robirea regelui Ioiachim, în cinci ale lunii a şasea, pe când şedeam
eu în casa mea şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, s-a lăsat peste mine mâna
Domnului Dumnezeu.
Iez.8:2. Şi privind eu, am văzut un chip ca de om, de foc parcă; şi parcă de la brâul lui în jos era foc,
iar de la brâul lui în sus era o strălucire, ca de metal în văpaie.
Iez.8:3. Şi a întins, parcă, acela un fel de mână, şi m-a apucat de părul capului meu şi m-a ridicat
Duhul între pământ şi cer, şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim , la intrarea
porţii dinăuntru, îndreptată spre miazănoapte, unde era aşezat idolul geloziei care stârneşte
gelozia.
Iez.8:4. Şi iată acolo era slava Dumnezeului lui Israel asemenea aceleia pe care o văzusem eu în
câmp.
Iez.8:5. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, ridică-ţi ochii spre miazănoapte!" Şi mi-am ridicat ochii
spre miazănoapte şi iată acel idol al geloziei era la uşa dinspre miazănoapte a altarului, la
intrare.
Iez.8:6. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu ce urâciuni mari face casa lui Israel
aici, ca să Mă îndepărtez de locaşul Meu cel sfânt? Dar întoarce-te şi urâciuni şi mai mari vei
vedea!"
Iez.8:7. Apoi m-a dus pe poartă în curte şi privind, am văzut o spărtură în perete.
Iez.8:8. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, sapă în perete!" Şi am săpat în perete şi iată am dat de un
fel de uşă.
Iez.8:9. Şi mi-a zis Domnul: "Intră şi vezi urâciunile cele dezgustătoare pe care le fac aceştia aici".
Iez.8:10. Şi am intrat şi am privit şi iată erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare, de animale
necurate şi de tot felul de idoli de ai casei lui Israel, zugrăviţi pe pereţi de jur împrejur.
95
Iez.8:11. Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi din bătrânii casei lui Israel, având în mijloc pe
Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea în mâini câte o cădelniţă şi un nor gros de fum de
tămâie se ridica în sus.
Iez.8:12. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vezi ce fac bătrânii casei lui Israel la întuneric, stând
fiecare în cămara sa plină de chipuri? Că îşi zic: Domnul nu ne vede! A părăsit ţara Sa".
Iez.8:13. Apoi mi-a zis Domnul: "Întoarce-te şi vei vedea urâciuni încă şi mai mari, pe care le fac ei".
Iez.8:14. Şi m-a dus la uşa cea dinspre miazănoapte a templului Domnului, şi iată acolo şedeau nişte
femei, care plângeau pe Tamuz.
Iez.8:15. Şi mi-a zis Domnul: "Vezi, fiul omului? Întoarce-te şi vei vedea încă şi mai mari urâciuni!"
Iez.8:16. Apoi m-a dus în curtea cea dinăuntru a templului Domnului şi iată la uşa templului
Domnului, între pridvor şi jertfelnic, stăteau vreo douăzeci şi cinci de oameni cu spatele spre
templul Domnului, iar cu feţele spre răsărit şi se închinau spre răsărit la soare.
Iez.8:17. Şi mi-a zis Domnul: "Vezi, fiul omului? Nu i-a ajuns casei lui Iuda să-şi facă astfel de
urâciuni, ca acele pe care le fac aceştia aici, ci au umplut şi ţara de necredinţă, îndoit
mâniindu-Mă. Iată ei apropie ramuri de nările lor.
Iez.8:18. De aceea şi Eu voi lucra cu urgie; ochiul Meu nu-i va cruţa, şi Eu nu Mă voi îndura. Chiar de
ar striga ei cu glas mare la urechile Mele, nu-i voi auzi".
CAP. 9
Pierderea nelegiuiţilor şi cruţarea celor însemnaţi.
Iez.9:1. Apoi a răsunat la urechile mele un glas mare şi a zis: "Apropiaţi-vă pedepsitorii cetăţii,
având fiecare în mână unealta de nimicire!"
Iez.9:2. Şi iată dinspre poarta de sus, care dă spre miazănoapte, veneau şase bărbaţi, având fiecare
în mână unealta sa ucigătoare; şi între ei se afla unul, îmbrăcat cu haină de în, care avea la
brâu unelte de scris. Aceştia, venind, s-au oprit lângă jertfelnicul cel de aramă.
Iez.9:3. Atunci slava Dumnezeului lui Israel s-a pogorât de pe heruvimul pe care se afla la pragul
casei. Şi a chemat Domnul pe omul cel îmbrăcat în haină de în, care avea la brâu unelte de
scris,
Iez.9:4. Şi i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim , şi însemnează cu semnul crucii
(litera "tau" care în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care
gem şi care plâng din cauza multor ticăloşii care se săvârşesc în mijlocul lui".
Iez.9:5. Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: "Mergeţi după el prin cetate şi loviţi! Să nu aveţi nici o
milă şi ochiul vostru să fie necruţător!
Iez.9:6. Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei, dar să nu vă atingeţi de nici un
om, care are pe frunte semnul "+"! Şi să începeţi cu locul Meu cel sfânt!" Şi au început ei cu
bătrânii, care erau înaintea templului.
Iez.9:7. Apoi le-a zis: "Întinaţi templul, umpleţi curţile cu ucişi şi ieşiţi!" Şi au ieşit şi au început să
ucidă prin cetate.
Iez.9:8. Şi după ce i-au ucis, iar eu am rămas, am căzut cu faţa la pământ şi, strigând, am zis: "O,
Doamne, Dumnezeule, vei pierde oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi mânia
asupra Ierusalimului ?"
Iez.9:9. Iar El mi-a răspuns: "Nelegiuirea casei lui Israel şi a lui Iuda este mare, foarte mare şi ţara
aceasta e mânjită cu sânge, iar cetatea e plină de nedreptate, că ei zic: "A părăsit Domnul
ţara aceasta, Domnul nu mai vede!
Iez.9:10. De aceea ochiul Meu nu-i va cruţa şi Eu nu Mă voi îndura şi voi întoarce purtarea lor asupra
capului lor".
Iez.9:11. Şi iată omul cel îmbrăcat cu haină de în, care avea la brâu uneltele de scris, a dat răspuns şi
a zis: "Am făcut cum mi-ai poruncit".
CAP. 10
Vedenia focului şi a heruvimilor.
Iez.10:1. Privind eu atunci, am văzut pe bolta, care era deasupra capetelor heruvimilor, ceva
asemănător la înfăţişare cu un tron de rege, ca piatra de safir.
Iez.10:2. Şi a zis Domnul către omul cel îmbrăcat în haina de în: "Intră între roţile cele de sub
heruvimi şi umple-ţi pumnii de cărbuni aprinşi, pe care-i vei lua dintre heruvimi, şi-i
aruncă asupra cetăţii!" Şi el a intrat acolo înaintea ochilor mei;
Iez.10:3. Şi când a intrat omul acela, heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei şi un nor umplea
curtea cea dinăuntru.
Iez.10:4. Atunci s-a ridicat slava Domnului de pe heruvimi spre pragul templului şi templul s-a
umplut de nori, iar curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
Iez.10:5. Freamătul aripilor heruvimilor se auzea până şi în curtea de afară, ca glasul când vorbeşte
Dumnezeu Atotputernicul.
Iez.10:6. Când a dat Domnul poruncă omului celui îmbrăcat cu haină de în şi i-a zis: "Ia foc dintre
roţile cele dintre heruvimi", şi când a intrat el şi a stat lângă roţi,
Iez.10:7. Atunci unul din heruvimi şi-a întins mâna în focul cel dintre heruvimi, a luat şi a dat în
pumni celui îmbrăcat în haină de în, iar el, luându-l, a ieşit.
Iez.10:8. Şi la heruvimi sub aripi se vedeau un fel de mâini omeneşti.
Iez.10:9. Căutând eu atunci, am văzut lângă heruvimi patru roţi, câte o roată lângă fiecare heruvim;
roţile acestea erau la vedere ca şi crisolitul.
96
Iez.10:10. După făptură erau toate la fel şi parcă erau vârâte una în alta.
Iez.10:11. Când ele mergeau, mergeau în toate patru părţile, şi în vremea mersului nu se întorceau,
ci încotro era îndreptat capul heruvimului, într-acolo mergeau, şi în vremea mersului nu se
întorceau.
Iez.10:12. Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi; asemenea şi
roţile, toate cele patru roţi de jur împrejur...
Iez.10:13. Roţilor acestora, după cum am auzit eu, li s-a zis: "Galgal" (Vijelie).
Iez.10:14. Fiecare din fiinţele acestea avea patru feţe: faţa întâi era faţă de heruvim, faţa a doua era
faţă de om, cea de a treia era faţă de leu şi cea de a patra era faţă de vultur.
Iez.10:15. Atunci heruvimii s-au ridicat; ei erau aceleaşi fiare pe care le văzusem la râul Chebar.
Iez.10:16. Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile pe lângă ei, iar când heruvimii îşi ridicau aripile
ca să se ridice de la pământ, nici roţile nu se despărţeau, ci erau împreună cu ei.
Iez.10:17. Când aceia stăteau, stăteau şi acestea; iar când se ridicau aceia, şi acestea se ridicau,
pentru că duhul fiarelor era şi în ele.
Iez.10:18. Atunci slava Domnului s-a dus de la prag şi s-a aşezat pe heruvimi.
Iez.10:19. Iar heruvimii, întinzând aripile, s-au ridicat de la pământ înaintea ochilor mei şi s-au dus
însoţiţi de roţi şi s-au oprit la poarta cea dinspre răsărit a templului Domnului, şi slava
Dumnezeului lui Israel era deasupra lor.
Iez.10:20. Aceştia erau aceleaşi fiare, pe care le văzusem eu la picioarele Dumnezeului lui Israel, la
râul Chebar.
Iez.10:21. Fiecare avea câte patru feţe şi fiecare avea câte patru aripi, iar sub aripi aveau un fel de
mâini omeneşti.
Iez.10:22. Chipul feţelor şi înfăţişarea lor era ca acelea pe care le văzusem la râul Chebar, ba şi ei
înşişi erau aceiaşi. Fiecare mergea în partea înspre care era cu faţa.
CAP. 11
Vedenia căldării
Iez.11:1. Atunci m-a ridicat Duhul şi m-a dus la poarta de răsărit a templului Domnului, care este
spre răsărit. Şi iată în poartă, la intrare, erau douăzeci şi cinci de oameni şi în mijlocul lor
am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.
Iez.11:2. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, iată oamenii care gândesc nelegiuirea şi care dau sfaturi
rele în cetatea aceasta,
Iez.11:3. Zicând: "Încă n-a venit vremea să ne zidim case; cetatea este cazanul, iar noi carnea".
Iez.11:4. De aceea prooroceşte, fiul omului, prooroceşte împotriva lor!"
Iez.11:5. Atunci S-a pogorât peste mine Duhul Domnului şi mi-a zis: "Spune: Aşa grăieşte Domnul:
Casa lui Israel, cele ce ziceţi voi şi cele ce vă vin în minte le ştiu.
Iez.11:6. Mulţi aţi ucis voi în cetatea aceasta şi aţi umplut uliţele ei de trupuri.
Iez.11:7. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Ucişii pe care i-aţi îngropat în ea sunt carnea, iar ea
e căldarea. Pe voi însă vă voi scoate din ea.
Iez.11:8. Voi vă temeţi de sabie, şi sabie voi aduce asupra voastră, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.11:9. Vă voi scoate din ea, vă voi da pe mâna străinilor şi vă voi judeca.
Iez.11:10. De sabie veţi cădea; la hotarele lui Israel vă voi judeca, şi veţi cunoaşte că Eu sunt
Domnul.
Iez.11:11. Cetatea aceasta nu va fi pentru voi cazan, nici voi nu veţi fi pentru ea carne; la hotarele lui
Israel vă voi judeca.
Iez.11:12. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, că nu v-aţi purtat după poruncile Mele, nici legile Mele
nu le-aţi împlinit, ci v-aii purtat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară".
Iez.11:13. Pe când prooroceam eu, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Atunci eu am căzut cu faţa la
pământ şi am strigat cu glas mare, zicând: "O, Doamne Dumnezeule, oare voieşti să pierzi
ce a mai rămas lui Israel?"
Iez.11:14. Atunci a fost către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
Iez.11:15. "Fiul omului, aceştia sunt fraţii tăi, fraţii tăi de un sânge cu tine, şi toată casa lui Israel,
cărora locuitorii Ierusalimului le zic: "Depărtaţi-vă de Domnul! Ţara asta nouă ni s-a dat
de moştenire".
Iez.11:16. La aceasta să zici: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Deşi i-am depărtat printre popoare şi deşi
i-am risipit prin ţări, totuşi voi fi pentru ei un locaş sfânt în acele ţări unde îi voi risipi.
Iez.11:17. După aceea zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vă voi aduna de prin popoare şi vă voi
întoarce de prin ţările unde sunteţi risipiţi şi vă voi da pământul lui Israel.
Iez.11:18. Atunci vor veni acolo şi vor depărta din el toate urâciunile şi toţi idolii.
Iez.11:19. Şi le voi da aceeaşi inimă şi duh nou voi pune în ei; voi scoate din trupul lor inima cea de
piatră şi le voi da inimă de carne,
Iez.11:20. Ca să urmeze poruncile Mele şi legile să le păzească şi să le împlinească; vor fi poporul
Meu, iar Eu le voi fi Dumnezeu.
Iez.11:21. Celor a căror inimă este legată de idolii lor şi de urâciunile lor le voi cere socoteală de
purtarea lor", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.11:22. Atunci heruvimii şi-au întins aripile şi roţile erau lângă ei, iar slava Dumnezeului lui Israel,
sus, deasupra lor.
Iez.11:23. Apoi slava Domnului s-a ridicat din mijlocul cetăţii şi a stat deasupra muntelui, care se află
spre răsărit de cetate.
97
Iez.11:24. Atunci iar m-a luat Duhul şi m-a dus în Caldeea, la cei robiţi, cuprins de vedeniile ce le
aveam prin Duhul lui Dumnezeu. Şi vedenia pe care o văzusem s-a depărtat de la mine.
Iez.11:25. Şi am spus celor ce au fost duşi în robie toate cuvintele Domnului pe care mi le
descoperise El.
CAP. 12
Robia Ierusalimului .
Iez.12:2. "Fiul omului, trăieşti în mijlocul unui neam răzvrătit. Aceştia au ochi ca să vadă, dar nu
văd; au urechi ca să audă, dar nu aud, pentru că sunt un neam de răzvrătiţi.
Iez.12:3. Tu însă, fiul omului, fă-ţi toate cele de trebuinţă pentru pribegie şi pleacă ziua, sub ochii
lor, şi pribegeşte sub ochii lor din loc în loc, poate vor înţelege că sunt un neam de
răzvrătiţi.
Iez.12:4. Lucrurile tale să le scoţi cum se scot lucrurile la vreme de pribegie, ziua, în ochii lor, iar tu
pleacă seara, în ochii lor, cum se pleacă în surghiun.
Iez.12:5. În ochii lor fă-ţi spărtură în zid pe unde vei ieşi.
Iez.12:6. Pune-ţi lucrurile pe umăr în ochii lor şi ieşi pe întuneric, şi faţa să şi-o acoperi, ca să nu
vezi pământul, căci te-am pus semn casei lui Israel".
Iez.12:7. Şi am făcut cum mi se poruncise: lucrurile mele, ca pe nişte lucruri trebuincioase la vreme
de pribegie, le-am scos ziua, iar seara mi-am săpat cu mâna o spărtură în zid şi pe
întuneric mi-am scos povara şi am luat-o pe umăr înaintea ochilor lor.
Iez.12:8. Apoi a fost către mine cuvântul Domnului dimineaţa şi mi-a zis:
Iez.12:9. "Fiul omului, casa lui Israel, neam de răzvrătiţi, nu te-a întrebat ce faci?
Iez.12:10. Spune-le: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Aceasta este o prevestire pentru cârmuitorul
Ierusalimului şi pentru toată casa lui Israel care se află acolo.
Iez.12:11. Şi să le mai spui: Eu sunt un semn pentru voi; ceea ce fac eu, aceea li se va face şi lor: în
pribegie şi în robie vor merge.
Iez.12:12. Şi căpetenia, care se află între ei, va lua povara pe umeri şi pe întuneric va ieşi prin zidul
pe care îl vor străpunge ca să-l scoată afară. El îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă cu ochii
săi pământul acesta.
Iez.12:13. Dar voi întinde mreaja Mea în calea lui şi-l voi prinde în laţul Meu, şi-l voi duce la Babilon,
în ţara Caldeilor, dar el nu o va vedea şi va muri acolo,
Iez.12:14. Iar pe toţi cei dimprejurul lui, apărătorii lui şi toată oştirea lui, o voi împrăştia în toate
vânturile şi în urma lor voi trage sabia Mea.
Iez.12:15. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când îi voi risipi printre popoare şi-i voi împrăştia pe
faţa pământului.
Iez.12:16. Dar un mic număr din ei voi cruţa de sabie, de ciumă şi de foamete ca să povestească
popoarelor, la care vor merge, despre toate ticăloşiile lor, şi să ştie şi ele că Eu sunt
Domnul".
Iez.12:18. "Fiul omului, tremurând să-ţi mănânci pâinea ta şi apa ta s-o bei amărât şi necăjit!
Iez.12:19. Spune poporului ţării: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului şi
despre ţara lui Israel: Cu întristare îşi vor mânca pâinea lor şi apa lor şi-o vor bea cu
groază, pentru că ţara lor va fi lipsită de orice belşug pentru nedreptăţile tuturor celor ce o
locuiesc.
Iez.12:20. Oraşele cele locuite ale lor vor fi dărâmate şi ţara pustiită şi vor şti că Eu sunt Domnul".
Iez.12:21. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.12:22. "Fiul omului, ce înseamnă zicătoarea care este la voi, în ţara lui Israel: "Zilele se
prelungesc şi orice vedenie proorocească a pierit?"
Iez.12:23. De aceea spune-le: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nimici-voi această zicătoare şi o
asemenea zicătoare nu se va mai auzi în ţara lui Israel. Spune-le însă că aproape este
vremea şi toată vedenia proorocească se va împlini.
Iez.12:24. Că nu va mai rămâne zadarnică nici o vedenie proorocească şi nici o proorocie nu va mai fi
mincinoasă în casa lui Israel.
Iez.12:25. Căci Eu, Eu Domnul grăiesc, şi cuvântul care-l spun Eu se va împlini şi nu se va schimba.
Neam de răzvrătiţi, în zilele voastre am rostit cuvântul şi-l voi împlini", zice Domnul
Dumnezeu.
Iez.12:26. Şi iarăşi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.12:27. "Fiul omului, iată casa lui Israel zice: "Vedenia proorocească, pe care a văzut-o acesta, se
va împlini după multă vreme, pentru că el prooroceşte pentru nişte timpuri depărtate".
Iez.12:28. De aceea spune-le: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nici unul din cuvintele Mele nu va fi
amânat, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 13
Proorocii cei mincinoşi
Iez.13:2. "Fiul omului, rosteşte profeţie împotriva proorocilor lui Israel, care prevestesc, şi zi celor
ce proorocesc după îndemnul inimii lor: Ascultaţi cuvântul Domnului!
98
Iez.13:3. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de proorocii cei mincinoşi, care urmează duhul lor şi
nu văd nimic!
Iez.13:4. Proorocii tăi, Israele, sunt ca vulpile din ruine.
Iez.13:5. La spărturile zidurilor nu se suie, nici nu apără cu zid casa lui Israel, ca să stea tare la
luptă în ziua Domnului.
Iez.13:6. Vedeniile lor sunt deşarte şi prevestirile lor mincinoase; ei zic: "Domnul a spus", dar
Domnul nu i-a trimis şi ei încredinţează că se va împlini cuvântul lor.
Iez.13:7. Domnul întreabă: Vedeniile ce le-aţi văzut nu sunt ele, oare, deşarte şi prevestirile ce le-
aţi rostit nu sunt ele, oare, mincinoase? Voi ziceţi: Domnul a spus, dar Eu n-am spus.
Iez.13:8. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că spuneţi lucruri deşarte şi pentru că
vedeniile voastre sunt minciuni, iată Eu vin împotriva voastră, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.13:9. Mâna Mea va fi împotriva acestor prooroci, care văd lucruri deşarte şi prevestesc minciuni;
în sfatul poporului Meu ei nu vor fi, nici nu se vor înscrie în cartea casei lui Israel şi vor şti
că Eu sunt Domnul Dumnezeu.
Iez.13:10. Pentru că duc poporul Meu în rătăcire, spunând: "Pace", atunci când nu e pace; şi pentru
că atunci când el face zid, ei îl tencuiesc cu ipsos.
Iez.13:11. Spune celor ce tencuiesc zidul că acesta va cădea. Ploaie potopitoare se va vărsa, pietre de
grindină vor cădea, şi puhoi vijelios va doborî zidul.
Iez.13:12. Iată el va cădea; atunci nu vă vor întreba oare: "Unde este tencuiala cu care l-aţi
acoperit?"
Iez.13:13. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu, în mânia Mea, voi slobozi furtună mare,
ploaie potopitoare voi vărsa în urgia Mea şi în mânia Mea va cădea grindină pustiitoare.
Iez.13:14. Şi voi dărâma zidul pe care voi l-aţi acoperit cu ipsos şi-l voi doborî la pământ; temeliile lui
se vor dezgoli şi el va cădea; o dată cu el, veţi pieri şi voi şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
Iez.13:15. Aşa îmi voi potoli mânia Mea împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au acoperit cu ipsos şi
vă voi zice: Nu mai este zidul, nici cei ce l-au tencuit;
Iez.13:16. Nu mai sunt proorocii lui Israel care au proorocit Ierusalimului şi i-au prevestit vedenii de
pace, atunci când nu era pace, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.13:17. Iar tu, fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre fiicele poporului tău, care proorocesc după inima
lor; rosteşte împotriva lor proorocie,
Iez.13:18. Şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de cele ce cos perniţe fermecate pentru
subsuori şi fac marame pentru capul celor de orice statură, pentru a vâna sufletele! Au
doar vânând sufletele poporului Meu, vă veţi mântui sufletele voastre?
Iez.13:19. Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu pentru o mână de orz şi pentru o bucată de pâine,
ucigând sufletele care nu trebuie să moară, cruţând viaţa sufletelor care nu trebuie să
trăiască şi amăgind astfel pe poporul Meu, care ascultă minciună.
Iez.13:20. De aceea aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva perniţelor voastre
fermecate, cu care voi prindeţi sufletele în laţ ca pe păsări; vi le voi smulge de la subsuori
şi voi da drumul sufletelor, pe care voi le prindeţi în laţ.
Iez.13:21. Voi sfâşia maramele voastre şi voi izbăvi poporul Meu din mâinile voastre, ca să nu mai fie
pradă în mâinile voastre şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
Iez.13:22. Pentru că întristaţi prin minciuni inima dreptului, pe care Eu n-am voit să o întristez, şi
pentru că sprijiniţi braţul celui nelegiuit, ca acesta să nu se întoarcă de la calea lui cea rea
spre a-şi păstra viaţa.
Iez.13:23. De aceea nu veţi mai avea vedenii deşarte şi în viitor nu veţi mai rosti prevestiri; voi izbăvi
poporul Meu din mâinile voastre şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul".
CAP. 14
Pedeapsa profeţilor mincinoşi.
Iez.14:1. Atunci au venit la mine câţiva din bătrânii lui Israel şi au şezut înaintea mea.
Iez.14:2. Şi a fost către mine cuvântul Domnului şi a zis:
Iez.14:3. "Fiul omului, aceşti bărbaţi îşi poartă idolii în inimă şi îşi au ochii aţintiţi spre ceea ce i-a
făcut să cadă în nedreptăţi. Pot Eu oare să le răspund?
Iez.14:4. De aceea grăieşte cu ei şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Dacă cineva din casa
lui Israel, care poartă în inima sa idolii săi şi îşi are privirile aţintite spre ceea ce l-a făcut
să cadă în nedreptăţi, va veni să întrebe pe prooroc, oare aş putea Eu, Domnul, să-i dau
răspuns, din cauza mulţimii idolilor lui?
Iez.14:5. Să înţeleagă dar casa lui Israel în inima sa, căci ei cu toţii au ajuns străini de Mine, prin
idolii lor.
Iez.14:6. De aceea spune casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Abateţi-vă şi vă
întoarceţi de la idolii voştri şi de la toate urâciunile voastre întoarceţi-vă faţa.
Iez.14:7. Că dacă cineva din casa lui Israel şi din străinii care trăiesc în Israel s-a depărtat de la
Mine, îngăduind idolii în inima sa şi aţintindu-şi ochii spre ceea ce l-a făcut să cadă în
nedreptăţi, va veni la prooroc ca să Mă întrebe prin el, îi voi răspunde Eu oare?
Iez.14:8. Voi îndrepta faţa Mea împotriva omului aceluia, îl voi face să fie semn şi pildă şi-l voi
pierde din poporul Meu şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.
Iez.14:9. Iar dacă proorocul va amăgi şi va spune cuvânt, ca şi cum Eu, Domnul, i l-aş fi spus,
atunci Eu îmi voi întinde mâna şi-l voi stârpi din poporul Meu Israel.
99
Iez.14:10. Şi aşa îşi vor lua toţi pedeapsa pentru nelegiuirea lor; cum va fi pedeapsa celui ce întreabă,
aşa va fi şi pedeapsa celui ce prooroceşte,
Iez.14:11. Ca în viitor casa lui Israel să nu se mai abată de la Mine şi ca să nu se mai întineze cu tot
felul de nelegiuiri; ca să fie poporul Meu, iar Eu să fiu Dumnezeul lor", zice Domnul
Dumnezeu.
Iez.14:13. "Fiul omului, dacă vreo ţară ar păcătui înaintea Mea, abătându-se în chip nelegiuit de la
Mine, şi Eu aş întinde mâna Mea asupra ei, aş zdrobi în ea tot spicul de grâu şi aş trimite
asupra ei foametea şi aş începe să pierd în ea pe oameni şi dobitoace;
Iez.14:14. Dacă s-ar afla acolo cei trei bărbaţi: Noe, Daniel şi Iov, apoi aceştia, prin dreptatea lor, şi-
ar scăpa numai viaţa lor, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.14:15. Sau dacă aş trimite asupra acestui pământ fiare rele, care l-ar văduvi de popor, şi dacă ţel
din pricina fiarelor ar ajunge pustiu şi de nestrăbătut,
Iez.14:16. Atunci aceşti trei bărbaţi, aflându-se în el, precum este de adevărat că Eu sunt viu, zice
Domnul, tot aşa este de adevărat că ei n-ar scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei
singuri ar scăpa, iar ţara ar ajunge pustie.
Iez.14:17. Sau dacă aş aduce în ţara aceasta sabie şi aş zice: "Sabie, străbate ţara" şi aş începe a
pierde acolo pe oameni şi animale,
Iez.14:18. Atunci aceşti trei bărbaţi, aflându-se în ea, precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa
este de adevărat, zice Domnul, că ei n-ar scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei singuri
ar scăpa.
Iez.14:19. Sau dacă Eu aş trimite ciuma în ţara aceasta şi aş revărsa asupra ei urgia Mea în vărsare
de sânge, ca să pierd din ea şi pe oameni şi pe animale,
Iez.14:20. Apoi Noe, Daniel şi Iov, aflându-se în ea, precum este adevărat că Eu sunt viu, zice
Domnul, tot aşa este de adevărat că n-ar scăpa nici fii, nici fiice; prin dreptatea lor ei şi-ar
scăpa numai viaţa lor".
Iez.14:21. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Chiar de aş trimite aceste patru pedepse grozave ale
Mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma împotriva Ierusalimului , ca să stârpesc
din el oamenii şi dobitoacele,
Iez.14:22. Şi atunci va rămâne în ei o rămăşiţă de fii şi fiice, care vor fi scoşi de acolo. Iată ei vor veni
la voi şi voi veţi vedea purtarea lor şi faptele dor şi vă veţi mângâia de nenorocirea pe care
Eu am adus-o asupra Ierusalimului şi de toate câte am adus asupra lui.
Iez.14:23. Ei vă vor mângâia, când veţi vedea purtarea lor şi faptele lor, şi veţi cunoaşte că nu în
zadar am făcut Eu toate câte am făcut în el", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 15
Ierusalimul comparat cu lemnul viţei.
Iez.15:1. Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine:
Iez.15:2. "Fiul omului, ce întâietate are lemnul de viţă de vie faţă de oricare alt lemn, şi coarda de
viţă de vie între arborii din pădure?
Iez.15:3. Se ia oare din el vreo bucăţică pentru vreun lucru? Se ia oare din el măcar pentru un cui,
ca să atârni în el un lucru oarecare?
Iez.15:4. Iată el se dă focului spre ardere; amândouă capetele lui le mistuie focul, şi mijlocul arde şi
el. Va mai fi el bun de ceva?
Iez.15:5. Nici când era întreg nu era bun la ceva, cu atât mai mult nu va fi acum, când l-a mistuit
focul; acum când a ars se mai poate face ceva cu el?
Iez.15:6. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Precum lemnul de viţă de vie dintre arborii pădurii
l-am dat focului ca să-l ardă, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului .
Iez.15:7. Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva lor. Dintr-un foc au scăpat, dar focul îi va mistui, şi veţi
şti că Eu sunt Domnul, când îmi voi întoarce faţa împotriva lor.
Iez.15:8. Voi face din ţară un pustiu, pentru că ei Mi-au fost necredincioşi", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 16
Darurile lui Dumnezeu asupra Ierusalimului . Patima desfrânării.
Iez.16:1. Fost-a cuvântul Domnului către mine:
Iez.16:2. "Fiul omului, spune Ierusalimului urâciunile lui,
Iez.16:3. Şi-i spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu către fiica Ierusalimului : Obârşia ta şi patria
ta e ţara Canaan; tatăl tău e amoreu şi mama ta e hetită.
Iez.16:4. La naşterea ta, în ziua în care te-ai născut, nu ţi s-a tăiat buricul şi cu apă n-ai fost spălată
pentru curăţire şi cu sare n-ai fost sărată, nici cu scutece înfăşată.
Iez.16:5. Ochiul nimănui nu s-a înduioşat spre tine, ca din milă de tine să-ţi fi făcut vreuna din
acestea; ci ai fost aruncată în câmp din dispreţ către viata ta, în ziua naşterii tale.
Iez.16:6. Şi am trecut Eu pe lângă tine şi te-am văzut zbătându-te în sângele tău şi ţi-am zis:
"Trăieşte în sângele tău!" Aşa ţi-am zis: "Trăieşte în sângele tău!"
Iez.16:7. Şi te-am înmulţit ca pe iarba câmpului; ai crescut, te-ai făcut mare şi ai ajuns la o
frumuseţe desăvârşită; şi s-a ridicat pieptul şi ţi-a crescut părul; dar erai goală, de tot
goală.
Iez.16:8. Atunci am trecut Eu pe lângă tine şi te-am văzut, şi iată aceea era vremea ta, vremea
iubirii. Atunci mi-am întins Eu poala mantiei Mele peste tine şi am acoperit goliciunea ta,
100
şi-am făcut un jurământ, am făcut un legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu şi tu ai
fost a Mea.
Iez.16:9. Apoi te-am spălat cu apă, am curăţit de pe tine sângele tău şi te-am uns cu untdelemn.
Iez.16:10. Ţi-am dat veşminte brodate, încălţăminte de piele fină, o legătură de vison pentru cap şi o
mantie de mătase.
Iez.16:11. Te-am gătit cu podoabe şi ţi-am pus brăţări la mâini şi salbe la gât.
Iez.16:12. Ţi-am dat inel în nas şi cercei în urechi şi pe cap ţi-am pus o coroană minunată.
Iez.16:13. Aşa ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi îmbrăcămintea ta era de vison, de mătase şi
de ţesături brodate; te-ai hrănit cu pâine din cea mai bună făină de grâu, cu miere şi
untdelemn, şi erai foarte frumoasă şi ai ajuns la vrednicia de regină.
Iez.16:14. Ai fost renumită printre neamuri pentru frumuseţea ta, pentru că ea era desăvârşită
datorită strălucirii Mele cu care te-am îmbrăcat", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.16:15. Dar tu te-ai încrezut în frumuseţea ta şi, folosindu-te de renumele tău, ai început să te
desfrânezi; şi-ai cheltuit desfrânarea ta cu tot trecătorul, dându-te pe tine lui.
Iez.16:16. Ai luat din hainele tale, ca să-ţi faci locuri înalte în culori felurite, şi te-ai desfrânat acolo,
cum niciodată nu s-a întâmplat şi nici nu va mai fi.
Iez.16:17. Ai luat lucrurile tale de găteală, făcute din aurul Meu şi din argintul Meu, pe care ţi le-am
dat Eu, şi ţi-ai făcut chipuri de bărbat şi te-ai desfrânat cu ele.
Iez.16:18. Ai luat hainele tale cele brodate şi i-ai îmbrăcat pe ei cu ele; ai pus înaintea lor uleiul şi
tămâia Mea.
Iez.16:19. Şi pâinea Mea, pe care Eu ţi-o dădeam ţie; făina de grâu, uleiul şi mierea, pe care Eu ţi le
dădeam ţie, tu le puneai înaintea lor spre miros de bună mireasmă; iată ce s-a întâmplat,
zice Domnul Dumnezeu.
Iez.16:20. Ai luat pe fiii tăi şi pe fiicele tale pe care Mi i-ai născut Mie şi i-ai adus lor jertfă spre
mâncare. Dar puţin te-ai desfrânat tu oare?
Iez.16:21. Ba tu şi pe fiii Mei i-ai junghiat şi i-ai dat lor, trecându-i prin foc.
Iez.16:22. Pe lângă toate urâciunile şi desfrânările tale tu nu ţi-ai adus aminte de zilele tinereţii tale,
când erai goală, cu totul goală, zbătându-te şi aruncată în sângele tău.
Iez.16:23. După toate nelegiuirile tale, vai, vai de tine, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.16:24. Că ţi-ai făcut case de desfrânare, ai aşezat locuri înalte în fiecare piaţă;
Iez.16:25. La răspântia fiecărui drum ţi-ai făcut locuri înalte, ţi-ai batjocorit frumuseţea ta şi ţi-ai
arătat picioarele înaintea fiecărui trecător şi ţi-ai înmulţit desfrânările.
Iez.16:26. Te-ai desfrânat cu fiii Egiptului, vecinii tăi, oameni înalţi la statură, şi ţi-ai înmulţit
desfrânările, mâniindu-Mă pe Mine.
Iez.16:27. Iată, Mi-am întins asupra ta mâna Mea, am împuţinat cele menite pentru tine şi te-am
lăsat pradă fetelor Filistenilor, duşmancele tale, care s-au ruşinat de purtarea ta cea
nelegiuită.
Iez.16:28. Tu te-ai desfrânat cu Asirienii şi nu te-ai săturat; te-ai desfrânat cu ei, dar nu te-ai
mulţumit cu atât,
Iez.16:29. Ci ai înmulţit desfrânările tale din pământul Canaan până în pământul Caldeii, dar nici cu
atât nu te-ai mulţumit.
Iez.16:30. Cât de obosită trebuie să fie inima ta, zice Domnul Dumnezeu, după ce ai făcut toate
acestea, ca o desfrânată nestăpânită!
Iez.16:31. Când ţi-ai făcut case de desfrânare la fiecare răspântie de drum şi ţi-ai făcut locuri înalte în
fiecare piaţă, nu erai ca o desfrânată, pentru că respingeai darurile,
Iez.16:32. Ci ca o femeie adulteră, care, în locul bărbatului său, primeşte pe alţii.
Iez.16:33. Tuturor desfrânatelor se dau daruri; tu însă dădeai însăţi daruri amanţilor tăi şi îi cumpărai,
ca să vină aceştia din toate părţile la tine şi să se desfrâneze cu tine.
Iez.16:34. La tine desfrânările tale se petreceau în alt fel decât se întâmplă cu femeile; nu umblau
bărbaţii după tine, ci tu dădeai daruri, iar ţie nu ţi se dădeau daruri, şi deci tu te-ai purtat
cu totul altfel decât altele.
Iez.16:35. De aceea ascultă, desfrânato, cuvântul Domnului:
Iez.16:36. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ţi-ai vărsat astfel banii tăi şi pentru că în
desfrânările tale şi s-a descoperit goliciunea ta înaintea amanţilor tăi şi înaintea tuturor
oamenilor tăi neruşinaţi şi pentru sângele fiilor tăi, pe care tu i-ai dat lor,
Iez.16:37. Pentru toate acestea iată Eu voi aduna pe toţi amanţii tăi cu care te-ai desfrânat tu şi pe
care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe care i-ai urât, şi-i voi aduna pretutindeni împotriva ta şi
voi descoperi înaintea lor goliciunea ta şi vor vedea toată ruşinea ta.
Iez.16:38. Te voi judeca cum se judecă femeile adultere şi cele ce varsă sânge şi te voi preda urgiei şi
pismei;
Iez.16:39. Te voi da în mâinile acelora şi ei vor dărâma casele tale de desfrânare, vor risipi locurile
tale înalte, vor rupe de pe tine hainele tale, vor lua podoabele tale şi te vor lăsa goală, de
tot goală.
Iez.16:40. Voi strânge împotriva ta adunare şi te vor ucide cu pietre şi cu sabie te vor tăia.
Iez.16:41. Vor arde casele tale cu foc şi te vor judeca înaintea ochilor multor femei; aşa voi pune
capăt desfrânării tale şi nu vei mai face daruri.
Iez.16:42. Îmi voi potoli cu tine urgia Mea şi Mă voi linişti şi nu Mă voi mai mânia.
101
Iez.16:43. Pentru că tu nu ţi-ai adus aminte de zilele tinereţii tale şi de toate cu câte M-ai mâniat, iată
şi Eu voi întoarce purtarea ta asupra capului tău, zice Domnul Dumnezeu, ca tu să nu te
mai dedal desfrâului cu toţi idolii tăi.
Iez.16:44. Iată, tot cel ce grăieşte în pilde poate să zică de tine: "Cum e mama, aşa e şi fiica!"
Iez.16:45. Tu eşti cu adevărat fiica mamei tale, care şi-a lepădat bărbatul şi copiii; tu eşti cu adevărat
sora surorilor tale, care şi-au lepădat bărbaţii şi copiii lor. Mama voastră este hetită şi tatăl
vostru amoreu.
Iez.16:46. Iar sora ta cea mai mare este Samaria, care trăieşte cu fiicele sale în stânga ta. Iar sora ta
cea mai mică, aceea care trăieşte la dreapta ta, este Sodoma cu fiicele ei.
Iez.16:47. Tu însă n-ai mers nici măcar pe căile lor şi nici măcar la urâciunile lor nu te-ai mărginit;
aceasta şi s-a părut puţin; tu te-ai arătat mai stricată decât ele în toate căile tale.
Iez.16:48. Viu sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu; Sodoma, sora ta, n-a făcut nici ea, nici fiicele ei ce-ai
făcut tu şi fiicele tale.
Iez.16:49. Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi
trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit.
Iez.16:50. Ele s-au mândrit şi au făcut urâciune înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, cum ai
văzut.
Iez.16:51. Iar Samaria n-a păcătuit nici pe jumătate din ce ai păcătuit tu. Tu le-ai întrecut în urâciuni
şi prin urâciunile tale, pe care le-ai făcut tu, surorile tale s-au dovedit mai drepte decât
tine.
Iez.16:52. Poartă-ţi dar ruşinea ta şi tu, ceea ce osândeai pe surorile tale; faţă de păcatele tale, cu
care tu te-ai batjocorit, acelea sunt mai drepte decât tine. Roşeşte dar de ruşine şi tu şi
du-ţi batjocura ta, pentru că ai îndreptăţit astfel pe surorile tale.
Iez.16:53. Dar Eu voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, pe prinşii de război ai Sodomei şi ai fiicelor
ei, pe prinşii de război ai Samariei şi ai fiilor ei şi pe prinşii tăi de război în mijlocul lor,
Iez.16:54. Ca să-ţi porţi ruşinea ta şi să te ruşinezi de tot ceea ce ai făcut, servind ca mângâiere
pentru ele.
Iez.16:55. Surorile tale, Sodoma, şi fiicele ei, se vor întoarce la starea lor de mai înainte; Samaria şi
fiicele ei se vor întoarce la starea lor de mai înainte; şi tu şi fiicele tale vă veţi întoarce la
starea voastră de altădată.
Iez.16:56. De sora ta, Sodoma, nici pomenire nu a fost pe buzele tale în zilele trufiei tale,
Iez.16:57. Până nu se descoperise goliciunea ta, ca în zilele batjocurei ce ţi-a venit din partea fiicelor
Siriei şi a tuturor celor ce o înconjoară, din partea fiicelor Filistenilor, care din toate părţile
se uitau la tine cu dispreţ.
Iez.16:58. Tu suferi din pricina desfrâului tău şi din pricina ticăloşiei tale, zice Domnul Dumnezeu;
Iez.16:59. Că aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Mă voi purta cu tine, cum te-ai purtat tu, dispreţuind
jurământul prin ruperea legământului.
Iez.16:60. Dar Eu Îmi voi aduce aminte de legământul Meu încheiat cu tine în zilele tinereţii tale şi voi
înnoi cu tine un aşezământ veşnic.
Iez.16:61. Şi tu îţi vei aduce aminte de căile tale şi-ţi va fi ruşine când vei începe să primeşti la tine
pe surorile tale, cele mai mari decât tine şi pe cele mai mici decât tine şi când Eu le voi da
ţie ca fiice, însă nu după aşezământul tău.
Iez.16:62. Voi înnoi aşezământul Meu cu tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul,
Iez.16:63. Ca să-ţi aduci aminte şi să te ruşinezi, ca pe viitor să nu poţi nici gura să-ţi deschizi de
ruşine, când iţi voi ierta ceea ce ai făcut", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 17
Pilda vulturului şi a cedrului.
Iez.17:1. Fost-a iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.17:2. "Fiul omului, spune casei lui Israel o ghicitoare, spune-i o pildă
Iez.17:3. Şi zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Un vultur mare cu aripi mari, cu pene lungi, pufos
şi pestriţ a zburat în Liban şi a frânt vârful unui cedru.
Iez.17:4. A rupt pe cel mai de sus din lăstarii lui cei tineri şi l-a adus în ţara Canaanului şi l-a pus
într-o cetate de negustori;
Iez.17:5. A luat apoi pe unul din lăstarii cedrului şi l-a pus într-un pământ roditor, l-a sădit lângă o
apă mare, ca pe o salcie.
Iez.17:6. Şi lăstarul a crescut şi s-a făcut un butuc de viţă întins, dar nu înalt, ale cărui ramuri se
întorceau spre vultur, iar rădăcinile îi erau sub el; el s-a făcut viţă, a dat lăstari şi a făcut
coarde.
Iez.17:7. Şi a mai fost un alt vultur cu aripi mari şi pufos. Şi iată acest butuc de viţă s-a întins spre
el cu rădăcinile şi cu coardele sale, ca să-l ude acela mai mult decât era udat în locul unde
fusese sădit.
Iez.17:8. El era sădit într-o ţarină bună, la nişte ape mari, încât îşi putea întinde viţele ca să aducă
rod şi să ajungă un minunat butuc de vie.
Iez.17:9. Spune dar: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Spori-va el oare? Nu cumva i se vor smulge
rădăcinile şi i se vor rupe viţele, încât să se usuce? Toţi lăstarii tineri, care au crescut din el
se vor usca. Şi se va smulge din rădăcinile lui nu cu putere mare, nici cu oameni mulţi.
Iez.17:10. Iată, deşi a fost sădit, îi va merge oare, bine? Oare nu se va usca îndată ce se va atinge de
el vântul de răsărit? Se va usca pe muşuroiul pe care a fost sădit".
102
Iez.17:12. "Spune neamului de răzvrătiţi: Oare nu ştiţi ce înseamnă acestea? Spune: Iată a venit
regele Babilonului la Ierusalim şi a luat pe rege şi pe căpeteniile lui şi i-a dus cu sine în
Babilon.
Iez.17:13. A luat pe unul din neamul regesc şi a încheiat cu acela legământ, l-a legat cu jurământ, iar
pe puternicii ţării i-a luat cu sine,
Iez.17:14. Ca regatul să rămână ascultător şi fără trufie, ca să păzească legământul şi să-s fie
credincios.
Iez.17:15. Dar acela s-a depărtat de el, trimiţându-şi soli în Egipt ca să li se dea cai şi oameni mulţi.
Va izbuti el oare şi va scăpa el, cel ce a făcut una ca aceasta? El a călcat învoiala; va scăpa
el oare?
Iez.17:16. Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este adevărat că
acolo unde şade regele care l-a făcut pe el rege, adică la Babilon, va muri, pentru că a
nesocotit jurământul pe care l-a dat aceluia şi a călcat legământul încheiat cu el.
Iez.17:17. Faraon cu puterea cea mare şi cu mulţimea poporului nu va face nimic pentru el în acest
război, când se va ridica val şi se vor zidi turnuri de împresurare spre pieirea a multe
suflete.
Iez.17:18. El a nesocotit jurământul, ca să calce legământul, şi iată ţi-a dat mâna şi a făcut toate
acestea şi nu va scăpa.
Iez.17:19. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este
de adevărat că jurământul Meu, pe care l-a nesocotit, şi legământul Meu, pe care l-a
călcat, le voi întoarce asupra capului său;
Iez.17:20. Voi arunca asupra lui mreaja Mea şi va fi prins în laţurile Mele; îl voi aduce la Babilon şi
acolo Mă voi judeca cu el pentru necredincioşia lui faţă de Mine.
Iez.17:21. Iar toţi fugarii lui din toate taberele lui vor cădea de sabie, şi cei rămaşi vor fi împrăştiaţi în
toate vânturile şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, am zis acestea".
Iez.17:22. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Voi lua din vârful cedrului celui înalt un lăstar şi-l voi sădi;
din creştetul lui voi rupe lăstarul cel plăpând şi-l voi sădi pe un munte înalt şi măreţ.
Iez.17:23. Pe muntele cel înalt al lui Israel îl voi sădi şi va slobozi ramuri, va aduce rod, şi se va face
un cedru falnic şi vor locui în el tot felul de păsări; tot felul de înaripate vor locui în umbra
ramurilor lui.
Iez.17:24. Şi vor cunoaşte toţi pomii câmpului că Eu, Domnul, pomul înalt îl fac mic şi pe cel mic îl fac
înalt; pomul verde îl usuc şi pomul uscat îl înverzesc. Eu, Domnul, am spus acestea".
CAP. 18
Îndemn la pocăinţă.
Iez.18:1. Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.18:2. "Pentru ce spuneţi voi în ţara lui Israel pilda aceasta şi ziceţi: Părinţii au mâncat aguridă şi
copiilor li s-au strepezit dinţii?
Iez.18:3. Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că
pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel.
Iez.18:4. Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul
fiului; sufletul care a greşit va muri.
Iez.18:5. De este cineva drept şi face judecată şi dreptate;
Iez.18:6. De nu mănâncă jertfit în munte şi spre idolii casei lui Israel nu-şi întoarce ochii săi; femeia
aproapelui său nu o necinsteşte şi de femeie nu se apropie în timpul perioadei ei de
necurăţie;
Iez.18:7. Pe nimeni nu strâmtorează şi datornicului îi întoarce zălogul, furt nu face, celui flămând îi
dă din pâinea sa şi pe cel gol îl îmbracă cu haină;
Iez.18:8. Banii săi cu camătă nu-i dă şi camătă nu ia; de la nedreptate mâinile şi le stăpâneşte şi
judecata dintre un om şi altul o face cu dreptate;
Iez.18:9. De se poartă după poruncile Mele şi legile Mele cu credincioşie le păzeşte, acela este drept
şi fără îndoială viu va fi, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.18:10. Dar de i s-a născut fiu hoţ, care varsă sânge sau face ceva de felul acesta,
Iez.18:11. Şi care nu urmează calea tatălui său, ci mănâncă cele jertfite în munţi, necinsteşte femeia
aproapelui său;
Iez.18:12. Pe sărac şi pe lipsit îl apasă, răpeşte avutul altuia şi zălogul nu-l întoarce; îşi ridică ochii la
idoli şi face ticăloşii;
Iez.18:13. Banii şi-i dă cu dobândă şi ia camătă; unul ca acesta va trăi oare? Nu! De va face
asemenea ticăloşii nu va trăi, ci sigur va muri şi sângele lui va fi asupra lui.
Iez.18:14. Iar de i s-a născut un fiu, care, văzând păcatele, văzând toate câte le-a făcut tatăl său, el
se păzeşte şi nu face nimic asemenea;
Iez.18:15. În munţi nu mănâncă jertfe idoleşti, nu-şi ridică ochii spre idolii cei mincinoşi ai casei lui
Israel şi femeia aproapelui său nu o necinsteşte;
Iez.18:16. Pe nimeni nu apasă, zălog nu ia şi avutul altuia nu-l risipeşte; celui flămând ii dă din
pâinea sa, cu haina sa îmbracă pe cel gol;
Iez.18:17. Pe sărac nu asupreşte, nu ia nici camătă, nici dobândă; poruncile Mele le păzeşte şi se
poartă după legile Mele; acest om nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci
va trăi.
103
Iez.18:18. Iar tatăl său, pentru că a apăsat pe alţii, a răpit ceea ce era al fratelui său şi a făcut în
poporul său ceea ce nu era îngăduit, iată va muri pentru nedreptatea sa.
Iez.18:19. Dar veţi zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea tatălui său? Pentru că fiul a făcut
ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi.
Iez.18:20. Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta
nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.
Iez.18:21. Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a făcut şi păzeşte toate legile
Mele şi face ceea ce e bun şi drept, el va trăi şi nu va muri.
Iez.18:22. Nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi făcut, ci va trăi pentru dreptatea pe
care va fi făcut-o.
Iez.18:23. Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi nu mai degrabă să se
întoarcă de la căile sale şi să fie viu?
Iez.18:24. Dar şi dreptul, dacă se va abate de la dreptatea sa şi se va purta cu nedreptate şi va face
toate acele ticăloşii pe care le face nelegiuitul, va fi el oare viu? Toate faptele lui bune, pe
care le va fi făcut, nu se vor pomeni, ci pentru nelegiuirea sa, pe care va fi făcut-o, şi
pentru păcatele sale, pe care le-a săvârşit, va muri.
Iez.18:25. Dar voi ziceţi: "Calea Domnului nu este dreaptă". Ascultaţi, casa lui Israel: Oare calea Mea
nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre?
Iez.18:26. Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa şi face nelegiuire şi din pricina aceasta moare,
apoi el moare pentru nelegiuirea sa, pe care a făcut-o.
Iez.18:27. Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa, pe care a făcut-o şi face judecată şi
dreptate, îşi întoarce sufletul său la viaţă;
Iez.18:28. Căci el a văzut şi s-a întors de la toate nelegiuirile sale, pe care le-a făcut; de aceea va fi
viu şi nu va muri.
Iez.18:29. Însă casa lui Israel zice: "Calea Domnului nu este dreaptă". Casa lui Israel, oare calea Mea
nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre?
Iez.18:30. De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul
Dumnezeu; pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu
vă fie piedică.
Iez.18:31. Lepădaţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi vă faceţi o inimă nouă şi un
duh nou. De ce să muriţi voi, casa lui Israel?
Iez.18:32. Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi
trăiţi!"
CAP. 19
Pilda leoaicei şi a viei.
Iez.19:1. Iar tu, fiul omului, fă o tânguire pentru căpeteniile lui Israel şi spune:
Iez.19:2. "Ce este mama ta? O leoaică! Ea a dormit între lei şi între puii de leu şi-a alăptat puii săi.
Iez.19:3. A crescut pe unul din puii săi, care s-a făcut leu, şi a învăţat să sfâşie prada, şi a mâncat
oameni.
Iez.19:4. Şi auzind popoarele de dânsul, a fost prins în groapa lor şi l-au adus în lanţuri în ţara
Egiptului.
Iez.19:5. Aşteptând leoaica puţin timp şi văzând că aşteptarea sa este zadarnică, a luat pe altul din
puii săi şi l-a făcut leu.
Iez.19:6. Acesta, făcându-se leu, a început să umble printre lei şi a învăţat să sfâşie prada şi a
mâncat oameni;
Iez.19:7. A atacat casele lor şi le-a pustiit cetăţile; şi de larma răgetului lui, ţara şi locuitorii ei s-au
îngrozit şi s-a pustiit ţara şi toate satele ei.
Iez.19:8. Atunci s-au sculat împotriva lui neamurile din ţinuturile vecine, şi-au întins cursele lor
împotriva lui şi el a fost prins în groapa lor;
Iez.19:9. Atunci l-au pus în lanţuri într-o cuşcă şi l-au dus la regele Babilonului; apoi l-au vârât într-
o cetate, ca să nu se mai audă glasul lui prin munţii lui Israel.
Iez.19:10. Mama ta a fost ca o viţă de vie, răsădită lângă apă; rămuroasă şi roditoare a fost ea din
pricina belşugului de apă.
Iez.19:11. Şi ea avea coarde tari, pentru sceptre regale, şi şi-a ridicat trunchiul său sus printre ramuri
dese şi atrăgea privirile cu înălţimea ei şi mulţimea ramurilor ei.
Iez.19:12. Dar a fost ruptă cu mânie şi aruncată la pământ, vântul de răsărit a uscat rodul ei;
ramurile ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat şi le-a mistuit focul.
Iez.19:13. Iar acum ea a fost sădită în pustiu, într-un pământ sec şi însetat.
Iez.19:14. Din trunchiul ce poartă ramurile ei a ieşit foc, a mistuit rodul ei şi nu au mai rămas în ea
coarde puternice pentru sceptrele regale. Aceasta este cântare de jale şi de jale va
rămâne".
CAP. 20
Mustrări poporului lui Israel.
Iez.20:1. În ziua a zecea a lunii a cincea din anul al şaptelea al robiei lui Ioiachim, au venit nişte
bărbaţi dintre bătrânii lui Israel să întrebe pe Domnul şi au şezut înaintea feţei mele.
Iez.20:2. Atunci a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
104
Iez.20:3. "Fiul omului, vorbeşte cu bătrânii lui Israel şi spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Aţi
venit să Mă întrebaţi? Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că nu
voi da răspuns, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.20:4. Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, spune-le ticăloşiile părinţilor lor.
Iez.20:5. Şi spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu: În ziua în care am ales pe Israel şi, ridicându-Mi
mâna, M-am jurat seminţiei casei lui Iacov şi M-am descoperit lor în ţara Egiptului şi,
ridicându-Mi mâna, le-am zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru;
Iez.20:6. În ziua aceea, ridicându-Mi mina, M-am jurat lor să-i scot din ţara Egiptului şi să-i duc în
ţara pe care o alesesem pentru ei, în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre
toate ţările.
Iez.20:7. Şi le-am zis: Lepădaţi fiecare ticăloşiile de la ochii voştri şi nu vă mai întinaţi cu idolii
Egiptului, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!
Iez.20:8. Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi n-au vrut să Mă asculte; nimeni n-a lepădat
ticăloşiile de la ochii săi şi idolii Egiptului nu i-a părăsit. Atunci am zis: Voi vărsa asupra lor
mânia Mea şi urgia Mea o voi deşerta peste ei în mijlocul ţării Egiptului.
Iez.20:9. Însă, dacă i-am scos din ţara Egiptului, am făcut aceasta pentru ca numele Meu să nu fie
pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau ei şi înaintea cărora Mă descoperisem, ca
să-i scot din ţara Egiptului.
Iez.20:10. Scoţându-i din ţara Egiptului, i-am adus în pustiu.
Iez.20:11. Şi le-am dat legile Mele, le-am arătat rânduielile Mele, prin care omul, care le va ţine, va
trăi.
Iez.20:12. De asemenea le-am dat şi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi ei, ca să
cunoască ei că Eu sunt Domnul, Sfinţitorul lor.
Iez.20:13. Însă casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustiu; după legile Mele n-a umblat şi a
lepădat rânduielile Mele, pe care omul trebuie să le împlinească, ca să trăiască prin ele, şi
zilele Mele de odihnă le-au călcat. Atunci Eu am gândit să revărs asupra lor mânia Mea în
pustiu, ca să-i pierd.
Iez.20:14. Dar Eu am făcut ca numele Meu să nu fie pângărit în ochii neamurilor, la vederea cărora îi
scosesem.
Iez.20:15. Ba ridicându-Mi chiar mâna asupra lor în pustiu, M-am jurat că nu-i voi duce în ţara ce
rânduisem, în care curge lapte şi miere şi este cea mai frumoasă din toate ţările,
Iez.20:16. Pentru că ei lepădaseră aşezămintele Mele şi după poruncile Mele nu se purtau, ci călcau
zilele Mele de odihnă, că inima lor era îndreptată spre idolii lor.
Iez.20:17. Dar ochiul Meu nu s-a îndurat să-i piardă şi nu i-am stârpit în pustiu.
Iez.20:18. Am zis către fiii lor în pustiu: Nu vă purtaţi după rânduielile părinţilor voştri şi obiceiurile lor
să nu le păziţi, nici să nu vă întinaţi cu idolii lor.
Iez.20:19. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; purtaţi-vă după poruncile Mele şi hotărârile Mele
păziţi-le şi le împliniţi.
Iez.20:20. Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
Iez.20:21. Dar şi fiii s-au răzvrătit împotriva Mea; nici ei nu s-au purtat după rânduielile Mele şi legile
Mele nu le-au păzit; n-au împlinit ceea ce omul trebuie să împlinească, ca să fie viu; au
călcat zilele Mele de odihnă şi atunci am gândit să vărs peste ei urgia Mea şi să sting
mânia Mea împotriva lor în pustiu;
Iez.20:22. Dar iarăşi Mi-am tras mâna înapoi şi am făcut ca numele Meu să nu fie pângărit în ochii
neamurilor, la vederea cărora îi scosesem.
Iez.20:23. De asemenea Mi-am ridicat mâna în pustiu şi M-am jurat să-i risipesc printre popoare şi
să-i împrăştii prin ţări,
Iez.20:24. Pentru că nu împliniseră rânduielile Mele, legile Mele le lepădaseră şi călcaseră zilele Mele
de odihnă, că ochii lor erau îndreptaţi spre idolii părinţilor lor.
Iez.20:25. Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune şi rânduieli prin care ei nu puteau trăi;
Iez.20:26. Şi i-am întinat prin ofrandele lor, făcându-i să jertfească pe toţi întâi-născuţii lor, pentru a-i
pedepsi ca să ştie că Eu sunt Domnul.
Iez.20:27. De aceea, fiul omului, vorbeşte casei lui Israel şi le spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu:
Iată cu ce M-au mai hulit încă părinţii voştri, purtându-se cu necredincioşie faţă de Mine:
Iez.20:28. Eu i-am adus în ţara pe care cu jurământ făgăduisem să le-o dau, iar ei, punându-şi ochii
pe toată colina înaltă şi pe tot arborele umbros, au început să junghie acolo jertfele lor şi
au pus acolo prinoasele lor şi miresmele lor de tămâiere cele jignitoare pentru Mine şi au
săvârşit acolo jertfele lor cu turnare.
Iez.20:29. Atunci le-am zis: Ce este locul înalt unde vă duceţi voi? Şi ei l-au numit cu numele Bama
(înălţime) până în ziua de astăzi.
Iez.20:30. Pentru aceea, zi casei lui Israel: Acestea zice Domnul Dumnezeu: Nu vă întinaţi oare după
pilda părinţilor voştri şi oare nu vă desfrânaţi după ticăloşiile lor?
Iez.20:31. Adunându-vă darurile şi trecând copiii voştri prin foc, vă pângăriţi cu toţi idolii voştri până
în ziua de astăzi. Şi mai voiţi încă să Mă întrebaţi, casa lui Israel? Precum este adevărat că
Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că nu vă voi da răspuns.
Iez.20:32. Ceea ce vă frământă mintea nu se va împlini nicidecum. Voi ziceţi: Vom sluji lemnului şi
pietrei, ca neamurile, ca triburile din ţările străine.
105
Iez.20:33. Cum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că, zice Domnul Dumnezeu, cu
mână tare, cu braţ ridicat şi cu vărsarea urgiei Mele voi domni peste voi.
Iez.20:34. Vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi aduna din ţările străine unde aţi fost
împrăştiaţi şi vă voi aduna cu mână tare, cu braţ ridicat şi cu vărsarea mâniei,
Iez.20:35. Şi vă voi aduce în pustiul popoarelor şi acolo Mă voi judeca cu voi, faţă către faţă.
Iez.20:36. Cum M-am judecat cu părinţii voştri în pustiul din ţara Egiptului, aşa Mă voi judeca şi cu
voi, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.20:37. Vă voi trece sub toiag şi vă voi vârî în legăturile aşezământului.
Iez.20:38. Voi alege din voi pe răzvrătiţi, pe cei nesupuşi Mie; îi voi scoate din ţara unde sălăşluiesc
ei, dar în ţara lui Israel nu vor intra şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
Iez.20:39. Iar voi, casa lui Israel - aşa zice Domnul Dumnezeu - duceţi-vă fiecare la idolii săi şi le
slujiţi, dacă nu Mă ascultaţi pe Mine, dar nu mai pângăriţi numele Meu cel sfânt cu darurile
voastre şi cu idolii voştri.
Iez.20:40. Pentru că pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel, - zice Domnul
Dumnezeu - acolo îmi va sluji toată casa lui Israel, toată, oricâtă ar fi ea pe pământ; acolo
îi voi primi cu bunăvoinţă şi acolo voi cere prinoasele voastre şi pârgile voastre cu toate
cele sfinte ale voastre.
Iez.20:41. Vă voi primi ca pe nişte tămâie mirositoare, când vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi
vă voi aduna din ţările străine, unde aţi fost împrăştiaţi şi Mă voi sfinţi întru voi înaintea
ochilor neamurilor.
Iez.20:42. Şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul, când vă voi duce în ţara lui Israel, în ţara pe care am
jurat să o dau părinţilor voştri, ridicându-Mi mâna.
Iez.20:43. Vă veţi aminti acolo de căile voastre şi de toate faptele voastre, cu care v-aţi întinat şi vă
veţi dezgusta singuri de toate nelegiuirile voastre, pe care le-aţi făcut.
Iez.20:44. Veţi şti că Eu sunt Domnul, când voi face cu voi după numele Meu, nu după căile voastre
cele rele, nici după faptele voastre cele stricate, casa lui Israel", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.20:45. Şi a fost iar cuvântul Domnului către mine:
Iez.20:46. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Teman şi rosteşte cuvântul tău spre miazăzi şi
prooroceşte împotriva pădurii din Negheb.
Iez.20:47. Şi zi pădurii celei de la miazăzi: Ascultă cuvântul Domnului: Aşa zice Domnul Dumnezeu:
Iată Eu voi aprinde foc în tine şi va arde în tine tot copacul verde şi tot lemnul uscat; şi
flacăra vâlvâitoare nu se va stinge şi toată faţa va fi arsă de ea de la Negheb până la
miazănoapte.
Iez.20:48. Şi va vedea tot trupul că Eu, Domnul, am aprins focul şi nu se va stinge".
Iez.20:49. Şi am zis: "0, Doamne, Dumnezeule, ei zic despre mine: "Nu cumva ne spune el o pildă?"
CAP. 21
Proorocie despre luarea Ierusalimului .
Iez.21:1. Fost-a iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.21:2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim şi vorbeşte împotriva locaşului lor cel sfânt şi
prooroceşte împotriva ţării lui Israel.
Iez.21:3. Şi zi pământului lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt asupra ta şi-Mi
voi trage sabia din teaca ei şi voi stârpi din tine pe cel drept şi pe cel necredincios.
Iez.21:4. Şi ca să pierd din tine pe cel drept şi pe cel necredincios, sabia Mea va ieşi din teaca sa
spre a lovi tot trupul de la miazăzi până la miazănoapte.
Iez.21:5. Atunci va cunoaşte tot trupul că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teaca ei şi nu se va mai
întoarce.
Iez.21:6. Tu, fiul omului, suspină atât încât să se frângă şalele tale, suspină cu amărăciune înaintea
ochilor lor.
Iez.21:7. Iar când îţi vor zice: "Pentru ce suspini?" Spune-le: Pentru vestea ce vine... şi toată inima
se va tulbura, toate mâinile vor slăbi şi toţi genunchii vor tremura ca frunza. Iat-o vine şi
este aproape, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.21:8. Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.21:9. "Fiul omului, prooroceşte şi zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Sabia este ascuţită şi
oţelită.
Iez.21:10. E ascuţită ca să junghie mai mult; e oţelită ca să scânteieze ca fulgerul. Ne vom bucura,
oare, că sabia fiului meu dispreţuieşte tot lemnul?
Iez.21:11. Eu am dat-o la oţelit, ca să se ia în mână, şi acum această sabie e ascuţită şi oţelită, gata
să fie dată în mâna ucigătorului.
Iez.21:12. Fiul omului, suspină şi te vaită, că ea e trasă asupra poporului Meu, asupra tuturor
căpeteniilor lui Israel; aceştia vor fi daţi sub sabie cu poporul Meu, de aceea loveşte-te cu
mâinile peste coapse,
Iez.21:13. Căci ea e şi încercată acum; şi ce este de mirare dacă ea va nesocoti şi sceptrul? Nici
acesta nu va rămâne, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.21:14. Dar tu, fiul omului, prooroceşte şi loveşte palmele una de alta şi loviturile sabiei se vor
îndoi şi se vor întrei; aceasta este sabia măcelului, sabia cumplitului măcel, sabia care
trebuie să-i urmărească,
Iez.21:15. Pentru a arunca groază în inimi şi a înmulţi jertfele tot mai mult. Vai! La toate porţile lor
voi pune sabie grozavă şi ascuţită spre junghiere, care scânteiază ca fulgerul.
106
Iez.21:16. Sabie, pregăteşte-te! Ia-o la dreapta şi apucă la stânga, încotro vrei să-ţi întorci faţa ta!
Iez.21:17. Iar Eu voi bate din palme şi-Mi voi potoli mânia. Eu, Domnul, grăiesc acestea".
Iez.21:19. "Tu, fiul omului, închipuieşte-ţi două drumuri pe care trebuie să treacă sabia regelui
Babilonului; acestea amândouă trebuie să plece din aceeaşi ţară; apoi închipuieşte-ţi o
mână, închipuieşte-o în cetatea Babilonului, de unde pleacă drumurile.
Iez.21:20. Închipuieşte drumul pe care sabia trebuie să vină împotriva cetăţii Raba, a fiilor lui Amon şi
împotriva lui Iuda, împotriva Ierusalimului celui întărit,
Iez.21:21. Pentru că regele Babilonului s-a oprit la o răspântie, unde încep două drumuri, şi stă să
ghicească: scutură săgeţile, întreabă terafimii şi cercetează ficatul.
Iez.21:22. Sorţul din dreapta are scris pe el: "spre Ierusalim ", încât el trebuie să îndrepte berbecii, să
îndemne la ucidere şi să scoată strigăte de război; să aşeze berbecii împotriva porţilor, să
ridice valuri şi să facă turnuri de împresurare.
Iez.21:23. Acest sorţ s-a părut neadevărat în ochii acelora care au făcut jurăminte mincinoase; dar
regele Babilonului, aducându-şi aminte de această necredinţă a lor, a hotărât să ia
Ierusalimul.
Iez.21:24. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: De vreme ce voi vă aduceţi aminte de nelegiuirea
voastră, făcând ca fărădelegile voastre să fie vădite şi scoţând la iveală păcatele voastre în
toate faptele voastre; de vreme ce voi singuri vă aduceţi aminte de acestea, veţi fi prinşi
cu mâna.
Iez.21:25. Şi ţie, căpetenie nelegiuită şi rea a lui Israel, căreia şi-a venit ziua acum, când nelegiuirea
ta a ajuns la culme,
Iez.21:26. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Diadema se va scoate, cununa va fi ridicată, lucrurile se vor
schimba; cele smerite se vor înălţa şi cele înalte se vor smeri;
Iez.21:27. O voi lepăda, o voi lepăda, o voi lepăda şi nu va mai fi până va veni acela căruia se cuvine
şi o voi da lui.
Iez.21:28. Iar tu, fiul omului, prooroceşte şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu despre fiii lui
Amon şi despre ocara lor. Şi le spune: Sabia, sabia este trasă pentru junghiere, este oţelită
pentru măcel, ca să scânteieze ca fulgerul.
Iez.21:29. În mijlocul acelor vedenii deşarte şi prezicerilor tale mincinoase, ea te va face să cazi
printre trupurile necredincioşilor, cărora le-a venit ziua atunci când nedreptatea şi-a ajuns
culmea.
Iez.21:30. O voi întoarce oare în teaca ei? La locul unde ai fost făcut, în ţara unde te-ai născut, te voi
judeca;
Iez.21:31. Voi vărsa asupra ta mânia Mea; voi sufla asupra ta focul urgiei Mele şi te voi da în mâna
oamenilor barbari, făuritori ai distrugerii.
Iez.21:32. Mâncare focului vei fi; sângele tău va curge în mijlocul ţării şi nici nu se va mai pomeni de
tine, că Eu, Domnul, am spus acestea".
CAP. 22
Nelegiuirea, fărădelegea şi păcatul atrag mânia lui Dumnezeu.
Iez.22:1. Fost-a cuvântul Domnului către mine:
Iez.22:2. "Tu, fiul omului, voieşti oare să judeci, să judeci cetatea sângelui? Spune-i toate urâciunile
ei,
Iez.22:3. Şi-i spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu: O, cetate, care verşi sânge în mijlocul tău, ca să-
ţi vină vremea, şi care-ţi faci idoli, ca să te întinezi!
Iez.22:4. Cu sângele, pe care l-ai vărsat, te-ai făcut vinovată şi cu idolii, pe care i-ai făcut, te-ai
spurcat şi ţi-ai apropiat zilele tale şi ai ajuns la sfârşitul anilor tăi. De aceea te voi da
popoarelor spre batjocură şi tuturor ţărilor spre bătaie de joc.
Iez.22:5. Cei de aproape şi cei de departe ai tăi îşi vor bate joc de tine, care ţi-ai întinat numele şi
eşti plină de neorânduială.
Iez.22:6. Iată cei ce povăţuiesc în Israel, fiecare după măsura puterilor sale, au fost întru tine ca să
verse sânge.
Iez.22:7. La tine, tatăl şi mama sunt dispreţuiţi, la tine străinul este chinuit, la tine orfanul şi văduva
sunt asupriţi.
Iez.22:8. Cele sfinte ale tale, tu nu le cinsteşti şi zilele Mele de odihnă le calci.
Iez.22:9. Clevetitori sunt destui în tine, ca să verse sânge; în munţii tăi se mănâncă jertfe idoleşti şi
în mijlocul tău se fac urâciuni.
Iez.22:10. La tine se descoperă goliciunea tatălui, la tine se siluieşte femeia în vremea perioadei ei de
necurăţie.
Iez.22:11. Unul face ticăloşie cu femeia vecinului său, altul se spurcă cu nora sa; unul siluieşte pe
sora sa, fiica tatălui său.
Iez.22:12. În tine se ia mită, ca să se verse sânge; tu iei dobândă şi camătă şi cu silnicie apuci câştig
de la fratele tău, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.22:13. Şi iată, Eu Mi-am lovit palmele Mele una de alta, văzând lăcomia ta, care se vede la tine, şi
vărsarea de sânge, care se săvârşeşte în mijlocul tău.
Iez.22:14. Va suferi oare inima ta şi vor fi oare tari mâinile tale în acele zile, când voi lucra împotriva
ta? Eu, Domnul, am zis şi voi face.
107
Iez.22:15. Te voi împrăştia printre popoare şi te voi vântura prin ţări, voi pune capăt urâciunilor tale
cele din tine.
Iez.22:16. Singură te vei face dispreţuită înaintea ochilor popoarelor şi vei cunoaşte că Eu sunt
Domnul".
Iez.22:17. Şi a fost cuvântul Domnului către mine:
Iez.22:18. "Fiul omului, casa lui Israel Mi s-a făcut zgură; toţi sunt plumb şi fier şi cositor în cuptor,
au ajuns ca nişte zgură de argint.
Iez.22:19. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: De vreme ce toţi v-aţi făcut zgură, de aceea iată Eu
vă voi aduna în Ierusalim .
Iez.22:20. După cum se pune în cuptor la un loc argint şi aramă şi fier şi cositor şi plumb, ca să
aprindă asupra lor foc şi să le topească,
Iez.22:21. Vă voi aduna şi voi aprinde asupra voastră focul mâniei Mele şi vă voi topi în mijlocul
cetăţii.
Iez.22:22. Cum se topeşte argintul în cuptor, aşa vă veţi topi şi voi în mijlocul cetăţii, şi veţi şti că Eu,
Domnul, am vărsat asupra voastră urgia Mea".
Iez.22:24. "Fiul omului, spune Ierusalimului : Eşti o ţară necurăţită şi neudată de ploaie în ziua
mâniei.
Iez.22:25. Mai-marii lui urzesc în el intrigi; ca nişte lei ce mugesc şi sfâşie prada, aşa mănâncă ei
sufletele; strâng avuţii şi lucruri preţioase şi sporesc numărul văduvelor.
Iez.22:26. Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele; nu osebesc ce este sfânt
de ce nu este sfânt şi nu fac deosebire între curat şi necurat; de la zilele Mele de odihnă şi-
au întors ochii, şi Eu sunt înjosit de către aceştia.
Iez.22:27. Căpeteniile lui în sânul lui sunt ca nişte lupi care sfâşie prada; ei varsă sânge şi ucid
sufletele, ca să-şi sature lăcomia.
Iez.22:28. Proorocii lui tencuiesc toate cu ipsos, cu vedenii deşarte şi cu prevestiri mincinoase,
zicând: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu", când Domnul nu le grăieşte nimic.
Iez.22:29. Iar poporul săvârşeşte silnicii şi jaf; asupreşte pe sărac şi pe cel în necaz, chinuieşte pe
străin fără nici un drept.
Iez.22:30. Am căutat printre ei să găsesc un om ca să se poarte cu dreptate şi să stea înaintea feţei
Mele, pentru ţara aceasta, ca să nu o pierd, şi nu am găsit.
Iez.22:31. Deci voi vărsa asupra lor mânia Mea; cu focul urgiei Mele îi voi pierde şi purtarea lor o voi
întoarce asupra capului lor", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 23
Pilda a două femei desfrânate şi pedepsirea lor.
Iez.23:1. Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.23:2. "Fiul omului, au fost odată două femei, fiicele unei mame;
Iez.23:3. Şi acestea s-au desfrânat în tinereţea lor, s-au desfrânat în Egipt. Acolo sânul lor a fost
atins şi trupul lor feciorelnic acolo a fost pângărit.
Iez.23:4. Numele lor erau: al celei mai mari Ohola şi al surorii ei Oholiba. Ele erau ale Mele şi au
născut fii şi fiice. Ohola este Samaria şi Oholiba este Ierusalimul.
Iez.23:5. Ohola a început să-Mi fie necredincioasă şi s-a aprins după amanţii ei, după Asirieni,
vecinii săi,
Iez.23:6. Dregători şi căpetenii de cetăţi, toţi tineri şi frumoşi, îmbrăcaţi în purpură şi călăreţi
iscusiţi.
Iez.23:7. Ea şi-a făcut plăcerile cu aceia, care erau fruntaşii Asirienilor, şi cu toţi aceia după care
înnebunea, spurcându-se cu toţi idolii lor.
Iez.23:8. Dar ea n-a încetat a se desfrâna şi cu Egiptenii, căci aceştia dormiseră cu ea în tinereţile
ei, atinseseră sânul ei fecioresc şi îşi vărsaseră desfrânarea lor peste dânsa.
Iez.23:9. De aceea am dat-o şi în mâna amanţilor ei, în mâinile Asirienilor, după care înnebunea.
Iez.23:10. Aceştia au dezvelit ruşinea ei şi au luat pe fiii ei şi pe fiicele ei, iar pe ea au ucis-o cu sabia.
Şi a ajuns ea de ocară între femei, după ce a fost osândită.
Iez.23:11. Sora ei, Oholiba, a văzut aceasta şi a fost şi mai stricată în poftele sale şi desfrânările ei au
întrecut pe ale surorii sale.
Iez.23:12. Ea s-a aprins după fiii lui Asur, vecinii ei, după dregători şi căpetenii de cetăţi, toţi tineri
aleşi, îmbrăcaţi frumos şi călăreţi iscusiţi.
Iez.23:13. Am văzut deci că s-a pângărit şi aceasta; ca şi sora sa, urmând amândouă aceeaşi cale.
Iez.23:14. Dar aceasta a mers şi mai departe cu desfrânarea, pentru că văzând zugrăvite pe pereţi
chipuri de bărbaţi, chipuri de caldei, zugrăviţi cu vopsele,
Iez.23:15. Încinşi peste mijloc cu centuri şi pe cap cu turbane largi, având înfăţişarea de mari viteji,
după felul Babilonenilor, a căror patrie este ţara Caldeilor,
Iez.23:16. Ea s-a aprins după ei la cea dintâi privire a lor şi a trimis soli la ei, în Caldeea.
Iez.23:17. Şi au venit fiii Babilonului la aceasta, în palatul ei de desfrânare, şi au pângărit-o cu
desfrânările lor şi ea s-a pângărit cu ei şi apoi sufletul său s-a depărtat de ei.
Iez.23:18. Iar când ea s-a dedat pe faţă la desfrânările sale şi şi-a descoperit goliciunea sa, atunci s-a
depărtat inima Mea şi de ea, cum se depărtase inima Mea şi de sora ei;
Iez.23:19. Căci ea a sporit desfrânările sale, aducându-şi aminte de zilele tinereţii sale, când se
desfrânase în ţara Egiptului;
108
Iez.23:20. Şi s-a aprins după amanţii ei, cei cu trup ca de măgar şi cu înfierbântarea ca de armăsar.
Iez.23:21. Şi aşa ţi-ai adus tu aminte de desfrânarea din tinereţile tale, când Egiptenii îţi strângeau
sânii feciorelnici ai pieptului tău.
Iez.23:22. De aceea, Oholiba, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi aţâţa împotriva ta pe amanţii
tăi de. care s-a dezgustat sufletul tău şi-i voi aduce împotriva ta din toate părţile.
Iez.23:23. Voi aduce pe fiii Babilonului şi pe toţi Caldeii: din Pecod, din Şoa şi din Coa şi, împreună cu
ei, pe toţi Asirienii, tineri frumoşi, căpetenii de provincii, căpetenii de cetăţi, slujitori şi
oameni vestiţi; toţi călăreţi iscusiţi.
Iez.23:24. Şi vor veni împotriva ta cu arme, cu cai şi cu căruţe şi cu mulţime de popor şi te vor
înconjura din toate părţile, cu suliţe, cu săbii şi cu scuturi; şi te voi da lor spre judecată, şi
cu judecata lor te vor judeca.
Iez.23:25. Şi voi întoarce zelul Meu împotriva ta, şi ei se vor purta cu tine cu urgie; îţi vor tăia nasul şi
urechile, iar celelalte ale tale vor cădea de sabie. Lua-vor pe fiii şi pe fiicele tale, iar
celelalte ale tale de foc vor fi mâncate.
Iez.23:26. Vor lua de pe tine hainele tale, vor smulge gătelile tale,
Iez.23:27. Şi voi pune capăt desfrânărilor tale şi destrăbălărilor tale aduse din ţara Egiptului, iar tu
nu-ţi vei mai întoarce ochii spre ei şi de Egipt nu-ţi vei mai aminti,
Iez.23:28. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, te dau în mâinile acelora pe care i-ai urât, în mâinile
acelora de la care s-a întors sufletul tău.
Iez.23:29. Aceia se vor purta cu tine crud şi-ţi vor lua tot ce ai dobândit cu osteneală; te vor lăsa
goală, cu totul goală, şi descoperită va fi goliciunea ta cea ruşinoasă şi desfrânarea ta şi
pângărirea.
Iez.23:30. Acestea ţi se vor face pentru desfrânarea ta cu popoarele, cu idolii cu care te-ai pângărit.
Iez.23:31. Ai mers pe calea surorii tale şi de aceea îţi voi da în mână şi paharul ei.
Iez.23:32. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Vei bea paharul surorii tale, cel adânc şi larg, şi vei ajunge de
râs şi de batjocură, căci este mare paharul acesta.
Iez.23:33. Cuprinsă vei fi de beţie şi de amărăciune, că acesta este paharul groazei şi al pustiirii,
paharul surorii tale, Samaria.
Iez.23:34. Şi tu îl vei bea, îl vei goli şi cioburile lui le vei roade şi-ţi vei sfâşia pieptul; că Eu am spus
aceasta, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.23:35. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că M-ai uitat şi te-ai întors de la Mine, de
aceea suferă şi tu pentru nelegiuirea ta şi pentru desfrânarea ta".
Iez.23:36. Zis-a Domnul către mine: "Fiul omului, vrei tu să judeci pe Ohola şi pe Oholiba? Spune-le
ticăloşiile lor!
Iez.23:37. Căci ele s-au desfrânat şi pe mâinile lor au sânge; s-au desfrânat cu idolii lor, şi pe fiii lor,
care Mi i-au născut, i-au trecut prin foc, ca să le fie de mâncare.
Iez.23:38. Iată ce Mi-au mai făcut ele: Au pângărit locaşul Meu cel sfânt în aceeaşi zi şi zilele Mele de
odihnă le-au călcat;
Iez.23:39. Pentru că atunci când ele au junghiat copiii lor pentru idolii lor, în aceeaşi zi au venit în
locaşul Meu cel sfânt ca să-l pângărească; iată cum s-au purtat ele în locaşul Meu!
Iez.23:40. Afară de aceasta, ele umblau după oameni veniţi de departe; trimiteau la ei soli şi ei
veneau. Pentru ei te-ai îmbăiat, ţi-ai făcut ochii cu dresuri şi te-ai gătit cu podoabe.
Iez.23:41. Te-ai aşezat pe pat luxos, în faţa căruia era gătită o masă pe care tu ai pus tămâia Mea şi
untdelemnul Meu.
Iez.23:42. Şi răsunau strigătele de veselie ale mulţimii nepăsătoare, din pricina gloatei de oameni
aduşi din pustiu; şi ei au pus brăţări la mâinile femeilor şi coroane măreţe pe capetele lor.
Iez.23:43. Atunci am zis despre cea îmbătrânită în desfrânări: Acum vor sfârşi desfrânările ei o dată
cu ea.
Iez.23:44. Şi au venit la ea ca la o desfrânată; aşa veneau la aceste femei desfrânate, adică la Ohola
şi la Oholiba.
Iez.23:45. Dar bărbaţi înţelepţi le vor judeca şi le or osândi cu osânda desfrânatelor şi cu osânda celor
ce varsă sânge, pentru că ele sunt nişte desfrânate şi mâinile lor sunt însângerate.
Iez.23:46. Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Să se adune împotriva lor mulţimea şi să le dea urgiei şi
jafului.
Iez.23:47. Mulţimea le va ucide cu pietre şi le va tăia cu săbiile; vor omorî pe fiii lor şi pe fiicele lor şi
casele lor le vor arde cu foc.
Iez.23:48. Aşa voi pune capăt desfrânării în ţara aceasta şi toate femeile vor lua învăţătură şi nu vor
mai face lucruri ruşinoase ca ele.
IEZ23.49. Nelegiuirea voastră va cădea asupra voastră, şi veţi purta greutatea păcatelor voastre de
închinare la idoli, şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu".
CAP. 24
Pilda cu fierberea căldării.
Iez.24:1. Fost-a cuvântul Domnului către mine, în anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea a
lunii, şi mi-a zis:
Iez.24:2. "Fiul omului, scrie-ţi numele acestei zile, anume al acestei zile, că chiar în ziua aceasta
regele Babilonului va păşi spre Ierusalim .
Iez.24:3. Rosteşte dar pentru neamul de răzvrătiţi o pildă şi le spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu:
Pune un cazan şi toarnă în el apă;
109
Iez.24:4. Pune în el bucăţi de carne, tot bucăţi din cele mai bune, şolduri şi spete, şi-l umple cu cele
mai bune oase;
Iez.24:5. Ia ceea ce este mai bun din turmă, pune lemne dedesubt, fierbe-l în clocote, aşa ca să
fiarbă şi oasele din el.
Iez.24:6. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea sângelui! Vai de căldarea în care
este rugină şi de pe care nu se mai ia rugina! Aruncaţi bucată cu bucată din el şi nu alegeţi
prin sorţ.
Iez.24:7. Că sângele pe care ea l-a vărsat este în mijlocul ei. Ea l-a lăsat pe stâncă goală; nu l-a
vărsat pe pământ, unde s-ar fi putut acoperi cu ţărână.
Iez.24:8. Pentru a-Mi aţâţa mânia, pentru a Mă răzbuna, am lăsat sângele ei pe stâncă goală, ca să
nu fie acoperit".
Iez.24:9. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: "Vai de cetatea sângelui! Că voi aprinde un foc
mare.
Iez.24:10. Adu lemne, aprinde focul, fierbe carnea; lasă să se îngroaşe tot şi oasele să se ardă.
Iez.24:11. Pune căldarea goală pe cărbuni, ca să se încălzească şi ca arama ei să se înfierbânte şi să
se topească murdăria din ea şi toată rugina de pe ea să se ducă.
Iez.24:12. Munca va fi grea, dar rugina cea multă de pe ea nu se va duce; şi în foc rugina va rămâne
pe ea.
Iez.24:13. Murdăria ta e atât de grozavă, că oricât te voi curăţi, tu tot necurată vei fi; de acum înainte
nu te vei mai curări de murdăria ta, până ce nu-Mi voi potoli urgia Mea asupra ta.
Iez.24:14. Eu sunt Domnul, şi Eu spun că vor veni acestea şi le voi împlini, nu le voi schimba, nici nu
voi cruţa ceva; după purtările şi după faptele tale te voi judeca", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.24:16. "Fiul omului, iată Eu printr-o lovitură îţi voi lua mângâierea ochilor tăi; dar tu nu te tângui
şi nu plânge, şi nici lacrimile să nu-ţi curgă;
Iez.24:17. Suspină în ascuns şi plângere pentru morţi să nu faci; pune-ţi turbanul pe cap şi
încălţăminte în picioare; barba să nu ţi-o acoperi şi pâine de la străini să nu mănânci".
Iez.24:18. După ce dimineaţa am grăit eu poporului cuvântul Domnului, seara mi-a murit femeia şi a
doua zi am făcut precum mi se poruncise.
Iez.24:19. Poporul însă mi-a zis: "Pentru ce nu ne spui ce însemnătate au pentru noi cele ce le faci
tu?"
Iez.24:20. Şi le-am răspuns: "A fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.24:21. Spune casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată locaşul Meu cel sfânt, mândria
puterilor voastre, bucuria ochilor voştri şi dragostea sufletelor voastre, îl voi da spre
pângărire, iar fiii şi fiicele voastre, pe care i-aţi părăsit, vor cădea de sabie;
Iez.24:22. Şi veţi face şi voi ceea ce fac eu: bărbile nu le veţi acoperi şi pâine de la străini nu veţi
mânca;
Iez.24:23. Turbanele voastre le veţi avea pe cap şi încălţămintele voastre în picioare; nu vă veţi
tângui, nici nu vă veţi plânge, ci vă veţi stinge pentru păcatele voastre şi veţi suspina unul
către altul.
Iez.24:24. Iezechiel va fi semn pentru voi: ceea ce el a făcut, veţi face şi voi întocmai; şi când se vor
împlini acestea, veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu.
Iez.24:25. Şi tu, fiul omului, în ziua când le voi fi luat puterea lor, mândria lor falnică, bucuria ochilor
lor, desfătările sufletului lor, fiii şi fiicele lor,
Iez.24:26. În ziua aceea va veni la tine cel scăpat de acolo, care îţi va aduce ştirea;
Iez.24:27. În ziua aceea se va deschide gura ta către cel scăpat şi vei grăi şi nu vei mai fi mut şi vei fi
semn pentru ei, şi ei vor afla că Eu sunt Domnul".
CAP. 25
Proorocii împotriva celor de alt neam.
Iez.25:2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre fiii lui Amon şi grăieşte împotriva lor.
Iez.25:3. Spune fiilor lui Amon: Ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu: Aşa zice Domnul
Dumnezeu: Deoarece tu faci: Aha! Aha! împotriva locaşului Meu cel sfânt când el e
pângărit şi când ţara lui Israel e pustiită şi casa lui Iuda dusă în robie,
Iez.25:4. De aceea, iată Eu te voi da de moştenire fiilor Răsăritului, care îşi vor face sălaşele la tine
şi vor aşeza la tine corturile şi vor mânca fructele şi laptele tău.
Iez.25:5. Voi face din Raba un staul de cămile şi din cetăţile lui Amon o stână de oi, şi veţi şti că Eu
sunt Domnul.
Iez.25:6. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ai bătut din palme şi ai bătut din picioare şi din
suflet te-ai bucurat cu tot dispreţul tău pentru ţara lui Israel,
Iez.25:7. De aceea iată Eu Îmi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi da popoarelor spre jefuire şi te
voi stârpi din numărul popoarelor şi din numărul ţărilor te voi şterge; te voi zdrobi şi vei şti
că Eu sunt Domnul".
Iez.25:8. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pentru că Moab şi Seir zic: Iată şi casa lui Iuda este ca toate
neamurile;
Iez.25:9. De aceea iată Eu, începând de la cetăţi, de la toate cetăţile lui de pe hotar, de la Bet-
Ieşimot, Baal-Meon şi Chiriataim, podoabele ţării, voi descoperi colinele Moabului şi voi
nimici cetăţile lui în toată întinderea lui.
110
Iez.25:10. Şi-l voi deschide şi-l voi da în stăpânire fiilor Răsăritului împreună cu ţara fiilor lui Amon, ca
să nu se mai amintească despre fiii lui Amon printre neamuri.
Iez.25:11. Voi săvârşi astfel judecăţi împotriva lui Moab, şi ei vor şti că Eu sunt Domnul".
Iez.25:12. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pentru că Edom s-a răzbunat cumplit împotriva casei lui Iuda
şi a păcătuit greu, săvârşind răzbunare asupra ei,
Iez.25:13. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Îmi voi întinde mâna împotriva Edomului şi voi
pierde din el pe oameni şi pe animale şi îl voi face pustietate; de la Teman până la Dedan
toţi vor cădea de sabie.
Iez.25:14. Răzbunarea Mea împotriva Edomului o voi săvârşi prin mâna poporului Meu Israel; el va
lucra în Edom după mânia Mea şi după urgia Mea şi vor şti Edomiţii ce este răzbunarea
Mea", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.25:15. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Pentru că Filistenii s-au purtat răzbunători şi s-au
răzbunat cu ură în suflet şi cu o veşnică duşmănie de moarte,
Iez.25:16. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată Eu Îmi voi întinde mâna împotriva Filistenilor
şi voi pierde pe Cheretieni şi restul locuitorilor de pe ţărmul mării îl voi stârpi.
Iez.25:17. Voi săvârşi împotriva lor cumplite răzbunări, pedepse grele, şi vor şti că Eu sunt Domnul,
când voi săvârşi asupra lor răzbunarea Mea".
CAP. 26
Proorocie pentru pustiirea Tirului.
Iez.26:1. În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii întâi, a fost cuvântul Domnului către mine:
Iez.26:2. "Fiul omului, pentru că Tirul face împotriva Ierusalimului : Aha! Aha! şi zice: Iată el -
poarta popoarelor - este dărâmat; acum aleargă la mine; eu mă umplu, iar el se
pustieşte,
Iez.26:3. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată sunt împotriva ta, Tirule, şi voi ridica
împotriva ta popoare multe, cum îşi ridică marea valurile sale.
Iez.26:4. Voi sfărâma zidurile Tirului şi turnurile lui le voi dărâma; voi mătura praful din el şi-l voi
face stâncă goală.
Iez.26:5. Loc de uscat mrejele va fi el la mare, pentru că a zis acestea, grăieşte Domnul Dumnezeu,
şi va fi prada neamurilor.
Iez.26:6. Iar fiicele lui, care sunt pe pământ, vor fi ucise cu sabia şi vor şti că Eu sunt Domnul".
Iez.26:7. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată Eu voi aduce împotriva Tirului de la miazănoapte pe
Nabucodonosor, regele Babilonului, regele regilor, cu cai, cu care şi cu călăreţi, cu oştire şi
cu mulţime de neamuri.
Iez.26:8. Pe fiicele tale cele din câmpie el le va ucide cu sabia şi va ridica împotriva ta turnuri de
împresurare, va face val împrejurul tău şi va pune împotriva ta scuturile.
Iez.26:9. Spre zidurile tale va împinge berbecii de spart ziduri şi turnurile tale le va dărâma cu
topoarele.
Iez.26:10. De mulţimea cailor lui vei fi acoperit de praf şi de zgomotul călăreţilor, al carelor şi al roţilor
se vor cutremura zidurile tale, când va intra el pe porţile tale, cum se intră într-o cetate
sfărâmată.
Iez.26:11. Cu copitele cailor săi va călca el toate uliţele tale, pe poporul tău îl va ucide cu sabie, iar
puternicele tale columne le va răsturna la pământ.
Iez.26:12. Vor jefui bogăţia ta şi mărfurile tale le vor fura, vor dărâma zidurile tale şi frumoasele tale
case le vor strica, şi pietrele tale şi arborii tăi şi pământul tău le vor arunca în apă.
Iez.26:13. Voi curma zgomotul cântecelor tale şi sunet de chitară nu se va mai auzi la tine.
Iez.26:14. Te voi face stâncă goală şi loc de uscat mrejele vei fi; nu vei mai fi zidit din nou, căci
Domnul a spus acestea", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.26:15. Aşa zice Domnul Dumnezeu Tirului: "De zgomotul căderii tale şi de geamătul răniţilor tăi,
când se va face măcelul în tine, nu se vor cutremura oare insulele?
Iez.26:16. Toţi stăpânitorii mării se vor cobori de pe tronurile lor, îşi vor scoate purpurile şi îşi vor
dezbrăca hainele lor cele brodate; cu groază se vor îmbrăca, vor şedea la pământ şi vor
tremura fără încetare şi vor fi umiliţi din pricina ta.
Iez.26:17. Vor ridica plângere împotriva ta şi-ţi vor zice: "Cum ai pierit tu, cel locuit de stăpânitorii
mărilor, cetate vestită, care erai tare pe mare şi tu şi locuitorii tăi, care aduceai groază
asupra tuturor celor care locuiau pe uscat!
Iez.26:18. Acum, în ziua căderii tale, s-au cutremurat insulele; insulele de pe mare sunt îngrozite de
sfârşitul tău".
Iez.26:19. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Când te voi face cetate pustie, asemenea cetăţilor
nelocuite, când voi ridica împotriva ta adâncul şi te vor acoperi apele cele mari,
Iez.26:20. Atunci te voi coborî cu cei ce se coboară în mormânt, la poporul de odinioară şi te voi
aşeza în adâncurile pământului, în pustietăţi veşnice, cu cei ce s-au dus în mormânt, ca să
nu mai fii locuit şi să nu mai dăinuieşti în ţara celor vii.
Iez.26:21. Groază te voi face şi nu vei mai fi; te vor căuta şi nu te vor mai găsi în veci", zice Domnul
Dumnezeu.
CAP. 27
Neguţătoria Tirului şi căderea lui.
111
Iez.27:2. "Şi tu, fiul omului, ridică plângere împotriva Tirului,
Iez.27:3. Şi zi către el: O, tu, cel ce eşti aşezat la marginea mării şi faci negoţ cu popoarele a
nenumărate insule, aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Tirule, tu zici: "Eu sunt o corabie de
desăvârşită frumuseţe!"
Iez.27:4. Ţinutul tău este în largul mării; cei ce te-au zidit te-au făcut minunat de frumos.
Iez.27:5. Toate acoperişurile corăbiilor tale le-ai făcut din chiparos de Senir şi cedru de Liban s-a
adus, ca să-ţi facă ţie catarge.
Iez.27:6. Vâslele tale s-au făcut de stejar din Vasan; băncile şi le-au făcut din lemn de cimşir,
împodobite cu fildeş din insulele Chitim;
Iez.27:7. Pânzele tale, din vison de Egipt brodat, îţi slujeau ca steag. Porfira violetă şi stacojie din
insulele Elişa alcătuiau acoperământul tău.
Iez.27:8. Locuitorii Sidonului şi ai Arvadului erau vâslaşii tăi; şi cei mai iscusiţi ai tăi, Tirule, erau
cârmaci.
Iez.27:9. Bătrânii din Ghebal şi meşterii lui erau la tine, ca să-ţi repare stricăciunile. Toate corăbiile
mării şi corăbiile lor erau la tine, ca să facă negoţul tău.
Iez.27:10. Perşi, Lidieni şi Libieni se aflau în oştirea ta şi erau oamenii tăi de război; atârnau în tine
scuturile şi coifurile lor.
Iez.27:11. Fiii Arvadului împreună cu oştirea ta stăteau împrejur pe zidurile tale şi în turnurile tale se
aflau oameni viteji; aceştia îşi atârnau tolbele sus pe zidurile tale şi desăvârşeau
frumuseţea ta.
Iez.27:12. Cei din Tarsis făceau negoţ cu tine pentru tot felul de bogăţii şi veneau la târgul tău cu
argint, cu fier , cu cositor şi plumb.
Iez.27:13. Iavan, Tubal şi Meşec făceau negoţ cu tine, dând în schimb, pe mărfurile tale, suflete
omeneşti şi vase de aramă, în pieţele tale.
Iez.27:14. Cei din casa Togarma aduceau la târgul tău cai şi căruţe.
Iez.27:15. Fiii lui Dedan făceau negoţ cu tine; insule multe luau mărfurile tale şi-ţi plăteau cu fildeş şi
abanos.
Iez.27:16. Pentru mulţimea mărfurilor tale făcea negoţ cu tine Siria şi venea la târgul tău cu
smaralde, cu purpură, cu ţesături alese, cu în subţire, cu mărgean şi cu rubine.
Iez.27:17. Iuda şi ţinuturile lui Israel făceau negoţ cu tine şi pe mărfurile tale dădeau grâu de Minit şi
turte, miere, ulei şi balsam.
Iez.27:18. Damascul făcea negoţ cu tine şi, pentru mulţimea multă de lucruri şi pentru toate
bunătăţile ce aveai tu din belşug, îţi aducea vin de Helbon şi lână albă.
Iez.27:19. Vedan şi Iavan din Uzal îţi plăteau pe mărfurile tale fier lucrat; casie şi trestie mirositoare
şi se aduceau în schimb.
Iez.27:20. Dedan făcea negoţ cu tine cu pături pentru pus pe cai.
Iez.27:21. Arabia şi toate căpeteniile din Chedar făceau negoţ cu tine; miei, berbeci şi ţapi îţi dădeau
în schimb pentru mărfurile tale.
Iez.27:22. Neguţătorii din Şeba şi Rama făceau negoţ cu tine, dând în schimb tot felul de aromate
alese, felurite pietre scumpe şi aur, pentru mărfurile tale.
Iez.27:23. Haran, Cane şi Eden, neguţătorii din Şeba, Asiria şi Chilmad făceau negoţ cu tine.
Iez.27:24. Aceştia făceau negoţ cu tine cu haine scumpe, cu mantii de purpură violetă şi brodată,
stofe ţesute cu felurite culori, funii împletite şi tari, puse în lăzi de cedru, aduse pe pieţele
tale.
Iez.27:25. Corăbiile Tarsisului erau caravanele tale pentru negoţul tău şi prin acestea ai ajuns tu
bogat şi foarte slăvit pe mare.
Iez.27:26. Vâslaşii tăi te-au făcut să călătoreşti pe apele cele mari, dar un vânt de la răsărit te va
sfărâma în mijlocul mărilor.
Iez.27:27. Bogăţia ta şi mărfurile tale, corăbierii şi cârmacii tăi, cei ce dreg crăpăturile corăbiilor, cei
ce fac schimb de mărfuri cu tine, toţi ostaşii care se află în tine se vor prăbuşi în inima
mărilor în ziua căderii tale.
Iez.27:28. De strigătul cârmacilor tăi se vor cutremura împrejurimile.
Iez.27:29. Se vor coborî din corăbiile lor toţi vâslaşii, corăbierii şi toţi cârmacii mării vor sta pe uscat;
Iez.27:30. Vor plânge pentru tine cu mare glas, presărându-şi capetele lor cu cenuşă şi tăvălindu-se
în pulbere;
Iez.27:31. Îşi vor tunde pentru tine părul până la piele, cu sac se vor îmbrăca şi vor plânge după tine
cu plângere mare de durerea inimii;
Iez.27:32. Şi în durerea lor vor cânta cântare de jale pentru tine şi te vor baci aşa: "Cine a fost ca
Tirul, ca această cetate dărâmată în mare!"
Iez.27:33. Când veneau mărfurile tale de pe mări, tu săturai popoare multe; prin mulţimea bogăţiei
tale şi prin negoţul tău îmbogăţeai pe regii pământului;
Iez.27:34. Iar când ai fost sfărâmat de mări în adâncul apelor, mărfurile tale şi tot ce se grămădea în
tine au căzut împreună cu tine.
Iez.27:35. Toţi locuitorii insulelor s-au îngrozit de tine şi regii lor s-au cutremurat şi s-au schimbat la
faţă.
Iez.27:36. Negustorii popoarelor fluieră asupra ta. Tu ai ajuns o groază, eşti nimicit pentru
totdeauna!
112
CAP. 28
Proorocie împotriva Tirului şi a Sidonului.
Iez.28:2. "Fiul omului, spune celui ce domneşte în Tir: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Inima ta s-a
înălţat şi a zis: "Sunt un dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu în inima mărilor, dar
tu, deşi nu eşti Dumnezeu, ci om, îţi închipui în inima ta că eşti la fel cu Dumnezeu;
Iez.28:3. Iată, tu îţi închipui că eşti mai înţelept decât Daniel şi nu sunt taine ascunse pentru tine;
Iez.28:4. Prin înţelepciunea ta şi cu mintea ta ţi-ai agonisit bogăţie şi ai adunat în vistieriile tale
argint şi aur;
Iez.28:5. Prin înţelepciunea ta cea mare, prin ajutorul negoţului tău, ţi-ai sporit bogăţia şi mintea ta
s-a îngâmfat cu bogăţia ta;
Iez.28:6. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu te-ai asemănat cu Dumnezeu,
Iez.28:7. Iată, Eu voi aduce împotriva ta pe străinii cei mai răi din toate popoarele, şi aceia îşi vor
scoate sabia împotriva frumoasei tale înţelepciuni şi vor întina strălucirea ta;
Iez.28:8. În mormânt te voi coborî şi vei muri în inima mărilor de moartea celor ucişi.
Iez.28:9. Spune-vei oare înaintea ucigaşului tău: "Eu sunt un dumnezeu", când tu eşti un om în
mâna celui care te ucide, iar nu Dumnezeu?
Iez.28:10. Vei muri de mâna străinilor, de moartea celor netăiaţi împrejur, căci Eu am spus aceasta",
Iez.28:11. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.28:12. "Fiul omului, plânge pe regele Tirului şi-i spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Tu erai
pecetea desăvârşiri, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii.
Iez.28:13. Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de
pietre scumpe: cu rubine, topaze şi diamante, cu crisolit, onix şi iaspis, cu safir, smarald,
carbuncul şi aur; toate erau pregătite şi aşezate cu iscusinţă în cuibuleţe şi puse pe tine în
ziua în care ai fost făcut.
Iez.28:14. Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu,
şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc.
Iez.28:15. Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea.
Iez.28:16. Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit, şi
Eu te-am izgonit pe tine, heruvim ocrotitor, din pietrele cele scânteietoare şi te-am aruncat
din muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat.
Iez.28:17. Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut
înţelepciunea. De aceea te-am aruncat la pământ şi te voi da înaintea regilor spre
batjocură.
Iez.28:18. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, săvârşite în negoţul tău nedrept, ţi-ai pângărit altarele
tale; şi Eu voi scoate din mijlocul tău foc, care te va şi mistui; şi te voi preface în cenuşă
pe pământ înaintea ochilor tuturor celor ce te văd.
Iez.28:19. Toţi cei ce te cunosc între popoare se vor mira de tine, vei ajunge o groază şi în veci nu vei
mai fi".
Iez.28:21. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Sidon, prooroceşte împotriva lui şi spune:
Iez.28:22. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva ta, Sidoane; Mă voi preaslăvi în
mijlocul tău şi se va şti că Eu sunt Domnul, când te voi judeca şi-Mi voi arăta sfinţenia Mea
în mijlocul tău.
Iez.28:23. Voi trimite împotriva ta ciumă şi vărsare de sânge pe uliţele tale şi vor cădea ucişi în
mijlocul tău de sabia care te va lovi din toate părţile, şi vor şti toţi că Eu sunt Domnul.
Iez.28:24. Şi nu vei mai fi pentru casa lui Israel spin care răneşte şi ciulin care sfâşie printre cei ce o
înconjoară şi o urăsc, şi vor şti toţi că Eu sunt Domnul Dumnezeu".
Iez.28:25. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Când voi aduna casa lui Israel din mijlocul popoarelor unde
este împrăştiată şi voi arăta prin aceasta sfinţenia Mea în ochii neamurilor şi când va locui
ea în pământul său, pe care l-am dat robului Meu Iacov,
Iez.28:26. Ei vor locui acolo în siguranţă, îşi vor face case, vor sădi vii. Când voi face judecăţi asupra
tuturor celor dimprejur care îi dispreţuiesc, vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor".
CAP. 29
Proorocie împotriva Egiptului.
Iez.29:1. În ziua a douăsprezecea a lunii a zecea din anul al zecelea după robirea lui Ioiachim, a fost
cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.29:2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Faraon, regele Egiptului, şi prooroceşte împotriva lui şi a
tot Egiptul,
Iez.29:3. Şi grăieşte şi zi: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva ta, Faraoane, rege al
Egiptului, crocodilul cel mare, care stai lungit între râurile tale şi zici: "Al meu este râul şi
eu l-am făcut pentru mine".
Iez.29:4. Eu însă voi înfige cârligul în fălcile tale şi de solzii tăi voi lipi peştii râurilor tale şi te voi târî
afară din râurile tale, cu tot peştele râurilor tale, care s-a lipit de solzii tăi;
113
Iez.29:5. Şi te voi arunca în pustiu pe tine şi tot peştele din râurile tale şi vei cădea în câmpia goală
şi nu te vor lua, nici te vor ridica; te voi da mâncare fiarelor pământului şi păsărilor
cerului.
Iez.29:6. Şi vor şti toţi locuitorii Egiptului că Eu sunt Domnul; pentru că ei au fost pentru casa lui
Israel toiag de trestie.
Iez.29:7. Când ei te prindeau, tu te sfărâmai în mâinile lor şi tu le sfâşiai toată mâna; iar când ei se
sprijineau de tine, tu te rupeai şi le zdruncinai coapsele.
Iez.29:8. De aceea, aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi aduce împotriva ta sabie şi voi
nimici oamenii şi vitele din tine;
Iez.29:9. Şi va ajunge pământul Egiptului pustiu şi deşert şi vor afla că Eu sunt Domnul. Pentru că el
zice: "Al meu este râul şi eu l-am făcut".
Iez.29:10. De aceea, iată Eu vin împotriva fluviilor tale şi voi face pământul Egiptului pustiu între
pustiurile ce se întind de la Migdol până la Siena şi până în hotarele Etiopiei.
Iez.29:11. Picior de om nu va trece prin el, nici picior de vită nu va trece prin el şi nu va locui nimic în
el patruzeci de ani.
Iez.29:12. Voi face pământul Egiptului o pustietate între ţările pustiite; şi cetăţile lui între cetăţile
pustiite vor fi pustii patruzeci de ani şi pe Egipteni îi voi împrăştia printre neamuri şi-i voi
risipi prin ţări".
Iez.29:13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "După trecerea celor patruzeci de ani, voi aduna pe Egipteni
dintre neamurile printre care au fost împrăştiaţi,
Iez.29:14. Şi voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Egiptului şi-i voi aşeza iarăşi în ţara Patros, în
pământul naşterii lor, şi vor fi acolo un regat slab.
Iez.29:15. Va fi mai slab decât celelalte regate şi nu se vor mai înălţa peste popoare; îl voi mai
micşora, ca să nu mai domnească peste popoare;
Iez.29:16. Şi nu va mai fi de acum înainte pentru casa lui Israel pricină de încredere, ci îi va aduce
aminte de nelegiuirea ei, că s-a dat de partea Egiptului, şi vor cunoaşte că Eu sunt
Domnul".
Iez.29:17. În ziua întâi a lunii întâi din anul al douăzeci şi şaptelea de la robirea lui Ioiachim, a fost
cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.29:18. "Fiul omului, Nabucodonosor, regele Babilonului, şi-a obosit oştirile sale printr-o muncă
grea împotriva Tirului; toate capetele s-au pleşuvit şi toţi umerii sunt răniţi; dar nici pentru
el, nici pentru oştirile lui nu este nici o răsplată de la Tir pentru lucrarea pe care a făcut-o
împotriva lui.
Iez.29:19. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu dau lui Nabucodonosor, regele Babilonului,
ţara Egiptului, ca să prade bogăţia lui şi să facă jaf în el; aceasta va fi răsplata oştirilor lui.
Iez.29:20. Ca răsplată pentru lucrarea pe care a făcut-o Tirului, Eu îi dau ţara Egiptului, pentru că
acest lucru l-a făcut el pentru Mine, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.29:21. În ziua aceea voi face să crească cornul casei lui Israel şi ţie-ţi voi deschide gura în mijlocul
lor şi vor şti că Eu sunt Domnul".
CAP. 30
Prăpăd asupra multor cetăţi.
Iez.30:2. "Fiul omului, prooroceşte şi zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Plângeţi! O, ce zi!
Iez.30:3. Că se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, ziua cea întunecată! Vine vremea
neamurilor.
Iez.30:4. Atunci se va duce sabia în Egipt şi groază se va lăţi în Etiopia; vor cădea în Egipt cei loviţi
şi bogăţiile lui se vor lua şi vor fi dărâmate temeliile lui.
Iez.30:5. Etiopia, Libia, Lidia, străini de toate neamurile, Cub şi fiii ţării aşezământului vor cădea
împreună cu ei de sabie.
Iez.30:6. Aşa zice Domnul: "Vor cădea sprijinitorii Egiptului şi îngâmfarea puterii lui se va prăbuşi;
de la Migdol şi până la Siena vor cădea în el de sabie; aşa zice Domnul Dumnezeu.
Iez.30:7. Şi va fi el pustiu între pustiuri şi cetăţile lor vor face parte dintre cetăţile pustiite.
Iez.30:8. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi trimite foc asupra Egiptului şi toţi sprijinitorii lui vor
fi zdrobiţi.
Iez.30:9. În ziua aceea vor merge vestitori de la Mine pe corăbii, ca să îngrozească pe Etiopienii cei
fără de grijă, şi se va întinde groaza la ei, ca în ziua Egiptului, căci iat-o că vine".
Iez.30:10. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Voi pune capăt mulţimii Egiptului prin mâna lui
Nabucodonosor, regele Babilonului.
Iez.30:11. El şi, împreună cu el, poporul lui, cel mai straşnic dintre popoare, vor fi aduşi pentru
pieirea acestei ţări; şi îşi vor scoate săbiile lor împotriva Egiptului şi vor umple ţara de
ucişi.
Iez.30:12. Fluviile lor le voi usca şi voi da pământul în mâinile celor răi; prin mâna străinilor voi pustii
ţara şi tot ce este în ea. Eu, Domnul, am spus acestea".
Iez.30:13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pierde-voi idolii şi pe dumnezeii cei mincinoşi din Nof
(Memfis). Nu va mai fi prinţ în ţara Egiptului şi voi răspândi groaza în ţara Egiptului.
Iez.30:14. Voi pustii Patrosul şi foc voi trimite asupra Ţoanului şi voi rosti judecată asupra lui No
(Teba).
114
Iez.30:15. Vărsa-voi urgia Mea peste Sin, cetatea Egiptului şi mulţimea oamenilor din No o voi
pierde.
Iez.30:16. Voi trimite foc asupra Egiptului; cutremura-se-va Sin şi No se va prăbuşi, iar asupra Nofului
vor năvăli vrăjmaşii în ziua cea mare.
Iez.30:17. Tinerii din On şi din Bubastis vor cădea de sabie, iar ceilalţi se vor duce în robie.
Iez.30:18. Şi în Tahpanhes se va întuneca ziua, când voi zdrobi acolo jugul Egiptului şi se va curma
puterea cea mândră a lui. Un nor îl va acoperi şi fiicele lui vor fi duse în robie.
Iez.30:19. Aşa voi face Eu judecată împotriva Egiptului şi vor şti că Eu sunt Domnul".
Iez.30:20. În anul al unsprezecelea, în luna întâi, în ziua a şaptea a lunii, a fost cuvântul Domnului
către mine:
Iez.30:21. "Fiul omului, Eu am şi zdrobit un braţ al lui Faraon, regele Egiptului, şi iată, nimeni nu l-a
legat ca să se vindece şi nu l-a înfăşurat cu legături ca să capete putere pentru a mânui
sabia".
Iez.30:22. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva lui Faraon, regele Egiptului,
şi voi zdrobi braţele lui, pe cel sănătos şi pe cel zdrobit, încât sabia va cădea din mâinile
lui.
Iez.30:23. Voi împrăştia pe Egipteni printre popoare şi-i voi vântura prin ţări.
Iez.30:24. Iar braţele regelui Babilonului le voi întări şi-i voi da sabia Mea în mână, iar braţele lui
Faraon le voi zdrobi şi el, rănit cumplit, va geme înaintea lui.
Iez.30:25. Întări-voi braţele regelui Babilonului, iar braţele lui Faraon vor cădea fără putere; şi vor şti
că Eu sunt Domnul când voi da sabia Mea în mâinile regelui Babilonului, şi acesta o va
întinde asupra Egiptului.
Iez.30:26. Voi împrăştia pe Egipteni printre neamuri; îi voi risipi prin ţări şi vor şti că Eu sunt
Domnul".
CAP. 31
Proorocie pentru pieirea Egiptului.
Iez.31:1. În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, a fost cuvântul Domnului către mine:
Iez.31:2. "Fiul omului, spune lui Faraon, regele Egiptului, şi poporului lui: Cu cine te asemeni tu în
mărirea ta?
Iez.31:3. Iată Asiria era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase, cu frunziş umbros şi cu trunchi
înalt; vârful lui se ridicase până la nori.
Iez.31:4. Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl ridicase şi râurile acestuia înconjurau locul unde
fusese sădit şi trimiteau apele lor la toţi arborii câmpului.
Iez.31:5. De aceea înălţimea lui întrecuse pe toţi arborii câmpului şi avea pe dânsul mulţi lăstari şi
ramurile lui se înmulţiseră; lăstarii lui se făcuseră înalţi, pentru că avuseseră apă multă la
creşterea lor.
Iez.31:6. În lăstarii lui îşi împletiseră cuiburi tot felul de păsări de-ale cerului; sub ramurile lui îşi
scoteau puii tot felul de fiare de ale pământului, iar la umbra lui trăiau numeroase şi
felurite popoare.
Iez.31:7. El era frumos prin înălţimea trunchiului său, şi prin lungimea ramurilor sale, căci
rădăcinile sale se aflau lângă nişte ape mari.
Iez.31:8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l umbreau, chiparoşii nu se puteau asemăna cu
crengile lui şi castanii nu erau la mărime ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui
Dumnezeu nu se asemăna cu el în frumuseţe.
Iez.31:9. Eu îl împodobisem cu mulţimea ramurilor lui, încât toţi arborii Edenului din grădina lui
Dumnezeu îl pizmuiau.
Iez.31:10. De aceea, aşa a zis Domnul Dumnezeu: Pentru că s-a făcut înalt la statură şi creştetul lui şi
l-a înălţat până la nori şi inima lui s-a îngâmfat cu înălţimea lui,
Iez.31:11. De aceea l-am dat în mâna regelui neamurilor, şi acesta s-a purtat cu el după răutatea lui;
pentru nelegiuirea lui l-am lepădat.
Iez.31:12. Tăiatu-l-au străinii cei mai răi dintre popoare şi l-au prăvălit peste munţi; ramurile lui au
căzut prin toate văile, iar lăstarii lui s-au frânt prin toate văgăunile pământului şi de sub
umbra lui au fugit toate popoarele pământului şi l-au părăsit.
Iez.31:13. Pe dărâmăturile lui s-au aşezat toate păsările cerului şi în lăstarii lui erau toate fiarele
câmpului.
Iez.31:14. Aceasta s-a făcut pentru ca nici unul dintre arborii de pe lângă ape să nu se îngâmfe cu
statura sa înaltă şi să nu-şi înalţe vârful până la nori; ca toţi stejarii ce se adapă din ape să
nu mai vadă înălţimea lor, căci toţi vor fi daţi morţii, în latura cea de dedesubt a
pământului, împreună cu fiii oamenilor, care s-au coborât în mormânt.
Iez.31:15. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "În ziua aceea, când s-a coborât el în locuinţa morţilor, în
semn de jale, am închis peste el adâncul; am oprit râurile lui şi apele cele mari au secat;
am întunecat Libanul pentru el şi toţi arborii câmpului s-au uscat din cauza lui.
Iez.31:16. La vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am prăbuşit în locuinţa
morţilor, la cei ce se coborâseră în mormânt, şi s-au bucurat în latura cea de dedesubt toţi
arborii Edenului, cei mai aleşi şi mai buni ai Libanului, toţi cei adăpaţi cu apă;
Iez.31:17. Şi aceştia s-au coborât cu el în locuinţa morţilor la cei ucişi de sabie, care erau braţul lui şi
trăiau în umbra lui, printre neamuri".
115
Iez.31:18. Deci, cu care din arborii Edenului te-ai asemănat tu în strălucire şi măreţie? Acum însă la
rând cu arborii Edenului vei fi prăbuşit în adânc, vei. zăcea în mijlocul celor netăiaţi
împrejur, cu cei ucişi de sabie. Iată pe Faraon şi toată mulţimea supuşilor săi", zice
Domnul.
CAP. 32
Plângere asupra Egiptului.
Iez.32:1. În anul al doisprezecelea de la robirea lui Ioiachim, în luna a douăsprezecea, în ziua întâi a
acestei luni, a fost către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
Iez.32:2. "Fiul omului, ridică plângere asupra lui Faraon, regele Egiptului, şi spune-i: Leu al
neamurilor, iată-te nimicit. Tu erai ca un crocodil în ape, tu suflai din nările tale, tu tulburai
apele cu picioarele tale şi întărâtai valurile lor.
Iez.32:3. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Cu putere voi arunca asupra ta mreaja Mea în adunarea a
multor popoare şi ele te vor târî afară cu mreaja Mea.
Iez.32:4. Te voi arunca pe uscat, în câmp deschis te voi arunca şi se vor aşeza pe tine toate păsările
cerului şi se vor sătura cu tine toate fiarele pământului.
Iez.32:5. Voi împărţi cărnurile tale pe munţi şi văile le voi umple cu stârvul tău.
Iez.32:6. Ţara în care înoţi tu o voi umple cu sângele tău până în munţi şi văgăunile lor vor fi
umplute cu tine.
Iez.32:7. Când te vei stinge, voi acoperi cerurile şi stelele lor le voi întuneca; soarele îl voi acoperi
cu nor şi luna nu va mai lumina cu lumina sa.
Iez.32:8. Toate stelele care luminează pe cer le voi întuneca deasupra ta şi asupra ţării tale voi
aduce negură, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.32:9. Voi umple de tulburare inima multor popoare, când voi vesti căderea ta la popoarele de
prin ţările pe care tu nu le-ai cunoscut.
Iez.32:10. Voi umple prin tine de groază multe popoare şi regii lor se vor cutremura de frică prin tine,
când voi flutura sabia Mea înaintea lor, şi în orice clipă va tremura fiecare pentru sufletul
său în ziua căderii tale.
Iez.32:11. Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Sabia regelui Babilonului va veni asupra ta;
Iez.32:12. Cu sabia războinicilor voi face să cadă mulţimea supuşilor tăi; aceştia sunt cei mai cruzi
dintre popoare, vor zdrobi mândria Egiptului, şi toată mulţimea poporului lui va pieri.
Iez.32:13. Voi nimici toate vieţuitoarele din apele tale cele mari şi mai mult nu le va mai tulbura picior
de om, nici copită de dobitoc nu le va tulbura.
Iez.32:14. Atunci voi potoli apele; voi face să curgă ca untdelemnul fluviile lui, zice Domnul
Dumnezeu.
Iez.32:15. Când voi face din ţara Egiptului un pustiu, când ţara va fi jefuită de tot ce are şi când voi
lovi pe toţi cei ce trăiesc în ea, atunci vor şti că Eu sunt Domnul.
Iez.32:16. Iată cântarea de jale pe care o vor striga fiicele neamurilor. Ele o vor striga asupra
Egiptului şi asupra întregului său popor. Ele vor striga această cântare de jale", zice
Domnul Dumnezeu.
Iez.32:17. În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi, a fost cuvântul Domnului
către mine:
Iez.32:18. "Fiul omului, plângi pentru mulţimea poporului Egiptului şi fă-o să coboare, ea şi fiicele
neamurilor strălucite, în adâncurile pământului, cu cei ce s-au coborât în mormânt.
Iez.32:19. Pe cine întreci tu! Coboară-te şi zaci cu cei netăiaţi împrejur!
Iez.32:20. Aceia au căzut printre cei ucişi de sabie; şi el este dat sabiei; târâţi-l pe el şi toate
mulţimile lui!
Iez.32:21. În mijlocul locuinţei morţilor se va vorbi de el şi de cei ce-l sprijineau, cei mai vestiţi dintre
eroi; aceia au căzut şi zac printre cei netăiaţi împrejur, răpuşi de sabie.
Iez.32:22. Acolo este Asiria şi oamenii ei de război, împrejurul mormântului ei, toţi ucişi, căzuţi sub
sabie.
Iez.32:23. Mormintele lor sunt aşezate chiar în fundul adâncului şi armata ei împrejurul mormântului
ei; toţi ucişi, căzuţi sub sabie, ei care împrăştiau groaza în pământul celor vii.
Iez.32:24. Acolo este Elam cu toată armata lui împrejurul mormântului său; toţi ucişi, căzuţi sub sabie
şi netăiaţi împrejur s-au coborât în adâncuri, ei care împrăştiaseră groază pe pământul
celor vii, iar acum îşi poartă ruşinea cu cei ce s-au coborât în mormânt.
Iez.32:25. În mijlocul ucişilor l-am culcat împreună cu toată mulţimea oamenilor lui şi mormintele lor
sunt împrejurul lui; toţi aceşti netăiaţi împrejur sunt ucişi de sabie; şi după cum au
împrăştiat groază pe pământul celor vii, aşa îşi poartă ruşinea lor alături de cei ce s-au
coborât în mormânt şi sunt aşezaţi printre cei ucişi.
Iez.32:26. Acolo sunt Meşec şi Tubal cu toată mulţimea lor de popor şi mormintele lor sunt împrejurul
lor; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit de sabie, pentru că au împrăştiat groază pe
pământul celor vii.
Iez.32:27. Nu trebuia oare să zacă şi ei printre vitejii căzuţi dintre cei netăiaţi împrejur, care cu
armele lor de război s-au coborât în locuinţa morţilor şi săbiile lor şi le-au pus sub cap şi
fărădelegea lor a rămas pe oasele lor, pentru că ei, ca nişte puternici, au fost o spaimă pe
pământul celor vii?
Iez.32:28. Şi tu, Faraoane, vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi împrejur şi vei zăcea împreună cu cei
ucişi de sabie.
116
Iez.32:29. Acolo sunt Edom şi regii lui şi toate căpeteniile lui, care cu toată vitejia lor au fost aşezaţi
printre cei căzuţi de sabie şi zac cu cei netăiaţi împrejur, care s-au coborât în mormânt.
Iez.32:30. Acolo sunt stăpânitorii de la miazănoapte şi toţi Sidonienii, care s-au coborât acolo cu cei
ucişi şi, fiind ruşinaţi în puternicia lor cu care au împrăştiat groază, zac cu cei netăiaţi
împrejur, care au fost ucişi cu sabia şi îşi poartă ruşinea cu cei coborâţi în mormânt.
Iez.32:31. Faraon îi va vedea şi se va mângâia la vederea acestei întregi mulţimi, ucisă de sabie
Faraon şi toată armata lui, zice Domnul.
Iez.32:32. Căci voi împrăştia frica Mea peste pământul celor vii şi Faraon cu toată mulţimea lui va fi
pus printre cei netăiaţi împrejur cu cei căzuţi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 33
Dregătoria proorocilor.
Iez.33:2. "Fiul omului, rosteşte cuvânt către fiii poporului tău şi le spune: De voi aduce sabie asupra
unei ţări şi poporul ţării aceleia va lua din mijlocul său un om şi îl va pune străjer,
Iez.33:3. Şi el, văzând sabia venind împotriva ţării, va trâmbiţa din trâmbiţă şi va vesti poporul;
Iez.33:4. De va auzi cineva sunetul trâmbiţei, dar nu se va păzi, când va veni sabia şi-l va prinde,
sângele aceluia va fi asupra capului său.
Iez.33:5. Pentru că a auzit glasul trâmbiţei şi nu s-a păzit, sângele lui va fi asupra lui; iar cel ce se
va păzi îşi va scăpa viaţa sa.
Iez.33:6. Dacă însă străjerul a văzut sabia venind şi nu a sunat din trâmbiţă şi poporul n-a fost
vestit şi va veni sabia şi va ridica viaţa cuiva, acela a fost răpit pentru păcatele lui, dar
sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.
Iez.33:7. Şi pe tine, fiul omului, te-am pus Eu străjer casei lui Israel şi tu vei auzi cuvânt din gura
Mea şi îl vei vesti din partea Mea.
Iez.33:8. Când Eu voi zice păcătosului: "Păcătosule, vei muri", şi tu nu-i vei grăi nimic, ca să
vesteşti pe păcătos să se abată de la calea lui, atunci păcătosul acela va muri pentru
păcatele sale, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
Iez.33:9. Iar dacă tu ai vestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi să se întoarcă de la ea, şi el
nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat viaţa.
Iez.33:10. Şi tu, fiul omului, spune casei lui Israel: Voi ziceţi aşa: "Nelegiuirile noastre şi păcatele
noastre sunt asupra noastră şi ne stingem în ele; cum vom putea dar să trăim?"
Iez.33:11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc
moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-
vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?
Iez.33:12. Şi tu, fiul omului, spune fiilor poporului tău: Dreptatea dreptului nu-l va scăpa în ziua
păcătuirii lui şi nelegiuitul nu va cădea pentru nelegiuirea sa în ziua întoarcerii sale de la
nelegiuirea sa, precum nici dreptul în ziua păcătuirii sale nu va putea rămâne cu viaţă
pentru dreptatea sa.
Iez.33:13. Când voi zice dreptului că va fi viu, iar el se va încrede în dreptatea sa şi va face
nedreptate, atunci nu se va mai pomeni toată dreptatea lui, ci el va muri pentru tot răul pe
care l-a făcut.
Iez.33:14. Şi când voi zice păcătosului: "Vei muri", dar el se va întoarce de la păcatele sale şi va face
judecată şi dreptate,
Iez.33:15. Dacă acest păcătos va înapoia zălogul, pentru cele răpite va despăgubi, va umbla după
legile vieţii, nefăcând nimic rău, atunci el va fi viu şi nu va muri.
Iez.33:16. Nici unul din păcatele sale, pe care le-a făcut, nu i se vor pomeni şi, pentru că a început a
face dreptate şi judecată, va fi viu.
Iez.33:17. Fiii poporului tău zic: "Calea Domnului nu este dreaptă!" Dar nedreaptă este calea lor.
Iez.33:18. Dacă dreptul se va abate de la dreptatea sa şi va începe să facă nelegiuire, va muri pentru
aceasta.
Iez.33:19. De asemenea, dacă nelegiuitul s-a întors de la nelegiuirea sa şi a început să facă judecată
şi dreptate, pentru aceasta el va trăi.
Iez.33:20. Voi însă ziceţi: "Calea Domnului este nedreaptă". Eu vă voi judeca pe voi, casa lui Israel, şi
voi judeca pe fiecare după purtările lui".
Iez.33:21. În anul al doisprezecelea după robirea noastră, în ziua a cincea a lunii a zecea, a venit la
mine unul din cei scăpaţi din Ierusalim şi mi-a spus: "Cetatea este dărâmată!"
Iez.33:22. Mâna Domnului a fost peste mine, seara, încă înainte de a veni acest fugar; iar dimineaţa,
când a venit acesta la mine, Domnul îmi deschisese gura şi nu mai eram mut, ei mi se
deschisese gura.
Iez.33:23. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.33:24. Fiul omului, cei ce trăiesc în locurile pustiite din ţara lui Israel zic: "Avraam a fost unul şi a
primit în stăpânire ţara aceasta, iar noi suntem mulţi; deci nouă ne este dată în stăpânire
ţara aceasta.
Iez.33:25. De aceea spune-le: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Voi mâncaţi mâncare cu sânge; vă
ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge şi apoi voiţi să stăpâniţi ţara?
Iez.33:26. Voi vă rezemaţi pe sabia voastră, faceţi ticăloşii, vă pângăriţi femeile unii altora şi apoi voiţi
să stăpâniţi ţara?
117
Iez.33:27. Iată ce să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Precum este adevărat că Eu sunt viu,
tot aşa de adevărat este că cei ce locuiesc în locurile pustiite vor cădea de sabie; iar cel ce
se află în câmp, pe acela îl voi da fiarelor spre mâncare, iar cei din cetăţi şi din peşteri vor
muri de ciumă.
Iez.33:28. Şi voi face din ţară un pustiu şi o singurătate, trufia puterii ei va înceta, şi munţii lui Israel
se vor pustii, încât nici un trecător nu va mai trece prin ei.
Iez.33:29. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când voi face ţara pustietatea pustietăţilor pentru
toate ticăloşiile pe care le-au făcut ei.
Iez.33:30. Iar despre tine, fiul omului, fiii poporului tău grăiesc pe la ziduri şi pe la uşile caselor şi zice
unul către altul şi frate către frate: "Mergeţi de vedeţi ce cuvânt a ieşit de la Domnul!"
Iez.33:31. Şi ei vin la tine, ca la o adunare de petrecere; poporul Meu se aşează înaintea ta şi ascultă
cuvintele tale. Dar nu le împlineşte; căci ei cu gura lor fac din acestea o petrecere, iar
inima lor e târâtă după poftele lor.
Iez.33:32. Iată că tu eşti pentru ei un cântăreţ plăcut, cu glas frumos şi care cântă bine din
instrumentul său; ei ascultă cuvintele tale, dar nimeni nu le împlineşte,
Iez.33:33. Iar când aceste lucruri vor veni, şi iată că ele vin, atunci vor şti că în mijlocul lor era un
prooroc".
CAP. 34
Păstorii necredincioşi şi făgăduinţa păstorului bun.
Iez.34:2. "Fiul omului, prooroceşte împotriva păstorilor lui Israel, prooroceşte şi le spune: Aşa
grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel, care s-au păstorit pe ei înşişi!
Păstorii nu trebuia ei oare să păstorească turma?
Iez.34:3. Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele grase le-aţi junghiat, iar
turma n-aţi păscut-o.
Iez.34:4. Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi legat-o; pe
cea rătăcită n-aţi întors-o şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi
cruzime.
Iez.34:5. Şi ele, neavând păstor, s-au risipit şi, risipindu-se, au ajuns mâncarea tuturor fiarelor
câmpului.
Iez.34:6. De aceea rătăcesc oile Mele prin toţi munţii şi pe tot dealul înalt; împrăştiatu-s-au oile
Mele peste toată faţa pământului şi nimeni nu îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută.
Iez.34:7. De aceea, ascultaţi păstori, cuvântul Domnului:
Iez.34:8. Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că
voi face dreptate; pentru că oile Mele au fost lăsate pradă şi fără păstor, oile Mele au ajuns
mâncarea tuturor fiarelor câmpului, iar păstorii Mei n-au purtat grijă de oile Mele, ci
păstorii s-au păscut pe ei înşişi şi oile Mele nu le-au păscut.
Iez.34:9. De aceea ascultaţi, păstori, cuvântul Domnului.
Iez.34:10. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu vin la păstori; le voi cere înapoi oile Mele din mâna lor
şi îi voi împiedica să nu mai pască oile Mele şi nu se vor mai paşte păstorii pe ei înşişi şi
voi smulge oile Mele din gura lor şi ele nu vor mai fi pentru ei o pradă de sfâşiat.
Iez.34:11. Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi
cerceta.
Iez.34:12. Cum cercetează păstorul turma sa în ziua când se află în mijlocul turmei sale risipite, aşa
voi cerceta şi Eu oile Mele şi le voi aduna din toate locurile, unde au fost ele risipite în ziua
cea ceţoasă şi întunecată.
Iez.34:13. Le voi face să iasă din mijlocul popoarelor, le voi aduna din diferite ţări şi le voi aduce în
ţara lor şi le voi paşte prin munţii lui Israel, pe lângă cursurile de apă şi prin toate locurile
de locuit ale ţării acesteia.
Iez.34:14. Le voi paşte în păşune bună şi staulul va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor
odihni ele, în staul bun şi vor paşte în păşune grasă în munţii lui Israel.
Iez.34:15. Eu voi paşte oile Mele şi Eu le voi odihni, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.34:16. Oaia pierdută şi rătăcită o voi întoarce la staul, pe cea rănită o voi lega şi pe cea bolnavă o
voi întări, iar pe cea grasă şi tare o voi păzi şi voi păstori cu dreptate.
Iez.34:17. Iar despre voi, oile Mele, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată voi face judecată între oaie şi
oaie, între berbec şi ţap.
Iez.34:18. Oare nu vă ajunge că paşteţi în păşune bună, iar ce rămâne călcaţi cu picioarele voastre şi
că beţi apă curată, iar pe cea care rămâne o tulburaţi cu picioarele voastre,
Iez.34:19. Aşa că oile Mele sunt nevoite să se hrănească cu ceea ce este călcat de picioarele voastre
şi să bea ceea ce este tulburat de picioarele voastre?"
Iez.34:20. De aceea aşa le zice Domnul Dumnezeu: "Iată Eu Însumi voi face judecată între oaia grasă
şi oaia slabă.
Iez.34:21. Deoarece voi izbiţi cu umărul, cu şoldul şi cu coarnele voastre, împungeţi pe toate oile
bolnăvicioase, până când le scoateţi afară,
Iez.34:22. Eu voi veni să scap oile Mele, ca să nu mai fie pradă şi voi judeca între oaie şi oaie.
Iez.34:23. Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte; voi pune pe robul Meu David; el le
va paşte şi el va fi păstorul lor.
118
Iez.34:24. Iar Eu, Domnul, le voi fi Dumnezeu, iar robul Meu David va fi prinţ între ei. Eu, Domnul,
am grăit acestea.
Iez.34:25. Voi încheia cu acela legământul păcii şi voi depărta din ţară fiarele sălbatice, încât oile Mele
să trăiască în siguranţă în pustiu şi să doarmă în pădure.
Iez.34:26. Voi dărui lor şi împrejurimilor muntelui Meu binecuvântare şi ploaie le voi trimite la vreme;
ploi de binecuvântare vor fi acestea.
Iez.34:27. Pomul din câmp îşi va da rodul său şi pământul îşi va da roadele sale şi oile Mele vor fi în
siguranţă pe pământul lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi sfărâma cătuşele jugului
lor şi le voi scăpa din mâinile celor ce le-au robit.
Iez.34:28. Nu vor mai fi ele pradă popoarelor şi fiarele câmpului nu le vor mai sfâşia; ele vor trăi în
siguranţă şi nimeni nu le va mai tulbura.
Iez.34:29. Voi face acolo sădire vestită şi nu vor mai pieri de foame pe pământ, nici nu vor mai suferi
ocară de la popoare.
Iez.34:30. Şi vor şti că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele, casa lui Israel, sunt poporul
Meu, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.34:31. Şi voi, oile Mele, sunteţi turma pe care o pasc, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul
Dumnezeu.
CAP. 35
Proorocie împotriva Edomului.
Iez.35:2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre muntele Seir şi prooroceşte împotriva lui,
Iez.35:3. Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva ta, munte Seir, şi-Mi
voi întinde mâna împotriva ta şi te voi face pustiu şi nelocuit.
Iez.35:4. Cetăţile tale le voi preface în ruine şi tu însuţi vei fi pustiit şi vei şti că Eu sunt Domnul;
Iez.35:5. Fiindcă ai duşmănie veşnică şi ai dat pe fiii lui Israel în mâna sabiei în timpul necredinţei
lor, în vremea pieirii desăvârşite,
Iez.35:6. De aceea, precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de
adevărat că te voi umple de sânge şi sângele te va urmări; şi pentru că tu n-ai urât
vărsarea de sânge, de aceea sângele te va şi urmări.
Iez.35:7. Voi face muntele Seir o singurătate şi un pustiu; voi nimici pe oricine străbate ţara.
Iez.35:8. Şi voi umple înălţimile lui de ucişii lui. Pe dealurile tale, în văile tale şi în toate văgăunile
tale vor cădea răpuşi de sabie.
Iez.35:9. Te voi face pustiu veşnic şi în cetăţile tale nu vor mai trăi oameni, şi veţi şti că Eu sunt
Domnul.
Iez.35:10. De vreme ce tu ai zis: "Aceste două popoare şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le voi
stăpâni", cu toate că Domnul era acolo,
Iez.35:11. De aceea precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de
adevărat că Mă voi purta cu tine după măsura urii tale şi a pizmei tale, pe care le-ai arătat
către ele, şi Mă voi face cunoscut lor, când te voi judeca.
Iez.35:12. Atunci vei şti că Eu, Domnul, am auzit toate hulele tale pe care le-ai rostit împotriva
munţilor lui Israel, zicând: "S-au pustiit şi ne sunt daţi nouă spre mâncare!"
Iez.35:13. Auzit-am că v-aţi lăudat înaintea Mea cu limba voastră şi aţi înmulţit vorbele voastre
împotriva Mea.
Iez.35:14. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi face pustiu.
Iez.35:15. Cum te-ai bucurat tu, că partea casei lui Israel s-a pustiit, aşa voi face şi cu tine: pustiit vei
fi, munte Seir, şi împreună cu tine şi tot Edomul şi vor şti că Eu sunt Domnul".
CAP. 36
Făgăduinţa mântuirii lui Israel.
Iez.36:1. "Şi tu, fiul omului, prooroceşte asupra munţilor lui Israel şi spune: "Munţii lui Israel,
ascultaţi cuvântul Domnului.
Iez.36:2. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Deoarece vrăjmaşul grăieşte despre voi şi zice: "Aha, şi
înălţimile cele veşnice au ajuns moştenirea noastră",
Iez.36:3. De aceea prooroceşte şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Pentru că vă pustiesc, şi
anume pentru că vă pustiesc şi vă înghit din toate părţile, ca să ajungeţi moştenirea
celorlalte popoare şi aţi ajuns clevetirea şi ocara oamenilor,
Iez.36:4. De aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu către munţi şi dealuri., către văi şi vâlcele, către ruinele pustii şi către cetăţile
părăsite, care au ajuns pradă şi ocară celorlalte popoare de primprejur;
Iez.36:5. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: În focul zelului Meu am rostit cuvânt împotriva
celorlalte popoare şi împotriva întregului Edom, care au socotit ţara Mea ca moştenire a
lor, şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jefuiască
roadele.
Iez.36:6. De aceea rosteşte proorocie asupra ţării lui Israel şi spune munţilor şi dealurilor, văilor şi
vâlcelelor: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu am rostit aceasta în zelul urgiei Mele,
pentru că voi purtaţi asupra voastră ocara neamurilor.
Iez.36:7. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Ridicatu-Mi-am mâna cu jurământ, că popoarele
care sunt împrejurul vostru vor purta ele singure ruşinea lor.
119
Iez.36:8. Iar voi, munţii lui Israel, veţi întinde ramurile voastre şi veţi aduce roadele voastre
poporului Meu Israel; că se apropie venirea lui.
Iez.36:9. Căci iată Eu Mă întorc spre voi şi veţi fi lucraţi şi semănaţi.
Iez.36:10. Şi voi aşeza pe voi mulţime de oameni, toată casa lui Israel. Cetăţile vor fi locuite şi ruinele
zidite din nou.
Iez.36:11. Voi înmulţi la voi oamenii şi dobitoacele; se vor prăsi acestea şi se vor înmulţi şi vă voi face
să fiţi locuiţi, ca şi mai înainte şi vă voi face bine mai mult decât altă dată şi veţi şti că Eu
sunt Domnul.
Iez.36:12. Voi aduce pe voi oameni, pe poporul Meu Israel şi ei te vor stăpâni pe tine, ţară, şi tu vei fi
moştenirea lor şi nu-i vei mai lipsi de copiii lor".
Iez.36:13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pentru că se zice despre voi: "Tu eşti o rară care mănânci
oameni şi lipseşti neamul tău de copiii săi",
Iez.36:14. De aceea nu vei mai mânca pe oameni şi pe poporul tău nu-l vei mai lipsi de copiii săi, zice
Domnul Dumnezeu.
Iez.36:15. Şi nu vei mai auzi batjocuri de la popoare şi hulă de la neamuri nu vei mai purta pe obrazul
tău; pe poporul tău de acum înainte nu-l vei mai lipsi de capii", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.36:17. "Fiul omului, când casa lui Israel trăia în ţara sa, au pângărit-o cu purtarea lor şi cu faptele
lor; căile lor erau înaintea feţei Mele ca necurăţenia femeii în timpul regulei ei;
Iez.36:18. Eu am vărsat asupra lor mânia Mea pentru sângele pe care l-au vărsat în ţară şi pentru că
au întinat-o cu idolii lor.
Iez.36:19. I-am risipit printre neamuri şi au fost împrăştiaţi prin ţările străine; după purtările lor şi
după faptele lor i-am judecat.
Iez.36:20. Şi au mers la neamurile la care s-au dus şi au necinstit numele Meu cel sfânt, încât se
zicea despre ei: "Acesta este poporul Domnului, care a ieşit din ţara sa".
Iez.36:21. Am luat aminte la numele Meu cel sfânt, pe care l-a necinstit casa lui Israel printre
popoarele la care s-a dus.
Iez.36:22. Şi de aceea spune casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Aceasta o fac nu
pentru voi, casa lui Israel, ci pentru numele Meu cel sfânt pe care l-aţi necinstit voi printre
neamurile la care aţi mers.
Iez.36:23. Voi sfinţi numele Meu cel mare care a fost necinstit la neamurile printre care l-aţi necinstit
voi, şi vor şti neamurile că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când Mă voi sfinţi în
voi, înaintea ochilor lor.
Iez.36:24. De aceea vă voi scoate dintre neamuri şi din toate ţările vă voi aduna şi vă voi aduce în
pământul vostru.
Iez.36:25. Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii
voştri vă voi curăţi.
Iez.36:26. Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi
vă voi da inimă de carne.
Iez.36:27. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi
să urmaţi rânduielile Mele.
Iez.36:28. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri şi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi
Dumnezeul vostru.
Iez.36:29. Vă voi scăpa de toate necurăţiile voastre şi voi chema pâinea şi o voi înmulţi şi nu vă voi
lăsa să suferiţi de foame.
Iez.36:30. Voi înmulţi fructele în pom şi roadele în câmp, ca să nu mai suferiţi de acum înainte ocara
neamurilor din pricina foametei.
Iez.36:31. Atunci vă veţi aduce aminte de purtările voastre cele rele şi de faptele voastre care n-au
fost bune şi vă veţi scârbi de voi înşivă pentru nelegiuirile voastre şi pentru ticăloşiile
voastre.
Iez.36:32. Ştiut să vă fie, că nu pentru voi, zice Domnul Dumnezeu, voi face aceasta. Roşiţi şi vă
ruşinaţi de căile voastre, casa lui Israel!"
Iez.36:33. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "În ziua aceea, când vă voi curăţi de toate fărădelegile
voastre şi voi face să fie cetăţile locuite, când aşezările dărâmate vor fi iarăşi zidite,
Iez.36:34. Şi pământul cel pustiit, care în ochii oricărui trecător era o pustietate, va fi lucrat,
Iez.36:35. Atunci se va zice: "Acest pământ, altă dată pustiit, s-a făcut ca grădina Edenului şi cetăţile
acestea pustiite şi dărâmate sunt iarăşi întărituri locuite".
Iez.36:36. Şi neamurile care vor rămâne împrejurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, zidesc din nou cele
ruinate şi sădesc cele pustiite. Eu, Domnul, am zis şi fac".
Iez.36:37. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Iată încă şi pentru aceasta voi lăsa casa lui Israel să Mă
caute; îi voi înmulţi pe oamenii săi ca pe o turmă.
Iez.36:38. Cum sunt de multe oile de jertfă în Ierusalim , în timpul sărbătorilor, aşa vor fi pline de
oameni cetăţile pustiite, şi vor şti că Eu sunt Domnul".
CAP. 37
Vedenia oaselor uscate. Alcătuirea din nou a trupului şi învierea morţilor.
Iez.37:1. Fost-a mâna Domnului peste mine şi m-a dus Domnul cu Duhul şi m-a aşezat în mijlocul
unui câmp plin de oase omeneşti,
120
Iez.37:2. Şi m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe pe faţa pământului
şi uscate de tot.
Iez.37:3. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vor învia, oasele acestea?" Iar eu am zis: "Dumnezeule,
numai Tu ştii aceasta".
Iez.37:4. Domnul însă mi-a zis: "Prooroceşte asupra oaselor acestora şi le spune: Oase uscate,
ascultaţi cuvântul Domnului!
Iez.37:5. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh şi
veţi învia.
Iez.37:6. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în
voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul".
Iez.37:7. Proorocit-am deci cum mi se poruncise. şi când am proorocit, iată s-a făcut un vuiet şi o
mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa.
Iez.37:8. Şi am privit şi eu şi iată erau pe ele vine şi crescuse carne şi pielea le acoperea pe
deasupra, iar duh nu era în ele.
Iez.37:9. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, prooroceşte duhului, prooroceşte şi spune duhului:
Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii
aceştia şi vor învia!"
Iez.37:10. Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, şi a intrat în ei duhul şi au, înviat şi mulţime
multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor.
Iez.37:11. Şi mi-a zis iarăşi Domnul: "Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată ei
zic: "S-au uscat oasele noastre şi nădejdea noastră a pierit; suntem smulşi din rădăcină".
Iez.37:12. De aceea prooroceşte şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi deschide
mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi
duce în ţara lui Israel.
Iez.37:13. Astfel veţi şti că Eu sunt Domnul, când voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe
voi, poporul Meu, din mormintele voastre.
Iez.37:14. Şi voi pune în voi Duhul Meu şi veţi învia şi vă voi aşeza în ţara voastră şi veţi şti că Eu,
Domnul, am zis aceasta şi am făcut", zice Domnul.
Iez.37:15. Fost-a iarăşi către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
Iez.37:16. "Iar tu, fiul omului, ia-ţi un toiag şi scrie pe el: "Lui Iuda şi fiilor lui Israel, care sunt uniţi
cu el". şi să mai iei un toiag şi să scrii pe el: "Lui Iosif". Acesta este toiagul lui Efraim şi a
toată casa lui Israel, care este unită cu el.
Iez.37:17. Apoi să le apropii unul de altul încât ele să fie în mâna ta ca un singur toiag.
Iez.37:18. Iar când te vor întreba fiii poporului tău: "Nu ne vei tălmăci oare şi nouă ce înseamnă ceea
ce ai în mână?
Iez.37:19. Tu să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu voi lua toiagul lui Iosif, care este în
mâna lui Efraim şi a seminţiilor lui Israel unite cu el şi le voi împreuna cu toiagul lui Iuda şi
voi face din ele un singur toiag şi vor fi în mâna Mea una.
Iez.37:20. Când însă amândouă toiegele pe care vei scrie vor fi în mâna ta înaintea ochilor lor,
Iez.37:21. Atunci să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi lua pe fiii lui Israel din
mijlocul neamurilor, printre care se află, îi voi aduna din toate părţile şi-i voi aduce în ţara
lor;
Iez.37:22. Iar în ţara aceasta, pe munţii lui Israel, îi voi face un singur neam şi un singur rege va fi
peste toţi; nu vor mai fi două neamuri şi în viitor nu se vor mai împărţi în două regate;
Iez.37:23. Nu se vor mai pângări cu idolii lor, cu urâciunile lor şi cu toate păcatele lor. şi voi izbăvi de
toate fărădelegile pe care le-au săvârşit, îi voi curăţi şi vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi
Dumnezeul lor.
Iez.37:24. Iar robul Meu David va fi rege peste ei şi păstorul lor al tuturor, şi ei se vor purta după cum
cer poruncile Mele şi legile Mele le vor păzi şi le vor împlini.
Iez.37:25. Vor locui ţara pe care am dat-o Eu robului Meu Iacov, unde au trăit părinţii lor; acolo vor
locui ei şi copiii lor în veci; iar robul Meu David va fi peste ei rege în veac.
Iez.37:26. Voi încheia cu ei un legământ al păcii, legământ veşnic voi avea cu ei. Voi pune rânduială la
ei, îi voi înmulţi şi voi aşeza în mijlocul lor locaşul Meu pe veci.
Iez.37:27. Fi-va locaşul Meu la ei şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
Iez.37:28. Atunci vor şti popoarele că Eu sunt Domnul Care sfinţeşte pe Israel, când locaşul Meu va fi
veşnic în mijlocul lor".
CAP. 38
Proorocie împotriva lui Gog şi Magog.
Iez.38:2. "Fiul omului, întoarce-îi faţa spre Gog din ţara lui Magog, regele lui Roş, al lui Meşec şi al
lui Tubal; prooroceşte împotriva lor,
Iez.38:3. Şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva ta, Gog, rege al lui Roş
şi al lui Meşec şi al lui Tubal!
Iez.38:4. Te voi prinde, voi pune zăbale în fălcile tale şi te voi scoate pe tine şi toată oştirea ta, caii
şi toţi călăreţii strălucit îmbrăcaţi, ceată mare cu platoşe şi cu scuturi, toţi înarmaţi cu
săbii;
Iez.38:5. Şi cu ei voi scoate pe Perşi, pe Etiopieni şi pe Libieni, toţi cu scuturi şi coifuri;
121
Iez.38:6. Şi pe Gomer cu toate oştirile lui; casa lui Togarma din hotarele de la miazănoapte, cu toate
oştirile lui şi voi mai scoate şi alte multe popoare cu tine.
Iez.38:7. Găteşte-te şi fii gata, tu ai toată mulţimea ta strânsă împrejurul tău, şi fii căpetenia lor.
Iez.38:8. După zile multe tu vei primi porunci. În anii de pe urmă vei veni în ţara izbăvită de sabie,
ai cărei locuitori au fost adunaţi dintr-o mulţime de popoare, în munţii lui Israel, care au
fost mult timp pustiiţi. De când au fost despărţiţi de celelalte popoare, ei locuiesc toţi în
siguranţă.
Iez.38:9. Şi tu te vei ridica, cum se ridică furtuna şi te vei duce ca norul, ca să acoperi tara, tu şi
toată oastea ta şi multe popoare împreună cu tine.
Iez.38:10. Aşa zice Domnul Dumnezeu: n ziua aceea îţi vor veni gânduri în mintea ta şi vei face
planuri rele,
Iez.38:11. şi vei zice: "Mă voi ridica împotriva unei ţări fără apărare, voi merge împotriva oamenilor
paşnici care trăiesc în siguranţă, căci aceia toţi trăiesc în cetăţi fără ziduri şi n-au nici porţi,
nici zăvoare,
Iez.38:12. Ca să fac jaf şi să iau pradă, punând mâna pe ruinele locuite din nou şi pe poporul cel
adunat din mijlocul neamurilor, care creşte turme şi strânge averi şi care locuieşte în
mijlocul pământului".
Iez.38:13. Şeba, Dedan şi negustorii Tarsisului cu toţi puii de lei ai lor vor zice: "Ai venit tu oare ca să
faci jaf, ai adunat taberile tale, ca să faci pradă, să iei argint şi aur, să ridici dobitoace şi
avere şi să apuci pradă mare?"
Iez.38:14. De aceea, rosteşte proorocie, fiul omului, şi spune lui Gog: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu: Nu este aşa oare că în ziua când poporul Meu Israel va trăi în siguranţă, tu vei
porni la drum?
Iez.38:15. Şi vei pleca de la locul tău, din hotarele de la miazănoapte, tu şi multe popoare împreună
cu tine, toţi călări pe cai, tabără mare şi oştire nenumărată?
Iez.38:16. Şi te vei ridica împotriva poporului Meu, împotriva lui Israel, ca un nor care acoperă
pământul; aceasta va fi în zilele cele de pe urmă când te voi aduce împotriva ţării Mele, ca
popoarele să Mă cunoască pe Mine, când Eu voi fi arătat sfinţenia Mea înaintea ochilor lor,
asupra ta, o, Gog!
Iez.38:17. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Nu eşti tu, oare, acelaşi despre care am grăit Eu în zilele cele
de demult prin robii Mei, proorocii lui Israel, care au proorocit în vremurile acelea că te voi
aduce împotriva lor?
Iez.38:18. Şi în ziua aceea, când Gog va veni împotriva ţării lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, mânia
Mea se va aprinde pe faţa Mea.
Iez.38:19. Şi în zelul Meu, în văpaia urgiei Mele am zis: Cu adevărat în ziua aceea va fi un mare
cutremur în ţara lui Israel.
Iez.38:20. Atunci vor tremura înaintea Mea peştii mării şi păsările cerului, fiarele câmpului şi toate
târâtoarele care se târăsc pe pământ şi toţi oamenii care sunt pe fata pământului; şi se
vor prăbuşi munţii, stâncile se vor dărâma şi toate zidurile vor cădea la pământ.
Iez.38:21. Prin toţi munţii Mei voi chema sabia împotriva lui, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecărui
om va fi împotriva fratelui său.
Iez.38:22. Şi îl voi pedepsi cu ciumă şi vărsare de sânge; voi vărsa asupra lui şi a taberilor lui şi
asupra multor popoare care sunt cu el, ploaie potopitoare şi grindină de piatră, foc şi
pucioasă;
Iez.38:23. Voi arăta slava Mea şi sfinţenia Mea şi Mă voi arăta înaintea ochilor multor popoare şi vor
şti că Eu sunt Domnul".
CAP. 39
Urmarea proorociei contra lui Gog şi Magog.
Iez.39:1. "Iar tu, fiul omului, rosteşte proorocie împotriva lui Gog şi spune: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva ta, Gog, prinţul lui Roş, al lui Meşec şi al lui `Tubal!
Iez.39:2. Te voi ademeni şi te voi trage, te voi scoate din hotarele de la miazănoapte şi te voi aduce
în munţii lui Israel.
Iez.39:3. Acolo voi scoate aurul tău din mâna stângă a ta şi voi arunca săgeţile tale din mâna
dreaptă a ta.
Iez.39:4. Cădea-vei în munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale şi popoarele cele ce sunt cu tine; şi te
voi da spre mâncare la tot felul de păsări de pradă şi fiarelor câmpului.
Iez.39:5. Cădea-vei în câmp deschis, căci Eu am spus acestea", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.39:6. "Şi voi trimite foc în pământul lui Magog şi asupra locuitorilor insulelor, care trăiesc fără
grijă şi vor şti că Eu sunt Domnul.
Iez.39:7. Voi arăta numele Meu cel sfânt poporului Meu Israel şi nu voi mai lăsa de acum să se
necinstească sfânt numele Meu şi vor şti neamurile că Eu sunt Domnul cel sfânt în Israel.
Iez.39:8. Iată, aceasta va veni şi se va împlini, zice Domnul Dumnezeu; aceasta este ziua aceea de
care am grăit Eu.
Iez.39:9. Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi şi vor aprinde foc, vor arde armele, scuturile,
pavezele, arcurile, săgeţile; lăncile şi suliţele; şapte ani le vor arde.
Iez.39:10. Nu vor aduce lemne din câmp, nici nu var tăia din pădure, ci vor arde numai arme; vor
jefui pe jefuitorii lor şi vor prăda pe prădătorii for, zice Domnul Dumnezeu.
122
Iez.39:11. În ziua aceea voi da lui Gog loc de mormânt, în Israel, valea trecătorilor, la răsărit de
Marea Moartă şi mormântul acela va împiedica pe trecători; acolo vor îngropa pe Gog şi
toată tabăra lui şi vor numi valea aceea Valea taberei lui Gog.
Iez.39:12. Şapte luni îi va îngropa casa lui Israel, ca să cureţe ţara.
Iez.39:13. Tot poporul ţării îi va îngropa şi va fi vestită la ei ziua în care Mă voi preaslăvi, zice Domnul
Dumnezeu;
Iez.39:14. Apoi se vor ridica oameni care să cutreiere necontenit ţara şi cu ajutorul trecătorilor să
îngroape pe cei ce au rămas pe faţa pământului, ca să cureţe ţara; iar după trecerea a
şapte luni, vor începe să facă cercetări.
Iez.39:15. Şi când cineva din cei ce cutreieră ţara va vedea os de om, va pune semn lângă el până ce
groparii îl vor îngropa în Valea taberei lui Gog.
Iez.39:16. Numele cetăţii va fi Hamona (cimitir). Şi aşa vor curăţi ei ţara".
Iez.39:17. "Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iar tu, fiul omului, spune la tot felul de păsări şi tuturor
fiarelor câmpului: "Adunaţi-vă şi mergeţi din toate părţile, adunaţi-vă la jertfa Mea, pe
care o voi junghia Eu pentru voi, la jertfa cea mare din munţii lui Israel şi veţi mânca acolo
carne şi veţi bea sânge.
Iez.39:18. Carnea războinicilor o veţi mânca şi veţi bea sângele căpeteniilor pământului, al berbecilor,
al mieilor, al ţapilor, al viţeilor şi al tuturor celor îngrăşaţi din Vasan;
Iez.39:19. Veţi mânca grăsime până vă veţi sătura şi veţi bea sânge până vă veţi îmbăta din jertfa
Mea, pe care o voi junghia pentru voi.
Iez.39:20. şi vă veţi sătura la masa Mea de cai şi de călăreţi, de războinici şi de tot felul de ostaşi,
Iez.39:21. Voi arăta slava Mea între neamuri, şi toate neamurile vor vedea judecata Mea, pe care o
voi săvârşi Eu, şi mâna Mea, pe care o voi pune asupra lor.
Iez.39:22. Atunci va şti casa lui Israel că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, din ziua de astăzi înainte.
Iez.39:23. Popoarele de asemenea vor cunoaşte că neamul lui Israel a fost dus în robie pentru
nedreptatea lui; pentru că ei s-au purtat cu necredincioşie înaintea Mea, am ascuns Eu
faţa şi i-am dat pe mâna vrăjmaşilor lor şi au căzut ei cu toţii de sabie;
Iez.39:24. Pentru necurăţiile lor şi pentru fărădelegile lor am făcut Eu aceasta cu ei şi Mi-am ascuns
Eu faţa de la dânşii.
Iez.39:25. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Acum voi întoarce prizonierii lui Iacov, Mă voi îndura
de toată casa lui Israel şi voi fi zelos pentru numele Meu cel sfânt.
Iez.39:26. Ei vor uita ocara lor şi toate nelegiuirile lor pe care le-au făcut înaintea Mea, când vor trăi
în ţara lor în siguranţă şi nimeni nu-i va tulbura.
Iez.39:27. Când îi voi întoarce dintre popoare şi-i voi aduna dintre ţările vrăjmaşilor lor şi-Mi voi arăta
în ei sfinţenia Mea înaintea ochilor a multor neamuri.
Iez.39:28. Atunci vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, când, după ce i-am risipit printre popoare,
iarăşi îi voi aduna în ţara lor şi nu voi mai lăsa acolo nici unul din ei.
Iez.39:29. Şi nu voi mai ascunde de ei faţa Mea pentru că voi revărsa duhul Meu asupra casei lui
Israel, zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 40
Vedenia zidirii templului.
Iez.40:1. În anul al douăzeci şi cincilea după robirea noastră, la începutul anului, în ziua a zecea a
lunii, la paisprezece ani după dărâmarea cetăţii Ierusalimului , tocmai în ziua aceea a fost
mâna Domnului peste mine şi m-a dus în ţara lui Israel.
Iez.40:2. Dar am fost dus acolo în nişte vedenii dumnezeieşti şi am fost aşezat pe un munte foarte
înalt. Pe acest munte, pe partea lui de miazăzi, era un fel de ziduri de cetate.
Iez.40:3. Am fost dus acolo şi iată era un om, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea aramei
strălucitoare, el avea în mână o sfoară de in şi o prăjină de măsurat şi stătea la poartă.
Iez.40:4. Omul acela mi-a zis: "Fiul omului, priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale ş ia aminte
la toate câte am să-ţi arăt, căci de aceea ai fost tu adus aici, ca să-ţi arăt acestea. Să
vesteşti casei lui Israel tot ce vei vedea".
Iez.40:5. Iată, un zid înconjura templul pe dinafară de jur împrejur şi în mâna omului aceluia era o
prăjină de măsurat, lungă de şase coţi, socotind cotul cât lungimea mâinii de la cot în jos,
cu palmă cu tot. Omul acela a măsurat zidul şi era gros de o prăjină şi înalt tot de o
prăjină.
Iez.40:6. Apoi a mers la poarta cea cu faţa spre răsărit, se urcă pe cele şapte trepte ale ei şi găsi
terasa ei lată de o prăjină şi terasa cea dinăuntru lată tot de o prăjină.
Iez.40:7. Fiecare din odăile laterale avea lungimea de o prăjină şi lăţimea tot de o prăjină, iar tinda
dintre odăi era de cinci coţi.
Iez.40:8. Apoi a măsurat pridvorul porţii dinăuntru, şi era de o prăjină.
Iez.40:9. Iar pridvorul celălalt a avut la măsurătoare opt coţi şi stâlpii câte doi coţi. Acest pridvor era
la poartă, înăuntru, spre templu.
Iez.40:10. Odăi de pază la porţile dinspre răsărit erau trei de o parte şi trei de cealaltă parte; tustrele
aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi măsură aveau şi stâlpii de o parte şi de cealaltă.
Iez.40:11. A măsurat apoi deschizătura porţii şi a găsit zece coţi lăţime şi treisprezece coţi lungime.
Iez.40:12. Dinaintea odăilor de pază era o prispă de un cot şi la cele de dincolo o prispă tot de un cot.
Odăile de dincoace aveau şase coţi şi tot şase coţi aveau şi odăile de dincolo.
123
Iez.40:13. Apoi a măsurat el faţa porţii, de la acoperişul unei camere până la acoperişul celeilalte,
douăzeci şi cinci de coţi în lăţime. Uşile camerelor erau faţă în faţă.
Iez.40:14. La măsurarea pridvorului a măsurat douăzeci de coţi; dinaintea pridvorului era o curte, în
faţa porţii.
Iez.40:15. De la faţa de dinafară a porţii până la faţa ei dinăuntru erau cincizeci de coţi.
Iez.40:16. Odăile de pază aveau ferestre cu gratii; asemenea ferestre erau şi printre stâlpi, spre
poartă de jur împrejur. Iar pe stâlpi erau săpate ramuri de finic.
Iez.40:17. Apoi m-a dus omul acela în curtea cea din afară şl iată acolo erau camere şi împrejurul
curţii era făcut caldarâm de piatră. Pe acel caldarâm erau treizeci de camere.
Iez.40:18. Caldarâmul acesta era pe laturile porţii, e răspunzând lungimii lor. Acest caldarâm era mai
jos.
Iez.40:19. A măsurat apoi lăţimea, de la poarta de jos până la marginea de afară a curţii lăuntrice, o
sută de coţi.
Iez.40:20. Apoi m-a dus spre miazănoapte şi iată, era şi acolo o poartă la curtea cea de la margine,
care dădea spre miazănoapte şi a măsurat clădirea porţii cât e de lungă şi de lată;
Iez.40:21. Camerele de pe laturile ei şi prispele ei, trei de o parte şi trei de alta, stâlpii ei erau de
măsura celor de la poarta cea dinspre răsărit; lungimea clădirii porţii, cincizeci de coţi şi
lăţimea, douăzeci şi cinci de coţi.
Iez.40:22. Ferestrele ei, prispele ei şi palmierii ei erau ca şi la poarta care dădea spre răsărit; la ea
duc şapte trepte şi înaintea ei are pridvor.
Iez.40:23. Dinaintea ei, în curtea cea dinăuntru, este o poartă care dă spre miazănoapte, ca şi cea
care dă spre răsărit. Şi a măsurat de la poarta curţii de la margine până la poarta curţii
dinăuntru şi a găsit o sută de coţi.
Iez.40:24. După aceea m-a dus spre miazăzi, unde era poarta de miazăzi; şi a măsurat-o pe ea,
stâlpii şi pridvorul; şi aveau aceeaşi măsură.
Iez.40:25. Ferestrele camerelor şi ale pridvorului erau la fel cu ferestrele clădirilor celorlalte două
porţi; lungimea era de cincizeci de coţi şi lăţimea de douăzeci şi cinci de coţi.
Iez.40:26. Scara dinaintea ei era cu şapte trepte şi avea înaintea ei pridvor; şi palmierii de podoabă
erau unul pe un stâlp şi altul pe alt stâlp de la intrare.
Iez.40:27. Şi în fala ei se afla poarta curţii celei dinăuntru. A măsurat de la poarta de miazăzi până la
poarta curţii celei dinăuntru o sută de coţi.
Iez.40:28. Apoi m-a dus pe poarta de miazăzi în curtea cea dinăuntru; şi a măsurat el poarta cea
dinspre miazăzi şi a găsit aceeaşi măsură.
Iez.40:29. Camerele ei de pe laturi, stâlpii ei şi pridvorul ei aveau aceeaşi măsură. Împrejur, la
camere şi la pridvor avea ferestre; lungimea era de cincizeci de coţi şi lăţimea de douăzeci
şi cinci de coji.
Iez.40:30. Împrejur avea coridor lung de douăzeci şi cinci de coţi şi lat de cinci.
Iez.40:31. Spre curtea cea de la margine, avea şi pridvor; pe stâlpii ei erau palmieri săpaţi, iar scara
dinaintea ei era cu opt trepte.
Iez.40:32. Apoi m-a dus la poarta cea dinspre răsărit a curţii celei dinăuntru şi a măsurat-o şi a găsit
aceeaşi măsură.
Iez.40:33. Camerele ei cele de pe laturi, stâlpii ei şi pridvorul ei erau de aceeaşi măsură. Împrejur
avea ferestre la camere şi la pridvor. Lungimea ei era de cincizeci de coţi şi lăţimea de
douăzeci şi cinci de coţi.
Iez.40:34. Pridvorul ei era spre curtea cea de la margine şi avea palmieri săpaţi pe stâlpii ei de o
parte şi de alta a intrării; iar scara ei avea opt trepte.
Iez.40:35. După aceea m-a dus la poarta cea dinspre miazănoapte şi a măsurat-o şi a găsit aceeaşi
măsură.
Iez.40:36. Ea avea camere pe de lături, stâlpi, pridvor şi ferestre pe din afară; în lungime avea
cincizeci de coli, iar în lăţime douăzeci şi cinci de coli.
Iez.40:37. Pridvorul ei era spre curtea cea de la margine şi palmieri avea şi pe unul şi pe altul din
stâlpii de la intrare; iar scara ei avea opt trepte.
Iez.40:38. Mai era o cameră care se deschidea spre pridvorul porţii; acolo se spăla jertfa arderii de
tot.
Iez.40:39. Iar în pridvorul porţii erau două mese de o parte a intrării şi două mese de cealaltă parte,
pe care se tăiau jertfele arderii de tot, jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină.
Iez.40:40. Pe latura din afară a pridvorului, spre răsărit, aproape de intrarea porţii celei dinspre
miazănoapte, se aflau două mese şi pe cealaltă latură a pridvorului, spre apus, se aflau iar
două mese.
Iez.40:41. Aşadar erau patru mese de o parte şi patru mese de cealaltă parte; în total opt mese, pe
care se tăiau jertfele.
Iez.40:42. Patru mese, pentru pregătirea arderilor de tot, erau de piatră cioplită, lungi de un cot şi
jumătate şi late de un cot şi jumătate şi înalte de un cot. Pe ele se puneau uneltele de
junghiat, arderile de tot şi jertfele celelalte.
Iez.40:43. Pe margine, de jur împrejur mesele aveau un pervaz din ele, înalt de un lat de mână; iar
deasupra meselor era acoperământul, ca să le apere de ploaie şi de căldură.
Iez.40:44. În curtea cea dinăuntru, în partea din afară a clădirilor porţilor, erau două camere pentru
cântăreţi: una pe latura clădirii porţii dinspre miazănoapte, cu faţa spre miazăzi, iar
cealaltă pe latura clădirii porţii celei de miazăzi, cu faţa spre miazănoapte.
124
Iez.40:45. Şi mi-a zis bărbatul acela: Camera aceasta, cu faţa spre miazăzi, este pentru preoţi care
veghează la paza templului;
Iez.40:46. Iar camera cea cu faţa spre miazănoapte este pentru preoţii care fac slujba la altar; aceştia
sunt fiii lui Ţadoc, singurii dintre fiii lui Levi care se apropie de Domnul ca să-I slujească.
Iez.40:47. Apoi a măsurat curtea şi a găsit o sută de coţi în lungime şi o sută de coţi în lăţime; ea era
în patru colţuri, iar în faţa templului se ridica altarul.
Iez.40:48. Apoi m-a dus în pridvorul templului, a măsurat stâlpi pridvorului şi a găsit cinci coţi de o
parte şi cinci coţi de cealaltă parte, de la ţâţânile uşilor până în pereţi trei coţi de o parte şi
trei coţi de altă parte.
Iez.40:49. Lungimea pridvorului era de unsprezece coţi şi lăţimea de douăzeci de coţi. La el suia o
scară cu zece trepte. Şi lângă stâlpi erau coloane: una de o parte şi alta de altă parte a
intrării.
CAP. 41
Rânduiala zidirii templului
Iez.41:1. După aceea m-a dus în templu, a măsurat stâlpii şi a găsit şase coţi în lăţime de o parte şi
şase coţi de cealaltă parte; aceasta era lărgimea cortului adunării.
Iez.41:2. Lărgimea uşii era de zece coţi şi de amândouă părţile uşii câte cinci coţi. A măsurat apoi
lungimea templului şi a găsit-o de patruzeci de coţi, iar lăţimea de douăzeci de coti.
Iez.41:3. A mers înăuntrul templului şi a măsurat stâlpii de la uşă şi i-a găsit de doi coţi, iar uşa de
şase coţi; de la ţâţânile uşii până în perete a găsit şapte coţi de o parte şi şapte coţi de
cealaltă parte.
Iez.41:4. A măsurat locaşul şi a găsit douăzeci de coţi în lungime, douăzeci de coţi în lăţime şi mi-a
zis: "Aceasta este Sfânta Sfintelor".
Iez.41:5. Apoi a măsurat peretele templului şi l-a găsit gros de şase coţi; lăţimea camerelor de pe
laturile templului de jur împrejur a găsit-o de patru coţi.
Iez.41:6. În jurul templului sunt trei rânduri de câte treizeci de camere, cameră lângă cameră. Ele
intră într-un zid, care este făcut împrejurul templului anume pentru aceste camere, ca ele
să fie întărite, dar de peretele templului nu se ating.
Iez.41:7. Camerele cu cât sunt mai sus, cu atât sunt mai încăpătoare, subţiindu-se peretele. Din
camerele de jos te urci la cele din mijloc şi de la cele din mijloc la cele de sus; suişul este
învârtit, căci te sui pe o scară în chipul melcului.
Iez.41:8. Şi am văzut un caldarâm înalt împrejurul templului, care slujea de temelie pentru
camerele laterale, care avea lăţimea de o prăjină întreagă, adică de sase coti mari.
Iez.41:9. Grosimea zidului camerelor laterale, care ieşeau în afară, era de cinci coţi, iar lângă
camerele laterale era un loc gol.
Iez.41:10. Locul gol dintre camerele laterale ale templului şi dintre camerele dimprejurul curţii
templului are o lăţime de douăzeci de coţi de jur împrejur.
Iez.41:11. Uşile camerelor laterale dădeau într-un loc deschis, o uşă în partea de miazănoapte, iar
altă uşă în partea de miazăzi; iar lăţimea locului deschis era de cinci coţi.
Iez.41:12. Clădirea de dinaintea locului deschis din partea de apus avea o lăţime de şaptezeci do coţi;
zidul acestei clădiri era de cinci coţi de jur împrejur, iar lungimea ei era de nouăzeci de
coţi.
Iez.41:13. A măsurat templul; el avea o sută de coţi în lungime; locul liber, clădirea de la apus şi
zidurile lui de asemenea aveau o lungime de o sută de coti.
Iez.41:14. Lăţimea feţei templului şi curtea din partea dinspre răsărit era de o sută de coţi.
Iez.41:15. Apoi a măsurat lungimea clădirii din faţa locului liber din spatele templului cu camerele
laterale de o parte şi de alta a lui şi avea o sută de coţi.
Iez.41:16. Uşorii uşilor şi ai ferestrelor cu gratii, camerele laterale din cele trei caturi, pe jos şi de jos
până Ia ferestre, de jur împrejur erau căptuşite cu lemn. Ferestrele erau închise.
Iez.41:17. Până la înălţimea uşilor, tot peretele, atât la despărţitura cea mai dinăuntru, cât şi la cea
mai din afară, de jur împrejur, înăuntru şi pe afară, era împodobit cu chipuri săpate cu
anumită măsură;
Iez.41:18. Şi anume, erau săpaţi heruvimi şi palmieri, astfel: între fiecare doi heruvimi un palmier şi
fiecare heruvim avea două feţe.
Iez.41:19. Heruvimul într-o parte avea o faţă de om, întoarsă spre un palmier , şi în cealaltă parte
avea o faţă de leu, întoarsă spre alt palmier . Aşa erau făcute chipuri în tot templul şi
împrejur.
Iez.41:20. De jos până la înălţimea uşilor erau sculptaţi heruvimi şi palmieri ca şi pe pereţii
templului.
Iez.41:21. În templu, uşorii uşilor erau în patru muchii. Iar în faţa Sfintei Sfintelor se vedea un fel de
altar de lemn.
Iez.41:22. Altarul era de lemn, înalt de trei coţi şi lung de doi coţi; şi coarnele lui şi postamentul lui şi
pereţii lui erau de lemn. Şi mi-a zis bărbatul acela: Aceasta este masa cea de dinaintea
Domnului.
Iez.41:23. Sfânta Sfintelor avea două uşi şi Sfânta avea două uşi.
Iez.41:24. Fiecare din acele două uşi avea câte două canaturi, care se deschideau într-o parte şi în
alta, căci două canaturi erau la o uşă şi două la cealaltă uşă.
125
Iez.41:25. Şi pe ele, pe uşile templului, erau sculptaţi heruvimi şi palmieri, ca şi pe pereţi. Iar în faţa
pridvorului, afară, era o pardoseală de lemn.
Iez.41:26. Pe o latură şi pe alta a pridvorului erau ferestre cu gratii şi chipuri de palmieri; asemenea
erau şi în camerele laterale şi pe căptuşeala de lemn.
CAP. 42
Împrejurimile templului
Iez.42:1. După aceea m-a scos spre curtea cea din afară spre miazănoapte şi m-a dus la camerele
din faţa curţii, din faţa clădirii, spre miazănoapte,
Iez.42:2. La acel loc care este spre poarta de miazănoapte a curţii dinăuntru şi care are în lungime o
sută de coţi, iar în lăţime cincizeci de coţi;
Iez.42:3. Adică în dreptul locului de douăzeci de coţi al curţii dinăuntrul şi în dreptul caldarâmului
curţii din afară, unde era o galerie cu trei rânduri în faţa altei galerii cu trei rânduri.
Iez.42:4. Pe dinaintea camerelor era un loc de trecere de zece coţi lat şi de o sută de coţi lung. Uşile
erau spre miazănoapte.
Iez.42:5. Camerele cele de sus erau mai strâmte decât cele de jos şi cele de la mijloc ale clădirii,
pentru că galeriile le răpeau o parte din întinderea lor.
Iez.42:6. Ele aveau trei caturi, dar nu aveau stâlpi ca în curte. De aceea, plecând de la pământ,
camerele de sus erau mai strâmte decât cele de jos şi decât cele de la mijloc.
Iez.42:7. Zidul din afară, paralel cu camerele, dinspre curtea cea din afară, din faţa camerelor, avea
în lungime cincizeci de coţi,
Iez.42:8. Pentru că şi camerele dinspre curtea cea din afară aveau o lungime tot numai de cincizeci
de coţi. Şi aceste două clădiri care erau în dreptul templului aveau o sută de coţi.
Iez.42:9. Iar de jos, intrarea la aceste camere era dinspre răsărit, cum veneai din curtea cea din
afară.
Iez.42:10. Se aflau de asemenea camere şi în lungul zidului curţii dinăuntru, din partea dinspre
miazăzi, în faţa curţii şi a clădirii templului;
Iez.42:11. Dinaintea lor era un loc de trecere întocmai ca şi la camerele cele dinspre miazănoapte şi
avea aceeaşi lungime ca şi acelea şi aceeaşi lăţime; toate ieşirile lor, întocmirea lor şi uşile
lor erau la fel;
Iez.42:12. Tot aşa era şi cu uşile camerelor de la miazăzi. Apoi era o uşă de la capătul locului de
trecere, ce mergea de-a lungul zidului drept spre răsărit.
Iez.42:13. Şi mi-a zis bărbatul acela: "Camerele dinspre miazănoapte şi camerele dinspre miazăzi,
care sunt în faţa curţii, sunt camere sfinte, în care preoţii care se apropie de Domnul
mănâncă cele mai sfinte jertfe; tot acolo pun ei cele mai sfinte jertfe şi prinosul de pâine,
jertfă pentru păcat şi jertfă pentru vină, căci acesta este loc sfânt.
Iez.42:14. Când preoţii intră acolo, nu se cuvine să iasă din acest loc sfânt în curtea cea din afară,
până nu lasă acolo hainele lor cu care au fost îmbrăcaţi la slujbă, că acestea sunt sfinţite;
ei trebuie să se îmbrace cu alte haine şi numai după aceea să iasă la popor.
Iez.42:15. După ce a isprăvit el de măsurat templul şi curţile cele dinăuntrul zidurilor, m-a scos pe
poarta dinspre răsărit şi a început să măsoare împrejur.
Iez.42:16. Şi a măsurat latura cea dinspre răsărit cu prăjina de măsurat şi a găsit în total cinci sute de
coţi.
Iez.42:17. Pe latura de miazănoapte cu aceeaşi prăjină a măsurat cinci sute de coţi.
Iez.42:18. Pe latura de miazăzi a măsurat cu prăjina de măsurat tot cinci sute de coţi.
Iez.42:19. Apoi, apucând pe latura de apus, a măsurat cu prăjina de măsurat cinci sute de coţi.
Iez.42:20. A măsurat în cele patru laturi zidul de jur împrejurul locaşului sfânt; lungimea era de cinci
sute de coţi şi lăţimea de cinci sute de coţi; zidul acesta despărţea locul sfânt de cel ce nu
este sfânt.
CAP. 43
Vedenia slavei lui Dumnezeu.
Iez.43:1. Apoi m-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit.
Iez.43:2. Şi iată slava Dumnezeului lui Israel venea dinspre răsărit; glasul Lui era ca glasul de ape
multe şi pământul strălucea de slava Lui.
Iez.43:3. Vedenia aceasta era ca aceea pe care o văzusem mai înainte, tocmai ca aceea pe care o
văzusem când am venit să vestesc pieirea cetăţii; vedenia aceasta era asemenea vedeniei
pe care o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ.
Iez.43:4. Şi slava Domnului a intrat în templu pe poarta care este cu faţa spre răsărit.
Iez.43:5. Şi m-a ridicat Duhul şi m-a dus în curtea cea dinăuntru şi iată slava Domnului umplea tot
templul.
Iez.43:6. Şi am auzit pe Cineva Care-mi grăia din templu, iar bărbatul acela de mai înainte stătea
lângă mine.
Iez.43:7. Şi mi-a zis glasul: "Fiul omului, acesta este locul tronului Meu şi locul pe care-Mi pun
tălpile picioarelor Mele, unde voi locui veşnic în mijlocul fiilor lui Israel; casa lui Israel nu
va mai întina numele Meu cel sfânt, nici ea, nici regii ei, prin desfrânările lor, prin
cadavrele regilor lor, cu locurile lor înalte.
126
Iez.43:8. El îşi puneau pragurile lor lângă pragurile Mele şi ţâţânile uşilor lor lângă ţâţânile uşilor
Mele, încât un singur perete era între Mine şi ei, şi întinau numele Meu cel sfânt cu
urâciunile lor pe care le făceau, şi de aceea i-am pierdut întru mânia Mea.
Iez.43:9. Iar acum ei vor depărta de la Mine desfrânările lor şi trupurile moarte ale regilor lor şi Eu
voi locui în mijlocul lor în veci.
Iez.43:10. Iar tu, fiul omului, descrie casei lui Israel acest templu, ca să se ruşineze ei de fărădelegile
lor şi să-i măsoare planul.
Iez.43:11. Dacă ei se vor ruşina de toate acelea câte au făcut, atunci să le arăţi chipul templului şi
planul lui, ieşirile lui şi intrările lui şi forma lui şi toate întocmirile lui, toate formele lui şi
toate legile lui; pune toate acestea în scris înaintea ochilor lor, ca ei să vadă forma lui şi
toate întocmirile lui şi să le urmeze întocmai.
Iez.43:12. Iată acum legea templului: pe vârful muntelui tot locul care îl înconjoară este locul cel mai
sfânt. Aceasta este legea templului.
Iez.43:13. Iată măsurile jertfelnicului în coţi, socotind drept cot braţul de la cot în jos, împreună cu
palma: soclul de jos al lui era înalt de un cot şi lat tot de un cot; iar brâul, care-l încingea
pe margine, avea o palmă în lăţime. Acesta era soclul jertfelnicului.
Iez.43:14. Pe soclu, care era la pământ, se înălţa un fundament mic, care mergea ca un fel de prispă
de jur împrejurul jertfelnicului, înaltă de doi coţi şi lată de un cot. Pe fundamentul mic se
înălţa fundamentul mare, care iarăşi încingea jertfelnicul ca o prispă înaltă de patru coţi şi
lată de un cot.
Iez.43:15. Pe fundamentul mare se înălţa însuşi jertfelnicul, înalt de patru coţi; şi din jertfelnic se
ridicau patru coarne.
Iez.43:16. Jertfelnicul avea doisprezece coţi înălţime şi doisprezece coţi în lungime. El era în patru
colţuri, având toate cele patru laturi ale sale deopotrivă de lungi.
Iez.43:17. Iar faţa soclului jertfelnicului era de paisprezece coţi în lungime şi de paisprezece coţi
înălţime şi împrejurul ei avea un brâu de o jumătate de cot. Soclul de pus împrejur era lat
de un cot, iar scara de suit la jertfelnic era în partea de răsărit.
Iez.43:18. Apoi mi-a zis bărbatul acela: "Fiul omului, aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată rânduielile
jertfelnicului pentru ziua când va fi el făcut, ca să se aducă pe el arderi de tot şi ca să fie
stropit cu sânge.
Iez.43:19. Preoţilor din tribul lui Levi, care sunt din neamul lui Sadoc şi care se apropie de Mine ca să-
Mi slujească, dă-le, zice Domnul Dumnezeu, un viţel din cireada de boi ca jertfă pentru
păcat;
Iez.43:20. Şi să iei sângele lui şi să stropeşti cele patru coarne ale jertfelnicului şi pe cele patru colţuri
ale soclului lui şi brâul cel dimprejur şi astfel să-l cureţi şi să-l sfinţeşti.
Iez.43:21. Apoi ia viţelul cel de jertfă pentru păcat şi arde-l la locul rânduit al templului, dar afară din
locul cel sfânt.
Iez.43:22. Iar a doua zi, ca jertfă pentru păcat, să aduci din turma de capre un ţap fără meteahnă şi
să cureţi jertfelnicul tot aşa, cum l-aţi curăţit cu viţelul.
Iez.43:23. Iar după ce vei isprăvi curăţirea, ia din cireada de boi un viţel fără meteahnă şi din turma
de oi un berbec fără meteahnă,
Iez.43:24. Şi-i adu înaintea Domnului; preoţii să arunce asupra lor sare şi să-i înalţe ardere de tot
Domnului.
Iez.43:25. Şapte zile se aduce jertfă pentru păcat câte un ţap pe zi; de asemenea să se aducă jertfă
câte un viţel din cireada de boi şi câte un berbec din turma de oi, fără meteahnă.
Iez.43:26. Şapte zile să facă ispăşire pentru jertfelnic, să-l cureţe şi să-l sfinţească.
Iez.43:27. Iar după sfârşitul acestor zile, în ziua a opta şi mai departe, preoţii vor înălţa, pe jertfelnic,
arderile de tot ale voastre şi jertfele de împăcare şi Eu Mă voi milostivi spre voi", zice
Domnul Dumnezeu.
CAP. 44
Portul şi cumpătarea preoţilor.
Iez.44:1. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi
aceasta era închisă.
Iez.44:2. Şi mi-a zis Domnul: "Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va
intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă.
Iez.44:3. Cât priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe
calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi".
Iez.44:4. După aceea m-a dus pe calea porţii de la miazănoapte, în faţa templului, şi am privit, şi
iată slava Domnului umplea templul Domnului, şi am căzut cu faţa la pământ.
Iez.44:5. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, pleacă-ţi inima ta, priveşte cu ochii tăi şi ascultă cu
urechile tale toate câte-ţi voi grăi despre toate aşezămintele templului Domnului şi despre
toate legile ei. Uită-te cu băgare de seamă la intrarea templului şi la toate ieşirile din
locaşul cel sfânt.
Iez.44:6. Şi spune casei celei răzvrătite a lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Destul vouă,
casa lui Israel, cu toate urâciunile voastre;
Iez.44:7. Că aţi băgat înăuntru fii străini, netăiaţi împrejur la inimă şi netăiaţi împrejur la trup, ca să
stea în locaşul Meu cel sfânt şi să spurce templul Meu; aţi adus pâinea Mea, grăsimea şi
sângele şi aţi stricat legământul Meu cu tot felul de urâciuni de ale voastre.
127
Iez.44:8. Voi n-aţi făcut slujba Mea în templu, ci i-aţi pus pe ei să îndeplinească slujba voastră în
templul Meu în locul vostru".
Iez.44:9. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Nici un fiu străin, netăiat împrejur ia inimă şi netăiat
împrejur la trup, nu trebuie să intre în locaşul Meu cel sfânt, nici chiar acel fiu care
locuieşte în mijlocul fiilor lui Israel.
Iez.44:10. Chiar şi leviţii, care s-au depărtat de Mine în timpul rătăcirii lui Israel pentru a-şi urma
idolii lor, îşi vor purta greutatea păcatului lor.
Iez.44:11. Ei vor sluji în templul Meu ca străjeri la porţile templului şi făcând slujba templului; ei vor
junghia pentru popor arderi de tot şi alte jertfe şi vor sta înaintea lui ca să-i slujească.
Iez.44:12. Pentru că ei au slujit înaintea idolilor lui şi au fost pentru casa lui Israel sminteală şi au
dus-o la necredinţă, Mi-am ridicat mâna împotriva lor, zice Domnul Dumnezeu, şi îşi vor
lua pedeapsa pentru vinovăţia lor.
Iez.44:13. Ei nu se vor apropia de Mine ca să slujească înaintea Mea; nu se vor apropia de lucrurile
Mele cele sfinte, nici de Sfânta Sfintelor, ci vor purta asupra lor necinstea şi urâciunile lor,
pe care le-au făcut.
Iez.44:14. Îi voi face străjeri la templu, să facă slujba lui, şi tot ce trebuie făcut la el.
Iez.44:15. Iar preoţii din seminţia lui Levi, fiii lui Sadoc, care în vremea abaterii de la Mine a fiilor lui
Israel au îndeplinit slujirea Mea în locaşul Meu cel sfânt, aceia se vor apropia de Mine, ca
să-Mi slujească şi vor sta înaintea feţei Mele, ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice
Domnul Dumnezeu.
Iez.44:16. Ei vor intra în locaşul Meu cel sfânt şi se vor apropia de masa Mea, ca să-Mi slujească; ei
vor îndeplini slujirea Mea.
Iez.44:17. Când vor veni la poarta curţii dinăuntru, atunci se vor îmbrăca în haine de în, iar haine de
lână nu trebuie să aibă pe ei în timpul slujbei lor în porţile curţii dinăuntru şi în templu.
Iez.44:18. Turbanele de pe capetele lor trebuie să fie tot de în; hainele cele de pe dedesubt de pe
coapsele lor să fie de asemenea de în. Ei nu trebuie să se încingă, ca să nu transpire.
Iez.44:19. Iar când va trebui să iasă în curtea cea de la margine, la popor, atunci trebuie să dezbrace
hainele lor cu care au slujit şi să le lase în camerele cele sfinţite şi să se îmbrace "u alte
haine, ca să nu se atingă de popor cu hainele lor cele sfinţite.
Iez.44:20. Capetele lor nu trebuie să şi le radă, dar nici părul să nu-şi lase să crească, ci să-şi tundă
neapărat capul.
Iez.44:21. Vin nu trebuie să bea nici un preot când are să intre în curtea cea dinăuntru;
Iez.44:22. Nici văduvă, nici despărţită de bărbat nu trebuie să ia ei de femeie, ci pot să ia numai fată
din neamul casei lui Israel şi văduvă care a rămas în văduvie după moartea unui preot.
Iez.44:23. Ei trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să le
lămurească ce este curat şi ce este necurat.
Iez.44:24. În pricinile nehotărâte, ei trebuie să ia parte la judecată şi vor judeca după aşezămintele
Mele şi legile Mele vor păzi şi toate rânduielile Mele cele pentru sărbătorile Mele şi pentru
zilele Mele de odihnă le vor păzi cu sfinţenie.
Iez.44:25. De omul mort nimeni din ei nu trebuie să se apropie, ca să nu se facă necurat; numai
pentru tată şi pentru mamă, pentru fiu şi pentru fiică, pentru frate şi soră nemăritată pot
să se facă necuraţi.
Iez.44:26. După curăţirea acestuia, trebuie să i se mai socotească încă şapte zile.
Iez.44:27. Şi în ziua aceea, când trebuie să se apropie de cele sfinte în curtea cea dinăuntru, ca să
slujească în templu, trebuie să aducă jertfă pentru păcat, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.44:28. Iar cât priveşte partea lor de moşie, apoi Eu sunt partea lor; şi moşie nu li se va da întru
Israel, căci Eu sunt moşia lor.
Iez.44:29. Ei vor mânca din prinosul de pâine, din jertfa pentru păcat şi din jertfa pentru vină. Şi tot
ce este afierosit în Israel al lor este.
Iez.44:30. Pârga din toate roadele voastre şi din tot felul de prinoase, ori din ce s-ar alcătui prinoasele
voastre, este a preoţilor. Pârga din cele treierate ale voastre să o daţi preotului, ca să
odihnească binecuvântarea asupra casei tale.
Iez.44:31. Nici un fel de mortăciuni şi nimic sfâşiat de fiară, nici de păsări, nici de dobitoace nu
trebuie să mănânce preoţii.
CAP. 45
Obligaţii rituale pentru rege şi popor.
Iez.45:1. Când veţi împărţi pământul în părţi prin sorţi, atunci să osebiţi o parte sfântă a Domnului
de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi douăzeci de mii în lăţime, ca să fie sfânt
acest loc în toate hotarele lui de jur împrejur.
Iez.45:2. Din el va merge la locaşul sfânt o bucată în patru colţuri de cinci sute de coţi pe cinci sute
de coţi şi împrejurul lui o fâşie de loc lată de cincizeci de coti.
Iez.45:3. De la locul pe care va fi locaşul cel sfânt, Sfânta Sfintelor, vei măsura cele douăzeci şi cinci
de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi în lăţime;
Iez.45:4. Această parte sfântă de pământ va fi a preoţilor care slujesc locaşului sfânt şi care se
apropie să slujească Domnului; acesta va fi pentru ei loc de case şi pentru locaşul sfânt.
Iez.45:5. Douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi în lăţime va fi bucata de
pământ a Leviţilor, slujitorii templului, ca moşie a lor cu cetăţi de locuit.
128
Iez.45:6. În stăpânirea cetăţii să daţi cinci mii de coţi în lăţime şi douăzeci şi cinci de mii în lungime,
în faţa locului sfânt, care este osebit pentru Domnul. Acesta trebuie să fie al întregii oase a
lui Israel.
Iez.45:7. Şi regelui să-i daţi parte de pământ, de o parte şi de alta a locului sfânt care este osebit
Domnului şi a locului cetăţii, adică o parte la răsărit, în partea de răsărit a celor două
porţiuni şi o parte la asfinţit, în partea de asfinţit a celor două porţiuni. În lungime se vor
întinde ca una din acele părţi de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit al ţării.
Iez.45:8. Acesta este pământul lui, moşia lui în Israel, ca regii Mei de acum să nu mai strâmtoreze
poporul Meu, şi ca să lase pământul casei lui Israel după triburile ei.
Iez.45:9. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Destul, regi ai lui Israel! Lăsaţi nedreptăţile şi împilările şi
faceţi judecată şi dreptate! Încetaţi de a mai asupri pe poporul Meu, zice Domnul
Dumnezeu.
Iez.45:10. Să aveţi cântar drept şi efă dreaptă şi bat drept.
Iez.45:11. Efa şi batul trebuie să fie măsuri deopotrivă de mari, încât într-un bat să încapă a zecea
parte dintr-un homer şi într-o efă să încapă a zecea parte dintr-un homer. Mărimea lor
trebuie măsurată cu homerul.
Iez.45:12. Siclul să aibă douăzeci de ghere. Mina va fi de douăzeci de sicli, de douăzeci şi cinci de sicli
şi de cincisprezece sicli.
Iez.45:13. lată ofranda ce trebuie să daţi regelui: a şasea parte de efă din homerul de grâu şi a şasea
parte de efă din homerul de orz.
Iez.45:14. Hotărârea pentru untdelemn: dintr-o coră de untdelemn veţi da a zecea parte dintr-un bat;
zece baturi fac un homer, căci homerul are zece baturi;
Iez.45:15. Veţi da o oaie dintr-o turmă de două sute de oi, din păşunile cele mănoase ale lui Israel.
Toate acestea le veţi da pentru prinosul de pâine şi ardere de tot şi jertfă de împăcare spre
curăţirea voastră, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.45:16. Tot poporul ţării este îndatorat să dea aceste prinoase regelui lui Israel,
Iez.45:17. Iar în sarcina regelui vor fi arderile de tot, prinosul de pâine şi turnările la sărbători, la lună
nouă, la ziua de odihnă şi la toate prăznuirile casei lui Israel. El va trebui să aducă jertfă
pentru păcat, prinos de pâine, ardere de tot şi jertfă de împăcare pentru ispăşirea casei lui
Israel".
Iez.45:18. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "În ziua întâi a lunii întâi ia din cireada de boi un junc fără
meteahnă şi curăţă locaşul sfânt.
Iez.45:19. Preotul să ia din sângele acestei jertfe pentru păcat şi să stropească cu el uşorii uşii
templului, cele patru laturi ala jertfelnicului şi uşorii porţilor curţii celei dinăuntru.
Iez.45:20. Acelaşi lucru să-l faci şi în ziua a şaptea a lunii, pentru cei ce au greşit cu ştiinţă şi din
neştiinţă şi aşa să cureţi templul.
Iez.45:21. În ziua a paisprezecea a lunii întâi, trebuie să prăznuiţi Paştile, sărbătoare de şapte zile,
când trebuie să se mănânce azime.
Iez.45:22. În această zi regele va aduce pentru sâne şi pentru tot poporul ţării un viţel ca jertfă
pentru păcat.
Iez.45:23. Şi în cele şapte zile ale sărbătorii el trebuie să aducă ardere de tot Domnului în fiecare zi
câte şapte viţei şi câte şapte berbeci fără meteahnă, iar ca jertfă pentru păcat să aducă în
fiecare zi câte un ţap din turma de capre.
Iez.45:24. Prinos de pâine trebuie să aducă el câte o efă de fiecare viţel şi câte o efă de fiecare
berbec şi câte un hin de untdelemn la efă.
Iez.45:25. În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoarea corturilor, timp de şapte zile, el
trebuie să aducă la fel: aceeaşi jertfă pentru păcat, aceeaşi ardere de tot şi tot atâta
prinos de pâine şi tot atâta untdelemn".
CAP. 46
Ritualul cerut regelui.
Iez.46:1. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Poarta curţii celei dinăuntru, care dă spre răsărit, trebuie să
fie încuiată în timpul celor şapte zile de lucru, iar în ziua odihnei ea trebuie să fie deschisă,
şi în ziua de lună nouă trebuie să fie deschisă.
Iez.46:2. Regele va trece prin pridvorul din afară al porţii acesteia şi va sta la uşorul acestei porţi;
iar preoţii vor săvârşi arderea de tot a lui, şi jertfa lui cea de împăcare; şi el din pragul
porţii se va închina Domnului şi va ieşi, iar poarta va rămâne neîncuiată până seara.
Iez.46:3. Poporul ţării se va închina înaintea Domnului, dinaintea porţii, în ziua odihnei şi la lună
nouă.
Iez.46:4. Arderea de tot pe care regele trebuie să o aducă Domnului în ziua odihnei, trebuie să fie
de şase miei fără meteahnă şi un berbec fără meteahnă,
Iez.46:5. Prinosul de pâine de o efă de făină, cu berbecul şi cu mieii, cât îi va da mâna, iar
untdelemnul, un hin la efă.
Iez.46:6. În ziua de lună nouă se va aduce de el un junc fără meteahnă din cireada de boi şi de
asemenea şase miei şi un berbec fără meteahnă.
Iez.46:7. Prinos de pâine va aduce o efă cu viţelul şi o efă cu berbecul, iar cu mieii, cât îi va da
mâna, untdelemn, câte un hin la efă.
Iez.46:8. Când vine regele, trebuie să intre prin pridvorul porţii celei dinăuntru şi tot pe acolo să
iasă.
129
Iez.46:9. Iar când va veni poporul ţării înaintea feţei Domnului, la sărbători, atunci, intrând pe
poarta de miazănoapte pentru închinare, trebuie să iasă pe poarta de miazăzi, iar când
intră pe poarta de miazăzi, trebuie să iasă pe poarta de miazănoapte; el nu trebuie să iasă
tot pe acea poartă pe care a intrat, ci trebuie să iasă pe cea din faţa aceleia.
Iez.46:10. Regele trebuie să fie în mijlocul lor; când intră ei, intră şi el, şi când ies ei, iese şi el.
Iez.46:11. În zilele de sărbătoare şi în zilele de bucurie, prinosul de pâine din partea lui trebuie să fie
de câte o efă, cu viţelul şi berbecul, iar cu mieii, cât îi va da mina, iar untdelemn, câte un
hin la efă.
Iez.46:12. Iar dacă regele, din evlavie, vrea să aducă ardere de tot Domnului, trebuie să i se deschidă
porţile cete de la răsărit şi el va săvârşi arderea sa de tot şi jertfa sa de mulţumire tot aşa
cum a săvârşit-o în ziua odihnei, şi după aceea va ieşi, iar după ieşirea lui poarta se va
închide.
Iez.46:13. În fiecare zi să aduci Domnului ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă; în fiecare
dimineaţă să-l aduci.
Iez.46:14. Iar ca prinos de pâine să adaugi la el în fiecare dimineaţă a şasea parte de efă şi
untdelemn a treia parte din hin, ca să amesteci făina. Aceasta este o lege veşnică despre
prinosul de pâine ce trebuie să se aducă Domnului totdeauna.
Iez.46:15. Să se aducă ardere de tot un miel şi prinos de pâine şi untdelemn necontenit în fiecare
dimineaţă.
Iez.46:16. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Dacă regele va da vreunuia din fiii săi dar, acest dar trebuie
să treacă moştenire şi la fiii aceluia. Ei îl vor stăpâni ca pe o moştenire.
Iez.46:17. Iar dacă el dă din moştenirea sa cuiva din robii săi dar, acesta va fi al aceluia numai până
la anul jubileu şi atunci se va întoarce la rege. Moştenirea lui poate trece numai la fiii lui.
Iez.46:18. Dar regele nu poate lua din partea de moştenire a poporului, strâmtorându-l în moştenirea
lui. El numai din moştenirea sa poate împărţi copiilor săi, ca nimeni din poporul Meu să nu
fie izgonit din moştenirea lui.
Iez.46:19. Apoi m-a dus bărbatul acela pe calea porţii celei de miazăzi la camerele sfinţite ale
preoţilor, dinspre miazănoapte, şi iată era un loc în fund, spre apus.
Iez.46:20. Şi mi-a zis: "Acesta este locul unde preoţii trebuie să fiarbă jertfa cea pentru vină şi jertfa
cea pentru păcat; unde trebuie să coacă pâinile din prinoase, fără să le scoată în curtea
cea din afară, pentru sfinţirea poporului".
Iez.46:21. După aceea m-a scos în curtea cea din afară şi m-a dus în cele patru colţuri ale curţii şi
iată în fiecare colţ al curţii era încă o curte.
Iez.46:22. În toate patru colţurile curţii erau curţi acoperite, de patruzeci de coţi în lungime şi de
treizeci în lăţime; curţile din toate patru colţurile aveau o singură măsură.
Iez.46:23. Şi împrejurul celor patru curţi erau ziduri, iar pe lângă pereţi de jur împrejur erau vetre
pentru gătit mâncare.
Iez.46:24. Şi mi-a zis bărbatul acela: "Iată bucătăriile în care slujitorii templului fierb jertfele
poporului".
CAP. 47
Poziţia templului şi împrejurimile.
Iez.47:1. Apoi m-a dus înapoi la uşa templului şi iată de sub pragul templului curgea o apă spre
răsărit; pentru că templul era cu fata spre răsărit şi apa curgea de sub partea dreaptă a
templului, pe partea de miazăzi a jertfelnicului.
Iez.47:2. M-a scos spoi pe partea cea de la miazănoapte şi m-a dus pe din afară, împrejur, la poarta
care dă spre răsărit şi iată apa curgea pe partea dreaptă.
Iez.47:3. Când bărbatul acela mergea spre răsărit, ţinea în mână sfoara şi a măsurat o mie de coţi;
şi m-a dus prin apă şi apa era până la glezne.
Iez.47:4. A mai măsurat apoi o mie de coţi Şi m-a dus prin apă, şi apa era până la genunchi. Şi a
mai măsurat încă o mie de con şi apa era până la brâu.
Iez.47:5. Şi a mai măsurat încă o mie de coji şi era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apele
crescuseră; erau ape de trecut înotând, un fluviu care nu se putea trece.
Iez.47:6. Atunci mi-a zis bărbatul acela: "Ai văzut, fiul omului?" Şi el m-a dus înapoi la malul râului.
Iez.47:7. Şi cârd am venit înapoi, iată pe malurile râului erau mulţi arbori pe o parte şi pe alta.
Iez.47:8. Şi mi-a zis acela: "Această apă curge în partea de răsărit a ţării, se va coborî în şes şi va
intra în mare, şi apele ei se vor face sănătoase.
Iez.47:9. Toată vietatea care mişună acolo pe unde va trece râul, va trăi. Peşte va fi foarte mult,
pentru că va intra acolo apa aceasta şi apele din mare se vor face sănătoase; unde va
intra râul acesta, toate vor trăi acolo.
Iez.47:10. Lângă el vor sta pescarii de la En-Gaddi până la En-Eglaim şi îşi vor arunca mrejele. Vor fi
peşti de tot soiul, ca cei din Marea cea Mare (Mediterană) şi foarte numeroşi.
Iez.47:11. Mlaştinile lui şi lacurile lui, care nu se vor face sănătoase, vor rămâne pentru sare.
Iez.47:12. La râu, pe amândouă laturile lui, vor creşte tot felul de arbori care dau hrană. Frunzele lor
nu se vor veşteji şi fructele din ei nu se vor mai isprăvi. n fiecare lună se vor coace fructe
noi, pentru că apa pentru ele vine din locul cel sfânt; fructele lor se vor întrebuinţa ca
hrană, iar frunzele la leacuri".
Iez.47:13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată hotarele pământului pe care-l veţi împărţi ca moştenire
celor douăsprezece seminţii ale lui Israel: Iosif va avea două părţi.
130
Iez.47:14. Şi veţi stăpâni din el toţi deopotrivă, pentru că, ridicându-Mi mâna, M-am jurat să-l dau
părinţilor voştri, de aceea va fi pământul acesta moştenirea voastră.
Iez.47:15. Iată care sunt hotarele ţării acesteia: În partea de miazănoapte de la Marea cea Mare,
drumul Hetlonului până la intrarea Hamatului: Ţedad,
Iez.47:16. Berot, Sibraim care e între hotarul Damascului şi al Hamatului, Haţer-Haţicon, spre hotarul
Hauranului.
Iez.47:17. Şi va fi hotarul de la mare până la Haţar-Enon în hotarul Damascului, având la
miazănoapte ţinutul Hamat. Aceasta este latura de miazănoapte.
Iez.47:18. Hotarul de răsărit să-l trageţi printre Hauran şi Damasc, printre Galaad şi ţara lui Israel, pe
Iordan, de la hotarul de miazănoapte până la marea de răsărit spre Tamar. Aceasta este
latura de răsărit.
Iez.47:19. Iar latura de miazăzi începe spre miazăzi de la Tamar şi merge până la apele Meriba la
Cadeş, apoi urmează cursul râului până la Marea cea Mare. Aceasta este latura de
miazăzi.
Iez.47:20. Iar hotarul de la apus este Marea cea Mare, de la hotarul de miazăzi până în dreptul
Hamatului, Aceasta este latura de la apus.
Iez.47:21. Şi să vă împărţiţi între voi ţara aceasta, după seminţiile lui Israel.
Iez.47:22. Şi s-o împărţiţi prin sorţi ca moştenire a voastră şi a străinilor care vor trăi la voi, care au
născut copii între voi; şi ei trebuie să se socotească între fiii lui Israel deopotrivă cu
locuitorii băştinaşi. Cu voi să primească şi ei la sorţi moştenirea lor intre seminţiile lui
Israel.
Iez.47:23. În care seminţie va trăi străinul, în aceea i se va da şi moştenire", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 48
Împărţirea pământului celui sfânt la cele douăsprezece seminţii.
Iez.48:1. Iată numele seminţiilor: la capătul de miazănoapte al ţării, pe calea care duce de la Hetlon
la Hamat, Haţar-Enon la hotarul Damascului, pe hotarul de miazănoapte, care este spre
Hamat, pe toată întinderea aceasta de la răsărit până la mare este o singură parte, a lui
Dan.
Iez.48:2. Lângă hotarul lui Dan, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui Aşer.
Iez.48:3. Lângă hotarul lui Aşer, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui Neftali.
Iez.48:4. Lângă hotarul lui Neftali, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui
Manase.
Iez.48:5. Lângă hotarul lui Manase, de la hotarul de răsărit până la cel de la apus, este partea lui
Efraim.
Iez.48:6. Lângă hotarul lui Efraim, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui
Ruben.
Iez.48:7. Lângă hotarul lui Ruben, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui Iuda.
Iez.48:8. Iar lângă hotarul lui Iuda, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea sfântă,
în lăţime de douăzeci şi cinci de mii de coţi, iar în lungime deopotrivă cu celelalte părţi, de
la marginea de răsărit ţa ţării până la cea de apus. În mijlocul acestei părţi va fi templul.
Iez.48:9. Partea pe care o veţi osebi Domnului va fi lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi, iar
lăţimea de zece mii de coţi.
Iez.48:10. Şi această parte sfântă trebuie să fie a preoţilor: la miazănoapte douăzeci şi cinci de mii de
coţi, la apus în lăţime zece mii de coţi, spre răsărit în lăţime zece mii şi spre miazăzi în
lungime douăzeci şi cinci de mii, iar la mijloc va fi locaşul sfânt al Domnului.
Iez.48:11. Aceasta să o afierosiţi preoţilor din fiii lui Sadoc, care au stat în slujba Mea şi care, în
vremea rătăcirii fiilor lui Israel, nu s-au abătut de la Mine, cum s-au abătut ceilalţi leviţi.
Iez.48:12. Această parte sfântă de pământ, va fi a lor, sfinţenie mare, la hotarul leviţilor.
Iez.48:13. Leviţii vor primi lângă partea preoţilor o parte de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime
şi zece mii de coţi în lăţime: toată partea douăzeci şi cinci de mii în lungime şi zece mii în
lăţime.
Iez.48:14. Şi din această parte ei nu pot nici să vândă, nici să schimbe; pârga pământului nu poate fi
trecută altora, pentru că ea este lucru sfânt, al Domnului.
Iez.48:15. Iar următoarele cinci mii în lăţime şi douăzeci şi cinci de mii în lungime se dau pentru
cetate, pentru întrebuinţarea obştească, pentru locuinţe şi pentru pieţe; cetatea va fi în
mijloc.
Iez.48:16. Iată măsurile ei: latura de miazănoapte patru mii cinci sute de coţi, latura de miazăzi patru
mii cinci sute de coţi, latura de răsărit patru mii cinci sute de coţi şi latura de la apus de
patru mii cinci sute de coţi.
Iez.48:17. Iar păşunea împrejurul cetăţii va fi două sute cincizeci de coţi la miază-noapte, la răsărit
două sute cincizeci, la miazăzi două sute cincizeci şi la apus două sute cincizeci.
Iez.48:18. Iar ce rămâne din lungime în linie cu porţiunea sfântă - zece mii spre răsărit şi zece mii
spre apus - va forma un venit pentru hrana muncitorilor din cetate.
Iez.48:19. În cetate pot să lucreze lucrători din toate seminţiile lui Israel.
Iez.48:20. Toată partea aceasta, un pătrat de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi douăzeci şi
cinci de mii de coţi în lăţime, va fi partea sfântă şi va cuprinde şi pământul cetăţii.
Iez.48:21. Ce va rămâne va fi al regelui de o parte şi de alta a porţiunii sfinte şi a porţiunii cetăţii, ce
va trece peste cele douăzeci şi cinci de mii de coli spre răsărit până la hotarul ţării şi ce va
131
trece peste cele douăzeci şi cinci de mii de coţi spre apus până la hotarul ţării. Aceasta va
fi partea regelui, aşa încât partea sfântă şi locaşul sfânt vor fi la mijloc.
Iez.48:22. Şi ceea ce rămâne de la stăpânirea leviţilor şi de la stăpânirea oraşului, la mijloc, între
hotarul lui Iuda şi hotarul lui Veniamin, va fi al regelui.
Iez.48:23. Iată acum celelalte seminţii: alături de partea leviţilor, de la hotarul de răsărit al ţării până
la cel de apus, este partea lui Veniamin.
Iez.48:24. Lângă hotarul de miazăzi al lui Veniamin, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de
apus, este partea lui Simeon.
Iez.48:25. Lângă hotarul de miazăzi al lui Simeon, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus,
este partea lui Isahar.
Iez.48:26. Lângă hotarul de miazăzi al lui Isahar, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus,
este partea lui Zabulon.
Iez.48:27. Lângă hotarul de miazăzi al lui Zabulon, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus,
este partea lui Gad.
Iez.48:28. Iar pe hotarul de miazăzi al lui Gad merge şi hotarul de miazăzi al jării de la Tamar spre
apele Meriba de la Cadeş, de-a lungul râului acestuia până la Marea cea Mare.
Iez.48:29. Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi seminţiilor lui Israel, şi acestea sunt
părţile seminţiilor, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.48:30. Iată acum care sunt porţile cetăţii. Porţile cetăţii vor purta numele seminţiilor lui Israel.
Iez.48:31. Latura de miazănoapte va avea patru mii cinci sute de coli şi va avea trei porţi: una, poarta
lui Ruben, una, poarta lui Iuda şi una, poarta lui Levi.
Iez.48:32. Latura de răsărit va avea patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: una, poarta lui Iosif, una,
poarta lui Veniamin şi una, poarta lui Dan.
Iez.48:33. Latura de miazăzi va avea patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: una, poarta lui Simeon,
una, poarta lui Isahar şi una, poarta lui Zabulon.
Iez.48:34. Şi latura dinspre mare va avea patru mii cinci sute de coli şi trei porţi: una, poarta lui Gad,
una, poarta lui Aşer şi una, poarta lui Neftali.
Iez.48:35. De jur împrejurul cetăţii sunt optsprezece mii de coţi. Iar din ziua aceea înainte numele
cetăţii va fi: Domnul este acolo.
DANIEL
CAP. 1
Tinerii evrei, aleşi de Nabucodonosor, respectă legea dată strămoşilor.
Dan.1:1. În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, a pornit Nabucodonosor, regele
Babilonului, împotriva Ierusalimului şi 1-a împresurat.
Dan.1:2. Şi a dat Domnul în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, şi o parte din vasele templului lui
Dumnezeu, pe care le-a dus în tara Şinear, in templul dumnezeului lui şi a aşezat aceste
vase în vistieria acestui dumnezeu.
Dan.1:3. Şi a zis regele către Aşpenaz, cel mai mare peste famenii săi, să aducă dintre fiii lui Israel,
din neam regesc şi din cei din viţă aleasă,
Dan.1:4. Patru tineri fără nici un cusur trupesc, frumoşi la chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea,
cunoscători a toată ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plini de râvnă, ca să
slujească in palatul regelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi limba Caldeilor.
Dan.1:5. Şi să-i înveţe pe ei vreme de trei ani, după trecerea cărora să intre în slujba regelui. Pentru
aceasta, regele le-a rânduit să li se dea în fiecare zi bucate din bucatele lui şi vin din vinul
lui.
Dan.1:6. Printre ei se aflau din fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Misael şi Azaria.
Dan.1:7. Şi căpetenia famenilor le-a dat nume şi a chemat pe Daniel, Beltşaţar, pe Anania, Şadrac,
pe Misael, Meşac şi pe Azaria, Abed-Nego.
Dan.1:8. Şi Daniel şi-a pus in gând să nu se spurce cu bucatele şi vinul regelui şi a cerut voie
căpeteniei famenilor să nu se pângărească.
Dan.1:9. Şi Dumnezeu i-a dat să afle înaintea căpeteniei famenilor bunăvoinţă şl îndurare.
Dan.1:10. Şi a zis căpetenia famenilor către Daniel: "Mă tem numai de domnul meu, regele, care v-a
rânduit mâncărurile şi băuturile; pentru ce să vadă el mai trase chipurile voastre decât ale
tinerilor celor de o vârstă cu voi? Voi puneţi în primejdie capul meu înaintea regelui.
Dan.1:11. Şi a grăit Daniel către supraveghetorul pe care căpetenia famenilor îl pusese peste Daniel,
Anania, Misael şi Azaria:
Dan.1:12. "Încearcă o dată cu servii tăi timp de zece zile şi dă-ne să mâncăm bucate din zarzavaturi
şi să bem apă!
Dan.1:13. Apoi să te uiţi la chipurile noastre şi la chipul tinerilor care mănâncă din bucatele regelui şi
cum ţi se va părea, aşa fă cu supuşii tăi!"
Dan.1:14. Atunci el le-a ascultat această rugăminte şi a încercat timp de zece zile.
Dan.1:15. Şi după un răstimp de zece zile, ei arătau mai frumoşi şi mai graşi la trup decât toii tinerii
care mâncau din bucatele regelui.
132
Dan.1:16. Atunci supraveghetorul le-a înlocuit mâncarea lor şi vinul - băutura dor - şi le-a dat
mâncăruri de legume.
Dan.1:17. Şi acestor patru tineri le-a dat Dumnezeu ştiinţă şi pricepere în oricare scriere, precum şi
înţelepciune, încât Daniel putea să tâlcuiască vedeniile şi visele.
Dan.1:18. Şi după acel răstimp hotărât de rege ca să-i aducă, i-a înfăţişat căpetenia famenilor
înaintea lui Nabucodonosor.
Dan.1:19. Şi a grăit regele cu ei, dar n-a aflat pe nimeni printre ei toţi ca pe Daniel, Anania, Misael şi
Azaria. Şi ei au început să slujească pe rege.
Dan.1:20. Şi în toate întrebările, asupra cărora regele le cerea dezlegarea, când era vorba de
înţelepciune şi de pricepere, îi găsea pe ei de zece ori mai isteţi decât magii şi prezicătorii
din tot regatul lui.
Dan.1:21. Şi a rămas Daniel acolo până în anul întâi al domniei lui Cirus.
CAP. 2
Visul regelui tâlcuit de Daniel.
Dan.2:1. Şi în anul al doilea al domniei lui Nabucodonosor, a visat Nabucodonosor vise, iar duhul lui
s-a tulburat şi somnul nu-l mai prindea.
Dan.2:2. Şi a poruncit regele să cheme pe vrăjitori, pe prezicători, pe magi şi pe caldei, ca să-i
spună regelui visele lui; şi ei au intrat şi s-au înfăţişat înaintea regelui.
Dan.2:3. Şi le-a zis lor regele: "Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi vreau să ştiu visul".
Dan.2:4. Atunci caldeii au grăit către rege în grai arameian: "O, rege, să trăieşti în veac! Spune
servilor tăi visul şi noi îţi vom descoperi tâlcuirea".
Dan.2:5. Răspuns-a regele şi a zis către caldei: "Să ştiţi că hotărârea am luat-o! Dacă nu-mi veţi
face cunoscut visul şi tâlcuirea lui, veţi fi tăiaţi în bucăţi, iar casele voastre prefăcute în
grămezi de ruine.
Dan.2:6. Dar dacă îmi faceţi cunoscut visul şi tâlcuirea lui veţi primi de la mine daruri bogate şi
cinstire multă; deci arătaţi-mi visul şi tâlcuirea lui!"
Dan.2:7. Ei au răspuns pentru a doua oară şi au zis: "0, rege, spune servilor tăi visul, iar noi îţi vom
face cunoscută tâlcuirea lui!"
Dan.2:8. Răspuns-a şi a zis regele: "Fără îndoială, eu ştiu că voi căutaţi să câştigaţi vreme, fiindcă
vedeţi că eu hotărârea am luat-o;
Dan.2:9. Că dacă nu-mi faceţi cunoscut visul, este că aveţi de gând să vă sfătuiţi unul cu altul şi să
spuneţi înaintea mea vorbe mincinoase şi înşelătoare, până când vremurile se vor schimba.
De aceea spuneţi-mi acum visul şi eu voi şti dacă voi puteţi să-mi descoperiţi şi tâlcuirea
lui!"
Dan.2:10. Răspuns-au caldeii în faţa regelui şi au zis: "Nu se află om pe pământ care să poată face
cunoscut ceea ce cere regele, fiindcă nici un rege, oricât de mare şi de puternic ar fi, nu ar
cere aşa ceva de la nici un tâlcuitor de semne, vrăjitor, sau caldeu.
Dan.2:11. Şi lucrul pe care îl cere regele este greu şi nimeni altul nu poate să-l descopere înaintea lui,
decât zeii al căror locaş nu este printre cei muritori".
Dan.2:12. Din această pricină regele s-a mâniat şi, în marea lui furie, a poruncit să fie ucişi toţi
înţelepţii din Babilon.
Dan.2:13. Când a ieşit porunca, să fie omorâţi înţelepţii, trebuia să fie omorât şi Daniel şi cei
dimpreună cu el.
Dan.2:14. Atunci Daniel şi-a îndreptat cuvântul cu înţelepciune şi iscusinţă către Arioh, mai-marele
gărzii regelui, care ieşise să omoare pe înţelepţii din Babilon,
Dan.2:15. Şi a început să grăiască către Arioh, împuternicitul regelui: "De ce a dat regele o poruncă
aşa de aspră?" După ce Arioh i-a lămurit lui Daniel rostul poruncii,
Dan.2:16. Daniel a plecat şi a rugat pe rege să-i lase vreme ca să-i descopere tâlcul.
Dan.2:17. După aceasta Daniel s-a dus în casa lui şi a dat de ştire lui Anania, Misael şi Azaria,
prietenii lui, care este pricina,
Dan.2:18. Cerându-le să roage fierbinte milostivirea lui Dumnezeu din ceruri pentru această taină, ca
să nu lase să piară Daniel şi prietenii lui împreună cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.
Dan.2:19. Atunci i s-a descoperit lui Daniel taina aceasta într-o vedenie de noapte. Şi a preaslăvit
Daniel pe Dumnezeul cerului.
Dan.2:20. Şi a început Daniel a grăi: "Să fie numele lui Dumnezeu binecuvântat din veac şi până în
veac, că a Lui este înţelepciunea şi puterea.
Dan.2:21. Şi El este Cel care schimbă timpurile şi ceasurile, Cel care dă jos de pe tron pe regi şi Cel
care îi pune; El dă înţelepciune celor înţelepţi şi ştiinţă celor pricepuţi.
Dan.2:22. El descoperă cele mai adânci şi cele mai ascunse lucruri, ştie ce se petrece în întuneric şi
lumina sălăşluieşte cu El.
Dan.2:23, Pe Tine, Dumnezeule al părinţilor mei, Te preaslăvesc şi Îţi mulţumesc ţie, că mi-ai dat mie
înţelepciune şi pricepere şi m-ai făcut să cunosc acum ceea ce noi Ţi-am cerut rugându-Te,
căci Tu ne-ai descoperit taina regelui".
Dan.2:24. Apoi Daniel s-a dus la Arioh, pe care regele îl însărcinase să omoare pe înţelepţii Babilonului
şi i-a grăit aşa: "Nu da morţii pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea regelui şi eu îi voi
descoperi regelui tâlcuirea".
Dan.2:25. Atunci Arioh a dus grabnic înăuntru pe Daniel în faţa regelui şi i-a vorbit astfel: "Am găsit
un iudeu dintre cei aduşi în robie care poate să tâlcuiască visul".
133
Dan.2:26. Răspuns-a regele şi a zis către Daniel, care se cheamă Beltşaţar: "Oare eşti tu în stare să-
mi spui visul pe care l-am avut precum şi tâlcuirea lui?"
Dan.2:27. Daniel a răspuns înaintea regelui zicând: "Taina pe care vrea să o afle regele nu pot s-o
facă cunoscută lui nici înţelepţii, nici prezicătorii, nici vrăjitorii, nici cititorii în stele.
Dan.2:28. Dar este un Dumnezeu în ceruri, Care descoperă tainele şi Care a făcut cunoscut regelui
Nabucodonosor ce se va întâmpla în vremurile ce vor veni. Iată care este visul şi vedenia
pe care le-ai avut când erai culcat în patul tău:
Dan.2:29. Ţie, rege, îţi treceau gânduri prin minte, când erai în patul tău, pentru ceea ce se va
întâmpla mai pe urmă şi Cel ce ţi-a descoperit taina ţi-a dat să ştii ce va fi.
Dan.2:30. Şi mie, nu prin înţelepciunea care ar fi în mine mai mult decât la toţi cei vii, mi s-a
descoperit taina aceasta, ci ca să se facă ştiut regelui înţelesul ei ca să cunoşti gândurile
inimii tale.
Dan.2:31. O, rege! Tu priveai şi iată un chip - acest chip era peste măsură de mare şi strălucirea lui
neobişnuită stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era grozavă.
Dan.2:32. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de
aramă,
Dan.2:33. Pulpele de fier , iar picioarele o parte de fier şi o parte de lut.
Dan.2:34. Tu priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier şi de
lut şi le-a sfărâmat.
Dan.2:35. Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca
pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra
care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot pământul.
Dan.2:36. Iată visul, iar tâlcuirea lui o vom spune înaintea regelui.
Dan.2:37. Tu, rege al regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul, puterea, tăria şi mărirea,
Dan.2:38. Şi în mâinile căruia a dat pe fiii oamenilor în orice ţinut ar locui, precum şi fiarele câmpului
şi păsările cerului şi i-a dat stăpânire peste toate, tu eşti capul de aur.
Dan.2:39. Şi după tine se va ridica un alt regat mai mic decât al tău, apoi un al treilea regat de
aramă, care va stăpâni peste tot pământul.
Dan.2:40. Şi un al patrulea regat va fi tare ca fierul şi, după cum fierul sfărâmă şi zdrobeşte totul, aşa
şi el va sfărâma şi va preface totul în pulbere, ca fierul care face totul bucăţi.
Dan.2:41. Iar picioarele pe care le-ai văzut şi degetele, unele de lut de olar şi altele de fier , înseamnă
că va fi un regat împărţit şi va fi tare ea fierul, după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut.
Dan.2:42. Şi degetele picioarelor, unele de fier şi altele de lut, înseamnă că regatul va fi parte tare,
parte şubred.
Dan.2:43. Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca prin înrudiri, dar nu vor
avea legătură temeinică între ele, după cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul.
Dan.2:44. Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat veşnic care nu va fi nimicit
niciodată şi care nu va fi trecut la alt popor; El va sfărâma şi va nimici toate aceste regate
şi singur El va rămâne în veci.
Dan.2:45. După cum tu ai văzut că o piatră a fost desprinsă din munte, nu de mână, şi a zdrobit
fierul, arama, lutul, argintul şi aurul, Marele Dumnezeu a dat de ştire regelui ceea ce va fi
în viitor; visul este adevărat şi tâlcuirea lui neîndoielnică".
Dan.2:46. Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel
şi a dat poruncă să-i aducă jertfe şi tămâieri.
Dan.2:47. Răspuns-a regele către Daniel şi a zis: "Cu adevărat că Dumnezeul vostru este Dumnezeul
dumnezeilor şi Stăpânul regilor, descoperitorul tainelor, căci tu ai putut să descoperi
această taină".
Dan.2:48. Atunci regele a ridicat la mare vrednicie pe Daniel şi i-a dat daruri şi numeroase lucruri de
mare preţ şi l-a pus guvernator peste tot ţinutul Babilonului şi căpetenie peste toţi înţelepţii
Babilonului.
Dan.2:49. La rugămintea lui Daniel, regele a însărcinat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego cu ocârmuirea
ţinutului Babilonului, iar Daniel a rămas la curtea regelui.
CAP. 3
Chipul cel de aur şi cei trei tineri în cuptorul de foc.
Dan.3:1. Regele Nabucodonosor a făcut un chip de aur înalt de şaizeci de coţi, lat de şase coţi şi 1-a
aşezat în câmpia Dura (Deir) din ţinutul Babilonului.
Dan.3:2. Şi regele Nabucodonosor a trimis să adune pe satrapi, pe mai-marii dregători, pe
cârmuitori, pe conducătorii oştirilor, pe vistiernici, pe cunoscătorii de legi, pe judecători şi
pe toţi ceilalţi dregători ai ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care îl ridicase
regele Nabucodonosor.
Dan.3:3. Atunci s-au adunat satrapii, dregătorii cei mari, cârmuitorii, conducătorii oştirilor,
vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toţi ceilalţi dregători ai ţinuturilor la sfinţirea chipului pe
care îl ridicase Nabucodonosor şi au stat înaintea chipului ridicat de Nabucodonosor.
Dan.3:4. Şi îndată un crainic a strigat cu glas tare: "Iată ce vi se porunceşte vouă, popoarelor,
neamurilor şi limbilor:
Dan.3:5. De îndată ce veţi auzi glasul trâmbiţei, flautului, chitarei, harpei, psalterionului, cimpoiului
şi al tuturor instrumentelor muzicale, veţi cădea la pământ şi vă veţi închina chipului de aur
pe care 1-a ridicat regele Nabucodonosor;
134
Dan.3:6. Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în
mijlocul unui cuptor cu foc arzător!"
Dan.3:7. De aceea, când toate popoarele au auzit glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harpei,
al psalterionului şi al tuturor instrumentelor muzicale, toate popoarele, neamurile şi limbile
au căzut la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care îl ridicase regele
Nabucodonosor.
Dan.3:8. În acelaşi timp s-au apropiat câţiva bărbaţi caldei, care au pârât pe iudei.
Dan.3:9. Ei au început să spună regelui Nabucodonosor: "O, rege, să trăieşti în veac!
Dan.3:10. Tu poruncă ai dat, ca oricine va auzi glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harpei, al
psalterionului, al cimpoiului şi al altor instrumente muzicale, să cadă la pământ şi să se
închine chipului de aur.
Dan.3:11. Iar cine nu va cădea la pământ, nici se va închina, să fie aruncat în mijlocul unui cuptor cu
foc arzător.
Dan.3:12. Dar sunt nişte iudei, pe care i-ai pus cârmuitori peste ţinutul Babilonului: Şadrac, Meşac şi
Abed-Nego. Aceşti bărbaţi, nici că au luat în seamă porunca ta, o, rege; dumnezeului tău
nu-i slujesc şi chipului de aur pe care tu l-ai înălţat nu-i aduc închinare!"
Dan.3:13. Atunci regele Nabucodonosor, plin de mânie şi de zbucium, a poruncit să i se aducă înainte
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Îndată au adus pe aceşti bărbaţi înaintea regelui.
Dan.3:14. Nabucodonosor le-a zis: "Este, oare, adevărat, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, că voi nu
slujiţi dumnezeului meu şi chipului de aur pe care eu l-am aşezat şi nu-i cădeţi la pământ
cu rugăciuni?
Dan.3:12. Acum, fiţi gata şi atunci când veţi auzi glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harpei, al
psalterionului, al cimpoiului şi al altor instrumente muzicale, să cădeţi la pământ şi să vă
închinaţi chipului pe care eu l-am făcut; iar dacă nu vreţi să vă închinaţi, într-o clipă veţi fi
aruncaţi în mijlocul unui cuptor cu foc arzător. Şi care dumnezeu vă va scăpa din mâna
mea?"
Dan.3:16. Răspuns-au Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi au zis regelui: O, Nabucodonosor, noi n-avem
nevoie ca la aceasta să-ţi dăm un răspuns!
Dan.3:17. Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să ne scape, El ne va scăpa din
cuptorul cel cu foc arzător şi din mâna ta, o, rege!
Dan.3:18. Şi chiar dacă nu ne va scăpa, ştiut să fie de tine, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor
tăi şi înaintea chipului de aur pe care tu l-ai aşezat nu vom cădea la pământ!"
Dan.3:19. Atunci Nabucodonosor s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat înfăţişarea feţei sale faţă de
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi începând iarăşi a grăi, a poruncit să încălzească cuptorul
de şapte ori mai mult decât era de obicei.
Dan.3:20. Şi a poruncit celor mai puternici oameni din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-
Nego şi să-i arunce în cuptorul cel cu foc arzător.
Dan.3:21. Atunci aceşti oameni, îmbrăcaţi cum erau, cu mantie, încălţăminte, pălărie şi cu toată
îmbrăcămintea lor, au fost legaţi şi aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător.
Dan.3:22. Fiindcă porunca regelui era grabnică şi cuptorul foarte înfierbântat, acei oameni care au
aruncat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au fost mistuiţi de văpaia focului.
Dan.3:23. Şi aceşti trei bărbaţi, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au căzut legaţi în mijlocul cuptorului cu
foc arzător.
Dan.3:24. Atunci regele Nabucodonosor a fost cuprins de spaimă şi s-a sculat în grabă. El a început a
grăi şi a zis către sfetnicii săi: "Oare, n-am aruncat noi trei bărbaţi legaţi în mijlocul
cuptorului cu foc arzător?" Răspuns-au şi i-au zis: "Cu adevărat, aşa este, o, rege!"
Dan.3:25. Şi începând din nou a grăi, a zis: "Iată, eu văd patru bărbaţi dezlegaţi, umblând prin
mijlocul cuptorului, nevătămaţi, iar chipul celui de al patrulea, ca faţa unuia dintre fiii
zeilor".
Dan.3:26. Atunci s-a apropiat Nabucodonosor de gura cuptorului cu foc arzător şi, începând a grăi, a
zis: "Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii mei, ieşiţi afară şi veniţi la mine!" Atunci
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit dinăuntrul cuptorului.
Dan.3:27. Şi adunându-se satrapii, dregătorii cei mai mari, cârmuitorii şi sfetnicii regelui, au văzut că
focul nu pricinuise nici o vătămare trupului acestor oameni, că nici perii capului nu se
pârliseră şi că hainele lor erau neschimbate şi că nici măcar nu miroseau a foc.
Dan.3:28. Răspuns-a Nabucodonosor şi a zis: "Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi
Abed-Nego, Care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe servii Săi, care îşi puseseră
nădejdea în El şi care au călcat porunca regelui şi şi-au dat trupurile lor ca să nu slujească
şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor.
Dan.3:29. Şi poruncesc: Popoare, neamuri şi limbi, toţi aceia care ar vorbi de rău pe Dumnezeul lui
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, să fie tăiaţi în bucăţi şi casele lor să fie nimicite, fiindcă nu
este un alt dumnezeu care să-i poată izbăvi într-acest chip".
Dan.3:30. După aceasta a întărit regele în slujbele lor pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, peste ţinutul
Babilonului.
Dan.3:31. Regele Nabucodonosor a dat hrisov către toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiesc
pe tot pământul: "Pacea voastră să sporească!
Dan.3:32. Plăcutu-mi-a să vestesc minunile şi faptele cele peste fire, pe care le-a făcut mie
Dumnezeul cel Preaînalt.
135
Dan.3:33. Cât de mari sunt minunile Lui şi cât de puternice sunt faptele cele peste fire! Împărăţia Lui
este împărăţie veşnică şi stăpânirea Lui ţine din neam în neam!
CAP. 4
Al doilea vis şi tâlcuirea lui.
Dan.4:1. Eu, Nabucodonosor, stam fără de grijă în casa mea şi bucuros de viaţă în patul meu.
Dan.4:2. Am visat un vis care m-a înspăimântat; şi gândurile mele când stam culcat în patul meu şi
vedeniile pe care le-am avut m-au frământat adânc.
Dan.4:3. Şi am poruncit să mi se aducă în faţa mea toţi înţelepţii din Babilon, care să-mi tâlcuiască
visul.
Dan.4:4. Atunci au sosit tâlcuitorii de semne, prezicătorii, caldeii şi cititorii în stele şi le-am spus
visul, dar ei nu mi-au dat tâlcuirea lui.
Dan.4:5. Iar în cele din urmă s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, după
numele dumnezeului meu şi care are în al Duhul Dumnezeului celui Sfânt şi i-am spus
visul:
Dan.4:6. "Beltşaţar, tu, mai-marele tâlcuitorilor de semne, tu, cel în care ştiu că locuieşte Duhul lui
Dumnezeu celui Sfânt şi că nici o taină nu-ţi este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat
şi spune-mi tâlcuirea lui!
Dan.4:7. Vedenia pe care am avut-o, când eram culcat în patul meu, a fost: "Mă uitam şi iată un
copac în mijlocul pământului, înalt foarte.
Dan.4:8. Copacul creştea şi era puternic şi vârful lui ajungea până la cer şi se putea vedea până la
capătul pământului.
Dan.4:9. Frunzişul lui era frumos şi roadele lui multe, şi hrană pentru toţi se afla în el. Sub el căutau
umbră fiarele câmpului, iar în ramurile lui îşi făceau cuiburi păsările cerului şi din el se
hrăneau toate vieţuitoarele.
Dan.4:10. Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu şi iată un înger, un sfânt, se
cobora din ceruri;
Dan.4:11. El a strigat cu glas tare şi a poruncit aşa: Doborâţi copacul şi tăiaţi-i crengile, scuturaţi
frunzele lui şi împrăştiaţi roadele lui, ca animalele să fugă de sub el şi păsările din frunzişul
lui!
Dan.4:12. Iar butucul şi rădăcinile să rămână în pământ în legături de fier şi de aramă, în iarba
câmpului! Din roua cerului să fie udat şi cu dobitoacele câmpului să împartă iarba
pământului.
Dan.4:13. Inima lui să nu mai fie inimă de om, ci o inimă de dobitoc să-i fie dată şi şapte ani să treacă
peste el!
Dan.4:14. Această hotărâre se sprijină pe porunca îngerilor, iar porunca sfinţilor este ca să cunoască
cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, pe care o dă cui vrea şi poate
să ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.
Dan.4:15. Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor, iar tu, Beltşaţar, spune
tâlcuirea lui, căci toţi înţelepţii regatului meu nu pot să-mi facă cunoscută tâlcuirea. Tu însă
eşti în stare, fiindcă ai în tine Duhul Dumnezeului celui Sfânt".
Dan.4:16. Atunci Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, a rămas înmărmurit pentru o clipă şi gândurile
lui s-au tulburat. Regele a prins din nou a grăi şi a zis: "Beltşaţar, visul şi tâlcuirea lui să nu
te înfricoşeze!" Răspuns-a Beltşaţar şi a zis: "O, stăpâne, visul să fie pentru cei ce te urăsc
pe tine, iar tâlcuirea lui pentru vrăjmaşii tăi!
Dan.4:17. Copacul pe care tu l-ai văzut, mare şi puternic, care cu vârful ajungea până la cer şi se
vedea până la capătul pământului,
Dan.4:18. Cu frunziş frumos, cu rod mult şi din care se hrăneau toţi, sub care se adăposteau fiarele
câmpului, iar în ramurile lui făceau cuiburi păsările cerului,
Dan.4:19. Acela eşti tu, o, rege, tu, care te-ai mărit şi te-ai făcut puternic, ai crescut şi ai ajuns până
la ceruri, ai stăpânirea ta până la marginea pământului.
Dan.4:20. Iar că a văzut regele un înger, un sfânt, coborându-se din cer şi zicând: Doborâţi copacul şi
nimiciţi-l, dar butucul şi rădăcinile lui lăsaţi-le în pământ şi în legături de fier şi de aramă,
în iarba pământului, şi de roua cerului să fie udat şi cu animalele câmpului să fie părtaş
până ce vor trece peste el şapte ani,
Dan.4:21. Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va împlini peste stăpânul meu
regele,
Dan.4:22. Că tu vei fi alungat dintre oameni şi vei locui împreună cu animalele câmpului şi vei mânca
iarbă şi din roua cerului vei fi udat şi vor trece peste tine şapte ani, până ce tu vei cunoaşte
că Cel Preaînalt are stăpânirea peste împărăţia oamenilor şi o dă cui voieşte.
Dan.4:23. Şi dacă a poruncit să lase butucul şi rădăcinile copacului, înseamnă că regatul tău va fi
ocrotit pentru tine îndată ce tu vei recunoaşte că Cerul are stăpânirea.
Dan.4:24. De aceea, o, rege, plăcut să-ţi fie sfatul meu înaintea ta: Răscumpără păcatele tale prin
fapte de dreptate şi nedreptăţile tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în
care te afli să dăinuiască".
Dan.4:25. Totul s-a împlinit cu regele Nabucodonosor.
Dan.4:26. După douăsprezece luni, când regele Nabucodonosor se plimba în palatul regal din Babilon,
Dan.4:27. A prins a grăi zicând: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am clădit eu întru
tăria puterii mele şi spre cinstea strălucirii mele, ca reşedinţă regală?"
136
Dan.4:28. Pe când cuvântul era încă în gura regelui, un glas s-a coborât din cer: "Ţie, rege
Nabucodonosor, ţi se spune: Regatul s-a luat de la tine.
Dan.4:29. Şi dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele câmpului şi vei paşte iarbă şi vor trece
şapte ani peste tine, până ce vei recunoaşte că Cel Preaînalt are putere peste împărăţia
oamenilor şi că o dă cui voieşte!"
Dan.4:30. Îndată s-a împlinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor, căci a fost alungat dintre oameni şi
a mâncat iarbă ca animalele şi trupul lui era udat de rouă până când părul i-a crescut ca
penele vulturilor şi unghiile ca ghiarele păsărilor.
Dan.4:31. "Şi după trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer şi mintea mi-
a venit din nou şi am binecuvântat pe Cel Preaînalt şi Celui veşnic viu l-am adus laudă şi
preamărire, că puterea Lui este putere veşnică, iar împărăţia Lui din neam în neam.
Dan.4:32. Toţi locuitorii pământului sunt socotiţi ca o nimica şi El face ce voieşte cu oştirea cerească şi
cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-L împiedice la lucrul Lui şi să-I zică: "Ce faci
Tu?"
Dan.4:33. În acelaşi timp mi-a venit mintea la loc şi, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarăşi
măreţia şi strălucirea şi sfetnicii mei şi dregătorii cei mari m-au chemat şi regatul mi-a fost
dat în stăpânire, iar puterea mea a crescut şi mai mult.
Dan.4:34. Acum, eu, Nabucodonosor, laud, înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerului; toate faptele Lui
sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!"
CAP. 5
Ospăţul lui Belşaţar (Baltazar), scrierea minunată şi tâlcuirea ei.
Dan.5:1. Regele Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie din dregătorii săi şi în faţa celor o mie
a băut vin.
Dan.5:2. Belşaţar când era în toiul ospăţului, la băutul vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi
de argint pe care Nabucodonosor, tatăl său, le luase din templul din Ierusalim , ca regele să
bea vin din ele, împreună cu dregătorii săi, femeile sale şi concubinele sale.
Dan.5:3. Atunci au fost aduse vasele de aur şi de argint care fuseseră luate din templul lui
Dumnezeu din Ierusalim şi au băut din ele regele şi dregătorii săi, femeile sale şi
concubinele sale.
Dan.5:4. Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier , de lemn
şi de piatră.
Dan.5:5. În aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui
mare pe tencuiala peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care
scria.
Dan.5:6. Atunci faţa regelui s-a îngălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale
au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul neîncetat.
Dan.5:7. Regele a început să strige din toate puterile să i se aducă prezicătorii, caldeii şi tâlcuitorii
de semne. Atunci el a prins a grăi şi a zis tuturor înţelepţilor din Babilon: "Oricine va citi
scrisul acesta şi îmi va arăta tâlcuirea lui va fi îmbrăcat în veşmânt de purpură, lanţ de aur
i se va pune împrejurul gâtului lui şi va cârmui ca al treilea în regatul meu!"
Dan.5:8. Atunci au venit toţi înţelepţii regelui, dar nu au putut citi scrisul, nici să-i facă cunoscut
înţelesul lui.
Dan.5:9. Regele Belşaţar s-a înspăimântat foarte, faţa lui s-a îngălbenit, iar dregătorii lui au rămas
înmărmuriţi.
Dan.5:10. Regina, auzind strigătul regelui şi al dregătorilor, s-a dus in cămara de ospăţ. Ea a început a
grăi şi a zis: "O, rege, să trăieşti în veac! Gândurile tale să nu te înspăimânte, şi chipul
feţei tale să nu se schimbe!
Dan.5:11. În regatul tău se află un om care are în el Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi în vremea
domniei tatălui tău a fost descoperită în el lumină, pricepere şi înţelepciune, ca
înţelepciunea dumnezeiască, iar regele Nabucodonosor, tatăl tău, l-a pus mai-marele
tâlcuitorilor ele semne, al caldeilor, al cititorilor în stele şi al înţelepţilor.
Dan.5:12. Din pricină că s-a descoperit în Daniel un duh înalt, o ştiinţă şi o pricepere de a tâlcui
visele, de a dezlega lucrurile greu de înţeles şi de a descoperi tainele, pentru aceasta
regele i-a dat numele de Beltşaţar. Deci cheamă pe Daniel, şi el îţi va arăta tâlcuirea".
Dan.5:13. Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a zis atunci lui Daniel: "Tu eşti Daniel, cel dintre
robii iudei pe care i-a adus tatăl meu din Iuda?
Dan.5:14. Am auzit că în tine este Duhul lui Dumnezeu şi că în tine se află lumină, pricepere şi
înţelepciune fără seamăn.
Dan.5:15. Acum au fost aduşi la mine înţelepţii şi prezicătorii ca să-mi citească scrisul acesta şi să-mi
facă cunoscută tâlcuirea lui, dar nu au fost în stare să-mi spună tâlcuirea acestor cuvinte.
Dan.5:16. Şi eu am auzit despre tine că tu poţi să tâlcuieşti visele şi să dezlegi cele tainice. Acum,
dacă tu eşti în stare să citeşti scrisul şi să-mi faci cunoscută tâlcuirea lui, vei fi îmbrăcat în
veşmânt de purpură şi lanţ de aur vei avea împrejurul gâtului tău şi vei cârmui ca al treilea
în regatul meu".
Dan.5:17. Atunci Daniel a început să vorbească şi a grăit regelui: "Darurile tale poţi să le păstrezi
pentru tine, iar lucrurile de preţ dă-le altora; căci eu voi citi regelui scrisul şi îi voi face
cunoscută tâlcuirea lui.
137
Dan.5:18. O, rege! Dumnezeu cel Preaînalt a dat lui Nabucodonosor, tatăl tău, regatul, mărirea,
cinstea şi strălucirea.
Dan.5:19. Iar din pricina puterii pe care El i-o dăduse, toate popoarele, neamurile şi limbile erau
înfricoşate şi tremurau înaintea lui; el omora pe cine voia şi lăsa în viaţă pe cine voia, înălţa
pe cine voia şi cobora pe cine voia.
Dan.5:20. Şi pentru că inima lui se trufise şi duhul lui se împietrise până la mândrie, a fost coborât de
pe scaunul regatului său şi vrednicia lui i-a fost luată;
Dan.5:21. Şi a fost izgonit din neamul omenesc, iar inima i s-a făcut asemenea dobitoacelor, şi a locuit
cu asinii sălbatici, mâncând iarbă ca boii şi şi-a udat trupul din roua cerului până a
recunoscut că Dumnezeu cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi aşază peste
ea pe cine vrea.
Dan.5:22. Şi tu, fiul său, Belşaţar, tu nu eşti smerit cu inima, măcar că tu ştii toate acestea.
Dan.5:23. Şi te-ai ridicat împotriva Stăpânului cerului şi ai adus vasele templului Său înaintea ta, şi ai
băut vin din ele, tu şi dregătorii tăi, femeile tale şi concubinele tale, şi ai preamărit
dumnezei de argint, de aur, de aramă, de fier , de lemn şi de piatră, dumnezei care nu văd,
nici nu aud şi nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta şi
toate căile tale, nu L-ai cinstit.
Dan.5:24. Atunci a trimis El vârful mâinii care a scris aceste cuvinte.
Dan.5:25. Iată inscripţia care a fost scrisă: Mene, mene, techel ufarsin.
Dan.5:26. Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău şi i-a pus
capăt.
Dan.5:27. Techel: l-a cântărit în cântar şi l-a găsit uşor.
Dan.5:28. Peres: a împărţit regatul tău şi 1-a dat Mezilor şi Perşilor".
Dan.5:29. Atunci a poruncit Belşaţar şi au îmbrăcat pe Daniel în veşmânt de purpură şi i-au pus lanţ
de aur la gâtul lui şi au dat de veste că el va cârmui ca al treilea în împărăţie.
Dan.5:30. Chiar în noaptea aceea a fost omorât Belşaţar, împăratul Caldeilor.
CAP. 6
Daniel în groapa cu lei.
Dan.6:1. Şi Darius Medul a ajuns rege când era în vârstă de aproape 62 de ani.
Dan.6:2. Şi i-a plăcut lui Darius să pună peste regatul lui 120 de satrapi, care să poarte de grijă în
tot regatul,
Dan.6:3. Iar în fruntea lor, trei dregători dintre care unul era Daniel, şi aceşti satrapi trebuia să le
dea lor socoteală, astfel ca regele să nu fie păgubit.
Dan.6:4. Însă Daniel era mai presus decât toţi dregătorii şi satrapii, fiindcă în el era un duh înalt şi
regele îşi pusese în gând să-l pună mai mare peste tot regatul.
Dan.6:5. Atunci dregătorii şi satrapii s-au trudit să găsească lui Daniel vreo pricină din partea
cârmuirii regatului, dar n-au putut să-i afle nici o pricină sau lucru rău, căci el era
credincios şi nici o trecere cu vederea sau greşeală nu i s-a putut pune în seamă.
Dan.6:6. Atunci oamenii aceştia au zis: "Dacă nu-i găsim lui Daniel nici o pricină, cu toate acestea îi
vom afla lui una, în legea Dumnezeului lui".
Dan.6:7. Dregătorii şi satrapii aceştia s-au dus atunci în grabă la rege şi aşa i-au grăit: "O, rege
Darius, să trăieşti în veac!
Dan.6:8. Toţi marii dregători ai regatului, marii cârmuitori, satrapii, sfetnicii şi guvernatorii s-au
sfătuit laolaltă ca regele să dea o poruncă şi să se rânduiască oprirea ca oricine s-ar ruga
vreme de treizeci de zile altui dumnezeu şi om în afară de tine, rege, să fie aruncat în
groapa cu lei.
Dan.6:9. Acum, o, rege, fă cunoscută oprirea şi dă poruncă scrisă, care, potrivit legii Mezilor şi
Perşilor, nu se mai poate schimba".
Dan.6:.10. Aşadar, regele Darius a dat oprire scrisă şi poruncă.
Dan.6:11. Îndată ce Daniel a aflat că o poruncă a fost dată, a intrat în casa sa, care avea în cămara
de sus fereastră deschisă înspre Ierusalim şi în fiecare zi îngenunchea de trei ori, s-a rugat
şi a lăudat pe Dumnezeu, cum făcea şi mai înainte.
Dan.6:12. Atunci bărbaţii aceia au venit în număr mare şi au aflat pe Daniel rugându-se şi cerând mila
lui Dumnezeu.
Dan.6:13. Apoi s-au apropiat şi au grăit înaintea regelui privitor la porunca regală: "Oare n-ai poruncit
tu ca oricine s-ar ruga timp de treizeci de zile la oricare alt dumnezeu sau om, în afară de
tine, rege, să fie aruncat într-o groapă cu lei?" Răspuns-a regele şi a zis: "Lucrul rămâne
hotărât şi, după legile Mezilor şi Perşilor, nu se poate schimba".
Dan.6:14. Atunci au răspuns ei regelui şi au zis: "Daniel, cel dintre robii iudei, nu a luat în seamă
porunca ta, rege, nici nu s-a îngrijit de oprirea ta, ci de trei ori pe zi îşi face rugăciunea".
Dan.6:15. Când a auzit regele acestea, s-a tulburat foarte şi şi-a îndreptat gândul spre Daniel, cum ar
putea să-l scape, şi până la apusul soarelui s-a străduit ca să-l scoată.
Dan.6:16. În urmă, oamenii aceia au intrat în grabă la rege şi i-au zis: "Ştiut să-ţi fie, o, rege, că,
după legea Mezilor şi a Perşilor, orice poruncă sau oprire dată de rege nu se mai poate
schimba".
Dan.6:17. Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel şi 1-a aruncat în groapa cu lei. După
acestea regele a prins a grăi şi a zis lui Daniel: "Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinsteşti fără
încetare, Acela te va scăpa!"
138
Dan.6:18. Apoi s-a adus o piatră care a fost pusă peste gura gropii, iar regele a pecetluit-o cu inelul
său şi cu inelul dregătorilor săi, aşa ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel.
Dan.6:19. Pe urmă, împăratul s-a dus în palatul său şi a petrecut noaptea în post şi nu au adus lângă
el concubine, iar somnul nu l-a mai prins.
Dan.6:20. Apoi regele s-a sculat dis-de-dimineaţă, în revărsat de zori şi a venit în grabă la groapa cu
lei.
Dan.6:21. Şi când s-a apropiat de groapă, a strigat pe Daniel cu glas tare. Atunci regele a prins a grăi
şi a zis lui Daniel: "Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, Căruia te
închini neîncetat, oare a putut să te scape de lei?"
Dan.6:22. Apoi Daniel a vorbit cu regele: "O, rege, în veci să trăieşti!
Dan.6:23. Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un rău,
pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, precum şi în faţa ta, rege, n-am făcut nici
un rău!"
Dan.6:24. Regele s-a bucurat foarte şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă şi Daniel a fost scos
din groapă şi nici o rană nu i-a fost găsită, căci nădăjduise în Dumnezeul lui.
Dan.6:25. Atunci a poruncit regele să aducă pe bărbaţii aceia care defăimaseră pe Daniel şi au fost
aruncaţi în groapa cu lei, ei, fiii lor şi femeile lor, şi nici nu au ajuns bine în fundul gropii, că
leii s-au şi năpustit asupra lor şi le-au sfărâmat toate oasele.
Dan.6:26. Regele Darius a scris la toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiesc peste tot
pământul: "Pacea voastră să sporească!
Dan.6:27. Poruncă iese de la mine ca în tot cuprinsul regatului meu să se teamă şi să tremure lumea
înaintea Dumnezeului lui Daniel, că El este Dumnezeul cel viu, Care rămâne în veci şi
împărăţia lui nu se va nimici, iar stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.
Dan.6:28. El poate să scape şi să libereze, face semne şi minuni în cer şi pe pământ; El a scăpat pe
Daniel din ghearele leilor".
Dan.6:29. Şi Daniel se afla într-o stare fericită în regatul lui Darius şi în regatul lui Cirus, regele
Perşilor.
CAP. 7
Vedenia lui Daniel, în care se arată cele patru fiare.
Dan.7:1. În anul dintâi al lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel a visat un vis, şi vedeniile pe care
le-a avut când era culcat în patul lui îl înfricoşară. Atunci el a scris visul şi a povestit ceea
ce era mai de seamă dintre fapte.
Dan.7:2. Daniel a început a grăi, zicând: "Văzut-am în vedenia mea din timpul nopţii cum cele patru
vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă.
Dan.7:3. Şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta.
Dan.7:4. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au
fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă
de an.
Dan.7:5. Şi iată o a doua fiară, cu înfăţişare de urs, stând într-o rână, cu trei coaste în gură, între
dinţi, şi aşa i s-a poruncit: "Scoală-te! Mănâncă multă carne!"
Dan.7:6. Apoi m-am uitat din nou şi iată o altă fiară, asemenea unui leopard, având pe spate patru
aripi de pasăre; şi fiara avea patru capete, şi i s-a dat putere.
Dan.7:7. În urmă am privit în vedeniile mele de noapte şi iată o a patra fiară înspăimântătoare şi
înfricoşătoare şi nespus de puternică. Ea avea dinţi mari de fier şi gheare de aramă;
mânca şi sfărâma, iar rămăşiţa o călca in picioare. Ea se deosebea de toate celelalte fiare
de mai înainte şi avea zece coarne.
Dan.7:8. M-am uitat cu luare aminte la coarne, şi iată un alt corn mic creştea între ele, şi trei din
coarnele cele dintâi au fost smulse de el. Şi iată că acest corn avea ochi ca ochii de om şi
gură care grăia lucruri mari.
Dan.7:9. Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea
Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile
lui, foc arzător.
Dan.7:10. Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau
înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise.
Dan.7:11. Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia. Am privit
până când fiara a fost omorâtă şi trupul ei nimicit şi dat focului.
Dan.7:12. Dar şi celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, şi lungimea vieţii lor a fost hotărâtă până la o
vreme şi un anumit timp.
Dan.7:13. Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a
înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui.
Dan.7:14. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi
slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va
fi nimicită niciodată.
Dan.7:15. Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi vedeniile pe care le-am avut
mă înspăimântau.
Dan.7:16. M-am apropiat atunci de unul din cei de faţă şi l-am rugat să-mi spună adevărul privitor la
toate acestea. Şi el mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscut înţelesul acestor lucruri.
Dan.7:17. "Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ,
139
Dan.7:18. Şi sfinţii Celui Preaînalt vor primi regatul şi îl vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor.
Dan.7:19. După aceasta l-am rugat să-mi spună adevărul despre fiara a patra, care se deosebea de
toate celelalte şi care era afară din cale de înspăimântătoare, cu dinţi de fier şi cu gheare
de aramă şi care mânca, sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare;
Dan.7:20. Şi despre cele zece coarne care erau pe capul său şi despre celălalt care creştea şi înaintea
căruia au căzut cale trei şi avea ochi şi gură care grăia lucruri mari şi care era mult mai
mare decât celelalte.
Dan.7:21. M-am uitat, şi cornul acela purta război cu cei sfinţi şi i-a biruit,
Dan.7:22. Până ce a venit Cel vechi de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, până ce s-a
împlinit vremea şi împărăţia a ajuns sub stăpânirea sfinţilor.
Dan.7:23. El a răspuns astfel: "Fiara a patra înseamnă că un al patrulea rege va fi pe pământ, care se
va deosebi de toate celelalte regate, care va mânca tot pământul, îl va călca în picioare şi îl
va zdrobi.
Dan.7:24. Şi cele zece coarne înseamnă că din acest regat se vor ridica zece regi, şi un altul se va
scula după ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui şi va doborî la pământ trei regi.
Dan.7:25. Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii Celui
Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui
o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme.
Dan.7:26. Şi judecata se va face şi i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească şi să-l prăbuşească
pentru totdeauna.
Dan.7:27. Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui
Preaînalt; împărăţia Lui este împărăţie veşnică şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl
vor asculta".
Dan.7:28. Iată sfârşitul vorbirii mele cu el. Pe mine, Daniel, gândurile mele m-au înfricoşat foarte şi
faţa mi s-a schimbat şi am păstrat cuvântul în inima mea.
CAP. 8
Vedenia berbecului şi a ţapului.
Dan.8:1. În anul al treilea al domniei regelui Belşaţar mi s-a arătat mie, lui Daniel, o vedenie, afară
de cele ce mi se arătaseră la început.
Dan.8:2. Şi m-am uitat în vedenie şi, când priveam, parcă eram în capitala Suza, care este în ţara
Elamului şi, stând cu privirea aţintită, eram pe fluviul Ulai.
Dan.8:3. Şi am ridicat ochii mei şi m-am uitat şi iată un berbec cu două coarne stând în picioare în
faţa fluviului şi coarnele lui erau lungi, iar unul mai lung decât celălalt şi cel mai lung
creştea cel din urmă.
Dan.8:4. Am văzut berbecul lovind cu coarnele la apus, la miazănoapte şi la miazăzi şi nici o fiară
nu-i putea sta împotrivă şi nimeni nu scăpa de asuprirea lui. El făcea ce voia şi creştea.
Dan.8:5. Şi m-am uitat cu luare aminte şi iată un ţap venea de la apus pe deasupra feţei
pământului, fără ca să-l atingă. Şi ţapul avea un corn între ochi, care corn se putea zări.
Dan.8:6. Şi a venit până la berbecul cel cu două coarne pe care l-am văzut stând în faţa fluviului şi
s-a năpustit spre el cu toată tăria puterii lui.
Dan.8:7. Şi l-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a întărâtat împotriva lui şi a lovit berbecul şi i-
a sfărâmat cele două coarne, iar berbecul nu mai avea putere să i se împotrivească; şi l-a
aruncat la pământ şi 1-a călcat în picioare şi nimeni n-a scăpat pe berbec.
Dan.8:8. Şi ţapul a crescut foarte şi când a ajuns puternic, cornul cel mare s-a sfărâmat şi am zărit
patru coarne crescând în locul lor, spre cele patru vânturi ale cerului.
Dan.8:9. Şi din unul dintre ele a ieşit un corn mic, care a crescut afară din cale, către miazăzi, către
răsărit şi către ţara strălucirii.
Dan.8:10. Şi el s-a înălţat până către oştirea cerească şi a doborât la pământ din oştire şi din stele şi
le-a călcat în picioare.
Dan.8:11. Şi a mai crescut până la mai-marele oştirii şi i-a luat jertfa de fiecare zi şi i-a răsturnat locul
templului său.
Dan.8:.12. Şi peste jertfa de fiecare zi el a pus nelegiuirea şi a aruncat adevărul la pământ, şi el a
făcut şi a izbutit.
Dan.8:13. Şi am auzit un sfânt care grăia, şi un alt sfânt a zis către cel ce grăia: "Până când va dura
vedenia şi jertfa de fiecare zi nu se va mai aduce şi un păcat al pustiirii va fi pus în loc şi
templul şi oştirea vor fi călcate în picioare?"
Dan.8:14. Atunci el i-a răspuns: "Până la două mii trei sute de seri şi de dimineţi; după aceasta
templul îşi va avea din nou rostul lui".
Dan.8:15. Şi când eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o înţeleg, iată că atunci a stat
cineva înaintea mea cu chip de om.
Dan.8:16. Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga şi spunea: "Gavriile,
tâlcuieşte celui de acolo vedenia!"
Dan.8:17. Şi el a venit unde eram eu şi, când se apropia, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la
pământ. Şi el mi-a grăit: "Ia aminte, fiul omului, căci vedenia este pentru a arăta sfârşitul
veacurilor!"
Dan.8:18. Şi când vorbea cu mine, stam înmărmurit cu faţa la pământ; atunci el s-a atins de mine şi
m-a ridicat în picioare in locul în care mă aflam,
140
Dan.8:19. Şi mi-a spus: "Iată, îţi voi face cunoscut ceea ce se va întâmpla în vremea din urmă a
mâniei lui Dumnezeu; că pentru vremea cea din urmă este vedenia.
Dan.8:20. Berbecul cu două coarne, pe care tu îl vezi, înseamnă regii Mediei şi ai Persiei.
Dan.8:21. Iar ţapul este regele Greciei şi cornul cel mare, care este între ochi, este regele cel dintâi.
Dan.8:22. Şi dacă el a fost sfărâmat, patru s-au ridicat în locul lui; înseamnă că patru regate se vor
ridica din neamul lui, dar fără să aibă puterea lui.
Dan.8:23. La sfârşitul stăpânirii lor, la vremea covârşirii păcatelor lor, se va ridica un rege cu chip
semeţ şi isteţ în lucrurile ascunse.
Dan.8:24. Şi stăpânirea lui va creşte în putere - dar nu prin puterea lui însuşi - şi va face pustiiri
uriaşe şi în orice lucru va izbuti şi va prăbuşi pe cei tari şi pe poporul sfinţilor.
Dan.8:25. Din pricina isteţimii lui, va izbuti înşelăciunea în mâna lui şi se va semeţi în inima sa şi în
plină vreme de pace va doborî pe mulţi. Şi se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va fi
aruncat la pământ nu de mână omenească.
Dan.8:26. Iar vedenia despre seri şi despre dimineţi, care a fost spusă, este adevărată; tu însă
pecetluieşte vedenia, că se va întâmpla după multe zile".
Dan.8:27. Şi eu, Daniel, am fast istovit de puteri şi am căzut bolnav câteva zile. Dar m-am sculat şi
am avut grijă de lucrurile regelui. Am rămas uimit de cele ce am văzut şi n-am putut să le
înţeleg.
CAP. 9
Rugăciunea lui Daniel şi proorocia celor şaptezeci de săptămâni de ani.
Dan.9:1. În anul întâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş (Artaxerxe), din neamul Mezilor, care a domnit
peste regatul Caldeilor,
Dan.9:2. În anul întâi al domniei lui - eu, Daniel, am citit în cărţi numărul de şaptezeci de ani, pentru
care a fost cuvântul Domnului către proorocul Ieremia , ani care trebuia să se împlinească
de la dărâmarea Ierusalimului .
Dan.9:3. Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi,
cu post, sac şi cenuşă.
Dan.9:4. Şi m-am rugat Domnului Dumnezeu şi m-am mărturisit şi am zis: "O, Doamne,
Dumnezeule cel mare şi minunat, Care păzeşti legământul şi îndrumarea pentru cei ce Te
iubesc pe Tine şi iau aminte la poruncile Tale!
Dan.9:5. Păcătuit-am, fărădelege am făcut, ca şi cei nelegiuiţi ne-am purtat, răsculatu-ne-am şi ne-
am depărtat de la poruncile şi de la legile Tale.
Dan.9:6. Şi nu am ascultat de slujitorii Tăi prooroci, care ne-au grăit în numele Tău: către regii
noştri, către mai-marii noştri, părinţilor noştri şi la tot poporul ţării.
Dan.9:7. A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastră ruşinarea feţelor noastre, precum se arată
astăzi oamenilor din Iuda şi locuitorilor din Ierusalim şi la tot Israelul, cei de aproape şi cei
de departe, în toate ţările în care Tu i-ai izgonit din pricina fărădelegilor ce le-au săvârşit
împotriva Ta.
Dan.9:8. Doamne Dumnezeule, a noastră este ruşinarea feţelor, a regilor noştri, a mai-marilor noştri
şi a părinţilor noştri, căci noi am păcătuit ţie;
Dan.9:9. A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea şi îndurarea. Răzvrătitu-ne-am împotriva
Lui.
Dan.9:10. Şi nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca să umblăm în legea Lui, pe
care ne-a dat-o nouă prin mâna slujitorilor Săi profeţi.
Dan.9:11. Şi tot Israelul a călcat legea Ta şi s-a depărtat, ca să nu mai audă glasul Tău. Vărsatu-s-a
peste noi blestemul şi jurământul scris în legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, căci am
păcătuit împotriva Ta.
Dan.9:12. Şi a adeverit cuvintele Sale pe care le-a grăit către noi şi către judecătorii noştri, care au
cârmuit peste noi, că a voit să abată peste noi straşnic prăpăd, ce nu s-a mai întâmplat
niciodată sub cer, asemenea celui din Ierusalim .
Dan.9:13. Precum este scris în legea lui Moise, toată această nenorocire s-a năpustit asupra noastră,
dar n-am îmbunat faţa Domnului Dumnezeului nostru, întorcându-ne de la nelegiuirile
noastre şi luând aminte la adevărul Său.
Dan.9:14. Gândit-a îndelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abătut-o peste noi, că drept este
Domnul Dumnezeul nostru în toate faptele pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat de
glasul Lui.
Dan.9:15. Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu Care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului cu
mână tare şi Te-ai făcut vestit până în ziua de astăzi, păcătuit-am, fărădelege am făcut.
Dan.9:16. O, Doamne! Întoarcă-se, după milostivirile Tale, toată mânia şi toată văpaia urgiei Tale de
la cetatea Ierusalimului , de la muntele cel sfânt al Tău! Că, pentru păcatele noastre şi
pentru fărădelegile părinţilor noştri, Ierusalimul şi poporul Tău au ajuns de ocară pentru
toţi vecinii noştri.
Dan.9:17. Acum ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea slujitorului Tău şi ruga fierbinte şi luminează
faţa Ta spre templul Tău pustiit, pentru numele Tău, Doamne!
Dan.9:18. Pleacă, Dumnezeul meu, urechea Ta şi auzi, deschide ochii Tăi şi vezi mâhnirea noastră
adâncă şi cetatea asupra căreia se cheamă numele Tău. Că nu pentru faptele noastre
drepte aducem înaintea Ta rugăciunile noastre cele fierbinţi, ci pentru milele Tale cele
mari.
141
Dan.9:19. O, Doamne, ascultă! O, Doamne, iartă! O, Doamne, ia aminte şi lucrează! Nu întârzia
pentru numele Tău, Dumnezeul meu; că numele Tău îl poartă cetatea şi poporul Tău!"
Dan.9:20. Şi în vreme ce grăiam şi mă rugam şi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu
Israel şi cădeam cu ruga mea fierbinte înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru sfânt
muntele Dumnezeului meu,
Dan.9:21. Şi pe când vorbeam în rugăciunea mea, iată un om, Gavriil, pe care l-am văzut în vedenia
mea cea de la început, în zbor grăbit, s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seară.
Dan.9:22. Şi a venit şi mi-a grăit zicând: "Daniele, chiar acum am sosit ca să-ţi deschid mintea.
Dan.9:23. Când tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată şi eu am venit ca să-ţi vestesc, căci tu
eşti un om iubit de Dumnezeu. Ia aminte la cuvânt şi înţelege vedenia!
Dan.9:24. Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă
până ce fărădelegea va trece peste margini şi se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi
nelegiuirea, până ce dreptatea cea veşnică va veni, vedenia şi proorocia se vor pecetlui şi
se va unge Sfântul Sfinţilor.
Dan.9:25. Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până
la Cel-Uns - Cel-Vestit - sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din nou
vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strâmtorare.
Dan.9:26. Iar după cele şaizeci şi două de săptămâni, Cel-Uns va pieri fără să se găsească vreo vină
în El, iar poporul unui domn va veni şi va dărâma cetatea şi templul. Şi sfârşitul cetăţii va
veni prin potopul mâniei lui Dumnezeu şi până la capăt va fi război - prăpădul cel hotărât.
Dan.9:27. Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână, iar la mijlocul săptămânii va înceta
jertfa şi prinosul şi în templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea
hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii".
CAP. 10
Continuarea vedeniilor.
Dan.10:1. În anul al treilea al lui Cirus, regele Perşilor, i s-a descoperit un cuvânt lui Daniel - care se
chema Beltşaţar - şi adevărat este cuvântul şi el vesteşte război mare. El a pătruns
cuvântul şi a înţeles vedenia.
Dan.10:2. "În vremea aceea, eu, Daniel, am petrecut trei săptămâni de zile în jale.
Dan.10:3. Pâine bună n-am mâncat, carne şi vin n-am pus în gura mea şi cu miresme nu m-am uns,
până ce nu s-au împlinit trei săptămâni de zile.
Dan.10:4. Dar în ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, eu, Daniel, mă aflam pe malul fluviului celui
mare, adică Tigrul,
Dan.10:5. Şi mi-am ridicat ochii mei şi iată un om îmbrăcat în veşminte de in, iar coapsele lui încinse
cu aur curat şi de preţ;
Dan.10:6. Trupul lui ca şi crisolitul şi faţa lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, braţele şi
picioarele lui străluceau ca arama lustruită şi sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei
mulţimi.
Dan.10:7. Şi am văzut numai eu, Daniel, o vedenie, iar oamenii care erau cu mine nu au văzut
vedenia; ci o mare spaimă a căzut peste ei şi au fugit să se ascundă.
Dan.10:8. Atunci eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie şi n-a rămas în mine
putere, faţa mea şi-a schimbat înfăţişarea, stricându-se, şi nu mai aveam vlagă.
Dan.10:9. Şi am auzit glasul cuvintelor lui şi, la glasul cuvintelor lui, eu am căzut înmărmurit cu faţa
la pământ.
Dan.10:10. Şi iată că o mână s-a atins de mine şi m-a ridicat în genunchi şi pe palmele mâinilor
mele.
Dan.10:11. Şi a grăit către mine: "Daniele, om plăcut al lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care
ţi le spun ţie şi stai drept, că acum sunt trimis către tine". Şi pe când îmi grăia cuvântul
acesta, m-am sculat tremurând.
Dan.10:12. Şi a zis către mine: "Nu te teme, Daniele, că din ziua cea dintâi, de când ţi-ai sârguit
inima ta ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost
auzite şi eu am sosit din pricina cuvintelor tale.
Dan.10:13. Şi îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail,
cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu şi eu l-am lăsat acolo la îngerul
păzitor al regelui Perşilor
Dan.10:14. Şi am venit ca să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor; că mai
este o vedenie pentru zilele cele din urmă".
Dan.10:15. Şi pe când grăia cu mine astfel de cuvinte, mi-am întors privirea spre pământ şi am rămas
ca un mut.
Dan.10:16. Şi iată! Acela care avea înfăţişarea fiului omului s-a atins de buzele mele; atunci am
deschis gura mea şi am grăit şi am zis către cel ce sta înaintea mea: "O, Stăpânul meu!
Din pricina acestei vedenii m-au cuprins zvârcoliri de durere şi am rămas fără putere.
Dan.10:17. Şi cum poate un slujitor atât de mic al Domnului său să grăiască cu un Stăpân atât de
mare ca Tine! Şi de spaimă îmi piere toată puterea şi suflarea mi se opreşte".
Dan.10:18. Atunci s-a atins iarăşi de mine acela care avea înfăţişarea Fiului Omului şi mi-a dat tărie.
Dan.10:19. Şi mi-a zis: "Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare şi curajos!" Şi pe
când grăia cu mine, m-am simţit întărit şi am zis: "Spune, Stăpâne, căci Tu m-ai întărit!"
142
Dan.10:20. Atunci El a zis: "Ştii tu, oare, pentru ce am venit la tine? Acum Mă voi întoarce să fac
război cu îngerul păzitor al Persiei şi, când Eu Mă voi duce, iată că îngerul păzitor al
Greciei va veni.
Dan.10:21. Îţi voi vesti ţie ceea ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu poate să Mă ajute mai
bine la aceasta decât Mihail, îngerul vostru păzitor".
CAP. 11
Proorocie despre regii Persiei, Egiptului şi Siriei.
Dan.11:1. Şi eu în anul dintâi al lui Darius Medul stam lângă el ca să-l ajut şi să-l întăresc.
Dan.11:2. Şi acum îţi fac cunoscut adevărul: Iată că se vor scula încă trei regi în Persia, iar al
patrulea va stăpâni bogăţii mai mari decât toţi şi, când va fi puternic prin bogăţiile sale,
va ridica pe toţi împotriva regatului Greciei.
Dan.11:3. Şi va ieşi la iveală un rege viteaz şi va stăpâni peste un regat puternic şi va face numai
ceea ce i se va părea bun.
Dan.11:4. Iar când va fi în culmea puterii sale, regatul lui se va prăbuşi şi se va împărţi după cele
patru vânturi ale carului, fără ca să rămână urmaşilor lui şi nici să aibă putere întocmai ca
mai înainte, că regatul lui va fi sfâşiat şi se va împărţi la alţii decât la aceia din neamul
lui.
Dan.11:5. Şi regele de la miazăzi va ajunge puternic, dar unul din căpeteniile lui va fi mai puternic
decât el şi va domni, iar stăpânirea lui va fi un regat puternic.
Dan.11:6. Şi după trecere de ani se vor uni şi fiica regelui de la miazăzi va veni către regele de la
miazănoapte, ca să statornicească pacea. Dar ea nu va păstra tăria braţului său şi nu va
dăinui nici el, nici braţul lui; şi va fi dată morţii, ea şi însoţitorii ţ ei şi copiii ei Şi aliatul ei
în acele vremuri.
Dan.11:7. Iar unul dintre odraslale din rădăcinile ei se va ridica şi va porni împotriva oştirii şi va intra
în cetatea cea întărită a regelui de la miazănoapte şi va face cu ei ce va voi şi va fi
biruitor.
Dan.11:8. Chiar şi dumnezeii lor, împreună cu chipurile lor turnate, cu vasele lor de preţ, aur şi
argint, vor fi duse în robia Egiptului şi el va fi mai puternic decât regele de la
miazănoapte, ani de-a rândul.
Dan.11:9. El va năvăli în regatul regelui de la miazănoapte, apoi se va întoarce în ţara sa.
Dan.11:10. Şi feciorul lui va pregăti războiul şi va strânge o mare mulţime de oşti de luptă şi va da
năvală peste el şi îl va potopi şi îl va cotropi şi se va întoarce şi va pătrunde până la
cetatea lui cea întărită.
Dan.11:11. Atunci regele de la miazăzi va fi amărât foarte şi va ieşi şi va face război cu el - cu regele
de la miazănoapte, care va ridica o mare oştire; dar oştirea va cădea în mâna regelui de
la miazăzi;
Dan.11:12. Şi oştirea va fi nimicită; inima regelui se va îngâmfa; zeci de mii va doborî la pământ, dar
nu va fi mai puternic.
Dan.11:13. Şi încă o dată regele de la miazănoapte va ridica oştiri mai puternice decât cele dintâi şi,
după un răstimp de câţiva ani, va da năvală peste el, cu o mare oştire şi cu numeroasă
călărime.
Dan.11:14. Şi în vremea aceea mulţi se vor scula împotriva regelui de la miazăzi şi oameni silnici din
poporul tău se vor ridica, aşa ca să se împlinească vedenia, dar se vor poticni.
Dan.11:15. Iar regele de la miazănoapte va veni şi va ridica întărituri şi va cuprinde o cetate întărită,
iar oştirea de ajutor a regelui de la miazănoapte nu va putea să ţină piept şi trupele sale
vor fugi şi nu va fi nici un chip de stat împotrivă.
Dan.11:16. Cel care va porni împotriva lui va face după placul său şi nimeni nu i se va împotrivi, şi se
va opri în ţara strălucirii şi totul va fi în mâna lui.
Dan.11:17. Şi îşi va îndrepta privirea să ia în stăpânire întregul lui regat şi va face o învoială cu el şi ii
va da de soţie pe o fiică a sa, ca să aducă pieirea ţării, dar aceasta nu se va întâmpla şi
nu va duce la izbândă.
Dan.11:18. Şi îşi va întoarce privirea spre insule şi va cuprinde multe din ele, iar o căpetenie va pune
capăt ocării lui, fără putinţă de răspuns.
Dan.11:19. Şi îşi va întoarce faţa spre întăriturile ţării sale, dar se va poticni, va cădea şi va pieri.
Dan.11:20. Şi în locul lui va veni altul, care va trimite un strângător de dări în locul care este gloria
regatului (Ierusalimul), dar în câteva zile va fi doborât nu prin mânie, nici prin război.
Dan.11:22. Şi în locul lui va veni un batjocoritor, care nu avusese nici un drept la vrednicia regală, şi
el va veni paşnic şi prin uneltiri se va face stăpân pe regat.
Dan.11:22. Şi oştirile de ajutor vor da înapoi înaintea lui şi vor fi sfărâmate, de asemenea şi o
căpetenie a legământului.
Dan.11:23. Şi după împrietenirea cu el se va servi de vicleşug şi va porni şi va birui cu puţin popor.
Dan.11:24. Şi pe neaşteptate va veni în cele mai bogate ţinuturi ale ţării şi va face ceea ce n-au făcut
părinţii lui şi părinţii părinţilor lui; el le va împărţi cu risipă, pradă şi jaf şi bogăţii; şi va
urzi planuri împotriva cetăţilor întărite, numai pentru o vreme.
Dan.11:25. Şi îşi va îndrepta puterea şi inima împotriva regelui de la miazăzi, eu oştire mare, iar el se
va prinde în luptă cu oaste mare şi puternică, dar nu va putea să i se împotrivească, că se
vor urzi uneltiri împotriva lui.
143
Dan.11:26. Cei ce mănâncă la masă cu el, îl vor prăbuşi, iar oastea lui se va sfărâma şi mulţi vor
cădea loviţi de moarte.
Dan.11:27. Şi cei doi regi vor pune la cale viclenii în inima lor şi la masă îşi vor spune lucruri
mincinoase, dar fără nici o izbândă, că încă n-a venit sfârşitul rânduit de Dumnezeu.
Dan.11:28. Şi se va duce cu mari averi în ţara lui şi inima lui va fi împotriva Legământului cel sfânt;
aşa va lucra şi se va întoarce în ţara lui.
Dan.11:29. La vremea hotărâtă va năvăli din nou la miazăzi şi această din urmă bătălie nu va fi ca
bătălia dintâi.
Dan.11:30. Corăbii din Chitim vor veni împotriva lui; şi el va pierde curajul, se va întoarce şi se va
întărâta împotriva legământului sfânt şi va lucra şi se va învoi iarăşi cu cei ce au părăsit
legământul sfânt.
Dan.11:31. Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar jertfa de fiecare zi o
var da de o parte şi vor pune în loc urâciunea pustiirii.
Dan.11:32. Şi pe cei ce au săvârşit fărădelegi împotriva legământului îi va înşela prin linguşiri, iar
poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va rămâne statornic şi îl va urma.
Dan.11:33. Cei mai înţelepţi vor învăţa pe cei mulţi, dar ei vor cădea un timp de sabie şi foc, de
temniţă şi pustiire.
Dan.11:34. Şi în vremea căderii lor, vor primi puţin ajutor şi mulţi se vor uni cu ei, dar din făţărnicie.
Dan.11:35. Şi printre înţelepţi, mulţi vor cădea ca să se lămurească, să se curăţească şi să se
albească până la sfârşitul vremii, că mai este încă până la vremea rânduită.
Dan.11:36. Şi regele va face după placul său şi se va ridica şi se va trufi împotriva oricărui dumnezeu
şi împotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite şi va propăşi până ce
sfârşitul mâniei va veni, că ceea ce este hotărât se va întâmpla.
Dan.11:37. Şi nu va lua aminte la dumnezeii părinţilor lui şi nici la dumnezeul plăcut femeilor şi nu va
băga în seamă pe nici un alt dumnezeu căci el se va ridica deasupra tuturor.
Dan.11:38. Iar în locul lui va cinsti pe dumnezeul cetăţilor, pe un dumnezeu pe care nu l-au cunoscut
părinţii lui; aceluia i se va închina cu aur, cu argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.
Dan.11:39. El va lua ca apărători ai cetăţilor întărite pe poporul unui dumnezeu străin; pe cei care îl
vor recunoaşte, el îi va cinsti mult, îi va pune stăpâni peste mulţime şi le va împărţi
pământuri ca răsplată.
Dan.11:40. La sfârşitul vremii se va război cu el regele cel de la miazăzi şi se va năpusti împotriva lui
regele cel de la miazănoapte, cu care de război, cu călăreţi şi cu multe corăbii. El va veni
în ţările pe care le va cotropi şi le va străbate.
Dan.11:41. Şi va veni şi în ţara strălucirii şi zeci de mii se var prăbuşi; şi iată care vor scăpa din mâna
lui: Edomul, Moabul şi restul fiilor lui Amon.
Dan.11:42. Şi va întinde mâna sa peste ţări şi ţara Egiptului nu va scăpa.
Dan.11:43. Şi va ajunge stăpân peste comorile de aur şi de argint şi peste toate lucrurile preţioase ale
Egiptului, iar Libienii şi Etiopienii vor merge după el.
Dan.11:44. Dar zvonuri de la răsărit şi de la miazănoapte vor veni să-l înspăimânte şi el va ieşi cu
furie grozavă ca să prăpădească şi să nimicească pe mulţi.
Dan.11:45. Şi el va înfige corturile palatului său între mare şi muntele cel sfânt şi strălucit, apoi va
veni sfârşitul lui şi nimeni nu-i va veni în ajutor!
CAP. 12
Vedenie despre învierea morţilor şi despre Antihrist.
Dan.12:1. Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău,
şi va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea
de acum. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris
în carte.
Dan.12:2. Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar
alţii spre ocară şi ruşine veşnică.
Dan.12:3. Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei care vor fi îndrumat pe mulţi pe
calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor.
Dan.12:4. Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi
vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa.
Dan.12:5. Şi eu, Daniel, m-am uitat, şi iată alţi doi bărbaţi stând în picioare, unul pe un mal al
fluviului, iar altul pe celălalt mal al fluviului.
Dan.12:6. Şi unul a zis celui ce era îmbrăcat în veşminte de in şi stătea deasupra apelor fluviului:
"Pe când se var sfârşi aceste fapte minunate?"
Dan.12:7. Şi am ascultat pe bărbatul cel îmbrăcat în veşminte de in care stătea deasupra apelor
fluviului şi el şi-a ridicat dreapta şi stânga lui către ceruri şi a jurat pe Cel ce este viu în
veci: "Va mai ţine o vreme; vremuri şi jumătate de vreme, iar când se va isprăvi de
sfărâmat puterea poporului celui sfânt, atunci vor lua sfârşit toate acestea".
Dan.12:8. Şi eu am auzit, dar nu am înţeles şi am zis: "Stăpâne, care va fi sfârşitul acestora?"
Dan.12:9. Şi mi-a răspuns: "Du-te, Daniele, că sunt închise şi pecetluite cuvintele acestea până la
sfârşit!
Dan.12:10. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi; toţi cei
fără de lege nu var pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege.
144
Dan.12:11. Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o
mie două sute nouăzeci de zile.
Dan.12:12. Fericit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.
Dan.12:13. Şi tu mergi spre sfârşitul tău şi te odihneşte şi te vei scula, ca să primeşti moştenirea ta în
vremea cea de apoi!".
OSEA
CAP. 1
Proorocie despre fărădelegea poporului Israel.
Osea 1:1. Cuvântul Domnului care a fost către Osea, feciorul lui Beeri, în vremea domniei lui Ozia,
Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii din Iuda, şi în zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele din
Israel.
Osea 1:2. Începutul cuvântului Domnului către Osea. Şi a grăit Domnul către Osea: "Ia-ţi de nevastă
o femeie desfrânată şi să ai copii de desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel,
abătându-se de la Domnul".
Osea 1:3. Atunci s-a dus el şi şi-a luat de soţie pe Gomer, fiica lui Diblaim, şi ea a rămas însărcinată
şi i-a născut un fiu.
Osea 1:4. Şi a zis Domnul către acesta: "Pune-i numele Izreel! Căci iată puţină vreme mai este şi Eu
voi răzbuna vărsările de sânge ale lui Israel asupra casei lui Iehu şi voi sfârşi regatul casei
lui Israel.
Osea 1:5. Şi atunci voi sfărâma arcul lui Israel în valea lui Izreel!"
Osea 1:6. Şi ea a rămas însărcinată şi a mai născut o fiică. Şi i-a zis atunci Domnul: "Pune-i numele
Lo-Ruhama (Cea neiubită), căci de acum încolo nu voi mai avea milă de casa lui Israel, ca
să-i iert păcatele.
Osea 1:7. Dar de casa lui Iuda Mă voi milostivi şi o voi mântui prin Domnul Dumnezeul lui Israel, şi
nu-i voi mântui pe ei nici cu arcul, nici cu sabia, nici prin luptă, nici prin puterea cailor sau
a călăreţilor".
Osea 1:8. Şi ea a înţărcat pe Lo-Ruhama şi a rămas însărcinată şi a născut încă un fiu.
Osea 1:9. Şi a zis: "Pune-i numele: Lo-Ami (Nu este poporul Meu), căci voi nu sunteţi poporul Meu,
iar Eu nu sunt Dumnezeul vostru!"
CAP. 2
Pedepsirea fărădelegii lui Israel. Dumnezeu făgăduieşte întoarcerea.
Osea 2:1. Iar numărul fiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se socoteşte, nici nu se numără.
Şi în loc să vă zică vouă: "Voi nu sunteţi poporul Meu",
Osea 2:2. Vi se spune: "Voi sunteţi fiii Dumnezeului celui viu!"
Osea 2:3. Şi se vor aduna Iudeii şi fiii lui Israel laolaltă şi îşi vor alege o căpetenie şi vor ieşi din ţara
robiei şi Izreel se va face mare şi vor numi pe fratele lor: "Ami" şi pe sora lor: "Ruhama".
Osea 2:4. Osândiţi pe mama voastră, învinuiţi-o - că ea nu mal este femeia Mea, iar Eu nu mai sunt
bărbatul ei ca să lepede de la dânsa podoabele desfrânării ei şi semnele destrăbălării
dintre sânii ei;
Osea 2:5. Altfel, Eu îi voi dezveli goliciunea ei şi o voi înfăţişa goală ca în ziua când s-a născut şi o
voi preface într-un pustiu, ca un pământ uscat şi o voi prăpădi de sete.
Osea 2:6. Nu voi avea milă de fiii ei - că ei sunt copii de desfrânată -
Osea 2:7. De vreme ce mama lor a preadesfrânat, cea care i-a zămislit a săvârşit lucruri ruşinoase.
Că ea a zis: "Mă voi duce după iubiţii mei, cei care îmi dau pâine, apă, lână şi în,
untdelemn şi băuturi".
Osea 2:8. Pentru aceasta iată că-i voi astupa drumul său cu mărăcini, voi ridica zid, ca ea să nu-şi
mai găsească cărările sale.
Osea 2:9. Ea va umbla după iubiţii săi, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va afla. Şi va grăi
atunci: "Merge-voi şi mă voi întoarce la bărbatul meu cel dintâi, că atunci îmi mergea mai
bine decât acum".
Osea 2:10. Dar ea n-a recunoscut că Eu am fost Acela Care i-a dat ei grâul, mustul şi untdelemnul şi
i-am înmulţit argintul şi aurul pe care l-a întrebuinţat pentru Baal.
Osea 2:11. Pentru aceasta îmi voi lua înapoi grâul la vremea lui şi mustul la timpul lui şi-Mi voi lua
lâna şi inul cu care ea îşi acoperă goliciunea ei.
Osea 2:12. Şi acum voi descoperi goliciunea ei în ochii iubiţilor ei şi nimeni nu va putea s-o scape din
mâna Mea.
Osea 2:13. Şi voi face să încetez toate desfătările ei, sărbătorile şi lunile noi şi zilele de odihnă şi toate
prăznuirile ei.
Osea 2:14. Şi voi pustii via ei şi smochinii ei, despre care ea zicea: "Acesta este darul pe care mi l-au
dat iubiţii mei". Şi-i voi preface în păduri şi-i vor strica dobitoacele cele sălbatice.
145
Osea 2:15. "Şi o voi pedepsi pentru zilele de sărbătoare în cinstea lui Baal, căruia îi aducea tămâieri,
atunci când se gătea cu inelele sale şi îşi punea podoabele şi se ducea după iubiţii ei, iar
pe Mine M-a dat uitării", zice Domnul.
Osea 2:16. Pentru aceasta, iată Eu o voi atrage şi o voi duce în pustiu şi voi vorbi inimii ei;
Osea 2:17. Şi îi voi da viile ei de acolo şi valea Acor o voi preface în poartă de nădejde; şi ea va fi
voioasă ca în vremea tinereţii ei, ca în ziua când tu ai scos-o din pământul Egiptului.
Osea 2:18. Şi va fi în vremea aceea - zice Domnul - că ea Mă va numi: "Bărbatul meu" şi nu-Mi va
mai zice: "Baalul (stăpânul) meu".
Osea 2:19. Şi voi scoate din gura ta numele Baalilor şi nu vor mai fi chemaţi fiecare pe numele lor.
Osea 2:20. Şi voi încheia în ziua aceea un legământ cu dobitoacele câmpului şi cu păsările cerului şi cu
târâtoarele de pe pământ şi voi sfărâma arcul şi sabia şi voi face să nu mai fie război în
ţară, iar pe cei ce o locuiesc, îi voi pune la adăpost.
Osea 2:21. Şi te voi logodi cu Mine pe vecie şi te voi logodi Mie după dreptate şi bunăcuviinţă întru
bunătate şi dragoste;
Osea 2:22. Şi te voi logodi Mie întru credincioşie, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul!
Osea 2:23. şi în ziua aceea, zice Domnul, Eu voi răspunde cerurilor, iar cerurile vor răspunde
pământului,
Osea 2:24. Şi pământul va răspunde grâului, mustului şi untdelemnului, şi ele vor răspunde lui Izreel.
Osea 2:25. Şi-Mi voi semăna pe Israel în tară şi Mă voi milostivi spre Lo-Ruhama şi voi zice către Lo-
Ami: "Tu eşti poporul Meu", iar el Îmi va răspunde: "Tu eşti Dumnezeul meu!"
CAP. 3
Despre necredinţa poporului şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu.
Osea 3:1. Şi a zis Domnul către mine: "Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie îndrăgită de un prieten, şi
totuşi desfrânată, aşa precum Domnul iubeşte pe fiii lui Israel, deşi ei se întorc spre
dumnezei străini şi iubesc turtele de struguri".
Osea 3:2. Şi am cumpărat-o pe preţ de cincisprezece sicli de argint, un homer de orz şi un letec de
orz;
Osea 3:3. Şi i-am zis: "Zile fără număr vei sta aşa, nu vei desfrâna şi nu vei fi a nici unui bărbat, şi Eu
voi face asemenea faţă de tine".
Osea 3:4. Că zile fără de număr fiii lui Israel vor rămâne fără rege, fără căpetenie, fără jertfă, fără
stâlp de aducere aminte, fără efod şi fără terafimi.
Osea 3:5. După aceasta, fiii lui Israel se vor întoarce la credinţă şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul
lor, şi pe David, împăratul lor, iar la sfârşitul zilelor celor de pe urmă se vor apropia cu
înfricoşare de Domnul şi de bunătatea Lui.
CAP. 4
Dumnezeu mustră necredinţa Israeliţilor.
Osea 4:1. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, copii ai lui Israel, că Domnul stă la judecată cu locuitorii
pământului,
Osea 4:2. Că nu mai este credinţă, nici iubire, nici cunoaştere de Dumnezeu în ţară.
Osea 4:3. Toţi jură strâmb, mint, ucid, fură şi sunt desfrânaţi; săvârşesc fapte silnice, iar sângele
vărsat curge peste sânge.
Osea 4:4. Pentru aceasta ţara e în mare jale, iar cei ce o locuiesc sunt fără vlagă.
Osea 4:5. Tu te poticneşti ziua, iar noaptea se poticneşte cu tine şi profetul şi voi face să piară
poporul tău.
Osea 4:6. Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi pentru că tu ai trecut cu
vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai
uitat de legea Domnului, şi Eu voi uita pe fiii tăi.
Osea 4:7. Cu cât s-au înmulţit, cu atât au păcătuit împotriva Mea; cinstea lor au schimbat-o în
ruşine.
Osea 4:8. Ei se hrănesc din fărădelegile poporului Meu, şi năzuinţa lor este numai către păcat.
Osea 4:9. Dar şi poporului i se va întâmpla ca şi preotului; voi pedepsi purtarea lui, iar faptele lui le
voi întoarce împotriva lui;
Osea 4:10. Vor mânca, dar nu se vor sătura. Când se vor desfrâna, nu se vor înmulţi, că au părăsit pe
Domnul.
Osea 4:11. Desfrânarea, vinul şi mustul dau curaj inimii.
Osea 4:12. Poporul Meu întreabă o bucată de lemn şi toiagul lui îi vesteşte viitorul, că un duh de
desfrânare i-a făcut să rătăcească şi au săvârşit destrăbălări, depărtându-se de
Dumnezeul lor;
Osea 4:13. Ei aduc jertfe pe vârfurile munţilor şi tămâieri pe înălţimea colinelor, sub stejari, plopi şi
terebinţi, căci umbra este bună. Iar dacă fiicele voastre se desfrânează şi nurorile voastre
sunt prea desfrânate,
Osea 4:14. Nu voi pedepsi pe fetele voastre fiindcă au fost ticăloase şi nici pe nurorile voastre că s-au
desfrânat, că ele înseşi merg laolaltă cu desfrânatele şi aduc jertfă la un loc cu ticăloasele,
astfel că poporul Meu merge la pieirea lui.
Osea 4:15. Dacă te desfrânezi, o, Israele, Iuda să nu mai păcătuiască. Nu mai veniţi la Ghilgal şi nu
vă mai suiţi în Bet-Aven şi nu vă juraţi: "Viu este Domnul!"
146
Osea 4:16. Că asemenea junincei îndărătnice, aşa şi Israel s-a îndărătnicit. Şi să-i mai pască pe ei
Domnul ca pe un miel în păşuni întinse?
Osea 4:17. Efraim este alipit de idoli; lasă-l!...
Osea 4:18. După ce isprăvesc de băut, se dedau desfrâului; iar mai-marii lor năzuiesc numai către
fapte de ruşine.
Osea 4:19. Vântui îi va strânge în aripile sale şi ruşinea îi va cuprinde din pricina jertfelor lor.
CAP. 5
Fărădelegea lui Israel şi a lui Iuda. Prezicerea pedepsei lor.
Osea 5:1. Ascultaţi acestea voi, preoţilor, şi luaţi aminte voi cei din casa lui Israel, şi plecaţi urechea,
voi cei din casa regelui, căci către voi se îndreaptă hotărârea, fiindcă aţi fost un laţ la
Miţpe şi o cursă întinsă pe Tabor.
Osea 5:2. Şi la Sitim au săpat o groapă adâncă. Nu mai e nici o scăpare pentru ei toţi!
Osea 5:3. Iată Eu cunosc Efraimul, iar Israelul nu se poate ascunde de Mine că tu, Efraime, chiar
acum ai săvârşit fapte de ocară şi Israelul s-a întinat cu spurcăciuni.
Osea 5:4. Faptele lor nu le dau răgaz să se întoarcă la credinţa în Domnul Dumnezeul lor, că un duh
de ticăloşie sălăşluieşte înăuntru lor şi pe Domnul nu vor să-L cunoască.
Osea 5:5. Trufia lui Israel mărturiseşte pe faţă împotriva lui; Israel şi Efraim se vor prăbuşi din
pricina fărădelegilor lor, de asemenea şi Iuda va cădea cu ei.
Osea 5:6. Cu oile şi cu boii lor vor merge să caute pe Domnul, dar nu-L vor afla. El S-a despărţit de
ei!
Osea 5:7. Căzut-au de la credinţa în Domnul, că au născut fii din desfrânare; de aceea, la sărbătoare
de lună nouă vor fi nimiciţi ei şi ţarinile lor.
Osea 5:8. Sunaţi din corn în Ghibea şi din trâmbiţă în Rama; strigaţi de deznădejde în Bet-Aven! Ia
seama, Veniamine!
Osea 5:9. Efraim va fi pustiit în ziua judecăţii; pentru seminţiile lui Israel vestesc un lucru care se va
adeveri.
Osea 5:10. Căpeteniile lui Iuda. au fost ca unii care schimbă piatra de hotar; peste ei voi vărsa ca apa
întărâtarea Mea!
Osea 5:11. Efraim este asupritor, calcă dreptul fiecăruia, fiindcă îi place să alerge după idoli.
Osea 5:12. Iar Eu sunt ca o molie pentru Efraim, ca un cariu pentru casa lui Iuda.
Osea 5:13. Când Efraim a văzut boala lui, iar Iuda rana lui, Efraim s-a îndreptat spre Asiria şi a trimis
soli către regele din Iareb. Acela însă n-a putut să-l tămăduiască şi să-l vindece de rana
lui;
Osea 5:14. Căci Eu sunt ca un leu faţă de Efraim şi ca un pui de leu faţă de casa lui Iuda. Eu, Eu sfâşii
şi Mă duc şi nimeni nu poate să-i scape din mâna Mea.
Osea 5:15. Mă duc să nu Mă mai întorc la locul Meu, până ce nu se vor căi şi-Mi vor căuta faţa Mea.
Întru strâmtorarea lor ei umblă după Mine, zicând:
CAP. 6
Pedeapsa lui Dumnezeu îndeamnă spre pocăinţă.
Osea 6:1. "Veniţi să ne întoarcem către Domnul, căci numai El, după ce ne-a rănit, ne tămăduieşte,
iar după ce ne-a bătut, ne leagă rănile noastre.
Osea 6:2. Şi după două zile din nou ne va da viaţă, iar în ziua a treia ne va ridica iarăşi şi vom trăi în
faţa Lui.
Osea 6:3. Să-L cunoaştem, să ne sârguim să cunoaştem cine este Domnul! Venirea Lui este sigură
ca ivirea zorilor. Că El va veni la noi ca o ploaie timpurie şi ca o ploaie târzie care adapă
pământul".
Osea 6:4. Ce să-ţi fac ţie, Efraime? Ce să-ţi fac ţie, Israele, fiindcă dragostea ta se risipeşte ca norii
de dimineaţă, ca roua care se ia de timpuriu?
Osea 6:5. Pentru aceasta i-am prăbuşit prin cuvântul profeţilor, i-am ucis prin graiul gurii Mele, iar
judecata Mea s-a înălţat ca soarele.
Osea 6:6. Că milă voiesc, iar nu jertfă, şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot.
Osea 6:7. Ei, întocmai ca Adam, au călcat legământul Meu, au căzut de la credinţă.
Osea 6:8. Galaadul este o cetate de răufăcători, plină de urme de sânge.
Osea 6:9. Ca şi tâlharii din locuri ascunse, o ceată de preoţi săvârşesc ucideri pe drumul spre Sichem
- ei au făcut lucruri de ocară.
Osea 6:10. În Betel am văzut lucruri înspăimântătoare; desfrânarea lui Efraim şi întinarea lui Israel.
OSEA6.11. Şi ţie, Iuda, îţi este pregătit un seceriş, când voi aduce înapoi pe prinşii de
război ai poporului Meu.
CAP. 7
Tânguirea asupra lui Israel şi vestirea dreptelor pedepse.
Osea 7:1. Când am voit să tămăduiesc pe Israel, atunci s-au dat pe faţă păcatele lui Efraim şi
ticăloşiile Samariei, că toţi laolaltă săvârşesc fărădelegi: tâlharii intră prin case, hoţii pradă
la drumul mare.
Osea 7:2. Dar ei nici nu cugetă în inimile lor că Eu Îmi aduc aminte de răutăţile lor. Faptele lor Mă
împresoară; ele se întâmplă înaintea ochilor Mei.
147
Osea 7:3. Prin fărădelegile lor înveselesc pe rege şi pe căpetenii prin graiurile lor mincinoase;
Osea 7:4. Ei sunt toţi desfrânaţi, ei ard ca un cuptor aprins de brutar pe care el nu-l mai încinge de
când a frământat aluatul şi până ce acesta s-a ridicat.
Osea 7:5. La ziua regelui căpeteniile s-au îmbolnăvit de prea mult vin, şi regele şi-a dat mâna cu
batjocoritorii.
Osea 7:6. Toată noaptea mânia lor stă potolită, iar dimineaţa arde ca văpaia focului.
Osea 7:7. Ei toţi sunt ca un cuptor încins şi mistuie pe judecătorii lor. Toţi regii lor s-au prăbuşit şi
nici unul din ei nu M-a chemat pe Mine!
Osea 7:8. Efraim s-a ofilit printre neamuri, el este ca o turtă pe care nimeni n-a întors-o la foc.
Osea 7:9. Cei de alt neam i-au stors vlaga lui, iar el nu bagă de seamă! Păr alb îi creşte, şi el tot nu
simte.
Osea 7:10. Cu toate că trufia lui Israel mărturiseşte împotriva lui, el nu se întoarce către Domnul
Dumnezeul lui şi nu-L caută.
Osea 7:11. Şi Efraim s-a purtat ca un porumbel, nepriceput şi neştiutor; au chemat pe Egipteni şi s-au
îndreptat către Asirieni;
Osea 7:12. În vreme ce se duc acolo, Eu întind asupra lor laţul Meu; ca pe păsările cerului îi voi
doborî, îi voi pedepsi precum s-a dat de ştire în obştea lor.
Osea 7:13. Vai de ei, căci au fugit de Mine! Prăpăd să vină peste ei, căci au păcătuit împotriva Mea!
Eu aş vrea să-i răscumpăr, dar ei grăiesc minciuni împotriva Mea.
Osea 7:14. Şi nu strigă către Mine din toată inima lor, ci se tânguiesc pentru jertfelnicele lor. Ei se iau
la harţă pentru grâu şi pentru must, şi îşi întorc privirea de la Mine.
Osea 7:15. Dacă îi învăţ şi le întăresc braţul lor, atunci gândesc lucruri rele împotriva Mea:
Osea 7:16. Ei se îndreaptă către Baal. Ei sunt asemenea unui arc care scapă din mână. Căpeteniile lor
au căzut în ascuţişul sabiei, din pricina iuţimii lor. Limba lor M-a făcut de ocară în ţara
Egiptului.
CAP. 8
Cei fără de Dumnezeu şi cei necredincioşi se vor stinge.
Osea 8:1. Sună din trâmbiţă! Vrăjmaşul vine ca un vultur asupra templului Domnului!... Pentru că ei
au călcat legământul cu Mine; împotriva legii Mele au păcătuit laolaltă.
Osea 8:2. Cu toate acestea ei strigă: "Dumnezeul meu, noi cei din Israel Te-am cunoscut pe Tine!"
Osea 8:3. Israel a dispreţuit milostivirea mântuitoare; duşmanul să-l urmărească!
Osea 8:4. Ei şi-au ales rege fără voinţa Mea, şi-au pus căpetenii fără ca Eu să fi ştiut. Din aurul şi din
argintul lor şi-au făcut idoli, ca ei să se prăbuşească.
Osea 8:5. Samaria aduce jertfă unui viţel; mânia Mea stă aprinsă împotriva lor. Până când pot să
rămână ei nepedepsiţi?
Osea 8:6. Că el este din Israel, un meşter l-a lucrat, dar el nu este Dumnezeu. Să fie sfărâmat în
bucăţi viţelul Samariei!
Osea 8:7. Pentru că ei au semănat vânt, vor culege furtună; o semănătură care nu rodeşte spice şi
care nu au nici un grăunte în ele! Şi dacă ar avea ceva în ele, străinii să le mănânce!
Osea 8:8. Israel va fi nimicit, va fi socotit printre neamuri ca un vas fără preţ.
Osea 8:9. Că ei şi-au îndreptat ochii spre Asirieni, au dat daruri de dragoste...
Osea 8:10. - Chiar când ei vor fi împrăştiaţi printre neamuri, Eu îi voi aduna laolaltă - şi ei vor înceta
ca să-şi ungă regi şi căpetenii.
Osea 8:11. Efraim şi-a clădit multe altare - cu gând de păcat au fast ridicate!
Osea 8:12. Dacă Eu aş scrie pentru el o mie de porunci ale legii Mele, ele sunt privite ca ale unui
străin.
Osea 8:13. Le plac jertfe şi ei le aduc, carne vor şi o mănâncă. Domnul nu le binevoieşte. Şi acum Îmi
voi aduce aminte de fărădelegile lor şi voi pedepsi păcatele lor. Să se întoarcă în Egipt!
Osea 8:14. Israel a uitat pe Ziditorul său şi şi-a clădit palate, şi Iuda şi-a înmulţit întăriturile sale; de
aceea voi trimite foc în cetăţile lui care îi va mistui palatele.
CAP. 9
Păcatelor grele le urmează pedepse grele.
Osea 9:1. Nu te bucura, Israele, şi nu sălta de veselie ca păgânii, că te-ai ticăloşit, părăsind pe
Dumnezeul tău; ai iubit preţul unei desfrânate pe toate ariile de grâu.
Osea 9:2. Pentru că nici aria şi nici teascul nu-i vor mai hrăni, iar mustul le va lipsi.
Osea 9:3. Nu vor mai locui în pământul Domnului; Efraim se va întoarce în Egipt, iar în Asiria vor
mânca mâncăruri necurate.
Osea 9:4. Nu vor mai aduce Domnului nici o turnare de vin şi nici nu-I vor mai pregăti vreo jertfă. Ca
o pâine de jale este pâinea lor; toţi cei care vor mânca din ea vor fi necuraţi, că pâinea lor
slujeşte numai pentru potolirea foamei lor şi nu va fi adusă în templul Domnului.
Osea 9:5. Ce vreţi să faceţi când vor veni zilele de prăznuire, în ziua de sărbătoare a Domnului?
Osea 9:6. Iată ei au plecat din pricina pustiirii; Egiptul îi va primi, Memfisul îi va îngropa! Odoarele
lor scumpe de argint le va moşteni urzica, şi mărăcinii vor năpădi corturile lor.
Osea 9:7. Sosit-au zilele de pedeapsă, venit-au zilele de răsplată. Israel strigă: "Profetul este un
nebun, omul insuflat aiurează!" Da, desigur, din pricina mărimii nelegiuirii tale, din pricina
mărimii răzvrătirii tale.
148
Osea 9:8. Proorocul află pretutindeni laţuri întinse... Ei întind capcane pe toate drumurile, capcane în
templul lui Dumnezeu.
Osea 9:9. Grozave fapte de ocară au săvârşit, precum odinioară în Ghibea! - El îşi va aduce aminte
de fărădelegile lor şi va pedepsi păcatele lor.
Osea 9:10. Ca pe nişte struguri în pustiu, aşa am găsit pe Israel; ca la o pârgă de smochine la
începutul ei, aşa M-am uitat la părinţii lui. Când ei au mers după Baal Peor, s-au sfinţit lui
Baal şi au ajuns urâciune întocmai ca şi cel pe care îl îndrăgiseră.
Osea 9:11. Gloria lui Efraim va zbura ca o pasăre; şi nu vor mai fi nici naşteri, nici sarcini, nici
zămisliri.
Osea 9:12. Chiar când îşi fac mari pe fiii lor, îi voi lăsa fără copii, lipsiţi de partea bărbătească; căci vai
de ei, dacă Îmi voi întoarce privirea.
Osea 9:13. Efraim, precum văd, a făcut din fiii săi un vânat; Efraim trebuie să-şi ducă fiii săi la
junghiere.
Osea 9:14. Dă-le lor, Doamne, ceea ce trebuie să le dai! Dă-le lor pântece sterp şi sâni fără lapte!
Osea 9:15. Toate răutăţile lor şi-au luat naştere în Ghilgal, că acolo am început să-i urăsc. Din pricina
gândurilor celor rele, îi voi alunga din templul Meu; nu-i voi mai iubi nicidecum. Toate
căpeteniile lor sunt oameni răzvrătiţi!
Osea 9:16. Efraim va fi trântit la pământ; rădăcina lui se va usca. Nu va mai avea de loc rod! Şi când
vor avea fii, Eu voi ucide pe feciorii lor iubiţi.
Osea 9:17. Dumnezeul meu îi va arunca de la Sine, că nu au ascultat de El. Să rătăcească printre
neamuri!
CAP. 10
Mustrarea Israeliţilor pentru răutăţile lor.
Osea 10:1. Israel a fost o vie mănoasă, care dădea rod din belşug. Cu cât avea mai mult rod, cu
atât sporeau altarele sale; cu cit era mai bogată ţara, cu atât se înălţau mai multe pietre
de aducere aminte.
Osea 10:2. Inima lui era făţarnică; să-şi ispăşească păcatul! El singur va doborî altarele sale, va
sfărâma pietrele de aducere aminte.
Osea 10:3. Ba chiar zic: "Noi nu mai avem rege, din pricină că nu ne-am temut de Domnul. Şi la ce
ne-ar sluji regele?"
Osea 10:4. Ei spun vorbe deşarte, jură strâmb, încheie legăminte şi prefac dreptatea în otravă;
judecata va creşte pe brazdele câmpului!
Osea 10:5. Pentru viţelul din Bet-Aven, locuitorii din Samaria sunt plini de mare grijă, ba chiar vor
plânge preoţii lui şi poporul său şi se vor tângui pentru comorile lui care se irosesc.
Osea 10:6. Şi pe el îl va duce în Asiria ca pe un dar al regelui din Iareb; ruşinea îl va cuprinde pe
Efraim, iar Israel se va ruşina de idolii lui.
Osea 10:7. Nimicit va fi regele Samariei; ca o aşchie va fi pe deasupra apei.
Osea 10:8. Pustiite vor fi înălţimile de la Aven, păcatul lui Israel; spini şi ciulini să crească deasupra
altarelor lor! Atunci vor grăi către munţi: "Acoperiţi-ne!", iar colinelor: "Cădeţi peste
noi!"
Osea 10:9. Ca în zilele Ghibeii, aşa ai păcătuit tu, Israele! Acolo ei Mi se împotriviră. Nu-i va atinge
oare războiul în Ghibea pe fiii nelegiuirii?
Osea 10:10. Întru mânia Mea îi voi pedepsi şi voi aduna popoare împotriva lor, când se vor pune
laolaltă cele două fărădelegi ale lor.
Osea 10:11. Şi Efraim este o junincă învăţată la jug, căreia îi plăcea să treiere grâul pe arie. Dar Eu
am pus jug pe gâtul ei frumos; am înjugat pe Efraim, Iuda va ara pământul, Iacov va
trage grapa.
Osea 10:12. Semănaţi-vă fapte bune, căci numai aşa veţi secera milostivire; prefaceţi ţelina în ogoare
ale cunoaşterii de Dumnezeu şi căutaţi pe Domnul, ca El să vină şi să vă îndestuleze de
roade mântuitoare!
Osea 10:13. Dar voi aţi arat semănând fărădelegea şi aţi secerat nenorocirea, şi acum trebuie să
mâncaţi din roadele minciunii. Ţi-ai pus nădejdea în carele tale de luptă şi în mulţimea
vitejilor tăi!
Osea 10:14. Pentru aceasta prăpădul războiului să vină peste cetăţile tale şi toate întăriturile tale să
fie dărâmate - precum odinioară Salman a nimicit cu război Bet-Arbelul - când mama a
fost zdrobită împreună cu pruncii ei.
Osea 10:15. Aşa voi face cu voi, cei din casa lui Israel, căci ticăloşi sunteţi. În vălmăşagul luptei va
pieri regele lui Israel!
CAP. 11
Slava milei dumnezeieşti primită de nemulţumitorii Israeliţi.
Osea 11:1. Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, şi din Egipt am chemat pe fiul Meu.
Osea 11:2. Cu cât Eu îi chemam, cu atât fugeau de dinaintea Mea şi jertfeau baalilor şi aduceau
tămâieri chipurilor cioplite de idoli.
Osea 11:3. Şi Eu învăţam pe cei din Efraim să meargă în picioare şi-i luam în braţe, dar ei n-au
înţeles, cu toate că Eu îi îngrijeam ca pe copii,
Osea 11:4. Îi iubeam cu dragoste părintească, eu iubire fără de margini. Am fost pentru ei ca unul
care le ridică jugul de pe grumajii lor, şi mă plecam către ei şi-i hrăneam.
149
Osea 11:5. Nu se vor mai duce în Egipt, ci Asiria le va fi rege, căci n-au voit să se întoarcă la
credinţă.
Osea 11:6. Sabia să pustiiască cetăţile lui şi să dărâme întăriturile lui, din pricina punerii lor la cale!
Osea 11:7. Dar poporul Meu este hotărât să se despartă de Mine. Îl strig, dar el nici nu ridică ochii
spre Mine.
Osea 11:8. O, cum te voi lăsa, Efraime! Cum te voi părăsi, Israele! Cum te voi trece cu vederea ca
odinioară pe Adma şi te voi face ca Ţeboimul! Inima se zvârcoleşte în Mine, mila Mă
cuprinde!
Osea 11:9. Nu voi dezlănţui iuţimea mâniei Mele, şi nu voi prăpădi din nou Efraimul; căci Eu sunt
Dumnezeu atotputernic şi nu om: Eu sunt Sfântul în mijlocul tău şi nu voi veni să te
prăpădesc.
Osea 11:10. Vor merge după Domnul; dar El va mugi ca un leu, şi când Ei va mugi, vor alerga
zbuciumându-se toţi cei dinspre apus;
Osea 11:11. Ei vor alerga tremurând ca o pasăre din Egipt şi ca un porumbel din ţara Asiriei. Şi îi voi
sălăşlui în casele lor, zice Domnul.
CAP. 12
Necredinţa lui Efraim şi judecata lui Dumnezeu împotriva lui luda.
Osea 12:1. Efraim M-a înconjurat cu minciună şi casa lui Israel cu viclenie, şi Iuda este fără frâu în
fala Celui Atotputernic şi înaintea Dumnezeului celui Sfânt şi credincios.
Osea 12:2. Lui Efraim îi place vântul şi după vântul de răsărit aleargă; grămădeşte minciună şi
deşertăciune, încheie legământ cu Asiria şi duce untdelemn în Egipt.
Osea 12:3. Şi Domnul dojeneşte cu ceartă pe Iuda: "Pedepsi-voi pe Iacov pentru purtările lui şi-i voi
răsplăti după faptele lui!"
Osea 12:4. În pântecele maicii sale, Iacov a ţinut de călcâi pe fratele său, şi ca un viteaz s-a luptat
el cu Dumnezeu.
Osea 12:5. Cu îngerul s-a luptat şi l-a biruit; a plâns şi l-a rugat să se milostivească spre el; apoi l-a
aflat la Betel şi acolo Dumnezeu a grăit cu el.
Osea 12:6. Dar Dumnezeu este Domnul Savaot, Domnul este numele Lui.
Osea 12:7. Întoarce-te în cortul tău! Păzeşte dragostea şi dreptatea Lui şi nădăjduieşte totdeauna în
Dumnezeul tău!
Osea 12:8. Canaan tine în mână un cântar strâmb şi la cântărire îi place să înşele!
Osea 12:9. Dar Efraim zice: "Am ajuns bogat şi averi mi-am strâns!" Dar câştigul lui nu-i este de
ajuns pentru fărădelegea pe care a făptuit-o.
Osea 12:10. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, din pământul Egiptului şi până acum. Te voi face să mai
locuieşti în corturi ca în zilele de sărbătoare.
Osea 12:11. Eu am vorbit către prooroci şi le-am înmulţit vedeniile şi tot prin prooroci am grăit în
pilde.
Osea 12:12. În Galaad au săvârşit închinări la idoli, în Ghilgal au jertfit demonilor. Jertfelnicele lor să
fie dărâmate - grămezi de pietre pe brazdele ogorului!
Osea 12:13. Când Iacov a fugit în Mesopotamia, atunci Israel pentru o femeie a fost slugă, iar pentru
alta a păzit turmele.
Osea 12:14. Şi printr-un prooroc Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt şi printr-un prooroc l-a păzit.
Osea 12:15. Efraim însă a întărâtat urgia Lui. Vărsările de sânge le va aduce Domnul asupra lui şi va
prăvăli peste el batjocura lui.
CAP. 13
Ameninţarea Domnului împotriva fiilor lui Israel. Prezicere despre mântuire.
Osea 13:1. Ori de câte ori Efraim vorbea, era groază; el era mare în Israel, dar el s-a făcut vinovat
cu Baal şi a murit.
Osea 13:2. Şi acum ei păcătuiesc din nou; şi-au făcut chipuri turnate din argintul lor după felul
idolilor - lucru de mână de meşter sunt toţi! Şi ei le zic: "Aceştia sunt dumnezeu!" Ei dau
ajutor oamenilor. Pentru aceasta ei se închină sărutând viţeii cei de aur.
Osea 13:3. Din această pricină să ajungă ca norii cei de dimineaţă, ca roua care se ia de cu vreme,
ca pleava pe care o mătură vântul de pe arie şi ca fumul care iese printre gratii.
Osea 13:4. Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tău din ţara Egiptului încoace şi să nu cunoşti un alt
dumnezeu, decât pe Mine, şi în afară de Mine nu este izbăvitor.
Osea 13:5. Eu te-am cunoscut pe tine în pustiu şi în pământ uscat ţi-am dat păşune!
Osea 13:6. Dar cu cât ei aveau păşune, cu atât mâncau mai mult, iar după ce se săturau, inima lor
se semeţea. Pentru aceasta ei M-au uitat.
Osea 13:7. De aceea voi fi pentru ei ca un leu şi îi voi pândi pe cale ca o panteră.
Osea 13:8. Şi Mă voi arunca asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei şi le voi sfâşia învelişul cel tare
al inimii lor. Şi leii cei din pădure să-i mănânce şi animalele sălbatice să-i sfârtece!
Osea 13:9. Eu te voi pierde pe tine, Israele, şi cine ar putea veni în ajutorul tău?
Osea 13:10. Unde este regele tău, care să te izbăvească în toate cetăţile tale? Şi unde mai sunt
judecătorii tăi despre care tu ai zis: "Dă-mi un rege şi o căpetenie!"
Osea 13:11. Îţi voi da un rege întru mânia Mea şi ţi-l voi lua întru urgia Mea.
Osea 13:12. Fărădelegea lui Efraim este bine păstrată şi păcatul lui este pus la o parte.
150
Osea 13:13. Durerile naşterii îl cuprind; dar el este un copil fără de minte, că în clipa naşterii el nu
iese din sânul maicii lui.
Osea 13:14. Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi mântui. Unde este,
moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!...
Osea 13:15. Efraim să tot crească printre trestii; vântul de la răsărit va veni, suflarea Domnului se va
ridica din pustiu, îi va seca izvoarele şi îi va usca fântânile, va pustii ţara şi toate lucrurile
ei de preţ.
CAP. 14
Îndemnarea lui Israel la pocăinţă. Făgăduinţa lui Dumnezeu.
Osea 14:1. Pustie să ajungă Samaria, fiindcă s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei! Să cadă în
ascuţişul sabiei, pruncii ei să fie ucişi şi femeile care i-au zămislit să fie spintecate!
Osea 14:2. Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii
tale!
Osea 14:3. Găsiţi rugi de pocăinţă, întoarceţi-vă către Domnul şi-I ziceţi Lui: "Iartă-ne orice
fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta şi să aducem, în loc de tauri, lauda
buzelor noastre:
Osea 14:4. Asiria nu ne va scăpa, noi nu ne vom mai sui pe cai şi nu vom mai zice către lucrurile
mâinilor noastre: "Tu eşti Dumnezeul nostru", căci numai la Tine găseşte orfanul milă".
Osea 14:5. Tămădui-voi urmele căderii lor de la credinţă, îi voi iubi din toată inima Mea, căci mânia
Mea s-a depărtat ţie la ei.
Osea 14:6. Voi fi ca roua pentru Israel; ca liliacul să înflorească şi rădăcinile lui să se afunde în
pământ ca cele din pădurile Libanului.
Osea 14:7. Lăstarii lui să fie puzderii, cununa lui să fie ca a măslinului, iar mireasma lui ca cea din
Liban.
Osea 14:8. Să se întoarcă la Mine şi să se adăpostească la umbra Mea, să-şi agonisească hrană, şi
ca viţa să înflorească şi să li se ducă numele ca vinul cel din Liban.
Osea 14:9. Ce va mai face Efraim de aici încolo cu idolii? Eu singur îi vor răspunde şi voi avea ochii
aţintiţi asupra lui. Eu sunt ca un chiparos verde! Din Mine ies roadele lui!
Osea 14:10. O, de ar fi cineva înţelept ca să priceapă aceasta şi ager ca să poată pătrunde cuvântul
cel adânc! Căile Domnului sunt căi drepte! Cei drepţi merg pe ele în bună pace, iar cei
nelegiuiţi se poticnesc şi cad.
AMOS
CAP. 1
Preziceri asupra neamurilor din pricina rătăcirii lor.
Amos 1:1. Cuvintele lui Amos, unul dintre păstorii din Tecoa, care a avut vedenie pentru Israel în
vremea lui Ozia, regele lui Iuda, în vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele lui Israel, doi
ani înaintea cutremurului de pământ.
Amos 1:2. Şi a zis: „Când Domnul va striga puternic din Sion şi din Ierusalim va slobozi glasul Său,
jalnice vor fi păşunile păstorilor şi uscat va fi vârful Carmelului".
Amos 1:3. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale Damascului, ba chiar pentru patru, nu Mă voi
întoarce, fiindcă ei au sfărâmat Galaadul cu tăvălugi de fier .
Amos 1:4. Pentru aceasta voi trimite foc asupra casei lui Hazael şi va mistui palatele lui Ben-Hadad;
Amos 1:5. Şi voi zdrobi zăvoarele Damascului şi voi stârpi pe locuitorii din valea Aven şi pe ai celui
care ţine în mână sceptrul din Bet-Eden şi poporul cel din Aram va fi dus în robie la Chir",
zice Domnul!
Amos 1:6. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale Gazei, ba chiar pentru patru, nu Mă voi întoarce,
din pricină că ei au dus în robie mari tabere de robi, ca să le dea în mâna lui Edom;
Amos 1:7. Pentru aceasta, foc voi năpusti în zidurile Gazei şi palatele ei le va mistui;
Amos 1:8. Pe tot locuitorul din Aşdod îl voi stârpi şi pe cel ce ţine în mână sceptrul din Ascalon; şi voi
îndrepta către Acaron mâna Mea şi rămăşiţele Filistenilor vor pieri", zice Domnul
Dumnezeu.
Amos 1:9. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale Tirului, ba chiar pentru patru, nu Mă voi întoarce,
din pricină că tabere întregi de robi au fost date în mâna lui Edom şi nu şi-au mai adus
aminte de legământul cel dintre fraţi.
Amos 1:10. Pentru aceasta voi trimite vâlvătăi de foc în zidurile Tirului şi vor mistui palatele lui!"
Amos 1:11. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale Edomului, ba chiar pentru patru, nu Mă voi
întoarce, din pricină că el a urmărit cu sabia pe fratele său şi că a înăbuşit milostivirea lui.
Din pricină că urgia lui a dăinuit necontenit şi furia lui s-a dezlănţuit mereu;
Amos 1:12. Pentru aceasta voi trimite foc în Teman şi palatele cele din Bosra le va mistui".
Amos 1:13. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale feciorilor lui Amon, ba chiar pentru patru, nu Mă
voi întoarce, căci ei au spintecat femeile însărcinate ale Galaadului, ca să-şi întindă
hotarele lor;
151
Amos 1:14. Pentru aceasta voi aprinde foc în zidurile Rabei şi văpaia va mistui palatele ei în ziua de
război, în mijlocul vijeliei, în ziua cea de grea furtună.
Amos 1:15. Şi regele lor va merge în robie, împreună cu căpeteniile lui", zice Domnul!
CAP. 2
Pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui Moab, Iuda şi Israel.
Amos 2:1. Aşa grăieşte Domnul: "Pentru trei păcate ale Moabului, ba chiar pentru patru, nu Mă voi
întoarce, din pricină că el a ars oasele regelui Edomului până le-a prefăcut în cenuşă.
Amos 2:2. Pentru aceasta voi trimite foc în Moab şi va mistui palatele cele din Cheriot. Şi Moabul îşi
va sfârşi viaţa în larmă, printre strigăte de război şi în sunetul trâmbiţei;
Amos 2:3. Pe judecători îi voi stârpi din mijlocul lui şi pe toate căpeteniile, împreună cu el le voi
omorî", zice Domnul!
Amos 2:4. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale lui luda, ba chiar pentru patru, nu Mă voi
întoarce, din pricină că ei au aruncat legea Domnului şi au nesocotit rânduielile Lui şi au
rătăcit în minciunile lor în care şi părinţii lor alunecaseră;
Amos 2:5. Pentru aceasta voi trimite foc în Iuda şi palatele cele din Ierusalim le va mistui".
Amos 2:6. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ţale lui Israel, ba chiar pentru patru, nu Mă voi
întoarce, fiindcă ei au vândut pe cel drept pentru argint şi pe cel sărac pentru o pereche
de încălţăminte.
Amos 2:7. Ei zdrobesc în pulbere capul celor sărmani şi calcă în picioare pe cei în necazuri. Feciorul
dimpreună cu tatăl său la aceeaşi desfrânată îşi află calea, ca să pângărească numele Meu
cel sfânt;
Amos 2:8. Pe veşmintele luate zălog, pe lângă jertfelnice, se tolănesc şi vinul celor năpăstuiţi îl beau
în templul dumnezeului lor.
Amos 2:9. Eu am prăpădit pe Amorei dinaintea lor, oameni înalţi la stat ca cedrii şi falnici ca stejarii;
am nimicit rodul lor sus şi rădăcina jos!
Amos 2:10. Eu v-am scos pe voi din ţara Egiptului şi patruzeci de ani v-am purtat prin pustiu, ca să
luaţi în stăpânire ţara Amoreilor.
Amos 2:11. Eu am aşezat prooroci dintre feciorii voştri şi nazirei dintre flăcăii voştri! Oare nu este aşa,
fii ai lui Israel?" zice Domnul.
Amos 2:12. Dar voi aţi dat nazireilor vin să bea şi proorocilor le-aţi poruncit, zicând: "Nu proorociţi!"
Amos 2:13. Pentru aceasta vă voi face să vă clătinaţi încoace şi încolo, cum se clatină o căruţă
încărcată cu snopi.
Amos 2:14. Cel iute de picior nu va putea să fugă, cel puternic nu se va mai bizui pe puterea lui şi cel
viteaz nu va scăpa cu viaţă;
Amos 2:15. Arcaşul nu va putea ţine piept, cel sprinten la picior nu va scăpa, iar cel călare pe cal nu
va putea să se izbăvească.
Amos 2:16. Şi cel mai îndrăzneţ dintre cei viteji va fugi dezbrăcat în ziua aceea", zice Domnul.
CAP. 3
Fărădelegea Israeliţilor şi prezicerea pedepsei lor.
Amos 3:1. Ascultaţi cuvântul acesta pe care Domnul îl grăieşte către voi, fii ai lui Israel, şi către tot
neamul pe care l-a scos din pământul Egiptului, zicând:
Amos 3:2. "Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamurile pământului; pentru aceasta vă voi
pedepsi pe voi pentru toate fărădelegile voastre.
Amos 3:3. Oare pot merge doi laolaltă fără să se fi înţeles?
Amos 3:4. Oare urlă leul în pădure fără a fi găsit prada? Oare puiul de leu face să-i răsune glasul din
culcuşul său fără să fi prins ceva?
Amos 3:5. Pasărea cade oare în laţ fără să fi fost el întins? Şi se ridică oare cursa de pe pământ fără
să se fi prins ceva în ea?
Amos 3:6. Sună oare trâmbiţa în cetate fără ca poporul să nu se înspăimânte? Se întâmplă vreo
nenorocire în cetate fără ca Domnul să nu o fi pricinuit?
Amos 3:7. Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui!
Amos 3:8. Dacă leul mugeşte, cine nu se va înfricoşa? Şi dacă Domnul grăieşte, cine nu va prooroci?
Amos 3:9. Daţi de ştire de pe acoperişurile palatelor din Aşdod, de pe palatele din ţara Egiptului şi
ziceţi: Adunaţi-vă pe muntele Samariei şi vedeţi câte neorânduieli sînt în această cetate si
ce asupriri în sânul ei.
Amos 3:10. Ei nu ştiu să lucreze cu dreptate, zice Domnul, strâng comori din silnicie şi din jaf în
palatele lor.
Amos 3:11. Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu: "Vrăjmaşul va cutreiera prin ţară şi te va
despuia de puterea ta şi va jefui palatele tale!"
Amos 3:12. Aşa grăieşte Domnul: "Precum ciobanul scapă din gura leului două şolduri de carne sau un
vârf de ureche, aşa vor scăpa fiii lui Israel! Voi care staţi în Samaria pe un colţ de pat şi în
Damasc în aşternuturi,
Amos 3:13. Ascultaţi şi mărturisiţi împotriva casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul
Savaot;
Amos 3:14. Că în ziua în care voi pedepsi fărădelegile lui Israel, voi răsturna altarele cele din Betel şi
coarnele jertfelnicului vor fi sfărâmate şi vor cădea pe pământ.
152
Amos 3:15. Şi casa cea de iarnă o voi dărâma şi lăcaşurile cele de fildeş vor pieri şi case fără de
număr nu vor mai fi", zice Domnul.
CAP. 4
Mustrarea şi ameninţarea celor răi din poporul Israel.
Amos 4:1. Ascultaţi cuvântul acesta, voi vaci din Vasan, care staţi pe muntele Samariei, voi care
asupriţi pe cei slabi, zdrobiţi pe cei săraci, voi care ziceţi bărbaţilor voştri: "Aduceţi să
bem!"
Amos 4:2. Juratu-S-a Domnul întru sfinţenia Sa: "Iată vin zile când voi veţi fi ridicaţi cu cârlige şi
urmaşii cei de după voi cu căngi;
Amos 4:3. Şi veţi ieşi prin spărturile zidurilor una câte una şi veţi fi aruncate către muntele
Hermonului, zice Domnul!
Amos 4:4. Veniţi la Betel şi păcătuiţi şi în Ghilgal înmulţiţi fărădelegile! De dimineaţă aduceţi jertfele
voastre, şi la fiecare trei zile zeciuielile voastre!
Amos 4:5. Puneţi înainte prinoase cu aluat ca jertfă de laudă, vestiţi, trâmbiţaţi prinoasele voastre
cele de bunăvoie; că aceasta vă place vouă, copii ai lui Israel", zice Domnul Dumnezeu.
Amos 4:6. "De aceea şi Eu v-am lăsat cu dinţii curaţi în toate cetăţile voastre şi cu lipsă de pâine în
toate sălaşele voastre, dar nu v-aţi întors către Mine", zice Domnul.
Amos 4:7. "V-am lipsit de ploaie cu trei luni mai înainte de seceriş; şi peste o cetate am revărsat
ploaia, iar peste alta nu; peste un ţinut a plouat, iar în cel care n-a plouat, s-a uscat
holda.
Amos 4:8. Şi s-au pornit două-trei cetăţi către o altă cetate ca să bea apă, dar nu s-au săturat! Si
voi tot nu v-aţi întors către Mine", zice Domnul.
Amos 4:9. "V-am bătut pe voi cu rugină şi cu mălură; am pustiit grădinile şi viile voastre; smochinii
şi măslinii voştri au fost prăpădiţi de lăcuste. Dar voi nu v-aţi întors către Mine", zice
Domnul.
Amos 4:10. "Am trimis asupra voastră ciumă ea aceea din pământul Egiptului; cu sabie am ucis pe
feciorii voştri, în robie am dus până şi caii voştri, iar întru urgia Mea am ridicat văpăi de
foc în taberele voastre. Dar voi nu v-aţi întors către Mine", zice Domnul.
Amos 4:11. "Şi v-am prăbuşit pe voi cum a prăbuşit Dumnezeu Sodoma şi Gomora şi aţi ajuns ca un
tăciune scos din vâlvătaie. Dar nu v-aţi întors către Mine", zice Domnul!
Amos 4:12. Drept aceea, iată ce-ţi voi face; Israele - şi cu deadinsul îţi voi face aceasta! Pregăteşte-
te, Israele, să te întâlneşti cu Dumnezeul tău!
Amos 4:13. Că El este Cel ţare a întocmit munţii şi a făurit vântul şi descoperă omului gândurile sale;
El a făcut zorile şi întunericul şi calcă peste înălţimile pământului. Domnul Dumnezeu
Savaot este numele Lui!
CAP. 5
Tânguirea proorocului; chemarea la pocăinţă şi căderea lui Israel.
Amos 5:1. Ascultaţi cuvântul acesta pe care eu îl rostesc asupra voastră, cântec de jale pentru voi,
cei din casa lui Israel:
Amos 5:2. Căzut-a ca să nu se mai scoale fecioara lui Israel, trântită stă la pământ şi nimeni nu o
ridică!
Amos 5:3. Că aşa grăieşte Domnul Dumnezeu casei lui Israel: "Cetatea care scotea o mie de
oameni în luptă va rămâne cu o sută, şi cea care scotea o sută va rămâne cu zece".
Amos 5:4. Că aşa zice Domnul către casa lui Israel:
Amos 5:5. "Căutaţi-Mă şi veţi fi vii! Nu umblaţi după Betel şi în Ghilgal să nu intraţi şi nu treceţi pe
lângă Beer-Şeba, căci Ghilgalul va fi dus în robie şi Betelul va rămâne o nimica toată.
Amos 5:6. Ci căutaţi pe Domnul ca să fiţi vii, ca nu cumva să dea flăcărilor casa lui Iosif, să fie
mistuită şi nimeni să nu o poată stinge din cei din Betel.
Amos 5:7. Aceştia prefac judecata în pelin şi prăbuşesc dreptatea la pământ.
Amos 5:8. Căutaţi pe Cel care a făcut Orionul şi Pleiadele, pe Cel care preface dimineaţa în întuneric
adânc şi întunecă ziua ca noaptea, pe Cel care cheamă apa mării şi o varsă peste fata
pământului. Domnul este numele Lui!
Amos 5:9. El aduce ruina peste cel puternic şi prăpădul peste cetatea cea întărită.
Amos 5:10. Ei urăsc pe apărătorul dreptului la poarta cetăţii şi de cel ce grăieşte cinstit le este
scârbă.
Amos 5:11. Drept aceea, fiindcă voi călcaţi în picioare pe cel sărman şi luaţi de la el dar de grâu, cu
toate că aţi zidit case de piatră, nu le veţi locui, şi deşi aţi sădit viţă de bun soi, nu veţi
bea din vinul ei.
Amos 5:12. Că Eu ştiu că mari sunt fărădelegile voastre şi grele păcatele voastre, ca unii care
asupriţi pe cel drept şi luaţi mită şi stoarceţi pe cei săraci la porţile cetăţii.
Amos 5:13. Dar în vremea aceea omul cel înţelept va tăcea, că este vreme rea.
Amos 5:14. Căutaţi binele şi nu răul, ca să fiţi vii şi aşa Domnul Dumnezeu Savaot va fi cu voi
precum ziceţi că este.
Amos 5:15. Urâţi răul şi iubiţi binele şi hotărâţi judecata cea dreaptă la porţi, poate că Domnul
Dumnezeu Savaot Se va milostivi de cei rămaşi ai lui Iosif.
153
Amos 5:16. Pentru aceasta aşa grăieşte Domnul Dumnezeu Savaot, Atotţiitorul: "În toate pieţele
plânset va fi şi pe toate uliţele se va auzi strigând: Vai! Vai! Plugarul va fi îndemnat la
jale şi la tânguire lângă cei ce ştiu să se bocească.
Amos 5:17. Şi în toate viile va fi bocet, că Eu trec prin mijlocul tău", zice Domnul.
Amos 5:18. Vai de cei ce doresc ziua Domnului! Ce se va întâmpla cu voi? Ziua Domnului este zi de
întuneric si nu de lumină!
Amos 5:19. Veţi fi ca un om care fuge din faţa leului şi dă peste un urs, şi ca unul care intră în casă
şi se reazemă cu mâna de un perete şi îl muşcă şarpele.
Amos 5:20. Nu va fi oare ziua Domnului întuneric şi nu lumină, beznă şi nu strălucire?
Amos 5:21. Urât-am, dispreţuit-am prăznuirile voastre şi nu simt nici o plăcere pentru sărbătorile
voastre.
Amos 5:22. Când Îmi veţi aduce arderi de tot şi prinoase, nu le voi binevoi şi la jertfele de mântuire
grase ale voastre nu voi pleca ochii.
Amos 5:23. Depărtează de Mine zgomotul cântecelor tale, că nu am plăcere să ascult cântarea
alăutelor tale!
Amos 5:24. Şi judecata se va năpusti ca apa ,Şi dreptatea ca un şuvoi furios.
Amos 5:25. Voi cei din casa lui Israel, Mi-aţi adus, oare, jertfe şi prinoase în pustiu, vreme de
patruzeci de ani?
Amos 5:26. Dar acum veţi aduce cu voi pe Sacut, regele vostru, şi steaua dumnezeului vostru,
Chevan, idolii voştri pe care vi i-aţi făurit.
Amos 5:27. Şi Eu vă voi duce robi dincolo de Damasc, zice Domnul, al Cărui nume este Dumnezeu
Savaot.
CAP. 6
Ameninţarea cu pieire şi robie a celor mândri şi dezmierdaţi.
Amos 6:1. Vai de voi, cei fără de grijă din Sion şi cei care nădăjduiţi în muntele Samariei! Însemnaţi
pe cei mai de seamă dintre neamuri şi îndreptaţi-vă către ei, voi cei din casa lui Israel!
Amos 6:2. Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo la Hamatul cel mare şi coborâţi-vă în Gatul
Filisteii; preţuiesc ele mai mult decât aceste regate? Ţinutul lor este mai mare decât al
vostru?
Amos 6:3. Voi fugiţi de ziua cea de nenorocire şi vă hărăziţi o odihnă plină de primejdii.
Amos 6:4. Iată că ei stau tolăniţi pe paturi de fildeş şi stau întinşi în aşternuturile lor şi mănâncă
miei din turmă şi viţei crescuţi în staul.
Amos 6:5. Se arată dibaci în cântece de liră şi întocmai ca David se întrec în instrumente muzicale;
Amos 6:6. Beau din cupe vin şi din pârga untdelemnului îşi fac miresme pentru uns şi nu le pasă de
prăbuşirea casei lui Iosif!
Amos 6:7. Pentru aceasta ei vor fi duşi în robie în fruntea robilor şi strigătul de bucurie al celor fără
frâu va dispărea.
Amos 6:8. Juratu-S-a Domnul pe Sine însuşi, zice Domnul Dumnezeu Savaot: Îmi este scârbă de
semeţia lui Iacov şi palatele lui le urăsc, pentru aceasta voi preda cetatea dimpreună cu
tot ceea ce este în ea.
Amos 6:9. Astfel că dacă vor rămâne zece oameni într-o singură casă, vor muri!
Amos 6:10. Şi nu va scăpa decât un mic număr, ca să scoată oasele din casă. Unul va zice celui care
este în fundul casei: "Mai este cu tine cineva?" Şi celălalt îi va răspunde: "Nu!" Şi cel
dintâi îi va zice: "Taci, că nu trebuie să aminteşti numele Domnului!"
Amos 6:11. Că iată Domnul va porunci şi va lovi casa cea mare cu dărâmare şi casa cea mică cu
crăpături.
Amos 6:12. Oare pot caii să fugă pe stâncă? Se va ara marea cu boii? Căci voi prefaceţi judecata în
otravă şi rodul dreptăţii în pelin.
Amos 6:13. Voi vă veseliţi pentru Lodebar şi ziceţi: "Oare n-am cucerit prin forţa noastră puterea?"
Amos 6:14. Şi iată Eu voi ridica împotriva voastră - voi, cei din casa lui Israel - zice Domnul
Dumnezeu Savaot, un popor care vă va asupri de Ia intrarea Hamatului până la râul
Araba.
CAP. 7
Vedeniile proorocului Amos despre pedepsele următoare.
Amos 7:1. Iată ce vedenie mi-a arătat Domnul Dumnezeu: se făcea un stol de lăcuste la datul
otavei, şi era otava după cositul cuvenit regelui.
Amos 7:2. Şi după ce au sfârşit de mâncat iarba de pe pământ, am zis: Doamne Dumnezeule, fie-ţi
milă! Cum va putea îndura aceasta Iacov, căci el este mic!
Amos 7:3. Şi S-a milostivit Domnul pentru aceste vorbe şi a zis: "Nu se va mai întâmpla!"
Amos 7:4. Apoi Domnul Dumnezeu mi-a arătat o altă vedenie: iată că Domnul chema focul ca să
facă judecată; el a mistuit adâncul cel necuprins şi a prăpădit şi parte din pământ,
Amos 7:5. Şi am zis: Doamne, Dumnezeule, opreşte-Te! Cum va îndura Iacov, căci el este mic!
Amos 7:6. Şi S-a milostivit Domnul şi acum, şi a zis: "Nici aceasta nu se va întâmpla!"
Amos 7:7. Şi iarăşi am avut o vedenie: iată că Domnul stătea lângă un zid drept, iar în mâna Lui
avea o cumpănă de plumb.
154
Amos 7:8. Şi a zis Domnul către mine: "Ce vezi tu Amos?" Şi am zis: O cumpănă de plumb. Şi mi-a
răspuns Domnul: "Iată Eu voi pune cumpăna cea de plumb în mijlocul poporului Meu
Israel şi de aici încolo nu-l voi mai cruţa.
Amos 7:9. Înălţimile lui Isaac vor fi distruse, şi capiştile lui Israel vor fi dărâmate, iar împotriva casei
lui Ieroboam Mă voi scula cu sabie".
Amos 7:10. Atunci a trimis Amasia, preotul cel din Betel, către Ieroboam, regele lui Israel, zicând:
"Amos unelteşte împotriva ta chiar în casa lui Israel! Şi locuitorii ţării nu mai pot îndura
cuvintele lui!"
Amos 7:11. Dar iată ce grăieşte Amos: "De sabie va muri Ieroboam şi Israel va fi dus în robie de pe
pământul lui!"
Amos 7:12. Si a zis Amasia către Amos: "Profetule, scoală şi fugi în pământul lui Iuda şi mănâncă
acolo pâine şi profeţeşte în acele locuri;
Amos 7:13. Dar în Betel tu nu vei mai profeţi, că el este un sanctuar al regelui, un templu al
regatului!"
Amos 7:14. Şi a răspuns Amos şi a zis către Amasia: "Eu nu sunt prooroc şi nici fecior de prooroc, ci
sunt păstor şi adunător de sicomore;
Amos 7:15. Şi de la turmă m-a luat Domnul şi mi-a zis: "Du-te şi prooroceşte în poporul Meu Israel!"
Amos 7:16. şi acum ascultă cuvântul Domnului, tu ,care zici: "Nu se cuvine să prooroceşti împotriva
lui Israel şi să nu propovăduieşti împotriva casei lui Isaac!
Amos 7:17. Pentru aceasta aşa zice Domnul: "Femeia ta se va desfrâna în cetate şi fiii şi fiicele tale
vor cădea în ascuţişul sabiei; pământul tău va fi măsurat cu funia şi tu vei muri într-un loc
spurcat, iar Israel va fi dus în robie de pe pământul lui".
CAP. 8
Vedenie despre pieirea casei lui Israel şi foametea duhovnicească.
Amos 8:1. Şi iată ce mi-a arătat Domnul Dumnezeu: se făcea un coş cu poame,
Amos 8:2. Şi mi-a zis: "Ce vezi tu, Amos?" şi a grăit Domnul către mine: "Vine sfârşitul poporului
Meu Israel, căci nu-l voi mai trece cu vederea!
Amos 8:3. Şi in ziua aceea cântările templului se vor preface în tânguiri, zice Domnul Dumnezeu.
Hoiturile vor fi fără de număr; oriunde se vor arunca va fi tăcere!
Amos 8:4. Ascultaţi acestea, voi cei care zdrobiţi pe cei sărmani şi vreţi să stârpiţi pe cei obijduiţi din
ţară,
Amos 8:5. Zicând: "Când va trece luna nouă ca să vindem grâul şi ziua de odihnă ca să deschidem
jitniţa, să micşorăm efa, să mărim siclul şi să le înlocuim cu cântare strâmbe?
Amos 8:6. Să cumpărăm pe preţ de argint pe cei nevoiaşi şi pe cei în strâmtorare pentru o pereche
de încălţăminte, să vindem grâul cel de lepădat?"
Amos 8:7. Juratu-S-a Domnul împotriva semeţiei lui Iacov: "Niciodată nu voi uita faptele lor!"
Amos 8:8. Pentru aceasta, oare, pământul nu se va zbuciuma şi toţi locuitorii nu vor fi cuprinşi de
jale? Se va înălţa ca Nilul pe de-a întregul, se va învolbura şi va descreşte ca fluviul cel
din Egipt.
Amos 8:9. Iar în ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi apune soarele în miezul zilei şi voi întuneca
pământul în zi luminoasă;
Amos 8:10. Voi preface praznicele voastre în jelire şi toate cântările voastre în tânguire; pe toate
coapsele voi pune sac şi pleşuve vor fi toate capetele; voi înteţi jalea ca pentru cel unul-
născut şi sfârşitul va fi o zi de deznădejde!
Amos 8:11. Iată vin zile, zice Domnul Dumnezeu, în care voi trimite foamete pe pământ, nu foamete
de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului.
Amos 8:12. Şi ei se vor clătina de la o mare până la cealaltă şi de la miazănoapte la răsărit şi vor
cutreiera pământul căutând cuvântul Domnului, dar nu îl vor afla.
Amos 8:13. În vremea aceea se vor usca de sete fecioarele cele cu chip frumos şi flăcăii;
Amos 8:14. Cei care se jură pe păcatul Samariei şi zic: "Viu este Dumnezeul tău, Dane, şi vie este
calea până la Beer-Şeba" - vor cădea şi nu se vor mai scula!
CAP. 9
Ameninţarea necredincioşilor cu pedeapsă şi întoarcerea poporului din robie.
Amos 9:1. Văzut-am pe Domnul stând lângă altar şi a zis: "Loveşte capetele stâlpilor ca să cadă
tavanul, prăvăleşte-le peste capetele tuturor, iar pe cei ce vor scăpa, cu sabia îi voi omorî.
Nimeni nu se va izbăvi cu fuga şi nici unul nu-şi va scăpa viaţa!
Amos 9:2. Dacă se vor strecura în locuinţa morţilor, de acolo mâna Mea îi va apuca, şi de se vor sui
în cer, îi voi da jos de acolo;
Amos 9:3. Dacă se vor ascunde pe vârful Carmelului şi acolo îi voi prinde şi îi voi apuca. De se vor
ascunde dinaintea ochilor Mei în fundul mării, voi da poruncă şarpelui şi îi va muşca.
Amos 9:4. În robie de se vor duce înaintea vrăjmaşilor lor, şi acolo voi da poruncă şi sabia îi va
ucide, căci ochii Mei Eu îi aţintesc spre rău iar nu spre bine!
Amos 9:5. Domnul Dumnezeu Savaot se atinge de pământ, şi el se topeşte şi toţi locuitorii sunt
cuprinşi de jale. Pământul se înalţă ca Nilul şi descreşte ca fluviul Egiptului.
Amos 9:6. El a zidit locuinţele Sale înalte în ceruri şi bolta cea de peste pământ a întemeiat-o. El
cheamă apele mării şi le revarsă peste faţa a tot pământul. Domnul este numele Lui.
155
Amos 9:7. "Oare nu sunteţi voi, feciori ai lui Israel, pentru Mine, ca şi Cuşiţii?", zice Domnul. "Oare
n-am scos Eu pe Israeliţi din pământul Egiptului, pe Filisteni din Caftor şi pe sirieni din
Chir?"
Amos 9:8. Iată ochii Domnului Dumnezeu privesc spre împărăţia cea păcătoasă şi Eu o voi nimici de
pe faţa pământului! Dar nu voi distruge casa lui Iacov, zice Domnul!
Amos 9:9. Căci iată, voi da porunci şi vă voi vântura printre toate neamurile, pe voi cei din neamul
lui Israel, precum vânturi grâul la ciur, ca nici o pietricică să nu cadă pe pământ.
Amos 9:10. De sabie vor pieri toţi păcătoşii cei din poporul Meu, care zic: "Prăpădul nu ne va atinge şi
peste noi nu va da".
Amos 9:11. În ziua aceea voi ridica cortul cel căzut al lui David şi voi drege spărturile lui şi
dărâmăturile le voi ridica la loc şi-l voi zidi ca în vremurile cele dintru început;
Amos 9:12. Ca astfel ei să ia în stăpânire rămăşiţa Edomului şi toate popoarele peste care s-a chemat
numele Meu, zice Domnul, Care face acestea.
Amos 9:13. Iată vin zile, zice Domnul, când cel ce ară va ajunge din urmă pe cel ce seceră, şi cel ce
calcă strugurii pe cel ce seamănă. şi munţii vor picura must şi toate colinele se vor topi.
Amos 9:14. Şi Eu voi întoarce din robie pe poporul Meu Israel, şi ei vor zidi cetăţile cele pustiite şi le
vor locui, vor sădi vii şi vor bea din vinul lor, vor face grădini şi din roadele lor vor mânca.
Amos 9:15. Şi îi voi răsădi în pământul lor şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o în
stăpânire", zice Domnul Dumnezeul tău.
MIHEIA
CAP. 1
Proorocie despre pustiirea lui Iuda şi a Samariei din pricina îndepărtării de la Dumnezeu.
Mih.1:1 Cuvântul Domnului care a fast către Miheia din Moreşet în vremea domniei lui Iotam, Ahaz
şi Iezechia, regii lui Iuda, când a avut vedenie pentru Samaria şi Ierusalim .
Mih.1:2. Ascultaţi, voi neamuri toate, ia aminte pământule şi tot ce se află pe tine! Căci Domnul
Dumnezeu va fi vouă mărturie împotriva voastră, Domnul din templul cel sfânt al Său!
Mih.1:3. Căci iată Domnul va ieşi din locaşul Lui, Se va pogorî şi va păşi peste înălţimile pământului;
Mih.1:4. Munţii se vor topi sub El ca ceara în faţa focului şi văile vor curge, cum se pornesc la vale
apele pe povârniş.
Mih.1:5. Toate acestea vor fi din pricina fărădelegii lui Iacov şi a păcatului casei lui Israel. Care este
fărădelegea lui Iacov? Oare nu Samaria? Şi care sunt înălţimile lui Iuda? Oare nu
Ierusalimul?
Mih.1:6. Pentru aceasta voi preface Samaria într-o grămadă de pietre adunate de pe câmp, când se
sădeşte via; voi prăvăli în vale pietrele ei şi temeliile ei le voi dezveli.
Mih.1:7. Toate chipurile ei cele cioplite vor fi doborâte, toată bogăţia adunată din preţul desfrânării
va fi arsă în foc şi toate chipurile ei de idoli le voi face una cu pământul; căci din plată de
desfrânată i-a adunat şi în plată de desfrânată se vor preface!
Mih.1:8. Din această pricină Mă voi tângui şi voi urla, voi merge desculţ şi gol; voi scoate urlete ca
şacalii şi ţipete ca struţii;
Mih.1:9. Căci rana ei este fără de leac, ajuns-a până în Iuda, atins-a porţile poporului Meu, până la
Ierusalim .
Mih.1:10. Nu daţi de veste în Gat, şi în Aco, nu plângeţi! În Bet-Leafra tăvăliţi-vă în pulbere!
Mih.1:11. Cornul sună pentru voi, locuitori din Şafir. şi din cetatea lor nu ies cei din Taanan. Plângere
se aude în Bet-Haeţel, căci veţi fi lipsiţi de sprijin.
Mih.1:12. Cum să nădăjduiască locuitorii cei din Marot că le va fi bine, când nenorocirea de la Domnul
s-a coborât la porţile Ierusalimului ?
Mih.1:13. Înhămaţi caii la căruţă, locuitori ai Lachişului! Iată începutul ispăşirii păcatului fiicei
Sionului, căci în tine s-au aflat fărădelegile lui Israel.
Mih.1:14. De aceea tu vei renunţa să stăpâneşti Moreşet-Gat; casele Aczibului vor fi o dezamăgire
pentru regii Israelului!
Mih.1:15. Îţi voi aduce un nou cuceritor ţie care locuieşti în Mareşa; strălucirea Israelului va merge
până la Odolam!
Mih.1:16. Fii pleşuvă şi te rade pentru copiii tăi cei dragi, măreşte-ţi pleşuvia ca a vulturului, căci ei
au fost duşi în robie, departe de tine!
CAP. 2
Fărădelegile fiilor lui Israel şi prezicerea robiei lor.
Mih.2:1. Vai de cei ce cugetă gânduri silnice stând în aşternuturile lor şi de cei ce săvârşesc
fărădelegea la lumina zilei de îndată ce află prilej.
Mih.2:2. Le plac ţarinile, pentru aceea le şi răpesc; casele, de aceea le şi iau. Calcă silnic drepturile
stăpânului şi ale casei lui, ale omului şi ale moştenirii lui.
156
Mih.2:3. Pentru aceasta aşa zice Domnul Iată că Eu pun la cale pentru neamul acesta o nenorocire,
de care nu veţi putea să vă feriţi grumazul vostru şi nu veţi mai călca mândri; căci
vremurile sunt rele.
Mih.2:4. În vremea aceea veţi ajunge de batjocură şi vi se va cânta un cântec de jale: "Domnul a
spus, şi iată că au fost nimiciţi! El dă în alte mâini partea de moştenire a poporului Său!
Cum ia El fără să mai dea înapoi şi ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului!
Mih.2:5. Pentru aceasta voi nu veţi avea pe nimeni care să arunce funia pentru sorţii voştri în obştea
Domnului!"
Mih.2:6. Nu ziceţi nimic împotrivă! Nu vă ridicaţi împotrivă, căci aceasta nu poate să depărteze
ruşinea voastră!
Mih.2:7. Casa lui Iacov zice: "Oare Dumnezeu a pierdut răbdarea? Acestea sunt lucrurile Sale?"
Cuvintele Mele nu sunt ele, oare, binevoitoare pentru cel ce umblă pe calea cea dreaptă?
Mih.2:8. Ci voi, împotriva poporului Meu, staţi într-ajutor vrăjmaşului lui. Mai înainte ca să
năvălească Salmanasar voi jefuiţi ca la război pe cei care merg cu încredere pe calea lor;
Mih.2:9. Voi daţi afară pe femeile poporului Meu din casele lor plăcute, iar feciorilor lor le luaţi pentru
totdeauna slava Mea!
Mih.2:10. Sculaţi-vă şi plecaţi, căci aici nu este loc de odihnă; din pricina întinăciunii lui, va avea parte
de chinuri grozave.
Mih.2:11. O! Dacă ar putea cineva să fie purtat de duhul născocirilor şi să spună cuvinte mincinoase,
zicând: "Am să-ţi proorocesc despre vin şi despre băutura cea îmbătătoare", acesta ar fi
proorocul poporului acestuia.
Mih.2:12. Te voi aduna pe tine, Iacove tot, voi strânge laolaltă ceea ce a mai rămas din Israel! Îl voi
aduna ca pe oile ce sunt în mare primejdie, ca pe o turmă în mijlocul unei nenorociri.
Spăimântaţi, ei vor fugi departe de locul prăpădului!
Mih.2:13. Cel ce croieşte cale este în fruntea lor; ei îşi croiesc cale şi trec şi ies pe o poartă, iar regele
merge înaintea lor Domnul este în fruntea lor.
CAP. 3
Mustrări pentru căpetenii şi pentru preoţi.
Mih.3:1. Şi am zis: "Ascultaţi acum, căpetenii ale lui Iacov şi judecători ai casei lui Israel: Oare nu
este datoria voastră să cunoaşteţi dreptatea?
Mih.3:2. Ei urăsc binele şi iubesc răul, jupoaie pielea de pe oameni şi carnea de pe oasele lor.
Mih.3:3. Şi, după ce vor fi mâncat carnea poporului meu, vor fi jupuit pielea şi oasele lor le vor fi
sfărâmat şi prefăcut în bucăţi ca şi carnea în oală, ca trupul lor în căldare,
Mih.3:4. Atunci vor striga către Domnul, dar El nu le va răspunde şi în vremea aceea Îşi va ascunde
faţa Sa de la ei, din pricina faptelor lor celor rele.
Mih.3:5. Aşa zice Domnul împotriva proorocilor care rătăcesc pe poporul meu, care atât cât au în ce
să-şi înfigă dinţii propovăduiesc pacea, dar împotriva celor care nu le aruncă nimic în gură
se pornesc cu război.
Mih.3:6. Pentru aceasta va fi pentru voi noapte în loc de vedenie şi întuneric în loc de proorocie!
Soarele va apune peste prooroci şi ziua se va preface în întuneric!
Mih.3:7. Văzătorii se vor face de ruşine şi ghicitorii vor fi de ocară şi toţi îşi vor acoperi barba, căci
nu vor avea nici un răspuns de la Domnul.
Mih.3:8. Iar eu mulţumită Duhului lui Dumnezeu sunt plin de putere, de dreptate şi de tărie, ca să
vădesc fărădelegea lui Iacov şi păcatul lui Israel.
Mih.3:9. Ascultaţi acestea voi, căpetenii ale casei lui Iacov, judecători ai casei lui Israel, voi cei ce
simţiţi scârbă pentru dreptate şi strâmbaţi ceea ce este drept,
Mih.3:10. Care zidiţi Sionul cu fărădelegi şi Ierusalimul cu strâmbătăţi!
Mih.3:11. Căpeteniile lor fac judecată pentru plocoane, preoţii dau învăţătura legii pentru plată şi
profeţii profeţesc pentru bani şi se sprijină pe Domnul zicând: "Domnul este în mijlocul
nostru şi prăpădul nu va veni peste noi!"
Mih.3:12. Deci, din pricina voastră, Sionul va fi arat cu plugul ca o ţarină şi Ierusalimul va fi prefăcut
într-un morman de ruine şi muntele templului va ajunge o înălţime acoperită cu pădure!"
CAP. 4
Profeţie despre chemarea neamurilor şi izbăvirea din robie.
Mih.4:1. Şi în zilele cele de apoi, muntele templului Domnului se va înălţa peste vârfurile munţilor şi
mai sus decât dealurile şi către el vor curge popoarele;
Mih.4:2. Popoare multe se vor îndrepta spre el zicând: "Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în
templul Dumnezeului lui Iacov, şi El ne va învăţa căile Sale, şi să mergem pe cărările Sale,
că din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim !"
Mih.4:3. El va fi judecător al multor popoare şi dreptate va împărţi la neamuri puternice până
departe. Acelea vor preface săbiile lor în fiare de plug şi lăncile lor în cosoare. Şi nici un
neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu se vor mai învăţa cum să se lupte;
Mih.4:4. Ci fiecare va sta liniştit sub vita şi smochinul lui şi nimeni nu-i va înfricoşa, căci gura
Domnului Savaot a grăit!
Mih.4:5. Atunci toate popoarele vor umbla fiecare în numele dumnezeului său, iar noi vom merge în
numele Domnului Dumnezeului nostru de acum şi până în veac!
157
Mih.4:6. În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna laolaltă pe cei care o luaseră la fugă şi pe cei
chinuiţi;
Mih.4:7. Şi din cei şchiopi voi face un rest şi din cei ce au fost împovăraţi, un neam puternic, şi
Domnul va împărăţi peste ei în muntele Sionului, de acum şi până m veac!
Mih.4:8. Iar la tine, turnul de pază al turmei, colina fiicei Sionului, la tine se va întoarce stăpânirea
de odinioară, împărăţia fiicei Ierusalimului !
Mih.4:9. Şi acum pentru ce strigi aşa de tare? Oare îţi lipseşte rege şi sfătuitorul tău a pierit şi te-au
cuprins durerile ca pe una care naşte?
Mih.4:10. Sufere dureri de naştere şi zvârcoleşte-te ca o femeie în chinuri, fiică a Sionului, căci vei
ieşi din cetate şi te vei sălăşlui în câmp şi te vei duce în Babilon. Acolo tu vei fi izbăvită şi
acolo te va răscumpăra Domnul din mâna vrăjmaşilor tăi.
Mih.4:11. Acum s-au adunat la tine neamuri fără de număr, care zic: "Pângărită să fie, şi ochii noştri
să privească nesăţioşi Sionul!"
Mih.4:12. Dar ele nu cunosc cugetele Domnului şi nu pricep sfatul Lui, că El le-a adunat ca snopii pe
arie.
Mih.4:13. Scoală-te şi calcă în picioare pe fiica Sionului; că voi face cornul tău de fier şi copitele tale
de aramă! Tu vei zdrobi popoare multe şi prada luată de la ele, Domnului o vei închina şi
bogăţiile lor Stăpânului a tot pământul.
Mih.4:14. Şi acum închide-te cu zid, Bet-ader! Suntem cuprinşi de toate părţile! Ei lovesc cu toiagul
peste obraz pe toate seminţiile lui Israel!
CAP. 5
Profeţie despre naşterea lui Mesia şi întoarcerea neamurilor.
Mih.5:1. Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste
Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei.
Mih.5:2. Pentru aceasta îi va lăsa până în vremea când aceea ce trebuie să nască va naşte. Atunci
rămăşiţa fraţilor săi se va întoarce la fiii lui Israel.
Mih.5:3. El va fi voinic şi va paşte poporul prin puterea Domnului, întru slava numelui Domnului
Dumnezeului Său şi toţi vor fi fără de grijă, iar El va fi mare, până la marginile pământului.
Mih.5:4. Şi El Însuşi va fi pacea noastră! Când Asiria va năvăli în ţara noastră şi va pătrunde călcând
în palatele noastre, noi vom ridica împotriva lui şapte păstori şi opt căpetenii,
Mih.5:5. Care vor pustii ţara Asiriei cu sabia şi ţara lui Nimrod cu sabia scoasă din teacă. Şi ne va
izbăvi de Asiria, când aceasta va năvăli în ţara noastră şi când va trece peste hotarele
noastre.
Mih.5:6. Iar restul lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca roua de la Domnul şi ca bura de
ploaie pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni şi nu aşteaptă ajutor de la fiii oamenilor.
Mih.5:7. Şi va mai fi restul lui Iacov, între popoare multe, ca un leu între dobitoacele din pădure şi
ca un pui de leu în turma de oi, care trece, calcă în picioare şi pradă, fără ca nimeni să-i
poată smulge prada.
Mih.5:8. Mâna ta se va ridica împotriva vrăjmaşilor tăi şi toţi asupritorii tăi vor fi nimiciţi!
Mih.5:9. Şi în ziua aceea, zice Domnul, voi nimici caii tăi din mijlocul tău şi toate carele tale le voi
distruge.
Mih.5:10. Şi voi dărâma oraşele din ţara ta şi toate cetăţile tale le voi face una cu pământul.
Mih.5:11. Şi din mâna ta voi nimici pe vrăjitori şi tu nu vei mai avea ghicitori;
Mih.5:12. Voi dărâma idolii tăi şi stâlpii idoleşti din mijlocul tău şi nu te vei mai închina lucrurilor
mâinilor tale;
Mih.5:13. Voi nimici dumbrăvile din mijlocul tău şi voi tăia copacii tăi, afierosiţi idolilor.
Mih.5:14. Iar în mânia şi în iuţimea Mea Mă voi răzbuna asupra popoarelor care nu M-au ascultat.
CAP. 6
Jertfele plăcute Domnului şi ameninţarea cu pedepse pentru fărădelegi.
Mih.6:1. Ascultaţi deci ce zice Domnul: "Scoală-te! Fă judecată cu munţii, iar colinele să audă glasul
tău".
Mih.6:2. Ascultaţi, voi munţilor, certarea Domnului şi voi, neclintite temelii ale pământului! Că
Domnul este în judecată cu poporul Său şi va grăi împotriva lui Israel.
Mih.6:3. Poporul Meu! Ce ţi-am făcut şi cu ce te-am împovărat? Răspunde-Mi!
Mih.6:4. Eu sunt Cel care te-am scos din ţara Egiptului şi din casa robiei te-am răscumpărat şi ţi-am
trimis înainte pe Moise, pe Aaron şi pe Mariam!
Mih.6:5. Poporul Meu! Adu-ţi aminte de sfatul lui Balac, regele Moabului, şi ce i-a răspuns lui
Balaam, feciorul lui Peor - când tu ai mers de la Şitim până la Ghilgal - ca să cunoşti
dreptatea lui Dumnezeu".
Mih.6:6. "Cu ce mă voi înfăţişa înaintea Domnului şi mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui
Preaînalt? Înfăţişa-mă-voi cu arderi de tot, cu viţei de un an?
Mih.6:7. Dar, oare, Domnului Îi vor plăcea miile de berbeci, zecile de mii de râuri de untdelemn?
Oare Îi voi da pe cel dintâi născut al meu ca preţ pentru fărădelegea mea şi rodul pântecelui
meu pentru păcatul sufletului meu?"
Mih.6:8. Ţi s-a arătat, omule, ceea ce este bun şi ceea ce Dumnezeu cere de la tine: dreptate, iubire
şi milostivire şi cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!
158
Mih.6:9. Glasul Domnului strigă către cetate - şi este înţelept cine se teme de numele Tău -:
"Ascultaţi, voi seminţii şi tu obşte a cetăţii!
Mih.6:10. Oare voi scăpa din vedere casa celui fără de lege, comorile celui păcătos şi efa cea mică
blestemată?
Mih.6:11. Oare voi ierta pe cel cu cântare nedrepte şi cu greutăţi înşelătoare în sac?
Mih.6:12. Că bogaţii din cetate sunt plini de silnicie şi locuitorii grăiesc cuvinte mincinoase şi limba lor
este numai viclenie în gura lor.
Mih.6:13. Şi Eu am început să te bat şi să te pustiesc din pricina păcatelor tale.
Mih.6:14. Vei mânca, dar nu te vei sătura şi foamea va roade lăuntrul tău; vei pune la o parte, dar nu
vei putea scăpa nimic, şi ceea ce vei scăpa, voi trece prin ascuţişul sabiei.
Mih.6:15. Tu vei semăna, dar nu vei secera; vei călca în teasc smochine, dar nu te vei unge cu
untdelemn; vei face must, dar nu vei bea vin.
Mih.6:16. Căci voi aţi luat aminte la rânduielile lui Omri şi la toate faptele casei lui Ahab şi v-aţi purtat
după sfaturile lor, ca să vă dau pustiirii şi pe locuitorii tăi, batjocurii. Pentru aceasta veţi
avea în sarcina voastră ocara poporului Meu!"
CAP. 7
Mustrarea Iudeilor şi făgăduinţa izbăvirii de robie.
Mih.7:1. Vai mie! Căci am ajuns ca după culesul fructelor de vară, ca după culesul viilor! Nu se mai
află nici un strugure de mâncare, nici o smochină timpurie pe care o doreşte sufletul meu!
Mih.7:2. Om cucernic nu mai este în ţară şi nici un om drept pe pământ; toţi pândesc să verse
sânge, unii întind cursă altora.
Mih.7:3. Mâinile lor sunt gata să săvârşească răul: căpetenia cere daruri, judecătorul cere plată şi cel
mare grăieşte după pofta sufletului său.
Mih.7:4. Cel mai bun dintre ei este ca un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de
mărăcini. Ziua vestită de străjile Tale, ziua pedepsirii Tale a sosit; acum ei vor fi în mare
tulburare!
Mih.7:5. Nu vă încredeţi în prieteni şi în cel de aproape nu vă puneţi nădejdea şi de aceea care se
sprijină pe pieptul tău păzeşte cuvintele gurii tale!
Mih.7:6. Căci feciorul defaimă pe tatăl său şi fiica se scoală împotriva mamei sale; iar duşmanii
omului sunt cei din casa lui.
Mih.7:7. Ci eu numai spre Domnul voi aţinti privirea, în Domnul Dumnezeul meu îmi voi pune
nădejdea şi Dumnezeul meu mă va asculta.
Mih.7:8. Nu te bucura de mine, vrăjmaşa mea, căci dacă eu cad, mă scol, iar când stau în întuneric,
Domnul este lumina mea.
Mih.7:9. Îndura-voi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, până când El va judeca pricina
mea şi îmi va face dreptate; El mă va scoate la lumină şi voi privi dreptatea Lui.
Mih.7:10. Să vadă vrăjmaşa mea şi să se ascundă de ruşine, ea care-mi spunea: "Unde este Domnul
Dumnezeul tău?" Ochii mei se vor uita la ea, şi ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe
uliţe.
Mih.7:11. Vine ziua când zidurile tale vor fi zidite iarăşi, când nu va mai fi nici o lege din acestea.
Mih.7:12. În ziua aceea vor veni la tine din Asiria şi din cetăţile Egiptului, din Egipt şi până la Eufrat,
de la o mare ş? până la cealaltă şi de la un munte până la altul.
Mih.7:13. Ţara se va preface în pustiu din pricina locuitorilor ei, ca preţ al purtării lor.
Mih.7:14. Paşte poporul cu toiagul tău, turma moştenirii tale, cea care sălăşluieşte singură în pădure,
în mijlocul Carmelului! Să pască în Vasan şi în Galaad ca în zilele cele de altădată!
Mih.7:15. Ca în ziua când ai ieşit din ţara Egiptului îţi voi arăta lucruri minunate!
Mih.7:16. Vedea-vor neamurile şi se vor ruşina, cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură, iar
urechile lor vor fi cuprinse de surzenie.
Mih.7:17. Vor linge pulbere ca şerpii, ca şi târâtoarele pământului vor fi cuprinse de spaimă, ieşind din
ascunzişurile lor; vor veni tremurând către Domnul Dumnezeul nostru şi se vor înfricoşa de
Tine.
Mih.7:18. Cine este Dumnezeu ca Tine, Care ierţi fărădelegea şi treci cu vederea păcatele restului
moştenirii Tale? Mânia Lui nu ţine totdeauna, căci El iubeşte îndurarea.
Mih.7:19. Şi milostiveşte-Te iarăşi spre noi şi fărădelegile noastre calcă-le în picioare! Aruncă în
adâncul mării toate păcatele noastre.
Mih.7:20. Păstrează credincioşia făgăduită lui Iacob şi îndurarea pe care ai arătat-o lui Avraam,
precum ai jurat către părinţii noştri în zilele de odinioară.
IOIL
CAP. 1
Prezicerea pustiirii lui luda şi îndemn la pocăinţă.
Ioil 1:1. Cuvântul Domnului care a fost către Ioil, fiul lui Petuel.
159
Ioil 1:2. Ascultaţi acestea, voi bătrânilor, luaţi aminte, voi toţi locuitorii ţării! Oare s-a mai întâmplat
aşa în vremea voastră sau în zilele părinţilor voştri?
Ioil 1:3. Povestiţi-le feciorilor voştri, iar ei feciorilor lor, iar aceia neamului care va veni după ei!
Ioil 1:4. Ceea ce a rămas de la lăcustele mici au mâncat lăcustele mari, şi ceea ce a rămas de la cele
mari au mâncat cele zburătoare, şi ceea ce a rămas de la cele zburătoare au prăpădit
stolurile de lăcuste.
Ioil 1:5. Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel
nou, căci vi s-a luat de la gură.
Ioil 1:6. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără de număr; dinţii lui ca dinţii de leu, iar
fălcile, ca fălcile de leoaică.
Ioil 1:7. Pustiit-a via mea, iar smochinul meu mi l-a făcut bucăţi; l-a jupuit de coajă şi l-a trântit la
pământ. Mlădiţele de vită au rămas albe.
Ioil 1:8. Tânguieşte-te ca o fecioară încinsă cu sac după bărbatul din tinereţea ei!
Ioil 1:9. Prinosul şi jertfa cu turnare nu mai sunt în templul Domnului! Preoţii, slujitorii Domnului,
sunt în mare jale.
Ioil 1:10. Câmpul a rămas pustiu, ţarina este plină de jale; grâul nu mai este, mustul ajuns-a de
ocară, iar untdelemn n-a rămas chiar nici un strop!
Ioil 1:11. Plugarii sunt zăpăciţi, stăpânii de vii se tânguiesc pentru grâu şi pentru orz, căci secerişul
din ţarini este pierdut.
Ioil 1:12. Viţa de vie este fără vlagă, smochinul tânjeşte, rodiile de asemenea şi finicii, merii şi toţi
copacii de pe câmp s-au uscat; ba mai mult, bucuria ajuns-a ocară pentru fiii oamenilor.
Ioil 1:13. Încingeţi-vă şi vă tânguiţi, voi preoţilor, izbucniţi în bocete, voi slujitori ai altarului! Intraţi în
templu şi petreceţi noaptea în sac de jale, voi slujitori ai lui Dumnezeu, căci prinosul şi
jertfa cu turnare au fost îndepărtate din templul Dumnezeului vostru!
Ioil 1:14. Postiţi post sfânt, strângeţi obşte de prăznuire, adunaţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării în
templul Dumnezeului vostru şi strigaţi către Domnul rugându-L:
Ioil 1:15. "O, ce zi! Căci aproape este ziua Domnului şi vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
Ioil 1:16. Oare nu ni s-a luat hrana de sub ochii noştri, bucuria şi veselia din templul Dumnezeului
nostru?
Ioil 1:17. Seminţele s-au uscat sub bulgării din brazdă, grânarele sunt goale, hambarele sunt fără
nimic în ele, căci nu mai este grâu.
Ioil 1:18. Cum gem vitele! Cirezile de boi mugesc, căci nu află nicăieri păşune; chiar şi turmele de oi
sunt în mare lipsă.
Ioil 1:19. Către Tine, Doamne, strig! Căci focul a mistuit toate păşunile pustiului şi văpaia lui a
dogorit toţi copacii de pe câmp.
Ioil 1:20. Şi fiarele câmpului zbiară către tine, căci pâraiele de apă au secat şi focul a mistuit păşunile
stepei".
CAP. 2
Pedeapsa, îndemnarea la pocăinţă.
Ioil 2:1. Sunaţi din trâmbiţă în Sion, strigaţi din răsputeri în muntele cel sfânt al Meu, ca să se
cutremure toţi locuitorii ţării! Căci vine ziua Domnului; iată ea este aproape;
Ioil 2:2. O zi de întuneric şi de beznă, zi cu nori şi cu negură deasă. Precum zorile se revarsă pe
deasupra munţilor, tot aşa dă năvală un popor numeros şi puternic, cum n-a mai fost
niciodată şi cum nu va mai fi după el până în anii vremurilor celor mai îndepărtate.
Ioil 2:3. Înaintea lui merge mistuind focul, iar după el arde văpaia. Pământul este înaintea lui ca
grădina raiului, iar după trecerea lui, pustiu înfricoşător, căci nimic nu scapă din faţa lui.
Ioil 2:4. Cum sunt caii, aşa le este chipul lor; şi ca sprinteni călăreţi, aşa aleargă.
Ioil 2:5. Se aud ca un duruit de care de război, care se avântă în goană pe creştetul munţilor, ca
pârâitul flăcărilor care mistuie o mirişte, ca o oştire puternică aşezată în linie de bătaie.
Ioil 2:6. Înaintea lui popoarele tremură de spaimă, toate feţele ard ca văpaia.
Ioil 2:7. Aleargă ca nişte viteji; ca războinicii încercaţi se avântă peste ziduri; om după om îşi
urmează calea, fără ca vreunul să se rătăcească.
Ioil 2:8. Nimeni nu se îmbrânceşte cu cel de alături, fiecare îşi vede de drumul lui; printre săgeţi îşi
croiesc cale, fără ca nici unul să rupă rândul.
Ioil 2:9. Dau năvală în cetate, aleargă pe deasupra zidurilor, pătrund în case şi intră pe ferestre ca
furii.
Ioil 2:10. Înaintea lor tremură pământul, cerul se cutremură, soarele şi luna se întunecă, iar stelele îşi
pierd strălucirea lor.
Ioil 2:11. Dar Domnul Îşi face auzit glasul în fruntea oştirilor Sale, căci întinsă foarte este tabăra Lui
şi puternic este cel ce împlineşte poruncile Lui. Ziua Domnului este mare şi înfricoşătoare
foarte şi cine va putea sta împotriva ei?
Ioil 2:12. "Şi acum, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns şi
cu tânguire".
Ioil 2:13. Sfâşiaţi inimile şi nu hainele voastre, şi întoarceţi-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci
El este milostiv şi îndurat, încet la mânie şi mult Milostiv şi-I pare rău de răul pe care l-a
trimis asupra voastră.
Ioil 2:14. O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi, ar rămâne de pe urma voastră o binecuvântare, un prinos
şi o jertfă cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru!
160
Ioil 2:15. Sunaţi din trâmbiţă în Sion, gătiţi postiri sfinte, prăznuiţi sărbătoarea cea pentru toţi!
Ioil 2:16. Adunaţi poporul, vestiţi o adunare sfântă, strângeţi laolaltă pe bătrâni, aduceţi copiii şi
pruncii care sug la sân; să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din iatacul ei!
Ioil 2:17. Între tindă şi altar să plângă preoţii, slujitorii Domnului, şi să zică: "Milostiveşte-Te,
Doamne, către poporul Tău şi nu face de ocară moştenirea Ta ca să-şi bată joc de ea
neamurile!" Pentru ce să se spună printre neamuri: "Unde este Dumnezeul lor?"
Ioil 2:18. Dar Domnul este plin de zel pentru ţara Sa şi Se îndură de poporul Său.
Ioil 2:19. Pentru aceasta a răspuns Domnul către poporul Său, grăind: "Iată, Eu vă voi trimite grâu,
must şi untdelemn şi vă voi sătura şi nu vă voi mai face de ocară printre neamuri!
Ioil 2:20. Prăpădul duşmanului de la miazănoapte îl voi depărta de la voi şi-l voi izgoni înspre un ţinut
uscat şi pustiu; capătul lui spre marea cea de la răsărit, iar sfârşitul la marea cea dinspre
apus; şi se va ridica din el duhoare şi miros de stârv va porni din el, căci a săvârşit lucruri
mari".
Ioil 2:21. Nu te teme, tu ţară, bucură-te şi te veseleşte, căci Domnul a făcut lucruri mari!
Ioil 2:22. Nu vă temeţi nici voi dobitoacele câmpului, căci au înverzit păşunile pustiului; căci pomii
dau roadele lor; smochinul şi viţa de vie vor fi plini de roade.
Ioil 2:23. Şi voi locuitori ai Sionului, bucuraţi-vă şi vă veseliţi în Domnul Dumnezeul vostru, căci El v-a
dat pe Învăţătorul dreptăţii; şi v-a mai trimis şi ploaie, ploaie timpurie şi târzie, ca
odinioară.
Ioil 2:24. Şi ariile se vor umple de grâu; iar teascurile vor da peste margini de must şi de untdelemn.
Ioil 2:25. Şi vă voi da ani de belşug în locul anilor în care au mâncat lăcustele mici, cele mari, cele
zburătoare şi stolurile de lăcuste, marea Mea oştire pe care am trimis-o împotriva voastră.
Ioil 2:26. Şi veţi mânca din destul şi vă veţi sătura şi veţi preaslăvi numele Domnului Dumnezeului
vostru, Care a făcut cu voi lucruri minunate. Şi poporul Meu nu se va ruşina în veci de veci!
Ioil 2:27. Atunci vă veţi da seama că Eu sunt în mijlocul lui Israel şi că Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru şi nu este altul, iar poporul Meu nu va mai fi niciodată de ocară!
CAP. 3
Făgăduinţa mântuirii.
Ioil 3:1. Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi,
bătrânii voştri visuri vor visa iar tinerii voştri vedenii vor vedea.
Ioil 3:2. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi vărsa Duhul Meu.
Ioil 3:3. Şi vă voi arăta semne minunate în cer şi pe pământ: sânge, foc şi stâlpi de fum;
Ioil 3:4. Soarele se va întuneca şi luna va fi roşie ca sângele, înainte de venirea zilei celei mari şi
înfricoşătoare a Domnului.
Ioil 3:5. Şi oricine va chema numele Domnului se va izbăvi, căci în muntele Sionului şi în Ierusalim
va fi mântuirea, precum a zis Domnul; şi între cei mântuiţi, numai cei ce cheamă pe
Domnul.
CAP. 4
Judecata împotriva neamurilor şi făgăduinţa pentru Iuda.
Ioil 4:1. Căci iată în zilele acelea şi în vremea aceea, când voi întoarce pe Iuda şi pe Ierusalim din
robie,
Ioil 4:2. Aduna-voi toate popoarele şi le voi coborî în valea lui Iosafat şi Mă voi judeca acolo cu ele
pentru poporul Meu şi pentru moştenirea Mea Israel, pe care au împrăştiat-o între neamuri
şi ţara Mea au împărţit-o în bucăţi.
Ioil 4:3. Căci ei au aruncat sorţi asupra poporului Meu, au dat copilul pentru o desfrânată şi fata
tânără au vândut-o pentru vin şi au băut preţul ei.
Ioil 4:4. Ce-Mi căutaţi ceartă voi, Tirule şi Sidonule, împreună cu toate ţinuturile Filisteii? Oare vreţi
să vă răzbunaţi împotriva Mea? Dacă vreţi să vă răzbunaţi asupra Mea, îndată voi face să
cadă răzbunarea asupra capetelor voastre.
Ioil 4:5. Voi aţi luat aurul şi argintul Meu, precum şi odoarele Mele, şi le-aţi dus în palatele voastre.
Ioil 4:6. Pe fiii lui Iuda şi pe cei ai Ierusalimului i-aţi vândut Grecilor, ca să-i depărtaţi din ţara lor.
Ioil 4:7. Iată Eu îi voi stârpi din ţinutul unde i-aţi vândut şi voi întoarce fapta voastră asupra capului
vostru.
Ioil 4:8. Şi voi vinde pe fiii şi pe fiicele voastre feciorilor lui Iuda, iar ei îi vor vinde Sabeenilor, popor
tare departe, căci aşa a grăit Domnul.
Ioil 4:9. Daţi neamurilor de ştire lucrul acesta: Pregătiţi-vă de război! Înflăcăraţi vitejii! Toţi bărbaţii
buni de luptă să dea fuga şi să se apropie.
Ioil 4:10. Faceţi din brăzdarele voastre săbii şi din secerile voastre lănci! Cel slab să zică: "Eu sunt
viteaz!"
Ioil 4:11. Alergaţi în grabă şi veniţi, voi, toate popoarele din jur, şi adunaţi-vă aici! - Acolo, coboară,
Doamne, pe vitejii Tăi!
Ioil 4:12. Să se trezească toate neamurile şi să vină în valea lui Iosafat, căci acolo voi aşeza scaun de
judecată pentru toate popoarele din jur.
Ioil 4:13. Aduceţi seceri, căci holda este coaptă, veniţi, coborâţi-vă, căci teascul este plin, albiile dau
peste margini; fărădelegile lor n-au seamăn.
Ioil 4:14. Mulţimi şi iar mulţimi în Valea Judecăţii. Căci aproape este ziua Domnului în Valea judecăţii!
Ioil 4:15. Soarele şi luna se întunecă şi stelele îşi pierd lumina lor.
161
Ioil 4:16. Din Sion Domnul va striga puternic şi din Ierusalim va slobozi tunetul Său: pământul şi
cerurile se vor cutremura atunci.
Ioil 4:17. Atunci veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care sălăşluieşte în Sion, în
muntele cel sfânt al Meu; Ierusalimul va fi altarul Meu, iar străinii nu vor mai trece pe
acolo.
Ioil 4:18. Şi în vremea aceea, din munţi va curge must, văile vor fi pline de lapte, toate pâraiele din
Iuda vor şerpui umplute de apă, iar din templul Domnului va ieşi un izvor oare va uda valea
Şitim.
Ioil 4:19. Egiptul va fi pustiit şi Edomul se va preface în ţinut nelocuit, din pricina silniciilor împotriva
fiilor lui Iuda, fiindcă au vărsat sânge nevinovat în pământul lor.
Ioil 4:20. Dar Iuda va fi locuit în veci şi de-a pururi şi Ierusalimul din neam în neam.
Ioil 4:21. Voi răzbuna sângele pe care nu l-am răzbunat; şi Domnul va locui Sionul în veac.
AVDIE
CAP. 1
Pedeapsa Edomiţilor, izbăvirea lui Israel.
Avd.1:1. Vedenia lui Avdie. Aşa zice Domnul Dumnezeu despre Edom: Auzit-am o veste de la
Domnul şi un sol a fost trimis către popoare: Veniţi, să ne sculăm cu război împotriva lui!
Avd.1:2. Iată că mic te-am făcut printre neamuri şi neluat în seamă foarte!
Avd.1:3. Semeţia inimii tale te-a înşelat! El, care are sălaş în văgăunile stâncilor şi odihna pe vârfuri,
zice în inima sa: „Cine mă va coborî pe pământ?"
Avd.1:4. "Dacă te vei înălţa ca vulturul şi-ţi vei face cuibul tău printre stele, şi de acolo te voi da
jos", zice Domnul.
Avd.1:5. Dacă furii ar fi venit la tine, sau jefuitorii în vreme de noapte, n-ar fura ei decât atât cît le
este de ajuns? Sau dacă culegătorii ar fi venit la tine, n-ar fi lăsat pe urmă ciorchini de
poamă?
Avd.1:6. Cum a fost scotocit Isav şi cercetate cu de-amănuntul ascunzişurile lui!
Avd.1:7. Ei te-au alungat până la hotare, şi-au bătut joc de tine toţi cei uniţi cu tine! Ei te-au înşelat,
bunii tăi prieteni! Cei care mâncau pâinea ta îţi întind curse paşilor tăi şi tu n-ai băgat de
seamă.
Avd.1:8. Oare în ziua aceea, zice Domnul, nu voi pierde pe înţelepţii Edomului şi priceperea din
muntele lui Isav?
Avd.1:9. Se vor înspăimânta vitejii tăi, Temane, ca toţi din muntele lui Isav să piară.
Avd.1:10. Din pricina măcelului şi a silniciei fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei pieri de-a
pururi!
Avd.1:11. În vremea când tu erai de fată, cei străini se făceau stăpâni pe avuţia lui şi cei de altă lege
veneau în porţile lui şi asupra Ierusalimului au aruncat sorţi, şi tu erai ca unul dintre
aceia!
Avd.1:12. Nu te uita la ziua fratelui tău, a prăpădului venit peste el! Nu te veseli de fiii lui Iuda în ziua
pieirii lor! Nu grăi trufaş în vremea aceea de strâmtorare!
Avd.1:13. Nu intra pe poarta poporului Meu în ziua zbuciumării lui şi nici nu te uita la nenorocirea lui
în ziua când se prăpădeşte! Nu întinde mâna ta către averea lui în ziua pieirii lui ;
Avd.1:14. Nu sta la răspântii ca să dobori pe cei fugari ai lui şi nu fi silnic cu cei rămaşi în ziua cea de
strâmtorare!
Avd.1:15. Că aproape este ziua Domnului pentru toate neamurile! Cum ai făcut aşa ţi se va face;
fapta se va întoarce asupra ta.
Avd.1:16. Precum aţi băut voi pe muntele meu cel sfânt, tot aşa popoarele toate vor bea vin fără
încetare, vor bea, se vor îmbuiba, vor fi ca şi cum n-ar fi fost!
Avd.1:17. Ci numai în muntele Sionului va fi mântuire şi sfânt va fi, şi casa lui Iacov va stăpâni pe cei
care au stăpânit-o.
Avd.1:18. Şi va fi casa lui Iacov foc, a lui Iosif văpaie şi a lui Isav paie. Ele o vor aprinde şi mistui, şi
nici unul din casa lui Isav nu va scăpa, zice Domnul.
Avd.1:19. Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, ţara Filistenilor;
ei vor lua în stăpânire ţinutul lui Efraim şi Samariei, şi Veniamin va stăpâni Galaadul.
Avd.1:20. Şi cei robii din această oştire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta,
şi cei robiţi din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la miazăzi.
Avd.1:21. Şi biruitorii se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a
Domnului va fi!
162
IONA
CAP. 1
Chemarea, neascultarea şi pedeapsa lui Iona.
Iona 1:1. Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând:
Iona 1:2. "Scoală-te şi du-te în cetatea cea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile
lor au ajuns până în fata Mea!"
Iona 1:3. Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul. Şi s-a coborât la Iope, unde a
găsit o corabie, care mergea la Tarsis, şi, plătind preţul călătoriei, s-a coborât în ea ca să
meargă la Tarsis împreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Domnului.
Iona 1:4. Dar Domnul a ridicat un vânt năpraznic pe mare şi o furtună puternică s-a stârnit, încât
corabia era gata să se sfărâme.
Iona 1:5. Corăbierii s-au înfricoşat şi au strigat fiecare către dumnezeul său şi au aruncat în mare
încărcătura corăbiei ca să se uşureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei, se culcase
şi adormise.
Iona 1:6. Atunci s-a apropiat de el cârmaciul corăbiei, şi i-a zis: "Pentru ce dormi? Scoală-te şi strigă
către Dumnezeul tău, poate El Îşi va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!"
Iona 1:7. Şi au zis unul către altul: "Haidem să aruncăm sorţi, ca să ştim din pricina cui a venit
peste noi nenorocirea aceasta!" Şi au aruncat sorţi, şi sorţul a căzut pe Iona.
Iona 1:8. Şi l-au întrebat pe el: "Spune-ne nouă din pricina cui s-a abătut nenorocirea aceasta
asupra noastră? Care este meşteşugul tău, de unde şi din ce ţară vii şi din ce popor eşti?"
Iona 1:9. Atunci el le-a răspuns: "Sunt evreu şi Domnului Dumnezeului cerului mă închin - Cel care
a făcut marea şi uscatul".
Iona 1:10. Şi toţi oamenii s-au temut cu frică mare şi i-au zis lui: "Pentru ce ai săvârşit una ca
aceasta?" Căci ei ştiau că el fuge din faţa lui Dumnezeu, fiindcă el le spusese.
Iona 1:11. Şi i-au zis lui: "Ce să-ţi facem ca să se potolească marea?" Căci marea se ridica din ce în
ce mai mult.
Iona 1:12. Atunci el a răspuns: "Luaţi-mă şi mă aruncaţi în mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că
din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie".
Iona 1:13. Şi marinarii vâsleau ca să ajungă la ţărm, dar în zadar, căci marea se ridica din ce în ce
mai mult împotriva lor.
Iona 1:14. Atunci au strigat către Domnul şi au zis: "O, Doamne, de-am putea să nu pierim din
pricina vieţii acestui om şi să nu ne împovărezi pe noi cu un sânge nevinovat! Că Tu,
Doamne, precum ai voit ai făcut!"
Iona 1:15. Şi îl ridicară pe Iona şi îl aruncară în mare şi s-a potolit urgia ei.
Iona 1:16. Şi oamenii s-au temut cu teamă mare de Domnul şi au adus jertfă lui Dumnezeu şi I-au
făcut Lui făgăduinţe.
CAP. 2
Rugăciunea lui Iona pentru izbăvire.
Iona 2:1. Şi Dumnezeu a dat poruncă unui peşte mare să înghită pe Iona. Şi a stat Iona în pântecele
peştelui trei zile şi trei nopţi.
Iona 2:2. Atunci s-a rugat Iona din pântecele peştelui către Domnul Dumnezeul lui, zicând:
Iona 2:3. "Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea, şi El m-a auzit; din pântecele locuinţei
morţilor către El am strigat, şi El a luat aminte la glasul meu!
Iona 2:4. Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul mării şi undele m-au înconjurat; toate talazurile şi
valurile Tale au trecut peste mine.
Iona 2:5. Şi gândeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tăi! Dar voi vedea din nou templul cel sfânt al
Tău!
Iona 2:6. Apele m-au învăluit pe de-a întregul, adâncul m-a împresurat, iarba mării s-a încolăcit în
jurul capului meu;
Iona 2:7. Mă coborâsem până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului erau trase asupra mea
pentru totdeauna, dar Tu ai scos din stricăciune viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu!
Iona 2:8. Când se sfârşea în mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la Tine a ajuns
rugăciunea mea, în templul Tău cel sfânt!
Iona 2:9. Cei ce slujesc idolilor deşerţi dispreţuiesc harul Tău;
Iona 2:10. Dar eu Îţi voi aduce Ţie jertfe cu glas de laudă şi toate făgăduinţele mele le voi împlini,
căci mântuirea vine de la Domnul!"
Iona 2:11. Şi Domnul a dat poruncă peştelui şi peştele a aruncat pe Iona la ţărm!
CAP. 3
Mustrarea cea roditoare a lui Iona. Pocăinţa Ninivitenilor.
Iona 3:1. Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, pentru a doua oară, zicând:
Iona 3:2. "Scoală şi porneşte către cetatea cea mare a Ninivei şi vesteşte-le ceea ce îţi voi spune!"
163
Iona 3:3. Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era cetate mare
înaintea lui Dumnezeu; îţi trebuia trei zile ca s-o străbaţi.
Iona 3:4. Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: "Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!"
Iona 3:5. Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei
mai mari şi până la cei mai mici.
Iona 3:6. Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat
veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă.
Iona 3:7. Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi
animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă;
Iona 3:8. Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare
să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui;
Iona 3:9. Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca
să nu pierim!"
Iona 3:10. Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele.
Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit.
CAP. 4
Întristarea lui Iona şi mustrarea lui Dumnezeu.
Iona 4:1. Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.
Iona 4:2. Şi a rugat pe Domnul, zicând: "O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în
tara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu
îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.
Iona 4:3. Şi acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu!"
Iona 4:4. Şi a zis Domnul: "Faci tu oare bine că ţi-ai aprins mânia?"
Iona 4:5. Atunci Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsăritul ei, şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea
la umbră, ca să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.
Iona 4:6. Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona,
ca să-i ţină umbră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare
pentru vrej.
Iona 4:7. Dar Dumnezeu, a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar
el s-a uscat.
Iona 4:8. Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit
capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: "Mai bine
este să mor decât să trăiesc!"
Iona 4:9. Şi a grăit Domnul către Iona: "Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej?" Şi el a răspuns:
"Da, am dreptate să fiu supărat de moarte!"
Iona 4:10. Şi a zis Domnul: "Tu ţi-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit şi nici
nu l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o noapte şi într-alta a pierit!
Iona 4:11. Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută
douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi cu un
mare număr de dobitoace?"
NAUM
CAP. 1
Mărirea şi puterea lui Dumnezeu împotriva vrăjmaşilor Săi.
Naum 1:1. Proorocie despre Ninive. Cartea vedeniei lui Naum cel din Elcoş.
Naum 1:2. Domnul este un Dumnezeu zelos, Domnul se răzbună, El cunoaşte mânia. Domnul se
răzbună pe potrivnicii Săi şi împotriva duşmanilor Săi stă neînduplecat.
Naum 1:3. Domnul este îndelung-răbdător şi mult-milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă. În vifor şi
în furtună Îşi face loc, norii sunt pulberea de sub picioarele Lui.
Naum 1:4. El ceartă marea şi o deşartă şi toate râurile cele mari le seacă; Vasanul şi Carmelul se
ofilesc şi floarea Libanului se veştejeşte;
Naum 1:5. Munţii se cutremură înaintea Lui şi calinele se fac una cu pământul; pământul se
zbuciumă în faţa Lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea.
Naum 1:6. Împotriva furiei Lui cine stă şi cine poate să stăvilească iuţimea urgiei Lui? Văpaia mâniei
Lui se varsă ca focul şi stâncile se prăvălesc în faţa Lui!
Naum 1:7. Bun este Domnul; loc de scăpare în zi de strâmtorare, şi pe cei ce se încred în El îi ştie!
Naum 1:8. Dar, printr-o revărsare de ape, va nimici locul Ninivei şi pe vrăjmaşii Lui până în întuneric
îi va urmări.
Naum 1:9. Ce puneţi la cale împotriva Domnului? El îi va stârpi cu totul, fiindcă urgia nu vine de
două ori.
Naum 1:10. Căci se încâlcesc unii într-alţii ca mărăcinii, când se îmbată la ospeţele lor; pentru
aceasta mistuiţi vor fi ca paiele uscate.
164
Naum 1:11. Din tine a ieşit urzitorul de rele împotriva Domnului şi cel ce sfătuieşte fapte ticăloase.
Naum 1:12. Aşa grăieşte Domnul: "Vor fi pierduţi şi seceraţi, oricât ar fi de viteji şi de mulţi!"
Naum 1:13. Şi te-am smerit, dar nu te voi mai smeri. Voi sfărâma jugul de pe grumazul tău şi voi
rupe lanţurile tale!
Naum 1:14. Şi iată ce a poruncit Domnul pentru tine: "Nu vor mai fi urmaşi cu numele tău; din casa
dumnezeilor tăi voi sfărâma chipurile cioplite şi turnate şi mormântul tău îl voi pregăti,
căci de puţin preţ ai fost!"
CAP. 2
Proorocie despre dărâmarea Ninivei.
Naum 2:1. Iată că pe munţi sunt picioarele celui ce binevesteşte, ale celui ce vesteşte pacea!
Prăznuieşte, Iuda, sărbătorile tale, împlineşte făgăduinţele tale, că nu va mai trece pe la
tine duşmanul cel înverşunat! El este cu totul pierdut!
Naum 2:2. Un vrăjmaş distrugător a pornit împotriva ta, Ninive; păzeşte întăriturile, străjuieşte
calea, încinge-ţi coapsele, adună-ţi toate puterile!
Naum 2:3. Căci Domnul a sădit din nou via lui Iacov - slava lui Israel - pe care furii au prădat-o şi i-
au stricat viţele.
Naum 2:4. Scuturile războinicilor săi sunt roşii; îmbrăcaţi în roşu aprins sunt oştenii; în focul
armelor de oţel carele se ivesc. În ziua de năvală, călăreţii peste câmpii se avântă.
Naum 2:5. Carele de luptă huruie pe uliţe, în pieţe dau unul peste altul. Înfăţişarea lor e ca a
flăcărilor de foc, care scapără fulgere.
Naum 2:6. Căpeteniile ei îi aduc aminte... şi se poticnesc în mersul lor... Dau zor spre ziduri şi
pregătesc apărători.
Naum 2:7. Porţile fluviilor se deschid şi palatul de spaimă este cuprins...
Naum 2:8. S-a sfârşit! Ea este prinsă şi dusă în robie. Slujnicele ei scot suspine ca porumbeii şi se
bat în piept.
Naum 2:9. Ninive este ca un iaz de apă pe vremuri! Locuitorii ei fug. "Staţi, opriţi-vă!" Nici unul nu
se întoarce.
Naum 2:10. "Prădaţi aurul! Jefuiţi argintul", căci fără sfârşit sunt comorile ei: tot felul de bogăţii de
lucruri scumpe.
Naum 2:11. Ea este pustiită, jefuită şi prădată!... Inimi frânte, genunchi care se încovoaie, coapse
care tremură de groază, şi feţele tuturor sunt îngălbenite de spaimă.
Naum 2:12. Unde este culcuşul leilor, peştera puilor de leu în care leul, leoaica şi puiul de leu se
învârteau şi nimeni nu îndrăznea să-i tulbure?
Naum 2:13. Leul, care sfâşia şi sugruma prada pentru pui şi leoaice, îşi umplea de pradă peştera şi
culcuşurile lui de vânat?
Naum 2:14. "Iată, sunt împotriva ta!", zice Domnul Savaot. Voi arde cu foc carele tale; pe puii tăi de
leu sabia îi va străpunge; voi stârpi din ţară prada ta şi nu se va mai auzi glasul solilor
tăi!"
CAP. 3
Fărădelegile Ninivei şi pustiirea ei.
Naum 3:1. Vai de cetatea cea vărsătoare de sânge, plină de minciună şi de silnicie, din care nu se
mai curmă jaful!
Naum 3:2. Pocnet de bici, duruit cutremurător de roţi, cai în galop, care de război care zdruncină
pământul;
Naum 3:3. Călăreţi care se avântă, sclipiri de sabie, scăpărări de lance, mulţime de răniţi, grămezi
de cadavre, leşuri fără de sfârşit, hoituri, care stau în cale!
Naum 3:4. Numai din pricina multelor desfrânări ale celei desfrânate, frumoasă la chip şi meşteră în
farmece, care duce în robie neamurile prin desfrânările ei şi popoarele prin fermecătoriile
ei!
Naum 3:5. "Sunt împotriva ta!", zice Domnul. "Voi smulge veşmântul tău, să arăt neamurilor
goliciunea şi regatelor ocara ta;
Naum 3:6. Voi arunca asupra ta cu spurcăciuni, te voi batjocori, privelişte te voi face
Naum 3:7. Şi oricine te va vedea va întoarce capul de la tine, zicând: "Pierit-a Ninive! Cine o va jeli
şi de unde îi voi căuta mângâietori?"
Naum 3:8. Oare tu eşti mai bine întărită decât No-Amon, cea aşezată pe malurile Nilului,
înconjurată de apă, a cărei întăritură era marea şi ziduri erau apele?
Naum 3:9. Etiopia împreună cu Egiptul erau nesfârşita ei putere. Put şi Libienii, ajutoarele ei de
luptă!
Naum 3:10. Dar şi ea a fost surghiunită şi dusă în robie! Şi tot aşa pruncii ei au fost zdrobiţi la
răspântiile tuturor uliţelor; asupra celor de viţă bună au aruncat sorţi şi toţi fruntaşii ei
au fost ferecaţi în lanţuri.
Naum 3:11. Tu te vei îmbăta de sichera mâniei Mele şi fără vlagă vei ajunge; tot aşa vei cere şi tu
ajutor de la duşmanii tăi.
Naum 3:12. Toate întăriturile tale sunt smochini cu pârgă în ei; dacă le scutură cineva pârga, cade în
gura celui ce vrea să o mănânce.
Naum 3:13. Iată poporul tău este ca femeile înăuntrul tău! Porţile ţării tale se vor deschide în faţa
vrăjmaşilor tăi şi focul va mistui zăvoarele tale!
165
Naum 3:14. Adu-ţi apă pentru vremuri de împresurare, repară-ţi întăriturile, frământă lutul, calcă
pământul cel clisos şi fă cărămidă tare!
Naum 3:15. Dar şi atunci te va mistui focul şi sabia te va stârpi şi te va prăpădi ca lăcusta, chiar dacă
ai fi fără de număr ca lăcustele şi ca stolurile lor.
Naum 3:16. Înmulţitu-ţi-ai neguţătorii tăi mai mult decât stelele de pe cer. Ei sunt ca lăcusta care
întinde aripile şi zboară!
Naum 3:17. Căpeteniile tale sunt ca lăcustele fără număr, iar dregătorii tăi, ca stolurile de lăcuste
care se aşează pe ziduri în vreme friguroasă şi, după ce răsare soarele, zboară şi nu se
mai cunoaşte locul unde au fost.
Naum 3:18. Păstorii tăi dorm, rege al Asiriei! Vitejii dormitează; poporul s-a împrăştiat în munţi şi nu
este cine să-l adune!
Naum 3:19. Prăbuşirea ta este fără leac, şi năpraznic prăpădul tău! Toţi cei care vor auzi această
veste despre tine vor bate din palme, că peste cine nu s-a abătut necontenit răutatea
ta?
AVACUM
CAP. 1
Plângerea proorocului pentru fărădelegile lui Iuda. Pedeapsa lui Dumnezeu prin Caldeii năvălitori.
Avac.1:1. Vedenia pe care a văzut-o Avacum proorocul.

Avac.1:2. Până când, Doamne, voi striga fără ca să mă asculţi şi voi ridica glasul meu către Tine din
pricina silniciei, fără ca Tu să mă izbăveşti?
Avac.1:3. Pentru ce Tu mă laşi să văd nedreptatea şi priveşti apăsarea? Prăpădul şi silnicia sunt în
faţa mea, certuri şi gâlcevi se iscă!
Avac.1:4. Pentru aceasta, legea nu are nici o tărie şi dreptatea nu se arată niciodată; cel nelegiuit
biruie pe cel drept, iar judecata iese strâmbă.
Avac.1:5. Aruncaţi privirea printre popoare, fiţi cu băgare de seamă şi înspăimântaţi-vă, căci se
săvârşeşte în vremea voastră un lucru pe care voi nu l-aţi crede, dacă l-ar povesti cineva!
Avac.1:6. Iată Eu stârnesc pe Caldei, neam amarnic şi iute, care cutreieră ţinuturi necuprinse, ca să
pună stăpânire pe locuinţe care nu sunt ale lui.
Avac.1:7. El este năpraznic şi înfricoşător. Puterea lui face dreptul lui, strălucirea lui.
Avac.1:8. Mai iuţi decât leoparzii sunt caii lui şi mai muşcători decât lupii de seară. Călăreţii lui se
avântă, de departe, vin şi zboară, ca vulturul grăbit să sfâşie prada.
Avac.1:9. Tot neamul acesta vine ca să săvârşească silnicie; spaima merge înaintea lui şi robii îi
adună laolaltă ca nisipul.
Avac.1:10. El îşi bate joc de regi şi râde de căpetenii. El îşi bate joc de toate întăriturile, căci ridică în
jurul lor valuri de pământ, şi le cuprinde.
Avac.1:11. Pe urmă furtuna s-a întors şi a trecut; el se face vinovat. Se încrede în tăria lui; iată
dumnezeul lui!
Avac.1:12. Nu eşti Tu, oare, din străvechile vremuri, Domnul Dumnezeul meu, Sfântul meu? Tu, Care
nu poţi muri! Tu, Doamne, ai rânduit acest popor spre dreptate şi pe stâncă Tu l-ai întărit,
ca să săvârşească drepte rânduieli.
Avac.1:13. Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să vadă răul, Tu nu poţi privi apăsarea. Pentru ce ai privi Tu,
oare, pe cei vicleni şi ai tăcea, când cel nelegiuit sfâşie pe unul mai drept decât el?
Avac.1:14. Tu socoteşti pe oameni ca pe peştii mării şi ca pe târâtoarele care n-au stăpân?
Avac.1:15. El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa şi ii adună pe toţi în năvodul său. Pentru
aceasta se bucură şi se veseleşte.
Avac.1:16. Drept aceea el aduce jertfă mrejei sale şi tămâieri năvodului său, căci cu ajutorul lor
partea lui este grasă şi mâncărurile lui mai săţioase.
Avac.1:17. Oare îşi va deşerta el într-una mreaja şi va junghia fără milă popoarele?
CAP. 2
Vedenia proorocului despre relele viitoare şi pedeapsa Caldeilor pentru rătăcirile lor.
Avac.2:1 Voi sta de strajă şi mă voi aşeza în turnul cel de veghe ca să priveghez şi să văd ce-mi va
grăi mie şi ce-mi va răspunde la tânguirea mea.
Avac.2:2. Şi Domnul mi-a răspuns şi mi-a zis: "Scrie vedenia şi o sapă cu slove pe table, ca să se
poată citi uşor;
Avac.2:3. Căci este o vedenie pentru un timp hotărât; ea se va împlini la vreme şi nu va fi vedenie
mincinoasă. Dacă întârzie, aşteapt-o, căci ea va veni sigur, fără greş.
Avac.2:4. Iată că va pieri acela al cărui suflet nu este pe calea cea dreaptă, iar dreptul din credinţă
va fi viu!
166
Avac.2:5. Cât de mult va fi copleşit vrăjmaşul, omul cel trufaş, şi nu va rămâne cu viaţă el, care ţine
gura lui căscată ca locuinţa morţilor şi nu se satură ca moartea; el, care adună toate
neamurile şi cuprinde în el toate popoarele!
Avac.2:6. Oare toate aceste popoare nu vor rosti împotriva lui pilde, fabule şi cuvinte cu tâlc? şi vor
zice: "Vai de cel ce-şi sporeşte averea cu ceea ce nu este al lui - până când? - şi se
încarcă cu povara zălogurilor luate!
Avac.2:7. Oare nu se vor scula fără de veste cei ce te-au împrumutat şi nu se vor trezi oare călăii
tăi? Şi tu vei ajunge prada lor!
Avac.2:8. Şi fiindcă tu ai prădat popoare fără număr, şi celelalte neamuri te vor prăda pe tine, din
pricina vărsărilor de sânge şi a silniciilor săvârşite împotriva ţării, împotriva cetăţii şi
împotriva tuturor locuitorilor lor.
Avac.2:9. Vai de cei ce strâng câştiguri nelegiuite pentru casa lor şi îşi aşează sus de tot cuibul, ca
să scape din mâna nenorocirii!
Avac.2:10. Prin sfaturile tale ai hărăzit ruşine casei tale, ai nimicit multe popoare şi de aceea vei
ispăşi cu sufletul tău!
Avac.2:11. Căci piatra cea din zid strigă şi grinda din căpriorii casei îi răspunde.
Avac.2:12. Vai de cel ce zideşte cetatea cu vărsări de sânge şi o întemeiază pe fărădelegi!
Avac.2:13. Oare nu este aceasta o rânduială de la Domnul Savaot că popoarele se trudesc pentru foc
şi neamurile se muncesc pentru nimica toată?
Avac.2:14. Căci pământul se va umple de cunoştinţa slavei Domnului, întocmai ca apele care acoperă
sânul mării.
Avac.2:15. Vai de cel ce adapă pe prietenul său din cupa lui otrăvită, până îl îmbată, ca să vadă
goliciunea lui!
Avac.2:16. Tu te-ai săturat de ocară în loc de mărire; bea şi tu şi te îmbată! Atunci cupa dreptei
Domnului se va întoarce împotriva ta şi ruşinea va acoperi mărirea ta.
Avac.2:17. Căci silnicia împotriva Libanului te va acoperi şi distrugerea dobitoacelor te va înfricoşa din
pricina sângelui vărsat şi a silniciilor făcute ţărilor şi cetăţilor şi tuturor locuitorilor din ele.
Avac.2:18. La ce slujeşte un chip cioplit, ca să-l facă meşterul său? Un chip turnat şi o proorocie
mincinoasă, ca să-şi pună nădejdea în ele cel care le face, făurind idoli fără glas?
Avac.2:19. Vai de cel care zice lemnului: "Deşteaptă-te!" şi pietrei mute: "Trezeşte-te!" Ne poate ea
învăţa? Poleită cu aur şi cu argint, ea nu are în ea suflare de viaţă.
Avac.2:20. Dar Domnul este în templul Său cel sfânt; pământule întreg, taci înaintea Lui!
CAP. 3
Rugăciunea şi cântarea proorocului Avacum pentru izbăvirea poporului.
Avac.3:1 Rugăciunea proorocului Avacum cântată din harpe.

Avac.3:2. Doamne, auzit-am de faima Ta şi m-am temut de punerile Tale la cale, Dumnezeule! Fă să
trăiască, în cursul anilor, lucrarea Ta şi, în trecerea vremii, fă-o să fie cunoscută! Dar, întru
mânia Ta, adu-ţi aminte că eşti şi milostiv!
Avac.3:3. Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfânt din muntele Paran! Sela (oprire) - Slava Lui
acoperă cerurile şi tot pământul este plin de slava Lui!
Avac.3:4. Izbucnire de lumină ca la răsărit de soare, raze vii din mâna Lui pornesc!... Acolo stă
tainic ascunsă puterea Lui!
Avac.3:5. Înaintea Lui merge molima, iar prăpădul vine pe urma Lui.
Avac.3:6. Se opreşte!... Zguduie pământul! Şi cu privirea Lui aruncă spaima printre neamuri! Munţii
cei din veac se desprind din locul lor, colinele străvechi se smeresc şi pier sub paşii
veşniciei Sale.
Avac.3:7. Am văzut corturile lui Cuşan (Etiopia) lovite de groază, iar colibele ţării Madianului sunt
cuprinse de cutremure.
Avac.3:8. Oare împotriva fluviilor Şi-a aprins Domnul văpaia Sa? Sau asupra marilor râuri mânia
Sa? Ori împotriva mării urgia Ta, când Tu încaleci caii Tăi şi Te sui în carele Tale de
biruinţă?
Avac.3:9. Arcul Tău se încordează! Săgeţile Tale sunt jurămintele pe care le-ai rostit. Sela (Oprire).
Cu şuvoaiele Tale spinteci pământul!
Avac.3:10. Munţii Te-au văzut şi s-au cutremurat; puhoaie de apă au trecut. Adâncul şi-a slobozit
glasul său şi mâinile sale în sus le ridică.
Avac.3:11. Soarele şi luna s-au oprit în locuinţa lor; ca să facă lumină, săgeţile Tale pornesc şi
fulgerele lăncilor Tale fără încetare scapără.
Avac.3:12. Cu mânie Tu păşeşti pe pământ şi întru urgie Tu calci în picioare popoarele!
Avac.3:13. Ieşit-ai ca să zdrobeşti poporul Tău, ca să izbăveşti pe unsul Tău; ai doborât acoperişul
casei celui fără de lege şi temeliile ei le-ai dezvelit până jos la piatră. Sela (Oprire).
Avac.3:14. Străpuns-ai cu săgeţile tale capul lui Faraon şi al celor care se năpusteau asupra mea ca
să mă sfărâme, în strigăte de veselie, ca şi cum porneau să sfâşie pe cel nenorocit în
adăpostul lor.
Avac.3:15. Cu caii Tăi Tu cutreieri marea, puhoiul întinselor ape.
Avac.3:16. Auzit-am de aceasta şi lăuntrul meu s-a zbuciumat la glasul Tău, tremurat-au buzele
mele; putreziciunea a cuprins oasele mele şi picioarele mele au şovăit. Liniştit voi aştepta
vremea marii îngrijorări care va veni peste poporul care ne asupreşte!
167
Avac.3:17. Smochinul să nu mai înmugurească şi via rod să nu mai dea; înşelătoare să fie rodirea
măslinului, şi ogoarele nimic să nu rodească! Turme să nu mai fie în ţarcuri şi vite în
staule niciodată!
Avac.3:18. Ci eu voi tresălta de veselie în Domnul, bucura-mă-voi de Dumnezeu, Mântuitorul meu!
Avac.3:19. Domnul, Stăpânul meu, este tăria mea; El face picioarele mele ca ale căprioarelor, pe
culmi poartă paşii mei! - Mai-marelui cântăreţilor, cu cântare din harpe.
SOFONIE
CAP. 1
Proorocie împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului . Ziua mâniei Domnului.
Sof.1:1 Cuvântul Domnului care a fost către Sofonie, fiul lui Cuşi, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria,
fiul lui Iezechia, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda.
Sof.1:2. "Voi nimici tatul de pe faţa pământului", zice Domnul.
Sof.1:3. "Voi nimici oamenii şi dobitoacele, păsările cerului şi peştii mării! Voi face să se poticnească
nelegiuiţii şi voi pierde pe oameni de pe faţa pământului", zice Domnul.
Sof.1:4. "Şi voi întinde mâna Mea împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor locuitorilor din Ierusalim şi
voi distruge din locul acesta pe Baal până la ultimele lui rămăşiţe, numele slujitorilor săi,
împreună cu al preoţilor;
Sof.1:5. Şi pe toţi cei ce se închină, pe acoperişuri, oştirii cerului, şi pe toţi cei ce slăvesc pe
Domnul, dar se jură şi pe Milcom;
Sof.1:6. Pe cei ce se întorc de la Domnul, pe cei care nu-L caută pe Domnul şi năzuiesc spre El".
Sof.1:7. Tăceţi toţi înaintea Domnului Dumnezeu, că aproape este ziua Lui, că Domnul a pregătit
ospăţ şi a sfinţit pe cei chemaţi ai Lui!
Sof.1:8. Şi în ziua ospăţului voi pedepsi pe căpetenii şi casa regelui şi pe toţi cei care se îmbracă în
veşminte străine;
Sof.1:9. Voi pedepsi pe cei care sar peste prag şi umplu casa stăpânilor lor de silnicie şi viclenie.
Sof.1:10. Şi se va ridica în ziua aceea un strigăt de la Poarta Peştilor, urlete din cetatea cea nouă şi
mare larmă de pe caline.
Sof.1:11. Urlaţi voi, locuitori ai Macteşului, căci toţi cei care fac negoţ sunt nimiciţi şi cei care sunt
cântăritori de argint sunt distruşi.
Sof.1:12. Şi în ziua aceea, voi scormoni Ierusalimul cu făclii şi voi pedepsi pe toţi cei care zac pe
drojdia lor şi zic în inima lor: "Dumnezeu nu face nici bine, nici rău!"
Sof.1:13. Pentru aceasta, averea lor va fi distrusă şi oasele lor pustiite; şi vor zidi case, dar nu le vor
locui; vor sădi vii, şi din vinul lor nu vor bea.
Sof.1:14. Aproape este ziua cea mare a Domnului, aproape este şi zoreşte într-una. Se aude venind
ziua Domnului! Viteazul va ţipa groaznic atunci.
Sof.1:15. Zi de mânie este ziua aceea, zi de strâmtorare şi de jale, zi de pustiire şi de nimicire, zi de
întuneric şi de beznă, zi de nori şi de negură;
Sof.1:16. Zi cu sunet de trâmbiţă şi de strigăte de război împotriva cetăţilor întărite şi a turnurilor
înalte.
Sof.1:17. Voi strâmtora pe oameni şi vor merge ca orbii, căci împotriva Domnului au săvârşit păcate;
sângele lor vărsat va fi ca pulberea şi trupurile lor ca gunoiul.
Sof.1:18. Nici aurul, nici argintul nu vor putea să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului, căci tot
pământul va fi mistui. de focul mâniei Lui; căci El va distruge, da, va pierde într-o clipă pe
toţi locuitorii pământului.
CAP. 2
Îndemn spre pocăinţă. Mustrarea neamurilor.
Sof.2:1. Umblă după lege şi fii cu rânduială, neam fără ruşine,

Sof.2:2. Până a nu vă toca mânia mărunt ca paiele, până să nu ajungă la voi aprinderea mâniei
Domnului, până să nu vină la voi ziua întărâtării Domnului.
Sof.2:3. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care săvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi
dreptatea, căutaţi smerenia; poate veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului.
Sof.2:4. Căci Gaza va fi părăsită şi Ascalonul dărâmat; în miezul zilei va fi scos poporul din Aşdod şi
Ecronul va fi ras de pe pământ.
Sof.2:5. Vai vouă, locuitori ai ţinutului de lingă mare, din neamul Cheretienilor! Cuvântul Domnului
se îndreaptă către voi! Îţi voi face atâta pagubă Canaane, ţară a Filistenilor, că nu va mai
rămâne nici un locuitor!
Sof.2:6. Şi ţinutul cel de lângă mare, Cheretul, va ajunge păşune pentru ciobani şi târle pentru oi.
168
Sof.2:7. Şi va fi o bucată de pământ lângă mare pentru cei rămaşi din Iuda, unde îşi vor paşte
turmele; seara se vor sălăşlui în casele din Ascalon, căci Domnul Dumnezeul lor îi va
cerceta şi îi va întoarce din robie.
Sof.2:8. Am auzit de defăimarea Moabului şi de batjocurile fiilor lui Amon, care au defăimat poporul
Meu şi îşi măreau ţara în paguba hotarelor lui.
Sof.2:9. Pentru aceasta, viu sunt Eu, zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, că Moabul va fi ca
Sodoma şi fiii lui Amon ca Gomora, un loc plin de mărăcini, o ocnă de sare şi o pustietate
pentru totdeauna. Cei rămaşi din poporul Meu îi vor jefui şi pe cei scăpaţi cu viată ii vor
stăpâni.
Sof.2:10. Iată ce li se va întâmpla din pricina semeţiei lor, pentru că au batjocorit şi s-au trufit
împotriva poporului Domnului Savaot.
Sof.2:11. Atunci Domnul va fi înfricoşător pentru ei, căci El va distruge pe toţi dumnezeii pământului
şi înaintea Lui se vor închina locuitorii ţinuturilor celor mai de departe, fiecare din locul său.
Sof.2:12. Şi voi, Etiopienilor, veţi fi doborâţi de sabia Mea la pământ!"
Sof.2:13. Atunci El va întinde mâna Sa şi spre miazănoapte şi va nimici Asiria, va pustii Ninive şi o va
preface în pustietate.
Sof.2:14. În mijlocul cetăţii vor sălăşlui turmele şi toate dobitoacele pământului. Şi pelicanul, ca şi
ariciul vor sta pe capetele stâlpilor din ea; vuietul vântului se va auzi la ferestre şi pustiul se
va întinde până pe prag, căci lemnăria de cedru a fost smulsă din loc.
Sof.2:15. Iată cum a ajuns cetatea cea veselă care stătea fără de grijă şi care zicea în sine: "Eu sunt
şi nici una nu mai este ca mine!" Cum a fost pustiită şi prefăcută în culcuş pentru dobitoace!
Oricine va trece pe lângă ea va fluiera şi va arăta cu mâna.
CAP. 3
Mustrarea Iudeilor pentru fărădelegi; făgăduinţa izbăvirii.
Sof.3:1 Vai de cetatea răzvrătită şi pângărită, cetatea asupririi!

Sof.3:2. N-a luat aminte la nici un semn, şi n-a primit nici o dojană; în Domnul nu şi-a pus nădejdea
şi nici nu s-a apropiat de Dumnezeul ei.
Sof.3:3. Căpeteniile ei sunt, în mijlocul ei, lei care răcnesc; judecătorii ei, lupi de seară care nu
păstrează nimic pentru a doua zi;
Sof.3:4. Proorocii sunt oameni uşuratici, vicleni; preoţii pângăresc cele sfinte şi calcă legea.
Sof.3:5. Domnul este drept în mijlocul ei şi nu face nici o strâmbătate; în fiecare dimineaţă El dă la
lumină dreptatea; El nu lipseşte niciodată şi nici nu cunoaşte nedreptatea.
Sof.3:6. Nimicit-am neamurile, pustiit-am turnurile lor, uliţele le-am lăsat goale şi fără nici un
trecător; cetăţile lor au fost pustiite şi n-a mai rămas în ele nici un locuitor.
Sof.3:7. Şi am zis: "Acum te vei teme de Mine şi te vei lăsa învăţată şi locaşul tău nu va mai fi
nimicit aşa precum am hotărât!" Dar ei mai vârtos se sileau să facă fapte şi mai nelegiuite.
Sof.3:8. "Pentru aceasta, aşteptaţi-Mă, zice Domnul, până în ziua când Mă voi scula ca mărturie! Căci
gândul Meu este să strâng laolaltă toate neamurile şi să adun regatele, ca să vărs peste ele
întărâtarea Mea şi iuţimea urgiei Mele. Şi tot pământul va fi mistuit de văpaia mâniei Mele.
Sof.3:9. Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toate să se roage Domnului şi cu râvnă să-I
slujească Lui.
Sof.3:10. Din ţinuturile de cealaltă parte a fluviilor Etiopiei, închinătorii Mei, risipiţii Mei, Îmi vor aduce
prinoase.
Sof.3:11. În ziua aceea nu te vei mai ruşina de toate faptele tale cu care ai păcătuit împotriva Mea,
căci atunci voi da la o parte pe cei ce petrec în chip trufaş, iar tu nu te vei mai îngâmfa în
muntele cel sfânt al Meu.
Sof.3:12. Şi voi lăsa în mijlocul tău un neam smerit şi sărac, care va nădăjdui întru numele
Domnului.
Sof.3:13. Cei care vor mai rămâne din neamul lui Israel nu vor săvârşi nedreptate şi nici nu vor grăi
cuvânt de minciună şi nu se va afla în gura lor limbă vicleană. Ci ei vor putea să mănânce şi
să se odihnească, fără să se teamă de cineva.
Sof.3:14. Bucură-te, fiica Sionului, saltă de veselie, Israele; veseleşte-te şi te bucură din toată inima,
fiică a Ierusalimului !
Sof.3:15. Căci Domnul a înlăturat judecăţile rostite împotriva ta şi a întors pe vrăjmaşii tăi. Domnul,
Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; tu nu vei mai vedea nici o nenorocire.
Sof.3:16. În ziua aceea se va zice Ierusalimului : "Nu te teme Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi.
Sof.3:17. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic. El se va bucura foarte
de tine şi în dragostea Lui va tresălta şi va cânta de bucurie pentru tine.
Sof.3:18. Voi strânge laolaltă pe cei ce sunt întristaţi şi fără sărbători, şi vor fi iarăşi dintre ai tăi, deşi
ocara apasă asupra lor.
Sof.3:19. Şi în ziua aceea voi stârpi pe toţi asupritorii tăi, voi izbăvi pe cei care şchiopătează şi pe cei
izgoniţi îi voi strânge de pe drumuri, şi îi voi face de laudă şi cu nume, în ţinuturile în care
fuseseră făcuţi de ocară.
Sof.3:20. În vremea aceea vă voi aduce înapoi. Şi în clipa în care vă vor aduna vă voi face de laudă şi
cu nume la toate popoarele pământului, când în faţa lor voi întoarce din rabie pe robii
voştri", zice Domnul.
169
AGHEU
CAP. 1
Mustrarea iudeilor pentru trândăvie. Îndemn la rezidirea templului.
Agheu 1:1. În anul al doilea al regelui Darius, în luna a şasea, în ziua întâi a lunii, a fost cuvântul
Domnului prin gura lui Agheu, proorocul, către Zorobabel, fiul lui Salatiel, cârmuitorul lui
Iuda, către marele preot Iosua, fiul lui Iosedec, zicând:
Agheu 1:2. "Aşa zice Domnul Savaot: Poporul acesta grăieşte: "N-a venit încă vremea ca să zidim
templu Domnului".
Agheu 1:3. Atunci a fost cuvântul Domnului către proorocul Agheu, zicând:
Agheu 1:4. "Este oare, timpul, ca voi să locuiţi în casele voastre cu pereţii lucraţi în tăblii, când
templul acesta este în ruină?"
Agheu 1:5. Şi acum, iată ce zice Domnul Savaot: "Fiţi cu băgare de seamă la căile voastre!
Agheu 1:6. Voi aţi semănat mult, dar aţi cules puţin; aţi mâncat, dar nu v-aţi săturat; aţi, băut, dar
nu v-aţi îmbătat; v-aţi îmbrăcat cu veşminte, dar nu v-au ţinut de cald şi aţi strâns
simbria voastră ca să o puneţi într-o pungă spartă".
Agheu 1:7. Aşa grăieşte Domnul: "Fiţi cu băgare de seamă la căile voastre!
Agheu 1:8. Suiţi-vă în munte şi aduceţi lemne ca să clădiţi iarăşi templul în care voi binevoi şi Mă voi
preaslăvi", zice Domnul.
Agheu 1:9. "V-aţi aşteptat la mult, dar iată că aveţi puţin. Aţi strâns mult, dar Eu am risipit truda
voastră! Pentru ce? zice Domnul Savaot. Din pricina templului Meu care stă dărâmat, iar
voi zoriţi cu lucrul, fiecare pentru casa lui!
Agheu 1:10. Pentru aceasta cerul se va încuia, nu vă va da rouă şi pământul roadele sale.
Agheu 1:11. Şi am chemat seceta pe pământ şi pe munţi, peste grâu, peste vin şi peste orice rodeşte
pământul; peste oameni şi peste dobitoace şi peste toată strădania palmelor voastre".
Agheu 1:12. Şi a auzit Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi marele preot Iosua, fiul lui Iosedec, şi tot restul
poporului, glasul Domnului şi cuvintele proorocului Agheu, aşa precum Dumnezeu îi
rânduise trimiterea lui, şi poporul a fost cuprins de spaimă în faţa Domnului.
Agheu 1:13. Atunci Agheu, trimisul Domnului, după rânduiala trimiterii lui de Domnul, a grăit
poporului în acest chip: "Eu sunt cu voi!" zice Domnul.
Agheu 1:14. Şi a deşteptat Domnul duhul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, cârmuitorul lui Iuda, şi duhul
lui Iosua, marele preot, fiul lui Iosedec, şi duhul poporului care mai rămăsese, şi au venit
şi au început lucrul templului Domnului Savaot, Dumnezeul lor,
Agheu 1:15. În ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al regelui Darius.
CAP. 2
Proorocie despre rezidirea templului al doilea şi strălucirea lui.
Agheu 2:1. În ziua a douăzeci şi una a lunii a şaptea, fost-a cuvântul Domnului prin gura lui Agheu
proorocul, zicând:
Agheu 2:2. "Spune-i lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, cârmuitorul lui Iuda, şi lui Iosua, marele preot,
fiul lui Iosedec, şi restului poporului astfel:
Agheu 2:3. Cine a mai rămas dintre voi în viaţă şi a văzut templul acesta în strălucirea sa cea dintâi,
şi cum este acum? Oare nu este fără nici un preţ în ochii voştri?
Agheu 2:4. Şi acum, Zorobabel, întăreşte-te, zice Domnul; întăreşte-te Iosua, mare preot, fiul lui
Iosedec; întreg popor ţării, fii plin de curaj, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi, zice
Domnul Savaot.
Agheu 2:5. "Acesta este legământul pe care l-am încheiat cu voi, când v-am scos din ţara Egiptului,
şi Duhul Meu rămâne în mijlocul vostru! Nu vă temeţi!"
Agheu 2:6. Căci aşa zice Domnul Savaot: "Peste puţină vreme, Eu voi cutremura cerul şi pământul,
marea şi uscatul;
Agheu 2:7. Voi zgudui toate popoarele şi toate neamurile vor veni cu lucruri de preţ şi voi umple de
slavă templul acesta, zice Domnul Savaot.
Agheu 2:8. Al Meu este argintul, al Meu este aurul", zice Domnul Savaot.
Agheu 2:9. "Şi slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintâi", zice Domnul
Savaot, "şi în locul acesta voi sălăşlui pacea", zice Domnul Savaot.
Agheu 2:10. În ziua a douăzeci şi patra a lunii a noua, în anul al doilea al lui Darius, a fost cuvântul
Domnului prin gura lui Agheu proorocul, zicând:
Agheu 2:11. "Aşa zice Domnul Savaot: Cere, deci, preoţilor o hotărâre la aceasta:
Agheu 2:12. Dacă cineva ia carne sfinţită în poala hainei lui şi se atinge cu poala de pâine sau de
bucate fierte, de vin, de untdelemn şi de orice mâncare, oare se vor sfinţi acelea?" Şi au
răspuns preoţii şi au zis: "Nu!"
Agheu 2:13. Şi a zis Agheu: "Dacă cineva spurcat, prin atingerea de un mort, se atinge de vreunul
din lucrurile acestea, oare ele se spurcă?" Şi au răspuns preoţii şi au zis: "Se spurcă!"
170
Agheu 2:14. Şi a răspuns Agheu şi a zis: "Aşa este poporul acesta şi aşa este neamul acesta înaintea
Mea, zice Domnul şi tot aşa este şi cu lucrul mâinilor lor: tot ceea ce ei aduc jertfă este
spurcat.
Agheu 2:15. Şi acum luaţi aminte la cele din ziua de azi şi la cele mai dinainte, când încă nu se
pusese piatră pe piatră în templul acesta al Domnului!
Agheu 2:16. Aduceţi-vă aminte când voi veneaţi la o grămadă de douăzeci de măsuri, şi nu erau
decât zece, şi la teasc ca să scoateţi cincizeci de măsuri şi nu găseaţi decât douăzeci.
Agheu 2:17. Căci am bătut cu rugină şi cu mălură şi cu grindină toată munca mâinilor voastre, dar
voi nu v-aţi întors către Mine", zice Domnul.
Agheu 2:18. Cercetaţi cu mintea cele ce s-au întâmplat de azi şi mai în urmă, din ziua a douăzeci şi
patra a lunii a noua, ziua în care s-a pus temelia templului Domnului! Şi fiţi cu băgare de
seamă!
Agheu 2:19. Sămânţa nu se află oare în hambare? Via, smochinul, rodiile şi măslinul n-au mai rodit.
Dar începând din ziua aceasta voi da binecuvântarea Mea!"
Agheu 2:20. Şi a fost cuvântul Domnului a doua oară către Agheu, în ziua a douăzeci şi patra a lunii,
zicând:
Agheu 2:21. "Spune lui Zorobabel, cârmuitorul lui Iuda: Eu voi cutremura cerul şi pământul;
Agheu 2:22. Voi răsturna tronurile regatelor şi voi nimici puterea regilor neamurilor şi voi trânti la
pământ carele şi pe războinicii din ele, iar caii şi călăreţii se vor prăbuşi unul pe altul în
ascuţişul sabiei".
Agheu 2:23. "În ziua aceea", zice Domnul Savaot, "te voi lua pe tine, Zorobabel, fiul lui Salatiel, slugă
a Mea şi te voi avea ca un inel cu pecete, căci pe tine te-am ales", zice Domnul Savaot.
ZAHARIA
CAP. 1
Îndemn spre pocăinţă şi frică de Dumnezeu. Cele două vedenii.
Zah.1:1. În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, fost-a cuvântul Domnului către proorocul
Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:
Zah.1:2. "Domnul S-a mâniat mult împotriva părinţilor voştri!"
Zah.1:3. Şi spune-le celor rămaşi din popor: "Aşa zice Domnul Savaot: Întoarceţi-vă către Mine",
zice Domnul Savaot, "şi atunci Mă voi întoarce şi Eu către voi", zice Domnul Savaot.
Zah.1:4. "Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le-au propovăduit proorocii de mai înainte, strigând: Aşa
zice Domnul Savaot: Întoarceţi-vă din căile voastre cele rele şi de la faptele voastre cele
rele! Dar ei n-au ascultat şi nu au voit să ia aminte la Mine", zice Domnul.
Zah.1:5. "Unde sunt părinţii voştri? Şi oare profeţii trăiesc ei încă?
Zah.1:6. Dar cuvintele Mele şi poruncile Mele pe care le-am dat slujitorilor Mei prooroci ca să le
vestească n-au ajuns ele la părinţii voştri? Domnul S-a mâniat mult împotriva părinţilor
voştri, încât ei s-au pocăit şi au mărturisit: Domnul Savaot ne-a răsplătit nouă după căile şi
după faptele noastre, aşa cum hotărâse să facă".
Zah.1:7. În ziua a douăzeci şi patra din luna a doua, care se cheamă Şebat, în anul al doilea al lui
Darius, a fost cuvântul Domnului către proorocul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido,
zicând:
Zah.1:8. "Am avut o vedenie în timpul nopţii, şi iată un om călare pe un cal roşu; şi stătea între
mirţi, într-un loc umbros, şi în urma lui cai roibi, murgi şi albi.
Zah.1:9. Şi am zis: "Cine sunt aceştia, domnul meu?" Şi mira răspuns atunci îngerul oare grăia cu
mine: "Îţi voi arăta acum cine sunt aceştia".
Zah.1:10. Şi omul care stătea între mirţi a răspuns: "Aceştia sunt solii pe care i-a trimis Domnul ca să
cutreiere pământul!"
Zah.1:11. Şi ei au răspuns către îngerul Domnului care stătea între mirţi şi au grăit: "Am cutreierat
pământul şi iată tot pământul este locuit şi liniştit!"
Zah.1:12. Şi a răspuns îngerul Domnului şi a zis: "Doamne Savaot, până când vei întârzia să arăţi
milă Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, pe care le faci să simtă mânia Ta de şaptezeci de
ani?"
Zah.1:13. Şi îngerului care vorbea cu mine, Domnul i-a răspuns cu cuvinte de mângâiere.
Zah.1:14. Şi a grăit către mine îngerul care vorbea cu mine: "Vesteşte aceasta: "Aşa zice Domnul
Savaot: Sunt plin de zel faţă de Ierusalim şi faţă de Sion;
Zah.1:15. Dar este puternică mânia Mea împotriva neamurilor trufaşe! Căci Eu Mă întărâtasem doar
puţin, dar ele s-au înverşunat în rele".
Zah.1:16. Pentru aceasta, aşa zice Domnul: "Mă întorc iarăşi către Ierusalim cu milostivire; templul
Meu va fi zidit în el", zice Domnul Savaot, "şi funia de măsurat se va întinde peste
Ierusalim !"
171
Zah.1:17. Şi vesteşte încă şi aceasta: "Aşa zice Domnul Savaot: Încă o dată cetăţile Mele vor avea
belşug de bunuri, iar Domnul Îşi va revărsa din nou îndurarea Sa peste Sion şi va alege
iarăşi Ierusalimul".
CAP. 2
Vedenia despre rezidirea Ierusalimului şi chemarea neamurilor.
Zah.2:1. Şi am ridicat ochii mei şi am privit, şi iată patru coarne.

Zah.2:2. Atunci am zis îngerului care grăia cu mine: "Ce sunt acestea?" Şi el mi-a răspuns: "Acestea
sunt coarnele care au împrăştiat pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul".
Zah.2:3. Apoi Domnul m-a făcut să văd patru făurari.
Zah.2:4. Şi am întrebat: "Ce vor să facă aceştia?" Şi El a răspuns: "Acestea sunt coarnele care au
risipit pe Iuda, încât nimeni n-a îndrăznit să ridice capul. Iar ei au venit ca să doboare la
pământ coarnele acelor neamuri care şi-au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, pentru a o
risipi".
Zah.2:5. Şi am ridicat ochii, m-am uitat şi iată un om cu o funie de măsurat în mână. Şi i-am zis:
"Încotro ai pornit?"
Zah.2:6. Şi el mi-a răspuns: "Să măsor Ierusalimul, ca să văd care este lungimea şi lăţimea lui!"
Zah.2:7. Şi iată că s-a arătat îngerul care grăia cu mine şi alt înger a ieşit în întâmpinarea lui.
Zah.2:8. Şi iţa grăit, zicând: "Aleargă şi spune tânărului acestuia: Ierusalimul va fi locuit ca un oraş
deschis, atât de mare va fi mulţimea de oameni şi de dobitoace înăuntrul lui.
Zah.2:9. Şi Eu voi fi pentru el un zid de foc de jur împrejurul lui", zice Domnul, "şi voi fi slava lui în
mijlocul lui".
Zah.2:10. "Sculaţi, sculaţi şi fugiţi din ţara de la miazănoapte", zice Domnul, "că v-am împrăştiat în
cele patru vânturi ale cerului;
Zah.2:11. Fugi, Sioane, şi te izbăveşte, tu care locuieşti la fiica Babilonului.
Zah.2:12. Căci aşa zice Domnul Savaot: "Pentru slava Sa, El m-a trimis la neamurile care v-au jefuit
pe voi; căci cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Lui!
Zah.2:13. Căci iată că Eu rotesc mâna Mea peste ei şi ei vor fi pradă pentru cei care au fost robii lor,
ca să vă daţi seama că Domnul Savaot m-a trimis.
Zah.2:14. Bucură-te şi te veseleşte, fiica Sionului, căci iată Eu vin să locuiesc în mijlocul tău", zice
Domnul.
Zah.2:15. "Şi multe neamuri se vor alipi de Domnul în ziua aceea şi Îmi vor fi Mie popor şi voi locui în
mijlocul tău, ca să ştii că Domnul Savaot m-a trimis la tine.
Zah.2:16. Şi va lua Domnul ca moştenire a Sa pe Iuda, în ţara cea sfântă, şi va alege încă o dată
Ierusalimul.
Zah.2:17. Să tacă tot trupul înaintea Domnului, căci El S-a ridicat din locaşul Său cel sfânt".
CAP. 3
Vedenie. Marele preot Iosua. Schimbarea veşmintelor rele în bune şi făgăduinţa răscumpărării.
Zah.3:1. Şi mi-a arătat pe Iosua, marele preot, stând înaintea îngerului Domnului, şi pe Satana,
stând la dreapta lui ca să-l învinuiască.
Zah.3:2. Şi a zis Domnul către Satana: "Ceartă-te pe tine Domnul, diavole, ceartă-te pe tine
Domnul, Cel care a ales Ierusalimul! Acesta nu este el, oare, un tăciune scos din foc?"
Zah.3:3. Şi era Iosua îmbrăcat în veşminte murdare şi stătea înaintea îngerului.
Zah.3:4. Şi a răspuns şi a zis celor care stăteau înaintea lui: "Dezbrăcaţi-l de veşmintele cele
murdare!" Şi i-a zis lui: "Iată ţi-am iertat fărădelegile şi te-am îmbrăcat cu veşmânt de
prăznuire!"
Zah.3:5. Şi a mai zis: "Puneţi mitră curată pe capul lui!" Şi ei i-au pus mitră curată pe cap şi l-au
înveşmântat, iar îngerul Domnului sta de faţă.
Zah.3:6. Şi îngerul Domnului i-a hotărât lui Iosua astfel:
Zah.3:7. "Aşa zice Domnul Savaot: Dacă vei umbla în căile Mele şi de vei păzi poruncile Mele, atunci
tu vei cârmui casa Mea şi vei păzi curţile Mele, şi Eu îţi voi da ţie dregătorie printre slujitorii
Mei de aici.
Zah.3:8. Ascultă deci, Iosua, mare preot, tu şi cei împreună cu tine care stau înaintea ta; căci ei
sunt oameni de prezicere. Iată Eu aduc pe Servul Meu Odraslă.
Zah.3:9. Iată piatra pe care am pus-o înaintea lui Iosua; pe această piatră sunt şapte ochi: iată că
Eu voi săpa sculptura ei", zice Domnul Savaot, "şi într-o singură zi voi îndepărta
nedreptatea din ţara aceasta.
Zah.3:10. În ziua aceea", zice Domnul Savaot, "fiecare din voi va pofti pe aproapele său sub viţa şi
sub smochinul său".
CAP. 4
Vedenia sfeşnicului de aur, a ramurilor de măslin şi a rezidirii templului.
Zah.4:1. Şi s-a întors îngerul care grăia cu mine şi m-a deşteptat, ca pe un om pe care îl trezeşti din
somn.
172
Zah.4:2. Şi mi-a zis: "Ce vezi?" şi am zis: "Iată văd un candelabru cu totul de aur, cu şapte candele,
iar deasupra candelabrului este un vas cu untdelemn din care pornesc şapte ţevi către cele
şapte candele;
Zah.4:3. Iar alături, doi măslini, unul de-a dreapta vasului cu untdelemn şi altul de-a stânga".
Zah.4:4. Şi am întrebat şi am zis către îngerul care vorbea cu mine: "Ce sunt astea, domnul meu?"
Zah.4:5. Şi mi-a răspuns îngerul care grăia cu mine şi mi-a zis: "Oare nu ştii ce sunt toate acestea?"
Şi am zis: "Nu, domnul meu!"
Zah.4:6. Şi mi-a vorbit iar şi a zis: "Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel: Nu prin putere,
nici prin tărie, ci prin Duhul Meu" - zice Domnul Savaot.
Zah.4:7. "Ce eşti tu, munte înalt? Înaintea lui Zorobabel devii o câmpie. Şi el va smulge piatra din
vârf în strigătele mulţimii: "Har, har, peste ea!"
Zah.4:8. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Zah.4:9. "Mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestui templu şi tot mâinile lui îl vor termina, şi tu
vei şti că Domnul Savaot m-a trimis la voi.
Zah.4:10. Căci cine a dispreţuit vremea acestor începuturi mici? Ei se vor bucura văzând cumpăna
zidarului în mâna lui Zorobabel. Iar aceste şapte (candele) sunt ochii Domnului care
cutreieră tot pământul".
Zah.4:11. Şi mi-am luat îndemnul şi am zis către el: "Ce înseamnă aceşti măslini unul de-a dreapta şi
altul de-a stânga candelabrului?"
Zah.4:12. Şi l-am întrebat şi a doua oară: "Ce înseamnă cele două crengi de măslin, care sunt lângă
cele două ţevi de aur prin care se lasă în jos untdelemnul?"
Zah.4:13. Şi mi-a grăit, zicând: "Oare nu ştii ce înseamnă acestea?" Şi am răspuns: "Nu, domnul
meu".
Zah.4:14. Şi m-a lămurit: "Aceştia sunt cei doi fii unşi, care stau înaintea Domnului a tot pământul".
CAP. 5
Vedenia cu sulul zburător, discul de plumb şi cu două femei înaripate.
Zah.5:1. Şi iarăşi am ridicat ochii şi am privit şi iată un sul de carte care se înălţa în zbor.
Zah.5:2. Şi a grăit către mine, zicând: "Ce vezi tu?" Şi am zis: "Văd un sul de carte care zboară,
lung de douăzeci de coţi şi lat de zece".
Zah.5:3. Şi el mi-a tâlcuit: "Acesta este blestemul care se răspândeşte peste faţa a tot pământul,
căci orice fur va fi nimicit de aici şi orice am care jură strâmb va fi pierdut.
Zah.5:4. I-am dat drumul", zice Domnul Savaot, "şi se va duce în casa furului şi în casa celui care
jură strâmb pe numele Meu şi va rămâne în ea şi va nimici lemnele şi pietrele ei".
Zah.5:5. Şi îngerul care grăia cu mine a ieşit la iveală şi mi-a zis: "Ridică ochii tăi şi vezi: Ce este
arătarea aceasta?"
Zah.5:6. Atunci am grăit: "Ce este aceasta?" Şi el mi-a răspuns: "Este efa care iese la iveală". Şi a
spus mai departe: "În ea se află fărădelegea a tot pământul!"
Zah.5:7. Şi iată că s-a ridicat un disc de plumb, iar o femeie stătea în mijlocul efei.
Zah.5:8. Şi el a tâlcuit: "Aceasta este fărădelegea!" Şi el a aruncat-o în efă şi a răsturnat lespedea
de plumb deasupra ei.
Zah.5:9. Şi am ridicat ochii mei şi am privit şi iată că au ieşit două femei. Şi vântul bătea în aripile
lor, iar aripile lor erau ca de barză. Şi ele au ridicat efa intre pământ şi cer.
Zah.5:10. Şi am zis către îngerul oare grăia cu mine: "Încotro duc ele efa?"
Zah.5:11. Atunci el mi-a răspuns: "Ele merg să-i zidească o casă în pământul Şinear şi Acad şi să o
aşeze acolo la locul ei".
CAP. 6
Vedenia cu cele patru care ieşind din munţi; încununarea marelui preot.
Zah.6:1. Şi am ridicat iarăşi ochii mei şi m-am uitat. Şi iată că ieşeau patru care dintre doi munţi şi
munţii erau de aramă.
Zah.6:2. La carul cel dintâi erau înhămaţi cai roşii, iar la carul cel de-al doilea erau înhămaţi cai
negri.
Zah.6:3. La cel de-al treilea car erau înhămaţi cai albi, iar la cel de-al patrulea, cai bălţaţi, puternici.
Zah.6:4. Şi mi-am luat îndemnul şi am zis către îngerul care grăia cu mine: "Ce sunt acestea,
domnul meu?"
Zah.6:5. Atunci mi-a răspuns îngerul şi mi-a zis: "Acestea sunt cele patru vânturi ale cerului, care
ies după ce s-au înfăţişat înaintea Stăpânului a tot pământul.
Zah.6:6. Caii roşii înaintează spre ţara de la răsărit; cei negri înaintează spre ţara de la
miazănoapte; cei albi înaintează spre ţara de la apus, şi cei bălţaţi înaintează spre ţara de
la miazăzi.
Zah.6:7. Puternici, ei înaintau nerăbdători să străbată pământul. El le-a zis: "Plecaţi şi cutreieraţi
pământul!" Şi ei au cutreierat pământul.
Zah.6:8. Şi a strigat către mine şi mi-a grăit, zicând: "Iată, cei ce se îndreaptă către ţinutul cel de
miazănoapte au potolit Duhul Meu în ţara de la miazănoapte".
Zah.6:9. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
173
Zah.6:10. "Tu vei primi darurile celor întorşi din robie, de la Heldai, Tobia şi Iedaia, şi în aceeaşi zi
mergi în casa lui Ioşia, fiul lui Sofonie, care a sosit din Babilon.
Zah.6:11. Şi vei lua argint şi aur şi vei face o cunună şi o vei pune pe capul lui Iosua marele preot,
feciorul lui Ioţadoc.
Zah.6:12. Şi-i vei zice lui în acest chip: "Aşa grăieşte Domnul Savaot: Iată un om care va fi chemat
Odraslă; acesta va odrăsli şi va zidi templul Domnului.
Zah.6:13. Şi acesta va rezidi templul Domnului. El va purta semnele regale şi va stăpâni şi va domni
pe tronul lui şi un preot va fi la dreapta lui. Între ei doi va fi o pace desăvârşită.
Zah.6:14. Şi cununa va fi pentru Heldai, Tobia şi Iedaia şi pentru Ioşia, fiul lui Sofonie, ca aducere
aminte în templul Domnului.
Zah.6:15. Şi oameni de la mari depărtări vor veni şi vor zidi la templul Domnului, şi atunci voi veţi şti
că Domnul Savaot m-a trimis către voi. Şi aceasta se va întâmpla, dacă voi veţi asculta cu
credincioşie de glasul Domnului Dumnezeului vostru!"
CAP. 7
Dumnezeu condamnă posturile făţarnice ale Evreilor şi-i sfătuieşte spre îndreptare.
Zah.7:1 Şi a fost, în anul al patrulea al regelui Darius, cuvântul Domnului către Zaharia în ziua a
patra a lunii a noua, care se cheamă Chislev.
Zah.7:2. Casa lui Israel a trimis pe Şareţer, dregătorul cel mare al oştirii regelui, cu oameni, ca să
câştige milostivirea Domnului
Zah.7:3. Să grăiască preoţilor din templul Domnului Savaot şi proorocilor într-acest chip: "Să mai
plâng eu oare în luna a cincea şi să mă înfrânez precum am făcut atâţia ani?"
Zah.7:4. Şi a fost cuvântul Domnului Savaot către mine şi mi-a zis:
Zah.7:5. "Vesteşte la tot poporul ţării şi preoţilor: "Dacă aţi ţinut post şi v-aţi tânguit în luna a
cincea şi într-a şaptea, vreme de şaptezeci de ani, pentru Mine, oare, aţi postit voi?
Zah.7:6. Şi dacă mâncaţi şi beţi, oare nu sunteţi voi aceia care mâncaţi şi care beţi?
Zah.7:7. Nu cunoaşteţi voi cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin graiul profeţilor de mai înainte,
când Ierusalimul era locuit şi paşnic, cu cetăţile sale dimprejur, şi când Neghebul şi Şefela
erau locuite?"
Zah.7:8. Şi a fost cuvântul Domnului către Zaharia într-acest chip:
Zah.7:9. "Aşa grăieşte Domnul Savaot: "Faceţi dreptate adevărată şi purtaţi-vă fiecare cu bunătate
şi îndurare fată de fratele său;
Zah.7:10. Nu apăsaţi pe văduvă, pe orfan, pe străin şi pe cel sărman şi nimeni să nu pună la cale
fărădelegi în inima lui împotriva fratelui său!"
Zah.7:11. Dar ei n-au voit să ia aminte, ci au întors spatele cu îndărătnicie şi şi-au astupat urechile ca
să nu audă;
Zah.7:12. Şi şi-au învârtoşat inima ca diamantul, ca să nu asculte legea şi cuvintele pe care le-a
trimis Domnul Savaot prin Duhul Lui, prin graiul proorocilor celor de altădată. Şi a fost o
mânie mare de la Domnul Savaot.
Zah.7:13. Şi s-a întâmplat că după cum El a strigat şi ei n-au auzit, tot aşa "ei vor striga şi Eu nu-i voi
auzi", zice Domnul Savaot;
Zah.7:14. "Şi îi voi împrăştia printre toate neamurile pe care ei nu le cunosc!" Şi tara a fost pustiită
după aceea şi n-a mai rămas nimeni în ea, fiind prefăcută ţara cea plăcută în pustiu.
CAP. 8
Binecuvântarea Ierusalimului şi întoarcerea popoarelor către Domnul.
Zah.8:1. Şi a fost cuvântul Domnului Savaot, zicând:

Zah.8:2. "Aşa grăieşte Domnul Savaot: Iubesc Sionul cu zel mare şi cu patimă aprinsă îl doresc".
Zah.8:3. Aşa grăieşte Domnul: "M-am întors cu milostivire către Sion şi voi locui în mijlocul
Ierusalimului ; şi Ierusalimul se va chema cetate credincioasă şi muntele Domnului Savant,
munte sfânt".
Zah.8:4. Aşa zice Domnul Savaot: "Bătrâni şi bătrâne vor şedea iarăşi în pieţele Ierusalimului ,
fiecare cu toiagul în mână, din pricina vârstei lor înaintate.
Zah.8:5. Şi se vor umple pieţele de băieţi şi de fete, care se vor juca în pieţele lui".
Zah.8:6. Aşa zice Domnul Savaot: "Dacă acest lucru se va părea greu de făcut înaintea ochilor
restului acestui popor în zilele acelea, care va fi şi înaintea ochilor Mei cu neputinţă?" zice
Domnul Savaot.
Zah.8:7. Aşa grăieşte Domnul Savaot: "Iată că Eu voi izbăvi pe poporul Meu din ţările de la răsărit şi
din ţările de la apus.
Zah.8:8. Şi îi voi aduce înapoi şi ei vor locui în mijlocul Ierusalimului şi ei Îmi vor fi Mie popor, iar Eu
le voi fi Dumnezeu, în credincioşie şi în dreptate".
Zah.8:9. Aşa grăieşte Domnul Savaot: "Întăriţi-vă mâinile voastre, voi care auziţi în zilele acestea
cuvintele din gura proorocilor din vremea în care s-a pus temelia templului Domnului
Savaot, ca să se zidească templul!
Zah.8:10. Căci înainte vreme nu se răsplătea nici omul, nici dobitocul, şi cel care intra şi cel ce ieşea
n-aveau tihnă din pricina duşmanilor, şi Eu pornisem pe toţi oamenii, unii împotriva altora;
Zah.8:11. Dar acum nu mai sunt ca înainte vreme faţă de restul poporului Meu", zice Domnul Savaot.
174
Zah.8:12. "Ci acum se fac semănături în bună pace! Via îşi va da rodul ei şi pământul va da roadele
lui, cerul va lăsa să pice rouă, iar Eu voi da în stăpânire, restului acestui popor, toate
bunătăţile acestea.
Zah.8:13. Şi se va întâmpla că, precum aţi fost un blestem printre neamuri, tot aşa, o, voi, casa lui
Iuda şi raţa lui Israel, vă voi izbăvi pe voi, şi veri fi o binecuvântare. Nu vă temeţi, ci
întăriţi-vă mâinile!"
Zah.8:14. Căci aşa zice Domnul Savaot: "Precum M-am hotărât să vă pedepsesc, când aii întărâtat
mânia Mea", zice Domnul Savaot, "şi nu Mi-a fost milă de voi,
Zah.8:15. Tot astfel M-am gândit şi am să fac bine Ierusalimului în aceste zile şi casei lui Iuda. Nu vă
temeţi!"
Zah.8:16. Iată rânduielile pe care trebuie să le păziţi: "Să spună omul adevărat aproapelui său.
Judecaţi şi daţi hotărâri drepte la porţile voastre;
Zah.8:17. Să nu cugetaţi fărădelege unul împotriva altuia şi jurământul strâmb să nu-l iubiţi, căci
toate acestea le urăsc", zice Domnul.
Zah.8:18. Şi a fost cuvântul Domnului Savaot către mine zicând:
Zah.8:19. "Aşa zice Domnul Savaot: Postul din luna a patra, a cincea, a şaptea şi a zecea vor fi pentru
casa lui Iuda spre veselie şi bucurie şi zile bune de sărbătoare! Dar iubiţi adevărul şi
pacea!
Zah.8:20. Aşa zice Domnul Savaot: "Şi vor veni încă popoare şi locuitori din cetăţi numeroase;
Zah.8:21. Şi locuitorii dintr-o cetate vor merge în cealaltă, zicând: "Să mergem să dobândim
îndurarea lui Iuda şi să căutăm pe Domnul Savaot!" "Merg şi eu!"
Zah.8:22. Şi vor veni popoare multe şi neamuri puternice ca să caute pe Domnul Savaot în Ierusalim
şi să se roage Domnului".
Zah.8:23. Aşa grăieşte Domnul Savaot: "Şi în zilele acelea zece oameni dintre limbile neamurilor vor
apuca pe un iudeu de poala hainei şi vor zice: Mergem şi noi cu tine, căci am aflat că
Dumnezeu este cu voi!"
CAP. 9
Făgăduinţa binefacerilor dumnezeieşti; proorocie despre chemarea neamurilor.
Zah.9:1. Proorocie. Cuvântul Domnului împotriva ţării Hadrac şi către Damasc, cetatea sa, căci
Domnul are ochii Săi asupra oamenilor şi asupra tuturor seminţiilor lui Israel;
Zah.9:2. De asemenea şi către Hamat, care se învecinează cu Damascul, către Tir şi către Sidon, cu
toată înţelepciunea lor.
Zah.9:3. Tirul şi-a zidit întărituri şi a strâns argint ca pulberea şi aur ca tina de pe uliţe.
Zah.9:4. Dar iată că Domnul îl va cuceri şi va prăvăli în mare puterea lui şi el va fi mistuit prin foc.
Zah.9:5. Ascalonul va vedea şi se va înspăimânta, Gaza va fi cuprinsă de dureri năprasnice şi
Ecronul la fel, căci nădejdea lui s-a prăbuşit. Şi nu va mai fi rege în Gaza şi Ascalonul
pustiu va rămâne nelocuit.
Zah.9:6. Cel de alt neam va locui în Aşdod! Şi trufia filisteanului o voi nimici,
Zah.9:7. Şi îi voi scoate sângele din gură şi urâciunile dintre dinţii lui. Va fi şi el un rest pentru
Dumnezeul nostru şi va fi ca o familie în Iuda, iar Ecronul va fi ca Iebusitul.
Zah.9:8. Şi Mă voi aşeza ca strajă împrejurul Casei Mele, ca nimeni dintre cei ce vin şi pleacă şi ca
nici un asupritor să nu mai vină asupra ei, căci Eu văd acum aceasta cu ochii Mei.
Zah.9:9. Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului , căci iată Împăratul tău
vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei.
Zah.9:10. El va nimici carele din Efraim, caii din Ierusalim şi arcul de război va fi frânt. El va vesti
pacea popoarelor şi împărăţia Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare şi de la
Eufrat până la marginile pământului.
Zah.9:11. Iar pentru tine, pentru sângele legământului tău, voi da drumul robilor tăi din fântâna fără
apă.
Zah.9:12. La tine, fiica Sionului, se vor întoarce robii care aşteaptă. Pentru zilele surghiunului tău,
chiar astăzi îţi vestesc: Îţi voi răsplăti îndoit.
Zah.9:13. Căci am întins pe Iuda ca pe un arc şi pe Efraim îl pun săgeată pe coardă. Şi voi aţâţa pe fiii
tăi, Sioane, împotriva fiilor tăi, Iavane (Grecia), şi te voi preface în sabie de viteaz.
Zah.9:14. Şi Domnul Se va arăta deasupra lor şi săgeata Lui va ţâşni ca fulgerul şi Domnul Dumnezeu
va suna din trâmbiţă şi va înainta în vijelia de la miazăzi.
Zah.9:15. Domnul Savaot îi va ocroti şi ei vor sfâşia şi vor călca în picioare pietrele de praştie şi vor
bea sângele ca pe vin. Şi vor fi plini ca o cupă de jertfă, ca şi coarnele jertfelnicului.
Zah.9:16. Şi în ziua aceea îi va izbăvi Domnul Dumnezeul lor; ca pe o turmă va paşte El pe poporul
Său, şi ei vor fi ca nişte pietre de diademă, strălucind în ţara Sa.
Zah.9:17. Ce fericire şi ce belşug va fi atunci! Grâul va veseli pe flăcăii lui şi vinul pe fecioarele lui!
CAP. 10
Făgăduinţa întoarcerii Evreilor din robie şi sfărâmarea idolilor.
Zah.10:1 Cereţi de la Domnul ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie! Domnul scoate fulgerele şi
trimite ploaie; El dă omului pâinea şi dobitoacelor iarba.
175
Zah.10:2. Căci terafimii rostesc cuvinte deşarte, vrăjitorii au vedenii mincinoase. şi spun visuri
amăgitoare şi mângâieri deşarte. Pentru aceasta ei au plecat ca o turmă şi au fost supuşi,
căci n-aveau păstor.
Zah.10:3. Ci împotriva păstorilor arde mânia Mea şi pe ţapi îi voi pedepsi. Căci Domnul Savaot va
cerceta turma Sa, casa lui Iuda, şi o va face calul Său de cinste în vreme de război.
Zah.10:4. Din ea va ieşi Piatra din capul unghiului, din ea ţăruşii de corturi, din ea arcul de război,
din ea vor ieşi toate căpeteniile laolaltă.
Zah.10:5. Ei vor fi ca vitejii care calcă în picioare tina drumurilor în vreme de război şi se vor război,
căci Domnul va fi cu ei, iar călăreţii vor fi de ruşine.
Zah.10:6. Eu voi întări casa lui Iuda şi voi izbăvi casa lui Iosif şi îi voi aduce înapoi, căci Îmi este
milă de ei, şi vor fi ca şi când nu i-am aruncat, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul lor şi îi voi
auzi.
Zah.10:7. Şi Efraim va fi ca un viteaz. Inima lor se va bucura ca de vin şi copiii lor vor vedea şi se
vor bucura şi inima lor va tresălta de bucurie în Domnul.
Zah.10:8. Şi voi şuiera după ei şi îi voi strânge la un loc, căci i-am răscumpărat, şi ei se vor înmulţi
neîncetat.
Zah.10:9. Şi îi voi împrăştia printre popoare, şi din mari depărtări îşi vor aduce aminte de Mine şi
vor trăi acolo cu fiii lor şi vor veni înapoi.
Zah.10:10. Îi voi scoate din ţara Egiptului şi din Asiria îi voi aduna şi îi voi aduce în pământul
Galaadului şi Libanului şi nu va fi atâta loc pentru ei.
Zah.10:11. Şi ei vor trece prin marea Egiptului, şi el va lovi valurile mării, şi toate adâncurile Nilului
vor fi secate. Trufia Asiriei va fi doborâtă şi sceptrul Egiptului va fi scos.
Zah.10:12. Şi în Domnul va fi puterea lor şi în numele Lui se vor lăuda", zice Domnul.
CAP. 11
Pustiirea ţării; cei treizeci de arginţi. Păstorii cei răi şi pedepsirea lor.
Zah.11:1. Deschide, Libane, porţile tale, ca focul să mistuie cedrii tăi!

Zah.11:2. Vaită-te, chiparosule, căci a căzut cedrul şi cei mai falnici, s-au prăbuşit la pământ.
Văitaţi-vă, stejari ai Vasanului, căci a căzut pădurea cea deasă.
Zah.11:3. Se aude vaietul păstorilor, căci mândrele lor păşuni au fost pustiite; se aude răgetul puilor
de leu, căci bogăţia desişurilor Iordanului a fost pârjolită.
Zah.11:4. Aşa zice Domnul Dumnezeul meu: "Paşte oile de junghiat".
Zah.11:5. Căci cei care le cumpără le junghie şi nu au nici o vină, iar vânzătorul lor zice:
"Binecuvântat să fie Domnul, căci, iată, m-am îmbogăţit", şi păstorii lor nu le cruţă.
Zah.11:6. "Şi Eu nu Mă voi mai îndura de locuitorii ţării", zice Domnul. "Iată că Eu voi da pe oameni,
pe fiecare în mâinile vecinului său şi ale regelui său, şi vor pustii ţara şi nu-i voi scăpa din
mâinile lor".
Zah.11:7. Şi m-am făcut cioban peste oile de junghiat din pricina neguţătorilor de oi. Şi am luat
două toiege. Pe unul l-am numit "Îndurare", iar pe celălalt "Legământ" şi am început să
pasc turma.
Zah.11:8. Şi într-o lună am stârpit pe cei trei păstori, căci sufletul Meu prinsese scârbă de ei şi
sufletul lor nu Mă mai putea suferi pe Mine.
Zah.11:9. Şi am grăit: "Nu vă mai pasc! Cea care este de murit să moară, cea de pierit să piară, iar
oile care vor mai rămâne să se sfâşie între ele!"
Zah.11:10. Atunci am luat toiagul Meu "Îndurare" şi l-am frânt, ca să stric legământul pe care l-am
încheiat cu toate popoarele.
Zah.11:11. El a fost stricat în acea zi, iar neguţătorii de oi, care luau seama la Mine au înţeles că
acesta a fost cuvântul Domnului.
Zah.11:12. Şi le-am zis: "Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiţi. Şi Mi-
au cântărit simbria Mea treizeci de arginţi.
Zah.11:13. Atunci a grăit Domnul către Mine: "Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am
fost preţuit de ei". Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului
Domnului, pentru olar.
Zah.11:14. Apoi am rupt şi toiagul cel de-al doilea, "Legământ", ca să stric frăţia dintre Iuda şi
Israel.
Zah.11:15. Şi a zis Domnul către mine: "Ia lucrurile unui păstor nebun;
Zah.11:16. Căci, iată, Eu voi ridica un păstor nebun în această ţară care nu va umbla după oaia cea
pierdută şi care nu va căuta pe cea rătăcită şi pe cea rănită nu o va vindeca şi nu va hrăni
pe cea sănătoasă, ci va mânca pe cea grasă şi îi va smulge unghiile.
Zah.11:17. Vai de ciobanul rău, care lasă turma în părăsire! Sabia să lovească braţul lui şi ochiul lui
cel drept! Braţul lui să se usuce cu totul, iar ochiul să rămână orb de tot!"
CAP. 12
Făgăduinţe pentru cei din Ierusalim . Duhul Domnului peste casa lui David şi pedepsirea neamurilor
vrăjmaşe.
Zah.12:1 Proorocie. Cuvântul Domnului asupra lui Israel. Aşa grăieşte Domnul, Care întinde cerurile
ca un cort, Care pune temelie pământului şi Care zideşte duhul omului înăuntrul său:
176
Zah.12:2. "Iată, voi face din Ierusalim cupă de ameţire pentru toate popoarele din jur; tot aşa va fi
şi pentru Iuda, când Ierusalimul va fi împresurat.
Zah.12:3. Şi în ziua aceea voi preface Ierusalimul în piatră de povară pentru toate popoarele. Toţi
care o vor ridica se vor răni grav şi se vor aduna împotriva lui toate neamurile
pământului.
Zah.12:4. În ziua aceea", zice Domnul, "voi lovi toţi caii cu spaimă şi pe călăreţi cu nebunie; şi voi
deschide ochii Mei asupra lui Iuda şi pe toţi capii popoarelor îi voi lovi cu orbire.
Zah.12:5. Şi vor grăi în inima lor căpeteniile lui Iuda: "Puterea pentru locuitorii Ierusalimului este în
Domnul Savaot, Dumnezeul lor!"
Zah.12:6. În ziua aceea voi face pe conducătorii lui Iuda ca un vas cu jeratic în mijlocul lemnelor şi o
torţă aprinsă într-un stog de snopi; şi ei vor mistui, la dreapta şi la stânga, toate
popoarele dimprejur, şi Ierusalimul va fi locuit şi mai departe pe locul lui, în Ierusalim .
Zah.12:7. Şi Domnul va izbăvi mai întâi corturile lui Iuda, ca seminţia casei lui David şi trufia
locuitorilor Ierusalimului să nu se ridice deasupra lui Iuda.
Zah.12:8. În ziua aceea Domnul va întinde ocrotirea Sa asupra celor ce locuiesc în Ierusalim , încât
cel mai slab între ei să fie ca David, şi casa lui David să fie ca Însuşi Dumnezeu, ca îngerul
Domnului care merge în fruntea lor.
Zah.12:9. Şi în ziua aceea Mă voi sârgui să pierd toate neamurile care vor veni împotriva
Ierusalimului .
Zah.12:10. Atunci voi vărsa peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire şi
de rugăciune, şi îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face
plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli ca pe cel întâi
născut.
Zah.12:11. În ziua aceea, va fi plângere mare în Ierusalim , ca plângerea de la Hadad-Rimon, în
câmpia Meghidonului.
Zah.12:12. Ţara se va tângui, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit şi femeile ei
deosebit; familia casei lui Natan deosebit şi femeile ei deosebit;
Zah.12:13. Familia casei lui Levi deosebit şi femeile ei deosebit; familia lui Şimei deosebit şi femeile ei
deosebit;
Zah.12:14. Toate familiile care rămân, fiecare pentru sine şi femeile lor pentru sine.
CAP. 13
Izvorul curăţirii, pedeapsa proorocilor mincinoşi; proorocie mesianică.
Zah.13:1. În vremea aceea va fi un izvor cu apă curgătoare pentru casa lui David şi pentru locuitorii
Ierusalimului , pentru curăţirea de păcat şi de orice altă întinare.
Zah.13:2. Şi în ziua aceea", zice Domnul Savaot, "voi stârpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să
nu-i mai pomenească; de asemenea voi da afară din ţară pe proorocii lor şi duhul cel
spurcat.
Zah.13:3. Şi dacă va mai profeţi cineva, vor zice către el tatăl său şi mama sa, care l-au născut: "Tu
nu vei trăi, căci ai grăit minciună în numele Domnului!" şi atunci tatăl său şi mama sa îl
vor străpunge în clipa când va prooroci.
Zah.13:4. Şi în ziua aceea se vor ruşina proorocii, fiecare de vedenia lui, când va grăi ca un prooroc,
şi nu se vor mai îmbrăca cu mantie de păr ca să spună minciuni.
Zah.13:5. Şi fiecare va zice: "Nu sunt prooroc, ci plugar, căci cu plugăria m-am îndeletnicit din
tinereţile mele".
Zah.13:6. Şi dacă va fi întrebat: "De unde ai rănile acestea la mâini?" El va răspunde: "Am fost lovit
în casa prietenilor mei!"
Zah.13:7. Sabie, deşteaptă-te împotriva păstorului Meu, împotriva tovarăşului Meu, zice Domnul
Savaot. Voi bate păstorul şi se vor risipi oile, şi Îmi voi întoarce mina Mea împotriva celor
mici.
Zah.13:8. Şi în toată ţara", zice Domnul, "două treimi vor pieri, şi vor muri, iar cealaltă treime va fi
lăsată acolo.
Zah.13:9. Iar pe aceasta a treia o voi pune în foc; îi voi curăţi ca pe argint şi îi voi încerca cum se
încearcă aurul. Ei vor chema numele Meu şi Eu îi voi asculta; şi Eu voi zice: "Acesta este
poporul Meu", şi el va răspunde: "Domnul este Dumnezeul meu!"
CAP. 14
Proorocii asupra Ierusalimului : apele vii, pedepsirea vrăjmaşilor şi întoarcerea neamurilor către Domnul.
Zah.14:1 Iată că vine ziua Domnului, când se vor împărţi prăzile tale în mijlocul tău.
Zah.14:2. Şi voi aduna toate neamurile pentru război împotriva Ierusalimului , şi cetatea va fi luată,
casele vor fi jefuite şi femeile necinstite. Atunci jumătate din cetate va fi dusă în robie, iar
restul poporului Meu nu va fi stârpit din cetate.
Zah.14:3. Atunci Domnul va ieşi la luptă şi se va război împotriva acestor popoare, ca în vreme de
luptă, ca în vreme de război.
Zah.14:4. Şi în vremea aceea se vor sprijini picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, care este în faţa
Ierusalimului , la răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la răsărit la apus şi
177
se va face o vale foarte mare şi jumătate din munte se va da înapoi către miazănoapte şi
cealaltă jumătate către miazăzi.
Zah.14:5. Şi voi veţi alerga prin valea munţilor Mei, căci valea munţilor se va întinde până la locul
unde Eu voi da izbăvire. Şi veţi alerga cum aţi alergat de frica cutremurului, în vremea
domniei lui Ozia, regele lui Iuda. Atunci va veni Domnul Dumnezeul meu şi toţi sfinţii
împreună cu El.
Zah.14:6. În vremea aceea nu va mai fi lumină, ci frig şi ger.
Zah.14:7. Va fi o zi deosebită pe care Domnul singur o ştie; nu va fi nici zi şi nici noapte, ci în
vremea serii va fi lumină.
Zah.14:8. Iar în ziua aceea vor izvorî din Ierusalim ape vii: jumătate se vor îndrepta către marea
cea de la răsărit, iar cealaltă jumătate către marea cea de la apus. Şi aşa va fi şi vara şi
iarna.
Zah.14:9. Şi va fi Domnul Împărat peste tot pământul; în vremea aceea va fi Domnul unul singur şi
tot aşa şi numele Său unul singur.
Zah.14:10. Ţara întreagă va fi prefăcută în câmpie de la Gheba şi până la Rimon, spre miazăzi de
Ierusalim . Şi Ierusalimul va fi înălţat şi va fi locuit pe locul unde se află el, de la poarta
lui Veniamin şi până la locul porţii dintâi, adică până la poarta din colţ, şi de la turnul lui
Hananeel până la teascurile regelui.
Zah.14:11. Şi vor locui în el, şi nu va mai fi acolo blestem, ci Ierusalimul va fi locuit în siguranţă.
Zah.14:12. Dar iată care va fi prăpădul cu care Domnul va lovi toate popoarele care s-au războit cu
Ierusalimul: trupul duşmanului va putrezi stând în picioare, ochii în orbitele lor şi limba în
gură.
Zah.14:13. În ziua aceea va fi de la Domnul mare spaimă printre ei şi fiecare va apuca de mână pe
aproapele său şi îşi vor ridica mâna unii împotriva altora.
Zah.14:14. Şi Iuda va lupta împotriva Ierusalimului , şi bogăţiile tuturor neamurilor din jur, aur, argint
şi veşminte fără număr vor fi strânse la un loc.
Zah.14:15. Şi la fel cu acest prăpăd va fi prăpădul care va lovi calul, catârul, cămila, asinul şi toate
dobitoacele care vor fi în acele tabere.
Zah.14:16. Şi toţi cei care vor fi rămas cu viaţă dintre neamurile acelea care veniseră să lupte
împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine Împăratului, Domnul Savaot,
şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
Zah.14:17. Iar cele din neamurile pământului care nu se vor sui să se închine în Ierusalim ,
Împăratului, Domnul Savaot, nu vor avea parte de ploaie.
Zah.14:18. Şi dacă neamul Egiptului nu se va sui şi nu va veni, nu numai că ei nu vor avea parte de
ploaie, ci va veni peste ei prăpădul cu care Domnul va lovi neamurile care nu se vor sui să
prăznuiască sărbătoarea corturilor.
Zah.14:19. Aceasta va fi pedeapsa Egiptului şi pedeapsa tuturor neamurilor care nu se vor sui în
Ierusalim să prăznuiască sărbătoarea corturilor.
Zah.14:20. În ziua aceea va fi (scris) pe clopoţeii cailor: "Sfânt lui Dumnezeu!" Şi vor fi căldările în
templul Domnului ca năstrapele înaintea jertfelnicului.
Zah.14:21. Şi orice căldare din Ierusalim şi din Iuda va fi sfântă Domnului Savaot. Şi vor veni toţi cei
ce vor să jertfească şi le vor lua şi vor fierbe carne şi nu va mai fi nici un neguţător, în
ziua aceea, în templul Domnului Savaot.
MALEAHI
CAP. 1
Mustrarea lui Israel. Jertfele curate şi cinstirea numelui Domnului între neamuri.
Mal.1:1. Proorocie. Cuvântul Domnului către Israel prin graiul lui Maleahi.
Mal.1:2. "Iubitu-v-am pe voi", zice Domnul, "dar voi aţi zis: "Cum ne-ai iubit Tu?" Oare Isav nu este
fratele lui Iacov?" zice Domnul, "şi am iubit numai pe Iacov,
Mal.1:3. Şi pe Isav l-am urât şi am prefăcut munţii lui în pustiu şi moştenirea lui am dat-o şacalilor
pustiului.
Mal.1:4. Şi dacă zice Edomul: "Noi am fost zdrobiţi, dar vom zidi iarăşi ruinele noastre!...", aşa
grăieşte Domnul Savaot: "Să zidească ei, dar Eu voi dărâma. Şi ei vor fi numiţi: ".ara
fărădelegii" şi "Poporul împotriva căruia Domnul S-a mâniat pentru totdeauna".
Mal.1:5. Şi ochii voştri vor vedea şi voi veţi spune: "Mărit este Domnul dincolo de hotarele lui
Israel!"
Mal.1:6. Feciorul cinsteşte pe tatăl său şi sluga se teme de stăpânul său; şi dacă Eu sunt Părinte,
unde este cinstea ce trebuie să-Mi daţi? Şi dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine?
zice Domnul Savaot către voi, preoţilor, care defăimaţi numele Meu. Dar voi răspundeţi: "Cu
ce am dispreţuit numele Tău?"
Mal.1:7. Voi aduceţi jertfă pe altarele Mele pâine spurcată. Şi mai ziceţi: "Cu ce Te-am necinstit?" -
Fiindcă aţi zis: "Masa Domnului este de ocară!"
178
Mal.1:8. Şi când aduceţi jertfă un dobitoc orb, n-aveţi nici o vină? Când aduceţi, la jertfă, unul şchiop
sau cu meteahnă, n-aveţi nici o vină? Adu-l cârmuitorului tău: Va fi el mulţumit sau te va
primi el bine? - zice Domnul Savaot.
Mal.1:9. Şi acum deci rugaţi pe Dumnezeu ca să aibă milă de noi, căci prin mâinile voastre s-a făcut
una ca aceasta. Vă va primi El, oare, bine? zice Domnul Savaot.
Mal.1:10. O, dacă cineva din voi ar închide porţile ca voi să nu mai aprindeţi focul în zadar pe
jertfelnicul Meu! Nu simt nici o plăcere pentru voi", zice Domnul Savaot, "şi nu-Mi sunt
plăcute nicidecum prinoasele aduse de mâinile voastre.
Mal.1:11. Căci, de la răsăritul soarelui şi până la apusul lui, mare este numele Meu printre neamuri şi
în orice parte se aduc jertfe de tămâie pentru numele Meu şi prinoase curate, căci mare
este numele Meu între neamuri", zice Domnul Savaot.
Mal.1:12. "Ci voi îl pângăriţi când ziceţi: "Masa Domnului este spurcată şi bucatele de pe ea sunt de
dispreţuit".
Mal.1:13. Şi mai ziceţi: "Iată truda noastră!" Şi tot voi o defăimaţi. Şi aduceţi jertfe, dobitoace cu
beteşug, şchioape sau cu meteahnă; şi mai aduceţi şi prinoase! Le voi primi Eu din mâna
voastră?" zice Domnul.
Mal.1:14. "Blestemat să fie omul viclean, în a cărui turmă se află dobitoc de parte bărbătească şi,
făcând juruinţă, aduce Domnului jertfă un dobitoc cu meteahnă! Că Eu sunt mare Împărat,
zice Domnul Savaot, "şi numele Meu este minunat între neamuri!"
CAP. 2
Mustrarea păcatelor leviţilor şi ale poporului.
Mal.2:1. Şi acum către voi se îndreaptă această poruncă, o, preoţilor!

Mal.2:2. Dacă voi nu veţi asculta şi nu veţi pleca inima ca să daţi slavă numelui Meu", zice Domnul
Savaot, "voi trimite peste voi blestemul şi voi blestema binecuvântarea voastră. Şi chiar am
blestemat-o, căci voi nu puneţi la inimă poruncile Mele.
Mal.2:3. Iată că Eu voi sfărâma braţul vostru şi vă voi arunca în faţă spurcăciuni, spurcăciunile
praznicelor voastre - şi veţi fi înlăturaţi o dată cu ele.
Mal.2:4. Atunci vă veţi da seama că Eu v-am dat porunca aceasta, ca să fie neclintit legământul Meu
cu Levi", zice Domnul Savaot.
Mal.2:5. "Legământul Meu cu el era viaţă şi pace şi i le-am dat, ca să se teamă de Mine şi să se
cutremure, şi el se temea şi se cutremura înaintea numelui Meu.
Mal.2:6. Învăţătura adevărului era în gura lui şi pe buzele lui nu s-a aflat nedreptate; în pace şi în
dreptate a umblat cu Mine şi pe mulţi i-a întors de la rău.
Mal.2:7. Căci buzele preotului vor păzi ştiinţa şi din gura lui se va cere învăţătura, căci el este solul
Domnului Savaot.
Mal.2:8. Dar voi v-aţi îndepărtat de drumul cel drept şi pe mulţi i-aţi făcut să se poticnească de la
Lege. Voi aţi stricat legământul Meu cu Levi", zice Domnul Savaot.
Mal.2:9. "Pentru aceasta şi Eu v-am făcut să fiţi de dispreţuit şi de nimic în faţa întregului popor,
fiindcă voi n-aţi păzit căile Mele, şi, învăţând legea, aţi privit cu părtinire la faţa oamenilor.
Mal.2:10. Oare nu este un singur părinte pentru noi toţi? Nu ne-a creat oare pe noi un singur
Dumnezeu? Pentru ce suntem vicleni unul faţă de altul, ca să pângărim legământul
părinţilor noştri?
Mal.2:11. Iuda este viclean şi urâciune se săvârşeşte în Israel şi în Ierusalim ; căci Iuda pângăreşte
templul pe care îl iubeşte Domnul şi s-a unit cu fiica unui dumnezeu străin.
Mal.2:12. De-ar scoate Domnul pe omul care lucrează aşa, oricine ar fi el - martor şi apărător - din
corturile lui Iacov şi din ceata celor care aduc prinoase Domnului Savaot!
Mal.2:13. Şi iată a doua faptă pe care o săvârşiţi: spălaţi cu lacrimi jertfelnicul Domnului, cu plânsete
şi cu gemete, pentru că El nu mai caută la prinoase şi nu mai binevoieşte să le primească
din mâinile voastre.
Mal.2:14. Şi de ziceţi: "De ce?" Din pricină că Domnul a fast martor între tine şi femeia tinereţilor
tale, faţă de care tu ai fost viclean, deşi ea era tovarăşa ta şi femeia legământului tău.
Mal.2:15. Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptură cu trup şi suflet? şi această făptură întrunită
ce năzuieşte ea? Urmaşi de la Dumnezeu! Păstraţi-vă deci viaţa voastră; iar tu nu fi viclean
eu femeia tinereţilor tale.
Mal.2:16. Căci Eu urăsc alungarea femeii", zice Domnul Dumnezeul lui Israel, "şi ca cineva să întindă
nedreptatea pe veşmântul său", zice Domnul Savaot. "Deci aveţi respect pentru viaţa
voastră, şi nu mai săvârşiţi această viclenie!
Mal.2:17. Voi obosiţi pe Domnul cu vorbele voastre. Şi mai ziceţi: "Cum Îl obosim?" - Când ziceţi: "Cel
ce face rău este bun înaintea Domnului şi de unii ca aceştia are El plăcere!" Sau: "Unde
este Dumnezeul dreptăţii?
CAP. 3
Proorocie despre Mesia. Îndemnarea poporului la pocăinţă. Mustrări pentru neaducerea pârgii.
Mal.3:1. "Iată, Eu trimit pe îngerul Meu şi va găti calea înaintea feţei Mele şi va veni îndată în
templul Său Domnul pe Care Îl căutaţi şi Îngerul legământului pe Care voi Îl doriţi. Iată,
vine!", zice Domnul Savaot.
179
Mal.3:2. "Şi cine va putea îndura ziua venirii Lui şi cine se va putea ţine bine, când El Se va arăta?
Căci El este ca focul topitorului şi ca leşia nălbitorului.
Mal.3:3. Şi El Se va aşeza să lămurească şi să cureţe argintul; El va curăţa pe fiii lui Levi şi îi va
lămuri ca pe aur şi argint, şi vor aduce Domnului jertfă întru dreptate.
Mal.3:4. Şi va plăcea Domnului jertfa lui Iuda şi a Ierusalimului , ca înainte vreme şi ca în anii cei de
altădată.
Mal.3:5. Şi Mă voi apropia de voi ca să vă judec şi voi fi martor grabnic împotriva vrăjitorilor, a
desfrânaţilor şi a celor care jură strâmb, împotriva celor care asupresc pe simbriaş, pe
văduvă şi pe orfan, apasă pe cel străin şi nu se tem de Mine, zice Domnul Savaot.
Mal.3:6. "Că Eu sunt Domnul şi nu M-am schimbat şi voi n-aţi încetat să fiţi fiii lui Iacov.
Mal.3:7. Din zilele părinţilor voştri v-aţi depărtat de la poruncile Mele şi nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă
către Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu către voi", zice Domnul Savaot. "Dar voi răspundeţi:
"Cum să ne întoarcem?"
Mal.3:8. Se cuvine oare, ca omul să înşele pe Dumnezeu? Căci voi M-aţi înşelat! Dar voi ziceţi: "Cum
Te-am înşelat?" - Cu zeciuiala şi cu pârga!
Mal.3:9. Blestemul vă atinge, pentru că voi Mă înşelaţi, voi, neamul întreg!
Mal.3:10. Aduceţi toate zeciuielile la vistierie şi să fie merinde în casa Mea şi puneţi-Mă şi pe Mine la
încercare", zice Domnul Savaot, "şi veţi vedea că vai deschide, la dorinţa voastră,
stăvilarele cerului şi voi vărsa din belşug binecuvântarea, spre binele vostru.
Mal.3:11. Şi voi certa, spre binele vostru, lăcusta, ca să nu strice rodul ţarinilor voastre. Şi via voastră
de la câmp nu va rămâne fără rod", zice Domnul Savaot.
Mal.3:12. "Şi toate neamurile vă vor ferici pe voi, căci veţi fi o ţară dorită", zice Domnul Savaot.
Mal.3:13. "Aspre sunt pentru Mine graiurile voastre", zice Domnul. "Şi voi grăiţi: "Ce am spus
împotriva Ta?"
Mal.3:14. Şi mai ziceţi: "Este trudă zadarnică să slujim pe Dumnezeu şi ce câştig vom avea din paza
poruncilor Sale şi că umblăm trişti înaintea Domnului Savaot?
Mal.3:15. Dar iată că acum noi fericim pe cei mândri. Şi propăşesc cei ce săvârşesc fărădelegi, ba
chiar şi pun la încercare pe Domnul, şi ei scapă!"
Mal.3:16. Iată ce zic unii către alţii, cei ce se tem de Domnul. Şi Domnul a luat aminte şi a ascultat; o
carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui spre binele celor care se tem de El şi
caută scăpare în numele Lui.
Mal.3:17. "Şi vor fi aceştia pentru Mine", zice Domnul Savaot, "în ziua în care ţoi face judecată, ca o
avere a Mea şi voi avea îndurare de ei, precum are un om faţă de fiul său care îi slujeşte.
Mal.3:18. Atunci vă veţi schimba părerea şi veţi vedea deosebirea între cel drept şi cel păcătos, între
cel care slujeşte pe Dumnezeu şi cel care nu-L slujeşte.
Mal.3:19. Căci iată vine ziua care arde ca un cuptor. Şi toţi cei trufaşi şi care făptuiesc fărădelegea vor
fi ca paiele, iar ziua care vine îi va arde", zice Domnul Savaot. "Şi nu va rămâne din ei nici
rădăcină, nici ramuri.
Mal.3:20. Şi va răsări pentru voi, cei care vă temeţi de numele Meu, soarele dreptăţii, cu tămăduire
venind în razele lui şi veţi ieşi şi veţi zburda ca viţeii de îngrăşat.
Mal.3:21. Şi veţi călca în picioare pe cei răi, care vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua
când Eu voi face judecată", zice Domnul Savaot.
Mal.3:22. "Aduceţi-vă aminte de Legea lui Moise, slujitorul Meu, căruia i-am dat în muntele Horeb
porunci şi rânduieli pentru tot Israelul:
Mal.3:23. Iată că Eu vă trimit pe Ilie proorocul, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi
înfricoşătoare;
Mal.3:24. El va întoarce inima părinţilor către fii şi inima fiilor către părinţii lor, ca să nu vin şi să
lovesc ţara cu blestem!"
CARTEA LUI TOBIT
CAP. 1
Neamul lui Tobit. Frica de Dumnezeu şi năpasta bătrânului Tobit.
Tob.1:1 Cartea istoriei lui Tobit, fiul lui Tobiel, al lui Ananiel, al lui Aduel, al lui Gabael, din neamul lui
Asiel, din seminţia lui Neftali,
Tob.1:2. Care, în zilele lui Salmanasar, regele Asiriei, a fost luat în robie din Tisbe, care se află la
miazăzi de Cadeş Neftali, în Galileea de sus, mai sus de Haţor, retras spre apus, şi la
miazănoapte de Şefat.
Tob.1:3. Eu, Tobit, în toate zilele vieţii mele am umblat pe căile adevărului şi ale dreptăţii şi am făcut
multe binefaceri fraţilor mei şi poporului meu, care venise împreună cu mine la Ninive, în
ţara Asiriei.
180
Tob.1:4. Când trăiam eu în ţara mea, în pământul lui Israel, fiind încă tânăr, toată seminţia lui
Neftali, străbunul meu, s-a despărţit de casa lui David şi de Ierusalim . Acesta fusese ales
dintre toate triburile lui Israel pentru jertfele lor; acolo fusese zidit templul în care locuieşte
Cel Preaînalt şi Sfinţit pentru toate neamurile viitoare.
Tob.1:5. Toţi fraţii mei şi casa lui Neftali jertfeau viţelului lui Baal pe care-l făcuse Ieroboam, regele
lui Israel, la Dan, pe munţii Galileii.
Tob.1:6. Mă duceam adesea singur la Ierusalim , de sărbători, ca să împlinesc legea ce îndatorează
pe tot Israelul pentru totdeauna. Mă duceam la Ierusalim cu pârgă din roade şi din
animale, cu dijmă din vite şi cu prima tunsoare a oilor.
Tob.1:7. Şi le dam preoţilor, fiii lui Aaron, pentru jertfelnic, iar o zeciuială din vin şi grâu, din
măsline, din rodie şi din celelalte roade ale pământului o dădeam fiilor lui Levi care slujeau
în Ierusalim ; a doua zeciuială o vindeam şi în fiecare an mă duceam şi o cheltuiam la
Ierusalim ;
Tob.1:8. Iar o a treia o dădeam orfanilor, văduvelor şi străinilor care locuiesc cu Israeliţii; le-o
aduceam ca dar din trei în trei ani. Noi o mâncam, credincioşi în acelaşi timp sfaturilor
Deborei, mama tatălui meu, Ananiel, căci eu, după moartea tatălui meu, am rămas orfan.
Tob.1:9. Ajungând în vârstă bărbătească, mi-am luat de femeie pe Ana, din neamul nostru şi ea mi-a
născut pe Tobie.
Tob.1:10. Şi când am fost dus în robie la Ninive, toţi fraţii mei şi toţi cei de un neam cu mine au
mâncat din mâncărurile acelora.
Tob.1:11. Iar eu mi-am păzit sufletul şi n-am mâncat,
Tob.1:12. Căci mi-am adus aminte de Dumnezeu cu toată inima mea.
Tob.1:13. Şi mi-a dăruit Cel Preaînalt milă şi bunăvoinţă înaintea lui Salmanasar şi am fost omul lui
de încredere.
Tob.1:14. M-am dus în Media şi am dat lui Gabael, fratele lui Gabri, din Ragheşul Mediei, zece talanţi
de argint să-i păstreze.
Tob.1:15. Iar dacă a murit Salmanasar, s-a făcut rege în locul lui fiul său, Sanherib; căile Mediei s-au
închis, şi eu nu m-am mai putut duce în Media.
Tob.1:16. În zilele lui Salmanasar am făcut multe binefaceri fraţilor mei de neam:
Tob.1:17. Celor flămânzi le dădeam pâinea mea, celor goi, hainele mele, şi de vedeam pe careva din
neamul meu mort şi aruncat peste zidurile Ninivei, îl îngropam.
Tob.1:18. Ba am îngropat pe ascuns şi pe aceia pe care i-a ucis regele Sanherib, când se întorceau
fugari din Iudeea. Sanherib a ucis mulţi Israeliţi în mânia sa. Şi a căutat regele trupurile şi
nu le-a găsit.
Tob.1:19. Şi s-a dus unul dintre niniviteni şi m-a pârât la rege, că eu i-am îngropat, şi atunci eu m-
am ascuns. Aflând însă că mă caută să mă ucidă, de frică am fugit din cetate.
Tob.1:20. Şi mi s-a jefuit atunci toată averea mea şi nu mi-a rămas nimic, decât numai Ana, femeia
mea, şi fiul meu, Tobie.
Tob.1:21. Dar n-au trecut patruzeci de zile, şi regele a fost ucis de cei doi fii ai săi care au fugit în
munţii Araratului. În locul lui s-a făcut rege Asarhadon, fiul său, care a pus pe Ahiacar, fiul
fratelui meu, Anael, peste toate veniturile regatului său şi peste toată Cârmuirea casei lui.
Tob.1:22. Şi a mijlocit Ahiacar pentru mine şi m-am întors la Ninive. Ahiacar însă era şi paharnic şi
păstrătorul sigiliului, cârmuitor al casei şi vistiernic. Şi Asarhadon l-a pus al doilea după el,
şi el era fiul fratelui meu.
CAP. 2
Orbirea lui Tobit şi răbdarea lui.
Tob.2:1 Iar când m-am întors eu la casa mea şi mi-au fost daţi înapoi Ana, femeia mea, şi fiul meu,
Tobie, în ziua Cincizecimii, sărbătoarea Săptămânilor, s-a pregătit la mine un prânz bun şi
m-am aşezat la masă.
Tob.2:2. Şi văzând eu multele mâncăruri, am zis către fiul meu: "Mergi şi adu să mănânce cu noi un
sărac cu inimă credincioasă, dintre fraţii noştri, robi în Ninive, iar eu te aştept".
Tob.2:3. Şi a venit el şi a zis: "Tată, unul din neamul nostru este sugrumat şi aruncat în piaţă".
Tob.2:4. Atunci eu, în loc să stau să mănânc, am ieşit repede şi l-am dus într-o casă până după
asfinţitul soarelui.
Tob.2:5. Şi apoi, întorcându-mă, m-am spălat şi mi-am mâncat pâinea cu întristare.
Tob.2:6. Atunci mi-am adus aminte de proorocia lui Amos, care zice: "Prăznuirile voastre se vor
preface în jale şi toate cântările voastre în tânguire". Şi am plâns.
Tob.2:7. Iar dacă a asfinţit soarele, m-am dus şi, săpând o groapă, l-am îngropat.
Tob.2:8. Vecinii însă râdeau de mine şi ziceau: "Tot nu se teme că va fi ucis pentru fapta asta; a mai
fost fugar şi iată iar se apucă de îngropat morţii".
Tob.2:9. Şi chiar în noaptea aceea, după ce m-am întors de la înmormântare, fiind necurat, m-am
culcat să dorm afară lingă zidul curţii, cu faţa descoperită.
Tob.2:10. Şi n-am băgat de seamă că pe zid erau vrăbii. Şi pe când stam cu ochii deschişi, vrăbiile au
lăsat de sus necurăţie în ochii mei şi am făcut albeaţă. Şi m-am dus eu la doctori, pentru
îngrijire. Ei mi-au uns ochii cu o alifie, dar am rămas orb. Fraţii au rămas adânc întristaţi de
aceasta. Ahiacar a purtat grijă de întreţinerea mea timp de doi ani, înainte de a pleca la
Elimaida.
181
Tob.2:11. Şi atunci Ana, femeia mea, a luat de lucru ca muncitoare, să toarcă lână şi să ţeasă pânză.
Tob.2:12. Ea aducea lucrul făcut şi i se plătea; şi o dată, peste plată, a primit ca dar un ied pentru
mâncare.
Tob.2:13. Şi venind acasă, iedul a început să zbiere; şi eu am întrebat pe femeie: "De unde este iedul
acesta? Nu cumva este de furat? Dă-l stăpânului lui, căci nu se cuvine să mâncăm de
furat".
Tob.2:14. Atunci ea mi-a răspuns: "Mi-a fost dăruit peste plată". Şi eu n-am crezut-o şi i-am zis să-l
dea stăpânului şi m-am înroşit înaintea ei. Ea însă mi-a răspuns: "Unde-ţi sunt milosteniile
şi faptele tale cele bune? Toată lumea ştie ce ţi-au adus".
CAP. 3
Rugăciunea bătrânului Tobit şi a Sarei.
Tob.3:1. Şi cu sufletul adânc întristat, am suspinat, am plâns şi m-am rugat cu durere, zicând:
Tob.3:2. "Drept eşti Tu, Doamne, şi toate lucrurile Tale sunt drepte şi căile Tale sunt milă şi adevăr, şi
Tu eşti judecătorul lumii!
Tob.3:3. Adu-ţi aminte de mine şi caută spre mine şi nu mă pedepsi pentru păcatele mele şi pentru
greşelile mele şi ale părinţilor mei. Căci noi am păcătuit înaintea Ta!
Tob.3:4. Şi am călcat poruncile Tale, şi Tu ne-ai dat spre jaf la robie şi la moarte, ca să fim pildă de
batjocură şi de ocară la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit!
Tob.3:5. Şi acum toate hotărârile Tale sunt drepte, când Tu faci cu mine după păcatele mele şi după
păcatele părinţilor mei, pentru că n-am împlinit poruncile Tale şi n-am umblat întru adevăr
înaintea Ta.
Tob.3:6. Fă deci cu mine ceea ce binevoieşti! Porunceşte să mi se ia duhul, ca să mă desfac şi să mă
întorc în pământ, fiindcă mi-e mai bine să mor decât să trăiesc, căci mi s-au făcut învinuiri
nedrepte şi sunt cumplit de amărât! Porunceşte să fiu scăpat de această povară în locaşul
de veci, şi nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine!"
Tob.3:7. Tot în ziua aceea s-a întâmplat ca şi Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei, să sufere
ocări de la una din slujnicele tatălui său,
Tob.3:8. Pentru că ea fusese măritată după şapte bărbaţi. Şi Asmodeu, duhul cel rău, îi ucisese
înainte de a trăi ea cu ei! Şi-i zicea slujnica: "Da, tu eşti cea care ţi-ai ucis bărbaţii? Căci,
iată, ai fost dată în căsătorie la şapte, şi n-ai avut noroc de nici unul!
Tob.3:9. Dacă bărbaţii tăi au murit, nu trebuie să ne pedepsiţi pe noi. Du-te şi tu după ei, ca să nu
vedem de la tine fiu sau fiică niciodată!"
Tob.3:10. Auzind acestea, în acea zi ea s-a întristat foarte tare, plângea cu hohote şi s-a suit în
camera tatălui său cu gândul să se spânzure, dar chibzuind ea, gândi: "Sunt singură la tatăl
meu. De voi face aceasta, va fi necinstire pentru el şi voi coborî bătrâneţea lui cu
amărăciune în locaşul morţilor. Aş face mai bine să nu mă spânzur, ci să rog pe Domnul să-
mi dea moarte, ca să nu mai aud ocări în viata mea!"
Tob.3:11. Şi în clipa aceea, întinzând braţele spre fereastră se ruga astfel: "Binecuvântat eşti Tu,
Doamne Dumnezeul meu şi binecuvântat să fie numele Tău cel sfânt şi slăvit în veci! Să Te
binecuvânteze pe Tine toate făpturile Tale în veci!
Tob.3:12. Şi acum către Tine, Doamne, îmi întorc ochii şi faţa mea şi mă rog.
Tob.3:13. Ia-mă de pe pământul acesta şi nu-mi da să mai aud ocări!
Tob.3:14. Tu ştii, Doamne, că sunt curată, că nici un bărbat nu s-a atins de mine.
Tob.3:15. Şi nu mi-am necinstit numele, nici numele tatălui meu în pământul robiei mele. Sunt
singură la tatăl meu, el n-are alt copil ca să-l moştenească, nici frate pe lângă el, nici rudă,
pentru care să fiu păstrată spre a-i fi soţie. Până acum am pierdut şapte bărbaţi. De ce aş
mai trăi? Iar dacă Tu nu binevoieşti să faci să mor, atunci binevoieşte a căuta spre mine şi a
mă milui, ca să nu mai aud ocări!"
Tob.3:16. Şi a fost auzită rugăciunea amândurora înaintea slavei marelui Dumnezeu.
Tob.3:17. Şi Rafael a fost trimis să-i vindece pe amândoi: să ridice albeaţa lui Tobit, ca să vadă cu
ochii săi lumina lui Dumnezeu şi să dea pe Sara, fiica lui Raguel, de soţie lui Tobie, fiul lui
Tobit, legând pe Asmodeu, duhul cel rău; căci Tobie era menit s-o moştenească. Şi în
acelaşi timp Tobit, după întoarcere, a intrat în casa sa, iar Sara, fiica lui Raguel, s-a coborât
din foişorul său.
CAP. 4
Tobit povăţuieşte pe fiul său a păzi poruncile lui Dumnezeu şi-i destăinuieşte cei zece talanţi daţi lui
Gabael.
Tob.4:1 În ziua aceea şi-a adus aminte Tobit de argintul pe care-l încredinţase spre păstrare lui
Gabael în Ragheşul Mediei.
Tob.4:2. Şi el şi-a zis în sine: "Eu mi-am cerut moarte. Aş face bine să chem pe fiul meu Tobie, ca
să-i spun de aceşti talanţi până nu mor!"
Tob.4:3. Şi chemându-l, i-a zis: "Fiule, când voi muri, să mă îngropi şi să nu părăseşti pe mama ta;
cinsteşte-o în toate zilele vieţii tale, fă ce-i place ei şi să nu-i pricinuieşti amărăciuni!
Tob.4:4. Adu-ţi aminte, fiule, că ea a înfruntat multe primejdii pentru tine, când te-a purtat în
pântece. Şi când ea va muri, s-o îngropi lângă mine în acelaşi mormânt.
182
Tob.4:5. Adu-ţi aminte în toate zilele, fiule, de Domnul Dumnezeul nostru şi să nu doreşti a greşi şi a
călca poruncile Lui. Să faci fapte bune, în toate zilele vieţii tale, şi să nu umbli pe căile
nedreptăţii.
Tob.4:6. Căci dacă tu lucrezi întru adevăr, vei izbuti în toate lucrările tale, ca toţi cei ce umblă după
adevăr!
Tob.4:7. Dă milostenie din averea ta şi să nu aibă ochiul tău părere de rău când vei face milostenie.
De la nici un sărac să nu-ţi întorci faţa ta, şi atunci nici de la tine nu se va întoarce faţa lui
Dumnezeu.
Tob.4:8. Când ai mult, dă mai mult; dacă ai puţin dă mai puţin, dar nu pregeta să faci milostenie.
Tob.4:9. Şi-ţi vei aduna prin aceasta vistierie bogată pentru zile grele,
Tob.4:10. Că milostenia izbăveşte de la moarte şi nu te lasă să te cobori în întuneric.
Tob.4:11. În faţa Celui Preaînalt, milostenia este dar bogat pentru toţi cei ce o fac.
Tob.4:12. Păzeşte-te, fiule, de orice desfrânare! Să-ţi iei femeie din seminţia tatălui tău, şi să nu-ţi iei
femeie străină, căci noi suntem fii de prooroci. Părinţii noştri din vechime sunt Noe, Avraam,
Isaac şi Iacov. Adu-ţi aminte, fiule, că ei cu toţii şi-au luat femei din mijlocul fraţilor lor şi au
fost binecuvântaţi în fiii lor, şi urmaşii lor vor moşteni pământul.
Tob.4:13. Aşadar, fiule, să iubeşti pe fraţii tăi, şi să nu te mândreşti în inima ta faţă de fraţii tăi şi faţă
de fiii şi fiicele poporului tău, încât să nu-ţi iei femeie de la ei, pentru că din mândrie
izvorăşte pieire şi mare neorânduire, iar din lene, sărăcie şi lipsă mare, căci lenea este
mama foamei.
Tob.4:14. Plata celor care lucrează pentru tine nu o amâna pe mâine, ci dă-le-o îndată, căci şi ţie ţi se
va răsplăti, de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, în toate lucrările tale şi fii bine
crescut în toată purtarea ta!
Tob.4:15. Ceea ce urăşti tu însuţi, aceea nimănui să nu faci. Vin până la îmbătare să nu bei şi beţia să
nu călătorească cu tine pe cale!
Tob.4:16. Dă celui flămând din pâinea ta şi celui gol din hainele tale. Din toate câte ai din belşug, fă
milostenie, şi să nu-i pară rău ochiului tău când vei face milostenie!
Tob.4:17. Fii darnic cu pâinea şi cu vinul tău la mormântul celor drepţi, dar păcătoşilor să nu dai!
Tob.4:18. De la tot înţeleptul să ceri sfat şi sfatul folositor să nu-l dispreţuieşti.
Tob.4:19. Binecuvintează pe Domnul Dumnezeu în tot timpul şi cere de la El să călăuzească căile tale
şi ca toate gândurile tale să izbândească, căci înţelepciunea nu este dată la tot neamul, şi
Domnul dă tot binele şi, pe cine voieşte, îl ridică sau îl coboară până în adâncul locaşului
morţilor. Ţine minte deci, fiule, poruncile mele şi să nu se şteargă ele din inima ta.
Tob.4:20. Şi acum îţi descopăr că am dat zece talanţi de argint în păstrarea lui Gabael, fiul lui Gabri,
din Ragheşul Mediei. Nu te teme, fiule, că am sărăcit! Tu ai o mare bogăţie, dacă te vei
teme de Domnul şi, îndepărtându-te de orice păcat, vei face cele plăcute înaintea Lui".
CAP. 5
Trimiterea lui Tobie şi însoţirea lui de către înger în Ragheşul Mediei.
Tob.5:1. Şi răspunzând, Tobie a zis: "Tată, voi face tot ce mi-ai poruncit!
Tob.5:2. Dar cum voi putea să primesc argintul? El nu mă cunoaşte pe mine, şi nici eu nu-l cunosc
pe el. Ce semn de recunoaştere îi voi da, ca să mă creadă şi să-mi dea argintul? Şi nu
cunosc nici drumurile pentru această călătorie în Media".
Tob.5:3. Atunci tatăl i-a dat înscrisul şi i-a zis: "Găseşte-ţi un om care să te întovărăşească şi îi voi
plăti eu şi du-te după argint până sunt încă în viaţă!"
Tob.5:4. Şi s-a dus Tobie să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el nu ştia.
Tob.5:5. Şi i-a zis: "Poţi să mergi cu mine la Ragheşul Mediei? Cunoşti tu locurile acelea?"
Tob.5:6. Şi îngerul i-a răspuns: "Pot să merg cu tine şi ştiu drumul; ba chiar am găzduit la Gabael,
fratele nostru!"
Tob.5:7. Atunci Tobie i-a zis: "Aşteaptă-mă, am să spun tatălui meu".
Tob.5:8. Şi acela a zis: "Du-te, numai nu zăbovi!"
Tob.5:9. Şi a venit el şi a zis către tatăl său: "Iată, mi-am găsit tovarăş!" Iar tatăl a zis: "Cheamă-l
la mine, ca să aflu din ce seminţie este el şi dacă este om de încredere ca să meargă cu
tine".
Tob.5:10. Şi l-a chemat, şi a venit acela şi s-au îmbrăţişat.
Tob.5:11. A întrebat Tobit: "Spune-mi, frate, din ce seminţie şi din ce neam eşti?"
Tob.5:12. Şi îngerul a răspuns: "Seminţie şi neam cauţi tu sau simbriaş, care să întovărăşească pe
fiul tău?" Iar Tobit a zis către el: "Frate, vreau să-ţi ştiu neamul şi numele tău!"
Tob.5:13. Zis-a acela: "Eu sunt Azaria al lui Anania cel mare, din neamul fraţilor tăi".
Tob.5:14. Atunci Tobit i-a zis: "Frate, du-te cu bine şi nu te supăra pe mine că te-am întrebat de
seminţia şi neamul tău! Tu-mi eşti frate dintr-un neam bun şi cinstit. Eu am cunoscut pe
Anania şi pe Ionatan, feciorii lui Şimei cel Mare; am fost împreună la Ierusalim, ca să ne
închinăm, cu pârgă şi cu zeciuieli din roade, căci noi nu ne-am lăsat ademeniţi de rătăcirea
fraţilor noştri. Tu, frate, eşti de neam bun şi cinstit.
Tob.5:15. Dar spune-mi: Ce plată trebuie să-ţi dau eu? Îţi dau o drahmă pe zi şi toate cele de
trebuinţă pentru tine ca şi pentru fiul meu,
Tob.5:16. Şi-ţi voi mai adăuga încă la plată, dacă vă veţi întoarce cu bine".
183
Tob.5:17. Şi aşa s-au înţeles. Atunci tatăl a zis către Tobie: "Fii gata de drum şi plecaţi cu bine". Şi
fiul său a pregătit cele pentru drum, iar tatăl i-a mai zis: "Du-te cu omul acesta şi
Dumnezeu, Cel care locuieşte în ceruri, va îndrepta calea voastră şi îngerul Lui va merge
împreună cu voi!" Şi amândoi au ieşit să plece şi s-a dus cu ei şi câinele tânărului.
Tob.5:18. Iar Ana, mama lui, a plâns şi a zis către Tobit: "De ce ai trimis tu pe fiul nostru? Nu era el,
oare, toiagul bătrâneţilor noastre, când intra şi ieşea înaintea noastră?
Tob.5:19. Nu da întâietate argintului. Să fie acesta ca gunoiul înaintea fiului nostru.
Tob.5:20. Căci cât ne e rânduit de la Domnul să trăim avem destul pentru aceasta".
Tob.5:21. Iar Tobit a zis către ea: "Nu te întrista, soră! Căci el se va întoarce sănătos şi-l vor vedea
ochii tăi,
Tob.5:22. Căci un înger bun va merge împreună cu el, şi va avea izbândă la drum şi se va întoarce
sănătos!"
Tob.5:23. Şi a încetat ea de a mai plânge.
CAP. 6
Călătoria lui Tobie; prinderea peştelui, luarea măruntaielor lui pentru vindecări şi sfatul îngerului pentru
căsătorie.
Tob.6:1. Iar călătorii au ajuns seara la fluviul Tigru şi s-au oprit peste noapte acolo.
Tob.6:2. Şi tânărul s-a dus să se spele, dar din fluviu a sărit un peşte şi a vrut să înghită pe tânăr.
Tob.6:3. Atunci îngerul a zis către el: :Prinde acest peşte!" Şi tânărul a apucat peştele şi l-a târât pe
uscat.
Tob.6:4. Şi i-a zis îngerul: "Spintecă peştele şi i-ai inima, ficatul şi fierea, şi păstrează-le!"
Tob.6:5. Şi a făcut tânărul cum i-a zis îngerul, iar peştele l-au fript şi l-au mâncat.
Tob.6:6. Şi au plecat amândoi mai departe şi au ajuns la Ecbatana.
Tob.6:7. Şi a zis tânărul către înger: "Frate Azaria, pentru ce sunt bune ficatul, inima şi fierea acestui
peşte?"
Tob.6:8. Şi acela i-a răspuns: "De-l chinuie pe cineva un demon sau un duh rău, se afumă bărbatul
sau femeia aceea cu inima şi ficatul şi nu-l va mai munci.
Tob.6:9. Iar cu fierea se unge la ochi omul care are albeaţă, şi se vindecă".
Tob.6:10. Iar dacă s-au apropiat de Ecbatana,
Tob.6:11. A zis îngerul către tânăr: "Frate, acum avem să poposim la Raguel, ruda ta, care are o fată
cu numele Sara.
Tob.6:12. Am să vorbesc de ea ca să ţi-o dea de femeie, că ţie ţi-e dat s-o moşteneşti, fiindcă eşti din
neamul ei, iar fata este frumoasă şi deşteaptă.
Tob.6:13. Deci, să mă asculţi pe mine, că eu am să grăiesc cu tatăl ei, şi când ne vom întoarce din
Ragheş vom face nunta. Eu cunosc pe Raguel. El n-are să vrea s-o dea după bărbat străin,
împotriva legii lui Moise, fiindcă s-ar face vinovat de moarte, căci moştenirea se cuvine s-o
primeşti tu, iar nu altul".
Tob.6:14. Atunci tânărul a zis către înger: "Frate Azaria, eu am auzit că această fată a fost măritată
cu şapte bărbaţi şi că toţi au pierit în camera de nuntă. Eu însă sunt singur la tata şi mă
tem ca nu cumva intrând la ea să mor ca şi ceilalţi. Pe ea o iubeşte un demon care nu face
rău nimănui, decât numai celor ce se apropie de ea.
Tob.6:15. Şi de aceea mă tem ca nu cumva să mor şi să cobor viaţa tatălui şi a mamei mele în
mormânt prin întristarea după mine, căci ei n-au alt fiu care să-i îngroape".
Tob.6:16. Şi i-a zis îngerul: "Oare ai uitat cuvintele pe care ţi le-a spus tatăl tău, ca să-ti iei femeie
din neamul tău? Ascultă-mă deci pe mine, frate. Ea trebuie să fie femeia ta, iar de demon
nu te nelinişti! Chiar în noaptea aceasta au să ţi-o dea de femeie.
Tob.6:17. Deci, când vei intra în camera de nuntă, să iei căţuia, să pui în ea inima şi ficatul peştelui şi
să afumi; şi demonul va simţi mirosul şi se va depărta şi nu se va mai întoarce niciodată,
Tob.6:18. Şi când va trebui să te apropii de ea, ridicaţi-vă amândoi şi să strigaţi către milostivul
Dumnezeu, şi El vă va mântui şi vă va milui. Nu te teme, căci ea este menită din veac
pentru tine şi tu o vei mântui, şi ea va merge cu tine, şi ştiu că vei avea de la ea copii".
Tob.6:19. Şi ascultând Tobie acestea, a iubit-o şi sufletul lui s-a lipit de ea foarte.
CAP. 7
Raguel, din îndemnul îngerului, dă pe Sara, fata sa, soţie lui Tobie.
Tob.7:1 Şi sosind ei la Ecbatana, s-au dus la casa lui Raguel, iar Sara i-a întâmpinat şi i-a salutat şi
au salutat-o şi ei, şi ea i-a dus în casă.
Tob.7:2. Şi a zis Raguel către Edna, femeia sa: "Cât de bine seamănă acest tânăr, cu Tobit, fratele
meu!"
Tob.7:3. Şi i-a întrebat Raguel: "De unde sunteţi voi, fraţilor?" Iar ei au răspuns: "Noi suntem fiii lui
Neftali, care sunt robi la Ninive".
Tob.7:4. Şi i-a mai întrebat Raguel: "Cunoaşteţi voi pe fratele nostru, Tobit?" Şi ei au răspuns:
"Cunoaştem". Apoi el i-a întrebat: "E sănătos?"
Tob.7:5. Şi ei au răspuns: "Este în viaţă, este sănătos". Şi Tobie a adăugat: "El este tatăl meu".
Tob.7:6. Atunci Raguel s-a aruncat la gâtul lui şi l-a sărutat şi a plâns.
184
Tob.7:7. Apoi a vorbit şi a zis: "Binecuvântat să fii copilul meu! Tu eşti fiul unui om foarte bun şi
cinstit". Auzind însă că Tobit a pierdut vederea, s-a întristat şi a plâns.
Tob.7:8. Şi a plâns şi Edna, femeia lui, şi fata lui, Sara.
Tob.7:9. Şi aşa i-a primit foarte bine, şi au junghiat un berbec şi le-au dat mâncare din belşug.
Tob.7:10. Iar Tobie a zis către Rafael: "Frate Azaria, grăieşte de cele ce mi-ai spus pe cale şi să se
tocmească şi lucrul acesta".
Tob.7:11. Şi el a spus vorba aceasta lui Raguel, şi Raguel a zis către Tobie: "Mănâncă, bea şi te
veseleşte, că ţie ţi se cuvine să iei pe fata mea! Dar am să-ti spun adevărul. Eu am măritat
pe fata mea cu şapte bărbaţi şi când intrau la ea, mureau chiar în noaptea aceea. Dar tu fii
vesel acum". Şi a zis Tobie: "Nu voi mânca nimic aici, până când nu vă tocmiţi şi nu vă
învoiţi cu mine!" Iar Raguel a zis: "Ia-o chiar acum căci ţi se cade. Tu eşti fratele ei şi ea
este sora ta! Milostivul Dumnezeu să vă facă parte de toate cele bune!"
Tob.7:12. Şi a chemat pe Sara, fiica sa şi, luând-o de mână, a dat-o lui Tobie de femeie şi a zis:
Tob.7:13. "Iată, după legea lui Moise, ia-o şi du-o la tatăl tău!" Şi i-a binecuvântat.
Tob.7:14. Şi chemând pe Edna, femeia sa, şi luând o hârtie, a scris învoiala şi a pecetluit-o; apoi au
început a mânca.
Tob.7:15. Şi a chemat Raguel pe Edna, femeia sa, şi a zis: "Pregăteşte, soro, cealaltă cameră de
culcare şi du-o acolo".
Tob.7:16. Şi făcând cum a zis el, a dus-o acolo, şi aceasta a plâns, şi împărtăşind şi ea lacrimile fiicei
sale, i-a zis:
Tob.7:17. "Îndrăzneşte, fiică! Domnul cerului şi al pământului îi va da bucurie în locul întristării.
Îndrăzneşte, fiică!"
CAP. 8
Căsătoria lui Tobie cu Sara; rugăciunea lor, ospăţul nunţii şi înzestrarea.
Tob.8:1 Şi după ce au sfârşit cina, au condus pe Tobie la Sara, în cameră.

Tob.8:2. Iar acesta, mergând, şi-a adus aminte de cuvintele lui Rafael şi a luat căţuia şi a pus inima
şi ficatul peştelui şi a afumat.
Tob.8:3. Şi simţind demonul mirosul acesta, a fugit în părţile de sus ale Egiptului, şi îngerul l-a
legat.
Tob.8:4. Iar când au rămas numai amândoi în cameră, Tobie s-a sculat din pat şi a zis: "Scoală,
soro, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!"
Tob.8:5. Şi a început Tobie a zice: "Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeul părinţilor noştri, şi binecuvântat
este numele Tău cel sfânt şi slăvit întru toţi vecii! Să Te binecuvânteze pe Tine cerurile şi
toate făpturile Tale!
Tob.8:6. Tu ai făcut pe Adam şi Tu ai făcut pe Eva, femeia lui, pentru a-i fi ajutor şi sprijin, şi din ei
s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem un
ajutor asemenea lui".
Tob.8:7. Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând pe sora mea, ci o fac cu inimă curată.
Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună până la bătrâneţe!"
Tob.8:8. Şi a zis şi ea cu el: "Amin!"
Tob.8:9. Apoi au dormit amândoi liniştiţi în noaptea aceea.
Tob.8:10. Iar Raguel, sculându-se, s-a dus şi a săpat o groapă, zicând: "Nu cumva va muri şi
acesta?"
Tob.8:11. Şi, venind în casă, Raguel a zis către Edna, femeia sa:
Tob.8:12. "Trimite pe una din slujnice să vadă de este viu; iar de nu, să-l îngropăm fără să ştie
nimeni".
Tob.8:13. Şi, deschizând slujnica uşa, a intrat şi a văzut că dorm amândoi.
Tob.8:14. Şi ieşind, le-a spus că este viu.
Tob.8:15. Şi a binecuvântat Raguel pe Dumnezeu şi a zis: "Binecuvântat eşti Tu, Dumnezeule, cu tot
felul de binecuvântare curată şi sfântă! Să Te binecuvânteze pe Tine drepţii Tăi şi toate
făpturile Tale şi toţi îngerii Tăi, şi toţi aleşii Tăi să Te binecuvânteze în veci!
Tob.8:16. Binecuvântat eşti Tu că m-ai bucurat şi nu mi s-a întâmplat cum socoteam, ci ai făcut cu
noi după mila Ta cea mare!
Tob.8:17. Binecuvântat eşti Tu, că ai miluit pe doi copii, singuri la părinţii lor! Miluieşte-i pe ei,
Stăpâne, şi dă-le să-şi termine viaţa cu sănătate, cu veselie şi cu milă!"
Tob.8:18. Apoi a poruncit robilor săi să astupe groapa.
Tob.8:19. Şi le-a făcut ospăţ de nuntă, paisprezece zile.
Tob.8:20. Şi a zis Raguel către el cu jurământ, înainte de a se isprăvi zilele ospăţului de nuntă: "Nu
pleca până nu se împlinesc aceste paisprezece zile ale nunţii.
Tob.8:21. Şi atunci, luând jumătate din avere, mergi cu sănătate la tatăl tău, iar cealaltă jumătate o
vei primi când voi muri eu şi femeia mea".
CAP. 9
Tobie trimite pe Azaria la Gabael şi aduce banii şi pe Gabael la nuntă.
Tob.9:1. Şi a chemat Tobie pe Rafael şi a zis către el:
185
Tob.9:2. "Frate Azaria, ia cu tine un rob şi două cămile şi te coboară la Gabael în Ragheşul Mediei, şi
adu-mi argintul şi adu-l şi pe el aici la nuntă,
Tob.9:3. Căci Raguel m-a legat cu jurământ ca să nu plec.
Tob.9:4. Iar tatăl meu numără zilele; şi de voi întârzia mult, va fi foarte mâhnit".
Tob.9:5. Şi s-a dus Rafael şi a fost găzduit la Gabael, şi i-a dat înscrisul; el a adus pungile pecetluite
şi le-a dat.
Tob.9:6. Şi a doua zi, dis-de-dimineaţă, s-au sculat şi au venit împreună la nuntă. Şi Gabael a
binecuvântat pe Tobie şi pe femeia sa.
CAP. 10
Întoarcerea lui Tobie la părinţii săi, care erau îngrijoraţi, împreună cu Sara, soţia sa, şi cu zestrea ei.
Tob.10:1 Iar Tobit, tatăl său, a numărat fiecare zi; şi când s-au împlinit zilele socotite pentru
călătorie, şi Tobie nu venise,
Tob.10:2. El a zis: "Nu cumva au fost opriţi acolo? Sau poate a murit Gabael şi n-are cine să le dea
argintul?"
Tob.10:3. Şi s-a întristat foarte tare.
Tob.10:4. Şi i-a zis lui femeia: "A pierit fiul nostru, de aceea întârzie!" Şi a început să-l plângă şi a
zis:
Tob.10:5. "Cât de rău îmi pare că te-am lăsat să pleci, fiul meu, lumina ochilor mei!"
Tob.10:6. Iar Tobit i-a zis: "Taci, nu te mai tulbura, căci el este sănătos".
Tob.10:7. Ea însă i-a răspuns: "Ba taci tu, şi nu mă mai amăgi! Copilaşul meu a pierit!" Şi ieşea ea
în fiecare zi afară din cetate pe drumul pe care plecase el. Ziua nu mânca pâine, şi
noaptea nu înceta a plânge pe fiul său, Tobie, până când s-au împlinit cele paisprezece
zile ale nunţii, pe care Raguel îl jurase să le petreacă acolo.
Tob.10:8. Atunci Tobie a zis către Raguel: "Dă-mi drumul, că tatăl şi mama mea nu nădăjduiesc să
mă mai vadă".
Tob.10:9. Iar socrul i-a zis: "Rămâi la mine, şi eu voi trimite la tatăl tău şi i se va duce ştirea despre
tine".
Tob.10:10. Şi Tobie a zis: "Ba nu, lasă-mă să mă duc la tatăl meu!"
Tob.10:11. Atunci s-a sculat Raguel şi i-a dat pe Sara, femeia lui, şi jumătate din avere, robi şi vite şi
argint,
Tob.10:12. Şi, lăsându-i să plece mulţumiţi, i-a binecuvântat, zicând lui Tobie: "Sănătate bună, copilul
meu, şi călătorie bună! Domnul cerului să vă fie în ajutor, ţie şi femeii tale, Sara!
Nădăjduiesc să văd pe copiii voştri înainte de a muri". Apoi a zis către Sara, fiica sa: "Să
cinsteşti pe socrul şi pe soacra ta! De acum, ei îţi sunt părinţi! Doresc să aud veste bună
de tine!" Şi a sărutat-o.
Tob.10:13. Şi Edna a zis către Tobie: "Iubite frate, să te înalţe Domnul cerului şi să-mi dăruiască să-ţi
văd copii de la Sara, fiica mea, ca să mă bucur înaintea Domnului. Iată, îţi dau pe fiica
mea în grijă; să n-o amărăşti".
Tob.10:14. După aceea Tobie a plecat, binecuvântând pe Dumnezeu, pentru că i-a îndreptat calea, şi
a binecuvântat şi pe Raguel şi pe Edna, femeia lui.
CAP. 11
Bucuria părinţilor la sosirea fiului lor Tobie. Tămăduirea minunată a ochilor bătrânului Tobit.
Tob.11:1 Şi au mers ei până s-au apropiat de Caserin în faţa Ninivei.

Tob.11:2. Şi a zis Rafael către Tobie: "Tu, frate, nu ştii cum ai lăsat pe tatăl tău?
Tob.11:3. Să mergem acasă înaintea femeii tale şi să pregătim locuinţa.
Tob.11:4. Ia cu tine fierea peştelui". Şi au mers ei şi după ei venea câinele.
Tob.11:5. În vremea aceea Ana şedea şi se uita pe drum ca să vadă pe fiul său.
Tob.11:6. Şi zărindu-l că vine, a zis către tatăl lui: "Iată, vine fiul tău cu tovarăşul său de drum".
Tob.11:7. Şi Rafael a zis: "Tobie, ştiu că se vor deschide ochii tatălui tău, ca să vadă.
Tob.11:8. Să ungi ochii lui cu fiere şi el va simţi usturime, îi va freca şi va cădea albeaţa şi te va
vedea".
Tob.11:9. Şi, alergând, Ana s-a aruncat de gâtul fiului său şi i-a zis: "Bine că te-am văzut, copilul
meu! De acum pot să mor!" Şi au plâns amândoi.
Tob.11:10. Atunci Tobit a ieşit în uşă şi s-a împiedicat. Fiul său a alergat înaintea lui,
Tob.11:11. A sprijinit pe tatăl său şi i-a uns ochii cu fiere, zicând: "Ai încredere, tată!" şi l-a lăsat
câtva timp.
Tob.11:12. Şi au început să-l usture ochii şi el i-a şters şi s-a desprins albeaţa de pe marginea ochilor
lui.
Tob.11:13. Şi văzând pe fiul său a căzut pe grumazul lui
Tob.11:14. Şi a plâns şi a strigat: "Te văd fiul meu, lumina ochilor mei!" Şi a zis: Binecuvântat eşti Tu,
Dumnezeule, şi binecuvântat este numele Tău în veci, şi binecuvântaţi sunt toţi sfinţii Tăi
îngeri,
Tob.11:15. Pentru că m-ai pedepsit şi m-ai miluit. Iată, acum eu văd pe Tobie, fiul meu!" Şi a intrat
fiul său cu bucurie şi a povestit tatălui său despre lucrurile minunate ce s-au petrecut cu
el în Media.
186
Tob.11:16. Şi a ieşit Tobit întru întâmpinarea nurorii sale, către poarta Ninivei, bucurându-se şi
binecuvântând pe Dumnezeu. Iar cei ce-l vedeau umblând se mirau cum de vede. Şi Tobit
mărturisea înaintea lor că Dumnezeu l-a miluit.
Tob.11:17. Şi dacă s-a apropiat Tobit de Sara, nora sa, a binecuvântat-o şi a zis: "Bine ai venit, fiică!
Binecuvântat este Dumnezeu, Cel care te-a adus la noi! Binecuvântaţi să fie tatăl tău şi
mama ta! Binecuvântat să fie fiul meu Tobie şi binecuvântată să fii tu, fiica mea!
Binevenită să fii în casa ta, în bucurie şi binecuvântare! Intră, fiica mea!"
Tob.11:18. Şi s-au bucurat în ziua aceea toţi fraţii lui din Ninive.
Tob.11:19. Şi a venit Ahiacar şi Nadab, rudele lui, şi au prăznuit cu veselie nunta lui Tobie şapte zile.
CAP. 12
Îngerul Rafael nu vrea să primească răsplată şi, povăţuindu-i spre bine, se face nevăzut.
Tob.12:1 Şi chemând Tobit pe fiul său, Tobie, i-a zis: "Fiule, pregăteşte plata omului care a fost cu
tine! Trebuie să-i mai adăugăm ceva".
Tob.12:2. Şi el a răspuns: "Tată, socot că n-am să fiu în pagubă de îi voi da jumătate din cele ce am
adus;
Tob.12:3. Pentru că el m-a adus la tine sănătos şi pe femeia mea a lecuit-o; mi-a adus argintul şi
te-a vindecat şi pe tine!"
Tob.12:4. Şi a zis bătrânul: "I se cuvine!"
Tob.12:5. Şi a chemat pe înger şi i-a zis: "Ia jumătate din toate cele ce aţi adus, şi mergi în pace!"
Tob.12:6. Atunci îngerul i-a chemat pe amândoi deoparte şi le-a zis: "Binecuvântaţi pe Dumnezeu,
slăviţi-L şi cunoaşteţi slava Lui şi mărturisiţi înaintea tuturor celor vii ce a făcut El pentru
voi! Bun lucru este a binecuvânta pe Dumnezeu, a preaînălţa numele Lui şi a vesti,
slăvind faptele lui Dumnezeu! Şi voi să nu vă leneviţi a-L preaslăvi.
Tob.12:7. Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le
vesteşti. Faceţi bine şi răul nu vă va ajunge!
Tob.12:8. Mai mult preţuieşte rugăciunea cu post şi cu milostenie şi cu dreptate, decât bogăţie cu
nedreptate; mai bine să faci milostenie, decât să aduni aur,
Tob.12:9. Căci milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat. Cei ce fac milostenie şi
dreptate vor trăi mult.
Tob.12:10. Iar păcătoşii sunt duşmanii vieţii lor.
Tob.12:11. Nimic n-am să ascund de voi şi v-am şi spus: "Taina regelui se cuvine s-o păstrezi, iar
lucrurile lui Dumnezeu este de laudă să le vesteşti".
Tob.12:12. Când te rugai tu şi nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugăciunii voastre înaintea Celui
Sfânt şi când îngropai tu pe cei morţi, încă eram cu tine.
Tob.12:13. şi când tu nu te-ai lenevit să te scoli şi să-ţi laşi prânzul tău ca să te duci să ridici pe cel
mort, binefacerea ta nu s-a ascuns de mine, ci eu eram cu tine.
Tob.12:14. Şi acum Dumnezeu m-a trimis, să te vindec pe tine şi pe nora ta, Sara.
Tob.12:15. Eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă
înaintea slavei Celui Sfânt".
Tob.12:16. Atunci s-au înspăimântat amândoi şi au căzut cu faţa la pământ, căci erau cuprinşi de
frică.
Tob.12:17. Dar el le-a zis: "Nu vă temeţi! Pace veţi avea! Binecuvântaţi pe Dumnezeu în veac!
Tob.12:18. Căci eu n-am venit de voia mea, ci după voia Dumnezeului nostru, de aceea să-L şi
binecuvântaţi în veac.
Tob.12:19. În toate zilele am fost văzut de voi, dar eu n-am mâncat nici n-am băut, ci numai ochilor
voştri s-a părut aceasta.
Tob.12:20. Aşadar, preaslăviţi acum pe Dumnezeu, căci eu mă înalţ la Cel Care m-a trimis, şi scrieţi
într-o carte toate cele ce s-au săvârşit".
Tob.12:21. Şi sculându-se ei nu l-au mai văzut.
Tob.12:22. Şi au început să istorisească lucrurile cele mari şi minunate ale lui Dumnezeu şi cum li s-a
arătat îngerul Domnului.
CAP. 13
Cântarea de laudă a bătrânului Tobit şi prevestirea fericirii Ierusalimului .
Tob.13:1 Atunci Tobit a scris cu bucurie rugăciunea aceasta şi a zis: "Binecuvântat este Dumnezeu
cel veşnic viu şi binecuvântată este Împărăţia Lui.
Tob.13:2. Căci El pedepseşte şi miluieşte, coboară până la locuinţa morţilor şi iarăşi înalţă, şi nu
este nimeni care ar scăpa din mâna Lui!
Tob.13:3. Fiii lui Israel, preaslăviţi-L în faţa neamurilor căci El ne-a risipit printre ele.
Tob.13:4. Vestiţi acolo slava Lui, preaânălţaţi-L înaintea tuturor celor vii, căci El este Domnul şi
Dumnezeul şi Tatăl nostru în toţi vecii.
Tob.13:5. El vă va pedepsi pentru nedreptăţile voastre şi vă va milui şi vă va aduna din toate
neamurile, printre care aţi fost risipiţi.
Tob.13:6. De vă veţi întoarce la El cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru, ca să umblaţi
înaintea Lui cu dreptate, atunci şi El se va întoarce spre voi şi nu-Şi va ascunde faţa Sa de
la voi. Veţi vedea ce va face El cu voi. Preaslăviţi-L cu glas înalt şi binecuvântaţi pe
187
Domnul dreptăţii şi preaînălţaţi pe Împăratul veacurilor. Îl voi preaslăvi în ţara robiei şi voi
vesti puterea şi slava Lui poporului păcătoşilor! Întoarceţi-vă păcătoşi, şi faceţi dreptate
înaintea Lui! Poate vă va fi binevoitor şi vă va arăta milă.
Tob.13:7. Voi înălţa pe Dumnezeul meu, şi sufletul meu va înălţa pe Împăratul cerului şi se va
bucura de slava Lui.
Tob.13:8. Să Îl vestească toţi şi să-L preaslăvească în Ierusalim !
Tob.13:9. Ierusalim e, cetate sfântă, El te va pedepsi pentru păcatele fiilor tăi şi iarăşi va milui pe fiii
celor drepţi.
Tob.13:10. Slăveşte pe Domnul cu sârguinţă şi binecuvintează pe Împăratul veacurilor, ca să se
zidească iarăşi locaşul Lui cu bucurie în mijlocul tău, şi ca El să veselească în mijlocul tău
pe cei duşi în robie şi să-i iubească pe cei nenorociţi ai tăi în toate neamurile veacului.
Tob.13:11. Popoare multe vor veni de departe în numele Domnului Dumnezeu cu daruri în mâini, cu
daruri ce aduc Împăratului cerului.
Tob.13:12. Neamurile neamurilor Te vor lăuda în strigăte de bucurie. Blestemaţi fie toţi cei ce Te
urăsc pe Tine, iar cei ce Te iubesc să fie binecuvântaţi în veac!
Tob.13:13. Bucură-Te şi Te veseleşte de fiii drepţilor, căci aceia se vor aduna şi vor binecuvânta pe
Domnul drepţilor.
Tob.13:14. O, fericiţi cei ce Te iubesc pe Tine, că aceia se vor bucura de pacea Ta! Fericiţi cei ce s-au
întristat de toate pedepsele Tale, că aceia se vor bucura de Tine, când vor vedea toată
slava Ta, şi veşnic se vor veseli.
Tob.13:15. Să binecuvânteze sufletul meu pe Dumnezeu, Împăratul cel mare, căci Ierusalimul se va
zidi din nou, cu safir, cu smarald şi cu pietre scumpe!
Tob.13:16. Iar zidurile tale, turnurile şi întăriturile se vor face de aur curat!
Tob.13:17. Pieţele Ierusalimului vor fi pardosite cu beril, rubin şi piatră de Ofir.
Tob.13:18. Pe toate uliţele lui va răsuna "Aliluia", şi se va cânta: Bine este cuvântat Dumnezeul lui
Israel! Întru Tine se va binecuvânta numele Tău cel sfânt în vecii vecilor!"
CAP. 14
Sfârşitul vieţii lui Tobit şi a fiului său.
Tob.14:1 Şi a sfârşit Tobit cântarea lui de laudă.

Tob.14:2. Când şi-a pierdut el vederea era de cincizeci şi opt de ani, şi a văzut după opt ani. Şi a
făcut milostenii, şi binecuvânta totdeauna pe Dumnezeu şi lăuda slava Lui.
Tob.14:3. Când era aproape să moară el a chemat pe fiul său Tobie, şi pe cei şapte fii ai lui şi i-a zis:
"Fiule, ia pe fiii tăi; iată, eu am îmbătrânit şi sunt la capătul vieţii mele.
Tob.14:4. Du-te în Media, fiule, căci sunt încredinţat că Ninive va fi dărâmată, după cum a spus
proorocul Iona, iar în Media va fi mai linişte o vreme. Fraţii noştri, care se află în ţară, vor
fi împrăştiaţi din acel scump pământ, Ierusalimul va fi pustiit, şi templul lui Dumnezeu din
el va fi ars şi va rămâne o vreme pustiu.
Tob.14:5. Dar Dumnezeu iarăşi îi va milui şi-i va întoarce în rară; şi templul lui Dumnezeu se va
ridica, dar nu aşa ca acel de mai înainte, până nu se vor împlini timpurile veacului. şi după
aceea se vor întoarce din robie şi vor zidi minunat Ierusalimul, şi templul lui Dumnezeu se
va face din nou în el pentru toate neamurile veacului - zidire măreaţă, cum au grăit
despre el proorocii.
Tob.14:6. Şi se vor întoarce toate popoarele şi se vor închina cu adevărat înaintea Domnului
Dumnezeu şi vor sfărâma idolii lor.
Tob.14:7. Şi toate popoarele vor binecuvânta pe Domnul, şi va binecuvânta şi poporul Lui pe
Dumnezeu şi Domnul va înălţa pe poporul Său. Şi toţi cei ce iubesc adevărat şi drept pe
Domnul Dumnezeu se vor bucura şi vor face milă cu fraţii noştri.
Tob.14:8. Deci, fiule, pleacă din Ninive, că negreşit se va împlini ceea ce a zis Iona.
Tob.14:9. Să păzeşti legea şi poruncile; să fii blând, milostiv şi drept, ca să-ţi fie bine.
Tob.14:10. Pe mine să mă îngropi după cuviinţă, şi pe mama ta alături de mine, şi după aceea să nu
mai rămâneţi în Ninive.
Tob.14:11. Fiule, vezi ce-a făcut Nadab cu Ahiacar, care l-a crescut. Cum l-a dus el din lumină la
întuneric, şi cum i s-a răsplătit. Dar Dumnezeu a mântuit pe Ahiacar, iar acela a primit
vrednică răsplată, coborându-se în întuneric. Ahiacar a făcut milostenie şi s-a mântuit din
cursa morţii, care i se întinsese, iar Nadab a căzut în laţuri şi a pierit.
Tob.14:12. Deci, copiilor, iată ce face milostenia şi cum izbăveşte dreptatea".
Tob.14:13. Şi după ce a spus el acestea, i-a ieşit sufletul. Şi era el atunci de o sută cincizeci şi opt de
ani şi fiul său l-a îngropat cu cinste.
Tob.14:14. Şi după ce a murit şi Ana, a îngropat-o şi pe ea cu tatăl său. Iar după aceea Tobie cu
femeia şi copiii săi a plecat la Ecbatana, la sacrul său Raguel, şi a ajuns la bătrâneţe
cinstită şi a îngropat cu cinste pe socrul şi pe soacra sa şi a căpătat moştenire averea lor
şi a lui Tobit, tatăl său, şi a murit de o sută douăzeci şi şapte de ani, în Ecbatana Mediei.
Tob.14:15. Dar înainte de a muri a auzit el de pieirea Ninivei, pe care a cucerit-o Nabucodonosor şi
Ahaşveroş, şi s-a bucurat înainte de moartea sa pentru Ninive.
188
CARTEA IUDITEI
CAP. 1
Întărirea cetăţii Ecbatana şi biruinţa lui Nabucodonosor asupra lui Arpaxad.
Iudit 1:1. Era în anul al doisprezecelea al lui Nabucodonosor, care domnea peste Asirieni, la Ninive,
cetatea cea mare. Arpaxad domnea atunci peste Mezi la Ecbatana.
Iudit 1:2. El a înconjurat această cetate cu un zid de pietre, tăiate în patru colţuri, lungi de şase coli
şi late de trei coţi, şi i-a făcut ziduri înalte de şaptezeci de coţi şi groase de cincizeci de
coţi.
Iudit 1:3. La porţi a ridicat turnuri de o sută de coţi înălţime şi şaizeci de coţi la temelie.
Iudit 1:4. Şi i-a făcut porţi înalte de şaptezeci de coţi şi late de patruzeci de coţi, prin care să iasă
oştirea şi pedestrimea.
Iudit 1:5. În vremea aceea Nabucodonosor, regele Asirienilor, a făcut război regelui Arpaxad în
marea câmpie din ţinutul Ragau.
Iudit 1:6. De partea lui erau alăturate toate popoarele din munţi, de la Eufrat, Tigru şi Hidaspe, şi
din câmpiile supuse lui Arioh, regele Elimeilor. Şi astfel popoare multe s-au adunat pentru
a lua parte la bătălia fiilor lui Heleud.
Iudit 1:7. Dar Nabucodonosor, regele Asirienilor, a trimis ştire la toţi locuitorii Persiei şi la toţi
locuitorii dinspre apus, la locuitorii Ciliciei şi Damascului, ai Libanului şi Antilibanului,
precum şi la cei care locuiesc pe ţărmul mării,
Iudit 1:8. Şi la neamurile sălăşluite în Carmel şi în, Galaad şi în Galileea de sus şi în marea câmpie a
Esdrelonului,
Iudit 1:9. Şi la toţi câţi erau în Samaria, şi în cetăţile ei şi la cei de dincolo de Iordan, până la
Ierusalim , Bataneea, Helous, Cadeş, fluviul Egiptului, Tahpanhes, Ramses şi ţinutul
Goşen,
Iudit 1:10. Până dincolo de Tanis şi de Memfis, şi la toţi locuitorii Egiptului până la hotarele Etiopiei.
Iudit 1:11. Dar locuitorii acestor ţinuturi au nesocotit cuvântul lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, şi
nu s-au unit cu el la război, fiindcă ei nu se temeau de el, ci-l socoteau ca pe un egal. Ei
au trimis deci pe crainicii lui înapoi cu mâinile goale şi ruşinaţi.
Iudit 1:12. Atunci Nabucodonosor s-a mâniat foarte împotriva tuturor acestor ţări. El s-a jurat pe
tronul său şi pe regatul său să se răzbune şi să pustiiască cu sabia ţinuturile Ciliciei,
Damascului, Siriei, ca şi pe cele ale Moabului, ale Amoniţilor, Iudeii şi Egiptului, până la
hotarele celor două mări.
Iudit 1:13. În anul al şaptesprezecelea el a pornit război împotriva regelui Arpaxad, biruindu-l. El a
răsturnat toată armata lui, călărimea lui, carele lui,
Iudit 1:14. Şi a supus cetăţile lui şi a ajuns până la Ecbatana. Acolo el a cuprins turnurile, a pustiit
pieţele, făcând un lucru de ruşine din toată podoaba ei.
Iudit 1:15. Iar pe Arpaxad l-a prins în munţii Ragau, l-a străpuns cu suliţele şi în ziua aceea l-a
nimicit cu totul.
Iudit 1:16. Şi el s-a întors apoi la Ninive cu oştirea lui şi cu o mare mulţime care se unise cu ea, o
gloată numeroasă de oameni înarmaţi. Şi acolo s-au dedat la ospeţe, el şi oştirea lui, timp
de o sută douăzeci de zile.
CAP. 2
Nabucodonosor trimite pe Olofern să jefuiască toate popoarele.
Iudit 2:1 În anul al optsprezecelea, în ziua a douăzeci şi doua din prima lună, s-a zvonit la palat că
Nabucodonosor, regele Asirienilor, avea să se răzbune pe întreg ţinutul acela după cum
zisese.
Iudit 2:2. Deci a chemat pe toţi slujitorii, dregătorii, căpeteniile şi toţi războinicii săi şi a ţinut cu ei
un sfat tainic.
Iudit 2:3. Şi ei au hotărât să nimicească tot trupul care n-ar urma porunca lui.
Iudit 2:4. Şi după ce s-a isprăvit sfatul, Nabucodonosor, regele Asirienilor, a chemat pe Olofern,
căpetenia oştirii sale, care era al doilea în cârmuire după el, şi i-a zis:
Iudit 2:5. "Aşa porunceşte marele rege, stăpânul lumii: Porneşte şi ia cu tine oameni de toată
încrederea în puterea lor, o sută douăzeci de mii de pedestraşi, iar cai şi călăreţi
douăsprezece mii;
Iudit 2:6. Şi să te îndrepţi spre întregul ţinut de la soare-apune, fiindcă ei n-au ascultat de porunca
gurii mele.
Iudit 2:7. Şi să le spui să pregătească pentru mine pământul şi apa, fiindcă în furia mea voi porni
împotriva lor şi voi acoperi toată întinderea ţării cu picioarele războinicilor mei şi o voi da
spre jaf.
Iudit 2:8. Răniţii lor să umple văgăunile stâncilor şi toate râurile, Eufratul să fie plin de cadavre,
când va fi să-l treci,
189
Iudit 2:9. Iar pe robii lor îi voi târî până la capătul pământului.
Iudit 2:10. Deci porneşte şi-mi supune întregul lor ţinut. Şi dacă se vor preda ţie, să mi-i păstrezi
pentru ziua pedepsei lor.
Iudit 2:11. Pe cei ce nu vor să se supună, să nu-i cruţe ochiul tău, ci pretutindeni dă-i morţii şi
jafului,
Iudit 2:12. Căci pe viaţa şi pe regatul meu am jurat şi cu mâna mea voi împlini jurământul.
Iudit 2:13. Tu deci nu călca nici una din poruncile stăpânului tău, ci împlineşte-le precum ţi-am
poruncit şi nu zăbovi!
Iudit 2:14. Şi după ce Olofern a ieşit de la rege, a chemat la sine pe toţi conducătorii, pe căpeteniile
şi pe mai-marii oştirii asiriene.
Iudit 2:15. A numărat trupele alese pentru luptă, o sută douăzeci de mii de oameni şi douăsprezece
mii de arcaşi călări.
Iudit 2:16. I-a pus în rând, cum se pune o oştire gata de război,
Iudit 2:17. Şi a luat o parte mare mulţime de cămile, de asini şi de catâri pentru dus poverile lor, iar
oi, boi şi capre, nenumărate, pentru hrana lor,
Iudit 2:18. Precum şi bogăţie de merinde pentru fiecare ostaş, şi aur şi argint foarte mult din palatul
regelui.
Iudit 2:19. Şi a pornit la drum, el şi toată oştirea lui, ca să o ia înaintea regelui Nabucodonosor, încât
cu carele şi călăreţii şi cu pedestrimea cea aleasă să acopere toată faţa pământului spre
apus.
Iudit 2:20. Şi mulţimea care i-a însoţit pe ei era ca lăcustele de numeroasă şi ca nisipul pământului;
mulţimea lor era nenumărată.
Iudit 2:21. Şi el a ieşit din Ninive şi s-a îndreptat spre şesul Bectelet, trei zile de drum. Şi şi-a aşezat
tabăra de la Bectelet până aproape de muntele care se află la miazănoapte de Cilicia de
sus.
Iudit 2:22. După aceasta a luat întreaga sa oştire, pedestraşii, călăreţii şi carele, şi a plecat de acolo
în munte.
Iudit 2:23. Şi el a împrăştiat pe Put şi Lud şi a jefuit pe fiii lui Rasis şi pe fiii lui Ismael, care locuiesc
la marginea pustiului, spre miazăzi de ţara Heteilor.
Iudit 2:24. El a trecut Eufratul şi a străbătut Mesopotamia şi a nimicit toate cetăţile întărite de pe râul
Abrona şi a ajuns până la mare.
Iudit 2:25. El a cuprins ţinutul Ciliciei şi a nimicit tot ce îi ieşea în cale şi a ajuns până la hotarele de
miazăzi ale lui Iafet, în faţa Arabiei,
Iudit 2:26. Şi a împresurat pe toţi fiii lui Madian, a ars aşezările şi a jefuit stânile lor.
Iudit 2:27. Apoi a coborât în câmpia Damascului, pe vremea secerişului, şi a pârjolit toate lanurile şi
a nimicit toate turmele de oi şi cirezile de vite, a jefuit cetăţile lor şi a pustiit toate ţarinile
lor, iar pe tinerii lor i-a trecut prin sabie.
Iudit 2:28. Atunci i-a cuprins frica şi tremurul pe toţi locuitorii de pe malul mării, din Sidon, din Tir şi
din Aco, şi toţi locuitorii din Iamnia, din Aşdod şi din Ascalon se îngrozeau de el.
CAP. 3
Olofern supune toate popoarele.
Iudit 3:1 Atunci au trimis la el soli purtători de veşti de pace, zicând:

Iudit 3:2. "Iată, noi stăm înaintea ta ca roi ai regelui Nabucodonosor; fă cu noi ceea ce ţi se pare
bun înaintea feţei tale.
Iudit 3:3. Iată, locuinţele noastre, toate ţarinile noastre, turmele şi cirezile şi toate stânile aşezărilor
noastre sunt înaintea ta ca să faci cu ele cum îţi va plăcea.
Iudit 3:4. Iată, şi cetăţile noastre şi locuitorii din ele sunt robii tăi! Vino şi fă cu ei cum crezi că este
bine în ochii tăi!"
Iudit 3:5. Şi solii au venit la Olofern şi i-au spus lui vestea lor de pace.
Iudit 3:6. El s-a coborât cu oastea pe ţărmul mării, a pus străji în cetăţile întărite şi a luat dintre ei
pentru oştire oameni aleşi.
Iudit 3:7. Şi locuitorii acestor cetăţi şi ale tuturor celor dimprejur l-au primit cu cununi, cu dansuri şi
cu tobe.
Iudit 3:8. Cu toate acestea el a pustiit întregul lor ţinut şi dumbrăvile lor le-a tăiat, având de gând să
nimicească toţi zeii pământului, ca toate popoarele să i se închine lui Nabucodonosor şi
toate limbile şi neamurile să se roage acestuia ca la un dumnezeu.
Iudit 3:9. Şi aşa a ajuns el la Esdrelon, aproape de Dotaia, care se află în faţa marelui şes al lui
Iuda,
Iudit 3:10. Şi şi-a aşezat oştirea între Ghibeea şi Schitopolis, unde a zăbovit o lună de zile, ca să îşi
adune toate poverile oştirii sale.
CAP. 4
Israeliţii înfricoşaţi de Olofern; marele preot Ioachim ii încurajează şi, smerindu-se toţi, cer ajutorul lui
Dumnezeu.
190
Iudit 4:1. Când au auzit fiii lui Israel care locuiau în Iudeea, de tot ceea ce Olofern, căpetenia lui
Nabucodonosor, regele Asirienilor, a făcut popoarelor şi cum le-a jefuit toate templele lor şi
le-a nimicit,
Iudit 4:2. S-au înspăimântat grozav în faţa lui şi s-au tulburat pentru Ierusalim şi pentru templul
Domnului Dumnezeului lor,
Iudit 4:3. Fiindcă nu trecuse multă vreme de când se întorseseră ei din robie şi abia de curând tot
poporul Iudeii se strânsese la un loc şi, după pângărirea care se întâmplase, odoarele
sfinte, jertfelnicul şi templul fuseseră iarăşi sfinţite.
Iudit 4:4. Şi ei au trimis în ţinutul Samariei şi în sate şi la Bet-Horon şi la Belmain şi la Ierihon şi la
Hoba şi la Haţor şi în valea Salemului;
Iudit 4:5. Şi au ocupat toate vârfurile munţilor celor mai înalţi şi au întărit toate satele muntelui şi au
adunat în sate merinde, pregătindu-se de război, căci lanurile lor fuseseră secerate de
curând.
Iudit 4:6. Ioachim, marele preot din zilele acelea în Ierusalim , a scris locuitorilor din Betulia şi din
Betomestaim din preajma Esdrelonului, către câmpia de lângă Dotain,
Iudit 4:7. Să întărească trecătorile muntelui, fiindcă prin ele drumul răzbea spre Iudeea şi era uşor
să împiedice trecerea, căci o trecătoare era îngustă, cât pentru doi oameni alături.
Iudit 4:8. Şi fiii lui; Israel au făcut întocmai după porunca marelui preot Ioachim şi a bătrânilor
poporului lui Israel, care ţineau sfat în Ierusalim .
Iudit 4:9. Atunci întreg Israelul a strigat către Dumnezeu cu mare râvnă şi s-a smerit cu ardoare.
Iudit 4:10. Atât ei cât şi femeile şi copiii lor, vitele şi străinii şi simbriaşii şi robii cumpăraţi s-au încins
cu sac peste coapsele lor.
Iudit 4:11. Şi tot Israelul, bărbaţi, femei şi copii, locuitori ai Ierusalimului , au căzut cu faţa la pământ
în templu, şi-au presărat cenuşă în cap şi au întins mâinile înaintea Domnului.
Iudit 4:12. De asemenea au îmbrăcat şi jertfelnicul cu sac şi au strigat către Dumnezeul lui Israel
într-un cuget şi cu înfocare, ca să nu lase pradă pe copiii lor uciderii şi pe femeile lor
răpirii, cetăţile moştenirii lor nimicirii, şi templul pângăririi şi ocării şi batjocurii
neamurilor.
Iudit 4:13. Şi Domnul a auzit glasul lor şi a văzut supărarea lor, şi poporul din toată Iudeea şi
locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile în faţa templului Domnului celui
Atotputernic.
Iudit 4:14. Şi marele preot Ioachim, împreună cu toţi preoţii stătători şi slujitori înaintea Domnului,
încinşi cu sac peste coapse, aduceau arderea de tot de fiecare zi şi juruinţele şi darurile de
bună voie ale poporului.
Iudit 4:15. Şi cu cenuşă presărată pe mitrele lor strigau către Domnul din toată puterea lor, ca să
caute cu îndurare către întregul neam al lui Israel.
CAP. 5
Olofern află de la Ahior care este starea trecută şi cea de faţă a Israeliţilor.
Iudit 5:1 Lui Olofern, căpetenia oştirii asiriene, i-a sosit vestea că fiii lui Israel se pregătesc de
luptă, că au închis trecătorile munţilor şi că au întărit orice pisc înalt, iar în câmpii au
aşezat obstacole.
Iudit 5:2. Atunci, tulburat de mânie, a chemat pe toate căpeteniile Moabului şi pe toţi căpitanii
Amoniţilor şi pe toţi satrapii de pe ţărmul mării,
Iudit 5:3. Şi le-a grăit: "Spuneţi-mi fii ai lui Canaan, cine este poporul acesta care locuieşte în
munte, ce fel de cetăţi sunt acestea în care el locuieşte, care este numărul oştirii lui şi pe
ce se sprijină puterea şi dârzenia lui, şi cine este rege conducător al oştirii lui?
Iudit 5:4. Şi pentru ce numai el mă dispreţuieşte dintre toţi locuitorii din ţinutul dinspre apus şi nu
iese întru întâmpinarea mea?"
Iudit 5:5. Atunci Ahior, căpetenia fiilor lui Amon, a luat cuvântul şi a zis: "Să asculte stăpânul meu
cuvântul din gura robului său, căci vreau să-ţi spun adevărul despre poporul acesta, care
sălăşluieşte în munte alături de tine, şi să nu iasă minciună din gura robului tău!
Iudit 5:6. Oamenii aceştia sunt urmaşii Caldeilor,
Iudit 5:7. Şi înainte vreme au locuit în Mesopotamia. şi fiindcă ei nu au voit să se închine
dumnezeilor părinţilor lor, care locuiau în ţara Caldeilor,
Iudit 5:8. S-au lepădat de legea părinţilor lor şi s-au închinat Dumnezeului cerului, Dumnezeului pe
Care L-au cunoscut. Şi din această pricină părinţii lor i-au izgonit din ţara dumnezeilor pe
care îi părăsiseră, şi atunci ei au fugit în Mesopotamia, unde au locuit vreme îndelungată.
Iudit 5:9. Apoi Dumnezeul lor le-a poruncit să lase sălaşurile şi să plece în ţara Canaanului. Şi ei s-
au aşezat în el şi s-au îmbogăţit cu aur, cu argint şi cu turme nenumărate.
Iudit 5:10. Pe urmă s-au coborât în Egipt, din pricină că o foamete bântuia în tara Canaanului, şi s-au
sălăşluit acolo, atât cât au găsit hrană, şi au ajuns popor numeros; neamul lor era
nenumărat.
Iudit 5:11. Atunci s-a sculat regele Egiptului şi cu şiretenie i-a umilit, şi i-a asuprit cu făcutul de
cărămidă şi i-a pus în rândul robilor.
Iudit 5:12. Dar ei au strigat către Dumnezeul lor, Care a bătut ţara Egiptului cu plăgi fără leac, din
care pricină Egiptenii i-au izgonit din ţara lor.
Iudit 5:13. Apoi Dumnezeu a secat Marea Roşie înaintea lor.
191
Iudit 5:14. Şi i-a călăuzit pe drumul spre Sinai şi spre Cadeş-Barnea, şi ei au izgonit pe toţi care
locuiau în pustiu.
Iudit 5:15. Şi au locuit în ţara Amoreilor şi prin puterea lor au nimicit pe toţi locuitorii Heşbonului;
apoi, după ce au trecut Iordanul, au pus stăpânire pe tot ţinutul muntos.
Iudit 5:16. Pe urmă au izgonit din faţa lor pe Canaanei şi pe Ferezei, pe Iebusei şi pe locuitorii
Sichemului, precum şi pe toţi Ghergheseii, şi au locuit acolo vreme îndelungată.
Iudit 5:17. Şi atât cât nu au păcătuit împotriva Dumnezeului lor, au avut parte de fericire, fiindcă este
cu ei un Dumnezeu, Care urăşte nedreptatea.
Iudit 5:18. Dar când s-au răzleţit de calea pe care El le-o rânduise, ei au fost nimiciţi jalnic de multe
războaie, au fost duşi robi în ţară străină şi templul Dumnezeului lor a fost nimicit, iar
vrăjmaşii au cuprins cetăţile lor.
Iudit 5:19. Dar atunci, întorcându-se cu pocăinţă către Dumnezeul lor, au venit acasă din ţările în
care fuseseră împrăştiaţi şi au cuprins Ierusalimul, în care se află templul lor, şi s-au
stabilit în ţinutul muntos, rămas pustiu.
Iudit 5:20. Şi acum, stăpâne şi doamne, dacă acest popor a săvârşit fărădelege şi a păcătuit
împotriva Dumnezeului lui, vom înţelege că în ei stă pricina căderii şi atunci să ne ridicăm
şi să-i atacăm.
Iudit 5:21. Dar dacă în neamul acesta nu se află fărădelege, domnul meu să treacă mai departe, ca
nu cumva Domnul lor şi Dumnezeul lor să întindă pavăză în dreptul lor şi să ajungem de
râs în faţa lumii întregi!"
Iudit 5:22. Şi după ce Ahior a sfârşit de vorbit, toată mulţimea, adunată în jurul cortului, a început să
cârtească, iar dregătorii lui Olofern şi toţi cei ce locuiau pe ţărmul mării şi Moabul s-au
înverşunat împotriva lui ca să-l facă în bucăţi, zicând unii către alţii:
Iudit 5:23. "Noi nu ne temem de fiii lui Israel! Iată, ei sunt popor fără putere şi fără tărie pentru a
rezista.
Iudit 5:24. De aceea noi vom porni împotriva lor şi ei vor fi ca o îmbucătură pentru întreaga oaste a
ta, stăpâne Olofern".
CAP. 6
Olofern se mânie pe Ahior Şi, spre pedeapsă, îl trimite la Betulia; iar Israeliţii, luându-l, îl mângâie şi se
roagă lui Dumnezeu pentru ajutor.
Iudit 6:1 Şi după ce s-a potolit zarva bărbaţilor care stăteau în jur la sfat, Olofern, căpetenia
armatei asiriene, a zis lui Ahior, înaintea întregii mulţimi de străini şi de Amoniţi:
Iudit 6:2. "Cine eşti tu, Ahior, şi voi simbriaşii lui Amon, că faci pe proorocul la noi, aşa cum faci
astăzi, şi ne îndemni să nu pornim la război împotriva neamului lui Israel, fiindcă
Dumnezeul lor îi apără? Şi cine este Dumnezeu afară de Nabucodonosor? El îşi va trimite
oştirea sa şi-i va nimici de pe faţa pământului, iar Dumnezeul lor nu va putea să-i scape.
Iudit 6:3. Ci noi, robii lui, îi vom sfărâma ca pe un singur om şi nu vor putea ei să se împotrivească
puterii cailor noştri,
Iudit 6:4. Căci noi îi vom arde. Munţii vor se vor îmbăta de sângele lor şi câmpiile lor vor fi pline de
trupurile lor. Şi ei nu se vor mai putea împotrivi nouă, ci vor fi nimiciţi cu desăvârşire, -
zice regele Nabucodonosor, stăpânul lumii - căci el a zis: "Să nu rămână neîndeplinite
cuvintele mele!"
Iudit 6:5. Tu insă, Ahior, simbriaşul lui Amon, care ai spus astăzi astfel de cuvinte de defăimare, să
nu mai vezi din ziua de azi faţa mea până ce nu mă voi răzbuna pe acest neam ieşit din
Egipt.
Iudit 6:6. Atunci spada oştirii mele şi suliţa războinicilor mei te vor străpunge şi vei cădea cu ucişii
lor când eu mă voi întoarce împotriva lui Israel.
Iudit 6:7. Robii mei să te ducă în munte şi să te lase într-una din cetăţile de acolo.
Iudit 6:8. Şi nu vei pieri fără a lua parte la ruina lor.
Iudit 6:9. Dar fiindcă tu nădăjduieşti în inima ta că ei nu vor fi înfrânţi, să nu te mâhneşti, căci eu
am zis şi nici unul din cuvintele mele nu va rămâne fără împlinire!"
Iudit 6:10. Şi Olofern porunci slujitorilor săi, care erau de faţă în cortul lui, să pună mâna pe Ahior şi
să-l ducă în Betulia şi să-l dea în mâinile fiilor lui Israel.
Iudit 6:11. Atunci slujitorii săi l-au luat şi l-au dus afară din tabără în şes, iar din şes l-au dus în
munte şi au ajuns la izvoarele din josul Betuliei.
Iudit 6:12. Dar când i-au văzut locuitorii cetăţii pe vârful muntelui, ei şi-au luat armele şi au ieşit
afară din cetate pe vârful muntelui şi toţi prăştiaşii au pus stăpânire pe urcuşul dinspre ei,
aruncând pietre asupra lor,
Iudit 6:13. Şi ei, ascunzându-se după munte, au legat pe Ahior, l-au lăsat la poalele muntelui şi s-au
întors la stăpânul lor.
Iudit 6:14. Dar fiii lui Israel s-au coborât din cetate şi s-au dus la el, l-au dezlegat şi l-au adus în
Betulia şi l-au înfăţişat înaintea căpeteniilor cetăţii,
Iudit 6:15. Care erau în zilele acelea: Oziaş, fiul lui Miheia, din seminţia lui Simeon, şi Habriş, fiul lui
Otniel, şi Harmis, fiul lui Melchiel.
Iudit 6:16. Şi ei au chemat pe toţi bătrânii cetăţii şi au alergat la adunare tinerii şi femeile. Şi l-au
pus pe Ahior în mijlocul întregului popor, iar Oziaş l-a întrebat despre cele întâmplate.
192
Iudit 6:17. Atunci el le-a răspuns şi le-a făcut cunoscute planurile sfatului lui Olofern şi toate
cuvintele pe care el le grăise în faţa căpeteniilor asiriene şi lăudăroşenia lui Olofern
împotriva casei lui Israel.
Iudit 6:18. Atunci poporul a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat lui Dumnezeu şi a strigat, zicând:
Iudit 6:19. "Doamne, Dumnezeul cerului, caută la trufia lor şi îndură-te de umilinţa neamului acestuia
şi te uită cu milostivire astăzi la faţa celor sfinţiţi ai tăi!"
Iudit 6:20. Pe urmă au mângâiat pe Ahior şi l-au lăudat foarte.
Iudit 6:21. Şi Oziaş l-a luat din adunare acasă la el şi a făcut ospăţ pentru bătrâni. Şi ei au strigat pe
Dumnezeul lui Israel într-ajutor toată noaptea aceea.
CAP. 7
Înconjurarea cetăţii Betulia; oprirea izvoarelor, tulburarea Israeliţilor şi încurajarea lui Oziaş.
Iudit 7:1 A doua zi, Olofern a dat poruncă întregii sale oştiri şi întregii mulţimi de aliaţi ai lui să
pornească împotriva Betuliei, să cuprindă trecătorile muntelui şi să înceapă lupta cu fiii lui
Israel.
Iudit 7:2. Şi în ziua aceea au pornit la luptă toţi oştenii şi toată oastea lui, alcătuită din o sută
şaptezeci de mii de oşteni pedestraşi şi douăsprezece mii de călăreţi, afară de cei ce
duceau poverile şi de uriaşa mulţime care o însoţeau pe jos.
Iudit 7:3. Şi au tăbărât în vale lângă Betulia, la izvor, şi s-au întins în lăţime de la Dotain până la
Belmain şi în lungime de la Betulia până la Chiamon, care este în faţa Esdrelonului.
Iudit 7:4. Când fiii lui Israel au văzut mulţimea lor, s-au înspăimântat foarte şi au zis unii către alţii:
"Acum ei vor jefui toată faţa pământului, încât nici munţii înalţi, nici văile, nici culmile nu-i
vor stânjeni!"
Iudit 7:5. Şi luându-şi fiecare armele sale, au aprins focuri în turnuri şi în noaptea aceea au făcut de
strajă.
Iudit 7:6. A doua zi Olofern a scos călărimea înaintea ochilor fiilor lui Israel din Betulia.
Iudit 7:7. Şi au căutat potecile spre cetate şi au umblat după izvoarele de apă pe care a şi pus mâna
şi, aşezând la fiecare câte o strajă, s-a întors la oştirea sa.
Iudit 7:8. Atunci au venit la el căpeteniile fiilor lui Isav şi mai-marii Moabului şi căpeteniile oştirii de
pe ţărmul mării şi i-au zis:
Iudit 7:9. "Domnul nostru să binevoiască să ne asculte şi oştirea sa nu va avea nici o rană.
Iudit 7:10. Căci fiii lui Israel nu se bizuie atât pe lăncile lor, cât pe înălţimile munţilor pe care locuiesc,
şi nu este uşor să pătrunzi pe vârfurile acelea.
Iudit 7:11. Şi acum, stăpâne, nu te război cu ei după regula războiului, şi nu va cădea nici un oştean
de al tău,
Iudit 7:12. Ci rămâi în tabăra ta şi ţine toţi războinicii oştirii tale la adăpost. Însă robii tăi să pună
stăpânire pe izvorul de apă din poala muntelui,
Iudit 7:13. Fiindcă de acolo vin să ia apă toţi locuitorii Betuliei. Setea îi va sili să predea cetatea. Iar
noi, împreună cu oastea noastră, ne vom sui pe vârfurile munţilor din apropiere şi vom
aşeza tabăra şi vom sta de strajă ca să nu iasă nimeni din cetate.
Iudit 7:14. Şi se vor topi de foame, ei şi femeile lor şi copiii lor, şi înainte ca sabia să-i doboare, vor
zăcea doborâţi pe uliţe în faţa locuinţelor lor.
Iudit 7:15. Şi aşa tu le vei răsplăti amarnic, fiindcă ţi s-au împotrivit şi n-au ieşit să te întâmpine cu
pace!"
Iudit 7:16. Şi cuvintele lor au plăcut lui Olofern şi dregătorilor săi, şi a dat poruncă să facă întocmai
după sfatul lor.
Iudit 7:17. Şi astfel oştirea Amoniţilor împreună cu cincizeci de mii de Asirieni au tăbărât în vale şi au
pus mâna pe izvoarele de apă ale fiilor lui Israel.
Iudit 7:18. Şi fiii lui Isav şi fiii lui Amon s-au suit şi şi-au aşezat tabăra în munte, în preajma
Dotainului. O parte au trimis-o spre miazăzi şi spre răsărit în faţa Ecrebelului, în apropiere
de Husi, pe râul Mohmur, iar cealaltă oştire asiriană şi-a aşezat tabăra în şes şi a acoperit
întreg ţinutul. Corturile lor şi poverile lor, multe la număr, şi oştirea lor din tabără forma o
mare mulţime, căci erau multe foarte.
Iudit 7:19. Atunci fiii lui Israel au strigat către Domnul Dumnezeul lor, deoarece îşi pierduseră
cumpătul, când s-au văzut împresuraţi de duşmanii lor şi că nici nu mai era chip de
scăpare.
Iudit 7:24. Şi toată oştirea Asirienilor, pedestrimea, carele de război şi călărimea, i-a ţinut împresuraţi
treizeci şi patru de zile, încât toţi locuitorii Betuliei au terminat toate rezervele de apă.
Iudit 7:21. Dar şi cisternele s-au golit şi nu au avut să-şi astâmpere setea nici măcar pe o zi, căci li
se da să bea cu măsură.
Iudit 7:22. Şi femeile şi copiii şi-au pierdut curajul, iar tinerii erau leşinaţi de sete şi cădeau pe uliţele
oraşului şi în adăposturile porţilor şi nu mai rămăsese în ei vlagă.
Iudit 7:23. Atunci întreg poporul, tinerii, femeile şi copiii, s-a adunat la Oziaş şi la căpeteniile cetăţii şi
au strigat cu mare glas şi au zis în faţa tuturor bătrânilor:
Iudit 7:24. "Dumnezeu să fie judecător între noi şi voi, fiindcă ne-aţi pricinuit mare rău, nefăcând
înţelegere paşnică cu Asirienii.
Iudit 7:25. Şi acum nu mai avem ajutor de nicăieri, fiindcă Dumnezeu ne-a predat în mâna lor, ca să
pierim doborâţi de sete înaintea lor şi să pierim cu totul.
193
Iudit 7:26. Deci acum chemaţi-i şi daţi cetatea pradă războinicilor lui Olofern şi oştirii lui,
Iudit 7:27. Fiindcă este mai bine să cădem pradă în mâna lor. Aşa vom ajunge robi şi vom scăpa cu
viaţă, decât să vedem cu ochii moartea copiilor noştri şi cum copiii şi femeile noastre se
sfârşesc de sete.
Iudit 7:28. şi acum ne jurăm pe cer şi pe pământ şi pe Domnul şi Dumnezeul părinţilor noştri, Care
ne pedepseşte pentru păcatele noastre şi pentru fărădelegile părinţilor noştri, să nu se
poarte cu noi astăzi după cuvintele acestea!"
Iudit 7:29. Şi s-a făcut mare plângere în mijlocul adunării tuturor şi au strigat cu glas tare către
Domnul Dumnezeu.
Iudit 7:30. Dar Oziaş le-a zis: "Îndrăzniţi, fraţilor! Să mai îndurăm încă cinci zile, în care Domnul
Dumnezeul nostru se va întoarce spre noi, căci El nu ne va lăsa până în sfârşit.
Iudit 7:31. Şi dacă, după ce vor trece, nu ne va veni nici un ajutor, atunci voi face întocmai după
îndemnul vostru!"
Iudit 7:32. Şi el a împrăştiat poporul, pe fiecare la locul lui. Şi ei s-au dus pe zidurile şi în turnurile
cetăţii, iar pe femei şi pe copii i-a trimis la casele lor. Şi în cetate era mare umilinţă.
CAP. 8
Iscusitul îndemn şi bunul sfat al Iuditei către bătrânii poporului Israel.
Iudit 8:1. Şi în vremea aceea asemenea cuvinte au ajuns la urechea Iuditei, fiica lui Merari, fiul lui
Ox, fiul lui Iosif, fiul lui Oziel, fiul lui Elai, fiul lui Anania, fiul lui Ghedeon, fiul lui Rafaim,
fiul lui Ahitob, fiul lui Melchia, fiul lui Enan, fiul lui Natanael, fiul lui Salamiel, fiul lui
Sarasadai, fiul lui Israel.
Iudit 8:2. Şi bărbatul ei, Manase, om din seminţia şi din neamul ei, murise pe vremea seceratului
orzului.
Iudit 8:3. El supraveghea pe legătorii de snopi la câmp când arşiţa soarelui l-a izbit, şi el a murit în
Betulia, cetatea sa, şi l-au îngropat lângă părinţii lui în ţarina dintre Dotain şi Belmain.
Iudit 8:4. Şi Iudita a rămas văduvă; a trăit în casa ei trei ani şi patru luni.
Iudit 8:5. Şi ea îşi făcuse o colibă pe acoperişul casei şi umbla încinsă cu sac împrejurul coapselor
sale şi purta hainele văduviei sale;
Iudit 8:6. Şi postea în toate zilele văduviei sale, afară de ajunul zilelor de odihnă, şi de zilele de
odihnă, afară de ajunul lunilor noi şi de lunile noi, afară de praznice şi de zilele de veselie
ale neamului lui Israel.
Iudit 8:7. Şi era frumoasă la stat şi fermecătoare la chip. Şi Manase îi lăsase aur şi argint, robi şi
roabe, vite şi ţarini, pe care ea acum le stăpânea.
Iudit 8:8. Şi nu ar fi îndrăznit nimeni să-i spună vreo vorbă rea, fiindcă ea se temea de Dumnezeu
foarte.
Iudit 8:9. Şi ea a auzit vorbele cele rele ale poporului împotriva căpeteniilor, fiindcă din pricina lipsei
de apă îşi pierduse cumpătul. Dar Iudita a auzit şi cuvintele lui Oziaş pe care le grăise
poporului şi cum jurase el că după cinci zile va preda cetatea în mâna Asirienilor.
Iudit 8:10. Deci ea a trimis pe roaba ei pe care o pusese mai mare peste toată averea ei, ca să
cheme la ea pe Oziaş, pe Habriş şi pe Harmiş, bătrânii cetăţii.
Iudit 8:11. Şi după ce ei au sosit la ea, ea le-a grăit: "Ascultaţi la mine, voi căpetenii ale locuitorilor
Betuliei! Căci nu este drept cuvântul pe care l-aţi grăit în faţa poporului, când v-aţi jurat
pe Dumnezeu şi aţi făgăduit să predaţi duşmanului cetatea în timp de cinci zile, dacă până
atunci Domnul nu va veni în ajutorul vostru.
Iudit 8:12. Şi acum cine sunteţi voi cei ce ispitiţi pe Dumnezeu în ziua de azi şi care în locul lui
Dumnezeu staţi printre oameni?
Iudit 8:13. Şi acum voi ispitiţi pe Domnul cel Atotputernic, dar în veac de veac nu veţi cunoaşte
nimic.
Iudit 8:14. Căci dacă adâncimii inimii omului voi nu-i puteţi da de fund şi nici nu puteţi să cuprindeţi
şirul cugetării ei, cum aţi putea voi, oare, să pătrundeţi pe Dumnezeu, Care a făcut toate
acestea, şi să cunoaşteţi mintea Lui şi să înţelegeţi gândurile Lui? Niciodată, fraţilor! Nu
întărâtaţi pe Domnul Dumnezeul vostru!
Iudit 8:15. Fiindcă, dacă în timp de cinci zile El nu voieşte să ne ajute, El are putere să ne ocrotească
oricând vrea, sau să ne prăpădească în faţa vrăjmaşilor noştri.
Iudit 8:16. Nu zălogiţi planurile Domnului Dumnezeului nostru, căci Dumnezeu nu poate fi ameninţat
ca un om şi nici ca un pământean nu poate fi supus judecăţii noastre.
Iudit 8:17. De aceea să aşteptăm ajutorul Său şi să strigăm pentru izbăvirea noastră, şi El va asculta
glasul nostru, dacă are îndurare către el.
Iudit 8:18. Căci nu se află nici unul în neamul nostru şi în ziua de astăzi nu este nici seminţie, nici
familie, nici popor, nici cetate care să se închine la idoli făcuţi de mână omenească, cum s-
a întâmplat aceasta odinioară.
Iudit 8:19. Din această pricină părinţii noştri au fost trecuţi prin ascuţişul sabiei şi jefuiţi, ori au
suferit o mare înfrângere înaintea vrăjmaşilor noştri.
Iudit 8:20. Noi însă nu cunoaştem alt Dumnezeu afară de El, pentru aceasta noi nădăjduim că nu ne
va trece cu vederea nici pe noi şi nici pe unul din neamul nostru.
Iudit 8:21. Căci dacă cetatea noastră va fi cuprinsă, cuprinsă va fi toată Iudeea, iar templul nostru va
fi jefuit şi, pentru pângărirea lui, Domnul ne va cere socoteală.
194
Iudit 8:22. Iar uciderea fraţilor noştri şi robirea ţării, pustiirea moştenirii noastre o va întoarce asupra
capului nostru, în mijlocul neamurilor unde vom fi robi, şi vom ajunge de batjocură şi de
ocară în faţa celor ce ne vor stăpâni pe noi;
Iudit 8:23. Fiindcă robia noastră, Domnul nu o va îndrepta spre bine, ci Domnul Dumnezeul nostru o
va preface în ocară.
Iudit 8:24. Şi acum, fraţilor, să arătăm fraţilor noştri că viaţa noastră atârnă de noi şi ceea ce avem
mai sfânt, templul şi altarul, se reazimă pe noi.
Iudit 8:25. Pentru toate acestea să mulţumim Domnului Dumnezeului nostru Care ne încearcă pe noi
întocmai ca şi pe părinţii noştri.
Iudit 8:26. Aduceţi-vă aminte câte a făcut cu Avraam şi de câte ori l-a încercat pe Isaac şi câte a
întâmpinat Iacob în Mesopotamia, când păştea turmele lui Laban, fratele mamei lui.
Iudit 8:27. Căci precum El i-a ispitit pe aceia, ca să încerce inima lor, tot aşa ne încearcă şi pe noi,
dar nu spre răzbunare, ci mai degrabă Domnul loveşte pe cei care se ating de El".
Iudit 8:28. Apoi Oziaş a zis către ea: "Toate câte le-ai grăit, le-ai grăit cu inimă bună, şi nimeni nu
poate să se împotrivească cuvintelor tale.
Iudit 8:29. Căci nu de astăzi înţelepciunea ta este cunoscută, ci de la începutul vieţii tale tot poporul
a recunoscut priceperea ta şi cuminţenia cugetelor inimii tale.
Iudit 8:30. Dar poporul tare se chinuieşte de sete şi el ne-a silit pe noi să facem precum am făgăduit
şi ne-a supus la jurământ, pe care noi nu vom putea să-l călcăm.
Iudit 8:31. Şi acum roagă-te pentru noi, fiindcă eşti femeie evlavioasă, ca Domnul să ne trimită
ploaie, ca să umple vasele noastre şi să nu mai ducem lipsă de apă!"
Iudit 8:32. Dar Iudita le-a răspuns: "Ascultaţi-mă! Vreau să săvârşesc o faptă a cărei amintire să
rămână copiilor seminţiei noastre din neam în neam.
Iudit 8:33. În noaptea aceasta staţi la poarta cetăţii şi eu voi ieşi cu roaba mea, şi m zilele pe care
voi le-aţi făgăduit că veţi preda cetatea în mâna vrăjmaşilor noştri, Domnul va scăpa
cetatea prin mâna mea.
Iudit 8:34. Voi însă nu căutaţi să pătrundeţi cu mintea fapta mea, căci eu nu vă voi spune nimic până
nu voi împlini ceea ce vreau să fac".
Iudit 8:35. Atunci Oziaş şi căpeteniile au zis către ea: "Mergi în pace, şi Domnul Dumnezeu să fie cu
tine, ca să ne răzbune de vrăjmaşii noştri!"
Iudit 8:36. Şi părăsind camera ei, ei s-au dus la locurile lor.
CAP. 9
Rugăciunea Iuditei către Dumnezeu, cerându-I ajutorul pentru zdrobirea vrăjmaşilor.
Iudit 9:1 Iudita a căzut cu faţa la pământ şi şi-a presărat cenuşă pe cap şi şi-a lepădat sacul cu care
era încinsă. Şi în seara aceea se aducea la Ierusalim , la templul lui Dumnezeu, jertfa de
tămâie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare şi a zis către Domnul:
Iudit 9:2. "Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, ca să se
răzbune pe cei de neam străin care au dezvelit pântecele fecioarei spre întinare şi au
acoperit coapsele ei spre ruşine şi sânul l-au pângărit spre ocară. Tu ai zis: "Aceasta nu va
fi!", dar ei au făcut-o.
Iudit 9:3. Pentru aceasta ai dat pe căpeteniile lor la moarte, şi patul lor, care a fost pângărit de
înşelăciunea lor, l-ai prefăcut în lac de sânge şi ai lovit pe robi şi pe stăpâni, şi pe
căpeteniile lor,
Iudit 9:4. Şi pe femeile lor le-ai dat răpirii şi pe fiicele lor la robie şi toate odoarele lor jafului iubiţilor
Tăi fii, care erau înflăcăraţi de zelul pentru Tine şi îngroziţi de întinarea sângelui lor, şi pe
Tine Te-au chemat într-ajutor; Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă la mine cea
văduvă!
Iudit 9:5. Cele ce au fost mai înainte decât acelea, Tu le-ai făcut, dar şi pe cele de acum şi de mai
târziu. Prezentul şi viitorul, Tu le-ai ştiut, şi cele ce s-au împlinit Tu le-ai gândit.
Iudit 9:6. Gândurile Tale s-au înfăţişat şi au zis: "Iată-ne, suntem de faţă!" Toate căile Tale sunt
pregătite şi hotărârile Tale date cu vederea Ta dinainte.
Iudit 9:7. Căci, iată, oştirea Asirienilor este numeroasă şi ei se mândresc cu cai şi călăreţi şi se
trufesc cu braţul vânjos al pedestraşilor, şi îşi pun nădejdea lor în scut, în lance, în arc şi în
praştie şi nu ştiu că Tu eşti Domnul, Care pune capăt războaielor.
Iudit 9:8. Domnul este numele Tău! Sfărâmă cu puterea Ta silnicia lor şi în mânia Ta dărâmă tăria
lor, căci ei şi-au pus de gând să pângărească locurile Tale sfinte şi să întineze cortul
sălăşluirii slăvitului Tău nume şi cu sabia să reteze cornul altarului Tău.
Iudit 9:9. Caută în jos la trufia lor şi trimite mânia Ta peste capetele lor, şi dă în mâna mea, "lei
văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în gând!
Iudit 9:10. Izbeşte cu buzele mele cele viclene rob şi stăpân, stăpân şi rob. Nimiceşte semeţia lor prin
mâna unei femei!
Iudit 9:11. Căci puterea Ta nu stă în numărul mare, nici tăria Ta în puterea cailor, ci Tu eşti
Dumnezeul celor smeriţi, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi, adăpostul celor
părăsiţi, izbăvitorul celor deznădăjduiţi.
Iudit 9:12. O, Dumnezeule al părintelui meu şi Dumnezeul moştenirii lui Israel, Stăpânul cerului şi al
pământului, Ziditorul apelor, Împăratul întregii făpturi, ascultă rugăciunea mea,
195
Iudit 9:13. Şi dă-mi cuvânt amăgitor spre a răni şi zdrobi pe cei care au pus la cale planuri atât de
negre împotriva legământului Tău şi a sfântului Tău locaş, a muntelui Sion şi a casei fiilor
Tăi!
Iudit 9:14. Şi fă ca întreg poporul Tău, precum şi fiecare seminţie, să cunoască şi să ştie că Tu eşti
Dumnezeul puterilor şi al tăriei şi că nu este altul care să ocrotească neamul lui Israel
afară de Tine!"
CAP. 10
Iudita, frumos împodobită, iese din Betulia cu roaba sa, şi aflând-o cei ce străjuiau, o duc la Olofern.
Iudit 10:1. Aşa striga Iudita către Dumnezeul lui Israel. La sfârşitul rugăciunii,
Iudit 10:2. S-a ridicat de unde căzuse cu faţa la pământ şi a chemat pe roaba ei şi s-a dus în casa
unde ea petrecea zilele de odihnă şi zilele de sărbătoare,
Iudit 10:3. Şi, scoţând sacul, s-a dezbrăcat de veşmintele ei de văduvie, s-a îmbăiat şi s-a uns cu
miresme, şi-a pieptănat părul, şi-a pus turban în cap şi s-a îmbrăcat cu hainele ei de
veselie, cu care se împodobea când trăia bărbatul ei, Manase.
Iudit 10:4. Apoi s-a încălţat cu sandale, şi-a pus colierele, brăţările, inelele, cerceii şi toate
podoabele ei. Şi s-a înfrumuseţat atât cât să poată cuceri privirile tuturor bărbaţilor care
ar vedea-o.
Iudit 10:5. Şi a dat roabei sale un burduf cu vin şi un urcior cu untdelemn, şi a umplut o desagă cu
pâine de orz şi cu turte de smochine şi pâine de grâu curat, şi toate le-a făcut o legătură
şi le-a pus în spatele roabei.
Iudit 10:6. Şi ele s-au îndreptat spre poarta cetăţii Betulia şi au găsit, stând lângă poartă, pe Oziaş
şi pe bătrânii cetăţii, pe Habriş şi pe Harmiş.
Iudit 10:7. Când ei au văzut pe Iudita, căci faţa ei era schimbată şi veşmintele ei de asemenea, au
rămas uimiţi de frumuseţea ei şi i-au zis:
Iudit 10:8. "Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, să-ţi dea ţie har ca să-ţi ajungi ţelul tău, spre
mândria fiilor lui Israel şi spre înălţarea Ierusalimului !" Şi ei s-au rugat lui Dumnezeu.
Iudit 10:9. Atunci ea a zis: "Daţi poruncă să mi se deschidă poarta cetăţii, ca să săvârşesc ceea ce
am grăit cu voi!" Şi ei au poruncit paznicilor să-i deschidă după cuvântul ei.
Iudit 10:10. Şi ei au făcut întocmai. Şi Iudita împreună cu roaba ei au ieşit. Şi locuitorii cetăţii s-au
uitat după ea până a coborât muntele devale şi a străbătut valea şi până au pierdut-o în
zare.
Iudit 10:11. Şi ea a străbătut valea drept înainte până când s-a întâlnit cu o gardă a Asirienilor.
Iudit 10:12. Şi ei au oprit-o şi au întrebat-o: "Cine eşti, de unde vii şi încotro te duci?" Şi ea a
răspuns: "Sunt fiică de Evrei, şi fug de la ei, căci ei vă vor fi daţi ca hrană,
Iudit 10:13. Şi mă duc la Olofern, căpetenia oştirii voastre, ca să-i destăinuiesc adevărul şi să-i arăt
un drum pe unde să apuce ca să ia în stăpânire muntele întreg, fără ca să piară nici unul
din oamenii lui!"
Iudit 10:14. Când au auzit bărbaţii cuvintele ei şi s-au uitat în ochii ei - fiindcă ea era în ochii lor
negrăit de frumoasă i-au zis:
Iudit 10:15. "Ţi-ai scăpat viaţa; grăbeşte-te şi te coboară la stăpânul nostru şi îndreaptă-te spre
cortul lui; iată dintre ai noştri te vor însoţi şi te vor preda în mâinile lui!
Iudit 10:16. Şi când te vei înfăţişa înaintea lui, inima ta să nu se teamă, ci arată-i precum ai spus, şi
el se va purta bine cu tine!"
Iudit 10:17. Apoi ei au ales o sută de inşi care s-o însoţească pe ea şi pe roaba ei şi să le conducă la
cortul lui Olofern.
Iudit 10:18. Şi s-a iscat un freamăt în tabără, căci vestea despre sosirea ei pătrunsese în corturi. şi
au venit şi au înconjurat-o, fiindcă ea stătea afară în faţa cortului lui Olofern, până să-i
dea de ştire despre ea.
Iudit 10:19. Şi ei se minunau de frumuseţea ei uimitoare, şi pentru ea ei se minunau de fiii lui Israel
şi ziceau unii către alţii: "Cine poate să dispreţuiască un astfel de popor care are în el
asemenea femei? Nu este cu cale să scape nici unul din ei, fiindcă dacă ar scăpa, ar
putea să amăgească o lume întreagă!"
Iudit 10:20. Şi cei ce făceau de strajă la Olofern precum şi căpitanii lui au ieşit afară şi au adus-o în
cort.
Iudit 10:21. Şi Olofern se odihnea pe patul său, aşezat sub o perdea de porfiră, ţesută cu fire de aur,
cu smaralde şi cu pietre scumpe.
Iudit 10:22. Şi când el a fost înştiinţat despre ea, el a ieşit în tinda cortului, iar înaintea lui robii
mergeau cu sfeşnice de argint.
Iudit 10:23. Şi când el şi căpitanii lui au dat cu ochii de Iudita, s-au minunat de frumuseţea chipului
ei. Şi ea, căzând cu faţa la pământ, i s-a închinat, iar robii săi au ridicat-o.
CAP. 11
Întâlnirea Iuditei cu Olofern şi sfătuirea ei amăgitoare, pentru biruinţa lui.
Iudit 11:1 Atunci Olofern i-a zis: "Îndrăzneşte, femeie, şi nu te teme în inima ta, fiindcă eu nu am
făcut rău nimănui care a ales să slujească lui Nabucodonosor, regele lumii întregi.
196
Iudit 11:2. Şi acum, dacă poporul tău, care locuieşte în munte, nu m-ar fi dispreţuit, n-aş fi ridicat
suliţa mea împotriva lui. Ci ei singuri şi-au făcut-o.
Iudit 11:3. Dar spune-mi acum: Pentru ce ai fugit de la ei şi ai venit la noi? Căci ai venit spre
izbăvirea ta. Îndrăzneşte! în noaptea aceasta vei scăpa cu viaţă, cum şi de acum
înainte.
Iudit 11:4. Nimeni nu-ţi va face rău, ci bine, aşa cum se întâmplă cu slujitorii stăpânului meu,
regele Nabucodonosor".
Iudit 11:5. Atunci Iudita i-a grăit lui: "Priveşte cu îngăduinţă cuvintele roabei tale, şi ca roaba ta să
vorbească înaintea ta. şi nici un cuvânt mincinos nu voi spune stăpânului meu în această
noapte.
Iudit 11:6. Urmează numai cuvintele roabei tale şi Dumnezeu va desăvârşi cu tine lucrul tău, iar
stăpânul meu nu va greşi în lucrările sale.
Iudit 11:7. Trăiască Nabucodonosor, regele întregii lumi, el care te-a trimis să aduci tot sufletul viu
pe calea cea dreaptă, şi să trăiască puterea lui! Căci datorită ţie, nu numai oamenii care-
i slujesc vor trăi, ci şi fiarele sălbatice, dobitoacele câmpului, vitele şi păsările cerului vor
trăi prin puterea ta, pentru Nabucodonosor şi pentru întreaga casă a lui.
Iudit 11:8. Am auzit de înţelepciunea ta şi de iscusinţa duhului tău, şi toată lumea ştie că tu nu
numai că eşti bun în tot regatul şi tare priceput, ci eşti şi neîntrecut în meşteşugul
războiului.
Iudit 11:9. Şi cuvintele pe care le-a grăit Ahior în sfatul tău, le cunoaştem şi noi, căci locuitorii din
Betulia l-au lăsat cu viaţă, iar el le-a spus tot ceea ce ţi-a grăit ţie.
Iudit 11:10. Pentru aceasta, stăpâne şi doamne, nu dispreţui cuvintele lui, ci pune-le în inima ta, că
ele sunt adevărate. Neamul nostru nu poate să fie pedepsit şi sabia nu poate să-l
biruiască, dacă el nu păcătuieşte împotriva Dumnezeului său.
Iudit 11:11. Şi acum, pentru ca domnul meu să nu cunoască nici respingere, nici înfrângere, moartea
va cădea peste capetele lor. Căci păcatul a pus stăpânire pe ei, şi cu acest păcat întărâtă
pe Dumnezeul lor ori de câte ori se dedau la neorânduieli.
Iudit 11:12. Şi după ce li s-au isprăvit merindele şi au rămas fără de apă, ei s-au hotărât să pună
mina pe vite, şi tot ceea ce Dumnezeu a oprit prin legile Sale ca să nu se mănânce, ei au
de gând să mănânce.
Iudit 11:13. Chiar şi pârga grâului şi zeciuiala de la vin şi de la untdelemn, pe care ei o păstrează
pentru preoţii care slujesc la Ierusalim în faţa Dumnezeului nostru, s-au hotărât să le
mănânce, lucruri pe care nimeni din popor nu are voie să le atingă, nici măcar cu mâna.
Iudit 11:14. Dar fiindcă locuitorii de acolo au făcut la fel, au trimis la Ierusalim oameni care să le
aducă învoială din partea sfatului.
Iudit 11:15. Şi îndată ce li se va aduce la cunoştinţă şi vor săvârşi atari lucruri, chiar în ziua aceea îţi
vor fi daţi ţie spre pieire.
Iudit 11:16. Deci când eu, roaba ta, am aflat toate acestea, am fugit de dinaintea lor, şi Dumnezeu
m-a trimis să-ţi dau de ştire faptele care, când se vor auzi, lumea întreagă se va
înspăimânta,
Iudit 11:17. Fiindcă roaba ta este temătoare de Dumnezeu şi ziua şi noaptea se roagă Dumnezeului
cerului. şi acum voi rămâne la tine, stăpâne, şi eu, roaba ta, voi ieşi noaptea în văgăuna
stâncii, ca să mă rog lui Dumnezeu, şi El îmi va spune când au săvârşit ei păcatele
acestea.
Iudit 11:18. Apoi eu voi veni la tine şi-ţi voi dezvălui tot, iar tu vei porni cu oştirea ta şi nimeni din ei
nu va putea să-ţi ţină piept.
Iudit 11:19. Şi te voi călăuzi prin mijlocul Iudeii, până în faţa Ierusalimului . Voi face să te aşezi în
mijlocul frumos al cetăţii. Atunci îi vei duce ca pe oile care nu au păstor. şi nici un câine
nu va mârâi înaintea ta. Asemenea lucruri mi s-au descoperit şi mi s-au vestit, şi am fost
trimisă să ţi le dau de ştire!"
Iudit 11:20. Şi cuvintele ei au plăcut lui Olofern şi tuturor căpeteniilor lui, încât ei s-au minunat de
înţelepciunea ei şi au zis:
Iudit 11:21. "O astfel de femeie frumoasă la chip şi înţeleaptă la vorbe nu se află nicăieri, de la un
capăt şi până la celălalt al pământului!"
Iudit 11:22. Apoi Olofern a zis ei: "Bine a făcut Dumnezeu de te-a trimis înaintea alor tăi. În mâinile
noastre va fi puterea şi la cei care au dispreţuit pe domnul meu, ruina.
Iudit 11:23. Şi tu eşti tot aşa de frumoasă pe cât eşti de iscusită la vorbă. Dacă vei face precum ai
zis, Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu şi tu vei sta în palatul regelui Nabucodonosor şi
vestită vei fi în toată lumea!"
CAP. 12
Chemarea Iuditei la Olofern. Îngăduirea ei de a ieşi noaptea la rugăciune. Ospăţul lui Olofern.
Iudit 12:1. Şi el a dat poruncă s-o introducă înăuntru, unde erau aşezate tacâmurile de argint, şi să
i se întindă masă, ca să mănânce din bucatele lui şi să bea din vinul lui.
Iudit 12:2. Dar Iudita a zis: "Nu mănânc dintr-acestea, ca să nu iasă vreo sminteală, ci să mi se
aducă din merindele pe care le-am adus cu mine!"
Iudit 12:3. Atunci Olofern i-a răspuns: "Şi dacă cele care le ai cu tine se vor isprăvi, de unde să mai
aducem ca să-ţi dăm la fel? Căci aici n-avem pe nimeni din neamul tău".
197
Iudit 12:4. Şi Iudita i-a zis: "Să trăieşti în pace, stăpâne. Eu, roaba ta, nu voi isprăvi proviziile mele,
până ce Domnul nu va împlini prin mine planurile Sale!"
Iudit 12:5. După aceasta, căpitanii lui Olofern au dus-o în cort, şi ea a dormit până la miezul nopţii
şi s-a sculat spre straja dimineţii,
Iudit 12:6. Şi a trimis la Olofern să-i spună: "Să poruncească stăpânul meu, ca roaba ta să fie
lăsată să iasă la rugăciune".
Iudit 12:7. Atunci Olofern a poruncit gărzii sale să n-o împiedice. Şi aşa ea a rămas în tabără trei
zile, şi noaptea ieşea în văgăuna stâncii de lângă Betulia, şi se spăla la izvorul unde se
găsea postul de gardă.
Iudit 12:8. Iar după ce ieşea, se ruga Domnului Dumnezeului lui Israel, ca să-i îndrepteze calea
pentru izbăvirea poporului ei.
Iudit 12:9. Şi întorcându-se curată, ea stătea în cort până seara, când i se aducea mâncarea.
Iudit 12:10. Iar în ziua a patra Olofern a făcut ospăţ, numai pentru slujitorii săi, şi n-a poftit pe
nimeni dintre dregători.
Iudit 12:11. Şi el a zis lui Bagoas eunucul, care era pus mai mare peste toate ale sale: "Du-te şi
înduplecă pe această fiică de Evrei, aceea care este la tine, să vină să mănânce şi să bea
cu noi,
Iudit 12:12. Căci ar fi o ruşine pentru noi să lăsăm să ne scape o astfel de femeie fără a trăi cu ea. Şi
dacă nu vom reuşi s-o înduplecăm, lumea va râde de noi".
Iudit 12:13. Şi Bagoas a ieşit de dinaintea lui Olofern şi a intrat la ea şi i-a zis: "Să nu zăbovească
această tânără frumoasă să vină la stăpânul meu, ca să fie cinstită în faţa lui şi să se
desfăteze bând vin cu noi şi într-această zi să fie ca una din fiicele Asirienilor, care sunt
în palatul lui Nabucodonosor".
Iudit 12:14. Şi Iudita i-a răspuns: "Cine sunt eu să mă împotrivesc domnului meu? Căci tot ce este
plăcut ochilor săi mă voi grăbi să fac, şi aceasta va fi o bucurie pentru mine până în ziua
morţii mele!"
Iudit 12:15. Şi sculându-se, s-a împodobit cu veşmintele ei şi cu tot felul de podoabe femeieşti, iar
roaba ei s-a dus înainte şi i-a întins blana înaintea lui Olofern, pe care Bagoas i-o dăduse
Iuditei pentru trebuinţa ei zilnică, ca să se poată întinde pe ea ca să mănânce.
Iudit 12:16. Şi Iudita a intrat şi s-a aşezat. Şi inima lui Olofern a fost cu totul răpită şi mintea lui
tulburată, căci el dorea mult să fie împreună cu ea. Şi din ziua în care o văzuse, el căuta
prilejul s-o ademenească.
Iudit 12:17. Atunci Olofern îi zise: "Bea şi te veseleşte cu noi!"
Iudit 12:18. Şi Iudita i-a răspuns: "Beau bucuros, stăpâne, fiindcă viaţa mea a fost astăzi cinstită mai
mult decât în orice zi de la naşterea mea".
Iudit 12:19. Şi ea a mâncat şi a văzut înaintea lui din ceea ce-i gătise roaba ei.
Iudit 12:20. Şi Olofern era sub farmecul ei şi a băut atâta vin, cât nu băuse niciodată în vreo zi de la
naşterea lui.
CAP. 13
Tăierea capului lui Olofern; aducerea lui în Betulia. Mulţumirea şi binecuvântarea poporului ei.
Iudit 13:1. Iar seara târziu slujitorii lui se grăbiră să plece. Şi Bagoas a închis cortul pe din afară şi a
dat deoparte pe musafiri din faţa stăpânului său. Şi toţi erau osteniţi de ospăţul cel
îndelungat.
Iudit 13:2. Şi Iudita a fost lăsată singură în cort, cu Olofern, trântit pe patul său, biruit de vin.
Iudit 13:3. Şi Iudita poruncise roabei sale să stea afară şi să aştepte ieşirea ei, ca în fiecare zi, căci
ea zicea că se va duce să se roage, dar şi lui Bagoas îi spusese tot aşa.
Iudit 13:4. Şi după ce au plecat toţi şi nu mai rămăsese nimeni în iatac, nici dintre cei mari şi nici
dintre cei mici, Iudita a venit lângă pat şi a zis în inima sa: "Doamne, Dumnezeul cel
atotputernic, priveşte în ceasul acesta la fapta mâinilor mele, spre slava lui Israel!
Iudit 13:5. Căci acum este vremea să ai grijă de moştenirea Ta şi să aduci la îndeplinire gândul
meu, spre pieirea vrăjmaşilor care s-au sculat împotriva noastră".
Iudit 13:6. Şi îndreptându-se spre stâlpul patului care era la capul lui Olofern, a luat paloşul lui
Iudit 13:7. Şi, apropiindu-se de pat, a prins pe Olofern de păr şi a zis: "Întăreşte-mă, Doamne,
Dumnezeul lui Israel, în ziua aceasta!"
Iudit 13:8. Apoi îl lovi peste gât de două ori din toate puterile şi-i reteză capul;
Iudit 13:9. A rostogolit trupul lui de pe pat şi a luat perdeaua de pe stâlpi şi după puţin timp a ieşit
şi a dat roabei sale capul lui Olofern. Şi ea l-a pus în desaga ei cu merinde. Şi amândouă
au ieşit ca de obicei la rugăciune. Şi au străbătut tabăra, au ocolit văgăuna stâncii şi au
luat-o la deal pe muntele Betuliei şi au ajuns la porţile cetăţii.
Iudit 13:10. Şi de departe Iudita a strigat la străjerii porţilor: "Deschideţi, deschideţi poarta! Cu noi
este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca să-Şi mai arate puterea şi tăria Lui în Israel
împotriva duşmanilor noştri, precum a făcut El în ziua de azi!"
Iudit 13:11. Şi când locuitorii cetăţii i-au auzit glasul, s-au grăbit să se coboare la poarta cetăţii şi au
strigat şi pe bătrânii cetăţii.
Iudit 13:12. Atunci au alergat toţi de la mic la mare, fiindcă nu se aşteptau la venirea ei. Oamenii au
deschis poarta, au primit pe cele două femei, au făcut foc pentru a vedea şi le-au
înconjurat.
198
Iudit 13:13. Şi ea le-a zis cu glas tare: "Lăudaţi pe Dumnezeu! Lăudaţi-L! Preaslăviţi pe Dumnezeu,
Care n-a lipsit neamul lui Israel de mila Sa, ci a zdrobit în noaptea aceasta prin mâna
mea pe vrăjmaşii noştri!"
Iudit 13:14. Şi a scos capul din desagă şi, arătându-l, le-a zis: "Iată capul lui Olofern, căpetenia
armatei Asirienilor; iată şi perdeaua sub care sta în beţia lui. Şi Dumnezeu l-a ucis prin
mâna unei femei.
Iudit 13:15. Viu este Domnul, Care m-a păzit în calea pe care am mers, că faţa mea l-a amăgit spre
pieirea lui, şi el n-a săvârşit nici un păcat spre întinare sau spre ruşine".
Iudit 13:16. Şi tot poporul s-a înspăimântat foarte şi, căzând în genunchi, s-a închinat lui Dumnezeu
şi a zis într-un cuget: u Preaslăvit eşti Tu, Dumnezeul nostru, Care ai nimicit astăzi pe
vrăjmaşii poporului nostru!"
Iudit 13:17. Şi Oziaş i-a zis Iuditei: "Mărită să fii tu, fiică, de Dumnezeu cel preaînalt, înaintea tuturor
femeilor de pe pământ, şi preaslăvit să fie Domnul Dumnezeu, Care a făcut cerul şi
pământul şi Care te-a condus pe tine, ca să tai capul căpeteniei duşmanilor noştri.
Iudit 13:18. Şi nu se va curma pomenirea în inimile oamenilor despre nădejdea ta în Dumnezeu, ci în
veci îşi vor aduce aminte de puterea lui Dumnezeu.
Iudit 13:19. Şi Dumnezeu să-ţi păstreze o veşnică amintire şi să te binecuvinteze spre bine, că nu ţi-
ai cruţat viaţa când a fost vorba de umilirea poporului nostru, ci ne-ai ridicat din căderea
noastră, umblând pe calea cea dreaptă, înaintea Dumnezeului nostru!" Şi tot poporul a
strigat: "Amin! Amin!"
CAP. 14
Sfatul Iuditei despre năvala celor din Betulia; întoarcerea lui Ahior şi spaima Asirienilor.
Iudit 14:1 După aceasta, Iudita le-a zis: "Ascultaţi-mă, fraţilor! Luaţi acest cap şi-l spânzuraţi pe
creştetul zidurilor voastre.
Iudit 14:2. Şi în revărsatul zorilor, după ce soarele va răsări, fiecare să-şi ia armele de luptă şi voi
toţi cei destoinici de luptă să ieşiţi afară din cetate cu un căpitan în frunte, ca şi când aţi
avea de gând să vă coborâţi în şes spre straja Asirienilor, dar să nu vă coborâţi.
Iudit 14:3. Atunci Asirienii, luându-şi armele vor intra în tabără şi vor deştepta din somn pe
căpeteniile oştirii asiriene, care vor alerga împreună la cortul lui Olofern, dar nu-l vor
găsi. Şi atunci vor fi cuprinşi de spaimă şi vor fugi de dinaintea voastră.
Iudit 14:4. Pe urmă, voi şi toţi cei ce locuiesc în tot muntele lui Israel, urmăriţi-i şi doborâţi-i pe
drumurile voastre.
Iudit 14:5. Însă înainte de a face aceasta, chemaţi-mi pe Ahior Amonitul, ca să vadă şi să
recunoască pe cel care dispreţuia casa lui Israel, pe cel care îl trimisese pe el printre noi
ca pe un om dat dinainte morţii!"
Iudit 14:6. Şi ei au chemat pe Ahior din casa lui Oziaş. Şi când el a venit şi a văzut capul lui Olofern
în mâinile unui om din adunarea poporului, a căzut cu faţa la pământ şi l-a apucat
leşinul.
Iudit 14:7. Şi după ce l-au sculat de jos, el a căzut la picioarele Iuditei şi s-a închinat înaintea ei şi a
zis: "Binecuvântată să fii tu în orice sălaş al lui Iuda şi la toate popoarele, care, auzind
de numele tău, se vor înspăimânta!
Iudit 14:8. Şi acum spune-mi mie ce-ai făcut în zilele acestea?" Atunci Iudita i-a povestit în mijlocul
poporului tot ceea ce făcuse de când plecase şi până în clipa când grăia cu ei.
Iudit 14:9. Şi după ce ea a sfârşit de vorbit, poporul a izbucnit în chiote de veselie, încât strigătul lui
se auzi în cetate.
Iudit 14:10. Şi încredinţându-se Ahior despre toate câte le făcuse Dumnezeul lui Israel, a crezut cu
neclintire în Dumnezeu şi-a tăiat împrejur trupul şi a fost primit definitiv în casa lui
Israel.
Iudit 14:11. Şi în revărsatul zorilor, au spânzurat capul lui Olofern pe zid şi apoi au ieşit în cete spre
trecătorile muntelui.
Iudit 14:12. Şi când Asirienii i-au zărit, au trimis după căpeteniile lor, iar aceia s-au dus la căpitani şi
la cei de peste mii şi la toţi mai-marii lor,
Iudit 14:13. Şi aceia au ajuns la cortul lui Olofern şi au zis celui ce era mai mare acolo: "Scoală pe
domnul nostru, căci robii au cutezat să se scoale cu război împotriva noastră, ca să ne
prăpădească cu totul!"
Iudit 14:14. Atunci Bagoas a intrat şi a bătut în perdeaua cortului, fiindcă el socotea că Olofern
doarme cu Iudita.
Iudit 14:15. Şi deoarece el nu a auzit pe nimeni, a dat perdeaua la o parte şi a intrat în camera de
dormit, şi l-a găsit aruncat pe prag, mort şi cu capul tăiat şi luat.
Iudit 14:16. Şi a început să strige din răsputeri şi s-a pus pe plâns, pe strigat şi pe ţipat, şi îşi sfâşie
hainele de pe el.
Iudit 14:17. Apoi s-a dus repede în cortul unde era sălaşul Iuditei, dar n-a găsit-o. Şi alergând apoi în
mulţime, a strigat:
Iudit 14:18. "O, roabe viclene! O singură femeie evreică a făcut de ocară casa regelui
Nabucodonosor. Olofern zace la pământ, cu capul retezat!"
Iudit 14:19. Când căpeteniile oştirii asiriene au auzit această veste, şi-au sfâşiat veşmintele şi s-au
zăpăcit de tot. Şi vaietul şi strigătul lor mare s-a înteţit în mijlocul taberii.
199
CAP. 15
Înfrângerea şi fuga Asirienilor. Binecuvântarea Iuditei şi darurile făcute ei.
Iudit 15:1 Când cei ce erau în corturi au aflat ceea ce s-a întâmplat, s-au înspăimântat.
Iudit 15:2. Şi cuprinşi de groază şi de spaimă, n-au putut să rămână doi împreună, ci s-au
împrăştiat şi au apucat-o razna toţi laolaltă pe potecile şesului şi ale muntelui.
Iudit 15:3. Dar şi cei care tăbărâseră în munte, împrejurul Betuliei, au rupt-o la fugă. Şi atunci toţi
bărbaţii destoinici de luptă ai lui Israel s-au repezit asupra lor.
Iudit 15:4. Şi Oziaş a trimis crainici la Betomestaim, la Bibe, la Hobe şi la Cola, precum şi în tot
ţinutul muntos al lui Israel, ca să le vestească ceea ce s-a întâmplat şi ca toţi să
tăbărască pe vrăjmaşi şi să-i nimicească.
Iudit 15:5. Când a auzit de aceasta fiii lui Israel, cu toţii s-au năpustit împotriva lor şi i-a bătut până
la Hoba. Dar şi cei din Ierusalim şi din tot ţinutul muntos au sărit în ajutorul lor, căci şi
pe ei îi vestise despre cele întâmplate în tabăra vrăjmaşă. Apoi şi cei din Galaad şi din
Galileea i-au luat din partea lor şi i-au lovit crunt, până în apropierea Damascului şi a
ţinutului lui.
Iudit 15:6. Iar ceilalţi locuitori ai Betuliei au năvălit în tabăra asiriană, pe care au jefuit-o şi s-au
îmbogăţit.
Iudit 15:7. Şi fiii lui Israel, care s-au întors de la înfrângerea vrăjmaşului, au pus stăpânire pe ceea
ce mai rămăsese. Oamenii din târguri şi din sate, de la munte şi din câmpie, au luat de
asemenea o pradă foarte mare, căci se găsea multă.
Iudit 15:8. Atunci marele preot Ioachim împreună cu marele sfat îl fiilor lui Israel, care locuiau în
Ierusalim , s-au dus să vadă izbânda pe care Domnul o dăduse lui Israel şi să vadă pe
Iudita şi să-i facă urare pentru izbândă ca nişte prieteni.
Iudit 15:9. Ajungând la ea, toţi într-un cuget au lăudat-o: "Tu, mândria lui Israel, tu, faima cea
neapusă a neamului nostru!
Iudit 15:10. Tu le-ai făcut toate acestea cu mâna ta şi tu ai adus izbânda lui Israel! Dumnezeu va
binevoi întru acestea! Binecuvântată să fii tu de Dumnezeu cel Atotputernic în veci!" Şi
tot poporul striga: "Amin!"
Iudit 15:11. Şi tot poporul a jefuit tabăra timp de treizeci de zile. Şi i-au dat Iuditei cortul lui Olofern
şi toate tacâmurile de argint, paturile şi pernele, precum şi toate lucrurile din el. Şi ea,
luându-le, a încărcat asinul ei, a înhămat la care şi a îngrămădit lucrurile în ele.
Iudit 15:12. Şi toate femeile din Israel alergau s-o vadă şi o binecuvântau, iar în cinstea ei s-au prins
în horă. Şi ea a luat ramuri în mână şi le-a dat femeilor care o însoţeau.
Iudit 15:13. Şi s-au încununat cu ramuri de măslin, atât ea cât şi însoţitoarele ei. Şi ea mergea în
fruntea poporului şi conducea corul femeilor. Şi toţi bărbaţii lui Israel, cu arme şi
încununaţi o însoţeau în cântare de laudă.
Iudit 15:14. Atunci Iudita a început să cânte această cântare de laudă în tot Israelul, iar tot poporul
cânta după ea această cântare de laudă.
CAP. 16
Cântarea de biruinţă a Iuditei. Poporul aduce jertfe de mulţumire în Ierusalim . Moartea Iuditei.
Iudit 16:1. Şi Iudita a zis: "Lăudaţi pe Dumnezeul meu, în tobe, cântaţi Domnului cu chimvale, uniţi
pentru El psalmul cu cântarea, preaslăviţi şi chemaţi numele Lui!
Iudit 16:2. Dumnezeu, Cel care pune capăt războaielor, este Domnul, căci, în tabără şi în mijlocul
poporului, El m-a scăpat din mâna celui ce mă urmărea pe mine.
Iudit 16:3. Venit-a Asur din munţii de la miazănoapte; el a venit cu zecile de mii ale oştirii sale, şi
mulţimea lor stăvilea puhoaiele şi caii lor acopereau văile.
Iudit 16:4. Şi îşi făcea socoteală să pârjolească plaiurile mele şi pe flăcăii mei să-i treacă prin
ascuţişul sabiei, pe pruncii mei să-i arunce pământului, pe copiii mei să-i dea jafului şi pe
fecioarele mele răpirii.
Iudit 16:5. Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit,
Iudit 16:6. Căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri voinici, şi nici feciorii uriaşilor nu l-au lovit
pe el, şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi ca munţii, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a
dezarmat cu frumuseţea feţei ei.
Iudit 16:7. Căci ea s-a dezbrăcat de veşmintele ei de văduvie pentru întărirea celor întristaţi ai lui
Israel; ea şi-a uns faţa cu miresme,
Iudit 16:8. Şi-a prins pârul sub turban şi s-a îmbrăcat cu veşmânt de în, ca să-l ademenească.
Iudit 16:9. Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumuseţea ei i-a robit inima, şi cu sabia i-a retezat capul.
Iudit 16:10. Perşii s-au îngrozit de îndrăzneala ei şi Mezii de cutezanţa ei.
Iudit 16:11. Atunci au chiuit umiliţii mei şi au strigat din răsputeri cei fără vlagă, iar ei s-au
înspăimântat şi şi-au ridicat glasul şi au luat-o la goană.
Iudit 16:12. Copii de mame tinere i-au străpuns cu sabia şi ca pe nişte robi i-au doborât la pământ;
pierit-au în bătălia Domnului meu.
Iudit 16:13. Cânta-voi Dumnezeului meu cântare nouă: Doamne, mare eşti Tu şi preaslăvit, minunat
în puterea Ta, şi nimeni nu poate să Te întreacă!
200
Iudit 16:14. Ţie să-ţi slujească întreaga făptură, pentru că Tu ai zis şi toate s-au făcut. Trimis-ai
Duhul Tău şi totul a fost zidit şi nimeni nu poate să stea împotriva poruncii Tale!
Iudit 16:15. Munţii ca şi mările se zbuciumă din temelie, stâncile se topesc cum se topeşte ceara
înaintea feţei Tale, iar cucei ce Te cinstesc pe Tine, milostiv eşti Tu cu ei!
Iudit 16:16. Fiindcă orice jertfă cu miros de mireasmă preţuieşte puţin pentru Tine şi toată grăsimea
arderii de tot este şi de mai puţin preţ, însă cel ce se teme de Domnul totdeauna este
mare.
Iudit 16:17. Vai de neamurile care se ridică împotriva poporului meu, căci Domnul cel Atotputernic le
va pedepsi în ziua judecăţii, şi va da pradă trupul lor focului şi viermilor, ca să urle de
durere în veci de veci!"
Iudit 16:18. Şi când a ajuns la Ierusalim , toţi s-au închinat lui Dumnezeu, iar după ce poporul s-a
curăţit, a adus arderi de tot, prinoasele lor de bună voie şi darurile lor.
Iudit 16:19. Şi Iudita a afierosit lui Dumnezeu ca dar, toate lucrurile lui Olofern, câte i le dăduse
poporul, precum şi perdeaua pe care ea o ridicase de la patul lui, a dat-o ca afierosire
pentru Domnul.
Iudit 16:20. Şi poporul s-a veselit în Ierusalim trei luni, în faţa templului, şi Iudita a rămas la ei.
Iudit 16:21. Iar după aceste zile, fiecare s-a întors la locul său, şi Iudita s-a întors în Betulia şi şi-a
petrecut viaţa la casa ei. Şi cu înaintarea în vârstă a ajuns vestită în toată ţara.
Iudit 16:22. Mulţi au cerut-o în căsătorie, dar ea n-a cunoscut bărbat în toate zilele vieţii ei, de când
murise soţul ei Manase şi se adăugase la poporul lui.
Iudit 16:23. Faima ei creştea din ce în ce mai mult, pe când ea înainta în vârstă în casa bărbatului ei.
Ea a atins vârsta de o sută şi cinci ani. Şi ea a dezrobit pe roaba ei. Ea a murit în Betulia
şi a fost îngropată în peştera în care se odihnea bărbatul ei Manase.
Iudit 16:24. Şi neamul lui Israel a jelit-o şapte zile. Şi înainte de moarte şi-a împărţit averea la rudele
bărbatului ei Manase şi la rudele ei.
Iudit 16:25. Şi cât a trăit Iudita, nimeni n-a îndrăznit să tulbure pe Israeliţi şi încă multă vreme după
moartea ei.
CARTEA LUI BARUH
CAP. 1
Baruh vesteşte şi citeşte poporului din Ierusalim cartea primită de la Evreii din Babilon care, făcând
mărturisiri, cer rugăciuni şi jertfe de ispăşire.
Baruh 1:1. Acestea sunt cuvintele cărţii pe care a scris-o Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, fiul lui
Sedechia, fiul lui Asadia, fiul lui Helchie, în Babilon,
Baruh 1:2. În anul al cincilea, în luna a şaptea, în vremea în care au luat Caldeii Ierusalimul si l-au
ars cu foc.
Baruh 1:3. Şi a citit Baruh cuvintele cărţii acesteia înaintea lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, rege în
Iuda, şi înaintea a tot poporul, care venise să audă cartea.
Baruh 1:4. Şi înaintea dregătorilor, şi a fiilor regelui, şi înaintea bătrânilor şi înaintea a tot poporul,
de la cel mic până la cel mare, a tuturor celor ce locuiau în Babilon, pe malul râului Sud,
Baruh 1:5. Şi a adunat argint după cât a putut da mâna fiecăruia.
Baruh 1:7. Şi a trimis în Ierusalim la Ioiachim, fiul lui Helchie, fiul lui Salom preotul, şi la preoţi şi la
tot poporul, care s-a aflat cu el în Ierusalim ,
Baruh 1:8. Când a luat el vasele templului Domnului, care s-au scos din templu, să se întoarcă în
pământul lui Iuda în ziua a zecea a lunii Sivan, vase de argint, pe care le-a făcut
Sedechia, fiul lui Iosie, regele lui Iuda,
Baruh 1:9. După ce a scos Nabucodonosor, regele Babilonului, din Ierusalim ca robi, pe Iehonia cu
căpeteniile, cu făurarii, cu dregătorii şi cu poporul de rând, şi i-a dus în Babilon,
Baruh 1:10. Şi a zis: Iată am trimis la voi argint, cu care să cumpăraţi arderi de tot şi jertfe pentru
păcat şi tămâie, şi faceţi miresme şi aduceţi-le pe jertfelnicul Domnului Dumnezeului
nostru.
Baruh 1:11. Şi vă rugaţi pentru viaţa lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi pentru viaţa lui
Belşaţar, fiul lui, ca să fie zilele lor ca zilele cerului pe pământ.
Baruh 1:12. Şi va da Domnul putere, şi va lumina ochii noştri, şi vom trăi sub umbra lui
Nabucodonosor, regele Babilonului, şi sub umbra lui Belşaţar, fiul lui, şi vom sluji lor zile
multe, şi vom afla har înaintea lor.
Baruh 1:13. Şi vă rugaţi pentru noi către Domnul Dumnezeul nostru, fiindcă am păcătuit împotriva
Domnului Dumnezeului nostru, şi nu s-a întors mânia Domnului şi urgia Lui de la noi
până în ziua aceasta.
Baruh 1:14. Şi veţi citi cartea aceasta, pe care am trimis-o la voi, ca să o citiţi în templul Domnului,
la sărbătoarea corturilor şi în zilele de adunare la templu,
Baruh 1:15. Şi veţi grăi: A Domnului Dumnezeului nostru este dreptatea, iar a noastră, ruşinea
felelor, cum se arată în ziua aceasta omului iudeu şi celor ce locuiesc Ierusalimul,
201
Baruh 1:16. Şi regilor noştri şi mai-marilor noştri, şi preoţilor noştri şi proorocilor noştri şi părinţilor
noştri.
Baruh 1:17. Căci am păcătuit înaintea Domnului şi n-am ascultat de Dânsul.
Baruh 1:18. N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm întru poruncile Lui, pe
care le-a dat înaintea feţei noastre.
Baruh 1:19. Din ziua în care a scos Domnul pe părinţii noştri din pământul Egiptului şi până în ziua
aceasta, am fost neascultători de Domnul Dumnezeul nostru şi ne-am lenevit, ca să nu
auzim glasul Lui.
Baruh 1:20. Şi s-au lipit de noi răutăţile şi blestemul pe care le-a poruncit Domnul slujitorului Său
Moise, în ziua în care a scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, ca să ne dea nouă
pământ în care curge lapte şi miere, precum este în ziua aceasta.
Baruh 1:21. Şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru după toate cuvintele proorocilor,
pe care i-a trimis la noi.
Baruh 1:22. Şi am mers fiecare întru cugetul inimii sale celei rele, pentru a lucra dumnezeilor străini
şi a face rele înaintea ochilor Domnului Dumnezeului nostru.
CAP. 2
Evreii în robie mărturisesc că pentru păcatele lor li s-au întâmplat relele şi cer milă de la Dumnezeu.
Baruh 2:1 Şi a împlinit Domnul cuvântul Său, pe care l-a rostit împotriva noastră şi a judecătorilor
noştri, care au judecat pe Israel şi împotriva regilor noştri şi a conducătorilor noştri şi
împotriva oamenilor din Israel şi din Iuda,
Baruh 2:2. Ca să aducă asupra noastră greutăţi mari, care nu s-au făcut sub tot cerul, aşa cum a
făcut în Ierusalim , după cele ce sunt scrise în legea lui Moise,
Baruh 2:3. Ca să mănânce omul cărnurile fiului său şi cărnurile fiicei sale.
Baruh 2:4. Şi i-a dat supuşi tuturor regilor celor dimprejurul nostru spre ocară şi spre pustiire,
printre popoarele dimprejur, la care i-a risipit Domnul.
Baruh 2:5. Şi în loc să fie stăpâni, ei au fost supuşi, pentru că am păcătuit înaintea Domnului
Dumnezeului nostru, neascultând glasul Lui.
Baruh 2:6. Domnului Dumnezeului nostru, dreptatea; iar nouă şi părinţilor noştri, ruşinea feţelor,
cum este în ziua aceasta.
Baruh 2:7. Toate relele, pe care le-a rostit Domnul împotriva noastră, acestea au venit peste noi.
Baruh 2:8: Şi nu ne-am rugat feţei Domnului ca să se întoarcă fiecare de la cugetele inimii sale celei
rele.
Baruh 2:9. Şi a privegheat Domnul asupra celor răi şi i-a adus Domnul peste noi, că drept este
Domnul în toate lucrurile Sale, pe care ni le-a poruncit.
Baruh 2:10. Şi n-am ascultat glasul Lui, ca să umblăm după poruncile Domnului, pe care le-a dat
înaintea feţei noastre.
Baruh 2:11. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce ai scos pe poporul Tău din pământul
Egiptului cu mână tare şi cu braţ înalt, cu semne şi cu minuni şi cu putere mare, şi ţi-ai
făcut nume mare până în ziua de azi,
Baruh 2:12. Am păcătuit, am fost nelegiuiţi, am fost nedrepţi, Doamne Dumnezeul nostru, în toate
poruncile Tale;
Baruh 2:13. Întoarcă-se mânia Ta de la noi, că am rămas puţini între neamuri, unde ne-ai risipit.
Baruh 2:14. Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră şi cererea noastră şi ne scoate pentru Tine şi ne dă
har înaintea feţei celor ce ne-au înstrăinat.
Baruh 2:15. Ca să cunoască tot pământul că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, că numele Tău s-a
chemat peste Israel şi peste neamul lui.
Baruh 2:16. Doamne, caută din locaşul Tău cel sfânt şi ia aminte spre noi; pleacă Doamne, urechea
Ta şi auzi,
Baruh 2:17. Şi deschide ochii Tăi, Doamne, şi vezi că nu cei morţi care sunt în locuinţa morţilor, de la
care s-a luat duhul din cele dinăuntru ale lor, vor da slavă şi dreptate Domnului,
Baruh 2:18. Ci sufletul cel mâhnit peste măsură, cel ce merge gârbovit şi fără putere, ochii cei slăbiţi
şi sufletul cel flămând îţi vor da slavă şi dreptate, Doamne.
Baruh 2:19. Că nu pentru dreptăţile părinţilor noştri şi ale regilor noştri cerem mila către noi înaintea
feţei Tale, Doamne Dumnezeul nostru;
Baruh 2:20. Ci pentru că ai slobozit mânia şi iuţimea Ta peste noi, precum ai grăit prin glasul slugilor
Tale, proorocilor, zicând:
Baruh 2:21. Aşa zice Domnul: Plecaţi sub jug umărul vostru şi lucraţi regelui. Babilonului, ca astfel să
locuiţi în pământul pe care l-am dat părinţilor voştri.
Baruh 2:22. Şi de nu veţi asculta glasul Domnului, ca să lucraţi regelui Babilonului,
Baruh 2:23. Voi face să amuţească, din cetăţile lui Iuda şi din preajma Ierusalimului , glasul bucuriei
şi glasul miresei şi tot pământul va ajunge o paragină, fără locuitori.
Baruh 2:24. Şi noi n-am ascultat glasul Tău, ca să lucrăm regelui Babilonului şi ai întărit cuvintele
Tale pe care le-ai grăit prin glasul slugilor Tale, proorocii, că vor scoate oasele regilor şi
oasele părinţilor noştri din locul lor.
Baruh 2:25. Şi iată sunt lepădate la căldura zilei şi la îngheţul nopţii, iar părinţii noştri au murit în
suferinţe grele, în foamete şi în sabie şi în robie.
202
Baruh 2:26. Şi ai adus templul, în care s-a chemat numele Tău, la starea în care este în ziua aceasta,
pentru răutatea casei lui Israel şi a casei lui Iuda.
Baruh 2:27. Şi ai făcut cu noi, Doamne Dumnezeul nostru, după toată bunătatea Ta şi după toată
îndurarea Ta cea mare,
Baruh 2:28. Cum ai grăit prin glasul slujitorului Tău Moise în ziua în care i-ai poruncit să scrie legea
Ta înaintea fiilor lui Israel zicând:
Baruh 2:29. "De nu veţi asculta glasul Meu cu adevărat, acest neam mare şi mult se va întoarce
micşorat la neamurile întru care îi voi risipi.
Baruh 2:30. Că am cunoscut că nu Mă vor asculta, că este popor tare la cerbice, ci se vor întoarce în
inima lor în pământul înstrăinării lor.
Baruh 2:31. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor; şi le voi da inimă şi urechi de auzit;
Baruh 2:32. Şi Mă vor lăuda în pământul înstrăinării lor şi vor pomeni numele Meu.
Baruh 2:33. Şi se vor întoarce de la cerbicia lor cea tare şi de la lucrurile lor cele rele, că îşi vor aduce
aminte de calea părinţilor lor, care au păcătuit înaintea Domnului.
Baruh 2:34. Şi ii voi întoarce în pământul despre care M-am jurat părinţilor lor, lui Avraam şi lui Isaac
şi lui Iacov, şi-l vor stăpâni, şi îi voi înmulţi, şi nu se vor împuţina.
Baruh 2:35. Şi le voi întări veşnică legătură ca să le fiu Dumnezeu si ei Îmi vor fi popor şi nu voi mai
mişca pe poporul Meu Israel din ţara pe care le-am dat-o".
CAP. 3
Israel robit pentru părăsirea înţelepciunii lui Dumnezeu. Proorocie despre Mesia.
Baruh 3:1. Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, sufletul cel strâmtorat şi duhul cel necăjit
strigă către Tine.
Baruh 3:2. Ascultă, Doamne, şi ne miluieşte, că am păcătuit înaintea Ta.
Baruh 3:3. Tu domneşti în veci, iar noi pierim fără încetare.
Baruh 3:4. Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui
Israel, şi a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău,
Dumnezeul lor, şi s-au lipit de noi relele.
Baruh 3:5. Nu-ţi aduce aminte de nedreptăţile părinţilor noştri, ci adu-ţi aminte de mâna Ta şi de
numele Tău în vremea aceasta.
Baruh 3:6. Că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, şi Te vom lăuda pe Tine, Doamne,
Baruh 3:7. Că pentru aceea ai dat frica Ta în inimile noastre, ca să chemăm numele Tău şi să Te
lăudăm întru înstrăinarea noastră că am abătut de la inima noastră toată nedreptatea
părinţilor noştri, care au păcătuit înaintea Ta.
Baruh 3:8. Iată noi astăzi suntem încă întru înstrăinarea noastră, unde ne-ai risipit spre ocară şi
spre blestem, şi spre pedeapsă cuvenită tuturor nedreptăţilor părinţilor noştri, care s-au
depărtat de la Domnul Dumnezeul lor.
Baruh 3:9. Auzi, Israele, poruncile vieţii şi ia în urechi a cunoaşte înţelepciunea.
Baruh 3:10. Ce este, Israele, că eşti în pământul vrăjmaşilor? Te-ai învechit în pământ străin.
Baruh 3:11. Te-ai pângărit împreună cu cei morţi, te-ai socotit cu cei ce se coboară în locuinţa
morţilor.
Baruh 3:12. Părăsit-ai izvorul înţelepciunii.
Baruh 3:13. În calea lui Dumnezeu de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace în veci.
Baruh 3:14. Învaţă unde este înţelepciunea, unde este tăria, unde este puterea înţelegerii, pentru a
cunoaşte de asemenea, unde este lungimea zilelor şi viaţa, unde este lumina ochilor şi
pacea!
Baruh 3:15. Cine a aflat locul ei şi cine a intrat în vistieriile ei?
Baruh 3:16. Unde sunt căpeteniile neamurilor şi cei ce stăpânesc fiarele pământului?
Baruh 3:17. Cei ce cu păsările cerului se joacă şi strâng argint şi aur, în care nădăjduiesc oamenii şi a
căror avere era fără sfârşit?
Baruh 3:18. Cei ce lucrau argintul şi se străduiau ca lucrările lor să fie neîntrecute?
Baruh 3:19. S-au stins şi în locuinţa morţilor coborând, alţii s-au sculat în locul lor.
Baruh 3:20. Cei mai tineri au văzut lumină şi au locuit pe pământ, şi calea ştiinţei n-au cunoscut.
Baruh 3:21. Nici n-au înţeles cărările ei, nici nu s-au ţinut de ea; fiii lor s-au îndepărtat de la calea
lor.
Baruh 3:22. Nici nu s-a auzit de ea în Canaan, nici nu s-a văzut în Teman.
Baruh 3:23. Nici fiii Agarei, cei ce caută înţelepciunea cea de pe pământ, nici neguţătorii Madianului şi
ai Temanului şi povestitorii de pilde, şi cei ce caută priceperea n-au cunoscut calea
înţelepciunii, nici nu şi-au adus aminte de cărările ei.
Baruh 3:24. O, Israele! Cât este de mare templul lui Dumnezeu şi cât de întins locul stăpânirii Lui!
Baruh 3:25. Mare este şi n-are sfârşit, înalt şi nemăsurat!
Baruh 3:26. Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi iscusiţi în război.
Baruh 3:27. Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a dat;
Baruh 3:28. Pierit-au pentru că n-au avut înţelepciune; pierit-au prin nebunia lor.
Baruh 3:29. Cine s-a suit în cer şi a luat înţelepciunea şi a coborât-o din nori?
Baruh 3:30. Cine a trecut marea ca s-o descopere şi s-o cumpere în schimbul aurului curat?
Baruh 3:31. Nu este nimeni care să ştie calea ei sau să cuprindă cărarea ei;
203
Baruh 3:32. Ci Cel care ştie toate o ştie pe ea şi o află cu înţelepciunea Lui, El Care a zidit pământul
pentru veşnicie şi 1-a umplut de dobitoace.
Baruh 3:33. El Care trimite lumina şi merge şi o cheamă pe ea, şi ea Îl ascultă cu cutremur.
Baruh 3:34. Din pricina Căruia stelele strălucesc la locul lor şi se veselesc.
Baruh 3:35. Chematu-le-a, şi ele au răspuns: "Iată-ne!" Ele strălucesc cu bucurie pentru Cel care le-a
făcut.
Baruh 3:36. Acesta este Dumnezeul nostru, şi nimeni altul nu este asemenea Lui.
Baruh 3:37. Aflat-a toată calea ştiinţei şi a dat-o lui Iacob, sluga Sa, şi lui Israel, cel iubit de Dânsul.
Baruh 3:38. După aceasta pe pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună a locuit.
CAP. 4
Ierusalimul deplânge pustiirea sa. Îndemn spre răbdare. Proorocie despre mântuire.
Baruh 4:1 Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu şi legea care dăinuieşte în veac; toţi cei ce
o ţin vor trăi, iar cei ce au părăsit-o vor pieri.
Baruh 4:2. Întoarce-te, Iacove, şi te teme de ea, umblă prin strălucire în preajma luminii ei.
Baruh 4:3. Nu da altuia mărirea ta şi cele de folos ţie, celui de alt neam.
Baruh 4:4. Fericiţi suntem, Israele, că cele ce Îi plac lui Dumnezeu ni s-au arătat.
Baruh 4:5. Îndrăzneşte, poporul meu, pomenirea lui Israel.
Baruh 4:6. Vândutu-v-aţi neamurilor nu spre pieire, ci, pentru că aţi mâniat pe Dumnezeu, v-aţi dat
vrăjmaşilor.
Baruh 4:7. Pentru că aţi întărâtat pe Cel care v-a făcut, jertfind demonilor, şi nu lui Dumnezeu.
Baruh 4:8. Şi aţi uitat pe Cel care v-a zidit, pe Dumnezeul cel Veşnic, şi aţi întristat Ierusalimul care
v-a hrănit.
Baruh 4:9. Văzut-a el mânia care v-a venit de la Dumnezeu şi a zis: Auziţi, vecinele Sionului,
Dumnezeu mi-a adus întristare mare,
Baruh 4:10. Că am văzut robirea fiilor mei şi a fiicelor mele pe care le-a adus lor Cel Veşnic.
Baruh 4:11. Că i-am hrănit cu bucurie şi i-am slobozit cu plângere şi cu jale.
Baruh 4:12. Nimeni să nu se bucure de mine, care sunt văduvă şi părăsită de mulţi; am fost pustiită
pentru păcatele copiilor mei, abătuţi de la legea lui Dumnezeu.
Baruh 4:13. Şi judecăţile Lui nu le-au cunoscut, nici n-au umblat în căile poruncilor lui Dumnezeu, nici
pe cărările învăţăturii în dreptatea Lui n-au mers.
Baruh 4:14. Veniţi, vecinele Sionului, şi vă aduceţi aminte de robirea fiilor şi a fiicelor mele, pe care
le-a adus-o Cel Veşnic.
Baruh 4:15. Că a adus peste ei neam de departe, neam fără de ruşine şi de altă limbă.
Baruh 4:16. Că nu s-au ruşinat de cel bătrân, nici nu le-a fost milă de prunc şi au luat pe cei iubiţi ai
văduvei, şi pe mine m-au lăsat singură, fără de fiice.
Baruh 4:17. Şi eu cu ce v-aş putea ajuta?
Baruh 4:18. Că Cel care v-a adus relele vă va scoate din mâna vrăjmaşilor voştri.
Baruh 4:19. Duceţi-vă, fiilor, duceţi-vă, că eu am rămas pustie.
Baruh 4:20. Dezbrăcatu-m-am de veşmântul păcii şi m-am îmbrăcat cu sacul rugăciunii mele, şi voi
striga către Cel Veşnic în zilele mele:
Baruh 4:21. Îndrăzniţi, fiilor, strigaţi către Dumnezeu şi El vă va scoate din silnica robie şi din mâna
vrăjmaşilor.
Baruh 4:22. Că eu de la Cel Veşnic am nădăjduit izbăvirea voastră şi mi-a venit bucurie de la Cel
Sfânt, pentru milostenia care va veni vouă degrab de la El.
Baruh 4:23. Că v-am trimis cu plângere şi cu jale, şi vă va întoarce către mine Dumnezeu, cu bucurie
şi veselie în veac.
Baruh 4:24. Că precum au văzut acum vecinele Sionului robirea voastră, aşa vor vedea curând
izbăvirea voastră de la Dumnezeul vostru, care va veni vouă cu slavă mare şi cu
strălucirea Celui Veşnic.
Baruh 4:25. Fiilor! Îndelung răbdaţi mânia care v-a venit de la Dumnezeu. Vrăjmaşul te-a prigonit,
dar vei vedea în curând pieirea lui şi pe grumajii lui vei pune piciorul tău.
Baruh 4:26. Copiii mei cei răsfăţaţi au mers pe căi aspre, au fost ridicaţi ca o turmă prădată de
vrăjmaş.
Baruh 4:27. Îndrăzniţi, fiilor, şi strigaţi către Dumnezeu, că Cel care v-a adus încercarea Îşi va aduce
aminte de voi.
Baruh 4:28. Că precum a fost cugetul vostru, ca să vă abateţi de la Dumnezeu, întoarceţi-vă şi
căutaţi-L de zece ori mai puternic.
Baruh 4:29. Că Acel Care v-a adus aceste nenorociri vă va aduce veşnică veselie odată cu mântuirea
voastră.
Baruh 4:30. Îndrăzneşte, Ierusalim e, te va mângâia Cel care ţi-a dat un nume!
Baruh 4:31. Vai de cei ce ţi-au făcut mult rău şi s-au bucurat de căderea ta!
Baruh 4:32. Vai cetăţilor ai căror robi au fost copiii tăi! Vai celei care a primit pe fiii tăi!
Baruh 4:33. Că precum ea s-a bucurat de căderea ta şi a fost fericită de ruina ta, aşa se va mâhni
pentru pustiirea sa.
Baruh 4:34. Şi voi lua de la ea bucuria ei de cetate cu popor mult şi semeţia ei va fi spre plângere.
Baruh 4:35. Că un foc va veni peste ea de la Cel Veşnic, pentru zile îndelungate, şi va fi locuită de
demoni multă vreme.
204
Baruh 4:36. Priveşte către răsărit, Ierusalim e, şi vezi bucuria care-ţi vine de la Dumnezeu.
Baruh 4:37. Iată vin fiii tăi, pe care i-ai trimis, vin de la răsărit până la apus, adunaţi prin cuvântul
Celui Sfânt, bucurându-se de slava lui Dumnezeu.
CAP. 5
Chemarea Ierusalimului spre bucurie pentru întoarcerea fiilor săi cu mărire.
Baruh 5:1. Dezbracă-te, Ierusalim e, de haina întristării şi a suferinţei tale şi îmbracă-te pentru
totdeauna cu podoaba slavei lui Dumnezeu.
Baruh 5:2. Îmbracă veşmântul dreptăţii celei de la Dumnezeu, pune cununa slavei Celui Veşnic pe
capul tău,
Baruh 5:3. Pentru că Dumnezeu va arăta tuturor celor de sub cer strălucirea ta.
Baruh 5:4. Că se va chema numele tău de la Dumnezeu pentru totdeauna: "Pacea dreptăţii" şi
"Strălucirea evlaviei".
Baruh 5:5. Ridică-te, Ierusalim e, ţine-te la înălţime şi priveşte spre răsărit, vezi pe fiii tăi adunaţi
de la apus la răsărit, prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se că Şi-a adus aminte de ei.
Baruh 5:6. Căci ei te părăsiseră mergând pe jos, sub pază de vrăjmaşi, dar Dumnezeu ţi-i va aduce
purtaţi întru mărire ca pe fiii de rege.
Baruh 5:7. Că a rânduit Dumnezeu să supună tot muntele înalt şi stâncile cele veşnice, iar văile să
se umple, să fie pământul neted, ca să umble Israel fără frică sub slava lui Dumnezeu.
Baruh 5:8. Şi vor face umbră lui Israel pădurile şi tot lemnul bine mirositor, la porunca lui
Dumnezeu;
Baruh 5:9. Pentru că va călăuzi Dumnezeu pe Israel cu veselie la lumina slavei Sale, dându-le ca
pază îndurarea şi dreptatea Sa.
EPIST. LUI IEREMIA

CAP. 1
Copia scrisorii pe care a trimis-o Ieremia către cei ce aveau să fie duşi robi în Babilon de regele
Babilonului, pentru a le face cunoscute sfaturile pe care Dumnezeu i le-a încredinţat.
Epist.Ier.1 Din cauza păcatelor cu care aţi păcătuit înaintea lui Dumnezeu, veţi fi duşi robi în Babilon
de Nabucodonosor, regele Babilonului.
Epist.Ier.2 Şi după ce veţi intra în Babilon, veţi rămâne acolo ani mulţi şi pentru mult timp, până la
al şaselea neam; iar după aceea vă voi scoate în pace de acolo.
Epist.Ier.3 Şi veţi vedea în Babilon dumnezei de argint şi de aur şi de lemn, purtaţi pe umăr şi care
insuflă teamă neamurilor.
Epist.Ier.4 Păziţi-vă! Nu vă asemănaţi cu cei de alt neam şi teama să nu vă cuprindă înaintea
acestor dumnezei,
Epist.Ier.5 Când veţi vedea mulţime dinaintea şi dinapoia lor, închinându-li-se. Ziceţi mai degrabă în
inima voastră: Ţie trebuie să ne închinăm, Stăpâne!
Epist.Ier.6 Căci îngerul Meu cu voi este; El este cel ce va purta grijă de viaţa voastră.
Epist.Ier.7 Că limba lor este netezită de un meşter şi ei sunt îmbrăcaţi cu aur şi cu argint şi sunt
minciună şi nu pot să vorbească.
Epist.Ier.8 Şi ca pentru o fecioară iubitoare de podoabe iau aur şi din ele fac cununi, pentru
capetele dumnezeilor lor.
Epist.Ier.9 Uneori chiar preoţii iau de la dumnezeii lor aur şi argint şi-l cheltuiesc pentru ei înşişi. Ba
chiar fac daruri din el şi desfrânatelor, în casele de desfrâu.
Epist.Ier.10 Şi-i împodobesc cu veşminte, ca pe nişte oameni, pe aceşti dumnezei de argint, de aur şi
de lemn; însă ei nu se pot apăra nici de rugină, nici de viermi,
Epist.Ier.11 Cu toată haina de purpură pe care le-o pun. Le şterg chipurile, din pricina prafului din
templu care se aşează gros pe ei.
Epist.Ier.12 Unul ţine un sceptru ca un guvernator de provincie, dar n-ar putea să ucidă pe cel care
l-ar jigni;
Epist.Ier.13 Altul ţine în dreapta sabie sau secure, dar n-ar putea să se războiască şi să se apere de
hoţi.
Epist.Ier.14 Prin aceasta se vede lămurit că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeţi de ei.
Epist.Ier.15 Precum un vas care s-a spart nu mai este de folos unui om, tot aşa este şi cu dumnezeii
lor, pe care îi aşează în temple.
Epist.Ier.16 Ochii lor sunt plini de praful ridicat de picioarele celor ce intră.
Epist.Ier.17 Şi precum se închid din toate părţile porţile (temniţei) în urma unui om care a hulit pe
rege şi care va fi dus la moarte, tot aşa şi preoţii întăresc templele acestor dumnezei cu
porţi, zăvoare şi bare, de teamă ca ei să nu fie furaţi de hoţi.
Epist.Ier.18 Ei aprind lumini, şi încă mai multe decât pentru ei înşişi; aceşti dumnezei nu sunt în
stare să vadă măcar una singură din ele.
205
Epist.Ier.19 Ca şi despre o grindă a templului, se zice că lăuntrul lor este ros de viermii care ies din
pământ, şi îi mănâncă pe ei şi veşmintele de pe ei, şi ei nu simt.
Epist.Ier.20 Faţa lor este înnegrită de fumul care se ridică din templu.
Epist.Ier.21 Pe trupul lor şi pe capul lor zboară liliecii, rândunelele şi alte păsări; sar chiar şi pisici.
Epist.Ier.22 După aceste semne veţi recunoaşte că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeţi de ei!
Epist.Ier.23 Aurul cu care sunt îmbrăcaţi este numai pentru frumuseţe; dar dacă nu-l freci de rugină,
nu mai străluceşte. Când au fost turnaţi, ei n-au simţit nimic.
Epist.Ier.23 Ei au fost cumpăraţi cu preţ mare, deşi în ei nu este suflare de viaţă.
Epist.Ier.25 Neavând picioare, sunt purtaţi pe umeri, arătând neputinţa lor ruşinoasă oamenilor.
Slujitorii lor sunt de asemenea ruşinaţi, căci cu ajutorul lor se ridică dumnezeii lor dacă
ei cad la pământ.
Epist.Ier.26 Dacă îi pune cineva în picioare, ei nu se pot mişca singuri; dacă se apleacă, ei nu se pot
îndrepta; ci ca unor morţi li se pun daruri înainte.
Epist.Ier.27 Preoţii vând, în folosul lor, cele jertfite; de asemenea femeile lor sărează o parte, fără a
împărţi ceva săracului şi neputinciosului. Femei în stare de necurăţie şi femei lăuze
îndrăznesc să se atingă de jertfele acestor dumnezei.
Epist.Ier.28 Ştiind deci din aceasta că ei nu sunt dumnezei, nu vă temeţi de ei!
Epist.Ier.29 De ce dar să fie numiţi dumnezei? Fiindcă femeile sunt cele care aduc daruri înaintea
acestor dumnezei de argint, de aur şi de lemn.
Epist.Ier.30 În templele lor stau preoţii cu haina ruptă, cu capul şi bărbia rase, cu capul descoperit.
Epist.Ier.31 Şi zbiară şi strigă înaintea dumnezeilor lor ca la ospeţele pentru morţi.
Epist.Ier.32 Preoţii iau veşmintele dumnezeilor, ca să îmbrace cu ele pe femeile şi pe copiii lor.
Epist.Ier.33 Dacă li se face rău sau bine, ei nu sunt în stare să răsplătească; ei nu sunt în stare să
ridice un rege pe tron sau să-l dea jos.
Epist.Ier.34 De asemenea nu sunt în stare să dea bogăţie sau argint. Dacă cineva face o făgăduinţă
şi nu o ţine, ei nu pot să ceară socoteală de la ea.
Epist.Ier.35 Ei nu pot scăpa un om de la moarte, nici să smulgă pe cel slab din mâna celui silnic,
Epist.Ier.36 Nici să redea vederea unui orb, nici să scape pe un om din nevoie,
Epist.Ier.37 Nici să aibă milă de o văduvă, nici să fie binefăcători unui orfan.
Epist.Ier.38 Asemenea pietrelor scoase din munţi sunt aceşti idoli de lemn, îmbrăcaţi cu aur şi cu
argint. Cei ce slujesc lor vor fi ruşinaţi.
Epist.Ier.39 Cum poate cineva să gândească sau să spună că aceştia sunt dumnezei?
Epist.Ier.40 Caldeii înşişi îi necinstesc; dacă văd un om mut, îl aduc înaintea lui Bel şi cer ca acest
om să vorbească, ca şi cum dumnezeul (Bel) ar putea să audă;
Epist.Ier.41 Ei nu sunt în stare să gândească la aceasta şi să părăsească pe aceşti dumnezei, atât de
mult le lipseşte bunul simţ!
Epist.Ier.42 Femei încinse cu funii se aşează la drumuri, ca să ardă tărâţe cu tămâie;
Epist.Ier.43 Când una din ele, atrasă de vreun trecător, s-a culcat cu el, îşi bate joc de vecina sa că
nu s-a învrednicit ca ea şi că funia ei a rămas neruptă.
Epist.Ier.44 Tot ce se face în jurul acestor dumnezei este minciună. Cum poate cineva să gândească
sau să spună că aceştia sunt dumnezei?
Epist.Ier.45 Făcuţi de tâmplari şi de argintari, ei nu sunt nimic altceva decât ceea ce vor aceşti
meşteri ca ei să fie.
Epist.Ier.46 Aceşti lucrători care îi fac n-au mult de trăit; cum ar putea să fie dumnezei cele făurite
de ei?
Epist.Ier.47 Ei nu vor fi lăsat urmaşilor lor decât minciună şi ruşine.
Epist.Ier.48 Când vin asupra oamenilor războaie sau nenorociri, preoţii se sfătuiesc unde să se
ascundă cu dumnezeii lor;
Epist.Ier.49 Cum dar nu puteţi înţelege că nu sunt dumnezei cei care nu se pot izbăvi pe ei înşişi de
la războaie sau de la nenorociri?
Epist.Ier.50 Pentru că ei sunt de lemn, îmbrăcaţi cu aur sau argint, se va recunoaşte mai târziu că ei
nu sunt decât minciună; va fi limpede pentru toţi, popoare şi regi, că ei nu sunt
dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti, şi că în ei nu se află nici o lucrare dumnezeiască.
Epist.Ier.51 Cui nu-i va fi, deci, lămurit, că aceştia nu sunt dumnezei?
Epist.Ier.52 Căci ei nu pot să pună un rege într-o ţară, nici să dea oamenilor ploaie.
Epist.Ier.53 Nici să-şi facă dreptate, nici să scape un asuprit de nedreptate; ei sunt neputincioşi ca
ciorile între cer şi pământ.
Epist.Ier.54 Dacă focul cade pe templul acestor dumnezei de lemn, acoperiţi cu aur sau cu argint,
preoţii lor vor fugi şi vor scăpa, dar ei ca nişte grinzi vor arde în mijlocul flăcărilor lor.
Epist.Ier.55 Ei nu se pot împotrivi nici regelui, nici vrăşmaşilor.
Epist.Ier.56 Cum poate cineva să creadă şi să gândească că aceştia sunt dumnezei?
Epist.Ier.57 Nici de hoţi şi de tâlhari nu pot să scape dumnezeii cei de lemn, îmbrăcaţi cu argint şi cu
aur; îndrăzneţii le vor smulge aurul şi argintul şi vor pleca cu îmbrăcămintea care îi
acoperă; ei sunt neputincioşi să-şi dea ajutor.
Epist.Ier.58 Este mai bine a fi un rege care îşi desfăşoară curajul sau un vas de folos într-o casă, de
care se foloseşte stăpânul, decât a fi aceşti dumnezei mincinoşi; sau, încă, o uşă la o
casă, care păzeşte ceea ce găseşte înăuntru, decât a fi aceşti dumnezei mincinoşi.
Epist.Ier.59 Soarele, luna şi stelele, care strălucesc şi sunt orânduite spre un folos, sunt
ascultătoare;
206
Epist.Ier.60 De asemenea fulgerul este frumos de văzut când izbucneşte; de asemenea, vântul bate
în toată ţara.
Epist.Ier.61 Norii îndeplinesc porunca pe care le-o dă Dumnezeu de a străbate tot pământul; şi focul,
trimis de sus să mistuie munţi şi păduri, face ce i s-a poruncit.
Epist.Ier.62 Aceşti dumnezei însă nu le sunt asemenea nici în frumuseţe nici în putere.
Epist.Ier.63 De aceea nu se poate nici gândi, nici zice că aceştia sunt dumnezei, fiindcă nu sunt în
stare să dea dreptatea şi să facă bine oamenilor.
Epist.Ier.64 Ştiind deci că aceştia nu sunt dumnezei, nu vă temeţi de ei.
Epist.Ier.65 Căci ei nu pot nici să blesteme, nici să binecuvinteze pe rege,
Epist.Ier.66 Nici să arate printre popoare semne în cer; ei nu strălucesc ca soarele şi nu luminează
ca luna.
Epist.Ier.67 Fiarele preţuiesc mai mult decât ei; ele pot să fugă într-un adăpost şi să se ajute
singure.
Epist.Ier.68 În nici un chip nu este dovedit că aceştia sunt dumnezei, deci nu vă temeţi de ei!
Epist.Ier.69 Ca o sperietoare într-o bostănărie, care nu păzeşte nimic, tot aşa este cu dumnezeii lor
de lemn, îmbrăcaţi cu aur sau cu argint.
Epist.Ier.70 Încă ceva: dumnezeii lor de lemn, îmbrăcaţi cu aur sau cu argint, seamănă cu o tufă de
mărăcini într-o grădină, pe care se aşează tot felul de păsări; sau cu un mort aruncat
într-un loc întunecos.
Epist.Ier.71 După porfira şi visonul care putrezesc pe ei, veţi recunoaşte că ei nu sunt dumnezei. În
cele din urmă ei vor fi mâncaţi şi vor ajunge o ruşine în ţară.
Epist.Ier.72 Mai mult preţuieşte omul drept, care n-are idoli; el nu va avea să se teamă de ruşine.
CÂNTAREA CELOR TREI TINERI
CAP. 1
În cuptorul cu foc din Babilon.
Cânt.3 tineri 1 Şi stând Azaria în mijlocul focului, şi deschizând gura sa, aşa s-a rugat zicând:
Cânt.3 tineri 2 “Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit numele
Tău în veci.
Cânt.3 tineri 3 Că drept eşti în toate câte ai făcut nouă, şi toate lucrurile tale sunt adevărate, şi
drepte căile Tale şi toate judecăţile adevărate.
Cânt.3 tineri 4 Tu ai dat hotărâri drepte în toate relele ce ai făcut să vină asupra noastră şi asupra
cetăţii celei sfinte a părinţilor noştri, Ierusalimul; că în adevăr şi dreptate ai adus acestea
peste noi din pricina păcatelor noastre:
Cânt.3 tineri 5 Că am păcătuit, că am făcut fărădelege, depărtându-ne de la Tine.
Cânt.3 tineri 6 Şi am greşit în toate, şi poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am
făcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca să ne fie bine.
Cânt.3 tineri 7 Şi câte ai adus şi ai făcut nouă în dreaptă judecată sunt.
Cânt.3 tineri 8 Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, oameni fără lege şi cei mai răi dintre
nelegiuiţi, unui rege nedrept, cel mai rău care este pe pământ.
Cânt.3 tineri 9 Şi astăzi nu mai putem să deschidem gura; ruşine şi ocară ne-am făcut robilor Tăi şi
celor ce Te cinstesc pe Tine.
Cânt.3 tineri 10 Nu ne părăsi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tău, şi nu strica legământul
Tău.
Cânt.3 tineri 11 Şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine şi pentru Isaac,
robul Tău, şi pentru Israel, sfântul Tău,
Cânt.3 tineri 12 Cărora le-ai făgăduit să le înmulţeşti seminţia lor, ca stelele cerului şi ca nisipul de
pe ţărmul mării.
Cânt.3 tineri 13 Căci, stăpâne, ne-am împuţinat mai mult decât toate neamurile şi suntem umiliţi
astăzi, în tot pământul, pentru păcatele noastre.
Cânt.3 tineri 14 Şi nu mai este în vremea aceasta căpetenie, prooroc, nici conducător nici ardere de
tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înaintea Ta pârga noastră şi
să aflăm har de la Tine.
Cânt.3 tineri 15 Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit să fim primiţi de Tine.
Cânt.3 tineri 16 Ca ardere de tot de berbeci şi de junci, ca zeci de mii de miei graşi, aşa să fie jertfa
noastră înaintea Ta astăzi şi înţelegere să găsească la Tine; că nu este ruşine celor ce
nădăjduiesc în Tine.
Cânt.3 tineri 17 Şi acum urmăm Ţie cu toată inima, şi ne temem de Tine, şi căutăm faţa Ta.
Cânt.3 tineri 18 Să nu ne ruşinezi pe noi, ci fă cu noi după îndurarea Ta şi după mulţimile milei Tale.
Cânt.3 tineri 19 Şi ne scoate pe noi după minunile Tale, şi dă mărire numelui Tău, Doamne; şi să se
ruşineze toţi cei ce arată robilor Tăi rele.
Cânt.3 tineri 20 Şi să se ruşineze de toată puterea Ta, şi tăria lor să se sfărâme.
Cânt.3 tineri 21 Şi să ştie că Tu eşti Domn, Dumnezeu singur, şi slăvit peste toată lumea”.
207
Cânt.3 tineri 22 Şi n-au încetat slujitorii regelui, care îi aruncaseră în cuptor, să înfierbânte cuptorul
cu catran şi cu smoală şi cu câlţi şi cu viţă.
Cânt.3 tineri 23 Şi vâlvătaia se ridica deasupra cuptorului, de patruzeci şi nouă de coţi.
Cânt.3 tineri 24 Şi izbucnind afară ea a ars pe Caldeii care se aflau în jurul cuptorului.
Cânt.3 tineri 25 Iar îngerul Domnului s-a coborât la Azaria şi la cei trei prieteni ai lui în cuptor şi a
stins văpaia.
Cânt.3 tineri 26 Şi le-a suflat în mijlocul cuptorului ca o răcoare de adiere şi de rouă, aşa că focul nu
I-a mai atins; nu le-a mai pricinuit nici dureri, nici teamă.
Cânt.3 tineri 27 Şi acei trei, într-un singur glas, au lăudat, au slăvit şi au binecuvântat pe Dumnezeu
în cuptor, zicând:
Cânt.3 tineri 28 “Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaînălţat întru
toţi vecii.
Cânt.3 tineri 29 Binecuvântat este numele cel sfânt al slavei Tale, şi prealăudat şi preaînălţat întru
toţi vecii.
Cânt.3 tineri 30 Binecuvântat eşti în locaşul sfintei Tale slave, lăudat şi preaslăvit în veci.
Cânt.3 tineri 31 Binecuvântat eşti Cel ce vezi adâncurile şi şezi pe heruvimi şi lăudat şi praînălţat în
veci.
Cânt.3 tineri 32 Binecuvântat eşti pe scaunul împărăţiei Tale şi prealăudat şi preaînălţat în veci.
Cânt.3 tineri 33 Binecuvântat eşti pe bolta cerului şi prealăudat şi preaslăvit în veci.
Cânt.3 tineri 34 Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în
veci.
Cânt.3 tineri 35 Binecuvântaţi, ceruri, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 36 Binecuvântaţi, îngeri, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 37 Binecuvântaţi, ape şi toate cele mai presus de cer, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 38 Binecuvântaţi, toate puterile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El
în veci.
Cânt.3 tineri 39 Binecuvântaţi, soare şi lună, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 40 Binecuvântaţi, stelele cerului, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 41 Binecuvântaţi, toată ploaia şi roua, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 42 Binecuvântaţi, toate vânturile, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El întru toţi
vecii.
Cânt.3 tineri 43 Binecuvântaţi, foc şi căldură, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi în veci.
Cânt.3 tineri 44 Binecuvântaţi, frig şi căldură, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 45 Binecuvântaţi, rouă şi zăpadă, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 46 Binecuvântaţi, nopţi şi zile, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 47 Binecuvântaţi, lumină şi întuneric, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 48 Binecuvântaţi, gheaţă şi ger, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 49 Binecuvântaţi, brume şi zăpezi, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 50 Binecuvântaţi, fulgere şi nori, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 51 Binecuvintează, pământule, pe Domnul, laudă şi-L preaînalţă în veci.
Cânt.3 tineri 52 Binecuvântaţi, munţi şi dealuri, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 53 Binecuvântaţi, toate cele ce răsăriţi pe pământ, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi
pe El în veci.
Cânt.3 tineri 54 Binecuvântaţi, izvoare, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 55 Binecuvântaţi, mări şi râuri, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 56 Binecuvântaţi, chiţi şi toate cele ce se mişcă în ape, pe Domnul, lăudaţi şi-L
preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 57 Binecuvântaţi, toate păsările cerului, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în
veci.
Cânt.3 tineri 58 Binecuvântaţi, toate fiarele şi toate dobitoacele, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi
pe El în veci.
Cânt.3 tineri 59 Binecuvântaţi, voi fiii oamenilor, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 60 Binecuvântaţi, Israel, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 61 Binecuvântaţi, preoţi, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 62 Binecuvântaţi, slujitori, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cânt.3 tineri 63 Binecuvântaţi, voi duhuri şi suflete ale drepţilor, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi
pe El în veci.
Cânt.3 tineri 64 Binecuvântaţi, voi cei sfinţi şi smeriţi cu inima, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi
pe El în veci.
Cânt.3 tineri 65 Binecuvântaţi, Anania, Azaria, şi Misael, pe Domnul, lăudaţi şi-L preaînălţaţi pe El în
veci; că ne-a scos pe noi din locuinţa morţilor, şi din mâna morţii ne-a smuls pe noi, şi ne-a
izbăvit pe noi din mijlocul cuptorului care arde cu văpaie de foc, şi din mijlocul văpăii ne-a
izbăvit pe noi.
Cânt.3 tineri 66 Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.
Cânt.3 tineri 67 Binecuvântaţi, pe Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, toţi care vă închinaţi Lui, lăudaţi
şi mulţumiţi, că în veac este mila Lui”.
208
CARTEA A TREIA A LUI EZDRA
CAP. 1
Despre Paştile pe care le-a sărbătorit Iosie şi despre regii următori lui până la robia Babilonului.
3 Ezd.1:1 Şi a prăznuit Iosia Paştile în Ierusalim în cinstea Domnului Dumnezeului său şi a jertfit
pasha în paisprezece zile ale lunii întâi, aşezând preoţii după rândul lor, împodobiţi în
templul Domnului.
3 Ezd.1:2. Şi a poruncit leviţilor, slujitorilor la cele sfinte ale lui Israel, să se sfinţească pe sine
Domnului în templul pe care l-a zidit Solomon, fiul regelui David.
3 Ezd.1:3. "Nu va fi chemarea voastră să-l ridicaţi pe umeri, ci acum slujiţi Domnului Dumnezeului
vostru şi purtaţi grijă neamului lui Israel.
3 Ezd.1:4. Şi pregătiţi mieii pentru Paşti după neamurile şi după familiile voastre, după rânduiala lui
David, regele lui Israel, şi după strălucirea lui Solomon, fiul lui.
3 Ezd.1:5. Şi stând în templu după rânduiala părinţilor, cuvenită vouă leviţilor, cei ce staţi în şir
înaintea fraţilor voştri din Israel,
3 Ezd.1:6. Cu rânduială jertfiţi Paştile, şi pregătiţi jertfele fraţilor voştri, şi faceţi Paştile după
porunca Domnului, care s-a dat lui Moise".
3 Ezd.1:7. Şi a dăruit Iosia poporului care se afla de faţă, din miei şi din iezi treizeci de mii, viţei trei
mii; acestea din turmele regelui s-au dat, după făgăduinţa sa, poporului, preoţilor şi
leviţilor.
3 Ezd.1:8. Şi au dat Helchia şi Zaharia şi Iehiel, ispravnicii templului Domnului, preoţilor pentru
Paşti, oi două mii şase sute, viţei trei sute.
3 Ezd.1:9. Şi Iehonia şi Semaia şi Natanael, fratele său, şi Haşabia şi Ieiel şi Ioram, cei peste mii, au
dat leviţilor pentru Paşti, oi cinci mii, viţei şapte sute.
3 Ezd.1:10. Şi după ce s-au făcut acestea cu bună-cuviinţă, au stat preoţii şi leviţii, având azimele
după seminţii şi după capii de familie înaintea poporului, ca să aducă Domnului după cele
scrise în cartea lui Moise.
3 Ezd.1:11. Şi au fript pasha la foc, cum se cuvine şi jertfele le-au fiert în căldări şi în tingiri, cu bun
miros, şi le-au adus la toţi cei din popor.
3 Ezd.1:12. Şi după acestea au gătit pentru ei înşişi şi pentru preoţi, fraţii lor, fiii lui Aaron, pentru că
preoţii aduceau grăsimile până la căderea nopţii, şi leviţii au gătit lor şi preoţilor, fraţii lor,
fiii lui Aaron.
3 Ezd.1:13. Şi cântăreţii templului Domnului, fiii lui Asaf, erau în rândul lor, după cum a rânduit
David.
3 Ezd.1:14. Şi Asaf şi Zaharia şi Iedutun, dregătorul regelui,
3 Ezd.1:15. Şi portarii stăteau fiecare la poarta lui, fiindcă nimănui nu-i era îngăduit să-i treacă
rândul. Şi leviţii, fraţii lor, au gătit pentru ei.
3 Ezd.1:16. Şi s-au săvârşit cele de jertfă Domnului, ca în acea zi să se sărbătorească Paştile şi să se
aducă jertfele pe jertfelnicul lui Dumnezeu, după porunca regelui Iosia.
3 Ezd.1:17. Şi au prăznuit fiii lui Israel câţi se aflau de faţă, în vremea aceasta, Paştile şi praznicul
azimelor, şapte zile.
3 Ezd.1:18. Şi nu s-au sărbătorit Paşti ca acestea în Israel, din zilele lui Samuel proorocul.
3 Ezd.1:19. Şi toţi regii lui Israel n-au sărbătorit Paşti ca acestea, cum le-au sărbătorit Iosia şi preoţii
şi leviţii şi Iudeii, şi tot Israelul, şi cei ce s-au aflat în locuinţa lor în Ierusalim .
3 Ezd.1:20. În anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia, s-au sărbătorit Paştile acestea.
3 Ezd.1:21. Şi s-au îndreptat faptele lui Iosia înaintea Domnului lui, cu inimă plină de evlavie.
3 Ezd.1:22. Şi lucrurile despre el s-au scris în vremurile cele mai dinainte, despre cei ce au păcătuit şi
au făcut nelegiuiri înaintea Domnului, mai mult decât orice neam şi împărăţie, şi cele ce
au amărât sufletul lui, cum şi cuvintele cu care Domnul a mustrat pe Israel.
3 Ezd.1:23. Şi după toate lucrurile acestea ale lui Iosia, s-a întâmplat ca Faraon, regele Egiptului, să
vină cu război în Carchemiş, pe Eufrat.
3 Ezd.1:24. Şi a ieşit în întâmpinarea lui Iosia şi a trimis la el regele Egiptului, zicând: Ce este mie şi
ţie, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta sunt eu trimis de la Domnul Dumnezeu,
3 Ezd.1:25. Ci spre Eufrat se îndreaptă războiul meu. Şi acum Domnul cu mine este şi Domnul cu
mine sârguind este.
3 Ezd.1:26. Depărtează-te de la mine şi nu sta împotriva Domnului.
3 Ezd.1:27. Şi n-a întors de la el Iosia carul său, ci a pornit război, neluând aminte la cuvintele lui
Ieremia proorocul, cuvinte din gura Domnului, şi a intrat cu el în luptă în câmpia
Meghidonului.
3 Ezd.1:28. Şi s-au coborât dregătorii la regele Iosia, şi a zis regele slugilor sale: Scoateţi-mă din
luptă, că am slăbit foarte.
3 Ezd.1:29. Şi îndată l-au scos pe el slugile lui din rândul de bătaie, şi el s-a suit în al doilea car al lui
şi, ajungând la Ierusalim , şi-a sfârşit viaţa şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi.
209
3 Ezd.1:30. În toată Iudeea au jelit pe Iosia şi a plâns Ieremia proorocul pentru Iosia; şi căpeteniile
cu femeile l-au plâns până în ziua de astăzi.
3 Ezd.1:31. Şi s-a dat aceasta, ca să se facă totdeauna la tot neamul lui Israel.
3 Ezd.1:32. Şi acestea sunt scrise în cartea celor povestite despre regii lui Iuda, de asemenea şi
faptele pe care le-a săvârşit Iosia şi mărirea lui şi înţelepciunea lui în legea Domnului.
3 Ezd.1:33. Iar cele ce s-au făcut de el mai înainte şi cele de acum s-au scris în Cartea regilor lui
Israel şi ai lui Iuda.
3 Ezd.1:34. Şi căpeteniile poporului au luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-au pus rege în locul lui Iosia,
tatăl lui, fiind de douăzeci şi trei de ani.
3 Ezd.1:35. Şi a domnit în Iuda şi în Ierusalim trei luni.
3 Ezd.1:36. Şi l-a mutat regele Egiptului, ca să nu domnească în Ierusalim .
3 Ezd.1:37. Şi a păgubit pe popor cu o sută de talanţi de argint şi cu un talant de aur.
3 Ezd.1:38. Şi regele Egiptului a pus rege în Iuda şi în Ierusalim pe Ioiachim, fratele lui Ioahaz.
3 Ezd.1:39. Şi a legat Ioiachim pe dregătorii cei mari, şi pe Zarachi, fratele său, prinzându-l, l-a dus
în Egipt.
3 Ezd.1:40. Şi era Ioiachim de douăzeci şi cinci de ani când s-a făcut rege în Iuda şi în Ierusalim şi a
făcut rău înaintea Domnului.
3 Ezd.1:41. Şi împotriva acestuia s-a suit Nabucodonosor, regele Babilonului, şi, legându-l cu legături
de aramă, l-a dus în Babilon.
3 Ezd.1:42. Şi din sfinţitele vase ale Domnului, luând Nabucodonosor şi ducându-le, le-a agăţat în
templul lui, în Babilon.
3 Ezd.1:43. Şi cele ce s-au scris despre el şi despre necurăţia lui şi despre nelegiuirea lui, s-au scris în
Cartea Cronicilor regilor.
3 Ezd.1:44. Şi în locul lui Ioiachim a domnit fiul lui, care, când a ajuns rege, era de optsprezece ani.
3 Ezd.1:45. Şi a domnit trei luni şi zece zile în Ierusalim şi a făcut rău înaintea Domnului.
3 Ezd.1:46. Şi după un an, trimiţând Nabucodonosor, l-a mutat în Babilon, împreună cu vasele cele
sfinte ale Domnului.
3 Ezd.1:47. Şi a pus pe Sedechia rege în Iuda şi în Ierusalim , în vârstă de douăzeci şi unu de ani.
3 Ezd.1:48. Şi a domnit unsprezece ani şi a făcut rău înaintea Domnului şi nu s-a ruşinat de cuvintele
care s-au grăit prin Ieremia proorocul din gura Domnului.
3 Ezd.1:49. Şi fiind legat cu jurământ de regele Nabucodonosor pe numele Domnului, el a călcat
jurământul şi a fost îndepărtat din domnie.
3 Ezd.1:50. Şi învârtoşându-şi cerbicea şi inima sa, a călcat cele legiuite ale Domnului Dumnezeului
lui Israel.
3 Ezd.1:51. Şi fruntaşii poporului şi ai preoţilor au făcut multe nelegiuiri, mai multe decât toate
necurăţiile tuturor neamurilor, şi au pângărit templul Domnului cel sfinţit în Ierusalim .
3 Ezd.1:52. Şi a trimis Dumnezeul părinţilor lor pe îngerul Său să-i cheme, întrucât îi ocrotea pe ei şi
locaşul Său.
3 Ezd.1:53. Iar ei îşi băteau joc de vestitorii Lui, şi în ziua în care a grăit Domnul; ei batjocoreau pe
proorocii Lui, până ce, mâniindu-Se El pe poporul Său pentru păgânătăţi, a poruncit
regilor Caldeilor să se suie împotriva lor.
3 Ezd.1:54. Aceştia au omorât pe tinerii lor cu sabia împrejurul sfântului lor locaş şi nu le-a fost milă
de cel tânăr şi de fecioară şi de bătrân, şi de cel mai tânăr al lor.
3 Ezd.1:55. Ci pe toţi i-au dat în mâinile lor, şi toate vasele sfinte ale Domnului, cele mari şi cele mici,
şi vasele chivotului lui Dumnezeu.
3 Ezd.1:56. Şi luând vistieria regelui, au dus-o în Babilon şi au ars templul Domnului.
3 Ezd.1:57. Şi au surpat zidurile Ierusalimului şi turnurile lui le-au ars cu foc şi au făcut netrebnice
toate cele mărite ale lui şi pe cei scăpaţi de ascuţişul sabiei i-au dus în Babilon.
3 Ezd.1:58. Şi au fost slugi lui Nabucodonosor şi fiilor lui, până ce au venit Perşii stăpâni, ca să se
împlinească cuvântul Domnului care a fost în gura lui Ieremia , până ce pământul se va
bucura de odihnele sale în tot timpul pustiirii lui, odihnind până la împlinirea celor
şaptezeci de ani.
CAP. 2
Cirus, regele Perşilor, dă voie Iudeilor robiţi să zidească din nou templul Domnului şi Ierusalimul, iar
Artaxerxe îi opreşte.
3 Ezd.2:1. Domnind Cirus peste Perşi, în anul întâi, ca să se împlinească cuvântul Domnului grăit
prin gura lui Ieremia ,
3 Ezd.2:2. A ridicat Domnul duhul lui Cirus, regele Perşilor, şi a vestit în tot regatul său prin grai şi
prin scrisori, zicând:
3 Ezd.2:3. Aceasta zice regele Perşilor, Cirus: Pe mine Domnul lui Israel, Domnul cel Preaînalt m-a
pus rege al lumii.
3 Ezd.2:4. Şi mi-a poruncit mie să zidesc Lui templu în Ierusalimul cel din Iuda.
3 Ezd.2:5. Dacă este cineva dintre voi din neamul lui Iuda, Domnul lui să fie cu el, să se suie la
Ierusalimul din Iudeea şi să zidească iarăşi templul Domnului lui Israel; căci Acesta este
Domnul, Cel care locuieşte în Ierusalim .
3 Ezd.2:6. Drept aceea, câţi locuiesc în partea locului, în ţinutul acela, să-i ajute,
210
3 Ezd.2:7. Cu aur şi cu argint, cu dări, cu cai şi cu vite împreună cu ceilalţi, care la rugăciune sunt
puşi în templul Domnului din Ierusalim .
3 Ezd.2:8. Şi căpeteniile seminţiilor lui Iuda şi Veniamin, preoţii şi leviţii, şi toţi cărora le-a trezit
Domnul duhul, ca să se suie să zidească iarăşi templul Domnului din Ierusalim ,
3 Ezd.2:9. Şi cei din jurul lor au ajutat în toate cu argint şi cu aur, cu cai, cu dobitoace şi cu
nenumărate daruri făcute de cei al căror duh fusese trezit.
3 Ezd.2:10. Şi regele Cirus a scos vasele sfinte ale Domnului pe care le adusese Nabucodonosor din
Ierusalim şi le aşezase în templul lui.
3 Ezd.2:11. Şi scoţându-le, Cirus, regele Perşilor, le-a dat lui Mitridate, vistiernicul său.
3 Ezd.2:12. Şi prin acesta s-au dat în seama lui Şeşbaţar, cârmuitorul Iudeii.
3 Ezd.2:13. Şi numărul acestora era: pahare de aur o mie, şi pahare de argint o mie, căţui de argint
douăzeci şi nouă, năstrape de aur treizeci, de argint două mii patru sute zece, şi alte
vase o mie.
3 Ezd.2:14. şi toate vasele care s-au adus, de aur şi de argint, cinci mii patru sute şaizeci şi nouă:
3 Ezd.2:15. Şi au fost aduse de Şeşbaţar în Ierusalim împreună cu cei întorşi din robie din Babilon.
3 Ezd.2:16. Iar în vremea domniei lui Artaxerxe, regele Perşilor, Bilşam şi Mitridate, Tabeel şi Rehum
cârmuitorul, împreună cu Şimşai scriitorul şi tovarăşii lor care locuiau în Samaria şi în alte
locuri, au scris împotriva celor ce locuiesc în Ierusalim şi în Iudeea o scrisoare iscălită:
3 Ezd.2:17. "Regelui Artaxerxe, stăpânul: slugile tale, Rehum cronicarul şi Şimşai scriitorul, şi ceilalţi
din sfatul lor, şi judecătorii cei din Cele-Siria şi din Fenicia;
3 Ezd.2:18. Cunoscut să fie acum domnului nostru, regele, că Evreii, suindu-se de la voi la noi,
venind la Ierusalim , cetatea cea răzvrătită şi vicleană, zidesc pieţele şi zidurile ei le
repară, şi pun temelia templului.
3 Ezd.2:19. Deci, de se va zidi cetatea aceasta şi se vor sfârşi zidurile, bir nu vor suferi a da, ci şi
regilor vor sta împotrivă.
3 Ezd.2:20. Şi, fiindcă au început clădirea templului, am socotit că este bine să nu trecem aceasta cu
vederea,
3 Ezd.2:21. Ci să înştiinţăm pe domnul nostru, regele, că, dacă vrei să cercetezi cu amănuntul
cronicile părinţilor tăi,
3 Ezd.2:22. Atunci vei afla în cronici însemnări despre acestea şi vei cunoaşte că cetatea aceasta era
răzvrătită, tulburând regi şi cetăţi.
3 Ezd.2:23. Şi Evreii răzvrătiţi încă din vremuri vechi urzesc răscoale, pentru care pricină şi cetatea
aceasta a fost pustiită.
3 Ezd.2:24. Acum dar arătăm ţie, stăpâne rege, că de se va zidi din nou cetatea aceasta şi se vor
ridica zidurile ei, nu te vei mai coborî în Cele-Siria şi Fenicia".
3 Ezd.2:25. Atunci a răspuns regele lui Rehum cronicarul şi cârmuitorul, lui Bilşam şi lui Şimşai
scriitorul şi celorlalţi, care împreună cu ei se sfătuiesc şi locuiesc în Samaria şi în Siria şi
în Fenicia, cele scrise mai jos:
3 Ezd.2:26. "Am citit scrisoarea ce mi-aţi trimis; drept aceea am poruncit să se caute şi s-a aflat că
cetatea aceea este din veac împotrivitoare regilor;
3 Ezd.2:27. Şi că locuitorii au urzit răscoale şi războaie în ea şi că regi tari şi cruzi au fost în
Ierusalim, stăpânind şi bir luând de la Cele-Siria şi de la Fenicia.
3 Ezd.2:28. Acum dar am poruncit să fie opriţi oamenii aceia a zidi cetatea şi să purtaţi de grijă ca să
nu se mai întâmple nimic împotriva acestei porunci.
3 Ezd.2:29. Şi să nu meargă mai departe răutatea, ca regii să se tulbure".
3 Ezd.2:30. Atunci, citindu-se cele scrise de regele Artaxerxe, Rehum şi Şimşai scriitorul şi cei ce se
sfătuiau împreună cu ei, pornind în grabă la Ierusalim , cu cai şi cu mulţime de luptă, au
început a opri pe cei ce zideau.
3 Ezd.2:31. Şi a fost oprită zidirea locaşului sfânt din Ierusalim până în al doilea an al domniei lui
Darius, regele Perşilor.
CAP. 3
Întrebările celor trei tineri din garda împăratului Darius.
3 Ezd.3:1 Şi pe când domnea Darius, a făcut ospăţ mare tuturor celor de sub ascultarea lui şi
tuturor celor născuţi din casa lui,
3 Ezd.3:2. Şi tuturor dregătorilor celor mari ai Mediei şi ai Persiei şi tuturor satrapilor şi căpeteniilor
oştirii şi cârmuitorilor de ţinuturi de la India până la Etiopia, care erau în cele o sută
douăzeci şi şapte de satrapii.
3 Ezd.3:3. Şi după ce au mâncat şi au băut şi după ce s-au săturat, s-au risipit; iar regele Darius s-a
dus la aşternutul său şi a adormit şi s-a deşteptat.
3 Ezd.3:4. Atunci cei trei tineri, din garda regelui, care păzeau pe rege, au zis unul către altul:
3 Ezd.3:5. Să spunem fiecare dintre noi câte un cuvânt, să vedem al cui va fi mai tare, iar al cărui
cuvânt va fi mai înţelept, aceluia îi va da lui regele Darius daruri mari şi laude mari;
3 Ezd.3:6. Şi cu porfiră se va îmbrăca şi din vase de aur va bea, şi pe aur va dormi, şi se va plimba
în trăsură cu cai cu frâe de aur, şi va purta pe cap turban de vison şi lănţişoare împrejurul
grumazului lui,
3 Ezd.3:7. Şi al doilea va şedea după Darius, pentru înţelepciunea lui, şi rudă lui Darius se va numi.
211
3 Ezd.3:8. Atunci, scriind fiecare cuvântul său, l-a pecetluit şi l-a pus sub perna lui Darius, regele, şi
au zis:
3 Ezd.3:9. "Când se va scula regele, îi vor da cele ce-am scris, şi al cărui cuvânt va judeca regele
din noi trei, şi marii dregători ai Persiei, că este mai înţelept, lui i se va da biruinţa,
precum s-a scris".
3 Ezd.3:10. Unul scrisese: mai tare este vinul.
3 Ezd.3:11. Celălalt scrisese: mai tare este regele.
3 Ezd.3:12. Şi al treilea scrisese: mai tari sunt femeile, iar mai mult decât toate biruieşte adevărul.
3 Ezd.3:13. Şi când s-a sculat regele din somn, luând scrisorile, i le-au dat şi le-a citit.
3 Ezd.3:14. Şi trimiţând, a chemat pe toţi dregătorii cei mari ai Persiei şi ai Mediei, pe satrapi, pe
căpeteniile oştirii, pe cârmuitorii de ţinuturi şi pe sfetnici,
3 Ezd.3:15. Şi au şezut în divan şi a citit scrisorile înaintea lor.
3 Ezd.3:16. Şi a zis: Chemaţi pe tinerii acela, şi ei să-şi arate cuvintele lor.
3 Ezd.3:17. Şi au fost chemaţi şi au intrat înăuntru, şi le-a zis: Spuneţi-ne cele ce-aţi scris.
3 Ezd.3:18. Şi a început cel dintâi, cel ce a zis că vinul este mai tare, şi a zis aşa: O, bărbaţilor, cum
nu este mai tare vinul? Căci tuturor oamenilor care îl beau le rătăceşte mintea.
3 Ezd.3:19. Şi mintea regelui şi a orfanului, şi a robului şi a celui slobod, şi a săracului şi a bogatului o
face una.
3 Ezd.3:20. Şi toată mintea o întoarce spre chef şi veselie, şi nu-şi aduce aminte de tot necazul şi de
toată datoria.
3 Ezd.3:21. Şi toate inimile le face bogate, şi nu-şi aduc aminte nici de rege, nici de satrap, şi toate le
face să vorbească prin talanţi.
3 Ezd.3:22. Şi nu-şi aduc aminte, când beau, să iubească pe prieteni şi pe fraţi, ci după puţin timp
scot săbiile.
3 Ezd.3:23. Şi când se trezesc de vin, nu-şi aduc aminte de cele ce au făcut.
3 Ezd.3:24. O, bărbaţilor! Oare nu este mai tare vinul, care sileşte a face aşa? Şi după ce a zis
acestea, a tăcut.
CAP. 4
Biruinţa adevărului. Darius înapoiază vasele cele sfinte, dând Iudeilor voie pentru zidirea Ierusalimului şi
a templului Domnului.
3 Ezd.4:1 Şi a început să vorbească cel de-al doilea, care spusese că este mai tare regele.
3 Ezd.4:2. O, bărbaţilor! Au nu sunt mai tari oamenii care stăpânesc pământul şi marea şi toate câte
sunt în ele?
3 Ezd.4:3. Iar regele mai tare este şi domneşte peste toţi şi-i stăpâneşte, şi orice le-ar porunci ei
fac; de le va zice să facă război unul împotriva altuia, fac.
3 Ezd.4:4. Şi de-i va trimite împotriva vrăjmaşilor, merg şi surpă munţi şi ziduri şi turnuri.
3 Ezd.4:5. Ucid şi se ucid, şi cuvântul regelui nu-l calcă; şi de vor birui, regelui îi aduc toate, şi câte
vor prăda, şi celelalte toate i le aduc.
3 Ezd.4:6. Şi câţi nu se duc la război şi nu luptă, ci lucrează pământul, iarăşi după ce seamănă şi
seceră, aduc regelui;
3 Ezd.4:7. Şi unul pe altul silind aduc dajdie regelui, şi el unul singur este.
3 Ezd.4:8. De va zice să omoare, omoară; de va zice să lase, lasă; de va zice să bată, bate.
3 Ezd.4:9. A zis să pustiiască, pustiesc; a zis să zidească, zidesc; a zis să taie, taie; a zis să
răsădească, răsădesc.
3 Ezd.4:10. Şi tot poporul lui şi oştirea lui de el unul ascultă, şi la toate acestea el şade, mănâncă, şi
bea şi doarme.
3 Ezd.4:11. Şi aceştia păzesc în jurul lui şi nimeni nu poate să meargă şi să facă lucrurile sale, nici nu
pot să nu-l asculte.
3 Ezd.4:12. O, bărbaţilor! Cum nu este tare regele, că este aşa de ascultat! Şi a tăcut.
3 Ezd.4:13. Iar al treilea, care vorbise despre femei şi despre adevăr, este Zorobabel. El a început a
grăi:
3 Ezd.4:14. O, bărbaţilor! Drept este că cel mai mare este regele, şi mulţi sunt oamenii, şi tare este
vinul!
3 Ezd.4:15. Dar cine îi stăpâneşte sau cine domneşte peste ei? Au nu sunt femeile? Femeile au născut
pe regele şi pe tot poporul care stăpâneşte marea şi pământul.
3 Ezd.4:16. Şi din ele s-au născut, şi acestea au crescut pe cei ce sădesc viile, din care se face vinul.
3 Ezd.4:17. Ele fac îmbrăcămintea oamenilor, şi tot ele prilejuiesc mărirea oamenilor, şi omenii nu pot
fi fără de femei.
3 Ezd.4:18. Şi de vor aduna aur şi argint şi tot lucrul frumos, când văd o femeie frumoasă la chip şi la
frumuseţe,
3 Ezd.4:19. Pe toate acestea lăsându-le, la ea caută şi cu gura căscată privesc la ea, şi toţi pe ea o
aleg mai mult decât aurul şi decât argintul şi decât tot lucrul frumos.
3 Ezd.4:20. Lasă omul pe tatăl său, care l-a hrănit, şi ţara sa, şi se lipeşte de femeia sa.
3 Ezd.4:21. Şi cu femeia lui îşi dă sufletul şi nu-şi mai aduce aminte nici de tatăl său, nici de mama
sa, nici de tară.
3 Ezd.4:22. Şi din acestea se cuvine să ştiţi voi că femeile vă stăpânesc.
212
3 Ezd.4:23. Oare nu trudiţi şi osteniţi, şi toate le aduceţi şi le daţi femeilor, şi ia omul sabia sa, şi iese
la drumuri să tâlhărească şi să fure, şi plutesc pe mare şi pe fluvii,
3 Ezd.4:24. Şi pe leu vede şi în întuneric merge, şi ceea ce fură şi răpeşte şi jefuieşte, iubitei aduce?
3 Ezd.4:25. Şi mai mult iubeşte omul pe femeia sa, decât pe tatăl său şi pe mama sa.
3 Ezd.4:26. Şi mulţi şi-au ieşit din minţi din pricina femeilor şi au ajuns robi pentru ele.
3 Ezd.4:27. Şi mulţi au pierit, au greşit şi au păcătuit din pricina femeilor.
3 Ezd.4:28. Şi acum nu-mi credeţi mie? Cu adevărat mare este regele în puterea lui şi toate ţinuturile
se tem a se atinge de el.
3 Ezd.4:29. Dar eu l-am văzut pe el şi pe Apamina, fata lui Bartac, cel cu faimă, concubina regelui,
şezând de-a dreapta regelui.
3 Ezd.4:30. Ea a luat diadema de pe capul regelui şi, punând-o pe capul său, da palme regelui cu
stânga.
3 Ezd.4:31. Şi la acestea regele, se uita la ea cu gura căscată; şi dacă ea râdea cu el, şi el râdea, şi
dacă ea se supăra pentru ceva, el o măgulea, ca să se împace cu el.
3 Ezd.4:32. O, bărbaţilor! Cum nu sunt tari femeile, de vreme ce fac aşa?
3 Ezd.4:33. Atunci regele şi dregătorii s-au uitat unul la altul.
3 Ezd.4:34. Şi a început a grăi şi despre adevăr. O, bărbaţilor! Tari sunt femeile. Mare este pământul
şi înalt este cerul şi iute la alergat soarele, căci într-o zi se întoarce şi înconjoară cerul şi
iarăşi aleargă la locul său.
3 Ezd.4:35. Au nu este mare cel ce face acestea? Dar adevărul este şi mai mare şi mai puternic decât
toate.
3 Ezd.4:36. Tot pământul cheamă adevărul, şi cerul pe el îl binecuvântează, şi toate lucrurile se
clatină şi se cutremură, şi nimic la el nu este strâmb.
3 Ezd.4:37. Nedrept este vinul, nedrept este regele, nedrepte sunt femeile, nedrepţi sunt toţi fiii
oamenilor şi nedrepte sunt toate lucrurile lor, cele ce sunt ca acestea, şi nu este în ele
adevăr, şi, din pricina nedreptăţii lor, toţi pier .
3 Ezd.4:38. Iar adevărul rămâne şi este tare în veac şi trăieşte şi domneşte în veacul veacului.
3 Ezd.4:39. El nu caută la faţa oamenilor şi nu părtineşte, ci cele drepte face tuturor, fie nedrepţi, fie
răi, şi la toţi sunt plăcute lucrurile lui, şi în judecata lui nimic nu este nedrept.
3 Ezd.4:40. Aceasta este tăria, împărăţia, puterea şi mărirea tuturor veacurilor! Binecuvântat să fie
Dumnezeul adevărului!
3 Ezd.4:41. Şi a încetat a grăi, şi tot poporul atunci a răspuns şi a strigat: "Mare este adevărul şi mai
puternic decât orice!"
3 Ezd.4:42. Atunci regele i-a zis: "Cere orice vei vrea, mai mult decât cele scrise, şi îţi voi da, pentru
că te-ai aflat mai înţelept, şi alături de mine vei şedea şi ruda mea te vei chema!"
3 Ezd.4:43. Atunci el a zis regelui: "Adu-şi aminte de făgăduinţa pe care ai făcut-o să zideşti
Ierusalimul, în ziua în care înălţimea ta ai luat domnia,
3 Ezd.4:44. Şi să trimiţi înapoi toate vasele cele luate din Ierusalim , pe care le-a ales Cirus, când a
făgăduit să dărâme Babilonul şi a făgăduit că le va trimite acolo,
3 Ezd.4:45. Şi tu ai făgăduit să zideşti templul Domnului, pe care îl arseseră Edomiţii, când a fost
pustiită Iudeea de Caldei.
3 Ezd.4:46. Şi acum aceasta este ce te rog, stăpâne rege, şi ce cer de la tine! Aceasta este fapta cea
mare pe care s-o săvârşeşti! Acum te rog să împlineşti făgăduinţa pe care ai dat-o prin
gura ta înaintea Împăratului cerului!"
3 Ezd.4:47. Atunci, sculându-se regele Darius, l-a sărutat şi a scris pentru el scrisori către toţi
dregătorii, cârmuitorii ţinuturilor, căpeteniile oştirilor şi satrapii, ca să-l petreacă pe el şi
pe toţi cei cu el, care se suie să zidească Ierusalimul.
3 Ezd.4:48. Şi la toţi cârmuitorii locurilor din Cele-Siria şi din Fenicia şi la cei din Liban a scris scrisori,
ca să ducă lemne de cedru din Liban la Ierusalim şi împreună cu el să zidească cetatea.
3 Ezd.4:49. Şi a dat scris la toţi Iudeii care voiau să se suie de la regat în Iudeea că sunt liberi; iar cei
care au puterea, cârmuitorul de ţinut şi satrapul şi economul, să nu meargă la uşile lor.
3 Ezd.4:50. Şi toată ţara pe care o stăpânesc ei, să fie scutită de dări, şi ca Edomiţii să părăsească
satele pe care mai înainte le stăpâneau de la Iudei.
3 Ezd.4:51. Şi la zidirea templului Domnului să dea pe an douăzeci de talanţi până ce se va isprăvi
zidirea;
3 Ezd.4:52. Şi la jertfelnic arderi de tot să se aducă în toate zilele, precum au poruncă; alţi
şaptesprezece talanţi să aducă, şi peste an zece.
3 Ezd.4:53. Şi toţi cei ce vin din Babilon să zidească cetatea, să fie liberi, ei şi fiii lor şi toţi preoţii care
i-ar însoţi.
3 Ezd.4:54. Şi a scris şi despre veniturile şi despre odăjdiile preoţilor în care ei slujesc.
3 Ezd.4:55. Şi a scris să se dea dare leviţilor până în ziua când se va termina templul Domnului şi
Ierusalimul se va zidi.
3 Ezd.4:56. Şi la toţi cei ce păzesc cetatea a scris să le dea lor loturi şi simbrie.
3 Ezd.4:57. Şi a trimis toate vasele pe care le alesese Cirus de la Babilon, şi tot ceea ce făgăduise
Cirus să facă, el a poruncit să facă şi să le trimită la Ierusalim .
3 Ezd.4:58. Şi când a ieşit tânărul Zorobabel, ridicându-şi faţa la cer înaintea Ierusalimului , a
binecuvântat pe împăratul cerului, zicând:
3 Ezd.4:59. "De la Tine este biruinţa şi de la Tine este înţelepciunea şi a Ta este slava, şi eu sunt
robul Tău.
213
3 Ezd.4:60. Binecuvântat eşti Tu, Cel care mi-ai dat mie înţelepciune, şi pe Tine Te preaslăvesc,
Doamne al părinţilor noştri!"
3 Ezd.4:61. Şi a luat scrisorile şi a ieşit, a venit în Babilon şi a vestit tuturor fraţilor săi.
3 Ezd.4:62. Şi au binecuvântat pe Dumnezeul părinţilor lor, căci le-a dat libertate şi învoire, ca să se
întoarcă
3 Ezd.4:63. Şi să zidească Ierusalimul şi templul în care s-a numit numele Domnului. Şi ei au petrecut
cu cântări şi cu bucurie şapte zile.
CAP. 5
Însemnarea celor întorşi din robia Babilonului. Începerea înnoirii cetăţii Şi a templului Domnului.
3 Ezd.5:1 Şi după aceasta au fost aleşi ca să se întoarcă capii familiilor după seminţiile lor, femeile
lor, fiii şi fetele lor, şi robii şi roabele lor, şi dobitoacele lor.
3 Ezd.5:2. Şi Darius a trimis împreună cu ei o mie de călăreţi până îi vor aşeza în Ierusalim cu
pace, cu cântări, cu timpane şi cu flaute.
3 Ezd.5:3. Şi toţi fraţii lor s-au veselit la plecarea lor, iar regele le-a îngăduit să plece cu ei.
3 Ezd.5:4. Şi acestea sunt numele bărbaţilor, capi de familii din seminţii, care au pornit în ţinuturile
lor:
3 Ezd.5:5. Preoţii, fiii lui Finees, fiul lui Aaron: Iosua, fiul lui Iosedec, fiul lui Sarai, şi Ioachim, fiul lui
Zorobabel, fiul lui Salatiel, din casa lui David, din neamul lui Fares, din tribul lui Iuda,
3 Ezd.5:6. Care a grăit sub Darius, regele Perşilor, cuvinte înţelepte în al doilea an al domniei lui, în
luna lui Nisan, întâia lună a anului.
3 Ezd.5:7. Şi aceştia sunt din Iuda, care au ieşit din străina robie, în care îi adusese în Babilon
Nabucodonosor, regele Babilonului,
3 Ezd.5:8. Şi care s-au înapoiat la Ierusalim şi în tot cuprinsul Iudeii, fiecare în cetatea sa, care au
venit cu Zorobabel şi cu Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan,
Misperet, Bigvai, Nehumi, Baana, căpeteniile lor.
3 Ezd.5:9. Numărul celor din neam şi conducătorii lor:
3 Ezd.5:10. Fiii lui Fares, două mii o sută şaptezeci şi doi.
3 Ezd.5:11. Fiii lui Şefatia, patru sute şaptezeci şi doi.
3 Ezd.5:12. Fiii lui Arah, şapte sute cincizeci şi şase.
3 Ezd.5:13. Fiii lui Pahat-Moab, adică fiii lui Iosua şi ai lui Iacob, două mii opt sute doisprezece.
3 Ezd.5:14. Fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru.
3 Ezd.5:15. Fiii lui Zatu, nouă sute patruzeci şi cinci.
3 Ezd.5:16. Fiii lui Horve, şapte sute cinci.
3 Ezd.5:17. Fiii lui Binui, şase sute patruzeci şi opt.
3 Ezd.5:18. Fiii lui Bebai, şase sute treizeci şi trei.
3 Ezd.5:19. Fiii lui Azad, trei mii două sute douăzeci şi doi.
3 Ezd.5:20. Fiii lui Adonicam, şase sute şaizeci şi şapte.
3 Ezd.5:21. Fiii lui Bigvai, două mii şaizeci şi şase.
3 Ezd.5:22. Fiii lui Adin, patru sute cincizeci şi patru.
3 Ezd.5:23. Fiii lui Ater, din casa lui Iezechia, nouăzeci şi doi.
3 Ezd.5:24. Oamenii din Cheila şi din Azeca, şaizeci şi şapte.
3 Ezd.5:25. Fiii lui Azuran, patru sute treizeci şi doi.
3 Ezd.5:26. Fiii lui Anania, o sută unu.
3 Ezd.5:27. Fiii lui Haşum, treizeci şi doi.
3 Ezd.5:28. Fiii lui Beţai, trei sute douăzeci şi trei.
3 Ezd.5:29. Fiii lui Hasoferet, o sută doi.
3 Ezd.5:30. Oamenii din Beter, trei mii cinci.
3 Ezd.5:31. Cei din Betleem, o sută douăzeci şi trei.
3 Ezd.5:32. Cei din Netofa, cincizeci şi cinci.
3 Ezd.5:33. Cei din Anatot, o sută cincizeci şi opt.
3 Ezd.5:34. Cei din Bet-Azmavet, patruzeci şi doi.
3 Ezd.5:35. Cei din Chiriat-Iearim, douăzeci şi cinci.
3 Ezd.5:36. Cei din Chefira şi din Beerot, şapte sute patruzeci şi trei.
3 Ezd.5:37. Cei din Piras, şapte sute.
3 Ezd.5:38. Cei din Hadias şi Amidii, patru sute douăzeci şi doi.
3 Ezd.5:39. Cei din Rama şi Gheba, şase sute douăzeci şi unu.
3 Ezd.5:40. Cei din Micmas, o sută douăzeci şi doi.
3 Ezd.5:41. Cei din Vetolio, cincizeci şi doi.
3 Ezd.5:42. Fiii lui Nefusim, o sută cincizeci şi şase.
3 Ezd.5:43. Fiii lui Calamolal şi Ono, şapte sute douăzeci şi cinci.
3 Ezd.5:44. Oamenii din Ierihon, trei sute patruzeci şi cinci.
3 Ezd.5:45. Fiii lui Senaa, trei mii trei sute treizeci.
3 Ezd.5:46. Preoţii, fiii lui Iedaia, fiul lui Iosua, între fiii lui Eliaşib, nouă sute şaptezeci şi doi.
3 Ezd.5:47. Fiii lui Esemirot, o mie cincizeci şi doi.
3 Ezd.5:48. Fiii lui Fasaron, o mie patruzeci şi şapte.
3 Ezd.5:49. Fiii din Carmi, două sute şaptesprezece.
3 Ezd.5:50. Iar leviţii, fiii lui Iosua şi Cadmiel şi Binui şi Hodavia, şaptezeci şi patru.
214
3 Ezd.5:51. Cântăreţii templului Domnului, fiii lui Asaf, o sută douăzeci şi opt.
3 Ezd.5:52. Portarii, fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, în
total o sută treizeci şi nouă.
3 Ezd.5:53. Cei închinaţi templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, fiii lui Cheros, fiii lui Sia,
fiii lui Padon, fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub, fiii lui Cuta, fiii lui Chitab, fiii lui
Hagab, fiii lui Şalmai,
3 Ezd.5:54. Fiii lui Hanan, fiii lui Catua, fiii lui Ghedur, fiii lui Eru, fiii lui Desan, fiii lui Noiva, fiii lui
Haseva, fiii lui Gazera, fiii lui Aziu, fiii lui Finees, fiii lui Asara, fiii lui Vaste, fiii lui Asana,
fiii lui Meani, fiii lui Nafisi, fiii lui Acuv, fiii lui Ahiva, fiii lui Asur, fiii lui Farachim, fiii lui
Vasalot,
3 Ezd.5:55. Fiii lui Meeda, fiii lui Cuta, fiii lui Harea, fiii lui Varhus, fiii lui Asirar, fiii lui Tomi, fiii lui
Nasit, fiii lui Atifa,
3 Ezd.5:56. Fiii slugilor lui Solomon, fiii lui Asapfion, fiii lui Farida, fiii lui Ieli, fiii lui Lozon, fiii lui Isdail,
fiii lui Safet,
3 Ezd.5:57. Fiii lui Aghiei, fiii lui Facaret, fiii lui Savia, fiii lui Sarotia, fiii lui Masia, fiii lui Gar, fiii lui
Adus, fiii lui Suva, fiii lui Afera, fiii lui Varodis, fiii lui Savat, fiii lui Amon,
3 Ezd.5:58. Toţi cei închinaţi templului Domnului şi fiii slugilor lui Solomon, trei sute şaptezeci şi doi.
3 Ezd.5:59. Iar cei care au ieşit din Tel-Melah şi Tel-Harşa, cu conducătorul lor Haraath, şi din Cherub-
Adan şi Imer, şi nu puteau să-şi arate neamurile lor şi seminţiile, că sunt din Israel, au
fost fiii lui Delaia, fiii lui Tobie, fiul lui Necoda, şase sute cincizeci şi doi.
3 Ezd.5:60. Şi dintre preoţii care erau în slujba preoţiei, dar nu s-au găsit în condici, fiii lui Hobaia, fiii
lui Hacoţ, fiii lui Iadua, care luase de soţie pe Avghia din fetele lui Barzilai, căruia el îi
luase şi numele.
3 Ezd.5:61. Şi cercetându-se după hrisovul de rudenie al acestora, şi neaflându-se, s-au înlăturat de
la preoţie.
3 Ezd.5:62. Şi le-au zis Neemia şi Ataria, să nu aibă parte din cele sfinte, până ce se va scula
arhiereu, îmbrăcat cu Urim şi Tumim.
3 Ezd.5:63. Şi aceştia toţi din Israel erau de la doisprezece ani în sus, afară de slugi şi slujnice,
patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci.
3 Ezd.5:64. Slugile lor şi slujnicele, şapte mii trei sute treizeci şi şapte.
3 Ezd.5:65. Cântăreţi şi cântăreţi din instrumente, două sute patruzeci şi cinci.
3 Ezd.5:66. Cămile, patru sute treizeci şi cinci.
3 Ezd.5:67. Cai, şapte sute treizeci şi şase.
3 Ezd.5:68. Catâri, două sute patruzeci şi cinci.
3 Ezd.5:69. Asini, cinci mii cinci sute douăzeci şi cinci.
3 Ezd.5:70. Şi când au ajuns ei la templul Domnului din Ierusalim , unii dintre capii de familii au
făgăduit să ridice, după puterile lor, templul lui Dumnezeu, pe locul lui, şi să se dea la
vistieria templului, pentru lucruri, o mie de mine de aur şi cinci mii de mine de argint, şi
o sută de odăjdii preoţeşti.
3 Ezd.5:71. Şi s-au sălăşluit preoţii şi leviţii şi cei din popor în Ierusalim şi în ţară, şi cântăreţii
templului Domnului şi portarii şi tot Israelul în satele lor.
3 Ezd.5:72. Şi sosind luna a şaptea, şi fiind fiii lui Israel fiecare întru ale sale, s-au adunat cu toţii
laolaltă la intrarea porţii celei dintâi, care este către răsărit.
3 Ezd.5:73. Şi stând Iosua, fiul lui Iosedec, şi fraţii lui, preoţii şi Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi fraţii lui,
au gătit jertfelnicul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, precum este
scris în cartea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3 Ezd.5:74. Şi s-au adunat împotriva lor unele din celelalte neamuri ale ţării. Iar ei au ridicat
jertfelnicul pe locul său, cu toată duşmănia celorlalte neamuri. Şi i-au asuprit pe ei toate
celelalte neamuri de pe pământ, dar ei aduceau jertfe la vreme şi arderi de tot Domnului,
dimineaţa şi seara.
3 Ezd.5:75. Şi au prăznuit ei sărbătoarea corturilor, după cum s-a rânduit în lege, şi au adus jertfe în
toate zilele cum se cuvenea, şi după acestea, aducerile cele neîncetate şi jertfa zilelor de
odihnă şi a lunilor noi şi a tuturor praznicelor celor sfinţite.
3 Ezd.5:76. Şi oricâţi au făgăduit vreun dar de bună voie lui Dumnezeu, din luna a noua a lunii a
şaptea, au început a aduce jertfe lui Dumnezeu, căci templul lui Dumnezeu încă nu se
zidise.
3 Ezd.5:77. Şi au dat bani pietrarilor şi dulgherilor şi mâncăruri şi băuturi cu bucurie.
3 Ezd.5:78. Şi au dat care Sidonenilor şi Tirienilor, ca să aducă de la Liban lemne de cedru, ca să le
ducă cu pluta în Portul Iafa, după porunca scrisă lor de la Cirus, regele Perşilor.
3 Ezd.5:79. Şi în al doilea an, sosind la templul lui Dumnezeu în Ierusalim , în luna a doua, Zorobabel,
fiul lui Salatiel, şi Iosua, fiul lui Iosedec, şi fraţii lor şi preoţii şi leviţii şi toţi cei ce au venit
din robie în Ierusalim , au început lucrul. Şi în ziua întâi a lunii a doua, în al doilea an,
după ce au venit ei în Iuda şi în Ierusalim , au pus temelia templului Domnului.
3 Ezd.5:80. Şi au pus pe leviţii de la douăzeci de ani în sus peste lucrurile Domnului, şi au stat Iosua
şi fiii lui şi fraţii lui, Cadmiel cu fiii şi fraţii lui Hodavia şi fiii lui Iuda, fiul lui Henadad,
împreună cu fiii şi fraţii, toţi leviţii cei dimpreună cârmuitori peste lucruri, săvârşind cele
de cuviinţă în templul lui Dumnezeu, şi au clădit zidarii locaşul lui Dumnezeu.
3 Ezd.5:81. Şi au stat preoţii toţi în odăjdii, cu cântări, şi cu trâmbiţe, şi leviţii, fiii lui Asaf, lăudau cu
chimvale pe Domnul, binecuvântând după rânduiala lui David, regele lui Israel.
215
3 Ezd.5:82. Şi au glăsuit prin laude preaslăvind pe Domnul, fiindcă bunătatea Lui şi slava Lui sunt în
veci în tot Israelul.
3 Ezd.5:83. Şi tot poporul a trâmbiţat şi a strigat cu glas mare, dând laudă Domnului pentru ridicarea
templului Domnului.
3 Ezd.5:84. Şi dintre preoţi şi leviţi şi dintre capii de familii au venit cei bătrâni, care văzuseră locaşul
de mai înainte, şi clădirea celui de acum, cu plângere şi strigăt mare; şi mulţi se bucurau
sunând în trâmbiţe şi strigând cu glas mare, încât poporul nu mai auzea trâmbiţele din
pricina bocetelor;
3 Ezd.5:85. Pentru că era mulţime care trâmbiţa foarte tare, încât de departe se auzea.
3 Ezd.5:86. Şi auzind vrăjmaşii neamului lui Iuda şi ai lui Veniamin au venit să afle ce înseamnă
glasul acesta al trâmbiţelor.
3 Ezd.5:87. Şi au aflat că cei întorşi din robie zidesc templul Domnului Dumnezeului lui Israel.
3 Ezd.5:88. Şi venind la Zorobabel şi la Iosua şi la capii familiilor, le-au zis: "Să zidim şi noi împreună
cu voi, că asemenea cu voi ascultăm de Domnul vostru şi Lui jertfim din zilele lui
Asarhadon, regele Asirienilor, care ne-a mutat aici".
3 Ezd.5:89. Şi au zis Zorobabel şi Iosua şi capii familiilor lui Israel: "Nu putem zidi împreună templul
Domnului Dumnezeului nostru, ci noi singuri îl vom zidi Domnului lui Israel, precum a
rânduit nouă Cirus, regele Perşilor".
3 Ezd.5:90. Şi neamurile pământului, împotrivindu-se celor din Iudeea şi împresurând cetatea,
împiedicau zidirea şi, sfaturi viclene şi uneltiri făcând, au împiedicat terminarea zidirii în
toată vremea vieţii regelui Cirus. Şi au fost opriţi de la zidire doi ani, până la domnia lui
Darius.
CAP. 6
Iudeii zidesc templul lui Dumnezeu cu învoirea lui Darius.
3 Ezd.6:1 Iar în anul al doilea al domniei lui Darius au proorocit Agheu şi Zaharia, fiul lui Ido,
proorocii printre Iudeii care erau în Iudeea şi în Ierusalim , în numele Domnului
Dumnezeului lui Israel.
3 Ezd.6:2. Şi atunci, stând Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi Iosua, fiul lui Iosedec, au început a zidi
templul Domnului din Ierusalim , şi erau cu ei proorocii Domnului, care îi ajutau.
3 Ezd.6:3. În vremea aceea a venit la ei Sisin, cârmuitorul Siriei şi al Feniciei, şi Şetar-Boznai şi
tovarăşii lor, şi le-a zis:
3 Ezd.6:4. "Cine v-a îngăduit să zidiţi templul acesta şi acoperământul acesta, şi celelalte toate să le
săvârşiţi? Şi care sunt ziditorii, care săvârşesc acestea?"
3 Ezd.6:5. Şi bătrânii Iudeilor au avut har de la Domnul, Cel Care îi avusese în grija Sa în vremea
robiei,
3 Ezd.6:6. Şi ei n-au fost opriţi să zidească până în timpul când a fost înştiinţat Darius şi a venit
răspunsul.
3 Ezd.6:7. Cuprinsul scrisorii, pe care a scris-o lui Darius, şi a trimis-o Sisin, cârmuitorul Siriei şi al
Feniciei şi Şetar-Boznai şi tovarăşii lui, căpeteniile din Siria şi din Fenicia, este acesta:
"Regelui Darius, bucurie.
3 Ezd.6:8. Toate ştiute să fie domnului nostru, regele, că mergând noi în ţara Iudeii şi venind în
cetatea Ierusalim , am găsit în cetate pe bătrânii Iudeilor, cei care se întorseseră din
robie în Ierusalim , zidind Domnului templu nou şi mare,
3 Ezd.6:9. Din pietre cioplite de mult preţ şi din lemne aşezate în ziduri.
3 Ezd.6:10. Şi lucrurile acestea în grabă se fac, şi lucrul sporeşte în mâinile lor şi se săvârşeşte cu
toată strălucirea şi nevoinţa.
3 Ezd.6:11. Şi am întrebat pe bătrânii aceia zicând: Din a cui poruncă zidiţi templul acesta şi
întemeiaţi lucrările acestea?
3 Ezd.6:12. Dar noi i-am întrebat ca să-ţi facem ţie cunoscut şi să-ţi scriem care sunt căpeteniile lor,
şi le-am cerut şi numele celor ce-i conduc.
3 Ezd.6:13. Şi ei ne-au răspuns, zicând: Noi suntem robii Domnului, Care a făcut cerul şi pământul.
3 Ezd.6:14. Şi acel templu fusese zidit cu mulţi ani înainte şi fusese terminat de un rege mare şi
puternic al lui Israel;
3 Ezd.6:15. Şi din pricină că părinţii noştri, prin păcatele lor, au întărâtat pe Împăratul Ceresc al lui
Israel, El i-a dat în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, regele Caldeilor.
3 Ezd.6:16. Şi templul, stricându-l, l-a ars şi pe popor l-a dus în robie, la Babilon.
3 Ezd.6:17. Iar în anul întâi, când domnea Cirus peste ţara Babilonului, a scris regele Cirus să se
zidească iarăşi templul acesta.
3 Ezd.6:18. Şi sfintele vase cele de aur şi de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel
din Ierusalim şi le-a aşezat în templul lui, regele Cirus iarăşi le-a scos din templul cel din
Babilon, şi i s-au încredinţat lui Zorobabel Şesbaţar, cârmuitorul.
3 Ezd.6:19. Şi i s-a poruncit să ducă aceste vase şi să le pună în templul din Ierusalim şi templul
Domnului să se zidească pe locul lui.
3 Ezd.6:20. Atunci Şesbaţar, venind, a pus temeliile templului Domnului celui din Ierusalim , şi de
atunci până acum, zidindu-se, nu s-a terminat încă.
3 Ezd.6:21. Acum dar, dacă se socoteşte cu cale, o, rege, să se caute în arhivele regale ale lui Cirus;
216
3 Ezd.6:22. Şi de se va afla că zidirea templului Domnului în Ierusalim se face cu ştirea regelui Cirus,
şi dacă găseşte cu cale domnul, regele nostru, să ni se răspundă şi nouă despre
acestea".
3 Ezd.6:23. Atunci regele Darius a poruncit să se cerceteze arhivele regale ce se aflau în Babilon; şi s-
a aflat în Ecbatana, capitala Mediei, o carte în care erau pomenite acestea:
3 Ezd.6:24. "În anul întâi al domniei lui Cirus, a poruncit regele Cirus să se zidească iarăşi templul
Domnului din Ierusalim , unde se aduc jertfe cu ardere fără încetare.
3 Ezd.6:25. Înălţimea templului să fie de şaizeci de coţi, lăţimea de şaizeci de coţi şi trei rânduri de
case din pietre cioplite, şi o casă de lemn nouă, iar cheltuiala să fie făcută din vistieria
regelui Cirus.
3 Ezd.6:26. Şi vasele cele sfinte ale templului Domnului, cele de aur şi cele de argint, pe care le-a
scos Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim şi le-a adus în Babilon, să fie aşezate
în templul cel din Ierusalim ; şi, unde fusese mai înainte, acolo să fie aşezate".
3 Ezd.6:27. Şi a poruncit lui Sisin, satrapul Siriei şi al Feniciei, şi lui Şetar-Boznai şi tovarăşilor lor, şi
celor rânduiţi în Siria şi în Fenicia cârmuitori, să nu se amestece acolo, ci să lase pe
Zorobabel, robul Domnului şi cârmuitorul Iudeii, şi pe bătrânii Iudeilor, să zidească
templul acela al Domnului pe locul unde a fost:
3 Ezd.6:28. "Şi eu am poruncit să se zidească în întregime şi să se ia aminte să se lucreze împreună
cu Iudeii care s-au întors din robie până la terminarea templului Domnului.
3 Ezd.6:29. Şi din dajdiile din Cele-Siria şi din Fenicia, cu grijă şi cu rânduială, să se dea oamenilor
acelora ceea ce s-a rânduit spre jertfa Domnului, şi lui Zorobabel cârmuitorul, din tauri şi
din berbeci şi din miei.
3 Ezd.6:30. De asemenea şi grâu şi sare şi vin şi untdelemn neîncetat peste tot anul, cât este de
trebuinţă în fiecare zi, după arătarea preoţilor din Ierusalim ,
3 Ezd.6:31. Ca să se aducă jertfe cu turnări lui Dumnezeu celui Preaînalt, pentru rege şi pentru
supuşii lui şi să se roage pentru viaţa lor.
3 Ezd.6:32. Şi a poruncit ca oricine va nesocoti ceva din cele mai înainte scrise, sau nu va împlini, să
se ia lemn de spânzurat chiar din cele ale lui, şi de acela să se spânzure şi averile lui să
fie ale regelui.
3 Ezd.6:33. Pentru aceea şi Domnul al Cărui nume se cheamă acolo, să piardă pe orice rege şi pe
orice neam care va întinde mâna sa să oprească sau să facă rău templului Domnului din
Ierusalim.
3 Ezd.6:34. Şi eu, regele Darius, am poruncit să se facă acestea cu toată luarea aminte".
CAP. 7
Terminarea templului Domnului, sfinţirea lui şi serbarea Paştilor.
3 Ezd.7:1. Atunci Sisin, satrapul Cele-Siriei şi al Feniciei, şi Şetar-Boznai şi tovarăşii lor, urmând
celor poruncite de regele Darius,
3 Ezd.7:2. Cârmuiau peste lucrurile cele sfinte mai cu grijă, ajutând pe bătrânii Iudeilor şi pe preoţii
slujitori la jertfe.
3 Ezd.7:3. Şi cu spor se făceau lucrurile cele sfinte, proorocind Agheu şi Zaharia proorocii.
3 Ezd.7:4. Şi s-au terminat acestea prin porunca Domnului Dumnezeului lui Israel, şi cu voia lui
Cirus şi a lui Darius şi a lui Artaxerxe, regii Perşilor.
3 Ezd.7:5. Şi s-a terminat templul cel sfânt până în ziua de douăzeci şi trei ale lunii lui Adar, în al
şaselea an al lui Darius, regele Perşilor.
3 Ezd.7:6. Şi au săvârşit fiii lui Israel şi preoţii şi leviţii şi ceilalţi din foştii robi, care s-au adăugat,
după cele ce sunt scrise în cartea lui Moise.
3 Ezd.7:7. Şi au adus jertfă la sfinţirea templului Domnului tauri o sută, berbeci două sute, miei
patru sute;
3 Ezd.7:8. Doisprezece ţapi jertfă pentru păcatul a tot Israelul, după numărul celor douăsprezece
seminţii ale lui Israel.
3 Ezd.7:9. Şi preoţii şi leviţii stăteau după seminţii îmbrăcaţi în odăjdii, la lucrurile Domnului
Dumnezeului lui Israel, cum este rânduit în cartea lui Moise; la fel şi portarii, fiecare la
poarta lui.
3 Ezd.7:10. Şi fiii lui Israel, care se întorseseră din robie, au sărbătorit Paştile în ziua de paisprezece a
lunii întâi, după ce se curăţiseră preoţii şi leviţii,
3 Ezd.7:11. Precum şi toţi fiii robiei, care s-au curăţit.
3 Ezd.7:12. Că leviţii toţi o dată s-au curăţit, şi au junghiat mielul pascal pentru toţi fiii lui Israel
întorşi din robie şi pentru fraţii lor, preoţii, şi pentru ei înşişi.
3 Ezd.7:13. Şi au mâncat fiii lui Israel, cei întorşi din robie, şi toţi câţi se depărtaseră de urâciunile
neamurilor din ţară, căutând pe Domnul.
3 Ezd.7:14. Şi au prăznuit sărbătoarea azimelor şapte zile, veselindu-se înaintea Domnului,
3 Ezd.7:15. Pentru că El întorsese inima regelui Asirienilor spre ei, ca să întărească mâinile lor la
lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israel.
CAP. 8
Ezdra în Ierusalim . Scrisoarea lui Artaxerxe. Darurile făcute templului Domnului şi numărarea poporului.
217
3 Ezd.8:1 Şi după acestea, în vremea domniei lui Artaxerxe, regele Perşilor,
3 Ezd.8:2. Ezdra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, fiul lui Şalum, fiul lui Sadoc, fiul lui
Abitub, fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui
Buchi, fiul lui Abiuşa, fiul lui Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, preotul cel dintâi, a
mers la Ierusalim .
3 Ezd.8:3. Acest Ezdra s-a suit din Babilon, fiind cărturar iscusit în legea lui Moise, dată de
Dumnezeu lui Israel,
3 Ezd.8:4. Şi i-a dat lui regele mărire, aflând har înaintea lui în toate cererile lui.
3 Ezd.8:5. Şi s-au suit împreună cu el unii din fiii lui Israel, din preoţii, din leviţii şi cântăreţii
templului Domnului, din portarii şi din cei închinaţi templului Domnului, la Ierusalim .
3 Ezd.8:6. În anul al şaptelea al domniei lui Artaxerxe, în luna a cincea (acesta este anul al şaptelea
al regelui), ieşind de la Babilon, la lună nouă, în luna întâi,
3 Ezd.8:7. Au sosit la Ierusalim , după călătoria cea bună, dată lor de Domnul;
3 Ezd.8:8. Pentru că Ezdra avea multă ştiinţă, ca să nu lase la o parte nimic din legea Domnului şi
din porunci, învăţând pe tot Israelul toate îndreptările şi judecăţile.
3 Ezd.8:9. Şi a venit porunca, scrisă de regele Artaxerxe, la Ezdra preotul şi cititorul legii Domnului,
al cărui cuprins este cel de mai jos:
3 Ezd.8:10. "Regele Artaxerxe, lui Ezdra preotul şi învăţătorul legii Domnului, salutare.
3 Ezd.8:11. Chibzuind cu iubire de oameni, am poruncit ca cei ce vor vrea din neamul Iudeilor, dintre
preoţi şi dintre leviţi, care sunt în regatul nostru, să meargă împreună cu tine la
Ierusalim .
3 Ezd.8:12. Deci să meargă cu tine câţi vor pofti, cum am hotărât eu şi cei şapte sfetnici cei mai
apropiaţi ai mei,
3 Ezd.8:13. Să cerceteze cele ce sunt în Iuda şi în Ierusalim ,
3 Ezd.8:14. Potrivit celor ce se află în legea Domnului,
3 Ezd.8:15. Şi să aducă în Ierusalim Dumnezeului lui Israel daruri pe care le-am făgăduit şi eu şi
sfetnicii mei cei mai apropiaţi şi tot aurul şi argintul care s-ar afla în ţara Babilonului,
3 Ezd.8:16. Împreună cu cel dăruit de popor la templul Domnului Dumnezeului lor din Ierusalim . Să
se adune argint şi aur pentru junci, berbeci, miei şi pentru ce urmează acestora,
3 Ezd.8:17. Ca să aducă jertfe Domnului la jertfelnicul Domnului Dumnezeului lor din Ierusalim ,
3 Ezd.8:18. Şi toate câte vei chibzui împreună cu fraţii tăi să faci cu aurul şi cu argintul, fă-le după
voia Dumnezeului tău.
3 Ezd.8:19. Şi vasele cele sfinte ale Domnului, ce se dau ţie spre trebuinţa templului Dumnezeului
tău, din Ierusalim , pune-le înaintea Dumnezeului tău în Ierusalim .
3 Ezd.8:20. Şi celelalte câte îţi vor trebui pentru templul Dumnezeului tău, să le dai din vistieria
regală.
3 Ezd.8:21. Şi eu, regele Artaxerxe, am poruncit vistiernicilor Siriei şi ai Feniciei ca orice ar cere Ezdra
preotul şi învăţătorul legii lui Dumnezeu celui de sus să i se dea cu toată luarea aminte,
3 Ezd.8:22. Până la o sută de talanţi de argint, asemenea şi până la o sută de core de grâu, şi vin
până la o sută de baţi, şi altele cât de multe.
3 Ezd.8:23. Toate după legea lui Dumnezeu să se aducă cu grijă Dumnezeului celui Preaînalt, pentru
ca mânia Lui să nu se abată peste regatul regelui şi peste fiii lui.
3 Ezd.8:24. Şi vouă vi se porunceşte ca tuturor preoţilor şi leviţilor şi cântăreţilor templului Domnului
şi portarilor şi celor închinaţi templului Domnului şi slujitorilor locaşului acestuia,
3 Ezd.8:25. Nici o dare, nici o altă dajdie să nu li se ceară şi nimeni să nu aibă putere să pună ceva
asupra acestora.
3 Ezd.8:26. Şi tu, Ezdra, după înţelepciunea lui Dumnezeu care îţi este dată, pune judecători şi
legiuitori, ca să judece în toată Siria şi Fenicia pe toţi cei ce ştiu legea Dumnezeului tău,
iar pe cei ce nu ştiu, învaţă-i.
3 Ezd.8:27. Şi toţi câţi vor călca legea Dumnezeului tău şi legea regelui, să fie pedepsiţi fără şovăire
ori cu moarte, ori cu chinuri, ori cu amendă, ori cu închisoare".
3 Ezd.8:28. Şi a zis Ezdra cărturarul: "Binecuvântat este singur Domnul Dumnezeul părinţilor mei, Cel
care a dat acestea în inima regelui spre a cinsti templul Lui cel din Ierusalim .
3 Ezd.8:29. Şi pe mine m-a cinstit înaintea regelui, sfetnicilor, tuturor prietenilor şi a dregătorilor lui.
3 Ezd.8:30. Şi eu am prins curaj, cu ajutorul Domnului Dumnezeului meu, şi am adunat bărbaţi din
Israel, ca să se suie cu mine.
3 Ezd.8:31. Şi aceştia sunt căpeteniile familiilor şi ale seminţiilor care au pornit cu mine din Babilon
sub domnia regelui Artaxerxe.
3 Ezd.8:32. Din fiii lui Finees, Gherşom, din fiii lui Itamar, Gamaliel.
3 Ezd.8:33. Din fiii lui David, Haţuş, fiul lui Şecania.
3 Ezd.8:34. Din fiii lui Fares, Zaharia şi cu el s-au scris oameni o sută cincizeci.
3 Ezd.8:35. Din fiii lui Pahat-Moab: Elioenai, fiul lui Zerahia şi cu el oameni două sute.
3 Ezd.8:36. Din fiii lui Zatu, Şecania, fiul lui Iahaziel, şi împreună cu el oameni trei sute.
3 Ezd.8:37. Din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, şi cu el împreună oameni două sute cincizeci.
3 Ezd.8:38. Din fiii lui Elam, Ieşaia, fiul lui Atalia, şi împreună cu el bărbaţi şaptezeci.
3 Ezd.8:39. Din fiii lui Şefatia, Zebadia, fiul lui Mihail, şi împreună cu el bărbaţi şaptezeci.
3 Ezd.8:40. Din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel şi cu el bărbaţi două sute doisprezece.
3 Ezd.8:41. Din fiii lui Bani, Şelomit, fiul lui Iosifia, şi cu el bărbaţi o sută şaizeci.
3 Ezd.8:42. Din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai şi cu el bărbaţi douăzeci şi opt.
218
3 Ezd.8:43. Din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, şi cu el bărbaţi o sută zece.
3 Ezd.8:44. Din fiii lui Adonicam cei mai de pe urmă, pe numele lor: Elifelet, Ieiel şi Şemaia şi cu ei
bărbaţi şaizeci.
3 Ezd.8:45. Din fiii lui Bigvai, Utai, fiul lui Zabud şi cu el şaptezeci de bărbaţi.
3 Ezd.8:46. Şi i-am adunat la râul ce se zice Tera şi am poposit trei zile acolo şi le-am dat rânduieli.
3 Ezd.8:47. Şi din fiii preoţilor şi din leviţi, neaflând acolo, am trimis pe Eliezer, pe Ariel, pe Elnatan,
pe Şemaia, pe Iarib, pe Natan, pe Elnatan, pe Zaharia şi pe Meşulam, căpetenii iscusite.
3 Ezd.8:48. Şi le-am zis să meargă la Ido, conducătorul din Casifia, poruncindu-le să grăiască cu Ido
şi cu fraţii lui şi cu cei stabiliţi în Casifia, să ne trimită pe cei care vor sluji în templul
Domnului nostru.
3 Ezd.8:49. Şi ne-au adus, după mâna cea tare a Domnului nostru, bărbaţi ştiutori din fiii lui Mahli,
fiul lui Levi, fiul lui Israel, pe Şerebia şi pe fiii lui şi pe fraţii care erau optsprezece.
3 Ezd.8:50. Şi pe Haşabia şi pe Hanun, şi pe Isaia fratele lui, din fiii lui Merari, şi cu fiii lor, bărbaţi
douăzeci.
3 Ezd.8:51. Şi din cei închinaţi templului Domnului, pe care i-a dat David şi dregătorii la lucrul leviţilor
două sute douăzeci de închinaţi templului Domnului. Numele tuturor a fost însemnat.
3 Ezd.8:52. Şi am făgăduit acolo post din partea tinerilor, înaintea Domnului Dumnezeului nostru,
cerând de la El bună călătorie şi nouă şi celor împreună cu noi, fiii noştri, şi dobitoacele.
3 Ezd.8:53. M-am ruşinat a cere de la re e pedestraşi, călăreţi şi însoţitori, pentru apărare de cei care
ni s-ar împotrivi,
3 Ezd.8:54. Că am zis regelui că puterea Domnului nostru va fi cu cei care îl caută pe El în toată
dreptatea.
3 Ezd.8:55. Şi iarăşi ne-am rugat Domnului pentru toate şi L-am aflat bun şi blând.
3 Ezd.8:56. Osebit-am din căpeteniile neamurilor şi ale preoţilor doisprezece bărbaţi, pe Şerebia şi
Haşabia şi împreună cu ei, dintre fraţii lor, zece bărbaţi.
3 Ezd.8:57. Şi le-am dat argintul şi aurul şi sfintele vase ale templului Domnului nostru, pe care le-au
dăruit regele şi sfetnicii lui, şi dregătorii şi tot Israelul.
3 Ezd.8:58. Şi le-am dat şase sute cincizeci de talanţi de argint şi vase de argint de o sută de talanţi
şi de aur de o sută de talanţi şi odoare de aur douăzeci.
3 Ezd.8:59. Şi vase de aramă, de aramă bună, care sclipeşte ca aurul, douăsprezece.
3 Ezd.8:60. Şi le-am zis: Şi voi sunteţi sfinţiţi Domnului, şi vasele cele sfinţite şi aurul şi argintul sunt
făgăduinţă Dumnezeului părinţilor noştri.
3 Ezd.8:61. Privegheaţi şi păziţi-le până le veţi da căpeteniilor preoţilor şi leviţilor şi capilor de familii
ai lui Israel, în Ierusalim , în vistieria templului Dumnezeului nostru.
3 Ezd.8:62. Şi preoţii şi leviţii, cei care au luat argintul şi aurul şi vasele cele din Ierusalim , le-au pus
în templul Domnului.
3 Ezd.8:63. Şi mergând de la râul Tera în douăsprezece ale lunii întâi, am intrat în Ierusalim cu mâna
cea puternică a Domnului nostru care era deasupra, şi ne-a scăpat de la intrare de tot
vrăjmaşul, şi am venit în Ierusalim .
3 Ezd.8:64. şi făcându-se acolo ziua a treia, în ziua a patra argintul şi aurul s-au dat în templul
Domnului nostru, în mâna lui Meremot, fiul lui Urie preotul.
3 Ezd.8:65. Şi cu el era Eleazar, fiul lui Finees, precum şi Iozabad, fiul lui Iosua şi Noadia, fiul lui
Binui, toţi leviţi; s-au dat cu număr şi după greutatea lor, toate.
3 Ezd.8:66. Şi s-a scris toată greutatea lor în acel ceas.
3 Ezd.8:67. Şi cei din robie au adus jertfe Domnului Dumnezeului lui Israel, doisprezece junci pentru
tot Israelul, nouăzeci şi şase de berbeci,
3 Ezd.8:68. Miei şaptezeci şi doi, doisprezece ţapi pentru ispăşire.
3 Ezd.8:69. Şi au dat poruncile regelui dregătorilor domneşti şi guvernatorilor Cele-Siriei şi Feniciei, şi
au cinstit pe popor şi templul Domnului.
3 Ezd.8:70. Şi după ce s-au săvârşit acestea, au venit la mine conducătorii zicând:
3 Ezd.8:71. "Poporul lui Israel şi căpeteniile şi preoţii şi leviţii nu s-au osebit de popoarele de alt neam
ale ţării, şi de necurăţiile Canaaneilor şi ale Heteilor, ale Ferezeilor şi Iebuseilor, ale
Moabiţilor, ale Egiptenilor şi ale Edomiţilor,
3 Ezd.8:72. Pentru că au locuit împreună cu fetele lor, şi ei şi fiii lor, şi s-a amestecat sămânţa cea
sfântă cu neamurile străine din ţară, şi au luat parte căpeteniile şi dregătorii la
nelegiuirea aceasta de la începutul lucrului".
3 Ezd.8:73. Îndată ce am auzit eu acestea, mi-am rupt hainele şi veşmântul cel sfinţit şi mi-am smuls
părul din cap şi barbă şi am şezut mâhnit pe gânduri.
3 Ezd.8:74. Şi pe când eu plângeam pentru nelegiuire, şi şedeam trist până la jertfa cea de seară, s-
au adunat la mine toţi câţi erau râvnitori pentru cuvântul Domnului Dumnezeului lui
Israel.
3 Ezd.8:75. Şi sculându-mă din locul unde posteam, cu hainele şi cu veşmântul cel sfânt sfâşiate,
plecând genunchii şi întinzând mâinile către Domnul, am zis:
3 Ezd.8:76. "Doamne, ruşinatu-m-am şi m-am temut înaintea feţei Tale,
3 Ezd.8:77. Pentru că păcatele noastre s-au înmulţit peste capetele noastre şi fărădelegile noastre au
ajuns până la cer,
3 Ezd.8:78. Încă din vremea părinţilor noştri, şi suntem în mare păcat până azi.
219
3 Ezd.8:79. Şi pentru păcatele noastre şi ale părinţilor noştri am fost daţi împreună cu fraţii noştri, cu
regii noştri şi împreună cu preoţii noştri, regilor pământului, spre sabie şi spre robie şi
spre pradă cu ruşine, până în ziua aceasta.
3 Ezd.8:80. şi acum, întru câtva ni s-a arătat mila Ta, Doamne, ca să rămână rădăcină şi numele
nostru în locul unde este sfântul Tău locaş,
3 Ezd.8:81. Şi ca să ni se descopere luminător în templul Domnului Dumnezeului nostru, şi ca să ne
dea hrană în vremea robiei noastre.
3 Ezd.8:82. Şi pe când eram noi robi, n-am fost părăsiţi de Dumnezeul nostru, Cel care ne-a dăruit să
găsim har înaintea regilor Perşilor, ca să ne dea hrană,
3 Ezd.8:83. Şi a preamări templul Domnului nostru, a ridica Sionul cel pustiu, şi a ne da întărire în
Iuda şi în Ierusalim .
3 Ezd.8:84. Şi acum ce vom zice, Doamne, având acestea? Pentru că am călcat poruncile Tale, pe
care le-ai dat în mâna slugilor Tale, proorocii, zicând:
3 Ezd.8:85. "Pământul în care intraţi să-l moşteniţi este pământul pângărit cu întinarea celor de alt
neam ai pământului, şi de necurăţia lor l-au umplut.
3 Ezd.8:86. Şi acum pe fetele lor să nu le luaţi pentru fiii voştri, şi pe fetele voastre să nu le daţi după
fiii lor.
3 Ezd.8:87. Nu căutaţi să vă împăcaţi cu ei în toată vremea, ci întărindu-vă, să mâncaţi cele bune ale
pământului şi să-l lăsaţi moştenire fiilor voştri până în veac".
3 Ezd.8:88. Şi cele ce se întâmplă, toate se fac nouă pentru lucrurile noastre cele rele şi pentru
păcatele noastre cele mari. Tu, Doamne, ne-ai uşurat de păcatele noastre,
3 Ezd.8:89. Şi ne-ai dat rădăcină ca aceasta; însă noi iarăşi ne-am întors a călca legea Ta, ca să ne
amestecăm în necurăţia neamurilor pământului.
3 Ezd.8:90. Oare, Te-ai mâniat spre noi, ca să ne pierzi încât să nu rămână rădăcină şi sămânţă, nici
numele nostru?
3 Ezd.8:91. Dumnezeul lui Israel eşti cu adevărat, căci Tu ne-ai lăsat rădăcină până azi.
3 Ezd.8:92. Iată suntem înaintea Ta întru fărădelegile noastre, şi nu mai putem sta înaintea Ta din
cauza lor".
3 Ezd.8:93. Şi când se ruga Ezdra şi se mărturisea plângând, doborât înaintea sfântului locaş, s-a
adunat la el din Ierusalim mulţime multă foarte, bărbaţi şi femei şi tineri, pentru că mare
plângere era în mulţime.
3 Ezd.8:94. Şi strigând Şecania, fiul lui Ieiel, din fiii lui Israel, a zis: "Ezdra! Noi am păcătuit înaintea
lui Dumnezeu, căci am locuit împreună cu femei de alt neam din neamurile pământului.
3 Ezd.8:95. Dar cum Israelul are nădejde, întru aceasta să dăm jurământ Domnului că vom izgoni
toate femeile cele de alt neam, împreună cu copiii lor,
3 Ezd.8:96. Precum socoteşti tu şi câţi se supun legii Domnului; scoală-te, săvârşeşte,
3 Ezd.8:97. Că acesta este lucrul tău şi noi împreună cu tine avem puterea să o facem".
3 Ezd.8:98. Şi s-a sculat Ezdra şi a pus pe căpeteniile preoţilor şi ale leviţilor şi pe tot Israelul să facă
jurământ că vor face aşa. Şi ei au jurat.
CAP. 9
Alte porunci. Ezdra citeşte Legea Domnului. Întoarcerea acasă.
3 Ezd.9:1 Şi sculându-se Ezdra, din curtea templului Domnului, a mers la camera lui Iohanan, fiul
lui Eliaşib,
3 Ezd.9:2. Şi locuind acolo, pâine n-a gustat, nici n-a băut apă, plângând fărădelegile cele mari ale
mulţimii.
3 Ezd.9:3. Şi s-a făcut strigare în toată Iudeea şi în Ierusalim la toţi cei din robie, ca să se adune în
Ierusalim .
3 Ezd.9:4. Şi câţi nu se vor înfăţişa în două sau trei zile, după judecata bătrânilor întâistătători, se
vor omori dobitoacele lor, şi ei înşişi vor fi îndepărtaţi de la obştea celor care fuseseră în
robie.
3 Ezd.9:5. Şi s-au adunat toţi cei din neamul lui Iuda şi al lui Veniamin în trei zile în Ierusalim , în
luna a noua, în douăzeci ale lunii.
3 Ezd.9:6. Şi a şezut împreună toată mulţimea în curtea templului Domnului tremurând, căci era
iarnă.
3 Ezd.9:7. Şi sculându-se Ezdra, le-a zis: "Voi aţi făcut fărădelege şi aţi locuit împreună cu femei de
alt neam, ca să sporiţi păcatele lui Israel.
3 Ezd.9:8. Acum pocăiţi-vă şi daţi slavă Domnului Dumnezeului părinţilor noştri,
3 Ezd.9:9. Şi faceţi voia Lui şi despărţiţi-vă de neamurile pământului şi de femeile cele de alt
neam".
3 Ezd.9:10. Şi a strigat tot poporul şi a zis cu glas mare: "Aşa vom face!
3 Ezd.9:11. Dar mulţimea este multă şi este vreme de iarnă, şi nu putem să stăm sub cerul liber, şi
lucrul nostru nu este de o zi sau de două, pentru că mult am păcătuit în această privinţă.
3 Ezd.9:12. Şi să stea căpeteniile mulţimii şi toţi cei din locuinţele noastre câţi au femei de alt neam,
3 Ezd.9:13. Să-şi facă vreme să se înfăţişeze împreună cu bătrânii şi judecătorii din fiecare oraş până
ce vor dezlega mânia Domnului de la noi, pornită asupra noastră pentru această
pricină".
220
3 Ezd.9:14. Atunci Ionatan, fiul lui Azael, şi Iahzeia, fiul lui Ticva, au fost puşi pentru lucrul acesta; iar
leviţii Meşulam şi Şabetai erau ajutoarele lor;
3 Ezd.9:15. Cei ce fuseseră în robie au împlinit porunca.
3 Ezd.9:16. Şi Ezdra preotul şi-a ales bărbaţi, capi de familie, pe toţi pe nume, şi au şezut împreună
la luna nouă a lunii s zecea pentru cercetarea lucrului.
3 Ezd.9:17. Şi au dus la bun sfârşit până la luna nouă a lunii întâi cercetarea privitoare la bărbaţii
care au luat femei de alt neam.
3 Ezd.9:18. Şi s-au găsit dintre preoţii care s-au adunat, unii având femei de alt neam:
3 Ezd.9:19. Din fiii lui Iosua, fiul lui Iosedec, şi din fraţii lui: Maaseia, Eliezer, Iarib şi Ghedalia,
3 Ezd.9:20. Care au dat încredinţare că îşi vor izgoni femeile şi spre curăţire vor jertfi berbeci pentru
vina lor.
3 Ezd.9:21. Şi s-au mai găsit din fiii lui Imer: Hanani şi Zebadia; ai lui Harim: Maaseia, Ilie, Şemaia,
Iehiel şi Azaria;
3 Ezd.9:22. Ai lui Paşhur: Elioanai, Maaseia, Ismael, Natanael, Iozabad şi Elasa.
3 Ezd.9:23. Dintre leviţi: Iozabad, Şimei, Chelaia, zis Chelita, Petahia, Iuda şi Ionas.
3 Ezd.9:24. Din cântăreţii locaşului sfânt: Eliaşib şi Zacur.
3 Ezd.9:25. Portari: Şalum, Telem şi Uri.
3 Ezd.9:26. Iar din Israeliţi: Ramia, Izia, Malchia, Miiamin, Eleazar, Miheia şi Benaia, din fiii lui Fares;
3 Ezd.9:27. Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot şi Elias, din fiii lui Elam;
3 Ezd.9:28. Elioenai, Eliaşib, Matania, Ieremot, Zabad şi Aziza, din fiii lui Zatu.
3 Ezd.9:29. Din fiii lui Bebai: Iohanan, Anania, Zabai şi Atlai.
3 Ezd.9:30. Din fiii lui Bani: Meşulam, Maluc, Adaia, Iaşub, Asael şi Ieremot.
3 Ezd.9:31. Şi din fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Beţaleel, Binui şi
Manase.
3 Ezd.9:32. Şi din fiii lui Harim: Eliezer, Işia, Malchia, Şemaia, Simeon, Maluc şi Şemaia.
3 Ezd.9:33. Şi din fiii lui Haşum: Matenai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase, şi Şimei.
3 Ezd.9:34. Şi din fiii lui Bani: Ieremia , Maadai, Amram, Ioil, Benaia, Bedia, Chelaia, Vania, Meremot,
Eliaşib, Matania, Matenai, Iaasai, Binui, Şimei, Şelemia, Natan şi Adaia.
3 Ezd.9:35. Din fiii lui Zacai: Şaşai, Şarai, Azareel, Şelemia, Amaria şi Iosif.
3 Ezd.9:36. Din fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioil, Benaia, Zavadeia, Ides, Ioil şi
Vaneas. Şi ei luaseră femei de alt neam, şi le-au izgonit împreună cu copiii lor.
3 Ezd.9:37. Şi au locuit preoţii şi leviţii şi cei care erau din Israel în Ierusalim şi la ţară. Iar la luna
nouă a lunii a şaptea, când fiii lui Israel erau aşezaţi în locuinţele lor,
3 Ezd.9:38. Adunându-se toată mulţimea împreună deodată pe locul dinspre poarta de răsărit a
templului,
3 Ezd.9:39. Au zis lui Ezdra, preotul şi cititorul, să aducă legea lui Moise care s-a dat de Domnul
Dumnezeul lui Israel.
3 Ezd.9:40. Şi a adus Ezdra arhiereul legea la toată mulţimea, de la om până la femeie şi la toţi
preoţii, ca să audă legea în luna nouă a lunii a şaptea.
3 Ezd.9:41. Şi a citit la intrarea porţii celei dintâi a templului Domnului din zori până la amiază,
înaintea bărbaţilor şi a femeilor, şi toţi ascultau legea.
3 Ezd.9:42. Şi a stat Ezdra preotul şi cititorul legii pe scaunul judecăţii, cel de lemn, pregătit.
3 Ezd.9:43. Şi au stat lângă el Matatia, Sema, Anania, Azaria, Urie, Iezechia şi Baalsam, de-a
dreapta.
3 Ezd.9:44. De-a stânga: Pedaia, Misael, Malchia, Haşum, Haşbadana şi Zaharia.
3 Ezd.9:45. Şi luând Ezdra cartea legii înaintea mulţimii, pentru că şedea întâi, cu mărire înaintea
tuturor,
3 Ezd.9:46. Şi dezlegând legea, toţi în picioare au stat şi a binecuvântat Ezdra pe Domnul Dumnezeul
cel Preaînalt, pe Dumnezeul Savaot Atotţiitorul.
3 Ezd.9:47. Şi a strigat mulţimea: Amin!
3 Ezd.9:48. Şi ridicând în sus mâinile, căzând la pământ, s-au închinat Domnului:
3 Ezd.9:49. Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad,
Hanan, Pelaia, şi leviţii învăţau legea Domnului, tâlcuind citirea.
3 Ezd.9:50. Şi a zis Ataratis (cârmuitorul ţării) lui Ezdra, arhiereul şi cititorul, şi leviţilor care învăţau
mulţimea:
3 Ezd.9:51. "Ziua aceasta este sfântă Domnului". Şi toţi plângeau ascultând legea.
3 Ezd.9:52. "Mergând, deci, mâncaţi bucate grase şi beţi băuturi dulci şi trimiteţi daruri la cei care n-
au.
3 Ezd.9:53. Că sfântă este ziua Domnului şi nu vă întristaţi că Domnul vă va mări".
3 Ezd.9:54. Şi leviţii porunceau toate acestea poporului zicând: "Ziua aceasta sfântă este Domnului,
nu vă întristaţi".
3 Ezd.9:55. Şi s-au dus toţi să mănânce şi să bea şi să se veselească şi să dea daruri celor lipsiţi,
bucurându-se mult de cuvintele legii, pe care le învăţaseră în adunările lor.
221
SOLOMON CARTEA ÎNŢELEPCIUNII
CAP. 1
Înţelepciunea adevărată; îndemn spre dreptate, fără care nu este înţelepciune.
Înţel.1:1. Iubiţi dreptatea, judecători ai pământului; cugetaţi drept despre Domnul şi căutaţi-L cu
inimă smerită,
Înţel.1:2. Căci El Se lasă găsit celor care nu-L ispitesc şi Se arată celor care au credinţă în El.
Înţel.1:3. Într-adevăr, cugetele viclene depărtează de Dumnezeu, şi puterea Lui, când Îl ispiteşti,
mustră pe cei fără de minte.
Înţel.1:4. Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului.
Înţel.1:5. Duhul cel Sfânt, povăţuitorul oamenilor, fuge de vicleşug, Se depărtează de minţile fără
de pricepere şi Se dă în lături când se apropie fărădelegea;
Înţel.1:6. Înţelepciunea este duh iubitor de oameni şi nu lasă nepedepsit pe cel care huleşte prin
vorbele sale, căci Dumnezeu este martor gândurilor celor mai ascunse şi pătrunde fără
greş inimile şi aude toate cuvintele.
Înţel.1:7. Duhul lui Dumnezeu umple lumea, El cuprinde toate şi ştie orice şoaptă.
Înţel.1:8. Pentru aceea, cel care grăieşte lucruri nedrepte nu poate să se ascundă şi dreptatea
răzbunătoare nu-l uită.
Înţel.1:9. Căci chibzuinţele nelegiuitului vor fi cercetate şi zvonul vorbelor sale va ajunge până la
Domnul spre pedeapsa strâmbătăţilor sale.
Înţel.1:10. O ureche geloasă aude totul şi sunetul şoaptelor nu-i scapă.
Înţel.1:11. Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă
vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului
moarte.
Înţel.1:12. Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta
mâinilor voastre.
Înţel.1:13. Căci Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii.
Înţel.1:14. El a zidit toate lucrurile spre viaţă şi făpturile lumii sunt izbăvitoare; întru ele nu este
sămânţă de pieire şi moartea n-are putere asupra pământului.
Înţel.1:15. Dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea aduce moarte.
Înţel.1:16. Dar cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o
prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să
fie ai ei.
CAP. 2
Petrecerea necredincioşilor care nu au nădejde în viaţa veşnică. Prigonirea celui drept şi urmările răului.
Înţel.2:1. Cei care cugetă nedrept şi-au zis în sine: "Viaţa noastră este scurtă şi tristă şi omul nu
poate scăpa de moarte, nici nu cunoaşte cine l-ar izbăvi de şeol.
Înţel.2:2. Din întâmplare am ajuns să fim cum suntem şi după viaţa aceasta vom fi ca şi cum n-am
fi fost niciodată; căci fum este suflarea din nările noastre şi cugetarea o scânteie care se
aprinde din mişcarea inimii noastre.
Înţel.2:3. Când se va stinge, trupul nostru se va face cenuşă şi duhul se va risipi ca aerul cel uşor.
Înţel.2:4. Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile noastre
şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va risipi ca negura, pe care o alungă razele
soarelui şi căldura lui o îngreuiază.
Înţel.2:5. Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără înapoiere, că s-a
pecetluit şi nimeni nu mai vine înapoi.
Înţel.2:6. Veniţi deci şi să ne desfătăm cu bunătăţile cele de acum şi de făpturi să ne folosim cu
toată căldura tinereţii.
Înţel.2:7. Să avem din belşug vinuri scumpe şi miresme şi să nu lăsăm să treacă florile de
primăvară.
Înţel.2:8. Să ne încununăm cu flori de trandafir, până nu se veştejesc.
Înţel.2:9. Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, să lăsăm pretutindeni semnele
veseliei noastre, căci aceasta este partea şi menirea noastră.
Înţel.2:10. Să asuprim pe cel sărac şi drept, să nu ne fie milă de văduvă, şi de cărunteţile bătrânului
încărcat de ani să nu ne ruşinăm.
Înţel.2:11. Puterea noastră să fie legea dreptăţii noastre, că ce este slab nu este de nici un folos.
Înţel.2:12. Să vânăm pe cel drept, fiindcă ne stinghereşte şi se împotriveşte isprăvilor noastre şi ne
scoate vină că stricăm legea şi ne învinovăţeşte că nu umblăm cum am fost învăţaţi din
copilărie.
Înţel.2:13. El se face pe sine că are cunoştinţă despre Dumnezeu şi se numeşte: fiul Domnului.
Înţel.2:14. El este pentru noi ca o osândă a gândurilor noastre şi ne este greu chiar când ne uităm la
el.
222
Înţel.2:15. Căci viaţa lui nu seamănă cu viaţa celorlalţi şi cărările lui sunt schimbate.
Înţel.2:16. Înaintea lui suntem socotiţi ca necuraţi şi de căile noastre se fereşte ca de o spurcăciune;
el fericeşte sfârşitul celor drepţi şi se laudă că are pe Dumnezeu drept tată.
Înţel.2:17. Deci să vedem dacă cuvintele lui sunt adevărate şi să cercetăm ce i se va întâmpla ieşind
din această viaţă.
Înţel.2:18. Căci dacă dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi-l va scoate din
mâna potrivnicilor săi.
Înţel.2:19. Să-l încercăm cu ocări şi cu chinuri, ca să vedem cât este de răbdător şi să încercăm
suferinţa lui.
Înţel.2:20. Să-l dăm unei morţi de ocară căci, după vorba lui, Dumnezeu va avea grijă de el".
Înţel.2:21. Acestea sunt gândurile lor, dar ei se amăgesc, viclenia lor i-a orbit.
Înţel.2:22. Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu, ei n-au nădejde în răsplata
sfinţeniei şi nu cred că sufletele curate vor avea. cununa lor.
Înţel.2:23. Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale.
Înţel.2:24. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-
o cunoască.
CAP. 3
Fericirea drepţilor şi pedepsirea păcătoşilor.
Înţel.3:1. Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele.
Înţel.3:2. În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se
pare mare nenorocire.
Înţel.3:3. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace.
Înţel.3:4. Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de
nemurire.
Înţel.3:5. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi
i-a găsit vrednici de El.
Înţel.3:6. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit.
Înţel.3:7. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi.
Înţel.3:8. Judeca-vor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul va împărăţi întru ei, în
veci.
Înţel.3:9. Ei vor înţelege adevărul, ca unii care şi-au pus încrederea în Domnul; cei credincioşi vor
petrece cu El în iubire, căci harul şi îndurarea sunt partea aleşilor Lui.
Înţel.3:10. Cei nelegiuiţi vor fi pedepsiţi după cugetul lor cel viclean, pentru că nu le-a păsat de cel
drept, iar de Dumnezeu s-au depărtat.
Înţel.3:11. Defăimătorii înţelepciunii şi ai învăţăturii sunt ticăloşi, şi nădejdea lor este deşartă şi
ostenelile lor fără de folos şi lucrurile lor netrebnice.
Înţel.3:12. Femeile lor sunt fără de minte şi copiii lor sunt stricaţi şi spiţa lor este blestemată.
Înţel.3:13. Drept aceea, fericită este cea stearpă care nu s-a pângărit şi care n-a cunoscut pat cu
păcat; ea va avea roadă la cercetarea sufletelor.
Înţel.3:14. Tot aşa famenul ale cărui mâini n-au săvârşit fărădelegea şi împotriva Domnului n-a
gândit cele rele; el va primi aleasă plată pentru credinţa lui şi în templul Domnului locul
cel mai de dorit.
Înţel.3:15. Căci roada bunelor osteneli este slăvită şi rădăcina înţelepciunii n-are pieire.
Înţel.3:16. Fiii desfrânaţilor nu vor avea desăvârşire şi sămânţa ieşită din patul nelegiuit se va
stinge.
Înţel.3:17. Că de vor şi avea viaţă lungă, nu vor fi de nici o treabă şi bătrâneţile lor, la urmă de tot,
vor fi fără cinste.
Înţel.3:18. Iar de vor muri de timpuriu, vor fi fără nădejde şi fără mângâiere vor fi în ziua judecăţii,
Înţel.3:19. Căci neamul celui nedrept are sfârşit groaznic.
CAP. 4
Ce trebuie crezut despre moartea cea timpurie a drepţilor şi despre soarta păcătoşilor.
Înţel.4:1. Mai bine este să nu ai copii, dar să ai bunătate, căci pomenirea bunătăţii este
nemuritoare; şi Dumnezeu o ştie şi oamenii o cunosc.
Înţel.4:2. Când este de faţă, o urmezi şi când s-a dus, îţi pare rău după ea. Bunătatea poartă
veşnică cunună, veşnic biruitoare, ieşind fără pată din lupte câştigate.
Înţel.4:3. Mulţimea pruncilor la cei nelegiuiţi nu este de nici un folos; din mlădiţele lor spurcate nu
se va înfige rădăcină în adânc şi nu vor avea temei nezdruncinat.
Înţel.4:4. Chiar dacă se vor îmbrăca vremelnic întru ramuri, fiind fără temeinicie, se vor zgudui de
vânt şi se vor dezrădăcina de puterea vijeliei.
Înţel.4:5. Ramurile lor vor fi frânte mai înainte de vârsta deplină, rodul lor va fi netrebnic, crud la
mâncare şi de nimic bun,
Înţel.4:6. Fiindcă pruncii născuţi din somnul necurat sunt martori ai nelegiuirii părinţilor, când stai
să-i cercetezi.
Înţel.4:7. Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă.
223
Înţel.4:8. Bătrâneţile cinstite nu sunt cele aduse de o viaţă lungă, nici nu le măsori după numărul
anilor.
Înţel.4:9. Înţelepciunea este la om adevărata cărunteţe şi vârsta bătrâneţilor înseamnă o viaţă
neîntinată.
Înţel.4:10. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe
pământ.
Înţel.4:11. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească
sufletul.
Înţel.4:12. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de
răutate.
Înţel.4:13. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi.
Înţel.4:14. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din
mijlocul răutăţii.
Înţel.4:15. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui
Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.
Înţel.4:16. Dreptul care moare osândeşte pe nelegiuiţii care trăiesc, iar tinereţea ajunsă la grabnică
desăvârşire osândeşte lungile bătrâneţi ale celui nedrept.
Înţel.4:17. Vor vedea sfârşitul înţeleptului, dar nu vor înţelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el şi
pentru ce l-a pus bine pentru Sine.
Înţel.4:18. Vor vedea şi-şi vor bate joc, dar Domnul îi va face de ocară.
Înţel.4:19. Căci vor fi pe urmă hoit fără de cinste, printre morţi, întru ruşine, în veac de veac;
Domnul îi va zdrobi şi, muţi, îi va azvârli cu capul în jos, îi va zgudui din temelie şi vor
pieri până la cel mai mic; chinul îi va măcina şi pomenirea lor se va şterge.
Înţel.4:20. Vor veni înspăimântaţi de ştiinţa păcatelor lor şi fărădelegile lor îi vor mustra faţă în faţă.
CAP. 5
Căinţa cea prea târzie a păcătoşilor; fericirea drepţilor şi pedepsirea necredincioşilor.
Înţel.5:1. Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea celor care l-au prigonit şi au
dispreţuit ostenelile sale.
Înţel.5:2. Iar ei, văzându-l, se vor tulbura cu cumplită frică şi se vor minuna de minunea mântuirii
dreptului.
Înţel.5:3. Ei vor zice, căindu-se în inima lor şi gemând întru strâmtorarea duhului lor: "Acesta este
pe care-l aveam altădată de batjocură şi ţinta ocărilor noastre.
Înţel.5:4. Nebunii de noi! Am socotit viaţa lui o nebunie şi moartea lui o ticăloşie.
Înţel.5:5. Şi iată cum a fost socotit între fiii lui Dumnezeu şi partea lui între sfinţi!
Înţel.5:6. Aşadar noi am rătăcit de la calea adevărului şi lumina dreptăţii n-a strălucit pentru noi şi
nouă soarele nu ne-a răsărit.
Înţel.5:7. Ne-am săturat de cărările fărădelegii şi ale pierzării; am străbătut pustietăţi neumblate,
iar calea Domnului n-am cunoscut-o.
Înţel.5:8. Ce folos ne-a adus trufia? La ce ne-a slujit bogăţia Şi toată fala ei?
Înţel.5:9. Toate acestea au trecut ca umbra şi ca o veste care se duce pe aci încolo.
Înţel.5:10. Au trecut la fel cu corabia care răzbate marea învolburată şi a cărei urmă în apă nu poţi s-
o mai găseşti şi nici trecerea ei, în mijlocul valurilor;
Înţel.5:11. Sau ca pasărea ce zboară în aer şi a cărei călătorie nu lasă nici un semn; căci ea, bătând
cu aripile vântul cel uşor şi despicându-l cu avântul pornirii, îşi taie cale prin mişcarea
penelor, iar după aceea nimic nu mai arată pe unde a trecut.
Înţel.5:12. Sau la fel cu săgeata care zboară spre locul însemnat, iar aerul pe care l-a spintecat se
împreună la loc şi nu poţi să mai ştii care i-a fost urma.
Înţel.5:13. Tot aşa şi noi ne-am născut şi am isprăvit cu viaţa şi nu putem să arătăm nici un semn de
faptă bună, ci în răutatea noastră ne-am risipit.
Înţel.5:14. Într-adevăr, nădejdea celui nelegiuit este ca praful pe care-l spulberă vântul, este ca pâcla
subţire pe care o împrăştie vijelia, ca fumul pe care-l suflă o adiere şi ca amintirea unui
oaspete de o singură zi care se destramă.
Înţel.5:15. Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic
are grijă de ei.
Înţel.5:16. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea
strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va
acoperi.
Înţel.5:17. El va face arme din mânia Sa şi cu ele va întări făptura mâinilor Sale ca să răsplătească
vrăjmaşilor.
Înţel.5:18. Din dreptate El Îşi va face platoşă şi din judecata cea nefăţarnică Îşi va face coif.
Înţel.5:19. Din sfinţenia Sa va face pavăză nebiruită;
Înţel.5:20. Iar din cumplita Sa mânie va face sabie ascuţită şi lumea va porni război împreună cu El
împotriva celor fără de minte.
Înţel.5:21. Săgeţile fulgerului Său vor porni bine îndreptate şi vor lovi în ţintă, zburând din arcul
puternic încordat al norilor.
Înţel.5:22. Mânia Lui, ca o praştie, va azvârli noian de grindină; apele mării se vor întărâta asupra lor
şi râurile îi vor îneca vijelios.
224
Înţel.5:23. Duhul puterii dumnezeieşti se va ridica împotriva lor şi ca viscolul îi va vântura. Astfel
fărădelegea va aduce pustiire pe pământ şi răutatea va răsturna scaunele celor puternici.
CAP. 6
Îndemn către conducătorii lumii să caute şi să urmeze înţelepciunea şi dreptatea.
Înţel.6:1 Ascultaţi deci, regilor, şi înţelegeţi, luaţi învăţătură, voi, care judecaţi marginile
pământului.
Înţel.6:2. Băgaţi în urechi, voi cei ce stăpâniţi peste mulţimi şi care vă mândriţi cu mulţimea
popoarelor voastre".
Înţel.6:3. Pricepeţi că stăpânirea vi s-a dat de la Domnul şi puterea de la Cel Preaînalt, Care va
cerceta faptele voastre şi va pune la încercare gândurile voastre.
Înţel.6:4. Fiindcă, deşi dregători ai împărăţiei Lui, n-aţi judecat drept, nici legea n-aţi păzit-o, nici n-
aţi umblat după sfatul lui Dumnezeu.
Înţel.6:5. Groaznic şi fără de veste El va sta asupra voastră, căci pentru cei mari judecata va fi
cumplită.
Înţel.6:6. Celor mici, Domnul le va arăta iertare şi milă, însă cei puternici vor fi pedepsiţi cu
străşnicie.
Înţel.6:7. Stăpânul tuturor nu Se va ruşina de nici un obraz, nici nu Se va sfii de vreo mărire, căci şi
pe cel mic şi pe cel mare El i-a făcut şi pronia Lui e la fel pentru toţi.
Înţel.6:8. Însă cei puternici vor avea parte de o încercare mai grea.
Înţel.6:9. Deci către voi, regilor, îndrept cuvintele mele ca să învăţaţi înţelepciune şi să nu cădeţi.
Înţel.6:10. Pentru că cei ce au păzit cu sfinţenie pravila sfântă se vor sfinţi şi cei ce vor învăţa-o vor
şti ce să răspundă.
Înţel.6:11. Iubiţi deci cuvintele mele şi le doriţi şi vă veţi învăţa din ele.
Înţel.6:12. Înţelepciunea este luminată şi neînserată şi cei care o iubesc o văd uşor şi cei care o caută
o găsesc.
Înţel.6:13. Ea iese în cale celor care o doresc şi li se arată ea, întâi.
Înţel.6:14. Cel care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă nu se va osteni, căci o va afla şezând la
poarta lui.
Înţel.6:15. Cel care îşi bate capul cu înţelepciunea îndeplineşte desăvârşirea minţii şi cel care îşi
pierde somnul pentru ea va fi în curând fără de grijă.
Înţel.6:16. Ea umblă în toate părţile căutând pe cei vrednici de ea şi se arată prietenoasă în drumurile
lor şi îi întâmpină în tot ce pun la cale.
Înţel.6:17. Începutul ei este pofta cea adevărată de învăţătură.
Înţel.6:18. Iar pofta de învăţătură are în sine iubirea, iar iubirea este paznica legilor ei, iar păzirea
legilor ei este adeverirea nemuririi.
Înţel.6:19. Şi nemurirea ne face să fim aproape de Dumnezeu.
Înţel.6:20. Drept aceea, pofta înţelepciunii duce la împărăţia cea veşnică.
Înţel.6:21. Deci dar, o, regi ai popoarelor, dacă ţineţi la tronurile şi la sceptrele voastre, cinstiţi
înţelepciunea, ca în veac să domniţi.
Înţel.6:22. Iar ce este înţelepciunea şi cum s-a făcut, sunt gata să vă spun fără să ascund tainele lui
Dumnezeu. Ci voi cerceta de la începutul făpturii şi voi da la lumină cunoştinţa ei şi nu voi
trece pe alături de adevăr.
Înţel.6:23. Nu voi merge pe acelaşi drum cu pizma care roade, căci ea n-are nici o părtăşie cu
înţelepciunea.
Înţel.6:24. Mulţimea înţelepţilor este mântuirea lumii şi un rege cuminte înseamnă bunăstarea
poporului.
Înţel.6:25. Drept aceea, luaţi învăţătură din cuvintele mele şi folosul va fi al vostru.
CAP. 7
Înţelepciunea şi foloasele ei. Minunata înălţare a omului prin ea.
Înţel.7:1. Sunt şi eu om muritor asemenea tuturor şi coborând din neamul celui dintâi om zidit din
pământ.
Înţel.7:2. Şi am fost înfiripat, cu trupul, în pântecele mamei mele, închegându-mă din sânge, vreme
de zece luni, din sămânţă bărbătească şi în ceasul somnului odihnitor.
Înţel.7:3. Şi după ce m-am născut, am respirat aerul obştesc şi pe pământul obşteştii pătimiri am
căzut şi eu, şi glasul meu dintâi, la fel ca la toată lumea, a fost plânsul meu.
Înţel.7:4. Am fost înfăşat în scutece şi am dat părinţilor grijă şi bătaie de cap.
Înţel.7:5. Şi nici un rege n-a început altfel, când s-a născut.
Înţel.7:6. Că toţi intră în viaţă în acelaşi fel şi ies iarăşi la fel.
Înţel.7:7. Pentru aceea m-am rugat şi mi s-a dat înţelepciune, am chemat, şi duhul cuminţeniei a
coborât în mine.
Înţel.7:8. Am ţinut la ea mai mult decât la sceptre şi decât la tronuri şi am socotit bogăţiile deşarte
faţă de ea.
Înţel.7:9. N-am pus alături cu ea nici pietrele cele mai scumpe, fiindcă tot aurul din lume pe lângă
ea nu e decât nisip, iar argintul, înaintea ei, mi se pare noroi.
225
Înţel.7:10. Am preţuit înţelepciunea mai mult decât sănătatea şi frumuseţea; am pus-o chiar înaintea
luminii, fiindcă strălucirea ei nu se stinge niciodată.
Înţel.7:11. Împreună cu ea mi-au venit toate bunătăţile, căci în mâinile ei sunt bogăţii nenumărate.
Înţel.7:12. Şi m-am bucurat de toate acestea, căci înţelepciunea le aduce cu sine. Totuşi eu nu ştiam
că ea este născătoarea lor.
Înţel.7:13. Am învăţat-o fără viclenie, o împărtăşesc fără părere de rău şi nu ascund comorile ei.
Înţel.7:14. Ea este pentru oameni comoară nesfârşită; cei care se folosesc de ea se fac prietenii lui
Dumnezeu, pentru darurile agonisite de învăţătură.
Înţel.7:15. Iar mie să-mi dăruiască Dumnezeu să grăiesc precum gândesc şi să cuget în chip vrednic
despre darurile Sale, căci El este povăţuitorul înţelepciunii şi îndreptătorul înţelepţilor.
Înţel.7:16. Că în mâna Lui suntem şi noi şi cuvintele noastre şi toată înţelepciunea şi ştiinţa
lucrurilor.
Înţel.7:17. El mi-a dat cunoştinţa cea adevărată despre cele ce sunt, ca să ştiu întocmirea lumii şi
lucrarea stihiilor.
Înţel.7:18. Începutul şi sfârşitul şi mijlocul vremurilor, întoarcerile anotimpurilor şi prefacerile
văzduhului,
Înţel.7:19. Cursurile anilor şi rânduiala stelelor,
Înţel.7:20. Firea dobitoacelor şi apucăturile fiarelor, puterea duhurilor şi gândurile oamenilor, feluritele
neamuri ale plantelor şi însuşirile rădăcinilor.
Înţel.7:21. Toate cele ascunse şi cele arătate le-am cunoscut, fiindcă înţelepciunea, lucrătoarea
tuturor, mi-a dat învăţătură.
Înţel.7:22. Într-adevăr, în ea se află un duh de înţelegere, sfânt, fără pereche, cu multe laturi,
nepământesc, ager, pătrunzător, neîntinat, preaînţelept, fără de patimă, iubitor de bine,
ascuţit, neoprit, binefăcător,
Înţel.7:23. Iubitor de oameni, neclintit, temeinic, netulburat, atotputernic, atotveghetor şi răzbătând
prin toate duhurile isteţe, curate şi oricât de subţiri.
Înţel.7:24. Pentru că înţelepciunea este mai sprintenă decât orice mişcare, ea pătrunde şi îşi face loc
pretutindeni prin curăţia ei.
Înţel.7:25. Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, ea este curata revărsare a slavei Celui Atotputernic,
astfel că nimic nu poate s-o mânjească.
Înţel.7:26. Ea este strălucirea luminii celei veşnice şi oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu şi
chipul bunătăţii Sale.
Înţel.7:27. Fiindcă este una, toate le poate, şi rămânând una cu sine însăşi, ea toate le înnoieşte, şi
răspândindu-se, prin veacuri, în sufletele sfinte, ea întocmeşte din ele prieteni ai lui
Dumnezeu şi prooroci.
Înţel.7:28. Cu adevărat Dumnezeu nimic nu iubeşte, fără numai pe cel ce petrece întru înţelepciune.
Înţel.7:29. Ea este mai frumoasă decât soarele şi decât toată orânduirea stelelor; dacă o pui alături
cu lumina, înţelepciunea o întrece.
Înţel.7:30. Fiindcă după lumină urmează noaptea, pe când înţelepciunea rămâne nebiruită în faţa
răutăţii.
CAP. 8
Trebuinţa înţelepciunii şi cererea ei de la Dumnezeu.
Înţel.8:1 Înţelepciunea ajunge cu tărie de la o margine la alta a lumii şi toate le întocmeşte

preaplăcut.
Înţel.8:2. Mi-a fost dragă şi am cercetat-o din tinereţile mele şi am căutat să mi-o peţesc mireasă şi
am iubit mult frumuseţea ei.
Înţel.8:3. Neamul ei cel bun şi-l preamăreşte prin petrecerea laolaltă cu Dumnezeu, şi Stăpânul a
toate o are în mare iubire,
Înţel.8:4. Fiindcă ea duce pe oameni la ştiinţa lui Dumnezeu şi ea alege lucrurile Lui.
Înţel.8:5. Şi de este bogăţia câştig poftit în viaţă, ce este mai bogat decât înţelepciunea, care toate
le lucrează?
Înţel.8:6. Dacă cuminţenia stă în fruntea treburilor, cine este mai bun meşter decât înţelepciunea în
toate câte sunt?
Înţel.8:7. Şi de iubeşte cineva dreptatea, ostenelile înţelepciunii rodesc sfinte puteri, ea ne învaţă
înfrânarea şi chibzuinţa, dreptatea şi bărbăţia, tot ce este mai de folos în viaţa
oamenilor;
Înţel.8:8. Şi de pofteşte cineva să aibă ştiinţă întinsă, înţelepciunea ştie cele trecute şi întrezăreşte
cele viitoare, ea ştie întorsăturile cuvintelor şi dezlegările întrebărilor; ea cunoaşte de mai
înainte semnele şi minunile şi întâmplările vremurilor şi ale sutelor de ani.
Înţel.8:9. Drept aceea am hotărât să mi-o prind tovarăşă în viaţă, fiindcă ştiu că mă va sfătui cele
bune şi-mi va fi mângâiere în griji şi în necazuri.
Înţel.8:10. Şi voi avea, prin ea, mărire în adunări; şi deşi sunt tânăr, voi avea cinste în faţa celor
bătrâni.
Înţel.8:11. Mă vor găsi pătrunzător la judecăţi, şi voi apărea uimitor în faţa celor puternici.
Înţel.8:12. Când voi tăcea, vor aştepta să încep să vorbesc; când voi vorbi, vor fi toţi cu luare
aminte, şi când voi rosti o lungă cuvântare, vor pune toţi mâna la gură.
Înţel.8:13. Prin înţelepciune voi avea nemurire şi voi lăsa celor de după mine o pomenire veşnică.
226
Înţel.8:14. Voi cârmui popoare, şi seminţii străine se vor supune stăpânirii mele.
Înţel.8:15. Tirani temuţi, când vor auzi vorbindu-se de mine, se vor teme; mă voi arăta bun
mulţimilor şi viteaz în război.
Înţel.8:16. Şi înapoindu-mă în casa mea, cu înţelepciune mă voi odihni, căci petrecerea cu ea n-are
amărăciune şi vieţuirea cu ea n-are durere, ci veselie şi bucurie.
Înţel.8:17. Am chibzuit aceste gânduri în cugetul meu şi le-am tot purtat în inima mea şi am înţeles
că nemurirea este rodul legăturii cu înţelepciunea.
Înţel.8:18. Şi am mai înţeles că în prietenia cu ea sunt sfinte bucurii şi în faptele mâinilor sale sunt
bogăţii nesfârşite şi stând în preajma ei ai câştig de minte dreaptă şi câştig de slavă ai din
vorba cu ea; drept aceea am umblat pretutindeni şi m-am străduit fel şi chip să am
înţelepciune.
Înţel.8:19. Am fost copil bun şi am avut parte de un suflet fără răutate.
Înţel.8:20. Sau mai vârtos, aşa bun cum eram, am venit într-un trup nespurcat.
Înţel.8:21. Ci cunoscând că nu voi putea altfel să am înţelepciune de nu-mi va da Dumnezeu, cu
toate că şi aceasta era înţelepciune, să ştiu de la cine vine darul, m-am rugat Domnului şi
m-am smerit înaintea Lui şi am zis din toată inima mea:
CAP. 9
Rugăciunea lui Solomon către Dumnezeu pentru dobândirea înţelepciunii, care este de folos tuturor
oamenilor.
Înţel.9:1 "Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Cel care ai făcut toate cu cuvântul Tău,
Înţel.9:2. Şi cu înţelepciunea Ta ai rânduit pe om ca să stăpânească peste zidirile cele făcute de
Tine,
Înţel.9:3. Şi să cârmuiască lumea cu cuviinţă şi cu dreptate şi cu suflet drept să facă judecată,
Înţel.9:4. Dă-mi mie înţelepciunea care stă aproape de scaunul Tău şi nu mă lepăda dintre slujitorii
Tăi.
Înţel.9:5. Căci robul Tău sunt eu şi fiul roabei Tale, om slab şi cu viaţă scurtă şi puţin destoinic să
înţeleg judecata şi legile.
Înţel.9:6. Căci, chiar când ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, de-i va lipsi înţelepciunea cea
de la Tine, ca nimica toată se va socoti.
Înţel.9:7. Tu m-ai ales pe mine mai dinainte ca să stăpânesc poporul Tău şi să judec pe fiii şi pe
fiicele Tale.
Înţel.9:8. Tu mi-ai poruncit să zidesc templul în muntele Tău cel sfânt şi un jertfelnic în cetatea în
care locuieşti, după chipul cortului celui sfânt, pe care l-ai pregătit dintru început.
Înţel.9:9. Cu Tine este înţelepciunea care ştie faptele Tale şi care era de faţă când ai făcut lumea şi
care ştie ce este plăcut înaintea ochilor Tăi şi ce este drept, potrivit poruncilor Tale.
Înţel.9:10. Trimite această înţelepciune, din sfintele Tale ceruri, de lângă tronul slavei Tale, ca să mă
ajute în ostenelile mele şi ca să cunosc ce este bineplăcut înaintea Ta,
Înţel.9:11. Fiindcă înţelepciunea toate le ştie şi le înţelege şi mă va povăţui înţelepţeşte în lucrările
mele şi prin slava sa mă va păzi.
Înţel.9:12. Şi astfel, faptele mele Îţi vor fi plăcute şi voi judeca poporul Tău cu dreptate şi voi fi
vrednic de tronul tatălui meu.
Înţel.9:13. Cu adevărat, ce om poate să cunoască sfatul lui Dumnezeu sau cine poate să pătrundă
voinţa lui Dumnezeu?
Înţel.9:14. Gândurile muritorilor sunt şovăielnice şi cugetările noastre sunt cu greşeală.
Înţel.9:15. Căci trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul şi locuinţa cea pământească împovărează
mintea cea plină de grijă.
Înţel.9:16. Cu greu ne dăm seama despre cele ce sunt pe pământ şi cu osteneală găsim cele ce sunt
chiar în mâna noastră; atunci, cine a putut să pătrundă cele ce sunt în ceruri?
Înţel.9:17. Cine a cunoscut voinţa Ta, dacă Tu nu i-ai dat înţelepciune şi dacă nu i-ai trimis de sus
Duhul Tău cel Sfânt?
Înţel.9:18. Astfel, s-au făcut drepte cărările celor de pe pământ şi oamenii au învăţat ceea ce este
plăcut înaintea Ta, şi prin înţelepciune au cunoscut mântuirea".
CAP. 10
Înţelepciunea a cârmuit omenirea de la începutul ei.
Înţel.10:1 Înţelepciunea a păzit pe primul om zidit de Dumnezeu ca să fie părintele neamului

omenesc, atunci când a fost zidit întâiul.
Înţel.10:2. Ea l-a scos din păcatul lui şi i-a dat putere să stăpânească toată făptura.
Înţel.10:3. Fiindcă s-a depărtat de ea, mâniindu-se, cel nedrept a pierit în nebunia sa ucigaşă de
frate.
Înţel.10:4. Iar când pământul a fost acoperit de ape, înţelepciunea l-a mântuit şi pe cel drept l-a
purtat în slaba arcă de lemn.
Înţel.10:5. Când popoarele şi-au amestecat nelegiuirile toate, de-a valma, înţelepciunea a ştiut pe cel
drept şi l-a păstrat fără vină în faţa lui Dumnezeu şi l-a păzit nebiruit, când a fost să-l
doboare mila de copilul său.
227
Înţel.10:6. Tot ea a mântuit pe cel drept din prăpădul celor răi şi el a fugit departe de focul coborât
peste cele cinci cetăţi.
Înţel.10:7. Şi ca dovadă, arătând nelegiuirea lor, acest ţinut pustiit fumegă şi azi, pomii dau roadă în
afară de vreme şi un stâlp de sare se înalţă acolo, spre pomenirea necredinciosului suflet
al femeii lui Lot.
Înţel.10:8. Nu le-a păsat de înţelepciune şi de aceea n-au ştiut ce este binele şi au lăsat celor care
sunt în viaţă amintirea nebuniei lor, aşa încât ticăloşiile lor să nu fie înghiţite de uitare,
Înţel.10:9. Dar înţelepciunea a smuls din necazuri pe cei care sunt credincioşi.
Înţel.10:10. Iarăşi înţelepciunea a purtat pe căi drepte pe dreptul care fugea de mânia fratelui său,
arătându-i împărăţia lui Dumnezeu şi dându-i învăţătură despre lucrurile sfinte; ea l-a
îmbogăţit când el muncea din greu şi spor i-a dat în strădaniile lui.
Înţel.10:11. Înţelepciunea l-a sprijinit când a fost să-l jecmănească stăpânii hrăpăreţi şi l-a ajutat să
dobândească mari averi.
Înţel.10:12. Ea l-a ferit de duşmani; ea l-a ocrotit de cei care îi întindeau curse; ea l-a făcut biruitor
într-o luptă crâncenă, ca să-l înveţe că mai tare decât toate este cucernicia.
Înţel.10:13. Înţelepciunea n-a părăsit pe dreptul cel vândut, ci l-a ferit de păcat.
Înţel.10:14. Ea s-a coborât cu el în groapă şi în lanţurile lui nu l-a părăsit, până ce i-a dat sceptrul
domniei şi puterea peste cei ce-l asupreau; ea a dovedit de minciună pe pârâşii lui şi i-a
dat o veşnică mărire.
Înţel.10:15. Înţelepciunea a izbăvit pe poporul cel cuvios şi seminţia cea nevinovată de neamurile
care o împilau.
Înţel.10:16. Ea a pătruns în sufletul robului lui Dumnezeu şi cu semne şi cu minuni ea a ţinut piept
unor regi temuţi.
Înţel.10:17. Celor cuvioşi datu-le-a plata ostenelilor lor şi i-a călăuzit pe o cale preaminunată şi ziua
le-a fost acoperământ şi noaptea lumină de stele;
Înţel.10:18. I-a trecut prin Marea Roşie şi i-a purtat prin ape mari.
Înţel.10:19. A acoperit cu ape pe duşmani, apoi din adâncurile mării i-a aruncat afară.
Înţel.10:20. Pentru aceea, drepţii au jefuit pe cei necredincioşi şi au slăvit cântând numele Tău cel
sfânt, Stăpâne, şi toţi laolaltă au lăudat mâna Ta care lupta pentru ei.
Înţel.10:21. Căci înţelepciunea a deschis gura celor muţi şi limba pruncilor a făcut-o bine grăitoare.
CAP. 11
Înţelepciunea povăţuitoare poporului ales. Dumnezeu pedepseşte pe vrăjmaşii lui şi aşteaptă îndreptarea
păcătoşilor.
Înţel.11:1. Făcut-a să sporească lucrările lor prin mâna sfântului prooroc,

Înţel.11:2. Şi-au făcut cale prin pustiul cel nelocuit, şi-au întins corturile lor în locuri neumblate.
Înţel.11:3. Au stat dârji împotriva duşmanilor lor şi au respins pe potrivnicii lor.
Înţel.11:4. Au îndurat setea şi au chemat numele Tău şi apă li s-a dat dintr-o stâncă aspră şi din
piatră şi-au astâmpărat astfel setea.
Înţel.11:5. Ceea ce fusese pedeapsă pentru vrăjmaşi s-a făcut pentru ei, în nevoia lor,
binecuvântare.
Înţel.11:6. Şi pe când apa marelui fluviu se prefăcuse în. sânge necurat,
Înţel.11:7. Spre pedeapsă că Faraon poruncise să ucidă pe copii, Tu ai dat celor ce-şi pierduseră
nădejdea apă din belşug;
Înţel.11:8. Şi astfel le-ai arătat prin setea de care suferiseră, cu ce pedeapsă pedepseşti pe potrivnicii
lor.
Înţel.11:9. Şi din această certare, cu toate că fuseseră certaţi cu cruţare, ei au ştiut cum sunt chinuiţi
nelegiuiţii, judecaţi sub mânie.
Înţel.11:10. Cercatu-i-ai pe unii ca un părinte care dojeneşte, iar pe ceilalţi i-ai pedepsit ca un
împărat aspru care osândeşte.
Înţel.11:11. Şi cei care erau de faţă şi cei de departe se chinuiau deopotrivă.
Înţel.11:12. O îndoită durere i-a cuprins şi suspinau, aducându-şi aminte de lucrurile trecute.
Înţel.11:13. Căci dându-şi seama că pedepsele lor au fost spre binele celor scăpaţi, au cunoscut
puterea lui Dumnezeu,
Înţel.11:14. Acela pe Care mai înainte L-au lepădat şi L-au avut de batjocură, mai pe urmă s-au
minunat în faţa Lui, după ce au suferit o sete cu totul altfel decât cei drepţi.
Înţel.11:15. Pentru gândurile cele neînţelegătoare ale destrăbălării lor, care îi rătăceau şi-i aduceau
să cinstească animalele cele necuvântătoare şi fiarele netrebnice, ai trimis peste ei,
Stăpâne, spre pedeapsă, mulţime de animale fără minte,
Înţel.11:16. Ca să înveţe că prin ceea ce păcătuieşte cineva, prin aceea se şi pedepseşte.
Înţel.11:17. Nu era cu anevoie mâinii Tale atotputernice, care a zidit lumea din nimic, să trimită
asupra lor mulţime de urşi şi lei fioroşi,
Înţel.11:18. Sau de fiare nou-create, necunoscute şi pline de turbare, suflând aburi arzători, scoţând
pe nas fum puturos, sau risipind din ochi înfricoşătoare fulgere.
Înţel.11:19. Şi aceste fiare puteau să-i omoare nu numai cu muşcătura, dar să-i îngrozească şi chiar
să-i ucidă cu vederea lor.
228
Înţel.11:20. Şi fără de acestea, puteau să piară numai la o suflare, urmăriţi de dreptatea
răzbunătoare şi vânturaţi de vântul puterii Tale; ci toate le-ai rânduit cu măsură, cu
număr şi cu cumpănă.
Înţel.11:21. Căci Tu pururea ai putere nemărginită şi tăriei braţului Tău cine va sta împotrivă?
Înţel.11:22. Lumea toată, înaintea Ta, este ca acel pic de praf, care face cumpăna să se plece şi ca
picătura de rouă cea de dimineaţă, ce se coboară pe pământ.
Înţel.11:23. Şi miluieşti pe toţi, că toate le poţi şi treci cu vederea greşelile oamenilor, ca să se
pocăiască.
Înţel.11:24. Pentru că iubeşti toate cele ce sunt şi nimic nu urgiseşti din cele ce ai făcut, că dacă ai fi
urât un lucru, nu l-ai fi plăsmuit.
Înţel.11:25. Şi cum ar fi rămas ceva, de n-ai fi voit Tu? Sau cum ar dăinui, dacă n-ar fi fost chemat
de Tine la fiinţă?
Înţel.11:26. Dar Tu ierţi tuturor, că toate ale Tale sunt, Stăpâne, iubitorule de suflete.
CAP. 12
Nemărginirea răbdării şi a dreptăţii lui Dumnezeu.
Înţel.12:1. Duhul Tău cel fără stricăciune este întru toate.

Înţel.12:2. Pentru aceea pedepseşti cu măsură pe cei care cad şi, când păcătuiesc, le deschizi ochii
şi-i dojeneşti, ca să se lase de răutatea lor şi să creadă întru Tine, Doamne.
Înţel.12:3. De locuitorii cei de demult ai sfântului Tău pământ Te-ai scârbit,
Înţel.12:4. Căci făceau lucruri nelegiuite, vrăjitoreşti şi aduceau jertfe necurate,
Înţel.12:5. Omorând fără milă pe prunci, mâncând carne omenească şi adăpându-se cu sânge; pe
aceşti jertfitori spurcaţi
Înţel.12:6. Şi părinţi ucigaşi ai unor prunci fără de apărare ai voit să-i nimiceşti prin mâinile părinţilor
noştri,
Înţel.12:7. Aşa încât acest pământ, care este mai de cinste înaintea Ta decât toate celelalte, să
primească - vrednici locuitori - pe fiii lui Dumnezeu.
Înţel.12:8. Dar şi pe aceia ca pe nişte oameni i-ai iertat şi le-ai trimis, ca soli ai oştirii Tale
pedepsitoare, tăuni care înţeapă, ca să-i ucidă cu încetul.
Înţel.12:9. Nu pentru că n-ai fi putut supune cu război pe cei necredincioşi celor drepţi, sau să-i pierzi
dintr-odată cu groaznice fiare, sau cu o poruncă scurtă,
Înţel.12:10. Ci ai judecat să-i iei cu încetul dându-le loc de pocăinţă, deşi bine ştiai că neamul lor
este viclean şi răutatea lor este firească şi răsădită înlăuntru şi că gândul lor nu se va
schimba în veac,
Înţel.12:11. Pentru că din început a fost sămânţă blestemată. Apoi nici pentru aceea că Te-ai teme de
cineva, Te-ai arătat îndelung-răbdător cu păcatele lor.
Înţel.12:12. Căci cine ar putea să-ţi zică: Ce-ai făcut? Sau cine va sta împotriva judecăţii Tale? Sau
cine Te va scoate vinovat pentru neamurile cele nimicite, pe care Tu însuţi le-ai făcut? Sau
cine se va ridica asupra Ta cu judecată pentru oamenii cei nedrepţi?
Înţel.12:13. Că nu este alt dumnezeu afară de Tine, care să aibă grijă de toate şi căruia să-i
dovedeşti că judecăţile Tale sunt totdeauna drepte.
Înţel.12:14. Nu este nici împărat, nici stăpânitor care să poată să ridice ochii în faţa Ta şi să-ţi ceară
socoteală pentru cei pe care i-ai nimicit.
Înţel.12:15. Ci, fiind drept, toate le cârmuieşti cu dreptate şi socoteşti lucru nepotrivit cu puterea Ta
ca să osândeşti pe cel care nu trebuie pedepsit.
Înţel.12:16. Puterea Ta este începutul dreptăţii şi, pentru că eşti Stăpân a toate, către toţi cu
îngăduinţă Te arăţi.
Înţel.12:17. Arăţi tăria Ta celor care nu cred în atotputernicia Ta şi înfrângi cutezanţa celor care o
cunosc.
Înţel.12:18. Stăpân al puterii cum eşti, judeci cu blândeţe şi ne cârmuieşti cu multă cruţare, că la
Tine este puterea, când voieşti.
Înţel.12:19. Prin lucruri ca acestea ai învăţat pe poporul Tău că cel drept trebuie să fie iubitor de
oameni şi ai dat fiilor Tăi bună nădejde, că le laşi timp să se pocăiască de păcate.
Înţel.12:20. Că de vreme ce ai pedepsit cu atâta încetineală şi îngăduinţă pe duşmanii slujitorilor Tăi,
deşi erau vinovaţi până la moarte, dându-le timp şi loc să se abată de la nelegiuirea lor,
Înţel.12:21. Atunci cu câtă luare aminte judeci Tu pe robii Tăi, ai căror părinţi au primit de la Tine
jurăminte şi legămintele unor strălucite făgăduinţe!
Înţel.12:22. Deci când ne mustri, Tu baţi pe vrăjmaşii noştri de mii de ori mai mult, ca să ţinem în
seamă bunătatea Ta, când judecăm; iar când suntem judecaţi, să nădăjduim în îndurarea
Ta.
Înţel.12:23. Drept aceea, pe cei nedrepţi care şi-au trăit viaţa nebuneşte, i-ai pedepsit cu înseşi
faptele lor urâcioase.
Înţel.12:24. Căci au mers atât de departe pe căile rătăcirii, încât socoteau drept dumnezei
dobitoacele cele mai respingătoare, înşelându-se ca pruncii cei fără de înţelepciune.
Înţel.12:25. Pentru aceea, ca unor prunci fără de minte le-ai trimis o pedeapsă de râs.
Înţel.12:26. Iar cei care nu s-au pătruns de această certare neînsemnată vor simţi o pedeapsă
vrednică de Dumnezeu.
229
Înţel.12:27. Suferind şi tulburându-se cu ceea ce ei socoteau a fi dumnezei, au cunoscut pe
Dumnezeul cel adevărat, pe Care altădată au zis că nu-L cunosc; pentru aceea, osânda
cea mai de pe urmă a venit asupra lor.
CAP. 13
Mustrarea celor ce nu cred şi nebunia închinării la idoli.
Înţel.13:1. Deşerţi sunt din fire toţi oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu şi care n-au ştiut, plecând
de la bunătăţile văzute, să vadă pe Cel care este, nici din cercetarea lucrurilor Sale să
înţeleagă pe meşter;
Înţel.13:2. Ci au socotit că sunt dumnezei cârmuitori ai lumii sau focul, sau vântul, sau arcul cel iute,
sau mersul stelelor, sau apa năvalnică, sau luminătorii cerului;
Înţel.13:3. Ei, care, desfătaţi de frumuseţea acestora, le-au luat drept dumnezei, să ştie acum cu cât
este Stăpânul mai presus decât acestea, că El, Cel Care Însuşi este începătorul frumuseţii,
este făcătorul lor.
Înţel.13:4. Iar dacă se minunează de putere şi de lucrare, să înţeleagă din acestea cu cât este mai
puternic Cel care le-a făcut.
Înţel.13:5. Căci din mărimea şi frumuseţea făpturilor poţi să cunoşti bine, socotindu-te, pe Cel care
le-a zidit.
Înţel.13:6. Dar, în acelaşi timp, în toate acestea este oarecare neajuns, căci doar unii ca aceştia
rătăcesc căutând pe Dumnezeu şi străduindu-se să-L afle.
Înţel.13:7. Căci, îndeletnicindu-se cu lucrările lui Dumnezeu şi cercetându-le, ei se încredinţează cu
vederea cât de frumoase sunt cele văzute.
Înţel.13:8. De altă parte, ei n-au cuvânt să li se ierte rătăcirea.
Înţel.13:9. Că dacă au putut să adune atâta învăţătură, ca să cerceteze lumea, cum n-au aflat ei mai
degrabă pe Stăpânul lumii?
Înţel.13:10. Dar sunt cu totul ticăloşi şi şi-au pus nădejdea în lucruri fără de viaţă cei care au numit
dumnezei lucrurile mâinilor omeneşti, aurul şi argintul cu meşteşug lucrat şi închipuiri de
dobitoace sau piatră netrebnică, cioplită de mână de demult.
Înţel.13:11. Un meşter lemnar a tăiat din pădure un lemn bun de lucrat, l-a jupuit de coajă şi apoi cu
îndemânarea sa a făcut din el o unealtă folositoare spre slujba vieţii.
Înţel.13:12. Rămăşiţele de la lemnul lucrat le pune pe foc să îşi fiarbă de mâncare şi îşi potoleşte
foamea.
Înţel.13:13. Şi ce-a mai rămas dintr-acestea, nefiind de nici o treabă, pentru că este lemn strâmb şi
noduros, îl ciopleşte ca să-i treacă de urât şi, potrivindu-l şi meşteşugindu-l, l-a făcut
asemenea cu chipul de om.
Înţel.13:14. Sau l-a făcut asemenea vreunui dobitoc de nimic şi, vopsindu-l peste tot şi rumenindu-l
la faţă cu vopsea roşie, i-a ascuns toate metehnele.
Înţel.13:15. Apoi i-a făcut în perete bună aşezare, l-a pus acolo şi l-a întărit cu piroane de fier .
Înţel.13:16. El are grijă de idol să nu cadă, ştiind bine că nu-şi poate ajuta singur, căci nu este decât
un chip care are nevoie de ajutor.
Înţel.13:17. Dar el se roagă chipului pentru averea sa, pentru nunţile sale şi pentru fiii săi şi nu se
ruşinează a vorbi către lucrul cel neînsufleţit.
Înţel.13:18. El cere sănătate de la cel neputincios, se roagă de viaţă celui mort şi de ajutor celui ce
nu poate să dea nici unul; el se roagă de bună călătorie cui nu poate să meargă în
picioare.
Înţel.13:19. Ca să-şi pună la adăpost averea, alergătura şi izbânda muncii sale, el cere putere de la
cel care are mâinile cele mai betege.
CAP. 14
Care a fost începutul idolilor şi al închinării lor şi ce răutăţi urmează din închinarea la idoli.
Înţel.14:1 Altul voind să meargă pe apă şi să călătorească prin cumplitele valuri se roagă la un lemn
mai şubred decât luntrea care îl poartă.
Înţel.14:2. Această luntre a fost născocită de pofta de câştig şi a întruchipat-o agerimea lucrătorului.
Înţel.14:3. Ci, o, Părinte, pronia Ta o cârmuieşte, Tu, Care ai deschis cărări în mare şi drum
nerătăcitor în volbura valurilor.
Înţel.14:4. Şi cu aceasta arătat-ai că poţi să izbăveşti din orice primejdie, aşa încât cineva, chiar fără
să aibă ştiinţa corăbierului, să poată porni pe mare. Tu nu voieşti ca preaînţeleptele Tale
lucrări să rămână deşarte, de aceea oamenii, încredinţându-şi viaţa unui lemn de tot
slab,
Înţel.14:5. Trec prin valuri pe o plută şi scapă de moarte.
Înţel.14:6. Iar de demult, când au pierit trufaşii uriaşi, nădejdea întregii lumi a scăpat într-o barcă şi
barca, îndrumată de mâna Ta, a lăsat omenirii sămânţa urmaşilor.
Înţel.14:7. Şi binecuvântat este lemnul care slujeşte la o trebuinţă binecuvântată.
Înţel.14:8. Dar idolul făcut de mâna omenească este blestemat, şi el şi acel care l-a făcut; acesta
pentru că l-a făcut, iar idolul pentru că, stricăcios fiind, i s-a zis dumnezeu.
Înţel.14:9. Că Dumnezeu urăşte deopotrivă şi pe nelegiuiţi şi nelegiuirea lor.
Înţel.14:10. Lucrul şi lucrătorul var fi deopotrivă pedepsiţi.
230
Înţel.14:11. Pentru aceea, idolii neamurilor vor fi cercetaţi spre pieire, fiindcă, deşi sunt făpturi, au
ajuns urâciune, sminteală pentru sufletele oamenilor şi laţ pentru picioarele celor fără de
minte.
Înţel.14:12. Gândul plăsmuirii de idoli a fost începutul aprinderii spre desfrâu, şi născocirea lor a fost
pierderea vieţii.
Înţel.14:13. Fiindcă n-au fost de la început şi nu vor fi totdeauna.
Înţel.14:14. Prin deşarta mărire omenească au intrat în lume, astfel că apropiatul lor sfârşit este
hotărât înaintea lui Dumnezeu.
Înţel.14:15. Un tată, întristându-se cu amară jale pentru copilul său răpit înainte de vreme, i-a făcut
chipul şi pe cel care ieri încă nu era decât un om mort, îl cinsteşte acum ca pe un
dumnezeu şi a rânduit celor din casa sa taine şi slujbe.
Înţel.14:16. După aceea, cu vremea, întărindu-se acest păgânesc obicei, s-a păzit ca o lege şi, din
poruncile tiranilor, a ieşit cinstirea chipurilor cioplite.
Înţel.14:17. Când popoarele nu puteau să-i cinstească de faţă, pentru că locuiau departe, făceau o
asemuire după chipul depărtat şi potriveau un chip văzut al împăratului preacinstit, aşa
încât să dea celui ce nu era de faţă aceleaşi sârguincioase închinări ca şi cum ar fi de
faţă.
Înţel.14:18. Şi pentru izbânda acestei închinări, cei care erau neştiutori au fost şi ei împinşi de pofta
de slavă a meşterului.
Înţel.14:19. Pentru că el, voind să placă stăpânitorului, şi-a pus tot meşteşugul ca să facă
asemănarea cât mai frumoasă.
Înţel.14:20. Iar mulţimile, înşelându-se prin frumuseţea lucrului, l-au socotit acum ca dumnezeu pe
cel care mai înainte îl cinsteau ca pe un om.
Înţel.14:21. Şi aceasta a fost o înşelăciune pentru viaţa oamenilor, că ei, bătuţi de nevoi sau robiţi de
tiranie, au dat pietrelor şi lemnelor numele ce nu se poate da la nimic de pe pământ.
Înţel.14:22. Apoi n-a fost destul că au rătăcit întru cunoaşterea lui Dumnezeu, ci, vieţuind - din
întunericul minţii lor - în război necurmat, au numit pace atâtea rele.
Înţel.14:23. Ei făceau slujbe în care ucideau chiar pe copiii lor, sau săvârşeau taine ascunse sau beţii
nebuneşti după barbare obiceiuri.
Înţel.14:24. Şi nici viaţa, nici căsătoriile nu le mai păzeau curate, ci unul pe altul ucidea prin viclenie
sau îl batjocorea prin desfrânare.
Înţel.14:25. Toate se învălmăşesc în sânge şi ucidere, în furtişag şi vicleşug, în stricăciune şi
necredinţă, în răzvrătire şi jurământ strâmb,
Înţel.14:26. În prigonirea celor buni şi uitarea binefacerilor primite, în pângărirea sufletelor şi
răsturnarea trupeştilor nevoi, în tulburarea căsătoriilor şi desfrânare şi dezmăţ sub ochii
tuturor.
Înţel.14:27. Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care nici n-ar trebui pomeniţi, este începutul, pricina
şi sfârşitul a tot răul.
Înţel.14:28. Desfătările lor sunt nişte bucurii smintite, proorociile lor sunt mincinoase, ei trăiesc în
nedreptate şi jură strâmb cu uşurinţă.
Înţel.14:29. Ca unii care nădăjduiesc în idolii cei fără de suflet, când jură strâmb, ei nu se tem că li
se va dovedi nedreptatea.
Înţel.14:30. Şi din două părţi pedeapsa va da peste ei, întâi pentru că au cugetat greşit despre
Dumnezeu, închinându-se idolilor, şi al doilea pentru că, vicleni fiind, au jurat împotriva
adevărului, dispreţuind tot ce este sfânt.
Înţel.14:31. Căci nu puterea idolilor pe care s-au jurat, ci pedeapsa cuvenită păcătoşilor, aceea
prigoneşte pururea păcatul celor ce au greşit.
CAP. 15
Bunătatea şi puterea adevăratului Dumnezeu. Înşelăciunea idolatriei.
Înţel.15:1. Iar Tu, Dumnezeul nostru, eşti bun şi adevărat, îndelung-răbdător şi cu milă cârmuitor a
toate.
Înţel.15:2. Chiar când păcătuim, ai Tăi suntem, noi cei ce cunoaştem puterea Ta, dar nu vom păcătui,
ştiind bine că suntem din numărul celor număraţi ai Tăi.
Înţel.15:3. Că a Te cunoaşte pe Tine este dreptate desăvârşită şi a şti puterea Ta este rădăcina
nemuririi.
Înţel.15:4. Pe noi nu ne-au înşelat născocirile omeneşti ale unui meşteşug viclean; ici truda deşartă
a zugravilor, adică chipul mânjit cu multe feluri de vopsele,
Înţel.15:5. A cărui înfăţişare aţâţă patima celor nebuni, cu pofta chipului neînsufleţit al unei arătări
fără viaţă.
Înţel.15:6. Iubitori de rele precum sunt, ei sunt vrednici să aibă asemenea nădejdi, şi cei care le fac
şi cei care le poftesc şi li se închină.
Înţel.15:7. Olarul frământă pământul moale cu osteneală şi face spre slujba noastră orice vas şi din
acelaşi pământ face vase spre curată întrebuinţare şi altele dimpotrivă, dar toate
asemenea; şi care vas de ce treabă să fie, hotărăşte olarul.
Înţel.15:8. Apoi cu nelegiuită trudă, din acelaşi pământ, tot el scoate un deşert chip de idol, el care,
cu puţin mai înainte, din pământ a fost făcut şi după puţin se va întoarce iarăşi de unde a
fost luat, când se va cere să dea sufletul cu care este dator.
231
Înţel.15:9. Dar el se îngrijeşte nu de aceea că puterile lui slăbesc, nici că viaţa este scurtă, ci se ia la
întrecere cu meşterii aurari şi argintari şi face ce fac făurarii în aramă şi, ca mare cinste
pentru el, ţine să facă chipuri amăgitoare.
Înţel.15:10. Inima lui este cenuşă şi nădejdea lui mai slabă ca pământul şi viaţa lui mai mică în
cinste decât lutul.
Înţel.15:11. Fiindcă el n-a cunoscut pe Făcătorul său, şi pe Cel care i-a insuflat duhul faptelor şi a pus
în el putere de viaţă,
Înţel.15:12. Ci socoteşte că viaţa noastră este jucărie şi traiul nostru ca un târg de câştig, pentru că -
aşa zic ei - trebuie să câştigi bani în orice chip, chiar făcând rău.
Înţel.15:13. Dar bine să ştie că păcătuieşte mai mult decât toţi ceilalţi acela care, din acelaşi lut,
scoate vase care se pot uşor sparge şi chipuri idoleşti.
Înţel.15:14. Ci toţi aceştia sunt mai nebuni şi mai de plâns decât sufletul unui copil; sunt toţi
duşmanii poporului tău şi asupritorii lui;
Înţel.15:15. Căci pe toţi idolii neamurilor i-au socotit drept dumnezei pe cei care nici cu ochii nu văd,
nici cu nasul nu respiră, nici cu urechile nu aud, nici cu degetele mâinilor nu pipăie, nici cu
picioarele nu umblă.
Înţel.15:16. Cel care i-a făcut a fost un om, şi cel care a primit duhul în dar, tocmai el i-a închipuit,
căci nici un om nu poate să facă un dumnezeu la fel cu el.
Înţel.15:17. El fiind muritor, el face un lucru fără viaţă cu mâinile lui nelegiuite, el preţuieşte mai mult
decât idolii săi, fiindcă el este viu, iar aceia nicidecum.
Înţel.15:18. Ei se închină dobitoacelor celor mai urâcioase, care, după prostia lor, sunt mai rele decât
celelalte.
Înţel.15:19. N-au în ele nici o bunătate care să ni le facă dragi şi ele sunt în afară şi de la lauda lui
Dumnezeu, şi de la binecuvântarea Lui.
CAP. 16
Pedepsele Egiptenilor pentru închinarea la idoli. Binefacerile lui Dumnezeu asupra Evreilor.
Înţel.16:1 Drept aceea, au fost cu dreptate pedepsiţi prin unele făpturi ca acestea şi au fost chinuiţi
de mulţime de fiare.
Înţel.16:2. În locul acestor pedepse, Tu ai dăruit cele bune poporului Tău şi foamea lui cea mare ai
potolit-o cu o mâncare nouă, cu carne de prepeliţă.
Înţel.16:3. Aşa încât unii (Egiptenii), deşi pofteau să mănânce, văzând urâciunea fiarelor trimise, s-
au lipsit şi de mâncarea de nevoie, iar ceilalţi, după puţină lipsă, au avut o hrană nouă.
Înţel.16:4. Căci se cuvenea ca o foamete care nu iartă să vină peste asupritori, iar celorlalţi numai să
li se arate cum sunt chinuiţi vrăjmaşii lor.
Înţel.16:5. Iar când a venit peste ei înfricoşata mânie a fiarelor şi se prăpădeau muşcaţi de şerpii cei
cumpliţi, aprinderea Ta n-a ţinut până la urmă.
Înţel.16:6. Ei au fost tulburaţi puţină vreme, ca să se îndrepteze şi au avut un semn de mântuire, ca
să-şi aducă aminte de poruncile legii Tale;
Înţel.16:7. Căci cel care se întorcea către acest semn se vindeca, dar nu prin ceea ce vedea cu ochii,
ci prin Tine, Mântuitorul tuturor.
Înţel.16:8. Şi prin aceasta arătat-ai vrăjmaşilor noştri că Tu eşti Cel Care izbăveşti de tot răul.
Înţel.16:9. Pentru că înţepătura lăcustelor şi a muştelor le-a adus moartea şi n-a mai fost nici un chip
să-şi scape viaţa, fiindcă meritau o asemenea pedeapsă.
Înţel.16:10. Iar pe robii Tăi nici dinţii balaurilor celor veninoşi nu i-au biruit, căci mila Ta a venit şi i-a
vindecat,
Înţel.16:11. Ca să-şi aducă aminte de cuvintele Tale; erau răniţi şi apoi degrabă vindecaţi, ca nu
cumva, căzând în adâncă uitare, să nu fie înstrăinaţi de la bunătăţile Tale.
Înţel.16:12. Nici iarbă de leac, nici alifie nu i-a vindecat, ci cuvântul Tău, Doamne, cel ce toate le
vindecă.
Înţel.16:13. Căci Tu stăpâneşti peste viaţă şi peste moarte şi cobori până la porţile locuinţei morţilor
şi iar ridici.
Înţel.16:14. Omul, în răutatea sa, poate să ucidă, dar nu poate să aducă înapoi duhul care a ieşit,
nici să scoată sufletul care a intrat în locuinţa morţilor.
Înţel.16:15. Iar de mâna Ta nu este cu putinţă nimănui să scape.
Înţel.16:16. Nelegiuiţii care s-au lepădat de a Te cunoaşte au fost bătuţi cu puterea braţului Tău; ape
năprasnice, grindină şi ploi neînduplecate i-au chinuit; para focului i-a mistuit.
Înţel.16:17. Şi, ce este mai minunat, focul ardea şi mai tare în apa care toate le stinge, pentru că
toată făptura este apărătoarea celor drepţi.
Înţel.16:18. Uneori para focului se domolea, ca să nu ardă fiarele cele trimise împotriva celor
necredincioşi, şi ei să vadă şi să cunoască cum că îi prigoneşte judecata lui Dumnezeu.
Înţel.16:19. Alteori; focul ardea în apă mai mult decât este puterea lui, ca să nimicească astfel toate
roadele ţării celor nedrepţi.
Înţel.16:20. Dar pe poporul Tău l-ai hrănit cu hrană îngerească şi i-ai trimis din cer pâine gata, fără
de osteneală, şi care avea toată dulceaţa şi plăcea tuturor.
Înţel.16:21. Şi pâinea aceasta arăta către fii bunătatea Ta faţă de ei, iar pentru cel care o mânca
avea gustul mâncării pe care o poftea.
232
Înţel.16:22. Iar zăpada şi gheaţa răbdau focul şi nu se topeau, ca să cunoască Israel că focul cel
arzător, care strălucea în zăpadă şi în ploi, a mistuit roadele vrăjmaşilor;
Înţel.16:23. Şi iarăşi acelaşi foc îşi lepăda puterile, ca să hrănească pe cei drepţi,
Înţel.16:24. Pentru că făptura, slujindu-ţi ţie, Celui care ai făcut-o, se încordează pentru pedepsirea
celor nedrepţi şi se domoleşte spre facerea de bine a celor care se încred în Tine.
Înţel.16:25. Drept aceea, schimbându-se în toate aceste chipuri, ea slujea darului Tău celui a toate
hrănitor, potrivit dorinţei celor care Te rugau;
Înţel.16:26. Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne, să înveţe că nu felurite soiuri de roade hrănesc
pe oameni, ci cuvântul Tău ţine în viaţă pe acei care cred în Tine.
Înţel.16:27. Fiindcă ceea ce nu se strica de puterea focului, se topea, încălzindu-se de o uşoară rază
a soarelui.
Înţel.16:28. Ca să se înţeleagă că trebuie să mânecăm şi să-ţi mulţumim mai înainte de răsăritul
soarelui şi să ne rugăm ţie din revărsatul zorilor.
Înţel.16:29. Iar nădejdea celui nemulţumitor se va topi ca gheaţa de iarnă şi se va scurge ca o apă
nefolositoare.
CAP. 17
Egiptenii suferind întuneric de trei zile, cu frică şi cu mare groază, cealaltă parte a lumii strălucea cu
lumină.
Înţel.17:1. Judecăţile Tale sunt mari şi anevoie de lămurit, de aceea cugetele fără învăţătură sunt în
rătăcire.
Înţel.17:2. Nelegiuiţii, având încredinţarea că pot să asuprească neamul sfânt, zăceau închişi sub
acoperişurile lor - înlănţuiţi de întuneric şi robii unei nopţi fără ziuă - şi fugari erau de la
veşnica Ta purtare de grijă.
Înţel.17:3. Şi când socoteau că vor rămâne ascunşi cu tainicele lor păcate, în vălul întunecat al
uitării, risipiţi au fost şi înspăimântaţi amarnic şi tulburaţi au fost de năluciri.
Înţel.17:4. Adăposturile unde se închideau nu i-au scutit de spaime, căci în jurul lor răsunau zgomote
care îi înfricoşau şi arătări posomorâte îi umpleau de groază.
Înţel.17:5. Nu era nici un foc care să poată să-i lumineze şi văpăile vii ale stelelor nu puteau să
risipească acea noapte înfricoşătoare.
Înţel.17:6. Câteodată li se arăta o învâlvorare înspăimântătoare care se aprindea de la sine şi,
zguduiţi de această vedenie, cu pricină necunoscută, socoteau arătările şi mai grozave
încă.
Înţel.17:7. Meşteşugul copilăros al vrăjitorilor nu mai putea nimic şi îngâmfarea lor că ştiu ceva ieşise
de ruşine.
Înţel.17:8. Ei care ziceau că pot să gonească din inima bolnavă spaimele şi tulburările, chiar ei
zăceau acum plini de ruşinoasă spaimă.
Înţel.17:9. Şi măcar că nu era prea mare grozăvia care să-i înspăimânteze, totuşi fiarele care treceau
şi şerpii care fluierau îi îngrozeau, şi se topeau de frică şi închideau ochii să nu mai vadă
prăpădul ce-i pândea din toate părţile.
Înţel.17:10. Fiindcă răutatea inimii este plină de temere, ca una ce se ştie vinovată şi mustrată ea de
sine însăşi; ea îşi vede mărită nenorocirea,
Înţel.17:11. Căci spaima nu este altceva fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ţi vine de la
dreapta judecată.
Înţel.17:12. Şi când scade nădejdea în adâncul inimii, te sperii şi mai mult, dacă nu ştii care este
pricina de unde îţi vine chinul.
Înţel.17:13. Iar ei - în noaptea aceea când li se tăiaseră orice puteri şi care venise peste ei din iadul
priponit - dormind de-a valma,
Înţel.17:14. Aci se zbăteau îngroziţi de arătări pocite, aci mureau de golul din inimile lor, căci o
groază neaşteptată şi fără de veste pusese stăpânire peste ei.
Înţel.17:15. Şi tot aşa ceilalţi, oricare ar fi fost, cădeau vlăguiţi şi rămâneau aşa, închişi ca într-o
închisoare fără zăvoare.
Înţel.17:16. Şi plugar de era cineva, ori cioban cu oile, ori muncitor prins la muncile câmpului,
apucaţi fără de veste, îndurau această nenorocire fără scăpare,
Înţel.17:17. Fiindcă toţi erau ferecaţi cu acelaşi lanţ de întuneric. Şi atunci vântul şuierător şi glasul
cu bun viers al păsărilor din desişuri şi năvala apelor aprige
Înţel.17:18. Şi bubuitul stâncilor care se prăvălesc şi fuga nevăzută a animalelor săritoare şi răcnetul
fiarelor cumplite şi sunetul care se frânge i se răsfrânge în peşterile munţilor - acestea
toate îi făceau să-şi dea duhul de frică.
Înţel.17:19. Căci în vreme ce toată făptura era luminată cu strălucitoare lumină şi fără împotrivire îşi
vedea de lucrul său,
Înţel.17:20. Numai peste aceia se întindea o noapte grea, care era chipul întunericului celui ce avea
să-i înghită, şi ei pentru ei înşişi erau mai grea povară decât acel întuneric.
CAP. 18
Urmarea pedepselor Egiptenilor şi ieşirea Evreilor din Egipt.
233
Înţel.18:1 Pentru cuvioşii Tăi strălucea lumină mare, iar Egiptenii auzeau glasul lor, fără să le vadă
chipul şi, cu toate suferinţele lor de până aci, îi fericeau.
Înţel.18:2. Şi pentru că după atâtea asupriri - Israel nu se răzbuna asupra lor - Egiptenii le
mulţumeau şi le cereau iertare de relele pe care ei le făcuseră.
Înţel.18:3. În loc de întuneric, ai dat cuvioşilor Tăi stâlp de foc arzător, care să-i călăuzească în acea
călătorie necunoscută; soare nevătămător le-ai dat în drumul lor cel plin de slavă.
Înţel.18:4. Vrednici erau Egiptenii să fie lipsiţi de lumină şi să fie închişi în întuneric, ca unii care
ţineau închişi pe fiii Tăi, aceia prin care trebuia să se dea veacului nestricăcioasa lumină a
legii Tale.
Înţel.18:5. Şi când s-au sfătuit să ucidă pe pruncii celor cuvioşi ai Tăi, unul dintre aceşti prunci a fost
aruncat şi a scăpat, dar Tu, spre pedeapsa lor, le-ai luat mulţime de copii şi pe ei pe toţi i-
ai înecat în valurile mării.
Înţel.18:6. Noaptea aceasta a fost cunoscută mai înainte de părinţii noştri, ca - ştiind bine în ce
jurăminte crezuseră - nădăjduind întru ele, să se veselească.
Înţel.18:7. Iar poporul Tău a văzut şi mântuirea celor drepţi şi pieirea vrăjmaşilor.
Înţel.18:8. Şi precum ai pedepsit pe potrivnici, tot aşa, chemându-ne pe noi, ne-ai preamărit.
Înţel.18:9. Copiii evlavioşi ai celor drepţi jertfeau în ascuns ţi statorniceau toţi într-un gând
legământul cel dumnezeiesc, ca sfinţi părtaşi să fie deopotrivă la aceleaşi bunătăţi şi la
aceleaşi primejdii, cântând laudele părinţilor.
Înţel.18:10. Iar cu cântecele lor se însoţeau ţipetele risipite ale vrăjmaşilor şi se auzeau bocetele lor
pentru copiii ucişi.
Înţel.18:11. Robul şi stăpânul erau pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă şi omul de rând îndura aceleaşi
dureri ca şi regele.
Înţel.18:12. Toţi deopotrivă aveau morţi fără de număr, dar din acelaşi soi de moarte, şi cei ce
rămăseseră în viaţă nu puteau face faţă cu înmormântările, de vreme ce într-o clipă tot ce
era mai de seamă în neamul lor pierise.
Înţel.18:13. Ei, care nu voiseră să creadă din pricina vrăjitorilor lor, când le-au pierit cei dintâi născuţi
ai lor, au mărturisit că Israel este poporul lui Dumnezeu.
Înţel.18:14. Căci, pe când lina tăcere stăpânea peste toate şi noaptea cu repedea ei curgere ajunsese
la calea jumătate,
Înţel.18:15. Cuvântul Tău cel atotputernic a purces din înaltul cer şi din scaunele împărăteşti, ca un
cumplit războinic, în mijlocul acelui pământ hotărât pieirii,
Înţel.18:16. Şi aducând - ca o sabie ascuţită - porunca Ta cea fără de schimbare, stătea şi umplea
toate de moarte şi ajungea până la cer, rezemându-se de pământ.
Înţel.18:17. Atunci pe loc, vedeniile unor visuri groaznice îi tulburară şi spaime neaşteptate au năvălit
asupra lor.
Înţel.18:18. Azvârliţi încoace şi încolo pe pământ şi pe jumătate morţi, ei dădeau pe faţă pricina
pentru care mureau.
Înţel.18:19. Căci vedeniile care îi îngroziseră le destăinuiseră lucrul pentru care pătimesc atât de rău
ca să nu moară de neştiinţă.
Înţel.18:20. Încercarea morţii a atins şi pe cei drepţi şi mulţi au pierit în pustiu, dar mânia Ta nu a
ţinut multă vreme.
Înţel.18:21. Căci un om fără vină a luat degrabă partea celor vinovaţi, având ca arme ale slujbei sale
rugăciunea şi tămâia de împăcare, şi a stat împotriva mâniei Tale, şi primejdiei morţii i-a
pus un capăt, arătându-se pe sine că este robul Tău.
Înţel.18:22. El a biruit mulţimea răzvrătită, nu cu tăria trupului, nici cu puterea armelor, ci a supus cu
cuvântul pe Cel care îi pedepsea şi pomenind jurămintele făcute părinţilor şi legământul
cu Israel.
Înţel.18:23. Când morţii, căzuţi unii peste alţii, au ajuns grămezi, el a stat la mijloc, a potolit mânia
şi a închis pieirii calea care ducea spre cei vii.
Înţel.18:24. Căci în veşmântul preoţesc, lung până la glezne, era toată lumea, şi numele slăvite ale
părinţilor erau săpate pe cele patru şiruri de pietre scumpe, iar măreţia Ta pe diadema de
pe cap.
Înţel.18:25. Înaintea acestor semne, îngerul pieirii a încetat şi s-a temut, căci singură ispita mâniei
Tale era destulă.
CAP. 19
Pieirea celor fără de lege şi mântuirea drepţilor.
Înţel.19:1 Ci o mânie neîndurată prigoneşte pe nelegiuiţi până la sfârşit, fiindcă Dumnezeu ştia de
mai înainte ce vor face ei,
Înţel.19:2. Că adică Egiptenii, după ce au lăsat pe Israel să plece şi cu mare stăruinţă i-au grăbit la
drum, vor avea păreri de rău şi vor începe să-i urmărească.
Înţel.19:3. Cu adevărat, când nu isprăviseră de jelit pe morţii lor şi plângeau încă la mormintele celor
ucişi, un alt gând nebunesc le-a venit şi au început, ca pe nişte fugari, să urmărească pe
aceia pe care îi grăbiseră cu rugăminţi să plece de la ei.
Înţel.19:4. La aceasta îi trăgea pedeapsa de care erau vrednici, şi despre cele mai înainte întâmplate
nu mai aveau ţinere de minte, ca să se împlinească şi ceea ce mai lipsea din urgiile
suferite de ei;
234
Înţel.19:5. Aşa încât poporul Tău să săvârşească necrezuta lui trecere prin mare, iar Egiptenii să dea
peste o moarte năprasnică.
Înţel.19:6. Fiindcă făptura întreagă a fost prefăcută în alcătuirea ei, supunându-se deosebitelor Tale
porunci, pentru ca robii Tăi să se păzească nevătămaţi.
Înţel.19:7. Astfel un nor umbrea tabăra lor; din apa care mai înainte era acolo s-a făcut pământ
uscat, iar din Marea Roşie, cale fără de piedică şi câmpie cu pajişte din valurile
zbuciumate.
Înţel.19:8. Şi pe aici a trecut tot neamul Israel, pe care îl ocrotea mâna Ta, şi minunate lucruri a
văzut.
Înţel.19:9. Şi ca nişte cai din câmpia cu iarbă şi ca nişte miei care zburdă, ei Te preaslăveau pe Tine,
Doamne, Cel Care i-ai izbăvit.
Înţel.19:10. Fiindcă îşi aduceau mereu aminte de cele ce se întâmplaseră în-ţara pribegiei lor, cum
pământul, în locul altor vietăţi, a scos la iveală tăuni, iar Nilul în loc de peşti a vărsat o
mulţime de broaşte.
Înţel.19:11. Şi mai pe urmă, au văzut o nouă odrăslire de păsări, când, fiind purtaţi de poftă, ei au
cerut mâncăruri de desfătare.
Înţel.19:12. Şi, spre împlinirea dorinţei lor, nor de prepeliţe s-a ridicat dinspre mare;
Înţel.19:13. Însă pedeapsa a venit peste cei păcătoşi - şi nu fără semnele prevestitoare ale
puternicelor fulgere - şi au pătimit cu dreptate pentru răutăţile lor.
Înţel.19:14. Căci s-au purtat cu ură crâncenă faţă de cei străini. Unii n-au voit să primească pe
trecătorii necunoscuţi, dar aceştia au adus în robie pe străinii care le făcuseră bine.
Înţel.19:15. Şi nu numai aceasta, ci mai este încă un lucru, că adică aceia primeau pe cei străini cu
duşmănie.
Înţel.19:16. Pe când aceştia au primit poporul Tău cu bucurie, iar după ce l-au făcut părtaş la
aceleaşi drepturi ca şi ei, l-au asuprit cu cumplite necazuri.
Înţel.19:17. Pentru care au fost pedepsiţi cu orbire, ca şi aceia care dădeau năvală la porţile celui
drept, când, cuprinşi de întuneric nepătruns, căutau fiecare ieşirea porţii.
Înţel.19:18. Căci stihiile schimbau între ele însuşirile lor, precum la un instrument cu coarde sunetele
schimbă măsura, dar păstrează tonul - ceea ce se poate vedea lămurit din cercetarea
faptelor.
Înţel.19:19. Vietăţile de pe pământ se făceau vietăţi de apă, iar cele ce înotau treceau pe pământ.
Înţel.19:20. Focul ardea în apă dincolo de puterea sa, iar apa îşi pierdea însuşirea ei de a stinge.
Înţel.19:21. Flăcările focului nu mai vătămau carnea plăpândelor dobitoace care umblau primprejur şi
nu topeau acea hrană venită din cer, care semăna cu bruma ce se topeşte uşor.
Înţel.19:22. Întru toate, Doamne, ai preamărit pe poporul Tău şi l-ai făcut de cinste şi nu l-ai trecut
cu vederea, ci în toată vremea şi în tot locul ai stat în preajma lui.
ISUS, FIUL LUI SIRAH-CARTEA ÎNŢELEPCIUNII (ECLESIASTICUL)
CAP. 1
Lauda înţelepciunii şi a temerii de Dumnezeu.
Sirah 1:1. Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu El este în veac.

Sirah 1:2. Nisipul mărilor şi picăturile ploii şi zilele veacului, cine le va număra?
Sirah 1:3. Înălţimea cerului şi lăţimea pământului, şi adâncul şi înţelepciunea, cine le va cerceta?
Sirah 1:4. Înainte de toate s-a zidit înţelepciunea şi înţelegerea minţii este din veac.
Sirah 1:5. Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, şi căile ei sunt porunci
veşnice.
Sirah 1:6. Rădăcina înţelepciunii, cui s-a descoperit? Şi izvoarele ei, cine le cunoaşte?
Sirah 1:7. Unul este înţelept, înfricoşător foarte, Domnul, Cel care şade pe scaunul Său.
Sirah 1:8. El a zidit-o şi a văzut-o, şi a numărat-o, şi a revărsat-o peste toate lucrările Sale.
Sirah 1:9. Ea se află la tot trupul după măsura dărniciei Lui, şi a dat-o celor ce-L iubesc pe El.
Sirah 1:10. Frica Domnului este mărire şi laudă şi veselie şi cunună de bucurie.
Sirah 1:11. Frica Domnului va desfăta inima şi va da veselie şi bucurie şi lungime de zile.
Sirah 1:12. Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă şi în ziua sfârşitului
său va afla har. Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu şi îndreaptă pe om pe căile
iubirii.
Sirah 1:13. Iubirea de Dumnezeu este înţelepciunea slăvită şi cui voieşte El, aceluia o împarte după
chibzuinţa Sa.
Sirah 1:14. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi cu cei credincioşi ea se formează o dată
în sânul mamei. Între oameni ea şi-a pus temelie veşnică şi seminţiei lor se
încredinţează.
Sirah 1:15. Deplinătatea înţelepciunii este a se teme de Domnul, şi ea îi adapă din roadele sale.
Sirah 1:16. Casa lor o va umple de ce poftesc ei, şi cămările lor de roadele ei.
235
Sirah 1:17. Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate
nevătămată; dar şi una şi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei
care Îl iubesc pe Dânsul.
Sirah 1:18. El a văzut-o şi a măsurat-o; ştiinţă şi înţeleaptă înţelegere ca ploaia a revărsat şi a înălţat
mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa.
Sirah 1:19. Rădăcina înţelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile.
Sirah 1:20. Frica Domnului îndepărtează păcatele, şi la cine petrece, de la acela abate mânia.
Sirah 1:21. Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptăţire, că iuţimea mâniei lui cădere îi este.
Sirah 1:22. Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător, după aceea îi va răsări veselie.
Sirah 1:23. Până la o vreme îşi va ascunde cuvintele sale, dar buzele celor credincioşi vor grăi
cuminţenia lui.
Sirah 1:24. În vistieriile înţelepciunii sunt pildele ştiinţei; celui păcătos îi este urâtă temerea de
Dumnezeu.
Sirah 1:25. Pofteşti înţelepciune? ţine poruncile şi Domnul îţi va da-o ţie.
Sirah 1:26. Că înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul, şi plăcute sunt Lui credinţa şi
blândeţea.
Sirah 1:27. Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul şi să nu te apropii de El cu inimă îndoită.
Sirah 1:28. Nu te făţărnici înaintea oamenilor, şi buzelor tale ia aminte.
Sirah 1:29. Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău.
Sirah 1:30. Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale şi în mijlocul adunării te va înjosi,
Sirah 1:31. Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului, şi inima ta este plină de
vicleşug.
CAP. 2
Îndemnuri la răbdare; roadele temerii de Dumnezeu, pedeapsa necredincioşilor.
Sirah 2:1 Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău spre
ispită.
Sirah 2:2. Încordează inima ta şi fii tare şi să nu te tulburi în timpul încercării.
Sirah 2:3. Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta, ca să fii înălţat la sfârşitul vieţii.
Sirah 2:4. Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în necazurile tale fii îndelung-răbdător.
Sirah 2:5. Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei.
Sirah 2:6. Crede în El şi-ţi va ajuta ţie, îndreptează căile tale şi nădăjduieşte în El.
Sirah 2:7. Cei ce vă temeţi de Domnul aşteptaţi mila Lui şi nu vă abateţi, ca să nu cădeţi.
Sirah 2:8. Cei ce vă temeţi de Domnul, credeţi Lui şi nu se va pierde plata voastră.
Sirah 2:9. Cei ce vă temeţi de Domnul, nădăjduiţi în cele bune şi în veselia veacului şi a milei.
Sirah 2:10. Uitaţi-vă la neamurile cele din început şi vedeţi cine a nădăjduit spre Domnul şi s-a
ruşinat?
Sirah 2:11. Sau cine a petrecut în frica Lui şi a fost părăsit? Sau cine L-a chemat pe El şi a fost trecut
cu vederea?
Sirah 2:12. Pentru că îndurător şi milostiv este Domnul şi iartă păcatele şi mântuieşte în vremea
necazului.
Sirah 2:13. Vai inimilor celor fricoase şi mâinilor celor slabe şi păcătosului care umblă pe două cărări!
Sirah 2:14. Vai inimii celei slabe! Că nu crede, pentru aceea nu va fi apărată.
Sirah 2:15. Vai vouă, celor ce aţi pierdut răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca Domnul?
Sirah 2:16. Cei care se tem de Domnul nu vor fi necrezători cuvintelor Lui, şi cei ce-L iubesc pe El vor
păzi căile Lui.
Sirah 2:17. Că cei ce se tem de Domnul vor căuta bunăvoinţa Lui, şi cei ce-L iubesc pe El vor împlini
legea.
Sirah 2:18. Cei care se tem de Domnul vor găti inimile lor şi înaintea Lui vor smeri sufletele lor,
zicând:
Sirah 2:19. Să cădem în mâinile Domnului, şi nu în mâinile oamenilor.
Sirah 2:20. Că precum este slava Lui, aşa este şi mila Lui.
CAP. 3
Datoriile fiilor către părinţi şi binecuvântarea acestora. Inima împietrită este hulită, iar cea înţeleaptă şi
milostivă este lăudată.
Sirah 3:1.Fiilor, ascultaţi-mă pe mine, tatăl, şi vă purtaţi aşa ca să vă mântuiţi,

Sirah 3:2.
Că Domnul a înălţat pe tată peste fii şi a întărit judecata mamei peste copii.
Sirah 3:3.
Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat.
Sirah 3:4.
Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa.
Sirah 3:5.
Cel care cinsteşte pe tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi auzit.
Sirah 3:6.
Cel care măreşte pe tată va avea viaţă lungă, şi cel care se teme de Domnul cinsteşte pe
mama sa.
Sirah 3:7. Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său şi ca stăpânitor va sluji celor care l-au
născut.
Sirah 3:8. Cu fapta şi cu cuvântul cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi vină binecuvântare
de la ei.
236
Sirah 3:9. Că binecuvântarea tatălui întăreşte casele fiilor, iar blestemul mamei le dărâmă până în
temelie.
Sirah 3:10. Nu căuta mărire întru necinstea tatălui tău, că necinstea tatălui tău nu-ţi este mărire.
Sirah 3:11. Că mărirea omului este din cinstea tatălui său şi ocară este fiilor mama necinstită.
Sirah 3:12. Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viaţa lui.
Sirah 3:13. Şi chiar de i se va împuţina mintea lui, ai îndurare şi nu-l dispreţui când tu eşti în putere,
Sirah 3:14. Pentru că milostenia arătată tatălui nu va fi uitată şi, în pofida păcatelor, se va zidi casa
ta.
Sirah 3:15. În ziua necazului tău Îşi va aduce aminte Domnul de tine şi, ca gheaţa când este senin,
aşa se vor topi păcatele tale.
Sirah 3:16. Ca un hulitor este cel care părăseşte pe tată şi blestemat de Domnul este cel care mânie
pe mama sa.
Sirah 3:17. Fiule, cu blândeţe săvârşeşte lucrurile tale şi de omul cel primit de Domnul vei fi iubit.
Sirah 3:18. Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har.
Sirah 3:19. Că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este
puterea Domnului şi El este preaslăvit de cei smeriţi.
Sirah 3:20. Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le iscodi.
Sirah 3:21. Cele ce s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt de nevoie cele
ascunse.
Sirah 3:22. În multele tale îndeletniciri nu te ţine de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit destule
din cunoştinţele omeneşti.
Sirah 3:23. Că pe mulţi i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor.
Sirah 3:24. Inima îndărătnică rău va păţi mai pe urmă.
Sirah 3:25. Şi cel care iubeşte primejdia va cădea într-însa.
Sirah 3:26. Inima îndărătnică se va împovăra cu osteneli şi cel păcătos va adăuga păcate peste
păcate.
Sirah 3:27. Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, că buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui.
Sirah 3:28. Inima celui înţelept va cugeta la pildele celor înţelepţi, şi o ureche ascultătoare este
dorinţa celui înţelept.
Sirah 3:29. Focul arzător îl va stinge apa, şi milostenia va curăţi păcatele.
Sirah 3:30. Cel ce răsplăteşte pentru binefacere, acela se gândeşte la viitor şi la vreme de cădere va
afla sprijin.
CAP. 4
Îndemn spre milostenie şi înţelepciune; folosinţele lor.
Sirah 4:1. Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit de hrană şi ochii celor nevoiaşi nu-i face să aştepte.
Sirah 4:2. Sufletul flămând să nu-l întristezi şi să nu urgiseşti pe om când are lipsă.
Sirah 4:3. Inima necăjită nu o tulbura şi nu întârzia a da celui lipsit.
Sirah 4:4. Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel sărac.
Sirah 4:5. De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc omului să te blesteme.
Sirah 4:6. Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru amărăciunea sufletului său, o va auzi Cel
care l-a făcut pe el.
Sirah 4:7. Fă-te iubit adunării şi celui mai mare smereşte capul tău.
Sirah 4:8. Pleacă săracului urechea ta şi cu blândeţe răspunde-i cele de pace.
Sirah 4:9. Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuieşte şi să nu fi slab de înger când
judeci.
Sirah 4:10. Fii celor orfani ca un tată şi ca un bărbat pentru mama lor.
Sirah 4:11. Şi vei fi ca fiu al Celui Preaînalt şi El te va iubi mai mult decât mama ta.
Sirah 4:12. Înţelepciunea înalţă pe fiii săi, şi poartă grijă celor care o caută.
Sirah 4:13. Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se vor
umple de veselie.
Sirah 4:14. Cel care o ţine va moşteni mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul.
Sirah 4:15. Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt şi pe cei care o iubesc, îi iubeşte Domnul.
Sirah 4:16. Cel care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se apropie de ea va locui fără grijă.
Sirah 4:17. Cine are încredere în ea are parte de ea şi urmaşii lui o moştenesc,
Sirah 4:18. Că umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează şi-l
strâmtorează,
Sirah 4:19. Şi-l chinuieşte cu învăţătura sa, până ce va prinde încredere în el, şi-l va ispiti întru
îndreptările sale.
Sirah 4:20. Şi iarăşi se va întoarce drept la el şi-l va veseli şi îi va descoperi lui cele ascunse ale sale.
Sirah 4:21. Iar de va rătăci, îl va părăsi şi-l va da în mâinile căderii lui.
Sirah 4:22. Păzeşte vremea şi fereşte-te de rău şi pentru credinţa sufletului tău nu te ruşina.
Sirah 4:23. Căci este ruşine care aduce păcat şi este ruşine care aduce mărire şi har.
Sirah 4:24. Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba sufletului tău şi să nu te ruşinezi
pentru pierderea ta.
Sirah 4:25. Nu opri cuvântul în vreme de mântuire,
Sirah 4:26. Că din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea şi din graiurile limbii învăţătura.
Sirah 4:27. Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta de învăţătură.
237
Sirah 4:28. Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului.
Sirah 4:29. Nu te supune omului nebun şi nu măguli faţa celui puternic.
Sirah 4:30. Până la moarte luptă-te pentru adevăr, şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.
Sirah 4:31. Nu fi aspru cu limba ta şi leneş în lucrurile tale.
Sirah 4:32. Nu fi ca un leu în casa ta şi nu necăji cu mânie pe casnicii tăi.
Sirah 4:33. Să nu fie mâna ta întinsă la luat şi strânsă la dat.
CAP. 5
Nu trebuie a rămâne în păcat, nădăjduind în averi şi în putere.
Sirah 5:1. Nu nădăjdui în avuţiile tale şi să nu zici: Am destule.

Sirah 5:2. Nu urma dorinţelor şi tăriei tale, ca să umbli în poftele inimii tale.
Sirah 5:3. Şi să nu zici: Cine mă va smeri sau cine mă va supune? Că Domnul nu va întârzia să te
pedepsească.
Sirah 5:4. Să nu zici: Am păcătuit şi ce mi s-a făcut mie? Că Domnul este îndelung-răbdător.
Sirah 5:5. Pentru curăţie să nu fii fără de frică, ca să nu adaugi păcate peste păcate.
Sirah 5:6. Şi să nu zici: Mila Lui este mare, va curăţi mulţimea păcatelor mele.
Sirah 5:7. Că mila şi mânia de la El sunt şi peste cei păcătoşi va odihni mânia Lui.
Sirah 5:8. Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi.
Sirah 5:9. Că fără de veste va izbucni mânia Domnului şi în vremea răzbunării vei fi dat pieirii.
Sirah 5:10. Nu te încrede în avuţiile câştigate pe nedrept, că nimic nu-ţi vor folosi în ziua judecăţii.
Sirah 5:11. Nu vântura la orice vânt şi nu umbla pe orice cale; aşa este păcătosul cel cu două limbi.
Sirah 5:12. Fii statornic în cugetul tău şi unul să fie cuvântul tău.
Sirah 5:13. Fii grabnic la ascultat şi zăbavnic la dat răspunsul.
Sirah 5:14. De ştii, răspunde aproapelui tău, iar de nu, pune-ţi mâna peste gură.
Sirah 5:15. Mărirea şi batjocura sunt în vorbă şi limba omului îi face să cadă.
Sirah 5:16. Să nu te chemi bârfitor şi cu limba ta nu vicleni.
Sirah 5:17. Că peste fur este ruşine şi o grea ocară peste cel cu două limbi.
Sirah 5:18. Să nu greşeşti nici în lucrurile mari, nici în cele mici.
CAP. 6
Despre ocară; însuşirile prieteniei celei adevărate şi răsplata celor ce iubesc înţelepciunea.
Sirah 6:1. Să nu te faci vrăjmaş în loc de prieten, că numele rău ruşine şi ocară va moşteni; aşa este
păcătosul cel cu două limbi.
Sirah 6:2. Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios.
Sirah 6:3. Altfel frunzele tale vei mânca şi roadele tale vei pierde şi vei rămâne ca un lemn uscat.
Sirah 6:4. Sufletul rău va pierde pe cel ce-l are pe el şi va face bucurie vrăjmaşilor.
Sirah 6:5. Graiul dulce înmulţeşte pe prieteni şi limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la
răspunsuri binevoitoare.
Sirah 6:6. Mulţi să fie cei ce trăiesc în pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul.
Sirah 6:7. Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în el.
Sirah 6:8. Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău.
Sirah 6:9. Şi este prieten care se întoarce în duşman şi cearta dintre voi va da-o pe faţă, spre ocara
ta.
Sirah 6:10. Şi este prieten soţ de masă şi nu va rămâne lângă tine în ziua necazului tău.
Sirah 6:11. Şi în zilele cele bune ale tale va fi ca şi tine şi cu slugile tale va îndrăzni.
Sirah 6:12. Dar de te vei smeri, va fi împotriva ta şi de la faţa ta se va ascunde.
Sirah 6:13. Depărtează-te de duşmanii tăi şi fii cu pază faţă de prietenii tăi.
Sirah 6:14. Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară.
Sirah 6:15. Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna şi nu este măsură a bunătăţii lui.
Sirah 6:16. Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el.
Sirah 6:17. Cel ce se teme de Domnul bine va ţine prieteşugul său, căci ca la sine ţine la aproapele
lui.
Sirah 6:18. Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune.
Sirah 6:19. Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune.
Sirah 6:20. Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi curând vei mânca roadele ei.
Sirah 6:21. Cât de grea este celor neînvăţaţi şi cel nepriceput nu va stărui în ea.
Sirah 6:22. Căci ea este pentru el ca o piatră grea de încercare, de aceea el nu va zăbovi s-o arunce.
Sirah 6:23. Că înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la mulţi este arătată.
Sirah 6:24. Ascultă, fiule, şi primeşte învăţătura mea şi nu lepăda sfatul meu.
Sirah 6:25. Şi bagă picioarele tale în obezile ei şi în lanţul ei grumazul tău.
Sirah 6:26. Încovoaie umărul tău şi o poartă pe ea şi să nu-ţi fie greu de legăturile ei.
Sirah 6:27. Cu tot sufletul tău apropie-te de ea şi cu toată puterea ta păzeşte căile ei.
Sirah 6:28. Cearcă-o şi o caută şi ţi se va arăta şi, dacă o vei afla, să nu o laşi.
Sirah 6:29. Că mai pe urmă vei afla odihna ei şi ţi se va întoarce întru bucurie.
Sirah 6:30. Şi îţi vor fi obezile ei acoperământ de tărie şi lanţurile ei podoabă de mărire.
Sirah 6:31. Că podoabă de aur este în ea şi legăturile ei fire de iachint.
Sirah 6:32. Ca şi cu haină de mărire te vei îmbrăca cu ea şi cunună de bucurie îţi vei pune.
238
Sirah 6:33. De vei vrea, fiule, vei învăţa şi, de vei pune sufletul tău, iscusit vei fi.
Sirah 6:34. De-ţi va plăcea să asculţi, vei învăţa şi de vei pleca urechea ta, înţelept vei fi.
Sirah 6:35. Stai în tovărăşia celor bătrâni şi cu cel înţelept te uneşte.
Sirah 6:36. Tot graiul dumnezeiesc pofteşte a-l auzi şi pildele înţelegerii să nu treacă de la tine.
Sirah 6:37. De vei vedea înţelept, intră la el şi pragurile uşilor lui să le roadă piciorul tău.
Sirah 6:38. Cugetă întru poruncile Domnului şi întru legea Lui pururea să gândeşti.
Sirah 6:39. El va întări inima ta şi pofta înţelepciunii tale se va da ţie.
CAP. 7
Sfaturi despre ferirea de faptele rele şi făţarnice. Respectul bătrânilor, datoriile părinţilor către fii şi ale
fiilor către părinţi. Îndemn la milostenie.
Sirah 7:1 Nu face rele şi nu te va prinde răul.

Sirah 7:2. Depărtează-te de la nedreptate şi nedreptatea se va depărta de la tine.
Sirah 7:3. Fiule! Nu semăna pe brazdele nedreptăţii, ca să nu seceri de pe ele cu şapte părţi mai
mult.
Sirah 7:4. Nu cere de la Domnul stăpânire, nici de la împăratul scaun de mărire.
Sirah 7:5. Nu te face drept înaintea Domnului şi înaintea împăratului nu te arăta că eşti înţelept.
Sirah 7:6. Nu cerca să fii judecător, ca nu cumva să nu poţi ridica nedreptăţile;
Sirah 7:7. Ca nu cumva să te sfieşti de faţa celui puternic şi să pui sminteală întru dreptatea ta.
Sirah 7:8. Nu te pune în pricină cu obştea cetăţii, nici te amesteca în mulţime.
Sirah 7:9. Nu te lăsa atras de două ori la păcat, căci şi pentru o singură dată nu vei rămâne
nepedepsit.
Sirah 7:10. Să nu zici: Domnul va căuta la mulţimea darurilor mele; când le voi aduce Lui, El le va
primi.
Sirah 7:11. Nu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a face milostenie.
Sirah 7:12. Nu batjocori pe omul al cărui suflet este întristat, căci Dumnezeu este Cel care smereşte
şi Cel care înalţă.
Sirah 7:13. Nu făuri minciuni împotriva fratelui tău, nici împotriva prietenului tău să nu faci aşa.
Sirah 7:14. Nu-ţi îngădui nici o minciună, căci din ea nu poate ieşi nimic bun.
Sirah 7:15. Nu vorbi mult în adunarea bătrânilor şi nu repeta cuvintele tale în rugăciune.
Sirah 7:16. Să nu urăşti lucrarea cea cu osteneală şi lucrarea pământului cea orânduită de Cel
Preaînalt.
Sirah 7:17. Nu te socoti împreună cu mulţimea păcătoşilor; adu-ţi aminte că mânia nu va zăbovi.
Sirah 7:18. Smereşte sufletul tău foarte, că focul şi viermii sunt osânda celui necredincios.
Sirah 7:19. Să nu schimbi nicidecum prietenul pentru bani, nici pe fratele cel bun pentru aurul
Ofirului.
Sirah 7:20. Nu te abate de la femeia bună şi înţeleaptă, că harul ei este mai bun decât mărgăritarele.
Sirah 7:21. Nu chinui pe robul care munceşte cinstit, nici pe simbriaşul care îşi pune tot sufletul.
Sirah 7:22. Pe robul înţelept să-l iubeşti; să nu-l lipseşti pe el de libertate.
Sirah 7:23. Ai tu turme? Ai grijă de ele, şi, de-ţi sunt de folos, păstrează-le.
Sirah 7:24. Ai feciori? Învaţă-i pe ei şi încovoaie din pruncie grumazul lor.
Sirah 7:25. Ai fete? Veghează la curăţia lor Şi să le arăţi o faţă serioasă.
Sirah 7:26. Mărită-ţi fata şi mare lucru vei face, dar dă-o după un bărbat înţelept.
Sirah 7:27. Ai o femeie după inima ta? Nu o lepăda, dar cu una pe care n-o iubeşti să nu-ţi legi
capul.
Sirah 7:28. Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale.
Sirah 7:29. Adu-ţi aminte că ei ţi-au dat viaţa; ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei
pentru tine?
Sirah 7:30. Din tot sufletul tău teme-te de Domnul şi pe toţi preoţii Lui cinsteşte-i.
Sirah 7:31. Cu toată puterea iubeşte pe Cel care te-a făcut şi pe slujitorii Lui să nu-i părăseşti.
Sirah 7:32. Teme-te de Domnul şi cinsteşte pe preot şi dă-i partea lui precum s-a poruncit ţie,
Sirah 7:33. Pârgă şi jertfă de ispăşire şi darul şoldurilor şi jertfă de sfinţire şi pârga celor sfinte.
Sirah 7:34. Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită.
Sirah 7:35. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viară şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta.
Sirah 7:36. Nu te întoarce de la cei ce plâng, şi întristează-te cu cei întristaţi.
Sirah 7:37. Nu te teme a cerceta pe bolnavi că pentru aceste fapte vei câştiga iubirea.
Sirah 7:38. În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată.
CAP. 8
Nu te certa cu nimeni, nu dispreţui pe cel care se pocăieşte. Ascultarea bătrânilor, certarea păcătoşilor,
împrumut şi chezăşie.
Sirah 8:1. Nu te certa cu cel puternic, ca nu cumva să cazi în mâinile lui.

Sirah 8:2. Nu te certa cu omul bogat, ca nu cumva să fie mai greu decât tine. Că pe mulţi i-a pierdut
aurul şi inimile regilor le-a aplecat.
Sirah 8:3. Nu te sfădi cu omul care vorbeşte bine şi nu pune lemne peste focul lui.
Sirah 8:4. Nu glumi cu omul rău crescut, ca să nu fie ocărâţi strămoşii tăi.
Sirah 8:5. Nu înfrunta pe omul care se leapădă de păcat, adu-ţi aminte că toţi suntem vinovaţi.
239
Sirah 8:6. Să nu necinsteşti pe om la bătrâneţile lui, căci poate şi noi vom îmbătrâni.
Sirah 8:7. Nu te bucura de moartea vrăjmaşului tău, adu-ţi aminte că toţi trebuie să murim.
Sirah 8:8. Nu trece cu vederea vorbele înţelepţilor, ci la pildele lor opreşte-te, căci de la ei vei lua
învăţătura şi îndemânarea de a sluji celor mai mari.
Sirah 8:9. Nu dispreţui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de la ei vei învăţa
înţelepciunea şi îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie.
Sirah 8:10. Nu aţâţa cărbunii păcătosului, ca să nu te ardă flacăra focului lui.
Sirah 8:11. Nu o duce până la capăt cu omul iute la mânie, ca să nu fie o cursă întinsă înaintea
buzelor tale.
Sirah 8:12. Nu da împrumut omului celui mai tare decât tine; şi de-l vei împrumuta, socoteşte
împrumutul ca pierdut.
Sirah 8:13. Nu chezăşui peste puterea ta; iar dacă ai dat chezăşie, fii cu grijă că va trebui să plăteşti.
Sirah 8:14. Nu te judeca cu un judecător, căci hotărârea va fi în folosul lui.
Sirah 8:15. Nu porni la drum cu cel cutezător ca să nu-ţi cadă povară, căci el nu face decât după
capul său, şi nebunia lui te va pierde.
Sirah 8:16. Nu te certa cu omul mânios şi nu străbate pustiul cu el, căci a vărsa sânge este pentru el
nimica toată şi unde nu vei avea ajutor, te va doborî.
Sirah 8:17. Nu ţine sfat cu un nebun, căci el nu va putea păstra taina ta.
Sirah 8:18. Înaintea celui străin nu face nimic care trebuie să rămână tăinuit; tu nu ştii ce poate
născoci el.
Sirah 8:19. Nu deschide inima ta oricui şi nu aştepta să dobândeşti bunăvoinţa lui.
CAP. 9
Sfaturi cum să se poarte omul cu femeile, cu prietenii şi cu duşmanii.
Sirah 9:1. Nu fi gelos de soţia ta iubită şi nu-i da cuvânt să-ţi facă rău.
Sirah 9:2. Nu te da în mâinile unei femei, ca să nu aibă putere asupra ta.
Sirah 9:3. Nu te întâlni cu femeia desfrânată, ca să nu cazi în laţurile ei.
Sirah 9:4. Cu femeia cântăreaţă să nu fii adesea, ca nu cumva să te prindă cu meşteşugurile ei.
Sirah 9:5. Nu-ţi opri privirea asupra unei fecioare, ca să nu ai a suferi pentru ea.
Sirah 9:6. Nu te da în mâinile desfrânatelor, ca să nu-ţi pierzi moştenirea.
Sirah 9:7. Nu privi pe uliţele cetăţii, nici nu rătăci prin locurile ei dosnice.
Sirah 9:8. Întoarce-ţi ochii de la femeia frumoasă şi nu-ţi opri privirea la frumuseţea străină. Cu
frumuseţea femeii mulţi s-au rătăcit, căci din aceasta iubirea se aprinde ca un foc.
Sirah 9:9. Nu te aşeza nicidecum lângă o femeie măritată şi nu petrece cu ea la masă bând, ca nu
cumva inima ta să fie cucerită de vrăjile ei şi în patima ta să nu fii târât la pieire.
Sirah 9:10. Nu părăsi un prieten vechi, căci cel nou nu este asemenea lui. Prieten nou, vin nou; lasă-l
să se învechească şi-l bea cu plăcere.
Sirah 9:11. Nu râvni izbânda păcătosului, căci nu ştii care cum se va sfârşi.
Sirah 9:12. Nu-ţi face plăcere din plăcerea nelegiuitului; adu-ţi aminte că nu vor rămâne nepedepsiţi
până la iad.
Sirah 9:13. Stai departe de omul care este în stare să ucidă şi nu te vei teme nicidecum de moarte. Şi
dacă te apropii de el, păzeşte-te de orice greşeală, căci ar putea să-ţi ia viaţa. Să ştii bine
că eşti înconjurat de curse şi că mergi pe margine de ziduri de cetate.
Sirah 9:14. Cercetează cât poţi pe aproapele tău şi ia sfat de la înţelepţi.
Sirah 9:15. Stai de vorbă cu oamenii înţelepţi şi tot cuvântul tău să fie despre legea Celui Preaînalt.
Sirah 9:16. Cei drepţi să fie oaspeţii tăi şi în frica Domnului să fie lauda ta.
Sirah 9:17. Un lucru făcut de mână de meşter este vrednic de laudă, dar conducătorul poporului să
fie iscusit la cuvânt.
Sirah 9:18. Cel care vorbeşte bine este temut în cetate, şi flecarul este urât.
CAP. 10
Lauda stăpânirii înţelepte. Despre ferirea de semeţie. Să nu se necinstească săracul cel drept, nici să se
laude bogatul cel păcătos.
Sirah 10:1 Conducătorul înţelept îndrumă bine pe poporul său, şi cârmuirea omului priceput este cu
bună rânduială.
Sirah 10:2. După cum este judecătorul poporului, aşa sunt şi slujitorii lui şi cum este mai-marele
cetăţii, aşa sunt toţi cei ce locuiesc în ea.
Sirah 10:3. Un rege neînvăţat va pierde pe poporul său, şi cetatea sporeşte prin înţelepciunea mai-
marilor ei.
Sirah 10:4. În mâna Domnului este stăpânirea pământului şi la vremea sa va ridica pe cel folositor la
cârmuire.
Sirah 10:5. În mâna Domnului este izbânda omului şi Domnul este Cel Care pune mărirea Sa pe
fruntea stăpânitorului.
Sirah 10:6. Să nu te mânii pentru orice nedreptate pe aproapele şi nimic nu face cu patimă şi cu
nechibzuinţă.
Sirah 10:7. Urâtă este înaintea Domnului şi înaintea oamenilor trufia, căci faţă de amândoi ea este
păcatul nedreptăţii.
240
Sirah 10:8. Împărăţia de la un neam trece la alt neam, pentru strâmbătăţi şi pentru semeţii şi
pentru avuţii.
Sirah 10:9. Pentru ce se trufeşte cel ce este pământ şi cenuşă, când în viaţă el le leapădă mereu
dinăuntrul său?
Sirah 10:10. Boala îndelungată o taie doctorul şi împăratul astăzi este şi mâine va muri.
Sirah 10:11. Că murind, omul va moşteni şerpi şi fiare şi viermi.
Sirah 10:12. Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la Cel
care l-a făcut.
Sirah 10:13. Începutul păcatului este trufia, şi cel care stăruieşte în ea este ca şi când i-ar ploua
urâciune.
Sirah 10:14. Pentru aceea, minunate certări a adus Domnul şi i-a surpat pe ei până în sfârşit.
Sirah 10:15. Scaunele celor mai mari le-a surpat Domnul şi a pus pe cei blânzi în locul lor.
Sirah 10:16. Rădăcinile neamurilor le-a smuls Domnul şi a răsădit pe cei smeriţi în locul lor.
Sirah 10:17. ţările neamurilor le-a surpat Domnul şi le-a stricat până la temeliile pământului.
Sirah 10:18. A slăbit pe mulţi dintre ei şi i-a pierdut şi a făcut să înceteze de pe pământ pomenirea
lor.
Sirah 10:19. Nu s-a hărăzit oamenilor trufia, nici urgia mâniei celor care se nasc din femei.
Sirah 10:20. Care este neamul vrednic de cinste? Neamul omenesc.
Sirah 10:21. Care este neamul cel cinstit? Cel care se teme de Domnul.
Sirah 10:22. Care este neamul fără de cinste? Tot neamul omenesc.
Sirah 10:23. Care este neamul fără de cinste? Neamul care nu ţine poruncile.
Sirah 10:24. Între fraţi, povăţuitorul lor cinstit este, şi cei ce se tem de Domnul sunt la fel înaintea
ochilor Lui.
Sirah 10:25. Lauda celui bogat şi a celui cinstit şi a celui sărac este frica Domnului.
Sirah 10:26. Nu este drept a batjocori pe săracul cel înţelept şi nu se cuvine a mări pe omul cel
păcătos.
Sirah 10:27. Cel mare şi judecătorul şi cel puternic se vor mări, dar nici unul dintre ei nu este mai
mare decât cel care se teme de Domnul.
Sirah 10:28. Robului înţelept îi vor sluji cei slobozi şi bărbatul înţelept nu va cârti când este dojenit.
Sirah 10:29. Nu te face înţelept când faci lucrul tău, nu te mări în vremea necazului tău.
Sirah 10:30. Mai bun este cel care lucrează întru toate, decât cel care umblă sau se măreşte şi este
lipsit de pâine.
Sirah 10:31. Fiule, întru smerenie măreşte sufletul tău şi îi dă lui cinste după vrednicia lui.
Sirah 10:32. Pe cel care păcătuieşte asupra sufletului său, cine-l va îndrepta? Şi cine va cinsti pe cel
care îşi face de ocară viaţa sa?
Sirah 10:33. Săracul este cinstit pentru ştiinţa sa şi cel bogat este cinstit pentru avuţiile sale.
Sirah 10:34. Iar cel care este de laudă întru sărăcie, cu cât mai mult ar fi de cinste dacă ar ajunge
bogat? Şi cel dispreţuit întru avuţie, în sărăcie cu cât mai mult va fi dispreţuit?
CAP. 11
Urmările înţelepciunii.
Sirah 11:1. Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă între cei mari.
Sirah 11:2. Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să nu te scârbeşti de om pentru chipul lui.
Sirah 11:3. Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceaţă.
Sirah 11:4. Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că
minunate sunt lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni.
Sirah 11:5. Mulţi tirani au căzut pe pământ, iar cel la care nu se gândea nimeni a purtat stema.
Sirah 11:6. Mulţi puternici au fost necinstiţi foarte şi cei măreţi au fost daţi în mâinile altora.
Sirah 11:7. Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte.
Sirah 11:8. Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi nu tăia nimănui şirul cuvintelor.
Sirah 11:9. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata păcătoşilor să nu stai
împreună cu ei.
Sirah 11:10. Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri,
Sirah 11:11. Că de te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără de vină.
Sirah 11:12. Şi de vei alerga, nu vei prinde, şi de vei fugi, nu vei scăpa.
Sirah 11:13. Este câte un om care se osteneşte şi munceşte şi se sârguieşte şi cu atât mai mult este
sărac.
Sirah 11:14. Este câte un om slab şi fără de ajutor, lipsit de putere şi împovărat de sărăcie,
Sirah 11:15. Şi ochii Domnului au căutat spre el cu bine şi l-au ridicat din smerenia lui şi au înălţat
capul lui, şi s-au mirat de el mulţi.
Sirah 11:16. Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea, sărăcia şi avuţia de la Domnul sunt.
Sirah 11:17. Darul Domnului rămâne la cei binecredincioşi şi bunăvoinţa Lui în veac bine va spori.
Sirah 11:18. Este câte un om care se îmbogăţeşte prin multă grijă şi zgârcenie şi aceasta este partea
ostenelilor lui,
Sirah 11:19. Zicând: Am aflat odihnă şi acum voi mânca din bunătăţile mele,
Sirah 11:20. Şi nu ştie că vremea trece şi va muri şi le va lăsa altora.
Sirah 11:21. Stai în ce te-ai făgăduit tu şi întru aceea îndeletniceşte-te şi petrece, şi intru lucrul tău
sporeşte.
241
Sirah 11:22. Nu te mira de lucrările păcătosului; nădăjduieşte în Domnul şi rămâi întru osteneala ta.
Sirah 11:23. Că lesne este înaintea Domnului a îmbogăţi pe cel sărac degrabă şi fără de veste.
Sirah 11:24. Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios şi într-un ceas, degrabă, răsare
binecuvântarea Lui.
Sirah 11:25. Să nu zici: De ce am nevoie? Şi de acum, care va fi averea mea?
Sirah 11:26. Să nu zici: Am destule, pentru ce să mă mai necăjesc de acum:
Sirah 11:27. În ziua bunătăţilor este uitarea răutăţilor şi în ziua răutăţilor nu este pomenirea
bunătăţilor.
Sirah 11:28. Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui.
Sirah 11:29. Vremea de restrişte aduce uitarea desfătărilor şi la sfârşitul omului se vor descoperi
lucrurile lui.
Sirah 11:30. Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte
omul.
Sirah 11:31. Nu băga pe tot omul în casa ta, că multe sunt meşteşugirile celui viclean.
Sirah 11:32. Potârniche închisă în coşniţă, aşa este inima trufaşului, şi ca iscoada priveşte căderea.
Sirah 11:33. Că cele bune le întoarce cu viclenie în rele şi pentru cele bune te va huli.
Sirah 11:34. Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul, şi omul păcătos pândeşte sângele.
Sirah 11:35. Păzeşte-te de cel răufăcător, că rele meşteşugeşte, ca nu cumva să te facă să fii pururea
de batjocură.
Sirah 11:36. Dacă laşi pe cel străin să locuiască la tine, el îţi va face tulburări şi te va înstrăina de la
ale tale.
CAP. 12
Binefacerile înţelepciunii. Recunoaşterea prietenului şi a duşmanului.
Sirah 12:1. De faci bine, să ştii cui faci, şi vei avea mulţumire pentru fapta ta bună.
Sirah 12:2. Fă bine celui binecredincios şi vei afla răsplătire, dacă nu de la el, de la Cel Preaînalt.
Sirah 12:3. Nu este bine pentru cel care pururea petrece în răutăţi şi nu dă milostenie.
Sirah 12:4. Dă celui binecredincios, şi să nu ajutorezi pe cel păcătos.
Sirah 12:5. Fă bine celui smerit, şi nu da celui nelegiuit.
Sirah 12:6. Ţine pâinile lui şi nu-i da, ca nu cumva acela să se întărească asupra ta.
Sirah 12:7. Că îndoite răutăţi vei afla în toate bunătăţile pe care i le vei face.
Sirah 12:8. Căci şi Cel Preaînalt a urât pe cei păcătoşi, şi celor nelegiuiţi va răsplăti cu pedeapsă.
Sirah 12:9. Dă celui bun, şi nu ajuta pe cel păcătos.
Sirah 12:10. Nu se arată fin fericire cel care este prieten, nici în cele rele nu se ascunde vrăjmaşul.
Sirah 12:11. Când îi merge bine omului, vrăjmaşii lui se întristează, iar când îi merge rău, şi prietenul
se fereşte de el.
Sirah 12:12. Nu te încrede în vrăjmaşul tău în veci; că în ce chip arama cocleşte, aşa şi răutatea lui.
Sirah 12:13. Şi de se va smeri să umble plecat, fii cu luare aminte şi te păzeşte de el.
Sirah 12:14. Şi să fii faţă de el ca şi cel care şterge oglinda, şi vei cunoaşte că n-a lepădat toată
rugina.
Sirah 12:15. Nu-l pune să stea lângă tine, ca să nu te împingă pe tine şi să stea el în locul tău.
Sirah 12:16. Să nu-l pui să şadă de-a dreapta ta, ca nu cumva să caute scaunul tău, şi mai pe urmă
vei cunoaşte cuvintele mele şi de graiurile mele te vei umili.
Sirah 12:17. Cui îi va fi milă de descântătorul cel muşcat de şarpe şi de toţi cei care se apropie de
fiare?
Sirah 12:18. Aşa şi de cel care merge la omul păcătos şi se învăluie cu păcatele lui.
Sirah 12:19. Un ceas va rămâne cu tine, iar de te clatini, nu va rămâne cu tine.
Sirah 12:20. Cu buzele sale te va îndulci vrăjmaşul şi multe îţi va şopti şi îţi va grăi bune,
Sirah 12:21. Dar în inimă va sfătui să te surpe în groapă. Cu ochii va lăcrima vrăjmaşul,
Sirah 12:22. Dar de va afla vreme, nu se va sătura de sânge.
Sirah 12:23. De ţi se vor întâmpla rele, îl vei afla pe el acolo înaintea ta; cu ochii săi va lăcrima
vrăjmaşul, şi, ca şi cum ţi-ar ajuta, va săpa sub picioarele tale.
Sirah 12:24. Va clătina capul său şi va bate în palmele sale, şi multe va şopti, şi va schimba faţa sa.
CAP. 13
Primejdioasă este unirea cu cel mândru, bogat şi puternic. Iubirea de Dumnezeu şi de aproapele,
purtarea bogatului cu cel sărac.
Sirah 13:1 Cel care se atinge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu cel trufaş asemenea
lui va fi.
Sirah 13:2. Povară mai grea decât poţi să nu ridici; aşa şi cu cel mai tare decât tine şi mai bogat nu
te însoţi.
Sirah 13:3. Cum se va întovărăşi oala de pământ cu căldarea? Căldarea va izbi oala, şi oala se va
sparge.
Sirah 13:4. Bogatul a făcut strâmbătate, şi tot el s-a mâniat.
Sirah 13:5. Celui sărac i s-a făcut strâmbătate şi el se roagă pentru iertare.
Sirah 13:6. Până îi vei fi de folos, va lucra cu tine; iar de vei ajunge sărac te va părăsi.
Sirah 13:7. De ai, va trăi cu tine, şi te va săraci şi nu-i va fi milă.
242
Sirah 13:8. Dacă are nevoie de tine, te va linguşi cu fel de fel de vorbe şi-ţi va zâmbi şi-ţi va da
nădejde.
Sirah 13:9. Va grăi ţie cele bune şi va zice: Ce-ţi trebuie? Şi te va îndatora cu ospeţele sale până ce-
ţi va goli punga de două, trei ori şi mai pe urmă va râde de tine.
Sirah 13:10. După aceea te va vedea şi te va părăsi şi va da din cap în faţa ta.
Sirah 13:11. Ia aminte să nu te înşeli şi să nu te copleşească veselia ta.
Sirah 13:12. Când te cheamă cel puternic, fă-te ca şi cum te-ai feri şi cu atât mai mult te va chema.
Sirah 13:13. Nu te vârî, ca să nu fii dat afară, nici nu sta departe, ca să nu fii uitat.
Sirah 13:14. Nu lungi vorba cu el, nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui.
Sirah 13:15. Că te va ispiti cu vorba cea multă şi, ca şi cum ar râde, te va întreba.
Sirah 13:16. Nemilostiv este cel care nu-şi ţine cuvintele, şi nu vei scăpa de rău şi de legături.
Sirah 13:17. Păzeşte-te şi foarte bine ia seama, fiindcă umbli spre căderea ta.
Sirah 13:18. Tot dobitocul iubeşte pe cel asemeni sieşi şi tot omul pe aproapele său.
Sirah 13:19. Tot trupul se însoţeşte cu cel de felul său şi omul se va însoţi cu cel asemenea lui.
Sirah 13:20. Oare se va însoţi lupul cu mielul? Aşa şi cel păcătos cu cel cuvios.
Sirah 13:21. Ce pace are leoaica cu câinele? Şi ce pace are cel bogat cu cel sărac?
Sirah 13:22. Vânatul leilor sunt asinii sălbatici în pustiu; aşa şi păşunea celor bogaţi sunt săracii.
Sirah 13:23. Urâtă este trufaşului smerenia; tot aşa şi bogatului îi este urât săracul.
Sirah 13:24. Pe bogat, când se clatină, îl reazimă prietenii; iar cel sărac, când cade, este respins de
prietenii săi.
Sirah 13:25. Bogatul, când alunecă, mulţi sunt care îl sprijină; când spune cuvinte nebuneşti, îi dau
dreptate.
Sirah 13:26. Cel smerit a greşit, şi toţi îl ceartă pe el; grăit-a înţelepţeşte, şi nu este băgat în seamă.
Sirah 13:27. Bogatul a vorbit, şi toţi au tăcut, şi cuvântul lui până la nori l-a înălţat.
Sirah 13:28. Săracul a grăit, şi zic: Cine este acesta? Şi de se împiedică, îl răstoarnă pe el.
Sirah 13:29. Bună este avuţia la cel care este fără de păcat şi rea este sărăcia în gura celui nelegiuit.
Sirah 13:30. Inima omului schimbă faţa lui ori spre bune, ori spre rele.
Sirah 13:31. Faţa veselă este semn că inima întru cele bune petrece; iar aflarea înţelepciunii cere
cugetare cu osteneală.
CAP. 14
Întrebuinţarea bunurilor vremelnice. Stăpânirea limbii şi deprinderea înţelepciunii.
Sirah 14:1 Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa şi nu se răneşte cu amărăciunea păcatului.
Sirah 14:2. Fericit este cel pe care nu-l învinovăţeşte sufletul lui şi care n-a căzut de la nădejdea sa.
Sirah 14:3. Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuţiile, şi omul pizmătăreţ ce înţelege din averea sa?
Sirah 14:4. Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună şi cu bunătăţile lui alţii se vor desfăta.
Sirah 14:5. Cel care este rău pentru el însuşi cui va fi bun? Şi nu se va veseli cu averile sale.
Sirah 14:6. Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuieşte pe sine; şi aceasta este răsplătirea
răutăţii lui.
Sirah 14:7. Şi de face bine, din uitare face; iar mai pe urmă arată răutatea sa.
Sirah 14:8. Rău este cel care pizmuieşte cu ochiul, Şi cel care îşi întoarce fata, şi cel care trece cu
vederea sufletele.
Sirah 14:9. Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa şi nedreptatea celui rău usucă sufletul.
Sirah 14:10. Ochiul rău pizmuieşte pentru pâine şi la masa sa va fi lipsit.
Sirah 14:11. Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu Domnului prinoase vrednice.
Sirah 14:12. Adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte şi hotărârea morţii nu ţi s-a arătat.
Sirah 14:13. Mai înainte de a muri fă bine prietenului şi după cât poţi întinde şi dă lui.
Sirah 14:14. Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos şi partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te
treacă.
Sirah 14:15. Oare nu altora vei lăsa averea ta şi bunurile tale nu vor fi împărţite la sorţi?
Sirah 14:16. Dă şi ia şi sfinţeşte-ţi sufletul; că în şeol nu este a căuta desfătări.
Sirah 14:17. Tot trupul ca o haină se învecheşte, că legătură din veac este cu moarte a muri.
Sirah 14:18. Ca frunzele cele ce înverzesc în capac des, unele cad, altele răsar,
Sirah 14:19. Aşa este rodul trupului şi al sângelui: unul moare şi altul se naşte.
Sirah 14:20. Tot lucrul ce se strică se sfârşeşte, şi cel ce-l face se va duce cu el.
Sirah 14:21. Fericit bărbatul care întru înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi cu pricepere;
Sirah 14:22. Cel care socoteşte căile ei în inima sa şi cele ascunse ale ei le gândeşte;
Sirah 14:23. Cel care aleargă după ea ca un iscoditor şi la căile ei priveghează;
Sirah 14:24. Cel care se uită pe ferestrele ei şi la uşile ei ascultă.
Sirah 14:25. Cel care sălăşluieşte aproape de casa ei va împlânta ţăruşii în pereţii ei, va întinde cortul
său în preajma ei şi se va sălăşlui întru odihna bunătăţilor.
Sirah 14:26. Va pune pe fiii săi sub acoperământul ei, şi sub ramurile ei va petrece.
Sirah 14:27. Va scăpa sub ea de fierbinţeală şi întru mărirea ei se va odihni.
CAP. 15
Despre folosul temerii de Dumnezeu şi al înţelepciunii. Voinţa omului.
243
Sirah 15:1. Cel care se teme de Domnul va face cele bune, şi cel care ţine legea o va cuprinde pe
ea.
Sirah 15:2. Şi-l va întâmpina ca o mamă şi ca femeia tinereţilor îl va primi.
Sirah 15:3. Îl va hrăni cu pâinea înţelegerii, şi cu apa înţelepciunii îl va adăpa.
Sirah 15:4. Rezema-se-va întru ea şi nu se va clătina; se va ţine de ea şi nu se va ruşina.
Sirah 15:5. Şi îl va înălţa pe el mai mult decât pe cei de aproape ai lui şi în mijlocul adunării va
deschide gura lui.
Sirah 15:6. Desfătare şi cunună de bucurie şi nume veşnic va moşteni.
Sirah 15:7. Oamenii cei nebuni nu vor cuprinde înţelepciunea şi bărbaţii cei păcătoşi nu o vor
vedea;
Sirah 15:8. Departe este de trufie şi oamenii cei mincinoşi nu-şi vor aduce aminte de ea.
Sirah 15:9. Nu este frumoasă lauda în gura păcătosului, că nu este de la Domnul trimisă lui.
Sirah 15:10. Că întru înţelepciune se va grăi lauda şi Domnul o va îndrepta pe ea.
Sirah 15:11. Să nu zici: Domnul m-a depărtat, că cele ce El le-a urât nu le va face.
Sirah 15:12. Să nu zici: El m-a înşelat; n-are El lipsă de omul păcătos.
Sirah 15:13. Toată urâciunea o urăşte Domnul, şi nu este iubită celor care se tem de Dânsul.
Sirah 15:14. El din început a făcut pe om şi l-a lăsat în mâna sfatului său.
Sirah 15:15. De vei vrea, vei ţine poruncile şi credinţa şi vei face cele bine-plăcute.
Sirah 15:16. Pus-a înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta.
Sirah 15:17. Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da,
Sirah 15:18. Că multă este înţelepciunea Domnului; tare este El întru putere şi vede toate.
Sirah 15:19. Şi ochii Lui sunt peste cei care se tem de El, şi El va cunoaşte tot lucrul omului.
Sirah 15:20. Şi nimănui n-a poruncit să lucreze nelegiuit şi nimănui n-a dat libertate să păcătuiască.
CAP. 16
Creşterea rea a copiilor. Mila Domnului spre cei buni. Pedeapsa necredincioşilor.
Sirah 16:1. Nu pofti mulţime de fii fără de folos, nici te bucura de fiii nelegiuiţi.
Sirah 16:2. De se vor înmulţi, nu te bucura de ei, dacă nu este frica lui Dumnezeu cu ei.
Sirah 16:3. Nu te încrede în lungimea vieţii lor şi nu nădăjdui întru mulţimea lor.
Sirah 16:4. Că mai bun este unul decât o mie şi a muri fără de fii, decât a avea fii fără de frica lui
Dumnezeu.
Sirah 16:5. Că un înţelept va umple cetatea de locuitori; iar neamul celor nelegiuiţi se va pustii.
Sirah 16:6. Multe ca acestea am văzut cu ochii mei, şi mai tari decât acestea a auzit urechea mea.
Sirah 16:7. Întru adunarea păcătoşilor se va aţâţa foc; şi în neamul neascultătorilor s-a aprins
mânie.
Sirah 16:8. Nu s-a milostivit spre uriaşii cei de demult, care s-au depărtat de El prin trufia lor.
Sirah 16:9. N-a iertat pe cei care locuiau cu Lot, ci i-a urgisit pentru trufia lor.
Sirah 16:10. Nu i S-a făcut milă de neamul pierzării, care se înălţase întru păcatele sale.
Sirah 16:11. Tot aşa şi cu cei şase sute de mii de pedeştri adunaţi întru învârtoşarea inimii lor.
Sirah 16:12. De va fi unul vârtos la cerbice, minune va fi de se va îndrepta.
Sirah 16:13. Că mila şi mânia la El sunt; El poate să Se milostivească şi să Se mânie.
Sirah 16:14. Precum este multă mila Lui, aşa este multă şi certarea Lui; pe om după faptele lui îl
judecă.
Sirah 16:15. Nu va scăpa păcătosul cu prădăciunile lui, nici va întârzia răbdarea celui binecredincios.
Sirah 16:16. La toată milostenia va face loc; fiecare după faptele sale va afla.
Sirah 16:17. Să nu zici: De Domnul mă voi ascunde; oare dintru înălţime îşi va aduce cineva aminte
de mine?
Sirah 16:18. Întru popor mare nu voi fi pomenit, că ce este sufletul meu întru atâta mulţime de
făpturi?
Sirah 16:19. Iată cerul şi cerul cerului lui Dumnezeu, oceanul şi pământul se cutremură când Domnul
le cercetează.
Sirah 16:20. Asemenea munţii şi temeliile pământului, când va căuta spre ele, de frică se vor
cutremura.
Sirah 16:21. Dar la acestea nu gândeşte inima omului şi de căile Lui cine-şi va aduce aminte?
Sirah 16:22. Ca viforul pe care nu-l vede omul, astfel cele mai multe lucruri ale lui Dumnezeu sunt
ascunse.
Sirah 16:23. "Lucrurile dreptăţii Lui cine le va vesti? Sau cine le va aştepta? Că departe este
făgăduinţa".
Sirah 16:24. Aşa cugetă omul lipsit de înţelegere; iar bărbatul cel fără de minte şi rătăcit cugetă cele
nebune.
Sirah 16:25. Ascultă, fiul meu! Şi învaţă ştiinţă şi ia aminte cu inima ta la cuvintele mele.
Sirah 16:26. Arăta-voi în cumpănă învăţătura şi cu de-amănuntul voi vesti ştiinţa.
Sirah 16:27. Întru judecata Domnului lucrurile Lui sunt aşa din început şi de când le-a făcut a
deosebit părţile lor.
Sirah 16:28. El a rânduit pentru totdeauna lucrurile Sale şi a hotărât pentru vecie rastul lor; ele nu
ştiu de foame, nici de oboseală şi nu contenesc să-şi facă datoria.
Sirah 16:29. Nici unul din aceste lucruri nu se ciocneşte cu cel de lângă el şi mereu ascultă de
porunca Lui.
244
Sirah 16:30. Şi după aceasta a căutat Domnul pe pământ şi l-a umplut de bunătăţi.
Sirah 16:31. Cu tot felul de dobitoace vii a acoperit faţa lui şi în el va fi întoarcerea lor.
CAP. 17
Numărarea binefacerilor lui Dumnezeu ţi îndemnarea spre pocăinţă.
Sirah 17:1 Domnul a făcut din pământ pe om şi iarăşi l-a întors în pământ.
Sirah 17:2. Zile cu număr şi puţină vreme i-a dat lui şi i-a dat stăpânire peste cele ce sunt pe
pământ.
Sirah 17:3. După cuviinţă l-a îmbrăcat cu vârtute şi după chipul Său l-a făcut.
Sirah 17:4. Şi a pus frica de om peste toată făptura şi l-a făcut stăpân peste fiare şi peste păsări.
Sirah 17:5. Sfat şi limbă, ochi, urechi şi inimă a dat omului ca să cugete.
Sirah 17:6. Cu ştiinţa înţelegerii i-a umplut pe oameni şi le-a arătat şi bune şi rele.
Sirah 17:7. Pus-a ochiul Său peste inimile lor, ca să le arate mărimea lucrurilor Sale.
Sirah 17:8. Şi numele Său cel sfânt vor lăuda, ca să grăiască mărimea lucrurilor Lui.
Sirah 17:9. Pusu-le-a ştiinţă şi legea vieţii le-a dat-o moştenire.
Sirah 17:10. Legătură veşnică a făcut cu ei şi judecăţile Sale le-a arătat.
Sirah 17:11. Mărimea slavei Sale au văzut ochii lor şi mărirea glasului Său a auzit urechea lor.
Sirah 17:12. Şi le-a zis: Feriţi-vă de nedreptate! Şi le-a dat porunci, dând fiecăruia în grijă datoriile
către aproapele său.
Sirah 17:13. Căile lor înaintea Lui sunt pururea, nu se vor ascunde de la ochii Lui.
Sirah 17:14. Fiecărui neam a pus povăţuitor şi partea Domnului este Israel.
Sirah 17:15. Toate lucrurile lor, ca soarele sunt înaintea Lui; şi ochii Lui neîncetat peste căile lor.
Sirah 17:16. Nu sunt ascunse nedreptăţile lor înaintea Lui şi toate păcatele lor sunt înaintea
Domnului.
Sirah 17:17. Milostenia omului preţuieşte la Domnul ca un inel cu pecete şi binefacerile omului el le
păstrează ca lumina ochiului.
Sirah 17:18. Apoi Domnul se va scula şi le va răsplăti, şi răsplătirea lor în capul lor o va întoarce.
Sirah 17:19. Însă celor care se pocăiesc le-a dat întoarcerea, şi pe cei care slăbesc îi îndeamnă la
răbdare.
Sirah 17:20. Întoarce-te la Domnul şi părăseşte păcatele, roagă-te înaintea feţei Lui şi împuţinează
sminteala ta.
Sirah 17:21. Sârguieşte către Cel Preaînalt şi te întoarce de la nedreptate şi te scârbeşte foarte de
lucrul urât.
Sirah 17:22. Pe Cel Preaînalt, cine-L va lăuda în şeol? În locul celor vii şi al celor ce dau mărturisire?
Sirah 17:23. De la cel mort, ca de la cel care nu este, a pierit mărturisirea. Cel viu şi sănătos va
lăuda pe Domnul.
Sirah 17:24. Cât este de mare milostivirea Domnului şi mila spre cei care se întorc la El!
Sirah 17:25. Că nu poate desăvârşirea să fie întru oameni; că nu este nemuritor fiul omului.
Sirah 17:26. Ce este mai luminos decât soarele? şi totuşi el se întunecă; cu atât mai mult carnea şi
sângele va cugeta ce este rău.
Sirah 17:27. El priveşte puterea înălţimii cerului şi toţi oamenii sunt pământ şi cenuşă.
CAP. 18
Milostivirea şi îndelungă-răbdarea lui Dumnezeu; cumpătarea în vorbe şi ferirea de poftele rele.
Sirah 18:1. Cel care trăieşte în veac a zidit toate deobşte.

Sirah 18:2. Domnul singur este drept.
Sirah 18:3. Nimănui n-a dat putere, ca să vestească lucrurile Lui, şi cine va cerca slava Lui?
Sirah 18:4. Puterea slavei Lui, cine o va măsura? Şi cine va putea grăi milele Lui?
Sirah 18:5. Nu pot împuţina, nici a adăuga, nici a cerca minunile Domnului.
Sirah 18:6. Când va sfârşi omul, atunci va începe, şi când va înceta, atunci nu va fi.
Sirah 18:7. Ce este omul şi la ce poate să fie folositor? Care este partea lui bună şi care este partea
lui cea rea?
Sirah 18:8. Numărul zilelor omului, cel mult o sută de ani.
Sirah 18:9. Ca o picătură de apă din mare şi ca un grăunte de nisip, aşa sunt de puţini anii în ziua
veacului.
Sirah 18:10. Pentru aceea îndelung-răbdător este Domnul cu ei şi a vărsat peste ei mila Sa.
Sirah 18:11. Văzut-a şi a cunoscut pieirea lor, că rea este; pentru aceea a înmulţit milostivirea Sa.
Sirah 18:12. Mila omului către aproapele său, iar mila Domnului peste tot trupul;
Sirah 18:13. Mustrând şi certând şi învăţând, El întoarce ca un păstor turma Sa.
Sirah 18:14. Pe cei care primesc învăţătura şi pe cei care se sârguiesc spre judecăţile Lui ii miluieşte.
Sirah 18:15. Fiule, în cele bune nu da plângere, şi în toată darea nu întrista cu cuvântul.
Sirah 18:16. Oare nu roua răcoreşte căldura? Aşa, mai bun este cuvântul decât darea.
Sirah 18:17. Oare nu este mai bun cuvântul decât darea cea bună? Şi amândouă sunt la omul cel
darnic.
Sirah 18:18. Nebunul scoate ochii cu dojenile lui şi darul celui pizmaş face ochii să lăcrimeze.
Sirah 18:19. Mai înainte ca să vorbeşti, învaţă, şi mai înainte de boală te îngrijeşte.
Sirah 18:20. Mai înainte de judecată ispiteşte-te pe tine, şi în ceasul judecăţii vei afla milă.
245
Sirah 18:21. Mai înainte de boală smereşte-te, şi în vremea păcatelor arată întoarcere.
Sirah 18:22. Nu te împiedica a împlini făgăduinţa în vreme bună, şi nu aştepta până la moarte ca să
faci ce ai făgăduit.
Sirah 18:23. Mai înainte de a făgădui, pregăteşte-te, şi nu fi ca omul care ispiteşte pe Domnul.
Sirah 18:24. Adu-ţi aminte de mânia cea din ziua sfârşitului şi de vremea răsplătirii, când va întoarce
Dumnezeu faţa.
Sirah 18:25. Adu-ţi aminte de foamete în timpul belşugului, şi de sărăcie şi lipsă în zilele de bogăţie.
Sirah 18:26. De dimineaţă până seara se schimbă vremea şi toate sunt grabnice înaintea Domnului.
Sirah 18:27. Omul înţelept întru toate se va teme, şi în zilele păcatelor se va feri de greşeală.
Sirah 18:28. Tot cel înţelegător cunoaşte înţelepciunea şi cel care a aflat-o va da mărturie.
Sirah 18:29. Cei înţelepţi la cuvinte şi ei s-au înţelepţit şi au belşug de pilde alese.
Sirah 18:30. După poftele tale nu merge şi de la poftele tale te întoarce.
Sirah 18:31. De vei da sufletului tău plăcerea poftei, te va face pe tine bucurie vrăjmaşilor tăi.
Sirah 18:32. Nu te veseli cu multă desfătare, nici te lega cu îngreunarea ei.
Sirah 18:33. Nu te sărăci, făcând ospeţe din împrumut, când n-ai nimic în pungă.
CAP. 19
Despre înfrânare, limbuţie, dojană şi smerenia cu vicleşug.
Sirah 19:1 Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi; cine dispreţuieşte puţinul pe care-l are se păgubeşte
degrabă.
Sirah 19:2. Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi.
Sirah 19:3. Şi cel care se lipeşte de desfrânate va fi mai nechibzuit;
Sirah 19:4. Moliile şi viermii îl vor moşteni, şi sufletul nelegiuit se va stârpi.
Sirah 19:5. Cel care crede curând este uşor de inimă şi cel care păcătuieşte asupra sufletului său
greşeşte.
Sirah 19:6. Cel desfătat cu inima va fi hulit şi cel care urăşte vorba mai puţin rău va avea.
Sirah 19:7. Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit şi nimic nu ţi se va împuţina.
Sirah 19:8. Către prieten şi către vrăjmaşi nu povesti, şi, de nu este păcat, nu-l descoperi.
Sirah 19:9. Că te-a ascultat şi te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va urî.
Sirah 19:10. Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge.
Sirah 19:11. Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care naşte
prunc.
Sirah 19:12. Săgeată înfiptă în coapsele trupului, aşa e cuvântul în inima nebunului.
Sirah 19:13. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi, dacă a făcut, să nu mai facă.
Sirah 19:14. Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis şi, de a zis, să nu mai zică.
Sirah 19:15. Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, şi nu crede tot cuvântul.
Sirah 19:16. Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu limba sa?
Sirah 19:17. Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoşezi, şi dă loc legii Celui Preaînalt.
Sirah 19:18. Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în toată înţelepciunea este împlinirea legii.
Sirah 19:19. Şi nu este înţelepciunea ştiinţa răutăţii; şi unde este sfatul păcătoşilor nu ţeste
înţelepciune.
Sirah 19:20. Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod care nu are răutate.
Sirah 19:21. Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea şi calcă
legea.
Sirah 19:22. Este un soi de isteţime în treburi care este nedreaptă, şi este câte unul care întoarce
judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui.
Sirah 19:23. Este câte unul care face rău, şi umblă smerit, şi cele dinlăuntru ale lui sunt pline de
vicleşug;
Sirah 19:24. Care-şi pleacă faţa sa şi se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ţi
strice
Sirah 19:25. Şi măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău.
Sirah 19:26. Din vedere se cunoaşte omul, şi din chipul feţei se cunoaşte cel înţelept.
Sirah 19:27. Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi călcătura lui vestesc ce este în
el.
Sirah 19:28. Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit şi câteodată cel care tace se dovedeşte
înţelept.
CAP. 20
Despre dreapta întrebuinţare a limbii. Darurile şi minciuna.
Sirah 20:1. Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie,
Sirah 20:2. Şi cel care se mărturiseşte va fi apărat de pagubă.
Sirah 20:3. Precum este năzuinţa famenului a se apropia de fecioară, aşa este cel care face judecată
cu sila.
Sirah 20:4. Este câte unul care tace şi se află înţelept, şi este câte unul care se face urât pentru
vorba cea multă.
Sirah 20:5. Şi este unul care tace, pentru că n-are ce să răspundă, şi altul care tace, pentru că ştie
că este vremea să tacă.
246
Sirah 20:6. Omul înţelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat şi nebun va trece peste vreme.
Sirah 20:7. Cel care înmulţeşte cuvintele se va face urât tuturor, şi cel înfumurat de asemenea.
Sirah 20:8. Este spor care aduce omului pagubă şi este câştig spre nenorocire.
Sirah 20:9. Este dare care nu-ţi va folosi, şi este dare cu îndoită răsplătire.
Sirah 20:10. Poate să-ţi vină smerenia după slavă şi se poate ca, după smerenie, să ridici capul până
la slavă.
Sirah 20:11. Câte unul cumpără multe cu puţin, şi altul plăteşte cu şapte părţi mai mult.
Sirah 20:12. Cel înţelept în cuvinte se va face iubit, iar darurile celor nebuni se vor lepăda.
Sirah 20:13. Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi; că ochii lui, în loc de unul, sunt mulţi.
Sirah 20:14. Puţine va da şi multe va cere, şi va deschide gura sa ca un ispravnic.
Sirah 20:15. Astăzi va da împrumut, şi mâine va cere înapoi. Urât om este unul ca acesta.
Sirah 20:16. Nebunul va zice: N-am nici un prieten şi faptele mele cele bune nu primesc nici o
recunoştinţă.
Sirah 20:17. Cei care mănâncă pâinea mea sunt răi cu limba.
Sirah 20:18. De câte ori şi câţi îl vor batjocori pe el?
Sirah 20:19. Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii; aşa şi căderea celor
răi va veni degrabă.
Sirah 20:20. Un om urâcios este ca o glumă proastă, repetată într-una de neghiobi.
Sirah 20:21. Din gura celui prost nu se primeşte o pildă, că nu o va zice la vremea ei.
Sirah 20:22. Sunt oameni care sunt opriţi de la păcat din pricina sărăciei; aceştia, în somnul lor, nu
sunt prigoniţi de remuşcări.
Sirah 20:23. Este câte unul care-şi pierde viaţa din ruşine neînţeleaptă şi de dragul unui nebun se
ruinează.
Sirah 20:24. Şi este câte unul care pentru ruşine face făgăduieli mari prietenului, şi-l câştigă pe el
vrăjmaş în zadar.
Sirah 20:25. Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvăţaţi pururea va fi.
Sirah 20:26. Mai bun este furul decât cel care pururea minte; iar amândoi vor fi moştenitorii pieirii.
Sirah 20:27. Năravul omului mincinos este ocară şi ruşinea lui este cu el pururea.
Sirah 20:28. Cel înţelept la cuvânt se va înălţa şi omul înţelept va plăcea celor mari.
Sirah 20:29. Cel care lucrează pământul va înălţa stogul său, şi cel care place celor mari se va curăţi
de nedreptate.
Sirah 20:30. Ospeţele şi darurile orbesc ochii înţelepţilor şi, ca zăbala în gură, abat mustrările.
Sirah 20:31. Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos este de amândouă?
Sirah 20:32. Mai bun este omul care îşi ascunde nebunia sa, decât omul care îşi ascunde
înţelepciunea sa.
CAP. 21
Îndemn a se feri de păcate. Deosebirea între înţelepţi şi nebuni după însuşirile lor.
Sirah 21:1 Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaugi încă; şi pentru cele mai dinainte ale tale te roagă.
Sirah 21:2. Ca de faţa şarpelui fugi de păcat; că de te vei apropia de el, te va muşca.
Sirah 21:3. Dinţi de leu sunt dinţii lui, care omoară sufletele oamenilor.
Sirah 21:4. Ca sabia cea de amândouă părţile ascuţită este toată fărădelegea; rana ei n-are
vindecare.
Sirah 21:5. Batjocura şi semeţia vor pustii avuţia; aşa şi casa celui trufaş se va pustii.
Sirah 21:6. Rugăciunea săracului pătrunde din gură până la urechile Domnului şi judecata Lui
degrabă va veni.
Sirah 21:7. Cel care urăşte mustrarea urmează pe păcătos, şi cel care se teme de Domnul se va
întoarce din inimă.
Sirah 21:8. De departe este cunoscut cel cu limba tare, şi cel înţelept îl ştie când alunecă.
Sirah 21:9. Cel care îşi zideşte casă cu bani străini asemenea este celui care îşi adună pietre de
mormânt.
Sirah 21:10. Câlţi adunaţi este adunarea celor fără de lege, şi pieirea lor, pară de foc.
Sirah 21:11. Calea păcătoşilor este netezită cu pietre, la sfârşitul ei este groapa iadului.
Sirah 21:12. Cel care păzeşte legea îşi stăpâneşte cugetul său; şi sfârşitul temerii de Domnul este
înţelepciunea.
Sirah 21:13. Nu se va învăţa cel care nu este isteţ; este isteţie care înmulţeşte amărăciunea.
Sirah 21:14. Ştiinţa celui înţelept se va înmulţi ca un potop, şi sfatul lui ca un izvor de viaţă.
Sirah 21:15. Inima nebunului este ca un vas spart şi nici o ştiinţă nu va ţine.
Sirah 21:16. Cuvântul înţelept de-l va auzi cel ştiutor, îl va lăuda şi peste el va adăuga.
Sirah 21:17. Auzit-a cel răsfăţat şi nu i-a plăcut şi l-a lepădat înapoia sa.
Sirah 21:18. Vorba nebunului este ca sarcina în cale; iar prin buzele celui înţelept se va afla har.
Sirah 21:19. Gura înţeleptului se va căuta întru adunare şi cuvintele lui le va cugeta în inimă.
Sirah 21:20. Ca o casă în ruine este înţelepciunea prostului, şi ştiinţa nebunului, cuvinte fără rost.
Sirah 21:21. Obezi în picioarele celor nebuni este învăţătura şi ca nişte cătuşe în mâna cea dreaptă.
Sirah 21:22. Nebunul, când râde, îşi înalţă glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi.
Sirah 21:23. Ca podoaba cea de aur este învăţătura la cel înţelept şi ca brăţara în braţul drept.
Sirah 21:24. Piciorul nebunului grabnic este în casă; iar omul care are multă ştiinţă se va sfii de
întâlnirea cu oricine.
247
Sirah 21:25. Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară.
Sirah 21:26. Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de
necinste.
Sirah 21:27. Buzele celor fără minte vorbesc mereu de alţii; iar cuvintele celor înţelepţi se vor
cumpăni.
Sirah 21:28. Inima nebunului este în gura lui, iar gura înţeleptului este în inima lui.
Sirah 21:29. Când blestemă cel nelegiuit pe satana, blestemă sufletul său.
Sirah 21:30. Pângăreşte sufletul său cel care vâră zâzanii şi oriunde va locui va fi urât.
CAP. 22
Cel leneş tuturor este necinstit. Despre fiii cei neînvăţaţi şi rău-crescuţi şi despre greşelile care strică
prietenia.
Sirah 22:1. Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul şi toţi vor şuiera spre batjocura lui.
Sirah 22:2. Asemenea unui morman de gunoi este leneşul; tot cel care îl va ridica îşi va scutura
mâna.
Sirah 22:3. Ruşine tatălui este fiul neînvăţat; iar când este o fiică, ea s-a născut spre paguba
părintelui său.
Sirah 22:4. Fiica înţeleaptă face bogat pe bărbatul său; iar cea fără de ruşine este de întristare celui
ce a născut-o.
Sirah 22:5. Fiica fără ruşine face să roşească şi pe tată şi pe bărbat şi de amândoi este dispreţuită.
Sirah 22:6. Muzică în zi de întristare sunt mustrările nepotrivite; bătăile şi certarea în toată vremea
sunt înţelepciune.
Sirah 22:7. Cel care învaţă pe cel nebun este ca şi cel care lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu
pe cel care doarme.
Sirah 22:8. Ca şi cum ar povesti celui care dormitează, aşa este cel ce povesteşte celui nebun, şi la
sfârşit va zice: Ce este?
Sirah 22:9. Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun plângi, că-i lipseşte mintea.
Sirah 22:10. Mai cu dulceaţă să plângi pe mort, pentru că s-a odihnit; iar viaţa nebunului mai rea
este decât moartea.
Sirah 22:11. Plânsul pentru mort să fie şapte zile; iar pentru cel nebun şi nelegiuit, în toate zilele
vieţii lui.
Sirah 22:12. Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului.
Sirah 22:13. Fereşte-te de el, ca să nu ai necaz şi să nu te întinezi, atingându-te de el.
Sirah 22:14. Fereşte-te de el şi vei afla odihnă şi nu te împovăra cu nebunia lui.
Sirah 22:15. Ce este mai greu decât plumbul şi cum se cheamă el? Nebunul.
Sirah 22:16. Mai lesne este a purta nisip, sare şi fier , decât a locui cu un om fără minte.
Sirah 22:17. Încheietura de lemn legată în zidul casei nu se va prăbuşi de cutremur; aşa inima cea
întărită în cugetul sfatului, m nici un timp nu se va teme.
Sirah 22:18. Inima aşezată pe cugetul înţelegerii este ca podoaba cea făcută pe peretele neted.
Sirah 22:19. Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbeşte vijelia; aşa inima
fricoasă, în cugetul nebunului, nu va sta înaintea oricărei frici.
Sirah 22:20. Cel care împunge ochiul va scoate lacrimi, şi cel care împunge inima răscoleşte
simţirea.
Sirah 22:21. Cel care aruncă piatră asupra păsărilor le goneşte şi cel care ocărăşte pe prieten strică
prietenia.
Sirah 22:22. Asupra prietenului de vei scoate şi sabia, să nu te deznădăjduieşti, căci el n-o va
întoarce asupra ta.
Sirah 22:23. Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare,
Sirah 22:24. Afară de batjocură, de trufie, de descoperirea tainei şi de rana vicleană, căci pentru
acestea va fugi tot prietenul.
Sirah 22:25. Să ai credinţă către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi de
bunătăţile lui, când va fi bogat.
Sirah 22:26. În vremea nevoii lui să rămâi la el, ca întru moştenirea lui împreună să moşteneşti.
Sirah 22:27. Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor şi fum; aşa înaintea vărsărilor de sânge,
întâi înjurăturile.
Sirah 22:28. Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc.
Sirah 22:29. Şi dacă rele mi s-ar întâmpla din pricina lui, oricine va auzi se va feri de el.
Sirah 22:30. O, de ar pune cineva pază gurii mele, şi peste buzele mele pecete de înţelepciune, ca să
nu cad din pricina ei şi să nu mă piardă limba mea!
CAP. 23
Rugăciune către Dumnezeu pentru dobândirea înţelepciunii celei adevărate, pentru înfrânarea limbii şi a
poftelor.
Sirah 23:1. Doamne, Părintele şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea
ea şi nu îngădui să alunec din pricina ei!
Sirah 23:2. Cine va pune peste cugetul meu bătăi? Şi peste inima mea învăţătura înţelepciunii? Ca
rătăcirile mele să nu fie cruţate şi să nu fie îngăduite păcatele?
248
Sirah 23:3. Ca greşelile mele să nu se înmulţească şi păcatele mele să nu sporească şi să nu cad în
mâinile potrivnicilor mei şi să nu se bucure de aceasta vrăjmaşul meu?
Sirah 23:4. Doamne, Părintele şi Dumnezeul vieţii mele! Înălţarea ochilor nu-mi da, şi pofta
întoarce-o de la mine.
Sirah 23:5. Pofta pântecelui şi a împreunării trupului să nu mă cuprindă şi duhului celui fără de
ruşine să nu mă dai.
Sirah 23:6. Învăţătura gurii auziţi, fiilor; pe aceasta cine o va păzi nu va cădea prins.
Sirah 23:7. Din vorbele sale se va prinde păcătosul; ocărâtorul şi trufaşul vor pieri la fel.
Sirah 23:8. A jura nu-ţi învăţa gura şi a numi pe Cel Sfânt nu te obişnui.
Sirah 23:9. Că precum sluga, care adeseori se cercetează, multe bătăi ia, aşa şi cel care jură şi
pururea numeşte pe Cel Sfânt, de păcat nu se va curăţi.
Sirah 23:10. Bărbatul care jură mult se va umple de fărădelege şi nu se va depărta de casa lui biciul.
Sirah 23:11. De va greşi, păcatul lui asupra lui va fi, şi de nu va fi cu luare aminte îndoit greşeşte.
Sirah 23:12. Şi de a jurat în deşert, nu se va îndrepta, că se va umple de rele casa lui.
Sirah 23:13. Este grai care este deopotrivă cu moartea; să nu se afle acesta întru moştenirea lui
Iacov.
Sirah 23:14. Că de la cei binecredincioşi toate acestea se vor depărta şi în păcate ei nu se vor tăvăli.
Sirah 23:15. Cu vorba cea fără de cumpătare nu-ţi obişnui gura, că întru aceea este cuvântul
păcatului.
Sirah 23:16. Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari,
Sirah 23:17. Ca nu cumva să uiţi de tine în fala lor, casă nu te porţi ca un prost,
Sirah 23:18. Aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale.
Sirah 23:19. Omul care se obişnuieşte cu cuvinte de sudalmă, în toate zilele sale, nu se va înţelepţi.
Sirah 23:20. Două feluri de oameni înmulţesc păcatele, şi al treilea aduce urgie:
Sirah 23:21. Sufletul fierbinte ca focul arzător, care nu se stinge până ce nu se potoleşte;
Sirah 23:22. Omul care pofteşte în trupul cărnii sale şi nu va înceta, până nu va aţâţa foc;
Sirah 23:23. Pentru desfrânat toată pâinea este dulce, nu va înceta până la sfârşit.
Sirah 23:24. Omul care păcătuieşte în patul său şi zice în inima sa: Cine mă vede?
Sirah 23:25. Întuneric este împrejurul meu, pereţii mă acoperă şi nimeni nu mă vede, pentru ce mă
sfiesc?
Sirah 23:26. Păcatele mele nu le va pomeni Cel Preaînalt. Astfel el se teme numai de ochii oamenilor.
Sirah 23:27. Şi nu ştie că ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminoşi decât soarele şi privesc
la toate căile oamenilor şi văd toate părţile cele ascunse.
Sirah 23:28. Mai înainte de a se fi făcut, toate sunt cunoscute Lui; aşa şi după ce s-au săvârşit.
Sirah 23:29. Unul ca acesta în uliţele cetăţii se va pedepsi şi unde n-a gândit se va prinde.
Sirah 23:30. Aşa şi femeia care-şi lasă bărbatul şi face moştenitor din străini.
Sirah 23:31. Că întâi legea Domnului a călcat, al doilea bărbatului său a greşit, al treilea întru desfrâu
s-a desfrânat, şi cu bărbat străin a făcut copii.
Sirah 23:32. Aceasta la adunare se va aduce, şi pentru fiii ei pedeapsă va fi.
Sirah 23:33. Nu vor spori cu rădăcina fiii ei, şi ramurile ei nu vor da rod.
Sirah 23:34. Va rămâne întru blestem pomenirea ei şi ocara ei nu se va şterge.
Sirah 23:35. Şi vor cunoaşte cei rămaşi că nimic nu este mai bun decât frica Domnului şi nimic nu
este mai dulce decât a ţine poruncile Domnului.
Sirah 23:36. Cinste mare este a urma pe Dumnezeu, că lungimea zilelor vei lua de la El.
CAP. 24
Lauda înţelepciunii. Folosul şi cum se dobândeşte începerea ei.
Sirah 24:1. Înţelepciunea îşi este laudă sieşi şi în mijlocul poporului se va mări.
Sirah 24:2. Întru adunarea Celui Preaînalt va deschide gura sa şi înaintea puterii Lui se va lăuda:
Sirah 24:3. "Eu din gura Celui Preaînalt am ieşit şi ca negura am acoperit pământul.
Sirah 24:4. Eu întru cele înalte m-am sălăşluit şi scaunul meu este în stâlp de nor.
Sirah 24:5. Am străbătut de jur împrejur balta cerului şi în fundul adâncurilor am umblat.
Sirah 24:6. În valurile mării şi m tot pământul şi în tot poporul şi neamul sunt stăpână.
Sirah 24:7. După toate acestea am căutat odihnă şi am zis: Într-a cui moştenire voi sălăşlui?
Sirah 24:8. Atunci mi-a poruncit mie Făcătorul tuturor şi Cel care m-a făcut a aşezat locaşul meu,
Sirah 24:9. Şi a zis: Întru Iacov locuieşte şi întru Israel moşteneşte.
Sirah 24:10. Mai înainte de veac din început m-a zidit şi până în veac nu mă voi sfârşi.
Sirah 24:11. În locaşul cel sfânt, înaintea lui am slujit şi aşa în Sion m-am întărit.
Sirah 24:12. În cetatea cea iubită la fel m-a odihnit şi în Ierusalim este puterea mea.
Sirah 24:13. Şi m-am înrădăcinat în popor mărit; în partea Domnului, a moştenirii Lui.
Sirah 24:14. Ca un cedru în Liban m-am înălţat şi ca un chiparos în munţii Ermonului,
Sirah 24:15. Ca un finic la ţărmuri m-am înălţat şi ca răsadurile trandafirului în Ierihon.
Sirah 24:16. Ca un măslin frumos în câmp şi m-am înălţat ca un paltin.
Sirah 24:17. Ca scorţişoara şi balsamul mirositor am dat miros şi ca smirna cea aleasă am răspândit
mireasmă.
Sirah 24:18. Ca galbenul şi ca onixul şi ca stactia şi ca aerul miresmelor din cortul mărturiei.
Sirah 24:19. Eu ca un terebint am întins ramurile mele şi ramurile mele sunt ramurile măririi şi ale
darului.
249
Sirah 24:20. Sunt ca o vilă cu ramuri încântătoare, dar şi florile mele sunt rodul măririi şi al bogăţiei.
Sirah 24:21. Apropiaţi-vă de mine cei ce mă poftiţi şi vă săturaţi din roadele mele.
Sirah 24:22. Că pomenirea mea este mai dulce decât mierea şi moştenirea mea decât fagurele
mierii.
Sirah 24:23. Cei care mă mănâncă pe mine iar vor flămânzi; şi cei care mă beau iar vor înseta.
Sirah 24:24. Cel care mă ascultă pe mine nu se va ruşina şi cei care lucrează întru mine nu vor
păcătui".
Sirah 24:25. Toate acestea sunt cartea legăturii Dumnezeului celui Preaînalt, legea pe care a
poruncit-o Moise moştenire adunărilor lui Iacov.
Sirah 24:26. Această lege face să curgă ca Fisonul înţelepciunea şi ca Tigrul, în zilele primăverii.
Sirah 24:27. Ea umple, ca Eufratul, înţelegerea şi ca Iordanul, în zilele secerii.
Sirah 24:28. Şi arată ca lumina învăţătura, ca Ghihonul în zilele culesului.
Sirah 24:29. Cel dintâi n-a cunoscut-o desăvârşit; aşijderea şi cel de pe urmă nu a dat de hotarele
ei.
Sirah 24:30. Mai mult decât marea s-a înmulţit cugetul ei şi sfatul ei decât adâncul cel mare.
Sirah 24:31. Şi eu ca o albie de râu şi ca un izvor de apă am ieşit din rai.
Sirah 24:32. Zis-am: Voi adăpa grădina mea şi voi îmbăta sădirea mea.
Sirah 24:33. Iată s-a făcut mie din albie râu şi din râul meu s-a făcut mare.
Sirah 24:34. Că învăţătura ca zorile o răspândesc şi o arăt până departe.
Sirah 24:35. Şi ca proorocia voi turna învăţătura şi o voi lăsa pe ea în neamurile veacurilor.
Sirah 24:36. Vedeţi că nu numai pentru mine m-am ostenit, ci pentru toţi cei care caută
înţelepciunea.
CAP. 25
Trei lucruri sunt plăcute lui Dumnezeu, şi trei urâte. Nouă cugetări fericesc inima. Despre femeia limbută
şi rea.
Sirah 25:1 Cu trei lucruri m-am împodobit şi m-am sculat frumoasă înaintea Domnului şi înaintea
oamenilor:
Sirah 25:2. Unirea fraţilor, dragostea între prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu
altul.
Sirah 25:3. Iar trei lucruri a urât sufletul meu şi foarte m-am scârbit de viaţa lor:
Sirah 25:4. Săracul trufaş, bogatul mincinos şi bătrânul desfrânat şi lipsit de înţelepciune.
Sirah 25:5. În tinereţile tale n-ai adunat, şi cum vei afla la bătrâneţile tale?
Sirah 25:6. Cât de frumos lucru este cărunteţelor judecata şi celor bătrâni a cunoaşte sfatul.
Sirah 25:7. Cât este de frumoasă la cei bătrâni înţelepciunea şi la cei mari înţelegerea şi sfatul!
Sirah 25:8. Cununa bătrâneţilor este cunoaşterea multor lucruri şi mărirea lor, frica Domnului.
Sirah 25:9. Nouă cugetări am fericit în inima mea şi a zecea o voi grăi cu limba.
Sirah 25:10. Omul care are bucurie de fii şi care trăieşte şi vede căderea vrăjmaşilor.
Sirah 25:11. Fericit este cel care locuieşte cu femeie înţelegătoare şi care cu limba n-a alunecat şi
care n-a slujit celui mai puţin vrednic decât sine.
Sirah 25:12. Fericit este cel care a aflat înţelepciunea şi cel care o grăieşte la urechile celor care o
ascultă.
Sirah 25:13. Cât de mare este cel care a aflat înţelepciunea? Că nu este altul mai mare decât cel care
se teme de Domnul.
Sirah 25:14. Frica Domnului toate le covârşeşte şi cel care o ţine pe ea, cui se va asemăna?
Sirah 25:15. Nici o rană nu este ca rana inimii şi nici o răutate nu este ca răutatea femeii.
Sirah 25:16. Nici o asuprire nu este ca asuprirea celor care te urăsc şi nici o izbândă nu este ca
izbânda vrăjmaşilor.
Sirah 25:17. Nu este cap mai înveninat decât capul şarpelui şi nu este mânie ca mânia vrăjmaşului.
Sirah 25:18. Mai bine voiesc a locui cu leu şi cu balaur, decât a locui cu femeia cea rea.
Sirah 25:19. Răutatea femeii îi schimonoseşte obrazul şi-i întunecă faţa ca un sac.
Sirah 25:20. Bărbatul ei şade la masă în mijlocul vecinilor şi fără voia lui geme amar.
Sirah 25:21. Orice răutate este mică pe lângă răutatea femeii; soarta păcătosului să cadă pese ea.
Sirah 25:22. Cum este suişul nisipos sub picioarele bătrânului, aşa este femeia limbută pentru
bărbatul liniştit.
Sirah 25:23. Nu căuta la frumuseţea femeii şi nu o pofti pentru frumuseţea ei.
Sirah 25:24. Sminteală, urâciune şi ruşine este când femeia hrăneşte pe bărbatul său.
Sirah 25:25. Inimă înfrântă şi faţă tristă şi rană inimii este femeia rea.
Sirah 25:26. Mâini leneşe şi genunchi slăbănogi este femeia rea, care nu-şi fericeşte bărbatul său.
Sirah 25:27. De la femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi murim.
Sirah 25:28. Nu da apei loc să iasă, nici femeii rele putere asupra ta.
Sirah 25:29. De nu umblă după mâna ta, de la trupul tău depărteaz-o.
CAP. 26
Lauda femeilor celor bune, mustrarea celor rele şi paza fetelor.
Sirah 26:1 Fericit este bărbatul femeii celei bune şi numărul anilor lui îndoit este.
Sirah 26:2. Femeia vrednică înveseleşte pe bărbatul său şi anii lui îi va umple de pace.
250
Sirah 26:3. Femeia bună este parte bună şi este dată câştig celor care se tem de Domnul.
Sirah 26:4. Fie bogat, fie sărac, soţul ei are inima voioasă şi în toată vremea faţa veselă.
Sirah 26:5. De trei lucruri s-a temut inima mea şi de al patrulea mă înfricoşez:
Sirah 26:6. De pâra cetăţii, de adunarea poporului şi de asuprirea mincinoasă; acestea toate sunt
mai rele decât moartea.
Sirah 26:7. Durere inimii şi jale este femeia geloasă asupra altei femei şi viciul limbii în toate se
amestecă.
Sirah 26:8. Ca boii care nu se potrivesc la jug este femeia rea; cel care o ţine pe ea este ca şi cel
care prinde scorpie.
Sirah 26:9. Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic.
Sirah 26:10. Desfrânarea femeii în ridicarea ochilor şi în genele ei se cunoaşte.
Sirah 26:11. Peste fata cea fără de ruşine întăreşte paza, ca nu cumva, aflând prilej, să-şi
împlinească pofta sa.
Sirah 26:12. De ochiul neruşinat fereşte-te şi nu te mira de-ţi va greşi.
Sirah 26:13. Precum călătorul însetat îşi deschide gura şi bea din orice apă îi vine la îndemână,
Sirah 26:14. Aşa şi ea în preajma oricărui par va şedea şi înaintea săgeţii va deschide tolba.
Sirah 26:15. Harul femeii va veseli pe bărbatul ei şi oasele lui le va întări ştiinţa ei.
Sirah 26:16. Darul Domnului este femeia tăcută şi femeia bine crescută nu are preţ pe pământ.
Sirah 26:17. Dar peste dar este femeia ruşinoasă şi nici o comoară nu preţuieşte cât o femeie
înfrânată.
Sirah 26:18. Soarele când răsare întru cele înalte ale Domnului şi frumuseţea femeii celei bune,
podoabă este casei sale.
Sirah 26:19. Lumina care luminează în sfeşnicul cel sfânt, aşa este un chip frumos pe un trup bine
împlinit.
Sirah 26:20. Stâlpi de aur pe temeiuri de argint şi picioarele frumoase peste tălpile cele bine-întărite.
Sirah 26:21. Fiule, păzeşte-ţi întreagă floarea vârstei tale şi nu da altora tăria ta.
Sirah 26:22. Pentru două lucruri se întristează inima mea şi pentru al treilea îmi vine mânie:
Sirah 26:23. Omul bogat care se caliceşte şi răbdă de foame şi oamenii cei cu nume mare când nu
sunt băgaţi în seamă.
Sirah 26:24. Când se abate cineva de la dreptate la păcat, Domnul pe acela-l va găti spre sabie.
Sirah 26:25. Greu scapă neguţătorul de greşeală şi cârciumarul nu este fără de păcat.
CAP. 27
Despre lipsă şi scumpete. Despre cumpărare şi vânzare. Înfrânarea limbii, câştigarea prietenilor.
Sirah 27:1 Din pricina banilor, mulţi au păcătuit şi cine caută să se îmbogăţească îşi întoarce ochiul de
la dreptate.
Sirah 27:2. Între încheieturile pietrelor se înfige ţăruşul şi între vânzare şi cumpărare se va strânge
păcatul.
Sirah 27:3. De nu se va ţine cineva pe sine cu sârguinţă în frica Domnului, curând se va nărui casa
lui.
Sirah 27:4. Când se clatină ciurul, rămân gunoaiele; tot aşa şi pleava omului în vorbele lui.
Sirah 27:5. Vasele olarului le lămureşte cuptorul; iar ispita omului cugetul lui.
Sirah 27:6. Cum a fast lucrat pomul, arată rodul lui; aşa şi cuvântul arată gândul cel din inima
omului.
Sirah 27:7. Să nu lauzi pe nimeni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este piatra de încercare u
omului.
Sirah 27:8. De vei alerga după dreptate, o vei prinde şi te vei îmbrăca cu ea ca şi cu o haină lungă de
mărire.
Sirah 27:9. Păsările la cele ce sunt asemenea lor poposesc şi adevărul la cei care îl fac se întoarce.
Sirah 27:10. Leul pândeşte vânatul; aşa şi păcatele pe cei care fac nedreptăţi.
Sirah 27:11. Vorba celui cuvios este totdeauna cu înţelepciune; iar cel nebun se schimbă ca luna.
Sirah 27:12. Când te afli în mijlocul proştilor, cruţă-ţi vremea; iar cu cei înţelepţi zăboveşte fără
teamă.
Sirah 27:13. Vorbirea proştilor este o groază şi râsul lor izbucneşte în desfătările păcatului.
Sirah 27:14. Vorba celui care mult se jură zbârleşte părul şi când se ceartă îţi asurzeşte urechile.
Sirah 27:15. Vărsare de sânge vine din vrajba trufaşilor şi sudalma lor este grea la auz.
Sirah 27:16. Cel care descoperă tainele a pierdut credinţa şi nu va afla prieten după inima sa.
Sirah 27:17. Iubeşte pe prieten şi fii credincios cu el; iar de vei descoperi tainele lui, nu vei mai fi
prieten cu el.
Sirah 27:18. Căci precum un om şi-a pierdut moştenirea, aşa şi tu ai pierdut prietenia aproapelui
tău.
Sirah 27:19. Şi ca şi cum ai fi slobozit o pasăre din mâna ta, aşa ai scăpat pe prietenul tău şi nu-l vei
mai câştiga pe el.
Sirah 27:20. Nu alerga după el, că mult s-a depărtat şi a fugit ca o căprioară din laţ.
Sirah 27:21. Că rana se poate lega şi pentru vrajbă este pace; iar cel care a descoperit tainele a
pierdut încrederea.
Sirah 27:22. Cel care face cu ochiul meşteşugeşte rele şi cel înţelept se va depărta de el.
Sirah 27:23. Înaintea ochilor tăi, îndulci-va gura sa şi de cuvintele tale se va mira, lăudându-te;
251
Sirah 27:24. Iar în spate îşi va schimba vorbirea şi îţi va pune în seamă cuvinte care rănesc.
Sirah 27:25. Multe am urât, dar pe acesta mai mult decât orice; şi Domnul îl va urî de asemenea.
Sirah 27:26. Cel care aruncă piatră în sus, peste capul său o aruncă şi lovitura vicleană dă naştere la
răni.
Sirah 27:27. Cel care sapă groapa altuia va cădea el în ea şi cel care întinde cursă se va prinde în ea.
Sirah 27:28. Cel care face rele, peste el vor cădea şi nu va cunoaşte de unde-i vin.
Sirah 27:29. Batjocura, sudalma este partea celor trufaşi şi pedeapsa ca leul va pândi asupra lor.
Sirah 27:30. În laţ se vor prinde cei care se bucură de căderea celor drepţi şi durerea îi va mistui mai
înainte de a muri.
Sirah 27:31. Mânia şi urgia sunt lucruri urâte; şi bărbatul păcătos le ţine minte.
CAP. 28
A nu pofti izbândă, ci a ierta strâmbătatea. Răutăţile limbii, primejdiile şi înfrânarea ei.
Sirah 28:1 Cel care se răzbună, de la Domnul va afla pedeapsă şi păcatele lui le va ţine minte.
Sirah 28:2. Iartă nedreptatea aproapelui tău şi, atunci când te vei ruga tu, ţi se vor ierta păcatele.
Sirah 28:3. Omul care ţine mânie asupra omului, cum poate să ceară de la Dumnezeu vindecare?
Sirah 28:4. De omul cel asemenea lui nu-i este milă şi pentru păcatele sale se roagă.
Sirah 28:5. El fiind trup, ţine mânie, şi cine va curăţi păcatele lui?
Sirah 28:6. Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă, de stricăciune şi de moarte şi te păzeşte de vrajbă
şi rămâi întru porunci.
Sirah 28:7. Adu-ţi aminte de porunci şi de aşezământul de lege al Celui Preaînalt şi nu te mânia pe
aproapele, iertându-i lui neştiinţa.
Sirah 28:8. Depărtează-te de vrajbă şi vei împuţina păcatele, că omul mânios va aţâţa vrajbă.
Sirah 28:9. Şi omul păcătos va tulbura pe prieten şi, intre oamenii cei ce au pace, va arunca vrajbă.
Sirah 28:10. Precum este materia focului, aşa se va aprinde şi după putere vrajba va creşte.
Sirah 28:11. După puterea omului va fi mânia lui; şi după cum este avuţia lui; va înălţa mânia sa.
Sirah 28:12. Sfada grabnică aprinde foc şi vrajba grabnică varsă sânge.
Sirah 28:13. De vei sufla în scânteie, se va aprinde, şi de vei scuipa peste ea, se va stinge;
amândouă ies din gura ta.
Sirah 28:14. Pe bârfitor şi pe cel cu două limbi blestemaţi-i, că pe mulţi care aveau pace i-au
pierdut.
Sirah 28:15. Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi
tari a surpat şi casele celor mari a stricat.
Sirah 28:16. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de ostenelile lor.
Sirah 28:17. Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte.
Sirah 28:18. Lovitura biciului face vânătaie, iar lovitura limbii frânge oasele.
Sirah 28:19. Mulţi au pierit de ascuţişul sabiei, dar mai mulţi de uneltirile limbii.
Sirah 28:20. Fericit este cel care a scăpat de ea şi care n-a trecut în mânia ei,
Sirah 28:21. Care n-a tras jugul ei şi cu legăturile ei nu s-a legat.
Sirah 28:22. Că jugul ei jug de fier este şi legăturile ei sunt legături de aramă.
Sirah 28:23. Moarte rea este moartea ei şi mai de folos este şeolul decât ea.
Sirah 28:24. Nu va birui pe cei binecredincioşi şi în văpaia ei nu vor arde.
Sirah 28:25. Cei care părăsesc pe Domnul vor cădea într-însa şi se va aţâţa întru ei şi nu se va
stinge.
Sirah 28:26. Se va trimite asupra lor, ca leul; şi ca pardosul fi va pierde.
Sirah 28:27. Vezi, îngrădeşte moşia ta cu spini şi argintul tău şi aurul tău leagă-l bine.
Sirah 28:28. Şi cuvintelor tale fă jug şi cumpănă şi gurii tale fă-i uşă şi încuietoare.
Sirah 28:29. Ia aminte ca nu cumva să aluneci cu ea şi să nu cazi înaintea celui ce te pândeşte cu
vicleşug.
CAP. 29
Despre împrumut şi chezăşie. Milostenia, oaspeţii cei nemulţumitori şi despre străinii nerecunoscători.
Sirah 29:1. Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă din punga sa, ţine
poruncile.
Sirah 29:2. Împrumută pe aproapele tău în vremea lipsei lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea
sa.
Sirah 29:3. Ţine-te de cuvânt şi te încrede lui şi totdeauna vei afla ce-ţi trebuie.
Sirah 29:4. Mulţi au socotit împrumutul ca bani găsiţi şi au făcut necaz celor care i-au ajutat pe ei.
Sirah 29:5. Până să ia împrumutul, sărută mâna celui ce-i dă şi pentru banii aproapelui vorbeşte cu
glas ademenitor,
Sirah 29:6. Iar când este vremea să întoarcă tărăgănează, şi se apără cu cuvinte de lene şi
învinuieşte vremea.
Sirah 29:7. De va putea, abia va întoarce jumătate şi o va socoti ca bani daţi de pomană.
Sirah 29:8. Iar de nu, pentru că l-a lipsit de bani, i se face lui vrăjmaş pe degeaba.
Sirah 29:9. Blesteme şi sudalme îi va răsplăti şi, în loc de cinste, îi va plăti cu necinste.
Sirah 29:10. Mulţi, pentru această răutate, se întorc de către om şi nu împrumută, temându-se să nu
se păgubească în zadar.
252
Sirah 29:11. Însă cu cel smerit fii îngăduitor şi nu întârzia a face milă cu el.
Sirah 29:12. Pentru poruncă, ajută pe sărac şi în sărăcia lui să nu-l întorci deşert.
Sirah 29:13. Jertfeşte banii tăi, pentru un frate şi un prieten, ca să nu ruginească sub o piatră,
pierzându-se.
Sirah 29:14. Pune-ţi comoara ta întru poruncile Celui Preaînalt şi-ţi va folosi mai mult decât aurul.
Sirah 29:15. Grămădeşte milostenii în cămările tale şi ele te vor scoate din orice nenorocire.
Sirah 29:16. Mai mult decât pavăza puterii şi decât suliţa tăriei ele se vor război pentru tine împotriva
vrăjmaşului.
Sirah 29:17. Bărbatul bun se pune chezaş pentru aproapele său; iar cel care a pierdut ruşinea îl va
părăsi.
Sirah 29:18. Binele făcut de chezaş nu-l uita, că el şi-a pus viaţa pentru tine.
Sirah 29:19. Binele chezaşului îl strică păcătosul şi cel nemulţumitor în cuget părăseşte pe cel care l-a
izbăvit.
Sirah 29:20. Chezăşia pe mulţi drepţi i-a pierdut şi i-a azvârlit încoace şi încolo ca valurile mării.
Sirah 29:21. Pe bărbaţii puternici i-a scos din case şi i-a făcut să rătăcească pe la neamuri străine.
Sirah 29:22. Păcătosul, căzând în chezăşie şi gonind după câştig nedrept, va cădea în judecată.
Sirah 29:23. Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi.
Sirah 29:24. Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casă, pentru
adăpost.
Sirah 29:25. Mai bună este viaţa săracului, sub acoperământ de scânduri, decât ospeţe luminate în
străini.
Sirah 29:26. Spre mic şi spre mare, fii voitor de bine. Fie că ai puţin sau mult, fii mulţumit şi nu vei fi
socotit ca un străin.
Sirah 29:27. Tristă este viaţa să umbli din casă în casă, şi unde te vei opri, nu vei îndrăzni să deschizi
gura ta.
Sirah 29:28. Vei ospăta şi vei adăpa nemulţumitori şi de la ei vei auzi amărăciuni:
Sirah 29:29. "Vino încoace, tu cel străin, şi pune masa şi cu ce va fi în mâna ta hrăneşte-mă".
Sirah 29:30. "Ieşi, străinule, lasă locul unuia mai vrednic, că mi-a venit oaspete fratele meu şi-mi
trebuie casa!"
Sirah 29:31. Grele sunt acestea omului care are minte: certarea stăpânului casei şi ocara că eşti
cămătar.
CAP. 30
Despre certarea şi învăţătura poruncilor. Îngrijirea sănătăţii. Veselia, cumpătarea şi înfrânarea.
Sirah 30:1. Cel care iubeşte pe fiul său îl bate, ca mai pe urmă să se bucure de el.
Sirah 30:2. Cel care ceartă pe fiul său va avea mulţumire şi între cei cunoscuţi se va lăuda eu el.
Sirah 30:3. Cel care învaţă pe fiul său întărâtă pe vrăjmaşi şi înaintea prietenilor se va bucura pentru
el.
Sirah 30:4. Murit-a tatăl lui şi este ca şi cum n-ar fi murit, pentru că asemenea lui şi-a lăsat după
sine.
Sirah 30:5. În faţa sa l-a văzut şi s-a bucurat şi la moartea sa nu s-a întristat.
Sirah 30:6. Asupra vrăjmaşilor a lăsat răzbunător şi prietenilor răsplătitor de har.
Sirah 30:7. Cel care este moale cu fiul său va lega rănile lui şi de orice strigăt se vor tulbura cele
dinlăuntru ale lui.
Sirah 30:8. Calul neîmblânzit ajunge nărăvaş, aşa şi un copil lăsat în voia lui ajunge rău-crescut.
Sirah 30:9. Dacă eşti drăgăstos cu fiul tău, te va înfricoşa; joacă-te cu el şi te va întrista.
Sirah 30:10. Nu râde cu el, ca să nu te doară împreună cu el şi mai pe urmă să ţi se strepezească
dinţii.
Sirah 30:11. Nu-l lăsa în voia lui la tinereţe şi nu trece cu vederea greşelile lui.
Sirah 30:12. Pleacă grumazul lui la tinereţe şi bate-l până este prunc, ca nu cumva, încăpăţânându-
se, să nu te asculte.
Sirah 30:13. Ceartă pe fiul tău şi fă-l să lucreze, ca să nu se poticnească întru ruşine.
Sirah 30:14. Mai bun este săracul sănătos şi tare eu puterea, decât bogatul care are trupul său rănit.
Sirah 30:15. Sănătatea şi buna tărie este mai bună decât tot aurul, şi trupul sănătos şi eu putere,
decât avuţia nenumărată.
Sirah 30:16. Nu este mai bună avuţia decât sănătatea trupului şi nu este bucurie mai mare decât
bucuria inimii.
Sirah 30:17. Mai bună este moartea decât viaţa amară sau decât boala necontenită.
Sirah 30:18. Bunătăţi multe, vărsate împrejurul gurii celei închise, sunt ca bucatele cele puse la
mormânt.
Sirah 30:19. Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase; aşa este cel care
stăpâneşte avuţia, dar nu se poate bucura de ea.
Sirah 30:20. Cel care vede cu ochii şi suspină este ca famenul care îmbrăţişează pe fecioară şi
suspină.
Sirah 30:21. Nu da spre întristare sufletul tău şi nu te necăji eu sfatul tău.
Sirah 30:22. Veselia inimii este viaţa omului şi bucuria este îndelungarea zilelor lui.
Sirah 30:23. Iubeşte-ţi sufletul tău şi-ţi mângâie inima ta şi departe de la tine goneşte întristarea,
Sirah 30:24. Că pe mulţi i-a omorât întristarea şi nu este folos întru ea.
253
Sirah 30:25. Pizma şi mânia împuţinează zilele şi grija aduce bătrâneţile mai înainte de vreme.
CAP. 31
Despre bogăţie şi sărăcie. Sfaturi la petreceri. Vinul, cumpătarea şi îngrijirea sănătăţii.
Sirah 31:1. Privegherea celui bogat topeşte trupul lui şi grija lui strică somnul.
Sirah 31:2. Grija privegherii goneşte aţipirea şi ca boala grea alungă somnul.
Sirah 31:3. Ostenitu-s-a bogatul strângând bani şi întru odihna sa se satură de desfătările sale.
Sirah 31:4. Săracul se zbuciumă pentru că nu are cu ce trăi, iar când se odihneşte toate îi lipsesc.
Sirah 31:5. Cel care iubeşte aurul nu se va îndrepta şi cel care aleargă după stricăciune se va sătura
de ea.
Sirah 31:6. Mulţi au căzut pentru aur şi înaintea lor le-a fost pieirea.
Sirah 31:7. Lemn de împiedicare este aurul celor ce-i jertfesc lui şi tot cel fără de minte se va prinde
în el.
Sirah 31:8. Fericit este bogatul care s-a aflat fără de prihană şi după aur n-a umblat.
Sirah 31:9. Cine este acesta? Şi-l vom ferici, că a făcut lucruri minunate întru poporul său.
Sirah 31:10. Cine a fost încercat cu aurul şi a rămas desăvârşit şi i-a fost lui spre laudă?
Sirah 31:11. Cine este acela care a putut călca porunca şi n-a călcat-o? Şi a putut face rău şi n-a
făcut?
Sirah 31:12. Se vor întări bunătăţile lui şi milosteniile lui le va povesti adunarea.
Sirah 31:13. Când şezi la masă mare, să nu deschizi spre ea gura ta,
Sirah 31:14. Şi să nu zici: "Multe sunt puse pe masă!" Adu-ţi aminte că rău lucru este ochiul viclean.
Sirah 31:15. Ce este mai rău între lucrurile create, decât ochiul viclean? Pentru aceea la toate câte
vede lăcrimează.
Sirah 31:16. Să nu-ţi întinzi mâna unde altul se va uita, ca să nu-ţi bagi mâna cu el în blid.
Sirah 31:17. Din tine însuţi cunoaşte ale aproapelui şi la tot lucrul gândeşte.
Sirah 31:18. Mănâncă cuviincios cele ce sunt puse înaintea ta şi nu plescăi, ca să nu te faci nesuferit.
Sirah 31:19. Isprăveşte cuviincios cel dintâi şi nu fi nesăţios, ca să nu sminteşti.
Sirah 31:20. Şi când şezi între mai mulţi, să nu întinzi mâna ta mai înainte de ei.
Sirah 31:21. Omul bine-crescut se îndestulează cu puţin şi în aşternutul său nu va gâfâi de prea
multă mâncare.
Sirah 31:22. Cu somn sănătos se odihneşte pântecele celui cumpătat; se scoală dimineaţa şi sufletul
lui e limpede.
Sirah 31:23. Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios.
Sirah 31:24. Şi de te-ai silit în mâncăruri, scoală-te, du-te împrejur şi te vei simţi uşurat.
Sirah 31:25. Ascultă-mă, fiule, şi bagă de seamă şi mai pe urmă vei înţelege cuvintele mele.
Sirah 31:26. În toate lucrurile tale fii cumpătat şi nici o neputinţă nu te va întâmpina.
Sirah 31:27. Pe cel ce dă ospeţe strălucite, îl vor binecuvânta buzele şi mărturia dărniciei lui este
întemeiată.
Sirah 31:28. Asupra mesei zgârcitului va cârti cetatea şi mărturia răutăţii lui este adevărată.
Sirah 31:29. La vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a pierdut vinul.
Sirah 31:30. Cuptorul încearcă oţelul călit; tot aşa şi vinul, inimile trufaşilor, care stau gata să se
încaiere.
Sirah 31:31. Întocmai ca apa pentru viaţă este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură.
Sirah 31:32. Ce viaţă are cel lipsit de vin? Că acesta s-a făcut ca să veselească pe oameni.
Sirah 31:33. Bucuria inimii şi veselia sufletului este vinul, când se bea la vreme cu măsură.
Sirah 31:34. Amărăciune sufletului este vinul când se bea mult; certuri şi căderi face.
Sirah 31:35. Beţia înmulţeşte mânia celui fără de minte spre împiedicare şi împuţinează virtutea şi
agoniseşte răni.
Sirah 31:36. La ospăţul vinului să nu mustri pe aproapele tău şi să nu-l defaimi la veselia lui.
Sirah 31:37. Cuvânt de batjocură să nu-i zici şi să nu-l necăjeşti cu vreo cerere.
CAP. 32
Cum se păstrează sănătatea. Respectul bătrânilor. Încrederea în sine şi credinţa în Dumnezeu.
Sirah 32:1.Povăţuitor te-a pus; nu te ţine mare, fii între ei ca şi unul dintre ei.
Sirah 32:2.Grijeşte de ei şi apoi şezi, şi, după ce vei face toate cele ce trebuie, culcă-te,
Sirah 32:3.Ca să te veseleşti de ei şi, pentru podoabă, să iei cunună.
Sirah 32:4.Grăieşte tu, cel care eşti mai bătrân, cu bună ştiinţă, că ţi se cuvine şi să nu împiedici
muzica.
Sirah 32:5. Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi, când nu este vreme, nu te arăta înţelept.
Sirah 32:6. Ca un inel cu piatră scumpă pe podoabă de aur este rostul cântăreţilor la ospăţul vinului.
Sirah 32:7. Pecete de smarald cu meşteşug de aur este glasul cântăreţilor la vinul cei dulce.
Sirah 32:8. Grăieşte, tânărule, când ai nevoie; însă după ce de două trei ori te va întreba.
Sirah 32:9. Strânge-ţi cuvântul; cu puţine spune multe; fii ca unul care ştie, clar care tace.
Sirah 32:10. Între cei mai mari nu te face ca şi cum ai fi asemenea lor şi, altul grăind, nu vorbi
multe.
Sirah 32:11. Înaintea trăsnetului se grăbeşte fulgerul; şi înaintea celui ruşinos va merge harul.
Sirah 32:12. La vreme te scoală şi nu fi cel mai de pe urmă; aleargă acasă şi nu fi leneş.
254
Sirah 32:13. Acolo fii mulţumit şi-ţi împlineşte dorinţele tale şi să nu grăieşti cuvânt trufaş.
Sirah 32:14. Şi pentru aceasta binecuvintează pe Cel care te-a făcut şi veseleşte-te din bunătăţile
Lui.
Sirah 32:15. Cel care se teme de Domnul va primi învăţătura şi cei care mânecă (îl caută dis-de-
dimineaţă) vor afla bunăvoinţă.
Sirah 32:16. Cel care caută legea se va sătura de ea şi cel care se făţărniceşte se va împiedica în ea.
Sirah 32:17. Cei care se tem de Domnul vor afla dreapta judecată şi îndreptări ca lumina vor
aprinde.
Sirah 32:18. Omul păcătos se fereşte de mustrare şi după voia lui îşi va afla potrivire.
Sirah 32:19. Bărbatul cel de sfat nu va părăsi cugetarea; iar cel străin şi trufaş nu se va teme de
frică, chiar dacă va face ceva fără de sfat.
Sirah 32:20. Fără de sfat nimic să nu faci; şi după ce faci, să nu-ţi pară rău.
Sirah 32:21. Pe cale surpată nu merge, ca să nu te împiedici de pietriş.
Sirah 32:22. Nu te încrede nici în drumul cel drept şi de fiii tăi te păzeşte.
Sirah 32:23. În tot lucrul crede sufletului tău, că aceasta este paza poruncilor.
Sirah 32:24. Cel care crede legii ascultă de porunci; şi cel care nădăjduieşte spre Domnul nu se va
lipsi.
CAP. 33
Dumnezeiasca înţelepciune pe unii îi înalţă, iar pe alţi îi smereşte. Bărbatul înţelept nu se supune prostiei
fiului său, nici femeii, nici altcuiva.
Sirah 33:1. Pe cel care se teme de Domnul, nu-l va întâmpina răul, fără numai ispita şi iarăşi îl va
izbăvi.
Sirah 33:2. Bărbatul înţelept nu va urî legea, iar cel care se făţărniceşte în aceea este ca o corabie în
furtună.
Sirah 33:3. Omul înţelegător va crede legii şi legea îi va fi credincioasă.
Sirah 33:4. Pregăteşte cuvântul şi aşa vorbeşte, leagă împreună învăţătura şi răspunde.
Sirah 33:5. Ca roata carului este inima nebunului şi ca osia pe care se întoarce este gândul lui.
Sirah 33:6. Ca un armăsar este prietenul hulitor; el nechează oricine ar încăleca pe el.
Sirah 33:7. Pentru ce zi pe zi întrece şi toată lumina zilei anului de la soare este?
Sirah 33:8. Prin înţelepciunea Domnului ele s-au deosebit între ele, că El a statornicit vremurile
felurite şi zilele de praznic.
Sirah 33:9. Dintre ele pe unele le-a înălţat şi le-a sfinţit; pe altele le-a pus în numărul zilelor.
Sirah 33:10. Şi toţi oamenii sunt din ţărână şi din pământ a fost zidit Adam.
Sirah 33:11. Cu mulţimea ştiinţei Domnul i-a osebit şi a schimbat căile lor.
Sirah 33:12. Dintre ei a binecuvântat şi a înălţat, i-a sfinţit şi i-a apropiat la Sine.
Sirah 33:13. Dintre ei a blestemat şi a supus şi i-a scos din locaşurile lor.
Sirah 33:14. Ca lutul olarului, aşa sunt în mâna Lui; toate căile Lui, după bună plăcerea Lui.
Sirah 33:15. Aşa sunt oamenii în mâna Celui care i-a făcut, ca să le dea după judecata Sa.
Sirah 33:16. Împotriva răului este binele şi împotriva morţii, viaţa.
Sirah 33:17. Aşa şi împotriva cuviosului, cel păcătos.
Sirah 33:18. Aşijderea priveşte la toate lucrurile Celui Preaînalt; ele sunt perechi, perechi, una
împotriva celeilalte.
Sirah 33:19. Şi eu, deşi sunt ca unul venit pe urmă, am privegheat şi am moştenit tot ca de la
început,
Sirah 33:20. Ca unul care adună în vie pe urma culegătorilor, dar cu binecuvântarea Domnului am
ajuns şi ca cel care culege am umplut teascul.
Sirah 33:21. Socotiţi că nu numai pentru mine singur m-am ostenit; ci şi pentru toţi cei care caută
învăţătura.
Sirah 33:22. Ascultaţi-mă pe mine, mai-marii poporului; şi povăţuitorii adunării, băgaţi în urechi.
Sirah 33:23. Fiului şi femeii, fratelui şi prietenului, în viaţa ta, să nu le dai putere asupra ta.
Sirah 33:24. Şi banii tăi să nu-i dai altuia, ca să nu-ţi pară rău şi să te rogi pentru ei.
Sirah 33:25. Până trăieşti şi este sufletul întru tine, nici unui trup nu te supune.
Sirah 33:26. Bine este ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauţi la mâinile lor.
Sirah 33:27. În toate lucrurile tale fii tu stăpânul şi nu îngădui asupra cinstei tale nici o pată.
Sirah 33:28. În ziua sfârşitului zilelor vieţii tale şi la vremea morţii, să-ţi împarţi moştenirea.
Sirah 33:29. Mâncare, toiag şi povară la asin; iar la slugă pâine, certare şi lucru.
Sirah 33:30. Lucrează cu sluga şi vei afla odihnă; dacă slobozeşti mâinile lui, el va cere libertate.
Sirah 33:31. Jugul şi hamul pleacă grumajii şi pe sluga cea rea legăturile şi caznele.
Sirah 33:32. Pune-l la lucru, ca să nu şadă, că multă răutate a învăţat lenevirea.
Sirah 33:33. La lucru pune-l precum se cuvine şi de nu te va asculta, îngreuiază obezile lui.
Sirah 33:34. Şi să nu faci nimic afară din cale şi fără de judecată nimic să nu lucrezi.
Sirah 33:35. De ai slugă, să fie cu tine, că ai câştigat-o cu sânge.
Sirah 33:36. De ai slugă, îngrijeşte-o ca şi pe tine însuţi, deoarece, ca de sufletul tău, vei avea nevoie
de ea.
Sirah 33:37. De o vei necăji şi va fugi, în care parte de loc o vei căuta?
255
CAP. 34
Deşertăciunea visurilor şi a vrăjilor; nădejdea în Dumnezeu; ajutorarea săracului şi simbria slugii.
Sirah 34:1 Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile fac pe cei
neînţelepţi să-şi iasă din fire.
Sirah 34:2. Ca şi cel care se prinde de umbră şi aleargă după vânt, aşa este şi cel care crede
visurilor.
Sirah 34:3. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea felei înaintea felei adevărate.
Sirah 34:4. De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat?
Sirah 34:5. Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele deşarte sunt ca la aceea care este gata să nască;
inima aiurează.
Sirah 34:6. De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.
Sirah 34:7. Că pe mulţi i-au înşelat visele şi au căzut cei care au nădăjduit în ele.
Sirah 34:8. Fără minciună se împlineşte legea şi înţelepciunea este desăvârşită în sinceritate.
Sirah 34:9. Omul învăţat multe a cunoscut şi cel care ştie multe înţelepţeşte va grăi.
Sirah 34:10. Cel care nu a învăţat ştie puţine, iar cel care a umblat multe ţări a înmulţit
înţelepciunea.
Sirah 34:11. Multe am văzut în călătoriile mele şi mai mult decât cuvintele mele este înţelegerea
mea.
Sirah 34:12. De multe ori am fost în primejdie de moarte şi am scăpat prin acestea.
Sirah 34:13. Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se
mântui.
Sirah 34:14. Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este
nădejdea lui.
Sirah 34:15. Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.
Sirah 34:16. Şi în cine se reazemă şi cine este întărirea lui?
Sirah 34:17. Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi întărire vajnică este Domnul;
Sirah 34:18. Adăpost împotriva vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei de la amiază, ocrotire
împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor.
Sirah 34:19. El înalţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi binecuvântare.
Sirah 34:20. Cel care jertfeşte din nedreptate, aduce prinos hulit şi nu sunt spre bună vrere
prinoasele celor fără de lege.
Sirah 34:21. Nu binevoieşte Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiţi; nici înmulţirea jertfelor celor
nelegiuiţi nu curăţeşte păcatele.
Sirah 34:22. Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său.
Sirah 34:23. Pâinea celor lipsiţi este viaţa săracilor şi cel care o ia pe aceasta este omul vărsării de
sânge.
Sirah 34:24. Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca şi cel care omoară pe aproapele său, şi
cel care opreşte simbria slugii, ca acel care varsă sânge.
Sirah 34:25. Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc?
Sirah 34:26. Când unul se roagă şi altul blestemă, al cui glas va auzi Stăpânitorul?
Sirah 34:27. Cine se spală de la mort şi iarăşi se atinge de el, ce i-a folosit spălarea?
Sirah 34:28. Aşa omul cel care posteşte întru păcatele sale şi iarăşi merge şi face aceleaşi.
Sirah 34:29. Rugăciunea lui, cine o va asculta? Şi ce a folosit smerindu-se pe sine?
CAP. 35
Despre jertfele plăcute şi neplăcute lui Dumnezeu. Mângâierea văduvelor, săracilor şi a orfanilor.
Sirah 35:1. Cel care păzeşte legea înmulţeşte jertfele.

Sirah 35:2. Jertfeşte jertfă de împăcare cel care ia aminte la porunci.
Sirah 35:3. Şi cel care mulţumeşte este ca şi cel care aduce jertfă făină curată de grâu; şi cel care
face milostenia este ca şi cel care jertfeşte jertfă de laudă.
Sirah 35:4. Plăcut este Domnului când te depărtezi de răutate şi jertfă cu curăţenie este când te
desparţi de strâmbătate.
Sirah 35:5. Să nu te arăţi în faţa Domnului cu mâinile goale, că toate jertfele sunt din porunca legii.
Sirah 35:6. Jertfa dreptului unge jertfelnicul şi mirosul ei bun este înaintea Celui Preaînalt.
Sirah 35:7. Jertfa bărbatului drept este primită şi pomenirea ei nu se va uita.
Sirah 35:8. Cu ochi buni slăveşte pe Domnul şi să nu împuţinezi pârga mâinilor tale.
Sirah 35:9. Totdeauna când dai, fii cu faţă voioasă şi cu bucurie sfinţeşte zeciuiala.
Sirah 35:10. Dă Celui Preaînalt, precum ţi-a dat El, şi dă din toată inima din câştigul mâinilor tale,
Sirah 35:11. Că Domnul este răsplătitor şi cu şapte părţi îţi va răsplăti.
Sirah 35:12. Nu Îl cumpăra cu daruri, că nu le va primi.
Sirah 35:13. Nu nădăjdui în jertfa nedreaptă, că Domnul este judecător şi nu este la El părtinire.
Sirah 35:14. Nu va primi Domnul pe cel care asupreşte pe sărac, iar rugăciunea celui asuprit o va
asculta.
Sirah 35:15. Nu va trece cu vederea rugăciunea sărmanului şi nici pe văduvă când I se va jelui.
Sirah 35:16. Oare nu curg lacrimile văduvei pe obraz? Strigarea ei asupra celui care i le-a stors va fi
auzită.
256
Sirah 35:17. Cel care slujeşte lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până la nori
va ajunge.
Sirah 35:18. Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo.
Sirah 35:19. Şi nu se va depărta până ce va lua aminte Cel Preaînalt şi va face judecată cu dreptate
şi dreptatea va da-o.
Sirah 35:20. Şi Domnul nu va zăbovi, nici va îndelunga răbdarea peste ei, până nu va zdrobi mijlocul
celor nemilostivi.
Sirah 35:21. Şi neamurilor va răsplăti cu pedeapsă, până ce va strica mulţimea batjocoritorilor şi
sceptrele nelegiuiţilor le va zdrobi;
Sirah 35:22. Până ce va răsplăti omului după lucrurile lui şi lucrurilor oamenilor după gândurile lor;
Sirah 35:23. Până ce va judeca judecata poporului Său şi-l va veseli cu mila Sa.
Sirah 35:24. Frumoasă este mila în vremea necazului poporului lui, ca norii cei de ploaie în vremea
secetei.
CAP. 36
Rugăciunea pentru Israeliţi şi pentru sfânta cetate cea asuprită de neamurile străine. Lauda femeii celei
bune şi înţelepte.
Sirah 36:1. Miluieşte-ne pe noi, Stăpâne, Dumnezeul tuturor, şi cercetează-ne!

Sirah 36:2. Trimite frica Ta peste toate neamurile.
Sirah 36:3. Ridică mâna Ta peste neamurile cele străine, ca să vadă puterea Ta.
Sirah 36:4. Precum înaintea lor Te-ai sfinţit întru noi, aşa şi înaintea noastră Te măreşte întru ei.
Sirah 36:5. Ca să Te cunoască pe Tine, precum şi noi Te-ai cunoscut; că nu este Dumnezeu afară de
Tine, Doamne.
Sirah 36:6. Înnoieşte semnele şi schimbă minunile.
Sirah 36:7. Măreşte mina Ta şi braţul cel drept.
Sirah 36:8. Deşteaptă mânia Ta şi varsă iuţimea Ta.
Sirah 36:9. Pierde pe vrăjmaşi ţi distruge pe potrivnic.
Sirah 36:10. Grăbeşte vremea şi-ţi adu aminte de jurământ, ca să se povestească măririle Tale.
Sirah 36:11. Iuţimea focului să mistuiască pe cel care a scăpat, şi cei care asupresc pe poporul Tău
să-şi găsească pieirea.
Sirah 36:12. Zdrobeşte capetele celor întâi-stătători ai vrăjmaşilor care zic: "Nu este nimeni afară de
noi!"
Sirah 36:13. Adună toate neamurile lui Iacov şi dă-le iar moştenirea, ca la început.
Sirah 36:14. Miluieşte, Doamne, poporul, care se cheamă cu numele Tău şi pe Israel, pe care cu
întâiul născut l-ai asemănat.
Sirah 36:15. Milostiveşte-Te spre Ierusalim , cetatea sfântului Tău locaş, cetatea odihnei Tale.
Sirah 36:16. Umple Sionul de lauda Ta şi locaşul Tău de slava Ta.
Sirah 36:17. Dă mărturie lucrurilor Tale celor din început şi împlineşte proorocirile făcute întru numele
Tău.
Sirah 36:18. Dă plată celor care Te aşteaptă pe Tine şi dă crezământ proorocilor Tăi.
Sirah 36:19. Ascultă, Doamne, rugăciunea celor care se roagă ţie pentru poporul Tău, după
binecuvântarea lui Aaron, ca să cunoască toţi cei de pe pământ că Tu, Doamne, eşti
Dumnezeul veacurilor".
Sirah 36:20. Pântecele primeşte mâncare, însă este o bucată mai bună decât altă bucată.
Sirah 36:21. Gâtlejul cu gustul alege bucatele vânatului; aşa inima cea înţeleaptă, cuvintele cele
mincinoase.
Sirah 36:22. Inima îndărătnică aduce mâhnire, însă omul cel învăţat ştie să stea împotriva ei.
Sirah 36:23. Femeia primeşte orice bărbat, dar sunt fete mai bune decât altele.
Sirah 36:24. Frumuseţea femeii veseleşte faţa şi covârşeşte toată pofta omului.
Sirah 36:25. De este pe limba ei milă şi blândeţe, atunci bărbatul ei este rar între oameni.
Sirah 36:26. Cel care îşi câştigă o asemenea femeie are bună agonisită, ajutor după sine şi stâlp de
odihnă.
Sirah 36:27. Unde nu este gard, se va jefui agoniseala; şi unde nu este femeie, acolo este suspin şi
neorânduială.
Sirah 36:28. Că cine va crede tâlharului celui sprinten, care umblă din cetate în cetate? Aşa şi omului
care n-are cuib şi sălăşluieşte oriunde înserează.
CAP. 37
Să se deosebească prietenii cei adevăraţi de cei mincinoşi şi sfetnicii cei drepţi de cei făţarnici; despre
cumpătare.
Sirah 37:1. Tot prietenul zice: Eu am ţinut prietenia cu el; dar el este prieten numai cu numele.
Sirah 37:2. Oare nu este întristare până la moarte, când tovarăşul şi prietenul se fac duşmani?
Sirah 37:3. O, rău gând! De unde te-ai ivit să acoperi pământul cu vicleşug?
Sirah 37:4. Tovarăşul cu prietenul trăiesc bine în veselie; iar în vremea necazului se fac potrivnici.
Sirah 37:5. Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului.
Sirah 37:6. Să nu uiţi pe prietenul tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale.
Sirah 37:7. Tot sfetnicul îşi laudă sfatul; ci este câte unul care dă sfat cu gândul la interesele lui.
257
Sirah 37:8. Păzeşte-ţi sufletul tău de sfetnic şi cunoaşte întâi care este lipsa lui, că el urmăreşte
interesul lui,
Sirah 37:9. Ca nu cumva să arunce mreaja asupra ta şi să-ţi zică: Bună este calea ta şi va sta în
preajmă ca să vadă ce ţi se va întâmpla.
Sirah 37:10. Nu te sfătui cu cel care te trece cu vederea, şi de cel care îţi pizmuieşte soarta, ascunde-
ţi sfatul tău;
Sirah 37:11. Nici cu femeia despre potrivnica sa, nici cu cel fricos despre război,
Sirah 37:12. Nici cu neguţătorul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare,
Sirah 37:13. Nici cu cel pizmaş despre mulţumire, nici cu cel nemilostiv despre îndurare,
Sirah 37:14. Nici cu cel leneş despre tot lucrul, nici cu sluga cea de casă despre săvârşire, nici cu
sluga cea leneşă despre multă lucrare.
Sirah 37:15. Despre nimic nu te sfătui cu aceştia; ci cu bărbatul cel cuvios fii adeseori, pe care îl vei
cunoaşte că ţine poruncile Domnului,
Sirah 37:16. Al cărui suflet este ca şi sufletul tău şi, de vei cădea, îl va durea împreună cu tine.
Sirah 37:17. Sfatul inimii ţi-l întăreşte, că nu-ţi este ţie mai credincios altul decât acela.
Sirah 37:18. Că sufletul omului se obişnuieşte uneori a vesti pe om mai mult decât şapte iscoade,
care şed în loc înalt ca să ia seama.
Sirah 37:19. Şi întru toate acestea te roagă Celui Preaînalt, ca să îndrepteze întru adevăr calea ta.
Sirah 37:20. Începutul a tot lucrul este cuvântul, şi înainte de toată fapta este sfatul.
Sirah 37:21. Semnul schimbării inimii este faţa şi se arată în patru chipuri: binele şi răul, viaţa şi
moartea şi limba pururea stăpâneşte pe acestea.
Sirah 37:22. Este câte un om înţelept care pe mulţi învaţă şi sufletului său îi este fără de folos.
Sirah 37:23. Cel care se arată înţelept în cuvinte, urât va fi şi se va lipsi de toată hrana,
Sirah 37:24. Că nu s-a dat lui dar de la Domnul; că de toată înţelepciunea este lipsit.
Sirah 37:25. Dar este câte unul înţelept pentru sufletul său şi roadele înţelegerii lui sunt crezute.
Sirah 37:26. Bărbatul înţelept învaţă pe poporul său şi roadele înţelegerii lui rămân.
Sirah 37:27. Bărbatul înţelept se va umple de binecuvântare şi-l vor ferici toţi cei care îl vor vedea.
Sirah 37:28. Viaţa omului are zile nenumărate şi zilele lui Israel sunt nenumărate.
Sirah 37:29. Cel înţelept întru poporul său va moşteni credinţa şi numele lui în veac va fi viu.
Sirah 37:30. Fiule! În viata ta cercetează-ti sufletul tău şi vezi ce este rău şi nu-i da lui!
Sirah 37:31. Că nu toate tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot binevoieşte.
Sirah 37:32. Nu fi nesăţios în nici o desfătare, şi nu te apleca la mâncăruri multe.
Sirah 37:33. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare.
Sirah 37:34. Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa.
CAP. 38
Despre vindecarea bolilor; cum trebuie să fie plângerea pentru morţi; despre meşteşuguri şi lucrarea
pământului.
Sirah 38:1. Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul.

Sirah 38:2. Că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la rege va lua dar.
Sirah 38:3. Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat.
Sirah 38:4. Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele.
Sirah 38:5. Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui?
Sirah 38:6. Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate.
Sirah 38:7. Cu acestea tămăduieşte şi ridică durerea;
Sirah 38:8. Spiţerul cu acestea va face alifiile. Nu este sfârşit lucrurilor Domnului şi pace de la El este
peste faţa pământului.
Sirah 38:9. Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui.
Sirah 38:10. Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre faptele drepte şi de tot păcatul curăţeşte
inima ta.
Sirah 38:11. Dă miros cu bună mireasmă şi pomenire de făină de grâu şi junghie jertfe grase, pe cât
te ajută puterile.
Sirah 38:12. Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi
de el ai trebuinţă.
Sirah 38:13. Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă.
Sirah 38:14. Că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă.
Sirah 38:15. Cel care păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului.
Sirah 38:16. Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi, ca şi cum ai fi pătimit grele încercări, începe
plângerea.
Sirah 38:17. Şi după cuviinţă tu acoperă trupul lui şi nu trece cu vederea înmormântarea lui.
Sirah 38:18. Amară plângere fă şi fierbinte tânguire.
Sirah 38:19. Şi te jeleşte, după vrednicia lui, o zi sau două, pentru a goni clevetirea şi te mângâie de
întristare.
Sirah 38:20. Că din întristare vine moarte, şi întristarea inimii slăbeşte virtutea.
Sirah 38:21. Necazul statornic este mai rău decât moartea şi o viaţă împovărată împinge inima la
blestem.
Sirah 38:22. Nu da întristării inima ta, ci o depărtează de ea, aducându-ţi aminte de cele de pe
urmă.
258
Sirah 38:23. Şi nu uita că nu este întoarcere pentru cel răposat şi acestuia nu vei folosi şi ţie însuţi
vei face rău.
Sirah 38:24. Adu-ţi aminte de judecata lui, că aşa va fi şi a ta; mie ieri, şi ţie azi.
Sirah 38:25. Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui şi te mângâie despre el pentru ieşirea
duhului lui.
Sirah 38:26. Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile
vieţii se va înţelepţi.
Sirah 38:27. De ce înţelepciune se va umple cel care ţine plugul şi se făleşte cu mânuirea boldului,
Sirah 38:28. Care mână boii şi-şi trece viaţa cu ei şi vorba lui este numai despre vilei?
Sirah 38:29. Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda şi privegherea lui va fi despre hrana boilor.
Sirah 38:30. La fel este cu orice dulgher şi orice zidar, care noaptea şi ziua le petrece muncind.
Sirah 38:31. La fel, cel care sapă săpături de peceţi; gândul lui este cum să schimbe chipurile.
Sirah 38:32. Inima sa o va sili, ca să asemene desenul şi privegherea lui, ca să săvârşească lucrul.
Sirah 38:33. Aşa meşterul de fier , şezând lângă nicovală, se deprinde cu greutatea fierului.
Sirah 38:34. Aburul focului va învârtoşa carnea lui şi cu înfierbântarea cuptorului se va lupta.
Sirah 38:35. Sunetul ciocanului umple urechea lui şi ochii lui urmăresc asemănarea lucrului plănuit.
Sirah 38:36. Inima sa o va pune spre săvârşirea lucrurilor şi privegherea lui este ca să le
împodobească după ce le săvârşeşte.
Sirah 38:37. Tot aşa olarul, şezând la lucrul său şi învârtind cu picioarele sale roata,
Sirah 38:38. Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă.
Sirah 38:39. Cu mâinile sale va închipui lutul şi sub picioarele sale va îndupleca vârtoşia lutului.
Sirah 38:40. Inima sa o va da ca să săvârşească netezirea şi privegherea lui ca să curele cuptorul.
Sirah 38:41. Toţi aceştia întru mâinile lor nădăjduiesc şi fiecare în meşteşugul său este înţelegător.
Sirah 38:42. Fără de aceştia nu se zideşte cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate.
Sirah 38:43. Dar la adunare nu vor trece mai sus; şi aşezământul judecăţii nu este pentru ei, nici vor
arăta dreptatea şi judecata.
Sirah 38:44. Şi în pilde nu se vor pricepe.
Sirah 38:45. Ci ei întăresc zidirile veacului şi pofta lor este lucrarea meşteşugului.
Sirah 38:46. Altfel este cel care îşi închină sufletul său şi cugetă în legea Celui Preaînalt.
CAP. 39
Cel înţelept cercetează cuvintele şi faptele celor de demult; datoriile înţeleptului. Dumnezeu este lăudat
întru toate lucrurile Lui.
Sirah 39:1. Înţelepciunea tuturor celor de demult o va cerceta înţeleptul şi în proorocii se va

îndeletnici.
Sirah 39:2. Graiurile bărbaţilor celor vestiţi le va păzi şi va străbate cuvintele cele pline de tâlc.
Sirah 39:3. Înţelesul ascuns al pildelor îl va căuta şi în tainele proverbelor va pătrunde.
Sirah 39:4. În mijlocul celor mari va sluji şi înaintea povăţuitorilor se va arăta.
Sirah 39:5. În pământul neamurilor străine va umbla, că el cântăreşte cele bune şi cele rele intre
oameni.
Sirah 39:6. Inima sa, de dimineaţă, o înalţă spre Domnul, Cel care l-a făcut pe el, şi înaintea Celui
Preaînalt se va ruga.
Sirah 39:7. Va deschide gura sa întru rugăciune şi pentru păcatele sale se va ruga.
Sirah 39:8. De va vrea Domnul cel Mare, de duhul înţelegerii se va umple.
Sirah 39:9. Atunci ca ploaia va vărsa cuvintele înţelepciunii sale şi în rugăciune se va mărturisi
Domnului.
Sirah 39:10. El va îndrepta sfatul lui şi ştiinţa şi întru tainele Domnului va cugeta.
Sirah 39:11. El va arăta învăţătura dăscăliei sale şi în legea legăturii cu Domnul se va lăuda.
Sirah 39:12. Lăuda-vor mulţi înţelepciunea lui; până în veac nu se va stinge.
Sirah 39:13. Nu va pieri pomenirea lui şi numele lui va fi viu în neamurile neamurilor.
Sirah 39:14. Înţelepciunea lui o va spune neamurile, şi lauda lui o va vesti adunarea.
Sirah 39:15. Cât va trăi, nume îşi va face mai mult decât o mie; şi când va muri, va spori mărirea
lui.
Sirah 39:16. Încă cele ce le-am gândit le voi grăi şi ca luna plină sunt plin de înţelegere.
Sirah 39:17. Ascultaţi-mă pe mine, fiii cei cuvioşi, şi odrăsliţi ca trandafirul ce creşte lângă curgerea
apei.
Sirah 39:18. Şi ca tămâia bine-mirosiţi şi înfloriţi floare ca şi crinul.
Sirah 39:19. Daţi miros şi lăudaţi cu cântare, binecuvântaţi pe Domnul întru toate lucrurile.
Sirah 39:20. Daţi slavă numelui Lui şi vă mărturisiţi întru lauda Lui cu cântările buzelor şi cu alăute, şi
aşa să ziceţi întru mărturisire:
Sirah 39:21. Lucrurile Domnului toate sunt foarte bune şi toată porunca la vremea sa va fi împlinită.
Sirah 39:22. Şi nu este pentru ce să zici: Ce este aceasta? Că toate la vremea lor se dovedesc de
folos.
Sirah 39:23. Prin cuvântul Lui a stat apa ca stogul, şi prin graiul gurii Lui adunările apelor.
Sirah 39:24. Întru porunca Lui toată bunăvoinţa este şi nu este cine să împuţineze izbăvirea pe care o
dăruieşte.
Sirah 39:25. Toate faptele oamenilor sunt de faţă înaintea Lui şi nimic nu se poate ascunde de la ochii
Lui. Din veac în veac a privit şi nimic nu este străin înaintea Lui.
259
Sirah 39:26. Nu pot zice: Ce este aceasta? Pentru ce este aceasta? Căci toate sunt făcute cu un
scop.
Sirah 39:27. Binecuvântarea Lui a acoperit pământul ca un râu şi ca un potop a adăpat uscatul.
Sirah 39:28. Aşa mânia Lui o vor moşteni neamurile, precum a făcut apele dulci în sărătură.
Sirah 39:29. Căile Lui, pentru cei cuvioşi, sunt drepte, iar pentru cei fără de lege sunt pline de
piedici.
Sirah 39:30. Din început cele bune s-au zidit, iar pentru cei păcătoşi, cele rele.
Sirah 39:31. Începutul a toată trebuinţa vieţii omului este: apa, focul şi fierul, sarea şi făina de grâu,
mierea şi laptele, sângele strugurelui, untdelemnul şi haina.
Sirah 39:32. Acestea toate celor cuvioşi întru bunătăţi vor fi; iar celor păcătoşi întru cele rele se vor
întoarce.
Sirah 39:33. Sunt vânturi făcute ca să aducă pedeapsă şi întru urgia lor au întărit bătăile lor.
Sirah 39:34. Şi în vremea săvârşirii vor vărsa urgia şi mânia Celui care le-a făcut o vor linişti.
Sirah 39:35. Focul şi grindina, foametea şi moartea, toate acestea spre pedepsire sunt făcute.
Sirah 39:36. Dinţii fiarelor şi scorpiile, şerpii şi sabia răzbunătoare sunt ca să piardă pe cei
necredincioşi.
Sirah 39:37. Când porunceşte Domnul, se vor veseli şi pe pământ la treburi se vor găti, şi în
vremurile hotărâte nu vor trece peste cuvântul Lui.
Sirah 39:38. Pentru aceea din început m-am întărit şi am cugetat şi în scrisoare am lăsat:
Sirah 39:39. Toate lucrurile Domnului bune sunt şi tot folosul la vreme îl vor da.
Sirah 39:40. Şi nu se poate zice: Aceasta este mai rea decât aceea, că toate la vremea lor se vor
adeveri.
Sirah 39:41. Şi acum cu toată inima şi gura lăudaţi şi binecuvântaţi numele Domnului.
CAP. 40
Îndemn spre lauda lui Dumnezeu. Tânguire despre ticăloşia oamenilor răi.
Sirah 40:1 Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu peste fiii lui Adam.
Sirah 40:2. Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor.
Sirah 40:3. Gândurile lor, frica inimii, cugetarea aşteptării, toate merg spre ziua morţii!
Sirah 40:4. De la cel ce şade pe scaun cu mărire şi până la cel smerit, în pulbere şi cenuşă,
Sirah 40:5. De la cel ce poartă iachint şi cunună şi până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă,
Sirah 40:6. Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni;
şi în vremea odihnei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează.
Sirah 40:7. Puţin ca o nimica este odihna lui, iar în somn se zbate ca în timpul străjuirii.
Sirah 40:8. Spăimântat de vedeniile inimii sale, şi ca şi cum ar fi scăpat de la faţa războiului,
Sirah 40:9. În clipa când este să scape, se deşteaptă şi se minunează nevăzând nici o primejdie.
Sirah 40:10. Aşa este cu toată făptura de la om până la animal; iar cu păcătoşii de şapte ori mai
mult.
Sirah 40:11. Adică: moartea şi sângele, certurile şi sabia, asupririle şi foametea, zdrobirile şi bătaia.
Sirah 40:12. Pentru cei fără de lege s-au zidit acestea toate; şi pentru ei s-a făcut potopul.
Sirah 40:13. Toate câte sunt din pământ în pământ se întorc, şi cele ce sunt din ape în mare se
întorc.
Sirah 40:14. Tot darul şi strâmbătatea se vor şterge; iar credinţa în veac va sta.
Sirah 40:15. Banii nedrepţilor ca râul vor seca şi ca trăsnetul cel mare în ploaie vor răsuna.
Sirah 40:16. Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei care calcă legea până în sfârşit vor
pieri.
Sirah 40:17. Seminţiile celor nelegiuiţi nu vor înmulţi ramurile; ci vor fi ca rădăcinile cele necurate pe
piatră vârtoasă.
Sirah 40:18. Papura care creşte lângă apă şi lângă ţărmurile râului, mai înainte de toată buruiana se
smulge.
Sirah 40:19. Harul este ca un rai plin de binecuvântări; şi milostenia în veac rămâne.
Sirah 40:20. Viaţa celui cumpătat şi a celui muncitor se va îndulci; şi mai mult decât a lor, viaţa celui
care află comoară.
Sirah 40:21. Fiii şi zidirea cetăţii întăresc numele; iar mai mult decât amândouă acestea se socoteşte
femeia fără de prihană.
Sirah 40:22. Vinul şi muzica veselesc inima, şi mai mult decât amândouă, iubirea înţelepciunii.
Sirah 40:23. Fluierul şi harpa îndulcesc cântarea, şi decât amândouă acestea mai mult limba cea
dulce.
Sirah 40:24. Darul şi frumuseţea desfătează ochiul tău; iar mai mult decât amândouă mai plăcută
este pajiştea verde.
Sirah 40:25. Prietenul şi tovarăşul la vreme se întâlnesc, şi mai mult decât amândoi, femeia cu
bărbatul;
Sirah 40:26. Fraţii şi ajutorul sunt folositoare la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi va
izbăvi milostenia.
Sirah 40:27. Aurul şi argintul întăresc piciorul; şi mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut.
Sirah 40:28. Banii şi tăria înalţă inima; şi mai mult decât amândouă, frica de Dumnezeu.
Sirah 40:29. Temerii de Domnul nimic nu-i lipseşte şi cu ea nu mai trebuie alt ajutor.
Sirah 40:30. Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat, şi mai mult decât toată mărirea, preţul ei.
260
Sirah 40:31. Fiule! Viaţă cerşetoare să nu trăieşti; mai bine să mori decât să ceri.
Sirah 40:32. Omul care caută la masa străină, viaţa nu i se socoteşte viaţă.
Sirah 40:33. Va pângări sufletul său cu mâncări străine; iar omul ştiutor şi învăţat se va feri.
Sirah 40:34. În gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde.
CAP. 41
Căror oameni este plăcută sau amară moartea; grija de numele bun şi de care lucruri să te ruşinezi.
Sirah 41:1. O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăieşte fericit întru avuţiile sale,
Sirah 41:2. Omului lipsit de griji şi care sporeşte în toate şi poate încă mânca!
Sirah 41:3. O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit şi scăzut de putere,
Sirah 41:4. Celui cu adânci bătrâneţi şi celui care de toate se învăluie şi este neîncrezător şi a pierdut
răbdarea.
Sirah 41:5. Nu te teme de judecata morţii; adu-ţi aminte de cele dintâi ale tale şi de cele de apoi.
Sirah 41:6. Această judecată de la Domnul este la tot trupul.
Sirah 41:7. Şi pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este
în locuinţa morţilor socoteală pentru ani.
Sirah 41:8. Fiii urâţi se fac fiii păcătoşilor şi cei care petrec în locaşurile nelegiuiţilor.
Sirah 41:9. Moştenirea fiilor păcătoşilor va pieri şi cu sămânţa lor pururea va fi ocară.
Sirah 41:10. Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură.
Sirah 41:11. Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi care aţi părăsit legea Dumnezeului celui Preaînalt,
Sirah 41:12. Că de vă veţi naşte, spre blestem vă veţi naşte, şi de veţi muri, spre osândă vă veţi
osebi.
Sirah 41:13. Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce; aşa şi cei nelegiuiţi, din blestem,
în pieire.
Sirah 41:14. Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele cel rău al păcătoşilor se va
stinge.
Sirah 41:15. Ai grijă de nume, că acesta-ţi va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de aur.
Sirah 41:16. Viaţa cea bună are zilele numărate; iar numele cel bun în veci rămâne.
Sirah 41:17. Învăţătura cu pace o păziţi fiilor! Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos
este de amândouă?
Sirah 41:18. Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care ascunde înţelepciunea sa.
Sirah 41:19. Drept aceea, ruşinaţi-vă de cuvântul meu, că nu orice ruşine este la locul ei; şi nu toate
tuturor plac cu adevărat.
Sirah 41:20. Ruşinaţi-vă de desfrânare înaintea tatălui şi a mamei şi de minciună înaintea
conducătorului şi a celui puternic;
Sirah 41:21. De judecător şi de domn, pentru păcat; de adunare şi de popor, pentru fărădelege;
Sirah 41:22. De tovarăş şi de prieten, pentru strâmbătate; şi de oamenii cu care locuieşti, pentru
furtişag;
Sirah 41:23. Şi de adevărul lui Dumnezeu şi făgăduinţă, pentru punerea cotului peste pâini ca să le
furi;
Sirah 41:24. De ponosul luării şi al dării şi de tăcere către cei care ţi se închină;
Sirah 41:25. De căutarea la femeia desfrânată şi de întoarcerea feţei de la rudenii;
Sirah 41:26. De luarea părţii şi a darului şi de căutarea la femeia cu bărbat;
Sirah 41:27. De căutarea la slujnica ta şi de şederea pe aşternutul ei;
Sirah 41:28. De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, şi de a imputa după ce vei da.
CAP. 42
Păstrarea tainei; grija de lucrurile casei; fetele fecioare să se păzească; ferirea de tovărăşia cu femei.
Sirah 42:1 Tot aşa ruşinaţi-vă de spunerea vorbelor celor din auzit şi de descoperirea cuvintelor celor
ascunse.
Sirah 42:2. Şi aşa vei fi ruşinos adevărat şi vei afla har înaintea a tot omul.
Sirah 42:3. Iar de acestea să nu te ruşinezi şi nu căuta în faţă, ca să grăieşti:
Sirah 42:4. De legea Celui Preaînalt şi de aşezământul Lui şi de judecată ca să îndreptezi pe cel
nelegiuit;
Sirah 42:5. De socoteli băneşti cu prietenul sau cu tovarăşul de drum; de dreapta împărţire a
moştenirii între rude;
Sirah 42:6. De cumpenile şi de măsurile cele adevărate şi de câştigul celor multe şi celor puţine,
Sirah 42:7. De câştigul din vânzare sau cumpărare, de multă certarea fiilor tăi şi de sângeroasa
pedepsire a robului tău.
Sirah 42:8. La femeia rea, bună este pecetea, şi unde sunt mâini multe, încuie.
Sirah 42:9. Orice vei da, cu număr şi cu măsură dă, şi ce dai şi ce iei, toate scrie-le.
Sirah 42:10. Nu te sfii să dai învăţătură celui fără de minte, celui nebun şi celui bătrân care se ceartă
cu tinerii; şi vei fi cu adevărat învăţat şi lăudat înaintea tuturor celor vii.
Sirah 42:11. Fata ascunsă, priveghere este tatălui şi grija ei depărtează somnul de la el, cât este
tânără, ca nu cumva să-i treacă vârsta, şi după ce se mărită, să nu fie urâtă de bărbatul
său;
261
Sirah 42:12. Cât este fecioară, ca nu cumva să se pângărească şi în casa părintească să rămână
grea,
Sirah 42:13. Iar când va fi cu bărbatul ei ca nu cumva să se smintească,
Sirah 42:14. Şi împreună locuind cu soţul ei să nu rămână stearpă.
Sirah 42:15. Cu fata îndărătnică întăreşte paza, ca nu cumva să te faci bucurie vrăjmaşilor,
Sirah 42:16. Poveste în cetate şi defăimare poporului şi înaintea multora să te ruşinezi.
Sirah 42:17. Nu căuta la tot omul pentru frumuseţe şi în mijlocul femeilor nu şedea.
Sirah 42:18. Că din haină iese molia Şi de la femeie răutatea femeii.
Sirah 42:19. Mai bună este răutatea bărbatului decât femeia cea făcătoare de bine, şi decât aceea
care face ruşine spre batjocură.
Sirah 42:20. Îmi voi aduce dar aminte de lucrurile Domnului şi cele ce am văzut voi spune cu
cuvintele Domnului.
Sirah 42:21. Soarele luminând, peste toate priveşte şi de mărirea Domnului plin este lucrul Lui.
Sirah 42:22. Oare n-a dat Domnul sfinţilor ca să spună toate minunile Lui, care le-a întărit Domnul
Atotştiutorul, ca să se întărească întru slava Lui toate?
Sirah 42:23. Adâncul şi inima le cearcă şi vicleşugurile lor le cunoaşte.
Sirah 42:24. Că a cunoscut Domnul toată ştiinţa şi a căutat la semnul veacului
Sirah 42:25. Vestind cele ce au trecut şi cele ce vor veni şi descoperind urmele celor ascunse.
Sirah 42:26. Nici un gând nu este neştiut de El şi nici un cuvânt nu s-a ascuns de El.
Sirah 42:27. Împodobit-a lucrările înţelepciunii Sale, Cel care este mai înainte de veac şi în veac.
Sirah 42:28. Nici s-a adăugat, nici s-a împuţinat şi sfatul nimănui nu i-a trebuit.
Sirah 42:29. Cât sunt de frumoase lucrurile Lui, şi, până la o scânteie, vrednice de a le privi!
Sirah 42:30. Toate acestea trăiesc şi petrec în veac, în toate trebuinţele toate ascultă.
Sirah 42:31. Toate sunt pereche, unul împotriva altuia şi n-a făcut nimic cu scădere.
Sirah 42:32. Una cu alta au întărit cele bune şi cine se va sătura văzând slava Lui?
CAP. 43
Dumnezeu este lăudat pentru zidirea tuturor făpturilor; dar decât toată lauda El este mai mare.
Sirah 43:1 Mărirea înălţimii este curăţia cerului, întru arătarea slavei Domnului.
Sirah 43:2. Soarele în ivire vesteşte, când se arată, ca un vas minunat, făptura Celui Preaînalt.
Sirah 43:3. Când este la amiază usucă pământul şi înaintea arşiţei lui cine va sta?
Sirah 43:4. Cuptorul arde pentru lucrurile făurirei, dar de trei ori mai tare este soarele arzând
munţii.
Sirah 43:5. Suflând abur de foc şi strălucind rază, întunecă ochii.
Sirah 43:6. Mare este Domnul Cel care l-a făcut, şi cu porunca Lui grăbeşte mergerea.
Sirah 43:7. Şi luna, totdeauna exactă, însemnează lunile şi împarte timpul.
Sirah 43:8. Din lună este semnul sărbătorii, lumină care scade până la sfârşit.
Sirah 43:9. Lunile anului sunt după mersul ei, minunate schimbări face crescând.
Sirah 43:10. Cort taberelor intru înălţime, întru tăria cerului strălucind.
Sirah 43:11. Frumuseţea cerului este mulţimea stelelor, podoabe luminând întru cele înalte ale
Domnului.
Sirah 43:12. După pravila Celui Sfânt, ele stau în rânduiala lor şi nu obosesc în străjile lor.
Sirah 43:13. Vezi curcubeul şi binecuvântează pe Cel care l-a făcut; că foarte frumos este în
strălucirea sa.
Sirah 43:14. A înconjurat cerul împrejur cu mărire, mâinile Celui Preaînalt l-au atins pe el.
Sirah 43:15. Cu porunca Lui a grăbit zăpada şi grăbeşte fulgerele după judecata Sa.
Sirah 43:16. Pentru aceea se deschid vistieriile şi norii zboară ca păsările.
Sirah 43:17. Cu slava Sa întăreşte norii şi sfărâmă pietrele grindinei
Sirah 43:18. Şi de privirea Lui se vor cutremura munţii.
Sirah 43:19. Cu voia Lui suflă vântul din miazăzi; glasul tunetului Lui a făcut ca să mugească
pământul,
Sirah 43:20. Şi viforul de la miazănoapte şi volbura vântului;
Sirah 43:21. Presară zăpada ca păsările ce zboară şi cum poposeşte lăcusta, aşa este pogorârea ei.
Sirah 43:22. De frumuseţea albinei ei se va mira ochiul şi de viscolul ei se va spăimânta inima.
Sirah 43:23. Şi bruma ca sarea o varsă pe pământ, care, dacă îngheaţă, se face ca vârfurile de
ţepuşă.
Sirah 43:24. Vânt rece va sufla de la miazănoapte şi va îngheţa apa toată, adunarea apei va acoperi
şi se va îmbrăca apa ca şi cu o platoşă.
Sirah 43:25. Puterea Domnului va mânca munţii şi va arde pustiul şi va stinge verdeaţa ca focul.
Sirah 43:26. Leac repede este norul; roua după arşiţă dă viaţă.
Sirah 43:27. Cuvântul Său a făcut să înceteze marea şi a sădit în ea insule.
Sirah 43:28. Cei care umblă pe mare povestesc primejdiile ei şi istorisirile lor ne umplu de uimire.
Sirah 43:29. Şi acolo sunt lucruri de necrezut şi minunate, tot felul de animale şi de vieţuitoare de
mare.
Sirah 43:30. Prin El toate ajung la ţelul lor şi în cuvântul Lui s-au aşezat toate.
Sirah 43:31. Am putea spune multe, fără să terminăm; intr-un cuvânt El este toate.
Sirah 43:32. Cum vom putea să-L preaslăvim? Că El este mai mare decât toate lucrurile Sale.
Sirah 43:33. De temut este Domnul şi mare foarte şi minunată este puterea Lui.
262
Sirah 43:34. Slăvind pe Domnul, înălţaţi-L cât veţi putea, pentru că va prisosi încă.
Sirah 43:35. Şi înălţindu-L pe El, întăriţi-vă şi nu vă osteniţi, pentru că nu veţi ajunge.
Sirah 43:36. Cine L-a văzut pe El şi va povesti? Şi cine-L slăveşte pe El, precum este?
Sirah 43:37. Multe şi mai mari decât acestea sunt ascunse; că puţine am văzut din lucrurile Lui.
Sirah 43:38. Că toate le-a făcut Domnul şi celor cuvioşi le-a dat înţelepciune.
CAP. 44
Lauda bărbaţilor celor luminaţi: Enoh, Noe, Avraam şi făgăduinţele lui Isaac şi ale lui Iacov.
Sirah 44:1 Să lăudăm pe bărbaţii cei vestiţi în neamul lor.

Sirah 44:2. Multă mărire a făcut Domnul, slava Lui este din veci.
Sirah 44:3. Stăpânind în regatele lor, şi fiind bărbaţi vestiţi în putere,
Sirah 44:4. Ei erau plini de sfat în înţelegerea lor, vestiţi fiind în proorocii;
Sirah 44:5. Povăţuitori ai poporului în sfaturi şi în înţelegerea ştiinţei.
Sirah 44:6. Aveau înţelepte cuvinte întru învăţătura lor, cercând versurile cântăreţilor şi cântări scrise
grăind,
Sirah 44:7. Fiind bărbaţi bogaţi, dăruiţi cu putere şi având pace în locaşurile lor.
Sirah 44:8. Toţi aceştia în neamurile lor s-au mărit şi în zilele lor au fost de laudă.
Sirah 44:9. Sunt dintre ei unii care au lăsat nume, ca să se vestească laudele lor.
Sirah 44:10. Şi sunt alţii care nu au pomenire şi au pierit ca şi cum n-ar fi fost, şi s-au născut ca şi
cum nu s-ar fi născut ei şi fiii lor după ei.
Sirah 44:11. Ci numai aceştia sunt bărbaţii milei, ale căror dreptăţi nu s-au uitat.
Sirah 44:12. Cu sămânţa lor va rămâne bună moştenirea urmaşilor, în aşezăminte de lege a stat
sămânţa lor, şi fiii lor în locul lor.
Sirah 44:13. Până în veac va rămâne sămânţa lor şi mărirea lor nu va pieri.
Sirah 44:14. Trupul lor cu pace s-a îngropat, şi numele lor trăieşte între neamuri.
Sirah 44:15. Înţelepciunea lor o povestesc popoarele şi lauda lor o vesteşte adunarea.
Sirah 44:16. Enoh, bine-plăcut Domnului fiind, s-a mutat cu trupul şi este pildă de pocăinţă
neamurilor.
Sirah 44:17. Noe s-a aflat desăvârşit şi drept în vremea mâniei Domnului şi a ajuns să fie împăcarea
neamului omenesc.
Sirah 44:18. Pentru aceea a rămas rămăşiţă pe pământ, când s-a făcut potopul.
Sirah 44:19. Legătură veşnică cu el s-a aşezat, ca să nu se mai piardă de potop tot trupul.
Sirah 44:20. Avraam a fost mare părinte al multor neamuri şi nu s-a aflat altul asemenea lui intru
mărire,
Sirah 44:21. Ca unul care a păzit legea Celui Preaînalt şi a făcut legătură cu El;
Sirah 44:22. Şi în trupul său a pus legătură şi în ispită s-a aflat credincios.
Sirah 44:23. Pentru aceea cu jurământ a statornicit Dumnezeu că întru sămânţa lui va binecuvânta
neamurile, şi va înmulţi-o ca ţărâna pământului, şi ca stelele va înălţa sămânţa lui,
Sirah 44:24. Ca să le dea lor moştenire de la mare până la mare şi de la râu până la marginea
pământului.
Sirah 44:25. De asemenea şi întru Isaac a întărit acestea, pentru Avraam, tatăl lui.
Sirah 44:26. Binecuvântarea tuturor oamenilor şi aşezământul de lege a odihnit pe capul lui Iacov.
Sirah 44:27. Cunoscutu-l-a pe el întru binecuvântările sale şi i-a dat lui moştenire.
Sirah 44:28. Şi a osebit părţile lui; în douăsprezece neamuri le-a împărţit.
CAP. 45
Lauda lui Moise şi a lui Aaron; râvna lui Finees.
Sirah 45:1. Şi a scos Domnul din Iacob bărbat cucernic, care a aflat har înaintea ochilor a tot trupul,
pe Moise cel iubit de Dumnezeu şi de oameni, a cărui pomenire este întru binecuvântări.
Sirah 45:2. Dăruitu-l-a pe el cu mărirea sfinţilor şi l-a mărit cu frică asupra vrăjmaşilor şi prin
cuvintele lui Domnul a îndeplinit minuni grabnice.
Sirah 45:3. L-a mărit pe el înaintea feţei împăraţilor.
Sirah 45:4. A dat prin el porunci poporului Său şi i-a arătat lui slava Sa.
Sirah 45:5. Pentru credinţa şi pentru blândeţea lui l-a sfinţit; l-a ales pe el din toţi muritorii, l-a făcut
să audă glasul Său şi l-a băgat pe el în norul de pe munte.
Sirah 45:6. Şi i-a dat lui faţă către faţă porunci, legea vieţii şi a ştiinţei, ca să înveţe pe Iacov
aşezământul de lege al Său şi pe Israel judecăţile Sale.
Sirah 45:7. A înălţat pe Aaron sfânt asemenea lui Moise, fratele lui din neamul lui Levi.
Sirah 45:8. A întărit cu el legătură veşnică şi i-a dat preoţia poporului.
Sirah 45:9. L-a fericit pe el cu bună podoabă şi l-a încins cu haină de mărire.
Sirah 45:10. L-a îmbrăcat cu săvârşire de laudă şi l-a întărit cu armele virtuţii.
Sirah 45:11. Şi i-a dat lui veşmântul coapselor, şi tunica şi efodul, şi a cusut de veşmânt, jur
împrejur, rodioare de aur şi printre ele clopoţei,
Sirah 45:12. Ca să răsune clopoţeii la umblarea lui şi auzit să facă sunetul în templul Domnului,
amintindu-i de fiii poporului Său.
Sirah 45:13. L-a îmbrăcat în vesmânt sfânt ţesut din aur şi din iachint şi din porfiră, lucru de meşter
ţesător, cu engolpionul în care erau Urim şi Tumim,
263
Sirah 45:14. Şi care era făcut din fir răsucit, lucru de meşter, cu pietre scumpe săpate ca pecetea,
legate cu aur, lucru de tăietor de piatră întru pomenire, cu scrisoare săpată după
numărul neamurilor lui Israel.
Sirah 45:15. Mai avea cunună de aur deasupra mitrei, închipuirea peceţii sfinţeniei, mărirea cinstei,
lucrul virtuţii, desfătarea ochilor, împodobite înfrumuseţat.
Sirah 45:16. Mai înainte de el n-a fost ca acela; până în veac nu s-a îmbrăcat aşa dintr-alt neam, fără
numai singuri fiii lui şi nepoţii lui totdeauna.
Sirah 45:17. Jertfele Domnului trebuia aduse în toată ziua de două ori neîncetat.
Sirah 45:18. I-a dat Moise dar şi l-a uns pe el cu untdelemn sfânt.
Sirah 45:19. A fost lui spre legătură veşnică, şi seminţiei lui în toate zilele cerului, ca să slujească şi
să preoţească şi să binecuvinteze pe poporul Lui întru numele Lui.
Sirah 45:20. L-a ales pe el din toţi cei vii, ca să aducă jertfă Domnului; tămâie şi miros de bună
mireasmă întru pomenire, ca să se roage pentru poporul Său.
Sirah 45:21. I-a dat lui poruncile Sale şi putere peste aşezămintele judecăţilor, ca să înveţe pe Iacov
mărturiile şi în legea Lui să lumineze pe Israel.
Sirah 45:22. Au stat împotriva lui cei străini, şi au avut pizmă asupra lui în pustiu
Sirah 45:23. Oamenii cei ce erau cu Datan şi cu Abiran şi adunarea lui Core cu mânie şi cu urgie.
Sirah 45:24. A văzut Domnul şi nu I-a plăcut, şi ei s-au mistuit de iuţimea mâniei Domnului.
Sirah 45:25. A făcut cu ei minuni, mistuindu-i cu focul văpăii Sale.
Sirah 45:26. Şi a adăugat lui Aaron mărire şi i-a dat lui moştenire;
Sirah 45:27. Pârga roadelor dintâi a împărţit lor. Pâine mai întâi le-a gătit să se sature,
Sirah 45:28. Şi jertfele Domnului să mănânce, pe care le-a dat lui şi seminţiei lui.
Sirah 45:29. Iar în pământul poporului Aaron moştenire nu va avea şi nici stăpânire în popor.
Sirah 45:30. Că Dumnezeu este partea moştenirii lui.
Sirah 45:31. Şi Finees, fiul lui Eleazar, al treilea este întru mărire, râvnind el întru frica Domnului.
Sirah 45:32. Că a stat, când s-a abătut poporul, cu bunătatea şi sârguinţa sufletului său şi s-a rugat
pentru Israel.
Sirah 45:33. Pentru aceea i-a pus lui legătura de pace, înainte-stătător celor sfinte şi poporului Său,
ca să fie lui şi seminţiei lui mărirea preoţiei în veci.
Sirah 45:34. A fost şi legătura cu David, fiu din seminţia lui Iuda, ca să moştenească împărăţia fiii lui,
unul după altul; dar alta este moştenirea dată lui Aaron şi seminţiei lui.
Sirah 45:35. Să dea Domnul vouă înţelepciune întru inima voastră, ca să judecaţi pe poporul Lui cu
dreptate, ca să nu se stingă bunătăţile lor şi mărirea lor în seminţiile lor!
CAP. 46
Lauda lui Iosua, a lui Caleb şi a judecătorilor celor drepţi.
Sirah 46:1 Tare în războaie a fost Iosua şi următor lui Moise în proorocii.
Sirah 46:2. El a fost mare spre izbăvirea aleşilor Domnului, biruind pe vrăjmaşii care se sculau
asupră-le, ca să moştenească pe Israel.
Sirah 46:3. Cât de mărit s-a făcut, ridicând mâinile şi întinzând sabia asupra cetăţilor!
Sirah 46:4. Cine mai înainte de el a fost aşa? Că războaiele Domnului el le-a purtat.
Sirah 46:5. Oare nu prin mâna lui s-a întors soarele şi o zi s-a făcut ca două?
Sirah 46:6. A chemat pe Cel Preaînalt puternic, atunci când l-a strâmtorat vrăjmaşii cei de
primprejur.
Sirah 46:7. Şi i-a răspuns lui Domnul cel Mare, trimiţând pietre de grindină ale Puterii Sale.
Sirah 46:8. A năvălit Domnul asupra neamului potrivnic şi, când S-a pogorât, a pierdut pe duşmani.
Sirah 46:9. Să cunoască neamurile ce le aşteaptă că din porunca Domnului este războiul, iar el se
supune poruncii Lui.
Sirah 46:10. Şi în zilele lui Moise a făcut milă el şi Caleb, fiul lui Iefoni, a stat împotriva vrăjmaşului, a
oprit poporul de la păcat şi a potolit clocotirea răutăţii.
Sirah 46:11. Şi numai ei doi s-au izbăvit din şase sute de mii de pedestraşi, ca să-i bage întru
moştenire în pământul din care curge lapte şi miere.
Sirah 46:12. Şi a dat Domnul lui Caleb tărie şi până la bătrâneţe a trăit el, să se suie pe podişurile
ţării; şi sămânţa iui a avut moştenirea,
Sirah 46:13. Ca să vadă toţi fiii lui Israel că bine este a asculta pe Domnul.
Sirah 46:14. Şi judecătorii toţi, pe numele lor, a căror inimă nu s-a desfrânat şi care nu s-au întors de
la Domnul, fie pomenirea lor întru binecuvântare!
Sirah 46:15. Oasele lor să odrăslească din locul lor şi numele lor să se înnoiască întru fiii lor cei
măriţi.
Sirah 46:16. Iubit de Domnul a fost Samuel, proorocul Domnului; a aşezat domnie şi a uns domn
peste neamul său.
Sirah 46:17. Cu legea Domnului a judecat adunarea şi a cercetat Domnul pe Iacov.
Sirah 46:18. Întru credinţa sa s-a adeverit prooroc şi s-a cunoscut întru credinţa sa credincios
vedeniei.
Sirah 46:19. Şi a chemat pe Domnul cel Puternic, când a bătut pe vrăjmaşii săi de primprejur, prin
aducerea unui miel de lapte.
Sirah 46:20. Şi a tunat din cer Domnul şi cu sunet mare a făcut auzit glasul Său.
Sirah 46:21. Şi a înfrânt pe povăţuitorii Tirienilor şi pe toate căpeteniile Filistenilor.
264
Sirah 46:22. Şi Samuel, mai înainte de vremea adormirii sale, a mărturisit înaintea Domnului şi a
unsului Lui: "Nici bani, nici măcar încălţăminte de la nimeni n-am luat" şi nu l-a
învinovăţit pe el nici un om.
Sirah 46:23. Şi după ce a adormit, a proorocit şi a arătat regelui sfârşitul lui, a înălţat glasul său din
pământ întru proorocie, ca să piardă fărădelegea poporului.
CAP. 47
Natan proorocul, David, Solomon, Roboam şi Ieroboam.
Sirah 47:1. Şi după acesta s-a sculat Natan să proorocească în zilele lui David.
Sirah 47:2. Ca seul cel osebit de la jertfa de împăcare, aşa a fost David osebit dintre fiii lui Israel.
Sirah 47:3. Cu leii s-a jucat ca şi cu iezii şi cu urşii ca şi cu mieii oilor.
Sirah 47:4. În tinereţile sale, oare n-a omorât pe uriaş? Şi n-a şters ocara din neam aruncând cu
praştia piatra care a doborât semeţia lui Goliat?
Sirah 47:5. Că a chemat pe Domnul cel Preaînalt, Cel care a dat putere în dreapta lui să omoare pe
omul cel tare în război, ca să înalţe cornul neamului său.
Sirah 47:6. Aşa întru zeci de mii l-a mărit pe el şi l-a lăudat intru binecuvântări Domnul, aducând lui
stemă de mărire,
Sirah 47:7. Că a înfrânt pe vrăjmaşii de primprejur şi a defăimat pe Filistenii cei potrivnici; până în
ziua de astăzi a sfărâmat fruntea lor.
Sirah 47:8. În tot lucrul său, da mărturie Sfântului celui Preaînalt, prin cuvinte de mărire.
Sirah 47:9. Cu toată inima sa a lăudat şi a iubit pe Cel care l-a făcut.
Sirah 47:10. Şi a pus cântăreţi înaintea altarului şi din glasul lor se îndulceau versurile.
Sirah 47:11. A dat sărbătorilor bunăcuviinţă şi a împodobit praznicele până la culme, lăudând ei
numele cel sfânt al Domnului şi de dimineaţă umplând de cântare sfântul locaş.
Sirah 47:12. Domnul a şters păcatele lui şi a înălţat în veci cornul lui şi i-a dat lui făgăduinţa regilor şi
scaunul măririi în Israel.
Sirah 47:13. După aceasta s-a sculat fiul cel înţelept, care după războaiele lui David, a odihnit întru
lărgime.
Sirah 47:14. Solomon a domnit în zilele păcii, şi Dumnezeu i-a dat odihnă primprejur, ca să înalţe
templu întru numele Lui şi să gătească loc sfânt în veci.
Sirah 47:15. Cât de înţelept ai fost în tinereţile tale şi te-ai umplut ca un râu de înţelegere!
Sirah 47:16. A acoperit sufletul tău pământul şi l-ai umplut cu pildele tale adânci la tâlc.
Sirah 47:17. La ostroave, departe, a ajuns numele tău şi ai fost iubit întru pacea ta.
Sirah 47:18. Pentru cântece, pentru pilde, pentru parimii şi pentru tălmăciri s-au mirat de tine ţările,
Sirah 47:19. Întru numele Domnului Dumnezeu, Cel care S-a numit Dumnezeul lui Israel.
Sirah 47:20. Ai adunat ca şi cositorul aurul şi ca plumbul ai înmulţit argintul.
Sirah 47:21. Dar ai plecat sânurile tale femeilor şi le-ai făcut stăpâne pe trupul tău.
Sirah 47:22. Ai dat ocara întru mărirea ta şi ai pângărit sămânţa ta, ca să aduci mânie peste fiii tăi şi
greu suspin peste neamul tău şi să se împartă regatul în două şi de la Efraim să înceapă
domnia răzvrătită.
Sirah 47:23. Iar Domnul nu va părăsi mila Sa şi nu Se va depărta de la lucrurile Sale.
Sirah 47:24. Nici va pierde pe urmaşii celui ales şi sămânţa celui care L-a iubit pe El nu o va stinge.
Sirah 47:25. Şi a lăsat rămăşiţă lui Iacov şi lui David rădăcină din el.
Sirah 47:26. Şi s-a odihnit Solomon cu părinţii săi.
Sirah 47:27. Şi a lăsat după sine din sămânţa sa nebunie poporului, adică pe Roboam cel cu putină
înţelepciune, care cu sfatul său a abătut poporul.
Sirah 47:28. Şi pe Ieroboam, feciorul lui Nabat, care a făcut pe Israel să păcătuiască şi a dat lui
Efraim calea păcatului.
Sirah 47:29. Şi s-au înmulţit păcatele lor foarte, încât i-a mutat pe ei din pământul lor.
Sirah 47:30. Şi au săvârşit toată răutatea până ce a venit pedeapsa peste ei.
CAP. 48
Ilie, Elisei, Iezechia; Isaia prooroc mare, prin a cărui povaţă s-au izbăvit Evreii de Asirieni.
Sirah 48:1. Şi s-a sculat proorocul Ilie ca focul şi cuvântul lui ca făclia ardea.
Sirah 48:2. El a adus peste ei foamete şi cu râvna sa i-a împuţinat.
Sirah 48:3. Cu cuvântul Domnului a oprit cerul şi de trei ori a pogorât foc.
Sirah 48:4. Cât te-ai mărit, Ilie, întru minunile tale! Şi cine este asemenea ţie, ca să se laude?
Sirah 48:5. Cel care ai înviat pe mort din morţi şi din locaşul morţilor cu cuvântul Celui Preaînalt.
Sirah 48:6. Cel care ai răsturnat regi în pierzare şi pe cei măreţi de pe scaunul lor.
Sirah 48:7. Cel care ai auzit în Sinai mustrare şi în Horeb judecăţile răzbunării.
Sirah 48:8. Cel care ai uns regi spre răsplătire şi prooroci următori după tine.
Sirah 48:9. Cel care te-ai înălţat prin vifor de foc şi cu car de cai de flacără.
Sirah 48:10. Cel care eşti, precum este scris, hotărât pentru vremuri viitoare, ca să potoleşti mânia
mai înainte de mânie, să întorci inima tatălui către fiu şi să aşezi seminţiile lui Iacov.
Sirah 48:11. Fericiţi cei care au văzut şi cei care întru dragoste au adormit, dar şi noi vom fi vii.
Sirah 48:12. Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui.
Sirah 48:13. în zilele sale nu s-a temut de biruitori şi nimeni nu l-a supus.
265
Sirah 48:14. Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui şi întru adormire a proorocit trupul lui.
Sirah 48:15. Şi în viaţa sa a făcut semne şi la moarte minunate au fost lucrurile lui.
Sirah 48:16. Cu toate acestea nu s-a pocăit poporul şi n-a încetat de la păcate, până ce a fost scos
din ţara sa şi s-a risipit în tot pământul.
Sirah 48:17. Şi a rămas popor puţin şi domn din casa lui David.
Sirah 48:18. Unii dintre ei au făcut ce este plăcut; iar unii au înmulţit păcatele.
Sirah 48:19. Iezechia a întărit cetatea sa şi a adus în mijlocul ei apă.
Sirah 48:20. A săpat cu fier piatra cea colţurată şi a zidit izvoare de apă.
Sirah 48:21. În zilele lui s-a suit Sanherib şi a trimis pe Rabşache şi a ridicat mâna sa asupra Sionului
şi s-a semeţit cu trufia sa,
Sirah 48:22. Atunci au tremurat inimile şi mâinile lor şi s-au chinuit, ca acele care nasc şi au chemat
pe Domnul cel Milostiv, întinzând mâinile lor către El.
Sirah 48:23. Şi Cel Sfânt din cer degrabă i-a auzit şi i-a izbăvit prin mâna lui Isaia.
Sirah 48:24. A lovit tabăra Asirienilor ţi i-a omorât pe ei îngerul Lui,
Sirah 48:25. Pentru că Iezechia a făcut ce era plăcut Domnului şi s-a întărit în căile lui David, tatăl
său, pe care le-a poruncit în vedenia sa Isaia proorocul cel mare şi credincios.
Sirah 48:26. În zilele lui s-a întors soarele şi a înmulţit regelui viaţa.
Sirah 48:27. Cu duh mare a văzut cele de pe urmă şi a mângâiat pe cei care plângeau în Sion.
Sirah 48:28. Până în veci s-au arătat cele ce vor să fie şi cele ascunse mai înainte de a veni ele.
CAP. 49
Despre Iosia şi regii din Iuda. Despre proorocii mari şi mici şi despre alţi bărbaţi şi patriarhi vestiţi.
Sirah 49:1 Pomenirea lui Iosia este binemirositoare ca tocmirea tămâiei, meşteşugită de făcătorul de
miresme.
Sirah 49:2. În toată gura, ca mierea se va îndulci şi ca muzica la ospăţul vinului.
Sirah 49:3. Acesta a îndreptat şi a întors poporul şi a stricat urâciunile fărădelegii.
Sirah 49:4. A îndreptat către Domnul inima sa, în zilele celor fără de lege, a întărit dreapta credinţă.
Sirah 49:5. Afară de David şi de Iezechia şi de Iosia, toţi au păcătuit.
Sirah 49:6. Pentru că au părăsit legea Celui Preaînalt, regii lui Iuda au încetat, pentru că au dat
puterea lor altora şi mărirea lor neamului străin.
Sirah 49:7. Au ars cetatea cea aleasă a sfinţirii şi au pustiit căile ei, din pricina lui Ieremia ,
Sirah 49:8. Că l-au chinuit pe el, care din pântece s-a sfinţit prooroc, ca să dezrădăcineze şi să
necăjească şi să piardă şi asemenea să zidească şi să sădească.
Sirah 49:9. Iezechiel a văzut vedenia măririi, care i s-a arătat lui prin carul heruvimilor.
Sirah 49:10. Şi mi-aduc aminte şi de Iov, care a ţinut bine toate căile dreptăţii.
Sirah 49:11. şi oasele celor doisprezece prooroci să odrăslească din locul lor!
Sirah 49:12. Şi a mângâiat pe Iacov şi i-a mântuit pe ei cu credinţa nădejdii.
Sirah 49:13. Cum vom mări pe Zorobabel? Că şi el este ca o pecete în mâna dreaptă.
Sirah 49:14. Tot aşa Iosua, fiul lui Iosedec; căci în zilele lor au zidit iarăşi locaşul Domnului şi au
înălţat templu sfinţit Domnului, spre mărire veşnică.
Sirah 49:15. Şi pomenirea lui Neemia este întru multă vreme, cel ce ne-a ridicat nouă zidurile cele
căzute şi a întărit porţi şi izvoare şi a ridicat casele noastre.
Sirah 49:16. Nici unul nu s-a făcut ca Enoh pe pământ, pentru că şi el a fost răpit de pe pământ.
Sirah 49:17. Nici ca Iosif care s-a făcut bărbat povăţuitor fraţilor, întărire poporului, iar oasele lui s-au
ascuns cu grijă.
Sirah 49:18. Set şi Sem între oameni s-au mărit şi mai mult decât toată suflarea întru zidirea lui
Adam.
CAP. 50
Lauda lui Simon, fiul lui Onie şi hulă împotriva celor de alt neam; cei din Sichem şi Samaria.
Sirah 50:1. Simon, fiul lui Onie, preotul cel mare, în viaţa sa a sprijinit templul Domnului şi în zilele
sale a întărit locaşul cel sfânt.
Sirah 50:2. Şi de el a fost ridicat zidul îndoit de mare, turnurile de la colţuri şi zidul din jurul
altarului.
Sirah 50:3. În zilele lui s-a săpat casa apelor, un strângător larg ca marea;
Sirah 50:4. El a păzit pe poporul său de cădere şi a întărit cetatea împotriva năvălirilor duşmane.
Sirah 50:5. Cât de măreţ era el în şuvoiul poporului, când ieşea din templul Domnului!
Sirah 50:6. Ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei;
Sirah 50:7. Ca soarele strălucind peste locaşul Celui Preaînalt şi ca arcul curcubeului luminând în norii
slavei;
Sirah 50:8. Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului la curgerea apelor;
Sirah 50:9. Ca odrasla Libanului în zilele verii, ca focul şi ca tămâia pe căţuie;
Sirah 50:10. Ca vasul cel de aur, bătut şi împodobit cu tot felul de piatră scumpă;
Sirah 50:11. Ca măslinul ce odrăsleşte roade şi ca chiparosul ce se înalţă în nori.
Sirah 50:12. Când lua el haina măririi şi se îmbrăca în toată podoaba,
Sirah 50:13. Când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de slavă sfântul locaş, iar când primea
părţile din mâinile preoţilor şi el stătea lângă focul de pe altar,
266
Sirah 50:14. Împrejurul lui fiind cununa fraţilor; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, şi ei îl
înconjurau pe el ca stâlpările de finic.
Sirah 50:15. Şi toţi fiii lui Aaron erau întru mărirea lor şi jertfele Domnului erau în mâinile lor, înaintea
a toată adunarea lui Israel.
Sirah 50:16. Şi slujind la altar, să împodobească jertfa Celui Preaînalt Atotţiitorului,
Sirah 50:17. Întindea la cupă mâna sa şi luând din sângele strugurelui,
Sirah 50:18. Vărsa la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă Celui Preaînalt, Împăratului
tuturor; atunci strigau fiii lui Aaron din trâmbiţele lor de aramă.
Sirah 50:19. Au făcut auzit glas mare întru pomenire înaintea Celui Preaînalt.
Sirah 50:20. Atunci tot poporul împreună s-a grăbit şi a căzut cu faţa la pământ, ea să se închine
Domnului său atotţiitorul, Dumnezeului Celui Preaînalt.
Sirah 50:21. Şi au lăudat cântăreţii cu glasurile lor în casa cea mare, s-a îndulcit viersul şi s-a rugat
poporul Domnului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv, până ce s-a
săvârşit podoaba Domnului şi slujba Lui s-a încheiat.
Sirah 50:22. Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să
dea binecuvântarea Domnului cu buzele sale şi, rostind numele Domnului, întru numele
Lui să fie lăudat.
Sirah 50:23. Şi ei se închinau încă o dată, ca să primească binecuvântare de la Cel Preaînalt.
Sirah 50:24. Şi acum, binecuvântaţi pe Dumnezeu, toţi, pe Cel care face lucruri mari pretutindeni.
Sirah 50:25. Cel care înalţă zilele noastre din sânul mamei şi face cu noi după mila Sa
Sirah 50:26. Să ne dea nouă veselia inimii şi să fie pace în zilele noastre întru Israel, până ce vor fi
zilele veacului, ca să întărească la noi credinţa milei Sale şi în zilele Lui să ne
izbăvească.
Sirah 50:27. Două neamuri a urât sufletul meu şi al treilea nu este neam:
Sirah 50:28. Cei care şed în muntele Samariei, Filistenii şi poporul cel nelegiuit care locuieşte în
Sichem.
Sirah 50:29. Învăţătura înţelegerii şi a ştiinţei am scris în cartea aceasta eu, Isus, fiul lui Sirah din
Ierusalim , care a vărsat ploaie de înţelepciune din inima sa.
Sirah 50:30. Fericit este cel care va petrece întru acestea; şi cel care va pune acestea în inima sa
înţelept va fi.
Sirah 50:31. Că de va face acestea, la toate va birui, că lumina Domnului este poteca lui şi dă celor
credincioşi înţelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie!
CAP. 51
Mulţumirea lui Sirah pentru binefacerile lui Dumnezeu şi cele din urmă îndemnuri.
Sirah 51:1 Mărturisi-mă-voi ţie, Doamne Împărate, şi Te voi lăuda pe Tine, Dumnezeule, Izbăvitorul
meu.
Sirah 51:2. Mărturisescu-mă numelui Tău, că acoperitor şi ajutor Te-ai făcut mie şi ai mântuit trupul
meu de la pieire.
Sirah 51:3. Şi m-ai scăpat din laţul limbii ocărâtoare şi de buzele celor care grăiesc minciună, şi Te-ai
făcut mie ajutor împotriva vrăjmaşilor mei.
Sirah 51:4. Şi m-ai izbăvit pe mine după mulţimea milei şi a numelui Tău, de la cei care răcneau gata
să mă mănânce;
Sirah 51:5. Din mâna celor care căutau sufletul meu, din multe necazuri care le-am avut;
Sirah 51:6. Din înecăciunea fumului de primprejur şi din mijlocul focului pe care nu-l aprinsesem eu;
Sirah 51:7. Din adâncul pântecelui locuinţei morţilor şi de limba necurată şi de cuvântul mincinos şi
de limba cea nedreaptă cu pâră la împărat.
Sirah 51:8. S-a apropiat până la moarte sufletul meu şi viaţa mea era aproape de fundul împărăţiei
morţii.
Sirah 51:9. M-au înconjurat de toate părţile şi nu era cine să-mi ajute, am căutat ajutorul oamenilor
şi nu era.
Sirah 51:10. Şi mi-am adus aminte de mila Ta, Doamne, şi de lucrarea Ta cea din veac.
Sirah 51:11. Că mântuieşti pe cei care Te aşteaptă pe Tine şi-i izbăveşti din mâna vrăjmaşilor.
Sirah 51:12. Şi am înălţat pe pământ rugăciunea mea şi m-am rugat pentru mântuirea mea din
moarte.
Sirah 51:13. Am chemat pe Domnul, Tatăl Domnului meu, ca să nu mă lase fără de ajutor în zilele
necazului şi în vreme de jale grea.
Sirah 51:14. Voi lăuda numele Tău neîncetat şi-l voi cânta întru mărturisire şi s-a auzit rugăciunea
mea.
Sirah 51:15. Că m-ai izbăvit pe mine din pieire şi m-ai scos din vreme rea.
Sirah 51:16. Pentru aceea mă voi mărturisi şi Te voi lăuda şi bine voi cuvânta numele Domnului.
Sirah 51:17. Când eram mai tânăr, mai înainte până a nu rătăci, am căutat să am înţelepciunea întru
rugăciunea mea.
Sirah 51:18. Înaintea sfântului locaş m-am rugat pentru ea şi până la cele de pe urmă o voi căuta pe
ea.
Sirah 51:19. Ca de faţa strugurelui copt, aşa s-a veselit inima mea de ea.
Sirah 51:20. A umblat piciorul meu întru dreptate; din tinereţile mele am căutat-o.
Sirah 51:21. Am plecat puţin urechea mea, şi am primit, şi multă învăţătură am aflat.
267
Sirah 51:22. Mare folos am avut de la ea; Celui care mi-a dat înţelepciune Îi voi da slavă.
Sirah 51:23. Că am cugetat ca s-o urmez şi am râvnit binele şi nu mă voi ruşina.
Sirah 51:24. Foarte s-a nevoit sufletul meu pentru ea şi întru toată fapta mea sârguitor am fost.
Sirah 51:25. Mâinile mele le-am întins spre înălţime şi, când n-am ştiut-o, m-am tânguit.
Sirah 51:26. Sufletul meu l-am îndreptat la ea şi, întru curăţie stând, inima mea mi-am lipit de ea din
început.
Sirah 51:27. Pentru aceea nu mă voi lipsi de ea.
Sirah 51:28. Şi lăuntrul meu s-a tulburat căutând-o, pentru aceea bună comoară mi-am agonisit.
Sirah 51:29. Mi-a dat Domnul drept plată limba şi cu ea Îl voi lăuda.
Sirah 51:30. Apropiaţi-vă către mine, cei neînvăţaţi, şi rămâneţi în casa învăţăturii!
Sirah 51:31. Pentru ce întârziaţi la acestea, deşi sufletele voastre însetează foarte?
Sirah 51:32. Am deschis gura mea şi am grăit: Agonisiţi-vă, fără de argint.
Sirah 51:33. Supuneţi cerbicea voastră sub jug, şi să primească sufletul vostru învăţătură; aproape
este de cei care o caută.
Sirah 51:34. Vedeţi cu ochii voştri că puţin m-am ostenit şi multă odihnă mi-am aflat.
Sirah 51:35. Luaţi învăţătură, că mult argint şi mult aur veţi câştiga cu ea.
Sirah 51:36. Să se veselească sufletul vostru de mila Domnului şi să nu vă ruşinaţi de lauda Lui.
Sirah 51:37. Lucraţi lucrul vostru mai înainte de vreme, şi El va da plata voastră la timpul potrivit.
ISTORIA SUSANEI
CAP. 1
Doi bătrâni umblă să păcătuiască cu Susana; judecata morţii asupra Susanei; izbăvirea ei prin Daniel.
Sus. 1.1. Era un om cu numele Ioachim, care locuia în Babilon.

Sus. 1.2. Şi şi-a luat femeie, al cărui nume era Susana, fiica lui Hilchia, frumoasă foarte şi cu frica lui
Dumnezeu.
Sus. 1.3. Şi părinţii ei, drepţi fiind, au învăţat pe fiica lor după legea lui Moise.
Sus. 1.4. Şi era Ioachim foarte bogat şi avea grădină aproape de casă.
Sus. 1.5. Şi se adunau la el Iudeii; pentru că era mai în cinste decât toţi.
Sus. 1.6. Şi au fost rânduiţi doi bătrâni din popor judecători în anul acela, de care zisese Domnul, "că
a ieşit fărădelegea din Babilon, din bătrânii judecători, care se părea că ocârmuiesc
poporul".
Sus. 1.7. Aceştia rămâneau la casa lui Ioachim, şi veneau la ei toţi cei care voiau să aibă judecată.
Sus. 1.8. Când pleca poporul la amiază, ieşea şi Susana în grădina bărbatului ei.
Sus. 1.9. Şi au văzut-o cei doi bătrâni în toate zilele ieşind şi umblând, şi s-au aprins cu poftă asupra
ei.
Sus. 1.10. Au răzvrătit gândul, şi-au abătut ochii dinspre cer, şi nici nu şi-au adus aminte de judecăţile
cele drepte.
Sus. 1.11. Şi erau amândoi înfierbântaţi pentru ea şi n-a spus unul altuia zbuciumul lor, că le era
ruşine a-şi spune pofta, că voiau să se împreuneze cu ea.
Sus. 1.12. Şi păzeau cu nevoinţă în toate zilele s-o vadă. Şi a zis unul către altul: "Să mergem acasă,
că este vremea prânzului".
Sus. 1.13. Şi ieşind, s-au despărţit unul de altul şi, întorcându-se, au venit la acelaşi loc şi,
întrebându-se unul pe altul pricina, îşi mărturisiră pofta.
Sus. 1.14. Şi amândoi împreună au hotărât vremea când o vor putea afla singură.
Sus. 1.15. Şi pe când pândeau ei o zi prielnică, ea a intrat ca de obicei cu două fete să se scalde în,
grădină, că era foarte cald.
Sus. 1.16. Şi nimeni nu era acolo, afară de cei doi bătrâni ascunşi, care o pândeau.
Sus. 1.17. Şi a zis fetelor: "Aduceţi-mi untdelemn şi săpun şi închideţi porţile grădinii ca să mă
scald".
Sus. 1.18. Şi au făcut cum le-a zis; au închis uşile grădinii şi, ieşind pe alături ca să aducă cele ce le-a
poruncit, n-au văzut pe bătrâni ascunşi.
Sus. 1.19. Şi după ce au ieşit fetele, s-au sculat cei doi bătrâni şi au alergat asupra ei şi au zis: "Iată
uşile grădinii sunt închise şi nimeni nu ne vede, şi suntem aprinşi cu poftă asupra ta.
Sus. 1.20. Pentru aceea binevoieşte şi te culcă cu noi; iar de nu, vom mărturisi asupra ta că a fost cu
tine un tânăr şi pentru aceea ai trimis fetele de la tine".
Sus. 1.21. Şi a suspinat Susana şi a zis: "Sunt strâmtorată din toate părţile;
Sus. 1.22. Că de voi face aceasta, moarte îmi este; iar de nu voi face, nu voi scăpa din mâinile
voastre.
Sus. 1.23. Mai bine este pentru mine să nu fac şi să cad în mâinile voastre decât să păcătuiesc
înaintea Domnului".
Sus. 1.24. Şi a strigat Susana cu glas mare, şi au strigat şi cei doi bătrâni asupra ei, şi alergând unul
a deschis uşile grădinii.
268
Sus. 1.25. Dacă auziră cei din casă strigătul în grădină, săriră înăuntru pe uşa cea din dos să vadă ce i
s-a întâmplat.
Sus. 1.26. Şi, după ce au grăit bătrânii cuvintele lor, s-au ruşinat slugile foarte, că niciodată nu s-a
grăit cuvânt ca acesta despre Susana.
Sus. 1.27. Şi a doua zi, după ce s-a adunat poporul la Ioachim, bărbatul ei, au venit şi cei doi bătrâni
plini de cuget rău asupra Susanei, ca să o omoare.
Sus. 1.28. Şi au zis înaintea poporului: "Trimiteţi la Susana, fata lui Hilchia, femeia lui Ioachim", şi ei
au trimis.
Sus. 1.29. Şi a venit ea şi părinţii ei şi fiii ei şi toate rudeniile ei.
Sus. 1.30. Susana era gingaşă şi frumoasă.
Sus. 1.31. Aceşti bătrâni nelegiuiţi au poruncit ca ea să se descopere, că era acoperită, ca să se
sature de frumuseţile ei.
Sus. 1.32. Şi plângeau cei care erau lângă ea şi toţi cei care o ştiau.
Sus. 1.33. Şi sculându-se bătrânii în mijlocul poporului, puseră mâinile pe ea.
Sus. 1.34. Ea, plângând, căuta la cer, că inima ei era nădăjduind spre Domnul.
Sus. 1.35. Şi au zis bătrânii: "Umblând noi în grădină, a intrat ea cu două slujnice şi a închis uşa,
dându-le drumul.
Sus. 1.36. Şi a venit la ea un tânăr care fusese ascuns şi s-a culcat cu ea.
Sus. 1.37. Noi fiind în colţul grădinii, văzând fărădelegea, am alergat asupră-le.
Sus. 1.38. Şi văzându-i împreunându-se, pe el nu l-am putut opri, că era mai tare ca noi, şi
deschizând uşile a fugit.
Sus. 1.39. Şi prinzând-o pe ea, am întrebat-o cine era tânărul acela, şi n-a vrut să ne spună.
Sus. 1.40. Aceasta mărturisim".
Sus. 1.41. Şi i-a crezut pe ei adunarea, ca pe nişte bătrâni ai poporului şi judecători, şi au judecat-o
spre moarte.
Sus. 1.42. Şi strigând cu glas mare Susana a zis: "Dumnezeule cel Veşnic, Cunoscătorul celor
ascunse, Care ştii toate mai înainte de a se face, Tu ştii că minciuni au spus ei asupra
mea.
Sus. 1.43. Şi iată mor, nefăcând nimic din cele ce au viclenit aceştia asupra mea".
Sus. 1.44. Şi a auzit Dumnezeu glasul ei şi, când o duceau să o piardă, a deşteptat duhul într-un
prunc tânăr, căruia îi era numele Daniel.
Sus. 1.45. Şi a strigat pruncul cu glas mare: "Curat sunt eu de sângele acesteia".
Sus. 1.46. S-a întors tot poporul la el, şi a zis: "Ce înseamnă aceasta?"
Sus. 1.47. Şi el, stând în mijlocul lor, a zis: "Oare aşa de nebuni sunt toţi fiii lui Israel?
Sus. 1.48. Căci necercetând, nici adevărul cunoscând, aţi osândit pe fata lui Israel.
Sus. 1.49. Întoarceţi-vă la judecată, pentru că minciuni au spus ei asupra ei".
Sus. 1.50. Şi s-a întors tot poporul degrabă şi i-au zis lui bătrânii: "Vino de şezi în mijlocul nostru şi
ne spune nouă că ţi-a dat Dumnezeu cinstea bătrâneţilor".
Sus. 1.51. Şi a zis către ei Daniel: "Despărţiţi-i unul de altul şi-i voi întreba".
Sus. 1.52. Şi după ce s-au despărţit unul de altul, a chemat pe unul din ei şi a zis către el:
"Învechitule în zile rele! Acum au venit păcatele tale, pe care le făceai mai înainte, făcând
judecăţi strâmbe, şi pe cei nevinovaţi învinuind, şi pe cei vinovaţi slobozind, de vreme ce
Domnul zice: Pe cel nevinovat şi pe cel nedrept să nu-l omori.
Sus. 1.53. Şi de ai văzut pe această femeie cu acel tânăr, spune sub ce copac i-aţi prins în fapt?" El a
zis: "Sub mesteacăn".
Sus. 1.54. Zis-a Daniel: "Drept ai minţit asupra capului tău.
Sus. 1.55. Acum îngerul lui Dumnezeu, luând poruncă de la El, te va spinteca în două".
Sus. 1.56. Şi punându-l alături, a poruncit să aducă pe celălalt şi i-a zis: "Sămânţa lui Canaan şi nu a
lui Iuda, frumuseţile te-au înşelat şi pofta a răzvrătit inima ta.
Sus. 1.57. Aşa făceai fetelor lui Israel care, de frică, se împreunau cu voi; ci n-a suferit fata lui Iuda
fărădelegea voastră.
Sus. 1.58. Acum spune-mi sub ce copac i-aţi prins?" Iar el a zis: "Sub salcâm".
Sus. 1.59. Şi i-a zis Daniel lui: "Drept ai minţit şi tu asupra capului tău.
Sus. 1.60. Căci aşteaptă îngerul lui Dumnezeu, având sabie, să te taie în două, ca să vă piardă de tot
pe voi".
Sus. 1.61. Şi a strigat toată adunarea cu glas mare şi a binecuvântat pe Dumnezeu, Cel care
izbăveşte pe cei care nădăjduiesc în El.
Sus. 1.62. Şi s-a sculat asupra celor doi bătrâni, că i-a dovedit Daniel din cuvintele lor, că au
mărturisit strâmb şi le-a făcut după legea lui Moise, precum cu vicleşug gândit-au să facă
aproapelui lor, şi i-a omorât şi a scăpat sângele cel nevinovat în ziua aceea.
Sus. 1.63. Iar Hilchia şi femeia lui au lăudat pe Dumnezeu pentru Susana, fiica lor, împreună cu
Ioachim, bărbatul ei, şi cu toate rudele ei, pentru că nu s-a aflat întru ea lucru urât.
Sus. 1.64. Şi Daniel s-a făcut mare înaintea poporului din ziua aceea şi de aci înainte.
269
ISTORIA OMORÂRII BALAURULUI ŞI A SFĂRÂMĂRII LUI BEL (LUATĂ

DE LA SFÂRŞITUL CĂRŢII LUI DANIEL)
CAP. 1
Slujba idolilor. Moartea balaurului şi izbăvirea lui Daniel din groapa leilor.
Bal.1. Şi regele Astiag s-a adăugat la părinţii săi şi a luat Cirus Persul împărăţia lui.
Bal.2. Şi a vieţuit Daniel împreună cu regele acesta şi a întrecut cu mărirea pe toţi prietenii lui.
Bal.3. Şi era un idol la Babiloneni, pe care îl chema Bel, şi se cheltuia la el în toată ziua făină de grâu
douăsprezece măsuri, patruzeci de oi şi şase vedre de vin.
Bal.4. Şi regele îl cinstea pe el şi mergea în toate zilele de i se închina; iar Daniel se închina
Dumnezeului său.
Bal.5. Şi a zis regele: Pentru ce nu te închini lui Bel?
Bal.6. Iar el a zis: Pentru că nu cred in idolii făcuţi de mâini, ci în Dumnezeul cel viu, Care a făcut
cerul şi pământul şi are stăpânire peste tot trupul.
Bal.7. Şi i-a zis regele: Dar nu ţi se pare ţie, că Bel este dumnezeu viu? Nu vezi câte mănâncă şi bea
în toate zilele?
Bal.8. Şi a zis Daniel râzând: Nu te înşela, stăpânia ta; acesta este de lut înăuntrul lui, şi în afară de
aramă, nici nu mănâncă şi nici nu bea vreodată.
Bal.9. Şi mâniindu-se regele, a chemat pe preoţii lui şi le-a zis: De nu-mi veţi spune cine este cel care
mănâncă jertfa aceasta, veţi muri.
Bal.10. Iar de-mi veţi arăta că Bel mănâncă acestea, Daniel va muri, pentru că a hulit pe Bel.
Bal.11. Şi a zis Daniel regelui: Aşa să fie, după cuvântul tău.
Bal.12. Şi erau preoţii lui Bel şaptezeci, afară de femei şi de prunci.
Bal.13. Şi a venit regele cu Daniel în templul lui Bel.
Bal.14. Şi au zis preoţii lui Bel: Iată noi ieşim afară, iar tu, rege, pune bucatele şi vinul şi închide uşa
şi o pecetluieşte cu inelul tău.
Bal.15. Şi dimineaţa când vei veni, de nu vei afla toate mâncate de Bel, să murim noi sau, dimpotrivă,
Daniel cel care a minţit asupra noastră.
Bal.16. Iar ei ziceau aşa, pentru că făcuseră pe sub masă intrare ascunsă şi printr-aceea intrau
totdeauna şi mâncau acelea.
Bal.17. Şi după ce au ieşit ei şi regele a pus bucatele înaintea lui Bel, a poruncit Daniel slugilor sale şi
au adus cenuşă şi au presărat-o în tot templul, în faţa regelui.
Bal.18. Şi, ieşind, a închis uşa şi au pecetluit-o cu inelul regelui şi s-au dus;
Bal.19. Iar preoţii au venit noaptea, după obiceiul lor, şi femeile lor şi pruncii lor, şi au mâncat şi au
băut.
Bal.20. Şi a venit dimineaţa regele şi Daniel împreună cu el.
Bal.21. Şi a zis regele: Întregi sunt peceţile Daniele? Iar el a zis: Întregi, stăpâne.
Bal.22. Şi îndată ce s-a deschis uşa, uitându-se pe masă, regele a strigat cu glas mare: Mare eşti Bel.
Şi nu este la tine nici un vicleşug.
Bal.23. Şi a râs Daniel şi a oprit pe rege ca să nu intre înăuntru, şi a zis: Vezi faţa pământului şi
cunoaşte ale cui sunt urmele acestea.
Bal.24. Şi a zis regele: Văd că sunt urme de bărbaţi, de femei şi de prunci.
Bal.25. Şi mâniindu-se regele, atunci a prins pe preoţi şi pe femei şi pe fiii lor; şi i-au arătat lui uşile
cele ascunse prin care intrau şi mâncau cele de pe masă.
Bal.26. Şi i-a omorât pe ei regele, şi pe Bel l-a dat lui Daniel, şi l-a stricat pe el şi capiştea lui.
Bal.27. Şi era un balaur mare într-un loc şi-l cinsteau pe el Babilonenii.
Bal.28. Şi a zis regele către Daniel: Oare vei zice că şi acesta este de aramă?
Bal.29. Acesta este viu şi mănâncă şi bea, nu vei mai putea zice că şi acesta nu este dumnezeu viu;
deci închină-te lui.
Bal.30. Şi a zis Daniel: Domnului Dumnezeului meu mă voi închina, că Acela este Dumnezeu viu; iar
tu, o, rege, dă-mi slobozenie şi voi omorî balaurul fără de sabie şi fără de toiag.
Bal.31. Şi a zis regele: ţi-l dau ţie. Şi a luat Daniel răşină şi seu şi păr şi le-a fiert la un loc şi a făcut
cocoloaşe şi le-a aruncat în gura balaurului şi, mâncând, a plesnit balaurul.
Bal.32. Şi a zis Daniel: Iată închinăciunile voastre.
Bal.33. Şi când au auzit Babilonenii, s-au mâhnit foarte şi s-au pornit împotriva regelui.
Bal.34. Şi au zis: Iudeu s-a făcut regele; pe Bel I-a stricat, pe balaur l-a omorât şi pe preoţi i-a tăiat.
Bal.35. Şi venind la rege, i-au zis: Dă-ne nouă pe Daniel;
Bal.36. Iar de nu, te vom ucide pe tine şi casa ta.
Bal.37. Şi văzând regele că se pornise asupra lui foarte, şi silit fiind, a dat lor pe Daniel.
Bal.38. Iar ei l-au aruncat într-o groapă cu lei, şi a fost acolo şase zile.
Bal.39. Şi erau în groapă şapte lei, şi le da lor pe zi două trupuri de osândiţi şi două oi; iar atunci nu
le-au dat lor nimic, ca să mănânce pe Daniel.
Bal.40. Şi era atunci Avacum prooroc în ţara Iudeilor şi acela fiersese fiertură, şi a pus pâine în scafă,
şi mergea la câmp să ducă secerătorilor.
270
Bal.41. Şi a zis îngerul Domnului câtre Avacum: Du prânzul care-l ai, în Babilon, lui Daniel, în groapa
leilor.
Bal.42. Şi a zis Avacum: Doamne! Babilonul nu l-am văzut şi groapa n-o ştiu unde este!
Bal.43. Şi l-a luat îngerul Domnului de creştet şi, ţinându-l de părul capului său, l-a pus în Babilon
deasupra gropii, întru repeziciunea duhului său.
Bal.44. Şi a strigat Avacum zicând: Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o ţie
Dumnezeu.
Bal.45. Şi a zis Daniel: O, Ţi-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, şi n-ai părăsit pe cei care Te caută
şi Te iubesc pe Tine!
Bal.46. Şi s-a sculat Daniel şi a mâncat; iar îngerul Domnului îndată a dus pe Avacum la locul său.
Bal.47. Iar regele a purces a şaptea zi să plângă pe Daniel, şi a venit la groapă, s-a uitat înăuntru, şi
iată Daniel şedea.
Bal.48. Şi a strigat regele cu glas mare, zicând: Mare eşti, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Şi nu este
altul afară de Tine.
Bal.49. Şi l-a scos pe el din groapă;
Bal.50. Iar pe cei care voiseră pieirea lui, i-a aruncat în groapă, şi i-au mâncat leii dinaintea lui.
CARTEA ÎNTÂI A MACABEILOR
CAP. 1
Antioh Epifan, după ce a bătut Egiptul, venind asupra Ierusalimului , jefuieşte templul Domnului,
asupreşte poporul şi-l sileşte să părăsească legile părinteşti.
1 Mac.1:1 După ce s-a luptat Alexandru Macedon, fiul lui Filip, care a ieşit din ţara Chitim şi a bătut
pe Darie, regele Perşilor şi al Mezilor, a domnit în locul lui, fiind cel dintâi împărat de
neam grecesc.
1 Mac.1:2. Şi a făcut războaie multe, a biruit multe cetăţi şi a nimicit pe regii pământului.
1 Mac.1:3. Şi a trecut până la marginile pământului, a luat prăzi de la neamuri multe şi a fost supus
pământul înaintea lui.
1 Mac.1:4. Şi s-a înălţat şi s-a ridicat inima lui şi a adunat putere şi oştire foarte tare.
1 Mac.1:5. Şi a stăpânit ţări şi neamuri şi tirani şi i-au fost lui birnici.
1 Mac.1:6. Şi după aceasta a căzut la pat şi a înţeles că i se apropie moartea.
1 Mac.1:7. Atunci a chemat slugile sale cele cinstite, care erau cu sine, crescuţi din tinereţe, şi le-a
împărţit regatul său, încă fiind viu.
1 Mac.1:8. Şi a domnit Alexandru timp de doisprezece ani, şi a murit.
1 Mac.1:9. Şi au stăpânit slugile lui fiecare la locul său.
1 Mac.1:10. Şi au pus toţi steme după ce a murit el, şi fiii lor după dânşii ani mulţi, şi s-au înmulţit
răutăţile pe pământ.
1 Mac.1:11. Şi a ieşit din aceştia o rădăcină păcătoasă, Antioh Epifan, feciorul regelui Antioh, care
fusese la Roma zălog, şi a stăpânit în anul o sută treizeci şi şapte al domniei Grecilor.
1 Mac.1:12. În zilele acelea au ieşit din Israel fii fără de lege şi au îndemnat pe mulţi zicând:
1 Mac.1:13. Să mergem şi să facem legătură cu neamurile cele dimprejurul nostru, că, de când ne-
am despărţit de ele, s-au abătut asupră-ne multe răutăţi.
1 Mac.1:14. Şi cuvântul a plăcut înaintea ochilor lor.
1 Mac.1:15. Şi s-au înflăcărat unii din popor şi s-au dus la rege ca să le dea putere să trăiască după
datina păgânilor.
1 Mac.1:16. Şi au zidit şcoală în Ierusalim după legile neamurilor.
1 Mac.1:17. Şi nu s-au tăiat împrejur, s-au depărtat de legea cea sfântă, s-au împreunat cu neamurile
şi s-au vândut a face rău.
1 Mac.1:18. Iar când Antioh şi-a întărit bine domnia, el a gândit să robească Egiptul, ca să
domnească peste amândouă ţările.
1 Mac.1:19. Şi a intrat în Egipt cu oştire puternică, cu care şi cu elefanţi şi cu călăreţi şi ou corăbii
multe.
1 Mac.1:20. Şi s-a războit cu Ptolomeu, regele Egiptului. Ptolomeu însă a fugit din faţa lui, şi au căzut
mulţi răniţi.
1 Mac.1:21. Şi a cuprins cetăţile cele tari ale Egiptului şi a luat o bogată pradă din Egipt.
1 Mac.1:22. Şi s-a întors Antioh după ce a bătut Egiptul în anul o sută patruzeci şi trei.
1 Mac.1:23. Şi s-a suit împotriva lui Israel şi a Ierusalimului , cu popor mult, a intrat în templu
Domnului cu mândrie, a luat jertfelnicul cel de aur şi sfeşnicul luminii şi toate vasele lui,
masa punerii înainte, căuşele, năstrapele, cădelniţele cele de aur, catapeteasma, precum
şi cununiile şi podoaba cea de aur, care erau pe fruntea templului Domnului, şi le-a
sfărâmat pe toate.
1 Mac.1:24. A luat apoi argintul şi aurul şi vasele cele de preţ şi vistieriile cele ascunse, pe care le-a
aflat; şi luându-le pe toate, s-a dus în ţara sa.
271
1 Mac.1:25. Şi a făcut ucidere de oameni şi a grăit cu trufie mare.
1 Mac.1:26. Şi a fost plângere mare în Israel şi în tot locul.
1 Mac.1:27. Şi au suspinat căpeteniile şi bătrânii, fecioarele şi tinerii au slăbit, şi frumuseţea femeilor
s-a schimbat.
1 Mac.1:28. Tot mirele a izbucnit în plâns şi mireasa care şedea în cămară a fost în jale.
1 Mac.1:29. Şi s-a cutremurat pământul din pricina celor care locuiau pe el şi toată casa lui Iacov s-a
îmbrăcat cu ocară.
1 Mac.1:30. Şi după doi ani de zile a trimis regele pe cel mai mare peste biruri în cetăţile Iudei şi
acesta a venit în Ierusalim cu mulţime mare.
1 Mac.1:31. Şi a grăit cu vicleşug către dânşii cuvinte de pace, iar ei l-au crezut.
1 Mac.1:32. Şi a căzut asupra cetăţii fără de veste, a lovit-o cu rană mare şi a pierdut popor mult din
Israel.
1 Mac.1:33. Şi au prădat cetatea şi au ars-o cu foc şi au surpat casele şi zidurile ei primprejur.
1 Mac.1:34. Şi au robit femei şi prunci şi vite au luat.
1 Mac.1:35. Apoi au întărit cetatea lui David cu zid mare şi tare şi cu turnuri tari, să le fie spre
apărare.
1 Mac.1:36. Şi au pus acolo neam păcătos, bărbaţi fără de lege, şi s-au întărit într-însa.
1 Mac.1:37. Şi au pus arme şi hrană şi, adunând prăzile Ierusalimului , le-au strâns acolo.
1 Mac.1:38. Şi a fost acea întăritură ca o cursă împotriva sfântului locaş şi ca un duşman rău pentru
Israel pururea.
1 Mac.1:39. Şi au vărsat sânge nevinovat în jurul celor sfinte şi au pângărit altarul.
1 Mac.1:40. Şi din pricina lor au fugit cei care locuiau în cetatea Ierusalimului , şi s-a făcut locaş
străinilor, şi străină fiilor săi, şi pruncii ei au părăsit-o.
1 Mac.1:41. Sfântul locaş s-a pustiit ca pustiul, praznicele ei s-au întors în jale, zilele ei de odihnă
întru batjocură, cinstea ei întru defăimare.
1 Mac.1:42. Mărirea ei a trecut întru necinste şi înălţimea ei s-a întors în plângere.
1 Mac.1:43. Şi a scris regele Antioh la toată împărăţia sa să fie toţi un popor şi să părăsească fiecare
legea sa.
1 Mac.1:44. Şi au primit toate neamurile cuvântul regelui.
1 Mac.1:45. Şi mulţi din Israel au primit slujirea cerută de el şi au jertfit idolilor şi n-au păzit ziua de
odihnă.
1 Mac.1:46. Şi a trimis regele cărţi prin mâinile solilor în Ierusalim şi în cetăţile Iudei, poruncind să
umble după legile cele străine de ţară
1 Mac.1:47. Şi să oprească arderile de tot şi jertfa şi turnarea sfântă;
1 Mac.1:48. Şi să pângărească zilele de odihnă şi sărbătorile;
1 Mac.1:49. De asemenea şi locul sfânt şi pe cei sfinţi;
1 Mac.1:50. Să zidească jertfelnice şi capişti şi casă de idoli şi să aducă jertfă cărnuri de porc şi vite
necurate;
1 Mac.1:51. Şi să-şi lase pe fiii săi netăiaţi împrejur şi să pângărească sufletele lor cu toată necurăţia
şi întinarea, ca să uite legea şi să schimbe toate îndreptările;
1 Mac.1:52. Iar care nu va face după cuvântul regelui să moară.
1 Mac.1:53. După toate cuvintele acestea, a scris la toată împărăţia sa şi a pus supraveghetori peste
tot poporul.
1 Mac.1:54. Şi a poruncit cetăţilor Iudei să jertfească din cetate în cetate.
1 Mac.1:55. Şi s-au adunat la ei mulţi din popor, toţi care au părăsit legea Domnului şi au făcut rele
pe pământ.
1 Mac.1:56. Şi au silit pe Israel întru ascunzişuri să-şi caute scăparea.
1 Mac.1:57. Iar în ziua a cincisprezecea a lunii Chislev, în anul o sută patruzeci şi cinci, au ridicat
urâciunea pustiirii pe altarul lui Dumnezeu şi în cetăţile Iudei de jur împrejur au zidit
capişti.
1 Mac.1:58. Şi tămâiau înaintea uşilor caselor şi în uliţe.
1 Mac.1:59. Şi cărţile legii, pe care le-au aflat, le-au ars cu foc, stricându-le de tot.
1 Mac.1:60. Şi oriunde se afla la cineva cartea legii şi oricine ţinea legea, acela din porunca regelui
era omorât.
1 Mac.1:61. Cu puterea sa făcea aşa în fiecare lună Israeliţilor care se aflau în cetăţi.
1 Mac.1:62. Şi în douăzeci şi cinci ale lunii, au jertfit pe jertfelnicul care era deasupra altarului.
1 Mac.1:63. Şi pe femeile care-şi tăiaseră împrejur pe fiii lor, le-au omorât după poruncă.
1 Mac.1:64. Şi pe prunci i-au spânzurat de grumajii lor şi casele lor le-au prădat şi pe cei care i-au
tăiat împrejur i-au omorât.
1 Mac.1:65. Iar mulţi din Israel s-au întărit şi au pus legământ întru sine, ca să nu mănânce necurat.
1 Mac.1:66. Şi mai bine au voit a muri, decât a se pângări cu mâncăruri necurate şi a călca legea cea
sfântă; pentru aceea au primit moartea.
1 Mac.1:67. Şi mare urgie a venit peste Israel.
CAP. 2
Matatia preotul, cu fiii săi, împotrivindu-se asupririi lui Antioh şi ducându-se în muntele Modein, adună
oştire; murind, îndeamnă pe fiii săi spre râvnirea legilor părinteşti.
272
1 Mac.2:1. În zilele acelea s-a sculat Matatia, fiul lui Ioan al lui Simeon preotul, din fiii lui Ioiarib de la
Ierusalim şi a şezut în Modein.
1 Mac.2:2. Şi avea el cinci feciori: pe Ionan, care era poreclit Gadis,
1 Mac.2:3. Pe Simon, care se numea şi Tasi,
1 Mac.2:4. Pe Iuda, care se numea Macabeul,
1 Mac.2:5. Pe Eleazar, care se numea Avaran,
1 Mac.2:6. Pe Ionatan, care se numea Apfus.
1 Mac.2:7. Şi văzând blasfemiile care se făceau în Iuda şi în Ierusalim ,
1 Mac.2:8. A zis: "Vai mie! Pentru ce m-am născut a vedea zdrobirea poporului meu şi zdrobirea
cetăţii celei sfinte şi a şedea acolo, când s-a dat în mâinile vrăjmaşilor?
1 Mac.2:9. Cele sfinte sunt în mâinile străinilor, iar templul Domnului a ajuns ca un bărbat fără de
cinste.
1 Mac.2:10. Vasele măririi lui s-au dus în robie, pruncii lui mor în uliţă, tinerii lui au fost ucişi cu sabia
vrăjmaşului.
1 Mac.2:11. Care neam n-a moştenit împărăţia lui şi n-a stăpânit prăzile lui?
1 Mac.2:12. Toată podoaba lui s-a luat; în loc de slobod, s-a făcut rob.
1 Mac.2:13. Şi iată templul nostru şi frumuseţea noastră şi mărirea noastră s-au pustiit şi le-au
pângărit pe ele neamurile.
1 Mac.2:14. Pentru ce să mai trăim?" Şi şi-au rupt Matatia şi fiii săi hainele şi s-au îmbrăcat cu saci şi
au plâns.
1 Mac.2:15. Şi au venit cei trimişi de la rege, care sileau pe cei din cetatea Modein să părăsească pe
Dumnezeu şi să jertfească.
1 Mac.2:16. Şi mulţi din Israel au mers la ei; iar Matatia şi fiii lui s-au adunat acolo.
1 Mac.2:17. Şi răspunzând cei de la rege, au zis lui Matatia: Căpetenie mare eşti şi mărit în cetate şi
întărit cu fii şi fraţi.
1 Mac.2:18. Acum dar vino întâi şi fă porunca regelui, precum au făcut toate neamurile şi bărbaţii lui
Iuda, cei care au rămas în Ierusalim , şi vei fi tu şi casa ta dintre prietenii regelui, şi tu şi
fiii tăi vă veţi mări cu argint şi cu aur şi cu daruri multe.
1 Mac.2:19. Şi răspunzând Matatia, a zis cu glas mare: Chiar dacă toate neamurile din cuprinsul
stăpânirii regelui vor asculta de el şi poruncile lui şi se vor depărta fiecare de la
închinarea părinţilor lor,
1 Mac.2:20. Totuşi eu şi feciorii şi fraţii mei vom umbla întru aşezământul legii părinţilor noştri.
1 Mac.2:21. Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea şi îndreptările Lui.
1 Mac.2:22. De cuvintele regelui nu vom asculta, ca să nesocotim slujba noastră.
1 Mac.2:23. Şi după ce a încetat a grăi cuvintele acestea, a venit un bărbat evreu înaintea tuturor să
jertfească în capiştea cea din Modein, după porunca regelui.
1 Mac.2:24. Şi a văzut Matatia şi s-a aprins de râvnă şi i s-au cutremurat rărunchii şi, dând drumul
dreptei sale mânii, a alergat şi l-a junghiat pe jertfelnic.
1 Mac.2:25. Şi pe omul regelui, care silea să jertfească, l-a omorât în aceeaşi vreme şi jertfelnicul l-a
stricat.
1 Mac.2:26. Şi s-a aprins de râvna legii, precum a făcut Finees lui Zimri, feciorul lui Salu.
1 Mac.2:27. Şi a strigat tare Matatia în cetate, zicând: Tot cel care are râvna legii şi se ţine de
legământ să vină după mine.
1 Mac.2:28. Şi au fugit el şi fiii lui în munţi şi au lăsat toate câte au avut în cetate.
1 Mac.2:29. Atunci s-au coborât mulţi, căutând dreptate şi judecată în pustiu,
1 Mac.2:30. Să şadă acolo ei şi fiii lor şi femeile şi vitele lor, pentru că s-au înmulţit peste ei răutăţile.
1 Mac.2:31. Şi s-a spus oamenilor regelui şi ostaşilor, care erau în Ierusalim , în cetatea lui David, că
s-au dus oamenii care nu ţin porunca regelui în locuri ascunse în pustiu.
1 Mac.2:32. Şi au alergat după ei mulţi şi, ajungându-i, au tăbărât asupra lui cu război în ziua de
odihnă;
1 Mac.2:33. Şi au zis către ei: Ajungă-vă până acum! Ieşiţi şi faceţi după cuvântul regelui şi veţi trăi.
1 Mac.2:34. Iar ei au zis: Nu vom ieşi, nici nu vom face după cuvântul regelui, ca să nesocotim ziua
de odihnă;
1 Mac.2:35. Şi au pornit asupra lor cu război.
1 Mac.2:36. Dar ei nu le-au răspuns, nici piatră n-au aruncat asupra lor, nici n-au astupat
ascunzişurile, zicând:
1 Mac.2:37. Să murim toţi întru nevinovăţia noastră şi vor mărturisi pentru noi cerul şi pământul că
fără de judecată ne ucideţi.
1 Mac.2:38. Şi s-au sculat cu război asupra lor în ziua de odihnă şi au murit ei şi femeile lor, ca la o
mie de suflete.
1 Mac.2:39. Şi a aflat Matatia şi prietenii lui şi au plâns mult pentru ei.
1 Mac.2:40. Şi a zis fiecare către aproapele său: De vom face toţi cum au făcut fraţii noştri şi nu vom
porni război împotriva neamurilor acestora pentru sufletele şi legea noastră, curând ne
vor pierde de pe pământ.
1 Mac.2:41. Şi s-au sfătuit în ziua aceea, zicând: Împotriva oricărui om care va veni cu război
împotriva noastră să luptăm şi în ziua de odihnă şi să nu murim toţi, precum au murit
fraţii noştri în ascunzişuri.
1 Mac.2:42. Atunci s-a strâns la ei adunarea Asideilor, oameni vârtoşi din Israel şi care păzeau legea.
1 Mac.2:43. Şi toţi cei care fugeau de rele s-au adăugat la ei şi li s-au făcut spre întărire.
273
1 Mac.2:44. Şi au adunat oştire şi au bătut pe cei păcătoşi cu mânia lor şi pe bărbaţii cei fără de lege
cu urgia lor şi cei rămaşi au fugit la neamuri ca să scape.
1 Mac.2:45. Şi i-au încurajat Matatia şi prietenii lui şi le-au stricat jertfelnicele.
1 Mac.2:46. Şi au tăiat împrejur pe pruncii câţi au aflat în hotarele lui Israel.
1 Mac.2:47. Şi au gonit pe fiii trufiei şi s-a sporit lucrul în mâinile lor.
1 Mac.2:48. Şi au scos legea din mâinile neamurilor, din mâinile regilor şi au pus stavilă păcătosului.
1 Mac.2:49. Şi s-au apropiat zilele lui Matatia să moară şi a zis fiilor săi: Acum s-au întărit trufia şi
certarea ţşi vremea sfârşitului şi urgia mâniei.
1 Mac.2:50. Acum dar, fiilor, râvnitori fiţi legii şi daţi sufletele voastre pentru legătura părinţilor
noştri.
1 Mac.2:51. Aduceţi-vă aminte de lucrurile părinţilor noştri, pe care le-au făcut întru veacurile lor şi
veţi lua mărire şi nume veşnic.
1 Mac.2:52. Avraam, oare, nu când era ispitit s-a arătat credincios şi i s-a socotit spre dreptate?
1 Mac.2:53. Iosif în vremea necazului său a păzit porunca şi s-a făcut conducător Egiptului.
1 Mac.2:54. Finees, tatăl nostru, ardea de râvnă pentru Dumnezeu şi a luat legătura preoţiei celei
veşnice.
1 Mac.2:55. Iosua, plinind cuvântul, s-a făcut judecător în Israel.
1 Mac.2:56. Caleb, pentru că a mărturisit în adunare, a luat moştenirea pământului.
1 Mac.2:57. David cu mila Lui a moştenit scaunul domniei în veacul veacului.
1 Mac.2:58. Ilie, arzând de râvna legii, a fost ridicat la cer.
1 Mac.2:59. Anania, Azaria şi Misail, crezând, s-au izbăvit de para focului.
1 Mac.2:60. Daniel întru nevinovăţia sa a scăpat din gurile leilor.
1 Mac.2:61. Şi aşa socotiţi întru fiecare neam şi neam, că toţi cei care nădăjduiesc într-Însul nu vor
slăbi.
1 Mac.2:62. Şi de cuvintele omului păcătos să nu vă temeţi, că mărirea lui este gunoi şi viermi.
1 Mac.2:63. Astăzi se înaltă şi mâine nu va mai fi, căci s-a întors în ţărâna sa şi planurile lui au pierit.
1 Mac.2:64. Drept aceea voi, fiilor, întăriţi-vă şi vă îmbărbătaţi în lege, că într-însa vă veţi mări.
1 Mac.2:65. Şi iată Simeon, fratele vostru, ştiu că este om de sfat; de el să ascultaţi în toate zilele, el
vă va fi tată.
1 Mac.2:66. Şi Iuda Macabeul, care este cu putere tare din tinereţile sale, acesta va fi căpetenie
oştirii, ca să faceţi război asupra popoarelor.
1 Mac.2:67. Şi voi aduceţi la voi pe toţi cei care iubesc legea şi răzbunaţi poporul vostru,
1 Mac.2:68. Răsplătiţi păgânilor pentru tot ce ne-au făcut, şi luaţi aminte la poruncile legii.
1 Mac.2:69. Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-a adăugat la părinţii săi şi a murit în anul o sută patruzeci şi
şase.
1 Mac.2:70. Şi l-au îngropat fiii lui în mormintele părinţilor săi în Modein şi l-a plâns tot Israelul cu
plângere mare.
CAP. 3
Războaiele lui Iuda Macabeul cu Apoloniu şi cu Siron, căpeteniile oştirilor lui Antioh.
1 Mac.3:1. Şi s-a sculat Iuda, care s-a chemat Macabeul, fiul lui, în locul lui.
1 Mac.3:2. Şi ajutându-l toţi fraţii lui şi toţi câţi se lipiseră de tatăl lui, au pornit războiul pentru Israel
cu veselie.
1 Mac.3:3. Şi a răspândit faima poporului său şi s-a îmbrăcat cu zaua ca un uriaş şi s-a încins cu
armele cele de război şi a pornit luptele, apărând tabăra cu sabie.
1 Mac.3:4. Şi s-a asemănat leului în lucrurile sale şi ca un pui de leu răcnind la vânat.
1 Mac.3:5. Şi a gonit pe cei fără de lege, certându-i şi pe cei care tulburau pe poporul său i-a ars cu
foc.
1 Mac.3:6. Şi s-au tras toţi cei fără de lege de frica lor şi toţi lucrătorii fărădelegii împreună s-au
tulburat şi a sporit mântuirea în mâna lui.
1 Mac.3:7. Şi a amărât împăraţi mulţi şi a veselit pe Iacov cu faptele sale şi până în veac pomenirea
lui întru binecuvântare.
1 Mac.3:8. Şi, trecând prin cetăţile lui Iuda, a pierdut pe cei nelegiuiţi din ele şi a abătut mânia de la
Israel.
1 Mac.3:9. Şi s-a vestit până la marginile pământului şi a adunat pe cei care piereau.
1 Mac.3:10. Şi a adunat Apoloniu neamuri şi de la Samaria putere mare, ca să facă război împotriva
lui Israel.
1 Mac.3:11. Şi a prins de veste Iuda şi a ieşit înaintea lui şi l-a bătut şi l-a omorât şi mulţi au căzut
răniţi, iar ceilalţi au fugit.
1 Mac.3:12. Şi au luat prăzile lor şi sabia lui Apoloniu a luat-o Iuda şi cu aceea a făcut război în toate
zilele.
1 Mac.3:13. Şi auzind Siron, mai-marele puterii Siriei, că a strâns Iuda cu sine adunare şi ceata
credincioşilor şi a celor care ies la război, a zis:
1 Mac.3:14. Îmi voi face nume şi mă voi mări întru domnie şi voi bate pe Iuda şi pe cei care sunt cu
el şi pe cei care nu ascultă de cuvântul regelui.
1 Mac.3:15. Şi a purces împreună cu tabăra păgânilor cea tare, care venise să-i ajute să facă izbândă
împotriva fiilor lui Israel.
1 Mac.3:16. Şi când s-a apropiat de suişul Bethoronului, a ieşit Iuda înaintea lui cu puţini.
274
1 Mac.3:17. Şi văzând că vine oştirea în întâmpinarea lor, au zis către Iuda: Oare noi, puţini, vom
putea să ne războim cu atâta mulţime? Căci am slăbit ajunând astăzi.
1 Mac.3:18. Şi a zis Iuda: Lesne este să închizi pe mulţi în mâinile celor puţini şi nu este osebire
înaintea Dumnezeului cerului dacă mântuirea vine prin mulţi sau prin puţini.
1 Mac.3:19. Că nu în mulţimea oştirii stă biruinţa războiului, ci din cer este puterea.
1 Mac.3:20. Aceia vin asupra noastră cu semeţie multă şi cu fărădelege, ca să ne piardă pe noi şi pe
femeile noastre şi pe fiii noştri şi ca să ne prade;
1 Mac.3:21. Iar noi ne războim pentru sufletele noastre şi pentru legile noastre.
1 Mac.3:22. Însuşi Domnul îi va zdrobi sub ochii noştri; voi să nu vă temeţi de ei.
1 Mac.3:23. Şi după ce a încetat a grăi, au sărit asupra lor fără de veste, iar Siron şi oştirea lui au
fost zdrobiţi înaintea lui.
1 Mac.3:24. Şi i-au urmărit pe povârnişul Bethoronului până la câmp şi au căzut dintre ei ca vreo opt
sute de bărbaţi, iar ceilalţi au fugit la Filisteni.
1 Mac.3:25. Şi a început să intre frica de Iuda şi de fraţii lui şi spaima între neamurile cele
dimprejurul lor.
1 Mac.3:26. Şi a ajuns până la rege numele lui şi de războaiele lui Iuda vorbeau toate neamurile.
1 Mac.3:27. Iar după ce a auzit regele Antioh cuvintele acestea, s-a mâniat şi, trimiţând, a adunat
toate oştirile împărăţiei sale, o armată foarte mare.
1 Mac.3:28. Şi deschizând vistieria sa, a dat plata ostaşilor lui pe un în şi le-a poruncit într-un an să
fie gata la poruncă.
1 Mac.3:29. Iar dacă a văzut că s-a sfârşit argintul din vistierii şi birurile ţării sunt puţine pentru
vrajba şi rana ce a făcut pe pământ, strigând legile care au fost din zilele cele dintâi,
1 Mac.3:30. S-a temut ca nu cumva să nu aibă şi a doua oară cheltuieli şi daruri, ca acelea pe care le
dăduse mai înainte cu mână largă, întrecând cu dărnicia pe toţi cei care au fost mai
înainte de el.
1 Mac.3:31. Şi se îndoia eu sufletul său foarte şi s-a sfătuit să meargă în Persia, să ia dăjdiile ţărilor şi
să adune argint mult.
1 Mac.3:32. Şi a lăsat pe Lisias, om cu vază şi de neam regesc, mai mare peste lucrurile regelui, de la
râul Eufratului până la hotarele Egiptului.
1 Mac.3:33. Şi să crească pe Antioh, fiul lui, până ce se va întoarce el.
1 Mac.3:34. Şi i-a dat jumătate din oştire şi elefanţi şi i-a dat porunci despre toate lucrările, care
avea în gând, şi mai ales despre locuitorii Iudeii şi ai Ierusalimului ,
1 Mac.3:35. Ca să trimită asupra lor oştire să zdrobească şi să nimicească tăria lui Israel şi rămăşiţa
Ierusalimului şi să piardă pomenirea lor din acest loc
1 Mac.3:36. Şi să aşeze oameni de alt neam în toate hotarele lor şi să le dea cu sorţi pământul lor.
1 Mac.3:37. Iar regele a luat cealaltă jumătate de oştire, care rămăsese, şi s-a sculat din Antiohia,
cetatea stăpânirii sale, în anul o sută patruzeci şi şapte.
1 Mac.3:38. Şi a trecut apa Eufratului şi mergea prin ţările cele de sus. Şi a ales Lisias pe Ptolomeu,
fiul lui Dorimene, şi pe Nicanor şi pe Gorgias, bărbaţi tari dintre prietenii regelui,
1 Mac.3:39. Şi a trimis cu ei patruzeci de mii de pedestraşi şi şapte mii de călăreţi, ca să vină în tara
Iudeii şi să o strice de tot, după cuvântul regelui.
1 Mac.3:40. Şi s-au sculat cu toată puterea lor şi au venit şi au tăbărât aproape de Emaus în câmpie.
1 Mac.3:41. Şi au auzit neguţătorii ţării numele lor şi au luat argint şi aur mult şi slugi şi au venit la
tabără, ca să ia pe fiii lui Israel robi.
1 Mac.3:42. Şi s-a adăugat la el puterea Siriei şi a pământului celor de alt neam.
1 Mac.3:43. Şi a văzut Iuda şi fraţii lui că s-au înmulţit răutăţile şi că oştirile au tăbărât în hotarele lor
şi au înţeles cuvintele regelui care poruncise nimicirea poporului.
1 Mac.3:44. Şi a zis fiecare către aproapele său: Să ridicăm surparea poporului nostru şi să facem
război pentru el şi pentru cele sfinte.
1 Mac.3:45. Şi s-a strâns adunarea, ca să fie gata la război şi să se roage şi să ceară mila şi îndurările
Domnului.
1 Mac.3:46. Şi Ierusalimul era locuit ca un pustiu; nu avea cine să intre şi să iasă dintre cei născuţi ai
lui şi locul sfânt era călcat şi fiii celor de neam străin erau la marginea cetăţii şi acolo era
sălaşul neamurilor, şi s-a luat bucuria de la Iacov şi s-au sfârşit fluierul şi alăuta.
1 Mac.3:47. Şi s-au adunat şi au venit la Miţpa, în preajma Ierusalimului , că locul rugăciunii lui Israel
mai înainte era la Miţpa.
1 Mac.3:48. Şi au postit în ziua aceea şi s-au îmbrăcat cu saci şi cenuşă au pus pe capetele lor şi şi-
au rupt hainele.
1 Mac.3:49. Şi au deschis cărţile legii, în care neamurile căutau să găsească potriviri cu idolii lor.
1 Mac.3:50. Şi au adus hainele preoţeşti şi pârga şi zeciuielile şi au pus înainte pe nazireii cei care
împliniseră zilele lor.
1 Mac.3:51. Şi au strigat cu glas mare la cer, zicând: Ce vom face acestora şi unde îi vom duce?
1 Mac.3:5?. Şi sfintele Tale s-au călcat şi s-au pângărit şi preoţii Tăi sunt în plângere şi în smerire.
1 Mac.3:53. Şi iată neamurile s-au adunat asupra noastră ca să ne piardă pe noi; Tu ştii cele ce
gândesc ei asupra noastră.
1 Mac.3:54. Cum vom putea sta împotriva lor, de nu ne vei ajuta Tu? Şi au trâmbiţat cu trâmbiţele şi
au strigat cu glas mare.
1 Mac.3:55. Şi după aceasta a pus Iuda povăţuitori poporului peste mii şi peste sute şi peste cincizeci
şi peste zece.
275
1 Mac.3:56. Şi a zis celor care zideau case şi celor care îşi logodiseră femei şi sădiseră vii şi celor
fricoşi, să se întoarcă fiecare la casa lui, după lege.
1 Mac.3:57. Şi a purces oastea şi a tăbărât la miazăzi de Emaus.
1 Mac.3:58. Şi a zis Iuda: Încingeţi-vă şi vă faceţi fii tari şi fiţi gata pentru dimineaţă, ca să porniţi
război împotriva neamurilor acestora care s-au adunat împotriva noastră, ca să ne
piardă pe noi şi templul nostru.
1 Mac.3:59. Că mai bine este să murim în război, decât să vedem răutăţile aduse neamului nostru şi
sfintelor.
1 Mac.3:60. Iar precum va fi voia în cer aşa să fie.
CAP. 4
Alte două războaie ale lui Iuda Macabeul împotriva lui Gorgias şi Lisias şi biruinţele lui. Curăţirea
templului Domnului.
1 Mac.4:1 Şi a luat Gorgias cinci mii de pedestraşi şi o mie de călăreţi aleşi şi oastea a pornit
noaptea,
1 Mac.4:2. Ca să năvălească asupra taberei Evreilor şi să-i lovească fără de veste. Şi paznicii din
cetate îi erau călăuze.
1 Mac.4:3. Şi auzind Iuda, s-a sculat el şi cei puternici, ca să lovească oştirea regelui cea din Emaus.
1 Mac.4:4. Că încă era risipită oştirea din tabără.
1 Mac.4:5. Şi a venit Gorgias la tabăra Iudei noaptea şi pe nimeni n-a aflat şi i-a căutat în munţi, că
zicea: fug aceştia de noi.
1 Mac.4:6. Şi odată cu ziua s-a ivit Iuda în câmp cu trei mii de bărbaţi, însă platoşe şi săbii n-aveau,
precum le era voia.
1 Mac.4:7. Şi au văzut tabăra neamurilor tare şi înarmată şi călărime împrejurul ei şi aceştia învăţaţi
la război.
1 Mac.4:8. Şi a zis Iuda bărbaţilor care erau cu el: "Nu vă temeţi de mulţimea lor şi de năvălirea lor
nu vă înfricoşaţi.
1 Mac.4:9. Aduceţi-vă aminte cum au fost izbăviţi părinţii noştri la Marea Roşie, când i-a gonit Faraon
cu putere multă.
1 Mac.4:10. Şi acum să strigăm la cer, că doar se va milostivi spre noi, îşi va aduce aminte de
legătura părinţilor noştri şi va zdrobi oştirea aceasta astăzi înaintea noastră.
1 Mac.4:11. Şi vor cunoaşte toate neamurile că este mântuitor şi izbăvitor pentru Israel".
1 Mac.4:12. Şi au ridicat cei de alt neam ochii şi i-au văzut venind înainte şi au ieşit din tabără la
război.
1 Mac.4:13. Şi au trâmbiţat cei care erau cu Iuda şi s-au lovit şi s-au surpat neamurile şi au fugit la
câmp; iar cei din urmă toţi au căzut de sabie.
1 Mac.4:14. Şi i-au gonit până la Ghezer şi până la câmpiile Edomului şi ale Azotului şi ale Iamniei.
1 Mac.4:15. Şi au căzut din aceia ca la trei mii de bărbaţi.
1 Mac.4:16. Şi s-a întors Iuda şi oştirea lui după izgonirea lor.
1 Mac.4:17. Şi a zis către popor: Să nu râvniţi prăzile, că războiul este în preajma noastră şi Gorgias
şi oştirea lui se află în munte aproape de noi;
1 Mac.4:18. Ci împotriviţi-vă acum cu tărie vrăjmaşilor noştri şi le faceţi război şi după aceea le veţi
lua prăzile cu îndrăzneală.
1 Mac.4:19. Şi pe când grăia Iuda aceasta, s-a ivit o parte de oaste ieşind din munte.
1 Mac.4:20. Şi a văzut înfrângerea şi cum cei care erau cu Iuda au aprins tabăra, că fumul care se
vedea arăta ce s-a făcut.
1 Mac.4:21. Şi văzând ei acestea, s-au înfricoşat foarte, şi văzând tabăra lui Iuda la câmp gata de
război,
1 Mac.4:22. Au fugit toţi în ţara Filistenilor.
1 Mac.4:23. Şi s-a întors Iuda să prade tabăra; şi a luat aur mult şi argint şi iachint şi porfiră şi avuţie
mare.
1 Mac.4:24. Şi întorcându-se, a lăudat şi a binecuvântat pe Dumnezeul cerului, că este bun, că în
veac este mila Lui.
1 Mac.4:25. Şi s-a făcut mântuire lui Israel în ziua aceea.
1 Mac.4:26. Iar câţi au scăpat din cei de alt neam, mergând, au spus lui Lisias toate câte s-au
întâmplat.
1 Mac.4:27. Iar el, auzind, s-a tulburat şi s-a mâhnit, că nu s-a făcut pentru Israel cele ce a voit el şi
nu s-a întâmplat cele ce i-a poruncit regele.
1 Mac.4:28. Iar în anul viitor a gătit Lisias şaizeci de mii de pedestraşi aleşi şi cinci mii de călăreţi, ca
să bată Ierusalimul.
1 Mac.4:29. Şi au venit în Edom şi au tăbărât la Betţur, şi a ieşit înaintea lor Iuda cu zece mii de
bărbaţi.
1 Mac.4:30. Şi văzând tabăra lor tare, s-au rugat zicând: "Bine eşti cuvântat, Mântuitorul lui Israel,
Cel care ai zdrobit pornirea celui puternic prin mâna robului Tău David şi ai dat tabăra
Filistenilor în mâinile lui Ionatan, fiul lui Saul, şi a purtătorului de arme.
1 Mac.4:31. Închide tabăra aceasta în mâna poporului Tău Israel şi să se ruşineze cu pedestrimea şi
cu călărimea lor.
1 Mac.4:32. Dă-le spaimă şi topeşte îndrăznirea puterii lor şi să tremure de zdrobirea lor.
276
1 Mac.4:33. Doboară-i cu sabia celor care Te iubesc şi să Te laude pe Tine cu cântări toţi cei care ştiu
numele Tău!"
1 Mac.4:34. Şi s-au lovit unii cu alţii, şi au căzut din tabăra lui Lisias ca la vreo cinci mii de oameni
sub ochii Iudeilor.
1 Mac.4:35. Şi văzând Lisias înfrângerea ce s-a făcut taberei sale şi îndrăznirea lui Iuda şi că sunt
gata sau a trăi, sau a muri vitejeşte, s-a. dus la Antiohia şi a adunat străini şi, înmulţind
oştirea cea făcută, socotea iarăşi să vină în Iudeea.
1 Mac.4:36. Şi a zis Iuda şi fraţii lui: Iată-i nimiciţi pe vrăjmaşii noştri. Să ne suim să curăţăm
sanctuarul şi să-l înnoim.
1 Mac.4:37. Şi s-a adunat toată oştirea şi s-a suit în muntele Sionului.
1 Mac.4:38. Şi a văzut locul sfânt pustiit, jertfelnicul pângărit, porţile arse şi în curţi răsărite tufe, ca
într-o pădure sau ca într-un munte, şi locuinţele surpate.
1 Mac.4:39. Şi şi-au rupt hainele, s-au tânguit cu tânguire mare, şi-au pus cenuşă pe cap
1 Mac.4:40. Şi au căzut cu faţa la pământ şi au trâmbiţat cu trâmbiţele şi au strigat la cer.
1 Mac.4:41. Atunci a rânduit Iuda bărbaţi, ca să hărţuiască pe cei din cetate până ce va curăţi
templul.
1 Mac.4:42. Şi a ales preoţi fără de prihană, credincioşi legii lui Dumnezeu.
1 Mac.4:43. Şi au curăţit sfintele şi au dus pietrele necurăţiei la loc necurat.
1 Mac.4:44. Şi s-au sfătuit pentru jertfelnicul arderii de tot cel pângărit, ce vor face cu el.
1 Mac.4:45. Şi le-a venit sfat bun, ca să-l strice, ca nu cumva să le fie spre ocară, că l-au pângărit
neamurile; şi au stricat jertfelnicul.
1 Mac.4:46. Şi au dus pietrele în muntele templului, în loc bun, până va veni proorocul, ca să
răspundă pentru ele.
1 Mac.4:47. Şi au luat pietre întregi după lege şi au zidit un jertfelnic nou, ca şi cel mai dinainte.
1 Mac.4:48. Şi au zidit templul şi cele dinlăuntrul templului şi curţile.
1 Mac.4:49. Şi au făcut vase sfinte noi şi au băgat sfeşnicul şi jertfelnicul arderilor de tot şi al
tămâierilor şi masa, în templul Domnului.
1 Mac.4:50. Şi au tămâiat pe jertfelnic şi au aprins lumânările cele de pe sfeşnic şi luminau în templul
Domnului.
1 Mac.4:51. Şi au pus pe masă pâini şi au întins vălul catapetesmei şi au săvârşit toate lucrurile ce
aveau de făcut.
1 Mac.4:52. Şi au mâncat dimineaţa în douăzeci şi cinci de zile ale lunii a noua, care este luna Chislev
a anului o sută patruzeci şi opt.
1 Mac.4:53. Şi au adus jertfă după lege pe jertfelnicul arderilor de tot cel nou, pe care îl făcuseră.
1 Mac.4:54. Pe vremea şi în ziua în care l-au pângărit pe el neamurile, intru aceea s-a înnoit cu
cântări şi cu alăute şi cu harpe şi cu chimvale.
1 Mac.4:55. Şi a căzut tot poporul cu faţa la pământ şi s-a închinat şi a binecuvântat pe Dumnezeul
Cerului, Cel care i-a ajutat.
1 Mac.4:56. Şi au făcut înnoirea jertfelnicului în opt zile şi au adus arderi de tot cu veselie şi au jertfit
jertfă de pace şi de laudă.
1 Mac.4:57. Şi au împodobit faţa templului Domnului cu cununi de aur şi cu paveze şi au înnoit porţile
şi chiliile şi le-au pus uşi.
1 Mac.4:58. Şi sa făcut veselie mare întru popor şi s-a şters ocara neamurilor.
1 Mac.4:59. Şi au rânduit Iuda şi fraţii lui şi toată adunarea lui Israel, ca să se ţină zilele înnoirii
jertfelnicului în vremurile sale din an în an în opt zile, de la douăzeci şi cinci ale lunii
Chislev, cu veselie şi cu bucurie.
1 Mac.4:60. Şi au zidit în vremea aceea muntele Sionului împrejur cu zid înalt şi cu turnuri tari, ca nu
cumva neamurile să le calce, cum făcuseră mai înainte.
1 Mac.4:61. Şi au rânduit acolo oştire să-l păzească. Apoi au întărit cu pază cetatea Betţur, ca să aibă
poporul întărire dinspre Edom.
CAP. 5
Alte zece biruinţe ale lui Iuda Macabeul împotriva vrăjmaşilor.
1 Mac.5:1. Şi dacă au auzit neamurile din jur că s-a zidit jertfelnicul şi s-a înnoit sfinţenia ca şi mai
înainte, s-au mâniat foarte,
1 Mac.5:2. Şi s-au sfătuit ca să piardă neamul lui Iacov, pe cei care erau între ei, şi au început a-i
omorî şi a-i pierde.
1 Mac.5:3. Şi a pornit război Iuda împotriva fiilor lui Edom, în ţinutul Acrabatene, căci ei năvăleau
mereu peste Israel; şi i-au bătut cumplit şi i-au strâmtorat şi le-au luat prăzi bogate.
1 Mac.5:4. Şi şi-a adus aminte de răutatea fiilor lui Beon, care erau poporului spre laţ şi spre piedică,
păzind cu vicleşug drumurile.
1 Mac.5:5. Şi i-a închis în turnuri, a tăbărât asupra lor, i-a ucis şi a ars turnurile împreună cu toţi cei
dinăuntru.
1 Mac.5:6. Şi a trecut la fiii lui Amon şi a aflat mână tare şi popor mult şi pe Timotei, povăţuitorul lor.
1 Mac.5:7. Şi a făcut împotriva lor războaie şi i-a înfrânt şi i-a bătut pe ei.
1 Mac.5:8. Şi a luat Iazerul şi locurile lui, şi s-a întors la Iuda.
1 Mac.5:9. Şi s-au adunat neamurile din Galaad împotriva Israeliţilor care locuiau în hotarele lor, ca
să-i piardă" dar ei au fugit în cetatea Datema.
277
1 Mac.5:10. Şi au trimis scrisori la Iuda şi la fraţii lui, zicând:
1 Mac.5:11. "Adunatu-s-au asupra noastră neamurile cele dimprejurul nostru, ca să ne piardă, şi se
gătesc să vină şi să prindă cetatea în care am fugit şi Timotei este în fruntea taberii lor.
1 Mac.5:12. Acum dar, venind, scoate-ne din mâna lor, că mulţi au căzut dintre noi.
1 Mac.5:13. Şi toţi fraţii noştri, care erau în ţinutul Tubi, au fost omorâţi şi au dus în robie pe femeile
lor şi pe fiii şi averea lor şi au pierdut acolo ca la o mie de bărbaţi".
1 Mac.5:14. Încă citindu-se scrisorile, alţi soli au venit din Galileea cu hainele rupte, spunând după
cuvintele acestea,
1 Mac.5:15. Şi zicând că s-au adunat asupra lor de la Ptolemaida, de la Tir, de la Sidon şi toată
Galileea celor de alt neam, ca să-i piardă.
1 Mac.5:16. Şi dacă a auzit Iuda şi poporul aceste cuvinte, s-a adunat mulţime mare să se sfătuiască
ce vor face pentru aceşti fraţi în nevoie, pe care îi băteau aceia.
1 Mac.5:17. Şi a zis Iuda lui Simon, fratele său: "Alege-ţi oameni şi mergi şi scapă pe fraţii tăi cei din
Galileea, iar eu şi Ionatan, fratele meu, vom merge în Galaad".
1 Mac.5:18. Şi a lăsat pe Iosif, fiul lui Zaharia, şi pe Azaria, căpetenia poporului, cu cealaltă oştire în
Iuda spre pază.
1 Mac.5:19. Şi le-a poruncit, zicând: Fiţi mai mari peste poporul acesta şi nu porniţi cu război asupra
neamurilor, până ne vom întoarce.
1 Mac.5:20. Şi s-au împărţit: Lui Simon, bărbaţi trei mii, ca să meargă în Galileea; iar lui Iuda,
bărbaţi opt mii, ca să meargă în Galaad.
1 Mac.5:21. Şi mergând Simon în Galileea a făcut războaie multe împotriva neamurilor şi, zdrobind
neamurile înaintea lui, le-a urmărit până la poarta Ptolemaidei.
1 Mac.5:22. Şi au căzut din neamuri ca la vreo trei mii de oameni şi le-au luat pradă bogată.
1 Mac.5:23. Şi i-au luat din Galileea şi din Arbata cu femeile şi cu pruncii lor şi cu toate câte aveau şi
i-au dus în Iudeea cu veselie mare.
1 Mac.5:24. Şi Iuda Macabeul şi Ionatan, fratele lui, au trecut Iordanul şi au mers cale de trei zile în
pustiu.
1 Mac.5:25. Şi au dat peste Nabateeni, care, venind înaintea lor cu pace, le-au povestit toate câte li
s-au întâmplat fraţilor lor în Galaad,
1 Mac.5:26. Şi că mulţi dintre ei sunt prinşi în Bosra şi în Beter, în Alema, Casfon, Mached şi Carnaim;
toate acestea sunt cetăţi tari şi mari.
1 Mac.5:27. Şi în celelalte cetăţi ale Galaadului sunt închişi, şi pentru mâine s-au pregătit să
năvălească asupra cetăţilor şi să le ia şi pe toţi să-i piardă într-o zi.
1 Mac.5:28. Şi a întors Iuda şi oastea lui calea spre pustiu la Bosra, fără de veste, şi a luat cetatea şi
a omorât toată partea bărbătească cu ascuţişul sabiei şi i-a luat toate prăzile şi au ars-o
cu foc.
1 Mac.5:29. Şi s-au sculat de acolo noaptea şi au mers drept asupra cetăţii Datema.
1 Mac.5:30. Şi dacă s-a făcut ziuă, ridicându-şi ochii, iată popor mult, nenumărat, ridica scări şi
unelte, ca să ia cetatea şi aducea război asupra lor.
1 Mac.5:31. Şi văzând Iuda că s-a început războiul şi strigarea cetăţii s-a suit până la cer cu trâmbiţe
şi cu glas mare, a zis bărbaţilor puterii:
1 Mac.5:32. "Faceţi război astăzi pentru fraţii voştri!"
1 Mac.5:33. Şi au ieşit cu trei rânduri în spatele lor şi au trâmbiţat cu trâmbiţele şi au strigat cu
rugăciuni.
1 Mac.5:34. Şi a cunoscut tabăra lui Timotei că Macabeu este, şi a fugit de la el, şi i-a bătut cu luptă
mare şi au căzut dintre ei în ziua aceea ca la vreo opt mii de bărbaţi.
1 Mac.5:35. Şi abătându-se Iuda la Miţpa, a făcut război asupra ei şi a luat-o şi a omorât toată partea
bărbătească într-însa, i-a luat prăzile şi a ars-o cu foc.
1 Mac.5:36. De acolo purcezând, a luat Casfonul, Machedul, Beterul şi celelalte cetăţi ale Galaadului.
1 Mac.5:37. Şi după întâmplările acestea, a adunat Timotei altă oaste şi a tăbărât în faţa Rafonului,
dincolo de pârâu.
1 Mac.5:38. Şi a trimis Iuda să iscodească tabăra, iar aceştia i-au spus lui, zicând: "Adunatu-s-au la
ei toate neamurile cele dimprejurul nostru, putere multă foarte.
1 Mac.5:39. Şi pe Arabi i-a tocmit spre ajutorul lor şi sunt tăbărâţi dincolo de pârâu, gata să vină
asupra ta cu război; şi a mers Iuda întru întâmpinarea lor.
1 Mac.5:40. Şi a zis Timotei căpeteniilor oştirilor sale: "Când se va apropia Iuda şi tabăra lui la pârâul
cel cu apă, de va trece la noi el mai înainte, nu vom putea sta înaintea lui, că va fi mai
tare decât noi;
1 Mac.5:41. Iar de se va spăimânta şi va tăbărî dincolo de pârâu, să trecem la el şi vom fi mai tari".
1 Mac.5:42. Dacă s-a apropiat Iuda la pârâul cel cu apă, a pus pe căpeteniile oastei la pârâu şi le-a
poruncit zicând: "Să nu lăsaţi pe nimeni să se oprească aici, ci să vină toţi la război".
1 Mac.5:43. Şi mergând asupra lor, a trecut cel dintâi dincolo şi tot poporul lui după el; au fost
înfrânte toate neamurile şi, lepădând armele, au fugit la capiştea din Carnaim.
1 Mac.5:44. Şi a luat cetatea şi capiştea, au ars-o cu foc împreună cu toţi cei care erau în ea, şi a fost
înfrânt Carnaimul şi n-a mai putut să mai stea înaintea lui Iuda.
1 Mac.5:45. Şi a adunat Iuda pe tot Israelul, pe cei care erau în Galaad, de la cel mic până la cel
mare, şi pe femeile şi fiii lor şi averea lor, tabără mare foarte, ca să vină în pământul lui
Iuda.
278
1 Mac.5:46. Şi a venit până la Efron, şi aceasta este cetate mare şi la intrarea ei foarte tare; nu se
putea abate de la ea de-a dreapta sau de-a stânga, ci trebuia să meargă prin mijlocul
ei.
1 Mac.5:47. Şi i-au închis afară cei din cetate.
1 Mac.5:48. Şi au astupat porţile cu pietre.
1 Mac.5:49. Şi a trimis la ei Iuda cuvinte de pace, zicând:
1 Mac.5:50. "Trece-vom prin pământul tău, ca să ne ducem în pământul nostru, şi nimeni nu vă va
face rău, numai cu picioarele vom trece", şi n-au vrut să-i deschidă.
1 Mac.5:51. Şi a poruncit Iuda să strige în tabără, ca să tabere fiecare în care loc este; şi au tăbărât
ostaşii, şi au făcut război cetăţii toată ziua aceea şi toată noaptea, şi a căzut cetatea în
mâinile lui.
1 Mac.5:52. Şi a pierdut toată partea bărbătească cu ascuţişul sabiei, şi a luat prăzile ei, şi a trecut
prin cetate pe deasupra celor omorâţi, şi a trecut Iordanul la câmpul cel mare dinspre
Betşean.
1 Mac.5:53. Şi Iuda aduna pe cei mai de pe urmă şi mângâia poporul pe tot drumul, până ce a venit
în pământul Iudei.
1 Mac.5:54. Şi s-a suit în muntele Sionului cu veselie şi cu bucurie şi au adus arderi de tot, căci n-a
căzut dintre ei nimeni până ce s-a întors cu pace.
1 Mac.5:55. Iar în zilele în care erau Iuda şi Ionatan în Galaad, şi Simon, fratele lui, în Galileea în faţa
Ptolemaidei,
1 Mac.5:56. Au auzit Iosif, fiul lui Zaharia, şi Azaria, mai-marii oştirilor, despre vitejiile şi despre
războiul care s-a făcut, şi au zis:
1 Mac.5:57. "Să ne facem şi noi faimă şi să mergem să ne războim cu neamurile dimprejurul
nostru".
1 Mac.5:58. Şi au poruncit celor din oştire, care erau cu ei, şi au mers asupra Iamniei.
1 Mac.5:59. Şi au ieşit Gorgias din cetate şi bărbaţii lui înaintea lor la război.
1 Mac.5:60. Şi au fost înfrânţi Iosif şi Azaria şi alungaţi până la hotarele Iudei şi au căzut în ziua
aceea din poporul lui Israel ca vreo două mii de bărbaţi şi s-a făcut înfrângere mare în
Israel,
1 Mac.5:61. Pentru că n-au ascultat de Iuda şi de fraţii lui, gândind să facă vitejie.
1 Mac.5:62. Iar aceştia nu erau din seminţia bărbaţilor acelor prin ale căror mâini s-a făcut mântuire
lui Israel.
1 Mac.5:63. Iar Iuda şi fraţii lui s-au mărit înaintea a tot Israelul şi a tuturor neamurilor, unde se
auzea numele lor,
1 Mac.5:64. Încât mulţi se adunau la ei lăudându-i.
1 Mac.5:65. Şi a ieşit Iuda şi fraţii lui, ca să bată pe fiii lui Edom în pământul de către miazăzi, şi au
bătut pe Hebron şi fratele lui şi au stricat tăria lui, şi turnurile lui i le-au ars.
1 Mac.5:66. Şi s-au sculat să meargă în pământul celor de alt neam şi au trecut prin Samaria.
1 Mac.5:67. În ziua aceea au căzut preoţii cetăţilor, vrând să facă bărbăţie şi ieşind la război fără de
sfat.
1 Mac.5:68. Şi s-a abătut Iuda la Azot, pământul celor de alt neam, şi a surpat capiştile lor, şi idolii
cei ciopliţi i-a ars cu foc şi a luat prăzile cetăţilor şi s-a întors în Iudeea.
CAP. 6
Antioh Eupator, căzând în grea boală, moare chinuit.
1 Mac.6:1. Iar regele Antioh, umblând prin ţările cele de sus, a auzit că este în Elimaida Persiei o
cetate mărită cu avuţie, cu argint şi cu aur,
1 Mac.6:2. Şi templul din ea bogat foarte, şi că acolo sunt acoperăminte de aur şi zale şi arme, pe
care le-a lăsat acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele Macedonenilor, care a stăpânit întâi
între Elini.
1 Mac.6:3. Şi a venit să ia cetatea şi să o prade, şi n-a putut, fiindcă planul lui fusese aflat.
1 Mac.6:4. Şi s-au sculat asupra lui cu război, şi a fugit şi s-a dus de acolo cu întristare mare,
întorcându-se în Babilon.
1 Mac.6:5. Şi a venit un oarecare în Persia care i-a spus că au fost înfrânte taberele care s-au dus în
ţara lui Iuda,
1 Mac.6:6. Că a mers Lisias cu putere tare întâi, şi a fost înfrânt de către ei, şi ei s-au întărit cu arme
şi cu putere şi cu prăzi multe, pe care le-au luat din taberele pe care le-au nimicit,
1 Mac.6:7. Şi că au stricat urâciunea care a fost zidită deasupra jertfelnicului în Ierusalim, şi templul,
ca şi mai înainte, l-au înconjurat cu ziduri înalte, precum şi Betţura, cetatea sa.
1 Mac.6:8. Şi auzind regele cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi s-a îmbolnăvit de întristare, căci nu
i s-a făcut precum gândea.
1 Mac.6:9. Şi a fost acolo zile multe, pentru că a stăruit într-însul mâhnirea şi a gândit că va muri.
1 Mac.6:10. Şi a chemat pe toţi prietenii săi şi a zis către ei: Luatu-s-a somnul de la ochii mei şi
mâhnirea mi-a zdruncinat inima.
1 Mac.6:11. Şi am zis în inima mea: La ce necaz am ajuns şi în ce tulburare mă aflu? Eu care eram
bun şi iubit întru stăpânirea mea;
279
1 Mac.6:12. Iar acum îmi aduc aminte de răutăţile pe care le-am făcut la Ierusalim , luând toate
vasele cele de aur şi cele de argint, care erau în el şi am trimis ca să piardă fără de
pricină pe cei care locuiesc în Iuda.
1 Mac.6:13. Cunosc eu că pentru acelea m-au aflat pe mine răutăţile acestea, şi iată că pier de mare
mâhnire în pământ străin.
1 Mac.6:14. Şi a chemat pe Filip, care era unul dintre prietenii săi, şi l-a pus peste toată stăpânirea
sa,
1 Mac.6:15. Şi i-a dat lui stema şi veşmântul său şi inelul, ca să aducă pe Antioh, fiul său, şi să-l
crească pentru domnie.
1 Mac.6:16. Şi a murit acolo regele Antioh în anul o sută patruzeci şi nouă.
1 Mac.6:17. Şi a aflat Lisias că a murit regele şi a pus pe Antioh, feciorul lui, rege în locul lui, pe care
de tânăr l-a crescut şi l-a numit cu numele Eupator.
1 Mac.6:18. Iar oastea din cetate ţinea încercuit pe Israel împrejurul templului şi căuta mereu să-i
facă neajunsuri, iar pentru păgâni să le fie sprijin.
1 Mac.6:19. Şi a gândit Iuda să o piardă şi a adunat tot poporul ca să o înconjoare.
1 Mac.6:20. Şi s-au adunat împreună, şi i-au înconjurat în anul o sută cincizeci, şi au făcut asupra lor
întărituri de împresurare de maşini de război.
1 Mac.6:21. Şi ieşind unii dintre ei din împresurare, s-au lipit lângă aceştia o seamă din cei
necredincioşi din Israel şi au mers la rege şi i-au zis:
1 Mac.6:22. Până când nu vei face judecată şi nu vei răzbuna pe fraţii noştri?
1 Mac.6:23. Nouă ne-a plăcut a sluji tatălui tău şi a umbla întru poruncile lui şi a asculta de poruncile
lui.
1 Mac.6:24. Din această pricină fiii poporului nostru au ajuns să ne fie duşmani. Şi oriunde afla pe
cineva dintre noi, îl omora şi moştenirile noastre le jefuia.
1 Mac.6:25. Şi nu numai peste noi a întins mâna, ci şi peste toate hotarele lor.
1 Mac.6:26. Şi iată au tăbărât astăzi asupra întăriturii în Ierusalim ca să o ia; iar templul şi Betţurul
le-au întărit.
1 Mac.6:27. Şi de nu vei apuca mai înainte degrabă, mai mari decât acestea vor face şi nu-i vei mai
putea birui.
1 Mac.6:28. Şi auzind regele s-a mâniat şi a adunat pe toţi prietenii săi, căpeteniile puterii sale, şi pe
cei care erau peste călărime.
1 Mac.6:29. Şi de la alţi regi şi de la ostroavele mărilor au venit la el oştiri plătite.
1 Mac.6:30. Şi a fost numărul puterii lui o sută de mii de pedeştri, douăzeci de mii de călăreţi şi
treizeci şi doi de elefanţi învăţaţi la război.
1 Mac.6:31. Şi au venit prin Edom, au tăbărât la Betţur, au făcut război în multe zile şi au făcut
maşini de război; dar cei împresuraţi au ieşit şi le-au ars pe ele cu foc, războindu-se cu
bărbăţie.
1 Mac.6:32. Şi s-a sculat Iuda din cetate Şi a tăbărât la Bet-Zaharia în preajma taberei regelui.
1 Mac.6:33. Şi sculându-se regele de dimineaţă, a ridicat tabăra, a pornit spre calea Bet-Zahariei, s-
au împărţit oştirile la război şi au trâmbiţat cu trâmbiţele.
1 Mac.6:34. Şi elefanţilor le-au dat sânge de strugure şi de mure, ca să-i întărâte la război.
1 Mac.6:35. Şi au împărţit animalele în rânduri şi au pus lângă fiecare elefant o mie de bărbaţi
înzăuaţi cu lanţuri şi coifuri de aramă peste capetele lor şi cinci sute de călăreţi aleşi erau
rânduiţi la fiecare fiară.
1 Mac.6:36. Aceştia întovărăşeau fiara din capul locului, şi oriunde era fiara erau şi ei, şi oriunde
mergea, mergeau cu ea şi nu se despărţeau de ea.
1 Mac.6:37. Şi turnuri tari de lemn erau pe elefanţi şi-i acoperea pe fiecare, turnurile fiind întărite cu
chingi şi la fiecare turn erau treizeci şi doi de bărbaţi, care se războiau de sus, afară de
călăuza elefantului.
1 Mac.6:38. Şi călărimea au aşezat-o de o parte şi de alta a taberei, ca să tulbure pe duşman şi să
ocrotească laturile.
1 Mac.6:39. Şi când strălucea soarele peste scuturile cele de aur, sclipeau munţii de ele şi străluceau
ca nişte făclii aprinse.
1 Mac.6:40. Şi s-a întins o parte din tabăra regelui peste munţii cei înalţi, iar alta peste locurile cele
de jos, şi mergeau cu pază şi cu rânduială.
1 Mac.6:41. Şi se cutremurau toţi cei care auzeau glasul mulţimii lor şi păşirea mulţimii şi lovirea
armelor, că era tabăra mare şi puternică.
1 Mac.6:42. Şi s-a apropiat Iuda şi tabăra lui la război şi au căzut din tabăra regelui şase sute de
bărbaţi.
1 Mac.6:43. Şi a văzut Eleazar Avaran animalul înzăuat cu zaua regească, şi era mai înalt decât toţi
elefanţii, şi i s-a părut că pe acela este regele.
1 Mac.6:44. Şi s-a dat pe sine, ca să mântuiască pe poporul său şi să-şi câştige nume veşnic.
1 Mac.6:45. Şi alergând la ea cu îndrăzneală în mijlocul rândului, el omora de-a dreapta şi de-a
stânga, şi se dădeau în lături din faţa lui, încoace şi încolo.
1 Mac.6:46. Şi a intrat sub elefant, i-a vârât sabia în pântece şi l-a omorât, şi elefantul a căzut pe
pământ deasupra lui şi Eleazar a murit.
1 Mac.6:47. Şi văzând Iudeii puterea regelui şi năvălirea oştilor, au dat înapoi din faţa lor.
1 Mac.6:48. Iar cei din tabăra regelui s-au suit asupra lor la Ierusalim , şi a tăbărât regele în Iuda şi
la muntele Sionului.
280
1 Mac.6:49. Şi regele a făcut pace cu cei din Betţur şi au ieşit din cetate, că nu aveau acolo hrană, ca
să se închidă în ea, că era an de odihnă în pământul acela.
1 Mac.6:50. Şi a luat regele Betţurul şi a pus acolo pază, ca să-l păzească.
1 Mac.6:51. Şi a tăbărât asupra templului zile multe, a făcut acolo turnuri de împresurare, maşini şi
aruncătoare de foc şi aruncătoare de pietre şi scorpioane, ca să arunce săgeţi, şi praştii.
1 Mac.6:52. Şi au făcut şi cei împresuraţi maşini împotriva maşinilor lor şi a ţinut războiul zile multe.
1 Mac.6:53. Şi bucate nu erau în vase, pentru că era anul al şaptelea, şi cei care au scăpat în Iuda de
la neamuri au mâncat rămăşiţa pusă la păstrare.
1 Mac.6:54. Şi au rămas în locul sfânt bărbaţi puţini, că i-a biruit pe ei foamea, şi s-a risipit fiecare la
locul său.
1 Mac.6:55. Când a auzit Lisias că Filip - pe care l-a pus regele Antioh încă fiind el în viaţă să crească
pe Antioh, fiul lui, ca să-l facă rege,
1 Mac.6:56. S-a întors din Persia şi din Media, el şi oştirile regelui cele ce au fost cu el, şi că încearcă
să ia stăpânirea,
1 Mac.6:57. Atunci el s-a grăbit ca să se ducă din cetate şi să zică regelui şi căpeteniilor oastei şi
către bărbaţi: "Ne împuţinăm în toate zilele, hrană avem puţină, iar locul unde suntem
tăbărâţi este tare şi sunt asupra noastră grijile regatului.
1 Mac.6:58. Acum dar să întindem mâna oamenilor acestora şi să facem pace cu ei şi cu tot neamul
lor.
1 Mac.6:59. Şi să le îngăduim să umble după legile lor ca şi mai înainte, că pentru legiuirile lor, pe
care le-am risipit, s-au mâniat şi au făcut toate acestea".
1 Mac.6:60. Şi a plăcut cuvântul înaintea regelui şi a căpeteniilor şi a trimis la ei să facă pace, şi ei au
primit.
1 Mac.6:61. Şi li s-au jurat lor regele şi căpeteniile pentru acestea şi au ieşit din cetate.
1 Mac.6:62. Şi a intrat regele în muntele Sionului şi a văzut tăria locului, a călcat jurământul făcut şi
a poruncit, şi a surpat zidul împrejur.
1 Mac.6:63. Şi s-a sculat degrabă şi s-a întors la Antiohia, a aflat pe Filip stăpânind cetatea, a făcut
război împotriva lui şi a luat cetatea cu sila.
CAP. 7
Continuarea luptelor Macabeilor, biruinţa lui Iuda asupra lui Nicanor.
1 Mac.7:1 În anul o sută cincizeci şi unu a fugit Dimitrie, fiul lui Seleuc, din Roma, şi a venit cu
oameni puţini la o cetate de lângă mare şi a domnit acolo.
1 Mac.7:2. Şi după ce a venit în casa domniei părinţilor săi, a prins oştirea, pe Antioh şi pe Lisias, ca
să-i ducă la el.
1 Mac.7:3. Şi când i s-a dat de ştire, el a zis: "Nu-mi arătaţi feţele lor".
1 Mac.7:4. Şi i-au omorât pe ei oştirile, şi a şezut Dimitrie în scaunul regatului lui.
1 Mac.7:5. Şi au venit la el toţi bărbaţii cei fără de lege, şi necredincioşii din Israel şi Alchimos,
conducătorul lor, care voia să fie arhiereu.
1 Mac.7:6. Şi au pârât pe popor către rege, zicând: "Pierdut-au Iuda şi fraţii lui pe toţi prietenii tăi, şi
pe noi ne-au risipit din pământul nostru.
1 Mac.7:7. Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergând, să vadă toată pieirea aceasta, pe care
au făcut-o nouă şi ţării regelui, şi să-i pedepsească pe ei şi pe toţi cei care le ajută lor".
1 Mac.7:8. Şi a ales regele pe Bacchide, prietenul său, care stăpânea dincolo de râu, mare dregător al
domniei şi credincios regelui.
1 Mac.7:9. Şi l-a trimis pe el şi pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a făcut arhiereu, şi i-a poruncit lui să
se răzbune asupra fiilor lui Israel.
1 Mac.7:10. Şi au purces şi au venit cu putere multă în ţara lui Iuda şi au trimis cu vicleşug soli lui
Iuda şi fraţilor lui cu cuvinte de pace.
1 Mac.7:11. Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru că au văzut că veniseră cu putere multă.
1 Mac.7:12. Şi s-a adunat la Alchimos şi la Bacchide adunare de cărturari, să caute cele drepte.
1 Mac.7:13. Şi Asideii erau întâi între fiii lui Israel şi cereau de la ei pace.
1 Mac.7:14. Că ziceau: "Un preot din seminţia lui Aaron a venit cu oştirile şi nu ne va face
strâmbătate".
1 Mac.7:15. Şi el a grăit către ei cuvinte de pace şi li s-a jurat, zicând: "Nu vom face rău vouă şi
prietenilor voştri".
1 Mac.7:16. Şi ei au crezut lui, însă aceia au prins şaizeci de bărbaţi şi i-au omorât într-o zi, după
cuvintele scrise:
1 Mac.7:17. "Trupurile cuvioşilor Tăi şi sângele lor l-au vărsat împrejurul Ierusalimului şi nu era cine
să-i îngroape".
1 Mac.7:18. Şi a căzut frica şi cutremurul peste tot poporul şi ziceau: "Că nu este la ei adevăr şi
judecată, că au călcat legătura şi jurământul făcut".
1 Mac.7:19. Şi a plecat Bacchide de la Ierusalim şi a tăbărât la Betzet şi a trimis ca să prindă pe cei
care fugiseră din ceata lui, precum şi o seamă din popor, pe care, după ce i-a omorât i-a
aruncat într-o fântână.
1 Mac.7:20. Şi a încredinţat ţara lui Alchimos şi a lăsat cu el oştire multă să-i ajute şi s-a dus
Bacchide la rege.
1 Mac.7:21. Şi s-a nevoit Alchimos ca să pună mâna pe arhierie.
281
1 Mac.7:22. Şi s-au adunat la el toţi cei care tulburau poporul său şi au biruit ţara lui Iuda şi au
pricinuit necaz mare lui Israel.
1 Mac.7:23. Şi a văzut toată răutatea pe care au făcut-o Alchimos şi cei care erau cu el între fiii lui
Israel, mai mult decât neamurile.
1 Mac.7:24. Şi a ieşit la toate hotarele Iudeii împrejur şi a pus pedepse asupra bărbaţilor care au
mers de bună voie cu Alchimos şi i-a oprit a merge în ţară.
1 Mac.7:25. Iar dacă a văzut Alchimos că s-a întărit Iuda şi cei care erau cu el, a cunoscut că nu le va
putea sta împotrivă şi, întorcându-se la rege, i-a pârât de cele mai rele fapte.
1 Mac.7:26. Şi a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de seamă căpetenii ale lui, care avea ură
şi vrăjmăşie asupra lui Israel, şi i-a poruncit să piardă poporul.
1 Mac.7:27. Şi a venit Nicanor în Ierusalim cu oştire multă şi a trimis la Iuda şi la fraţii lui cu vicleşug
cuvinte de pace, zicând:
1 Mac.7:28. "Să nu fie vrajbă între noi şi voi; eu voi veni cu oameni puţini să văd feţele voastre cu
pace".
1 Mac.7:29. Şi a venit la Iuda şi s-au sărutat unii cu alţii cu pace, iar vrăjmaşii erau gata să răpească
pe Iuda.
1 Mac.7:30. Şi a cunoscut Iuda că a venit asupra lui eu vicleşug, s-a temut de el şi n-a voit să mai
vadă faţa lui.
1 Mac.7:31. Şi a cunoscut Nicanor că s-a descoperit planul lui şi a ieşit în întâmpinarea lui Iuda,
înspre Cafarsalam, la război.
1 Mac.7:32. Şi au căzut din cei care erau cu Nicanor ca la vreo cinci sute de bărbaţi, iar ceilalţi au
fugit în cetatea lui David.
1 Mac.7:33. Şi după întâmplările acestea, s-a suit Nicanor în muntele Sionului şi au ieşit unii dintre
preoţii din locul sfânt şi dintre bătrânii poporului să se închine lui cu pace şi să-i arate
arderea de tot, care se aduce pentru rege.
1 Mac.7:34. Iar el i-a batjocorit şi i-a ocărit, grăind cu trufie.
1 Mac.7:35. Şi s-a jurat cu mânie, zicând: "De nu mi se va da Iuda şi tabăra lui în mâinile mele acum,
când mă voi întoarce biruitor, voi arde templul acesta!" Şi a ieşit cu mânie mare.
1 Mac.7:36. Şi au intrat preoţii şi stând în faţa altarului şi a templului Domnului, au plâns zicând:
1 Mac.7:37. "Tu, Doamne, ai ales acest templu să se cheme numele Tău în el, să fie locaş de
rugăciune şi de cerere pentru poporul Tău.
1 Mac.7:38. Adu pedeapsă asupra omului acestuia şi asupra taberei lui şi să cadă în sabie; adu-Ţi
aminte de hulele lor şi nu-i suferi pe ei".
1 Mac.7:39. Şi a ieşit Nicanor din Ierusalim şi a tăbărât la Bethoron şi l-a întâmpinat pe el încă o
armată siriană.
1 Mac.7:40. Iar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de bărbaţi şi s-a rugat Iuda, zicând;
1 Mac.7:41. "Când au hulit solii cei trimişi de regele Asirienilor, a ieşit îngerul Tău, Doamne, şi a bătut
dintre ei o sută optzeci şi cinci de mii.
1 Mac.7:42. Aşa zdrobeşte oastea aceasta înaintea noastră astăzi, ca să cunoască şi ceilalţi că a hulit
templul Tău. Judecă-l după răutatea lui".
1 Mac.7:43. Şi s-au lovit taberele la război în treisprezece ale lunii Adar şi a fost înfrântă tabăra lui
Nicanor şi întâi el a căzut în război.
1 Mac.7:44. Şi dacă a văzut tabăra lui că Nicanor a căzut, lepădând armele sale, a fugit.
1 Mac.7:45. Şi i-au gonit cale de o zi de la Adasa până unde vine Ghezer şi au trâmbiţat după ei
neîncetat cu trâmbiţele.
1 Mac.7:46. Şi au ieşit din toate satele Iudeii de primprejur şi i-au înconjurat. Şi s-au încăierat unii cu
alţii şi au căzut toţi vrăjmaşii şi n-a rămas dintre ei nici unul.
1 Mac.7:47. Şi au luat prăzi bogate, iar capul lui Nicanor şi dreapta lui pe care o ridicase cu trufie, le-
au adus şi le-au spânzurat la Ierusalim .
1 Mac.7:48. Şi s-a bucurat poporul şi a petrecut în ziua aceea cu veselie mare.
1 Mac.7:49. Şi au rânduit ca în tot anul să se ţină ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar.
1 Mac.7:50. Şi a avut pace Iuda puţine zile.
CAP. 8
Despre legătura lui Iuda cu Romanii.
1 Mac.8:1 Şi a auzit Iuda de numele Romanilor, că sunt puternici şi sunt voitori de bine tuturor celor
care se lipesc de ei şi cu toţi care vin la ei fac prietenie şi că sunt tari şi puternici.
1 Mac.8:2. Şi i s-a spus lui războaiele lor şi vitejiile pe care le-au făcut asupra Galatenilor şi cum i-au
biruit şi i-au adus sub dajdie.
1 Mac.8:3. Şi câte au făcut în ţara Spaniei şi au pus mâna pe zăcămintele de argint şi de aur de
acolo.
1 Mac.8:4. Şi cu toate că această ţară este departe, ei au pus stăpânire pe ea prin cuminţenia şi
răbdarea lor; şi pe regii care au venit împotriva lor de la marginea pământului, i-au
zdrobit şi i-au bătut cu înfrângere mare; şi ceilalţi le dau bir pe fiecare an.
1 Mac.8:5. Şi pe Filip şi Perseu, regele Chitenilor şi pe cei care s-au sculat împotriva lor i-au zdrobit
cu războiul şi i-au biruit.
1 Mac.8:6. Şi Antioh cel Mare, regele Asiei, care a mers împotriva lor la război, având o sută douăzeci
de elefanţi şi călărime şi care de război şi putere multă foarte, a fost biruit de ei.
282
1 Mac.8:7. Şi pe el l-au prins viu şi au făcut legătură cu ei, ca şi el şi cei care vor domni după el să le
dea bir mare şi ostatici şi pământ zălog,
1 Mac.8:8. Adică tara Indiei şi Media şi Lidia şi altele din cele mai bune ţinuturi ale lor, pe care,
luându-le de la el, le-a dat regelui Eumene.
1 Mac.8:9. Şi că cei din Elada s-au sfătuit să meargă şi să-i piardă şi Romanii au aflat cuvântul
acesta,
1 Mac.8:10. Şi au trimis împotriva lor pe o căpetenie şi a pornit război împotriva lor şi au căzut dintre
ei răniţi mulţi şi pe mulţi au robit, pe femeile şi pe fiii lor, şi i-au prădat şi le-au stăpânit
pământul şi au stricat cetăţile lor, şi i-au jefuit şi i-au robit până în ziua aceea.
1 Mac.8:11. Şi pe celelalte regate şi ţinuturi, care li s-au împotrivit, le-au stricat şi le-au robit.
1 Mac.8:12. Iar cu prietenii lor şi cu cei care se unesc cu ei, au păzit prietenia şi au biruit stăpânirile
cele de aproape şi cele de departe şi câţi au auzit de numele lor s-au temut de ei.
1 Mac.8:13. Cei pe care vor să-i ajute şi să-i facă să stăpânească, stăpânesc, şi pe care vor, îi lipsesc
de stăpânire; şi s-au înălţat foarte;
1 Mac.8:14. Şi cu toate acestea la ei nimeni n-a pus stemă şi nu s-a îmbrăcat cu porfiră ca să se
mărească întru ea.
1 Mac.8:15. Şi şi-au făcut senat şi în toate zilele se sfătuiesc trei sute şi douăzeci de senatori asupra
treburilor poporului, ca bine să le îngrijească.
1 Mac.8:16. Şi-şi încredinţează stăpânirea lor unui om într-un an, care stăpâneşte tot pământul lor şi
toţi ascultă de unul şi nu este vrăjmăşie, nici râvnire între ei.
1 Mac.8:17. Iuda a ales pe Evpolemos, feciorul lui Ioan al lui Acos şi pe Iason, feciorul lui Eleazar şi i-
a trimis la Roma ca să încheie cu ei prietenie şi alianţă.
1 Mac.8:18. Şi ea să ridice de la ei jugul, că ei vedeau că stăpânirea Grecilor ameninţă pe Israel cu
robie.
1 Mac.8:19. Şi au mers la Roma, iar calea era foarte lungă şi au intrat în senatul lor şi au grăit,
zicând:
1 Mac.8:20. Iuda Macabeul şi fraţii lui şi mulţimea Iudeilor ne-au trimis la voi ca să aşezăm legătură
şi pace şi să ne înscrieţi între tovarăşii şi prietenii voştri.
1 Mac.8:21. Şi a plăcut cuvântul înaintea lor.
1 Mac.8:22. Şi aceasta este copia cărţii pe care au scris-o pe table de aramă şi au trimis-o la
Ierusalim , să fie acolo la ei pomenire de pace şi de alianţă.
1 Mac.8:23. Bine să fie Romanilor şi neamului Iudeilor, pe mare şi pe uscat în veac şi sabia şi
vrăjmaşul departe să fie de la ei.
1 Mac.8:24. Iar de se va întâmpla război asupra Romei mai întâi sau asupra oricăruia din aliaţii lor
întru toată stăpânirea lor,
1 Mac.8:25. Neamul Iudeilor să ajute cu inimă plină, pe cât le vor îngădui împrejurările.
1 Mac.8:26. Vrăjmaşilor să nu le dea nici bucate, nici arme, nici argint, nici corăbii. Aceasta este
voinţa Romei, iar Iudeii vor păzi aceste îndatoriri fără să primească nimic.
1 Mac.8:27. Şi asemenea de se va întâmpla mai înainte Iudeilor război, vor ajuta Romanii din suflet,
pe cât le vor îngădui împrejurările.
1 Mac.8:28. Şi vrăjmaşilor nu le vor da grâne, arme, argint, corăbii; aşa hotărăsc Romanii şi vor păzi
aceste îndatoriri cu bună credinţă.
1 Mac.8:29. Pe cuvintele acestea au aşezat Romanii legământ cu poporul Iudeilor.
1 Mac.8:30. Iar după cuvintele acestea de vor avea aceştia sau aceia să adauge sau să scadă ceva,
vor face după cum se vor înţelege şi ce vor adăuga sau ce vor scădea, întărit va fi.
1 Mac.8:31. Şi pentru răutăţile pe care li le face regele Dimitrie, i-am scris lui, zicând: Pentru ce ai
îngreuiat jugul tău peste prietenii şi aliaţii Iudeii
1 Mac.8:32. Deci, de se vor mai plânge înaintea noastră de tine, le vom face dreptate şi vom porni
război împotriva ta şi pe mare şi pe uscat.
CAP. 9
Răzbunările lui Iuda Macabeul şi moartea lui. Ionatan urmează în locul lui şi face război.
1 Mac.9:1. Şi a auzit Dimitrie că a căzut Nicanor şi oştirea lui în război şi a trimis a doua oară pe
Bacchide şi pe Alchimos în Iudeea în fruntea aripii drepte a oştirii.
1 Mac.9:2. Şi au mers pe calea cea dinspre Galileea şi au poposit cu tabăra la Mesalot, în Arbel, pe
care l-au cuprins şi au omorât mulţi locuitori.
1 Mac.9:3. Şi în luna întâi în anul o sută cincizeci şi doi, au tăbărât asupra Ierusalimului.
1 Mac.9:4. şi s-au sculat şi au mers la Bereea cu douăzeci de mii de pedestraşi şi două mii de
călăreţi.
1 Mac.9:5. Şi Iuda avea tabăra în Eleasa, cu trei mii de bărbaţi aleşi.
1 Mac.9:6. Şi a văzut mulţimea oştirilor şi s-a temut foarte şi mulţi au fugit din tabără şi n-au rămas
dintr-înşii decât opt sute de bărbaţi.
1 Mac.9:7. Văzând Iuda că s-a risipit tabăra lui şi războiul îl grăbea, se sfărâma cu inima, căci nu
avea vreme să-i strângă pe fugari şi a slăbit.
1 Mac.9:8. Atunci a zis celor rămaşi: "Să ne sculăm şi să ne suim asupra potrivnicilor noştri, poate îi
vom putea bate pe ei".
1 Mac.9:9. Şi l-au întors, zicând: "Nu vom putea, ci numai să ne mântuim sufletele noastre acum;
întoarce-te, că fraţii noştri s-au risipit şi noi să ne batem cu aceştia aşa puţini fiind?"
283
1 Mac.9:10. Şi a zis Iuda: "Departe de mine să fac lucrul acesta şi să fug de ei, că de s-a apropiat
vremea noastră, să murim vitejeşte pentru fraţii noştri, să nu lăsăm hulă măririi
noastre".
1 Mac.9:11. Şi au mers oştirile de unde aveau tabăra; s-a împărţit călărimea în două părţi iar
prăştiaşii şi arcaşii mergeau înaintea oştirii, fiindcă erau cei mai de frunte războinici, fiind
toţi tari.
1 Mac.9:12. Şi Bacchide era în aripa dreaptă şi s-au apropiat oştirile din amândouă părţile şi strigau
cu trâmbiţele.
1 Mac.9:13. Şi au trâmbiţat şi ostaşii lui Iuda cu trâmbiţele şi s-a cutremurat pământul de glasul
taberelor şi s-a făcut război de dimineaţă până seara.
1 Mac.9:14. Şi a văzut Iuda că Bacchide şi tăria taberei este de-a dreapta şi au venit la el toţi cei tari
de inimă.
1 Mac.9:15. Şi au zdrobit aripa dreaptă şi i-au urmărit până la măgura Azotului.
1 Mac.9:16. Iar cei din aripa stângă au văzut că s-a zdrobit aripa dreaptă şi s-au întors după Iuda şi
după cei care erau cu el prin spate.
1 Mac.9:17. Şi s-a îngreuiat războiul şi au căzut mulţi răniţi şi din aceştia şi din aceia.
1 Mac.9:18. Şi Iuda a căzut şi ceilalţi au fugit.
1 Mac.9:19. Şi au ridicat Ionatan şi Simon pe Iuda, fratele lor, şi l-au îngropat în mormântul părinţilor
lui în Modein.
1 Mac.9:20. Şi l-a plâns şi I-a jelit tot Israelul cu plângere mare, în multe zile şi a zis:
1 Mac.9:21. "Cum a căzut cel tare, care a izbăvit pe Israel?"
1 Mac.9:22. Iar celelalte cuvinte ale lui Iuda şi războaiele şi vitejiile pe care le-a făcut şi măreţia
faptelor lui nu s-au scris, pentru că erau foarte multe.
1 Mac.9:23. Şi după moartea lui Iuda, s-au arătat cei fără de lege în hotarele lui Israel şi au răsărit
toţi cei care lucrau nedreptate.
1 Mac.9:24. În zilele acelea a fost foamete mare şi de bunăvoie s-a dat ţara împreună cu ei.
1 Mac.9:25. Şi a ales Bacchide pe oamenii cei nelegiuiţi şi i-a pus conducătorii ţării.
1 Mac.9:26. Aceştia urmăreau şi căutau pe prietenii lui Iuda şi-i aduceau la Bacchide şi se răzbunau
pe ei şi-i batjocoreau.
1 Mac.9:27. Şi 5-a făcut mare necaz în Israel, cum nu s-a făcut din ziua de când nu se mai arătase
prooroc între ei.
1 Mac.9:28. Şi s-au adunat toţi prietenii lui Iuda şi au zis lui Ionatan:
1 Mac.9:29. De când a murit fratele tău Iuda, nu este om asemenea lui, să iasă asupra vrăjmaşilor şi
asupra lui Bacchide, asupra celor care pizmuiesc neamul nostru.
1 Mac.9:30. Acum dar pe tine te-am ales astăzi, ca să ne fii căpetenie în locul lui şi povăţuitor, ca să
duci războiul nostru.
1 Mac.9:31. Şi a primit Ionatan în vremea aceea povăţuirea şi s-a sculat în locul lui Iuda, fratele său.
1 Mac.9:32. Şi a înţeles Bacchide şi căuta să-l omoare.
1 Mac.9:33. Dar înţelegând Ionatan şi Simon, fratele lui, şi toţi cei care erau cu el, au fugit în pustiul
Tecoa şi au aşezat tabăra la apa lacului Asfarului.
1 Mac.9:34. Şi aflând Bacchide a venit şi el cu toată oştirea lui, în zi de odihnă, dincolo de Iordan.
1 Mac.9:35. Şi Ionatan a trimis pe fratele său, Ioan, care era povăţuitor poporului, să roage pe
Nabateeni, prietenii săi, ca să ducă la ei avuţiile sale cele multe.
1 Mac.9:36. Şi au ieşit fiii lui Iambre de la Medeba şi au prins pe Ioan şi toate câte avea şi s-au dus
cu ele.
1 Mac.9:37. Şi după faptele acestea s-au spus lui Ionatan şi lui Simon, fratele lui, că fiii lui Iambre fac
nuntă mare şi aduc mireasă cu alai mare de la Nadabat, fiica unei căpetenii din cele mari
a Canaaneilor.
1 Mac.9:38. Şi şi-a adus aminte de Ioan, fratele său şi s-a suit şi s-a ascuns într-o văgăună a
muntelui.
1 Mac.9:39. Şi ridicându-şi ochii săi, a văzut apărând în mijlocul unui zgomot mare, o mulţime
numeroasă şi mirele şi prietenii lui şi fraţii lui, ieşind întru întimpinarea lor cu timpane şi
cu muzici şi cu arme multe.
1 Mac.9:40. Şi s-a sculat asupra lor de unde erau ascunşi ai lui Ionatan şi i-au ucis şi au căzut răniţi
mulţi, iar cei care au rămas au fugit în munte; şi au luat toate prăzile lor.
1 Mac.9:41. Şi s-a întors nunta în plângere şi glasul muzicilor în jale.
1 Mac.9:42. Şi au răzbunat sângele fratelui lor şi s-au întors la râpa Iordanului.
1 Mac.9:43. Şi a auzit Bacchide şi a venit într-o zi de odihnă până la malul Iordanului cu putere
multă.
1 Mac.9:44. Şi a zis Ionatan celor care erau cu el: "Să ne sculăm acum şi să facem război pentru
sufletele noastre, că nu este astăzi ca Ieri şi ca alaltăieri.
1 Mac.9:45. Că iată, războiul este înaintea noastră şi înapoia noastră şi apa Iordanului de o parte, iar
de cealaltă parte mocirlă şi dumbravă şi nu este loc de scăpare.
1 Mac.9:46. Acum dar strigaţi la cer, ca să scăpaţi din mâna vrăjmaşilor noştri; şi a început lupta.
1 Mac.9:47. Şi a întins Ionatan mâna sa să lovească pe Bacchide şi el s-a dat înapoi.
1 Mac.9:48. Şi a sărit Ionatan şi cei care erau cu el în Iordan şi au înotat până de cealaltă parte, iar
aceia n-au trecut Iordanul după ei.
1 Mac.9:49. Şi au căzut din oştirea lui Bacchide în ziua aceea ca o mie de bărbaţi.
284
1 Mac.9:50. Şi s-a întors Bacchide în Ierusalim şi a zidit cetăţi tari în Iuda: cetatea din Ierihon,
Emaus, Bethoron, Betel, Timnota, Farathon şi Tefonul, cu ziduri înalte şi porţi şi zăvoare.
1 Mac.9:51. Şi a pus pază în ele, ca să hărţuiască pe Israel.
1 Mac.9:52. Şi a întărit cetatea cea din Betţur şi Ghezer şi marginea, şi au pus în ele oştire şi hrană.
1 Mac.9:53. Şi au luat ostatici pe fiii povăţuitorilor ţării şi i-a pus în cetate, în Ierusalim , sub pază.
1 Mac.9:54. Şi în anul o sută cincizeci şi trei, în luna a doua, a poruncit Alchimos să surpe zidul curţii
celei dinăuntru a templului şi să strice lucrurile proorocilor şi au început a le strica.
1 Mac.9:55. În vremea aceea Alchimos a fost lovit de Domnul şi i s-au împiedicat planurile şi i s-a
închis gura şi a slăbit şi n-a mai putut grăi cuvânt, nici a porunci în casa lui.
1 Mac.9:56. Şi a murit Alchimos cu chin mare.
1 Mac.9:57. Şi văzând Bacchide că a murit Alchimos s-a întors la rege şi a avut pace Iudeea doi ani.
1 Mac.9:58. Şi s-au sfătuit toţi cei fără de lege, zicând: "Iată, Ionatan şi cei care sunt cu el, cu linişte,
locuiesc fără de frică; acum dar să aducem pe Bacchide şi-i va prinde pe toţi într-o
noapte.
1 Mac.9:59. Şi mergând s-au sfătuit cu el.
1 Mac.9:60. Şi pornind cu putere multă, a trimis cărţi pe ascuns la toţi tovarăşii din Iudeea, ca să
prindă pe Ionatan şi pe cei care sunt cu el; dar n-au putut, că s-a descoperit acestora
planul lor.
1 Mac.9:61. Din această pricină ei au prins din bărbaţii ţării pe căpeteniile răutăţii, ca la vreo
cincizeci, şi i-au omorât.
1 Mac.9:62. După aceea Ionatan şi Simon şi cei care erau cu el s-au dus la Betbasa, care era în
pustiu şi au zidit-o din nou şi au întărit-o.
1 Mac.9:63. Şi a înţeles Bacchide, şi a adunat toată mulţimea sa, şi a dat de ştire oamenilor lui din
Iudeea.
1 Mac.9:64. Şi venind a tăbărât împotriva Betbasiei şi a făcut război asupra ei zile multe şi a adăugat
întărituri.
1 Mac.9:65. Şi a lăsat Ionatan pe Simon, fratele său, în cetate, şi a ieşit în ţară şi a venit cu un
număr mare de oştire.
1 Mac.9:66. Şi a lovit pe Odomir şi pe fraţii lui şi pe fiii lui Fasiron în sălaşurile lor, şi a început a bate
şi a se sui cu putere.
1 Mac.9:67. Şi a ieşit din cetate şi Simon şi cei care erau cu el, şi au ars întăriturile lor.
1 Mac.9:68. Şi au pornit război asupra lui Bacchide şi l-au zdrobit şi l-au necăjit foarte, pentru că
planul bătăliei dăduse greş.
1 Mac.9:69. Acesta s-a aprins de mânie asupra bărbaţilor celor fără de lege, care i-au dat sfat să vină
în ţară, şi a omorât pe mulţi dintre ei şi a făcut sfat să se întoarcă în pământul său.
1 Mac.9:70. Şi a înţeles Ionatan şi a trimis la el soli, ca să facă pace cu el şi să le întoarcă pe cei
robiţi.
1 Mac.9:71. Şi a primit şi a făcut după cuvintele lui, şi s-a jurat că nu-i va mai face rău în toate zilele
vieţii sale.
1 Mac.9:72. Şi a întors pe cei robiţi, pe care i-a robit mai înainte din pământul Iudeii, şi întorcându-
se, s-a dus în pământul său şi n-a mai venit în hotarele lor.
1 Mac.9:73. Şi a încetat sabia din Israel, şi a locuit Ionatan în Micmas, şi a început a judeca pe popor,
şi a pierdut pe cei nelegiuiţi din Israel.
CAP. 10
Prietenia lui Ionatan cu regele Alexandru.
1 Mac.10:1. În anul o sută şaizeci s-a suit Alexandru, fiul lui Antioh Epifan, şi a luat Ptolemaida şi l-a
primit pe el, şi a domnit acolo.
1 Mac.10:2. Şi auzind regele Dimitrie, a adunat oştire multă foarte şi a pornit împotriva lui cu război.
1 Mac.10:3. Şi a trimis Dimitrie la Ionatan scrisori pentru pace şi de înaltă preţuire.
1 Mac.10:4. Că zicea: "Să apucăm să facem pace cu el, mai înainte de a face el cu Alexandru
împotriva noastră.
1 Mac.10:5. Că-şi va aduce aminte de toate răutăţile pe care le-am făcut asupra lui şi asupra fraţilor
lui şi asupra neamului lui".
1 Mac.10:6. Şi i-a dat putere să strângă oştire şi să facă arme, ca să fie aliatul lui, şi pe cei care erau
ostatici, care erau în cetate, a zis că-i dă înapoi.
1 Mac.10:7. Şi venind Ionatan în Ierusalim , a citit scrisorile în auzul a tot poporul şi a celor care erau
în cetate.
1 Mac.10:8. Şi s-a temut cu frică mare, auzind că regele i-a dat putere să strângă oştire.
1 Mac.10:9. Şi cei care erau în cetate au dat lui Ionatan pe cei care erau ostatici şi i-a dat pe ei
părinţilor lor.
1 Mac.10:10. Şi a locuit Ionatan în Ierusalim şi a început a zidi şi a înnoi cetatea.
1 Mac.10:11. Şi a zis către lucrători să zidească zidurile şi muntele Sionului primprejur eu pietre cu
patru muchii spre întărire, şi au făcut aşa.
1 Mac.10:12. Şi au fugit cei de alt neam, care erau în cetăţile pe care le-a zidit Bacchide,
1 Mac.10:13. Şi a lăsat fiecare locul său şi s-a dus în pământul lui.
1 Mac.10:14. Numai în Betţur au rămas unii din cei care au lăsat legea şi poruncile lui Dumnezeu,
pentru că le era aceasta loc de scăpare.
285
1 Mac.10:15. Şi a auzit regele Alexandru făgăduinţele ce a trimis Dimitrie lui Ionatan şi i s-a povestit
războaiele şi vitejiile pe care le-a făcut el şi fraţii lui şi ostenelile pe care le-au avut.
1 Mac.10:16. Şi a zis: "Oare vom afla noi un om ca acesta? Şi acum să-l facem prieten şi aliat nouă".
1 Mac.10:17. Şi a scris scrisori şi i le-a trimis cu aceste cuvinte zicând:
1 Mac.10:18. "Alexandru regele, fratelui Ionatan, bucurie.
1 Mac.10:19. Auzit-am despre tine că eşti bărbat tare cu putere şi vrednic să ne fii prieten;
1 Mac.10:20. Şi acum te-am pus astăzi să fii arhiereu neamului tău şi prieten regelui să te chemi şi
ţi-am trimis porfiră şi cunună de aur ca să te uneşti cu noi şi să fii prieten cu noi".
1 Mac.10:21. Şi s-a îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă în luna a şaptea, în anul o sută şaizeci, la
sărbătoarea corturilor, şi a strâns oştire şi a făcut arme multe.
1 Mac.10:22. Şi auzind Dimitrie cuvintele acestea, s-a întristat şi a zis:
1 Mac.10:23. "Cum de a apucat mai înainte de noi Alexandru să facă prietenie cu Evreii spre întărire?
1 Mac.10:24. Le voi scrie şi eu cuvinte de mângâiere şi-i voi preaînălţa şi le voi trimite daruri, ca să-
mi fie ei spre ajutor".
1 Mac.10:25. Şi le-a trimis cuvintele acestea: "Dimitrie regele, neamului Iudeilor, bucurie!
1 Mac.10:26. De vreme ce aţi ţinut legătura, pe care aţi făcut-o cu noi, şi aţi rămas în prietenia
noastră şi nu v-aţi lipit de vrăjmaşii noştri, am auzit şi ne-am bucurat.
1 Mac.10:27. Şi acum rămâneţi încă a ţine credinţa către noi şi vă vom răsplăti cu bunătăţi pentru
cele ce faceţi cu noi.
1 Mac.10:28. Şi vă vom lăsa cele ce trebuie a se lăsa şi vă vom da daruri.
1 Mac.10:29. Şi acum vă scutesc şi vă iert pe toţi Iudeii de dajdii şi de preţul sării şi de dajdia către
rege.
1 Mac.10:30. Şi a treia parte din sămânţă şi jumătate din roadele pomilor, ce mi se cuveneau mie, le
iert de astăzi înainte; să nu se mai ia din ţara lui Iuda şi din cele trei ţinuturi, ce i s-au
adăugat de la Samaria şi Galileea, din ziua de astăzi şi până în veac.
1 Mac.10:31. Şi Ierusalimul să fie sfânt şi scutit de zeciuială şi de biruri, precum şi hotarele lui.
1 Mac.10:32. Las şi stăpânirea cetăţii celei din Ierusalim şi o dau arhiereului, ca să pună pază
bărbaţii pe care-i va voi el.
1 Mac.10:33. Şi pe toţi Iudeii care au fost duşi robi din Iuda în tot regatul meu, îi liberez fără
răscumpărare; şi toţi să-i scutească de dări pe ei şi pe vitele lor.
1 Mac.10:34. Şi toate sărbătorile şi zilele de odihnă şi lunile noi, şi zilele cele rânduite, şi trei zile mai
înainte de sărbătoare şi trei zile după sărbătoare, să le fie scutite şi slobode tuturor
Iudeilor care sunt în stăpânirea mea.
1 Mac.10:35. Şi nimeni nu va avea putere a face ceva sau a sminti pe cineva dintre ei pentru orice
lucru.
1 Mac.10:36. Şi să se înscrie din Iudei în oştirea regelui treizeci de mii de bărbaţi, şi li se vor da
aceeaşi soldă ca şi tuturor oştirilor regelui.
1 Mac.10:37. Şi se vor pune dintre ei în cetăţile cele întărite şi mari ale regelui; iar altora li se vor
încredinţa dregătorii în cârmuirea regatului, şi căpeteniile care vor fi peste ei să fie dintre
ei şi să umble după legile lor, precum a şi poruncit regele pentru ţara lui Iuda.
1 Mac.10:38. Şi cele trei ţinuturi, care s-au adăugat la Iuda de la ţara Samariei, să se adauge la Iuda,
ca să se socotească şi să fie sub unul, şi să nu asculte de alt stăpân decât numai de
arhiereu.
1 Mac.10:39. Ptolemaida şi ţinutul ei, am dat-o dar templului din Ierusalim , pentru cheltuielile care
se cuvin la cele sfinte.
1 Mac.10:40. Şi eu am pe an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile regelui, de la locurile ce
se cuvin lui.
1 Mac.10:41. Şi tot ce a rămas, ce n-au dat cei care erau peste venituri, în anii trecuţi, de acum vor
da pentru nevoile templului.
1 Mac.10:42. Şi în afară de acestea, cei cinci mii de sicli de argint, care se luau din veniturile
templului Domnului în toţi anii, să fie lăsaţi, că se cuvin aceştia preoţilor care slujesc.
1 Mac.10:43. Şi oricine va scăpa în templul Domnului cel din Ierusalim şi în toate hotarele lui, fiind
datornici domneşti sau pentru orice altă pricină, să se libereze, cu toate cele ce sunt ale
lor, întru stăpânirea mea.
1 Mac.10:44. Şi la zidirea şi la înnoirea lucrurilor templului, cheltuieli se vor da din veniturile regelui.
1 Mac.10:45. Şi la zidirea zidurilor Ierusalimului şi la întărirea de jur împrejur, cheltuiala se va da din
venitul regelui, şi tot aşa la zidirea întăriturilor din Iuda".
1 Mac.10:46. Şi dacă a auzit Ionatan şi poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici nu le-a primit,
pentru că-şi aducea aminte de răutatea cea mare pe care o făcuse în Israel şi de
necazurile avute.
1 Mac.10:47. Şi le-a plăcut mai mult Alexandru, pentru că el a început a grăi cu ei cuvinte de pace şi
le-a fost într-ajutor în toate zilele.
1 Mac.10:48. Şi a adunat regele Alexandru oştire mare şi a tăbărât împotriva lui Dimitrie.
1 Mac.10:49. Şi s-au războit aceşti doi regi şi a fugit oastea lui Dimitrie, şi l-a gonit Alexandru şi l-a
biruit.
1 Mac.10:50. Şi s-a întărit războiul, până a apus soarele şi a căzut Dimitrie în ziua aceea.
1 Mac.10:51. Şi după întâmplările acestea, a trimis Alexandru la Ptolomeu, regele Egiptului, soli,
zicând:
286
1 Mac.10:52. "Fiindcă m-am întors în regatul meu şi am şezut pe scaunul părinţilor mei, şi am
dobândit domnia, şi am biruit pe Dimitrie şi am stăpânit ţara noastră
1 Mac.10:53. Şi am făcut război cu el, şi a fost înfrânt el şi tabăra lui de noi, şi am şezut pe scaunul
domniei lui,
1 Mac.10:54. Să aşezăm acum între noi prietenie; dă-mi pe fiica ta să o iau de soţie şi îţi voi fi ginere
ţi voi da ţie şi ei daruri vrednice de tine".
1 Mac.10:55. Şi a răspuns regele Ptolomeu zicând: "Bună a fost ziua în care te-ai întors în ţara
părinţilor tăi şi ai şezut pe scaunul lor de rege.
1 Mac.10:56. Şi acum voi face ţie cele ce ai scris; vino să ne întâlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem
unul cu altul, şi te voi face ginere, precum ai zis".
1 Mac.10:57. Şi a ieşit Ptolomeu din Egipt, el şi Cleopatra, fiica lui, şi a venit în Ptolemaida în anul o
sută şaizeci şi doi.
1 Mac.10:58. Şi s-a întâlnit cu regele Alexandru şi i-a dat lui pe Cleopatra, fiica sa, şi a făcut nunta la
Ptolemaida, cum fac regii, cu cinste mare.
1 Mac.10:59. Şi a scris regele Alexandru lui Ionatan să vină întru întâmpinarea lui.
1 Mac.10:60. Şi a mers cu mărire la Ptolemaida şi s-a întâlnit cu cei doi regi şi le-a dat, lor şi
prietenilor lor, argint şi aur şi daruri multe, şi a aflat trecere înaintea lor.
1 Mac.10:61. Şi au uneltit împotriva lui bărbaţi ucigaşi din Israel, oameni fără de lege care l-au pârât,
dar nu i-a ascultat regele.
1 Mac.10:62. Şi a poruncit regele şi a dezbrăcat pe Ionatan de hainele lui şi l-a îmbrăcat pe el cu
porfiră.
1 Mac.10:63. Şi l-a pus de a şezut cu sine şi a zis căpeteniilor sale: "Ieşiţi cu el în mijlocul cetăţii şi
strigaţi, ca nimeni să nu-l pârască de nici un lucru şi nimeni să nu-l supere pentru nici o
pricină.
1 Mac.10:64. Şi dacă au văzut cei care îl pârau mărirea lui, precum s-a strigat, şi că a fost îmbrăcat
cu porfiră, au fugit toţi.
1 Mac.10:65. Şi l-a mărit regele şi l-a scris între prietenii cei mai de frunte şi l-a pus povăţuitor şi
părtaş domniei.
1 Mac.10:66. Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim , cu pace şi cu bucurie.
1 Mac.10:67. Iar în anul o sută şaizeci şi cinci, a venit Dimitrie, fiul lui Dimitrie din Creta, în ţara
părinţilor săi.
1 Mac.10:68. Şi a auzit regele Alexandru şi s-a mâhnit şi s-a întors la Antiohia.
1 Mac.10:69. Şi a pus Dimitrie pe Apoloniu, mare căpitan care era peste Cele-Siria, şi a adunat
putere mare şi a tăbărât la Iamnia şi a trimis la Ionatan arhiereul zicând:
1 Mac.10:70. "Tu singur te ridici împotriva noastră şi eu m-am făcut de râs şi de batjocură pentru
tine; pentru ce strângi tu putere împotriva noastră în munţi?
1 Mac.10:71. Acum dar de nădăjduieşti în puterile tale, coboară-te la noi, la câmp, şi să ne batem
amândoi acolo, căci cu mine este puterea cetăţilor.
1 Mac.10:72. Întreabă şi află cine sunt eu şi ceilalţi care ne ajută. Şi zi că nu pot să stea picioarele
voastre în faţa noastră, că de două ori au fost înfrânţi părinţii tăi în ţara lor.
1 Mac.10:73. Şi acum nu vei putea sta înaintea călărimii şi a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu
este piatră, nici pietricică, nici loc de fugă".
1 Mac.10:74. Auzind Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s-a mâniat şi a ales zece mii de bărbaţi şi a ieşit
din Ierusalim şi i-a întâmpinat Simon, fratele lui, care îi venea în ajutor.
1 Mac.10:75. Şi a tăbărât la Iafa, dar cetatea şi-a închis porţile, că paza lui Apoloniu era la Iafa, şi au
pornit cu război asupra ei.
1 Mac.10:76. Şi temându-se cei din cetate, i-au deschis lui şi a stăpânit Ionatan Iafa.
1 Mac.10:77. Şi a auzit Apoloniu şi a tăbărât aproape cu trei mii de călăreţi şi cu putere multă şi a
mers la Azot, ca şi cum ar fi dat înapoi, dar el înainta în câmpie, căci avea mulţime de
călăreţi şi nădăjduia în ei.
1 Mac.10:78. Şi Ionatan l-a urmărit până la Azot şi s-au ciocnit oştile în război.
1 Mac.10:79. Şi a lăsat Apoloniu o mie de călăreţi ascunşi în urma lor.
1 Mac.10:80. Şi a aflat Ionatan că sunt curse în urma sa, şi a înconjurat duşmanul tabăra lui Ionatan
şi au aruncat săgeţi asupra Iudeilor de dimineaţă până seara.
1 Mac.10:81. Dar oastea Iudeilor sta, precum i-a poruncit Ionatan, şi au obosit călăreţii duşmani.
1 Mac.10:82. Atunci a împins înainte Simon oastea sa şi s-a lovit cu duşmanii, pentru că se ostenise
călărimea, şi i-au zdrobit şi au fugit.
1 Mac.10:83. Şi călărimea s-a risipit prin câmp şi a fugit la Azot şi a intrat în templul lui Dagon,
capiştea lor, ca să scape.
1 Mac.10:84. Şi a aprins Ionatan Azotul şi cetăţile cele dimprejurul lui şi a luat prăzile lor şi capiştea
lui Dagon, şi pe toţi cei care au fugit în ea i-a ars cu foc.
1 Mac.10:85. Şi au fost cei care au căzut de sabie împreună cu cei care au fost arşi, ca la opt mii de
bărbaţi.
1 Mac.10:86. Şi s-a sculat Ionatan de acolo şi a tăbărât la Ascalon şi au ieşit cei din cetate înaintea
lui cu cinste mare.
1 Mac.10:87. Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim cu cei care erau cu el, având prăzi multe.
1 Mac.10:88. Şi dacă a auzit regele Alexandru cuvintele acestea, i-a arătat lui Ionatan mai mare
cinste.
287
1 Mac.10:89. Şi i-a trimis o agrafă de aur, precum este obicei a se da rudelor domneşti, şi i-a dat
Ecromul şi toate hotarele lui să-i fie moşie.
CAP. 11
Alexandru învins şi omorât în Arabia. Domnia lui Dimitrie. Cinstirea lui Ionatan.
1 Mac.11:1 Iar regele Egiptului a adunat puteri multe, ca nisipul de pe ţărmurile mării, şi corăbii
multe şi a încercat să ia domnia lui Alexandru cu vicleşug şi să o adauge la stăpânirea
sa.
1 Mac.11:2. Şi a ieşit în Siria cu cuvinte de pace şi cei din cetăţi îi deschideau porţile şi-i ieşeau
înainte, că era porunca regelui Alexandru să iasă înaintea lui, pentru că acela îi era
socru.
1 Mac.11:3. Iar Ptolomeu, când intra în cetăţi, punea pază de ostaşi în fiecare cetate.
1 Mac.11:4. Şi când s-a apropiat de Azot, i s-a arătat capiştea lui Dagon arsă, şi Azotul şi cele de
primprejurul lui stricate şi trupurile lepădate şi pe cei pe care i-a ars în război, că erau
făcute grămezi de ei în calea lui.
1 Mac.11:5. Şi au spus regelui cele ce a făcut Ionatan, ca să-l învinovăţească, însă regele a tăcut.
1 Mac.11:6. Şi l-a întâmpinat Ionatan în Iafa cu mărire, s-au închinat unul altuia şi au poposit acolo.
1 Mac.11:7. Şi a mers Ionatan cu regele până la râul ce se cheamă Elefteros şi s-a întors în
Ierusalim.
1 Mac.11:8. Iar regele Ptolomeu, supunând cetăţile cele de pe lângă mare, până la Seleucia cea de
lângă mare, cugeta asupra lui Alexandru planuri rele.
1 Mac.11:9. Şi a trimis soli la regele Dimitrie, zicând: "Vino să punem între noi legătură şi-ţi voi da ţie
pe fata mea, pe care o ţine Alexandru, şi vei împărăţi în locul tatălui tău,
1 Mac.11:10. Că-mi pare rău că i-am dat pe fiica mea, că u căutat să mă omoare".
1 Mac.11:11. Şi a grăit rău asupra lui, pentru că poftea el domnia lui.
1 Mac.11:12. Şi luându-şi fata, a dat-o lui Dimitrie. Astfel el a rupt rudenia cu Alexandru, şi s-a vădit
vrăjmăşia lor.
1 Mac.11:13. Şi a intrat Ptolomeu în Antiohia şi a pus două steme pe capul său, a Asiei şi a Egiptului.
1 Mac.11:14. Iar Alexandru era în Cilicia în vremurile acelea, că nu vrea să rămână sub ascultarea lui
cei din locurile acelea.
1 Mac.11:15. Şi a auzit Alexandru, şi a venit împotriva lui cu război şi a ieşit Ptolomeu şi l-a
întâmpinat cu mână tare şi l-a înfrânt.
1 Mac.11:16. Şi a fugit Alexandru în Arabia, ca să scape acolo, iar regele Ptolomeu s-a înălţat.
1 Mac.11:17. Şi a luat Zabdiel arabul capul lui Alexandru şi l-a trimis lui Ptolomeu.
1 Mac.11:18. Şi regele Ptolomeu a murit a treia zi, şi ostaşii care erau în cetăţi au fost ucişi de către
locuitori.
1 Mac.11:19. Şi s-a înălţat regele Dimitrie în anul o sută şaizeci şi şapte.
1 Mac.11:20. În zilele acelea a adunat Ionatan pe cei din Iuda, ca să cucerească cetatea din
Ierusalim şi a aşezat împotriva ei multe maşini de război.
1 Mac.11:21. Şi au mers oarecare bărbaţi fără de lege, care îşi pizmuiau neamul, la rege şi i-au spus
că Ionatan este cu oştire împrejurul cetăţii;
1 Mac.11:22. Iar el auzind, s-a mâniat şi, îndată purcezând, a venit la Ptolemaida şi a scris lui
Ionatan să nu stea cu oştirea împrejurul cetăţii, ci degrabă să vină la el în Ptolemaida, să
se întâlnească.
1 Mac.11:23. Şi dacă a auzit Ionatan, a poruncit să stea cu oştirile împrejurul cetăţii şi a ales din cei
mai bătrâni ai lui Israel şi din preoţi şi a înfruntat primejdia.
1 Mac.11:24. Şi luând argint şi aur şi haine şi alte daruri multe, a mers la rege în Ptolemaida, şi a
aflat trecere înaintea lui.
1 Mac.11:25. Şi deşi-l pârau câţiva oameni ai fărădelegii dintre Iudei,
1 Mac.11:26. Regele i-a făcut precum au făcut şi cei mai înainte de el şi l-a înălţat înaintea tuturor
prietenilor săi.
1 Mac.11:27. Şi i-a întărit lui arhieria şi altele câte a avut mai înainte spre cinste, şi l-a pus pe el
printre prietenii cei mai de frunte.
1 Mac.11:28. Şi s-a rugat Ionatan regelui să scutească Iuda de bir şi cele trei ţinuturi şi Samaria, şi i-
a făgăduit în schimb trei sute de talanţi.
1 Mac.11:29. Şi a plăcut regelui şi a scris lui Ionatan scrisori despre toate acestea, care erau aşa:
1 Mac.11:30. Regele Dimitrie, fratelui Ionatan şi neamului iudeu, bucurie!
1 Mac.11:31. Copia scrisorii pe care am scris-o lui Lastene, rudenia noastră, pentru voi, am scris-o şi
vouă, ca să ştiţi, şi este aşa:
1 Mac.11:32. Regele Dimitrie lui Lastene părintele său, bucurie!
1 Mac.11:33. Neamului Iudeilor, prietenilor şi aliaţilor noştri credincioşi, am judecat să le facem bine
pentru bunăvoinţa lor către noi.
1 Mac.11:34. Le-am întărit şi hotarele Iudeii şi cele trei ţinuturi: Efraim şi Lida şi Ramataim, care s-au
adăugat Iudeii de la Samaria, şi toate câte se hotărăsc cu ele; tuturor celor ce aduc
jertfă în Ierusalim le facem scutire de dăjdiile ce lua de la ei mai înainte regele pe an,
din roadele pământului şi din fructele pomilor.
1 Mac.11:35. Şi celelalte care ni se cad nouă, zeciuielile şi vămile şi lacurile cele de sare şi dăjdiile
pentru rege care se cad nouă, toate de ajutor le îngăduim lor.
288
1 Mac.11:36. Şi nici una dintr-acestea nu se va călca de acum înainte în toată vremea.
1 Mac.11:37. Acum dar aveţi grijă ca să faceţi hrisov de acestea, care să se dea lui Ionatan şi să se
pună în muntele cel sfânt într-un loc de unde să se poată vedea.
1 Mac.11:38. Iar văzând regele Dimitrie că este linişte în ţară şi nimeni nu i se împotriveşte, a
slobozit pe toţi ostaşii săi, pe fiecare la locul său, afară de ostaşii cei străini, pe care-i
adunase din insulele neamurilor. Dar atunci s-au făcut vrăjmaşe lui toate oştirile care
fuseseră în slujba părinţilor lui.
1 Mac.11:39. Trifon, cel care fusese mai înainte între cei ai lui Alexandru, văzând că toate oştirile
cârtesc asupra lui Dimitrie, a mers la arabul Iamblic, care creştea pe Antioh, copilul lui
Alexandru,
1 Mac.11:40. Şi l-a rugat să-i dea copilul ca să-l pună rege în locul tatălui său. I-a spus apoi câte a
făcut Dimitrie şi neînţelegerea pe care o au oştirile lui cu el şi a rămas acolo multe zile.
1 Mac.11:41. Şi a trimis Ionatan la regele Dimitrie ca să-i scoată pe cei din cetatea Ierusalimului şi
pe cei din cetăţile cele întărite, că porneau război împotriva lui Israel.
1 Mac.11:42. Şi a trimis Dimitrie la Ionatan, zicând: "Nu numai acestea îţi voi face ţie şi neamului
tău, ei cu mărire te voi mări pe tine şi pe neamul tău, de voi avea vreme bună.
1 Mac.11:43. Acum dar lucru bun vei face de-mi vei trimite bărbaţi care să mă ajute, că s-au viclenit
asupra mea toate oştirile mele".
1 Mac.11:44. Şi i-a trimis Ionatan trei mii de voinici aleşi la Antiohia, şi au venit la rege, şi s-a veselit
regele de venirea lor.
1 Mac.11:45. Că s-au adunat cei din cetate, în mijlocul cetăţii, ca la vreo sută douăzeci de mii de
bărbaţi şi voiau să-l omoare pe rege.
1 Mac.11:46. Şi a fugit regele în palat şi au cuprins cei din cetate căile cetăţii şi au început războiul.
1 Mac.11:47. Şi a chemat regele pe Iudei într-ajutor şi s-au adunat toţi împreună la el şi îndată s-au
risipit în cetate.
1 Mac.11:48. Şi au omorât în cetate în ziua aceea ca vreo sută de mii şi au ars cetatea şi au luat
prăzi multe şi au izbăvit pe rege.
1 Mac.11:49. Şi văzând cei din cetate că au biruit Iudeii cetatea precum au voit, şi-au pierdut curajul
şi au strigat către rege, rugându-se şi zicând:
1 Mac.11:50. Întinde-ne mâna cu pace şi să înceteze Iudeii de a ne mai bate pe noi şi cetatea.
1 Mac.11:51. Şi au lepădat armele şi au făcut pace şi s-au mărit Iudeii înaintea regelui şi înaintea
tuturor celor de sub stăpânirea lui şi s-au întors la Ierusalim cu prăzi multe.
1 Mac.11:52. Şi a şezut Dimitrie regele pe scaunul domniei şi s-a liniştit ţara înaintea lui.
1 Mac.11:53. Însă a minţit în privinţa a toate câte a zis şi s-a înstrăinat de Ionatan şi nu i-a răsplătit
după facerile de bine, pe care le-a făcut, ci a început să-i facă necazuri.
1 Mac.11:54. Iar după aceasta s-a întors Trifon aducând pe Antioh cu el, încă fiind copil, şi l-a ridicat
rege şi i-a pus stemă.
1 Mac.11:55. Şi s-au adunat la el toate oştirile pe care le-a risipit Dimitrie, şi s-au războit cu el, iar el
a fugit şi a fost biruit.
1 Mac.11:56. Şi a luat Trifon elefanţii şi a stăpânit Antiohia.
1 Mac.11:57. Şi a scris Antioh cel tânăr lui Ionatan, zicând: "Îţi întăresc arhieria şi te pun mai mare
peste cele patru ţinuturi şi vreau să fii din prietenii regelui".
1 Mac.11:58. Şi i-a trimis vase de aur pentru slujbă şi i-a dat putere să bea din năstrapă de aur şi să
se îmbrace în porfiră şi să aibă agrafă de aur.
1 Mac.11:59. Şi pe Simon, fratele lui, l-a pus cârmuitor de la hotarul Tirului până la marginile
Egiptului.
1 Mac.11:60. Şi a ieşit Ionatan şi a mers dincolo de râu şi în cetăţi şi s-au adunat la el toate oştirile
Siriei într-ajutor şi a venit la Ascalon, şi au ieşit cei din cetate înaintea lui cu mărire.
1 Mac.11:61. Şi de acolo s-a dus la Gaza şi a înconjurat-o cu oştire şi a ars împrejurimile cetăţii şi le-
a prădat.
1 Mac.11:62. Cei din Gaza au rugat pe Ionatan şi el a făcut pace cu ei, dar a luat pe fiii căpeteniilor
ostatici, i-a trimis în Ierusalim , iar el a mers prin ţară până la Damasc.
1 Mac.11:63. Şi a auzit Ionatan că au venit căpeteniile lui Dimitrie la Chedeş în Galileea cu oştire
multă, vrând să-l scoată din tara aceea.
1 Mac.11:64. Şi a ieşit înaintea lor, iar pe fratele său Simon l-a lăsat în ţară.
1 Mac.11:65. Şi Simon a tăbărât asupra Betţurului şi a făcut război împotriva lui zile multe şi l-a
închis.
1 Mac.11:66. Şi l-au rugat pentru pace, şi el le-a dat-o, şi i-a scos de acolo şi a luat cetatea şi a pus
în ea pază.
1 Mac.11:57. Iar Ionatan şi tabăra lui a tăbărât la Marea Ghenizaretului şi, sculându-se de dimineaţă,
a mers în câmpul Haţorului.
1 Mac.11:68. Dar dintr-o dată le-a ieşit în faţă, în câmpie, o armată păgână, care după ce lăsase o
parte din oştire în munţi să-l pândească, înainta drept în faţa lui.
1 Mac.11:69. Iar oştirea cea ascunsă s-a ridicat din locurile ei şi a început războiul.
1 Mac.11:70. Şi au fugit toţi cei care erau cu Ionatan; nici unul n-a rămas dintre ei, fără de Matatia,
fiul lui Absalom, şi Iuda, fiul lui Alfeu, căpeteniile cetelor de oaste.
1 Mac.11:71. Şi şi-a rupt Ionatan hainele şi şi-a pus ţărână pe cap şi s-a rugat.
1 Mac.11:72. Şi s-a întors împotriva lor cu război şi i-a biruit, şi ei au fugit.
289
1 Mac.11:73. Şi văzând cei care fugiseră de la el, s-au întors la el şi i-au izgonit cu ei până la Chedeş,
unde era tabăra lor, şi au poposit cu tabăra acolo.
1 Mac.11:74. Şi au căzut din cei de alt neam, în ziua aceea, ca la vreo trei mii de bărbaţi, şi s-a întors
Ionatan în Ierusalim .
CAP. 12
Legătura cea nouă a lui Ionatan cu Romanii şi Spartanii. Trifon omoară cu vicleşug pe Ionatan.
1 Mac.12:1. Şi văzând Ionatan că-i ajută vremea, a ales bărbaţi şi i-a trimis la Roma, să întărească şi
să înnoiască prietenia cu ea.
1 Mac.12:2. Şi la Spartani şi în alte locuri a trimis scrisori ca acestea.
1 Mac.12:3. Şi au mers la Roma şi au intrat în senatul lor şi au zis: "Ionatan arhiereul şi neamul
Iudeilor ne-au trimis, ca să înnoiţi cu noi legătura de prietenie, ca şi mai înainte".
1 Mac.12:4. Şi Romanii le-au dat scrisori către fiecare ţinut ca să-i petreacă spre pământul Iudeii cu
pace.
1 Mac.12:5. Iar cuprinsul scrisorilor pe care le-a scris Ionatan Spartanilor este acesta:
1 Mac.12:6. "Ionatan arhiereul şi obştea poporului şi preoţii şi celălalt popor al Iudeilor, fraţilor
Spartani, bucurie!
1 Mac.12:7. Încă de demult s-au trimis scrisori la Onia arhiereul, de către Arie, unul din regii voştri,
în care se adeverea că sunteţi fraţii noştri, precum se vede din copia de faţă.
1 Mac.12:8. Şi cu cinste a primit Onia pe bărbatul cel trimis şi a primit scrisorile în care se arăta
legătura şi prietenia dintre noi.
1 Mac.12:9. Drept aceea, noi neavând lipsă de acestea şi având mângâiere cărţile cele sfinte, care
sunt în mâinile noastre,
1 Mac.12:10. Am încercat să trimitem soli la voi care să înnoiască frăţia şi prietenia, ca să nu ne
înstrăinăm de voi, că multă vreme a trecut de când aţi trimis la noi.
1 Mac.12:11. Iar noi neîncetat în toată vremea şi la sărbători şi la celelalte zile cuvioase vă pomenim
în jertfele şi rugăciunile pe care le facem, precum este bine şi se cuvine a ne aduce
aminte de fraţi.
1 Mac.12:12. Şi ne bucurăm de mărirea voastră.
1 Mac.12:13. Iar pe noi ne-au înconjurat multe necazuri şi războaie multe, că s-au sculat cu bătaie
asupra noastră regii cei din jurul nostru.
1 Mac.12:14. Dar n-am vrut să vă supărăm pe voi şi pe ceilalţi aliaţi şi prieteni ai noştri cu vestea
acestor războaie.
1 Mac.12:15. Pentru că avem ajutor din cer, care ne ajută, şi ne-am izbăvit de vrăjmaşii noştri, şi s-
au supus vrăjmaşii noştri.
1 Mac.12:16. Drept aceea, am ales pe Numeniu, fiul lui Antioh, şi pe Antipater, fiul lui Iason, şi i-am
trimis la Romani, ca să înnoiască prietenia şi legătura de până acum cu noi.
1 Mac.12:17. Şi le-am poruncit să meargă şi la voi şi să vă aducă închinăciuni şi să vă dea scrisorile
de la noi pentru înnoirea frăţiei noastre.
1 Mac.12:18. Şi acum bine veţi face de ne veţi răspunde la acestea".
1 Mac.12:19. Iată copia scrisorii trimisă de Spartani:
1 Mac.12:20. "Arie, regele Spartanilor, lui Onia, preotul cel mare, bucurie!
1 Mac.12:21. Aflatu-s-a în scrieri vechi despre Spartani şi Iudei că sunt fraţi şi că sunt din neamul lui
Avraam.
1 Mac.12:22. Şi acum de când am cunoscut acestea, bine veţi face scriindu-ne pentru pacea voastră.
1 Mac.12:23. Şi noi vă răspundem cu scrisoare că turmele voastre şi averea voastră ale noastre sunt,
şi cele ce sunt ale noastre, ale voastre sunt: poruncim drept aceea, ca să vi se vestească
acestea".
1 Mac.12:24. După acestea a auzit Ionatan că s-au întors căpeteniile lui Dimitrie cu putere mai multă
decât mai înainte, ca să pornească război împotriva lui.
1 Mac.12:25. Şi plecând din Ierusalim , s-a întâlnit cu ei în ţara Amatitei, că nu i-a lăsat să calce în
ţara lui.
1 Mac.12:26. Şi a trimis iscoade în tabăra lor, şi s-a întors şi i-au spus lui că aşa au rânduit, ca să
vină peste ei noaptea.
1 Mac.12:27. Şi după ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor care erau cu el să privegheze şi să
fie înarmaţi şi gata de bătaie toată noaptea; şi a pus străji împrejurul taberei.
1 Mac.12:28. Şi au auzit vrăjmaşii că Ionatan şi cei care erau cu el s-au gătit de luptă, şi s-au temut
şi s-au speriat şi, fugind, au aprins focuri în tabăra lor.
1 Mac.12:29. Şi Ionatan şi cei care erau cu el n-au priceput până dimineaţa, că vedeau focurile
arzând.
1 Mac.12:30. Şi a alergat Ionatan pe urma lor, şi nu i-a prins, pentru că trecuseră râul Elefteros.
1 Mac.12:31. Şi s-a abătut Ionatan la Arabii care se cheamă Zabadei, şi i-a bătut şi le-a luat prăzile.
1 Mac.12:32. Şi plecând, a venit la Damasc şi a străbătut toată ţara.
1 Mac.12:33. Iar Simon, ieşind, a mers până la Ascalon şi la cetăţile cele învecinate şi s-a abătut la
Iafa pe care a cucerit-o.
1 Mac.12:34. Că a auzit că ei vor să dea cetatea oamenilor lui Dimitrie şi a pus acolo să o păzească.
1 Mac.12:35. Şi s-a întors Ionatan şi a adunat pe bătrânii poporului şi s-au sfătuit cu ei, ca să
zidească cetăţi întărite în Iuda,
290
1 Mac.12:36. Şi să înalţe zid mare între cetăţuie şi oraş, ca să o despartă de Ierusalim , şi să rămână
despărţită, aşa încât nici să cumpere, nici să vândă.
1 Mac.12:37. Şi s-au adunat să zidească cetatea, fiindcă se dărâmase zidul de deasupra pârâului
Chedron în latura de răsărit, şi au reparat partea ce se cheamă Cafenata.
1 Mac.12:38. Şi Simon a întărit Hadidul din Sefala şi i-a pus porţi şi încuietori.
1 Mac.12:39. Şi a încercat Trifon să domnească peste Asia şi să-şi pună stemă şi să pună mâna pe
regele Antioh.
1 Mac.12:40. Dar se temea ca nu cumva să nu-l lase Ionatan şi ca nu cumva să pornească război
împotriva lui; şi căuta să prindă pe Ionatan şi să-l piardă şi, sculându-se, a venit în
Betşean.
1 Mac.12:41. Şi a ieşit Ionatan înaintea lui la Betşean cu patruzeci de mii de bărbaţi aleşi de război.
1 Mac.12:42. Şi văzând Trifon că a venit Ionatan cu putere multă, s-a temut a-şi întinde mâinile
asupra lui.
1 Mac.12:43. Şi l-a primit cu mărire şi l-a împrietenit cu toţi prietenii săi şi i-a dat daruri şi a poruncit
supuşilor săi să asculte de el, ca şi de sine.
1 Mac.12:44. Şi i-a zis lui Ionatan: "Pentru ce ai ostenit tot poporul acesta, nefiind între noi război?
1 Mac.12:45. Şi acum trimite-i la casele lor, şi-ţi alege câţiva bărbaţi, care să fie cu tine, şi vino cu
mine în Ptolemaida şi ţi-o voi da ţie, ca şi pe celelalte cetăţi şi oştiri, şi pe toţi cei care
sunt peste treburi, şi întorcându-mă, mă voi duce înapoi, că pentru aceasta am venit".
1 Mac.12:46. Iar Ionatan, crezându-l, a făcut cum i-a zis, şi a trimis oştirile să meargă în ţara lui
Iuda.
1 Mac.12:47. Şi a lăsat cu sine trei mii do bărbaţi, dintre care două mii în Galileea, iar o mie a mers
cu el.
1 Mac.12:48. Şi după ce a intrat Ionatan în Ptolemaida, au închis Ptolemaidenii porţile şi l-au prins pe
el şi pe toţi cei care veniseră cu el i-au omorât cu sabia.
1 Mac.12:49. Şi a trimis Trifon pedestraşi şi călărime în Galileea şi la câmpul cel mare, ca să piardă
pe toţi cei ai lui Ionatan.
1 Mac.12:50. Şi au înţeles că Ionatan este prins şi că au pierit cei care erau cu el, şi se îndemnară şi
se întocmiră pentru război.
1 Mac.12:51. Şi văzând cei care îi izgoneau că ei pentru sufletul lor se vor bate, s-au întors.
1 Mac.12:52. Şi au ajuns toţi sănătoşi în ţara lui Iuda şi au plâns pe Ionatan şi pe cei care erau cu el
şi s-au temut şi a jelit tot Israelul cu jale mare.
1 Mac.12:53. Şi au încercat toate neamurile cele de primprejurul lor, ca să-i piardă.
1 Mac.12:54. Că ziceau: "N-au căpetenie şi ajutor; acum dar să-i batem şi să pierdem dintre oameni
pomenirea lor".
CAP. 13
Simon rămâne în locul lui Ionatan. El biruie pe Trifon şi curăţă Ierusalimul.
1 Mac.13:1. Şi a auzit Simon că a adunat Trifon putere multă, ca să vină în ţara lui Iuda s-o piardă.
1 Mac.13:2. Şi văzând că poporul este spăimântat şi plin de frică, s-a suit în Ierusalim şi a adunat
poporul.
1 Mac.13:3. Şi i-a mângâiat pe ei şi le-a zis: "Voi ştiţi câte am făcut eu şi fraţii mei şi casa tatălui
meu pentru legi şi pentru cele sfinte, şi războaiele şi nevoile pe care le-am făcut.
1 Mac.13:4. Pentru aceasta toţi fraţii mei au pierit pentru Israel şi am rămas eu singur,
1 Mac.13:5. Şi acum să nu dea Dumnezeu ca să-mi cruţ eu sufletul în toată vremea necazului; că nu
sunt mai bun decât fraţii mei.
1 Mac.13:6. Ci voi căuta răzbunare pentru legea mea şi pentru cele sfinte şi pentru femeile şi fiii
noştri, că s-au adunat toate limbile, ca să ne piardă cu vrăjmăşie.
1 Mac.13:7. Şi s-a aprins duhul poporului, îndată ce a auzit cuvintele acestea, şi a răspuns cu glas
mare, zicând:
1 Mac.13:8. "Tu ne eşti căpetenia noastră în locul lui Iuda şi al lui Ionatan, fratele tău.
1 Mac.13:9. Poartă războiul nostru, şi toate câte vei zice, vom face.
1 Mac.13:10. Şi a adunat pe toţi bărbaţii cei de război şi a grăbit a săvârşi zidurile Ierusalimului şi a-l
întări primprejur.
1 Mac.13:11. Şi a trimis pe Ionatan al lui Absalom cu putere destulă la Iafa şi, scoţând pe cei care
erau acolo, a rămas în ea.
1 Mac.13:12. Şi a pornit Trifon din Ptolemaida cu oştire multă, să intre în pământul Iudei şi avea cu
sine pe Ionatan în lanţuri.
1 Mac.13:13. Iar Simon a tăbărât la Hadid în preajma câmpului.
1 Mac.13:14. Şi înţelegând Trifon că s-a sculat Simon în locul lui Ionatan, fratele său, şi că vrea să
pornească asupra lui cu război, a trimis la el soli, zicând:
1 Mac.13:15. "Pentru banii ce era dator Ionatan, fratele tău, la vistieria împărătească, pe urma
slujbelor ce a avut, îl ţinem închis.
1 Mac.13:16. Şi acum trimite o sută de talanţi de argint şi pe doi fii ai lui ostatici, ca nu cumva,
căpătând libertatea, să se viclenească spre noi, şi noi îl vom elibera".
1 Mac.13:17. Şi a cunoscut Simon că grăieşte cu înşelăciune către el, însă tot a trimis banii Şi pe
prunci, ca să nu ridice vrăjmăşie mare din partea poporului şi să nu se zică:
1 Mac.13:18. "Pentru că Simon nu a trimis banii şi pruncii, de aceea a pierit Ionatan".
291
1 Mac.13:19. Şi a trimis pruncii şi cei o sută de talanţi; iar el a minţit şi n-a slobozit pe Ionatan.
1 Mac.13:20. Şi după aceea a venit Trifon, ca să intre în ţară şi să o supună şi a înconjurat pe calea
cea dinspre Adoraim; iar Simon şi tabăra lui îl urmăreau în tot locul unde mergea.
1 Mac.13:21. Iar cei din cetate au trimis la Trifon soli, grăbindu-l să vină la ei prin pustiu şi să le
trimită hrană.
1 Mac.13:22. Şi a gătit Trifon toată călărimea sa, ca să vină în noaptea aceea, dar a fost zăpadă
multă şi n-a putut veni din pricina zăpezii şi, purcezând, a venit în Galaad.
1 Mac.13:23. Şi când s-a apropiat de Bascama, a omorât pe Ionatan şi l-a îngropat acolo.
1 Mac.13:24. Şi s-a înapoiat Trifon şi s-a dus în pământul său.
1 Mac.13:25. Şi a trimis Simon şi a luat oasele lui Ionatan, fratele său, şi l-a îngropat în Modein, în
cetatea părinţilor.
1 Mac.13:26. Şi l-a plâns tot Israelul cu plângere mare şi l-a jelit zile multe.
1 Mac.13:27. Şi a zidit Simon mormântul tatălui său şi al fraţilor lui şi l-a înălţat cu chip frumos la
vedere din piatră cioplită pe dinainte şi pe dinapoi.
1 Mac.13:28. Şi a pus deasupra şapte turnuri, unul în faţa altuia: tatălui şi maicii şi celor patru fraţi.
1 Mac.13:29. Şi le-a făcut împrejur lucrări meşteşugite şi a pus stâlpi mari şi a făcut pe stâlpi chipuri
cu arme spre nume veşnic şi lângă arme corăbii cioplite, ca să vadă toţi cei care umblă
pe mare.
1 Mac.13:30. Acesta este mormântul pe care l-a făcut în Modein şi care este până în ziua de azi.
1 Mac.13:31. Iar Trifon, umblând cu vicleşug către regele Antioh cel Tânăr, l-a omorât.
1 Mac.13:32. Şi a domnit în locul lui şi şi-a pus stema Asiei şi a făcut prăpăd mare pe pământ.
1 Mac.13:33. Şi a zidit Simon cetăţile Iudeii şi le-a întărit cu turnuri înalte şi cu ziduri mari şi cu porţi
cu zăvoare şi a pus strânsură de bucate în cetăţi.
1 Mac.13:34. Şi alegând Simon bărbaţi. i-a trimis cu daruri la regele Dimitrie, ca să ierte ţara, pentru
că toate faptele lui Trifon erau jafuri.
1 Mac.13:35. Şi a trimis la el regele Dimitrie după faptele acestea şi i-a răspuns şi i-a scris această
scrisoare:
1 Mac.13:36. "Regele Dimitrie, lui Simon arhiereul şi prietenul regilor, bătrânilor şi neamului evreiesc,
bucurie.
1 Mac.13:37. Am primit coroana de aur şi ramura de finic şi suntem gata să vă dăm pace mare şi am
scris celor mai mari peste treburi să vă lase cele ce vă iertăm.
1 Mac.13:38. Şi câte am aşezat cu voi rămân, şi cetăţile, pe care le-aţi zidit, să fie ale voastre.
1 Mac.13:39. Iertăm scăpările din vedere şi greşelile făcute până în ziua de astăzi şi dăjdiile către
rege cu care eraţi datori şi orice se vămuia în Ierusalim să nu se mai vămuiască.
1 Mac.13:40. Şi care vor fi vrednici dintre voi să se înscrie între ai noştri, să se înscrie şi să fie între
noi pace".
1 Mac.13:41. În anul o sută şaptezeci s-a ridicat jugul neamurilor de deasupra lui Israel.
1 Mac.13:42. Şi a început poporul lui Israel a scrie în scrisori şi în zapise: "În anul întâi pe vremea lui
Simon arhiereul cel mare, mai-marele şi cârmuitorul Iudeilor".
1 Mac.13:43. În zilele acelea a tăbărât Simon asupra Ghezerului şi a înconjurat-o cu oştiri şi a făcut
un turn pe roate pentru luarea cetăţii şi s-a apropiat de cetate şi a lovit un turn şi l-a
luat.
1 Mac.13:44. Şi cei din turnul pe roate au sărit în cetate şi s-a făcut tulburare mare.
1 Mac.13:45. Şi s-au suit cei din cetate cu femeile şi cu fiii lor pe zid, rupându-şi hainele şi au strigat
cu glas mare rugând pe Simon să facă pace cu ei şi au zis:
1 Mac.13:46. "Să nu ne faci nouă după răutăţile noastre; ci după mila ta".
1 Mac.13:47. Şi i s-a făcut milă lui Simon de ei şi nu i-a bătut, ci scoţându-i din cetate a curăţit
casele în care erau idolii, şi aşa au intrat în ea, lăudând şi binecuvântând pe Domnul.
1 Mac.13:48. Şi a scos din ea toată necurăţia, a aşezat acolo oameni care ţin legea, a întărit-o şi a
zidit în ea locaş.
1 Mac.13:49. Iar cei din cetăţuia din Ierusalim erau opriţi a ieşi şi a merge în ţară şi a cumpăra şi a
vinde şi au flămânzit foarte şi mulţi dintre ei au pierit de foame.
1 Mac.13:50. Şi au strigat către Simon să-i primească şi i-a primit şi a scos pe cei care erau acolo şi a
curăţit cetăţuia de necurăţenii.
1 Mac.13:51. Şi au intrat în ea în douăzeci şi trei ale lunii a doua, în anul o sută şaptezeci şi unu, cu
laude şi cu stâlpări şi harpe şi chimvale şi cu alăute şi cu cântări şi cântece, fiindcă
marele vrăjmaş al lui Israel fusese înfrânt.
1 Mac.13:52. Şi a rânduit ca în fiecare an să serbeze această zi cu veselie.
1 Mac.13:53. Şi a întărit muntele templului Domnului cel de lângă cetate şi au locuit acolo, el şi cei
care erau cu ei.
1 Mac.13:54. Şi a văzut Simon că Ioan, feciorul său, este om deplin şi l-a pus căpetenie peste toate
oştirile şi a locuit în Gaza.
CAP. 14
Arsachis, regele Perşilor, biruind pe Dimitrie, aduce linişte ţărilor. Simon cucereşte Iafa, Ghezerul şi
Ierusalimul, mărind hotarele neamului său.
1 Mac.14:1 Şi în anul o sută şaptezeci şi doi, regele Dimitrie şi-a adunat puterile sale şi s-a dus în
Media să-şi caute ajutor, ca să bată pe Trifon.
292
1 Mac.14:2. Iar auzind Arsachis, regele Persiei şi al Mediei, că a venit Dimitrie în hotarele sale, a
trimis pe unul din căpeteniile sale, ca să-l prindă viu.
1 Mac.14:3. Acesta, mergând, a bătut oştirea lui Dimitrie, l-a prins, l-a dus la Arsachis şi l-a pus sub
pază.
1 Mac.14:4. Şi s-a odihnit ţara în pace în toate zilele lui Simon şi a căutat el cele bune neamului său
şi le-a plăcut stăpânirea lui şi mărirea lui în toate zilele.
1 Mac.14:5. Şi sporind mărirea sa, a luat Iafa, ca să aibă port şi a făcut intrare la insulele mării.
1 Mac.14:6. Şi a lăţit hotarele neamului său şi a stăpânit ţara.
1 Mac.14:7. Şi a adunat mulţi robi şi a stăpânit Ghezerul şi Betţurul şi cetatea şi a scos necurăţeniile
din ea, că nu i se mai împotrivea nimeni.
1 Mac.14:8. Şi lucrau pământul cu pace şi pământul da roadele lui şi pomii câmpurilor fructele lor.
1 Mac.14:9. Bătrânii şedeau în uliţe, toţi vorbeau de lucrurile cele bune şi tinerii se îmbrăcau în haine
de mărire şi cu îmbrăcăminte de război.
1 Mac.14:10. Cetăţilor le-a dat hrană şi le-a făcut întărituri, încât s-a vestit numele măririi lui până la
marginea pământului.
1 Mac.14:11. A adus pace pe pământ şi s-a veselit Israel cu veselie mare.
1 Mac.14:12. Şi a şezut fiecare sub viţa sa şi sub smochinul său, că nu avea cine să-i înspăimânte.
1 Mac.14:13. Că se sfârşiseră de pe pământ cei care aduceau războaie asupra lor şi regii se
prăbuşiseră în zilele acelea.
1 Mac.14:14. Şi a întărit pe toţi smeriţii poporului său, a păzit legea şi a pierdut pe cel fără de lege şi
viclean.
1 Mac.14:15. Sfântul locaş l-a mărit şi a înmulţit vasele cele sfinte.
1 Mac.14:16. Şi s-a auzit la Roma şi până la Sparta că a murit Ionatan şi s-au mâhnit foarte.
1 Mac.14:17. Şi au auzit că Simon, fratele lui, s-a făcut în locul lui arhiereu şi stăpâneşte ţara şi
cetăţile cele din ea.
1 Mac.14:18. Şi i-au scris lui pe table de aramă, ca să înnoiască prietenia cu el şi tovărăşia pe care o
făcuseră cu Iuda şi cu Ionatan, fraţii lui.
1 Mac.14:19. Şi s-a citit înaintea adunării în Ierusalim .
1 Mac.14:20. Iar copia scrisorilor pe care le-au trimis Spartanii este aceasta: "Căpeteniile Spartanilor
şi cetatea lor, lui Simon arhiereul, bătrânilor şi preoţilor şi la tot poporul Iudeilor,
bucurie.
1 Mac.14:21. Solii cei trimişi la poporul nostru ne-au spus de mărirea şi cinstea voastră şi ne-am
bucurat de venirea lor.
1 Mac.14:22. Şi am scris cele zise de ei în cartea sfaturilor poporului, precum urmează: Numeniu, fiul
lui Antioh şi Antipater, fiul lui Iason, solii Iudeilor, au venit la noi ca să înnoiască prietenia
cu noi.
1 Mac.14:23. Şi a primit poporul pe oamenii aceştia cu cinste şi a pus copia de pe cuvintele lor în
arhiva ţării ca amintire pentru poporul spartan. Iar o copie de pe ele am trimis-o
arhiereului Simon".
1 Mac.14:24. După aceasta a trimis Simon pe Numeniu la Roma, având o pavăză mare de aur care
preţuia o mie de mine, ca să întărească tovărăşia cu ei.
1 Mac.14:25. Şi dacă a auzit poporul lucrurile acestea, a zis: "Cu ce daruri vom răsplăti pe Simon şi
pe fiii lui?
1 Mac.14:26. Că au fost viteji, el şi fraţii lui, casa tatălui său şi au bătut pe vrăjmaşii lui Israel şi au
întărit stăpânirea lui Israel". Atunci au scris toate acestea pe table de aramă, pe care le-
au pus pe stâlpi în muntele Sionului.
1 Mac.14:27. Şi iată copia scrisorii: "În ziua a optsprezecea a lunii Elul, în anul o sută şaptezeci şi doi,
care este al treilea an, pe vremea lui Simon arhiereul,
1 Mac.14:28. Căpetenia poporului Domnului, când era mare adunare de preoţi şi de popor şi de
căpetenii ale neamului şi bătrâni ai ţării, vi s-au făcut cunoscut acestea: Fiindcă de multe
ori au fost războaie în ţară,
1 Mac.14:29. Simon, fiul preotului Matatia, din neamul lui Ioiarib şi fraţii lui, s-au pus în primejdie,
stând împotriva vrăjmaşilor neamului său, ca să apere templul şi legea şi cu mărire a
preamărit neamul său.
1 Mac.14:30. Şi a adunat Ionatan neamul său şi s-a făcut lui arhiereu, şi s-a adăugat la poporul său.
1 Mac.14:31. Şi au vrut vrăjmaşii să le calce ţara, ca să le-o supună şi să-şi ridice mâinile asupra
celor sfinte ale lor.
1 Mac.14:32. Atunci s-a sculat Simon şi a pornit război pentru neamul său şi a cheltuit bani mulţi
dintr-ai săi şi a dat arme şi simbrie bărbaţilor viteji din neamul său,
1 Mac.14:33. Şi a întărit cetăţile Iudeii şi Betţurul cel de la hotarele Iudeii, unde erau armele
vrăjmaşilor mai înainte şi a pus acolo pază bărbaţi iudei.
1 Mac.14:34. Şi a întărit Iafa cea de la mare şi Ghezer cea de la hotarele Azotului, în care mai înainte
locuiau vrăjmaşii şi au locuit acolo Iudei şi câte mai trebuia le-a făcut.
1 Mac.14:35. Şi văzând poporul credinţa lui Simon şi mărirea adusă de el neamului său, l-a pus
cârmuitor şi arhiereu, pentru că el a făcut toate acestea, păstrând dreptatea şi credinţa
neamului său şi râvnind în tot chipul să înalţe pe poporul său.
1 Mac.14:36. Şi în zilele acelea a mers bine lucrul prin mâinile lui, că s-au izgonit străinii din ţara lor
şi cei din cetatea lui David din Ierusalim , care îşi făcuseră cetate, din care ieşeau şi
pângăreau împrejurimea templului şi aduceau mult necaz cu întinăciunea lor.
293
1 Mac.14:37. Şi a pus să locuiască în el bărbaţi iudei şi l-a întărit spre apărarea ţării şi a cetăţii şi a
înălţat zidurile Ierusalimului .
1 Mac.14:38. Şi regele Dimitrie i-a întărit arhieria după aceasta,
1 Mac.14:39. Şi l-a făcut dintre prietenii săi, şi l-a mărit apoi cu cinste mare,
1 Mac.14:40. Pentru că a auzit că Romanii îi au pe Evrei de prieteni şi aliaţi; şi că ei au ieşit înaintea
solilor lui Simon cu cinste;
1 Mac.14:41. Pentru toate acestea au voit Iudeii şi preoţii să le fie Simon cârmuitor şi arhiereu în
veac, până se va scula prooroc credincios,
1 Mac.14:42. Şi să fie peste ei cârmuitor şi să aibă grijă de cele sfinte, să facă rânduieli mai mari
peste lucrurile lor şi peste ţară şi peste arme şi cetăţi.
1 Mac.14:43. Şi să poarte grijă de templu şi toţi să asculte de el şi cu numele lui să se scrie toate
scrisorile în ţară şi să se îmbrace cu porfiră şi să poarte podoabe de aur.
1 Mac.14:44. Şi nimănui din popor şi din preoţi nu va fi îngăduit să calce ceva din acestea şi să fie
împotriva celor ce va zice el, sau să facă adunare în ţară fără de el, sau să se îmbrace cu
porfiră şi să poarte agrafă de aur;
1 Mac.14:45. Iar cine va face afară de acestea sau va călca ceva dintr-acestea să fie vinovat".
1 Mac.14:46. Şi a primit tot poporul să-i facă lui Simon, după cuvintele acestea.
1 Mac.14:47. Iar Simon a primit şi a voit să fie arhiereu şi cârmuitor şi stăpânitor neamului evreiesc
şi preoţilor şi să poarte grijă de toii.
1 Mac.14:48. Şi a zis ca scrisoarea aceasta să fie săpată în table de aramă,
1 Mac.14:49. Şi să le aşeze în curtea templului în loc ales şi copii după ele să le pună în vistierie, ca
să le aibă Simon şi fiii lui.
CAP. 15
Simon strică prietenia pe care o legase cu Antioh, fiul lui Dimitrie, şi cu Romanii.
1 Mac.15:1 Şi a trimis Antioh, feciorul regelui Dimitrie, scrisori din insulele mării lui Simon preotul şi
stăpânitorul Evreilor şi către tot neamul iudeu.
1 Mac.15:2. Şi erau scrise în acest chip: "Regele Antioh, lui Simon arhiereul şi stăpânitorul Evreilor şi
neamului evreiesc, bucurie.
1 Mac.15:3. De vreme ce oameni mişei au biruit împărăţia părinţilor noştri,
1 Mac.15:4. Şi vreau să o aşez din nou precum era mai înainte, am adunat oştire multă, am făcut
corăbii de război şi am hotărât să pedepsesc pe cei care au prădat ţara noastră şi pe cei
care au pustiit cetăţile din hotarele stăpânirii mele.
1 Mac.15:5. Acum dar îţi întăresc toate scutirile date de regii cei mai înainte de mine şi orice alte
daruri ţi-au îngăduit ei;
1 Mac.15:6. Şi-ţi îngăduiesc să faci bani sub numele tău, în ţara ta.
1 Mac.15:7. Şi Ierusalimul şi templul să fie libere şi toate armele ce ai şi cetăţile pe care le-ai zidit şi
le stăpâneşti să-ţi rămână ţie;
1 Mac.15:8. Şi toată datoria domnească şi oricâte erau să fie pentru domnie, de acum şi în tot veacul,
se lasă ţie.
1 Mac.15:9. Şi după ce vom aşeza stăpânirea noastră, te vom mări pe tine şi neamul tău şi templul
Domnului cu slavă mare, încât să fie arătată mărirea voastră în tot pământul".
1 Mac.15:10. În anul o sută şaptezeci şi patru, a ieşit Antioh în pământul părinţilor săi şi s-au adunat
acolo toate oştirile, încât puţini au rămas eu Trifon.
1 Mac.15:11. Şi l-a izgonit regele Antioh, iar el a fugit în Dora cea de lângă mare.
1 Mac.15:12. Că a văzut că s-au adunat peste el răutăţile şi l-au părăsit oştirile.
1 Mac.15:13. Şi a tăbărât Antioh asupra Dorei împreună cu o sută douăzeci de mii de bărbaţi
războinici şi opt mii de călăreţi.
1 Mac.15:14. Şi a înconjurat cetatea şi cu corăbii şi o lovea şi dinspre uscat şi dinspre mare şi pe
nimeni n-a lăsat nici să iasă, nici să intre.
1 Mac.15:15. Şi a venit Numeniu şi cei care erau cu el de la Roma având scrisori către regi şi ţări, în
care erau scrise acestea:
1 Mac.15:16. "Lucius, consul al Romanilor, regelui Ptolomeu, bucurie.
1 Mac.15:17. Solii Iudeilor au venit la noi prieteni şi aliaţi ai noştri, ca să înnoiască prietenia şi
legătura cea din început, trimişi de Simon arhiereul şl de poporul Iudeilor.
1 Mac.15:18. Şi au adus un scut de aur de o mie de mine.
1 Mac.15:19. Pentru aceasta scriem regilor şi ţărilor, ca să nu le facă rău, lor şi cetăţilor şi ţării lor, şi
să nu dea ajutor celor care se războiesc împotriva lor.
1 Mac.15:20. Şi ni s-a părut că este bine a lua scutul de la ei.
1 Mac.15:21. Deci de vor fi fugit vreunii oameni făcători de rele din ţara lor la voi, să-i daţi lui Simon
arhiereul, să-i pedepsească după legea lor".
1 Mac.15:22. Aceeaşi scrisoare a fost adresată regelui Dimitrie, lui Atalus, lui Ariarate şi lui Arsachis,
1 Mac.15:23. Precum şi tuturor ţărilor: Sampsame, Sparta, Delos, Mindus, Sicion, Caria, Samos,
Pamfilia, Licia, Halicarnas, Cos, Side, Aradus, Rodos, Faselis, Gortina, Cnidus, Cipru şi
Cirene.
1 Mac.15:24. Şi copia lor a trimis-o lui Simon arhiereul.
294
1 Mac.15:25. Iar regele Antioh î tăbărât asupra Dorei a doua zi, aducând din ce în ce mai aproape
oştirile sale şi făcând maşini, a închis Antioh pe Trifon, încât nu putea nici să intre, nici să
iasă.
1 Mac.15:26. Şi i-a trimis Simon două mii de bărbaţi aleşi să-i ajute şi argint şi aur şi vase preţioase.
1 Mac.15:27. Şi n-a vrut să le primească, ci a stricat tot ceea ce s-a înţeles cu el mai înainte şi s-a
înstrăinat de el.
1 Mac.15:28. Şi a trimis la el pe Atenobiu, unul din prietenii săi, spre a vorbi cu el astfel: "Voi ţineţi
Iafa şi Ghezer şi întăritura din Ierusalim , cetăţi ale stăpânirii mele.
1 Mac.15:29. Hotarele lor le-aţi pustiit şi aţi adus necaz mare pe pământ, stăpânind locuri multe în
hotarele stăpânirii mele;
1 Mac.15:30. Acum dar daţi cetăţile pe care le-aţi luat şi birurile ţinuturilor pe care le-aţi stăpânit din
hotarele cele din afară de Iuda.
1 Mac.15:31. Iar de nu, daţi pentru ele cinci sute de talanţi de argint şi pentru stricăciunea făcută şi
pentru birurile cetăţilor, alţi cinci sute de talanii; iar de nu, vom veni şi vom face război
împotriva voastră".
1 Mac.15:32. Şi a venit Atenobiu, prietenul regelui, la Ierusalim şi a văzut mărirea lui Simon şi
rafturi cu vase de aur şi de argint şi slugărime multă, încât se minuna şi apoi i-a spus
cuvintele regelui:
1 Mac.15:33. Şi răspunzând Simon, i-a zis lui: "Nici pământ străin n-am luat, nici ţinem ceva străin,
ci moştenirea părinţilor noştri, pe care vrăjmaşii noştri fără judecată cu orice prilej au
apucat-o.
1 Mac.15:34. Iar noi ne ţinem acum de moştenirea părinţilor noştri.
1 Mac.15:35. Cât despre Iafa şi Ghezer, pe care le ceri, acestea făceau tulburare în popor şi în ţara
noastră. Pentru ele vom da o sută de talanţi". Şi Atenobiu nu i-a răspuns nici un cuvânt.
1 Mac.15:36. Şi întorcându-se cu mânie la rege, i-a spus cuvintele acestea şi mărirea lui Simon şi
toate câte a văzut şi sa mâniat regele cu mare furie:
1 Mac.15:37. Iar Trifon, intrând în corabie, a fugit la Ortosia.
1 Mac.15:38. Şi a pus regele pe Cendebeu comandant la marginea mării şi i-a dat oştire pedestraşi şi
călăreţi.
1 Mac.15:39. Şi i-a poruncit să se aşeze în preajma Iudeii şi să zidească Cedronul, să întărească
porţile şi să facă război împotriva poporului. Iar regele a început să urmărească el însuşi
pe Trifon.
1 Mac.15:40. Şi a venit Cendebeu la Iamnia şi a început să asuprească poporul şi să intre în Iuda,
robind şi ucigând. Şi a zidit Cedronul.
1 Mac.15:41. Şi a rânduit acolo călăreţi şi oaste, ca să facă năvăliri şi să închidă căile Iudeii, precum
i-a poruncit regele.
CAP. 16
Simon şi doi fii ai lui sunt omorâţi mişeleşte. Lui îi urmează Ioan, fiul lui, care s-a numit Hircan şi care a
făcut multe războaie şi vitejii.
1 Mac.16:1. Şi s-a suit Ioan de la Ghezer, şi a spus lui Simon, tatăl său, cele ce a făcut Cendebeu.
1 Mac.16:2. Şi a chemat Simon pe cei doi fii mai mari ai săi, pe Iuda şi pe Ioan, şi le-a zis: "Eu şi
fraţii mei şi casa tatălui meu ne-am luptat cu vrăjmaşii lui Israel din tinereţe până în ziua
de astăzi, şi prin mâinile noastre de multe ori s-a izbăvit Israel.
1 Mac.16:3. Şi acum am îmbătrânit, iar voi pentru această slujbă, din mila lui Dumnezeu, aveţi ani
destui; fiţi în locul meu şi în locul fratelui meu şi faceţi război pentru neamul nostru, şi
ajutorul cel din cer să fie cu voi".
1 Mac.16:4. Şi a ales din ţară douăzeci de mii de bărbaţi războinici şi călăreţi, şi a mers asupra lui
Cendebeu, şi au dormit la Moden.
1 Mac.16:5. Şi ieşind dimineaţa la câmp, au fost întâmpinaţi de oştire multă, pedeştri şi călări; iar
între ei era un râu.
1 Mac.16:6. Şi a tăbărât el şi poporul lui în fala lor. Şi văzând că poporul se teme să treacă râul, a
trecut întâi el, şi l-au văzut oamenii lui, şi au trecut şi ei după el.
1 Mac.16:7. Şi a despărţit oastea în două şi pe călăreţi i-a aşezat în mijlocul pedestraşilor, căci
călărimea vrăjmaşilor era foarte multă.
1 Mac.16:8. Şi au trâmbiţat cu trâmbiţele sfinţite, şi Cendebeu a fost înfrânt împreună cu tabăra lui,
şi au căzut dintre ei răniţi mulţi, şi câţi au mai rămas au fugit în cetate.
1 Mac.16:9. Atunci a fost rănit Iuda, fratele lui Ioan, iar Ioan i-a gonit până la Cedron, pe care-l
zidise.
1 Mac.16:10. Şi au fugit până la turnurile cele din ţarina Azotului, şi le-au ars cu foc, şi au căzut
dintre ei ca la vreo două mii de bărbaţi, şi s-au înapoiat în pământul Iudeii Cu pace.
1 Mac.16:11. Iar Ptolomeu al lui Abub era pus cârmuitor în câmpul Ierihonului, şi avea argint şi aur
mult.
1 Mac.16:12. El era ginere al arhiereului.
1 Mac.16:13. Şi s-a înălţat inima lui şi a vrut să stăpânească ţara, şi s-a sfătuit cu vicleşug asupra lui
Simon şi a fiilor lui, ca să-l omoare.
295
1 Mac.16:14. Iar Simon umbla prin cetăţile din iară şi purta grijă de nevoile lor, şi s-a coborât din
Ierihon, el şi Matatia şi Iuda, fiii lui, în anul o sută şaptezeci şi şapte, în luna a
unsprezecea, luna Şebat.
1 Mac.16:15. Şi i-a primit cu vicleşug feciorul lui Abub într-un castel mic, ce se chema Doc, pe care-l
zidise, şi le-a făcut ospăţ mare, şi a ascuns acolo bărbaţi.
1 Mac.16:16. Şi când s-au ameţit de vin Simon şi fiii lui, s-a sculat Ptolomeu şi cei care erau cu el, şi-
au luat armele şi au intrat asupra lui Simon la ospăţ, şi l-au omorât împreună cu cei doi
feciori ai lui, şi o seamă din slugile lui.
1 Mac.16:17. Şi a făcut răutate mare şi a răsplătit rele pentru bune.
1 Mac.16:18. Şi scriind acestea, Ptolomeu a trimis la rege să-i dea oştire într-ajutor, şi-i va supune în
schimb ţara şi cetăţile sale.
1 Mac.16:19. Şi a trimis pe alţii la Ghezer să omoare pe Ioan, şi celor mai mari peste mii le-a trimis
scrisori să vină la el, să le dea argint, aur şi daruri.
1 Mac.16:20. Iar pe alţii i-a trimis să cuprindă Ierusalimul şi muntele templului Domnului.
1 Mac.16:21. Dar alergând cineva înainte, i-a spus lui Ioan la Ghezer că au pierit tatăl şi fraţii lui şi că
a trimis să-l omoare şi pe el.
1 Mac.16:22. Şi auzind, s-a spăimântat şi, prinzând bărbaţii care veniseră să-l piardă, i-a omorât, că
a cunoscut că voiau să-l omoare.
1 Mac.16:23. Iar celelalte fapte ale vieţii lui Ioan, războaiele lui şi vitejiile lui, pe care le-a făcut
bărbăteşte, şi zidurile Ierusalimului pe care le-a făcut, şi toate isprăvile lui,
1 Mac.16:24. Iată acestea s-au scris în cartea zilelor arhieriei lui, după ce s-a făcut arhieeu în locul
tatălui său.
CARTEA A DOUA A MACABEILOR
CAP. 1
Iudeii din Ierusalim scriu celor din Egipt două scrisori. Moartea lui Antioh în Persia. Mulţumirea către
Dumnezeu. Praznicul înfigerii corturilor şi aflarea focului sfânt.
2 Mac.1:1. „Fraţilor Iudei, care sunt prin Egipt, bucurie! Fraţii voştri Iudei, cei din Ierusalim şi cei din
ţara Iudeii, vă doresc vouă tuturor pace şi sănătate!
2 Mac.1:2. Să vă facă bine Dumnezeu şi să-şi aducă aminte de legământul Său care l-a făcut cu
Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, robii cei credincioşi.
2 Mac.1:3. Să vă dea inimă vouă tuturor ca să vă închinaţi Lui şi să faceţi voia Lui cu dor mare şi cu
râvnă în suflet;
2 Mac.1:4. Să deschidă inima voastră în legea Sa şi întru poruncile Sale, şi pace să facă.
2 Mac.1:5. Şi să asculte rugăciunile voastre şi să se împace cu voi şi să nu vă părăsească în vreme
rea.
2 Mac.1:6. Aşa ne rugăm acum aici pentru voi.
2 Mac.1:7. Domnind Dimitrie în anul o sută şaizeci şi nouă, noi Iudeii am scris vouă din necazul şi din
strâmtorarea ce a venit peste noi în anii aceştia, de când Iason şi cei care au fost cu el
trădaseră pământul cel sfânt şi regatul.
2 Mac.1:8. Şi au dat foc porţilor, şi au vărsat sânge nevinovat, şi ne-am rugat Domnului, şi ne-a
ascultat, şi am adus jertfă şi făină de grâu, şi am aprins lumini, şi am pus pâini înainte.
2 Mac.1:9. Şi acum vă scriem ca să ţineţi sărbătoarea corturilor în luna Chislev".
2 Mac.1:10. Scrisă în anul o sută optzeci şi opt. "Cei din Ierusalim şi din Iudeea şi sfatul bătrânilor şi
Iuda, lui Aristobul, sfetnicul regelui Ptolomeu, care este din neamul preoţilor celor unşi şi
Iudeilor celor din Egipt, bucurie şi sănătate.
2 Mac.1:11. Din mari primejdii izbăvindu-ne Dumnezeu, mulţumim neîncetat Lui, ca cei care suntem
gata să ne războim împotriva regelui.
2 Mac.1:12. Că Dumnezeu a lovit pe cei care s-au războit asupra sfintei cetăţi.
2 Mac.1:13. Că fiind în Persia căpetenia potrivnicilor şi oştirile cele ce erau cu el, cărora se părea că
nimeni nu le poate sta înainte, au fost măcelăriţi în templul zeiţei Nanaia, înşelându-i cu
cuvinte viclene preoţii zeiţei Nanaia.
2 Mac.1:14. Căci Antioh, prefăcându-se că vrea să se căsătorească cu zeiţa Nanaia, a sosit acolo cu
prietenii săi, ca să ridice multele bogăţii ale templului în chip de zestre.
2 Mac.1:15. Şi preoţii zeiţei Nanaia, punând comorile înainte şi el apropiindu-se cu câţiva din suita sa
de curtea capiştei, ei au închis templul;
2 Mac.1:16. Şi după ce a intrat Antioh, ei au deschis o uşă ascunsă a podului, şi aruncând cu pietre,
au omorât pe căpetenie şi pe cei care erau cu el, şi desfăcându-i în bucăţi şi tăindu-le
capetele le-au aruncat celor din afară.
2 Mac.1:17. Întru toate binecuvântat este Dumnezeul nostru, Cel care a dat pierzării pe cei care au
făcut fapte păgâneşti.
296
2 Mac.1:18. Vrând drept aceea să facem în douăzeci şi cinci de zile ale lunii lui Chislev sărbătoarea
sfinţirii templului, cu cuviinţă am socotit a vă înştiinţa, ca şi voi asemenea să prăznuiţi
sărbătoarea corturilor şi a focului, în amintirea lui Neemia, cel care a zidit templul
Domnului şi jertfelnicul pe care a adus jertfă.
2 Mac.1:19. Căci, când au fost duşi în Persia strămoşii noştri, bunii credincioşi preoţi, care erau
atunci, luând din focul jertfelnicului, l-au ascuns în taină într-o groapă ca de fântână fără
de apă, în care l-au astupat, încât locul nu era ştiut de nimeni.
2 Mac.1:20. Iar după ce au trecut câţiva ani, când a voit Dumnezeu, trimis fiind Neemia de regele
Persiei, a trimis după foc pe nepoţii preoţilor celor ce l-au ascuns, şi, precum ne-au spus,
n-au aflat foc, ci apă mocirloasă.
2 Mac.1:21. Şi le-a poruncit să scoată de acolo apă şi să aducă, şi după ce s-au adus cele de jertfă, a
poruncit Neemia preoţilor să stropească cu apa aceea lemnele şi cele ce erau puse
deasupra.
2 Mac.1:22. După ce s-a făcut aceasta şi a vestit vremea, când a strălucit soarele care mai înainte era
în nori, s-a aprins foc mare, încât toţi s-au minunat.
2 Mac.1:23. Şi rugăciune făceau toţi preoţii, când se mistuia jertfa, preoţii toţi începând cu Ionatan;
iar ceilalţi răspundeau împreună cu Neemia.
2 Mac.1:24. Iar rugăciunea era într-acest chip: "Doamne! Doamne Dumnezeule! Făcătorul tuturor, Cel
înfricoşător şi tare şi drept şi milostiv.
2 Mac.1:25. Cel care unul este Împărat şi bun şi unul dătător de bunătăţi şi singur drept şi atotţiitor şi
veşnic Cel care mântuieşti pe Israel din tot răul, Cel care ai ales pe părinţi şi i-ai sfinţit.
2 Mac.1:26. Primeşte jertfa aceasta, pentru tot poporul Tău Israel, şi păzeşte partea Ta şi o sfinţeşte.
2 Mac.1:27. Adună risipirea noastră, izbăveşte pe cei care slujesc între neamuri, spre cei ocăriţi şi
urâţi caută, ca să cunoască neamurile că Tu eşti Dumnezeul nostru.
2 Mac.1:28. Pedepseşte pe cei care ne asupresc şi ne hulesc cu mândrie.
2 Mac.1:29. Răsădeşte pe poporul Tău în locul cel sfânt al Tău, precum a zis Moise".
2 Mac.1:30. Şi preoţii cântau laude.
2 Mac.1:31. Iar după ce s-au mistuit cele ce erau ale jertfei, a poruncit Neemia să ude cu cealaltă
apă, care a rămas, pietrele cele mai mari.
2 Mac.1:32. Îndată ce s-a făcut aceasta, s-a aprins din ele flacără, dar flacăra de pe altar o covârşea
în strălucire.
2 Mac.1:33. Şi după ce s-a făcut aievea lucrul acesta, s-a spus regelui Perşilor că în locul în care
ascunseseră focul preoţii duşi în robie s-a arătat apă, din care Neemia şi cei care erau cu
el a sfinţit jertfele.
2 Mac.1:34. Iar regele, cercetând lucrul, a îngrădit locul şi a făcut jertfelnic.
2 Mac.1:35. Şi multe daruri şi lucruri luând regele, le-a dăruit preoţilor.
2 Mac.1:36. Şi a numit Neemia locul acela Neftar, care se tălmăceşte curăţenie, dar se cheamă de
către cei mulţi Neftai.
CAP. 2
Partea a doua a scrisorii, care a început în CAP. întâi.
2 Mac.2:1. Şi se află în arhive cum că Ieremia proorocul a poruncit celor care erau duşi în robie să ia
foc, precum s-a arătat.
2 Mac.2:2. Şi că a poruncit proorocul celor care erau duşi în robie, când le-a dat sulul legii, ca să nu
uite poruncile Domnului şi să nu rătăcească cu cugetele, văzând chipuri de aur şi de argint şi podoaba
cea de primprejurul lor.
2 Mac.2:3. Şi altele ca acestea zicând, îi îndemna să nu depărteze legea de la inima lor.
2 Mac.2:4. Şi era tot în acele scrieri cum că proorocul, luând poruncă de la Domnul, a poruncit ca să
aducă cu sine cortul şi chivotul.
2 Mac.2:5. Şi ieşind la muntele în care s-a suit Moise şi a văzut ţara ce i s-a dat ca moştenire,
Ieremia a venit acolo şi a aflat loc în peşteră, şi cortul şi chivotul şi jertfelnicul tămâierii le-a băgat
acolo şi a astupat uşa.
2 Mac.2:6. Şi venind unii din cei care mergeau după el, ca să însemne calea, n-au putut-o găsi.
2 Mac.2:7. Aflând acest lucru, Ieremia i-a înfruntat şi a zis că necunoscut va fi locul acela, până când
va aduna Dumnezeu adunarea poporului şi Se va milostivi.
2 Mac.2:8. Şi atunci Domnul va arăta acestea, şi se va arăta slava Domnului şi norul, precum s-a
arătat şi lui Moise, şi precum cu slavă s-au arătat când s-a rugat Solomon să se sfinţească templul,
2 Mac.2:9. Şi ca un înţelept a adus jertfă de sfinţirea şi de săvârşirea templului Domnului;
2 Mac.2:10. Precum, când s-a rugat Moise către Domnul, şi s-a coborât foc din cer şi a mistuit cele
ale jertfei, aşa şi Solomon s-a rugat, şi coborându-se foc, a ars arderile de tot.
2 Mac.2:11. Moise a zis: "Fiindcă jertfa pentru păcat n-a fost mâncată, ca a fost mistuită".
2 Mac.2:12. Asemenea şi Solomon opt zile a prăznuit.
2 Mac.2:13. Şi se spuneau nu numai acestea în pomenirile lui Neemia, dar şi cum el, întemeind o
bibliotecă, a adunat cele despre regi şi despre prooroci, şi ale lui David, şi cărţile cele trimise de regii
perşi pentru dări,
2 Mac.2:14. Asemenea şi Iuda, cărţile care s-au risipit din pricina războiului ce s-a făcut nouă, toate
le-a adunat, şi sunt la noi.
2 Mac.2:15. Dintre acestea, de vă vor trebui, să trimiteţi oameni care să vi le aducă.
297
2 Mac.2:16. Vrând dar a prăznui sărbătoarea curăţirii templului, v-am scris vouă; drept aceea bine
veţi face de veţi ţine zilele acestea.
2 Mac.2:17. Şi Dumnezeu, Cel care a izbăvit pe tot poporul Său a dat tuturor moştenirea şi împărăţia
şi preoţia şi sfinţenia.
2 Mac.2:18. Precum a făgăduit prin lege, să nădăjduim în Dumnezeu, că în curând ne va milui pe noi
şi ne va aduna de sub cer la locul cel sfânt.
2 Mac.2:19. Că din mari răutăţi ne-a scos şi locaşul sfânt l-a curăţit".
2 Mac.2:20. Despre istoria lui Iuda Macabeul şi a fraţilor lui, curăţirea marelui templu şi înnoirea
altarului,
2 Mac.2:21. Şi războaiele ce au făcut împotriva lui Antioh Epifan şi împotriva lui Eupator, fiul lui,
2 Mac.2:22. Şi arătările cele din cer ce s-au făcut celor care vitejeşte s-au nevoit pentru iudaism,
încât, puţini fiind ei, toată ţara au cucerit din nou şi mulţime de barbari au izgonit,
2 Mac.2:23. Şi templul cel în toată lumea vestit au zidit, ţi cetatea au făcut-o slobodă, şi legile cele
părăsite le-au adus la loc, Domnul cu toată bunătatea, milostiv fiindu-le;
2 Mac.2:24. Aceste toate de către Iason Cirineanul istorisite în cinci cărţi vom încerca într-o carte a le
scrie.
2 Mac.2:25. Că socotind mulţimea numerelor şi greutatea care este celor care vor să pătrundă cu de-
amănuntul povestirile istoriei, din pricina mulţimii materiei,
2 Mac.2:26. Am avut grijă ca, celor care vor vrea să citească, să le fie mângâiere sufletească; iar
celor care se vor nevoi a le ţine minte, uşurare, şi tuturor celor care vor citi, folos.
2 Mac.2:27. Iar noi, care ne-am apucat a scurta acest lucru, nu de mică osteneală, ci de lucru plin de
priveghere ne-am apucat,
2 Mac.2:28. Lucru nu de mai puţină îndemânare decât a celui care găteşte ospăţ şi caută folosul
altora. Deşi lucrul nu este uşor, pentru mulţumirea celor mulţi vom suferi bucuroşi pătimirea aceasta.
2 Mac.2:29. A alege cu amănuntul adevărul fiecărui lucru, lăsăm celui care a scris; iar aici mai mult
ne ostenim, ca să ne ţinem de regulile prescurtării.
2 Mac.2:30. Că precum meşterul casei celei noi se cade să poarte grijă de toată aşezarea, iar cel care
se apucă a o înfrumuseţa şi a o zugrăvi trebuie să caute cele ce sunt spre podoabă, aşa trebuie a
socoti şi despre noi.
2 Mac.2:31. Că a căuta şi a culege multe cu amănuntul, şi a vorbi despre toate, este de datoria celui
care scrie istoria;
2 Mac.2:32. Iar a urmări scurtarea povestirii şi a lăsa cercetarea lucrării este în voia celui care face
prescurtarea.
2 Mac.2:33. De aici dar vom începe istorisirea, la cele de mai sus atâta adăugând, că neînţelept lucru
ar fi în precuvântare a înmulţi cuvintele şi istoria a o scurta.
CAP. 3
Minunata apărare a vistieriei templului din Ierusalim împotriva lui Eliodor răpitorul.
2 Mac.3:1 Când sfânta cetate cu toată pacea se locuia, şi legile foarte bine se păzeau pentru evlavia
lui Onia arhiereul şi ura împotriva răutăţii,
2 Mac.3:2. S-a întâmplat că înşişi regii au cinstit locul acesta şi templului i-au trimis daruri foarte
bune,
2 Mac.3:3. Atât încât chiar şi Seleuc, regele Asiei, a dat din veniturile sale toate cheltuielile la slujbele
cele de obşte ale jertfelor.
2 Mac.3:4. Şi un oarecare Simon, din neamul lui Veniamin, fiind pus ispravnic al templului Domnului,
s-a certat cu arhiereul pentru treburile târgului din cetate.
2 Mac.3:5. Şi neputând birui pe Onia, a mers la Apoloniu, feciorul lui Traseu, care pe vremea aceea
era cârmuitor în Cele-Siria şi în Fenicia,
2 Mac.3:6. Şi i-a spus cum că vistieria sa din Ierusalim este plină de nenumăraţi bani, căci mulţimea
banilor ce se adună din biruri este nenumărată şi fără legătură cu ce se cheltuieşte la jertfe, şi s-ar
putea ca aceste comori să vină sub puterea regelui.
2 Mac.3:7. Şi întâlnindu-se Apoloniu eu regele, l-a înştiinţat de banii despre care i s-a spus, iar el,
chemând pe Eliodor, care era mai mare peste bani, l-a trimis şi i-a poruncit să aducă banii mai sus
pomeniţi.
2 Mac.3:8. Şi Eliodor îndată a pornit la călătorie, însă dând veste că merge în cetăţile Cele-Siriei şi ale
Feniciei, iar cu fapta plinind porunca regelui.
2 Mac.3:9. Şi după ce a sosit la Ierusalim , a fost primit cu cinste de arhiereul cetăţii, şi a spus de
înştiinţarea aceea, şi i-a arătat pentru ce pricină a venit, şi a întrebat de sunt adevărate acestea.
2 Mac.3:10. Iar arhiereul a arătat că bogăţiile sunt pentru văduve şi pentru săraci,
2 Mac.3:11. Iar o seamă sunt şi ale lui Hircan, fiul lui Tobie, care este om foarte de cinste; iar nu
precum a făcut pâra necredinciosul Simon; dacă se scad toate aceste bogăţii, toţi banii sunt patru sute
de talanţi de argint şi două sute de aur.
2 Mac.3:12. Şi cum că strâmbătate se face celor care au încredinţat lucrurile lor sfinţeniei locului
aceluia şi templului Domnului, care în toată lumea se cinsteşte pentru mărirea şi sfinţenia lui. Aceea
nicidecum nu poate să fie.
2 Mac.3:13. Iar Eliodor, potrivit poruncilor împărăteşti ce avea, a zis că acelea în vistieria domnească
trebuie să fie duse.
2 Mac.3:14. Dar într-o zi, când el s-a dus să vadă cu de-amănuntul vistieria templului, s-a făcut mare
298
zarvă în toată cetatea.
2 Mac.3:15. Preoţii îmbrăcaţi cu veşmintele cele sfinţite, căzând înaintea altarului, chemau din cer pe
Cel care a dat legea pentru punerile acestea, ca să păzească întregi banii celor care ii încredinţaseră
acolo.
2 Mac.3:16. Şi oricine vedea faţa arhiereului nu putea să nu se mâhnească adânc în inima lui, că
vederea lui şi schimbarea feţei arăta necazul cel dinăuntru al sufletului lui.
2 Mac.3:17. Că se revărsase peste omul acela oarecare temere şi groază a trupului, din care cei care
vedeau cunoşteau durerea din inima lui.
2 Mac.3:18. Iar alţii din case alergau cu grămada spre rugăciunea obştească, ca să nu ajungă locul
cel sfânt spre defăimare.
2 Mac.3:19. Şi femeile, încinse pe sub sâni cu saci de pocăinţă, umpleau căile, iar fecioarele, care
erau închise în casă, unele alergau la porţi, unele la ziduri şi altele se plecau pe ferestre.
2 Mac.3:20. Şi toate cu mâinile ridicate spre cer se rugau.
2 Mac.3:21. Şi era jalnică privire, cum cădea mulţimea amestecată şi, în necaz mare fiind arhiereul,
aştepta ce avea să fie.
2 Mac.3:22. Aceştia dar se rugau Atotputernicului Dumnezeu, ca bogăţiile încredinţate întregi şi cu
toată siguranţa, să se păzească pentru cei care le-au încredinţat.
2 Mac.3:23. Iar Eliodor vrând să îndeplinească porunca, fiind cu ostaşii la vistierie,
2 Mac.3:24. Domnul părinţilor şi Stăpânul a toată puterea a făcut o minunată arătare, încât toţi cei ce
îndrăzniseră să vină, spăimântându-se de puterea lui Dumnezeu, au leşinat şi s-au înfricoşat.
2 Mac.3:25. Că li s-a arătat un cal care avea pe el un călăreţ groaznic şi era împodobit cu foarte
frumos acoperământ şi, pornindu-se iute, a lovit pe Eliodor cu copitele cele dinainte; iar cel care şedea
pe cal se vedea având arme de aur.
2 Mac.3:26. Şi încă alţi doi tineri s-au arătat înaintea lui, puternici foarte, strălucind de mărire şi cu
îmbrăcăminte luminoasă, care, stând de amândouă părţile, neîncetat îl băteau cu multe lovituri,
copleşindu-l.
2 Mac.3:27. Şi fără de veste, căzând Eliodor pe pământ şi cu mult întuneric împresurându-se, l-au
apucat şi l-au pus într-o lectică.
2 Mac.3:28. Pe cel care cu puţin mai înainte cu mulţi alergători şi ostaşi a intrat în mai sus-arătata
vistierie, l-au dus, neputând avea nici un ajutor de la arme.
2 Mac.3:29. Aievea cunoscând puterea lui Dumnezeu, şi Dumnezeu lucrând aşa, acela zăcea mut şi
lipsit de toată nădejdea de mântuire.
2 Mac.3:30. Iar aceia binecuvântau pe Domnul, Cel care a mărit locul Său şi templul Său, care cu
puţin mai înainte fusese plin de frică şi de tulburare iar când S-a arătat Domnul Atotţiitorul, s-a umplut
de veselie şi de bucurie.
2 Mac.3:31. Şi unii dintr-ai lui Eliodor curând s-au rugat lui Onia ca să cheme pe Cel Preaînalt şi să
dăruiască viaţa celui care zăcea în ghearele morţii.
2 Mac.3:32. Atunci, temându-se arhiereul ca nu cumva să socotească regele că Iudeii au făcut ceva
vicleşug asupra lui Eliodor, a adus jertfă pentru izbăvirea omului.
2 Mac.3:33. Şi după ce arhiereul s-a rugat lui Dumnezeu, tinerii aceia iarăşi s-au arătat lui Eliodor cu
aceleaşi haine îmbrăcaţi şi, stând, au zis: "Multă mulţumire să aduci lui Onia arhiereul că pentru el ţi-a
dăruit Domnul viaţă.
2 Mac.3:34. Iar tu din cer fiind bătut, spune la toţi puterea cea prea mare a lui Dumnezeu". Şi după
ce au zis acestea, s-au făcut nevăzuţi.
2 Mac.3:35. Iar Eliodor aducând jertfă Domnului şi făgăduinţe foarte mari făcând Celui care i-a dăruit
viaţa, şi mulţumind lui Onia, s-a întors la rege,
2 Mac.3:36. Mărturisind tuturor lucrurile prea marelui Dumnezeu, pe care le-a văzut.
2 Mac.3:37. Şi regele, întrebând pe Eliodor cine ar fi vrednic, care să se mai trimită odată în Ierusalim
, el a răspuns:
2 Mac.3:38. "De ai pe cineva vrăjmaş sau pânditor domniei tale, trimite-l pe acela acolo şi bătut îl vei
primi, chiar de va scăpa; pentru că în locul acela este cu adevărat puterea lui Dumnezeu.
2 Mac.3:39. Că Cel care locuieşte în cer este privitor şi ajutător locului aceluia, şi pe cei care vin ca să
facă rău, îi bate şi îi pierde".
2 Mac.3:40. Şi aşa s-a întâmplat cu Eliodor şi cu paza vistieriei.
CAP. 4
Simon pârăşte la Seleuc pe Onia arhiereul, care este omorât de Andronic, din porunca lui Menelau.
2 Mac.4:1 Iar Simon de care am vorbit mai înainte, care a fost vânzătorul banilor şi al patriei, grăia
rău de Onia, ca şi cum el ar fi abătut nenorocirea asupra lui Eliodor şi ar fi fost urzitorul răutăţilor;
2 Mac.4:2. Şi pe făcătorul de bine al cetăţii şi pe cârmuitorul celor de un neam cu sine, şi pe
râvnitorul legilor, vrăjmaş al ocârmuirii îndrăznea a-l arăta.
2 Mac.4:3. Atât a crescut vrajba, încât şi prin oarecare om al lui Simon ucideri s-au făcut.
2 Mac.4:4. Gândind Onia la primejdia învrăjbirii şi că se va mânia Apoloniu, stăpânitorul Cele-Siriei şi
al Feniciei, auzind de răutatea lui Simon, s-a dus la rege,
2 Mac.4:5. Nu ca să pârască pe cetăţeni, ci socotind folosul cel de obşte şi deosebi la tot neamul.
2 Mac.4:6. Că vedea că nu este cu putinţă a se împăca lucrurile, fără de rânduială domnească şi că
Simon nu va înceta de la nebunia aceasta.
2 Mac.4:7. Ci murind Seleuc şi luând domnia Antioh, cel poreclit Epifan, a poftit arhieria Iason, fratele
299
lui Onia.
2 Mac.4:8. Şi mergând Iason la rege, s-a rugat făgăduind trei sute şaizeci de talanţi de argint, şi încă
alt venit de optzeci de talanţi.
2 Mac.4:9. Afară de acestea, făgăduia încă şi alţi o sută cincizeci, de i s-ar îngădui putinţa de a
înfiinţa şcoală pentru tineri şi pe cetăţenii Ierusalimului a-i trece cetăţeni ai Antiohiei.
2 Mac.4:10. Şi îngăduind regele, a dobândit stăpânirea şi îndată a început să înveţe obiceiuri greceşti
pe cei din neamul său.
2 Mac.4:11. Şi lepădând milostivele îngăduinţe domneşti, care s-au îngăduit Evreilor prin Ioan, tatăl
lui Evpolemos care fusese sol la Romani pentru împrietenire şi alianţă şi stricând rânduielile cele
legiuite, rânduieli fără de lege înnoia.
2 Mac.4:12. Că, fără ruşine, tocmai sub cetate a întemeiat şcoală şi pe cei mai tari dintre tineri îi silea
să înveţe obiceiurile şi jocurile elineşti.
2 Mac.4:13. Şi într-acest chip se întărea elenismul şi sporeau obiceiurile celor de alt neam, pentru
acea prea mare necurăţie a acestui Iason, păgân şi nu arhiereu.
2 Mac.4:14. Aşa încât preoţii nu se mai sârguiau spre slujbele altarului; ci nebăgând seamă de
templul Domnului şi părăsind jertfele, se grăbeau să se împărtăşească cu privirea cea fără de lege a
luptei la disc, după ce se auzea chemarea crainicilor.
2 Mac.4:15. Şi datina părintească nebăgând-o în seamă, măririle cele elineşti mai bune le socoteau.
2 Mac.4:16. De aceea grea nevoie i-a cuprins, că aceia a căror povăţuire o pofteau şi cărora voiau a
se asemăna, pe aceia vrăjmaşi şi stăpânitori i-au avut.
2 Mac.4:17. Că a face păgâneşte împotriva dumnezeieştilor legi nu este prea lesne, însă acestea
timpul le va arăta.
2 Mac.4:18. Iar când se ţineau jocurile cele din cinci în cinci ani, la care era de faţă regele,
2 Mac.4:19. A trimis nelegiuitul Iason din Ierusalim , ca soli, pe cei care erau cu drept de cetăţenie
antiohiană, care au adus trei sute de drahme de argint pentru jertfa lui Hercule, pentru care şi cei care
au dus argintul s-au rugat ca să nu se dea la jertfe, că nu se cuvine, ei să fie întrebuinţaţi la alte
cheltuieli.
2 Mac.4:20. Iar aceste trei sute de drahme fuseseră sortite de cel care le trimisese pentru jertfă lui
Hercule, dar, după voia celor care le-au adus, le-au hărăzit pentru dresul corăbiilor celor de oştire.
2 Mac.4:21. Şi Apoloniu al lui Menesteu fiind trimis în Egipt de regele Antioh, cu prilejul ridicării la
tron a regelui Ptolomeu Filometor, Antioh a aflat că Ptolomeu avea asupra lui gânduri duşmănoase, de
aceea Antioh, căutând să se pună la adăpost, s-a dus la Iafa şi apoi la Ierusalim.
2 Mac.4:22. Şi cu mare cuviinţă a fost primit de către Iason şi de către cetate, cu făclii aprinse şi cu
strigări a fost întâmpinat, şi de aici spre Fenicia a pornit eu tabăra.
2 Mac.4:23. Şi după trei ani a trimis Iason pe Menelau, fratele lui Simon mai sus-numitul, ca să ducă
bani regelui şi ca să-i aducă aminte de lucrurile cele de lipsă.
2 Mac.4:24. Iar el plăcând regelui, pentru că l-a preamărit cu înfăţişarea lui de mare curtean, a ajuns
să ia arhieria, dând cu trei sute de talanţi de argint mai mult decât Iason.
2 Mac.4:25. Şi luând porunci domneşti, a venit, nimic vrednic de arhierie aducând, numai mânie de
tiran crud şi urgie de fiară sălbatică având.
2 Mac.4:26. Şi aşa Iason, care a îndepărtat pe fratele său, îndepărtatu-l-a şi pe el altul şi l-a izgonit în
ţara Amoniţilor.
2 Mac.4:27. Iar Menelau a ajuns arhiereu, dar de banii pe care îi făgăduise regelui nici o grijă n-a
avut, deşi Sostrate, mai marele cetăţii, îi cerea.
2 Mac.4:28. Acesta era pus peste adunarea birurilor. Pentru aceea pe amândoi i-a chemat regele.
2 Mac.4:29. Şi Menelau a lăsat locţiitor de arhiereu pe Lisimah, fratele său; iar Sostrate pe Crates,
mai-marele Ciprului.
2 Mac.4:30. Şi acestea aşa fiind, s-a întâmplat de s-au răsculat locuitorii oraşelor Tars şi Malus,
pentru că au fost daţi dar Antiohidei, ţiitoarea regelui.
2 Mac.4:31. Degrabă dar a venit regele ca să potolească răscoala, lăsând în locul său pe Andronic,
unul din marii dregători.
2 Mac.4:32. Iar Menelau, socotind că a aflat vreme bună, furând nişte vase de aur de ale templului,
le-a dăruit lui Andronic, şi pe altele le-a vândut în Tir şi în cetăţile cele de primprejur.
2 Mac.4:33. Aflând Onia acest lucru, l-a mustrat, fiind el în loc fără de frică, în Dafne cea de lângă
Antiohia.
2 Mac.4:34. Pentru aceea Menelau, luând deosebi pe Andronic, l-a rugat să omoare pe Onia. Deci
venind el la Onia şi cu înşelăciune dându-i dreapta şi încredinţându-l cu jurământ, şi cu toate că acest
lucru dădea de bănuială lui Onia, el a izbutit să-l scoată din sihăstria lui şi l-a omorât îndată fără
teamă de dreptate.
2 Mac.4:35. Din această pricină nu numai Iudeii, ci mulţi şi dintr-alte neamuri s-au scârbit şl s-au
mâhnit pentru nedreapta ucidere a bărbatului acestuia.
2 Mac.4:36. Iar după ce s-a întors regele din părţile Ciliciei, Iudeii cei din cetate, împreună cu Elinii,
urând vicleşugul, s-au plâns cum că fără de dreptate Onia a fost omorât.
2 Mac.4:37. Iar lui Antioh, din suflet mâhnindu-se, i s-a făcut milă şi a lăcrimat pentru înţelepciunea
şi multa bună rânduială a răposatului.
2 Mac.4:38. Şi aprinzându-se de mânie, îndată a luat de la Andronic porfira şi i-a rupt hainele şi l-a
purtat împrejur prin toată cetatea, şi într-acelaşi loc, în care asupra lui Onia a făcut sângeroasa lui
ispravă, acolo l-a omorât pe nelegiuitul ucigaş, Domnul răsplătindu-l cu pedeapsa de care a fost
vrednic.
300
2 Mac.4:39. Şi Lisimah, cu ştirea lui Menelau, furând multe vase sfinte, a ieşit vestea în cetate şi s-a
adunat mulţimea asupra lui Lisimah, după ce multe vase de aur se cheltuiseră.
2 Mac.4:40. Şi după ce s-au sculat asupră-i mulţimile mânioase, Lisimah a înarmat împotrivă ca la
vreo trei mii de bărbaţi, şi a început fără de dreptate a omorî, comandant fiind un anume Tyranus, om
bătrân şi cu vârsta şi cu nebunia.
2 Mac.4:41. Mulţimile, dacă au văzut că se scoală Lisimah asupra lor, apucând unii pietre, alţii
măciuci, alţii ţărână, aruncau spre cei care erau împrejurul lui Lisimah şi spre cei care se sculaseră
asupră-le.
2 Mac.4:42. Şi astfel pe mulţi dintre ei i-au rănit, pe unii i-au omorât şi pe toţi i-au pus pe fugă, iar
pe furul de cele sfinte lângă vistierie l-au omorât.
2 Mac.4:43. Apoi a început judecata pricinii lui Menelau.
2 Mac.4:44. Şi când a venit regele în Tir, trei inşi, trimişi de înaltul sfat, au adus plângerea cea
dreaptă înaintea lui.
2 Mac.4:45. Iar Menelau, aflându-se vinovat, a făgăduit bani mulţi lui Ptolomeu, fiul lui Dorimene, ca
să îmblânzească pe rege.
2 Mac.4:46. Deci, apucând Ptolomeu pe rege într-un foişor, unde se dusese să se răcorească, l-a făcut
să-şi schimbe părerea.
2 Mac.4:47. Şi pe Menelau, capul a toată răutatea, l-a scos nevinovat; iar pe nenorociţii aceia, care
măcar şi la Sciţi, de şi-ar fi spus pricina, s-ar fi slobozit nevinovaţi, pe aceştia i-a judecat spre moarte.
2 Mac.4:48. Drept aceea, degrabă, nedreaptă moarte au suferit cei care purtaseră cuvânt pentru
cetate şi pentru popor şi pentru sfintele vase.
2 Mac.4:49. Pentru care lucru şi locuitorii din Tir, mâhnindu-se de această răutate, cu mare cuviinţă
au dat lucrurile cele de îngroparea lor.
2 Mac.4:50. Iar Menelau, din pricina lăcomiei celor puternici, era în cinste, şi, crescând întru răutate,
mare vrăjmaş a fost celor de un neam cu el.
CAP. 5
Minunata arătare a ostaşilor care s-au văzut războindu-se în văzduh peste Ierusalim timp de patruzeci
de zile; păgânătatea lui Iason şi tirania lui Antioh.
2 Mac.5:1. Iar în vremea aceasta, Antioh a călătorit a doua oară în Egipt.

2 Mac.5:2. Şi s-a întâmplat că în timp de patruzeci de zile s-a văzut peste toată cetatea prin văzduh,
alergând, călăreţi cu haine aurite îmbrăcaţi şi cu suliţe ca şi ostaşii cei înarmaţi,
2 Mac.5:3. Şi cetele de călăreţi rânduite şi bătându-se unii cu alţii, şi năvăliri de amândouă părţile şi
vălmăşag de paveze şi mulţime de suliţi şi săbii scoase şi aruncări de săgeţi şi străluciri de podoabă de
aur şi de tot felul de platoşe.
2 Mac.5:4. Pentru aceea, toţi se rugau ca să fie spre bine arătarea aceasta.
2 Mac.5:5. Şi făcându-se vorbă mincinoasă, cum că a murit Antioh, luând Iason ca la o mie de
bărbaţi, fără de veste a lovit asupra cetăţii şi, cei de pe zid împingându-se, mai pe urmă a luat
cetatea, iar Menelau a fugit în castel.
2 Mac.5:6. Iar Iason omora pe cetăţenii săi fără de milă, nesocotind că izbânda asupra rudeniilor sale
este cea mai mare nenorocire.
2 Mac.5:7. Şi gândea că prăpădeşte pe vrăjmaşi, când în faptă ucidea pe cei de un neam cu sine;
totuşi n-a dobândit stăpânirea, iar mai pe urmă pentru viclenie, ruşine şi-a agonisit şi pribeag s-a dus
iarăşi în ţara Amoniţilor.
2 Mac.5:8. Şi aşa s-a sfârşit viaţa lui de nelegiuiri, că l-a închis Areta, tiranul Arabilor. Iar el, dintr-o
cetate într-alta fugind, fiind gonit de toţi şi urât ca un călcător de lege şi în necinste fiind la toţi ca un
ucigaş al patriei şi al cetăţenilor, a fost gonit în Egipt.
2 Mac.5:9. Şi el, cel care trimisese în surghiun pe mulţi, a murit în pământ străin între
Lacedemonieni, unde nădăjduise să găsească sprijin pe socoteala rudeniei dintre Lacedemonieni şi
Iudei.
2 Mac.5:10. Şi cel care a lepădat mulţime de morţi neîngropaţi, a fost nejelit şi de nici un fel de
îngropăciune, în mormântul părintesc, n a avut parte.
2 Mac.5:11. Iar după ce a aflat regele acestea ce s-au făcut, a socotit că Iudeii s-au răzvrătit; pentru
aceea, pornind din Egipt, cu mânie de fiară sălbatică a luat cetatea cu năvala.
2 Mac.5:12. Şi a poruncit ostaşilor să taie fără de milă pe cei care le sunt înainte şi pe cei care se suie
în case să-i omoare.
2 Mac.5:13. Deci au fost omorâţi tinerii şi bătrânii, bărbaţii şi femeile şi feciorii au pierit, şi fecioarele
şi pruncii au fost junghiaţi,
2 Mac.5:14. Astfel că în trei zile optzeci de mii au fost tăiaţi, iar alţii, cam tot atâţi câţi cei tăiaţi, au
fost vânduţi.
2 Mac.5:15. Şi neîndestulându-se cu acestea, au îndrăznit a intra şi în templul Domnului, cel mai
sfânt decât tot pământul, având călăuză pe Menelau, cel care şi legilor patriei s-a făcut vânzător.
2 Mac.5:16. Şi cu mâini nelegiuite a luat sfintele vase şi cele ce au fost puse de alţi regi spre
creşterea, mărirea şi cinstea locului, cu nelegiuite mâini trăgându-le, le da.
2 Mac.5:17. Şi s-a smerit cu cugetul Antioh, căci nu socotea că pentru păcatele celor care locuiau
cetatea S-a mâniat puţină vreme Domnul şi că pentru aceea a fost urgisit locul acela.
2 Mac.5:18. Iar de nu s-ar fi întâmplat să fi fost mai dinainte cuprinşi de multe păcate, aşa precum
301
Eliodor, pe care l-a trimis Seleuc regele, ca să vadă vistieria, aşa şi acesta, când a năvălit să intre,
degrabă ar fi fost bătut şi s-ar fi întors de la îndrăznirea sa.
2 Mac.5:19. Că n-a ales Domnul pe poporul Său pentru acest loc, ci locul acesta pentru poporul Său.
2 Mac.5:20. Pentru aceea şi locul acesta a avut parte de răutăţile ce s-au întâmplat în popor, ca după
aceea să se facă părtaş bunătăţilor celor de la Domnul; părăsit altădată în mâna Atotputernicului, el a
fost iarăşi aşezat în toată mărirea lui, după ce marele Stăpân S-a împăcat cu poporul Său.
2 Mac.5:21. Deci Antioh, luând o mie şi opt sute de talanţi din templul Domnului, degrabă s-a întors
în Antiohia, gândind, de multă trufie, să facă pământul cale de corăbii şi marea drum de mers cu
picioarele pentru semeţia inimii.
2 Mac.5:22. Şi a lăsat şi dregători, ca să necăjească poporul: în Ierusalim , pe Filip de neam frigian,
mai păgân în obiceiuri decât cel care l-a pus;
2 Mac.5:23. La Garizim pe Andronic şi pe lângă aceştia pe Menelau, care mai rău decât ceilalţi se
ridica împotriva cetăţenilor.
2 Mac.5:24. Şi având gând vrăjmaş asupra locuitorilor evrei, a trimis pe Apoloniu, capul răutăţilor, cu
douăzeci şi două de mii de oşteni, poruncind "a pe cei în vârstă pe toţi să-i omoare, iar pe femei şi pe
cei mai tineri să-i vândă.
2 Mac.5:25. Iar acesta, venind în Ierusalim , s-a prefăcut a fi cu pace şi a aşteptat până în ziua cea
sfântă de odihnă şi, apucând pe Iudei în zi de praznic, a poruncit ostaşilor celor de sub ascultarea sa
să se înarmeze.
2 Mac.5:26. Şi pe toţi cei care au ieşit să privească i-au omorât şi alergând prin cetate cu armele,
multă mulţime au omorât.
2 Mac.5:27. Iar Iuda Macabeul cu alţi nouă inşi, care s-au alăturat lui, retrăgându-se în pustiu, ca
fiarele în munţi trăia împreună cu cei care erau cu el şi se hrăneau cu buruieni ca să nu se spurce.
CAP. 6
Pângărirea templului Domnului de către păgâni; moartea lui Eleazar.
2 Mac.6:1. Şi nu după multă vreme, a trimis regele pe un bătrân atenian, ca să silească pe Iudei să
se lase de legile lor părinteşti şi să nu mai trăiască după legile lui Dumnezeu.
2 Mac.6:2. Şi să pângărească şi templul din Ierusalim şi să-l numească al lui Zeus Olimpianul, iar pe
cel din Garizim, al lui Zeus, iubitorul de oaspeţi, precum erau locuitorii locului.
2 Mac.6:3. Ci cu anevoie şi grea era poporului tocmeala răutăţii acesteia.
2 Mac.6:4. Căci păgânii au pângărit templul cu desfrânări şi beţii, desfătându-se cu desfrânatele în
sfintele curţi, şi aducând cele ce nu se cuvenea.
2 Mac.6:5. Şi altarul s-a umplut de lucruri nelegiuite, pe care le oprea legea,
2 Mac.6:6. Şi nu era voie nici a ţine ziua Domnului, nici a păzi sărbătorile părinteşti, nici măcar a
spune că eşti Iudeu.
2 Mac.6:7. Şi erau duşi cu sila la jertfele care se aduceau în fiecare lună de ziua naşterii regelui, şi
când era sărbătoarea lui Dionysos, erau siliţi Iudeii, având cununi de iederă, să ia parte la alaiul în
cinstea lui Dionysos.
2 Mac.6:8. Şi din îndemnul lui Ptolomeu a ieşit poruncă în cetăţile elineşti cele de prin vecini, ca şi pe
Iudei la fel să-i facă să jertfească,
2 Mac.6:9. Iar pe cei care nu vor vrea să treacă la obiceiurile elineşti, să-i omoare; de aceea, nimic
altceva nu se vedea decât numai greutăţi cu care erau asupriţi.
2 Mac.6:10. Că s-au adus două femei, care au fost pârâte că şi-au tăiat împrejur pruncii lor. Pentru
aceea au spânzurat pruncii de sânii lor şi prin cetate, pe uliţe purtându-le, le-au aruncat jos de pe zid
de au murit.
2 Mac.6:11. Iar alţii alergau la peşterile cele de pe aproape, ca ascunzându-se să serbeze ziua de
odihnă. De acest lucru, dându-se ştire lui Filip, i-a ars, fără ca ei să se împotrivească pentru mărirea
acelei preacinstite zile.
2 Mac.6:12. Rog dar pe cei care vor citi această carte, să nu se îngrozească din cauza acestor
suferinţe; ci să socotească că aceste munci, nu spre pieire, ci spre învăţătură au fost neamului
nostru.
2 Mac.6:13. Că dacă Domnul nu lasă multă vreme pe cei care lucrează fărădelege, ci degrabă îi
aruncă în munci, este semn de mare facere de bine.
2 Mac.6:14. Că pe când la alte neamuri cu îndelungă răbdare aşteaptă Domnul, până ce vor ajunge la
plinirea păcatelor şi apoi să-i muncească; asupra noastră aşa a socotit că este bine ca, nu la sfârşitul
păcatelor ajungând noi, să aducă pedeapsă asupra noastră.
2 Mac.6:15. Pentru aceea niciodată nu depărtează mila de la noi, ci, certându-ne cu nevoi, nu
părăseşte pe poporul Său.
2 Mac.6:16. Însă acestea să fie zise, pentru ca să ne aducem aminte.
2 Mac.6:17. Iar după aceste puţine cuvinte se cuvine să venim la poveste.
2 Mac.6:18. Unui om anume Eleazar, care era cărturar de frunte şi trecut cu vârsta şi la faţă foarte
frumos, căscându-i gura, îl silea să mănânce carne de porc.
2 Mac.6:19. Iar el mai vârtos primind moartea cea de cinste, decât viaţa cea de urâciune, de bună
voie s-a dus la munci,
2 Mac.6:20. Scuipând carnea din gura lui şi apropiindu-se de moarte, aşa cum se cuvine a se apropia
cei care îndrăznesc a se apăra de cele ce nu se cuvine să le mănânce, oricare ar fi dragostea vieţii.
2 Mac.6:21. Iar cei care erau rânduiţi la acea nelegiuită jertfă, pentru că-l cunoşteau de mulţi ani pe
302
omul acesta, luându-l deoparte, îl rugau să aducă alte cărnuri făcute de el, care îi erau slobod a le
mânca şi să se prefacă tocmai ca şi cum ar mânca de cele ce a poruncit regele din cărnurile jertfei,
2 Mac.6:22. Ca, făcând aceasta, să scape de moarte şi, pentru prietenia veche cu ei, va afla milă.
2 Mac.6:23. Iar el gând bun luând şi vrednic fiind de vârstă şi de adâncile bătrâneţi, şi de cinstitele
cărunteţi, care şi le agonisise şi de creşterea cea foarte bună din pruncie şi mai vârtos de cea sfântă şi
de rânduiala legii, pusă de Dumnezeu, îndată a răspuns, zicând să-l trimită curând la moarte.
2 Mac.6:24. "Că nu se cuvine vârstei noastre a făţărnici, ca mulţi din cei tineri să socotească cum că
Eleazar cel de nouăzeci de ani a trecut la obiceiurile celor de alt neam.
2 Mac.6:25. Şi din pricina prefăcătoriei mele, pentru această puţină şi scurtă vreme, ei să se
amăgească prin mine şi urâciune şi ocară bătrâneţilor să-mi agonisesc.
2 Mac.6:26. Că deşi în această vreme de acum voi scăpa de munca de la oameni, dar din mâinile
Atotputernicului, nici viu, nici mort nu voi scăpa;
2 Mac.6:27. Pentru aceea, bărbăteşte acum dându-mi viaţa, mă voi arăta vrednic de bătrâneţe.
2 Mac.6:28. Şi celor tineri pildă vitejească le voi lăsa, ca degrabă şi cu bărbăţie să moară pentru
cinstitele şi sfintele legi". Acestea zicând, a păşit către chinuri.
2 Mac.6:29. Iar cei ce-l aduceau au schimbat inima lor cea bună, pe care cu puţin înainte o arătaseră
către dânsul, în inimă răuvoitoare pentru cuvintele pe care mai înainte le-a grăit, care, precum
socoteau ei, erau nebunie.
2 Mac.6:30. Şi când era să moară de bătăi, suspinând, a zis: "Domnului, Celui care are sfânta ştiinţă,
arătat este că putând eu să scap de moarte, grele dureri rabd cu trupul, bătut fiind; iar cu sufletul
bucuros pentru frica Lui pătimesc toate acestea".
2 Mac.6:31. Şi într-acest chip a murit acesta, şi nu numai tinerilor, ci şi întregului popor, moartea sa
lăsând o pildă de vitejie şi pomenire de faptă bună.
CAP. 7
Despre statornicia în credinţă şi chinurile a şapte fraţi Iudei şi ale mamei lor.
2 Mac.7:1 Întâmplatu-s-a şi cu şapte fraţi, pe care, împreună cu maica lor prinzându-i, i-a silit regele,
cu biciul şi cu vine bătându-i, să mănânce cărnuri de porc, care nu le era slobod a mânca.
2 Mac.7:2. Iar unul dintre ei, care a grăit mai întâi, aşa a zis: "Ce vrei să întrebi şi să ştii de la noi?
Pentru că mai bucuroşi suntem a muri, decât a călca legile părinteşti".
2 Mac.7:3. Iar regele, umplându-se de mânie, a poruncit să înfierbânte tigăi şi căldări,
2 Mac.7:4. Şi după ce s-au înfierbântat acelea, îndată a poruncit să taie limba celui care a grăit întâi,
apoi să-i jupoaie pielea de pe cap şi să-i taie mâinile şi picioarele, în faţa celorlalţi fraţi şi a mamei lor.
2 Mac.7:5. Şi după ce l-u ciopârţit aşa, a poruncit să-l aducă la foc şi să-l frigă de viu. Şi ieşind foarte
mare sfârâială din tigaie, unii pe alţii împreună cu mama lor se îndemnau a muri vitejeşte zicând aşa:
2 Mac.7:6. "Domnul Dumnezeu vede şi cu adevărat mângâiere are dintre noi, precum chiar a arătat
prin cântarea cu care ne-a mărturisit nouă Moise, zicând: şi întru robii Săi se va mângâia".
2 Mac.7:7. Şi după ce s-a săvârşit cel dintâi într-acest chip, a adus pe al doilea să-l batjocorească şi,
jupuindu-i pielea capului cu părul, îl întreba: "Vrei să mănânci carne de porc înainte ca să ţi se
ciopârţească toate mădularele trupului?"
2 Mac.7:8. Iar el; răspunzând în graiul părinţilor săi, a zis: "Nu".
2 Mac.7:9. Pentru aceea şi acesta, ca şi cel dintâi, pe rând toate chinurile le-a suferit şi, când era să
moară, a zis: "Tu dar, nelegiuitule, ne scoţi pe noi dintr-această viaţă, însă Împăratul lumii, pe noi cei
care murim pentru legile Lui, iarăşi ne va învia cu înviere de viaţă veşnică".
2 Mac.7:10. Şi după aceasta al treilea a fost batjocorit, şi cerându-i-se limba, îndată a scos-o şi
mâinile cu îndrăzneală le-a întins şi vitejeşte a zis:
2 Mac.7:11. "Din cer le-am dobândit acestea şi pentru legile Lui nu ţin seamă de ele, pentru că
nădăjduiesc că de la El iarăşi le voi dobândi".
2 Mac.7:12. Aşa încât însuşi regele şi cei ce erau cu el, cu spaimă, se minunau de sufletul tânărului,
că nu ţinea seamă de dureri, ca de nimic.
2 Mac.7:13. Şi după ce s-a sfârşit şi acesta, a adus pe al patrulea, aşijderea muncindu-l şi chinuindu-
l:
2 Mac.7:14. Şi când era să moară, aşa a zis: "Bine este a muta nădejdile cele de la oameni şi a
aştepta pe cele de la Dumnezeu, că noi iar vom învia prin El, iar ţie nu-ţi Va fi înviere spre viaţă".
2 Mac.7:15. Şi îndată aducând pe al cincilea îl muncea, iar el, căutând către rege, a zis:
2 Mac.7:16. "Putere între oameni având, muritor fiind, faci ce vrei; însă să nu socoteşti că Dumnezeu
a părăsit poporul nostru;
2 Mac.7:17. Ci tu aşteaptă şi vei vedea puterea Lui cea mare, cum pe tine şi pe urmaşii tăi îi va
chinui".
2 Mac.7:18. Şi după acesta a adus pe al şaselea şi când era să moară, a zis: "Nu te înşela în zadar, că
noi pentru noi înşine pătimim acestea, de vreme ce am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru şi
pentru aceasta s-au făcut aceste lucruri vrednice de mirare.
2 Mac.7:19. Iar tu să nu socoteşti că vei fi necertat, pentru că faci război împotriva lui Dumnezeu".
2 Mac.7:20. Iar mama lor foarte minunată şi vrednică de bună pomenire este, căci într-o singură zi
văzând pierindu-i şapte fii, cu bun suflet a răbdat, pentru nădejdile ce avea în Domnul:
2 Mac.7:21. Şi pe fiecare din ei îl mângâia în graiul părintesc, plină fiind de vitejesc cuget şi
303
femeiasca gândire cu inimă bărbătească deşteptând-o, zicea către ei:
2 Mac.7:22. "Nu ştiu cum v-aţi zămislit în pântecele meu şi nu v-am dat duh şi viaţă şi închipuirea
fiecăruia nu eu am întocmit-o,
2 Mac.7:23. Ci Ziditorul lumii, Care a zidit pe om de la naşterea lui, vă va da ca un milostiv iarăşi duh
şi viaţă, de vreme ce acum nu vă este milă de voi, iubind legile Lui".
2 Mac.7:24. Iar Antioh, gândind că pe el îl defaimă şi socotind că pe el îl ocărăşte cu acele cuvinte,
fiind încă cel mai tânăr viu, nu numai cu cuvintele îndemna, ci şi eu jurăminte îl încredinţa cum că şi
bogat şi fericit îl va face, de se va lăsa de obiceiurile părinteşti şi prieten îl va avea şi vrednicii îi va
încredinţa.
2 Mac.7:25. Iar tânărul, neascultând, a chemat regele pe mama sa şi o învăţa ca să-l sfătuiască cele
ce sunt spre scăpare.
2 Mac.7:26. Şi cu multe îndemnând-o, ea a primit că va sfătui pe fiu.
2 Mac.7:27. Şi plecându-se la el, înşelând pe crudul tiran, aşa a zis în limba părintească: "Fiule, fie-ţi
milă de mine, care în pântece te-am purtat nouă luni şi te-am alăptat trei ani şi te-am hrănit şi te-am
adus la vârsta aceasta şi te-am crescut, purtându-te în braţe.
2 Mac.7:28. Rogu-te, fiule, ca, la cer şi la pământ căutând şi văzând toate cele ce sunt într-însele, să
cunoşti că din ce n-au fost le-a făcut pe ele Dumnezeu şi pe neamul omenesc aşijderea l-a făcut.
2 Mac.7:29. Nu te teme de ucigătorul acesta; ci fă-te vrednic de fraţii tăi, primeşte moartea, ca în
ziua milostivirii să te găsesc pe tine împreună cu fraţii tăi":
2 Mac.7:30. Şi grăind încă ea, tânărul a zis: "Pe cine aşteptaţi? N-ascult de porunca regelui, ei ascult
de porunca legii, care s-a dat părinţilor noştri prin Moise.
2 Mac.7:31. Iar tu, cel care tot răul ai aflat asupra Iudeilor, nu vei scăpa din mâinile lui Dumnezeu.
2 Mac.7:32. Că noi pentru păcatele noastre pătimim,
2 Mac.7:33. Iar dacă, pentru cercetarea şi învăţătura noastră, Dumnezeu cel viu S-a mâniat puţin
asupra noastră, iarăşi cu robii Săi Se va împăca.
2 Mac.7:34. Ci tu, o, necredinciosule şi mai nelegiuit decât toţi oamenii, nu te mări tulburându-te în
deşert şi semeţindu-te eu nişte nădejdi neştiute, asupra slugilor cereşti ridicându-ţi mâinile,
2 Mac.7:35. Că încă n-ai scăpat de judecata atotputernicului Dumnezeu, Cel care de sus vede toate.
2 Mac.7:36. Că acum fraţii mei, care puţină durere au suferit, au ajuns la făgăduinţa vieţii celei
veşnice a lui Dumnezeu; iar tu cu judecata lui Dumnezeu vei suferi dreaptă pedeapsă de la Dânsul
pentru această trufie a ta.
2 Mac.7:37. Iar eu, precum şi fraţii mei, şi trupul şi sufletul mi-l dau pentru legile părinteşti, rugându-
mă lui Dumnezeu, ca să nu întârzie a Se milostivi spre poporul acesta şi pe tine prin certări şi prin
bătăi să te facă să mărturiseşti cum că El singur este Dumnezeu.
2 Mac.7:38. Iar în mine şi în fraţii mei să se oprească mânia Atotputernicului, care pe dreptate s-a
adus peste tot neamul nostru".
2 Mac.7:39. Deci, mâniindu-se regele pe acesta mai mult decât pe ceilalţi, l-a chinuit, amărându-se
pentru că l-a batjocorit.
2 Mac.7:40. Deci şi acesta, curat întru totul; şi-a dat viaţa, nădăjduind spre Domnul.
2 Mac.7:41. Şi mai pe urmă, după fii, s-a săvârşit şi mama.
2 Mac.7:42. Iar despre junghieri şi despre chinurile cele peste măsură să fie destule cele zise.
CAP. 8
Războaiele purtate şi biruinţele lui Iuda Macabeul împotriva lui Nicanor şi Timotei.
2 Mac.8:1 Iar Iuda Macabeul şi cei care erau cu el, pe ascuns mergând prin sate, chemau pe rudenii
şi pe cei care rămăseseră în legea evreiască şi luându-i cu sine, a strâns ca la vreo şase mii de
bărbaţi.
2 Mac.8:2. Şi s-au rugat Domnului ca să caute spre poporul cel mai necăjit decât toţi şi să Se
milostivească şi să Se îndure de templul Domnului cel pângărit de oameni păgâni.
2 Mac.8:3. Şi să-i fie milă de cetatea cea stricată de tot şi care întocmai cu pământul va să se facă şi
să audă sângele celor ucişi, care pururea strigă către El.
2 Mac.8:4. Şi să-Şi aducă aminte de nelegiuita pierdere a pruncilor celor fără de păcate şi de hulele
cele grăite asuprea neamului Lui şi să urască răutatea:
2 Mac.8:5. Iar Iuda Macabeul, având oştire adunată, nu-l puteau suferi neamurile şi mânia Domnului
s-a întors în milă.
2 Mac.8:6. Şi fără de veste venind, cetăţi şi sate ardea şi locurile cele prielnice prinzându-le, pe mulţi
din vrăjmaşi biruindu-i îi punea pe fugă.
2 Mac.8:7. Şi mai ales noaptea făcea năvăliri de acest fel, atât încât pretutindeni s-a auzit vestea
vitejiei lui.
2 Mac.8:8. Deci, văzând Filip că în puţină vreme acel om atâta a sporit, şi mai adeseori cu bun noroc
merge, a scris lui Ptolomeu, cârmuitorul Cele-Siriei şi al Feniciei, ca să ajute la lucrurile regelui:
2 Mac.8:9. Iar el îndată a ales pe Nicanor, feciorul lui Patrocle, unul din cei mai de frunte prieteni, şi l-
a trimis supunându-i din tot felul de neamuri nu mai puţin de douăzeci de mii; ca să piardă tot neamul
Evreilor. Şi i-a dat tovarăş şi pe Gorgias, bărbat învăţat la oştire şi priceput în lucrurile războiului.
2 Mac.8:10. Şi a socotit Nicanor că dajdia cu care era regele dator Romanilor, a cărei sumă era două
mii de talanţi, să o plătească din vânzarea iudeilor luaţi robi.
2 Mac.8:11. Şi îndată a trimis la cetăţile cele de pe lângă mare, chemându-le ca să vină să cumpere
robi Evrei, făgăduind că nouăzeci de robi va da pentru un talant, neaşteptând pedeapsa cea viitoare
304
asupra lui de la Cel Atotputernic.
2 Mac.8:12. Iar Iuda a aflat de venirea lui Nicanor.
2 Mac.8:13. Şi, spunând celor care erau cu el de venirea taberei, cei fricoşi dintre ei şi care nu aveau
nădejde în dreptatea lui Dumnezeu au fugit şi au ieşit din locurile lor.
2 Mac.8:14. Iar ceilalţi toate ce le rămăsese le vindeau şi rugau pe Domnul să izbăvească pe cei
vânduţi de necredinciosul Nicanor mai înainte chiar de a se lovi în război.
2 Mac.8:15. Iar de nu pentru ei, apoi pentru aşezământul pe care l-a făcut cu părinţii lor şi pentru că
chemau asupra lor prea cinstit şi de mare cuviinţă numele Lui.
2 Mac.8:16. Deci, aducând Iuda Macabeul pe cei care erau cu el, care erau în număr de şase mii, îi
îndemna să nu se îngrozească de vrăjmaşi, nici să se teamă de mulţimea cea multă a neamurilor, care
cu nedreptate vin asupra lor; ci vitejeşte să se războiască, punându-şi înaintea ochilor ocara cea fără
de lege făcută de ei în locul cel sfânt
2 Mac.8:17. Şi bătaia batjocoritei cetăţi şi surparea datinei strămoşeşti.
2 Mac.8:18. Că aceia în arme şi în îndrăznire nădăjduiesc; iar noi în Dumnezeu cel Atotputernic
nădăjduim, Care şi pe cei care vin asupra noastră şi pe toată lumea într-o clipă poate să-i piardă.
2 Mac.8:19. Şi afară de acestea le-a arătat şi apărările cele făcute strămoşilor lor şi izbânda cea de pe
vremea lui Sanherib, cum au pierit o sută optzeci şi cinci de mii.
2 Mac.8:20. Şi bătaia din Babilon cea asupra Galatenilor făcută, cum toţi au venit la bătaie opt mii, cu
patru mii de Macedoneni; iar Macedonenii trăgându-se înapoi, cei opt mii pe o sută douăzeci de mii i-
au pierdut cu ajutorul ce li s-a făcut din cer, şi multă pradă au luat.
2 Mac.8:21. Cu acestea i-au făcut să fie cu bună îndrăzneală şi gata a muri pentru lege şi pentru
patrie.
2 Mac.8:22. Deci în patru părţi împărţind oştirea, rânduind şi pe fraţii săi povăţuitori la fiecare rând,
pe Simon şi pe Ioan şi pe Ionatan, fiecăruia dintre ei supunând o mie şi cinci sute.
2 Mac.8:23. Şi încă şi pe Eleazar să citească sfânta carte, şi dându-le semn: cu ajutorul lui
Dumnezeu, conducând el însuşi rândul cel dintâi, s-a lovit cu Nicanor.
2 Mac.8:24. Şi ajutându-le Atotputernicul, au omorât din vrăjmaşi mai mult decât nouă mii şi au rănit
şi au ciuntit de mădulare cea mai mare parte din tabăra lui Nicanor, şi pe toţi i-au silit să fugă.
2 Mac.8:25. Iar banii celor ce veniseră să-i cumpere robi, i-au luat şi, izgonindu-i până departe, s-au
întors siliţi de lipsa de timp.
2 Mac.8:26. Pentru că era înainte de ziua de odihnă, pentru aceea au încetat a-i goni mai mult.
2 Mac.8:27. Ci luând de la ei armele şi prădându-i, au şezut în ziua de odihnă pe loc, binecuvântând
şi mărturisindu-se Domnului, Cel care i-a mântuit în ziua aceasta, începătură de milă rânduind lor.
2 Mac.8:28. Iar după ziua de odihnă, o parte din prăzi le-au dat celor neputincioşi şi văduvelor şi
săracilor; iar celelalte le-au împărţit între ei şi pruncilor lor.
2 Mac.8:29. Şi după ce au făcut acestea şi au făcut rugăciune de obşte, au rugat pe milostivul
Dumnezeu, ca până în sfârşit să fie în pace cu robii Săi.
2 Mac.8:30. După aceea, lovind pe cei care erau cu Timotei şi cu Bacchide, mai mult de douăzeci de
mii dintre ei au omorât şi întăriturile cele înalte le-au biruit şi prăzi multe au împărţit, întocmai cu ei
făcând părtaşi şi pe cei neputincioşi şi pe cei săraci şi pe văduve, precum şi pe cei bătrâni.
2 Mac.8:31. Şi culegând armele de la ei, toate cu socoteală le-au pus în locuri bune, iar celelalte prăzi
le-au adus la Ierusalim .
2 Mac.8:32. Şi au omorât şi pe Filarh, care era cu Timotei, că era om foarte nelegiuit şi multe
necazuri făcuse Iudeilor.
2 Mac.8:33. Şi când a serbat biruinţa în patrie, lui Calistene, cel care arsese sfintele porţi, i-au dat foc
într-o căsuţă, în care fugise, şi aşa a luat pradă vrednică de credinţa sa cea rea.
2 Mac.8:34. Iar ticălosul Nicanor, cel care adusese o mie de neguţători să le vândă Evrei,
2 Mac.8:35. Cu ajutorul lui Dumnezeu, smerit fiind de cei care după părerea lui erau ca nimic,
lepădându-şi haina cea de mărire, prin mare fugind singur, a venit în Antiohia foarte la mare nevoie
ajungând, din pricina pierderii oştirii.
2 Mac.8:36. Iar cel care a făgăduit că va plăti bir Romanilor din robirea Ierusalimului a mărturisit
cum că Iudeii au pe Dumnezeu apărător şi pentru aceea sunt de nezdrobit, căci ţineau legile cele puse
de El mai înainte.
CAP. 9
Despre ruşinoasa moarte a lui Antioh şi scrisoarea lui pentru urmaşi.
2 Mac.9:1 Într-aceeaşi vreme s-a întâmplat de s-a întors şi Antioh fără de cinste din locurile cele
dinspre Persia.
2 Mac.9:2. Că intrând în Persepolis, s-a apucat a jefui templul de acolo şi a asupri cetatea; şi
alergând mulţimea la arme, l-a biruit şi aşa s-a întors cu ruşine.
2 Mac.9:3. Iar când era el la Ecbatana, a aflat cele ce s-au întâmplat lui Nicanor şi cele ce au fost cu
Timotei.
2 Mac.9:4. Şi aprinzându-se de mânie, socotea că şi răutatea celor ce l-au gonit pe el să şi-o răzbune
asupra Iudeilor; pentru aceea a poruncit celui care conducea carul său să mâne neîncetat, ca să
sfârşească mai curând călătoria, silindu-l judecata cea cerească, căci cu trufie a zis: Mormânt Evreilor
voi face Ierusalimul îndată ce voi sosi acolo.
2 Mac.9:5. Iar Atotputernicul Domnul Dumnezeul lui Israel i-a lovit cu rană nevindecată şi nevăzută,
căci, cum a sfârşit cuvântul, l-a apucat nesuferită durere în pântece şi amare chinuri ale celor
305
dinlăuntrul lui.
2 Mac.9:6. Şi suferea pe bună dreptate, căci el cu multe şi neauzite munci a chinuit cele dinlăuntru
ale altora, iar el nicidecum n-a încetat de la semeţia sa.
2 Mac.9:7. Ci încă şi de trufie era plin, de mânie foc suflând asupra Evreilor şi, poruncind să
grăbească cu mergerea, s-a întâmplat de a căzut din carul care mergea tare şi căzătura fiind grea,
toate mădularele trupului s-au zdruncinat.
2 Mac.9:8. Şi celui care i se părea că şi peste valurile mării împărăţeşte din pricina trufiei pe care o
avea peste firea omenească, şi socotea că va pune în cumpănă munţii cei înalţi, acum, smerit fiind
până ia pământ, într-o lectică era purtat, arătând către toţi puterea lui Dumnezeu prin pilda sa.
2 Mac.9:9. Căci din trupul acestui păgân izvorau viermi vii şi, trăind în chinuri şi în dureri, cădea de
pe el carnea, şi de mirosul lui greu toată tabăra se îngreuia, neputând suferi duhoarea.
2 Mac.9:10. Şi pe cel care cu puţin mai înainte i se părea că se atinge de stelele cerului, nimeni nu-l
putea purta din pricina duhoriţi nesuferite.
2 Mac.9:11. Atunci a început, fiind rănit, a înceta de la mulţimea trufiei şi a veni întru cunoştinţa sa,
sub bătaia lui Dumnezeu şi sub sporul durerilor.
2 Mac.9:12. Şi nici el singur nemaiputând a-şi suferi greul miros, aceasta a zis: "Drept este a se
supune lui Dumnezeu şi cel care este pământean să nu se asemene Lui".
2 Mac.9:13. Şi se ruga nelegiuitul acesta către Stăpânul Care nu voia a-l mai milui, aşa zicând:
2 Mac.9:14. Că şi cetatea cea sfântă, la care se grăbea a veni ca să o asemene cu pământul şi să o
facă mormânt, o va zidi şi o va face slobodă.
2 Mac.9:15. Şi pe Evreii, pe care nici de îngropare nu-i socotea vrednici, ci împreună cu pruncii lor să-
i lepede să fie mâncare păsărilor şi fiarelor, pe toţi aceştia întocmai cu Atenienii să-i facă.
2 Mac.9:16. Şi templul cel sfânt, pe care mai înainte îl prădase, cu frumoase daruri să-i
împodobească şi sfintele vase toate cu mult mai multe să ie dea înapoi şi cheltuielile care sunt
trebuitoare la jertfe, din veniturile iui să le dea.
2 Mac.9:17. Afară de acestea, că şi el se va face evreu şi va merge în tot locul cel locuit de oameni,
mărturisind puterea lui Dumnezeu.
2 Mac.9:18. Dar durerile nicidecum nu încetau, pentru că venise asupra lui judecata cea dreaptă a lui
Dumnezeu şi, deznădăjduindu-se, a scris Evreilor carte cu rugăciune, astfel:
2 Mac.9:19. "Bunilor cetăţeni Evrei, bucurie multă şi sănătate şi fericire, regele şi căpetenia oştirilor,
Antioh.
2 Mac.9:20. De sunteţi sănătoşi împreună cu pruncii voştri şi ale voastre după voia voastră sunt,
foarte bine ne pare, mulţumind prea marelui Dumnezeu cel din cer, întru Care nădăjduiesc.
2 Mac.9:21. Şi eu bolnav zăcând, de cinstea şi de bună inima voastră cu dragoste îmi aduc aminte;
întorcându-mă de la locurile cele din Persia şi căzând în boală grea, am socotit că este bine să mă
îngrijesc de bunăstarea voastră.
2 Mac.9:22. Nu mă deznădăjduiesc de mine, ci mare nădejde am că voi scăpa de boală.
2 Mac.9:23. Şi aducându-mi aminte că şi tatăl meu, pe vremurile în care s-a războit în locurile cele de
sus, a arătat pe cel care va fi după el,
2 Mac.9:24. Ca, întâmplându-se ceva neaşteptat sau vreo neizbândă, să ştie cei din ţări cui s-a lăsat
domnia şi să nu se tulbure.
2 Mac.9:25. Afară de acestea, văzând că puternicii cei de aproape şi vecinii împărăţiei păzesc
vremurile, aşteptând să vadă ce se va întâmpla, am pus în scaun pe fiul meu Antioh, pe care de multe
ori, când umblam prin ţările cele de sus, la cei mai mulţi dintre voi îl adeveream şi-l întăream, şi am
scris şi lui cele ce mai jos sunt scrise.
2 Mac.9:26. Deci vă îndemn şi vă rog pe voi, ca, aducându-vă aminte de facerile de bine cele de
obşte şi deosebi, fiecare să păzească credinţa către mine şi către fiul meu.
2 Mac.9:27. Că bună nădejde am că el cu blândeţe şi cu iubire de oameni, urmând voia mea, va
petrece cu voi.
2 Mac.9:28. Astfel ucigătorul acela de oameni şi hulitorul a pătimit, foarte rele chinuri, şi aşa cum el
altora a făcut, cu ticăloasă moarte, în ţară străină şi în loc muntos, şi-a sfârşit viaţa.
2 Mac.9:29. Şi i-a adus trupul Filip, tovarăşul lui, care temându-se de Antioh, fiul lui, s-a dus în Egipt
la Ptolomeu Filometor.
CAP. 10
Curăţirea templului şi biruinţa împotriva Edomiţilor şi asupra lui Timotei.
2 Mac.10:1. Iar Iuda Macabeul şi cei ce erau cu el, povăţuindu-i Domnul, au cuprins templul şi
cetatea.
2 Mac.10:2. Iar jertfelnicele de prin târg, pe care le făcuseră cei de alt neam, şi capiştele, le-au
stricat.
2 Mac.10:3. Şi curăţind templul, alt jertfelnic au făcut, şi înfierbântând pietre şi foc din ele luând,
după ce au trecut doi ani şi şase luni, au adus jertfă şi tămâie şi lumini şi au făcut punerea înainte a
pâinilor.
2 Mac.10:4. Şi după ce au făcut acestea, plecându-se cu faţa la pământ, s-au rugat Domnului ca să
nu mai cadă în răutăţi ca acestea, ci de vor şi păcătui cândva, El să-i certe cu milă şi să nu-i dea
neamurilor celor hulitoare şi barbare.
2 Mac.10:5. Iar în ziua în care cei de alt neam pângăriseră templul Domnului, s-a întâmplat că tocmai
într-acea zi s-a făcut curăţirea, în douăzeci şi cinci ale aceleiaşi luni, care este Chislev,
306
2 Mac.10:6. Şi cu veselie au ţinut opt zile ca la praznicul corturilor, aducându-şi aminte cum cu puţină
vreme mai înainte sărbătoarea corturilor o au făcut în munţi şi în peşteri, hrănindu-se ca fiarele.
2 Mac.10:7. Pentru aceea stâlpări şi ramuri frumoase, precum şi finici având, laude dădeau Celui care
îi învrednicise să sfinţească templul.
2 Mac.10:8. Şi a poruncit cu poruncă de obşte şi cu rânduială la tot neamul iudeu, ca din an în an să
ţină zilele acestea.
2 Mac.10:9. Şi aşa a fost sfârşitul lui Antioh care s-a numit Epifaniu.
2 Mac.10:10. Şi acum, vom arăta pe scurt, cele întâmplate în vremea lui Eupator Antioh, fiul
nelegiuitului Antioh, spunând relele care s-au întâmplat din războaie.
2 Mac.10:11. Că acesta, după ce s-a făcut rege, a pus mai mare peste treburile regatului pe un
oarecare Lisias, care fusese cârmuitor mai mare peste Cele-Siria şi Fenicia.
2 Mac.10:12. Ptolomeu, care se chema Macron, a voit să facă dreptate faţă de Iudei, pentru
nedreptatea ce li se făcuse, şi se nevoia să trăiască în pace cu ei.
2 Mac.10:13. Şi pentru aceasta a fost pârât de prieteni către Eupator, şi de multe ori auzind că este
numit trădător, pentru că a părăsit Ciprul, pe care Filometor i-l încredinţase, şi a trecut la Antioh
Epifaniu, nemaiputând să păstreze nici cinstea, nici dregătoria ce avea, de inimă rea, otrăvindu-se, a
murit.
2 Mac.10:14. Iar Gorgias, după ce s-a făcut mai mare peste locurile acestea, adunând oştire străină,
adeseori pornea război împotriva Iudeilor.
2 Mac.10:15. Şi unindu-se cu aceştia şi Edomiţii, care ţineau cetăţi tari, necăjeau pe Iudei, şi pe cei
fugiţi de la Ierusalim , primindu-i, încercau să continuie războiul.
2 Mac.10:16. Iar cei care erau cu Iuda Macabeul, făcând rugăciune şi cerând lui Dumnezeu să le fie în
ajutor, au năvălit asupra cetăţilor Edomiţilor,
2 Mac.10:17. Pe care lovindu-le vitejeşte, au luat locurile şi au avut izbândă asupra tuturor celor care
se luptau de pe zid, şi pe cei care le veneau înainte i-au junghiat şi au omorât nu mai puţin de
douăzeci de mii.
2 Mac.10:18. Şi au fugit unii, vreo nouă mii, în două turnuri foarte tari, care aveau toate cele
trebuitoare.
2 Mac.10:19. Iar Iuda Macabeul, lăsând pe Simon, pe Iosif, pe Zacheu şi pe câţiva care erau cu el, ca
să-i înconjure şi să lupte împotriva lor, s-a dus la locurile cele mai primejduite.
2 Mac.10:20. Cei care erau cu Simon, iubind argintul, au fost amăgiţi cu bani de unii din cei din
turnuri şi, luând şaptezeci de mii de drahme de argint, au lăsat pe unii de au scăpat.
2 Mac.10:21. Şi fiind vestit Macabeu de lucrul ce s-a făcut, adunând pe căpeteniile poporului, i-a
învinuit foarte, pentru că au vândut pe argint pe fraţi, lăsând pe vrăjmaşi asupra lor.
2 Mac.10:22. Pe aceşti vânzători i-au omorât şi îndată au luat cele două turnuri.
2 Mac.10:23. Deci toate luptele lui ieşind cu bine, a ucis în acele două turnuri mai mult de douăzeci
de mii.
2 Mac.10:24. Iar Timotei cel care mai înainte a fost biruit de Iudei, adunând oştiri străine multe
foarte şi multă călărime din Asia, a venit să robească Iudeea.
2 Mac.10:25. Iuda Macabeul şi cei care erau cu el, pe când se apropia el, se rugau Domnului,
presărându-şi capul cu ţărână şi încingându-şi coapsele cu sac.
2 Mac.10:26. Şi căzând la pământ înaintea altarului, s-au rugat ca lor să le fie blând iar vrăjmaşilor
lor să fie vrăjmaş şi celor potrivnici să se împotrivească, precum zice legea.
2 Mac.10:27. Şi după rugăciune, luând armele, au ieşit din cetate departe şi, apropiindu-se de
vrăjmaşi, au stat.
2 Mac.10:28. Şi când a răsărit soarele, s-au lovit amândouă părţile, aceştia având chezaş de bună
norocire şi de biruinţă fapta bună şi scăparea cea spre Domnul, iar aceia având călăuză mânia.
2 Mac.10:29. Şi pe când se băteau cu înverşunare, s-au arătat vrăjmaşilor din cer cinci bărbaţi
străluciţi, călări pe cai cu frâie de aur, care purtau în luptă pe Iudei.
2 Mac.10:30. Doi dintre ei luând pe Iuda Macabeul în mijloc şi acoperindu-l cu armele lor, îl păzeau
nevătămat; iar asupra vrăjmaşilor aruncau săgeţi şi trăsnete. Deci învălmăşindu-se, pentru că nu
vedeau, şi tulburându-se, cădeau în sabie.
2 Mac.10:31. Şi s-au omorât douăzeci de mii cinci sute de pedestraşi şi şase sute de călăreţi.
2 Mac.10:32. Timotei a fugit la Ghezer, cetate tare, peste care era mai mare Chereea.
2 Mac.10:33. Iar cei care erau cu Iuda Macabeul au tăbărât vitejeşte împrejurul cetăţii aceleia patru
zile.
2 Mac.10:34. Iar cei dinăuntru, nădăjduind în tăria cetăţii, foarte mult blestemau şi cuvinte
necuviincioase aruncau.
2 Mac.10:35. Şi când s-a luminat în ziua a cincea, douăzeci de voinici din cei care erau cu Iuda
Macabeul, mâhnindu-se din cauza blestemelor, bărbăteşte au năvălit la zid şi, eu mânie sălbatică
suindu-se, pe oricare era înainte îl tăiau.
2 Mac.10:36. De asemenea şi alţii suindu-se asupra celor dinăuntru, au dat foc turnurilor şi,
aprinzând focuri, de vii au ars pe acei blestemători.
2 Mac.10:37. Iar alţii au tăiat porţile şi primind înăuntru cealaltă tabără, au luat cetatea; şi pe
Timotei, care se ascunsese într-o groapă, precum şi Chereea, fratele acestuia, şi pe Apolofane i-au
omorât.
2 Mac.10:38. Şi după ce au făcut acestea, cu laude şi cu mărturisiri au binecuvântat pe Domnul, Cel
care mult bine a făcut lui Israel şi i-a dat biruinţă.
307
CAP. 11
Iuda sfărâmă oştirea lui Lisias. Lisias face pace între Iuda şi rege.
2 Mac.11:1 Iar după puţină vreme Lisias, care era epitrop al regelui şi rudenie şi ispravnic peste toate
treburile regelui foarte greu supărându-se pentru lucrul acesta ce s-a făcut,
2 Mac.11:2. A adunat aproape optzeci de mii şi toată călărimea, şi a venit împotriva Iudeilor, gândind
să facă cetatea locaş Elinilor,
2 Mac.11:3. Templul să-l vândă cu bani, ca şi pe celelalte capişti ale păgânilor, şi arhieria în fiecare an
să o scoată în vânzare.
2 Mac.11:4. Şi nicidecum nu se gândea la puterea lui Dumnezeu, ci se semeţea cu zecile de mii de
pedestraşi şi cu miile de călăreţi şi cu optzeci de elefanţi.
2 Mac.11:5. Deci intrând în Iudeea, s-a îndreptat spre Betţur, care era în loc greu de ajuns şi departe
de Ierusalim ca la cinci stadii, şi l-a împresurat.
2 Mac.11:6. Iar dacă au aflat cei care erau cu Iuda Macabeul că bate cetăţile, cu plângere şi cu
lacrimi se rugau Domnului împreună eu tot poporul ca să trimită înger bun spre izbăvirea lui Israel.
2 Mac.11:7. Şi Macabeu, luând cel dintâi armele, a îndemnat pe ceilalţi să stea împreună cu el la
primejdii şi să ajute pe fraţii săi.
2 Mac.11:8. Şi împreună cu osârdie pornind, şi la Ierusalim fiind ei, s-a arătat un călăreţ eu haină
albă mergând înaintea lor şi cu arme de aur sclipind.
2 Mac.11:9. Şi toţi împreună au binecuvântat pe milostivul Dumnezeu şi s-au întărit cu inimile, fiind
gata a năvăli nu numai asupra oamenilor, ci şi asupra fiarelor sălbatice şi a zidurilor de fier.
2 Mac.11:10. Deci, apropiindu-se cu bună rânduială, având ajutor pe Domnul cel din car, Care Se
milostivea spre ei,
2 Mac.11:11. Şi ca nişte lei năvălind asupra vrăjmaşilor, au doborât la pământ din ei unsprezece mii
de pedestraşi, precum şi o mie şase sute de călăreţi.
2 Mac.11:12. Şi pe toţi i-au pus pe fugă şi mai mulţi dintre ei răniţi, goi au scăpat şi însuşi Lisias a
scăpat fugind cu ocară.
2 Mac.11:13. Şi pentru că nu era lipsit de minte, chibzuind asupra înjosirii ce i s-a făcut şi socotind că
Evreii sunt nebiruiţi, pentru că Atotputernicul Dumnezeu le ajută,
2 Mac.11:14. Trimiţând la ei, a făgăduit că toate cele drepte le va primi şi că şi pe rege îl va îndupleca
să le fie prieten.
2 Mac.11:15. Şi a ascultat Macabeu de rugăciunile lui Lisias, în toate purtând grijă de cele de folos;
căci câte a cerut Macabeu lui Lisias prin scrisori în privinţa Iudeilor, regele le-a îngăduit.
2 Mac.11:16. Iar cărţile cele scrise de Lisias Iudeilor erau astfel: "Lisias, mulţimii Iudeilor, bucurie.
2 Mac.11:17. Ioan şi Abesalom, pe care voi i-aţi trimis, dând scrisorile cele de la voi, au cerut să
împlinesc cele scrise în ele.
2 Mac.11:18. Deci câte se cădeau a se arăta regelui, am arătat, şi cele ce s-au întâmplat le-a iertat.
2 Mac.11:19. Deci de veţi păzi bunăvoinţa faţă de stăpânire, şi de aici înainte mă voi nevoi a mă face
pricină de bunătăţi pentru voi.
2 Mac.11:20. Şi pentru acestea am poruncit şi acestora şi celor de la mine trimişi, cu de-amănuntul
să vă vorbească.
2 Mac.11:21. Fiţi sănătoşi. Anul o sută patruzeci şi opt, a lunii lui Distros, ziua a douăzeci şi patra".
2 Mac.11:22. Iar epistola regelui cuprindea acestea: "Regele Antioh fratelui Lisias bucurie.
2 Mac.11:23. După ce tatăl nostru s-a mutat între zei, noi vrem ca acei de sub cârmuirea noastră să
fie netulburaţi întru a lor purtare de grijă;
2 Mac.11:24. Auzind că Iudeii n-au voit a asculta de tatăl meu, ca să treacă la obiceiurile elineşti, ci
mai bine voiesc să-şi ţină legea lor, iar acum se roagă de noi, ca să-i îngăduim să-şi ţină legea lor,
2 Mac.11:25. Voind noi ca şi neamul acesta să fie fără tulburare, am judecat ca şi templul să li se
întoarcă şi să petreacă după obiceiurile strămoşilor lor.
2 Mac.11:26. Drept aceea bine vei face de vei trimite la ei şi vei încheia pace cu ei, ca ştiind voia
noastră să fie cu inimă bună şi veseli să-şi isprăvească lucrurile lor".
2 Mac.11:27. Iar Epistola pe care a scris-o regele către neamul Iudeilor era astfel: "Regele Antioh,
marelui sfat al Iudeilor şi celorlalţi Iudei bucurie.
2 Mac.11:28. De sunteţi sănătoşi, sunteţi precum voim, şi noi suntem sănătoşi.
2 Mac.11:29. Arătatu-ne-a Menelau cum că voi voiţi a merge în patrie şi a fi la ale voastre.
2 Mac.11:30. Drept aceea, celor care se vor întoarce până în treizeci de zile ale lunii Xantic, le dăm
liberă voie,
2 Mac.11:31. Ca Iudeii să-şi ţină bucatele şi legile lor ca şi mai înainte, şi nimeni dintre ei nici o
supărare să nu aibă pentru cele ce prin neştiinţă s-au făcut.
2 Mac.11:32. Şi am trimis şi pe Menelau să vă mângâie.
2 Mac.11:33. Fiţi sănătoşi. Anul o sută patruzeci şi opt, în cincisprezece zile ale lunii Xantic".
2 Mac.11:34. Trimis-au şi Romanii la ei carte aşa scrisă: "Quintus Memius, şi Titus Manlius,
împuterniciţii Romanilor, poporului Iudeilor, bucurie!
2 Mac.11:35. Cele ce Lisias, ruda regelui, v-a îngăduit, şi noi le îngăduim.
2 Mac.11:36. Iar pentru cele ce a judecat să se supună împăratului, trimiteţi pe cineva îndată, după
ce veţi fi cercetat toată pricina, ca să înfăţişăm totul împăratului precum voiţi voi, fiindcă noi venim la
Antiohia.
308
2 Mac.11:37. Drept aceea, grăbiţi şi trimiteţi pe careva, ca şi noi să ştim ce voiţi.
2 Mac.11:38. Fiţi sănătoşi. Anul o sută patruzeci şi opt, zile cincisprezece ale lunii Xantic".
CAP. 12
Biruinţele lui Iuda Macabeul. Iuda cucereşte multe cetăţi şi învinge neamurile din jur. Înfrângerea lui
Gorgias şi a lui Timotei. Căzând şi unii dintre iudei, care aduseseră daruri la idoli, Iuda rânduieşte să se
aducă jertfe pentru ei.
2 Mac.12:1 După ce s-au făcut legăturile acestea, Lisias s-a dus la rege; iar Iudeii au început să-şi
lucreze ogoarele.
2 Mac.12:2. Însă căpeteniile oştirilor cei care erau pe locurile acelea: Timotei şi Apoloniu, fiul lui
Geneu, precum şi Ieronim şi Demofon, şi afară de aceştia Nicanor, cârmuitorul Ciprului, nu-i lăsau să
petreacă în pace şi linişte.
2 Mac.12:3. Şi locuitorii din Iafa răutate ca aceasta au făcut, că au îndemnat pe Iudeii care locuiau cu
ei, ca împreună cu femeile şi cu pruncii, să intre în corăbiile pregătite de ei, ca şi cum nici o vrăjmăşie
n-ar fi între ei;
2 Mac.12:4. Dar ei lucrau după sfatul cel de obşte al cetăţii, iar Iudeii primind poftirea ca unii ce
voiau să fie în pace, şi neavând nici o bănuială, mergând cu corăbiile au fost înecaţi, fiind ei în număr
ca la două sute.
2 Mac.12:5. Aflând Iuda răutatea ce s-a făcut celor din neamul său, poruncind bărbaţilor celor care
erau cu sine,
2 Mac.12:6. Şi chemând pe Judecătorul cel drept, Dumnezeu, a mers asupra ucigătorilor fraţilor săi şi
a aprins noaptea portul şi corăbiile le-a ars, şi pe cei care fugiseră acolo i-a omorât.
2 Mac.12:7. Şi oraşul fiind închis, s-a întors ca să vină a doua oară, şi toată cetatea Iafa de tot să o
distrugă.
2 Mac.12:8. Aflând că şi cei din Iamnia vreau să facă la fel Iudeilor care locuiau la ei,
2 Mac.12:9. Năvălind asupra locuitorilor din Iamnia noaptea, a aprins portul cu corăbiile, încât se
vedea lumina flăcării din Ierusalim , de la o depărtare de două sute patruzeci de stadii.
2 Mac.12:10. Şi de acolo mergând nouă stadii, îndreptându-se asupra lui Timotei, au năvălit Arabii
asupra lui Iuda ca la cinci mii cinci sute de călăreţi.
2 Mac.12:11. Şi făcându-se război tare, şi, cu ajutorul lui Dumnezeu biruind cei care erau cu Iuda, şi
împuţinându-se Arabii, s-au rugat de Iuda să facă pace cu ei, făgăduind că-i vor da dobitoace, şi întru
celelalte îi vor folosi.
2 Mac.12:12. Iar Iuda, socotind cu adevărat că în multe îi vor fi de folos, le-a dat pace şi, primind
învoiala cu ei, s-au dus la corturile lor.
2 Mac.12:13. Apoi Iuda a năvălit şi asupra unei cetăţi cu pod tare şi cu ziduri înconjurată, în care
multe feluri de neamuri locuiau şi al cărui nume era Caspin.
2 Mac.12:14. Iar cei dinăuntru nădăjduind în tăria zidurilor şi în mulţimea bucatelor ce-şi strânseseră,
se purtau trufaş, batjocorind pe cei care erau cu Iuda, şi blestemându-i şi grăind cele ce nu se cuvin.
2 Mac.12:15. Iar cei care erau cu Iuda, chemând pe puternicul Stăpân al lumii, Care fără de berbeci
şi fără unelte a surpat zidurile Ierihonului, pe vremea lui Iosua, au năvălit ca nişte fiare asupra
zidului.
2 Mac.12:16. Şi cu voia lui Dumnezeu, luând cetatea, măcel cumplit au făcut, încât lacul cel de lângă
cetate, care era lat de două stadii, plin de curgerea sângelui se vedea.
2 Mac.12:17. Şi de acolo, mergând şapte sute şi cincizeci de stadii, au sosit în Haraca, la cei care se
zic Iudei Tubieni.
2 Mac.12:18. Ci pe Timotei nu l-a apucat în locurile acelea, căci fără de nici o ispravă se întorsese de
acolo, lăsând pază de oştire într-un loc foarte tare.
2 Mac.12:19. Iar Dositei şi Sosipatru din căpeteniile care erau cu Iuda Macabeul, mergând, au omorât
pe păzitorii cei lăsaţi de Timotei mai mulţi decât zece mii de bărbaţi.
2 Mac.12:20. Iar Iuda Macabeul, punându-şi în rând oştirea, i-a pus pe ei peste cete şi a plecat
împotriva lui Timotei care avea cu sine o sută douăzeci de mii de pedestraşi şi o mie cinci sute de
călăreţi.
2 Mac.12:21. Deci, aflând Timotei de venirea lui Iuda, a trimis femeile şi pruncii şi cealaltă avere la
locul ce se chema Carnaim pentru că foarte anevoie se putea înconjura şi nu lesne putea să se apropie
acela din cauza strâmtorării tuturor locurilor.
2 Mac.12:22. De la început, când s-a ivit ceata lui Iuda, s-au îngrozit vrăjmaşii şi s-au înfricoşat de
fata Celui care toate le vede şi s-au pornit a fugi care cum putea, încât de multe ori ei intre ei se
vătămau $i se tăiau cu ascuţişul săbiilor.
2 Mac.12:23. Iar Iuda, gonindu-i foarte tare, tăind pe nelegiuiţii aceia, a ucis ca la vreo treizeci de mii
de bărbaţi.
2 Mac.12:24. Iar Timotei a căzut în mâinile oştenilor lui Dositei şi ai lui Sosipatru şi se ruga cu multe
rugăciuni să-l slobozească viu, pentru că el are în mână pe părinţii şi fraţii multora dintre Iudei şi,
dacă el va muri, acelora li se va întâmpla rău.
2 Mac.12:25. Şi cu multe legându-se el înaintea lor, cum că pe toţi aceia nevătămaţi îi va întoarce, l-a
slobozit pentru izbăvirea fraţilor.
2 Mac.12:26. Iar Iuda mergând împotriva Carnaimului şi împotriva templului zeiţei Atargatis, a
omorât douăzeci şi cinci de mii de oameni.
2 Mac.12:27. Şi după fuga şi pierderea acestora, a tăbărât Iuda asupra Efronului, care era cetate
309
tare, în care locuia Lisias şi mulţime de tot felul de neamuri; iar înaintea zidurilor stau bărbaţi voinici,
care se băteau vitejeşte. Arme multe şi săgeţi erau puse acolo.
2 Mac.12:28. Ci chemând pe Cel Puternic, Care cu tărie zdrobeşte puterea vrăjmaşilor, a luat cetatea
sub mâinile sale Şi, din cei care erau înăuntru, a omorât ca vreo douăzeci şi cinci de mii.
2 Mac.12:29. Şi mergând de acolo, a năvălit asupra cetăţii Schitopolis, ce era departe de Ierusalim
ca la şase sute de stadii;
2 Mac.12:30. Iar Iudeii, care locuiau acolo, mărturisind dragostea pe care o aveau faţă de ei
Schitopolitenii, şi cum că şi în vremurile cele nenorocite le-au fost blânzi,
2 Mac.12:31. Iuda şi ai săi, mulţumindu-le, i-au îndemnat ca şi de aici înainte să fie buni cu neamul
Iudeilor, şi au venit la Ierusalim , când se apropia sărbătoarea Cincizecimii.
2 Mac.12:32. Iar după praznicul Cincizecimii, au pornit împotriva lui Gorgias, mai marele Edomului.
2 Mac.12:33. Şi a ieşit Gorgias cu trei mii de pedeştri şi cu patru sute de călăreţi,
2 Mac.12:34. Şi bătându-se, s-a întâmplat de au căzut puţini dintre iudei.
2 Mac.12:35. Iar un oarecare Dositei dintre Tubieni, călăreţ şi bărbat tare, a prins pe Gorgias şi,
ţinându-l de veşmânt, îl ţinea vitejeşte, vrând viu să-l aducă rob pe blestematul acela; iar unul din
călăreţii Traci venind asupră-i şi lovindu-l peste umăr, Gorgias a scăpat fugind în Mareşa.
2 Mac.12:36. Iar cei care erau cu Esdris mai mult bătându-se şi ostenind, Iuda a chemat pe Domnul
să-i fie ajutor şi Căpetenie în luptă.
2 Mac.12:37. Începând în graiul părinţilor şi cu cântări strigând şi glas înălţând, fără de veste a
năvălit asupra oştirilor lui Gorgias şi le-a înfrânt.
2 Mac.12:38. Apoi, Iuda luând oştirea, s-a dus în cetatea Adulam şi, sosind ziua a şaptea, s-a curăţit
după obicei şi a petrecut acolo ziua de odihnă.
2 Mac.12:39. Iar a doua zi au venit cei care erau cu Iuda, precum a fost rânduit ca să ridice trupurile
celor omorâţi şi să le aşeze cu rudeniile în părinteştile morminte.
2 Mac.12:40. Şi a aflat sub hainele fiecăruia din cei morţi lucruri închinate idolilor Iamniei, de la care
îi oprea legea pe Iudei, şi tuturor vădit lucru a fost că pentru atare pricină au căzut aceştia.
2 Mac.12:41. Şi toţi binecuvântând pe Judecătorul cel drept, pe Domnul, Cel care arată cele ascunse,
2 Mac.12:42. Şi întorcându-se la rugăciuni, s-au rugat pentru păcatul ce s-a făcut, ca de tot să se
şteargă. Iar viteazul Iuda a îndemnat mulţimea să se păzească fără de păcat, văzând cu ochii cele ce
s-au făcut pentru păcatul celor care mai înainte au căzut.
2 Mac.12:43. Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de
argint a trimis în Ierusalim , să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru
socotinţa învierii morţilor!
2 Mac.12:44. Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs
lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi.
2 Mac.12:45. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.
2 Mac.12:46. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi,
ca să se slobozească de păcat.
CAP. 13
Moartea lui Menelau şi pacea lui Antioh cu Iuda.
2 Mac.13:1. În anul o sută patruzeci şi nouă au aflat cei care erau cu Iuda că vine Antioh Eupator cu
mulţime asupra Iudeii.
2 Mac.13:2. Şi împreună cu el venea şi Lisias epitropul, care era mai mare peste treburile tării,
fiecare având oştire elinească: pedestraşi o sută şi zece mii, călăreţi cinci mii trei sute, elefanţi
douăzeci şi doi şi trei sute de care de război purtătoare de seceri.
2 Mac.13:3. Şi s-a întovărăşit cu ei şi Menelau şi cu multă înşelăciune îndemna pe Antioh, nu la
izbăvirea patriei gândind, ci nădăjduind că-l va pune căpetenie.
2 Mac.13:4. Ci împăratul împăraţilor a întărâtat mânia lui Antioh asupra celui păcătos, şi arătând
Lisias că acesta este pricina tuturor răutăţilor, a poruncit, precum este obiceiul într-acel loc, să-l
piardă, ducându-l în Bereea.
2 Mac.13:5. Şi era în locul acela un turn de cincizeci de coti înalt plin cu cenuşă, şi acesta avea o
unealtă cu meşteşug făcută de se pleca în toate părţile şi aluneca în cenuşă.
2 Mac.13:6. Aici se aruncau toţi cei care erau furi de cele sfinte sau vinovaţi cu alte răutăţi mari.
2 Mac.13:7. Cu această moarte s-a întâmplat a muri nelegiuitul Menelau, neînvrednicindu-se nici de
înmormântare.
2 Mac.13:8. Pe bună dreptate, fiindcă multe păcate făcuse asupra jertfelnicului, ale cărui foc şi
cenuşă erau curate şi tocmai în cenuşă şi-a găsit moartea.
2 Mac.13:9. Iar regele venea cu gânduri barbare, ca să facă Iudeilor mai mari rele decât s-au făcut în
zilele tatălui său.
2 Mac.13:10. Şi aflând Iuda acestea, a poruncit poporului să se roage Domnului, ziua şi noaptea ca,
precum alteori, aşa şi acum să ajute
2 Mac.13:11. Celor care erau să fie lipsiţi de lege, de patrie şi de sfântul locaş, iar pe poporul, care nu
de multă vreme îşi venise în fire, să nu-l lase să fie supus neamurilor celor hulitoare.
2 Mac.13:12. Şi toţi împreună făcând aceasta şi rugând pe milostivul Dumnezeu cu plângere şi cu
ajunări şi cu cădere la pământ trei zile neîncetat, i-a mângâiat Iuda şi le-a poruncit să se gătească.
2 Mac.13:13. Iar Iuda împreună cu cei mai bătrâni s-a sfătuit ca, mai înainte de a intra oştirea regelui
310
în Iudeea şi de a birui Ierusalimul, să le iasă înainte şi cu ajutorul Domnului să hotărască lucrul.
2 Mac.13:14. Deci, încredinţându-se purtării de grijă a Celui care a făcut lumea şi îndemnând pe cei
care erau cu el ca bărbăteşte să se nevoiască până la moarte pentru legi, pentru templul Domnului,
pentru cetate, pentru patrie şi pentru datină, şi-a pus tabăra împrejurul Modeinului.
2 Mac.13:15. Şi dând la ai săi cuvântul de taină: "Domnul este izbânda noastră", cu voinici preabuni
aleşi a lovit noaptea tabăra regească şi a omorât ca la vreo patru mii de bărbaţi şi pe cel care era mai
mare peste elefanţi cu toţi ai săi.
2 Mac.13:16. Mai pe urmă, după ce a umplut tabăra de frică şi de tulburare, s-a întors cu bine.
2 Mac.13:17. Aceasta s-a făcut când se lumina de ziuă, ajutându-i ocrotirea Domnului.
2 Mac.13:18. Iar regele, îndată ce a văzut îndrăznirea Iudeilor, cu meşteşug a ispitit locurile.
2 Mac.13:19. Şi înaintând împotriva Betţurului care era pază tare a Iudeilor, a fost bătut, respins Şi
păgubit în ostaşi.
2 Mac.13:20. Iar Iuda trimitea celor dinăuntru cele trebuitoare.
2 Mac.13:21. Şi un oarecare Rodocos din tabăra Iudeilor a spus vrăjmaşilor tainele. Şi, cercetându-
se, a fost prins şi închis.
2 Mac.13:22. Iar regele a doua oară a stat de vorbă cu cei care erau în Betţur şi dându-le sfat de
pace, s-a dus şi s-a ciocnit cu cei care erau cu Iuda şi a fost biruit.
2 Mac.13:23. Deci aflând că s-ar fi sculat asupră-i la Antiohia Filip, pe care îl lăsase mai-mare peste
treburi, s-a tulburat şi, rugându-se de Iudei, li s-a supus şi a jurat pe toate cele drepte şi, împăcându-
se, a adus jertfă şi a cinstit templul Domnului şi locul l-a miluit.
2 Mac.13:24. Şi pe Iuda Macabeul l-a primit bine şi l-a făcut cârmuitor de la Ptolemaida până la
ţinutul Gherar.
2 Mac.13:25. Apoi, regele a venit de acolo la Ptolemaida, iar locuitorii din Ptolemaida erau
nemulţumiţi de această înţelegere şi voiau să calce legătura făcută cu Iudeii.
2 Mac.13:26. Atunci a intrat în divan Lisias şi a spus tot lucrul şi i-a aşezat şi i-a potolit şi i-a făcut cu
voie bună. După aceea s-a întors la Antiohia; aşa a fost înaintarea şi întoarcerea regelui.
CAP. 14
Necredinţa lui Nicanor; ascultarea lui Iuda şi moartea vitejească a lui Razis.
2 Mac.14:1. După trecere de trei ani a aflat Iuda şi cei care erau cu el că Dimitrie al lui Seleuc,
trecând prin portul Tripoliei, a venit cu mulţime mare şi cu corăbii,
2 Mac.14:2. A cuprins ţări, omorând pe Antioh şi pe Lisias, epitropul lui;
2 Mac.14:3. Iar un oarecare Alchimos, care fusese arhiereu şi se pângărise de bună voie în vremurile
de răzvrătire, socotind că nici într-un chip nu-i mai rămâne nădejde de mântuire şi nici de intrare la
sfântul jertfelnic,
2 Mac.14:4. A venit la regele Dimitrie în anul o sută cincizeci şi unu, aducându-i coroană de aur şi
finic, şi pe lângă acestea şi câteva ramuri de măslin, cum este datina să, se dăruiască templului. Şi în
ziua aceea a stat liniştit.
2 Mac.14:5. Şi aflând vreme bună nebuniei sale, chemându-l Dimitrie la sfat şi întrebându-l ce voiesc
şi ce plănuiesc Iudeii,
2 Mac.14:6. El a răspuns la aceasta: "Iudeilor care se cheamă Asidei, în fruntea cărora se află Iuda
Macabeul, le place să aibă război şi să se certe şi nu lasă să aibă pace cei care cârmuiesc.
2 Mac.14:7. Pentru aceea şi eu lipsit de mărirea cea părintească, adică de arhierie, am venit acum
aici,
2 Mac.14:8. Întâi, foarte bine gândind de cele ce se cuvin regelui, iar al doilea, voind binele
cetăţenilor mei, căci prin răutatea celor despre care am vorbit mai înainte tot neamul nostru mult este
asuprit.
2 Mac.14:9. Deci pe fiecare dintr-acestea cunoscându-le tu, o, rege, fie-ţi milă de ţară şi de neamul
nostru cel asuprit, şi-l ajută pentru iubirea de oameni pe care o ai către toţi.
2 Mac.14:10. Că până va fi Iuda, nu este cu putinţă să fie lucrurile în pace".
2 Mac.14:11. Şi după ce a grăit el astfel, îndată ceilalţi prieteni, având vrăjmăşie asupra lui Iuda, au
aţâţat şi mai mult pe Dimitrie.
2 Mac.14:12. Deci Dimitrie, îndată chemând pe Nicanor, care era mai mare peste elefanţi şi făcându-l
general peste Iudeea, l-a trimis acolo,
2 Mac.14:13. Dându-i porunci ca pe Iuda să-l omoare şi pe cei care sunt cu el să-i risipească şi să
pună pe Alchimos arhiereu templului celui preaslăvit.
2 Mac.14:14. Iar neamurile, care fugiseră din Iudeea din cauza lui Iuda, ca turmele se adunau lângă
Nicanor, nenorocirile şi primejdiile Iudeilor părându-le a fi spre fericirea lor.
2 Mac.14:15. Şi auzind de venirea lui Nicanor şi de adunarea neamurilor, presărându-şi capetele cu
pământ, se rugau Celui care pe veci a întemeiat pe poporul Său şi Care pururea făţiş a apărat partea
sa.
2 Mac.14:16. Şi, poruncind cârmuitorul lor, Iudeii îndată au purces de acolo şi s-au lovit cu duşmanii
la satul Adasa.
2 Mac.14:17. Iar Simon, fratele lui Iuda, s-a ciocnit cu Nicanor, dar s-a speriat de venirea cea fără de
veste a vrăjmaşilor.
2 Mac.14:18. Însă Nicanor, auzind vitejia celor care erau cu Iuda şi bărbăţia pe care o aveau în
bătăliile cele pentru patrie, s-a temut să dezlege cearta prin vărsare de sânge.
2 Mac.14:19. Pentru aceea a trimis pe Posidoniu şi pe Teodot adică pe Matatia, ca să încerce o
311
înţelegere.
2 Mac.14:20. Şi mult sfat făcându-se pentru acestea şi conducătorul poporului vorbind cu mulţimea,
toţi împreună au voit să facă pace.
2 Mac.14:21. Şi au rânduit o zi, în care cei doi conducători deosebi să vină la un loc. Şi venind şi unul
şi altul, fiecare a avut scaunul său de cinste.
2 Mac.14:22. Iar Iuda rânduise oameni înarmaţi gata, în locuri bune, ca nu cumva vrăjmaşii fără de
veste să facă vreun lucru rău; dar vorbirea dintre ei au isprăvit-o cu bună pace.
2 Mac.14:23. Iar Nicanor, rămânând la Ierusalim , nici un lucru fără de cale n-a făcut şi oştile cele ce
se adunaseră ca turmele, le-a slobozit.
2 Mac.14:24. Şi avea pe Iuda pururea înaintea ochilor, din inimă iubindu-l.
2 Mac.14:25. Şi l-a îndemnat să se însoare şi să nască fii şi s-a însurat şi a trăit în linişte bucurându-
se de viaţă.
2 Mac.14:26. Iar Alchimos, văzând dragostea pe care o avea unul faţă de altul şi luând o copie după
zapisul lor de pace, a venit la Dimitrie şi i-a spus că Nicanor gândeşte lucruri potrivnice regelui, că pe
Iuda, vrăjmaşul împărăţiei, l-a ales să fie în locul lui arhiereu.
2 Mac.14:27. Iar regele, umplându-se de mânie şi întărâtându-se de pâri, vrăjmăşeşte a scris lui
Nicanor, zicând că îi este greu să primească alianţa încheiată, şi îi porunceşte ca pe Macabeu curând
să-l trimită legat la Antiohia.
2 Mac.14:28. Şi sosind acesta la Nicanor, s-a mâhnit şi cu greu îi era a strica alianţa făcută,
nefăcându-i nici o strâmbătate bărbatul acesta.
2 Mac.14:29. Ci fiindcă împotriva regelui nu se putea pune, căuta prilej ca aceasta cu meşteşug să se
săvârşească.
2 Mac.14:30. Iar Macabeu văzând pe Nicanor mai aspru răspunzându-i, şi petrecerea cea obişnuită
mai sălbatică având-o, a socotit că nu este spre bine asprimea aceasta şi, strângând pe mulţi dintre ai
săi, s-a ascuns de Nicanor.
2 Mac.14:31. Deci cunoscând el că bărbatul a biruit cu îndrăzneală vicleşugul, s-a dus la marele şi
sfântul templu al Domnului, când aduceau preoţii jertfele cele cuviincioase şi a poruncit să-i dea pe
bărbatul acesta.
2 Mac.14:32. Iar ei s-au jurat, zicând că pe cel care îl caută nu ştiu unde este. Întinzând dreapta spre
templul Domnului,
2 Mac.14:33. Nicanor astfel s-a jurat: "De nu-mi vei da legat pe Iuda, acest templu al lui Dumnezeu
câmp îl voi face şi jertfelnicul îl voi săpa şi aici voi face lui Dionisos templu vestit".
2 Mac.14:34. Şi după ce a zis acestea, s-a dus, iar preoţii, întinzând mâinile către cer, chemau pe
Apărătorul Cel de-a pururea al neamului nostru, zicând acestea:
2 Mac.14:35. "Tu, Doamne, Care de nimic n-ai lipsă, bine ai voit ca templul unde Tu sălăşluieşti, să
fie în mijlocul nostru.
2 Mac.14:36. Şi acum, Sfinte a toată sfinţenia, Doamne, păzeşte până în veac neîntinat templul
acesta, care de curând s-a curăţit, şi astupă toată gura nedreaptă".
2 Mac.14:37. Iar un oarecare, anume Razis, dintre bătrânii din Ierusalim , a fost pârât lui Nicanor.
Razis era bărbat iubitor de cetate şi cu nume bun, încât pentru bună-voinţa ce avea, era numit
părintele Iudeilor,
2 Mac.14:38. Pentru că în vremurile cele mai dinainte ale neamestecului Iudeilor cu Elinii era
îndrăzneţ iubitor al datinilor iudaice şi trupul şi sufletul pentru evreime şi-l pusese cu toată nevoinţa.
2 Mac.14:39. Deci vrând Nicanor să arate ura, pe care o avea faţă de Iudei, a trimis peste cinci sute,
să prindă pe Razis.
2 Mac.14:40. Căci socoteau că de-l va prinde pe el, foarte mare durere va face Iudeilor,
2 Mac.14:41. Şi când gloata de ostaşi, vrând să ia turnul unde se ascunsese Razis, bătea în uşi şi
poruncea să aducă foc să aprindă uşile, atunci Razis, aproape să fie prins, singur s-a junghiat cu
sabia,
2 Mac.14:42. Vrând mai bine să moară cu cinste, decât să se supună păgânilor şi împotriva cinstei
sale să păţească ocări nevrednice.
2 Mac.14:43. Însă din grabă nu s-a nimerit să se junghie de moarte şi gloata năvălind pe uşă
înăuntru, el, alergând pe zid vitejeşte, s-a aruncat peste mulţime plin de bărbăţie.
2 Mac.14:44. Iar mulţimea de jos repede dându-se înapoi, ca să facă loc căderii lui, el a căzut tocmai
în mijlocul lor.
2 Mac.14:45. Şi fiind încă viu şi înfierbântat, s-a sculat cu mâinile, iar sângele din el ţâşnea tare şi,
deşi rănit greu, a alergat trecând printre mulţime,
2 Mac.14:46. Şi stând pe o piatră ridicată după ce i-a curs tot sângele, şi-a scos maţele şi prinzându-
le cu amândouă mâinile, le-a aruncat spre mulţime, rugându-se Celui care stăpâneşte peste viaţă şi
peste duh, ca iarăşi să i le dea; şi în felul acesta a murit.
CAP. 15
Iuda pierde pe Nicanor şi mulţime din oştirea lui şi porunceşte să-i taie capul şi mâinile şi să le spânzure
în Ierusalim , spre pomenirea puterii celei dumnezeieşti.
2 Mac.15:1. Iar Nicanor, aflând că cei care erau cu Iuda sunt în locurile cele dimprejurul Samariei, a
făcut sfat, ca în ziua de odihnă, fără nici o frică, să meargă cu război împotriva lor.
2 Mac.15:2. Ci Evreii, care de nevoie mergeau cu Nicanor, ziceau: "Să nu-i pierzi nicidecum aşa
sălbatic şi barbar, ci cinsteşte ziua pe care mai înainte a sfinţit-o şi a cinstit-o Cel care vede toate".
312
2 Mac.15:3. Iar de trei ori nelegiuitul acela păgân a întrebat: "Oare este în cer Puternic, care să fi
poruncit a se ţine ziua de odihnă?"
2 Mac.15:4. Şi ei, răspunzând, au zis: "Domnul cel viu, Acela este puternicul Cel din cer, Care a
poruncit să nu se lucreze în ziua a şaptea".
2 Mac.15:5. Iar celălalt a zis: "Şi eu sunt puternic pe pământ, care poruncesc a lua arme şi a plini
lucrurile regelui". Însă n-a ajuns să-şi poată împlini sfatul său nelegiuit.
2 Mac.15:6. Deci Nicanor, cu toată semeţia, înălţându-se, socotea să facă biruinţă de pomină asupra
lui Iuda.
2 Mac.15:7. Dar Iuda Macabeul neîncetat, cu toată nădejdea, credea că va avea ajutor de la Domnul.
2 Mac.15:8. Şi îndemna pe cei care erau cu sine să nu se sperie de venirea neamurilor, ci aducându-şi
aminte de ajutoarele cele de mai înainte, care li s-au făcut din cer şi acum să aştepte de la Cel
Atotputernic biruinţă şi ajutor.
2 Mac.15:9. Şi-i mângâia din lege şi din prooroci şi aducându-le aminte de războaiele pe care mai
înainte le-au purtat, mai cu osârdie i-a îmbărbătat.
2 Mac.15:10. Şi aşa întărâtându-i cu mânie, împreună le-a arătat că neamurile n-au ţinut alianţa şi
au călcat jurământul.
2 Mac.15:11. Şi pe fiecare dintr-înşii nu atât cu scuturi şi cu arme îi întărea, cât fi îndemna cu cuvinte
foarte bune, iar la urmă le-a spus şi un vis vrednic de credinţă, prin care pe toţi i-a făcut voioşi.
2 Mac.15:12. Iar vederea visului astfel era: că Onia, care fusese arhiereu, om bun, blând, cucernic la
chip şi cu obiceiuri bune şi la vorbă cuvios, care din pruncie s-a nevoit întru toate lucrurile faptei bune,
cu mâinile întinse se ruga pentru toată adunarea Evreilor.
2 Mac.15:13. După aceasta s-a arătat un bărbat cu cărunteţe §i cu slavă minunată şi preacuvioasă
mărire era împrejurul lui.
2 Mac.15:14. Şi a grăit Onia, zicând către Iuda: Acesta este iubitorul de fraţi, proorocul lui Dumnezeu
Ieremia , care mult se roagă pentru popor şi pentru sfânta cetate.
2 Mac.15:15. Iar Ieremia a întins dreapta şi a dat lui Iuda sabia de aur şi i-a zis acestea:
2 Mac.15:16. Ia această sfântă sabie, care este dar de la Dumnezeu, prin care vei surpa pe
vrăjmaşi.
2 Mac.15:17. Deci mângâindu-se cu aceste cuvinte foarte bune ale lui Iuda, care putea aprinde
inimile voinicilor şi spre vitejie a le îmbărbăta, a socotit să nu tabere, ci vitejeşte să năvălească şi
bărbăteşte să se apuce şi să se bată, ca să se aleagă lucrul; pentru că şi cetatea şi sfintele şi templul
Domnului erau în primejdie.
2 Mac.15:18. Iar de femei şi de prunci şi de fraţi şi de rudenii mai puţină grijă aveau; frica cea mai
mare şi cea mai dintâi le era pentru sfântul locaş.
2 Mac.15:19. Însă cei care erau în cetate, foarte îngrijoraţi erau şi tulburaţi pentru cei care aveau să
poarte războiul.
2 Mac.15:20. Şi toţi aşteptau acum sfârşitul apropiat, fiindcă se apropiaseră vrăjmaşii şi îşi aşezară
armata în linie de bătaie, îşi puseseră elefanţii la loc bun şi împărţiseră călărimea la dreapta şi la
stânga.
2 Mac.15:21. Iar Macabeu, văzând venirea oştirii şi gătirea armelor cea de multe feluri şi
sălbăticiunea elefanţilor, a întins mâinile spre cer şi s-a rugat Domnului şi păzitorului Celui care face
minuni, cunoscând că nu în arme este biruinţa, ci, precum El Însuşi judecă, dă celor vrednici biruinţă.
2 Mac.15:22. Şi rugându-se, aşa a zis: "Tu, Doamne, ai trimis pe îngerul Tău în zilele lui Iezechia,
regele lui Iuda, şi a ucis din tabăra lui Sanherib ca la o sută optzeci şi cinci de mii.
2 Mac.15:23. Şi acum, Stăpânitorule al cerurilor, trimite înger bun înaintea noastră, care să fie spre
frică şi spre cutremur,
2 Mac.15:24. Ca de mărirea braţului Tău să se înfricoşeze cei care cu hulă vin asupra sfântului Tău
popor". Şi aceste cuvinte i-au fost toată rugăciunea.
2 Mac.15:25. Nicanor şi cei care erau cu el, veneau cu trâmbiţe şi cu cântece.
2 Mac.15:26. Iar Iuda şi cei care erau cu el, cu chemare şi cu rugăciuni s-au luptat cu vrăjmaşii.
2 Mac.15:27. Şi cu mâinile oştindu-se, iar cu inimile rugându-se către Dumnezeu, au doborât treizeci
şi cinci de mii, veselindu-se foarte mult de această măreaţă arătare a lui Dumnezeu.
2 Mac.15:28. Iar încetând războiul şi cu bucurie întorcându-se, au cunoscut că Nicanor, îmbrăcat cu
toate armele sale, a căzut.
2 Mac.15:29. Şi făcându-se strigare şi vălmăşag, au binecuvântat pe Cel Puternic în graiul părinţilor.
2 Mac.15:30. Şi a poruncit Iuda, cel care în tot chipul era gata cu trupul şi cu sufletul a muri pentru
cetăţeni, şi din tinereţea sa a păzit bunăvoinţa către cei de o lege, ca să taie capul lui Nicanor şi mâna
cu braţ cu tot şi să le aducă în Ierusalim .
2 Mac.15:31. Şi după ce a sosit acolo, chemând pe cei de o lege cu sine şi pe preoţi punându-i
înaintea jertfelnicului, a chemat pe cei care erau în cetate.
2 Mac.15:32. Şi le-a arătat capul nelegiuitului Nicanor şi mâna celui rău hulitor, pe care cu semeţie o
întinsese asupra casei celei sfinte a Atotputernicului.
2 Mac.15:33. Şi limba răului credincios Nicanor a poruncit să o taie şi să o facă bucăţi mărunte şi să o
dea păsărilor; iar în faţa sfântului locaş, să spânzure braţul răufăcătorului.
2 Mac.15:34. Şi toţi căutând la cer, au binecuvântat pe Domnul Dumnezeu, zicând: Bine este
cuvântat Cel care a păzit locul Său neîntinat.
2 Mac.15:35. Capul lui Nicanor l-a spânzurat pe zidul cetăţii, ca să-l vadă toţi şi să cunoască cum că
este adevărat semn al ajutorului lui Dumnezeu.
313
2 Mac.15:36. Şi au hotărât toţi într-un cuget să nu lase neînsemnată ziua aceasta;
2 Mac.15:37. Ci serbarea ei să fie în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, care în limba
siriană se zice Adar, cu o zi mai înainte de ziua lui Mardoheu.
2 Mac.15:38. Deci cele ce au fost cu Nicanor aşa s-au întâmplat şi din vremurile acelea au stăpânit
Evreii cetatea Ierusalimului ; iar eu voi sfârşi aici cuvântul.
2 Mac.15:39. Şi de este bine întocmit şi cum se cuvine, aceasta şi eu am vrut; iar de este cu ponosuri
şi de mijloc, eu unul am făcut tot ce am putut.
2 Mac.15:40. Că precum a bea numai vin sau numai apă, nepotrivit lucru este, pe când vinul
amestecat cu apă este dulce şi desfătează, tot aşa şi meşteşugul de a orândui istorisirea încântă
urechile celor ce citesc. Iar aici să fie sfârşitul.
CARTEA A TREIA A MACABEILOR
CAP. 1
Ptolomeu Filopator vrea să năvălească în Sfânta Sfintelor şi mare tulburare se face în Ierusalim .
3 Mac.1:1 Iar Ptolomeu Filopator, înţelegând de la cei care s-au întors că Antioh a luat locurile cele de
sub stăpânirea sa, a poruncit tuturor oştilor sale, pedestraşilor şi călăreţilor, să se strângă.
3 Mac.1:2. Şi luând cu sine pe sora sa Arsinoe, a mers până la locurile cele dinspre Rafia, unde erau
tăbărâţi cei care erau cu Antioh.
3 Mac.1:3. Iar un oarecare Teodot, gândind să facă viclenie, a luat cei mai viteji ostaşi ai lui
Ptolomeu, care mai înainte fuseseră supuşi lui, şi a pornit noaptea la cortul lui Ptolomeu, ca să-l
omoare el singur şi în acest chip să se risipească războiul.
3 Mac.1:4. Ci pe acesta l-a scăpat Dositei, cel care se zicea al lui Drimilus, care de neam era iudeu,
dar după aceea şi-a schimbat legea şi s-a înstrăinat de la dogmele părinteşti; acesta a pus să se culce
în cortul regelui un necunoscut, căruia i s-a întâmplat ceea ce era să pătimească regele.
3 Mac.1:5. Iar după aceea, făcându-se război mare şi izbânda fiind de partea lui Antioh, Arsinoe
umbla şi ruga pe ostaşi cu jale şi cu lacrimi, cu părul despletit, ca şi pe sine şi pe pruncii săi şi pe
femeile sale, bărbăteşte să le ajute, făgăduind că celor care vor birui, fiecăruia va da două mine de
aur.
3 Mac.1:6. Şi aşa s-a întâmplat că mulţi vrăjmaşi au pierit în lupte şi mulţi au fost robiţi.
3 Mac.1:7. Zădărnicind această uneltire, Ptolomeu a socotit să meargă în cetăţile cele mai de
aproape, ca să le mângâie, şi după ce a făcut aceasta şi a împărţit daruri capiştilor, a făcut pe cei
supuşi ai săi să fie cu inimă bună.
3 Mac.1:8. Iar Iudeii au trimis la el din marele sfat si dintre cei mai de frunte, ca să i se închine şi să-i
ducă daruri şi să-i facă urări pentru cele ce s-au petrecut; dar s-a întâmplat că şi el tocmai avea de
gând să meargă către ei.
3 Mac.1:9. Şi după ce s-a dus la Ierusalim , a jertfit prea marelui Dumnezeu şi a dat daruri şi semne
de cinstire locului.
3 Mac.1:10. Şi venind la templu şi cu sârguinţă şi cu bună cuviinţă minunându-se şi mirându-se de
rânduiala cea bună a templului Domnului, a gândit să se sfătuiască, să intre în el.
3 Mac.1:11. Iar când i s-a spus că nu se cuvine a se face aceasta, că nu numai celor din neamuri nu
este slobod, ci nici tuturor preoţilor, fără numai arhiereului, care pe toţi povăţuieşte, ci şi acestuia o
dată în an, el nicidecum n-a vrut să asculte.
3 Mac.1:12. Ci măcar de s-a şi citit înaintea lui legea, tot n-a renunţat a intra, zicând că trebuie să
intre, şi măcar că ei sunt lipsiţi de această cinste, "eu nu trebuie să fiu lipsit", şi i-a întrebat pentru ce,
intrând el prin tot templul Domnului, nimeni din cei care erau acolo nu l-a oprit.
3 Mac.1:13. Şi un oarecare, fără să gândească, a zis: "Rău s-a făcut aceasta; iar el a voit să ştie din
care pricină nu trebuie să intre cu voia sau fără voia lor?
3 Mac.1:14. Iar preoţii, cu toate veşmintele îmbrăcaţi, căzându-i înainte, se rugau prea marelui
Dumnezeu să le ajute la această nevoie ce li s-a întâmplat şi să întoarcă pornirea răului năvălitor, de
strigare cu plâns umplând templul Domnului, iar cei care erau în cetate, tulburându-se, au sărit
cuprinşi de groază, neştiind ce se face.
3 Mac.1:15. Şi fecioarele cele închise în cămări, împreună cu mamele ce le-au născut, s-au pornit, şi
cu cenuşă şi cu praf presărându-şi capetele, au umplut uliţele de suspinuri şi de plânsete.
3 Mac.1:16. Şi cele care se închiseseră de curând în cămările lor de nuntă, aşa cum erau găsite,
lăsând ruşinea ce li se cuvenea, degrabă au alergat în cetate.
3 Mac.1:17. Iar mamele şi doicele lăsând pruncii cei de curând născuţi, încoace şi încolo, unele prin
case, altele prin uliţe fără de opreală se adunau la prea marele locaş.
3 Mac.1:18. Şi de multe feluri era rugăciunea celor care se adunaseră, din pricina lucrurilor fără de
cuviinţă pe care încerca regele să le facă.
3 Mac.1:19. Şi împreună cu aceştia, cetăţenii luând îndrăzneală, nu-l sufereau să plinească planul din
gândul lui; ci au strigat să se pornească la arme, şi bărbăteşte pentru legea părintească să moară, şi
314
mare zarvă au făcut în sfânta cetate.
3 Mac.1:20. Şi cu greu preoţii şi bătrânii l-au înduplecat şi s-au întors iarăşi la locul lor de rugăciune.
3 Mac.1:21. Şi mulţimea ca şi mai înainte aştepta rugându-se; iar bătrânii, care erau cu regele, în
multe chipuri ispiteau, ca să mute gândul lui cel semeţ de la planul ce-l gândise.
3 Mac.1:22. Iar el mai îndrăzneţ făcându-se, lăsând toate, se gătea să intre, ca să săvârşească cele
ce mai înainte a zis.
3 Mac.1:23. Văzând acestea şi cei care erau cu regele, s-au întors să se roage cu ai noştri Celui care
are toată puterea, ca acelor care erau acolo să le ajute şi să nu treacă cu vederea această faptă fără
de lege şi semeaţă.
3 Mac.1:24. Şi strigarea cea necontenită şi plină de durere a mulţimii care se adunase s-a făcut
strigăt neînchipuit,
3 Mac.1:25. Încât părea că nu numai oamenii, ci şi pereţii şi pământul întreg strigă, toţi vrând mai
degrabă moartea decât pângărirea locului sfânt.
CAP. 2
Rugăciunea lui Simon arhiereul şi a celorlalţi Iudei; pedeapsa lui Ptolomeu şi însănătoşirea lui.
3 Mac.2:1. Iar Simon arhiereul, îngenunchind înaintea templului şi cu cuviinţă întinzându-şi mâinile,
s-a rugat aşa:
3 Mac.2:2. "Doamne! Doamne, Împăratul cerurilor şi Stăpânul a toată făptura, Cel sfânt între sfinţi,
singur stăpânitor, atotţiitor, caută spre noi, cel care suntem asupriţi de păgânul cel nelegiuit care este
înfierbântat de îndrăzneală şi de putere,
3 Mac.2:3. Că Tu eşti Cel Care ai făcut toate şi toate le stăpâneşti; Doamne, drept eşti, Cel care
judeci pe cei care cu semeţie şi cu trufie se poartă.
3 Mac.2:4. Tu pe cei care mai înainte au făcut strâmbătate, între care şi uriaşi erau, care intru vitejie
şi întru îndrăzneală nădăjduiau, i-ai pierdut, aducând peste ei apă nemăsurată.
3 Mac.2:5. Tu pe Sodomenii cei semeţi şi cuprinşi cu vădită şi cu nespusă răutate, cu foc şi cu
pucioasă i-ai ars, pildă dându-i urmaşilor.
3 Mac.2:6. Tu, pe îndrăzneţul Faraon, care pe Israel, poporul Tău cel sfânt, l-a robit, cu multe şi
osebite munci ispitindu-l, ai arătat puterea Ta.
3 Mac.2:7. Şi după aceasta, ai arătat puterea Ta cea mare, când l-ai înecat în fundul mării, în timp ce
gonea el după poporul Tău cu care şi cu mulţime de gloate; iar pe cei care au crezut întru Tine, Cel
care stăpâneşti peste toată făptura, întregi i-ai trecut, care, cunoscând lucrul mâinilor Tale, Te-au
lăudat pe Tine Cel Atotţiitor.
3 Mac.2:8. Tu, Împărate, Cel care ai zidit acest pământ nemărginit şi nemăsurat, ales-ai cetatea
aceasta şi ai sfinţit locul acesta spre numele Tău, Tu, Cel care nu ai trebuinţă de nimic şi l-ai preamărit
cu strălucita arătare, înălţându-l spre slava marelui şi preacinstitului Tău nume.
3 Mac.2:9. Şi, iubind casa lui Israel, ai făgăduit că oricând, abătându-ne noi de la Tine, ne va
cuprinde strâmtorarea şi venind în locul acesta să ne rugăm, vei asculta rugăciunea noastră.
3 Mac.2:10. Şi cu adevărat credincios şi adevărat eşti, că de multe ori, când erau în nevoie părinţii
noştri, întru smerenia loz le-ai ajutat şi i-ai izbăvit de mari nevoi.
3 Mac.2:11. Iată dar acum, împărate sfinte, pentru păcatele noastre cele multe si mari, ne asuprim şi
suntem supuşi vrăjmaşilor noştri şi părăsiţi întru neputinţe.
3 Mac.2:12. Şi într-această cădere a noastră, îndrăzneţul şi nelegiuitul acesta se nevoieşte ca să
ocărască locul cel sfânt, pe care l-ai ales pe pământul acesta numelui Tău celui slăvit.
3 Mac.2:13. Că locaşul Tău este cerul cerului, la care oamenii nu se pot apropia; dar Tu ai binevoit,
întru slava Ta, să sfinţeşti locul acesta pentru poporul Tău Israel.
3 Mac.2:14. Nu aduce peste noi răzbunarea Ta prin necuraţii aceştia, nici ne pedepsi pe noi, prin cei
nelegiuiţi, ca să nu se laude cei fără de lege întru mânia lor, nici să se veselească întru trufia limbii lor,
zicând: "Noi am călcat casa sfinţeniei, cum se calcă locaşul urâciunilor".
3 Mac.2:15. Şterge păcatele noastre şi risipeşte greşelile noastre şi arată mila Ta în ceasul acesta,
degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale şi pune laudă în gura celor care au căzut şi s-au zdrobit
cu sufletele, fă-ne nouă pace".
3 Mac.2:16. Iar atotvăzătorul Dumnezeu, Cel decât toate mai sfânt, întru sfânt locaşul Său auzind
rugăciunea cea după lege făcută, pe semeţul şi îndrăzneţul acela trufaş, foarte l-a lovit,
3 Mac.2:17. Încoace şi încolo clătinându-l pe el, cum se clatină trestia de vânt, încât zăcea pe pământ
neputând face nimic şi era cu mădularele slăbănoage şi nici a grăi nu putea, cu dreaptă judecată fiind
certat.
3 Mac.2:18. Deci prietenii şi păzitorii trupului lui văzând acea iute bătaie care l-a apucat, temându-se
ca să nu fie lipsit de viaţă, degrabă l-au scos afară, spăimântaţi de nespusă frică.
3 Mac.2:19. Iar după câtăva vreme, trezindu-se, nicidecum nu s-a pocăit după acea bătaie, ci cuvinte
amare şi îngrozitoare grăind, s-a dus.
3 Mac.2:20. Şi sosind în Egipt şi adăugând răutăţile cu ajutorul tovarăşilor celor lepădaţi de toată
dreptatea, pe care mai înainte i-am arătat,
3 Mac.2:21. Nu s-a îndestulat numai cu acele nenumărate nelegiuiri, ci şi la atâta îndrăznire a venit,
încât în toate locurile grăia blesteme asupra poporului şi mulţi din prieteni, văzând gândul regelui,
căutau să-i facă voia.
3 Mac.2:22. Că îşi pusese în gând regele ca asupra poporului iudeu să dea hulă, şi ridicând la turnul
cel de lingă curte stâlp, a săpat pe el scrisoare,
315
3 Mac.2:23. Ca niciunul din cei care nu aduc jertfă să nu intre în templele lor şi toţi Iudeii să fie scrişi
de-a valma cu poporul de rând şi să fie trecuţi la un loc cu băştinaşii; iar cei care ar răspunde
împotrivă, cu sila luându-i, să-i omoare.
3 Mac.2:24. Pe cei înscrişi să-i însemne cu foc, cu semnul lui Dionisie, încrustându-le pe trup frunză
de iederă şi trecându-i astfel în rândul celor care au dreptul să fie cruţaţi.
3 Mac.2:25. Însă ca să nu se vadă cum că tuturor este vrăjmaş, a scris dedesubt: "Că de vor voi unii
dintre ei să petreacă între cei care sunt aleşi spre slujbele jertfelor, aceştia să aibă aceleaşi drepturi ca
şi Alexandrinii".
3 Mac.2:26. Deci unii din cetate, urând rânduielile bunei credinţe ale cetăţii, lesne s-au dat pe sine, ca
şi cum mare cinste ar dobândi petrecerea ce vor avea cu regele.
3 Mac.2:27. Iar cei mai mulţi, cu vitejesc suflet întărindu-se, nu s-au despărţit de buna credinţă, ci,
cu bani răscumpărându-şi viaţa, fără de frică se nevoiau a scăpa de la înscriere, bună nădejde având
că le va veni apărare.
3 Mac.2:28. Şi de cei care se depărtau de la ei se scârbeau şi ca pe nişte vrăjmaşi neamului lor ii
judeca şi îi lipsea de petrecerea cea de obşte şi de ajutor.
CAP. 3
Ptolomeu Filopator porunceşte pierzarea a toată suflarea din Iuda.
3 Mac.3:1. Înţelegând acestea necredinciosul, atât s-a mâniat, încât s-a înfuriat nu numai pe Iudeii
care locuiau în Alexandria, ci şi celor din ţară se împotrivea cu mai multă străşnicie şi a poruncit ca
degrabă să-i strângă pe toţi la un loc şi cu moarte grea să-i omoare.
3 Mac.3:2. Şi acestea gătindu-se, veste rea asupra Iudeilor s-a vestit la oamenii cei poftitori de rău,
cărora li se da prilej a-şi împlini voia, oprindu-i de la legile lor.
3 Mac.3:3. Iar Iudeii în tot timpul păstrau dragoste şi credinţă regilor şi fiindcă ei se temeau de
Dumnezeu şi umblau în legea Lui, se osebeau prin mâncărurile lor şi pentru aceasta erau urâţi de unii,
dar pentru că cinsteau pe Dumnezeu cu faptele cele bune ale lucrurilor celor drepte, împodobindu-şi
petrecerea lor, tuturor oamenilor erau plăcuţi.
3 Mac.3:4. Buna vieţuire a neamului iudeu care la toţi era vestită, acei străini de neam nici într-un
chip nu au socotit-o; iar osebirea închinăciunii şi a mâncărurilor o vesteau, zicând că nici de rege, nici
de puteri nu ascultă oamenii aceştia, ci sunt răi la inimă şi foarte împotrivitori lucrurilor şi mare
defăimare au aţâţat.
3 Mac.3:5. Iar Elinii din cetate, nefiind cu nimic nedreptăţiţi de Iudei, văzând acea gâlceavă
neaşteptată şi năvălire fără de veste asupra oamenilor acestora şi alergături împreună neostenite
făcându-se, a le ajuta nu puteau, că era porunca domnească.
3 Mac.3:6. Ci se rugau şi cu greu sufereau gândind că se vor schimba acestea, deoarece un popor
atât de numeros nu putea fi lăsat fără ajutor, întrucât el nu săvârşise nimic rău.
3 Mac.3:7. Iar unii vecini şi prieteni şi neguţători grăiau pe ascuns unii cu alţii, făgăduindu-le că le vor
fi credincioşi şi cu toţi dimpreună îi vor apăra şi bucuroşi vor veni să le ajute.
3 Mac.3:8. Iar Ptolomeu, pentru că îi mergea bine acum, semeţindu-se şi necăutând la puterea prea
mare a lui Dumnezeu, ci gândind că pururea acelaşi plan va rămâne, a scris asupra lor cartea
aceasta:
3 Mac.3:9. "Regele Ptolomeu Filopator, povăţuitorului de oştire şi ostaşilor celor care sunt în Egipt şi
în orice loc, bucurie şi sănătate şi eu sunt sănătos şi treburile noastre merg bine.
3 Mac.3:10. Oştirea noastră cea trimisă în Asia, de care ştiţi şi voi, cu ajutorul zeilor şi cu vitejia
noastră, foarte bună izbândă a avut; drept aceea am socotit ca nu cu sila armelor, ci cu blândeţe şi cu
multă iubire de oameni să câştigăm neamurile care locuiesc în Cele-Siria şi în Fenicia şi bine să le fac
cu bucurie.
3 Mac.3:11. Şi capiştilor celor de prin cetăţi împărţindu-le venituri multe, mers-am şi la Ierusalim ,
suindu-ne să cinstim templul celor necredincioşi, care niciodată nu încetează de la nebunie.
3 Mac.3:12. Iar ei cu cuvântul au primit venirea noastră, însă cu fapta au lucrat vicleneşte, căci vrând
noi să intrăm în templul lor şi cu cuviincioase şi frumoase daruri să-l cinstim, ei semeţindu-se ca şi
mai demult, ne-au oprit a intra; iar noi am rămas de bună socotinţa noastră.
3 Mac.3:13. Şi ei n-au simţit puterea noastră cu care noi ne arătăm către toţi oamenii, călăuziţi fiind
de iubirea faţă de oameni, ei gândul lor cel rău care îl au pentru noi l-au arătat aievea, ca acei care
numai ei singuri se împotrivesc regilor şi binefăcătorilor lor şi nimic ce este adevărat nu vor să sufere.
3 Mac.3:14. Şi noi, nepotrivindu-ne nebuniei lor şi întorcându-ne cu biruinţă în Egipt, am arătat

dragoste tuturor neamurilor şi am făcut ceea ce se cuvenea să facem.
3 Mac.3:15. Pentru acestea nimănui din cei care sunt de un neam cu ei n-am ţinut vrăjmăşie şi
pentru ajutorul ce ne-au dat şi pentru cele ce le-am încredinţat lor de la început şi de care ei au avut
grijă, ca să le schimbăm starea lor de până acum, am voit cetăţeniei Alexandrinilor să-i învrednicim şi
părtaşi preoţilor celor de-a pururea să-i facem.
3 Mac.3:16. Iar ei, împotrivire luând şi, cu răutatea cea împreună cu ei născută, lepădând binele şi
pururea la rău abătându-se, nu numai că s-au întors de la cea nepreţuită cetăţenie, ci încă şi de la cei
puţini dintre ei care se află spre noi cu bunăvoinţă se întorc şi cu cuvântul şi cu tăcerea pururea
mărturisesc ura lor, pândind neîncetat ca noi, din pricina vieţuirii lor ticăloase, să călcăm rânduielile
date.
3 Mac.3:17. Pentru aceea şi cu semne bine adeverindu-ni-se, că aceştia în tot chipul au gând rău spre
316
noi, şi mai înainte socotind, ca nu cumva mai pe urmă, tulburare fără de veste făcându-se, pe aceşti
necredincioşi tainici vânzători şi barbari, să-i avem vrăjmaşi,
3 Mac.3:18. Am poruncit, ca îndată ce va sosi la voi scrisoarea aceasta, pe cei însemnaţi în ea,
împreună cu femeile şi cu pruncii, ocărâţi-i şi-i jefuiţi şi într-aceeaşi zi să-i trimiteţi la noi, de
pretutindeni, cu legături de fier legaţi, ca, precum se cuvine celor răi, eu moarte nemiloasă şi de
ocară să piară.
3 Mac.3:19. Că după ce se vor pedepsi toţi aceştia, am socotit că de aici înainte lucrurile noastre se
vor temeinici întru bunăstare şi mai bună rânduială.
3 Mac.3:20. Iar oricine va ascunde pe vre-un Iudeu, ori bătrân, ori tânăr, ori prunc la sânul mamei,
cu groaznice chinuri se va chinui eu toată casa.
3 Mac.3:21. Şi cine va spune pe cel care va ascunde, acela va lua averea celui care va cădea sub vină
şi din argintul domnesc două mii de drahme şi cu slobozenie se va încununa.
3 Mac.3:22. Iar tot locul unde se va afla ascuns Iudeu, pustiit şi ars de foc să se facă, încât ia toată
firea cea pieritoare fără de treabă să se socotească în toată vremea". Aşa a fost scrisă cartea.
CAP. 4
Nici o cetate nu era fără de plâns din cauza izgonirii Iudeilor, pe care nu-i pot înscrie trimişii în patruzeci
de zile. Această împiedicare era din rânduială dumnezeiască.
3 Mac.4:1. Iar oriunde sosea porunca aceasta păgânii făceau ospăţ poporului cu strigări şi bucurie şi
cu îndrăzneală îşi arătau pizma cea rea, pe care o aveau demult în inima lor.
3 Mac.4:2. Însă printre Iudei era neîncetată plângere şi tânguire cu foarte mare strigare, cu lacrimi şi
suspinuri fierbinţi ale inimii, pretutindeni plângând pieirea cea neaşteptată mai înainte, care fără de
veste s-a hotărât asupra lor.
3 Mac.4:3. Ce ţinut sau cetate, sau ce aşezare locuită de pretutindeni sau ce căi nu erau pline de
vaietele şi de plânsetele lor?
3 Mac.4:4. Că aşa de groaznic şi fără de milă de mai marii cetăţilor erau scoşi afară toţi laolaltă, încât
şi unora dintre vrăjmaşii lor, cu mintea privind cumplitele chinuri, li se făcea milă şi, văzând
neaşteptata schimbare a vieţii, lăcrimau pentru prigoana lor cea afară din cale de jalnică.
3 Mac.4:5. Că se aducea mulţime de bătrâni albi de cărunteţe, ale căror picioare, fiind încovoiate de
bătrâneţe şi păşind încet, îi sileau, fără ruşine, să păşească iute.
3 Mac.4:6. Şi femeile tinere, de curând măritate, în loc de a se veseli, se văitau şi cosiţele cele unse
cu mir, cu praf presărându-le, erau aduse neacoperite cu văl; şi în loc de cântări de nuntă, toate
laolaltă începeau a plânge, ca şi cum ar fi smulse ca prăzi de alte neamuri, şi fiind legate cu sila,
poporul le trăgea să le bage în corabie.
3 Mac.4:7. Şi bărbaţii acestora cu lanţuri în loc de cununi erau legaţi la grumaji în vârsta cea ca o
floare a tinereţilor; în loc de desfătare şi de veselie tinerească, zilele celelalte de nuntă în plângeri le
petreceau, văzându-şi lângă picioare groapa deschisă.
3 Mac.4:8. Şi-i duceau ca pe nişte fiare, legaţi cu lanţuri de fier : unii de cumpenele corăbiilor aveau
grumajii prinşi în cuie, alţii aveau picioarele strâns legate cu obezi şi deasupra cu podine astupaţi, spre
a nu vedea lumina şi de toate părţile să le fie ochii în întuneric, ca să-i ducă pe apă ca pe nişte
uneltitori.
3 Mac.4:9. Pe aceştia, după ce i-au băgat în corabie şi au săvârşit călătoria precum poruncise regele,
a dat ordin să-i aşeze în tabără, înaintea cetăţii, în locul cel de alergare al cailor, care era foarte larg
împrejur şi bun de a-i putea vedea, pentru ca să-i batjocorească toţi cei care intrau în cetate şi cei
care ieşeau de călătoreau în ţară, ca nici cu oştirile lui să nu se împreune, nici în cetate să nu fie
primiţi.
3 Mac.4:10. Iar după ce s-a făcut aceasta, auzind regele că Iudeii cei din cetate adesea ies pe ascuns
îşi plâng ticăloşia cea de ocară a fraţilor lor, mâniindu-se, a poruncit ca şi acestora să le facă la fel ca
şi celorlalţi şi nici într-un chip să nu scape de chinuri.
3 Mac.4:11. Şi a mai poruncit să fie înscrisă pe nume toată seminţia şi să nu fie puşi la muncile şi la
chinurile care au fost arătate pe scurt mai înainte, ci să fie pedepsiţi cu chinurile din sentinţa regelui;
apoi într-o singură zi să fie omorâţi.
3 Mac.4:12. Făcutu-s-a dar înscrierea acestora cu amară silinţă şi cu semeţească nevoinţă, de la
răsăritul soarelui până la apus, lucru care nu s-a sfârşit deplin până după patruzeci de zile.
3 Mac.4:13. Iar regele tare şi neîncetat s-a umplut de bucurie şi a făcut ospeţe la toţi idolii şi cu
mintea rătăcită, depărtată de la adevăr, şi cu spurcată gură lăuda pe idolii cei mulţi, care nici nu pot să
grăiască, nici nu pot să vină în ajutor; iar asupra prea marelui Dumnezeu, lucruri necuvioase grăia.
3 Mac.4:14. Iar după ce a trecut vremea cea mai înainte zisă, au adus scriitorii răspuns regelui că nu
mai pot face înscrierea Iudeilor mai departe din cauza nenumăratei lor mulţimi; că cei mai mulţi erau
adunaţi prin ţară, alţii adunaţi prin case, iar alţii într-alte locuri, încât cu neputinţă era la toţi
cârmuitorii care erau peste Egipt să isprăvească lucrul.
3 Mac.4:15. Deci a crezut regele că este adevărat aceasta, dar îi înfricoşa pe aceia, spunând că ei ar
fi luat daruri şi ar fi făcut vicleşug ca să scape; iar ei ziceau şi arătau cum că şi hârtia şi condeiele cele
de scris s-au sfârşit.
3 Mac.4:16. Iar aceasta a fost lucrarea purtării de grijă a lui Dumnezeu, cea nebiruită a Celui Care din
cer ajuta iudeilor.
317
CAP. 5
Regele poruncind lui Ermon să înarmeze elefanţi în ziua următoare, ca să omoare pe Iudei, a trimis
Dumnezeu somn, şi a trecut ceasul, şi prin rugăciune i-a izbăvit de moarte.
3 Mac.5:1 Atunci regele, chemând pe Ermon, care purta grijă de elefanţi şi umplându-se de grea
iuţime şi de mânie şi neînduplecându-se în nici un chip,
3 Mac.5:2. A poruncit ca, spre ziua cea următoare, cu tămâie de ajuns şi cu vin mult neamestecat să
adape pe toţi elefanţii - care erau de toţi cinci sute - şi după ce se vor sălbătici de acea băutură multă,
să-i slobozească asupra Iudeilor ca să-i omoare.
3 Mac.5:3. Şi după ce a poruncit el acestea, s-a întors la ospăţ, adunând pe cei mai mari dintre
prieteni şi din oştire, care erau cei mai înverşunaţi împotriva Iudeilor.
3 Mac.5:4. Iar Ermon, cel mai mare peste elefanţi, a îndeplinit după cuviinţă cele ce i s-au poruncit.
3 Mac.5:5. Şi slujitorii cei rânduiţi la aceasta, decuseară ieşind, au legat mâinile nenorociţilor Iudei şi
alte meşteşuguri au făcut toată noaptea împrejurul lor, socotind că va pieri deodată cu totul neamul
acela.
3 Mac.5:6. Iar Iudeii, care se vedeau lipsiţi de tot acoperământul între păgâni din cauza greutăţii
legăturilor, care de toate părţile îi cuprinsese,
3 Mac.5:7. Către Domnul cel Atotţiitor, Cel Care stăpâneşte toată puterea, către Dumnezeu şi
Părintele cel milostiv al lor, toţi cu lacrimi neîncetate au strigat, rugându-se,
3 Mac.5:8. Ca să zădărnicească planul cel nelegiuit şi cu mărire arătată să-i izbăvească de moartea
care era gata la picioarele lor.
3 Mac.5:9. Şi rugăciunea acestora neîncetat se suia la cer.
3 Mac.5:10. Iar Ermon, după ce pe cumpliţii elefanţi, adăpându-i, i-a umplut de vin mult şi i-a săturat
de tămâie, a venit de dimineaţă a doua zi la curte, ca să spună regelui acestea.
3 Mac.5:11. Însă Cel care dăruieşte tuturor cărora voieşte acest lucru bun, făcut de la început şi
pentru noapte şi pentru zi, adică somnul, a trimis regelui un somn prelungit,
3 Mac.5:12. Încât prin purtarea de grijă a Domnului, fiind cuprins cu prea dulce şi adânc somn, tot
planul lui cel nelegiuit a fost răsturnat în întregime şi pentru hotărârea lui cea neschimbată a fost
groaznic înşelat.
3 Mac.5:13. Iar Iudeii scăpând de ceasul care mai înainte era însemnat, pe Dumnezeu cel Sfânt al lor
L-au lăudat şi iarăşi s-au rugat Celui care S-a împăcat cu ei, ca să arate tăria mâinii Sale celei
puternice asupra neamurilor trufaşe.
3 Mac.5:14. Şi fiind ceasul aproape zece şi jumătate, crainicul regesc, văzând că cei chemaţi la masă
s-au strâns, s-a dus la rege ca să-l trezească.
3 Mac.5:15. Şi abia deşteptându-l, i-a spus că vremea ospăţului aproape a trecut şi i-a mai dat de
ştire şi despre ceea ce se făcuse.
3 Mac.5:16. Şi acestea ascultându-le regele, s-a întors la ospăţ şi a poruncit celor ce veniseră la ospăţ
să şadă în preajma lui.
3 Mac.5:17. Şi după ce s-a făcut aceasta, i-a îndemnat să fie voioşi şi să se desfăteze, că aceasta
este partea cea mai de cinste a ospăţului.
3 Mac.5:18. Iar înmulţind vorba, regele a chemat pe Ermon şi cu amară înfricoşare l-a întrebat pentru
ce pricină au fost lăsaţi Iudeii să fie vii astăzi?
3 Mac.5:19. Iar el a spus că în noaptea trecută a împlinit ce i s-a poruncit. Şi au mărturisit şi prietenii
lui.
3 Mac.5:20. Iar regele, având cruzime mai grea decât Falaris, a zis: Pentru somnul de astăzi, să-i
lăsăm; iar tu, fără întârziere, pe mâine să pregăteşti la fel elefanţii spre pieirea necuvioşilor Iudei.
3 Mac.5:21. Acestea zicând regele, toţi cei ce erau aici au încuviinţat cu linguşire şi veseli s-au dus
fiecare în casa sa,
3 Mac.5:22. Unde în acea noapte nu atâta au dormit, cât s-au chibzuit să facă tot felul de batjocură
împotriva celor care păreau uitaţi de Dumnezeu.
3 Mac.5:23. Şi când cânta cocoşul de dimineaţă, Ermon, înarmând elefanţii, i-a adus la curtea cea
mare unde se făceau jertfe;
3 Mac.5:24. Mulţimea din cetate s-a adunat să vadă acea privelişte ticăloasă, aşteptând cu nerăbdare
dimineaţa,
3 Mac.5:25. Iar Iudeii, neîncetat trăgându-şi sufletul, cu rugăciune, cu multe lacrimi şi cu cântări
jalnice, cu mâinile întinse la cer, se rugau prea marelui Dumnezeu, ca iarăşi degrabă să le ajute.
3 Mac.5:26. Şi când încă razele soarelui nu se revărsaseră - regele primind prietenii, a venit Ermon şi
l-a chemat să iasă, spunându-i că ceea ce a poftit este gata.
3 Mac.5:27. Iar el auzind şi îngrozindu-se de acea neobişnuită îmbulzeală de popor, fiind cuprins de o
desăvârşită uitare, a întrebat pentru ce a făcut el aceasta cu atâta sârguinţă.
3 Mac.5:28. Iar aceasta era lucrarea lui Dumnezeu atotstăpânitorul, care a făcut ca mintea lui să-şi
uite de cele ce mai înainte a gândit să facă.
3 Mac.5:29. Ermon şi prietenii toţi i-au spus: elefanţii şi oastea, o, rege, sunt gata din porunca ta.
3 Mac.5:30. Iar el umplându-se de grea mânie pentru aceste cuvinte - pentru că cu purtarea de grijă
a lui Dumnezeu i se risipise tot gândul cel despre acestea - şi căutând groaznic către eu, a zis:
3 Mac.5:31. "De ar fi părinţii tăi aici sau fii fiilor, aceştia ar fi gata de mâncare fiarelor sălbatice, încât
s-ar sătura din trupurile lor în locul nevinovaţilor Iudei, care, mie şi părinţilor mei, întreagă şi
nemutată credinţă au arătat.
318
3 Mac.5:32. Şi de ce nu m-aş gândi la dragostea de a fi crescut împreună şi la slujba ta, îţi ridicam
viaţa pentru acestea".
3 Mac.5:33. Atunci Ermon de năpraznă s-a umplut de covârşitoare frică, şi cu vederea şi cu faţa s-a
speriat.
3 Mac.5:34. Iar prietenii s-au furişat trist unul câte unul şi pe cei adunaţi i-a slobozit pe fiecare la
lucrul său.
3 Mac.5:35. Iar Iudeii, auzind de purtarea regelui, au lăudat pe luminatul Dumnezeu, Domnul şi
împăratul împăraţilor, ca unii care au dobândit de la el acest ajutor.
3 Mac.5:36. După aceea, iarăşi făcând regele ospăţ şi îndemnând pe oaspeţi să fie cu voie bună,
3 Mac.5:37. A chemat pe Ermon şi cu înfricoşare i-a zis: "De câte ori trebuie să-ţi poruncesc un lucru,
netrebnicule?
3 Mac.5:38. Şi acum înarmează elefanţii pe mâine să piardă pe iudei".
3 Mac.5:39. Iar rudeniile care şedeau împreună cu el, mirându-se de acest nestătător gând, au zis
acestea:
3 Mac.5:40. "Doamne! Până când ca pe nişte dobitoace necuvântătoare ne vei ispiti, acum a treia
oară poruncind să-i piardă şi apoi când va să facă, schimbându-ţi gândul, iarăşi strici cele ce ai
poruncit?
3 Mac.5:41. De aceea cetatea aceasta se tulbură aşteptând, că de multe ori s-au adunat şi acum este
primejdie să nu se lase târâtă spre tulburări".
3 Mac.5:42. Pentru aceea, regele, tocmai ca Falaris, s-a umplut de nesocotinţă şi de schimbările
sufletului, care s-au făcut în el din pricina Iudeilor, nebăgând nici o seamă, cu jurământ spurcat s-a
jurat cum că el, fără de nici o zăbavă, îi va trimite la iad pe aceştia, aruncându-i la genunchii şi la
picioarele fiarelor.
3 Mac.5:43. După aceea porni-va război împotriva Iudeii, ca să o facă tot una cu pământul, cu foc şi
cu sabie degrab să o bată şi templul lor cel necălcat de el, cu foc să-l ardă curând, şi pentru cei ce
aduc acolo jertfe, pustietate să devină pentru toată vremea.
3 Mac.5:44. Atunci, bucuroşi ducându-se prietenii şi rudeniile, cu credinţă rânduiau oştirile gata de
pază în locurile cele mai potrivite ale cetăţii.
3 Mac.5:45. Iar cel mai mare peste elefanţi a adus fiarele la patimă nebună - ca să zicem aşa - cu
băuturi foarte mirositoare şi cu vin netămâiat, groaznic pregătindu-le.
3 Mac.5:46. Drept aceea, către luminarea de ziuă, când era cetatea plină de nenumărată mulţime
care se îndrepta spre locul de alergare al cailor, el a intrat în palat ca să poftească pe rege la
priveliştea care fusese pregătită.
3 Mac.5:47. Şi el umplându-şi mintea sa cea păgână de mânie grea, cu toată greutatea împreună cu
fiarele s-a pornit, dorind să vadă cu inimă tare şi cu ochii săi jalnica şi ticăloasa pieire a celor mai
înainte însemnaţi.
3 Mac.5:48. Iar când au văzut Iudeii pe la poartă praful elefanţilor care ieşeau şi al oştirii celei
înarmate, care venea pe urmă, şi al picioarelor mulţimii şi au auzit larma cea cu groaznic sunet,
3 Mac.5:49. Socotind că aceea este clipa cea mai de pe urmă a vieţii şi sfârşitul chinuitei aşteptări,
spre jale şi plângere întorcându-se, se sărutau unul pe altul şi, îmbrăţişându-se, cădeau pe grumajii
rudelor, părinţii peste fii şi maicile peste fiice, şi unele având la sâni pruncii de curând născuţi, îi
aplecau să sugă laptele cel de pe urmă.
3 Mac.5:50. Şi aducându-şi aminte şi de ajutorinţele cele de mai înainte, care li s-au făcut din cer, toţi
odată căzând cu faţa la pământ şi pe prunci luându-i de la sâni,
3 Mac.5:51. Au strigat cu glas foarte mare, rugându-se Celui Atotputernic, ca, cu arătarea să se
milostivească spre ei, cei ce sunt acum la porţile pieirii.
CAP. 6
Rugăciunea preotului Eleazar. Arătarea îngerilor apărători. Întoarcerea fiarelor asupra ostaşilor.
Schimbarea inimii regelui spre bine şi izbăvirea Iudeilor.
3 Mac.6:1. Iar un oarecare Eleazar, om de treabă, unul din preoţii ţării, în vârsta bătrâneţilor fiind şi
cu toată fapta vieţii celei bune împodobit, potolind pe bătrânii cei dimprejurul său, chemând pe
Dumnezeu cel sfânt, acesta s-a rugat:
3 Mac.6:2. "Împărate mare, ţiitorule prea înalte, atotputernice Dumnezeule! Cel ce toată zidirea o
cârmuieşti, caută cu milostivire,
3 Mac.6:3. Caută spre sămânţa lui Avraam, spre fiii lui Iacov celui sfinţit, poporul moştenirii Tale celei
sfinte, cel ce este acum străin în pământ străin şi care fără vină piere, Părinte!
3 Mac.6:4. Tu pe Faraon, regele Egiptului acestuia, cel ce avea multe, şi cel ce s-a înălţat cu semeţie
nelegiuită şi cu limbă lăudăroasă, împreună cu oştirea lui cea trufaşă, în mare, înecaţi i-ai pierdut, cu
lumina milii luminând pe neamul lui Israel.
3 Mac.6:5. Tu pe Sanherib, cel ce cu nenumărate puteri s-a semeţit, regele cel crud al Asirienilor, cel
ce cu sabia supunea tot pământul şi se ridica asupra sfintei Tale cetăţi, cu mândrie şi cu îndrăzneală
blasfemii grăind, Doamne, l-ai înfrânt, luminat arătând neamurilor tăria ta cea multă;
3 Mac.6:6. Tu pe cei trei tineri în Babilon care de bună voie şi-au dat focului viaţa lor, ca să nu se
închine celor deşarte, răcorind cuptorul cel aprins, i-ai izbăvit, păzindu-le şi părul nevătămat, trimiţând
para focului asupra tuturor vrăjmaşilor;
3 Mac.6:7. Tu pe Daniel, cel de învinuirile cele pline de pizmă, aruncat în groapă spre mâncare leilor,
nevătămat l-ai scos la lumină.
319
3 Mac.6:8. Şi pe Iona cel hrănit întru adâncuri, chinuit fără de cruţare în pântecele chitului,
nevătămat la toţi ai lui l-ai arătat, o, Părinte!
3 Mac.6:9. Şi acum nu zăbovi mult milostive, scăparea tuturor, degrabă Te arată celor din neamul lui
Israel, care asuprit este de neamurile cele urâte şi fără de lege.
3 Mac.6:10. Iar dacă, prin robirea în ţară străină, ne-am întinat viaţa cu fărădelegi, scapă-ne din
mâna vrăjmaşilor noştri şi apoi pierde-ne, Doamne, cum vei vrea.
3 Mac.6:11. Ca să nu se laude cei ce cugetă cele deşarte, din pricina pieirii celor iubiţi ai Tăi, zicând:
Nici Dumnezeul lor nu i-a izbăvit.
3 Mac.6:12. Iar Tu, cel veşnic, cel ce ai toată tăria şi toată puterea, caută acum şi ne miluieşte pe noi,
cei ce cu silnicia nedreaptă a celor fără de lege, ca nişte tâlhari, suntem omorâţi.
3 Mac.6:13. Înfricoşează neamurile cu puterea Ta cea nebiruită astăzi, Cel ce poţi izbăvi pe neamul lui
Iacov.
3 Mac.6:14. Ţie se roagă toată mulţimea pruncilor şi părinţii acestora cu lacrimi.
3 Mac.6:15. Vădit să fie tuturor neamurilor că eşti cu noi, Doamne, şi nu Ţi-ai întors faţa de la noi, ci,
precum ai zis, că nici în pământul vrăjmaşilor pe ai Tăi nu i-ai trecut cu vederea, aşa săvârşeşte,
Doamne".
3 Mac.6:16. Iar Eleazar, sfârşind rugăciunea, regele, cu fiarele şi cu tot alaiul ostăşesc, a venit la locul
de alergare al cailor,
3 Mac.6:17. Şi văzând Iudeii, au strigat tare la cer, încât şi văile cele de aproape împreună răsunând,
mare plângere au făcut în toată tabăra.
3 Mac.6:18. Atunci marele, slăvitul, atotţiitorul şi adevăratul Dumnezeu, arătând sfânta Sa faţă, a
deschis porţile cele cereşti , din care doi slăviţi îngeri înfricoşaţi la chip s-au pogorât văzuţi de toţi,
afară de Iudei.
3 Mac.6:19. Şi s-au aşezat în faţa oştirii vrăjmaşilor, şi puterea vrăjmaşilor au umplut-o de zbucium şi
de frică, şi cu obezi au legat-o din care nu s-au putut mişca,
3 Mac.6:20. Şi sub frică a fost şi trupul regelui, îndrăznirea lui cea cu grea mânie uitând-o.
3 Mac.6:21. Şi s-au întors fiarele asupra puterii celei înarmate, care venea dinapoi, şi-i călcau e aceia
şi-i pierdeau.
3 Mac.6:22. Şi s-a întors mânia regelui spre jale şi spre lacrimi, din pricina celor ce uneltise mai
înainte,
3 Mac.6:23. Că auzind strigarea şi văzându-i pe toţi cu faţa la pământ spre pieire, lăcrimând el, cu
mânie pe prieteni îi mustra, zicând:
3 Mac.6:24. "Alături cu mine domniţi şi pe tirani i-aţi covârşit cu tirania şi pe mine însumi, cel care
sunt al vostru binefăcător, vă ispitiţi să mă lipsiţi de domnie şi de suflet, în ascuns uneltind cele ce nu
folosesc domniei.
3 Mac.6:25. Cine a strâns aici pe cei care cu credinţă ne-au ţinut tăriile ţării, depărtându-i de la
casele lor pe fiecare fără de socoteală?
3 Mac.6:26. Cine a chinuit aşa fără de cuviinţă pe cei care sunt din început cu bun cuget către noi,
înaintea tuturor neamurilor, şi de multe ori foarte rele primejdii au primit mai mult decât toţi oamenii?
3 Mac.6:27. Dezlegaţi! Dezlegaţi aceste nedrepte legături şi cu pace îi sloboziţi la casele lor, rugându-
vă să se Ierte cele mai înainte făcute.
3 Mac.6:28. Sloboziţi pe fiii Atotţiitorului, cerescului Dumnezeu cel viu, căci ei din vremea strămoşilor
noştri şi până astăzi fac să propăşească pe deplin şi neîncetat treburile noastre".
3 Mac.6:29. Deci el acestea a zis; iar ei, îndată ce au fost dezlegaţi, pe Sfântul Dumnezeu, Izbăvitorul
lor, L-au binecuvântat, căci au scăpat de la moarte.
3 Mac.6:30. După aceea, regele mergând în cetate şi chemând pe cel care era peste venituri, a
poruncit ca vinuri şi celelalte, care sunt trebuincioase la ospăţ, să le dea pe şapte zile Iudeilor,
judecând ca în locul în care li s-a părut că vor pieri, în acela să prăznuiască cu toată veselia zilele de
izbăvire.
3 Mac.6:31. Atunci cei care mai înainte erau asupriţi şi aproape de locuinţa morţilor, în care erau ca şi
intraţi prin moartea cea amară şi plină de jale, desfătare de izbăvire făcând în locul cel gătit de pieire
şi de îngropăciunea lor, cu tihnă l-au împărţit plini de bucurie.
3 Mac.6:32. Şi părăsind glasul plângerii cel cu totul înlăcrimat, au luat cântare părintească, lăudând
pe Izbăvitorul şi Făcătorul de minuni Dumnezeu şi toată plângerea şi vaietul lepădând, danţuri de
veselie au prins să joace, în semn de pace şi de bucurie.
3 Mac.6:33. De asemenea şi regele, pentru acestea făcând ospăţ mare, neîncetat mărturisire înălţa la
cer cu mare cuviinţă pentru izbăvirea cea minunată, ce s-a făcut.
3 Mac.6:34. Iar cei care mai înainte cu bucurie îi rânduiau la pieire şi îi puneau să fie mâncare
păsărilor, au suspinat, cu ruşine îmbrăcându-se şi îndrăznirea cea înfocată fiind stinsă fără de cinste.
3 Mac.6:35. Iar Iudeii, precum mai înainte am zis, întru veselie şi desfătare cu mărturisiri bune şi cu
cântări petreceau.
3 Mac.6:36. Apoi în privinţa aceasta au luat hotărâre de obşte, pentru toată vremea robirii lor
petrecută între păgâni şi au rânduit ca neam de neam să se ţină aceste zile de veselie, care mai
înainte s-au zis, nu pentru băutură şi pentru lăcomie, ci pentru izbăvirea cea făcută lor prin
Dumnezeu.
3 Mac.6:37. Şi s-au rugat de rege, cerându-i să le dea voie să se întoarcă în ţara lor.
3 Mac.6:38. Iar înscrierea lor s-a făcut din douăzeci şi cinci ale lui Pahon până în patru ale lui Epifi, în
patruzeci de zile şi din cinci ale lui Epifi până la şapte, în trei zile, urma să-i piardă,
320
3 Mac.6:39. Întru care cu mare mărire arătând mila Sa, Stăpânul tuturor, fără vătămare i-a izbăvit
deodată.
3 Mac.6:40. Şi se ospătau, toate de la rege dându-li-se, până la a paisprezecea zi, în care au făcut şi
rugăciunea pentru slobozenia lor.
3 Mac.6:41. Şi lăudându-i regele către mai marii cetăţilor, a scris această carte plină de mărinimie, ce
urmează mai jos:
CAP. 7
Cartea regelui Ptolomeu către supuşii săi, cu privire la întoarcerea Iudeilor.
3 Mac.7:1. "Regele Ptolomeu Filopator, celor mai mari din Egipt şi tuturor celor rânduiţi peste treburile
domneşti, bucurie şi sănătate.
3 Mac.7:2. Sănătoşi suntem şi noi şi fiii noştri, îndreptându-ne marele Dumnezeu lucrurile după cum
voim.
3 Mac.7:3. Unii dintre prieteni, cu rău nărav adeseori îndemnându-se, ne-au făcut ca să adunăm pe
toţi Iudeii de sub stăpânirea noastră la un loc, să-i muncim ca pe nişte vicleni cu mari chinuri,
3 Mac.7:4. Zicând că, din cauza urii, pe care o au aceştia către, toate neamurile, niciodată lucrurile
noastre nu vor fi bine aşezate până ce se va face aceasta.
3 Mac.7:5. Pe aceştia legaţi aducându-i, cu batjocuri, ca pe nişte robi şi mai vârtos ca pe nişte vicleni,
fără de nici o cercetare şi iscodire s-au apucat a-i ucide, mai cu sălbatică cruzime fiind cuprinşi decât
în datinile Sciţilor.
3 Mac.7:6. Iar noi, pentru aceasta, aspru certându-i pe aceştia, după blândeţea pe care o avem către
toţi oamenii, cu greu le-am cruţat viaţa, cunoscând că Dumnezeul cel ceresc apără şi scuteşte pe
Iudei, ca un tată care pururea ajută pe fii;
3 Mac.7:7. Socotind şi prietenia, pe care au adeverit către noi şi către părinţii noştri, cugetând bine
după dreptate i-am slobozit pentru orice vină ar fi,
3 Mac.7:8. Şi am poruncit fiecăruia, toţi la casele lor să se întoarcă în tot locul, şi nimeni întru nimic
să nu-i vatăme, nici să-i ocărască pentru cele ce fără de socoteală s-au făcut.
3 Mac.7:9. Că să ştiţi că asupra acestora, de vom meşteşugi cu vreun rău vicleşug sau îi vom mâhni
cu totul, nu pe om, ci pe Dumnezeul cel Preaînalt, Care stăpâneşte toată puterea, Împotrivitor nouă
spre izbândirea lucrurilor, totdeauna neapărat întru toate Îl vom avea. Fiţi sănătoşi".
3 Mac.7:10. Şi luând Iudeii de la rege cartea aceasta, nu s-au nevoit îndată a pleca, ci l-au rugat
pentru cei din neamul Iudeilor, care de bună voie au făcut rău înaintea lui Dumnezeu cel Sfânt şi legea
lui Dumnezeu au călcat-o, să li se facă prin ei mustrarea care li se cuvine,
3 Mac.7:11. Zicând că cei care pentru pântece au călcat poruncile cele dumnezeieşti niciodată nu vor
cugeta bine, nici poruncilor regelui nu vor fi credincioşi.
3 Mac.7:12. Şi spunând ei adevărul, regele a primit şi, lăudându-i, le-a dat voie slobodă la toate, ca
pe cei care au călcat legea lui Dumnezeu să-i piardă în tot locul cel de sub stăpânirea sa, cu
îndrăzneală, fără de nici o împuternicire sau cercetare domnească.
3 Mac.7:13. Atunci, făcându-şi urări de plecare unii altora, precum se cădea, preoţii şi toată mulţimea
lor glăsuind aliluia, cu bucurie s-au despărţit.
3 Mac.7:14. Şi aşa pe cei care le cădea în mână din cei pângăriţi, care erau de un neam cu ei, pe
drum îi certa şi cu arătări din lege îi omora.
3 Mac.7:15. Şi în acea zi au omorât mai mult decât trei sute de bărbaţi şi s-au bucurat şi s-au veselit
omorând pe cei fără de lege.
3 Mac.7:16. Iar cei ce s-au lipit de Dumnezeu până la moarte, desăvârşit dobândirea izbăvirii luând,
au plecat din cetate, încununaţi cu toate felurile de flori cu bun miros, cu veselie şi cu strigăte de
laude şi cu cântări de toate viersurile, mulţumind Dumnezeului celui Sfânt al părinţilor, Izbăvitorul lui
Israel.
3 Mac.7:17. Şi sosind în Ptolemaida, care pentru firea locului se numeşte Rodoforon (adică
aducătoare de trandafir), unde-i aştepta tabăra, după sfatul lor cel de obşte,
3 Mac.7:18. Şapte zile au făcut acolo ospăţ de izbăvire, dându-le regele cu bună inimă toate cele
trebuincioase la călătorie fiecăruia până la casa lui.
3 Mac.7:19. Şi sosind în pace cu cuvioase mărturisiri, asemenea şi acolo au rânduit a ţine aceste zile
de veselie,
3 Mac.7:20. Şi ei le-au sfinţit şi printr-o inscripţie săpată pe o columnă, apoi au înălţat pe locul
ospăţului o casă de rugăciune şi s-au întors acasă sănătoşi, liberi şi foarte veseli, scăpaţi din primejdii,
cu porunca regelui, pe uscat, pe mare şi pe fluviu.
3 Mac.7:21. Şi mai multă putere decât mai înainte având între vrăjmaşi, cu mărire şi cu frică şi de
nimeni întru nimic n-au fost tulburaţi în averile lor,
3 Mac.7:22. Şi toate ale sale fiecare după scrisoare le-au luat, încât cei care aveau câte ceva de ale
lor, cu mare frică li le da, slavă desăvârşită aducând lui Dumnezeu cel prea mare, pentru izbăvirea lor.
3 Mac.7:23. Bine este cuvântat Dumnezeu, izbăvitorul lui Israel, în vremuri veşnice. Amin.
321
RUGĂCIUNEA REGELUI MANASE

Rugăciunea lui Manase, regele lui Iuda, când se afla el ca rob în Babilon.
Manase 1. "Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, ai lui Isaac şi al lui
Iacov, şi al seminţie celei drepte a lor,
Manase 2. Cel care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor,
Manase 3. Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu
numele Tău cel înfricoşător şi slăvit,
Manase 4. Înaintea căruia toate se tem şl tremură din pricina atotputerniciei Tale,
Manase 5. Pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia
urgiei Tale asupra celor păcătoşi!
Manase 6. Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale,
Manase 7. Căci Tu eşti Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, căruia îi pare
rău de răutăţile oamenilor.
Manase 8. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce ţi-au
greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire.
Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru
Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu ţi-au greşit ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului,
pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării.
Manase 9. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din
pricina mulţimii nedreptăţilor mele.
Manase 10. Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier , încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici
loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta,
nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile.
Manase 11. Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta,
Manase 12. Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc,
Manase 13. Însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi
nici nu mă osândi la întuneric sub pământ,
Manase 14. Căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine
bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta.
Manase 15. Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti
şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!"
NOUL TESTAMENT
MATEI SFÂNTA EVANGHELIE
CAP. 1
Cartea neamului lui Iisus Hristos, zămislirea, numele şi naşterea.
Matei 1:1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
Matei 1:2 Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;
Matei 1:3 Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe
Aram;
Matei 1:4 Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
Matei 1:5 Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe
Iesei;
Matei 1:6 Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie;
Matei 1:7 Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;
Matei 1:8 Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;
Matei 1:9 Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia;
Matei 1:10 Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;
Matei 1:11 Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon;
Matei 1:12 După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;
Matei 1:13 Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;
Matei 1:14 Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;
Matei 1:15 Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;
322
Matei 1:16 Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă
Hristos.
Matei 1:17 Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până
la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos
sunt paisprezece neamuri.
Matei 1:18 Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi
fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.
Matei 1:19 Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.
Matei 1:20 Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui
David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul
Sfânt.
Matei 1:21 Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele
lor.
Matei 1:22 Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul
care zice:
Matei 1:23 "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care
se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu".
Matei 1:24 Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a
luat la el pe logodnica sa.
Matei 1:25 Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a
pus numele Iisus.
CAP. 2
Magii de la Răsărit. Fuga în Egipt. Irod ucide pruncii. Întoarcerea din Egipt şi aşezarea în Nazaret.
Matei 2:1 Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la
Răsărit au venit în Ierusalim , întrebând:
Matei 2:2 Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am
venit să ne închinăm Lui.
Matei 2:3 Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.
Matei 2:4 Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se
nască Hristos?
Matei 2:5 Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul:
Matei 2:6 "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda,
căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel".
Matei 2:7 Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat
steaua.
Matei 2:8 Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi,
dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.
Matei 2:9 Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea
înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.
Matei 2:10 Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
Matei 2:11 Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ,
s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.
Matei 2:12 Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.
Matei 2:13 După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia
Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să
caute Pruncul ca să-L ucidă.
Matei 2:14 Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.
Matei 2:15 Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul,
prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".
Matei 2:16 Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe
toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul
pe care îl aflase de la magi.
Matei 2:17 Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:
Matei 2:18 "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte
să fie mângâiată pentru că nu sunt".
Matei 2:19 După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt,
Matei 2:20 Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au
murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.
Matei 2:21 Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel.
Matei 2:22 Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă
acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii.
Matei 2:23 Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin
prooroci, că Nazarinean Se va chema.
CAP. 3
Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus.
Matei 3:1 În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii,
Matei 3:2 Spunând: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor.
323
Matei 3:3 El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi
calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui".
Matei 3:4 Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul
mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică.
Matei 3:5 Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului.
Matei 3:6 Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
Matei 3:7 Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine
v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?
Matei 3:8 Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă,
Matei 3:9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că
Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
Matei 3:10 Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se
aruncă în foc.
Matei 3:11 Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât
mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu
foc.
Matei 3:12 El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde
cu foc nestins.
Matei 3:13 În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.
Matei 3:14 Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
Matei 3:15 Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată
dreptatea. Atunci L-a lăsat.
Matei 3:16 Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui
Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.
Matei 3:17 Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".
CAP. 4
Iisus este ispitit de diavolul. Începutul propovăduirii Lui. El cheamă pe cei dintâi ucenici la apostolat şi
vindecă tot felul de bolnavi.
Matei 4:1 Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.
Matei 4:2 Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.
Matei 4:3 Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele
acestea să se facă pâini.
Matei 4:4 Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul
care iese din gura lui Dumnezeu".
Matei 4:5 Atunci diavolul L-a dus pe aripa în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului,
Matei 4:6 Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va
porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău".
Matei 4:7 Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău".
Matei 4:8 Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava
lor.
Matei 4:9 Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina
mie.
Matei 4:10 Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi
Lui singur să-I slujeşti".
Matei 4:11 Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau.
Matei 4:12 Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea.
Matei 4:13 Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui
Zabulon şi Neftali,
Matei 4:14 Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice:
Matei 4:15 "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea
neamurilor;
Matei 4:16 Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în
umbra morţii lumină le-a răsărit".
Matei 4:17 De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat
împărăţia cerurilor.
Matei 4:18 Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru
şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari.
Matei 4:19 Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.
Matei 4:20 Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.
Matei 4:21 Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan
fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat.
Matei 4:22 Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.
Matei 4:23 Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia
împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.
Matei 4:24 Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în
suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe
slăbănogi, şi El îi vindeca.
324
Matei 4:25 Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim , din Iudeea şi
de dincolo de Iordan.
CAP. 5
Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii.
Matei 5:1 Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.
Matei 5:2 Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
Matei 5:3 Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
Matei 5:4 Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Matei 5:5 Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Matei 5:6 Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Matei 5:7 Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
Matei 5:8 Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Matei 5:9 Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Matei 5:10 Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
Matei 5:11 Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva
voastră, minţind din pricina Mea.
Matei 5:12 Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe
proorocii cei dinainte de voi.
Matei 5:13 Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e
bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
Matei 5:14 Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
Matei 5:15 Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
Matei 5:16 Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele
bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.
Matei 5:17 Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să
împlinesc.
Matei 5:18 Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu
va trece, până ce se vor face toate.
Matei 5:19 Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte
mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va
chema în împărăţia cerurilor.
Matei 5:20 Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a
fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
Matei 5:21 Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de
osândă.
Matei 5:22 Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine
va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice:
nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
Matei 5:23 Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are
ceva împotriva ta,
Matei 5:24 Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi,
venind, adu darul tău.
Matei 5:25 Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea
judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
Matei 5:26 Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel din urmă ban.
Matei 5:27 Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".
Matei 5:28 Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în
inima lui.
Matei 5:29 Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai
de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
Matei 5:30 Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de
folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în
gheenă.
Matei 5:31 S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire".
Matei 5:32 Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o
face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.
Matei 5:33 Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului
jurămintele tale".
Matei 5:34 Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui
Dumnezeu,
Matei 5:35 Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim , fiindcă este
cetate a marelui Împărat,
Matei 5:36 Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru,
Matei 5:37 Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult
decât acestea, de la cel rău este.
Matei 5:38 Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
Matei 5:39 Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept,
întoarce-i şi pe celălalt.
325
Matei 5:40 Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
Matei 5:41 Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
Matei 5:42 Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu
întoarce faţa ta.
Matei 5:43 Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".
Matei 5:44 Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine
celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
Matei 5:45 Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi
peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Matei 5:46 Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi
lucru?
Matei 5:47 Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi
lucru?
Matei 5:48 Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.
CAP. 6
Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti.
Matei 6:1 Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi
de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
Matei 6:2 Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe,
ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
Matei 6:3 Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
Matei 6:4 Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
Matei 6:5 Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor,
stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat
plata lor.
Matei 6:6 Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în
ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
Matei 6:7 Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi
ascultate.
Matei 6:8 Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să
cereţi voi de la El.
Matei 6:9 Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
Matei 6:10 Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Matei 6:11 Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
Matei 6:12 Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
Matei 6:13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea
şi slava în veci. Amin!
Matei 6:14 Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;
Matei 6:15 Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile
voastre.
Matei 6:16 Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că
postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
Matei 6:17 Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
Matei 6:18 Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care
vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
Matei 6:19 Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le
fură.
Matei 6:20 Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi
nu le fură.
Matei 6:21 Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
Matei 6:22 Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.
Matei 6:23 Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine
este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!
Matei 6:24 Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi,
sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui
mamona.
Matei 6:25 De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul
vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât
îmbrăcămintea?
Matei 6:26 Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl
vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
Matei 6:27 Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
Matei 6:28 Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se
ostenesc, nici nu torc.
Matei 6:29 Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre
aceştia.
Matei 6:30 Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o
îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
326
Matei 6:31 Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
Matei 6:32 Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi
nevoie de ele.
Matei 6:33 Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga
vouă.
Matei 6:34 Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei
răutatea ei.
CAP. 7
Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării.
Ferirea de prooroci mincinoşi.
Matei 7:1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
Matei 7:2 Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va
măsura.
Matei 7:3 De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
Matei 7:4 Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul
tău?
Matei 7:5 Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul
fratelui tău.
Matei 7:6 Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu
cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.
Matei 7:7 Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
Matei 7:8 Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.
Matei 7:9 Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?
Matei 7:10 Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?
Matei 7:11 . Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru
Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?
Matei 7:12 Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este
Legea şi proorocii.
Matei 7:13 Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi
mulţi sunt cei care o află.
Matei 7:14 Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.
Matei 7:15 Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi
răpitori.
Matei 7:16 După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine
din mărăcini?
Matei 7:17 Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
Matei 7:18 Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
Matei 7:19 Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
Matei 7:20 De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
Matei 7:21 Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia
Tatălui Meu Celui din ceruri.
Matei 7:22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi
nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
Matei 7:23 Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei
ce lucraţi fărădelegea.
Matei 7:24 De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului
înţelept care a clădit casa lui pe stâncă.
Matei 7:25 A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-
a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.
Matei 7:26 Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului
nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.
Matei 7:27 Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a
căzut. Şi căderea ei a fost mare.
Matei 7:28 Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.
Matei 7:29 Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.
CAP. 8
Iisus vindecă un lepros, pe sluga unui sutaş, pe soacra lui Petru şi pe alţi bolnavi. Linişteşte furtuna de pe
mare şi vindecă doi demonizaţi.
Matei 8:1 Şi coborându-Se El din munte, mulţimi multe au mers după El.
Matei 8:2 Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă
curăţeşti.
Matei 8:3 Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit
lepra lui.
Matei 8:4 Şi i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a
rânduit Moise, spre mărturie lor.
Matei 8:5 Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L,
Matei 8:6 Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
327
Matei 8:7 Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
Matei 8:8 Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci
numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
Matei 8:9 Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se
duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.
Matei 8:10 Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la
nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă.
Matei 8:11 Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu
Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor.
Matei 8:12 Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor.
Matei 8:13 Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în
ceasul acela.
Matei 8:14 Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri.
Matei 8:15 Şi S-a atins de mâna ei, şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi Îi slujea Lui.
Matei 8:16 . Şi făcându-se seară, au adus la El mulţi demonizaţi şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe
toţi cei bolnavi i-a vindecat,
Matei 8:17 Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: "Acesta neputinţele
noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat".
Matei 8:18 Şi văzând Iisus mulţime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a
mării.
Matei 8:19 Şi apropiindu-se un cărturar, i-a zis: Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge.
Matei 8:20 Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are
unde să-Şi plece capul.
Matei 8:21 Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl
meu.
Matei 8:22 Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.
Matei 8:23 Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
Matei 8:24 Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El
dormea.
Matei 8:25 Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.
Matei 8:26 Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile
şi marea şi s-a făcut linişte deplină.
Matei 8:27 Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?
Matei 8:28 Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau
din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
Matei 8:29 Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit
aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?
Matei 8:30 Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
Matei 8:31 Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
Matei 8:32 Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a
aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.
Matei 8:33 Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu
demonizaţii.
Matei 8:34 Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din
hotarele lor.
CAP. 9
Vindecarea slăbănogului din Capernaum. Matei. Ucenicii lui Ioan Botezătorul. Fiica lui Iair şi femeia
bolnavă. Doi orbi şi un mut. Secerişul şi secerătorii.
Matei 9:1 Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.
Matei 9:2 Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis
slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! iertate sunt păcatele tale!
Matei 9:3 Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte.
Matei 9:4 Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre?
Matei 9:5 Căci ce este mai lesne a zice: iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă?
Matei 9:6 Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului:
Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta.
Matei 9:7 Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa.
Matei 9:8 Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă
oamenilor asemenea putere.
Matei 9:9 Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis
acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El.
Matei 9:10 Şi pe când şedea El la masă, în casă, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la
masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui.
Matei 9:11 Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu
păcătoşii?
Matei 9:12 Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.
328
Matei 9:13 Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe
drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
Matei 9:14 Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar
ucenicii Tăi nu postesc?
Matei 9:15 Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni
zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.
Matei 9:16 Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură,
trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea.
Matei 9:17 Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapă: vinul se varsă
şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună.
Matei 9:18 Pe când le spunea acestea, iată un dregător, venind, I s-a închinat, zicând: Fiica mea a
murit de curând dar, venind, pune mâna Ta peste ea şi va fi vie.
Matei 9:19 Atunci Iisus, sculându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii.
Matei 9:20 Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate,
s-a atins de poala hainei Lui.
Matei 9:21 Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă;
Matei 9:22 Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi
s-a tămăduit femeia din ceasul acela.
Matei 9:23 Iisus, venind la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea tulburată, a
zis:
Matei 9:24 Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El.
Matei 9:25 Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de mână, şi copila s-a sculat.
Matei 9:26 Şi a ieşit vestea aceasta în tot ţinutul acela.
Matei 9:27 Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi,
Fiule al lui David.
Matei 9:28 După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu
aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!
Matei 9:29 Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă!
Matei 9:30 Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu
ştie.
Matei 9:31 Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.
Matei 9:32 Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon.
Matei 9:33 Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a
arătat aşa în Israel.
Matei 9:34 Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.
Matei 9:35 Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind
Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.
Matei 9:36 Şi văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au
păstor.
Matei 9:37 Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini.
Matei 9:38 Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său.
CAP. 10
Chemarea apostolilor şi trimiterea lor la propovăduire.
Matei 10:1 Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor
celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.
Matei 10:2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei,
fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui;
Matei 10:3 Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu;
Matei 10:4 Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.
Matei 10:5 Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi zicând: În calea păgânilor să nu
mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi;
Matei 10:6 Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
Matei 10:7 Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor.
Matei 10:8 Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni
scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.
Matei 10:9 Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre;
Matei 10:10 Nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este
lucrătorul de hrana sa.
Matei 10:11 În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până
ce veţi ieşi.
Matei 10:12 Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: "Pace casei acesteia".
Matei 10:13 Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică,
pacea voastră întoarcă-se la voi.
Matei 10:14 Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din
cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.
Matei 10:15 Adevărat grăiesc vouă, mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii,
decât cetăţii aceleia.
329
Matei 10:16 Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi
nevinovaţi ca porumbeii.
Matei 10:17 Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate
cu biciul.
Matei 10:18 La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor.
Matei 10:19 Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da
vouă în ceasul acela ce să vorbiţi;
Matei 10:20 Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.
Matei 10:21 Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i
vor ucide.
Matei 10:22 Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va
mântui.
Matei 10:23 Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu
veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului.
Matei 10:24 Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său.
Matei 10:25 Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-
au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui?
Matei 10:26 Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic
ascuns care să nu ajungă cunoscut.
Matei 10:27 Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi
de pe case.
Matei 10:28 Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de
acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.
Matei 10:29 Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără
ştirea Tatălui vostru.
Matei 10:30 La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi.
Matei 10:31 Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările.
Matei 10:32 Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea
Tatălui Meu, Care este în ceruri.
Matei 10:33 Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea
Tatălui Meu, Care este în ceruri.
Matei 10:34 . Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
Matei 10:35 Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.
Matei 10:36 Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.
Matei 10:37 Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel
ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
Matei 10:38 Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.
Matei 10:39 Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi.
Matei 10:40 Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe
Cel ce M-a trimis pe Mine.
Matei 10:41 Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un
drept în nume de drept răsplata dreptului va lua.
Matei 10:42 Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de
ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa.
CAP. 11
Trimişii lui Ioan Botezătorul şi mărturia lui Iisus despre Ioan. Cetăţile nepocăite. Lauda Tatălui. Chemarea
către cei împovăraţi.
Matei 11:1 Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo
ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor.
Matei 11:2 Şi auzind Ioan, în închisoare, despre faptele lui Hristos, şi trimiţând pe doi dintre ucenicii
săi, au zis Lui:
Matei 11:3 Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?
Matei 11:4 Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi:
Matei 11:5 Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi
săracilor li se binevesteşte.
Matei 11:6 Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.
Matei 11:7 După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce-aţi ieşit
să vedeţi în pustie? Au trestie clătinată de vânt?
Matei 11:8 Dar de ce aţi ieşit? Să vedeţi un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi
sunt în casele regilor.
Matei 11:9 Atunci de ce-aţi ieşit? Să vedeţi un prooroc? Da, zic vouă, şi mai mult decât un prooroc.
Matei 11:10 Că el este acela despre care s-a scris: "Iată Eu trimit, înaintea feţei Tale, pe îngerul Meu,
care va pregăti calea Ta, înaintea Ta".
Matei 11:11 Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan
Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
Matei 11:12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce
se silesc pun mâna pe ea.
Matei 11:13 Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan.
330
Matei 11:14 Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.
Matei 11:15 Cine are urechi de auzit să audă.
Matei 11:16 Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi
strigă către alţii,
Matei 11:17 . Zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit.
Matei 11:18 Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: Are demon.
Matei 11:19 A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin,
prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei.
Matei 11:20 Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale
Sale, căci nu s-au pocăit.
Matei 11:21 Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au
făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă, s-ar fi pocăit.
Matei 11:22 Dar zic vouă: Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor în ziua judecăţii, decât vouă.
Matei 11:23 Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi
făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi.
Matei 11:24 Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie.
Matei 11:25 În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului
şi al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit
pruncilor.
Matei 11:26 Da, Părinte, căci aşa a fost bunăvoirea înaintea Ta.
Matei 11:27 Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl,
nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i
descopere.
Matei 11:28 Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.
Matei 11:29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima
şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.
Matei 11:30 Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.
CAP. 12
Spicele de grâu smulse sâmbăta. Tămăduirea făcută sâmbăta. Hula împotriva Sfântului Duh. Cine este
adevărata rudă.
Matei 12:1 În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui
au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.
Matei 12:2 Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă
sâmbăta.
Matei 12:3 Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
Matei 12:4 Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui
să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
Matei 12:5 Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină?
Matei 12:6 Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este (Unul) aici.
Matei 12:7 Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.
Matei 12:8 Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.
Matei 12:9 Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.
Matei 12:10 Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca
sâmbăta? Ca să-L învinuiască.
Matei 12:11 El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în
groapă, nu o va apuca şi o va scoate?
Matei 12:12 Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta.
Matei 12:13 Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
Matei 12:14 Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă.
Matei 12:15 Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe
toţi.
Matei 12:16 Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag,
Matei 12:17 Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice:
Matei 12:18 "Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi
Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti.
Matei 12:19 Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni, pe uliţe, glasul Lui.
Matei 12:20Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge, până ce nu va scoate, spre
biruinţă, judecata.
Matei 12:21 Şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile."
Matei 12:22 Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut
vorbea şi vedea.
Matei 12:23 Mulţimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David?
Matei 12:24 Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia
demonilor.
Matei 12:25 Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în sine se
pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui.
Matei 12:26 Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia
lui?
331
Matei 12:27 Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor
fi judecători.
Matei 12:28 Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui
Dumnezeu.
Matei 12:29 Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega
întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?
Matei 12:30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.
Matei 12:31 De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva
Duhului nu se va ierta.
Matei 12:32 Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice
împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.
Matei 12:33 Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul e rău şi rodul lui e
rău, căci după roadă se cunoaşte pomul.
Matei 12:34 Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul inimii
grăieşte gura.
Matei 12:35 Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din
comoara lui cea rea scoate afară cele rele.
Matei 12:36 Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în
ziua judecăţii.
Matei 12:37 Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.
Matei 12:38 Atunci I-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei, zicând: Învăţătorule, voim să vedem de
la Tine un semn.
Matei 12:39 Iar El, răspunzând, le-a zis: Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va
da, decât semnul lui Iona proorocul.
Matei 12:40 Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în
inima pământului trei zile şi trei nopţi.
Matei 12:41 Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, că s-au
pocăit la propovăduirea lui Iona; iată aici este mai mult decât Iona.
Matei 12:42 Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit
de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată aici este mai
mult decât Solomon.
Matei 12:43 Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu
găseşte.
Matei 12:44 Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită,
măturată şi împodobită.
Matei 12:45 Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici
şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu
acest neam viclean.
Matei 12:46 Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească
cu El.
Matei 12:47 Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească.
Matei 12:48 Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?
Matei 12:49 Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
Matei 12:50 Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.
CAP. 13
Şapte pilde despre Împărăţia cerurilor. Iisus neluat în seamă în cetatea Sa.
Matei 13:1 În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare.
Matei 13:2 Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea
sta pe ţărm.
Matei 13:3 Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată a ieşit semănătorul să semene.
Matei 13:4 Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au
mâncat.
Matei 13:5 Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau
pământ adânc;
Matei 13:6 Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat.
Matei 13:7 Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit.
Matei 13:8 Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.
Matei 13:9 Cine are urechi de auzit să audă.
Matei 13:10 Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?
Matei 13:11 Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei
cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.
Matei 13:12 Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
Matei 13:13 De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
Matei 13:14 Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi
înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea".
Matei 13:15 Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca
nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se
întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.
332
Matei 13:16 Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
Matei 13:17 Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi,
şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.
Matei 13:18 Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului:
Matei 13:19 De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a
semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum.
Matei 13:20 Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie,
Matei 13:21 Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau
prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte.
Matei 13:22 Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea
avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor.
Matei 13:23 Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care
aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.
Matei 13:24 Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a
semănat sămânţă bună în ţarina sa.
Matei 13:25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-
a dus.
Matei 13:26 Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina.
Matei 13:27 Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună
în ţarina ta? De unde dar are neghină?
Matei 13:28 Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne
ducem şi s-o plivim?
Matei 13:29 El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul.
Matei 13:30 Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului
voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul
adunaţi-l în jitniţa mea.
Matei 13:31 O altă pildă le-a pus înainte, zicând: Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de
muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa,
Matei 13:32 Şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate
legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui.
Matei 13:33 Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o
femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.
Matei 13:34 Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic,
Matei 13:35 Ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice: "Deschide-voi în pilde gura
Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii".
Matei 13:36 După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând:
Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.
Matei 13:37 El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului.
Matei 13:38 Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău.
Matei 13:39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii
sunt îngerii.
Matei 13:40 Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.
Matei 13:41 Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei
ce fac fărădelegea,
Matei 13:42 Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Matei 13:43 . Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit
să audă.
Matei 13:44 Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un
om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
Matei 13:45 Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune.
Matei 13:46 Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.
Matei 13:47 Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot
felul de peşti.
Matei 13:48 Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar
pe cei răi i-au aruncat afară.
Matei 13:49 Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor
drepţi.
Matei 13:50 Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Matei 13:51 Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.
Matei 13:52 Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este
asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi.
Matei 13:53 Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de acolo.
Matei 13:54 Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De
unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile?
Matei 13:55 Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui:
Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda?
Matei 13:56 Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?
Matei 13:57 Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi
în casa lui.
333
Matei 13:58 Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.
CAP. 14
Tăierea capului lui Ioan Botezătorul. Iisus satură cinci mii de oameni, umblă pe mare, vindecă pe cei
bolnavi care se ating de El.
Matei 14:1 În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.
Matei 14:2 Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morţi şi de aceea se
fac minuni prin el.
Matei 14:3 Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip,
fratele său.
Matei 14:4 Căci Ioan îi zicea lui: Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie.
Matei 14:5 Şi voind să-l ucidă, s-a temut de mulţime, că-l socotea pe el ca prooroc.
Matei 14:6 Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod.
Matei 14:7 De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
Matei 14:8 Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan
Botezătorul.
Matei 14:9 Şi regele s-a întristat, dar, pentru jurământ şi pentru cei care şedeau cu el la masă, a
poruncit să i se dea.
Matei 14:10 Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.
Matei 14:11 Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
Matei 14:12 Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui
Iisus.
Matei 14:13 Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulţimile
au venit după El, pe jos, din cetăţi.
Matei 14:14 Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.
Matei 14:15 Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată
a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
Matei 14:16 Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
Matei 14:17 Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
Matei 14:18 Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
Matei 14:19 Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi
privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
Matei 14:20 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece
coşuri pline.
Matei 14:21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
Matei 14:22 Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul
celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
Matei 14:23 Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se
seară, era singur acolo.
Matei 14:24 Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci
vântul era împotrivă.
Matei 14:25 Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
Matei 14:26 Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au
strigat.
Matei 14:27 Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
Matei 14:28 Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.
Matei 14:29 El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus.
Matei 14:30 Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne,
scapă-mă!
Matei 14:31 Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai
îndoit?
Matei 14:32 Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.
Matei 14:33 Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
Matei 14:34 Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.
Matei 14:35 Şi, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ţinut şi au adus la El pe toţi
bolnavii.
Matei 14:36 Şi-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau se vindecau.
CAP. 15
Spălarea mâinilor. Femeia cananeiancă. Săturarea celor patru mii de oameni.
Matei 15:1 Atunci au venit din Ierusalim , la Iisus, fariseii şi cărturarii, zicând:
Matei 15:2 Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă
pâine.
Matei 15:3 Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina
voastră?
Matei 15:4 Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată
sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească.
Matei 15:5 Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta
este dăruit lui Dumnezeu,
334
Matei 15:6 Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu
pentru datina voastră.
Matei 15:7 Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
Matei 15:8 "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
Matei 15:9 Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor".
Matei 15:10 Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:
Matei 15:11 Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
Matei 15:12 Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
Matei 15:13 Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi
smuls din rădăcină.
Matei 15:14 Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor
cădea în groapă.
Matei 15:15 Şi Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne nouă pilda aceasta.
Matei 15:16 El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi?
Matei 15:17 Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară?
Matei 15:18 Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om.
Matei 15:19 Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii
mincinoase, hule.
Matei 15:20 Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.
Matei 15:21 Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
Matei 15:22 Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă,
Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
Matei 15:23 El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând:
Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.
Matei 15:24 Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
Matei 15:25 Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
Matei 15:26 El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
Matei 15:27 Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa
stăpânilor lor.
Matei 15:28 Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum
voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
Matei 15:29 Şi trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut
acolo.
Matei 15:30 Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi i-au
pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.
Matei 15:31 Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi
umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
Matei 15:32 Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată sunt
trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu
voiesc, ca să nu se istovească pe drum.
Matei 15:33 Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta
mulţime?
Matei 15:34 Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte şi puţini peştişori.
Matei 15:35 Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ,
Matei 15:36 A luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii
mulţimilor.
Matei 15:37 Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri.
Matei 15:38 Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi de femei.
Matei 15:39 După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala.
CAP. 16
Semnele timpului. Aluatul fariseilor. Mărturisirea lui Petru. Cea dintâi vestire a Patimilor. Urmarea lui
Hristos.
Matei 16:1 Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer.
Matei 16:2 Iar El, răspunzând, le-a zis: Când se face seară, ziceţi: Mâine va fi timp frumos, pentru că
e cerul roşu.
Matei 16:3 Iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor,
faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!
Matei 16:4 Neam viclean şi adulter cere semn şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. Şi
lăsându-i, a plecat.
Matei 16:5 Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini.
Matei 16:6 Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.
Matei 16:7 Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Aceasta, pentru că n-am luat pâine.
Matei 16:8 Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, că n-
aţi luat pâine?
Matei 16:9 Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, şi
câte coşuri aţi luat?
Matei 16:10 Nici de cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
335
Matei 16:11 Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al
saducheilor.
Matei 16:12 Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura
fariseilor şi a saducheilor.
Matei 16:13 Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic
oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?
Matei 16:14 Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.
Matei 16:15 Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?
Matei 16:16 Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
Matei 16:17 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au
descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
Matei 16:18 Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului
nu o vor birui.
Matei 16:19 Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi
orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.
Matei 16:20 Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul.
Matei 16:21 De atunci a început Iisus să le arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi
să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a
treia zi să învieze.
Matei 16:22 Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să
nu Ţi se întâmple Ţie aceasta.
Matei 16:23 Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu
cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
Matei 16:24 Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de
sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
Matei 16:25 Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl
va afla.
Matei 16:26 Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va
pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
Matei 16:27 Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti
fiecăruia după faptele sale.
Matei 16:28 Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce
nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.
CAP. 17
Schimbarea la faţă. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor. Darea pentru Templu.
Matei 17:1 Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus
într-un munte înalt, de o parte.
Matei 17:2 Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-
au făcut albe ca lumina.
Matei 17:3 Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
Matei 17:4 Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi
face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
Matei 17:5 Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta
este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
Matei 17:6 Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.
Matei 17:7 Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
Matei 17:8 Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.
Matei 17:9 Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea
ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.
Matei 17:10 Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi
Ilie?
Matei 17:11 Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate.
Matei 17:12 Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au
voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei.
Matei 17:13 Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.
Matei 17:14 Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,
Matei 17:15 Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea
cade în foc şi adesea în apă.
Matei 17:16 Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.
Matei 17:17 Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi?
Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.
Matei 17:18 Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
Matei 17:19 Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l
scoatem?
Matei 17:20 Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă
veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te
de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.
Matei 17:21 Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.
336
Matei 17:22 Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile
oamenilor.
Matei 17:23 Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!
Matei 17:24 Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru Templu) şi i-
au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?
Matei 17:25 Ba, da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând: Ce ţi se pare,
Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini?
Matei 17:26 El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt scutiţi.
Matei 17:27 Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi,
ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru
Mine şi pentru tine.
CAP. 18
Cine este mai mare în împărăţia cerurilor. Puterea cheilor. De câte ori vom ierta pe aproapele. Pilda celui
ce datora zece mii de talanţi.
Matei 18:1 În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în
împărăţia cerurilor?
Matei 18:2 Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
Matei 18:3 Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra
în împărăţia cerurilor.
Matei 18:4 Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia
cerurilor.
Matei 18:5 Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.
Matei 18:6 Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se
atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.
Matei 18:7 Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin
care vine sminteala.
Matei 18:8 Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine
pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau
amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.
Matei 18:9 Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru
tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în
gheena focului.
Matei 18:10 Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri,
pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.
Matei 18:11 Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
Matei 18:12 Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa,
oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită?
Matei 18:13 Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult
decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit.
Matei 18:14 Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-
aceştia mici.
Matei 18:15 De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va
asculta, ai câştigat pe fratele tău.
Matei 18:16 Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să
se statornicească tot cuvântul.
Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie
ţie ca un păgân şi vameş.
Matei 18:18 Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi
dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.
Matei 18:19 Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe
care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
Matei 18:20 Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.
Matei 18:21 Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine
fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
Matei 18:22 Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.
Matei 18:23 De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească
cu slugile sale.
Matei 18:24 Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi.
Matei 18:25 Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi
copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească.
Matei 18:26 Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Doamne, îngăduieşte-mă
şi-ţi voi plăti ţie tot.
Matei 18:27 Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria.
Matei 18:28 Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută
de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator.
Matei 18:29 Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti.
Matei 18:30 Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.
337
Matei 18:31 Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus
stăpânului toate cele întâmplate.
Matei 18:32 Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-
o, fiindcă m-ai rugat.
Matei 18:33 Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am
avut milă de tine?
Matei 18:34 Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată
datoria.
Matei 18:35 Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său -
din inimile voastre.
CAP. 19
Despre desfacerea căsătoriei. Iisus binecuvintează pe copii. Tânărul cel bogat.
Matei 19:1 Iar după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele
Iudeii, dincolo de Iordan.
Matei 19:2. Şi au mers după El mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei acolo.
Matei 19:3. Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase
femeia sa, pentru orice pricină?
Matei 19:4. Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi
femeie?
Matei 19:5. Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi
vor fi amândoi un trup.
Matei 19:6. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu
despartă.
Matei 19:7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase?
Matei 19:8. El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile
voastre, dar din început nu a fost aşa.
Matei 19:9. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va
însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.
Matei 19:10. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se
însoare.
Matei 19:11. Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.
Matei 19:12. Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care
oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru
împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.
Matei 19:13. Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi
certau.
Matei 19:14. Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este
împărăţia cerurilor.
Matei 19:15. Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo.
Matei 19:16. Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa
veşnică?
Matei 19:17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de
vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.
Matei 19:18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu
mărturiseşti strâmb;
Matei 19:19. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Matei 19:20. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
Matei 19:21. Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei
avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.
Matei 19:22. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
Matei 19:23. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia
cerurilor.
Matei 19:24. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre
un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
Matei 19:25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?
Matei 19:26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă
toate sunt cu putinţă.
Matei 19:27. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare
ce va fi?
Matei 19:28. Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când
Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri,
judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
Matei 19:29. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii,
sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
Matei 19:30. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.
338
CAP. 20
Pilda despre lucrătorii tocmiţi la vie. A treia vestire a Patimilor. Cererea fiilor lui Zevedeu. Cearta pentru
întâietate. Vindecarea celor doi orbi.
Matei 20:1. Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-
dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa.
Matei 20:2. Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.
Matei 20:3. Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
Matei 20:4. Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, vă voi da.
Matei 20:5. Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa.
Matei 20:6. Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii, stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi
stat aici toată ziua fără lucru?
Matei 20:7. Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu
dreptul veţi lua.
Matei 20:8. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători şi dă-le
plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi.
Matei 20:9. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar.
Matei 20:10. Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar.
Matei 20:11. Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei,
Matei 20:12. Zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus
greutatea zilei şi arşiţa.
Matei 20:13. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai
învoit cu mine un dinar?
Matei 20:14. Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie.
Matei 20:15. Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că
eu sunt bun?
Matei 20:16. Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini
aleşi.
Matei 20:17. Şi suindu-Se la Ierusalim , Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus
lor, pe cale:
Matei 20:18. Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-
L vor osândi la moarte;
Matei 20:19. Şi Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L răstignească, dar a treia zi
va învia.
Matei 20:20. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând
ceva de la El.
Matei 20:21. Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a
dreapta 1i altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta.
Matei 20:22. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi
bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem.
Matei 20:23. Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar
a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru
care s-a pregătit de către Tatăl Meu.
Matei 20:24. Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi.
Matei 20:25. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele
şi cei mari le stăpânesc.
Matei 20:26. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.
Matei 20:27. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă,
Matei 20:28. După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea
sufletul răscumpărare pentru mulţi.
Matei 20:29. Şi plecând ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma Lui.
Matei 20:30. Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David!
Matei 20:31. Dar mulţimea îi certa ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: Miluieşte-ne pe noi,
Doamne, Fiul lui David.
Matei 20:32. Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac?
Matei 20:33. Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii noştri.
Matei 20:34. Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui.
CAP. 21
Intrarea în Ierusalim . Alungarea vânzătorilor din templu. Smochinul neroditor. Pilda lucrătorilor celor răi.
Matei 21:1. Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci
Iisus a trimis pe doi ucenici,
Matei 21:2. Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi
un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.
Matei 21:3. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.
Matei 21:4. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care
zice:
339
Matei 21:5. "Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz,
fiul celei de sub jug".
Matei 21:6. Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,
Matei 21:7. Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.
Matei 21:8. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci
şi le aşterneau pe cale,
Matei 21:9. Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana
Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de
sus!
Matei 21:10. Şi intrând El în Ierusalim , toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta?
Matei 21:11. Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
Matei 21:12. Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a
răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.
Matei 21:13. Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi
peşteră de tâlhari!"
Matei 21:14. Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi.
Matei 21:15. Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în
templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat,
Matei 21:16. Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura
copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?
Matei 21:17. Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo.
Matei 21:18. Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;
Matei 21:19. Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai
frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a
uscat îndată.
Matei 21:20. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?
Matei 21:21. Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă
veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi
zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.
Matei 21:22. Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.
Matei 21:23. Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii
poporului şi au zis: Cu ce putere faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?
Matei 21:24. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi
spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea:
Matei 21:25. Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine,
zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui?
Matei 21:26. Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de
prooroc.
Matei 21:27. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere
fac acestea.
Matei 21:28. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te
astăzi şi lucrează în via mea.
Matei 21:29. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus.
Matei 21:30. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se,
s-a dus.
Matei 21:31. Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus:
Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui
Dumnezeu.
Matei 21:32. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au
crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.
Matei 21:33. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A
împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a
dus departe.
Matei 21:34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
Matei 21:35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta
au ucis-o cu pietre.
Matei 21:36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
Matei 21:37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
Matei 21:38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l
omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
Matei 21:39. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
Matei 21:40. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?
Matei 21:41. I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da
roadele la timpul lor.
Matei 21:42. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii,
aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru
minunat în ochii noştri"?
Matei 21:43. De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului
care va face roadele ei.
340
Matei 21:44. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.
Matei 21:45. Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte.
Matei 21:46. Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc.
CAP. 22
Parabola nunţii fiului de împărat. Dinarul Cezarului. Cea mai mare poruncă din Lege. Mesia: Fiul şi
Domnul lui David.
Matei 22:1. Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le:
Matei 22:2. Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său.
Matei 22:3. Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină.
Matei 22:4. Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi celor chemaţi: Iată, am pregătit ospăţul meu;
juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă.
Matei 22:5. Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui;
Matei 22:6. Iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis.
Matei 22:7. Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe
ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc.
Matei 22:8. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici.
Matei 22:9. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.
Matei 22:10. Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a
umplut casa nunţii cu oaspeţi.
Matei 22:11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era
îmbrăcat în haină de nuntă,
Matei 22:12. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
Matei 22:13. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul
cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Matei 22:14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
Matei 22:15. Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.
Matei 22:16. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând: Învăţătorule, ştim că eşti
omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru
că nu cauţi la faţa oamenilor.
Matei 22:17. Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu?
Matei 22:18. Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
Matei 22:19. Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.
Matei 22:20. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el?
Matei 22:21. Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale
Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.
Matei 22:22. Auzind aceasta, s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus.
Matei 22:23. În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au
întrebat,
Matei 22:24. Zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de
soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.
Matei 22:25. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a
lăsat pe femeia sa fratelui său.
Matei 22:26. Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.
Matei 22:27. În urma tuturor a murit şi femeia.
Matei 22:28. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci toţi au avut-o de soţie.
Matei 22:29. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
Matei 22:30. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în
cer.
Matei 22:31. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând:
Matei 22:32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Nu este
Dumnezeul morţilor, ci al viilor.
Matei 22:33. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.
Matei 22:34. Şi auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă.
Matei 22:35. Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat:
Matei 22:36. Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
Matei 22:37. El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul
tău şi cu tot cugetul tău.
Matei 22:38. Aceasta este marea şi întâia poruncă.
Matei 22:39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Matei 22:40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.
Matei 22:41. Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus,
Matei 22:42. Zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David.
Matei 22:43. Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numeşte pe El Domn? - zicând:
Matei 22:44. "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi
aşternut picioarelor Tale".
Matei 22:45. Deci dacă David Îl numeşte pe El domn, cum este fiu al lui?
Matei 22:46. Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea,
să-L mai întrebe.
341
CAP. 23
Iisus mustră pe farisei şi pe cărturari. Mustră Ierusalimul, cel ce ucide pe prooroci, şi prezice dărâmarea
lui.
Matei 23:1 Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
Matei 23:2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
Matei 23:3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei
zic, dar nu fac.
Matei 23:4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu
degetul nu voiesc să le mişte.
Matei 23:5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc
ciucurii de pe poale.
Matei 23:6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
Matei 23:7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.
Matei 23:8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi
fraţi.
Matei 23:9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
Matei 23:10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
Matei 23:11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
Matei 23:12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.
Matei 23:13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea
oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
Matei 23:14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie
vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.
Matei 23:15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un
ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
Matei 23:16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat,
dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.
Matei 23:17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?
Matei 23:18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul
ce este deasupra altarului este legat.
Matei 23:19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?
Matei 23:20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.
Matei 23:21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.
Matei 23:22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
Matei 23:23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din
chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea
trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi
Matei 23:24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
Matei 23:25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi
a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.
Matei 23:26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi
cea din afară.
Matei 23:27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care
pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată
necurăţia.
Matei 23:28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de
făţărnicie şi de fărădelege.
Matei 23:29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi
pe ale drepţilor,
Matei 23:30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea
sângelui proorocilor.
Matei 23:31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
Matei 23:32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
Matei 23:33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?
Matei 23:34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi
răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
Matei 23:35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele
dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu
şi altar.
Matei 23:36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.
Matei 23:37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de
câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi
voit.
Matei 23:38. Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
Matei 23:39. Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat
este Cel ce vine întru numele Domnului.
342
CAP. 24
Dărâmarea Ierusalimului. A doua venire a lui Hristos şi sfârşitul lumii. Când va veni ceasul acela?
Matei 24:1. Şi ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au apropiat de el ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile
templului.
Matei 24:2. Iar El, răspunzând, le-a zis: Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne
aici piatră pe piatră, care să nu se risipească.
Matei 24:3. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă
când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?
Matei 24:4. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva.
Matei 24:5. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.
Matei 24:6. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci
trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul.
Matei 24:7. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă
şi cutremure pe alocuri.
Matei 24:8. Dar toate acestea sunt începutul durerilor.
Matei 24:9. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile
pentru numele Meu.
Matei 24:10. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii.
Matei 24:11. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.
Matei 24:12. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
Matei 24:13. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.
Matei 24:14. Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la
toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
Matei 24:15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul
cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă -
Matei 24:16. Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.
Matei 24:17. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă.
Matei 24:18. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.
Matei 24:19. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
Matei 24:20. Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.
Matei 24:21. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici
nu va mai fi.
Matei 24:22. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor
scurta acele zile.
Matei 24:23. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.
Matei 24:24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar
minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
Matei 24:25. Iată, v-am spus de mai înainte.
Matei 24:26. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu
credeţi.
Matei 24:27. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului
Omului.
Matei 24:28. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
Matei 24:29. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da
lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.
Matei 24:30. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului
şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.
Matei 24:31. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din
cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.
Matei 24:32. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze,
cunoaşteţi că vara e aproape.
Matei 24:33. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi.
Matei 24:34. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea.
Matei 24:35. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Matei 24:36. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai
Tatăl.
Matei 24:37. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului.
Matei 24:38. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se
măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,
Matei 24:39. Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului
Omului.
Matei 24:40. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa.
Matei 24:41. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa.
Matei 24:42. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
Matei 24:43. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar
priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
Matei 24:44. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
343
Matei 24:45. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile
sale, ca să le dea hrană la timp?
Matei 24:46. Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va afla făcând aşa.
Matei 24:47. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune.
Matei 24:48. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie,
Matei 24:49. Şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
Matei 24:50. Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l
cunoaşte,
Matei 24:51 Şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor.
CAP. 25
Pildele celor zece fecioare şi a talanţilor. Judecata viitoare.
Matei 25:1. Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în
întâmpinarea mirelui.
Matei 25:2. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte.
Matei 25:3. Căci cele fără de minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
Matei 25:4. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.
Matei 25:5. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit.
Matei 25:6. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!
Matei 25:7. Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor.
Matei 25:8. Şi cele fără de minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se
sting candelele noastre.
Matei 25:9. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi
nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi.
Matei 25:10. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la
nuntă şi uşa s-a închis.
Matei 25:11. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne
nouă.
Matei 25:12. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi.
Matei 25:13. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.
Matei 25:14. Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână
avuţia sa.
Matei 25:15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat.
Matei 25:16. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.
Matei 25:17. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi.
Matei 25:18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul
stăpânului său.
Matei 25:19. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele.
Matei 25:20. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne,
cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.
Matei 25:21. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă,
peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
Matei 25:22. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi
talanţi am câştigat cu ei.
Matei 25:23. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă,
peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
Matei 25:24. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om
aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat.
Matei 25:25. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.
Matei 25:26. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am
semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?
Matei 25:27. Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu
cu dobândă.
Matei 25:28. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
Matei 25:29. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.
Matei 25:30. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Matei 25:31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe
tronul slavei Sale.
Matei 25:32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum
desparte păstorul oile de capre.
Matei 25:33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
Matei 25:34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu,
moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
Matei 25:35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau;
străin am fost şi M-aţi primit;
Matei 25:36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi
venit la Mine.
344
Matei 25:37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am
hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
Matei 25:38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
Matei 25:39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
Matei 25:40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia
dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
Matei 25:41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel
veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
Matei 25:42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să
beau;
Matei 25:43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-
aţi cercetat.
Matei 25:44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau
străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
Matei 25:45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre
aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
Matei 25:46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.
CAP. 26
Vestirea cea din urmă a Patimilor lui Iisus. Ungerea din Betania. Cina cea de Taină. Suferinţele din
Ghetsimani. Trădarea lui Iuda. Prinderea lui Iisus. Înfăţişarea înaintea arhiereilor. Lepădarea lui Petru.
Matei 26:1. Iar după ce a sfârşit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către ucenicii Săi:
Matei 26:2. Ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit.
Matei 26:3. Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea
Caiafa.
Matei 26:4. Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă.
Matei 26:5. Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor.
Matei 26:6. Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
Matei 26:7. S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe
capul Lui, pe când şedea la masă.
Matei 26:8. Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta?
Matei 26:9. Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
Matei 26:10. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun
a făcut ea faţă de Mine.
Matei 26:11. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;
Matei 26:12. Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.
Matei 26:13. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va
spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.
Matei 26:14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei,
Matei 26:15. A zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de
arginţi.
Matei 26:16. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.
Matei 26:17. În cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus şi L-au întrebat: Unde voieşti să-Ţi
pregătim să mănânci Paştile?
Matei 26:18. Iar El a zis: Mergeţi în cetate, la cutare şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este
aproape; la tine vreau să fac Paştile cu ucenicii Mei.
Matei 26:19. Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au pregătit Paştile.
Matei 26:20. Iar când s-a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici.
Matei 26:21. Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde.
Matei 26:22. Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu cumva eu sunt, Doamne?
Matei 26:23. Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.
Matei 26:24. Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului
se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năştea.
Matei 26:25. Şi Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Răspuns-a
lui: Tu ai zis.
Matei 26:26. Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a
zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.
Matei 26:27. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi,
Matei 26:28. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea
păcatelor.
Matei 26:29. Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când
îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu.
Matei 26:30. Şi după ce au cântat laude, au ieşit la Muntele Măslinilor.
Matei 26:31. Atunci Iisus le-a zis: Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este:
"Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei".
Matei 26:32. Dar după învierea Mea voi merge mai înainte de voi în Galileea.
Matei 26:33. Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi
sminti.
345
Matei 26:34. Zis-a Iisus lui: Adevărat zic ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de
trei ori te vei lepăda de Mine.
Matei 26:35. Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi
ucenicii au zis la fel.
Matei 26:36. Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis ucenicilor:
Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga.
Matei 26:37. Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se
mâhni.
Matei 26:38. Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi
împreună cu Mine.
Matei 26:39. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele
Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci
precum Tu voieşti.
Matei 26:40. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să
privegheaţi cu Mine!
Matei 26:41. Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul
este neputincios.
Matei 26:42. Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu
putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.
Matei 26:43. Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi.
Matei 26:44. Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
Matei 26:45. Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! Iată s-a apropiat
ceasul şi Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoşilor.
Matei 26:46. Sculaţi-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce M-a vândut.
Matei 26:.47. Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el
mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului.
Matei 26:48. Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe
El.
Matei 26:49. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
Matei 26:50. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe
Iisus şi L-au prins.
Matei 26:51. Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia şi, lovind pe sluga
arhiereului, i-a tăiat urechea.
Matei 26:52. Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor
pieri.
Matei 26:53. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de
douăsprezece legiuni de îngeri?
Matei 26:54. Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?
Matei 26:55. În ceasul acela, a zis Iisus mulţimilor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca
să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine.
Matei 26:56. Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi
ucenicii, lăsându-L, au fugit.
Matei 26:57. Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi
bătrânii.
Matei 26:58. Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului şi, intrând înăuntru,
şedea cu slugile, ca să vadă sfârşitul.
Matei 26:59. Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca
să-L omoare.
Matei 26:60. Şi n-au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi şi au
spus:
Matei 26:61. Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc.
Matei 26:62. Şi, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia
împotriva Ta?
Matei 26:63. Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti
Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.
Matei 26:64. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând
de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului.
Matei 26:65. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martori? Iată
acum aţi auzit hula Lui.
Matei 26:66. Ce vi se pare? Iar ei, răspunzând, au zis: Este vinovat de moarte.
Matei 26:67. Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme,
Matei 26:68. Zicând: Prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit.
Matei 26:69. Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s-a apropiat de el, zicând: Şi tu erai cu Iisus
Galileianul.
Matei 26:70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu ştiu ce zici.
Matei 26:71. Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus
Nazarineanul.
Matei 26:72. Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta.
346
Matei 26:73. Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo au zis lui Petru: Cu adevărat şi tu eşti
dintre ei, căci şi graiul te vădeşte.
Matei 26:74. Atunci el a început a se blestema şi a se jura: Nu cunosc pe omul acesta. Şi îndată a
cântat cocoşul.
Matei 26:75. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta
cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar.
CAP. 27
Iisus înaintea lui Pilat. Iuda se spânzură. Iisus şi Baraba. Iisus dat spre moarte. Biciuirea, batjocorirea,
răstignirea, moartea, înmormântarea şi paza mormântului.
Matei 27:1. Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui
Iisus, ca să-L omoare.
Matei 27:2. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat dregătorului Ponţiu Pilat.
Matei 27:3. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi
arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,
Matei 27:4. Zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei
vedea.
Matei 27:5. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat.
Matei 27:6. Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece
sunt preţ de sânge.
Matei 27:7. Şi ţinând ei sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor.
Matei 27:8. Pentru aceea s-a numit ţarina aceea Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi.
Matei 27:9. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: "Şi au luat cei treizeci
de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel,
Matei 27:10. Şi i-au dat pe Ţarina Olarului după cum mi-a spus mie Domnul".
Matei 27:11. Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Şi L-a întrebat dregătorul, zicând: Tu eşti regele
iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns: Tu zici.
Matei 27:12. Şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni, nu răspundea nimic.
Matei 27:13. Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?
Matei 27:14. Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira foarte.
Matei 27:15. La sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulţimii un întemniţat pe
care-l voiau.
Matei 27:16. Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba.
Matei 27:17. Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus,
care se zice Hristos?
Matei 27:18. Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui.
Matei 27:19. Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic
să nu-I faci Dreptului acestuia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El.
Matei 27:20. Însă arhiereii şi bătrânii au aţâţat mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L
piardă.
Matei 27:21. Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiţi să vă eliberez? Iar ei au
răspuns: Pe Baraba.
Matei 27:22. Şi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toţi au răspuns: Să fie
răstignit!
Matei 27:23. A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau şi ziceau: Să fie răstignit!
Matei 27:24. Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat
mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi
vedea.
Matei 27:25. Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!
Matei 27:26. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit.
Matei 27:27. Atunci ostaşii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată
cohorta,
Matei 27:28. Şi dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roşie.
Matei 27:29. Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi,
îngenunchind înaintea lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor!
Matei 27:30. Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap.
Matei 27:31. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-
au dus să-L răstignească.
Matei 27:32. Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă
crucea Lui.
Matei 27:33. Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul Căpăţânii,
Matei 27:34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi, gustând, nu a voit să bea.
Matei 27:35. Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi, ca să se împlinească
ceea ce s-a zis de proorocul: "Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea
au aruncat sorţi".
Matei 27:36. Şi ostaşii, şezând, Îl păzeau acolo.
Matei 27:37. Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, regele iudeilor.
Matei 27:38. Atunci au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a
stânga.
347
Matei 27:39. Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele,
Matei 27:40. Şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!
Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!
Matei 27:41. Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau:
Matei 27:42. Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel,
să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El.
Matei 27:43. S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui
Dumnezeu.
Matei 27:44. În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei împreună-răstigniţi cu El.
Matei 27:45. Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al
nouălea.
Matei 27:46. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani?
adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
Matei 27:47. Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta.
Matei 27:48. Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi umplându-l de oţet şi punându-l
într-o trestie, Îi da să bea.
Matei 27:49. Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască.
Matei 27:50. Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.
Matei 27:51. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a
cutremurat şi pietrele s-au despicat;
Matei 27:52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.
Matei 27:53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat
multora.
Matei 27:54. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele
întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!
Matei 27:55. Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus,
slujindu-I,
Matei 27:56. Între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui
Zevedeu.
Matei 27:57. Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care şi el era
un ucenic al lui Iisus.
Matei 27:58. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea.
Matei 27:59. Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in,
Matei 27:60. Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră
mare la uşa mormântului, s-a dus.
Matei 27:61. Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului.
Matei 27:62. Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat,
Matei 27:63. Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă:
După trei zile Mă voi scula.
Matei 27:64. Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să
vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă
mai rea decât cea dintâi.
Matei 27:65. Pilat le-a zis: Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi.
Matei 27:66. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.
CAP. 28
Învierea lui Hristos. Arătările Mântuitorului. Porunca botezului.
Matei 28:1. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit
Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.
Matei 28:2. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a
prăvălit piatra şi şedea deasupra ei.
Matei 28:3. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Matei 28:4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi.
Matei 28:5. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl
căutaţi.
Matei 28:6. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut.
Matei 28:7. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge
înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă.
Matei 28:8. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să
vestească ucenicilor Lui.
Matei 28:9. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-
vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat.
Matei 28:10. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în
Galileea, şi acolo Mă vor vedea.
Matei 28:11. Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele
întâmplate.
Matei 28:12. Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor,
Matei 28:13. Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam;
348
Matei 28:14. Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom
face.
Matei 28:15. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta
între Iudei, până în ziua de azi.
Matei 28:16. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.
Matei 28:17. Şi văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.
Matei 28:18. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe
pământ.
Matei 28:19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh,
Matei 28:20 Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate
zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.
MARCU SFÂNTA EVANGHELIE
CAP. 1 Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus Hristos. Ispitirea. Predica. Primii ucenici. Primele vindecări.
Marcu 1:1. Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Marcu 1:2. Precum este scris în proorocie (la Maleahi) şi Isaia: "Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea
feţei Tale, care va pregăti calea Ta.
Marcu 1:3. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui".
Marcu 1:4. Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor.
Marcu 1:5. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul
Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
Marcu 1:6. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul
mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică.
Marcu 1:7. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu
sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor.
Marcu 1:8. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.
Marcu 1:9. Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către
Ioan.
Marcu 1:10. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se
peste El.
Marcu 1:11. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
Marcu 1:12. Şi îndată Duhul L-a mânat în pustie.
Marcu 1:13. Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Şi era împreună cu fiarele şi
îngerii Îi slujeau.
Marcu 1:14. După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei
lui Dumnezeu.
Marcu 1:15. Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi
credeţi în Evanghelie.
Marcu 1:16. Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon,
aruncând mrejele în mare, căci ei erau pescari.
Marcu 1:17. Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni.
Marcu 1:18. Şi îndată, lăsând mrejele, au mers după El.
Marcu 1:19. Şi mergând puţin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui. Şi ei
erau în corabie, dregându-şi mrejele.
Marcu 1:20. Şi i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie, cu lucrătorii, s-
au dus după El.
Marcu 1:21. Şi venind în Capernaum şi îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăţa.
Marcu 1:22. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul
cărturarilor.
Marcu 1:23. Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
Marcu 1:24. Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul
lui Dumnezeu.
Marcu 1:25. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el.
Marcu 1:26. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el.
Marcu 1:27. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură
nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun.
Marcu 1:28. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.
Marcu 1:29. Şi îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu
Ioan.
Marcu 1:30. Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi îndată I-au vorbit despre ea.
Marcu 1:31. Şi apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea le slujea.
Marcu 1:32. Iar când s-a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii.
349
Marcu 1:33. Şi toată cetatea era adunată la uşă.
Marcu 1:34. Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe
demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos.
Marcu 1:35. Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se
ruga acolo.
Marcu 1:36. Şi a mers după El Simon şi cei ce erau cu el.
Marcu 1:37. Şi aflându-L, I-au zis: Toţi Te caută pe Tine.
Marcu 1:38. Şi El a zis lor: Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate, ca să
propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit.
Marcu 1:39. Şi venind propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea, alungând pe demoni.
Marcu 1:40. Şi un lepros a venit la El, rugându-L şi îngenunchind şi zicând: De voieşti, poţi să mă
curăţeşti.
Marcu 1:41. Şi făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te.
Marcu 1:42. Şi îndată s-a îndepărtat lepra de la el şi s-a curăţit.
Marcu 1:43. Şi poruncindu-i cu asprime, îndată l-a alungat,
Marcu 1:44. Şi i-a zis: Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului şi adu, pentru
curăţirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor.
Marcu 1:45. Iar el, ieşind, a început să propovăduiască multe şi să răspândească cuvântul, încât Iisus
nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El de
pretutindeni.
CAP. 2
Vindecarea slăbănogului. Chemarea lui Matei. Postul. Smulgerea spicelor în zi de sâmbătă.
Marcu 2:1. Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.
Marcu 2:2. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor
cuvântul.
Marcu 2:3. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
Marcu 2:4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei
unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
Marcu 2:5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
Marcu 2:6. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
Marcu 2:7. Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai
unul Dumnezeu?
Marcu 2:8. Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce
cugetaţi acestea în inimile voastre?
Marcu 2:9. Ce este mai uşor a zice slăbănogului: iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi
patul tău şi umblă?
Marcu 2:10. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:
Marcu 2:11. Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.
Marcu 2:12. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi
slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.
Marcu 2:13. Şi iarăşi a ieşit la mare şi toată mulţimea venea la El şi îi învăţa.
Marcu 2:14. Şi trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis: Urmează-Mi! Iar el,
sculându-se, I-a urmat.
Marcu 2:15. Şi când şedea El în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu
ucenicii Lui. Că erau mulţi şi-I urmau.
Marcu 2:16. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau
către ucenicii Lui: De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii?
Marcu 2:17. Dar, auzind, Iisus le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit
să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.
Marcu 2:18. Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor posteau şi au venit şi I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan şi
ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?
Marcu 2:19. Şi Iisus le-a zis: Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă
vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească.
Marcu 2:20. Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei şi atunci vor posti în acele zile.
Marcu 2:21. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar de nu, peticul nou
va trage din haina veche şi se va face o ruptură şi mai rea.
Marcu 2:22. Nimeni, iarăşi, nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile
şi vinul se vară şi burdufurile se strică; încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi.
Marcu 2:23. Şi pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au
început să smulgă spice.
Marcu 2:24. Şi fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?
Marcu 2:25. Şi Iisus le-a răspuns: Au niciodată n-aţi citit ce a făcut David, când a avut nevoie şi a
flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
Marcu 2:26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile
punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii, şi a dat şi celor
ce erau cu el?
Marcu 2:27. Şi le zicea lor: Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă.
350
Marcu 2:28. Astfel că Fiul Omului este domn şi al sâmbetei.
CAP. 3
Vindecarea celui cu mâna uscată şi alte vindecări. Alegerea celor 12 Apostoli. Păcatul împotriva Sfântului
Duh. Mama şi fraţii lui Iisus.
Marcu 3:1. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.
Marcu 3:2. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
Marcu 3:3. Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc!
Marcu 3:4. Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l
pierde? Dar ei tăceau;
Marcu 3:5. Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului:
Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.
Marcu 3:6. Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.
Marcu 3:7. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din
Iudeea L-a urmat.
Marcu 3:8. Din Ierusalim , din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului,
mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El.
Marcu 3:9. Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească
mulţimea;
Marcu 3:10. Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi
erau bolnavi.
Marcu 3:11. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti
Fiul lui Dumnezeu.
Marcu 3:12. Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă.
Marcu 3:13. Şi S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţi a voit, şi au venit la El.
Marcu 3:14. Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită
să propovăduiască,
Marcu 3:15. Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii.
Marcu 3:16. Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru;
Marcu 3:17. Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes,
adică fii tunetului.
Marcu 3:18. Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi
pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul,
Marcu 3:19. Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut.
Marcu 3:20. Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce.
Marcu 3:21. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire.
Marcu 3:22. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim , ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul
demonilor, alungă demonii.
Marcu 3:23. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana?
Marcu 3:24. Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.
Marcu 3:25. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.
Marcu 3:26. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci
are sfârşit.
Marcu 3:27. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi
pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.
Marcu 3:28. Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi
hulit;
Marcu 3:29. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda
veşnică.
Marcu 3:30. Pentru că ziceau: Are duh necurat.
Marcu 3:31. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca sn-L cheme.
Marcu 3:32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile
Tale sunt afară. Te caută.
Marcu 3:33. Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?
Marcu 3:34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.
Marcu 3:35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.
CAP. 4
Felurite pilde despre împărăţia cerurilor. Potolirea furtunii pe mare.
Marcu 4:1. Şi iarăşi a început Iisus să înveţe, lângă mare, şi s-a adunat la El mulţime foarte multă,
încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe
uscat.
Marcu 4:2. Şi-i învăţa multe în pilde, şi în învăţătura Sa le zicea:
Marcu 4:3. Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
Marcu 4:4. Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au
mâncat-o.
351
Marcu 4:5. Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu
avea pământ mult.
Marcu 4:6. Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat.
Marcu 4:7. Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat.
Marcu 4:8. Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au
adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută.
Marcu 4:9. Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă.
Marcu 4:10. Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau
despre pilde.
Marcu 4:11. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru
cei de afară totul se face în pilde,
Marcu 4:12. Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se
întoarcă şi să fie iertaţi.
Marcu 4:13. Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele?
Marcu 4:14. Semănătorul seamănă cuvântul.
Marcu 4:15. Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine
satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor.
Marcu 4:16. Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu
bucurie,
Marcu 4:17. Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau
prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc.
Marcu 4:18. Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul,
Marcu 4:19. Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei,
înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.
Marcu 4:20. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc
roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.
Marcu 4:21. Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie
pusă în sfeşnic?
Marcu 4:22. Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină
la arătare.
Marcu 4:23. Cine are urechi de auzit să audă.
Marcu 4:24. Şi le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă
celor ce ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi.
Marcu 4:25. Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
Marcu 4:26. Şi zicea: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ,
Marcu 4:27. Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el.
Marcu 4:28. Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.
Marcu 4:29. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul.
Marcu 4:30. Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui?
Marcu 4:31. Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate
seminţele de pe pământ;
Marcu 4:32. Dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri
mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului.
Marcu 4:33. Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înţeleagă.
Marcu 4:34. Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.
Marcu 4:35. Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt.
Marcu 4:36. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte
corăbii.
Marcu 4:37. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia
era aproape să se umple.
Marcu 4:38. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis:
Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim?
Marcu 4:39. Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a
potolit şi s-a făcut linişte mare.
Marcu 4:40. Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?
Marcu 4:41. Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi
vântul şi marea I se supun?
CAP. 5
Vindecarea unui demonizat din ţinutul Gadarenilor. Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea femeii bolnave de
doisprezece ani.
Marcu 5:1. Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul Gadarenilor.

Marcu 5:2. Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh
necurat,
Marcu 5:3. Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri,
Marcu 5:4. Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le
sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească;
352
Marcu 5:5. Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu
pietre.
Marcu 5:6. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui.
Marcu 5:7. Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui
Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti.
Marcu 5:8. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta.
Marcu 5:9. Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci
suntem mulţi.
Marcu 5:10. Şi Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ţinut.
Marcu 5:11. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea.
Marcu 5:12. Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei.
Marcu 5:13. Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat
de pe ţărmul înalt, în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare.
Marcu 5:14. Iar cei care-i păşteau au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au venit oamenii să
vadă ce s-a întâmplat.
Marcu 5:15. Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte,
el care avusese legiune de demoni, şi s-au înfricoşat.
Marcu 5:16. Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul şi despre porci.
Marcu 5:17. Şi ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor.
Marcu 5:18. Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El.
Marcu 5:19. Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie
Domnul şi cum te-a miluit.
Marcu 5:20. Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; şi toţi se
minunau.
Marcu 5:21. Şi trecând Iisus cu corabia iarăşi de partea cealaltă, s-a adunat la El mulţime multă şi era
lângă mare.
Marcu 5:22. Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L pe Iisus, a căzut la
picioarele Lui,
Marcu 5:23. Şi L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste
ea, ca să scape şi să trăiască.
Marcu 5:24. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea.
Marcu 5:25. Şi era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge.
Marcu 5:26. Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci
mai mult mergând înspre mai rău.
Marcu 5:27. Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui.
Marcu 5:28. Căci îşi zicea: De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca!
Marcu 5:29. Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s-a vindecat de boală.
Marcu 5:30. Şi îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El, întorcându-Se către mulţime, a
întrebat: Cine s-a atins de Mine?
Marcu 5:31. Şi I-au zis ucenicii Lui: Vezi mulţimea îmbulzindu-Te şi zici: Cine s-a atins de Mine?
Marcu 5:32. Şi Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta.
Marcu 5:33. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea
Lui şi I-a mărturisit tot adevărul;
Marcu 5:34. Iar El i-a zis: Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!
Marcu 5:35. Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce
mai superi pe Învăţătorul?
Marcu 5:36. Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede
numai.
Marcu 5:37. Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan,
fratele lui Iacov.
Marcu 5:38. Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se
tânguiau mult.
Marcu 5:39. Şi intrând, le-a zis: De vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.
Marcu 5:40. Şi-L luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama
ei şi pe cei ce îl însoţeau şi a intrat unde era copila.
Marcu 5:41. Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic,
scoală-te!
Marcu 5:42. Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu
uimire mare.
Marcu 5:43. Dar El le-a poruncit, cu stăruinţă, ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a zis să-i dea
copilei să mănânce.
CAP. 6
Proorocul dispreţuit în patria lui. Trimiterea celor doisprezece. Uciderea lui Ioan Botezătorul. Săturarea
celor cinci mii. Iisus umblă pe mare.
Marcu 6:1. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El.
353
Marcu 6:2. Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi
ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui? Şi cum se fac
minuni ca acestea prin mâinile Lui?
Marcu 6:3. Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui
Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El.
Marcu 6:4. Şi le zicea Iisus: Nu este prooroc dispreţuit, decât în patria sa şi între rudele sale şi în
casa sa.
Marcu 6:5. Şi n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Şi mâinile peste puţini
bolnavi, i-a vindecat.
Marcu 6:6. Şi se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele dimprejur învăţând.
Marcu 6:7. Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat
putere asupra duhurilor necurate.
Marcu 6:8. Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici
bani la cingătoare;
Marcu 6:9. Ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.
Marcu 6:10. Şi le zicea: În orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi până ce veţi ieşi de acolo.
Marcu 6:11. Şi dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi
praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai uşor va fi
Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia.
Marcu 6:12. Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască.
Marcu 6:13. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.
Marcu 6:14. Şi a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan
Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.
Marcu 6:15. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci.
Marcu 6:16. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi.
Marcu 6:17. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia
lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie.
Marcu 6:18. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău.
Marcu 6:19. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,
Marcu 6:20. Căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l,
multe făcea şi cu drag îl asculta.
Marcu 6:21. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a făcut ospăţ dregătorilor lui şi
căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea,
Marcu 6:22. Şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar
regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da.
Marcu 6:23. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu.
MAR6.24. Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan
Botezătorul.
Marcu 6:25. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie,
capul lui Ioan Botezătorul.
Marcu 6:26. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-
a voit s-o întristeze.
Marcu 6:27. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul.
Marcu 6:28. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a
dat mamei sale.
Marcu 6:29. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt.
Marcu 6:30. Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus Lui toate câte au făcut şi au învăţat.
Marcu 6:31. Şi El le-a zis: Veniţi voi înşivă de o parte, în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin. Căci mulţi
erau care veneau şi mulţi erau care se duceau şi nu mai aveau timp nici să mănânce.
Marcu 6:32. Şi au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte.
Marcu 6:33. Şi i-au văzut plecând şi mulţi au înţeles şi au alergat acolo pe jos de prin toate cetăţile şi
au sosit înaintea lor.
Marcu 6:34. Şi ieşind din corabie, Iisus a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, căci erau ca
nişte oi fără păstor, şi a început să-i înveţe multe.
Marcu 6:35. Dar făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu şi ceasul e
târziu;
Marcu 6:36. Slobozeşte-i, ca mergând prin cetăţile şi prin satele dimprejur, să-şi cumpere să
mănânce.
Marcu 6:37. Răspunzând, El le-a zis: Daţi-le voi să mănânce. Şi ei I-au zis: Să mergem noi să
cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce?
Marcu 6:38. Iar El le-a zis: Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi. Şi după ce au văzut, I-au spus: Cinci
pâini şi doi peşti.
Marcu 6:39. Şi El le-a poruncit să-i aşeze pe toţi cete, cete, pe iarbă verde.
Marcu 6:40. Şi au şezut cete, cete, câte o sută şi câte cincizeci. MAR6.41. Şi luând cele cinci pâini şi
cei doi peşti, privind la cer, a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca să le
pună înainte, asemenea şi cei doi peşti i-a împărţit tuturor.
Marcu 6:42. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.
Marcu 6:43. Şi au luat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri şi cu ce-a rămas din peşti.
Marcu 6:44. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
354
Marcu 6:45. Şi îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui, de cealaltă
parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulţimea.
Marcu 6:46. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.
Marcu 6:47. Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm.
Marcu 6:48. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Şi către a patra strajă a
nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.
Marcu 6:49. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă şi au strigat.
Marcu 6:50. Căci toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi! Eu
sunt; nu vă temeţi!
Marcu 6:51. Şi s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Şi erau peste măsură de uimiţi în sinea
lor;
Marcu 6:52. Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată.
Marcu 6:53. Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au tras la ţărm.
Marcu 6:54. Şi ieşind ei din corabie, îndată L-au cunoscut.
Marcu 6:55. Şi străbăteau tot ţinutul acela şi au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde
auzeau că este El.
Marcu 6:56. Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-
L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El
se vindecau.
CAP. 7
Iisus osândeşte poruncile născocite de farisei. Femeia cananeiancă şi fiica ei. Vindecarea celui surd şi
mut.
Marcu 7:1. Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim .
Marcu 7:2. Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate,
cârteau;
Marcu 7:3. Căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina
bătrânilor.
Marcu 7:4. Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit
să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor.
Marcu 7:5. Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina
bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate?
Marcu 7:6. Iar El le-a zis: Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: "Acest
popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine".
Marcu 7:7. Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti.
Marcu 7:8. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a
paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi.
Marcu 7:9. Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră!
Marcu 7:10. Căci Moise a zis: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta", şi "cel ce va grăi de rău pe tatăl
său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârşească".
Marcu 7:11. Voi însă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aş fi
putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
Marcu 7:12. Nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa.
Marcu 7:13. Şi astfel desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o. Şi
faceţi multe asemănătoare cu acestea.
Marcu 7:14. Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:
Marcu 7:15. Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din
om, acelea sunt care îl spurcă.
Marcu 7:16. De are cineva urechi de auzit să audă.
Marcu 7:17. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă.
Marcu 7:18. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om,
din afară, nu poate să-l spurce?
Marcu 7:19. Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate
curate.
Marcu 7:20. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om.
Marcu 7:21. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile,
Marcu 7:22. Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia,
uşurătatea.
Marcu 7:23. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.
Marcu 7:24. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă,
voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit.
Marcu 7:25. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la
picioarele Lui.
Marcu 7:26. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei.
Marcu 7:27. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor
şi s-o arunci câinilor.
Marcu 7:28. Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din
fărâmiturile copiilor.
355
Marcu 7:29. Şi Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta.
Marcu 7:30. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise.
Marcu 7:31. Şi, ieşind din părţile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor
Decapolei.
Marcu 7:32. Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat ca să-Şi pună mâna peste el.
Marcu 7:33. Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins
de limba lui.
Marcu 7:34. Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te!
Marcu 7:35. Şi urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine.
Marcu 7:36. Şi le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl
vesteau.
Marcu 7:37. Şi erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe
muţi să vorbească.
CAP. 8
Săturarea celor patru mii. Acest neam cere semn. Păziţi-vă de farisei şi de Irod. Vindecarea unui orb.
Mărturisirea lui Petru. Întâia vestire a Patimilor.
Marcu 8:1. În zilele acelea, fiind iarăşi mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus, chemând la
Sine pe ucenici, le-a zis:
Marcu 8:2. Milă Îmi este de mulţime, că sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să
mănânce.
Marcu 8:3. Şi de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de
departe.
Marcu 8:4. Şi ucenicii Lui I-au răspuns: De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici
în pustie.
Marcu 8:5. El însă i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Răspuns-au Lui: şapte.
Marcu 8:6. Şi a poruncit mulţimii să şeadă jos pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, a
frânt şi a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Şi ei le-au pus mulţimii înainte.
Marcu 8:7. Şi aveau şi puţini peştişori. Şi binecuvântându-i, a zis să-i pună şi pe aceştia înaintea lor.
Marcu 8:8. Şi au mâncat şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri cu rămăşiţe de fărâmituri.
Marcu 8:9. Şi ei erau ca la patru mii. Şi i-a slobozit.
Marcu 8:10. Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei.
Marcu 8:11. Şi au ieşit fariseii şi se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L.
Marcu 8:12. Şi Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat
grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam.
Marcu 8:13. Şi lăsându-i, a intrat iarăşi în corabie şi a trecut de cealaltă parte.
Marcu 8:14. Dar ucenicii au uitat să ia pâine şi numai o pâine aveau cu ei în corabie.
Marcu 8:15. Şi El le-a poruncit, zicând: Vedeţi, păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod.
Marcu 8:16. Şi vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice, fiindcă n-avem pâine.
Marcu 8:17. Şi Iisus, înţelegând, le-a zis: De ce gândiţi că n-aveţi pâine? Tot nu înţelegeţi, nici nu
pricepeţi? Atât de învârtoşată este inima voastră?
Marcu 8:18. Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte.
Marcu 8:19. Când am frânt cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, atunci câte coşuri pline de
fărâmituri aţi luat? Zis-au Lui: Douăsprezece.
Marcu 8:20. Şi când cu cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coşuri pline de fărâmituri aţi
luat? Iar ei au zis: Şapte.
Marcu 8:21. Şi le zicea: Tot nu pricepeţi?
Marcu 8:22. Şi au venit la Betsaida. Şi au adus la El un orb şi L-au rugat să se atingă de el.
Marcu 8:23. Şi luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat şi, scuipând în ochii lui şi punându-Şi
mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.
Marcu 8:24. Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând.
Marcu 8:25. După aceea a pus iarăşi mâinile pe ochii lui, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea
toate, lămurit.
Marcu 8:26. Şi l-a trimis la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.
Marcu 8:27. Şi a ieşit Iisus şi ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Şi pe drum întreba
pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt?
Marcu 8:28. Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că
eşti unul din prooroci.
Marcu 8:29. Şi El i-a întrebat: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu eşti
Hristosul.
Marcu 8:30. Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.
Marcu 8:31. Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de
bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze.
Marcu 8:32. Şi spunea acest cuvânt pe faţă. Şi luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească.
Marcu 8:33. Dar El, întorcându-Se şi uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru şi i-a zis: Mergi,
înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
Marcu 8:34. Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină
după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
356
Marcu 8:35. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru
Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.
Marcu 8:36. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?
Marcu 8:37. Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?
Marcu 8:38. Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi
păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii
îngeri.
CAP. 9
Schimbarea la faţă. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor. Cearta pentru locul întâi. Prilejul de
păcat.
Marcu 9:1. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta
moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.
Marcu 9:2. Şi după şase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într-un
munte înalt, de o parte, pe ei singuri, şi S-a schimbat la faţă înaintea lor.
Marcu 9:3. Şi veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi aşa
pe pământ înălbitorul.
Marcu 9:4. Şi li s-a arătat Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Iisus.
Marcu 9:5. Şi răspunzând Petru, a zis lui Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici; şi să facem
trei colibe: Ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una.
Marcu 9:6. Căci nu ştia ce să spună, fiindcă erau înspăimântaţi.
Marcu 9:7. Şi s-a făcut un nor care îi umbrea, iar un glas din nor a venit zicând: Acesta este Fiul Meu
cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi.
Marcu 9:8. Dar, deodată, privind ei împrejur, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Iisus, singur cu ei.
Marcu 9:9. Şi coborându-se ei din munte, le-a poruncit ca nimănui să nu spună cele ce văzuseră,
decât numai când Fiul Omului va învia din morţi.
Marcu 9:10. Iar ei au ţinut cuvântul, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morţi?
Marcu 9:11. Şi L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii şi cărturarii că trebuie să vină mai întâi
Ilie?
Marcu 9:12. Iar El le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va aşeza iarăşi toate. Şi cum este scris despre Fiul
Omului că va să pătimească multe şi să fie defăimat?
Marcu 9:13. Dar vă zic vouă că Ilie a şi venit şi i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre
el.
Marcu 9:14. Şi venind la ucenici, a văzut mulţime mare împrejurul lor şi pe cărturari sfădindu-se între
ei.
Marcu 9:15. Şi îndată toată mulţimea, văzându-L, s-a spăimântat şi, alergând, I se închina.
Marcu 9:16. Şi Iisus a întrebat pe cărturari: Ce vă sfădiţi între voi?
Marcu 9:17. Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are
duh mut.
Marcu 9:18. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi
înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.
Marcu 9:19. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă
voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.
Marcu 9:20. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la
pământ, se zvârcolea spumegând.
Marcu 9:21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns:
din pruncie.
Marcu 9:22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne,
fiindu-Ţi milă de noi.
Marcu 9:23. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.
Marcu 9:24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.
Marcu 9:25. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi
surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el!
Marcu 9:26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi
ziceau că a murit.
Marcu 9:27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare.
Marcu 9:28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am
putut să-l izgonim?
Marcu 9:29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu
post.
Marcu 9:30. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva.
Marcu 9:31. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L
vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.
Marcu 9:32. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.
Marcu 9:33. Şi au venit în Capernaum. Şi fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeaţi între voi pe drum?
Marcu 9:34. Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare.
Marcu 9:35. Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să
fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor.
357
Marcu 9:36. Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:
Marcu 9:37. Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine
Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Marcu 9:38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu
merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
Marcu 9:39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să
poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
Marcu 9:40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
Marcu 9:41. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos,
adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.
Marcu 9:42. Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar
lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare.
Marcu 9:43. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât,
amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins.
Marcu 9:44. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
Marcu 9:45. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în
viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins,
Marcu 9:47. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în
împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.
Marcu 9:49. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare.
Marcu 9:50. Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru
voi şi trăiţi în pace unii cu alţii.
CAP. 10
Despre despărţirea soţilor. Iisus binecuvintează pe copii. Tânărul cel bogat. A treia vestire a Patimilor. Fiii
lui Zevedeu. Bartimeu.
Marcu 10:1. Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, şi
mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi iarăşi le învăţa, după cum obişnuia.
Marcu 10:2. Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase
femeia.
Marcu 10:3. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise?
Marcu 10:4. Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi să o lase.
Marcu 10:5. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca
aceasta;
Marcu 10:6. Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.
Marcu 10:7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.
Marcu 10:8. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.
Marcu 10:9. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.
Marcu 10:10. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta.
Marcu 10:11. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
Marcu 10:12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.
Marcu 10:13. Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i
aduceau.
Marcu 10:14. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a
unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.
Marcu 10:15. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în
ea.
Marcu 10:16. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.
Marcu 10:17. Şi când ieşea El în drum, alergând la El unul şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba:
Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?
Marcu 10:18. Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu.
Marcu 10:19. Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti
strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
Marcu 10:20. Iar el I-a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele.
Marcu 10:21. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce
ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie.
Marcu 10:22. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii.
Marcu 10:23. Şi Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra bogaţii în
împărăţia lui Dumnezeu!
Marcu 10:24. Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: Fiilor, cât
de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu!
Marcu 10:25. Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în
împărăţia lui Dumnezeu.
Marcu 10:26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii: Şi cine poate să se mântuiască?
Marcu 10:27. Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci
la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.
Marcu 10:28. Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat.
358
Marcu 10:29. Iisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi,
sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie,
Marcu 10:30. Şi să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta, de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi
mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică.
Marcu 10:31. Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă întâi.
Marcu 10:32. Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim , iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi
şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a
început să le spună ce aveau să I se întâmple:
Marcu 10:33. Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L
vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor.
Marcu 10:34. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va
învia.
Marcu 10:35. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci
ceea ce vom cere de la Tine.
Marcu 10:36. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac?
Marcu 10:37. Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru
slava Ta.
Marcu 10:38. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să
vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?
Marcu 10:39. Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu
botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza.
Marcu 10:40. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor
pentru care s-a pregătit.
Marcu 10:41. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan.
Marcu 10:42. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor
domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc.
Marcu 10:43. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al
vostru.
Marcu 10:44. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.
Marcu 10:45. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul
răscumpărare pentru mulţi.
Marcu 10:46. Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu
orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului.
Marcu 10:47. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui
David, miluieşte-mă!
Marcu 10:48. Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-
mă!
Marcu 10:49. Şi Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemaţi-l! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte,
scoală-te! Te cheamă.
Marcu 10:50. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus.
Marcu 10:51. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Învăţătorule,
să văd iarăşi.
Marcu 10:52. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe
cale.
CAP. 11
Intrarea în Ierusalim . Smochinul neroditor. Curăţirea templului. Puterea credinţei. Botezul lui Ioan.
Marcu 11:1. Şi când s-au apropiat de Ierusalim , la Betfaghe şi la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a
trimis pe doi dintre ucenicii Săi,
Marcu 11:2. Şi le-a zis: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un
mânz legat, pe care n-a şezut până acum nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l.
Marcu 11:3. Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi
îndată îl va trimite aici.
Marcu 11:4. Deci au mers şi au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, şi l-au dezlegat.
Marcu 11:5. Şi unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De ce dezlegaţi mânzul?
Marcu 11:6. Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, şi i-au lăsat.
Marcu 11:7. Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe el şi Iisus a şezut pe el.
Marcu 11:8. Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin
grădini.
Marcu 11:9. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: Osana! Bine este
cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!
Marcu 11:10. Binecuvântată este împărăţia ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!
Marcu 11:11. Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre
seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece.
Marcu 11:12. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit.
Marcu 11:13. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în
el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul
smochinelor.
359
Marcu 11:14. Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi
ucenicii Lui ascultau.
Marcu 11:15. Şi au venit în Ierusalim . Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau
şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele
vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat.
Marcu 11:16. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.
Marcu 11:17. Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema,
pentru toate neamurile"? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.
Marcu 11:18. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El,
pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui.
Marcu 11:19. Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate.
Marcu 11:20. Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
Marcu 11:21. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai
blestemat s-a uscat.
Marcu 11:22. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu.
Marcu 11:23. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu
se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.
Marcu 11:24. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi
avea.
Marcu 11:25. Iar când staţi de vă rugaţi, Iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din
ceruri să vă Ierte vouă greşealele voastre.
Marcu 11:26. Că de nu Iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va Ierta vouă greşealele
voastre.
Marcu 11:27. Şi au intrat iarăşi în Ierusalim . Şi pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El
arhiereii, cărturarii şi bătrânii.
Marcu 11:28. Şi I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le
faci?
Marcu 11:29. Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu un cuvânt: răspundeţi-Mi şi vă voi spune şi Eu cu
ce putere fac acestea:
Marcu 11:30. Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!
Marcu 11:31. Şi ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: Din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut
în el?
Marcu 11:32. Iar de vom zice: De la oameni - se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era
într-adevăr prooroc.
Marcu 11:33. Şi răspunzând, au zis lui Iisus: Nu ştim. Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce
putere fac acestea.
CAP. 12
Pilda lucrătorilor viei. Plata dajdiei. Învierea morţilor. Cea mai mare poruncă din Lege. Domnul şi Fiul lui
David. Banul văduvei.
Marcu 12:1. Şi a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a
săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
Marcu 12:2. Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei.
Marcu 12:3. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic.
Marcu 12:4. Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi
au ocărât-o.
Marcu 12:5. Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe
altele ucigându-le.
Marcu 12:6. Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor
ruşina de fiul meu.
Marcu 12:7. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi
moştenirea va fi a noastră.
Marcu 12:8. Şi prinzându-l l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.
Marcu 12:9. Ce va face acum stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora.
Marcu 12:10. Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta
a ajuns să fie în capul unghiului?
Marcu 12:11. De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri".
Marcu 12:12. Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese
pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus.
Marcu 12:13. Şi au trimis la El pe unii din farisei şi din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt.
Marcu 12:14. Iar ei, venind, I-au zis: Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni,
fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine a
da dajdie Cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm?
Marcu 12:15. El însă, cunoscând făţărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca
să-l văd.
Marcu 12:16. Şi I-au adus. Şi i-a întrebat Iisus: Al cui e chipul acesta în inscripţia de pe el? Iar ei I-au
zis: Ale Cezarului.
Marcu 12:17. Iar Iisus a zis: Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui
Dumnezeu. Şi se mirau de El.
360
Marcu 12:18. Şi au venit la El saducheii care zic că nu este înviereşi-L întrebau zicând:
Marcu 12:19. Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele cuiva şi va lăsa femeia fără
copil, să ia fratele său pe femeia lui şi să ridice urmaş fratelui.
Marcu 12:20. Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaş.
Marcu 12:21. Şi a luat-o pe ea al doilea, şi a murit, nelăsând urmaş. Tot aşa şi al treilea.
Marcu 12:22. Şi au luat-o toţi şapte şi n-au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi femeia.
Marcu 12:23. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de
soţie.
Marcu 12:24. Şi le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui
Dumnezeu?
Marcu 12:25. Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca
îngerii din ceruri.
Marcu 12:26. Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit
Dumnezeu din rug, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi
Dumnezeul lui Iacov"?
Marcu 12:27. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii. Mult rătăciţi.
Marcu 12:28. Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a
răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate?
Marcu 12:29. Iisus i-a răspuns că întâia este: "Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este
singurul Domn".
Marcu 12:30. Şi: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot
cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă.
Marcu 12:31. Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât
acestea nu este altă poruncă.
Marcu 12:32. Şi I-a zis cărturarul: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu
este altul afară de El.
Marcu 12:33. Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a
iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât
toate jertfele.
Marcu 12:34. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Nu eşti departe de împărăţia
lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe.
Marcu 12:35. Şi învăţând Iisus în templu, grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui
David?
Marcu 12:36. Însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta
Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale".
Marcu 12:37. Deci însuşi David Îl numeşte pe El Domn; de unde dar este fiul lui? Şi mulţimea cea
multă Îl asculta cu bucurie.
Marcu 12:38. Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în
haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe,
Marcu 12:39. Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe,
Marcu 12:40. Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai
multă osândă.
Marcu 12:41. Şi şezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi
mulţi bogaţi aruncau mult.
Marcu 12:42. Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant.
Marcu 12:43. Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă
săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi.
Marcu 12:44. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce
avea, toată avuţia sa.
CAP. 13
Iisus vorbeşte despre dărâmarea Ierusalimului şi despre a doua venire a Fiului Omului. Îndemnuri la
priveghere.
Marcu 13:1. Şi ieşind din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învăţătorule, priveşte ce fel de pietre
şi ce clădiri!
Marcu 13:2. Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se
risipească.
Marcu 13:3. Şi şezând pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov,
Ioan şi cu Andrei:
Marcu 13:4. Spune-ne nouă când vor fi acestea? Şi care va fi semnul când va fi să se împlinească
toate acestea?
Marcu 13:5. Iar Iisus a început să le spună: Vedeţi să nu vă înşele cineva.
Marcu 13:6. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi.
Marcu 13:7. Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie
să fie, dar încă nu va fi sfârşitul.
Marcu 13:8. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri
şi foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.
Marcu 13:9. Luaţi seama la voi înşivă. Că vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta
înaintea conducătorilor şi a regilor, pentru Mine, spre mărturie lor.
361
Marcu 13:10. Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile.
Marcu 13:11. Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi
ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul
Sfânt.
Marcu 13:12. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii se vor răzvrăti împotriva
părinţilor şi îi vor ucide.
Marcu 13:13. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va
mântui.
Marcu 13:14. Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii, stând unde nu se cuvine - cine citeşte să
înţeleagă - atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi,
Marcu 13:15. Şi cel de pe acoperiş să nu se coboare în casă, nici să intre ca să-şi ia ceva din casa sa,
Marcu 13:16. Şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă îndărăt, ca să-şi ia haina.
Marcu 13:17. Dar vai celor ce vor avea în pântece şi celor ce vor alăpta în zilele acelea!
Marcu 13:18. Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna.
Marcu 13:19. Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la începutul făpturii,
pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi.
Marcu 13:20. Şi de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi,
pe care i-a ales, a scurtat acele zile.
Marcu 13:21. Şi atunci dacă vă va zice cineva: Iată, aci este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi.
Marcu 13:22. Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să
ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.
Marcu 13:23. Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate.
Marcu 13:24. Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da
lumina ei.
Marcu 13:25. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina.
Marcu 13:26. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă.
Marcu 13:27. Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la
marginea pământului până la marginea cerului.
Marcu 13:28. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi
că vara este aproape.
Marcu 13:29. Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape,
lângă uşi.
Marcu 13:30. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea.
Marcu 13:31. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Marcu 13:32. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul,
ci numai Tatăl.
Marcu 13:33. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme.
Marcu 13:34. Este ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna
slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze.
Marcu 13:35. Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii,
sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa.
Marcu 13:36. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind.
Marcu 13:37. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi!
CAP. 14
Ungerea din Betania. Cina cea de Taină. Ghetsimani. Prinderea. Înfăţişarea la Caiafa. Lepădarea lui
Petru.
Marcu 14:1. Şi după două zile erau Paştile şi Azimile. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă
cu vicleşug, ca să-L omoare.
Marcu 14:2. Dar ziceau: Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor.
Marcu 14:3. Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie
având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat
mirul pe capul lui Iisus.
Marcu 14:4. Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir?
Marcu 14:5. Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi
cârteau împotriva ei.
Marcu 14:6. Dar Iisus a zis: Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine.
Marcu 14:7. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine
nu Mă aveţi totdeauna.
Marcu 14:8. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare.
Marcu 14:9. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi
ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.
Marcu 14:10. Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe
Iisus.
Marcu 14:11. Şi, auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la
timp potrivit.
Marcu 14:12. Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde
voieşti să gătim, ca să mănânci Paştile?
362
Marcu 14:13. Şi a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om,
ducând un urcior cu apă; mergeţi după el.
Marcu 14:14. Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să
mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei?
Marcu 14:15. Iar el vă va arăta un foişor mare aşternut gata. Acolo să pregătiţi pentru noi.
Marcu 14:16. Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit
Paştile.
Marcu 14:17. Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece.
Marcu 14:18. Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre
voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.
Marcu 14:19. Ei au început să se întristeze şi să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu?
Marcu 14:20. Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid.
Marcu 14:21. Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este
vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut.
Marcu 14:22. Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: Luaţi,
mâncaţi, acesta este Trupul Meu.
Marcu 14:23. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi.
Marcu 14:24. Şi a zis lor: Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă.
Marcu 14:25. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea
când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu.
Marcu 14:26. Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor.
Marcu 14:27. Şi le-a zis Iisus: Toţi vă veţi sminti, că scris este: "Bate-voi păstorul şi se vor risipi
oile".
Marcu 14:28. Dar după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea.
Marcu 14:29. Iar Petru I-a zis: Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, totuşi eu nu.
Marcu 14:30. Şi i-a zis Iisus: Adevărat grăiesc ţie: Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a
cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine.
Marcu 14:31. El însă spunea mai stăruitor: Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Şi tot aşa
ziceau toţi.
Marcu 14:32. Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi:
Şedeţi aici până ce Mă voi ruga.
Marcu 14:33. Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni.
Marcu 14:34. Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegeheaţi.
Marcu 14:35. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu
putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta).
Marcu 14:36. Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine.
Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.
Marcu 14:37. Şi a venit şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să
veghezi un ceas?
Marcu 14:38. Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul
neputincios.
Marcu 14:39. Şi iarăşi mergând, s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
Marcu 14:40. Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I
răspundă.
Marcu 14:41. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă odihniţi! E gata! A sosit ceasul.
Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.
Marcu 14:42. Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.
Marcu 14:43. Şi îndată, încă vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el
mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni.
Marcu 14:44. Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi
duceţi-L cu pază.
Marcu 14:45. Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, a zis Lui: Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
Marcu 14:46. Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins.
Marcu 14:47. Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat
urechea.
Marcu 14:48. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu toiege, ca să Mă
prindeţi.
Marcu 14:49. În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se
împlinească Scripturile.
Marcu 14:50. Şi, lăsându-L, au fugit toţi.
Marcu 14:51. Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna
pe el.
Marcu 14:52. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol.
Marcu 14:53. Şi au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii.
Marcu 14:54. Iar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi
şedea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc.
Marcu 14:55. Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu
găseau.
Marcu 14:56. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau.
363
Marcu 14:57. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând:
Marcu 14:58. Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul,
nefăcut de mână, voi clădi.
Marcu 14:59. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel.
Marcu 14:60. Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: Nu răspunzi nimic
la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia?
Marcu 14:61. Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu
Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?
Marcu 14:62. Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui
Atotputernic şi venind pe norii cerului.
Marcu 14:63. Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: Ce trebuinţă mai avem de martori?
Marcu 14:64. Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte.
Marcu 14:65. Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică:
Prooroceşte! Şi slugile Îl băteau cu palmele.
Marcu 14:66. Şi Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului,
Marcu 14:67. Şi văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: Şi tu erai cu Iisus
Nazarineanul.
Marcu 14:68. El însă a tăgăduit, zicând: Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi a ieşit afară înaintea
curţii; şi a cântat cocoşul.
Marcu 14:69. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor de faţă că acesta este dintre ei.
Marcu 14:70. Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: Cu
adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileian şi vorbirea ta se aseamănă.
Marcu 14:71. Iar el a început să se blesteme şi să se jure: Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi.
Marcu 14:72. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l
spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoşul , de trei ori te vei lepăda de Mine.
Şi a început să plângă.
CAP. 15
Iisus înaintea lui Pilat. Judecata şi osânda. Cununa de spini. Răstignirea şi înmormântarea.
Marcu 15:1. Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi
legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.
Marcu 15:2. Şi L-a întrebat Pilat: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici.
Marcu 15:3. Iar arhiereii Îl învinuiau de multe.
Marcu 15:4. Iar Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta.
Marcu 15:5. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira.
Marcu 15:6. Iar la sărbătoarea Paştilor, le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei.
Marcu 15:7. Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală
săvârşiseră ucidere.
Marcu 15:8. Şi mulţimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obişnuia pentru
ei.
Marcu 15:9. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor?
Marcu 15:10. Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie.
Marcu 15:11. Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.
Marcu 15:12. Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este
regele iudeilor?
Marcu 15:13. Ei iarăşi au strigat: Răstigneşte-L!
Marcu 15:14. Iar Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai mult strigau: Răstigneşte-L!
Marcu 15:15. Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L,
L-a dat ca să fie răstignit.
Marcu 15:16. Iar ostaşii L-au dus înăuntrul curţii, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta.
Marcu 15:17. Şi L-au îmbrăcat în purpură şi, împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o pe cap.
Marcu 15:18. Şi au început să se plece în faţa Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor!
Marcu 15:19. Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, căzând în genunchi, I se închinau.
Marcu 15:20. Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Şi
L-au dus afară ca să-L răstignească.
Marcu 15:21. Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi
al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.
Marcu 15:22. Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte "locul Căpăţânii".
Marcu 15:23. Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat.
Marcu 15:24. Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să
ia.
Marcu 15:25. Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea.
Marcu 15:26. Şi vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor.
Marcu 15:27. Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui.
Marcu 15:28. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit.
Marcu 15:29. Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând: Huu! Cel care
dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti.
Marcu 15:30. Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce!
364
Marcu 15:31. De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alţii
a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască!
Marcu 15:32. Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei
împreună răstigniţi cu El Îl ocărau.
Marcu 15:33. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al
nouălea.
Marcu 15:34. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se
tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
Marcu 15:35. Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie.
Marcu 15:36. Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea,
zicând: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare.
Marcu 15:37. Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul.
Marcu 15:38. Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos.
Marcu 15:39. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat
omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!
Marcu 15:40. Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui
Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea,
Marcu 15:41. Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se
suiseră cu El la Ierusalim .
Marcu 15:42. Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei,
Marcu 15:43. Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu,
şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.
Marcu 15:44. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.
Marcu 15:45. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul.
Marcu 15:46. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus
într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.
Marcu 15:47. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.
CAP. 16
Învierea Domnului. Trei arătări. Porunca botezului. Înălţarea la cer.
Marcu 16:1. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea
au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
Marcu 16:2. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au
venit la mormânt.
Marcu 16:3. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?
Marcu 16:4. Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.
Marcu 16:5. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt
alb, şi s-au spăimântat.
Marcu 16:6. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat!
Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.
Marcu 16:7. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de
voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus.
Marcu 16:8. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic
n-au spus, căci se temeau.
Marcu 16:9. Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei
Magdalena, din care scosese şapte demoni.
Marcu 16:10. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau.
Marcu 16:11. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut.
Marcu 16:12. După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o ţarină.
Marcu 16:13. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.
Marcu 16:14. La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi I-a mustrat pentru
necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.
Marcu 16:15. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.
Marcu 16:16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
Marcu 16:17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în
limbi noi vor grăi,
Marcu 16:18. Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste
cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi.
Marcu 16:19. Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui
Dumnezeu.
Marcu 16:20. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul,
prin semnele care urmau. Amin.
365
LUCA SFÂNTA EVANGHELIE
CAP. 1
Gavriil binevesteşte lui Zaharia şi Mariei. Cântarea Mariei. Naşterea lui Ioan Botezătorul. Cântarea lui
Zaharia.
Luca 1:1. Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între
noi,
Luca 1:2. Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului,
Luca 1:3. Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de
la început, să ţi le scriu pe rând,
Luca 1:4. Ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o.
Luca 1:5. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui
Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
Luca 1:6. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi
rânduielile Domnului.
Luca 1:7. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele
lor.
Luca 1:8. Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,
Luca 1:9. A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului.
Luca 1:10. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga.
Luca 1:11. Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.
Luca 1:12. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
Luca 1:13. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi
Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan.
Luca 1:14. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura.
Luca 1:15. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din
pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.
Luca 1:16. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
Luca 1:17. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre
copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor
pregătit.
Luca 1:.18. Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia
mea înaintată în zilele ei.
Luca 1:19. Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost
trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.
Luca 1:20. Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai
crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.
Luca 1:21. Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.
Luca 1:22. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le
făcea semne şi a rămas mut.
Luca 1:23. Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
Luca 1:24. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine,
zicând:
Luca 1:25. Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.
Luca 1:26. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea,
al cărei nume era Nazaret,
Luca 1:27. Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele
fecioarei era Maria.
Luca 1:28. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei.
Luca 1:29. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune
poate să fie aceasta?
Luca 1:30. Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
Luca 1:31. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.
Luca 1:32. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui
tronul lui David, părintele Său.
Luca 1:33. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
Luca 1:34. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
Luca 1:35. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui
Dumnezeu se va chema.
Luca 1:36. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea
lună pentru ea, cea numită stearpă.
Luca 1:37. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.
366
Luca 1:38. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la
ea.
Luca 1:.39. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a
seminţiei lui Iuda.
Luca 1:40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
Luca 1:41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a
umplut de Duh Sfânt,
Luca 1:42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este
rodul pântecelui tău.
Luca 1:43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
Luca 1:44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în
pântecele meu.
Luca 1:45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
Luca 1:46. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
Luca 1:47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
Luca 1:48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Luca 1:49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
Luca 1:50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
Luca 1:51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Luca 1:52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,
Luca 1:53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luca 1:54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
Luca 1:55. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.
Luca 1:56. Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.
Luca 1:57. Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
Luca 1:58. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună
cu ea.
Luca 1:59. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după
numele tatălui său.
Luca 1:60. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
Luca 1:61. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
Luca 1:62. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
Luca 1:63. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.
Luca 1:64. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
Luca 1:65. Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au
vestit toate aceste cuvinte.
Luca 1:66. Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna
Domnului era cu el.
Luca 1:67. Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:
Luca 1:68. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare
poporului Său;
Luca 1:69. Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
Luca 1:70. Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac;
Luca 1:71. Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
Luca 1:72. Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt;
Luca 1:73. De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,
Luca 1:74. Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,
Luca 1:75. Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.
Luca 1:76. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei
Domnului, ca să găteşti căile Lui,
Luca 1:77. Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru Iertarea păcatelor lor,
Luca 1:78. Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de
Sus,
Luca 1:79. Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele
noastre pe calea păcii.
Luca 1:80. Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către
Israel.
CAP. 2
Naşterea lui Hristos. TăIER ea împrejur şi aducerea în templu. Simeon şi Ana. Iisus, la doisprezece ani,
vine la Ierusalim .
Luca 2:1.
În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
Luca 2:2.
Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
Luca 2:3.
Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
Luca 2:4.
Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se
numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.
Luca 2:5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
Luca 2:6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
367
Luca 2:7. Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era
loc de găzduire pentru ei.
Luca 2:8. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei
lor.
Luca 2:9. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-
au înfricoşat cu frică mare.
Luca 2:10. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi
pentru tot poporul.
Luca 2:11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
Luca 2:12. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.
Luca 2:13. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe
Dumnezeu şi zicând:
Luca 2:14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
Luca 2:15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem
dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a
făcut cunoscut.
Luca 2:16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.
Luca 2:17. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.
Luca 2:18. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
Luca 2:19. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.
Luca 2:20. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi
văzuseră precum li se spusese.
Luca 2:21. Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost
numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.
Luca 2:22. Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la
Ierusalim , ca să-L pună înaintea Domnului.
Luca 2:23. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie
închinat Domnului.
Luca 2:24. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de
porumbel.
Luca 2:25. Şi iată era un om în Ierusalim , cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de
Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.
Luca 2:26. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe
Hristosul Domnului.
Luca 2:27. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul
Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
Luca 2:28. El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
Luca 2:29. Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
Luca 2:30. Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
Luca 2:31. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
Luca 2:32. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.
Luca 2:33. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.
Luca 2:34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre
căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.
Luca 2:35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.
Luca 2:36. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi
care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa.
Luca 2:37. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind
noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.
Luca 2:38. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce
aşteptau mântuire în Ierusalim .
Luca 2:39. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
Luca 2:40. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui
Dumnezeu era asupra Lui.
Luca 2:41. Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim .
Luca 2:42. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim , după obiceiul sărbătorii.
Luca 2:43. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii
Lui nu ştiau.
Luca 2:44. Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre
rude şi printre cunoscuţi.
Luca 2:45. Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim , căutându-L.
Luca 2:46. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi
întrebându-i.
Luca 2:47. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.
Luca 2:48. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă
aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.
Luca 2:49. Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu
trebuie să fiu?
Luca 2:50. Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor.
368
Luca 2:51. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei
toate aceste cuvinte.
Luca 2:52. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu Harul la Dumnezeu şi la oameni.
CAP. 3
Predica lui Ioan Botezătorul. Mărturia lui despre Hristos. Botezul şi spiţa neamului lui Iisus.
Luca 3:1. În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul
Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului
Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei,
Luca 3:2. În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia,
în pustie.
Luca 3:3. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre Iertarea
păcatelor.
Luca 3:4. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: "Este glasul celui ce strigă în
pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.
Luca 3:5. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor
face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede.
Luca 3:6. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu".
Luca 3:7. Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el: Pui de vipere, cine v-a arătat să
fugiţi de mânia ce va să fie?
Luca 3:8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe
Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
Luca 3:9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se
aruncă în foc.
Luca 3:10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci?
Luca 3:11. Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are
bucate să facă asemenea.
Luca 3:12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem?
Luca 3:13. El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit.
Luca 3:14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni,
nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră.
Luca 3:15. Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor: Nu cumva el
este Hristosul?
Luca 3:16. A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât
mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh
Sfânt şi cu foc,
Luca 3:17. A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava
o va arde cu foc nestins.
Luca 3:18. Încă şi alte multe îndemnând, propovăduia poporului vestea cea bună.
Luca 3:19. Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru
toate relele pe care le-a făcut Irod,
Luca 3:20. A adăugat la toate şi aceasta, încât a închis pe Ioan în temniţă.
Luca 3:21. Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul,
Luca 3:22. Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din
cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
Luca 3:23. Şi Iisus Însuşi era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască), fiind, precum
se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli,
Luca 3:24. Fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
Luca 3:25. Fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
Luca 3:26. Fiul lui Iosua, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
Luca 3:27. Fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
Luca 3:28. Fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
Luca 3:29. Fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Lorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
Luca 3:30. Fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
Luca 3:31. Fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
Luca 3:32. Fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Sala, fiul lui Naason,
Luca 3:33. Fiul Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda.
Luca 3:34. Fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
Luca 3:35. Fiul lui Serug, fiul lui Ragav, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
Luca 3:36. Fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sim, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
Luca 3:37. Fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul Iaret, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam,
Luca 3:38. Fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.
CAP. 4
Ispita de pe muntele Carantaniei. Iisus începe să predice în Capernaum şi în Nazaret, vindecă pe soacra
lui Petru şi pe alţii.
Luca 4:1. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
369
Luca 4:2. Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi,
sfârşindu-se ele, a flămânzit.
Luca 4:3. Şi I-a spus diavolul: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine.
Luca 4:4. Şi a răspuns Iisus către el: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt
al lui Dumnezeu.
Luca 4:5. Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii.
Luca 4:6. Şi I-a zis diavolul: Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată
mie şi eu o dau cui voiesc;
Luca 4:7. Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.
Luca 4:8. Şi răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: "Domnului
Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti".
Luca 4:9. Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui
Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos;
Luca 4:10. Căci scris este: "Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească";
Luca 4:11. Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău.
Luca 4:12. Şi răspunzând, Iisus i-a zis: S-a spus: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău".
Luca 4:13. Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme.
Luca 4:14. Şi S-a întors Iisus în puterea Duhului în Galileea şi a ieşit vestea despre El în toată
împrejurimea.
Luca 4:15. Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi.
Luca 4:16. Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei
în sinagogă şi S-a sculat să citească.
Luca 4:17. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris:
Luca 4:18. "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis
să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi
vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi,
Luca 4:19. Şi să vestesc anul plăcut Domnului".
Luca 4:20. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui.
Luca 4:21. Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.
Luca 4:22. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu
este, oare, Acesta fiul lui Iosif?
Luca 4:23. Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!
Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta.
Luca 4:24. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa.
Luca 4:25. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul
trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul.
Luca 4:26. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă.
Luca 4:27. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a
curăţat, decât Neeman Sirianul.
Luca 4:28. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie.
Luca 4:29. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era
zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie;
Luca 4:30. Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.
Luca 4:31. Şi S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, şi îi învăţa sâmbăta.
Luca 4:32. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui era cu putere.
Luca 4:33. Iar în sinagogă era un om, având duh de demon necurat, şi a strigat cu glas tare:
Luca 4:34. Lasă! Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui
Dumnezeu.
Luca 4:35. Şi l-a certat Iisus, zicând: Taci şi ieşi din el. Iar demonul, aruncându-l în mijlocul sinagogii,
a ieşit din el, cu nimic vătămându-l.
Luca 4:36. Şi frică li s-a făcut tuturor şi spuneau unii către alţii, zicând: Ce este acest cuvânt? Că
porunceşte duhurilor necurate, cu stăpânire şi cu putere, şi ele ies.
Luca 4:37. Şi a ieşit vestea despre El în tot locul din împrejurimi.
Luca 4:38. Şi sculându-Se din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era prinsă de
friguri rele şi L-au rugat pentru ea.
Luca 4:39. Şi El, plecându-Se asupra ei, a certat frigurile şi frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată
sculându-se, le slujea;
Luca 4:40. Dar apunând soarele, toţi câţi aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El,
punându-Şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi.
Luca 4:41. Din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar El,
certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, că ştiau că El este Hristosul.
Luca 4:42. Iar făcându-se ziuă, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu; şi mulţimile Îl căutau şi au venit
până la El, şi-L ţineau ca să nu plece de la ei.
Luca 4:43. Şi El a zis către ei: Trebuie să binevestesc împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă
pentru aceasta am fost trimis.
Luca 4:44. Şi propovăduia în sinagogile Galileii.
370
CAP. 5
Pescuirea minunată. Vindecarea unui lepros şi a unui slăbănog. Chemarea lui Levi. Despre post.
Luca 5:1. Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul
Ghenizaret,
Luca 5:2. A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.
Luca 5:3. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la
uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.
Luca 5:4. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele
voastre, ca să pescuiţi.
Luca 5:5. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins,
dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.
Luca 5:6. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
Luca 5:7. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au
umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,
Luca 5:8. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine,
Doamne, că sunt om păcătos.
Luca 5:9. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi
prinseseră.
Luca 5:10. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus
către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.
Luca 5:11. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.
Luca 5:12. Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu
faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti.
Luca 5:13. Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra
de pe el.
Luca 5:14. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru
curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor.
Luca 5:15. Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să
se vindece de bolile lor.
Luca 5:16. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga.
Luca 5:17. Şi într-una din zile Iisus învăţa şi de faţă şedeau farisei şi învăţători ai Legii, veniţi din
toate satele Galileii, din Iudeea şi din Ierusalim . Şi puterea Domnului se arăta în
tămăduiri.
Luca 5:18. Şi iată nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru
şi să-l pună înaintea Lui;
Luca 5:19. Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printre
cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus.
Luca 5:20. Şi văzând credinţa lor, El le-a zis: Omule, Iertate îţi sunt păcatele tale.
Luca 5:21. Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăieşte
hule? Cine poate să Ierte păcatele decât unul Dumnezeu?
Luca 5:22. Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei: Ce cugetaţi în inimile
voastre?
Luca 5:23. Ce este mai uşor? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală şi umblă?
Luca 5:24. Iar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ putere să Ierte păcatele, a zis slăbănogului:
Ţie îţi zic: Scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta.
Luca 5:25. Şi îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s-a dus la casa sa, slăvind
pe Dumnezeu.
Luca 5:26. Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut
astăzi lucruri minunate.
Luca 5:27. Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis:
Vino după Mine.
Luca 5:28. Şi, lăsând toate, el s-a sculat şi a mers după El.
Luca 5:29. Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care
şedeau cu ei la masă.
Luca 5:30. Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi
împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
Luca 5:31. Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi.
Luca 5:32. N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
Luca 5:33. Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai
fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau.
Luca 5:34. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele
este cu ei?
Luca 5:35. Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile.
Luca 5:36. Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche,
altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potriveşte la cea veche.
Luca 5:37. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se
varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile.
371
Luca 5:38. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra.
Luca 5:39. Şi nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi.
CAP. 6
Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor
doisprezece apostoli. Predica de pe munte.
Luca 6:1. Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau
spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.
Luca 6:2. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta?
Luca 6:3. Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi
cei ce erau cu el?
Luca 6:4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi
însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii?
Luca 6:5. Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.
Luca 6:6. Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână
dreaptă era uscată.
Luca 6:7. Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină.
Luca 6:8. Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc.
El s-a sculat şi a stat.
Luca 6:9. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău?
A scăpa un suflet sau a-l pierde?
Luca 6:10. Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-
a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.
Luca 6:11. Ei însă s-au umplut de mânie şi vorbeau unii cu alţii ce să facă cu Iisus.
Luca 6:12. Şi în zilele acelea, Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune
către Dumnezeu.
Luca 6:13. Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe
care i-a numit Apostoli.
Luca 6:14. Pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi pe Filip, şi
pe Vartolomeu,
Luca 6:15. Şi pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul,
Luca 6:16. Şi pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut trădător.
Luca 6:17. Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi
mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al
Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor.
Luca 6:18. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau.
Luca 6:19. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi.
Luca 6:20. Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este
împărăţia lui Dumnezeu.
Luca 6:21. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi
râde.
Luca 6:22. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi
vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului.
Luca 6:23. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că
tot aşa făceau proorocilor părinţii lor.
Luca 6:24. Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră.
Luca 6:25. Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că
veţi plânge şi vă veţi tângui.
Luca 6:26. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi
părinţii lor.
Luca 6:27. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc
pe voi;
Luca 6:28. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri.
Luca 6:29. Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica
să-ţi ia şi cămaşa;
Luca 6:30. Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.
Luca 6:31. Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;
Luca 6:32. Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce
îi iubesc pe ei.
Luca 6:33. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii
acelaşi lucru fac.
Luca 6:34. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea?
Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Luca 6:35. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în
schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei
nemulţumitori şi răi.
Luca 6:36. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
Luca 6:37. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; Iertaţi şi veţi fi Iertaţi.
372
Luca 6:38. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf,
căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.
Luca 6:39. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?
Luca 6:40. Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca
învăţătorul său.
Luca 6:41. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
Luca 6:42. Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna
care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei
vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Luca 6:43. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade
bune.
Luca 6:44. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi
nici nu se culeg struguri din spini.
Luca 6:45. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din
vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.
Luca 6:46. Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun?
Luca 6:47. Oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă:
Luca 6:48. Asemenea este unui om care, zidindu-şi casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe
piatră, şi venind apele mari şi puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească,
fiindcă era bine clădită pe piatră.
Luca 6:49. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care şi-a zidit casa pe pământ fără
temelie, şi izbind în ea puhoiul de ape, îndată a căzut şi prăbuşirea acelei case a fost
mare.
CAP. 7
Vindecarea slugii unui sutaş. Vindecarea tânărului din Nain. Trimişii lui Ioan Botezătorul. Ungerea lui Iisus
de către femeia păcătoasă.
Luca 7:1. Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
Luca 7:2. Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste, fiind bolnavă era să moară.
Luca 7:3. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe
sluga lui.
Luca 7:4. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta,
Luca 7:5. Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.
Luca 7:6. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I:
Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu.
Luca 7:7. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul şi se va
vindeca sluga mea.
Luca 7:8. Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se
duce, şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.
Luca 7:9. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi, întorcându-Se, a zis mulţimii care venea
după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă;
Luca 7:10. Şi întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga sănătoasă.
Luca 7:11. Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi
multă mulţime.
Luca 7:12. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale,
şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.
Luca 7:13. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plânge!
Luca 7:14. Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi
zic, scoală-te.
Luca 7:15. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.
Luca 7:16. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între
noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
Luca 7:17. Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.
Luca 7:18. Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea.
Luca 7:19. Şi chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis către Domnul, zicând: Tu eşti
Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?
Luca 7:20. Şi ajungând la El, bărbaţii au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând: Tu eşti Cel
ce va să vină sau să aşteptăm pe altul?
Luca 7:21. Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a
dăruit vederea.
Luca 7:22. Şi răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit:
Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se
binevesteşte.
Luca 7:23. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.
Luca 7:24. Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan:
Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie? Oare trestie clătinată de vânt?
Luca 7:25. Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe
şi petrec în desfătare sunt în casele regilor.
373
Luca 7:26. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare prooroc? Da! Zic vouă: şi mai mult decât un prooroc.
Luca 7:27. Acesta este cel despre care s-a scris: "Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va
găti calea Ta, înaintea Ta".
Luca 7:28. Zic vouă: Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic
în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
Luca 7:29. Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se
cu botezul lui Ioan.
Luca 7:30. Iar fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de
el.
Luca 7:31. Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea?
Luca 7:32. Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând: V-am cântat din
fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.
Luca 7:33. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon!
Luca 7:34. A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin,
prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!
Luca 7:35. Dar Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei.
Luca 7:36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la
masă.
Luca 7:37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a
adus un alabastru cu mir.
Luca 7:38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui,
şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.
Luca 7:39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi
ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.
Luca 7:40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise
el.
Luca 7:41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu
cincizeci.
Luca 7:42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a Iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai
mult?
Luca 7:43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a Iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept
ai judecat.
Luca 7:44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta
şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu
părul ei.
Luca 7:45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
Luca 7:46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
Luca 7:47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin,
puţin iubeşte.
Luca 7:48. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele.
Luca 7:49. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi
păcatele?
Luca 7:50. Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.
CAP. 8
Pilda semănătorului. Mama şi fraţii lui Iisus. Potolirea furtunii. Demonizatul din ţinutul Gherghesenilor.
Învierea fiicei lui Iair. Vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.
Luca 8:1. Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui
Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El;
Luca 8:2. Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena,
din care ieşiseră şapte demoni,
Luca 8:3. Şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din
avutul lor.
Luca 8:4. Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin cetăţi la El, a zis în pildă:
Luca 8:5. Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a
fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.
Luca 8:6. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.
Luca 8:7. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.
Luca 8:8. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga:
Cine are urechi de auzit să audă.
Luca 8:9. Şi ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda aceasta?
Luca 8:10. El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în
pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.
Luca 8:11. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.
Luca 8:12. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca
nu cumva, crezând, să se mântuiască.
Luca 8:13. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu
au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.
374
Luca 8:14. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu
plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.
Luca 8:15. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi
rodesc întru răbdare.
Luca 8:16. Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în
sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
Luca 8:17. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască
şi să nu vină la arătare.
Luca 8:18. Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare
că are se va lua de la el.
Luca 8:19. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii.
Luca 8:20. Şi I s-a vestit: Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă.
Luca 8:21. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul
lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc.
Luca 8:22. Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi a zis către ei: Să trecem de cealaltă
parte a lacului. Şi au plecat.
Luca 8:23. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se
umplea de apă şi erau în primejdie.
Luca 8:24. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El,
sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte.
Luca 8:25. Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către
alţii: Oare cine este Acesta, că porunceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?
Luca 8:26. Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii.
Luca 8:27. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă
vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.
Luca 8:28. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine,
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui.
Luca 8:29. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era
legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon,
în pustie.
Luca 8:30. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi
intraseră în el.
Luca 8:31. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc.
Luca 8:32. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să
intre în ei; şi le-a îngăduit.
Luca 8:33. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a
înecat.
Luca 8:34. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate.
Luca 8:35. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră
demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat.
Luca 8:36. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.
Luca 8:37. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau
cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.
Luca 8:38. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul
zicând:
Luca 8:39. Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în
toată cetatea câte îi făcuse Iisus.
Luca 8:40. Şi când s-a întors Iisus, L-a primit mulţimea, căci toţi Îl aşteptau.
Luca 8:41. Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând
la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui,
Luca 8:42. Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea
El, mulţimile Îl împresurau.
Luca 8:43. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată
averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată,
Luca 8:44. Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea
sângelui ei.
Luca 8:45. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care
erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine
este cel ce s-a atins de mine?
Luca 8:46. Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine.
Luca 8:47. Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu
tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată.
Luca 8:48. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.
Luca 8:49. Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu
mai supăra pe Învăţătorul.
Luca 8:50. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi.
Luca 8:51. Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe
Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă.
Luca 8:52. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme.
375
Luca 8:53. Şi râdeau de El, ştiind că a murit.
Luca 8:54. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te!
Luca 8:55. Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce.
Luca 8:56. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
CAP. 9
Trimiterea apostolilor. Săturarea celor cinci mii de oameni. Mărturisirea lui Petru. Întâia şi a doua vestire a
Patimilor. Schimbarea la faţă. Vindecarea copilului demonizat. Care este întâiul între apostoli? Urmarea
lui Iisus.
Luca 9:1. Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii
şi să vindece bolile.
Luca 9:2. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.
Luca 9:3. Şi a zis către ei: Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici
să nu aveţi câte două haine.
Luca 9:4. Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de acolo să plecaţi.
Luca 9:5. Şi câţi nu vă vor primi, ieşind din acea cetate scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre
mărturie împotriva lor.
Luca 9:6. Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.
Luca 9:7. Şi a auzit Irod tetrarhul toate cele făcute şi era nedumerit, că se zicea de către unii că Ioan
s-a sculat din morţi;
Luca 9:8. Iar de unii că Ilie s-a arătat, iar de alţii, că un prooroc dintre cei vechi a înviat.
Luca 9:9. Iar Irod a zis: Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Cine este dar Acesta despre care aud asemenea
lucruri? Şi căuta să-l vadă.
Luca 9:10. Şi, întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Şi, luându-i cu Sine, S-a dus de o
parte într-un loc pustiu, aproape de cetatea numită Betsaida.
Luca 9:11. Iar mulţimile, aflând, au mers după El şi El, primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui
Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuinţă de vindecare îi făcea sănătoşi.
Luca 9:12. Dar ziua a început să se plece spre seară. Şi, venind la El, cei doisprezece I-au spus: Dă
drumul mulţimii să se ducă prin satele şi prin sătuleţele dimprejur, ca să poposească şi
să-şi găsească mâncare, că aici suntem în loc pustiu.
Luca 9:13. Iar El a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci pâini
şi doi peşti, afară numai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul
acesta.
Luca 9:14. Căci erau ca la cinci mii de bărbaţi. Dar El a zis către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în cete de
câte cincizeci de inşi.
Luca 9:15. Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi.
Luca 9:16. Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi
a dat ucenicilor, ca să pună mulţimii înainte.
Luca 9:17. Şi au mâncat şi s-au săturat toţi şi au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coşuri de
fărâmituri.
Luca 9:18. Şi când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, şi i-a întrebat, zicând: Cine zic mulţimile că
sunt Eu?
Luca 9:19. Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un prooroc din
cei vechi.
Luca 9:20. Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui
Dumnezeu.
Luca 9:21. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta,
Luca 9:22. Zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către bătrâni şi de
către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învieze.
Luca 9:23. Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia
crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;
Luca 9:24. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine,
acela îl va mântui.
Luca 9:25. Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va
păgubi?
Luca 9:26. Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va
ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
Luca 9:27. Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea,
până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.
Luca 9:28. Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a
suit pe munte ca să Se roage.
Luca 9:29. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.
Luca 9:30. Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie,
Luca 9:31. Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l
împlinească în Ierusalim .
Luca 9:32. Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui
şi pe cei doi bărbaţi stând cu El.
376
Luca 9:33. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim
aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune.
Luca 9:34. Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au
intrat în nor.
Luca 9:35. Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi!
Luca 9:36. Şi când a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Şi ei au tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în
zilele acelea, din cele ce văzuseră.
Luca 9:37. În ziua următoare, când s-au coborât din munte, L-a întâmpinat mulţime multă.
Luca 9:38. Şi iată un bărbat din mulţime a strigat, zicând: Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul
meu, că îl am numai pe el;
Luca 9:39. Şi iată un duh îl apucă şi îndată strigă şi-l zguduie cu spume şi abia pleacă de la el, după
ce l-a zdrobit.
Luca 9:40. Şi m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi n-au putut.
Luca 9:41. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi şi
vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.
Luca 9:42. Şi, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe
duhul cel necurat şi a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui lui.
Luca 9:43. Iar toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. Şi mirându-se toţi de toate câte făcea, a
zis către ucenicii Săi:
Luca 9:44. Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Căci Fiul Omului va fi dat în mâinile
oamenilor.
Luca 9:45. Iar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă şi se
temeau să-L întrebe despre acest cuvânt.
Luca 9:46. Şi a intrat gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare?
Luca 9:47. Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine,
Luca 9:48. Şi le-a zis: Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar
oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai
mic între voi toţi, acesta este mare.
Luca 9:49. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate
demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi.
Luca 9:50. Iar Iisus a zis către el: Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.
Luca 9:51. Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim .
Luca 9:52. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să
facă pregătiri pentru El.
Luca 9:53. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim .
Luca 9:54. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc
din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?
Luca 9:55. Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul
Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.
Luca 9:56. Şi s-au dus în alt sat.
Luca 9:57. Şi pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El: Te voi însoţi, oriunde Te vei duce.
Luca 9:58. Şi i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-
Şi plece capul.
Luca 9:59. Şi a zis către altul: urmează-Mi. Iar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop
pe tatăl meu.
Luca 9:60. Iar El i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui
Dumnezeu.
Luca 9:61. Dar altul a zis: Îţi voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi ca să rânduiesc cele din casa
mea.
Luca 9:62. Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit
pentru împărăţia lui Dumnezeu.
CAP. 10
Trimiterea şi înapoierea celor şaptezeci (şi doi) de ucenici. Vai de cetăţile rele. Iisus se bucură cu duhul.
Pilda samarineanului milostiv. Marta şi Maria.
Luca 10:1. Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei
Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină.
Luca 10:2. Şi zicea către ei: Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul
secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său.
Luca 10:3. Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
Luca 10:4. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale.
Luca 10:5. Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia.
Luca 10:6. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va
întoarce la voi.
Luca 10:7. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând cele ce vă vor da, căci vrednic este
lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă.
Luca 10:8. Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune înainte.
Luca 10:9. Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-le: S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu.
377
Luca 10:10. Şi în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi:
Luca 10:11. Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastră vi-l scuturăm vouă. Dar
aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu.
Luca 10:12. Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetăţii aceleia.
Luca 10:13. Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care
s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă.
Luca 10:14. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă.
Luca 10:15. Şi tu, Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la cer? Până la iad vei fi coborât!
Luca 10:16. Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de
Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.
Luca 10:17. Şi s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în
numele Tău.
Luca 10:18. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.
Luca 10:19. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea
vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma.
Luca 10:20. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre
sunt scrise în ceruri.
Luca 10:21. În acesta ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte,
Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei
pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa
Ta.
Luca 10:22. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât
numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi căruia voieşte Fiul să-i descopere.
Luca 10:23. Şi întorcându-Se către ucenici, de o parte a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi
voi!
Luca 10:24. Căci zic vouă: Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi
să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit.
Luca 10:25. Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să
moştenesc viaţa de veci?
Luca 10:26. Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti?
Luca 10:27. Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din
tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe
tine însuţi.
Luca 10:28. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.
Luca 10:29. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?
Luca 10:30. Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între
tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
Luca 10:31. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.
Luca 10:32. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.
Luca 10:33. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,
Luca 10:34. Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe
dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.
Luca 10:35. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai
cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.
Luca 10:36. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?
Luca 10:37. Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
Luca 10:38. Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în
casa ei.
Luca 10:39. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta
cuvântul Lui.
Luca 10:40. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că
sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute.
Luca 10:41. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti;
Luca 10:42. Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.
CAP. 11
Rugăciunea domnească. Semnul lui Iona. Cuvântarea împotriva fariseilor şi a cărturarilor.
Luca 11:1. Şi pe când Se ruga Iisus într-un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis:
Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.
Luca 11:2. Şi le-a zis: Când vă rugaţi, ziceţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele
Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
Luca 11:3. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi.
Luca 11:4. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc
nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Luca 11:5. Şi a zis către ei: Cine dintre voi, având un prieten şi se va duce la el în miez de noapte şi-i
va zice: Prietene, împrumută-mi trei pâini,
Luca 11:6. Că a venit, din cale, un prieten la mine şi n-am ce să-i pun înainte,
378
Luca 11:7. Iar acela, răspunzând dinăuntru, să-i zică: Nu mă da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi
copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să mă scol să-ţi dau.
Luca 11:8. Zic vouă: Chiar dacă, sculându-se, nu i-ar da pentru că-i este prieten, dar, pentru
îndrăzneala lui, sculându-se, îi va da cât îi trebuie.
Luca 11:9. Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
Luca 11:10. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide.
Luca 11:11. Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere
peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe?
Luca 11:12. Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie?
Luca 11:13. Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru
Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!
Luca 11:14. Şi a scos un demon, şi acela era mut. Şi când a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar
mulţimile s-au minunat.
Luca 11:15. Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe demoni.
Luca 11:16. Iar alţii, ispitindu-L, cereau de la El semn din cer.
Luca 11:17. Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: Orice împărăţie, dezbinându-se în sine, se
pustieşte şi casă peste casă cade.
Luca 11:18. Şi dacă satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăţia lui? Fiindcă ziceţi că Eu scot
pe demoni cu Beelzebul.
Luca 11:19. Iar dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi
judecători.
Luca 11:20. Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni iată a ajuns la voi împărăţia lui
Dumnezeu.
Luca 11:21. Când cel tare şi înarmat fiind îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace.
Luca 11:22. Dar când unul mai tare decât el vine asupra lui şi-l înfrânge, îi ia toate armele pe care se
bizuia, iar prăzile de la el le împarte.
Luca 11:23. Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte.
Luca 11:24. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi,
negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit.
Luca 11:25. Şi, venind, o află măturată şi împodobită.
Luca 11:26. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuieşte acolo; şi
se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.
Luca 11:27. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este
pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt!
Luca 11:28. Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.
Luca 11:29. Iar îngrămădindu-se mulţimile, El a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean;
cere semn dar semn nu i se va da decât semnul proorocului Iona.
Luca 11:30. Căci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru
acest neam.
Luca 11:31. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi,
pentru că a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi,
iată, mai mult decât Solomon este aici.
Luca 11:32. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-
au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici.
Luca 11:33. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia
care intră să vadă lumina.
Luca 11:34. Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e
luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat.
Luca 11:35. Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric.
Luca 11:36. Aşadar, dacă tot trupul tău e luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în
întregime, ca şi când te luminează făclia cu strălucirea ei.
Luca 11:37. Şi pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; şi, intrând, a şezut la
masă.
Luca 11:38. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă.
Luca 11:39. Şi Domnul a zis către el: Acum, voi fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a
blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie.
Luca 11:40. Nebunilor! Oare, cel ce a făcut partea din afară n-a făcut şi partea dinăuntru?
Luca 11:41. Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate.
Luca 11:42. Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi
lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi
pe acelea să nu le lăsaţi.
Luca 11:43. Vai vouă, fariseilor! Că iubiţi scaunele din faţă în sinagogi şi în închinăciunile din pieţe.
Luca 11:44. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că sunteţi ca mormintele ce nu se văd, şi
oamenii, care umblă peste ele, nu le ştiu.
Luca 11:45. Şi răspunzând, unul dintre învăţătorii de Lege I-a zis: Învăţătorule, acestea zicând, ne
mustri şi pe noi!
Luca 11:46. Iar El a zis: Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege! Că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie
de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile nici cel puţin cu un deget.
Luca 11:47. Vai vouă! Că zidiţi mormintele proorocilor pe care părinţii voştri i-au ucis.
379
Luca 11:48. Aşadar, mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le
clădiţi mormintele.
Luca 11:49. De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: "Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi
dintre ei vor ucide şi vor prigoni";
Luca 11:50. Ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor, care s-a vărsat de la
facerea lumii,
Luca 11:51. De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu.
Adevărat vă spun: Se va cere de la neamul acesta.
Luca 11:52. Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe
cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.
Luca 11:53. Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască groaznic şi să-L silească
să vorbească despre multe,
Luca 11:54. Pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină.
CAP. 12
Să ne ferim de făţărnicie, de şovăială şi de lăcomie. Îndemnuri la veghere şi la îngăduinţă. Semnele
vremii.
Luca 12:1. Şi în acelaşi timp, adunându-se mulţime mii şi mii de oameni, încât se călcau unii pe alţii,
Iisus a început să vorbească întâi către ucenicii Săi: Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care
este făţărnicia.
Luca 12:2. Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască.
Luca 12:3. De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în
odăi, se va vesti de pe acoperişuri.
Luca 12:4. Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au
ce să mai facă.
Luca 12:5. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere
să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi.
Luca 12:6. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui
Dumnezeu.
Luca 12:7. Ci şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât
multe vrăbii.
Luca 12:8. Şi zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi
pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
Luca 12:9. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui
Dumnezeu.
Luca 12:10. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va Ierta; dar celui ce va huli
împotriva Duhului Sfânt, nu i se va Ierta.
Luca 12:11. Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce
veţi răspunde, sau ce veţi zice,
Luca 12:12. Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.
Luca 12:13. Zis-a Lui cineva din mulţime: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine
moştenirea.
Luca 12:14. Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?
Luca 12:15. Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul
avuţiilor sale.
Luca 12:16. Şi le-a spus lor această pildă, zicând: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.
Luca 12:17. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele?
Luca 12:18. Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge
acolo tot grâul şi bunătăţile mele;
Luca 12:19. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-
te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
Luca 12:20. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele
ce ai pregătit ale cui vor fi?
Luca 12:21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.
Luca 12:22. Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi
mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca.
Luca 12:23. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
Luca 12:24. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici jitniţă, şi
Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!
Luca 12:25. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?
Luca 12:26. Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte?
Luca 12:27. Priviţi la crini cum cresc: Nu torc, nici nu ţes. Şi zic vouă că nici Solomon, în toată
mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
Luca 12:28. Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o
îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor!
Luca 12:29. Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi.
Luca 12:30. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de
acestea;
380
Luca 12:31. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.
Luca 12:32. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.
Luca 12:33. Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară
neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică.
Luca 12:34. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.
Luca 12:35. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse.
Luca 12:36. Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă,
ca, venind, şi bătând, îndată să-i deschidă.
Luca 12:37. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic
vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji.
Luca 12:38. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite
sunt acelea.
Luca 12:39. Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar
lăsa să i se spargă casa.
Luca 12:40. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
Luca 12:41. Şi a zis Petru: Doamne, către noi spui pilda aceasta sau şi către toţi?
Luca 12:42. Şi a zis Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune
peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu?
Luca 12:43. Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând aşa.
Luca 12:44. Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale.
Luca 12:45. Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să
bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să bea şi să se îmbete,
Luca 12:46. Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu
ştie şi o va tăia în două, iar partea ei va pune-o cu cei necredincioşi.
Luca 12:47. Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui,
va fi bătută mult.
Luca 12:48. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i
s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.
Luca 12:49. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!
Luca 12:50. Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini!
Luca 12:51. Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.
Luca 12:52. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi
împotriva a trei.
Luca 12:53. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica
împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.
Luca 12:54. Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine
ploaie mare; şi aşa este.
Luca 12:55. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.
Luca 12:56. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de
nu o deosebiţi?
Luca 12:57. De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept?
Luca 12:58. Şi când mergi cu pârâşul tău la dregător, dă-ţi silinţa să te scapi de el pe cale, ca nu
cumva să te târască la judecător, şi judecătorul să te dea în mâna temnicerului, iar
temnicerul să te arunce în temniţă.
Luca 12:59. Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti şi cel din urmă ban.
CAP. 13
Pilda galileienilor. O femeie vindecată în ziua sâmbetei. Pilde şi cuvinte despre împărăţia lui Dumnezeu.
Ierusalimul şi jalea-i viitoare.
Luca 13:1. Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a
amestecat cu jertfele lor.
Luca 13:2. Şi El, răspunzând, le-a zis: Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât
toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta?
Luca 13:3. Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
Luca 13:4. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare,
că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim ?
Luca 13:5. Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
Luca 13:6. Şi le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod
în el, dar n-a găsit.
Luca 13:7. Şi a zis către vier : Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu
găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar?
Luca 13:8. Iar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi
pune gunoi.
Luca 13:9. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.
Luca 13:10. Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta.
Luca 13:11. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de
nu putea să se ridice în sus nicidecum;
Luca 13:12. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.
381
Luca 13:13. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
Luca 13:14. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea
mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-
vă, dar nu în ziua sâmbetei!
Luca 13:15. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare,
sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape?
Luca 13:16. Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu
se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei?
Luca 13:17. Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se
bucura de faptele strălucite săvârşite de El.
Luca 13:18. Deci zicea: Cu ce este asemenea împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna?
Luca 13:19. Asemenea este grăuntelui de muştar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa,
şi a crescut şi s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui.
Luca 13:20. Şi iarăşi a zis: Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu?
Luca 13:21. Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până
ce s-a dospit totul.
Luca 13:22. Şi mergea El prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim .
Luca 13:23. Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis:
Luca 13:24. Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor
putea.
Luca 13:25. După ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi
la uşă, zicând: Doamne, deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde
sunteţi,
Luca 13:26. Atunci voi veţi începe să ziceţi: Am mâncat înaintea ta şi am băut şi în pieţele noastre ai
învăţat.
Luca 13:27. Şi el vă va zice: Vă spun: Nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii
nedreptăţii.
Luca 13:28. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe
Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară.
Luca 13:29. Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea
la masă în împărăţia lui Dumnezeu.
Luca 13:30. Şi iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, şi sunt alţii întâi care vor fi pe urmă.
Luca 13:31. În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea
să Te ucidă.
Luca 13:32. Şi El le-a zis: Mergând, spuneţi vulpii acesteia: Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi
şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi.
Luca 13:33. Însă şi astăzi şi mâine şi în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putinţă să piară
prooroc afară din Ierusalim .
Luca 13:34. Ierusalim e, Ierusalim e, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de
câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-aţi voit.
Luca 13:35. Iată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă. Nu Mă veţi mai vedea până
ce va veni vremea când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!
CAP. 14
Bolnavul de idropică vindecat sâmbăta. Îndemn la smerenie şi la milostenie. Pilda despre cina cea mare.
Lepădarea de sine.
Luca 14:1. Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei
Îl pândeau,
Luca 14:2. Iată un om bolnav de idropică era înaintea Lui.
Luca 14:3. Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei, spunând: Cuvine-se a
vindeca sâmbăta ori nu?
Luca 14:4. Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
Luca 14:5. Şi către ei a zis: Care dintre voi, de-i cădea fiul sau boul în fântână nu-l va scoate îndată în
ziua sâmbetei?
Luca 14:6. Şi n-au putut să-i răspundă la acestea.
Luca 14:7. Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă,
zicând între ei:
Luca 14:8. Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie
chemat de el altul mai de cinste decât tine.
Luca 14:9. Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul. Şi atunci, cu
ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.
Luca 14:10. Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel
ce te-a chemat, el să-ţi zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa
tuturor celor care vor şedea împreună cu tine.
Luca 14:11. Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
Luca 14:12. Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe
fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul
lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată.
382
Luca 14:13. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi,
Luca 14:14. Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor.
Luca 14:15. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va
prânzi în împărăţia lui Dumnezeu!
Luca 14:16. Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;
Luca 14:17. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt
gata.
Luca 14:18. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară Iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi
am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.
Luca 14:19. Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.
Luca 14:20. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.
Luca 14:21. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul
casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe
orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.
Luca 14:22. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.
Luca 14:23. Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se
umple casa,
Luca 14:24. Căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.
Luca 14:25. Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele:
Luca 14:26. Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi
pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.
Luca 14:27. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.
Luca 14:28. Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala
cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească?
Luca 14:29. Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să
înceapă a-l lua în râs,
Luca 14:30. Zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi.
Luca 14:31. Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască,
dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
Luca 14:32. Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.
Luca 14:33. Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu.
Luca 14:34. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă?
Luca 14:35. Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit
să audă.
CAP. 15
Pildele: Oaia cea pierdută, despre drahma cea pierdută şi despre fiul risipitor.
Luca 15:1. Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte.

Luca 15:2. Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu
ei.
Luca 15:3. Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând:
Luca 15:4. Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi
nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte?
Luca 15:5. Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se;
Luca 15:6. Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit
oaia cea pierdută.
Luca 15:7. Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte,
decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.
Luca 15:8. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu
mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte?
Luca 15:9. Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le: Bucuraţi-vă cu mine, căci am
găsit drahma pe care o pierdusem.
Luca 15:10. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se
pocăieşte.
Luca 15:11. Şi a zis: Un om avea doi fii.
Luca 15:12. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere.
Şi el le-a împărţit averea.
Luca 15:13. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi
acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.
Luca 15:14. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă
lipsă.
Luca 15:15. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile
sale să păzească porcii.
Luca 15:16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i
dădea.
Luca 15:17. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu
pier aici de foame!
383
Luca 15:18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea
ta;
Luca 15:19. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.
Luca 15:20. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a
făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.
Luca 15:21. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc
fiul tău.
Luca 15:22. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi
inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;
Luca 15:23. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;
Luca 15:24. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se
veselească.
Luca 15:25. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi
jocuri.
Luca 15:26. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.
Luca 15:27. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru
că l-a primit sănătos.
Luca 15:28. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.
Luca 15:29. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat
porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.
Luca 15:30. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat
pentru el viţelul cel îngrăşat.
Luca 15:31. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
Luca 15:32. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat,
pierdut era şi s-a aflat.
CAP. 16
Parabola despre iconomul necredincios. Parabola despre bogatul nemilostiv şi despre săracul Lazăr.
Luca 16:1. Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât
lui că-i risipeşte avuţiile.
Luca 16:2. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia
ta, căci nu mai poţi să fii iconom.
Luca 16:3. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu
pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
Luca 16:4. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.
Luca 16:5. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât eşti
dator stăpânului meu?
Luca 16:6. Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie
degrabă cincizeci.
Luca 16:7. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a
iconomul: Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.
Luca 16:8. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului
acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii.
Luca 16:9. Şi Eu zic vouă: Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa,
să vă primească ei în corturile cele veşnice.
Luca 16:10. Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în
foarte puţin şi în mult este nedrept.
Luca 16:11. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea
adevărată?
Luca 16:12. Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?
Luca 16:13. Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt
îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui
Dumnezeu şi lui mamona.
Luca 16:14. Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc.
Luca 16:15. Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu
cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui
Dumnezeu.
Luca 16:16. Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte
şi fiecare se sileşte spre ea.
Luca 16:17. Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă.
Luca 16:18. Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată de
bărbat săvârşeşte adulter.
Luca 16:19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip
strălucit.
Luca 16:20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,
Luca 16:21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau
bubele lui.
384
Luca 16:22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a
fost înmormântat.
Luca 16:23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în
sânul lui.
Luca 16:24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude
vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
Luca 16:25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr,
asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
Luca 16:26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să
treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.
Luca 16:27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
Luca 16:28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
Luca 16:29. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.
Luca 16:30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor
pocăi.
Luca 16:31. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia
cineva dintre morţi.
CAP. 17
Despre sminteli, Iertare şi credinţă. Vindecarea celor zece leproşi. Când va veni împărăţia lui Dumnezeu.
Luca 17:1. Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care
ele vin!
Luca 17:2. Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât
să smintească pe unul din aceştia mici.
Luca 17:3. Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-
l.
Luca 17:4. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine,
zicând: Mă căiesc, iartă-l.
Luca 17:5. Şi au zis apostolii către Domnul: Sporeşte-ne credinţa.
Luca 17:6. Iar Domnul a zis: De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor:
Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta.
Luca 17:7. Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din
ţarină: Vino îndată şi şezi la masă?
Luca 17:8. Oare, nu-i va zice: Pregăteşte-mi ca să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi, până ce voi
mânca şi voi bea şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu?
Luca 17:9. Va mulţumi, oare, slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu.
Luca 17:10. Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice,
pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.
Luca 17:11. Iar pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii,
Luca 17:12. Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe,
Luca 17:13. Şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!
Luca 17:14. Şi văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au
curăţit.
Luca 17:15. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.
Luca 17:16. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era
samarinean.
Luca 17:17. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?
Luca 17:18. Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de
alt neam?
Luca 17:19. Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.
Luca 17:20. Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis:
Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Luca 17:21. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul
vostru.
Luca 17:22. Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu
veţi vedea.
Luca 17:23. Şi vor zice vouă: Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
Luca 17:24. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă
parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
Luca 17:25. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.
Luca 17:26. Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului:
Luca 17:27. Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit
potopul şi i-a nimicit pe toţi.
Luca 17:28. Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi
zideau,
Luca 17:29. Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe
toţi,
Luca 17:30. La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului.
385
Luca 17:31. În ziua aceea, cel care va fi pe acoperişul casei, şi lucrurile lui în casă, să nu se coboare
ca să le ia; de asemenea, cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi.
Luca 17:32. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.
Luca 17:33. Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi.
Luca 17:34. Zic vouă: În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.
Luca 17:35. Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată.
Luca 17:36. Doi vor fi în ogor; unul se va lua altul se va lăsa.
Luca 17:37. Şi răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo
se vor aduna vulturii.
CAP. 18
Pildele: văduva stăruitoare, vameşul şi fariseul. Iisus cheamă pe copii la Sine. Primejdiile bogăţiei. A treia
vestire a Patimilor. Vindecarea orbului din Ierihon.
Luca 18:1. Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea,
Luca 18:2. Zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se
ruşina.
Luca 18:3. Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de
potrivnicul meu.
Luca 18:4. Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de
om nu mă ruşinez,
Luca 18:5. Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu
să mă supere.
Luca 18:6. Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept?
Luca 18:7. Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi
pentru care El rabdă îndelung?
Luca 18:8. Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare,
credinţă pe pământ?
Luca 18:9. Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda
aceasta:
Luca 18:10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.
Luca 18:11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi
oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
Luca 18:12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Luca 18:13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul,
zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
Luca 18:14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se
înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
Luca 18:15. Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.
Luca 18:16. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci
împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.
Luca 18:17. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra
în ea.
Luca 18:18. Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de
veci?
Luca 18:19. Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
Luca 18:20. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb,
cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
Luca 18:.21. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.
Luca 18:22. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei
avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.
Luca 18:23. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
Luca 18:24. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui
Dumnezeu!
Luca 18:25. Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia
lui Dumnezeu.
Luca 18:26. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască?
Luca 18:27. Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.
Luca 18:28. Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie.
Luca 18:29. Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau
fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu,
Luca 18:30. Şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă
veşnică.
Luca 18:31. Şi luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne suim la Ierusalim şi se vor
împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
Luca 18:32. Căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat.
Luca 18:33. Şi, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.
Luca 18:34. Şi ei n-au înţeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu
înţelegeau cele spuse.
386
Luca 18:35. Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.
Luca 18:36. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta.
Luca 18:37. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
Luca 18:38. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!
Luca 18:39. Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui
David, fie-Ţi milă de mine!
Luca 18:40. Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
Luca 18:41. Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!
Luca 18:42. Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.
Luca 18:43. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a
dat laudă lui Dumnezeu.
CAP. 19
Zaheu. Pilda minelor. Intrarea în Ierusalim . Iisus deplânge Ierusalimul şi alungă pe vânzătorii de la
templu.
Luca 19:1. Şi intrând, trecea prin Ierihon.

Luca 19:2. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.
Luca 19:3. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.
Luca 19:4. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.
Luca 19:5. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te
degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.
Luca 19:6. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se.
Luca 19:7. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos.
Luca 19:8. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau
săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
Luca 19:9. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui
Avraam.
Luca 19:10. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
Luca 19:11. Şi ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus o pildă, fiindcă El era aproape de
Ierusalim , iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată.
Luca 19:12. Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia domnie şi să
se întoarcă.
Luca 19:13. Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi a zis către ele: Neguţătoriţi cu ele
până ce voi veni!
Luca 19:14. Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să
domnească peste noi.
Luca 19:15. Şi când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le
dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit.
Luca 19:16. Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece mine.
Luca 19:17. Şi i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai
stăpânire peste zece cetăţi.
Luca 19:18. Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine.
Luca 19:19. Iar el a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi.
Luca 19:20. A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar,
Luca 19:21. Că mă temeam de tine, pentru că eşti om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce n-ai
semănat.
Luca 19:22. Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai ştiut că sunt om
aspru: iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat;
Luca 19:23. Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu
dobândă.
Luca 19:24. Şi a zis celor ce stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.
Luca 19:25. Şi ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine.
Luca 19:26. Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua.
Luca 19:27. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în
faţa mea.
Luca 19:28. Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim .
Luca 19:29. Iar când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, către muntele care se zice Muntele
Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici,
Luca 19:30. Zicând: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat pe
care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată. Şi, dezlegându-l, aduceţi-l.
Luca 19:31. Şi dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegaţi?, veţi zice aşa: Pentru că Domnul are
trebuinţă de el.
Luca 19:32. Şi, plecând, cei trimişi au găsit precum le-a spus.
Luca 19:33. Pe când aceştia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegaţi mânzul?
Luca 19:34. Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuinţă de el Domnul.
Luca 19:35. Şi i-au adus la Iisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz, l-au ajutat pe Iisus să urce pe
el.
Luca 19:36. Iar pe când mergea El, aşterneau hainele lor pe cale.
387
Luca 19:37. Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se,
a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse,
Luca 19:38. Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi
slavă întru cei de sus.
Luca 19:39. Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii.
Luca 19:40. Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.
Luca 19:41. Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând:
Luca 19:42. Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse
sunt de ochii tăi.
Luca 19:43. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor
împresura şi te vor strâmtora din toate părţile.
Luca 19:44. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră
pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.
Luca 19:45. Şi intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
Luca 19:46. Zicându-le: Scris este: "Şi va fi casa Mea casă de rugăciune"; dar voi aţi făcut din ea
peşteră de tâlhari.
Luca 19:47. Şi era în fiecare zi în templu şi învăţa. Dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului
căutau să-L piardă.
Luca 19:48. Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.
CAP. 20
De unde a fost botezul lui Ioan? Pilda viei celei date lucrătorilor răi. Dinarul Cezarului. Învierea morţilor. Al
cui fiu este Hristos?
Luca 20:1. Şi într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii
şi cărturarii, împreună cu bătrânii,
Luca 20:2. Şi, vorbind, au zis către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ţi-
a dat această putere?
Luca 20:3. Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, şi spuneţi-Mi:
Luca 20:4. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
Luca 20:5. Şi ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: Din cer, va zice: Pentru ce n-aţi crezut
în el?
Luca 20:6. Iar dacă vom zice: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredinţat că
Ioan a fost prooroc.
Luca 20:7. Şi au răspuns că nu ştiu de unde.
Luca 20:8. Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.
Luca 20:9. Şi a început să spună către popor pilda aceasta: Un om a sădit vie şi a dat-o lucrătorilor şi
a plecat departe pentru multă vreme.
Luca 20:10. Şi la timpul potrivit, a trimis la lucrători o slugă ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă,
bătând-o, au trimis-o fără nimic.
Luca 20:11. Şi a trimis apoi altă slugă, dar ei, bătând-o şi pe aceea şi batjocorind-o, au trimis-o fără
nimic.
Luca 20:12. Şi a trimis apoi pe a treia; iar ei, rănind-o şi pe aceea, au alungat-o.
Luca 20:13. Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor ruşina de
el.
Luca 20:14. Iar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l
omorâm ca moştenirea să fie a noastră.
Luca 20:15. Şi scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Ce va face, deci, acestora, stăpânul viei?
Luca 20:16. Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora. Iar ei auzind, au zis: Să nu
se întâmple!
Luca 20:17. El însă, privind la ei, a zis: Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta: "Piatra pe care n-au
luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului"?
Luca 20:18. Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi.
Luca 20:19. Iar cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de
popor. Căci ei au înţeles că Iisus spusese pilda aceasta pentru ei.
Luca 20:20. Şi pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în
cuvânt şi să-L dea stăpânirii şi puterii dregătorului.
Luca 20:21. Şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa
omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu:
Luca 20:22. Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu?
Luca 20:23. Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi?
Luca 20:24. Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului.
Luca 20:25. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui
Dumnezeu, lui Dumnezeu.
Luca 20:26. Şi nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului şi, mirându-se de cuvântul Lui, au
tăcut.
Luca 20:27. Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care zic că nu este înviere, L-au întrebat:
Luca 20:28. Zicând: Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă moare fratele cuiva, având femeie, şi
el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeie şi să ridice urmaş fratelui său.
388
Luca 20:29. Erau deci şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără de copii.
Luca 20:30. Şi a luat-o al doilea, şi a murit şi el fără copii.
Luca 20:31. A luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit.
Luca 20:32. La urmă a murit şi femeia.
Luca 20:33. Deci femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi soţie, căci toţi şapte au avut-o de soţie?
Luca 20:34. Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
Luca 20:35. Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu
se însoară, nici nu se mărită.
Luca 20:36. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii
ai învierii.
Luca 20:37. Iar că morţii înviază a arătat chiar Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui
Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.
Luca 20:38. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.
Luca 20:39. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine ai zis.
Luca 20:40. Şi nu mai cutezau să-L întrebe nimic.
Luca 20:41. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David?
Luca 20:42. Căci însuşi David spune în Cartea Psalmilor: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a
dreapta Mea,
Luca 20:43. Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
Luca 20:44. Deci David Îl numeşte Domn; şi cum este fiu al lui?
Luca 20:45. Şi ascultând tot poporul, a zis ucenicilor:
Luca 20:46. Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile
în pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe,
Luca 20:47. Mâncând casele văduvelor şi de ochii lumii rugându-se îndelung; aceştia vor lua mai mare
osândă.
CAP. 21
Banul văduvei. Cuvântarea lui Iisus despre dărâmarea Ierusalimului şi a doua Sa venire.
Luca 21:1. Şi privind, a văzut pe cei bogaţi, aruncând darurile lor în vistieria templului.
Luca 21:2. Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani.
Luca 21:3. Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi.
Luca 21:4. Căci toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat
tot ce avea pentru viaţă.
Luca 21:5. Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a
zis:
Luca 21:6. Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se
risipească.
Luca 21:7. Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, când oare, vor fi acestea? Şi care este semnul
când au să fie acestea?
Luca 21:8. Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi
vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.
Luca 21:9. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie
să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând.
Luca 21:10. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie.
Luca 21:11. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer
vor fi.
Luca 21:12. Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă
în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu.
Luca 21:13. Şi va fi vouă spre mărturie.
Luca 21:14. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde;
Luca 21:15. Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i
răspundă toţi potrivnicii voştri.
Luca 21:16. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi.
Luca 21:17. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu.
Luca 21:18. Şi păr din capul vostru nu va pieri.
Luca 21:19. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.
Luca 21:20. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea
lui.
Luca 21:21. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin
ţarină să nu intre în el.
Luca 21:22. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.
Luca 21:23. Dar vai celor care vor avea în pântece şi celor care vor alăpta în acele zile. Căci va fi în
ţară mare strâmtorare şi mânie împotriva acestui popor.
Luca 21:24. Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi
călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.
Luca 21:25. Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi
nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor.
389
Luca 21:26. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile
cerurilor se vor clătina.
Luca 21:27. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă.
Luca 21:28. Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că
răscumpărarea voastră se apropie.
Luca 21:29. Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii:
Luca 21:30. Când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape.
Luca 21:31. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui
Dumnezeu.
Luca 21:32. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea.
Luca 21:33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Luca 21:34. Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi
de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste,
Luca 21:35. Ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.
Luca 21:36. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea
care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.
Luca 21:37. Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă
al Măslinilor.
Luca 21:38. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte.
CAP. 22
Iisus vândut de Iuda. Cina cea de taină. Despre întâietate. Suferinţele din grădina Ghetsimani. Prinderea
şi aducerea la Caiafa. Lepădarea lui Petru.
Luca 22:1. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti.

Luca 22:2. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor.
Luca 22:3. Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
Luca 22:4. Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor.
Luca 22:5. Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani.
Luca 22:6. Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii.
Luca 22:7. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile.
Luca 22:8. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm.
Luca 22:9. Iar ei I-au zis: Unde voieşti să pregătim?
Luca 22:10. Iar El le-a zis: Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu
apă; mergeţi după el în casa în care va intra.
Luca 22:11. Şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este încăperea în care să mănânc
Paştile cu ucenicii mei?
Luca 22:12. Şi acela vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi.
Luca 22:13. Iar, ei, ducându-se, au aflat precum le spusese şi au pregătit Paştile.
Luca 22:14. Şi când a fost ceasul, S-a aşezat la masă, şi apostolii împreună cu El.
Luca 22:15. Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima
Mea,
Luca 22:16. Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în împărăţia
lui Dumnezeu.
Luca 22:17. Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;
Luca 22:18. Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui
Dumnezeu.
Luca 22:19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se
dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
Luca 22:20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru
Sângele Meu, care se varsă pentru voi.
Luca 22:21. Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă.
Luca 22:22. Şi Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este
vândut!
Luca 22:23. Iar ei au început să se întrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea să facă
aceasta?
Luca 22:24. Şi s-a iscat între ei şi neînţelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare?
Luca 22:25. Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele şi se numesc binefăcători.
Luca 22:26. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi
căpetenia ca acela care slujeşte.
Luca 22:27. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare, nu cel ce stă la
masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte.
Luca 22:28. Şi voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele.
Luca 22:29. Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu,
Luca 22:30. Ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând
cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
Luca 22:31. Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;
Luca 22:32. Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te,
întăreşte pe fraţii tăi.
390
Luca 22:33. Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte.
Luca 22:34. Iar Iisus i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până ce de trei ori te vei lepăda
de Mine, că nu Mă cunoşti.
Luca 22:35. Şi le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut
lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic.
Luca 22:36. Şi El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are sabie
să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.
Luca 22:37. Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: "Şi cu cei fără de
lege s-a socotit", căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit.
Luca 22:38. Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Zis-a lor: Sunt de ajuns.
Luca 22:39. Şi, ieşind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, şi ucenicii l-au urmat.
Luca 22:40. Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.
Luca 22:41. Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, Se ruga.
Luca 22:42. Zicând: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să
se facă.
Luca 22:43. Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea.
Luca 22:44. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături
de sânge care picurau pe pământ.
Luca 22:45. Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare.
Luca 22:46. Şi le-a zis: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită.
Luca 22:47. Şi vorbind El, iată o mulţime şi cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea
în fruntea lor. Şi s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute.
Luca 22:48. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?
Luca 22:49. Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu
sabia?
Luca 22:50. Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă.
Luca 22:51. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a
vindecat
Luca 22:52. Şi către arhiereii, către căpeteniile templului şi către bătrânii care veniseră asupra Lui,
Iisus a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu toiege.
Luca 22:53. În toate zilele fiind cu voi în templu, n-aţi întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este
ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.
Luca 22:54. Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.
Luca 22:55. Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor.
Luca 22:56. Şi o slujnică, văzându-l şezând la foc, şi uitându-se bine la el, a zis: Şi acesta era cu El.
Luca 22:57. Iar el s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc.
Luca 22:58. Şi după puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a zis: Omule,
nu sunt.
Luca 22:59. Iar când a trecut ca un ceas, un altul susţinea zicând: Cu adevărat şi acesta era cu El,
căci este galileian.
Luca 22:60. Şi Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă vorbind el, a cântat cocoşul.
Luca 22:61. Şi întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul
Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu te vei lepăda de
Mine de trei ori.
Luca 22:62. Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar.
Luca 22:63. Iar bărbaţii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bătându-L.
Luca 22:64. Şi acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: Prooroceşte cine este cel ce Te-a lovit?
Luca 22:65. Şi hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui.
Luca 22:66. Şi când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi L-au dus pe
El în sinedriul lor.
Luca 22:67. Zicând: Spune nouă dacă eşti Tu Hristosul. Şi El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi
crede;
Luca 22:68. Iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde.
Luca 22:69. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.
Luca 22:70. Iar ei au zis toţi: Aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Şi El a zis către ei: Voi ziceţi că Eu
sunt.
Luca 22:71. Şi ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am auzit din gura Lui?
CAP. 23
Iisus înaintea lui Irod. Judecata, răstignirea, moartea şi îngroparea.
Luca 23:1. Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.
Luca 23:2. Şi au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi
împiedicând să dăm dajdie Cezarului şi zicând că El este Hristos rege.
Luca 23:3. Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici.
Luca 23:4. Şi Pilat a zis către arhierei şi către mulţimi: Nu găsesc nici o vină în Omul acesta.
Luca 23:5. Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din
Galileea până aici.
Luca 23:6. Şi Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileian.
391
Luca 23:7. Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în
acele zile.
Luca 23:8. Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască
pentru că auzise despre El, şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El.
Luca 23:9. Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic.
Luca 23:10. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare.
Luca 23:11. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o
haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat.
Luca 23:12. Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în
duşmănie între ei.
Luca 23:13. Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,
Luca 23:14. A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată
eu, cercetându-L în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi
împotriva Lui.
Luca 23:15. Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de
moarte.
Luca 23:16. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
Luca 23:17. Şi trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat.
Luca 23:18. Dar ei, cu toţii, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba,
Luca 23:19. Care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.
Luca 23:20. Şi iarăşi le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus.
Luca 23:21. Dar ei strigau, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!
Luca 23:22. Iar el a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârşit Acesta? Nici o vină de moarte nu am
aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
Luca 23:23. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit.
Luca 23:24. Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor.
Luca 23:25. Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi ucidere, pe care îl cereau ei,
iar pe Iisus L-a dat în voia lor.
Luca 23:26. Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au
pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus.
Luca 23:27. Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl
plângeau.
Luca 23:28. Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului , nu Mă plângeţi pe Mine,
ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.
Luca 23:29. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut
şi sânii care n-au alăptat!
Luca 23:30. Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.
Luca 23:31. Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?
Luca 23:32. Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.
Luca 23:33. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe
făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.
Luca 23:34. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat
sorţi.
Luca 23:35. Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să
Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.
Luca 23:36. Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet.
Luca 23:37. Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!
Luca 23:38. Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele
iudeilor.
Luca 23:39. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul?
Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi.
Luca 23:40. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi
osândă?
Luca 23:41. Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut
nici un rău.
Luca 23:42. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.
Luca 23:43. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.
Luca 23:44. Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la
ceasul al nouălea.
Luca 23:45. Întunecându-se soarele; catapeteasma templului s-a sfâşiat pe mijloc.
Luca 23:46. Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi
acestea zicând, Şi-a dat duhul.
Luca 23:47. Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul
Acesta drept a fost.
Luca 23:48. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se
întorceau bătându-şi pieptul.
Luca 23:49. Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind
acestea.
Luca 23:50. Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept,
392
Luca 23:51. - Acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor,
aşteptând împărăţia lui Dumnezeu.
Luca 23:52. Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
Luca 23:53. Şi coborându-L, L-a înfăşurat în giulgiu de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în piatră,
în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus.
Luca 23:54. Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă.
Luca 23:55. Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost
pus trupul Lui.
Luca 23:56. Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.
CAP. 24
Învierea Domnului. El Se arată ucenicilor care mergeau spre Emaus şi apoi apostolilor. Înălţarea la cer.
Luca 24:1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând
miresmele pe care le pregătiseră.
Luca 24:2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
Luca 24:3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
Luca 24:4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte
strălucitoare.
Luca 24:5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi
pe Cel viu între cei morţi?
Luca 24:6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
Luca 24:7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar
a treia zi să învieze.
Luca 24:8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.
Luca 24:9. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor
celorlalţi.
Luca 24:10. Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele,
care ziceau către apostoli acestea.
Luca 24:11. Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut.
Luca 24:12. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure
zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
Luca 24:13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim , ca la
şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
Luca 24:14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
Luca 24:15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea
împreună cu ei.
Luca 24:16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
Luca 24:17. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul
vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.
Luca 24:18. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu
ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
Luca 24:19. El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc
puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.
Luca 24:20. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri;
Luca 24:21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea,
astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
Luca 24:22. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la
mormânt,
Luca 24:23. Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că
El este viu.
Luca 24:24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe
El nu L-au văzut.
Luca 24:25. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus
proorocii!
Luca 24:26. Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?
Luca 24:27. Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele
despre El.
Luca 24:28. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.
Luca 24:29. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a
intrat să rămână cu ei.
Luca 24:30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a
dat lor.
Luca 24:31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.
Luca 24:32. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi
când ne tâlcuia Scripturile?
Luca 24:33. Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei
unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,
Luca 24:34. Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon.
393
Luca 24:35. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
Luca 24:36. Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă.
Luca 24:37. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.
Luca 24:38. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima
voastră?
Luca 24:39. Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu
are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.
Luca 24:40. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.
Luca 24:41. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de
mâncare?
Luca 24:42. Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere.
Luca 24:43. Şi luând, a mâncat înaintea lor.
Luca 24:44. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi,
că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci
şi în psalmi.
Luca 24:45. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.
Luca 24:46. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din
morţi a treia zi.
Luca 24:47. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre Iertarea păcatelor la toate
neamurile, începând de la Ierusalim .
Luca 24:48. Voi sunteţi martorii acestora.
Luca 24:49. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă
veţi îmbrăca cu putere de sus.
Luca 24:50. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
Luca 24:51. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.
Luca 24:52. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
Luca 24:53. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
IOAN SFÂNTA EVANGHELIE
CAP. 1
Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut trup. Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintâi
ucenici ai lui Iisus.
Ioan 1:1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Ioan 1:2. Acesta era întru început la Dumnezeu.
Ioan 1:3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Ioan 1:4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
Ioan 1:5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.
Ioan 1:6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.
Ioan 1:7. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.
Ioan 1:8. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.
Ioan 1:9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
Ioan 1:10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
Ioan 1:11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
Ioan 1:12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui
Dumnezeu,
Ioan 1:13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu
s-au născut.
Ioan 1:14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-
Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Ioan 1:15. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine
după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.
Ioan 1:16. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har.
Ioan 1:17. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.
Ioan 1:18. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul
Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
Ioan 1:19. Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când au trimis la El iudeii din Ierusalim , preoţi şi leviţi,
ca să-l întrebe: Cine eşti tu?
Ioan 1:20. Şi el a mărturisit şi n-a tăgăduit; şi a mărturisit: Nu sunt eu Hristosul.
Ioan 1:21. Şi ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Eşti tu Proorocul? Şi a
răspuns: Nu.
Ioan 1:22. Deci i-au zis: Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine
însuţi?
394
Ioan 1:23. El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis
Isaia proorocul.
Ioan 1:24. Şi trimişii erau dintre farisei.
Ioan 1:25. Şi l-au întrebat şi i-au zis: De ce botezi deci, dacă tu nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici
Proorocul?
Ioan 1:26. Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi
nu-L ştiţi,
Ioan 1:27. Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I
dezleg cureaua încălţămintei.
Ioan 1:28. Acestea se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.
Ioan 1:29. A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce
ridică păcatul lumii.
Ioan 1:30. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine,
fiindcă mai înainte de mine era,
Ioan 1:31. Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă.
Ioan 1:32. Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a
rămas peste El.
Ioan 1:33. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste
Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu
Duh Sfânt.
Ioan 1:34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
Ioan 1:35. A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui.
Ioan 1:36. Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu!
Ioan 1:37. Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus.
Ioan 1:38. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis:
Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti?
Ioan 1:39. El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în
ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea.
Ioan 1:40. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui
Simon Petru.
Ioan 1:41. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte:
Hristos).
Ioan 1:42. Şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi
Chifa (ce se tâlcuieşte: Petru).
Ioan 1:43. A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi.
Ioan 1:44. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.
Ioan 1:45. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi
proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
Ioan 1:46. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi.
Ioan 1:47. Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în
care nu este vicleşug.
Ioan 1:48. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema
Filip, te-am văzut când erai sub smochin.
Ioan 1:49. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel.
Ioan 1:50. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai
mari decât acestea vei vedea.
Ioan 1:51. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe
îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.
CAP. 2
Nunta din Cana. Izgonirea vânzătorilor din templu.
Ioan 2:1. Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo.
Ioan 2:2. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă.
Ioan 2:3. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin.
Ioan 2:4. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.
Ioan 2:5. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.
Ioan 2:6. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau
trei vedre.
Ioan 2:7. Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.
Ioan 2:8. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.
Ioan 2:9. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care
scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,
Ioan 2:10. Şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar
tu ai ţinut vinul cel bun până acum.
Ioan 2:11. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii
Săi au crezut în El.
Ioan 2:12. După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a
rămas decât puţine zile.
395
Ioan 2:13. Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim .
Ioan 2:14. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de
bani.
Ioan 2:15. Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi
schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele.
Ioan 2:16. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă
de negustorie.
Ioan 2:17. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: "Râvna casei Tale mă mistuie".
Ioan 2:18. Au răspuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea?
Ioan 2:19. Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.
Ioan 2:20. Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în
trei zile?
Ioan 2:21. Iar El vorbea despre templul trupului Său.
Ioan 2:22. Deci, când S-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au
crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus.
Ioan 2:23. Şi când era în Ierusalim , la sărbătoarea Paştilor, mulţi au crezut în numele Lui, văzând
minunile pe care le făcea.
Ioan 2:24. Iar Iisus însuşi nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.
Ioan 2:25. Şi pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, căci El însuşi cunoştea
ce era în om.
CAP. 3
Convorbirea lui Iisus cu Nicodim. Ioan mărturiseşte despre Hristos.
Ioan 3:1. Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor.
Ioan 3:2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că
nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
Ioan 3:3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va
putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a
doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
Ioan 3:5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu
va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:6. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
Ioan 3:7. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.
Ioan 3:8. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce.
Astfel este cu oricine e născut din Duhul.
Ioan 3:9. A răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea?
Ioan 3:10. Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?
Ioan 3:11. Adevărat, adevărat zic ţie, că noi ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut mărturisim, dar
mărturia noastră nu o primiţi.
Ioan 3:12. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cele cereşti?
Ioan 3:13. Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.
Ioan 3:14. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului,
Ioan 3:15. Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
Ioan 3:16. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine
crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
Ioan 3:17. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască,
prin El, lumea.
Ioan 3:18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut
în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
Ioan 3:19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai
mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
Ioan 3:20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se
vădească.
Ioan 3:21. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu
sunt săvârşite.
Ioan 3:22. După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea acolo şi boteza.
Ioan 3:23. Şi boteza şi Ioan în Enom, aproape de Salim, că erau acolo ape multe şi veneau şi se
botezau.
Ioan 3:24. Căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.
Ioan 3:25. Şi s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu, asupra curăţirii.
Ioan 3:26. Şi au venit la Ioan şi i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, şi despre
Care tu ai mărturisit, iată El botează şi toţi se duc la El.
Ioan 3:27. Ioan a răspuns şi a zis: Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer.
Ioan 3:28. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.
Ioan 3:29. Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu
bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit.
Ioan 3:30. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.
396
Ioan 3:31. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este şi de
pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor.
Ioan 3:32. Şi ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni.
Ioan 3:33. Cel ce a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.
Ioan 3:34. Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că
Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură.
Ioan 3:35. Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui.
Ioan 3:36. Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci
mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
CAP. 4
Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă. Iisus tămăduieşte pe fiul unui slujitor regesc.
Ioan 4:1. Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici ca
Ioan,
Ioan 4:2. Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui,
Ioan 4:3. A lăsat Iudeea şi S-a dus iarăşi în Galileea.
Ioan 4:4. Şi trebuia să treacă prin Samaria.
Ioan 4:5. Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui
Iosif, fiul său;
Ioan 4:6. Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi
era ca la al şaselea ceas.
Ioan 4:7. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau.
Ioan 4:8. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
Ioan 4:9. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt
femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.
Ioan 4:10. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-
Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.
Ioan 4:11. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea
vie?
Ioan 4:12. Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi
el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?
Ioan 4:13. Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi;
Ioan 4:14. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-
o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.
Ioan 4:15. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici
să scot.
Ioan 4:16. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.
Ioan 4:17. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat.
Ioan 4:18. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai
spus.
Ioan 4:19. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc.
Ioan 4:20. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde
trebuie să ne închinăm.
Ioan 4:21. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în
Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.
Ioan 4:22. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei
este.
Ioan 4:23. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în
adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.
Ioan 4:24. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.
Ioan 4:25. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va
vesti nouă toate.
Ioan 4:26. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
Ioan 4:27. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce
o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea?
Ioan 4:28. Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
Ioan 4:29. Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este
Hristosul?
Ioan 4:30. Şi au ieşit din cetate şi veneau către El.
Ioan 4:31. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă.
Ioan 4:32. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.
Ioan 4:33. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
Ioan 4:34. Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc
lucrul Lui.
Ioan 4:35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi
priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
Ioan 4:36. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure
împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
397
Ioan 4:37. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
Ioan 4:38. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca
lor.
Ioan 4:39. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care
mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
Ioan 4:40. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două
zile.
Ioan 4:41. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui,
Ioan 4:42. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim
că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.
Ioan 4:43. Şi după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea.
Ioan 4:44. Căci Iisus însuşi a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în ţara lui.
Ioan 4:45. Deci, când a venit în Galileea, L-au primit galileenii, cei ce văzuseră toate câte făcuse El în
Ierusalim , la sărbătoare, căci şi ei veniseră la sărbătoare.
Ioan 4:46. Deci iarăşi a mers în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al
cărui fiu era bolnav în Capernaum.
Ioan 4:47. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să Se coboare
şi să vindece pe fiul lui, că era gata să moară.
Ioan 4:48. Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede.
Ioan 4:49. Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu.
Ioan 4:50. Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus
şi a plecat.
Ioan 4:51. Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăieşte.
Ioan 4:52. Şi cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în
ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.
Ioan 4:53. Aşadar tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăieşte. Şi a
crezut el şi toată casa lui.
Ioan 4:54. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o iarăşi Iisus, venind din Iudeea în Galileea.
CAP. 5
Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda. Iisus vorbeşte despre puterea Sa dumnezeiască.
Ioan 5:1. După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim .
Ioan 5:2. Iar în Ierusalim , lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte
Vitezda, având cinci pridvoare.
Ioan 5:3. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
Ioan 5:4. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi,
după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.
Ioan 5:5. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
Ioan 5:6. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti
să te faci sănătos?
Ioan 5:7. Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se
tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
Ioan 5:8. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
Ioan 5:9. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.
Ioan 5:10. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei
patul.
Ioan 5:11. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.
Ioan 5:12. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?
Ioan 5:13. Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în
acel loc.
Ioan 5:14. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu
mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
Ioan 5:15. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
Ioan 5:16. Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta.
Ioan 5:17. Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.
Ioan 5:18. Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega
sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă
cu Dumnezeu.
Ioan 5:19. A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la
Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul
întocmai.
Ioan 5:20. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va
arăta Lui, ca voi să vă miraţi.
Ioan 5:21. Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce
voieşte.
Ioan 5:22. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.
Ioan 5:23. Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe
Tatăl care L-a trimis.
398
Ioan 5:24. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are
viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.
Ioan 5:25. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului
lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia.
Ioan 5:26. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine;
Ioan 5:27. Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.
Ioan 5:28. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
Ioan 5:29. Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre
învierea osândirii.
Ioan 5:30. Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă,
pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
Ioan 5:31. Dacă mărturisesc Eu despre mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
Ioan 5:32. Altul mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care o mărturiseşte
despre Mine.
Ioan 5:33. Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit adevărul.
Ioan 5:34. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci spun aceasta ca să vă mântuiţi.
Ioan 5:35. Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina
lui.
Ioan 5:36. Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să
le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a
trimis.
Ioan 5:37. Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi văzut
vreodată, nici faţa Lui nu aţi văzut-o;
Ioan 5:38. Şi cuvântul Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe care l-a trimis
Acela.
Ioan 5:39. Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care
mărturisesc despre Mine.
Ioan 5:40. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!
Ioan 5:41. Slavă de la oameni nu primesc;
Ioan 5:42. Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
Ioan 5:43. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său,
pe acela îl veţi primi.
Ioan 5:44. Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul
Dumnezeu nu o căutaţi?
Ioan 5:45. Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi
nădăjduit.
Ioan 5:46. Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
Ioan 5:47. Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele?
CAP. 6
Săturarea celor cinci mii de oameni. Iisus umblă pe mare. Pâinea care se pogoară din cer. Mărturisirea lui
Petru.
Ioan 6:1. După acestea, Iisus S-a dus dincolo de marea Galileii, în părţile Tiberiadei.
Ioan 6:2. Şi a mers după El mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei
bolnavi.
Ioan 6:3. Şi S-a suit Iisus în munte şi a şezut acolo cu ucenicii Săi.
Ioan 6:4. Şi era aproape Paştile, sărbătoarea iudeilor.
Ioan 6:5. Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine către El, a zis către Filip: De
unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia?
Ioan 6:6. Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă.
Ioan 6:7. Şi Filip i-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte
puţin.
Ioan 6:8. Şi a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru:
Ioan 6:9. Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?
Ioan 6:10. Şi a zis Iisus: Faceţi pe oameni să se aşeze. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci au şezut
bărbaţii în număr ca la cinci mii.
Ioan 6:11. Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau;
asemenea şi din peşti, cât au voit.
Ioan 6:12. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se
piardă ceva.
Ioan 6:13. Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce
au mâncat din cele cinci pâini de orz.
Ioan 6:14. Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul,
Care va să vină în lume.
Ioan 6:15. Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu sila, ca să-L facă rege, S-a dus iarăşi în
munte, El singur.
Ioan 6:16. Şi când s-a făcut seră, ucenicii Lui s-au coborât la mare.
399
Ioan 6:17. Şi intrând în corabie, mergeau spre Capernaum, dincolo de mare. Şi s-a făcut întuneric şi
Iisus încă nu venise la ei,
Ioan 6:18. Şi suflând vânt mare, marea se întărâta.
Ioan 6:19. După ce au vâslit deci ca la douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, au văzut pe Iisus
umblând pe apă şi apropiindu-Se de corabie, ei s-au înfricoşat.
Ioan 6:20. Iar El le-a zis: Eu sunt; nu vă temeţi!
Ioan 6:21. Deci voiau să-L ia în corabie, şi îndată corabia a sosit la ţărmul la care mergeau.
Ioan 6:22. A doua zi, mulţimea, care sta de cealaltă parte a mării, a văzut că nu era acolo decât
numai o corabie mai mică şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci
plecaseră numai ucenicii Lui.
Ioan 6:23. Şi alte corăbii mai mic au venit din Tiberiada în apropiere de locul unde ei mâncaseră
pâinea, după ce Domnul mulţumise.
Ioan 6:24. Deci, când a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat şi ei în
corăbiile cele mici şi au venit în Capernaum, căutându-L pe Iisus.
Ioan 6:25. Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: Învăţătorule, când ai venit aici?
Ioan 6:26. Iisus le-a răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut
minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.
Ioan 6:27. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa
veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.
Ioan 6:28. Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?
Ioan 6:29. Iisus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe
Care El L-a trimis.
Ioan 6:30. Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi?
Ioan 6:31. Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, precum este scris: "Pâine din cer le-a dat lor să
mănânce".
Ioan 6:32. Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci
Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată.
Ioan 6:33. Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii.
Ioan 6:34. Deci au zis către El: Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta.
Ioan 6:35. Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede
în Mine nu va înseta niciodată.
Ioan 6:36. Dar am spus vouă că M-aţi şi văzut şi nu credeţi.
Ioan 6:37. Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară;
Ioan 6:38. Pentru că M-am coborât din cer, nu ca să fac voia mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine.
Ioan 6:39. Şi aceasta este voia Celui ce M-a trimis, ca din toţi pe care Mi i-a dat Mie să nu pierd nici
unul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.
Ioan 6:40. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică
şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Ioan 6:41. Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese: Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer.
Ioan 6:42. Şi ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa?
Cum spune El acum: M-am coborât din cer?
Ioan 6:43. Iisus a răspuns şi le-a zis: Nu murmuraţi între voi.
Ioan 6:44. Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia
în ziua de apoi.
Ioan 6:45. Scris este în prooroci: "Şi vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu". Deci oricine a auzit şi a învăţat
de la Tatăl la Mine vine.
Ioan 6:46. Nu doar că pe Tatăl l-a văzut cineva, decât numai Cel ce este la Dumnezeu; Acesta L-a
văzut pe Tatăl.
Ioan 6:47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
Ioan 6:48. Eu sunt pâinea vieţii.
Ioan 6:49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
Ioan 6:50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
Ioan 6:51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi
în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
Ioan 6:52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
Ioan 6:53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu
veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Ioan 6:54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua
cea de apoi.
Ioan 6:55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Ioan 6:56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
Ioan 6:57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe
Mine va trăi prin Mine.
Ioan 6:58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi
au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.
Ioan 6:59. Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum.
Ioan 6:60. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l
asculte?
400
Ioan 6:61. Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte
aceasta?
Ioan 6:62. Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?
Ioan 6:63. Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus
sunt duh şi sunt viaţă.
Ioan 6:64. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus ştia de la început cine sunt cei ce nu cred şi
cine este cel care Îl va vinde.
Ioan 6:65. Şi zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de
la Tatăl.
Ioan 6:66. Şi de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.
Ioan 6:67. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi?
Ioan 6:68. Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei
veşnice.
Ioan 6:69. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.
Ioan 6:70. Le-a răspuns Iisus: Oare, nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi unul dintre voi este
diavol!
Ioan 6:71. Iar El zicea de Iuda al lui Simon Iscarioteanul, căci acesta, unul din cei doisprezece fiind,
avea să-L vândă.
CAP. 7
Iisus învăţă în templu, la sărbătoarea corturilor.
Ioan 7:1. Şi după aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece
iudeii căutau să-L ucidă.
Ioan 7:2. Şi era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor.
Ioan 7:3. Au zis deci către El fraţii Lui: Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să
vadă lucrurile pe care Tu le faci.
Ioan 7:4. Căci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci caută să se facă cunoscut. Dacă faci acestea,
arată-Te pe Tine lumii.
Ioan 7:5. Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El.
Ioan 7:6. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata.
Ioan 7:7. Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc
despre ea că lucrurile ei sunt rele.
Ioan 7:8. Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a
împlinit încă.
Ioan 7:9. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea.
Ioan 7:10. Dar după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe
ascuns.
Ioan 7:11. În timpul sărbătorii iudeii Îl căutau şi ziceau: Unde este Acela?
Ioan 7:12. Şi cârtire multă era despre El în mulţime; unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, ci
amăgeşte mulţimea.
Ioan 7:13. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe faţă.
Ioan 7:14. Iar la jumătatea praznicului Iisus S-a suit în templu şi învăţa.
Ioan 7:15. Şi iudeii se mirau zicând: Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?
Ioan 7:16. Deci le-a răspuns Iisus şi a zis: Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
Ioan 7:17. De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la
Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.
Ioan 7:18. Cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava sa; iar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe
el, acela este adevărat şi nedreptate nu este în el.
Ioan 7:19. Oare nu Moise v-a dat Legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă
ucideţi?
Ioan 7:20. Şi mulţimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să te ucidă?
Ioan 7:21. Iisus a răspuns şi le-a zis: Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi.
Ioan 7:22. De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinţi, şi sâmbăta
tăiaţi împrejur pe om.
Ioan 7:23. Dacă omul primeşte tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă
mâniaţi pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos?
Ioan 7:24. Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă.
Ioan 7:25. Deci ziceau unii dintre Ierusalim iteni: Nu este, oare, Acesta pe care-L căutau să-L ucidă?
Ioan 7:26. Şi iată că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu
adevărat că Acesta e Hristos?
Ioan 7:27. Dar pe Acesta Îl ştim de unde este. Însă Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde
este.
Ioan 7:28. Deci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: Şi pe Mine Mă ştiţi şi ştiţi de unde sunt; şi
Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine şi pe Care voi nu-L
ştiţi.
Ioan 7:29. Eu Îl ştiu pe El, căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine.
Ioan 7:30. Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul
Lui.
401
Ioan 7:31. Dar mulţi din mulţime au crezut în El şi ziceau: Hristosul când va veni va face El minuni
mai multe decât a făcut Acesta?
Ioan 7:32. Au auzit fariseii mulţimea murmurând acestea despre El şi au trimis arhiereii şi fariseii
slujitori ca să-L prindă.
Ioan 7:33. Dar Iisus le-a zis: Puţin timp mai sunt cu voi şi Mă duc la Cel ce M-a trimis.
Ioan 7:34. Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi să veniţi.
Ioan 7:35. Deci au zis iudeii, între ei: Unde are să Se ducă Acesta, ca noi să nu-L găsim? Nu cumva va
merge la cei împrăştiaţi printre elini şi va învăţa pe elini?
Ioan 7:36. Ce înseamnă acest cuvânt pe care l-a spus: Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi şi unde sunt
Eu, voi nu puteţi să veniţi?
Ioan 7:37. Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat,
zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
Ioan 7:38. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.
Ioan 7:39. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă
nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.
Ioan 7:40. Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul.
Ioan 7:41. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină
Hristos?
Ioan 7:42. N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea
lui David?
Ioan 7:43. Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El.
Ioan 7:44. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El.
Ioan 7:45. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus?
Ioan 7:46. Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om.
Ioan 7:47. Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi?
Ioan 7:48. Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei?
Ioan 7:49. Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată!
Ioan 7:50. A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei:
Ioan 7:51. Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?
Ioan 7:52. Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din
Galileea nu s-a ridicat prooroc.
Ioan 7:53. Şi s-a dus fiecare la casa sa.
CAP. 8
Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinţei iudeilor.
Ioan 8:1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.

Ioan 8:2. Dar dimineaţa iarăşi a venit în templu, şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.
Ioan 8:3. Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc,
Ioan 8:4. Au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter;
Ioan 8:5. Iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce
zici?
Ioan 8:6. Şi aceasta ziceau, ispitindu-L, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Iar Iisus, plecându-Se în
jos, scria cu degetul pe pământ.
Ioan 8:7. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel
dintâi piatra asupra ei.
Ioan 8:8. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ.
Ioan 8:9. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai
bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc.
Ioan 8:10. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt
pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul?
Ioan 8:11. Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să
nu mai păcătuieşti.
Ioan 8:12. Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va
umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
Ioan 8:13. De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este
adevărată.
Ioan 8:14. A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea
este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici
unde Mă duc.
Ioan 8:15. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni.
Ioan 8:16. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel
ce M-a trimis pe Mine.
Ioan 8:17. Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.
Ioan 8:18. Eu sunt Cel ce mărturisesc despre Mine Însumi şi mărturiseşte despre Mine Tatăl, Cel ce M-
a trimis.
Ioan 8:19. Îi ziceau deci: Unde este Tatăl Tău? Răspuns-a Iisus: Nu mă ştiţi nici pe Mine nici pe Tatăl
Meu; dacă M-aţi şti pe Mine, aţi şti şi pe Tatăl Meu.
402
Ioan 8:20. Cuvintele acestea le-a grăit Iisus în vistierie, pe când învăţa în templu; şi nimeni nu L-a
prins, că încă nu venise ceasul Lui.
Ioan 8:21. Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu,
voi nu puteţi veni.
Ioan 8:22. Deci ziceau iudeii: Nu cumva Îşi va ridica singur viaţa? Că zice: Unde Mă duc Eu, voi nu
puteţi veni.
Ioan 8:23. Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea
aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
Ioan 8:24. V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi
muri în păcatele voastre.
Ioan 8:25. Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Ceea ce v-am spus de la început.
Ioan 8:26. Multe am de spus despre voi şi de judecat. Dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi
cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume.
Ioan 8:27. Şi ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
Ioan 8:28. Deci le-a zis Iisus: Când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că de
la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc.
Ioan 8:29. Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute
Lui.
Ioan 8:30. Spunând El acestea, mulţi au crezut în El.
Ioan 8:31. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi
cu adevărat ucenici ai Mei;
Ioan 8:32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.
Ioan 8:33. Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi.
Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?
Ioan 8:34. Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al
păcatului.
Ioan 8:35. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac.
Ioan 8:36. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.
Ioan 8:37. Ştiu vă sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvâtul Meu nu
încape în voi.
Ioan 8:38. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.
Ioan 8:39. Ei au răspuns şi I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam,
aţi face faptele lui Avraam.
Ioan 8:40. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am
auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.
Ioan 8:41. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată
avem: pe Dumnezeu.
Ioan 8:42. Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu
am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
Ioan 8:43. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
Ioan 8:44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început,
a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când
grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Ioan 8:45. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi.
Ioan 8:46. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?
Ioan 8:47. Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi
pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.
Ioan 8:48. Au răspuns iudeii şi I-au zis: Oare, nu zicem noi bine că Tu eşti samarinean şi ai demon?
Ioan 8:49. A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu, şi voi nu Mă cinstiţi pe Mine.
Ioan 8:50. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute şi să judece.
Ioan 8:51. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în
veac.
Ioan 8:52. Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii;
şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac.
Ioan 8:53. Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi
proorocii. Cine te faci Tu a fi?
Ioan 8:54. Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu
este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru.
Ioan 8:55. Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea
vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui.
Ioan 8:56. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat.
Ioan 8:57. Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?
Ioan 8:58. Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam.
Ioan 8:59. Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi,
trecând prin mijlocul lor, S-a dus.
CAP. 9
Vindecarea orbului din naştere, în zi de sâmbătă.
Ioan 9:1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere.
403
Ioan 9:2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de
s-a născut orb?
Ioan 9:3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui
Dumnezeu.
Ioan 9:4. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când
nimeni nu poate să lucreze.
Ioan 9:5. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt.
Ioan 9:6. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului.
Ioan 9:7. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a
dus şi s-a spălat şi a venit văzând.
Ioan 9:8. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi
cerşea?
Ioan 9:9. Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt.
Ioan 9:10. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii?
Ioan 9:11. Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei; şi mi-a zis:
Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut.
Ioan 9:12. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu.
Ioan 9:13. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb.
Ioan 9:14. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.
Ioan 9:15. Deci iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei, şi m-
am spălat şi văd.
Ioan 9:16. Deci ziceau unii dintre farisei: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta.
Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare
între ei.
Ioan 9:17. Au zis deci orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că
prooroc este.
Ioan 9:18. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui
ce vedea.
Ioan 9:19. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci
cum vede el acum?
Ioan 9:20. Au răspuns deci părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb.
Ioan 9:21. Dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l
pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine.
Ioan 9:22. Acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la
cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă.
Ioan 9:23. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el.
Ioan 9:24. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu.
Noi ştim că Omul Acesta e păcătos.
Ioan 9:25. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum văd.
Ioan 9:26. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?
Ioan 9:27. Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi
voi să vă faceţi ucenici ai Lui?
Ioan 9:28. Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise.
Ioan 9:29. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, iar pe Acesta nu-L ştim de unde este.
Ioan 9:30. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este şi El
mi-a deschis ochii.
Ioan 9:31. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar de este cineva cinstitor de
Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă.
Ioan 9:32. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
Ioan 9:33. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea să facă nimic.
Ioan 9:34. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară.
Ioan 9:35. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?
Ioan 9:36. El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El?
Ioan 9:37. Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este.
Ioan 9:38. Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui.
Ioan 9:39. Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care
văd să fie orbi.
Ioan 9:40. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi?
Ioan 9:41. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea
păcatul rămâne asupra voastră.
CAP. 10
Iisus, Păstorul cel bun şi oile Sale.
Ioan 10:1. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela
este fur şi tâlhar.
Ioan 10:2. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor.
Ioan 10:3. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi
le mână afară.
404
Ioan 10:4. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci
cunosc glasul lui.
Ioan 10:5. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui.
Ioan 10:6. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui.
Ioan 10:7. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor.
Ioan 10:8. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat.
Ioan 10:9. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va
afla.
Ioan 10:10. Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi
din belşug să aibă.
Ioan 10:11. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.
Ioan 10:12. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi
lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.
Ioan 10:13. Dar cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi.
Ioan 10:14. Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.
Ioan 10:15. Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.
Ioan 10:16. Am şi alte oi, care sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi
glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.
Ioan 10:17. Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau.
Ioan 10:18. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi
putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.
Ioan 10:19. Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea.
Ioan 10:20. Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi?
Ioan 10:21. Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să
deschidă ochii orbilor?
Ioan 10:22. Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă.
Ioan 10:23. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.
Ioan 10:24. Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti
Hristosul, spune-o nouă pe faţă.
Ioan 10:25. Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu,
acestea mărturisesc despre Mine.
Ioan 10:26. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele.
Ioan 10:27. Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine.
Ioan 10:28. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.
Ioan 10:29. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească
din mâna Tatălui Meu.
Ioan 10:30. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.
Ioan 10:31. Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui.
Ioan 10:32. Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din
ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea?
Ioan 10:33. I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi
pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu.
Ioan 10:34. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?"
Ioan 10:35. Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura
nu poate să fie desfiinţată -
Ioan 10:36. Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am
spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?
Ioan 10:37. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine.
Ioan 10:38. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să
cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.
Ioan 10:39. Căutau deci iarăşi să-L prindă şi Iisus a scăpat din mâna lor.
Ioan 10:40. Şi a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, şi a rămas
acolo.
Ioan 10:41. Şi mulţi au venit la El şi ziceau: Ioan n-a făcut nici o minune, dar toate câte Ioan a zis
despre Acesta erau adevărate.
Ioan 10:42. Şi mulţi au crezut în El acolo.
CAP. 11
Învierea lui Lazăr. Arhiereii şi fariseii uneltesc împotriva lui Iisus.
Ioan 11:1. Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.
Ioan 11:2. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei,
al cărei frate Lazăr era bolnav.
Ioan 11:3. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.
Ioan 11:4. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu,
ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.
Ioan 11:5. Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
Ioan 11:6. Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era.
Ioan 11:7. Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea.
405
Ioan 11:8. Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci
acolo?
Ioan 11:9. A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu
se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi;
Ioan 11:10. Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
Ioan 11:11. A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l
trezesc.
Ioan 11:12. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine.
Ioan 11:13. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă.
Ioan 11:14. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit.
Ioan 11:15. Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el.
Ioan 11:16. Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să
murim cu El.
Ioan 11:17. Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt.
Ioan 11:18. Iar Betania era aproape de Ierusalim , ca la cincisprezece stadii.
Ioan 11:19. Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor.
Ioan 11:20. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în
casă.
Ioan 11:21. Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
Ioan 11:22. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.
Ioan 11:23. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.
Ioan 11:24. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.
Ioan 11:25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.
Ioan 11:26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?
Ioan 11:27. Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit
în lume.
Ioan 11:28. Şi zicând aceasta, s-a dus şi a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învăţătorul
este aici şi te cheamă.
Ioan 11:29. Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă şi a venit la El.
Ioan 11:30. Şi Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta.
Ioan 11:31. Iar iudeii care erau cu ea în casă şi o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă şi
a ieşit afară, au mers după ea socotind că a plecat la mormânt, ca să plângă acolo.
Ioan 11:32. Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I:
Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.
Ioan 11:33. Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a
suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine.
Ioan 11:34. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi.
Ioan 11:35. Şi a lăcrimat Iisus.
Ioan 11:36. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea.
Ioan 11:37. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă aşa ca
şi acesta să nu moară?
Ioan 11:38. Deci suspinând iarăşi Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră şi o piatră era
aşezată pe ea.
Ioan 11:39. Iisus a zis: Ridicaţi piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că
este a patra zi.
Ioan 11:40. Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?
Ioan 11:41. Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, Îţi mulţumesc că
M-ai ascultat.
Ioan 11:42. Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am zis, ca să
creadă că Tu M-ai trimis.
Ioan 11:43. Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară!
Ioan 11:.44. Şi a ieşit mortul, fiind legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză şi faţa lui era
înfăşurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.
Ioan 11:45. Deci mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.
Ioan 11:46. Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus.
Ioan 11:47. Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta
face multe minuni?
Ioan 11:48. Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul.
Ioan 11:49. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic;
Ioan 11:50. Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot
neamul.
Ioan 11:51. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus
avea să moară pentru neam,
Ioan 11:52. Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.
Ioan 11:53. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă.
Ioan 11:54. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut
aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi.
Ioan 11:55. Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim , mai înainte de
Paşti, ca să se curăţească.
406
Ioan 11:56. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu
va veni la sărbătoare?
Ioan 11:57. Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste,
ca să-L prindă.
CAP. 12
Ungerea lui Iisus în Betania. Intrarea în Ierusalim . Elinii vor să vadă pe Iisus. Glasul din cer. Necredinţa
iudeilor.
Ioan 12:1. Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl
înviase din morţi.
Ioan 12:2. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la
masă.
Ioan 12:3. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-
a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
Ioan 12:4. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
Ioan 12:5. Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?
Ioan 12:6. Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având
punga, lua din ce se punea în ea.
Ioan 12:7. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.
Ioan 12:8. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Ioan 12:9. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să
vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.
Ioan 12:10. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare.
Ioan 12:11. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus.
Ioan 12:12. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim ,
Ioan 12:13. Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat
este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!
Ioan 12:14. Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:
Ioan 12:15. "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei".
Ioan 12:16. Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au
adus aminte că acestea I le-au făcut Lui.
Ioan 12:17. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a
înviat din morţi.
Ioan 12:18. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
Ioan 12:19. Deci fariseii ziceau între ei: Vedeţi că nimic nu folosiţi! Iată, lumea s-a dus după El.
Ioan 12:20. Şi erau nişte elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare.
Ioan 12:21. Deci aceştia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: Doamne,
voim să vedem pe Iisus.
Ioan 12:22. Filip a venit şi i-a spus la Andrei, şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus.
Ioan 12:23. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului.
Ioan 12:24. Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri,
rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.
Ioan 12:25. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va
păstra pentru viaţa veşnică.
Ioan 12:26. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu.
Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.
Ioan 12:27. Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă, de ceasul acesta. Dar
pentru aceasta am venit în ceasul acesta.
Ioan 12:28. Părinte, preaslăveşte-Ţi numele! Atunci a venit glas din cer: Şi L-am preaslăvit şi iarăşi Îl
voi preaslăvi.
Ioan 12:29. Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: Înger I-a vorbit!
Ioan 12:30. Iisus a răspuns şi a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi.
Ioan 12:31. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
Ioan 12:32. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine.
Ioan 12:33. Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară.
Ioan 12:34. I-a răspuns deci mulţimea: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; şi cum zici
Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul Omului?
Ioan 12:35. Deci le-a zis Iisus: Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina ca să
nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge.
Ioan 12:36. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus şi,
plecând, S-a ascuns de ei.
Ioan 12:37. Şi, deşi a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El,
Ioan 12:38. Ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în
ceea ce a auzit de la noi? Şi braţul Domnului cui s-a descoperit?"
Ioan 12:39. De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia:
Ioan 12:40. "Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu
inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec"
Ioan 12:41. Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit despre El.
407
Ioan 12:42. Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca
să nu fie izgoniţi din sinagogă;
Ioan 12:43. Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
Ioan 12:.44. Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis
pe Mine.
Ioan 12:45. Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Ioan 12:46. Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric.
Ioan 12:47. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să
judec lumea ci ca să mântuiesc lumea.
Ioan 12:48. Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece:
cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi.
Ioan 12:49. Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce
să spun şi ce să vorbesc.
Ioan 12:50. Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie
Tatăl, aşa vorbesc.
CAP. 13
Iisus spală picioarele ucenicilor Săi la Cina cea de Taină. Arată cine este vânzătorul. Porunca iubirii. Petru
Îl va tăgădui.
Ioan 13:1. Iar înainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din lumea
aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi cei din lume, până la sfârşit i-a iubit.
Ioan 13:2. Şi făcându-se Cină, şi diavolul punând în inima lui Iuda fiul lui Simon Iscarioteanul, ca să-l
vândă,
Ioan 13:3. Iisus, ştiind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu
merge,
Ioan 13:4. S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el.
Ioan 13:5. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să
le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
Ioan 13:6. A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?
Ioan 13:7. A răspuns Iisus şi i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta.
Ioan 13:8. Petru I-a zis: Nu-mi vei spăla picioarele în veac. Iisus i-a răspuns: Dacă nu te voi spăla, nu
ai parte de Mine.
Ioan 13:9. Zis-a Simon Petru Lui: Doamne, spală-mi nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul.
Ioan 13:10. Iisus i-a zis: Cel ce a făcut baie n-are nevoie să-i fie spălate decât picioarele, căci este
curat tot. Şi voi sunteţi curaţi, însă nu toţi.
Ioan 13:11. Că ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: Nu toţi sunteţi curaţi.
Ioan 13:12. După ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis:
Înţelegeţi ce v-am făcut Eu?
Ioan 13:13. Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt.
Ioan 13:14. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să
ca să spălaţi picioarele unii altora;
Ioan 13:15. Că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi.
Ioan 13:16. Adevărat, zic vouă: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât
cel ce l-a trimis pe el.
Ioan 13:17. Când ştiţi acestea, fericiţi sunteţi dacă le veţi face.
Ioan 13:18. Nu zic despre voi toţi; căci Eu ştiu pe cei pe care i-am ales. Ci ca să se împlinească
Scriptura: "Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea".
Ioan 13:19. De acum vă spun vouă, înainte de a fi aceasta, ca să credeţi, când se va îndeplini, că Eu
sunt.
Ioan 13:20. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel care primeşte pe cel pe care-l voi trimite Eu, pe Mine Mă
primeşte; iar cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Ioan 13:21. Iisus, zicând acestea, S-a tulburat cu duhul şi a mărturisit şi a zis: Adevărat, adevărat zic
vouă că unul dintre voi Mă va vinde.
Ioan 13:22. Deci ucenicii se uitau unii la alţii, nedumerindu-se despre cine vorbeşte.
Ioan 13:23. Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus.
Ioan 13:24. Deci Simon Petru i-a făcut semn acestuia şi i-a zis: Întreabă cine este despre care
vorbeşte.
Ioan 13:25. Şi căzând acela astfel la pieptul lui Iisus, I-a zis: Doamne, cine este?
Ioan 13:26. Iisus i-a răspuns: Acela este, căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi da. Şi
întingând bucăţica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
Ioan 13:27. Şi după îmbucătură a intrat satana în el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fă mai curând.
Ioan 13:28. Dar nimeni din cei care şedeau la masă n-a înţeles pentru ce i-a zis aceasta.
Ioan 13:29. Căci unii socoteau, deoarece Iuda avea punga, că lui îi zice Iisus: Cumpără cele de care
avem de trebuinţă la sărbătoare, sau să dea ceva săracilor.
Ioan 13:30. Deci după ce a luat acela bucăţica de pâine, a ieşit numaidecât. Şi era noapte.
Ioan 13:31. Şi când a ieşit el, Iisus a zis: Acum a fost preaslăvit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost
preaslăvit întru El.
408
Ioan 13:32. Iar dacă Dumnezeu a fost preaslăvit întru El, şi Dumnezeu Îl va preaslăvi întru El şi îndată
Îl va preaslăvi.
Ioan 13:33. Fiilor, încă puţin timp sunt cu voi. Voi Mă veţi căuta, dar, după cum am spus iudeilor - că
unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni - vă spun vouă acum.
Ioan 13:34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi
să vă iubiţi unul pe altul.
Ioan 13:35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă
de alţii.
Ioan 13:36. Doamne, L-a întrebat Simon-Petru, unde Te duci? Răspuns-a Iisus: Unde Mă duc Eu, tu
nu poţi să urmezi Mie acum, dar mai târziu Îmi vei urma.
Ioan 13:37. Zis-a Petru Lui: Doamne, de ce nu pot să urmez Ţie acum? Sufletul meu îl voi da pentru
Tine.
Ioan 13:38. Iisus i-a răspuns: Vei pune sufletul tău pentru Mine? Adevărat, adevărat zic ţie că nu va
cânta cocoşul, până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori!
CAP. 14
Cuvântarea de despărţire. Făgăduinţa Duhului Sfânt.
Ioan 14:1. Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.

Ioan 14:2. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.
Ioan 14:3. Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi
unde sunt Eu.
Ioan 14:4. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.
Ioan 14:5. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?
Ioan 14:6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
Ioan 14:7. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aţi fi cunoscut; dar de acum Îl cunoaşteţi
pe El şi L-aţi şi văzut.
Ioan 14:8. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns.
Ioan 14:9. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe
Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?
Ioan 14:10. Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu
le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui.
Ioan 14:11. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările
acestea.
Ioan 14:12. Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi
mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.
Ioan 14:13. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul.
Ioan 14:14. Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face.
Ioan 14:15. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
Ioan 14:16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
Ioan 14:17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L
cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
Ioan 14:18. Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
Ioan 14:19. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt
viu şi voi veţi fi vii.
Ioan 14:20. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.
Ioan 14:21. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte
pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui.
Ioan 14:22. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăţi nouă, şi nu lumii?
Ioan 14:.23. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl
va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.
Ioan 14:24. Cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziţi nu este al
Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.
Ioan 14:25. Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
Ioan 14:26. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va
învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.
Ioan 14:27. Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se
tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.
Ioan 14:28. Aţi auzit că v-am spus: Mă duc şi voi veni la voi. De M-aţi iubi v-aţi bucura că Mă duc la
Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine.
Ioan 14:29. Şi acum v-am spus acestea înainte de a se întâmpla, ca să credeţi când se vor întâmpla.
Ioan 14:30. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în
Mine;
Ioan 14:31. Dar ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl Mi-a poruncit aşa fac.
Sculaţi-vă, să mergem de aici.
409
CAP. 15
Viţa cea adevărată. Porunca lui Hristos şi iubirea cea mai mare. Ura şi vina lumii. Mângâietorul, Duhul
Adevărului.
Ioan 15:1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
Ioan 15:2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă,
El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.
Ioan 15:3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
Ioan 15:4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu
rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
Ioan 15:5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă
multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
Ioan 15:6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le
aruncă în foc şi ard.
Ioan 15:7. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da
vouă.
Ioan 15:8. Întru aceasta a fost slăvit Tatăl Meu, ca să aduceţi roadă multă şi să vă faceţi ucenici ai
Mei.
Ioan 15:9. Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea.
Ioan 15:10. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea după cum şi Eu am păzit
poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui.
Ioan 15:11. Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină.
Ioan 15:12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Ioan 15:13. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru
prietenii săi.
Ioan 15:14. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.
Ioan 15:15. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi
prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.
Ioan 15:16. Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să
aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.
Ioan 15:17. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.
Ioan 15:18. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
Ioan 15:19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu
v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.
Ioan 15:20. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât
stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul
Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
Ioan 15:21. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce
M-a trimis.
Ioan 15:22. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de
dezvinovăţire pentru păcatul lor.
Ioan 15:23. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.
Ioan 15:24. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar
acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
Ioan 15:25. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe
nedrept".
Ioan 15:26. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul
Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.
Ioan 15:27. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine.
CAP. 16
Prigonirile viitoare. Ajutorul Mângâietorului. Întristarea schimbată în bucurie. Rugăciunile făcute în numele
lui Hristos. Fuga ucenicilor.
Ioan 16:1. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi.

Ioan 16:2. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că
aduce închinare lui Dumnezeu.
Ioan 16:3. Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
Ioan 16:4. Iar acestea vi le-am spus, ca să vă aduceţi aminte de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi
le-am spus. Şi acestea nu vi le-am spus de la început, fiindcă eram cu voi.
Ioan 16:5. Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni dintre voi nu întreabă: Unde Te duci?
Ioan 16:6. Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră.
Ioan 16:7. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce,
Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi.
Ioan 16:8. Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată.
Ioan 16:9. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine;
Ioan 16:10. De dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea;
Ioan 16:11. Şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat.
410
Ioan 16:12. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi.
Ioan 16:13. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi
de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.
Ioan 16:14. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti.
Ioan 16:15. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia şi vă vesteşte vouă.
Ioan 16:16. Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, pentru că Eu Mă duc la
Tatăl.
Ioan 16:17. Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta ce ne spune: Puţin şi nu Mă
veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea, şi că Mă duc la Tatăl?
Ioan 16:18. Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce zice.
Ioan 16:19. Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi le-a zis: Despre aceasta vă întrebaţi între voi,
că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea?
Ioan 16:20. Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura.
Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
Ioan 16:21. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut
copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume.
Ioan 16:22. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi
bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.
Ioan 16:23. Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de
la Tatăl în numele Meu El vă va da.
Ioan 16:24. Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie
deplină.
Ioan 16:25. Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe faţă
vă voi vesti despre Tatăl.
Ioan 16:26. În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi,
Ioan 16:27. Căci Însuşi Tatăl vă iubeşte pe voi, fiindcă voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că de la
Dumnezeu am ieşit.
Ioan 16:28. Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl.
Ioan 16:29. Au zis ucenicii Săi: Iată acum vorbeşti pe faţă şi nu spui nici o pildă.
Ioan 16:30. Acum ştim că Tu ştii toate şi nu ai nevoie ca să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai
ieşit de la Dumnezeu.
Ioan 16:31. Iisus le-a răspuns: Acum credeţi?
Ioan 16:32. Iată vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi
singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.
Ioan 16:33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar
îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.
CAP. 17
Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii.
Ioan 17:1. Acestea a vorbit Iisus şi, ridicând ochii Săi la cer, a zis: Părinte, a venit ceasul!
Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească.
Ioan 17:2. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care
Tu i-ai dat Lui.
Ioan 17:3. Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe
Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
Ioan 17:4. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit.
Ioan 17:5. Şi acum, preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine,
mai înainte de a fi lumea.
Ioan 17:6. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai
dat şi cuvântul Tău l-au păzit.
Ioan 17:7. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine;
Ioan 17:8. Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu
adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis.
Ioan 17:.9. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai
Tăi sunt.
Ioan 17:10. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei.
Ioan 17:11. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în
numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi.
Ioan 17:12. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit
şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
Ioan 17:13. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei.
Ioan 17:14. Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu
sunt din lume.
Ioan 17:15. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean.
Ioan 17:16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
Ioan 17:17. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.
Ioan 17:18. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume.
Ioan 17:19. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.
411
Ioan 17:20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul
lor,
Ioan 17:21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi
să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Ioan 17:22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
Ioan 17:23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că
Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
Ioan 17:24. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pr care Mi i-ai dat, ca
să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de
întemeierea lumii.
Ioan 17:25. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au
cunoscut că Tu M-ai trimis.
Ioan 17:26. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu
să fie în ei şi Eu în ei.
CAP. 18
Prinderea lui Iisus şi aducerea Lui la arhiereii Anna şi Caiafa. Lepădarea lui Petru. Iisus înaintea lui Pilat.
Baraba.
Ioan 18:1. Zicând acestea, Iisus a ieşit cu ucenicii Lui dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină,
în care a intrat El şi ucenicii Săi.
Ioan 18:2. Iar Iuda vânzătorul cunoştea acest loc, pentru că adesea Iisus şi ucenicii Săi se adunau
acolo.
Ioan 18:3. Deci Iuda, luând oaste şi slujitori, de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare şi cu
făclii şi cu arme.
Ioan 18:4. Iar Iisus, ştiind toate cele ce erau să vină asupra Lui, a ieşit şi le-a zis: Pe cine căutaţi?
Ioan 18:5. Răspuns-au Lui: Pe Iisus Nazarineanul. El le-a zis: Eu sunt. Iar Iuda vânzătorul era şi el cu
ei.
Ioan 18:6. Atunci când le-a spus: Eu sunt, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ.
Ioan 18:7. Şi iarăşi i-a întrebat: Pe cine căutaţi? Iar ei au zis: Pe Iisus Nazarineanul.
Ioan 18:8. Răspuns-a Iisus: V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să
se ducă;
Ioan 18:9. Ca să se împlinească cuvântul pe care l-a spus: Dintre cei pe care Mi i-ai dat, n-am pierdut
pe nici unul.
Ioan 18:10. Dar Simon-Petru, având sabie, a scos-o şi a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea
dreaptă; iar numele slugii era Malhus.
Ioan 18:11. Deci a zis Iisus lui Petru: Pune sabia în teacă. Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat
Tatăl?
Ioan 18:12. Deci ostaşii şi comandantul şi slujitorii iudeilor au prins pe Iisus şi L-au legat.
Ioan 18:13. Şi L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia.
Ioan 18:14. Şi Caiafa era cel ce sfătuise pe iudei că este de folos să moară un om pentru popor.
Ioan 18:15. Şi Simon-Petru şi un alt ucenic mergeau după Iisus. Iar ucenicul acela era cunoscut
arhiereului şi a intrat împreună cu Iisus în curtea arhiereului;
Ioan 18:16. Iar Petru a stat la poartă, afară. Deci a ieşit celălalt ucenic, care era cunoscut arhiereului,
şi a vorbit cu portăreasa şi a băgat pe Petru înăuntru.
Ioan 18:17. Deci slujnica portăreasă i-a zis lui Petru: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Omului
acestuia? Acela a zis: Nu sunt.
Ioan 18:18. Iar slugile şi slujitorii făcuseră foc, şi stăteau şi se încălzeau, că era frig, şi era cu ei şi
Petru, stând şi încălzindu-se.
Ioan 18:19. Deci arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
Ioan 18:20. Iisus i-a răspuns: Eu am vorbit pe faţă lumii; Eu am învăţat întotdeauna în sinagogă şi în
templu, unde se adună toţi iudeii şi nimic nu am vorbit în ascuns.
Ioan 18:21. De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce au auzit ce le-am vorbit. Iată aceştia ştiu ce
am spus Eu.
Ioan 18:22. Şi zicând El acestea, unul din slujitorii, care era de faţă, I-a dat lui Iisus o palmă, zicând:
Aşa răspunzi Tu arhiereului?
Ioan 18:23. Iisus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de
ce Mă baţi?
Ioan 18:24. Deci Anna L-a trimis legat la Caiafa arhiereul.
Ioan 18:25. Iar Simon-Petru stătea şi se încălzea. Deci i-au zis: Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii
Lui? El s-a lepădat şi a zis: Nu sunt.
Ioan 18:26. Una din slugile arhiereului, care era rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a zis: Nu
te-am văzut eu pe tine, în grădină, cu El?
Ioan 18:27. Şi iarăşi s-a lepădat Petru şi îndată a cântat cocoşul.
Ioan 18:28. Deci L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu; şi era dimineaţă. Şi ei n-au intrat în
pretoriu, ca să nu se spurce, ci să mănânce Paştile.
Ioan 18:29. Deci Pilat a ieşit la ei, afară, şi le-a zis: Ce învinuire aduceţi Omului Acestuia?
Ioan 18:30. Ei au răspuns şi i-au zis: Dacă Acesta n-ar fi răufăcător, nu ţi L-am fi dat ţie.
412
Ioan 18:31. Deci le-a zis Pilat: Luaţi-L voi şi judecaţi-L după legea voastră. Iudeii însă i-au răspuns:
Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni;
Ioan 18:32. Ca să se împlinească cuvântul lui Iisus, pe care îl spusese, însemnând cu ce moarte avea
să moară.
Ioan 18:33. Deci Pilat a intrat iarăşi în pretoriu şi a chemat pe Iisus şi I-a zis: Tu eşti regele iudeilor?
Ioan 18:34. Răspuns-a Iisus: De la tine însuţi zici aceasta, sau alţii ţi-au spus-o despre Mine?
Ioan 18:35. Pilat a răspuns: Nu cumva sunt iudeu eu? Poporul Tău şi arhiereii Te-au predat mie. Ce ai
făcut?
Ioan 18:36. Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din
lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia
Mea nu este de aici.
Ioan 18:37. Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat? Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu
spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru
adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.
Ioan 18:38. Pilat I-a zis: Ce este adevărul? Şi zicând aceasta, a ieşit iarăşi la iudei şi le-a zis: Eu nu
găsesc în El nici o vină;
Ioan 18:39. Dar este la voi obiceiul ca la Paşti să vă eliberez pe unul. Voiţi deci să vă eliberez pe
regele iudeilor?
Ioan 18:40. Deci au strigat iarăşi, zicând: Nu pe Acesta, ci pe Baraba. Iar Baraba era tâlhar.
CAP. 19
Patimile Domnului. Mama lui Iisus lângă cruce. Cuvintele rostite pe cruce. Moartea şi îngroparea Lui.
Ioan 19:1. Deci atunci Pilat a luat pe Iisus şi L-a biciuit.

Ioan 19:2. Şi ostaşii, împletind cunună din spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie
purpurie.
Ioan 19:3. Şi veneau către El şi ziceau: Bucură-te, regele iudeilor! Şi-I dădeau palme.
Ioan 19:4. Şi Pilat a ieşit iarăşi afară şi le-a zis: Iată vi-L aduc pe El afară, ca să ştiţi că nu găsesc în
El nici o vină.
Ioan 19:5. Deci a ieşit Iisus afară, purtând cununa de spini şi mantia purpurie. Şi le-a zis Pilat: Iată
Omul!
Ioan 19:6. Când L-au văzut deci arhiereii şi slujitorii au strigat, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!
Zis-a lor Pilat: Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu-I găsesc nici o vină.
Ioan 19:7. Iudeii i-au răspuns: Noi avem lege şi după legea noastră El trebuie să moară, că S-a făcut
pe Sine Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan 19:8. Deci, când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut.
Ioan 19:9. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: De unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un
răspuns.
Ioan 19:10. Deci Pilat i-a zis: Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să
Te răstignesc?
Ioan 19:11. Iisus a răspuns: N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus.
De aceea cel ce M-a predat ţie mai mare păcat are.
Ioan 19:12. Pentru aceasta, Pilat căuta să-L elibereze; iar iudeii strigau zicând: Dacă Îl eliberezi pe
Acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat este împotriva
Cezarului.
Ioan 19:13. Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Iisus şi a şezut pe scaunul de
judecată, în locul numit pardosit cu pietre, iar evreieşte Gabbata.
Ioan 19:14. Şi era Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas, şi a zis Pilat iudeilor: Iată Împăratul
vostru.
Ioan 19:15. Deci au strigat aceia: Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe Împăratul
vostru? Arhiereii au răspuns: Nu avem împărat decât pe Cezarul.
Ioan 19:16. Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit. Şi ei au luat pe Iisus şi L-au dus ca să fie
răstignit.
Ioan 19:17. Şi ducându-Şi crucea, a ieşit la locul ce se cheamă al Căpăţânii, care evreieşte se zice
Golgota,
Ioan 19:18. Unde L-au răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe
Iisus.
Ioan 19:19. Iar Pilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra Crucii. Şi era scris: Iisus Nazarineanul,
Împăratul iudeilor!
Ioan 19:20. Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape
de cetate. Şi era scris: evreieşte, latineşte şi greceşte.
Ioan 19:21. Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci că Acela a zis: Eu
sunt Împăratul iudeilor.
Ioan 19:22. Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.
Ioan 19:23. După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui
ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime.
Ioan 19:24. Deci au zis unii către alţii: Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca
să se împlinească Scriptura care zice: "Împărţit-au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa
Mea au aruncat sorţii". Aşadar ostaşii acestea au făcut.
413
Ioan 19:25. Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria
Magdalena.
Ioan 19:26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei
Sale: Femeie, iată fiul tău!
Ioan 19:27. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.
Ioan 19:28. După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura, a
zis: Mi-e sete.
Ioan 19:29. Şi era acolo un vas plin cu oţet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de
isop un burete înmuiat în oţet, l-au dus la gura Lui.
Ioan 19:30. Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat
duhul.
Ioan 19:31. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare
ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice.
Ioan 19:32. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit
împreună cu el.
Ioan 19:33. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.
Ioan 19:34. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.
Ioan 19:35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul,
ca şi voi să credeţi.
Ioan 19:36. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un os".
Ioan 19:37. Şi iarăşi altă Scriptură zice: "Vor privi la Acela pe care L-au împuns".
Ioan 19:38. După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica
iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a
ridicat trupul Lui.
Ioan 19:39. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de
litre de amestec de smirnă şi aloe.
Ioan 19:40. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul
de înmormântare la iudei.
Ioan 19:41. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu
mai fusese nimeni îngropat.
Ioan 19:42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era
aproape.
CAP. 20
Învierea Domnului. El Se arată Mariei Magdalena, apoi ucenicilor şi la opt zile, după aceea, lui Toma.
Ioan 20:1. Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-
dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
Ioan 20:2. Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis:
Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus.
Ioan 20:3. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.
Ioan 20:4. Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru,
a sosit cel dintâi la mormânt.
Ioan 20:5. Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
Ioan 20:6. A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse
jos,
Ioan 20:7. Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată,
la o parte, într-un loc.
Ioan 20:8. Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.
Ioan 20:9. Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morţi.
Ioan 20:10. Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.
Ioan 20:11. Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre
mormânt.
Ioan 20:12. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde
zăcuse trupul lui Iisus.
Ioan 20:13. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul
meu şi nu ştiu unde L-au pus.
Ioan 20:14. Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.
Ioan 20:15. Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis:
Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica.
Ioan 20:16. Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule)
Ioan 20:17. Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei
şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.
Ioan 20:18. Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei.
Ioan 20:19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde
erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
Ioan 20:20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe
Domnul.
Ioan 20:21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
414
Ioan 20:22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
Ioan 20:23. Cărora veţi Ierta păcatele, le vor fi Iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
Ioan 20:24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
Ioan 20:25. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în
mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu
voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
Ioan 20:26. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit
Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!
Ioan 20:27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune
în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
Ioan 20:28. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Ioan 20:29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!
Ioan 20:30. Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea
aceasta.
Ioan 20:31. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi,
crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.
CAP. 21
Domnul Se arată ucenicilor la Marea Tiberiadei. Iertarea lui Petru şi repunerea lui între apostoli.
Ioan 21:1. După acestea, Iisus S-a arătat iarăşi ucenicilor la Marea Tiberiadei, şi S-a arătat aşa:
Ioan 21:2. Erau împreună Simon-Petru şi Toma, cel numit Geamănul, şi Natanael, cel din Cana
Galileii, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din ucenicii Lui.
Ioan 21:3. Simon-Petru le-a zis: Mă duc să pescuiesc. Şi i-au zis ei: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit
şi s-au suit în corabie, şi în noaptea aceea n-au prins nimic.
Ioan 21:4. Iar făcându-se dimineaţă, Iisus a stat la ţărm; dar ucenicii n-au ştiut că este Iisus.
Ioan 21:5. Deci le-a zis Iisus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Ei I-au răspuns: Nu.
Ioan 21:6. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o
şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor.
Ioan 21:7. Şi a zis lui Petru ucenicul acela pe care-l iubea Iisus: Domnul este! Deci Simon-Petru,
auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă.
Ioan 21:8. Şi ceilalţi ucenici au venit cu corabia, căci nu erau departe de ţărm, ci la două sute de coţi,
trăgând mreaja cu peşti.
Ioan 21:9. Deci, când au ieşit la ţărm, au văzut jar pus jos şi peşte pus deasupra, şi pâine.
Ioan 21:10. Iisus le-a zis: Aduceţi din peştele pe care l-aţi prins acum.
Ioan 21:11. Simon-Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină de peşti mari: o sută
cincizeci şi trei, şi, deşi erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.
Ioan 21:12. Iisus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul din ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: Cine
eşti Tu?, ştiind că este Domnul.
Ioan 21:13. Deci a venit Iisus şi a luat pâinea şi le-a dat lor, şi de asemenea şi peştele.
Ioan 21:14. Aceasta este, acum, a treia oară când Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din
morţi.
Ioan 21:15. Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu
mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte
mieluşeii Mei.
Ioan 21:16. Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne,
Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele.
Ioan 21:17. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a
treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis:
Paşte oile Mele.
Ioan 21:18. Adevărat, adevărat zic ţie: Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai;
dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu
voieşti.
Ioan 21:19. Iar aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va preaslăvi pe Dumnezeu. Şi
spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie.
Ioan 21:20. Dar întorcându-se, Petru a văzut venind după el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela
care la Cină s-a rezemat de pieptul Lui şi I-a zis: Doamne, cine este cel ce Te va vinde?
Ioan 21:21. Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va
întâmpla?
Ioan 21:22. Zis-a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu urmează Mie.
Ioan 21:23. De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a
spus că nu va muri ci: dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu?
Ioan 21:24. Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că
mărturia lui e adevărată.
Ioan 21:25. Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-
amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin.
415
FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI
CAP. 1
Cuvânt începător. Înălţarea lui Iisus la cer. Alegerea lui Matia în locul lui Iuda Iscarioteanul.
Fapt.1:1. Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a
învăţa,
Fapt.1:2. Până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a
ales,
Fapt.1:3. Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-
li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu.
Fapt.1:4. Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim , ci să aştepte făgăduinţa
Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine:
Fapt.1:5. Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.
Fapt.1:6. Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc,
împărăţia lui Israel?
Fapt.1:7. El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea
Sa,
Fapt.1:8. Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în
toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.
Fapt.1:9. Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor.
Fapt.1:10. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine
albe,
Fapt.1:11. Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la
voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.
Fapt.1:12. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este
aproape de Ierusalim , cale de o sâmbătă.
Fapt.1:13. Şi când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru şi Ioan şi
Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon
Zelotul şi Iuda al lui Iacov.
Fapt.1:14. Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui
Iisus şi cu fraţii Lui.
Fapt.1:15. Şi în zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraţilor (iar numărul lor era ca la o sută
douăzeci), a zis:
Fapt.1:16. Bărbaţi fraţi, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui
David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus.
Fapt.1:17. Căci era numărat cu noi şi luase sorţul acestei slujiri.
Fapt.1:18. Deci acesta a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii şi, căzând cu capul înainte, a crăpat pe
la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele.
Fapt.1:19. Şi s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim , încât ţarina aceasta
s-a numit în limba lor Hacheldamah, adică Ţarina Sângelui.
Fapt.1:20. Căci este scris în Cartea Psalmilor: "Facă-se casa lui pustie şi să nu aibă cine să locuiască în
ea! Şi slujirea lui s-o ia altul".
Fapt.1:21. Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut
între noi Domnul Iisus,
Fapt.1:22. Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună
cu noi martor al învierii Lui.
Fapt.1:23. Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia.
Fapt.1:24. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia
doi l-ai ales,
Fapt.1:25. Ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui.
Fapt.1:26. Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece
apostoli.
CAP. 2
Pogorârea Duhului Sfânt. Cuvântarea lui Petru.
Fapt.2:1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
Fapt.2:2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut
toată casa unde şedeau ei.
Fapt.2:3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
Fapt.2:4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea
lor Duhul a grăi.
Fapt.2:5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
Fapt.2:6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei
vorbind în limba sa.
Fapt.2:7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?
416
Fapt.2:8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?
Fapt.2:9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi
în Asia,
Fapt.2:10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt,
iudei şi prozeliţi,
Fapt.2:11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui
Dumnezeu!
Fapt.2:12. Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?
Fapt.2:13. Iar alţii batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must.
Fapt.2:14. Şi stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care
locuiţi în Ierusalim , aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;
Fapt.2:15. Că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi;
Fapt.2:16. Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
Fapt.2:17. "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi
fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise
vor visa.
Fapt.2:18. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi
vor prooroci.
Fapt.2:19. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare de fum.
Fapt.2:20. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, cea
mare şi strălucită.
Fapt.2:21. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui".
Fapt.2:22. Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi
de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu
în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi,
Fapt.2:23. Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi
L-aţi luat şi, pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât,
Fapt.2:24. Pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să
fie ţinut de ea.
Fapt.2:25. Căci David zice despre El: "Totdeauna am văzut pe Domnul înaintea mea, căci El este de-a
dreapta mea, ca să nu mă clatin.
Fapt.2:26. De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni
întru nădejde.
Fapt.2:27. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.
Fapt.2:28. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu înfăţişarea Ta mă vei umple de bucurie".
Fapt.2:29. Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre strămoşul David, că a murit şi
s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua aceasta.
Fapt.2:30. Deci el, fiind prooroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din
rodul coapselor lui,
Fapt.2:31. Mai înainte văzând, a vorbit despre învierea lui Hristos: că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui
şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciunea.
Fapt.2:32. Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori.
Fapt.2:33. Deci, înălţându-Se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului
Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi.
Fapt.2:34. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a
dreapta Mea,
Fapt.2:35. Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
Fapt.2:36. Cu siguranţă să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-aţi
răstignit, L-a făcut Domn şi Hristos.
Fapt.2:37. Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi
fraţi, ce să facem?
Fapt.2:38. Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus
Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.
Fapt.2:39. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va
chema Domnul Dumnezeul nostru.
Fapt.2:40. Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: Mântuiţi-vă de acest neam
viclean.
Fapt.2:41. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de
suflete.
Fapt.2:42. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
Fapt.2:43. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim
prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi.
Fapt.2:44. Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.
Fapt.2:45. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
Fapt.2:46. Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună
hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii.
Fapt.2:47. Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei
ce se mântuiau.
417
CAP. 3
Petru vindecă un olog şi propovăduieşte mulţimii Evanghelia.
Fapt.3:1. Iar Petru şi Ioan se suiau la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea.
Fapt.3:2. Şi era un bărbat olog din pântecele mamei sale, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la
poarta templului, zisă Poarta Frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în
templu,
Fapt.3:3. Care, văzând că Petru şi Ioan vor să intre în templu, le-a cerut milostenie.
Fapt.3:4. Iar Petru, căutând spre el, împreună cu Ioan, a zis: Priveşte noi;
Fapt.3:5. Iar el se uita la ei cu luare-aminte, aşteptând să primească ceva de la ei.
Fapt.3:6. Iar Petru a zis: Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos
Nazarineanul, scoală-te şi umblă!
Fapt.3:7. Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi îndată gleznele şi tălpile picioarelor lui s-au
întărit.
Fapt.3:8. Şi sărind, a stat în picioare şi umbla, şi a intrat cu ei în templu, umblând şi sărind şi lăudând
pe Dumnezeu.
Fapt.3:9. Şi tot poporul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.
Fapt.3:10. Şi îl cunoşteau că el era cel care şedea pentru milostenie, la Poarta Frumoasă a templului,
şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru ceea ce i s-a întâmplat.
Fapt.3:11. Şi ţinându-se el de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit, alerga la ei, în pridvorul numit al lui
Solomon.
Fapt.3:12. Iar Petru, văzând aceasta, a răspuns către popor: Bărbaţi israeliţi, de ce vă miraţi de acest
lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-
am fi făcut pe acesta să umble?
Fapt.3:13. Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a slăvit pe
Fiul Său Iisus, pe Care voi L-aţi predat şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale
să-L elibereze.
Fapt.3:14. Dar voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un bărbat ucigaş.
Fapt.3:15. Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui
martori suntem noi.
Fapt.3:16. Şi prin credinţa în numele Lui, pe acesta pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit numele
lui Iisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a
tuturor.
Fapt.3:17. Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut rău ca şi mai-marii voştri.
Fapt.3:18. Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor proorocilor, că
Hristosul Său va pătimi.
Fapt.3:19. Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre,
Fapt.3:20. Ca să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare şi ca să vă trimită pe Cel mai dinainte
vestit vouă, pe Iisus Hristos,
Fapt.3:21. Pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremile stabilirii din nou a tuturor celor
despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac.
Fapt.3:22. Moise a zis către părinţi: "Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre fraţii voştri Prooroc ca
mine. Pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va spune.
Fapt.3:23. Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi nimicit din popor".
Fapt.3:24. Iar toţi proorocii de la Samuel şi cei câţi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele acestea.
Fapt.3:25. Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii
noştri, grăind către Avraam: "Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile
pământului".
Fapt.3:26. Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă binecuvânteze, ca fiecare să se
întoarcă de la răutăţile sale.
CAP. 4
Petru şi Ioan închişi şi aduşi să dea socoteală în faţa sinedriului. Rugăciunea credincioşilor. Viaţa de
obşte.
Fapt.4:1. Dar pe când vorbeau ei către popor, au venit peste ei preoţii, căpetenia gărzii templului şi
saducheii,
Fapt.4:2. Mâniindu-se că ei învaţă poporul şi vestesc întru Iisus învierea din morţi.
Fapt.4:3. Şi punând mâna pe ei, i-au pus sub pază, până a doua zi, căci acum era seară.
Fapt.4:4. Totuşi mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a făcut
ca la cinci mii.
Fapt.4:5. Şi a doua zi s-au adunat căpeteniile lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim ,
Fapt.4:6. Şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc,
Fapt.4:7. Şi punându-i în mijloc, îi întrebau: Cu ce putere sau în al cui nume aţi făcut voi aceasta?
Fapt.4:8. Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai lui
Israel,
Fapt.4:9. Fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru facere de bine unui om bolnav, prin cine a fost el
vindecat,
418
Fapt.4:10. Cunoscut să vă fie vouă tuturor, şi la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos
Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru
Acela stă acesta sănătos înaintea voastră!
Fapt.4:11. Acesta este piatra cea neluată în seamă de către voi, zidarii, care a ajuns în capul
unghiului;
Fapt.4:12. Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între
oameni, în care trebuie să ne mântuim noi.
Fapt.4:13. Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli,
se mirau, şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus;
Fapt.4:14. Şi văzând pe omul cel tămăduit, stând cu ei, n-aveau nimic de zis împotrivă,
Fapt.4:15. Dar poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei,
Fapt.4:16. Zicând: ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor ce locuiesc în
Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută şi nu putem să tăgăduim.
Fapt.4:17. Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim cu ameninţare să
nu mai vorbească, în numele acesta, nici unui om.
Fapt.4:18. Şi chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai înveţe în
numele lui Iisus.
Fapt.4:19. Iar Petru şi Ioan, răspunzând, au zis către ei: Judecaţi dacă este drept înaintea lui
Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.
Fapt.4:20. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit.
Fapt.4:21. Dar ei, ameninţându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i
pedepsească, din cauza poporului, fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se
făcuse.
Fapt.4:22. Căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult ca patruzeci de
ani.
Fapt.4:23. Fiind sloboziţi, au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi bătrânii.
Fapt.4:24. Iar ei, auzind, într-un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu şi au zis: Stăpâne,
Dumnezeule, Tu, Care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt în ele,
Fapt.4:25. Care prin Duhul Sfânt şi prin gura părintelui nostru David, slujitorul Tău, ai zis: Pentru ce s-
au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte?
Fapt.4:26. Ridicatu-s-au regii pământului şi căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi
împotriva Unsului Lui,
Fapt.4:27. Căci asupra Sfântului Tău Fiu Iisus, pe care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltă, cu adevărat,
în cetatea aceasta, şi Irod şi Pontius Pilat cu păgânii şi cu popoarele lui Israel,
Fapt.4:28. Ca să facă toate câte mâna Ta şi sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie.
Fapt.4:29. Şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor şi dă robilor Tăi să grăiască cuvântul Tău cu
toată îndrăzneala,
Fapt.4:30. Întinzând dreapta Ta spre vindecare şi săvârşind semne şi minuni, prin numele Sfântului
Tău Fiu Iisus.
Fapt.4:31. Şi pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi, şi s-au umplut toţi de
Duhul Sfânt şi grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu.
Fapt.4:32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său
ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.
Fapt.4:33. Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har
era peste ei toţi.
Fapt.4:34. Şi nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau
preţul celor vândute,
Fapt.4:35. Şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea cineva
trebuinţă.
Fapt.4:36. Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuieşte fiul mângâierii), un levit, născut
în Cipru,
Fapt.4:37. Având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.
CAP. 5
Anania şi Safira. Apostolii sunt închişi, dar un înger le dă drumul. Sfatul lui Gamaliel.
Fapt.5:1. Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina.
Fapt.5:2. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
Fapt.5:3. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să
doseşti din preţul ţarinei?
Fapt.5:4. Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în
inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
Fapt.5:5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au
auzit.
Fapt.5:6. Şi sculându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat.
Fapt.5:7. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase.
Fapt.5:8. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât.
Fapt.5:9. Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată picioarele celor
ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine.
419
Fapt.5:10. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi,
scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei.
Fapt.5:11. Şi frică mare a cuprins toată Biserica şi pe toţi care au auzit acestea.
Fapt.5:12. Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor, şi erau toţi, într-un
cuget, în pridvorul lui Solomon.
Fapt.5:13. Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda.
Fapt.5:14. Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de
femei,
Fapt.5:15. Încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru,
măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei.
Fapt.5:16. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului , aducând bolnavi şi bântuiţi
de duhuri necurate, şi toţi se vindecau.
Fapt.5:17. Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut
de pizmă.
Fapt.5:18. Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au băgat în temniţa obştească.
Fapt.5:19. Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei şi, scoţându-i, le-a zis:
Fapt.5:20. Mergeţi şi, stând, grăiţi poporului în templu toate cuvintele vieţii acesteia.
Fapt.5:21. Şi, auzind, au intrat de dimineaţă în templu şi învăţau. Dar venind arhiereul şi cei împreună
cu el, au adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să-i
aducă pe apostoli.
Fapt.5:22. Dar, ducându-se, slugile nu i-au găsit în temniţă şi, întorcându-se, au vestit,
Fapt.5:23. Zicând: Temniţa am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând la uşi, dar când
am descuiat, înăuntru n-am găsit pe nimeni.
Fapt.5:24. Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia pazei templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu
privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta.
Fapt.5:25. Dar venind cineva, le-a dat de veste: Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în temniţă sunt în
templu, stând şi învăţând poporul.
Fapt.5:26. Atunci, ducându-se, căpetenia pazei templului împreună cu slujitorii i-au adus dar nu cu
sila, că se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre.
Fapt.5:27. Şi, aducându-i, i-au pus în faţa sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat,
Fapt.5:28. Zicând: Au nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învăţaţi în numele acesta? Şi iată
aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi voiţi să aduceţi asupra noastră sângele
Acestui Om!
Fapt.5:29. Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât
pe oameni.
Fapt.5:30. Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Iisus, pe Care voi L-aţi omorât, spânzurându-L pe
lemn.
Fapt.5:31. Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a înălţat Stăpânitor şi Mântuitor, ca să dea lui
Israel pocăinţă şi Iertarea păcatelor.
Fapt.5:32. Şi suntem martori ai acestor cuvinte noi şi Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce
Îl ascultă.
Fapt.5:33. Iar ei, auzind, se mâniau foarte şi se sfătuiau să-i omoare.
Fapt.5:34. Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învăţător de Lege, cinstit de tot
poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin,
Fapt.5:35. Şi a zis către ei: Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi, ce aveţi să faceţi cu aceşti oameni.
Fapt.5:36. Că înainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicând că el este cineva, căruia i s-au
alăturat un număr de bărbaţi ca la patru sute, care a fost ucis şi toţi câţi l-au ascultat au
fost risipiţi şi nimiciţi.
Fapt.5:37. După aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, în vremea numărătorii, şi a atras popor mult
după el; şi acela a pierit şi toţi câţi au ascultat de el au fost împrăştiaţi.
Fapt.5:38. Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau
lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;
Fapt.5:39. Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi
luptători împotriva lui Dumnezeu.
Fapt.5:40. Şi l-au ascultat pe el; şi chemând pe apostoli şi bătându-i, le-au poruncit să nu mai
vorbească în numele lui Iisus, şi le-au dat drumul.
Fapt.5:41. Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit, pentru numele Lui, să
sufere ocară.
Fapt.5:42. Şi toată ziua, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi să binevestească pe Hristos
Iisus.
CAP. 6
Alegerea şi hirotonirea celor şapte diaconi. Obştea sporeşte.
Fapt.6:1. În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, eleniştii (iudei) murmurau împotriva evreilor, pentru
că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea de fiecare zi.
Fapt.6:2. Şi chemând cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lăsând de-o
parte cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese.
Fapt.6:3. Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de
înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă.
420
Fapt.6:4. Iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului.
Fapt.6:5. Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi
de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe
Nicolae, prozelit din Antiohia,
Fapt.6:6. Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se şi-au pus mâinile peste ei.
Fapt.6:7. Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea, şi se înmulţea foarte numărul ucenicilor în Ierusalim , încă
şi mulţime de preoţi se supuneau credinţei.
Fapt.6:8. Iar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.
Fapt.6:9. Şi s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi
a celor din Cilicia şi din Asia, sfădindu-se cu Ştefan.
Fapt.6:10. Şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi a Duhului cu care el vorbea.
Fapt.6:11. Atunci au pus pe nişte bărbaţi să zică: L-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui
Moise şi a lui Dumnezeu.
Fapt.6:12. Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i, l-au răpit şi l-au
dus în sinedriu.
Fapt.6:13. Şi au pus martori mincinoşi, care ziceau: Acest om nu încetează a vorbi cuvinte de hulă
împotriva acestui loc sfânt şi a Legii.
Fapt.6:14. Că l-au auzit zicând că Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta şi va schimba datinile
pe care ni le-a lăsat nouă Moise.
Fapt.6:15. Şi aţintindu-şi ochii asupra lui, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui ca o faţă de
înger.
CAP. 7
Cuvântarea şi martiriul lui Ştefan.
Fapt.7:1. Şi a zis arhiereul: Adevărate sunt acestea?
Fapt.7:2. Iar el a zis: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru
Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran,
Fapt.7:3. Şi a zis către el: Ieşi din pământul tău şi din rudenia ta şi vino în pământul pe care ţi-l voi
arăta.
Fapt.7:4. Atunci, ieşind din pământul caldeilor, a locuit în Haran. Iar de acolo, după moartea tatălui
său, l-a strămutat în această ţară, în care locuiţi voi acum,
Fapt.7:5. Şi nu i-a dat moştenire în ea nici o palmă de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da lui spre
stăpânire şi urmaşilor lui după el, neavând el copil.
Fapt.7:6. Şi Dumnezeu a vorbit astfel: "Urmaşii lui vor fi străini în pământ străin, şi acolo îi vor robi şi-
i vor asupri patru sute de ani.
Fapt.7:7. Şi pe poporul la care vor fi robi, Eu îl voi judeca - a zis Dumnezeu - iar după acestea vor ieşi
şi-Mi vor sluji Mie în locul acesta".
Fapt.7:8. Şi i-a dat legământul tăierii împrejur; şi aşa a născut pe Isaac şi l-a tăiat împrejur a opta zi;
şi Isaac a născut pe Iacov şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
Fapt.7:9. Şi patriarhii, pizmuind pe Iosif, l-au vândut în Egipt; dar Dumnezeu era cu el,
Fapt.7:10. Şi l-a scos din toate necazurile lui şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, regele
Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste Egipt şi peste toată casa lui.
Fapt.7:11. Şi a venit foamete peste tot Egiptul şi peste Canaan, şi strâmtorare mare, şi părinţii noştri
nu mai găseau hrană.
Fapt.7:12. Şi Iacov, auzind că este grâu în Egipt, a trimis pe părinţii noştri întâia oară.
Fapt.7:13. Iar a doua oară Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi şi Faraon a aflat neamul lui Iosif.
Fapt.7:14. Şi Iosif, trimiţând, a chemat pe Iacov, tatăl său, şi toată rudenia sa, cu şaptezeci şi cinci de
suflete.
Fapt.7:15. Şi Iacov s-a coborât în Egipt; şi a murit şi el şi părinţii noştri;
Fapt.7:16. Şi au fost strămutaţi la Sichem şi au fost puşi în mormântul pe care Avraam l-a cumpărat
cu preţ de argint, de la fiii lui Emor, în Sichem;
Fapt.7:17. Dar cum se apropia vremea făgăduinţei pentru care s-a jurat Dumnezeu lui Avraam, a
crescut poporul şi s-a înmulţit în Egipt,
Fapt.7:18. Până când s-a ridicat peste Egipt alt rege, care nu ştia de Iosif.
Fapt.7:19. Acesta, purtându-se ca un viclean cu neamul nostru, a asuprit pe părinţii noştri să-şi
lepede pruncii lor, ca să nu mai trăiască.
Fapt.7:20. În vremea aceea s-a născut Moise şi era plăcut lui Dumnezeu. Şi trei luni a fost hrănit în
casa tatălui său.
Fapt.7:21. Şi fiind lepădat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe un fiu al ei.
Fapt.7:22. Şi a fost învăţat Moise în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvintele şi în
faptele lui.
Fapt.7:23. Iar când a împlinit patruzeci de ani, şi-a pus în gând să cerceteze pe fraţii săi, fiii lui Israel.
Fapt.7:24. Şi văzând pe unul dintre ei că suferă strâmbătate, l-a apărat şi, omorând pe egiptean, a
răzbunat pe cel asuprit.
Fapt.7:25. Şi el credea că fraţii săi vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le dăruieşte izbăvire, dar
ei n-au înţeles.
Fapt.7:26. Şi a doua zi s-a arătat unora care se băteau şi i-a îndemnat la pace, zicând: Bărbaţilor,
sunteţi fraţi. De ce vă faceţi rău unul altuia?
421
Fapt.7:27. Dar cel ce asuprea pe aproapele l-a îmbrâncit, zicând: Cine te-a pus pe tine domn şi
judecător peste noi?
Fapt.7:28. Nu cumva vrei să mă omori, cum ai omorât ieri pe egiptean?
Fapt.7:29. La acest cuvânt, Moise a fugit şi a trăit ca străin în ţara Madian, unde a născut doi fii.
Fapt.7:30. Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s-a arătat în pustiul Muntelui
Sinai, în flacăra focului unui rug.
Fapt.7:31. Iar Moise, văzând, s-a minunat de vedenie, dar când s-a apropiat ca să ia seama mai bine,
a fost glasul Domnului către el:
Fapt.7:32. "Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi
Dumnezeul lui Iacov". Şi Moise, tremurând, nu îndrăznea să privească;
Fapt.7:33. Iar Domnul i-a zis: "Dezleagă încălţămintea picioarelor tale, căci locul pe care stai este
pământ sfânt.
Fapt.7:34. Privind, am văzut asuprirea poporului Meu în Egipt şi suspinul lor l-am auzit şi M-am
pogorât ca să-i scot. Şi acum vino, să te trimit în Egipt".
Fapt.7:35. Pe Moise acesta de care s-au lepădat, zicând: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător?, pe
acesta l-a trimis Dumnezeu domn şi răscumpărător, prin mâna îngerului care i se arătase
lui în rug.
Fapt.7:36. Acesta i-a scos afară, făcând minuni şi semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în
pustie, timp de patruzeci de ani.
Fapt.7:37. Acesta este Moise cel ce a zis fiilor lui Israel: "Prooroc ca mine vă va ridica Dumnezeu din
fraţii voştri; pe EL să-L ascultaţi".
Fapt.7:38. Acesta este cel ce a fost la adunarea în pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai şi
cu părinţii noştri, primind cuvinte de viaţă ca să ni le dea nouă.
Fapt.7:39. De acesta n-au voit să asculte părinţii noştri, ci l-au lepădat şi inimile lor s-au întors către
Egipt,
Fapt.7:40. Zicând lui Aaron: "Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acestui Moise,
care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat".
Fapt.7:41. Şi au făcut, în zilele acelea, un viţel şi au adus idolului jertfă şi se veseleau de lucrurile
mâinilor lor.
Fapt.7:42. Şi S-a întors Dumnezeu şi i-a dat pe ei să slujească oştirii cerului, precum este scris în
cartea proorocilor: "Adus-aţi voi Mie, casă a lui Israel, timp de patruzeci de ani, în pustie,
junghieri şi jertfe?
Fapt.7:43. Şi aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului vostru Remfan, chipurile pe care le-aţi
făcut, ca să vă închinaţi la ele! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon".
Fapt.7:44. Părinţii noştri aveau în pustie cortul mărturiei, precum orânduise Cel ce a vorbit cu Moise,
ca să-l facă după chipul pe care îl văzuse;
Fapt.7:45. Şi pe acesta primindu-l, părinţii noştri l-au adus cu Iosua în ţara stăpânită de neamuri, pe
care Dumnezeu le-a izgonit din faţa părinţilor noştri, până în zilele lui David,
Fapt.7:46. Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească un locaş pentru Dumnezeul
lui Iacov.
Fapt.7:47. Iar Solomon I-a zidit Lui casă,
Fapt.7:48. Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini, precum zice proorocul:
Fapt.7:49. "Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele. Ce casă Îmi veţi zidi Mie? -
zice Domnul - sau care este locul odihnei Mele?
Fapt.7:50. Nu mâna Mea a făcut toate acestea?"
Fapt.7:51. Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva
Duhului Sfânt, precum Şi părinţii voştri, aşa şi voi!
Fapt.7:52. Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai
dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum,
Fapt.7:53. Voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de îngeri şi n-aţi păzit-o!
Fapt.7:54. Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
Fapt.7:55. Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus
stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
Fapt.7:56. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!
Fapt.7:57. Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui.
Fapt.7:58. Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la
picioarele unui tânăr, numit Saul.
Fapt.7:59. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul
meu!
Fapt.7:60. Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând
acestea, a murit.
CAP. 8
Saul prigoneşte Biserica.
Fapt.8:1. Şi Saul s-a făcut părtaş la uciderea lui. Şi s-a făcut în ziua aceea prigoană mare împotriva
Bisericii din Ierusalim . Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin ţinuturile Iudeii şi ale
Samariei.
Fapt.8:2. Iar bărbaţi cucernici au îngropat pe Ştefan şi au făcut plângere mare pentru el.
422
Fapt.8:3. Şi Saul pustiia Biserica, intrând prin case şi, târând pe bărbaţi şi pe femei, îi preda la
temniţă.
Fapt.8:4. Iar cei ce se împrăştiaseră străbăteau ţara, binevestind cuvântul.
Fapt.8:5. Iar Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, le propovăduia pe Hristos.
Fapt.8:6. Şi mulţimile luau aminte într-un cuget la cele spuse de către Filip, ascultându-l şi văzând
semnele pe care le săvârşea.
Fapt.8:7. Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, strigând cu glas mare, ele ieşeau şi mulţi
slăbănogi şi şchiopi s-au vindecat.
Fapt.8:8. Şi s-a făcut mare bucurie în cetatea aceea.
Fapt.8:9. Dar era mai dinainte în cetate un bărbat, anume Simon, vrăjind şi uimind neamul Samariei,
zicând că el este cineva mare,
Fapt.8:10. La care luau aminte toţi, de la mic până la mare, zicând: Acesta este puterea lui
Dumnezeu, numită cea mare.
Fapt.8:11. Şi luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui, îi uimise.
Fapt.8:12. Iar când au crezut lui Filip, care le propovăduia despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre
numele lui Iisus Hristos, bărbaţi şi femei se botezau.
Fapt.8:13. Iar Simon a crezut şi el şi, botezându-se, era mereu cu Filip. Şi văzând semnele şi minunile
mari ce se făceau, era uimit.
Fapt.8:14. Iar apostolii din Ierusalim , auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la
ei pe Petru şi pe Ioan,
Fapt.8:15. Care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
Fapt.8:16. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezaţi în numele
Domnului Iisus.
Fapt.8:17. Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duhul Sfânt.
Fapt.8:18. Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani,
Fapt.8:19. Zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească
Duhul Sfânt.
Fapt.8:20. Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui
Dumnezeu se agoniseşte cu bani.
Fapt.8:21. Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă
înaintea lui Dumnezeu.
Fapt.8:22. Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va Ierta
cugetul inimii tale,
Fapt.8:23. Căci întru amărăciunea fierii şi întru legătura nedreptăţii te văd că eşti.
Fapt.8:24. Şi răspunzând, Simon a zis: Rugaţi-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vină asupra
mea nimic din cele ce aţi zis.
Fapt.8:25. Iar ei, mărturisind şi grăind cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim şi în multe sate ale
samarinenilor binevesteau.
Fapt.8:26. Şi un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând: Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea
care coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie.
Fapt.8:27. Ridicându-se, a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei,
regina Etiopiei, care era peste toată vistieria ei şi care venise la Ierusalim ca să se
închine,
Fapt.8:28. Se întorcea acasă; şi şezând în carul său, citea pe proorocul Isaia.
Fapt.8:29. Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te şi te alipeşte de carul acesta.
Fapt.8:30. Şi alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti?
Fapt.8:31. Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să
se urce şi să şadă cu el.
Fapt.8:32. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: "Ca un miel care se aduce spre junghiere
şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce-o tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa.
Fapt.8:33. Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune? Că se ridică de
pe pământ viaţa Lui".
Fapt.8:34. Iar famenul, răspunzând, a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre
sine ori despre altcineva?
Fapt.8:35. Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus.
Fapt.8:36. Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă
împiedică să fiu botezat?
Fapt.8:37. Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că
Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Fapt.8:38. Şi a poruncit să stea carul; şi s-au coborât amândoi în apă, şi Filip şi famenul, şi l-a
botezat.
Fapt.8:39. Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el
s-a dus în calea sa, bucurându-se.
Fapt.8:40. Iar Filip s-a aflat în Azot şi, mergând, binevestea prin toate cetăţile, până ce a sosit în
Cezareea.
423
CAP. 9
Chemarea lui Saul.
Fapt.9:1. Iar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, a mers la
arhiereu,
Fapt.9:2. Şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va afla acolo pe vreunii, atât
bărbaţi, cât şi femei, că merg pe calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim .
Fapt.9:3. Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit
deodată.
Fapt.9:4. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?
Fapt.9:5. Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu
îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă.
Fapt.9:6. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis:
Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.
Fapt.9:7. Iar bărbaţii, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriţi, auzind glasul, dar nevăzând pe
nimeni.
Fapt.9:8. Şi s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deşi avea ochii deschişi, nu vedea nimic. Şi luându-l de
mână, l-au dus în Damasc.
Fapt.9:9. Şi trei zile a fost fără vedere; şi n-a mâncat, nici n-a băut.
Fapt.9:10. Şi era în Damasc un ucenic, anume Anania, şi Domnul i-a zis în vedenie: Anania! Iar el a
zis: Iată-mă, Doamne;
Fapt.9:11. Şi Domnul a zis către el: Sculându-te, mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa Dreaptă şi caută
în casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul; că, iată, se roagă.
Fapt.9:12. Şi a văzut în vedenie pe un bărbat, anume Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste
el, ca să vadă iarăşi.
Fapt.9:13. Şi a răspuns Anania: Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut
sfinţilor Tăi în Ierusalim .
Fapt.9:14. Şi aici are putere de la arhierei să lege pe toţi care cheamă numele Tău.
Fapt.9:15. Şi a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu
înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel;
Fapt.9:16. Căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele Meu.
Fapt.9:17. Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a zis: Frate Saul, Domnul
Iisus, Cel ce ţi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te
umpli de Duh Sfânt.
Fapt.9:18. Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi a văzut iarăşi şi, sculându-se, a fost
botezat.
Fapt.9:19. Şi luând mâncare, s-a întărit. Şi a stat cu ucenicii din Damasc câteva zile.
Fapt.9:20. Apoi propovăduia în sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
Fapt.9:21. Şi se mirau toţi care îl auzeau şi ziceau: Nu este, oare, acesta cel care prigonea în
Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume şi a venit aici pentru aceea ca să-i ducă pe ei
legaţi la arhierei?
Fapt.9:22. Şi Saul se întărea mai mult şi tulbura pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta
este Hristos.
Fapt.9:23. Şi după ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare.
Fapt.9:24. Şi s-a făcut cunoscut lui Saul vicleşugul lor. Şi ei păzeau porţile şi ziua şi noaptea, ca să-l
ucidă.
Fapt.9:25. Şi luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid, lăsându-l jos într-un coş.
Fapt.9:26. Şi venind la Ierusalim , Saul încerca să se alipească de ucenici; şi toţi se temeau de el,
necrezând că este ucenic.
Fapt.9:27. Iar Barnaba, luându-l pe el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum a văzut pe cale pe
Domnul şi că El i-a vorbit lui şi cum a propovăduit la Damasc, cu îndrăzneală în numele lui
Iisus.
Fapt.9:28. Şi era cu ei intrând şi ieşind în Ierusalim şi propovăduia cu îndrăzneală în numele
Domnului.
Fapt.9:29. Şi vorbea şi se sfădea cu eleniştii, iar ei căutau să-l ucidă.
Fapt.9:30. Dar fraţii, aflând aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea şi de acolo l-au trimis la Tars.
Fapt.9:31. Deci Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblând în
frica de Domnul, şi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt.
Fapt.9:32. Şi trecând Petru pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida.
Fapt.9:33. Şi acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic.
Fapt.9:34. Şi Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi strânge-ţi patul. Şi îndată s-a
ridicat.
Fapt.9:35. Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au şi întors la Domnul.
Fapt.9:36. Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta
era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea.
Fapt.9:37. Şi în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o, au pus-o în camera de sus.
Fapt.9:38. Şi fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbaţi
la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi.
424
Fapt.9:39. Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus şi l-au
înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile şi hainele câte le făcea Căprioara,
pe când era cu ele.
Fapt.9:40. Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a
zis: Tavita scoală-te! Iar ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut.
Fapt.9:41. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe văduve, le-a dat-o vie.
Fapt.9:42. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul.
Fapt.9:43. Şi el a rămas în Iope multe zile, la un oarecare Simon, tăbăcar.
CAP. 10
Corneliu vine la credinţă.
Fapt.10:1. Iar în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş, din cohorta ce se chema Italica,
Fapt.10:2. Cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui şi care făcea multe milostenii poporului
şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna.
Fapt.10:3. Şi a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu,
intrând la el şi zicându-i: Corneliu!
Fapt.10:4. Iar Corneliu, căutând spre el şi înfricoşându-se, a zis: Ce este, Doamne? Şi îngerul i-a zis:
Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu.
Fapt.10:5. Şi acum, trimite bărbaţi la Iope şi cheamă să vină un oarecare Simon, care se numeşte şi
Petru.
Fapt.10:6. El este găzduit la un om oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îţi
va spune ce să faci.
Fapt.10:7. Şi după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale de
casă şi pe un ostaş cucernic din cei ce îi erau mai apropiaţi.
Fapt.10:8. Şi după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope.
Fapt.10:9. Iar a doua zi, pe când ei mergeau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe
acoperiş, să se roage pe la ceasul al şaselea.
Fapt.10:10. Şi i s-a făcut foame şi voia să mănânce, dar, pe când ei îi pregăteau să mănânce, a căzut
în extaz.
Fapt.10:11. Şi a văzut cerul deschis şi coborându-se ceva ca o faţă mare de pânză, legată în patru
colţuri, lăsându-se pe pământ.
Fapt.10:12. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările
cerului.
Fapt.10:13. Şi glas a fost către el: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă.
Fapt.10:14. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat şi
necurat.
Fapt.10:15. Şi iarăşi, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le
numeşti spurcate.
Fapt.10:16. Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi îndată acel ceva s-a ridicat la cer.
Fapt.10:17. Pe când Petru nu se dumirea întru sine ce ar putea să fie vedenia pe care o văzuse, iată
bărbaţii cei trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, s-au oprit la poartă,
Fapt.10:18. Şi, strigând, întrebau dacă Simon, numit Petru, este găzduit acolo.
Fapt.10:19. Şi tot gândindu-se Petru la vedenie, Duhul i-a zis: Iată, trei bărbaţi te caută;
Fapt.10:20. Ci sculându-te, coboară-te şi mergi împreună cu ei, de nimic îndoindu-te, fiindcă Eu i-am
trimis.
Fapt.10:21. Şi Petru, coborându-se la bărbaţii trimişi la el de Corneliu, le-a zis: Iată, eu sunt acela pe
care îl căutaţi. Care este pricina pentru care aţi venit?
Fapt.10:22. Iar ei au zis: Corneliu sutaşul, om drept şi temător de Dumnezeu şi mărturisit de tot
neamul iudeilor, a fost înştiinţat de către un sfânt înger să trimită să te cheme acasă la el,
ca să audă cuvinte de la tine.
Fapt.10:23. Deci, chemându-i înăuntru, i-a găzduit. Iar a doua zi, sculându-se, a plecat împreună cu
ei; iar câţiva din fraţii cei din Iope l-au însoţit.
Fapt.10:24. Şi în ziua următoare au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aştepta şi chemase acasă la el
rudeniile sale şi prietenii cei mai de aproape.
Fapt.10:25. Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele
lui.
Fapt.10:26. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Şi eu sunt om.
Fapt.10:27. Şi, vorbind cu el, a intrat şi a găsit pe mulţi adunaţi.
Fapt.10:28. Şi a zis către ei: Voi ştiţi că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se unească sau să se
apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om
spurcat sau necurat.
Fapt.10:29. De aceea, chemat fiind să vin, am venit fără împotrivire. Deci vă întreb: Pentru care
cuvânt aţi trimis după mine?
Fapt.10:30. Corneliu a zis: Acum patru zile eram postind până la ceasul acesta şi mă rugam în casa
mea, în ceasul al nouălea, şi iată un bărbat în haină strălucitoare a stat în faţa mea.
Fapt.10:31. Şi el a zis: Corneliu, a fost ascultată rugăciunea ta şi milosteniile tale au fost pomenite
înaintea lui Dumnezeu.
Fapt.10:32. Trimite, deci, la Iope şi cheamă pe Simon, cel ce se numeşte Petru; el este găzduit în
casa lui Simon, tăbăcarul, lângă mare.
425
Fapt.10:33. Deci îndată am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Şi acum noi toţi suntem de
faţă înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm toate cele poruncite ţie de Domnul.
Fapt.10:34. Iar Petru, deschizându-şi gura, a zis: Cu adevărat înţeleg că Dumnezeu nu este
părtinitor.
Fapt.10:35. Ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El.
Fapt.10:36. Şi El a trimis fiilor lui Israel cuvântul, binevestind pacea prin Iisus Hristos: Acesta este
Domn peste toate.
Fapt.10:37. Voi ştiţi cuvântul care a fost în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care
l-a propovăduit Ioan.
Fapt.10:38. (Adică despre) Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere pe
Acesta care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că
Dumnezeu era cu El.
Fapt.10:39. Şi noi suntem martori pentru toate cele ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; pe
Acesta L-au omorât, spânzurându-L pe lemn.
Fapt.10:40. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate,
Fapt.10:41. Nu la tot poporul, ci nouă martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi
am băut cu El, după învierea Lui din morţi.
Fapt.10:42. Şi ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de
Dumnezeu să fie judecător al celor vii şi al celor morţi.
Fapt.10:43. Despre Acesta mărturisesc toţi proorocii, că tot cel ce crede în El va primi Iertarea
păcatelor, prin numele Lui.
Fapt.10:44. Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei care ascultau
cuvântul.
Fapt.10:45. Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi pentru că darul
Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste neamuri.
Fapt.10:46. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru:
Fapt.10:47. Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul
Sfânt ca şi noi?
Fapt.10:48. Şi a poruncit ca aceştia să fie botezaţi în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe
Petru să rămână la ei câteva zile.
CAP. 11
Primirea păgânilor la Hristos.
Fapt.11:1. Apostolii şi fraţii, care erau prin Iudeea, au auzit că şi păgânii au primit cuvântul lui
Dumnezeu.
Fapt.11:2. Şi când Petru s-a suit în Ierusalim , credincioşii tăiaţi împrejur se împotriveau,
Fapt.11:3. Zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei.
Fapt.11:4. Şi începând, Petru le-a înfăţişat pe rând, zicând:
Fapt.11:5. Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se
ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer, şi a venit până
la mine.
Fapt.11:6. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale
pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului.
Fapt.11:7. Şi am auzit un glas, care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă.
Fapt.11:8. Şi am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura
mea.
Fapt.11:9. Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti
spurcate.
Fapt.11:10. Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.
Fapt.11:11. Şi iată, îndată, trei bărbaţi, trimişi de la Cezareea către mine, s-au oprit la casa în care
eram.
Fapt.11:12. Iar Duhul mi-a zis să merg cu ei, de nimic îndoindu-mă. Şi au mers cu mine şi aceşti şase
fraţi şi am intrat în casa bărbatului;
Fapt.11:13. Şi el ne-a povestit cum a văzut îngerul stând în casa lui şi zicând: Trimite la Iope şi
cheamă pe Simon, cel numit şi Petru.
Fapt.11:14. Care va grăi către tine cuvinte, prin care te vei mântui tu şi toată casa ta.
Fapt.11:15. Şi când am început eu să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca şi peste noi la
început.
Fapt.11:16. Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când zicea: Ioan a botezat cu apă; voi însă
vă veţi boteza cu Duh Sfânt.
Fapt.11:17. Deci, dacă Dumnezeu a dat lor acelaşi dar ca şi nouă, acelora care au crezut în Domnul
Iisus Hristos, cine eram eu ca să-L pot opri pe Dumnezeu?
Fapt.11:18. Auzind acestea, au tăcut şi au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Aşadar şi păgânilor le-a dat
Dumnezeu pocăinţa spre viaţă;
Fapt.11:19. Deci cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ştefan, au trecut până în
Fenicia şi în Cipru, şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor.
Fapt.11:20. Şi erau unii dintre ei, bărbaţi ciprieni şi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi către
elini, binevestind pe Domnul Iisus.
426
Fapt.11:21. Şi mâna Domnului era cu ei şi era mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la
Domnul.
Fapt.11:22. Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim , şi au trimis pe Barnaba până
la Antiohia.
Fapt.11:23. Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să rămână în
Domnul, cu inimă statornică.
Fapt.11:24. Căci era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat Domnului mulţime
multă.
Fapt.11:25. Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul
Fapt.11:26. Şi aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi
învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini.
Fapt.11:27. În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci.
Fapt.11:28. Şi sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea
foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu.
Fapt.11:29. Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor
care locuiau în Iudeea;
Fapt.11:30. Ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.
CAP. 12
Uciderea lui Iacov cel Mare. Petru este scos din închisoare de un înger. Moartea lui Irod Agripa.
Fapt.12:1. Şi în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă.
Fapt.12:2. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
Fapt.12:3. Şi văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, (şi erau zilele Azimelor)
Fapt.12:4. Pe care şi prinzându-l l-a băgat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi, ca
să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paşti.
Fapt.12:5. Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el,
de către Biserică.
Fapt.12:6. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat
cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa.
Fapt.12:7. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe
Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de
la mâini.
Fapt.12:8. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui:
Pune haina pe tine şi vino după mine.
Fapt.12:9. Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i
se părea că vede vedenie.
Fapt.12:10. Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate,
şi poarta s-a deschis singură. Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la
el.
Fapt.12:11. Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul
Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul iudeilor.
Fapt.12:12. Şi chibzuind, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi
mulţi şi se rugau.
Fapt.12:13. Şi bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică cu numele Rodi, s-a dus să asculte.
Fapt.12:14. Şi recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci, alergând înăuntru, a spus
că Petru stă înaintea porţii.
Fapt.12:15. Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit. Dar ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau: Este îngerul
lui.
Fapt.12:16. Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi.
Fapt.12:17. Şi făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă.
Şi a zis: Vestiţi acestea lui Iacov şi fraţilor. Şi ieşind, s-a dus în alt loc.
Fapt.12:18. Şi făcându-se ziuă, mare a fost tulburarea între ostaşi: Ce s-a făcut, oare, cu Petru?
Fapt.12:19. Iar Irod cerându-l şi negăsindu-l, după ce au fost cercetaţi paznicii, a poruncit să fie ucişi.
Şi el, coborând din Iudeea la Cezareea, a rămas acolo.
Fapt.12:20. Şi Irod era mânios pe locuitorii din Tir şi din Sidon. Dar ei, înţelegându-se între ei, au
venit la el şi câştigând pe Vlast, care era cămăraşul regelui, cereau pace, pentru că ţara lor
se hrănea din cea a regelui.
Fapt.12:21. Şi într-o zi rânduită, Irod, îmbrăcându-se în veşminte regeşti şi şezând la tribună, vorbea
către ei;
Fapt.12:22. Iar poporul striga: Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc!
Fapt.12:23. Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Şi mâncându-
l viermii, a murit.
Fapt.12:24. Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea.
Fapt.12:25. Iar Barnaba şi Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la
Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.
427
CAP. 13
Pavel şi Barnaba, în cea dintâi călătorie misionară, ajung în Cipru şi în Antiohia Pisidiei.
Fapt.13:1. Şi erau în Biserica din Antiohia prooroci şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea
Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul.
Fapt.13:2. Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe
Saul, pentru lucrul la care i-am chemat.
Fapt.13:3. Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.
Fapt.13:4. Deci, ei, mânaţi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la
Cipru.
Fapt.13:5. Şi ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Şi aveau şi
pe Ioan slujitor.
Fapt.13:6. Şi străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor,
prooroc mincinos, al cărui nume era Bariisus,
Fapt.13:7. Care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta chemând la sine
pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu,
Fapt.13:8. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul - căci aşa se tâlcuieşte numele lui - căutând să
întoarcă pe proconsul de la credinţă.
Fapt.13:9. Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el,
Fapt.13:10. Şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului,
vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte?
Fapt.13:11. Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o
vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l
ducă de mână.
Fapt.13:12. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura
Domnului.
Fapt.13:13. Şi plecând cu corabia de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el au venit la Perga Pamfiliei.
Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim .
Fapt.13:14. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de
sâmbătă, au şezut.
Fapt.13:15. Şi după citirea Legii şi a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi
fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi.
Fapt.13:16. Şi, ridicându-se Pavel şi făcându-le semn cu mâna, a zis: Bărbaţi israeliţi şi cei temători
de Dumnezeu, ascultaţi:
Fapt.13:17. Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinţii noştri şi pe popor l-a înălţat, când
era străin în pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo,
Fapt.13:18. Şi vreme de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie.
Fapt.13:19. Şi nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moştenire.
Fapt.13:20. Şi după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel
proorocul.
Fapt.13:21. Şi de acolo au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui
Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin.
Fapt.13:22. Şi înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, mărturisind: "Aflat-am pe
David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele".
Fapt.13:23. Din urmaşii acestuia, Dumnezeu, după făgăduinţă, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe
Iisus,
Fapt.13:24. După ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinţei, la tot poporul lui
Israel.
Fapt.13:25. Iar dacă şi-a împlinit Ioan calea sa, zicea: Nu sunt eu ce socotiţi voi că sunt. Dar, iată,
vine după mine Cel căruia nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor.
Fapt.13:26. Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam şi cei dintre voi temători de Dumnezeu, vouă vi s-a
trimis cuvântul acestei mântuiri.
Fapt.13:27. Căci cei ce locuiesc în Ierusalim şi căpeteniile lor, necunoscându-L şi osândindu-L, au
împlinit glasurile proorocilor care se citesc în fiecare sâmbătă.
Fapt.13:28. Şi, neaflând în El nici o vină de moarte, au cerut de la Pilat ca să-L omoare.
Fapt.13:29. Iar când au săvârşit toate cele scrise despre El, coborându-L de pe cruce, L-au pus în
mormânt.
Fapt.13:30. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
Fapt.13:31. El S-a arătat mai multe zile celor ce împreună cu El s-au suit din Galileea la Ierusalim şi
care sunt acum martorii Lui către popor.
Fapt.13:32. Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută părinţilor.
Fapt.13:33. Că pe aceasta Dumnezeu a împlinit-o cu noi, copiii lor, înviindu-L pe Iisus, precum este
scris şi în Psalmul al doilea: "Fiul Meu eşti Tu; Eu astăzi Te-am născut".
Fapt.13:34. Şi cum că L-a înviat din morţi, ca să nu se mai întoarcă la stricăciune, a spus-o altfel: "Vă
voi da vouă cele sfinte şi vrednice de credinţă ale lui David".
Fapt.13:35. De aceea şi în alt loc zice: "Nu vei da pe Sfântul Tău să vadă stricăciune".
Fapt.13:36. Pentru că David, slujind în timpul său voii lui Dumnezeu, a adormit şi s-a adăugat la
părinţii lui şi a văzut stricăciune.
Fapt.13:37. Dar Acela pe Care Dumnezeu L-a înviat n-a văzut stricăciune.
428
Fapt.13:38. Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbaţi fraţi, că prin Acesta vi se vesteşte Iertarea păcatelor
şi că, de toate câte n-aţi putut să vă îndreptaţi în Legea lui Moise,
Fapt.13:39. Întru Acesta tot cel ce crede se îndreptează.
Fapt.13:40. Deci luaţi aminte să nu vină peste voi ceea ce s-a zis în prooroci:
Fapt.13:41. "Vedeţi, îngâmfaţilor, miraţi-vă şi pieriţi, că Eu lucrez un lucru, în zilele voastre, un lucru
pe care nu-l veţi crede, dacă vă va spune cineva".
Fapt.13:42. Şi ieşind ei din sinagoga iudeilor, îi rugau neamurile ca sâmbăta viitoare să li se grăiască
cuvintele acestea.
Fapt.13:43. După ce s-a terminat adunarea, mulţi dintre iudei şi dintre prozeliţii cucernici au mers
după Pavel şi după Barnaba, care, vorbind către ei, îi îndemnau să stăruie în harul lui
Dumnezeu.
Fapt.13:44. Iar în sâmbăta următoare, mai toată cetatea s-a adunat ca să audă cuvântul lui
Dumnezeu.
Fapt.13:45. Dar iudeii, văzând mulţimile, s-au umplut de pizmă şi vorbeau împotriva celor spuse de
Pavel, hulind.
Fapt.13:46. Iar Pavel şi Barnaba, îndrăznind, au zis: Vouă se cădea să vi se grăiască, mai întâi,
cuvântul lui Dumnezeu; dar de vreme ce îl lepădaţi şi vă judecaţi pe voi nevrednici de
viaţa veşnică, iată ne întoarcem către neamuri.
Fapt.13:47. Căci aşa ne-a poruncit nouă Domnul: "Te-am pus spre lumină neamurilor, ca să fii Tu spre
mântuire până la marginea pământului".
Fapt.13:48. Iar neamurile pământului, auzind, se bucurau şi slăveau cuvântul lui Dumnezeu şi câţi
erau rânduiţi spre viaţă veşnică au crezut;
Fapt.13:49. Iar cuvântul Domnului se răspândea prin tot ţinutul.
Fapt.13:50. Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice şi de cinste şi pe cei de frunte ai cetăţii, şi au
ridicat prigoane împotriva lui Pavel şi a lui Barnaba, şi i-au scos din hotarele lor.
Fapt.13:51. Iar ei, scuturând asupra lor praful de pe picioare, au venit la Iconiu;
Fapt.13:52. Şi ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfânt.
CAP. 14
Pavel şi Barnaba propovăduiesc în Iconiu, Listra, Derbe şi se întorc în Antiohia.
Fapt.14:1. Şi în Iconiu au intrat ei, ca de obicei, în sinagoga iudeilor şi astfel au vorbit, încât o mare
mulţime de iudei şi de elini au crezut.
Fapt.14:2. Dar iudeii care n-au crezut au răsculat şi au înrăit sufletele păgânilor împotriva fraţilor.
Fapt.14:3. Deci multă vreme au stat acolo, grăind cu îndrăzneală întru Domnul, Care da mărturie
pentru cuvântul harului Său, făcând semne şi minuni prin mâinile lor.
Fapt.14:4. Şi mulţimea din cetate s-a dezbinat şi unii ţineau cu iudeii, iar alţii ţineau cu apostolii.
Fapt.14:5. Şi când păgânii şi iudeii, împreună cu căpeteniile lor, au dat năvală ca să-i ocărască şi să-i
ucidă cu pietre,
Fapt.14:6. Înţelegând, au fugit în cetăţile Licaoniei: la Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur.
Fapt.14:7. Şi acolo propovăduiau Evanghelia.
Fapt.14:8. Şi şedea jos în Listra un om neputincios de picioare, fiind olog, din pântecele maicii sale şi
care nu umblase niciodată.
Fapt.14:9. Acesta asculta la Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el şi văzând că are credinţă ca
să se mântuiască,
Fapt.14:10. A zis cu glas puternic: Scoală-te drept, pe picioarele tale. Şi el a sărit şi umbla.
Fapt.14:11. Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând:
Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi.
Fapt.14:12. Şi numeau pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului.
Fapt.14:13. Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia să le
aducă jertfă împreună cu mulţimile.
Fapt.14:14. Şi auzind Apostolii Pavel şi Barnaba, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime, strigând,
Fapt.14:15. Şi zicând: Bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea
pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeu cel
viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt în ele,
Fapt.14:16. Şi Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor,
Fapt.14:17. Deşi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi
timpuri roditoare, umplând de hrană şi de bucurie inimile voastre.
Fapt.14:18. Şi acestea zicând, abia au potolit mulţimile, ca să nu le aducă jertfă.
Fapt.14:19. Iar de la Antiohia şi de la Iconiu au venit iudei, care au atras mulţimile de partea lor, şi,
bătând pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, gândind că a murit.
Fapt.14:20. Dar înconjurându-l ucenicii, el s-a sculat şi a intrat în cetate. Şi a doua zi a ieşit cu
Barnaba către Derbe.
Fapt.14:21. Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la
Antiohia,
Fapt.14:22. Întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin
multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu.
Fapt.14:23. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei
Domnului în Care crezuseră.
Fapt.14:24. Şi străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia.
429
Fapt.14:25. Şi după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia.
Fapt.14:26. Şi de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui
Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au împlinit.
Fapt.14:27. Şi venind şi adunând Biserica, au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis
păgânilor uşa credinţei.
Fapt.14:28. Şi au petrecut acolo cu ucenicii nu puţină vreme.
CAP. 15
Apostolii hotărăsc în Ierusalim că Legea lui Moise nu este şi pentru păgâni. A doua călătorie a lui Pavel.
Fapt.15:1. Şi unii, coborându-se din Iudeea, învăţau pe fraţi că: Dacă nu vă tăiaţi împrejur, după
rânduiala lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi.
Fapt.15:2. Şi făcându-se pentru ei împotrivire şi discuţie nu puţină cu Pavel şi Barnaba, au rânduit ca
Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să se suie la apostolii şi la preoţii din Ierusalim
pentru această întrebare.
Fapt.15:3. Deci ei, trimişi fiind de Biserică, au trecut prin Fenicia şi prin Samaria, istorisind despre
convertirea neamurilor şi făceau tuturor fraţilor mare bucurie.
Fapt.15:4. Şi sosind ei la Ierusalim , au fost primiţi de Biserică şi de apostoli şi de preoţi şi au vestit
câte a făcut Dumnezeu cu ei.
Fapt.15:5. Dar unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat zicând că trebuie să-i
taie împrejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise.
Fapt.15:6. Şi apostolii şi preoţii s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt.
Fapt.15:7. Şi făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru şi le-a zis: Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că, din
primele zile, Dumnezeu m-a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul
Evangheliei şi să creadă.
Fapt.15:8. Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă.
Fapt.15:9. Şi nimic n-a deosebit între noi şi ei, curăţind inimile lor prin credinţă.
Fapt.15:10. Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe
care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm?
Fapt.15:11. Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi
aceia.
Fapt.15:12. Şi a tăcut toată mulţimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi
minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.
Fapt.15:13. Şi după ce au tăcut ei, a răspuns Iacob, zicând: Bărbaţi fraţi, ascultaţi-mă!
Fapt.15:14. Simon a istorisit cum de la început a avut grijă Dumnezeu să ia dintre neamuri un popor
pentru numele Său.
Fapt.15:15. Şi cu aceasta se potrivesc cuvintele proorocilor, precum este scris:
Fapt.15:16. "După acestea Mă voi întoarce şi voi ridica iarăşi cortul cel căzut al lui David şi cele
distruse ale lui iarăşi le voi zidi şi-l voi îndrepta,
Fapt.15:17. Ca să-L caute pe Domnul ceilalţi oameni şi toate neamurile peste care s-a chemat numele
Meu asupra lor, zice Domnul, Cel ce a făcut acestea".
Fapt.15:18. Lui Dumnezeu Îi sunt cunoscute din veac lucrurile Lui.
Fapt.15:19. De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,
Fapt.15:20. Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate
şi de sânge.
Fapt.15:21. Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetăţile propovăduitorii săi, fiind citit în
sinagogi în fiecare sâmbătă.
Fapt.15:22. Atunci apostolii şi preoţii, cu toată Biserica, au hotărât să aleagă bărbaţi dintre ei şi să-i
trimită la Antiohia, cu Pavel şi cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, şi pe Sila, bărbaţi
cu vază între fraţi.
Fapt.15:23. Scriind prin mâinile lor acestea: Apostolii şi preoţii şi fraţii, fraţilor dintre neamuri, care
sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare!
Fapt.15:24. Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au
tulburat cu vorbele lor şi au răvăşit sufletele voastre, zicând că trebuie să vă tăiaţi
împrejur şi să păziţi legea,
Fapt.15:25. Noi am hotărât, adunaţi într-un gând, ca să trimitem la voi bărbaţi aleşi, împreună cu
iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
Fapt.15:26. Oameni care şi-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Fapt.15:27. Drept aceea, am trimis pe Iuda şi pe Sila, care vă vor vesti şi ei, cu cuvântul, aceleaşi
lucruri.
Fapt.15:28. Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în
afară de cele ce sunt necesare:
Fapt.15:29. Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâu, de
care păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi!
Fapt.15:30. Deci cei trimişi au coborât la Antiohia şi, adunând mulţimea, au predat scrisoarea.
Fapt.15:31. Şi citind-o s-au bucurat pentru mângâiere.
Fapt.15:32. Iar Iuda şi cu Sila, fiind şi ei prooroci, au mângâiat prin multe cuvântări pe fraţi şi i-au
întărit.
Fapt.15:33. Şi petrecând un timp, au fost trimişi cu pace de către fraţi la apostoli.
Fapt.15:34. Iar Sila s-a hotărât să rămână acolo, şi Iuda a plecat singur la Ierusalim .
430
Fapt.15:35. Iar Pavel şi Barnaba petreceau în Antiohia, învăţând şi binevestind, împreună cu mulţi
alţii, cuvântul Domnului.
Fapt.15:36. Şi după câteva zile, Pavel a zis către Barnaba: Întorcându-ne, să cercetăm cum se află
fraţii noştri în toate cetăţile în care am vestit cuvântul Domnului.
Fapt.15:37. Barnaba voia să ia împreună cu ei şi pe Ioan cel numit Marcu;
Fapt.15:38. Dar Pavel cerea să nu-l ia pe acesta cu ei, fiindcă se despărţise de ei din Pamfilia şi nu
venise alături de ei la lucrul la care fuseseră trimişi.
Fapt.15:39. Deci s-a iscat neînţelegere între ei, încât s-au despărţit unul de altul, şi Barnaba, luând pe
Marcu, a plecat cu corabia în Cipru;
Fapt.15:40. Iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat, fiind încredinţat de către fraţi harului Domnului.
Fapt.15:41. Şi străbătea Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.
CAP. 16
Pavel ia cu sine pe Timotei şi duce Evanghelia din Asia în Europa. Întâmplările din Filipi.
Fapt.16:1. Şi a sosit la Derbe şi la Listra. Şi iată era acolo un ucenic cu numele Timotei, fiul unei femei
iudee credincioase, şi al unui tată elin,
Fapt.16:2. Care avea bune mărturii de la fraţii din Listra şi din Iconiu.
Fapt.16:3. Pavel a voit ca acesta să vină împreună cu el şi, luându-l, l-a tăiat împrejur, din pricina
iudeilor care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era elin.
Fapt.16:4. Şi când treceau prin cetăţi, învăţau să păzească învăţăturile rânduite de apostolii şi de
preoţii din Ierusalim .
Fapt.16:5. Deci Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau cu numărul în fiecare zi.
Fapt.16:6. Şi ei au străbătut Frigia şi ţinutul Galatiei, opriţi fiind de Duhul Sfânt ca să propovăduiască
cuvântul în Asia.
Fapt.16:7. Venind la hotarele Misiei, încercau să meargă în Bitinia, dar Duhul lui Iisus nu i-a lăsat.
Fapt.16:8. Şi trecând dincolo de Misia, au coborât la Troa.
Fapt.16:9. Şi noaptea i s-a arătat lui Pavel o vedenie: Un bărbat macedonean sta rugându-l şi zicând:
Treci în Macedonia şi ne ajută.
Fapt.16:10. Când a văzut el această vedenie, am căutat să plecăm îndată în Macedonia, înţelegând că
Dumnezeu ne cheamă să le vestim Evanghelia.
Fapt.16:11. Pornind cu corabia de la Troa, am mers drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli,
Fapt.16:12. Şi de acolo la Filipi, care este cea dintâi cetate a acestei părţi a Macedoniei şi colonie
romană. Iar în această cetate am rămas câteva zile.
Fapt.16:13. Şi în ziua sâmbetei am ieşit în afara porţii, lângă râu, unde credeam că este loc de
rugăciune şi, şezând, vorbeam femeilor care se adunaseră.
Fapt.16:14. Şi o femeie, cu numele Lidia, vânzătoare de porfiră, din cetatea Tiatirelor, temătoare de
Dumnezeu, asculta. Acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de
Pavel.
Fapt.16:15. Iar după ce s-a botezat şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt
credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a făcut să rămânem.
Fapt.16:16. Dar odată, pe când ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh
pitonicesc şi care aducea mult câştig stăpânilor ei, ghicind.
Fapt.16:17. Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: Aceşti oameni sunt robi ai
Dumnezeului celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii.
Fapt.16:18. Şi aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel mâniindu-se şi întorcându-se, a zis
duhului: În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit.
Fapt.16:19. Şi stăpânii ei, văzând că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila
şi i-au în piaţă înaintea dregătorilor.
Fapt.16:20. Şi ducându-i la judecători, au zis: Aceşti oameni, care sunt iudei, tulbură cetatea
noastră.
Fapt.16:21. Şi vestesc obiceiuri care nouă nu ne este îngăduit să le primim, nici să le facem, fiindcă
suntem romani.
Fapt.16:22. Şi s-a sculat şi mulţimea împotriva lor. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i
bată cu vergi.
Fapt.16:23. Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncind temnicerului să-i
păzească cu grijă.
Fapt.16:24. Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a băgat în fundul temniţei şi le-a strâns picioarele
în butuci;
Fapt.16:25. Iar la miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-se, lăudau pe Dumnezeu în cântări, iar cei ce
erau în temniţă îi ascultau.
Fapt.16:26. Şi deodată s-a făcut cutremur mare, încât s-au zguduit temeliile temniţei şi îndată s-au
deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat.
Fapt.16:27. Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se
omoare, socotind că cei închişi au fugit.
Fapt.16:28. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici.
Fapt.16:29. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui
Pavel şi a lui Sila;
Fapt.16:30. Şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să
fac ca să mă mântuiesc?
431
Fapt.16:31. Iar ei au zis: Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.
Fapt.16:32. Şi i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui.
Fapt.16:33. Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui
îndată.
Fapt.16:34. Şi ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu.
Fapt.16:35. Şi făcându-se ziuă, judecătorii au trimis pe purtătorii de vergi, zicând: Dă drumul
oamenilor acelora.
Fapt.16:36. Iar temnicerul a spus cuvintele acestea către Pavel: Că au trimis judecătorii să fiţi lăsaţi
liberi. Acum deci ieşiţi şi mergeţi în pace.
Fapt.16:37. Dar Pavel a zis către ei: După ce, fără judecată, ne-au bătut în faţa lumii, pe noi care
suntem cetăţeni romani şi ne-au băgat în temniţă, acum ne scot afară pe ascuns? Nu aşa!
Ci să vină ei înşişi să ne scoată afară.
Fapt.16:38. Şi purtătorii de vergi au spus judecătorilor aceste cuvinte. Şi auzind că sunt cetăţeni
romani, judecătorii s-au temut.
Fapt.16:39. Şi venind, se rugau de ei şi, scoţându-i afară, îi rugau să plece din cetate.
Fapt.16:40. Iar ei, ieşind din închisoare, s-au dus în casa Lidiei; şi văzând pe fraţi, i-au mângâiat şi au
plecat.
CAP. 17
Pavel propovăduieşte în Tesalonic, în Bereea şi în Atena.
Fapt.17:1. Şi după ce au trecut prin Amfipoli şi prin Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o
sinagogă a iudeilor.
Fapt.17:2. Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi,
Fapt.17:3. Deschizându-le şi arătându-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învieze din morţi, şi că
Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus.
Fapt.17:4. Şi unii dintre ei au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila, şi mare mulţime de
elini închinători la Dumnezeu şi dintre femeile de frunte nu puţine.
Fapt.17:5. Iar iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei pe câţiva oameni de rând, răi, adunând
gloată întărâtau cetatea şi, ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară, înaintea
poporului.
Fapt.17:6. Dar, negăsindu-i, târau pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că cei ce au
tulburat toată lumea au venit şi aici;
Fapt.17:7. Pe aceştia i-a găzduit Iason; şi toţi aceştia lucrează împotriva poruncilor Cezarului, zicând
că este un alt împărat: Iisus.
Fapt.17:8. Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii cetăţii, care auzeau acestea.
Fapt.17:9. Şi luând chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.
Fapt.17:10. Iar fraţii au trimis îndată, noaptea, la Bereea, pe Pavel şi pe Sila care, ajungând acolo, au
intrat în sinagoga iudeilor.
Fapt.17:11. Şi aceştia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată
osârdia, în toate zilele, cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa.
Fapt.17:12. Au crezut mulţi dintre ei şi dintre femeile de cinste ale elinilor, şi dintre bărbaţi nu puţini.
Fapt.17:13. Şi când au aflat iudeii din Tesalonic că şi în Bereea s-a vestit de către Pavel cuvântul lui
Dumnezeu, au venit şi acolo, întărâtând şi tulburând mulţimile.
Fapt.17:14. Şi atunci îndată fraţii au trimis pe Pavel, ca să meargă spre mare; iar Sila şi cu Timotei au
rămas acolo în Bereea.
Fapt.17:15. Iar cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena; şi luând ei porunci către Sila şi
Timotei, ca să vină la el cât mai curând, au plecat.
Fapt.17:16. Iar în Atena, pe când Pavel îi aştepta, duhul lui se îndârjea în el, văzând că cetatea este
plină de idoli.
Fapt.17:17. Deci discuta în sinagogă cu iudeii şi cu cei credincioşi, şi în piaţă, în fiecare zi, cu cei ce
erau de faţă.
Fapt.17:18. Iar unii dintre filozofii epicurei şi stoici discutau cu el, şi unii ziceau: Ce voieşte, oare, să
ne spună acest semănător de cuvinte? Iar alţii ziceau: Se pare că este vestitor de
dumnezei străini, fiindcă binevesteşte pe Iisus şi Învierea.
Fapt.17:19. Şi luându-l cu ei, l-au dus în Areopag, zicând: Putem să cunoaştem şi noi ce este această
învăţătură nouă, grăită de tine?
Fapt.17:20. Căci tu aduci la auzul nostru lucruri străine. Voim deci să ştim ce vor să fie acestea.
Fapt.17:21. Toţi atenienii şi străinii, care locuiau acolo, nu-şi petreceau timpul decât spunând sau
auzind ceva nou.
Fapt.17:22. Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi
foarte evlavioşi.
Fapt.17:23. Căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un
altar pe care era scris: "Dumnezeului necunoscut". Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-
L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă.
Fapt.17:24. Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi
al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,
Fapt.17:25. Nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor
viaţă şi suflare şi toate.
432
Fapt.17:26. Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa
pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor,
Fapt.17:27. Ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi L-ar găsi, deşi nu e departe de fiecare
dintre noi.
Fapt.17:28. Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: căci ai
Lui neam şi suntem.
Fapt.17:29. Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea
aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meşteşugul şi de iscusinţa omului.
Fapt.17:30. Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi
de pretutindeni să se pocăiască,
Fapt.17:31. Pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-
a rânduit, dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea Lui din morţi.
Fapt.17:32. Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii i-au zis: Te vom asculta
despre aceasta şi altădată.
Fapt.17:33. Astfel Pavel a ieşit din mijlocul lor.
Fapt.17:34. Iar unii bărbaţi, alipindu-se de el, au crezut, între care şi Dionisie Areopagitul şi o femeie
cu numele Damaris, şi alţii împreună cu ei.
CAP. 18
Pavel se leagă în Corint cu Acvila şi Priscila. A treia călătorie a lui Pavel. Apollo în Efes.
Fapt.18:1. După acestea Pavel, plecând din Atena, a venit la Corint.
Fapt.18:2. Şi găsind pe un iudeu, cu numele Acvila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, şi pe
Priscila, femeia lui, pentru că poruncise Claudiu ca toţi iudeii să plece din Roma, a venit la
ei.
Fapt.18:3. Şi pentru că erau de aceeaşi meserie, a rămas la ei şi lucrau, căci erau făcători de corturi.
Fapt.18:4. Şi vorbea în sinagogă în fiecare sâmbătă şi aducea la credinţă iudei şi elini.
Fapt.18:5. Iar când Sila şi Timotei au venit din Macedonia, Pavel era prins cu totul de cuvânt,
mărturisind iudeilor că Iisus este Hristosul.
Fapt.18:6. Şi stând ei împotrivă şi hulind, el, scuturându-şi hainele, a zis către ei: Sângele vostru
asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum înainte mă voi duce la neamuri.
Fapt.18:7. Şi mutându-se de acolo, a venit în casa unuia, cu numele Titus Iustus, cinstitor al lui
Dumnezeu, a cărui casă era alături de sinagogă.
Fapt.18:8. Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa sa; şi mulţi
dintre corinteni, auzind, credeau şi se botezau.
Fapt.18:9. Şi Domnul a zis lui Pavel, noaptea în vedenie: Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea,
Fapt.18:10. Pentru că Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău. Căci am
mult popor în cetatea aceasta.
Fapt.18:11. Şi a stat în Corint un an şi şase luni, învăţând între ei cuvântul lui Dumnezeu.
Fapt.18:12. Dar pe când Galion era proconsulul Ahaiei, iudeii s-au ridicat toţi într-un cuget împotriva
lui Pavel şi l-au adus la tribunal,
Fapt.18:13. Zicând că acesta caută să convingă pe oameni să se închine lui Dumnezeu, împotriva
legii.
Fapt.18:14. Şi când Pavel era gata să deschidă gura, Galion a zis către iudei: Dacă ar fi vreo
nedreptate sau vreo faptă vicleană, o, iudeilor, v-aş asculta precum se cuvine;
Fapt.18:15. Dar dacă sunt la voi nedumeriri despre învăţătură şi despre nume şi despre legea voastră,
vedeţi-vă voi înşivă de ele. Judecător pentru acestea eu nu voiesc să fiu.
Fapt.18:16. Şi i-a izgonit de la tribunal.
Fapt.18:17. Şi punând mâna toţi pe Sostene, mai-marele sinagogii, îl băteau înaintea tribunalului. Dar
Galion nu lua în seamă nimic din acestea;
Fapt.18:18. Iar Pavel, după ce a stat încă multe zile în Corint, şi-a luat rămas bun de la fraţi şi a
plecat cu corabia în Siria, împreună cu Priscila şi cu Acvila, care şi-a tuns capul la
Chenhrea, căci făcuse o făgăduinţă.
Fapt.18:19. Şi au sosit la Efes şi pe aceia i-a lăsat acolo, iar el, intrând în sinagogă, discuta cu iudeii.
Fapt.18:20. Şi rugându-l să rămână la ei mai multă vreme, n-a voit,
Fapt.18:21. Ci, despărţindu-se de ei, a zis: Trebuie, negreşit, ca sărbătoarea care vine s-o fac la
Ierusalim, dar, cu voia Domnului, mă voi întoarce iarăşi la voi. Şi a plecat de la Efes, cu
corabia.
Fapt.18:22. Şi coborându-se la Cezareea, s-a suit (la Ierusalim ) şi, îmbrăţişând Biserica, s-a coborât
la Antiohia.
Fapt.18:23. Şi stând acolo câtva timp, a plecat, străbătând pe rând ţinutul Galatiei şi Frigia, întărind
pe toţi ucenicii.
Fapt.18:24. Iar un iudeu, cu numele Apollo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, puternic
fiind în Scripturi, a sosit la Efes.
Fapt.18:25. Acesta era învăţat în calea Domnului şi, arzând cu duhul, grăia şi învăţa drept cele despre
Iisus, cunoscând numai botezul lui Ioan.
Fapt.18:26. Şi el a început să vorbească, fără sfială, în sinagogă. Auzindu-l, Priscila şi Acvila l-au luat
cu ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul calea lui Dumnezeu.
Fapt.18:27. Şi voind el să treacă în Ahaia, l-au îndemnat fraţii şi au scris ucenicilor să-l primească. Şi
sosind (în Corint), a ajutat mult cu harul celor ce crezuseră;
433
Fapt.18:28. Căci cu tărie şi în faţa tuturor, el înfrunta pe iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este
Hristos.
CAP. 19
Pavel în Efes. Răscoala argintarului Dimitrie.
Fapt.19:1. Şi pe când Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus, a venit în Efes. Şi
găsind câţiva ucenici,
Fapt.19:2. A zis către ei: Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-
am auzit dacă este Duh Sfânt.
Fapt.19:3. Şi el a zis: Deci în ce v-aţi botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan.
Fapt.19:4. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel ce
avea să vină după el, adică în Iisus Hristos.
Fapt.19:5. Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus.
Fapt.19:6. Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi
prooroceau.
Fapt.19:7. Şi erau toţi ca la doisprezece bărbaţi.
Fapt.19:8. Şi el, intrând în sinagogă, a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, vorbind cu ei şi căutând
să-i încredinţeze de împărăţia lui Dumnezeu.
Fapt.19:9. Dar fiindcă unii erau învârtoşaţi şi nu credeau, bârfind calea Domnului înaintea mulţimii,
Pavel, plecând de la ei, a osebit pe ucenici, învăţând în fiecare zi în şcoala unuia Tiranus.
Fapt.19:10. Şi acesta a ţinut vreme de doi ani, încât toţi, cei ce locuiau în Asia, şi iudei şi elini, au
auzit cuvântul Domnului.
Fapt.19:11. Şi Dumnezeu făcea, prin mâinile lui Pavel, minuni nemaiîntâlnite.
Fapt.19:12. Încât şi peste cei ce erau bolnavi se puneau ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, şi bolile
se depărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau din ei.
Fapt.19:13. Şi au încercat unii dintre iudeii care cutreierau lumea, scoţând demoni, să cheme peste
cei ce aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus, zicând: Vă jur pe Iisus, pe Care-l
propovăduieşte Pavel!
Fapt.19:14. Iar cei care făceau aceasta erau cei şapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.
Fapt.19:15. Şi răspunzând, duhul cel rău le-a zis: Pe Iisus Îl cunosc şi îl ştiu şi pe Pavel, dar voi cine
sunteţi?
Fapt.19:16. Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău şi biruindu-i, s-a întărâtat asupra lor,
încât ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
Fapt.19:17. Şi acest lucru s-a făcut cunoscut tuturor iudeilor şi elinilor care locuiau în Efes, şi frică a
căzut peste toţi aceştia şi se slăvea numele Domnului Iisus.
Fapt.19:18. Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau ca să se mărturisească şi să spună faptele lor.
Fapt.19:19. Iar mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorie, aducând cărţile, le ardeau în faţa tuturor. Şi au
socotit preţul lor şi au găsit cincizeci de mii de arginţi.
Fapt.19:20. Astfel creştea cu putere cuvântul Domnului şi se întărea.
Fapt.19:21. Şi după ce s-au săvârşit acestea, Pavel şi-a pus în gând să treacă prin Macedonia şi prin
Ahaia şi să se ducă la Ierusalim , zicând că: După ce voi fi acolo, trebuie să văd şi Roma.
Fapt.19:22. Şi trimiţând în Macedonia pe doi dintre cei care îl slujeau, pe Timotei şi pe Erast, el a
rămas o vreme în Asia.
Fapt.19:23. Şi în vremea aceea s-a făcut mare tulburare pentru calea Domnului.
Fapt.19:24. Căci un argintar, cu numele Dimitrie, care făcea temple de argint Artemisei şi da
meşterilor săi foarte mare câştig,
Fapt.19:25. I-a adunat pe aceştia şi pe cei care lucrau unele ca acestea, şi le-a zis: Bărbaţilor, ştiţi că
din această îndeletnicire este câştigul vostru.
Fapt.19:26. Şi voi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, Pavel acesta,
convingând, a întors multă mulţime, zicând că nu sunt dumnezei cei făcuţi de mâini.
Fapt.19:27. Din aceasta nu numai că meseria noastră e în primejdie să ajungă fără trecere, dar şi
templul marii zeiţe Artemisa e în primejdie să nu mai aibă nici un preţ, iar cu vremea,
mărirea ei - căreia i se închină toată Asia şi toată lumea - să fie doborâtă.
Fapt.19:28. Şi auzind ei şi umplându-se de mânie, strigau zicând: Mare este Artemisa efesenilor!
Fapt.19:29. Şi s-a umplut toată cetatea de tulburare şi au pornit într-un cuget la teatru, răpind
împreună pe macedonenii Gaius şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel.
Fapt.19:30. Iar Pavel, voind să intre în mijlocul poporului, ucenicii nu l-au lăsat.
Fapt.19:31. Încă şi unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, trimiţând la el, îl rugau să nu se
ducă la teatru.
Fapt.19:32. Deci unii strigau una, alţii strigau alta, căci adunarea era învălmăşită, iar cei mai mulţi nu
ştiau pentru ce s-au adunat acolo.
Fapt.19:33. Iar unii din mulţime l-au smuls pe Alexandru, pe care l-au împins înainte iudeii. Iar el,
făcând semn cu mâna, voia să se apere înaintea poporului.
Fapt.19:34. Şi cunoscând ei că este iudeu, toţi într-un glas au strigat aproape două ceasuri: Mare este
Artemisa efesenilor!
Fapt.19:35. Iar secretarul, potolind mulţimea, a zis: Bărbaţi efeseni, cine este, între oameni, care să
nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului Artemisei celei mari şi a statuii ei,
căzută din cer?
434
Fapt.19:36. Deci, acestea fiind mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic
cu uşurinţă.
Fapt.19:37. Căci aţi adus pe bărbaţii aceştia, care nu sunt nici furi de cele sfinte, nici nu hulesc pe
zeiţa voastră.
Fapt.19:38. Deci dacă Dimitrie şi meşterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, au
judecători şi proconsuli care să judece, şi să se cheme în judecată unii pe alţii.
Fapt.19:39. Iar dacă urmăriţi altceva, se va hotărî în adunarea cea legiuită,
Fapt.19:40. Căci noi suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru ziua de azi, fiindcă nu
avem nici o pricină pentru care am putea da seama de tulburarea aceasta.
Fapt.19:41. Zicând acestea, a slobozit adunarea.
CAP. 20
Pavel călătoreşte iar prin Macedonia. Înviază pe Eutihie în Troa. Îşi ia rămas bun de la Biserica Efesului.
Fapt.20:1. Iar după ce a încetat tulburarea, Pavel, chemând pe ucenici şi dându-le îndemnuri, după ce
şi-a luat rămas bun, a ieşit să meargă în Macedonia.
Fapt.20:2. Şi străbătând acele părţi şi dând ucenicilor multe sfaturi şi îndemnuri, a sosit în Grecia.
Fapt.20:3. Şi a stat acolo trei luni. Dar când era să plece pe apă în Siria, iudeii au uneltit împotriva
vieţii lui, iar el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
Fapt.20:4. Şi mergeau împreună cu el, până în Asia, Sosipatru al lui Piru din Bereea, Aristarh şi
Secundus din Tesalonic şi Gaius din Derbe şi Timotei, iar din Asia: Tihic şi Trofim.
Fapt.20:5. Aceştia, plecând înainte, ne-au aşteptat în Troa.
Fapt.20:6. Iar noi, după zilele Azimelor, am pornit cu corabia de la Filipi şi în cinci zile am sosit la ei în
Troa, unde am rămas şapte zile.
Fapt.20:7. În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea
de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la
miezul nopţii.
Fapt.20:8. Iar în camera de sus, unde erau adunaţi, erau multe lumini aprinse.
Fapt.20:9. Dar un tânăr cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său
cuvânt, a adormit adânc şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, şi l-au
ridicat mort.
Fapt.20:10. Iar Pavel, coborându-se, s-a plecat peste el şi, luându-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi,
căci sufletul lui este în el.
Fapt.20:11. Şi suindu-se şi frângând pâinea şi mâncând, a vorbit cu ei mult până în zori, şi atunci a
plecat.
Fapt.20:12. Iar pe tânăr l-au adus viu şi foarte mult s-au mângâiat.
Fapt.20:13. Iar noi, venind la corabie, am plutit spre Asson, ca să luăm de acolo pe Pavel, căci astfel
rânduise el, voind să meargă pe jos.
Fapt.20:14. După ce s-a întâlnit cu noi la Asson, luându-l cu noi, am venit la Mitilene.
Fapt.20:15. Şi de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi în faţa insulei Hios. Iar în ziua
următoare, am ajuns în Samos şi, după ce am poposit la Troghilion, a doua zi am venit la
Milet.
Fapt.20:16. Căci Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întârzie în Asia, pentru
că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim , de ziua Cincizecimii.
Fapt.20:17. Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii.
Fapt.20:18. Şi când ei au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi cum m-am purtat cu voi, în toată vremea, din
ziua cea dintâi, când am venit în Asia,
Fapt.20:19. Slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrimi şi încercări care mi s-au întâmplat
prin uneltirile iudeilor.
Fapt.20:20. Şi cum n-am ascuns nimic din cele folositoare, ca să nu vi le vestesc şi să nu vă învăţ, fie
înaintea poporului, fie prin case,
Fapt.20:21. Mărturisind şi iudeilor şi elinilor întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţa în
Domnul nostru Iisus Hristos.
Fapt.20:22. Iar acum iată că fiind eu mânat de Duhul, merg la Ierusalim , neştiind cele ce mi se vor
întâmpla acolo,
Fapt.20:23. Decât numai că Duhul Sfânt mărturiseşte prin cetăţi, spunându-mi că mă aşteaptă lanţuri
şi necazuri.
Fapt.20:24. Dar nimic nu iau în seamă şi nu pun nici un preţ pe sufletul meu, numai să împlinesc
calea mea şi slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia
harului lui Dumnezeu.
Fapt.20:25. Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, printre care am petrecut propovăduind împărăţia lui
Dumnezeu, nu veţi mai vedea faţa mea.
Fapt.20:26. Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor.
Fapt.20:27. Căci nu m-am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu.
Fapt.20:28. Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus
pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi
sângele Său.
Fapt.20:29. Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu
vor cruţa turma.
435
Fapt.20:30. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe
ucenici după ei.
Fapt.20:31. Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea
şi ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.
Fapt.20:32. Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă
zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi.
Fapt.20:33. Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni;
Fapt.20:34. Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu
mine.
Fapt.20:35. Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă
aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.
Fapt.20:36. Şi după ce a spus acestea, plecându-şi genunchii, s-a rugat împreună cu toţi aceştia.
Fapt.20:37. Şi mare jale i-a cuprins pe toţi şi, căzând pe grumazul lui Pavel, îl sărutau,
Fapt.20:38. Cuprinşi de jale mai ales pentru cuvântul pe care îl spusese, că n-au să mai vadă faţa lui.
Şi îl petrecură la corabie.
CAP. 21
Pavel călătoreşte de la Milet până la Ierusalim . Iudeii pun mâna pe el în templu.
Fapt.21:1. Şi după ce ne-am despărţit de ei, am plecat pe apă şi, mergând drept, am venit la Cos şi a
doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara.
Fapt.21:2. Şi găsind o corabie, care mergea în Fenicia, ne-am urcat în ea şi am plecat.
Fapt.21:3. Şi zărind Ciprul şi lăsându-l la stânga, am plutit spre Siria şi ne-am coborât în Tir, căci
acolo corabia avea să descarce povara.
Fapt.21:4. Şi găsind pe ucenici, am rămas acolo şapte zile. Aceştia spuneau lui Pavel, prin duhul, să
nu se suie la Ierusalim .
Fapt.21:5. Şi când am împlinit zilele, ieşind, am plecat, petrecându-ne toţi, împreună cu femei şi cu
copii, până afară din cetate şi, plecând genunchii pe ţărm, ne-am rugat.
Fapt.21:6. Şi ne-am îmbrăţişat unii pe alţii şi ne-am urcat în corabie, iar aceia s-au întors la ale lor.
Fapt.21:7. Iar noi, sfârşind călătoria noastră pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida şi, îmbrăţişând
pe fraţi, am rămas la ei o zi.
Fapt.21:8. Iar a doua zi, ieşind, am venit la Cezareea. Şi intrând în casa lui Filip binevestitorul, care
era dintre cei şapte (diaconi), am rămas la el.
Fapt.21:9. Şi acesta avea patru fiice, fecioare, care prooroceau.
Fapt.21:10. Şi rămânând noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc cu numele Agav;
Fapt.21:11. Şi, venind el la noi, a luat brâul lui Pavel şi legându-şi picioarele şi mâinile a zis: Acestea
zice Duhul Sfânt: Pe bărbatul al căruia este acest brâu, aşa îl vor lega iudeii la Ierusalim
şi-l vor da în mâinile neamurilor.
Fapt.21:12. Şi când am auzit acestea, îl rugam şi noi şi localnicii să nu se suie la Ierusalim .
Fapt.21:13. Atunci a răspuns Pavel: Ce faceţi de plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima? Căci eu sunt gata nu
numai să fiu legat, ci să şi mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus.
Fapt.21:14. Şi neînduplecându-se el, ne-am liniştit, zicând: Facă-se voia Domnului.
Fapt.21:15. Iar după zilele acestea, pregătindu-ne, ne-am suit la Ierusalim .
Fapt.21:16. Şi au venit împreună cu noi şi dintre ucenicii din Cezareea, ducându-ne la un oarecare
Mnason din Cipru, vechi ucenic, la care am fost găzduiţi.
Fapt.21:17. Şi sosind la Ierusalim , fraţii ne-au primit cu bucurie.
Fapt.21:18. Iar a doua zi Pavel a mers cu noi la Iacov şi au venit acolo toţi preoţii.
Fapt.21:19. Şi îmbrăţişându-i le povestea cu de-amănuntul cele ce a făcut Dumnezeu între neamuri,
prin slujirea lui.
Fapt.21:20. Iar ei, auzind, slăveau pe Dumnezeu, şi i-au zis: Vezi frate, câte mii de iudei au crezut şi
toţi sunt plini de râvnă pentru lege.
Fapt.21:21. Şi ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii, care trăiesc printre neamuri, să se lepede
de Moise, spunându-le să nu-şi taie împrejur copiii, nici să umble după datini.
Fapt.21:22. Ce este deci? Fără îndoială, trebuie să se adune mulţime, căci vor auzi că ai venit.
Fapt.21:23. Fă, deci, ceea ce îţi spunem. Noi avem patru bărbaţi, care au asupra lor o făgăduinţă;
Fapt.21:24. Pe aceştia luându-i, curăţeşte-te împreună cu ei şi cheltuieşte pentru ei ca să-şi radă
capul, şi vor cunoaşte toţi că nimic nu este (adevărat) din cele ce au auzit despre tine, dar
că tu însuţi umbli după Lege şi o păzeşti.
Fapt.21:25. Cât despre păgânii care au crezut, noi le-am trimis o scrisoare, hotărându-le să se
ferească de ceea ce este jertfit idolilor şi de sânge şi de (animal) sugrumat şi de desfrâu.
Fapt.21:26. Atunci Pavel, luând cu el pe acei bărbaţi, curăţindu-se împreună cu ei a doua zi, a intrat în
templu, vestind împlinirea zilelor curăţirii, până când a fost adusă ofranda pentru fiecare
din ei.
Fapt.21:27. Şi când era să se împlinească cele şapte zile, iudeii din Asia, văzându-l în templu, au
întărâtat toată mulţimea şi au pus mâna pe el,
Fapt.21:28. Strigând: Bărbaţi israeliţi, ajutaţi! Acesta este omul care învaţă pe toţi pretutindeni,
împotriva poporului şi a Legii şi a locului acestuia; încă şi elini a adus în templu şi a
spurcat acest loc sfânt.
Fapt.21:29. Căci ei văzuseră mai înainte cu el împreună în cetate pe Trofim din Efes, pe care socoteau
că Pavel l-a adus în templu.
436
Fapt.21:30. Şi s-a mişcat toată cetatea şi poporul a alergat din toate părţile şi, punând mâna pe
Pavel, îl trăgeau afară din templu şi îndată au închis porţile.
Fapt.21:31. Dar când căutau ei ca să-l omoare, a ajuns veste la comandantul cohortei, că tot
Ierusalimul s-a tulburat.
Fapt.21:32. Acela, luând îndată ostaşi şi sutaşi, a alergat la ei; iar ei, văzând pe comandant şi pe
ostaşi, au încetat de a mai bate pe Pavel.
Fapt.21:33. Apropiindu-se atunci comandantul, a pus mâna pe el şi a poruncit să fie legat cu două
lanţuri şi întrebat cine este şi ce a făcut.
Fapt.21:34. Iar unii strigau în mulţime una, alţii altceva şi neputând să înţeleagă adevărul, din cauza
tulburării, a poruncit să fie dus în fortăreaţă.
Fapt.21:35. Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia mulţimii, să fie purtat de ostaşi.
Fapt.21:36. Căci mergea după el mulţime de popor, strigând: Omoară-l!
Fapt.21:37. Şi vrând să-l ducă în fortăreaţă, Pavel a zis comandantului: Îmi este îngăduit să vorbesc
ceva cu tine? Iar el a zis: Ştii greceşte?
Fapt.21:38. Nu eşti tu, oare, egipteanul care, înainte de zilele acestea, te-ai răsculat şi ai scos în
pustie pe cei patru mii de bărbaţi răzvrătiţi?
Fapt.21:39. Şi a zis Pavel: Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi care nu este
neînsemnată. Te rog dă-mi voie să vorbesc către popor.
Fapt.21:40. Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi
făcându-se mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând:
CAP. 22 Pavel istoriseşte iudeilor întâmplarea convertirii lui la Hristos.

Fapt.22:1. Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea mea faţă de voi!
Fapt.22:2. Şi auzind că le vorbea în limba evreiască, au făcut mai multă linişte, şi el le-a zis:
Fapt.22:3. Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei şi crescut în cetatea aceasta, învăţând la
picioarele lui Gamaliel în chip amănunţit Legea părintească, plin fiind de râvnă pentru
Dumnezeu, precum şi voi toţi sunteţi astăzi.
Fapt.22:4. Eu am prigonit până la moarte această cale, legând şi dând la închisoare şi bărbaţi şi
femei,
Fapt.22:5. Precum mărturiseşte pentru mine şi arhiereul şi tot sfatul bătrânilor, de la care primind şi
scrisori către fraţi, mergeam la Damasc, ca să-i aduc legaţi la Ierusalim şi pe cei ce erau
acolo, spre a fi pedepsiţi.
Fapt.22:6. Dar pe când mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată o lumină
puternică din cer m-a învăluit ca un fulger.
Fapt.22:7. Şi am căzut la pământ şi am auzit un glas, zicându-mi: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?
Fapt.22:8. Iar eu am răspuns: Cine eşti, Doamne? Zis-a către mine: Eu sunt Iisus Nazarineanul, pe
Care tu Îl prigoneşti.
Fapt.22:9. Iar cei ce erau cu mine au văzut lumina şi s-au înfricoşat, dar glasul Celui care îmi vorbea
ei nu l-au auzit.
Fapt.22:10. Şi am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul a zis către mine: Ridică-te şi mergi în Damasc
şi acolo ţi se va spune despre toate cele ce ţi s-au rânduit să faci.
Fapt.22:11. Şi pentru că nu mai vedeam, din cauza strălucirii acelei lumini, am venit în Damasc, fiind
dus de mână de către cei ce erau împreună cu mine.
Fapt.22:12. Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau
în Damasc,
Fapt.22:13. Venind la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-
am văzut.
Fapt.22:14. Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia
Lui şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui;
Fapt.22:15. Că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut şi auzit.
Fapt.22:16. Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele
Lui.
Fapt.22:17. Şi s-a întâmplat, când m-am întors la Ierusalim şi mă rugam în templu, să fiu în extaz,
Fapt.22:18. Şi să-L văd zicându-mi: Grăbeşte-te, şi ieşi degrabă din Ierusalim , pentru că nu vor primi
mărturia ta despre Mine.
Fapt.22:19. Şi eu am zis: Doamne, ei ştiu că eu duceam la închisoare şi băteam, prin sinagogi, pe cei
care credeau în Tine;
Fapt.22:20. Şi când se vărsa sângele lui Ştefan, mucenicul Tău, eram şi eu de faţă şi încuviinţam
uciderea lui şi păzeam hainele celor care îl ucideau.
Fapt.22:21. Şi a zis către mine: Mergi, că Eu te voi trimite departe, la neamuri.
Fapt.22:22. Şi l-au ascultat până la acest cuvânt, şi au ridicat glasul lor, zicând: Ia-l de pe pământ pe
unul ca acesta! Căci nu se cuvine ca el să mai trăiască.
Fapt.22:23. Şi strigând ei şi aruncând hainele şi azvârlind pulbere în aer,
Fapt.22:24. Comandantul a poruncit să-l ducă în fortăreaţă, spunând să-l ia la cercetare, cu biciul, ca
să cunoască pentru care pricină strigau aşa împotriva lui.
Fapt.22:25. Şi când l-au întins ca să-l biciuiască, Pavel a zis către sutaşul care era de faţă: Oare vă
este îngăduit să biciuiţi un cetăţean roman şi nejudecat?
Fapt.22:26. Şi auzind sutaşul s-a dus la comandant să-i vestească, zicând: Ce ai de gând să faci? Că
omul acesta este (cetăţean) roman.
437
Fapt.22:27. Şi venind la el, comandantul i-a zis: Spune-mi, eşti tu (cetăţean) roman? Iar el a zis: Da!
Fapt.22:28. Şi a răspuns comandantul: Eu am dobândit această cetăţenie cu multă cheltuială. Iar
Pavel a zis: Eu însă m-am şi născut.
Fapt.22:29. Deci cei ce erau gata să-l ia la cercetare s-au depărtat îndată de la el, iar comandantul s-
a temut, aflând că el este (cetăţean) roman şi că a fost legat.
Fapt.22:30. Şi a doua zi, voind să cunoască adevărul, pentru care era pârât de iudei, l-a dezlegat şi a
poruncit să se adune arhiereii şi tot sinedriul şi, aducând pe Pavel, l-a pus înaintea lor.
CAP. 23 Saducheii şi fariseii nu se înţeleg în privinţa lui Pavel. El vede, noaptea, pe Domnul. Uneltirile
iudeilor. Pavel e dus la Cezareea.
Fapt.23:1. Şi Pavel, fixând sinedriul cu privirea, a zis: Bărbaţi fraţi, eu cu bun cuget am vieţuit
înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.
Fapt.23:2. Arhiereul Anania a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste gură.
Fapt.23:3. Atunci Pavel a zis către el: Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Şi tu şezi să mă judeci pe
mine după Lege, şi, călcând Legea, porunceşti să mă bată?
Fapt.23:4. Iar cei ce stăteau lângă el au zis: Pe arhiereul lui Dumnezeu îl faci tu de ocară?
Fapt.23:5. Iar Pavel a zis: Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; căci este scris: "Pe mai-marele
poporului tău să nu-l vorbeşti de rău".
Fapt.23:6. Dar Pavel, ştiind că o parte erau saduchei şi cealaltă farisei, a strigat în sinedriu: Bărbaţi
fraţi! Eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu judecat!
Fapt.23:7. Şi grăind el aceasta, între farisei şi saduchei s-a iscat neînţelegere şi mulţimea s-a
dezbinat;
Fapt.23:8. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar fariseii mărturisesc şi una şi
alta.
Fapt.23:9. Şi s-a făcut mare strigare, şi, ridicându-se unii cărturari din partea fariseilor, se certau
zicând: Nici un rău nu găsim în acest om; iar dacă i-a vorbit lui un duh sau înger, să nu ne
împotrivim lui Dumnezeu.
Fapt.23:10. Deci făcându-se mare neînţelegere şi temându-se comandantul ca Pavel să nu fie sfâşiat
de ei, a poruncit ostaşilor să se coboare şi să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în
fortăreaţă.
Fapt.23:11. Iar în noaptea următoare, arătându-i-Se, Domnul i-a zis: Îndrăzneşte, Pavele! Căci
precum ai mărturisit cele despre Mine la Ierusalim , aşa trebuie să mărturiseşti şi la
Roma.
Fapt.23:12. Iar când s-a făcut ziuă, iudeii, făcând sfat împotrivă-i, s-au legat cu blestem zicând că nu
vor mânca, nici nu vor bea până ce nu vor ucide pe Pavel.
Fapt.23:13. Şi cei ce făcuseră între ei acest jurământ erau mai mulţi de patruzeci,
Fapt.23:14. Care, ducându-se la arhierei şi la bătrâni, au zis: Ne-am legat pe noi înşine cu blestem să
nu gustăm nimic până ce nu vom ucide pe Pavel.
Fapt.23:15. Acum deci voi, împreună cu sinedriul, faceţi cunoscut comandantului să-l coboare mâine
la voi, ca având să cerceteze mai cu de-amănuntul cele despre el; iar noi, înainte de a se
apropia el, suntem gata să-l ucidem.
Fapt.23:16. Dar fiul surorii lui Pavel, auzind despre această uneltire, ducându-se şi intrând în
fortăreaţă, i-a vestit lui Pavel.
Fapt.23:17. Şi chemând Pavel pe unul din sutaşi, i-a zis: Du pe tânărul acesta la comandant, căci are
să-i vestească ceva.
Fapt.23:18. Iar el, luându-l, l-a dus la comandant şi a zis: Pavel cel legat, chemându-mă, m-a rugat
să aduc pe acest tânăr la tine, având să-ţi spună ceva.
Fapt.23:19. Comandantul, luându-l de mână, s-a retras cu el la o parte şi îl întreba: Ce ai să-mi
vesteşti?
Fapt.23:20. Iar el a zis că iudeii s-au înţeles să te roage, ca mâine să-l cobori pe Pavel la sinedriu, ca
având să cerceteze mai cu de-amănuntul despre el;
Fapt.23:21. Dar tu să nu te încrezi în ei, căci dintre ei îl pândesc mai mulţi de patruzeci de bărbaţi,
care s-au legat cu blestem să nu mănânce, nici să bea până ce nu-l vor ucide; şi acum ei
sunt gata, aşteptând aprobarea ta.
Fapt.23:22. Deci comandantul a dat drumul tânărului, poruncindu-i: Nimănui să nu spui că mi-ai făcut
cunoscut acestea.
Fapt.23:23. Şi chemând la sine pe doi dintre sutaşi, le-a zis: Pregătiţi de la ceasul al treilea din noapte
două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi, ca să meargă până la
Cezareea.
Fapt.23:24. Şi să fie animale (de călărie), ca punând pe Pavel să-l ducă teafăr la Felix procuratorul.
Fapt.23:25. Scriind o scrisoare, având acest cuprins:
Fapt.23:26. Claudius Lysias, prea puternicului procurator, Felix, salutare!
Fapt.23:27. Pe acest bărbat, prins de iudei şi având să fie ucis de ei, mergând eu cu oaste l-am scos,
aflând că este (cetăţean) roman.
Fapt.23:28. Şi vrând să ştiu pricina pentru care îl pârau, l-am coborât la sinedriul lor.
Fapt.23:29. Şi am aflat că este pârât pentru întrebări din legea lor, dar fără să aibă vreo vină vrednică
de moarte sau de lanţuri.
438
Fapt.23:30. Şi vestindu-mi-se că va să fie o cursă împotriva acestui bărbat din partea iudeilor, îndată
l-am trimis la tine, poruncind şi pârâşilor să spună înaintea ta cele ce au asupra lui. Fii
sănătos!
Fapt.23:31. Deci ostaşii, luând pe Pavel, precum li se poruncise, l-au adus noaptea la Antipatrida.
Fapt.23:32. Iar a doua zi, lăsând pe călăreţi să meargă cu el, s-au întors la fortăreaţă.
Fapt.23:33. Şi ei, intrând în Cezareea şi dând procuratorului scrisoarea, i-au înfăţişat şi pe Pavel.
Fapt.23:34. Şi citind procuratorul şi întrebând din ce provincie este el şi aflând că este din Cilicia,
Fapt.23:35. A zis: Te voi asculta când vor veni şi pârâşii tăi. Şi a poruncit să fie păzit în pretoriul lui
Irod.
CAP. 24
Pavel se dezvinovăţeşte înaintea marelui Felix.
Fapt.24:1. Iar după cinci zile s-a coborât arhiereul Anania cu câţiva bătrâni şi cu un oarecare retor
Tertul, care s-au înfăţişat procuratorului împotriva lui Pavel.
Fapt.24:2. Iar după ce l-au chemat pe Pavel, Tertul a început să-l învinuiască, zicând: Prin tine
dobândim multă pace şi îndreptările făcute acestui neam, prin purtarea ta de grijă,
Fapt.24:3. Totdeauna şi pretutindeni le primim, prea puternice Felix, cu toată mulţumirea.
Fapt.24:4. Dar, ca să nu te ostenesc mai mult, te rog să ne asculţi, pe scurt, cu bunăvoinţa ta.
Fapt.24:5. Căci am aflat pe omul acesta ca o ciumă şi urzitor de răzvrătiri printre toţi iudeii din lume,
fiind căpetenia eresului nazarinenilor,
Fapt.24:6. Care a încercat să pângărească şi templul şi pe care l-am prins şi am voit să-l judecăm
după legea noastră.
Fapt.24:7. Dar venind Lysias comandantul l-a scos cu de-a sila din mâinile noastre,
Fapt.24:8. Poruncind pârâşilor lui să vină la tine. De la el vei putea, cercetând tu însuţi, să cunoşti
toate învinuirile aduse de noi.
Fapt.24:9. Iar iudeii împreună susţineau, zicând că acestea aşa sunt.
Fapt.24:10. Şi, procuratorul făcându-i semn să vorbească, Pavel a răspuns: Fiindcă ştiu că de mulţi
ani eşti judecător acestui neam, bucuros vorbesc pentru apărarea mea.
Fapt.24:11. Tu poţi să afli că nu sunt mai mult decât douăsprezece zile de când m-am suit la
Ierusalim ca să mă închin.
Fapt.24:12. Şi nici în templu nu m-au găsit discutând cu cineva sau făcând tulburare în mulţime, nici
în sinagogi, nici în cetate,
Fapt.24:13. Nici nu pot să-ţi dovedească cele ce spun acum împotriva mea.
Fapt.24:14. Şi-ţi mărturisesc aceasta, că aşa mă închin Dumnezeului părinţilor mei, după învăţătura
pe care ei o numesc eres, şi cred toate cele scrise în Lege şi în Prooroci,
Fapt.24:15. Având nădejde în Dumnezeu, pe care şi aceştia înşişi o aşteaptă, că va să fie învierea
morţilor: şi a drepţilor şi a nedrepţilor.
Fapt.24:16. Şi întru aceasta mă străduiesc şi eu ca să am totdeauna înaintea lui Dumnezeu şi a
oamenilor un cuget neîntinat.
Fapt.24:17. După mulţi ani, am venit ca să aduc neamului meu milostenii şi prinoase,
Fapt.24:18. Când nişte iudei din Asia m-au găsit, curăţit, în templu, dar nu cu mulţime, nici cu
gâlceavă.
Fapt.24:19. Aceia trebuia să fie de faţă înaintea ta şi să mă învinuiască, dacă aveau ceva împotriva
mea;
Fapt.24:20. Sau chiar aceştia să spună ce nedreptate mi-au găsit când am stat înaintea sinedriului,
Fapt.24:21. Decât numai pentru acest singur cuvânt pe care l-am strigat stând între ei, că pentru
învierea morţilor sunt eu astăzi judecat între voi.
Fapt.24:22. Şi Felix, auzind acestea, i-a amânat, cunoscând destul de bine cele privitoare la
învăţătura (creştină), zicând: Când se va coborî comandantul Lysias, voi hotărî asupra
acelora ale voastre.
Fapt.24:23. Şi a poruncit sutaşului să ţină pe Pavel sub pază, dar să-i lase tihnă şi să nu oprească pe
nimeni dintre ai lui, ca să vină să-i slujească.
Fapt.24:24. Iar după câteva zile, Felix, venind cu Drusila, femeia lui, care era din neamul iudeilor, a
trimis să cheme pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Iisus.
Fapt.24:25. Şi vorbind el despre dreptate şi despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix s-a
înfricoşat şi a răspuns: Acum mergi, şi când voi găsi timp potrivit te voi mai chema.
Fapt.24:26. În acelaşi timp el nădăjduia că i se vor da bani de către Pavel; de aceea, şi mai des
trimiţând să-l cheme, vorbea cu el.
Fapt.24:27. Dar când s-au împlinit doi ani, în locul lui Felix a urmat Porcius Festus. Şi voind să le fie
iudeilor pe plac, Felix a lăsat pe Pavel legat.
CAP. 25
Pavel înaintea procuratorului Porcius Festus şi a regelui Agripa.
Fapt.25:1. Deci Festus, trecând în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea la Ierusalim .
Fapt.25:2. Şi arhiereii şi fruntaşii iudeilor i s-au înfăţişat cu învinuiri împotriva lui Pavel şi îl rugau,
Fapt.25:3. Cerându-i ca o favoare asupra lui, să fie trimis la Ierusalim , pregătind cursă ca să-l ucidă
pe drum.
Fapt.25:4. Dar Festus a răspuns că Pavel e păzit Cezareea şi că el însuşi avea să plece în curând.
439
Fapt.25:5. Deci a zis el: Cei dintre voi care pot, să se coboare cu mine, şi dacă este ceva rău în acest
bărbat, să-l învinovăţească.
Fapt.25:6. Şi rămânând la ei nu mai mult de opt sau zece zile, s-a coborât în Cezareea, iar a doua zi,
şezând la judecată, a poruncit să fie adus Pavel.
Fapt.25:7. Şi venind el, iudeii coborâţi din Ierusalim l-au înconjurat, aducând împotriva lui multe şi
grele învinuiri, pe care nu puteau să le dovedească.
Fapt.25:8. Iar Pavel se apăra: N-am greşit cu nimic nici faţă de legea iudeilor, nici faţă de templu, nici
faţă de Cezarul.
Fapt.25:9. Iar Festus, voind să facă plăcere iudeilor, răspunzând lui Pavel, a zis: Vrei să mergi la
Ierusalim şi acolo să fi judecat înaintea mea pentru acestea?
Fapt.25:10. Dar Pavel a zis: Stau la judecata Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Iudeilor nu le-am
făcut nici un rău, precum mai bine ştii şi tu.
Fapt.25:11. Dar dacă fac nedreptate şi am săvârşit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte;
dacă însă nu este nimic din cele de care ei mă învinuiesc - nimeni nu poate să mă
dăruiască lor. Cer să fiu judecat de Cezarul.
Fapt.25:12. Atunci Festus, vorbind cu sfatul său, a răspuns: Ai cerut să fii judecat de Cezarul, la
Cezarul te vei duce.
Fapt.25:13. Şi după ce au trecut câteva zile, regele Agripa şi Berenice au sosit la Cezareea, ca să
salute pe Festus.
Fapt.25:14. Şi rămânând acolo mai multe zile, Festus a vorbit regelui despre Pavel, zicând: Este aici
un bărbat, lăsat legat de Felix,
Fapt.25:15. În privinţa căruia, când am fost în Ierusalim , mi s-au înfăţişat arhiereii şi bătrânii iudeilor,
cerând osândirea lui.
Fapt.25:16. Eu le-am răspuns că romanii n-au obiceiul să dea pe vreun om la pierzare, înainte ca cel
învinuit să aibă de faţă pe pârâşii lui şi să aibă putinţa să se apere pentru vina sa.
Fapt.25:17. Adunându-se deci ei aici şi nefăcând eu nici o amânare, a doua zi am stat la judecată şi
am poruncit să fie adus bărbatul.
Fapt.25:18. Dar pârâşii care s-au ridicat împotriva lui nu i-au adus nici o învinuire dintre cele rele, pe
care le bănuiam eu,
Fapt.25:19. Ci aveau cu el nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare Iisus mort, de
Care Pavel zice că trăieşte.
Fapt.25:20. Şi nedumerindu-mă cu privire la cercetarea acestor lucruri, l-am întrebat dacă voieşte să
meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru acestea.
Fapt.25:21. Dar Pavel, cerând să fie reţinut pentru judecata Cezarului, am poruncit să fie ţinut până
ce îl voi trimite la Cezarul.
Fapt.25:22. Iar Agripa a zis către Festus: Aş vrea să aud şi eu pe acest om. Iar el a zis: Mâine îl vei
auzi.
Fapt.25:23. Deci a doua zi, Agripa şi Berenice venind cu mare alai şi intrând în sala de judecată
împreună cu tribunii şi cu bărbaţii cei mai de frunte ai cetăţii, Festus a dat poruncă să fie
adus Pavel.
Fapt.25:24. Şi a zis Festus: Rege Agripa, şi voi toţi bărbaţii care sunteţi cu noi de faţă, vedeţi pe acela
pentru care toată mulţimea iudeilor a venit la mine, şi în Ierusalim şi aici, strigând că el
nu trebuie să mai trăiască.
Fapt.25:25. Iar eu am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte; iar el însuşi cerând să fie judecat
de Cezarul, am hotărât să-l trimit.
Fapt.25:26. Dar ceva sigur să scriu stăpânului despre el, nu am. De aceea l-am adus înaintea voastră
şi mai ales înaintea ta, rege Agripa, ca, după ce va fi cercetat, să am ce să scriu,
Fapt.25:27. Căci mi se pare nepotrivit să-l trimit legat, fără să arăt învinuirile ce i se aduc.
CAP. 26
Pavel se dezvinovăţeşte înaintea lui Festus şi a regelui Agripa. Amândoi îl găsesc nevinovat.
Fapt.26:1. Agripa a zis către Pavel: Îţi este îngăduit să vorbeşti pentru tine. Atunci Pavel, întinzând
mâna, se apăra:
Fapt.26:2. Mă socotesc fericit, o, rege Agripa, că astăzi, înaintea ta, pot să mă apăr de toate câte mă
învinuiesc iudeii;
Fapt.26:3. Mai ales, pentru că tu cunoşti toate obiceiurile şi neînţelegerile iudeilor. De aceea te rog să
mă asculţi cu îngăduinţă.
Fapt.26:4. Vieţuirea mea din tinereţe, cum a fost ea de la început în poporul meu şi în Ierusalim , o
ştiu toţi iudeii.
Fapt.26:5. Dacă vor să dea mărturie, ei ştiu despre mine, de mult, că am trăit ca fariseu, în tagma
cea mai riguroasă a religiei noastre.
Fapt.26:6. Şi acum stau la judecată pentru nădejdea făgăduinţei făcute de Dumnezeu către părinţii
noştri,
Fapt.26:7. Şi la care cele douăsprezece seminţii ale noastre, slujind lui Dumnezeu fără încetare, zi şi
noapte, nădăjduiesc să ajungă. Pentru nădejdea aceasta, o, rege Agripa, sunt pârât de
iudei.
Fapt.26:8. De ce se socoteşte la voi lucru de necrezut că Dumnezeu înviază pe cei morţi?
Fapt.26:9. Eu unul am socotit, în sinea mea, că faţă de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia să fac
multe împotrivă;
440
Fapt.26:10. Ceea ce am şi făcut în Ierusalim , şi pe mulţi dintre sfinţi i-am închis în temniţe cu
puterea pe care o luasem de la arhierei. Iar când erau daţi la moarte, mi-am dat şi eu
încuviinţarea.
Fapt.26:11. Şi îi pedepseam adesea prin toate sinagogile şi-i sileam să hulească şi, mult înfuriindu-
mă împotriva lor, îi urmăream până şi prin cetăţile de din afară;
Fapt.26:12. Şi în felul acesta, mergând şi la Damasc, cu putere şi cu însărcinare de la arhierei,
Fapt.26:13. Am văzut, o, rege, la amiază, în calea mea, o lumină din cer, mai puternică decât
strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu şi a celor ce mergeau împreună cu mine.
Fapt.26:14. Şi noi toţi căzând la pământ, eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: Saule,
Saule, de ce Mă prigoneşti? Greu îţi este să loveşti în ţepuşă cu piciorul.
Fapt.26:15. Iar eu am zis: Cine eşti Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl
prigoneşti.
Fapt.26:16. Dar, scoală-te şi stai pe picioarele tale. Căci spre aceasta M-am arătat ţie: ca să te
rânduiesc slujitor şi martor, şi al celor ce ai văzut, şi al celor întru care Mă voi arăta ţie.
Fapt.26:17. Alegându-te pe tine din popor şi din neamurile la care te trimit,
Fapt.26:18. Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui
satana la Dumnezeu, ca să ia Iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s-au sfinţit, prin
credinţa în Mine.
Fapt.26:19. Drept aceea, rege Agripa, n-am fost neascultător cereştii arătări;
Fapt.26:20. Ci mai întâi celor din Damasc şi din Ierusalim , şi din toată ţara Iudeii, şi neamurilor le-am
vestit să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăinţă.
Fapt.26:21. Pentru acestea, iudeii, prinzându-mă în templu, încercau să mă ucidă.
Fapt.26:22. Dobândind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat până în ziua aceasta, mărturisind la mic
şi la mare, fără să spun nimic decât ceea ce şi proorocii şi Moise au spus că va să fie:
Fapt.26:23. Că Hristos avea să pătimească şi să fie cel dintâi înviat din morţi şi să vestească lumină şi
poporului şi neamurilor.
Fapt.26:24. Şi acestea grăind el, întru apărarea sa, i-a zis Festus cu glas mare: Pavele, eşti nebun!
Învăţătura ta cea multă te duce la nebunie.
Fapt.26:25. Iar Pavel a zis: Nu sunt nebun, prea puternice Festus, ci grăiesc cuvintele adevărului şi
ale înţelepciunii.
Fapt.26:26. Regele ştie despre acestea, şi în faţa lui vorbesc fără sfială, fiind încredinţat că nimic nu i-
a rămas ascuns, pentru că aceasta nu s-a întâmplat, într-un ungher.
Fapt.26:27. Crezi tu, rege Agripa, în prooroci? Ştiu că crezi.
Fapt.26:28. Iar Agripa a zis către Pavel: Cu puţin de nu mă îndupleci să mă fac şi eu creştin!
Fapt.26:29. Iar Pavel a zis: Ori cu puţin, ori cu mult, eu m-aş ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci şi
toţi care mă ascultă astăzi să fie aşa cum sunt şi eu, afară de aceste lanţuri.
Fapt.26:30. Şi s-a ridicat şi regele şi guvernatorul şi Berenice şi cei care şedeau împreună cu ei,
Fapt.26:31. Şi plecând, vorbeau unii cu alţii zicând: Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte
sau de lanţuri.
Fapt.26:32. Iar Agripa a zis lui Festus: Acest om putea să fie lăsat liber, dacă n-ar fi cerut să fie
judecat de Cezarul.
CAP. 27
Pavel, în lanţuri, e pornit cu corabia spre Italia. Greutăţile călătoriei. Corabia se sfărâmă, lângă Malta, dar
oamenii scapă.
Fapt.27:1. Iar după ce s-a hotărât să plecăm pe apă în Italia, au dat în primire pe Pavel şi pe alţi
câţiva legaţi unui sutaş cu numele Iuliu, din cohorta Augusta.
Fapt.27:2. Şi întorcându-se pe o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta
Asiei, am plecat; şi era cu noi Aristarh, macedonean din Tesalonic.
Fapt.27:3. Şi a doua zi am ajuns la Sidon. Iuliu, purtându-se faţă de Pavel cu omenie, i-a dat voie să
se ducă la prieteni ca să primească purtarea lor de grijă.
Fapt.27:4. Şi plecând de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă.
Fapt.27:5. Şi străbătând marea Ciliciei şi a Pamfiliei, am sosit la Mira Liciei.
Fapt.27:6. Şi găsind sutaşul acolo o corabie din Alexandria plutind spre Italia, ne-a suit în ea.
Fapt.27:7. Şi multe zile plutind cu încetineală, abia am ajuns în dreptul Cnidului şi, fiindcă vântul nu
ne slăbea am plutit pe sub Creta, pe lângă Salmone.
Fapt.27:8. Şi abia trecând noi pe lângă ea, am ajuns într-un loc numit Limanuri Bune, de care era
aproape oraşul Lasea.
Fapt.27:9. Şi trecând multă vreme şi plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse şi postul (sărbătorii
Ispăşirii, care se ţinea la evrei toamna), Pavel îi îndemna,
Fapt.27:10. Zicându-le: Bărbaţilor, văd că plutirea va să fie cu necaz şi cu multă pagubă, nu numai
pentru încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru sufletele noastre.
Fapt.27:11. Iar sutaşul se încredea mai mult în cârmaci şi în stăpânul corabiei decât în cele spuse de
Pavel.
Fapt.27:12. Şi limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulţi dintre ei au dat sfatul să plecăm de acolo
şi, dacă s-ar putea, să ajungem şi să iernăm la Fenix, un port al Cretei, deschis spre
vântul de miazăzi-apus şi spre vântul de miazănoapte-apus.
Fapt.27:13. Şi suflând uşor un vânt de miazăzi şi crezând că sunt în stare să-şi împlinească gândul,
ridicând ancora, pluteau cât mai aproape de Creta.
441
Fapt.27:14. Şi nu după multă vreme s-a pornit asupra ei un vânt puternic, numit Euroclidon (dinspre
miazănoapte-răsărit).
Fapt.27:15. Şi smulgând corabia, iar ea neputând să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duşi în
voia lui.
Fapt.27:16. Şi trecând pe lângă o insulă mică, numită Clauda, cu greu am putut să fim stăpâni pe
corabie.
Fapt.27:17. Şi după ce au ridicat-o, au folosit unelte ajutătoare, încingând corabia pe dedesubt. Şi
temându-se să nu cadă în Sirta, au lăsat pânzele jos şi erau duşi aşa.
Fapt.27:18. Şi fiind tare loviţi de furtună, în ziua următoare au aruncat încărcătura.
Fapt.27:19. Şi a treia zi, cu mâinile lor, au aruncat uneltele corăbiei.
Fapt.27:20. Şi nearătându-se nici soarele, nici stelele, timp de mai multe zile, şi ameninţând furtună
mare, ni se luase orice nădejde de scăpare.
Fapt.27:21. Şi fiindcă nu mâncaseră de mult, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a zis: Trebuia, o,
bărbaţilor, ca ascultându-mă pe mine, să nu fi plecat din Creta; şi n-aţi fi îndurat nici
primejdia aceasta, nici paguba aceasta.
Fapt.27:22. Dar acum vă îndemn să aveţi voie bună, căci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai
corabia.
Fapt.27:23. Căci mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al Căruia eu sunt şi Căruia
mă închin,
Fapt.27:24. Zicând: Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi-a
dăruit pe toţi cei ce sunt în corabie cu tine.
Fapt.27:25. De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi după cum
mi s-a spus.
Fapt.27:26. Şi trebuie să ajungem pe o insulă.
Fapt.27:27. Şi când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtaţi încoace şi încolo pe Adriatica,
pe la miezul nopţii corăbierii au presimţit că se apropie de un ţărm.
Fapt.27:28. Şi aruncând măsurătoarea în jos au găsit douăzeci de stânjeni şi, trecând puţin mai
departe şi măsurând iarăşi, au găsit cincisprezece stânjeni.
Fapt.27:29. Şi temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de
la partea din urmă a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă.
Fapt.27:30. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi au coborât luntrea în mare, sub motiv că vor
să întindă şi ancorele de la partea dinainte.
Fapt.27:31. Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor: Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să
scăpaţi.
Fapt.27:32. Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă.
Fapt.27:33. Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile
sunt azi de când n-aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând.
Fapt.27:34. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voastră. Că nici unuia din
voi un fir de păr din cap nu-i va pieri.
Fapt.27:35. Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a
început să mănânce.
Fapt.27:36. Şi devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au mâncat.
Fapt.27:37. Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete.
Fapt.27:38. Şi săturându-se de bucate, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.
Fapt.27:39. Şi când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, dar au zărit un sân de mare, având
ţărm nisipos, în care voiau, dacă ar putea, să scoată corabia.
Fapt.27:40. Şi desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor şi, ridicând
pânza din frunte în bătaia vântului, se îndreptau spre ţărm.
Fapt.27:41. Şi căzând pe un dâmb de nisip au înţepenit corabia şi partea dinainte, înfigându-se,
stătea neclintită, iar partea dinapoi se sfărâma de puterea valurilor.
Fapt.27:42. Iar ostaşii au făcut sfat să omoare pe cei legaţi, ca să nu scape vreunul, înotând.
Fapt.27:43. Dar sutaşul, voind să ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor şi a poruncit ca
aceia care pot să înoate, aruncându-se cei dintâi, să iasă la uscat;
Fapt.27:44. Iar ceilalţi, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns cu toţii să
scape, la uscat.
CAP. 28
Localnicii din Malta sunt bucuroşi de oaspeţi. Pavel vindecă pe bolnavi. Soseşte în Italia şi la Roma şi
predică doi ani.
Fapt.28:1. Şi după ce am scăpat, am aflat că insula se numeşte Malta.
Fapt.28:2. Iar locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toţi la ei
din pricina ploii care era şi a frigului.
Fapt.28:3. Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-
a prins de mâna lui.
Fapt.28:4. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că
ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din
mare.
Fapt.28:5. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău.
442
Fapt.28:6. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult şi
văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu.
Fapt.28:7. Şi împrejurul acelui loc erau ţarinile căpeteniei insulei, Publius, care, primindu-ne, ne-a
găzduit prietenos trei zile.
Fapt.28:8. Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri şi de urdinare cu sânge,
la care intrând Pavel şi rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat.
Fapt.28:9. Şi întâmplându-se aceasta, veneau la el şi ceilalţi din insulă care aveau boli şi se vindecau;
Fapt.28:10. Şi aceştia ne-au cinstit mult şi, când am plecat, ne-au pus la îndemână toate cele de
trebuinţă.
Fapt.28:11. După trei luni am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă şi care avea pe
ea însemnul Dioscurilor.
Fapt.28:12. Şi ajungând la Siracuza, am rămas acolo trei zile.
Fapt.28:13. De unde, înconjurând, am sosit la Regium. Şi după o zi, suflând vânt de miazăzi, am
ajuns la Puteoli în cealaltă zi.
Fapt.28:14. Găsind acolo fraţi, am fost rugaţi să rămânem la ei şapte zile. Şi aşa am venit la Roma.
Fapt.28:15. Şi de acolo, auzind fraţii cele despre noi, au venit întru întâmpinarea noastră până la Forul
lui Apius şi la Trei Taverne, pe care, văzându-i, Pavel a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a
îmbărbătat.
Fapt.28:16. Iar când am intrat în Roma, sutaşul a predat pe cei legaţi comandantului taberei, iar lui
Pavel i s-a îngăduit să locuiască aparte cu ostaşul care îl păzea.
Fapt.28:17. Şi după trei zile Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntaşii iudeilor. Şi, adunându-se,
zicea către ei: Bărbaţi fraţi, deşi eu n-am făcut nimic rău împotriva poporului (nostru) sau
a datinilor părinteşti, am fost predat de la Ierusalim , în mâinile romanilor.
Fapt.28:18. Aceştia, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, fiindcă nu era în mine nici o vină
vrednică de moarte.
Fapt.28:19. Dar iudeii, împotrivindu-mi-se, am fost nevoit să cer să fiu judecat de Cezarul, dar nu că
aş avea de adus vreo pâră neamului meu.
Fapt.28:20. Deci pentru această cauză v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi. Căci pentru
nădejdea lui Israel mă aflu eu în acest lanţ.
Fapt.28:21. Iar ei au zis către el: Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori despre tine, nici nu a venit
cineva dintre fraţi, ca să ne vestească sau să ne vorbească ceva rău despre tine.
Fapt.28:22. Dar dorim să auzim de la tine cele ce gândeşti; căci despre eresul acesta ne este
cunoscut; că pretutindeni i se stă împotrivă.
Fapt.28:23. Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la gazdă, mai mulţi. Şi de dimineaţa până seara, el
le vorbea, dând mărturie despre împărăţia lui Dumnezeu, căutând să-i încredinţeze
despre Iisus din Legea lui Moise şi din prooroci.
Fapt.28:24. Şi unii credeau celor spuse, iar alţii nu credeau.
Fapt.28:25. Şi neînţelegându-se unii cu alţii, au plecat, zicând Pavel un cuvânt că: Bine a vorbit Duhul
Sfânt prin Isaia proorocul, către părinţii noştri,
Fapt.28:26. Când a zis: "Mergi la poporul acesta şi zi: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi uitându-
vă veţi privi, dar nu veţi vedea.
Fapt.28:27. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile greu au auzit şi ochii lor i-au închis.
Ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se
întoarcă şi Eu să-l vindec".
Fapt.28:28. Deci cunoscut să vă fie vouă că această mântuire a lui Dumnezeu s-a trimis păgânilor, şi
ei vor asculta.
Fapt.28:29. Şi după ce a zis el acestea, iudeii au plecat având între ei mare neînţelegere.
Fapt.28:30. Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie, şi primea pe toţi care
veneau la el,
Fapt.28:31. Propovăduind împărăţia lui Dumnezeu şi învăţând cele despre Domnul Iisus Hristos, cu
toată îndrăzneala şi fără nici o piedică.
ROMANI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
CAP. 1
Evanghelia arată îndreptarea din credinţă, pentru neamuri. Judecata lor, pentru că nu păzesc legea firii.
Rom.1:1. Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui
Dumnezeu,
Rom.1:2. Pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în Sfintele Scripturi,
Rom.1:3. Despre Fiul Său, Cel născut din sămânţa lui David, după trup,
Rom.1:4. Care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfinţeniei, prin învierea Lui
din morţi, Iisus Hristos, Domnul nostru,
Rom.1:5. Prin Care am primit har şi apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinţei,
toate neamurile,
443
Rom.1:6. Întru care sunteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus Hristos:
Rom.1:7. Tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi şi sfinţi: har vouă şi pace de
la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!
Rom.1:8. Mulţumesc, întâi Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toţi, fiindcă credinţa
voastră se vesteşte în toată lumea.
Rom.1:9. Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia Îi slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Său,
că neîncetat fac pomenire despre voi,
Rom.1:10. Cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voinţa Lui, vreodată, bun prilej
ca să vin la voi.
Rom.1:11. Pentru că doresc mult să vă văd ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc, spre
întărirea voastră.
Rom.1:.12. Şi aceasta ca să mă mângâi împreună cu voi prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a
mea.
Rom.1:13. Fraţilor, nu vreau ca voi să nu ştiţi că, de multe ori, mi-am pus în gând să vin la voi, dar
am fost până acum împiedicat, ca să am şi între voi vreo roadă, ca şi la celelalte neamuri.
Rom.1:14. Dator sunt şi elinilor şi barbarilor şi învăţaţilor şi neînvăţaţilor;
Rom.1:15. Astfel, cât despre mine, sunt bucuros să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma.
Rom.1:16. Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu spre
mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, şi elinului.
Rom.1:17. Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credinţă, precum este
scris: "Iar dreptul din credinţă va fi viu".
Rom.1:18. Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată
nedreptatea oamenilor care ţin nedreptatea drept adevăr.
Rom.1:19. Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă
Dumnezeu le-a arătat lor.
Rom.1:20. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica
Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,
Rom.1:21. Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit,
ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat.
Rom.1:22. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.
Rom.1:23. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui
stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.
Rom.1:24. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească
trupurile lor între ei,
Rom.1:25. Ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit
făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
Rom.1:26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat
fireasca rânduială cu cea împotriva firii;
Rom.1:27. Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta
lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită
rătăcirii lor.
Rom.1:28. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la
mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.
Rom.1:29. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de
pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori,
Rom.1:30. Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de
rele, nesupuşi părinţilor,
Rom.1:31. Neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;
Rom.1:32. Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea
sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.
CAP. 2
Iudeii sunt tot atât de plini de păcate ca şi păgânii.
Rom.2:1. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea
ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci.
Rom.2:2. Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea.
Rom.2:3. Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că
tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
Rom.2:4. Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind
că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Rom.2:5. Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a
arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
Rom.2:6. Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
Rom.2:7. Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune,
Rom.2:8. Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi
furie.
Rom.2:9. Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi
al elinului;
Rom.2:10. Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.
444
Rom.2:11. Căci nu este părtinire la Dumnezeu!
Rom.2:12. Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege
vor fi judecaţi.
Rom.2:13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi
îndreptaţi.
Rom.2:14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt
loruşi lege,
Rom.2:15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile
lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
Rom.2:16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse
ale oamenilor.
Rom.2:17. Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu,
Rom.2:18. Şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, fiind învăţat din lege,
Rom.2:19. Şi eşti încredinţat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
Rom.2:20. Povăţuitor celor fără de minte, învăţător celor nevârstnici, având în lege dreptarul
cunoştiinţei şi al adevărului,
Rom.2:21. Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel care propovăduieşti: Să
nu furi - şi tu furi?
Rom.2:22. Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi
cele sfinte?
Rom.2:23. Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii?
Rom.2:24. "Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri", precum este
scris.
Rom.2:25. Căci tăierea împrejur foloseşte, dacă păzeşti legea; dacă însă eşti călcător de lege, tăierea
ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur.
Rom.2:26. Deci dacă cel netăiat împrejur păzeşte hotărârile legii, netăierea lui împrejur nu va fi, oare,
socotită ca tăiere împrejur?
Rom.2:27. Iar el - din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al legii - nu te va judeca, oare, pe tine, care,
prin litera legii şi prin tăierea împrejur, eşti călcător de lege?
Rom.2:28. Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici cea arătată pe dinafară în trup, este
tăiere împrejur;
Rom.2:29. Ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă;
a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.
CAP. 3
Toţi oamenii, fără osebire, sunt păcătoşi.
Rom.3:1. Care este deci întâietatea iudeului şi folosul tăierii împrejur?
Rom.3:2. Este mare în toate privinţele. Întâi, pentru că lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.
Rom.3:3. Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu?
Rom.3:4. Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună,
precum este scris: "Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu".
Rom.3:5. Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva
este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? - Ca om vorbesc.
Rom.3:6. Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?
Rom.3:7. Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce
dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?
Rom.3:8. Şi de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune, precum suntem huliţi şi precum spun unii
că zicem noi? Osânda aceasta este dreaptă.
Rom.3:9. Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei, şi pe
elini, că toţi sunt sub păcat,
Rom.3:10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
Rom.3:11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
Rom.3:12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar
unul nu este.
Rom.3:13. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub
buzele lor;
Rom.3:14. Gura lor e plină de blestem şi amărăciune;
Rom.3:15. Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge;
Rom.3:16. Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor;
Rom.3:17. Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o;
Rom.3:18. Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor".
Rom.3:.19. Dar ştim că cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie
închisă şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu.
Rom.3:20. Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine
cunoştinţa păcatului.
Rom.3:21. Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi
de prooroci.
Rom.3:22. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei
ce cred, căci nu este deosebire.
445
Rom.3:23. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu;
Rom.3:24. Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus.
Rom.3:25. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi
arate dreptatea Sa, pentru Iertarea păcatelor celor mai înainte făcute,
Rom.3:26. Întru îngăduinţa lui Dumnezeu - ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi
El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus.
Rom.3:27. Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu,
ci prin Legea credinţei.
Rom.3:28. Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii.
Rom.3:29. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al
păgânilor.
Rom.3:30. Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi,
prin credinţă, pe cei netăiaţi împrejur.
Rom.3:31. Desfiinţăm deci noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.
CAP. 4
Îndreptarea prin credinţă e întărită cu pilda lui Avraam şi cu mărturia lui David.
Rom.4:1. Deci, ce vom zice că a dobândit după trup strămoşul nostru Avraam?
Rom.4:2. Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui
Dumnezeu.
Rom.4:3. Căci, ce spune Scriptura? Şi "Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate".
Rom.4:4. Celui care face fapte, nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie;
Rom.4:5. Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credinţa lui i se
socoteşte ca dreptate.
Rom.4:6. Precum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea
fără fapte:
Rom.4:7. "Fericiţi aceia, cărora li s-au Iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit!
Rom.4:8. Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul".
Rom.4:9. Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi
împrejur? Căci zicem: "I s-a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate".
Rom.4:10. Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era
tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
Rom.4:11. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea
netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiaţi împrejur, pentru a li
se socoti şi lor (credinţa) ca dreptate,
Rom.4:12. Şi părinte al celor tăiaţi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaţi împrejur, ci şi care
umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat
împrejur.
Rom.4:13. Pentru că Avraam şi seminţia lui nu prin lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci
prin dreptatea cea din credinţă.
Rom.4:14. Căci dacă moştenitorii sunt cei ce au legea, atunci credinţa a ajuns zadarnică, iar
făgăduinţa s-a desfiinţat,
Rom.4:15. Căci legea pricinuieşte mâine; dar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege.
Rom.4:16. De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinţă, ca să fie din har şi ca făgăduinţa să
rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru toţi cei ce se ţin de lege, ci şi pentru
cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor,
Rom.4:17. Precum este scris: "Te-am pus părinte al multor neamuri", în faţa Celui în Care a crezut, a
lui Dumnezeu, Care înviază morţii şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt;
Rom.4:18. Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că el va fi părinte al multor
neamuri, după cum i s-a spus: "Aşa va fi seminţia ta";
Rom.4:19. Şi neslăbind în credinţă, nu s-a uitat la trupul său amorţit - căci era aproape de o sută de
ani - şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei;
Rom.4:20. Şi nu s-a îndoit, prin necredinţă, de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă,
dând slavă lui Dumnezeu,
Rom.4:21. Şi fiind încredinţat că ceea ce i-a făgăduit are putere să şi facă.
Rom.4:22. De acea, credinţa lui i s-a socotit ca dreptate.
Rom.4:23. Şi nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca dreptate,
Rom.4:24. Ci se va socoti şi pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul
nostru,
Rom.4:25. Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră.
CAP. 5
Roadele îndreptării din credinţă. Adam şi Hristos.
Rom.5:1. Deci fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus
Hristos,
Rom.5:2. Prin Care am avut şi apropiere, prin credinţă, la harul acesta, în care stăm, şi ne lăudăm
întru nădejdea slavei lui Dumnezeu.
Rom.5:3. Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare,
Rom.5:4. Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde
446
Rom.5:5. Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin
Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.
Rom.5:6. Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi.
Rom.5:7. Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva
să moară.
Rom.5:8. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit
când noi eram încă păcătoşi.
Rom.5:9. Cu atât mai vârtos, deci, acum, fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de
mânie.
Rom.5:10. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său,
cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui.
Rom.5:11. Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care
am primit acum împăcarea.
Rom.5:12. De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi
moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.
Rom.5:13. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege.
Rom.5:14. Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după
asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină.
Rom.5:15. Dar nu este cu greşeala cum este cu harul, căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au
murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin
harul unui singur om, Iisus Hristos.
Rom.5:16. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul care a păcătuit; căci judecata dintr-
unul duce la osândire, iar harul din multe greşeli duce la îndreptare.
Rom.5:17. Căci, dacă prin greşeala unuia moartea a împărăţit printr-unul, cu mult mai mult cei ce
primesc prisosinţa harului şi a darului dreptăţii vor împărăţi în viaţă prin Unul Iisus
Hristos.
Rom.5:18. Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin
îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă;
Rom.5:19. Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin
ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi.
Rom.5:20. Iar Legea a intrat şi ea ca se înmulţească greşeala; iar unde s-a înmulţit păcatul, a prisosit
harul;
Rom.5:21. Pentru că precum a împărăţit păcatul prin moarte, aşa şi harul să împărăţească prin
dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.
CAP. 6
Lucrarea faptelor bune ce se cuvine să urmeze credinţei.
Rom.6:1. Ce vom zice deci? Rămâne-vom, oare, în păcat, ca să se înmulţească harul?
Rom.6:2. Nicidecum! Noi care am murit păcatului, cum vom mai trăi în păcat?
Rom.6:3. Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
Rom.6:4. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din
morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii;
Rom.6:5. Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii
Lui,
Rom.6:6. Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se
nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului.
Rom.6:7. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat.
Rom.6:8. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El,
Rom.6:9. Ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moarta nu mai are stăpânire asupra Lui.
Rom.6:10. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui
Dumnezeu.
Rom.6:11. Aşa şi voi, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus,
Domnul nostru.
Rom.6:12. Deci să nu împărăţească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor
lui;
Rom.6:13. Nici să nu puneţi mădularele voastre ca arme ale nedreptăţii în slujba păcatului, ci,
înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme
ale dreptăţii lui Dumnezeu.
Rom.6:14. Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, fiindcă nu sunteţi sub lege, ci sub har.
Rom.6:15. Oare, atunci să păcătuim fiindcă nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!
Rom.6:16. Au nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi, sunteţi robi aceluia căruia vă supuneţi: fie
ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate?
Rom.6:17. Mulţumim însă lui Dumnezeu, că (deşi) eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din toată inima
dreptarului învăţăturii căreia aţi fost încredinţaţi,
Rom.6:18. Şi izbăvindu-vă de păcat, v-aţi făcut robi ai dreptăţii.
Rom.6:19. Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. - Căci precum aţi făcut mădularele
voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele
voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire.
Rom.6:20. Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate.
447
Rom.6:21. Deci ce roadă aveaţi atunci? Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora
este moartea.
Rom.6:22. Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră spre
sfinţire, iar sfârşitul, viaţă veşnică.
Rom.6:23. Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, în Hristos
Iisus, Domnul nostru.
CAP. 7
Osânda păcatului sub Lege. Lupta între carne şi duh.
Rom.7:1. Oare nu ştiţi, fraţilor - căci celor ce cunosc Legea vorbesc - că Legea are putere asupra
omului, atâta timp cât el trăieşte?
Rom.7:2. Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă
i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului.
Rom.7:3. Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit
bărbatul este liberă faţă de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.
Rom.7:4. Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a
înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu.
Rom.7:5. Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele
noastre, ca să aducem roade morţii;
Rom.7:6. Dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim
întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche.
Rom.7:7. Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul,
decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti!
Rom.7:8. Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege,
păcatul era mort.
Rom.7:9. Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă;
Rom.7:10. Iar eu am murit! Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte.
Rom.7:11. Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea.
Rom.7:12. Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună.
Rom.7:13. Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se
arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă,
să fie peste măsură de păcătos.
Rom.7:14. Căci ştim că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
Rom.7:15. Pentru că ceea ce fac nu ştiu; căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc.
Rom.7:16. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună.
Rom.7:17. Dar acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine.
Rom.7:18. Fiindcă ştiu că nu locuieşte în mine, adică în trupul meu, ce este bun. Căci a voi se află în
mine, dar a face binele nu aflu;
Rom.7:19. Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc.
Rom.7:20. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
Rom.7:21. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine.
Rom.7:22. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu;
Rom.7:23. Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-
mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele.
Rom.7:24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?
Rom.7:25. Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu însumi, cu
mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.
CAP. 8
Credincioşii sunt slobozi faţă de osândă. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos.
Sfântul Duh Mijlocitorul.
Rom.8:1. Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus.
Rom.8:2. Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii,
Rom.8:3. Pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii - fiind slabă prin trup - a săvârşit Dumnezeu,
trimiţând pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului şi pentru păcat a osândit păcatul
în trup,
Rom.8:4. Pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească în noi, care nu umblăm după trup, ci după
duh.
Rom.8:5. Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale
Duhului.
Rom.8:6. Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace;
Rom.8:7. Fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui
Dumnezeu, că nici nu poate.
Rom.8:8. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.
Rom.8:9. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă
cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.
Rom.8:10. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru
dreptate,
448
Rom.8:11. Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos
Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte
în voi.
Rom.8:12. Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup.
Rom.8:13. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi
vii.
Rom.8:14. Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
Rom.8:15. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin
care strigăm: Avva! Părinte!
Rom.8:16. Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu.
Rom.8:17. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-
moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi
preamărim.
Rom.8:18. Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va
descoperi.
Rom.8:19. Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
Rom.8:20. Căci făptura a fost supusă deşertăciunii - nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o
- cu nădejde,
Rom.8:21. Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea
măririi fiilor lui Dumnezeu.
Rom.8:22. Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum.
Rom.8:23. Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi,
aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.
Rom.8:24. Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar
nădăjdui cineva ceea ce vede?
Rom.8:25. Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare.
Rom.8:26. De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum
trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite.
Rom.8:27. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El Se
roagă pentru sfinţi.
Rom.8:28. Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor
care sunt chemaţi după voia Lui;
Rom.8:29. Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea
chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi.
Rom.8:30. Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe
aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit.
Rom.8:31. Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?
Rom.8:32. El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru noi toţi, cum nu ne va da,
oare, toate împreună cu El?
Rom.8:33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce îndreptează;
Rom.8:34. Cine este Cel ce osândeşte? Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales Cel ce a înviat, Care şi este
de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte pentru noi!
Rom.8:35. Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana,
sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
Rom.8:36. Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de
junghiere".
Rom.8:37. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.
Rom.8:38. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de
acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
Rom.8:39. Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de
dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.
CAP. 9
Israel cel căzut s-a lepădat. Chemarea neamurilor. Israel cel adevărat.
Rom.9:1. Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt,
Rom.9:2. Că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii.
Rom.9:3. Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu
mine, după trup,
Rom.9:4. Care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava şi legămintele şi Legea şi închinarea şi
făgăduinţele,
Rom.9:5. Ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu,
binecuvântat în veci. Amin!
Rom.9:6. Dar nu aşa că ar fi căzut cuvântul lui Dumnezeu: căci nu toţi cei din Israel sunt şi israeliţi;
Rom.9:7. Nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt toţi fii, ci "întru Isaac, a zis, se vor chema ţie
urmaşi",
Rom.9:8. Adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi.
Rom.9:9. Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta: "(La anul) pe vremea aceasta voi veni şi Sara va
avea un fiu".
Rom.9:10. Dar nu numai ea, ci şi Rebeca, având copii gemeni dintr-unul, Isaac, părintele nostru;
449
Rom.9:11. Şi nefiind ei încă născuţi şi nefăcând ei ceva bun sau rău, ca să rămână voia lui Dumnezeu
cea după alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheamă,
Rom.9:12. I s-a zis ei că "cel mai mare va sluji celui mai mic",
Rom.9:13. Precum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urât".
Rom.9:14. Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum!
Rom.9:15. Căci grăieşte către Moise: "Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine
vreau să Mă îndur".
Rom.9:16. Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu
care miluieşte.
Rom.9:17. Căci Scriptura zice lui Faraon: "Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine
puterea Mea şi ca numele Meu să se vestească în tot pământul".
Rom.9:18. Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte.
Rom.9:19. Îmi vei zice deci: De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă?
Rom.9:20. Dar, omule, tu cine eşti care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare făptura va zice Celui
ce a făcut-o: De ce m-ai făcut aşa?
Rom.9:21. Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de
cinste, iar altul de necinste?
Rom.9:22. Şi ce este dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia şi să facă cunoscută puterea Sa, a
suferit cu multă răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pierire,
Rom.9:23. Şi ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale către vasele milei, pe care mai dinainte le-a
gătit spre slavă?
Rom.9:24. Adică pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni,
Rom.9:25. Precum zice El şi la Osea: "Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi iubită
pe cea care nu era iubită;
Rom.9:26. Şi va fi în locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteţi poporul Meu - acolo se vor chema fii ai
Dumnezeului Celui viu".
Rom.9:27. Iar Isaia strigă pentru Israel : "Dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămăşiţa
se va mântui.
Rom.9:28. Pentru că împlinind şi scurtând, Domnul va îndeplini, pe pământ, cuvântul Său".
Rom.9:29. Şi precum a proorocit Isaia: "Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat nouă urmaşi, am fi
ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora".
Rom.9:30. Ce vom zice, deci? Că neamurile care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă
dreptatea din credinţă;
Rom.9:31. Iar Israel, urmărind legea dreptăţii, n-a ajuns la legea dreptăţii.
Rom.9:32. Pentru ce? Pentru că nu o căutau din credinţă, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de
piatra poticnirii,
Rom.9:33. Precum este scris: "Iată pun în Sion piatră de poticnire şi piatră de sminteală; şi tot cel ce
crede în El nu se va ruşina".
CAP. 10
Iudeii caută îndreptare din faptele Legii, iar nu din sfârşitul Legii, care este Hristos.
Rom.10:1. Fraţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este
spre mântuire.
Rom.10:2. Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoştinţă.
Rom.10:3. Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor,
dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus.
Rom.10:4. Căci sfârşitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.
Rom.10:5. Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, că: "Omul care o va îndeplini va trăi
prin ea".
Rom.10:6. Iar dreptatea din credinţă grăieşte aşa: "Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?", ca
adică să coboare pe Hristos!
Rom.10:7. Sau: "Cine se va coborî întru adânc?", ca să ridice pe Hristos din morţi!
Rom.10:8. Dar ce zice Scriptura? "Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta", - adică
cuvântul credinţei pe care-l propovăduim.
Rom.10:9. Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu
L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui.
Rom.10:10. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.
Rom.10:11. Căci zice Scriptura: "Tot cel ce crede în El nu se va ruşina".
Rom.10:12. Căci nu este deosebire între iudeu şi elin, pentru că Acelaşi este Domnul tuturor, Care
îmbogăţeşte pe toţi cei ce-L cheamă pe El.
Rom.10:13. Căci: "Oricine va chema numele Domnului se va mântui".
Rom.10:14. Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela
de Care n-au auzit? Şi cum vor auzi, fără propovăduitor?
Rom.10:15. Şi cum vor propovădui, de nu vor fi trimişi? Precum este scris: "Cât de frumoase sunt
picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!"
Rom.10:16. Dar nu toţi s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut celor auzite de
la noi?"
Rom.10:17. Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.
450
Rom.10:18. Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă: "În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la
marginile lumii cuvintele lor".
Rom.10:19. Dar zic: Nu cumva Israel n-a înţeles? Moise spune cel dintâi: "Voi întărâta râvna voastră
prin cel ce nu este poporul (Meu) şi voi aţâţa mânia voastră cu un popor nepriceput".
Rom.10:20. Isaia îndrăzneşte şi zice: "Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau şi M-am făcut arătat celor
ce nu întrebau de Mine".
Rom.10:21. Dar către Israel zice: "Toată ziua întins-am mâinile Mele către un popor neascultător şi
împotrivă grăitor".
CAP. 11
Alegerea lui Israel rămâne neschimbată, dar trecătoarea lui necredinţă a adus miluirea păgânilor. Căile
Domnului sunt de-a pururi minunate şi nepătrunse.
Rom.11:1. Întreb deci: Oare lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit,
din urmaşii lui Avraam, din seminţia lui Veniamin.
Rom.11:2. Nu a lepădat Dumnezeu pe poporul Său, pe care mai înainte l-a cunoscut. Nu ştiţi, oare, ce
zice Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel, zicând:
Rom.11:3. "Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu am rămas
singur şi ei caută să-mi ia sufletul!".
Rom.11:4. Dar ce-i spune dumnezeiescul răspuns? "Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu
şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal".
Rom.11:5. Deci tot aşa şi în vremea de acum este o rămăşiţă aleasă prin har.
Rom.11:6. Iar dacă este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar dacă este din
fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este faptă.
Rom.11:7. Ce este deci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta; ci cei aleşi au dobândit, iar ceilalţi
s-au împietrit,
Rom.11:8. Precum este scris: "Dumnezeu le-a dat duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să
nu audă până în ziua de azi".
Rom.11:9. Iar David zice: "Facă-se masa lor cursă şi laţ şi sminteală şi răsplătire lor!
Rom.11:10. Întunce-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor încovoaie-o pentru totdeauna!"
Rom.11:11. Deci, întreb: S-a poticnit, oare, ca să cadă? Nicidecum! Şi prin căderea lor, neamurilor le-
a venit mântuirea, ca Israel să-şi întărâte râvna faţă de ele.
Rom.11:12. Dar dacă greşeala lor a fost bogăţie lumii şi micşorarea lor bogăţie neamurilor, cu cât mai
mult întreg numărul lor!
Rom.11:13. Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc
slujirea mea,
Rom.11:14. Doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei.
Rom.11:15. Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, dacă nu o
învieredin morţi?
Rom.11:16. Iar dacă este pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este
sfântă, şi ramurile sunt.
Rom.11:17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit
printre cele rămase, şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii măslinului,
Rom.11:18. Nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe
tine.
Rom.11:19. Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu.
Rom.11:20. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci
teme-te;
Rom.11:21. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.
Rom.11:22. Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui către cei ce au căzut în
bunătatea Lui către tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel şi tu vei fi tăiat.
Rom.11:23. Dar şi aceia, de nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-
i altoiască iarăşi.
Rom.11:24. Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în
măslin bun, cu atât mai vârtos aceştia, care sunt după fire, vor fi altoiţi în însuşi măslinul
lor.
Rom.11:25. Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi
înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul
neamurilor.
Rom.11:26. Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: "Din Sion va veni Izbăvitorul şi
va îndepărta nelegiuirile de la Iacov;
Rom.11:27. Şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor".
Rom.11:28. Cât priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră, dar cu privire la alegere ei
sunt iubiţi, din cauza părinţilor.
Rom.11:29. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi.
Rom.11:30. După cum voi, cândva, n-aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin
neascultarea acestora,
Rom.11:31. Tot aşa şi aceştia n-au ascultat acum, ca, prin mila către voi, să fie miluiţi şi ei acum.
Rom.11:32. Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.
451
Rom.11:33. O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate
judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui!
Rom.11:34. Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
Rom.11:35. Sau cine mai înainte I-a dat Lui şi va lua înapoi de la El?
Rom.11:36. Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin!
CAP. 12
Îndemnuri la sfinţenie. Întrebuinţarea folositoare a deosebitelor daruri.
Rom.12:1. Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca
pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea
duhovnicească,
Rom.12:2. Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi
care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.
Rom.12:3. Căci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult
decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum Dumnezeu i-a
împărţit măsura credinţei.
Rom.12:4. Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi
lucrare,
Rom.12:5. Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;
Rom.12:6. Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim
după măsura credinţei;
Rom.12:7. Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură;
Rom.12:8. Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească
nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu
voie bună!
Rom.12:9. Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine.
Rom.12:10. În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate.
Rom.12:11. La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi.
Rom.12:12. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.
Rom.12:13. Faceţi-vă părtaşi la trebuinţele sfinţilor, iubirea de străini urmând.
Rom.12:14. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.
Rom.12:15. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.
Rom.12:16. Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi de spre
cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi.
Rom.12:17. Nu răsplătiţi nimănui răul cu rău. Purtaţi grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor.
Rom.12:18. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii.
Rom.12:19. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A
Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul".
Rom.12:20. Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea,
căci, făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui.
Rom.12:21. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.
CAP. 13
Să ne supunem stăpânirilor.
Rom.13:1. Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu;
iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.
Rom.13:2. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar
cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă.
Rom.13:3. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie
frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea.
Rom.13:4. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu
în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a
mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul.
Rom.13:5. De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai pentru mânie, ci şi pentru conştiinţă.
Rom.13:6. Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în
această slujire neîncetat.
Rom.13:7. Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui
cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste.
Rom.13:8. Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care iubeşte pe
aproapele a împlinit legea.
Rom.13:9. Pentru că (poruncile): Să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti
strâmb; să nu pofteşti... şi orice altă poruncă ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să
iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Rom.13:10. Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii.
Rom.13:11. Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn;
căci acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut.
Rom.13:12. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne
îmbrăcăm cu armele luminii.
452
Rom.13:13. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de
ruşine, nu în ceartă şi în pizmă;
Rom.13:14. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.
CAP. 14
Cum să ne purtăm cu cei slabi şi să nu dăm prilej de sminteală nimănui.
Rom.14:1. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile.
Rom.14:2. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume.
Rom.14:3. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu
osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
Rom.14:4. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta,
căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.
Rom.14:5. Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin
încredinţat în mintea lui.
Rom.14:6. Cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu ţine ziua, nu o ţine pentru Domnul. Şi
cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu
mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.
Rom.14:7. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
Rom.14:8. Că dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă
trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
Rom.14:9. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste
vii.
Rom.14:10. Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi
ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu. Rom.14:11. Căci scris este: "Viu sunt
Eu! - zice Domnul - Tot genunchiul să Mi se plece şi toată limba să dea slavă lui
Dumnezeu".
Rom.14:12. Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.
Rom.14:13. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi
fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.
Rom.14:14. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât numai
pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este.
Rom.14:15. Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu
pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.
Rom.14:16. Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie defăimat.
Rom.14:17. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în
Duhul Sfânt.
Rom.14:18. Iar cel ce slujeşte lui Hristos, în aceasta este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.
Rom.14:19. Drept aceea să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul.
Rom.14:20. Nu strica, pentru mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rău este pentru
omul care mănâncă spre poticnire.
Rom.14:21. Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se
poticneşte, se sminteşte sau slăbeşte (în credinţă).
Rom.14:22. Credinţa pe care o ai, s-o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce
nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!
Rom.14:23. Iar cel ce se îndoieşte, dacă va mânca, se osândeşte, fiindcă n-a fost din credinţă. Şi tot
ce nu este din credinţă este păcat.
CAP. 15
Îndemnuri la răbdare cu cei slabi şi la unirea frăţească. Izbânda şi răspândirea Evangheliei prin predica
apostolului.
Rom.15:1. Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu căutăm
plăcerea noastră.
Rom.15:2. Ci fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său, la ce este bine, spre zidire.
Rom.15:3. Că şi Hristos n-a căutat plăcerea Sa, ci, precum este scris: "Ocările celor ce Te ocărăsc pe
Tine, au căzut asupra Mea".
Rom.15:4. Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră, ca prin răbdarea
şi mângâierea, care vin din Scripturi, să avem nădejde.
Rom.15:5. Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dea vouă a gândi la fel unii pentru alţii, după
Iisus Hristos,
Rom.15:6. Pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură să slăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru
Iisus Hristos.
Rom.15:7. De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui
Dumnezeu.
Rom.15:8. Căci spun: Că Hristos S-a făcut slujitor al tăierii împrejur pentru adevărul lui Dumnezeu, ca
să întărească făgăduinţele date părinţilor,
Rom.15:9. Iar neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui, precum este scris: "Pentru
aceasta Te voi lăuda între neamuri şi voi cânta numele Tău".
Rom.15:10. Şi iarăşi zice Scriptura: "Veseliţi-vă, neamuri, cu poporul Lui".
453
Rom.15:11. Şi iarăşi: "Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate
popoarele". Rom.15:12. Şi iarăşi Isaia zice: "Şi Se va arăta rădăcina lui Iesei, Cel care Se
ridică să domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui".
Rom.15:13. Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să
prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt.
Rom.15:14. Şi, fraţii mei, sunt încredinţat eu însumi despre voi, că şi voi sunteţi plini de bunătate,
plini de toată cunoştinţa, putând să vă povăţuiţi unii pe alţii.
Rom.15:15. Şi v-am scris, fraţilor, mai cu îndrăzneală, în parte, ca să vă amintesc despre harul ce mi-
a fost dat de Dumnezeu,
Rom.15:16. Ca să fiu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru
ca prinosul neamurilor, fiind sfinţit în Duhul Sfânt, să fie bine primit.
Rom.15:17. Aşadar, în Hristos Iisus am laudă, în cele către Dumnezeu.
Rom.15:18. Căci nu voi cuteza să spun ceva din cele ce n-a săvârşit Hristos prin mine, spre ascultarea
neamurilor, prin cuvânt şi prin faptă,
Rom.15:19. Prin puterea semnelor şi a minunilor, prin puterea Duhului Sfânt, aşa încât de la Ierusalim
şi din ţinuturile de primprejur până la Iliria, am împlinit propovăduirea Evangheliei lui
Hristos,
Rom.15:20. Râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe
temelie străină,
Rom.15:21. Ci precum este scris: "Cărora nu li s-a vestit despre El, aceia Îl vor vedea; şi cei ce n-au
auzit Îl vor înţelege".
Rom.15:22. De aceea am şi fost împiedicat, de multe ori, ca să vin la voi.
Rom.15:23. Dar acum, nemaiavând loc în aceste ţinuturi şi având dorinţa de mulţi ani să vin la voi,
Rom.15:24. Când mă voi duce în Spania, voi veni la voi. Căci nădăjduiesc să vă văd în trecere şi, de
către voi, să fiu însoţit până acolo, după ce mă voi bucura întâi, în parte, de voi.
Rom.15:25. Acum însă mă duc la Ierusalim , ca să slujesc sfinţilor.
Rom.15:26. Căci Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre
sfinţii de la Ierusalim .
Rom.15:27. Căci ei au binevoit şi sunt datori faţă de ei. Căci dacă neamurile s-au împărtăşit de cele
duhovniceşti ale lor, datori sunt şi ei să le slujească în cele trupeşti.
Rom.15:28. Săvârşind deci aceasta şi încredinţându-le roada aceasta, voi trece pe la voi, în Spania.
Rom.15:29. Şi ştiu că, venind la voi, voi veni cu deplinătatea binecuvântării lui Hristos.
Rom.15:30. Dar vă îndemn, fraţilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru iubirea Duhului
Sfânt, ca împreună cu mine să luptaţi în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine,
Rom.15:31. Ca să scap de necredincioşii din Iudeea şi ca ajutorul meu la Ierusalim să fie bine primit
de către sfinţi,
Rom.15:32. Ca să vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu şi să-mi găsesc liniştea împreună cu
voi.
Rom.15:33. Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi. Amin!
CAP. 16
Apostolul dă în grijă pe diaconiţa Febe. Închinăciuni celor din Roma. Primejdia dezbinării.
Rom.16:1. Şi vă încredinţez pe Febe, sora noastră, care este diaconiţă a Bisericii din Chenhrea,
Rom.16:2. Ca s-o primiţi în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinţilor şi să-i fiţi de ajutor la orice ar avea
nevoie de ajutorul vostru. Căci şi ea a ajutat pe mulţi şi pe mine însumi.
Rom.16:3. Îmbrăţişaţi pe Priscila şi Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus,
Rom.16:4. Care şi-au pus grumazul lor pentru viaţa mea şi cărora nu numai eu le mulţumesc, ci şi
toate Bisericile dintre neamuri,
Rom.16:5. Şi Biserica din casa lor. Îmbrăţişaţi pe Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei, în
Hristos.
Rom.16:6. Îmbrăţişaţi pe Maria care s-a ostenit mult pentru voi.
Rom.16:7. Îmbrăţişaţi pe Andronic şi pe Iunias, cei de un neam cu mine şi împreună închişi cu mine,
care sunt vestiţi între apostoli şi care înaintea mea au fost în Hristos.
Rom.16:8. Îmbrăţişaţi pe Ampliat, iubitul meu în Domnul.
Rom.16:9. Îmbrăţişaţi pe Urban, împreună-lucrător cu mine în Hristos, şi pe Stahis, iubitul meu.
Rom.16:10. Îmbrăţişaţi pe Apelles, cel încercat în Hristos. Îmbrăţişaţi pe cei ce sunt din casa lui
Aristobul.
Rom.16:11. Îmbrăţişaţi pe Irodion, cel de un neam cu mine. Îmbrăţişaţi pe cei din casa lui Narcis,
care sunt în Domnul.
Rom.16:12. Îmbrăţişaţi pe Trifena şi pe Trifosa, care s-au ostenit în Domnul. Îmbrăţişaţi pe iubita
Persida, care mult s-a ostenit în Domnul.
Rom.16:13. Îmbrăţişaţi pe Ruf, cel ales întru Domnul, şi pe mama lui, care este şi a mea.
Rom.16:14. Îmbrăţişaţi pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Hermas şi pe fraţii care
sunt împreună cu ei.
Rom.16:15. Îmbrăţişaţi pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu şi pe sora lui, pe Olimpian şi pe toţi sfinţii care
sunt împreună cu ei.
Rom.16:16. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Vă îmbrăţişează pe voi toate Bisericile lui
Hristos.
454
Rom.16:17. Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii
pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei.
Rom.16:18. Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi prin
vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşeală inimile celor fără de răutate.
Rom.16:19. Căci ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur deci de voi şi voiesc să fiţi
înţelepţi spre bine şi nevinovaţi la rău.
Rom.16:20. Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului
nostru Iisus Hristos cu voi!
Rom.16:21. Vă îmbrăţişează Timotei, cel împreună-lucrător cu mine, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei
de un neam cu mine,
Rom.16:22. Vă îmbrăţişez în Domnul eu, Tertius, care am scris epistola.
Rom.16:23. Vă îmbrăţişează Gaius, gazda mea şi a toată Biserica. Vă îmbrăţişează Erast, vistiernicul
cetăţii, şi fratele Cvartus.
Rom.16:24. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi. Amin!
Rom.16:25. Iar celui ce poate să vă întărească după Evanghelia mea şi după propovăduirea lui Iisus
Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri veşnice,
Rom.16:26. Iar acum arătată prin Scripturile proorocilor, după porunca veşnicului Dumnezeu şi
cunoscută la toate neamurile spre ascultarea credinţei,
Rom.16:27. Unuia înţeleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fie slava în vecii vecilor. Amin!
ÎNTÂIA CORINTENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
CAP. 1
Mulţumire lui Dumnezeu pentru credinţa corintenilor. Răul dezbinărilor. Cuvântul Crucii: nebunie pentru
cei ce pier, puterea lui Dumnezeu pentru cei ce se mântuiesc.
I.Cor.1:1. Pavel, chemat apostol al lui Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sostene,
I.Cor.1:2. Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfinţiţi în Iisus Hristos, celor numiţi sfinţi,
împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, şi al lor
şi al nostru:
I.Cor.1:3. Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.
I.Cor.1:4. Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat vouă în
Hristos Iisus.
I.Cor.1:5. Căci întru El v-aţi îmbogăţit deplin întru toate, în tot cuvântul şi în toată cunoştinţa;
I.Cor.1:6. Astfel mărturia lui Hristos s-a întărit în voi,
I.Cor.1:7. Încât voi nu sunteţi lipsiţi de nici un dar, aşteptând arătarea Domnului nostru Iisus Hristos,
I.Cor.1:8. Care vă va şi întări până la sfârşit, ca să fiţi nevinovaţi în ziua Domnului nostru Iisus
Hristos.
I.Cor.1:9. Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său Iisus
Hristos, Domnul nostru.
I.Cor.1:10. Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi
să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi
înţelegere.
I.Cor.1:11. Căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit ştire că la voi sunt certuri;
I.Cor.1:12. Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar
eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!
I.Cor.1:13. Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în
numele lui Pavel?
I.Cor.1:14. Mulţumesc lui Dumnezeu că pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus şi pe
Gaius,
I.Cor.1:15. Ca să nu zică cineva că aţi fost botezaţi în numele meu.
I.Cor.1:16. Am botezat şi casa lui Ştefana; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
I.Cor.1:17. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea
cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.
I.Cor.1:18. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier , este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim,
este puterea lui Dumnezeu.
I.Cor.1:19. Căci scris este: "Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o".
I.Cor.1:20. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit
Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?
I.Cor.1:21. Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune
pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia
propovăduirii.
I.Cor.1:22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,
I.Cor.1:23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri,
nebunie.
455
I.Cor.1:24. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea
lui Dumnezeu.
I.Cor.1:25. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât
înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât
tăria oamenilor.
I.Cor.1:26. Căci, priviţi chemarea voastră, fraţilor, că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt
puternici, nu mulţi sunt de bun neam;
I.Cor.1:27. Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu
Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari;
I.Cor.1:28. Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce
nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,
I.Cor.1:29. Ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
I.Cor.1:30. Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la
Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare,
I.Cor.1:31. Pentru ca, după cum este scris: "Cel ce se laudă în Domnul să se laude".
CAP. 2
Propovăduirea Evangheliei nu stă în măiestria cuvintelor, nici în înţelepciunea lumească, ci în
înţelepciunea cea după Dumnezeu.
I.Cor.2:1. Şi eu, fraţilor, când am venit la voi şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit
cuvântător sau ca înţelept.
I.Cor.2:2. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit.
I.Cor.2:3. Şi eu întru slăbiciune şi cu frică şi cu cutremur mare am fost la voi.
I.Cor.2:4. Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvinte de înduplecare ale
înţelepciunii omeneşti, ci în adeverirea Duhului şi a puterii,
I.Cor.2:5. Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.
I.Cor.2:6. Şi înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a
stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori,
I.Cor.2:7. Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a
rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră,
I.Cor.2:8. Pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o,
n-ar fi răstignit pe Domnul slavei;
I.Cor.2:9. Ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-
au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".
I.Cor.2:10. Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează,
chiar şi adâncurile lui Dumnezeu.
I.Cor.2:11. Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale
lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu.
I.Cor.2:12. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite
nouă de Dumnezeu;
I.Cor.2:13. Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte
învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti.
I.Cor.2:14. Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu
poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.
I.Cor.2:15. Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni;
I.Cor.2:16. Căci "Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?" Noi însă avem gândul lui
Hristos.
CAP. 3
Răul dezbinărilor. Temelia Bisericii este Hristos. Creştinii sunt Biserica lui Dumnezeu.
I.Cor.3:1. Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti,
ca unor prunci în Hristos.
I.Cor.3:2. Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu puteaţi mânca şi încă nici acum nu puteţi,
I.Cor.3:3. Fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizmă şi ceartă şi dezbinări, nu
sunteţi, oare, trupeşti şi nu după firea omenească umblaţi?
I.Cor.3:4. Căci, când zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteţi
oameni trupeşti?
I.Cor.3:5. Dar ce este Apollo? Şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut voi şi după cum i-a dat
Domnul fiecăruia.
I.Cor.3:6. Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.
I.Cor.3:7. Astfel nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să
crească.
I.Cor.3:8. Cel care sădeşte şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va lua plata după osteneala sa.
I.Cor.3:9. Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea
lui Dumnezeu.
I.Cor.3:10. După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul
zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte;
I.Cor.3:11. Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos.
456
I.Cor.3:12. Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân,
trestie.
I.Cor.3:13. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se
descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia.
I.Cor.3:14. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
I.Cor.3:15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.
I.Cor.3:16. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în
voi?
I.Cor.3:17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este
templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.
I.Cor.3:18. Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul
acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept.
I.Cor.3:19. Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este:
"El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor".
I.Cor.3:20. Şi iarăşi: "Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte".
I.Cor.3:21. Aşa că nimeni să nu se laude cu oameni. Căci toate sunt ale voastre:
I.Cor.3:22. Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de faţă, fie cele
viitoare, toate sunt ale voastre.
I.Cor.3:23. Iar voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.
CAP. 4
Slujitorii lui Hristos. Apostolul Pavel şi corintenii aduşi de el la credinţă. Timotei trimisul lui Pavel.
I.Cor.4:1. Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui
Dumnezeu.
I.Cor.4:2. Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare să fie aflat credincios.
I.Cor.4:3. Dar mie prea puţin îmi este că sunt judecat de voi sau de vreo omenească judecată de
toată ziua; fiindcă nici eu nu mă judec pe mine însumi.
I.Cor.4:4. Căci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă
pe mine este Domnul.
I.Cor.4:5. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina
cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la
Dumnezeu lauda.
I.Cor.4:6. Şi acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să
învăţaţi din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul
împotriva celuilalt.
I.Cor.4:7. Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce
te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?
I.Cor.4:8. Iată, sunteţi sătui; iată, v-aţi îmbogăţit; fără de noi aţi domnit, şi, măcar nu aţi domnit, ca
şi noi să domnim împreună cu voi.
I.Cor.4:9. Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca
pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor.
I.Cor.4:10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi
însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste!
I.Cor.4:11. Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim,
I.Cor.4:12. Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind,
răbdăm.
I.Cor.4:13. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi.
I.Cor.4:14. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi.
I.Cor.4:15. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-
am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.
I.Cor.4:16. Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.
I.Cor.4:17. Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul.
El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni în toată
Biserica.
I.Cor.4:18. Şi unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semeţit.
I.Cor.4:19. Dar eu voi veni la voi degrabă - dacă Domnul va voi - şi voi cunoaşte nu cuvântul celor ce
s-au semeţit, ci puterea lor.
I.Cor.4:20. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere.
I.Cor.4:21. Ce voiţi? Să vin la voi cu toiagul sau să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii?
CAP. 5
Mustrări împotriva celor desfrânaţi. Izgonirea păcătoşilor din Biserică.
I.Cor.5:1. Îndeobşte se aude că la voi e desfrânare, şi o astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu
se pomeneşte, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său.
I.Cor.5:2. Iar voi v-aţi semeţit, în loc mai degrabă să vă fi întristat, ca să fie scos din mijlocul vostru
cel ce a săvârşit această faptă.
I.Cor.5:3. Ci eu, deşi departe cu trupul, însă de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă,
pe cel ce a făcut una ca aceasta:
457
I.Cor.5:4. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi şi duhul meu, cu puterea
Domnului nostru Iisus Hristos,
I.Cor.5:5. Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua
Domnului Iisus.
I.Cor.5:6. Semeţia voastră nu e bună. Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura?
I.Cor.5:7. Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătură nouă, precum şi sunteţi fără aluat; căci
Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.
I.Cor.5:8. De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu
azimele curăţiei şi ale adevărului.
I.Cor.5:9. V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii;
I.Cor.5:10. Dar nu am spus, desigur, despre desfrânaţii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre
răpitori, sau despre închinătorii la idoli, căci altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume.
I.Cor.5:11. Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi
desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul
ca acesta nici să nu şedeţi la masă.
I.Cor.5:12. Căci ce am eu ca să judec şi pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi
voi?
I.Cor.5:13. Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară dintre voi pe cel rău.
CAP. 6
Feriţi-vă de desfrânare şi de nedreptate
I.Cor.6:1. Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, având vreo pâră împotriva altuia, să se judece înaintea
celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi?
I.Cor.6:2. Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, oare sunteţi voi
nevrednici să judecaţi lucruri atât de mici?
I.Cor.6:3. Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?
I.Cor.6:4. Deci dacă aveţi judecăţi lumeşti, puneţi pe cei nebăgaţi în seamă din Biserică, ca să vă
judece.
I.Cor.6:5. O spun spre ruşinea voastră. Nu este, oare, între voi nici un om înţelept, care să poată
judeca între frate şi frate?
I.Cor.6:6. Ci frate cu frate se judecă, şi aceasta înaintea necredincioşilor?
I.Cor.6:7. Negreşit, şi aceasta este o scădere pentru voi, că aveţi judecăţi unii cu alţii. Pentru ce nu
suferiţi mai bine strâmbătatea? Pentru ce nu răbdaţi mai bine paguba?
I.Cor.6:8. Ci voi înşivă faceţi strâmbătate şi aduceţi pagubă, şi aceasta, fraţilor!
I.Cor.6:9. Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici
desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii,
I.Cor.6:10. Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia
lui Dumnezeu.
I.Cor.6:11. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele
Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.
I.Cor.6:12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu
mă voi lăsa biruit de ceva.
I.Cor.6:13. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul
şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este
pentru trup.
I.Cor.6:14. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.
I.Cor.6:15. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui
Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!
I.Cor.6:16. Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânate este un singur trup cu ea? "Căci vor fi - zice
Scriptura - cei doi un singur trup".
I.Cor.6:17. Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El.
I.Cor.6:18. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se
dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
I.Cor.6:19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi
de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
I.Cor.6:20. Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul
vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
CAP. 7
Despre căsătorie, necăsătorie şi văduvie.
I.Cor.7:1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
I.Cor.7:2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul
său.
I.Cor.7:3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
I.Cor.7:4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân
pe trupul său, ci femeia.
458
I.Cor.7:5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu
postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina
neînfrânării voastre.
I.Cor.7:6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
I.Cor.7:7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul
lui: unul aşa, altul într-alt fel.
I.Cor.7:8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
I.Cor.7:9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se
căsătorească, decât să ardă.
I.Cor.7:10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de
bărbat!
I.Cor.7:11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa
bărbatul să nu-şi lase femeia.
I.Cor.7:12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea
voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
I.Cor.7:13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi
lase bărbatul.
I.Cor.7:14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se
sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt
sfinţi.
I.Cor.7:15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele
sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
I.Cor.7:16. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei
mântui femeia?
I.Cor.7:17. Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare,
astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.
I.Cor.7:.18. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în
netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.
I.Cor.7:19. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui
Dumnezeu.
I.Cor.7:20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână.
I.Cor.7:21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!
I.Cor.7:22. Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat
liber este rob al lui Hristos.
I.Cor.7:23. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.
I.Cor.7:24. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui
Dumnezeu.
I.Cor.7:25. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am
fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
I.Cor.7:26. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să
fie aşa.
I.Cor.7:27. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.
I.Cor.7:28. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii
ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.
I.Cor.7:29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei
să fie ca şi cum n-ar avea.
I.Cor.7:30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura;
şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
I.Cor.7:31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul
acestei lumi trece.
I.Cor.7:32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului,
cum să placă Domnului.
I.Cor.7:33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.
I.Cor.7:34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca
să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale
lumii, cum să placă bărbatului.
I.Cor.7:35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi
alipirea de Domnul, fără clintire.
I.Cor.7:36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de
floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-
se.
I.Cor.7:37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a
hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.
I.Cor.7:38. Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.
I.Cor.7:39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va
muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
I.Cor.7:40. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui
Dumnezeu.
459
CAP. 8
Să nu fim sminteală celor slabi.
I.Cor.8:1. Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar
iubirea zideşte.
I.Cor.8:2. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
I.Cor.8:3. Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El.
I.Cor.8:4. Iar despre mâncarea celor jertfite idolilor, ştim că idolul nu este nimic în lume şi că nu este
alt Dumnezeu decât Unul singur.
I.Cor.8:5. Căci deşi sunt aşa-zişi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, - precum şi sunt dumnezei mulţi
şi domni mulţi-,
I.Cor.8:6. Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un
singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El.
I.Cor.8:7. Dar nu toţi au cunoştinţa. Căci unii, din obişnuinţa de până acum cu idolul, mănâncă din
cărnuri jertfite idolilor, şi conştiinţa lor fiind slabă, se întinează.
I.Cor.8:8. Dar nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne
prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte.
I.Cor.8:9. Dar vedeţi ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi.
I.Cor.8:10. Căci dacă cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunoştinţă, şezând la masă în templul
idolilor, oare conştiinţa lui, slab fiind el, nu se va întări să mănânce din cele jertfite
idolilor?
I.Cor.8:11. Şi va pieri prin cunoştinţa ta cel slab, fratele tău, pentru care a murit Hristos!
I.Cor.8:12. Şi aşa, păcătuind împotriva fraţilor şi lovind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi faţă de Hristos.
I.Cor.8:13. De aceea, dacă o mâncare sminteşte pe fratele meu, nu voi mânca în veac carne, ca să nu
aduc sminteală fratelui meu.
CAP. 9
Cum s-a slujit apostolul de puterea-i de apostol, între credincioşi. Îndemn la luptă pentru cununa cea
neveştejită.
I.Cor.9:1. Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu
sunteţi voi lucrul meu întru Domnul?
I.Cor.9:2. Dacă altora nu le sunt apostol, vouă, negreşit, vă sunt. Căci voi sunteţi pecetea apostoliei
mele în Domnul.
I.Cor.9:3. Apărarea mea către cei ce mă judecă aceasta este.
I.Cor.9:4. N-avem, oare, dreptul, să mâncăm şi să bem?
I.Cor.9:5. N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apostoli, ca şi fraţii
Domnului, ca şi Chefa?
I.Cor.9:6. Sau numai eu şi Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?
I.Cor.9:7. Cine slujeşte vreodată, în oaste, cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei?
Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
I.Cor.9:8. Nu în felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, şi legea acestea?
I.Cor.9:9. Căci în Legea lui Moise este scris: "Să nu legi gura boului care treieră". Oare de boi se
îngrijeşte Dumnezeu?
I.Cor.9:10. Sau în adevăr pentru noi zice? Căci pentru noi s-a scris: "Cel ce ară trebuie să are cu
nădejde, şi cel ce treieră, cu nădejdea că va avea parte de roade".
I.Cor.9:11. Dacă noi am semănat la voi cele duhovniceşti, este, oare, mare lucru dacă noi vom secera
cele pământeşti ale voastre?
I.Cor.9:12. Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât mai mult noi? Dar nu
ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm, ca să nu punem piedică Evangheliei lui
Hristos.
I.Cor.9:13. Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului
au parte de la altar?
I.Cor.9:14. Tot aşa a poruncit şi Domnul celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca să trăiască din
Evanghelie.
I.Cor.9:15. Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea şi nu am scris acestea, ca să se facă cu mine
aşa. Căci mai bine este pentru mine să mor, decât să-mi zădărnicească cineva lauda.
I.Cor.9:16. Căci dacă vestesc Evanghelia, nu-mi este laudă, pentru că stă asupra mea datoria. Căci,
vai mie dacă nu voi binevesti!
I.Cor.9:17. Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire
încredinţată.
I.Cor.9:18. Care este, deci, plata mea? Că, binevestind, pun fără plată Evanghelia lui Hristos înaintea
oamenilor, fără să mă folosesc de dreptul meu din Evanghelie.
I.Cor.9:19. Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai
mulţi;
I.Cor.9:20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub
lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege;
I.Cor.9:21. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deşi nu sunt fără Legea lui Dumnezeu,
ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;
460
I.Cor.9:22. Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca,
în orice chip, să mântuiesc pe unii.
I.Cor.9:23. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.
I.Cor.9:24. Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion, toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi
aşa ca să-l luaţi.
I.Cor.9:25. Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar
noi, nestricăcioasă.
I.Cor.9:26. Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer,
I.Cor.9:27. Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi
să mă fac netrebnic.
CAP. 10
Iudeii, în pustie, au cunoscut dreapta asprime a lui Dumnezeu. Cina Domnului trebuie ţinută întru
sfinţenie. Grija pentru cugetul celor slabi.
I.Cor.10:1. Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri au fost toţi sub nor şi că toţi au
trecut prin mare.
I.Cor.10:2. Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.
I.Cor.10:3. Şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească;
I.Cor.10:4. Şi toţi, aceeaşi băutură duhovnicească au băut, pentru că beau din piatra duhovnicească
ce îi urma. Iar piatra era Hristos.
I.Cor.10:5. Dar cei mai mulţi dintre ei nu au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie.
I.Cor.10:6. Şi acestea s-au făcut pilde pentru noi, ca să nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia;
I.Cor.10:7. Nici închinători la idoli să nu vă faceţi, ca unii dintre ei, precum este scris: "A şezut poporul
să mănânce şi să bea şi s-au sculat la joc";
I.Cor.10:8. Nici să ne desfrânăm cum s-au desfrânat unii dintre ei, şi au căzut, într-o zi, douăzeci şi
trei de mii;
I.Cor.10:9. Nici să ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei şi au pierit de şerpi;
I.Cor.10:10. Nici să cârtiţi, precum au cârtit unii dintre ei şi au fost nimiciţi de către pierzătorul.
I.Cor.10:11. Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise
spre povăţuirea noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor.
I.Cor.10:12. De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.
I.Cor.10:13. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este
Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va
aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.
I.Cor.10:14. De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.
I.Cor.10:15. Ca unor înţelepţi vă vorbesc. Judecaţi voi ce vă spun.
I.Cor.10:16. Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele
lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos?
I.Cor.10:17. Că o pâine, un trup, suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine.
1COR10.18. Priviţi pe Israel după trup: Cei care mănâncă jertfele nu sunt ei, oare,
părtaşi altarului?
I.Cor.10:19. Deci ce spun eu? Că ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva?
I.Cor.10:20. Ci (zic) că cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi nu voiesc
ca voi să fiţi părtaşi ai demonilor.
I.Cor.10:21. Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din
masa Domnului şi din masa demonilor.
I.Cor.10:22. Oare vrem să mâniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari decât El?
I.Cor.10:23. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate
zidesc.
I.Cor.10:24. Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui.
I.Cor.10:25. Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru.
I.Cor.10:26. Căci "al Domnului este pământul şi plinirea lui".
I.Cor.10:27. Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi
orice vă este pus înainte, fără să întrebaţi nimic pentru conştiinţă.
I.Cor.10:28. Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncaţi pentru cel care
v-a spus şi pentru conştiinţă.
I.Cor.10:29. Iar conştiinţa, zic, nu a ta însuţi, ci a altuia. Căci de ce libertatea mea să fie judecată de
o altă conştiinţă?
I.Cor.10:30. Dacă eu sunt părtaş harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce aduc mulţumire?
I.Cor.10:31. De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu
să le faceţi.
I.Cor.10:32. Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,
I.Cor.10:33. Precum şi eu plac tuturor în toate, necăutând folosul meu, ci pe al celor mulţi, ca să se
mântuiască.
461
CAP. 11
Despre cuviinţa cu care să stăm în Biserică şi la Cina Domnului.
I.Cor.11:1. Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos.
I.Cor.11:2. Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am
dat.
I.Cor.11:3. Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este
bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.
I.Cor.11:4. Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său.
I.Cor.11:5. Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul;
căci tot una este ca şi cum ar fi rasă.
I.Cor.11:6. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de
ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.
I.Cor.11:7. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia
este slava bărbatului.
I.Cor.11:8. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat. I.Cor.11:9. Şi pentru că n-a
fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
I.Cor.11:10. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru
îngeri.
I.Cor.11:.11. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
I.Cor.11:12. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la
Dumnezeu.
I.Cor.11:13. Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu
capul descoperit?
I.Cor.11:14. Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung?
I.Cor.11:15. Şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca
acoperământ.
I.Cor.11:16. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile
să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.
I.Cor.11:17. Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai
rău.
I.Cor.11:18. Căci mai întâi aud că atunci când vă adunaţi în biserică, între voi sunt dezbinări, şi în
parte cred.
I.Cor.11:19. Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi.
I.Cor.11:20. Când vă adunaţi deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului;
I.Cor.11:21. Căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame,
iar altul se îmbată.
I.Cor.11:22. N-aveţi, oare, case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi
ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud.
I.Cor.11:23. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în
care a fost vândut, a luat pâine,
I.Cor.11:.24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge
pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
I.Cor.11:25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele
Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.
I.Cor.11:26. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului
vestiţi până când va veni.
I.Cor.11:27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va
fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
I.Cor.11:28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
I.Cor.11:29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul
Domnului.
I.Cor.11:30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
I.Cor.11:31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.
I.Cor.11:32. Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu
lumea.
I.Cor.11:33. De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.
I.Cor.11:34. Iar dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă.
Celelalte însă le voi rândui când voi veni.
CAP. 12
Despre darurile duhovniceşti şi despre dreapta lor întrebuinţare.
I.Cor.12:1. Iar cât priveşte darurile duhovniceşti nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă.
I.Cor.12:2. Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi.
I.Cor.12:3. De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice:
Anatema fie Iisus! - tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul
Sfânt.
I.Cor.12:4. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
462
I.Cor.12:5. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
1COR12.6. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
I.Cor.12:7. Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
I.Cor.12:8. Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh,
cuvântul cunoştinţei.
I.Cor.12:9. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi
Duh;
I.Cor.12:10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de
limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
I.Cor.12:11. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum
voieşte.
I.Cor.12:12. Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe
fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
I.Cor.12:13. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini,
fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
I.Cor.12:14. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe.
I.Cor.12:15. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el
din trup?
I.Cor.12:16. Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, - pentru aceasta nu
este ea din trup?
I.Cor.12:17. Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
I.Cor.12:18. Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.
I.Cor.12:19. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
I.Cor.12:20. Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.
I.Cor.12:21. Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică
picioarelor: N-am trebuinţă de voi.
I.Cor.12:22. Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
I.Cor.12:23. Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă
evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă.
I.Cor.12:24. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit
astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte,
I.Cor.12:25. Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
I.Cor.12:26. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este
cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
I.Cor.12:27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.
I.Cor.12:28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea
învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările,
cârmuirile, felurile limbilor.
I.Cor.12:29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere
să săvârşească minuni?
I.Cor.12:30. Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să
tălmăcească?
I.Cor.12:31. Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate:
CAP. 13
Dragostea şi bunurile ei.
I.Cor.13:1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă
sunătoare şi chimval răsunător.
I.Cor.13:2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea
atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
I.Cor.13:3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am,
nimic nu-mi foloseşte.
I.Cor.13:4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se
laudă, nu se trufeşte.
I.Cor.13:5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu
gândeşte răul.
I.Cor.13:6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
I.Cor.13:7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
I.Cor.13:8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va
înceta; ştiinţa se va sfârşi;
I.Cor.13:9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
I.Cor.13:10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
I.Cor.13:11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar
când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
I.Cor.13:12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în
parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
463
I.Cor.13:13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea
este dragostea.
CAP. 14
Darul limbilor şi darul profeţiei. Cum să fie întrebuinţat darul limbilor. Femeia trebuie să tacă în biserică.
I.Cor.14:1. Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi.
I.Cor.14:2. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi
nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
I.Cor.14:3. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere.
I.Cor.14:4. Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte
Biserica.
I.Cor.14:5. Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e
mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia
întărire.
I.Cor.14:6. Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi
- sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură?
I.Cor.14:7. Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier , fie chitară, de nu vor da sunete
deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier , sau ce este din chitară?
I.Cor.14:8. Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?
I.Cor.14:9. Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi
grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.
I.Cor.14:10. Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei.
I.Cor.14:11. Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care
vorbeşte barbar pentru mine.
I.Cor.14:12. Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele,
spre zidirea Bisericii.
I.Cor.14:13. De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească.
I.Cor.14:14. Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este
neroditoare.
I.Cor.14:15. Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu
duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
I.Cor.14:16. Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu "Amin" la
mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici?
I.Cor.14:17. Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
I.Cor.14:18. Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
I.Cor.14:19. Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât
zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.
I.Cor.14:20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi
desăvârşiţi.
I.Cor.14:21. În Lege este scris: "Voi grăi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu
vor asculta de Mine, zice Domnul".
I.Cor.14:22. Aşa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioşi ci pentru cei necredincioşi;
iar proorocia nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred.
I.Cor.14:23. Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori
sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că sunteţi nebuni?
I.Cor.14:24. Iar dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun necredincios sau vreun neştiutor, el este dovedit
de toţi, el este judecat de toţi;
I.Cor.14:25. Cele ascunse ale inimii lui se învederează, şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va
închina lui Dumnezeu, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi.
I.Cor.14:26. Ce este deci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are
învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă.
I.Cor.14:27. Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să
grăiască şi unul să tălmăcească.
I.Cor.14:28. Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu.
I.Cor.14:29. Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece.
I.Cor.14:30. Iar dacă se va descoperi ceva altuia care şade, să tacă cei dintâi.
I.Cor.14:31. Căci puteţi să proorociţi toţi câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie.
I.Cor.14:32. Şi duhurile proorocilor se supun proorocilor.
I.Cor.14:33. Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.
I.Cor.14:34. Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este
îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea.
I.Cor.14:35. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca
femeile să vorbească în biserică.
I.Cor.14:36. Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
I.Cor.14:37. Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu
sunt porunci ale Domnului.
I.Cor.14:38. Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie.
I.Cor.14:39. Aşa că, fraţii mei, râvniţi a prooroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi.
464
I.Cor.14:40. Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.
CAP. 15
Învierea Domnului şi învierea noastră.
I.Cor.15:1. Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru
care şi staţi,
I.Cor.15:2. Prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tărie, afară
numai dacă n-aţi crezut în zadar S
I.Cor.15:3. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele
noastre după Scripturi;
I.Cor.15:4. Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi;
I.Cor.15:5. Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
I.Cor.15:6. În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc
până astăzi, iar unii au şi adormit;
I.Cor.15:7. După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
I.Cor.15:8. Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie.
I.Cor.15:9. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol,
pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
I.Cor.15:10. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în
zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este
cu mine.
I.Cor.15:11. Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
I.Cor.15:12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este
învierea morţilor?
I.Cor.15:13. Dacă nu este învierea morţilor, nici Hristos n-a înviat.
I.Cor.15:14. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi
credinţa voastră.
I.Cor.15:15. Ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui
Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morţii nu înviază.
I.Cor.15:16. Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
I.Cor.15:17. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele
voastre;
I.Cor.15:18. Şi atunci şi cei ce au adormit în Hristos au pierit.
I.Cor.15:19. Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi
oamenii.
I.Cor.15:20. Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi.
I.Cor.15:21. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor.
I.Cor.15:22. Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.
I.Cor.15:23. Dar fiecare în rândul cetei sale: Hristos începătură, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui,
I.Cor.15:24. După aceea, sfârşitul, când Domnul va preda împărăţia lui Dumnezeu şi Tatălui, când va
desfiinţa orice domnie şi orice stăpânire şi orice putere.
I.Cor.15:25. Căci El trebuie să împărăţească până ce va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele
Sale.
I.Cor.15:26. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea.
I.Cor.15:27. "Căci toate le-a supus sub picioarele Lui". Dar când zice: "Că toate I-au fost supuse Lui" -
învederat este că afară de Cel care I-a supus Lui toate.
I.Cor.15:28. Iar când toate vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul însuşi Se va supune Celui ce I-a supus Lui
toate, ca Dumnezeu să fie toate în toţi.
I.Cor.15:29. Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum,
pentru ce se mai botează pentru ei?
I.Cor.15:30. De ce mai suntem şi noi în primejdie în tot ceasul?
I.Cor.15:31. Mor în fiecare zi! V-o spun, fraţilor, pe lauda pe care o am pentru voi, în Hristos Iisus,
Domnul nostru.
I.Cor.15:32. Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul? Dacă morţii nu înviază,
să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!
I.Cor.15:33. Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.
I.Cor.15:34. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun
spre ruşinea voastră.
I.Cor.15:35. Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină?
I.Cor.15:36. Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit.
I.Cor.15:37. Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de
altceva din celelalte;
I.Cor.15:38. Iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe un trup al său.
I.Cor.15:39. Nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este trupul oamenilor şi altul este trupul
dobitoacelor şi altul este trupul păsărilor şi altul este trupul peştilor.
I.Cor.15:40. Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a
celor pământeşti.
I.Cor.15:41. Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea
de stea se deosebeşte în strălucire.
465
I.Cor.15:42. Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru
nestricăciune;
I.Cor.15:43. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru
putere;
I.Cor.15:44. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup
duhovnicesc.
I.Cor.15:45. Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe
urmă cu duh dătător de viaţă";
I.Cor.15:46. Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
I.Cor.15:47. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
I.Cor.15:48. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi
cei cereşti.
I.Cor.15:49. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc.
I.Cor.15:50. Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui
Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.
I.Cor.15:51. Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
I.Cor.15:52. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii
vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
I.Cor.15:53. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor
să se îmbrace în nemurire.
I.Cor.15:54. Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se
va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de
biruinţă.
I.Cor.15:55. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?".
I.Cor.15:56. Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
I.Cor.15:57. Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus
Hristos!
I.Cor.15:58. Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului,
ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.
CAP. 16
Strângerea de ajutoare pentru fraţi. Timotei, Apollo, casa lui Ştefanas şi închinăciuni.
I.Cor.16:1. Cât despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi, precum am rânduit pentru Bisericile
Galatiei, aşa să faceţi şi voi.
I.Cor.16:2. În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât
poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni.
I.Cor.16:3. Iar când voi veni, pe cei pe care îi veţi socoti, pe aceia îi voi trimite cu scrisori să ducă
darul vostru la Ierusalim .
I.Cor.16:4. Şi de se va cuveni să merg şi eu, vor merge împreună cu mine.
I.Cor.16:5. Ci voi veni la voi, când voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia trec.
I.Cor.16:6. La voi mă voi opri, poate, sau voi şi ierna, ca să mă petreceţi în călătoria ce voi face.
I.Cor.16:7. Căci nu vreau să vă văd acum numai în treacăt, ci nădăjduiesc să rămân la voi câtăva
vreme, dacă va îngădui Domnul.
I.Cor.16:8. Voi rămâne însă în Efes, până la praznicul Cincizecimii.
I.Cor.16:9. Căci mi s-a deschis uşă mare spre lucru mult, dar sunt mulţi potrivnici.
I.Cor.16:10. Iar de va veni Timotei, vedeţi să fie fără teamă la voi, căci lucrează ca şi mine lucrul
Domnului.
I.Cor.16:11. Nimeni deci să nu-l dispreţuiască; ci să-l petreceţi cu pace, ca să vină la mine; că îl
aştept cu fraţii.
I.Cor.16:12. Cât despre fratele Apollo, l-am rugat mult să vină la voi cu fraţii; totuşi nu i-a fost voia să
vină acum. Ci va veni când va găsi prilej.
I.Cor.16:13. Privegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă.
I.Cor.16:14. Toate ale voastre cu dragoste să se facă.
I.Cor.16:15. Vă îndemn însă, fraţilor, - ştiţi casa lui Ştefanas, că este pârga Ahaei şi că spre slujirea
sfinţilor s-au rânduit pe ei înşişi -
I.Cor.16:16. Ca şi voi să vă supuneţi unora ca aceştia şi oricui lucrează şi se osteneşte împreună cu
ei.
I.Cor.16:17. Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că aceştia au
împlinit lipsa voastră.
I.Cor.16:18. Şi au liniştit duhul meu şi al vostru. Cunoaşteţi bine deci pe unii ca aceştia.
I.Cor.16:19. Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează mult, în Domnul, Acvila şi Priscila,
împreună cu Biserica din casa lor.
I.Cor.16:20. Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă.
I.Cor.16:21. Salutarea cu mâna mea, Pavel.
I.Cor.16:22. Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema! Maran atha! (Domnul vine).
I.Cor.16:23. Harul Domnului Iisus Hristos cu voi.
I.Cor.16:24. Dragostea mea cu voi toţi, în Hristos Iisus! Amin.
466
A DOUA CORINTENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
CAP. 1
Mângâierile apostolului în mijlocul suferinţelor. Apărarea lui împotriva învinuirii de nestatornicie.
II.Cor.1:1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele: Bisericii lui
Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:
II.Cor.1:2. Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos.
II.Cor.1:3. Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi
Dumnezeul a toată mângâierea,
II.Cor.1:4. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi pe cei care
se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de
Dumnezeu.
II.Cor.1:5. Că precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi
mângâierea noastră.
II.Cor.1:6. Deci fie că suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, fie că suntem
mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere, care vă dă putere să înduraţi cu răbdare
aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi.
II.Cor.1:7. Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor, aşa
şi mângâierii.
II.Cor.1:8. Căci nu voim, fraţilor, ca voi să nu ştiţi de necazul nostru, care ni s-a făcut în Asia, că peste
măsură, peste puteri, am fost îngreuiaţi, încât nu mai nădăjduiam să mai scăpăm cu
viaţă.
II.Cor.1:9. Ci noi, în noi înşine, ne-am socotit ca osândiţi la moarte, ca să nu ne punem încrederea în
noi, ci în Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morţi,
II.Cor.1:10. Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta şi ne izbăveşte şi în Care nădăjduim că
încă ne va mai izbăvi,
II.Cor.1:11. Ajutându-ne şi voi cu rugăciunea pentru noi, aşa încât darul acesta făcut nouă, prin
rugăciunea multora, să ne fie prilej de mulţumire adusă de către mulţi, pentru noi.
II.Cor.1:12. Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi
mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în
harul lui Dumnezeu.
II.Cor.1:13. Căci nu vă scriem vouă altele decât cele ce citiţi şi înţelegeţi. Şi am nădejde că până în
sfârşit veţi înţelege;
II.Cor.1:14. După cum ne-aţi şi înţeles în parte, - că noi suntem lauda voastră, precum şi voi lauda
noastră, în ziua Domnului nostru Iisus.
II.Cor.1:15. Cu această încredinţare voiam să vin întâi la voi, ca să aveţi bucurie a doua oară,
II.Cor.1:16. Şi să trec pe la voi în Macedonia şi din Macedonia iarăşi să vin la voi şi să fiu petrecut de
voi în Iudeea.
II.Cor.1:17. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu uşurinţă? Sau cele ce hotărăsc, le hotărăsc
trupeşte ca la mine da, da să fie şi nu, nu?
II.Cor.1:18. Credincios este Dumnezeu, că n-a fost cuvântul nostru către voi da şi nu.
II.Cor.1:.19. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă - prin noi, prin mine, prin Silvan şi
prin Timotei - nu a fost da şi nu, ci da a fost în El.
II.Cor.1:20. Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu, în El, sunt da; şi prin El, amin, spre slava lui
Dumnezeu prin noi.
II.Cor.1:21. Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este
Dumnezeu,
II.Cor.1:22. Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului, în inimile noastre.
II.Cor.1:23. Şi eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că din cruţare pentru voi n-am
venit încă la Corint.
II.Cor.1:24. Nu că doar avem stăpânire peste credinţa voastră, dar suntem împreună-lucrători ai
bucuriei voastre; căci staţi tari în credinţă.
CAP. 2
Dragostea lui Pavel către corinteni. Îi îndeamnă să Ierte pe cel ce a greşit şi s-a pocăit. Călătoriile şi
izbânzile lui Pavel.
II.Cor.2:1. Şi am judecat în mine aceasta, să nu vin iarăşi la voi cu întristare.
II.Cor.2:2. Căci dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de
mine?
II.Cor.2:3. Şi v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care
trebuie să mă bucure, fiind încredinţat despre voi toţi că bucuria mea este şi a voastră a
tuturor.
II.Cor.2:4. Căci din multă supărare şi cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să
vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care o am cu prisosinţă către voi.
467
II.Cor.2:5. Şi dacă m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în parte - ca să nu spun mai mult
- pe voi toţi.
II.Cor.2:6. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta dată de către cei mai mulţi.
II.Cor.2:7. Aşa încât voi, dimpotrivă, mai bine să-l Iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie copleşit de
prea multă întristare unul ca acesta.
II.Cor.2:8. De aceea vă îndemn să întăriţi în el dragostea.
II.Cor.2:9. Căci pentru aceasta v-am şi scris, ca să cunosc încercarea voastră, dacă sunteţi ascultători
în toate.
II.Cor.2:10. Iar cui îi Iertaţi ceva, îi Iert şi eu; pentru că şi eu, dacă am Iertat ceva, am Iertat pentru
voi, în faţa lui Hristos,
II.Cor.2:11. Ca să nu ne lăsăm covârşiţi de satana, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.
II.Cor.2:12. Şi venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, şi uşa fiindu-mi deschisă în Domnul,
II.Cor.2:13. N-am avut odihnă în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe Tit, fratele meu, ci despărţindu-mă
de ei, am plecat în Macedonia.
II.Cor.2:14. Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi
descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei Sale!
II.Cor.2:15. Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi
între cei ce pier ;
II.Cor.2:16. Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă. Şi
pentru acestea, cine e destoinic?
II.Cor.2:17. Căci nu suntem ca cei mulţi, care strică cuvântul lui Dumnezeu, ci grăim ca din curăţia
inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
CAP. 3
Pavel vorbeşte corintenilor despre sine. Litera şi duhul. Vălul lui Moise se ridică prin Hristos.
II.Cor.3:1. Au doară începem iarăşi să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie - cum au unii
- de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
II.Cor.3:2. Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii,
II.Cor.3:3. Arătându-vă că sunteţi scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu
Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.
II.Cor.3:4. Şi o astfel de încredere avem în Hristos faţă de Dumnezeu;
II.Cor.3:5. Nu că de la noi înşine suntem destoinici să cugetăm ceva ca de la noi înşine, ci destoinicia
noastră este de la Dumnezeu,
II.Cor.3:6. Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului;
pentru că litera ucide, iar duhul face viu.
II.Cor.3:7. Iar dacă slujirea cea spre moarte, săpată în litere, pe piatră, s-a făcut întru slavă, încât fiii
lui Israel nu puteau să-şi aţintească ochii la faţa lui Moise, din pricina slavei celei
trecătoare a feţei lui,
II.Cor.3:8. Cum să nu fie mai mult întru slavă slujirea Duhului?
II.Cor.3:9. Căci de a avut parte de slavă slujirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisoseşte în
slavă slujirea dreptăţii.
II.Cor.3:10. Şi nici măcar nu este slăvit ceea ce era slăvit în această privinţă, faţă de slava cea
covârşitoare.
II.Cor.3:11. Căci dacă ce este trecător s-a săvârşit prin slavă, cu atât mai mult ce e netrecător va fi în
slavă.
II.Cor.3:12. Având deci o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală,
II.Cor.3:13. Şi nu ca Moise, care îşi punea un văl pe faţa sa, ca fiii lui Israel să nu privească sfârşitul a
ceea ce era trecător.
II.Cor.3:14. Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament,
rămâne acelaşi văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos;
II.Cor.3:15. Ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un văl pe inima lor;
II.Cor.3:16. Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica.
II.Cor.3:17. Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
II.Cor.3:18. Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în
acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului.
CAP. 4
Sfinţii cunosc slava lui Dumnezeu şi nădejdea în ea îi întăreşte a birui toate suferinţele.
II.Cor.4:1. De aceea, având această slujire, după cum am fost miluiţi, nu ne pierdem nădejdea,
II.Cor.4:2. Ci ne-am lepădat de cele ascunse ale ruşinii, neumblând în vicleşug, nici stricând cuvântul
lui Dumnezeu, ci făcându-ne cunoscuţi prin arătarea adevărului faţă de orice conştiinţă
omenească înaintea lui Dumnezeu.
II.Cor.4:3. Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduţi,
II.Cor.4:4. În care Dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze
lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu.
II.Cor.4:5. Căci nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi înşine suntem
slugile voastre, pentru Iisus.
II.Cor.4:6. Fiindcă Dumnezeu, Care a zis: "Strălucească, din întuneric, lumina" - El a strălucit în
inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos.
468
II.Cor.4:7. Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a
lui Dumnezeu şi nu de la noi,
II.Cor.4:8. În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi;
II.Cor.4:9. Prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi;
II.Cor.4:10. Purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în
trupul nostru.
II.Cor.4:11. Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se
arate în trupul nostru cel muritor.
II.Cor.4:12. Astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.
II.Cor.4:13. Dar având acelaşi duh al credinţei, - după cum este scris: "Crezut-am, pentru aceea am şi
grăit", - şi noi credem: pentru aceea şi grăim,
II.Cor.4:14. Ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa
împreună cu voi.
II.Cor.4:15. Căci toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul să prisosească prin mai mulţi
mulţumirea, spre slava lui Dumnezeu.
II.Cor.4:16. De aceea nu ne pierdem curajul şi, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel
dinăuntru însă se înnoieşte din zi în zi.
II.Cor.4:17. Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice
măsură, slavă veşnică covârşitoare,
II.Cor.4:18. Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt
trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice.
CAP. 5
Trebuie să ne îmbrăcăm cu haina cea nouă, cerească, peste cea pământească. Dorinţa după viaţa
veşnică. Ispăşirea şi împăcarea noastră.
II.Cor.5:1. Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la
Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri.
II.Cor.5:2. Căci de aceea şi suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea
din cer,
II.Cor.5:3. Dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi, iar nu goi.
II.Cor.5:4. Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim să nu ne
scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra, ca ceea ce este
muritor să fie înghiţit de viaţă.
II.Cor.5:5. Iar Cel ce ne-a făcut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouă arvuna Duhului.
II.Cor.5:6. Îndrăznind deci totdeauna şi ştiind că, petrecând în trup, suntem departe de Domnul,
II.Cor.5:7. Căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere,
II.Cor.5:8. Avem încredere şi voim mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul.
II.Cor.5:9. De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi
Lui.
II.Cor.5:10. Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca
să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău.
II.Cor.5:11. Cunoscând deci frica de Domnul, căutăm să înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu Îi
suntem binecunoscuţi şi nădăjduiesc că suntem binecunoscuţi şi în cugetele voastre.
II.Cor.5:12. Căci nu vă spunem iarăşi cine suntem, ci vă dăm prilej de laudă pentru noi, ca să aveţi ce
să spuneţi acelora care se laudă cu faţa şi nu cu inima.
II.Cor.5:13. Căci, dacă ne-am ieşit din fire, este pentru Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea
întreagă, este pentru voi.
II.Cor.5:14. Căci dragostea lui Hristos ne stăpâneşte pe noi care socotim aceasta, că dacă unul a murit
pentru toţi, au murit deci toţi.
II.Cor.5:15. Şi a murit pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai loruşi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit
şi a înviat.
II.Cor.5:16. De aceea, noi nu mai ştim de acum pe nimeni după trup; chiar dacă am cunoscut pe
Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem.
II.Cor.5:17. Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au
făcut noi.
II.Cor.5:18. Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat
nouă slujirea împăcării.
II.Cor.5:19. Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le
greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării.
II.Cor.5:20. În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar
îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
II.Cor.5:21. Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru
El, dreptatea lui Dumnezeu.
CAP. 6
Sfinţii lui Dumnezeu.
II.Cor.6:1. Fiind, dar, împreună-lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu primiţi în zadar harul lui
Dumnezeu.
469
II.Cor.6:2. Căci zice: "La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat"; iată acum
vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii,
II.Cor.6:3. Nedând nici o sminteală întru nimic, ca să nu fie slujirea noastră defăimată,
II.Cor.6:4. Ci în toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în
necazuri, în nevoi, în strâmtorări,
II.Cor.6:5. În bătăi, în temniţă, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi;
II.Cor.6:6. În curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste
nefăţarnică;
II.Cor.6:7. În cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, cele de-a dreapta şi
cele de-a stânga,
II.Cor.6:8. Prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr,
II.Cor.6:9. Ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi, ca fiind pe pragul morţii, deşi iată că trăim, ca
nişte pedepsiţi, dar nu ucişi;
II.Cor.6:10. Ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind; ca
unii care n-au nimic, dar toate le stăpânesc.
II.Cor.6:11. O, corintenilor, gura noastră s-a deschis către voi, inima noastră s-a lărgit.
II.Cor.6:12. În inima noastră nu sunteţi la strâmtorare; dar strâmtorare este pentru noi, în inimile
voastre.
II.Cor.6:13. Plătiţi-mi şi voi aceeaşi plată, vă vorbesc ca unor copii ai mei - lărgiţi şi voi inimile
voastre!
II.Cor.6:14. Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu
fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?
II.Cor.6:15. Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
II.Cor.6:16. Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al
Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi
Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu".
II.Cor.6:17. De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă
atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.
II.Cor.6:18. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice", zice Domnul Atotţiitorul.
CAP. 7
Pavel laudă ascultarea corintenilor şi se bucură de dragostea lor.
II.Cor.7:1. Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a
duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.
II.Cor.7:2. Faceţi-ne loc în inimile voastre! N-am nedreptăţit pe nimeni; n-am vătămat pe nimeni, n-
am înşelat pe nimeni.
II.Cor.7:3. Nu o spun spre osândirea voastră, căci v-am spus înainte că sunteţi în inimile noastre, ca
împreună să murim şi împreună să trăim.
II.Cor.7:4. Multă îmi este încrederea în voi! Multă îmi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de
mângâiere! Cu tot necazul nostru, sunt covârşit de bucurie!
II.Cor.7:5. Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă, necăjiţi fiind în
tot felul: din afară lupte, dinăuntru temeri.
II.Cor.7:6. Dar Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi cu venirea lui Tit.
II.Cor.7:7. Şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângâierea cu care el a fost mângâiat la voi, vestindu-
ne nouă dorinţa voastră, plânsul vostru, râvna voastră pentru mine, ca eu mai mult să
mă bucur.
II.Cor.7:8. Că, chiar dacă v-am întristat prin scrisoare, nu-mi pare rău, deşi îmi părea rău; căci văd că
scrisoarea aceea, fie şi numai pentru un timp, v-a întristat.
II.Cor.7:9. Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi întristat spre pocăinţă. Căci
v-aţi întristat după Dumnezeu, ca să nu fiţi întru nimic păgubiţi de către noi.
II.Cor.7:10. Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar
întristarea lumii aduce moarte.
II.Cor.7:11. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a adus, ba încă
şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit
că voi înşivă sunteţi curaţi în acest lucru.
II.Cor.7:12. Deci, deşi v-am scris, aceasta n-a fost din cauza celui ce a nedreptăţit, nici din cauza celui
ce a fost nedreptăţit, ci ca să ne învedereze la voi sârguinţa voastră pentru noi, înaintea
lui Dumnezeu.
II.Cor.7:13. De aceea, ne-am mângâiat; dar pe lângă mângâierea noastră, ne-am bucurat peste
măsură mai ales de bucuria lui Tit, căci duhul lui s-a liniştit din partea voastră a tuturor.
II.Cor.7:14. Căci dacă m-am lăudat înaintea lui cu ceva pentru voi, n-am fost dat de ruşine; ci precum
toate vi le-am grăit întru adevăr, aşa şi lauda noastră pentru Tit s-a făcut adevăr.
II.Cor.7:15. Şi inima lui este şi mai mult la voi, aducându-şi aminte de ascultarea voastră a tuturor,
cum l-aţi primit cu frică şi cu cutremur.
II.Cor.7:16. Mă bucur că în toate pot să mă încred în voi.
470
CAP. 8
Pavel laudă pe creştinii din Macedonia pentru strângerea de ajutoare şi îndeamnă şi pe corinteni să facă
şi ei asemenea.
II.Cor.8:1. Şi vă fac cunoscut, fraţilor, harul lui Dumnezeu cel dăruit în Bisericile Macedoniei;
II.Cor.8:2. Că în multa lor încercare de necaz, prisosul bucuriei lor şi sărăcia lor cea adâncă au sporit
în bogăţia dărniciei lor,
II.Cor.8:3. Căci mărturisesc că de voia lor au dat, după putere şi peste putere,
II.Cor.8:4. Cu multă rugăminte cerând har de a lua şi ei parte la ajutorarea sfinţilor.
II.Cor.8:5. Şi au făcut nu după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe ei înşişi întâi Domnului şi apoi nouă,
prin voia lui Dumnezeu,
II.Cor.8:6. Încât am rugat pe Tit ca, precum a început dinainte, aşa să şi desăvârşească, la voi, şi
darul acesta.
II.Cor.8:7. Ci precum întru toate prisosiţi: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice sârguinţă, în
iubirea voastră către noi, aşa şi în acest dar să prisosiţi.
II.Cor.8:8. Nu cu poruncă o spun, ci încercând şi curăţia dragostei voastre, prin sârguinţa altora.
II.Cor.8:9. Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit,
ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi.
II.Cor.8:10. Şi sfat vă dau în aceasta: că aceasta vă este de folos vouă, care încă de anul trecut aţi
început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.
II.Cor.8:11. Duceţi dar acum până la capăt fapta, ca precum aţi fost gata să voiţi, tot aşa să şi
îndepliniţi din ce aveţi.
II.Cor.8:12. Căci dacă este bunăvoinţă, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu
are.
II.Cor.8:13. Nu doar ca să fie altora uşurare, iar vouă necaz, ci ca să fie potrivire:
II.Cor.8:14. Prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora, pentru ca şi prisosinţa lor să împlinească
lipsa voastră, spre a fi potrivire,
II.Cor.8:15. Precum este scris: "Celui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit".
II.Cor.8:16. Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu, Care a dat aceeaşi râvnă pentru voi în inima lui Tit.
II.Cor.8:17. Căci, pe de o parte, a primit îndemnul nostru, iar, pe de altă parte, făcându-se şi mai
sârguitor, de bună voie a plecat către voi.
II.Cor.8:18. Şi am trimis împreună cu el şi pe fratele a cărui laudă, întru Evanghelie, este în toate
Bisericile;
II.Cor.8:19. Dar nu numai atât, ci este şi ales de către Biserici ca împreună-călător cu noi la darul
acesta, slujit de noi, spre slava Domnului însuşi şi spre osârdia noastră.
II.Cor.8:20. Prin aceasta ne ferim ca să nu ne defăimeze cineva, în această îmbelşugată strângere de
daruri, de care ne îngrijim noi.
II.Cor.8:21. Pentru că ne îngrijim de cele bune nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.
II.Cor.8:22. Şi l-am trimis împreună cu ei şi pe fratele nostru, pe care l-am încercat în multe, de multe
ori, ca fiind sârguitor, iar acum este şi mai sârguitor, prin multa încredere în voi.
II.Cor.8:23. Astfel, dacă e vorba de Tit, el este însoţitorul meu şi împreună-lucrător la voi; dacă e
vorba despre fraţii noştri, ei sunt apostoli ai Bisericilor, slavă a lui Hristos.
II.Cor.8:24. Arătaţi deci către ei, în faţa Bisericilor, dovada dragostei voastre, ca şi a laudei noastre
pentru voi.
CAP. 9
Strângerea de ajutoare trebuie făcută în grabă. Răsplata binefacerilor.
II.Cor.9:1. Despre strângerea de ajutoare pentru sfinţi îmi este de prisos să vă scriu.
II.Cor.9:2. Că ştiu bunăvoinţa voastră, cu care, pentru voi, mă laud către macedoneni; că Ahaia s-a
pregătit din anul trecut, şi râvna voastră a însufleţit pe cei mai mulţi.
II.Cor.9:3. Am trimis dar pe fraţi, ca lauda noastră pentru voi, în privinţa aceasta, să nu fie zadarnică,
ci să fiţi gata, precum ziceam,
II.Cor.9:4. Ca nu cumva, când macedonenii vor veni împreună cu mine şi vă vor găsi nepregătiţi, să
fim ruşinaţi noi, ca să nu zicem voi, în această laudă încrezătoare.
II.Cor.9:5. Am socotit deci că este nevoie să îndemn pe fraţi să vină întâi la voi şi să pregătească darul
vostru cel dinainte făgăduit, ca el să fie gata, aşa ca un dar, nu ca o faptă de zgârcenie.
II.Cor.9:6. Aceasta însă zic: Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce
seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.
II.Cor.9:7. Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu
iubeşte pe cel care dă cu voie bună.
II.Cor.9:8. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea
în toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun,
II.Cor.9:9. Precum este scris: "Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac".
II.Cor.9:10. Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, vă va da şi va înmulţi
sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre,
II.Cor.9:11. Ca întru toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulţumire lui
Dumnezeu.
II.Cor.9:12. Pentru că slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, ci prisoseşte prin
multe mulţumiri în faţa lui Dumnezeu;
471
II.Cor.9:13. Slăvind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorări, pentru supunerea mărturisirii
voastre Evangheliei lui Hristos şi pentru dărnicia împărtăşirii către ei şi către toţi,
II.Cor.9:14. Se roagă pentru voi, şi vă iubesc pentru harul lui Dumnezeu cel ce prisoseşte la voi.
II.Cor.9:15. Iar lui Dumnezeu mulţumire pentru darul Său cel negrăit.
CAP. 10
Pavel este acelaşi - şi fiind de faţă şi lipsind. Ferirea de cei mincinoşi.
II.Cor.10:1. Însumi eu, Pavel, vă îndemn prin blândeţea şi îngăduinţa lui Hristos - eu care de faţă sunt
smerit între voi, dar, în lipsă, îndrăznesc faţă de voi -
II.Cor.10:2. Vă rog, dar, să nu mă siliţi, când voi fi de faţă, să îndrăznesc cu încrederea cu care
gândesc că voi îndrăzni împotriva unora care ne socotesc că umblăm după trup.
II.Cor.10:3. Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte.
II.Cor.10:4. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre
dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii,
II.Cor.10:5. Şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim,
spre ascultarea lui Hristos,
II.Cor.10:6. Şi gata suntem să pedepsim toată neascultarea, atunci când supunerea voastră va fi
deplină.
II.Cor.10:7. Judecaţi lucrurile aşa cum se arată: dacă cineva are încredere în sine că este al lui
Hristos, să gândească iarăşi de la sine aceasta, că precum este el al lui Hristos, tot aşa
suntem şi noi.
II.Cor.10:8. Şi chiar de mă voi lăuda, ceva mai mult, cu puterea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul
spre zidirea, iar nu spre dărâmarea voastră, nu mă voi ruşina,
II.Cor.10:9. Ca să nu par că v-aş înfricoşa prin scrisori. II.Cor.10:10. Că scrisorile lui, zic ei, sunt
grele şi tari, dar înfăţişarea trupului este slabă şi cuvântul lui este dispreţuit.
II.Cor.10:11. Cel ce vorbeşte astfel să-şi dea seama că aşa cum suntem cu cuvântul prin scrisori,
când nu suntem de faţă, tot aşa suntem şi cu fapta, când suntem de faţă.
II.Cor.10:12. Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii care se laudă singuri;
dar aceia, măsurându-se şi asemănându-se pe ei cu ei înşişi, nu au pricepere.
II.Cor.10:13. Iar noi nu ne vom lăuda fără măsură, ci după măsura dreptarului cu care ne-a măsurat
nouă Dumnezeu, ca să ajungem şi până la voi.
II.Cor.10:14. Căci nu ne întindem peste măsură, ca şi cum n-am fi ajuns la voi, căci am şi ajuns cu
Evanghelia lui Hristos până la voi.
II.Cor.10:15. Nu ne lăudăm peste măsură cu ostenelile altora, ci avem nădejde că, tot crescând
credinţa voastră, ne vom mări în voi cu prisosinţă, după măsura noastră,
II.Cor.10:16. Ca să propovăduim Evanghelia şi în ţinuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu
măsură străină, în cele de-a gata.
II.Cor.10:17. Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude.
II.Cor.10:18. Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă.
CAP. 11
Împotriva apostolilor mincinoşi. Pavel arată virtuţile şi ostenelile sale.
II.Cor.11:1. O, de mi-aţi îngădui puţină neînţelepţie! Dar îmi şi îngăduiţi,
II.Cor.11:2. Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur bărbat,
ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită.
II.Cor.11:3. Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se
abată şi gândurile voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos.
II.Cor.11:4. Căci dacă cel ce vine vă propovăduieşte un alt Iisus, pe care nu l-am propovăduit noi, sau
luaţi un alt duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă evanghelie pe care nu aţi primit-o, - voi l-
aţi îngădui foarte bine.
II.Cor.11:5. Dar eu socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli.
II.Cor.11:6. Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în cunoştinţă, ci v-am dovedit-o în totul
faţă de voi toţi.
II.Cor.11:7. Sau am făcut păcat că v-am propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă
pe mine însumi, pentru ca voi să vă înălţaţi?
II.Cor.11:8. Alte Biserici am prădat, luând plată ca să vă slujesc pe voi.
II.Cor.11:9. Şi de faţă fiind la voi şi în lipsuri aflându-mă, n-am făcut supărare nimănui. Căci în cele ce
mi-au lipsit, m-au îndestulat fraţii veniţi din Macedonia. Şi în toate m-am păzit şi mă voi
păzi, să nu vă fiu povară.
II.Cor.11:10. Este în mine adevărul lui Hristos, că lauda aceasta nu-mi va fi îngrădită în ţinuturile
Ahaei.
II.Cor.11:11. Pentru ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie!
II.Cor.11:12. Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, pentru a se
afla ca şi noi în ceea ce se laudă.
II.Cor.11:13. Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de
apostoli ai lui Hristos.
II.Cor.11:14. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
II.Cor.11:15. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror
sfârşit va fi după faptele lor.
472
II.Cor.11:16. Iarăşi zic: Să nu mă socotească cineva că sunt fără minte, iar de nu primiţi-mă măcar ca
pe un fără-de-minte, ca să mă laud şi eu puţin.
II.Cor.11:17. Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca în neînţelepţie, în această stare de
laudă.
II.Cor.11:18. Deoarece mulţi se laudă după trup, mă voi lăuda şi eu.
II.Cor.11:19. Pentru că voi, înţelepţi fiind, îngăduiţi bucuros pe cei neînţelepţi.
II.Cor.11:20. Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte
cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste obraz, - răbdaţi.
II.Cor.11:21. Spre necinste o spun, că noi ne-am arătat slabi. Dar în orice ar cuteza cineva - întru
neînţelepţie zic, - cutez şi eu!
II.Cor.11:22. Sunt ei evrei? Sunt şi eu. Sunt ei israeliţi? Israelit sunt şi eu. Sunt ei sămânţa lui
Avraam? Sunt şi eu.
II.Cor.11:23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneşte spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai
mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori.
II.Cor.11:24. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una.
II.Cor.11:25. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat
corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării.
II.Cor.11:26. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la
neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în
primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi;
II.Cor.11:27. În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe
ori, în frig şi în lipsă de haine.
II.Cor.11:28. Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate
Bisericile.
II.Cor.11:29. Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard?
II.Cor.11:30. Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu cele ale slăbiciunii mele!
II.Cor.11:31. Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvântat în veci, ştie că nu
mint!
II.Cor.11:32. În Damasc, dregătorul regelui Areta păzea cetatea Damascului, ca să mă prindă,
II.Cor.11:33. Şi printr-o fereastră am fost lăsat în jos, peste zid, într-un coş, şi am scăpat din mâinile
lui.
CAP. 12
Vedeniile cereşti ale lui Pavel. Boldul cărnii. Pavel va veni în curând la Corint.
II.Cor.12:1. Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la
descoperiri de la Domnul.
II.Cor.12:2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de
trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
II.Cor.12:3. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie S
II.Cor.12:4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le
grăiască.
II.Cor.12:5. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai
în slăbiciunile mele.
II.Cor.12:6. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă
feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau
aude de la mine.
II.Cor.12:7. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în
trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc.
II.Cor.12:8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine;
II.Cor.12:9. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune.
Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în
mine puterea lui Hristos.
II.Cor.12:10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru
Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
II.Cor.12:11. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit! Căci se cuvenea să vorbiţi
voi de bine despre mine, pentru că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte
dintre apostoli, deşi nu sunt nimic.
II.Cor.12:12. Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi
prin puteri.
II.Cor.12:13. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai că eu nu v-am fost
povară? Dăruiţi-mi mie această nedreptate.
II.Cor.12:14. Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre,
ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru
copii.
II.Cor.12:15. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi,
iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin.
II.Cor.12:16. Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteţ, v-am prins cu înşelăciune.
II.Cor.12:17. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis?
473
II.Cor.12:18. L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am
umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme?
II.Cor.12:19. De mult vi se pare că ne apărăm faţă de voi. Dar noi grăim în Hristos, înaintea lui
Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.
II.Cor.12:20. Căci mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să
fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de
întărâtări, de clevetiri, de murmure, de îngâmfări, de tulburări;
II.Cor.12:21. Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng
pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de
necumpătarea pe care le-au făcut.
CAP. 13
Apropiata venire în Corint. Îndemnuri la viaţa de bună orânduială.
II.Cor.12:1. A treia oară vin la voi. În gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul.
II.Cor.12:2. Am spus dinainte şi spun iarăşi dinainte, ca atunci când am fost de faţă a doua oară, şi
acum, nefiind de faţă, scriu celor ce au păcătuit înainte şi tuturor celorlalţi că, de voi veni
iarăşi, nu voi cruţa,
II.Cor.12:3. De vreme ce voi căutaţi dovadă că Hristos grăieşte întru mine, Care nu este slab faţă de
voi, ci puternic în voi.
II.Cor.12:4. Căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi
suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi.
II.Cor.12:5. Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă
cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi
netrebnici.
II.Cor.12:6. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem netrebnici.
II.Cor.12:7. Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi voi nici un rău, nu ca să ne arătăm noi
încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte netrebnici.
II.Cor.12:8. Căci împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr.
II.Cor.12:9. Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în
rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră.
II.Cor.12:10. Pentru aceea vă scriu acestea, nefiind de faţă, ca atunci, când voi fi de faţă, să nu cutez
cu asprime, după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre dărâmare.
II.Cor.12:11. Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi
Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.
II.Cor.12:12. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează.
II.Cor.12:13. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului
Duh să fie cu voi cu toţi!
GALATENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
CAP. 1
Nestatornicia galatenilor. Viaţa lui Pavel înainte şi după drumul făcut la Damasc.
Gal.1:1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-
Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi.
Gal.1:2. Şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine - Bisericilor Galatiei:
Gal.1:3. Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos,
Gal.1:4. Cel ce S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pe noi din acest veac rău de
acum, după voia lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru,
Gal.1:5. Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin!
Gal.1:6. Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă
Evanghelie,
Gal.1:7. Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui
Hristos.
Gal.1:8. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am
vestit-o - să fie anatema!
Gal.1:9. Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva
altceva decât aţi primit - să fie anatema!
Gal.1:10. Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor?
Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.
Gal.1:11. Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om;
Gal.1:12. Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus
Hristos.
Gal.1:13. Căci aţi auzit despre purtarea mea de altădată întru iudaism, că prigoneam peste măsură
Biserica lui Dumnezeu şi o pustiiam.
474
Gal.1:14. Şi spoream în iudaism mai mult decât mulţi dintre cei care erau de vârsta mea în neamul
meu, fiind mult râvnitor al datinilor mele părinteşti.
Gal.1:15. Dar când a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin
harul Său,
Gal.1:16. Să descopere pe Fiul Său întru mine, pentru ca să-L binevestesc la neamuri, îndată nu am
primit sfat de la trup şi de la sânge,
Gal.1:17. Nici nu m-am suit la Ierusalim , la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia şi
m-am întors iarăşi la Damasc.
Gal.1:18. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim , ca să-l cunosc pe Chefa şi am rămas la el
cincisprezece zile.
Gal.1:19. Iar pe altul din apostoli n-am văzut decât numai pe Iacov, fratele Domnului.
Gal.1:20. Dar cele ce vă scriu, iată (spun) înaintea lui Dumnezeu, că nu vă mint.
Gal.1:21. După aceea am venit în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei.
Gal.1:22. Şi după faţă eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea.
Gal.1:23. Ci numai auziseră că cel ce ne prigonea pe noi, odinioară, acum binevesteşte credinţa pe
care altădată o nimicea;
Gal.1:24. Şi slăveau pe Dumnezeu în mine.
CAP. 2
Adunarea apostolilor în Ierusalim . Disputa lui Pavel cu Petru în Antiohia. Legea şi credinţa.
Gal.2:1. Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine şi pe
Tit.
Gal.2:2. M-am suit, potrivit unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc la
neamuri, îndeosebi celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.
Gal.2:3. Dar nici Tit, care era cu mine şi care era elin, n-a fost silit să se taie împrejur,
Gal.2:4. Din cauza fraţilor mincinoşi, care veniseră, furişându-se, să iscodească libertatea noastră, pe
care o avem în Hristos Iisus, ca să ne robească,
Gal.2:5. Cărora nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să
rămână neclintit la voi.
Gal.2:6. Iar de cei ce sunt mai de seamă - oricine ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; Dumnezeu nu
caută la faţa omului, - cei mai de seamă n-au adăugat nimic la Evanghelia mea,
Gal.2:7. Ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur,
după cum lui Petru, Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur,
Gal.2:8. Căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii împrejur a lucrat şi prin mine la neamuri;
Gal.2:9. Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au
dat mie şi lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar
ei la cei tăiaţi împrejur,
Gal.2:10. Numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am şi silit să fac.
Gal.2:11. Iar când Chefa a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de
înfruntare.
Gal.2:12. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei,
se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur.
Gal.2:13. Şi, împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia
lor.
Gal.2:14. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa,
înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe
păgâni să trăiască ca iudeii?
Gal.2:15. Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre neamuri.
Gal.2:16. Ştiind însă că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am
crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele
Legii, căci din faptele Legii, nimeni nu se va îndrepta.
Gal.2:17. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare,
Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum!
Gal.2:18. Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă).
Gal.2:19. Căci, eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu.
Gal.2:20. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa
de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe
Sine însuşi pentru mine.
Gal.2:21. Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în
zadar.
CAP. 3
Credinţa lui Avraam. Fiii lui Avraam. Făgăduinţa lui Dumnezeu. Legea. Hristos. Legea duce la Hristos. Fiii
credinţei sunt fiii lui Avraam.
Gal.3:1. O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeţi adevărului, - pe voi, în
ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit?
Gal.3:2. Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din faptele Legii primit-aţi voi Duhul, sau din
ascultarea credinţei?
Gal.3:3. Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup?
475
Gal.3:4. Aţi pătimit atâtea în zadar? - dacă a fost în zadar, cu adevărat.
Gal.3:5. Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi săvârşeşte minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii,
sau din ascultarea credinţei?
Gal.3:6. Precum şi Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate.
Gal.3:7. Să ştiţi, deci, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fii ai lui Avraam.
Gal.3:8. Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu îndreptează neamurile din credinţă, dinainte a
binevestit lui Avraam: "Că se vor binecuvânta în tine toate neamurile".
Gal.3:9. Deci cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
Gal.3:10. Căci toţi câţi sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: "Blestemat este oricine
nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă".
Gal.3:11. Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit,
deoarece "dreptul din credinţă va fi viu".
Gal.3:12. Legea însă nu este din credinţă, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
Gal.3:13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că
scris este: "Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn".
Gal.3:14. Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin
credinţă, făgăduinţa Duhului.
Gal.3:15. Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai
adaugă ceva.
Gal.3:16. Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice: "şi urmaşilor", - ca de mai
mulţi, - ci ca de unul singur: "şi Urmaşului tău", Care este Hristos.
Gal.3:17. Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desfiinţează
Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desfiinţeze făgăduinţa.
Gal.3:18. Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă, dar Dumnezeu i-a dăruit lui
Avraam moştenirea prin făgăduinţă.
Gal.3:19. Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină
Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
Gal.3:20. Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
Gal.3:21. Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat
Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege.
Gal.3:22. Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea din credinţa în Iisus
Hristos celor ce cred.
Gal.3:23. Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care
avea să se descopere.
Gal.3:24. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă.
Gal.3:25. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.
Gal.3:26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.
Gal.3:27. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.
Gal.3:28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi
parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
Gal.3:29. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după
făgăduinţă.
CAP. 4
În Hristos suntem fiii lui Dumnezeu, deci liberi faţă de Lege. Agar şi Sara sunt icoana celor două
testamente.
Gal.4:1. Zic însă: Câtă vreme moştenitorul este copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este
stăpân peste toate;
Gal.4:2. Ci este sub epitropi şi iconomi, până la vremea rânduită de tatăl său.
Gal.4:3. Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robi înţelesurilor celor slabe ale lumii;
Gal.4:4. Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut
sub Lege,
Gal.4:5. Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
Gal.4:6. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă:
Avva, Părinte!
Gal.4:7. Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus
Hristos.
Gal.4:8. Dar atunci necunoscând pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei;
Gal.4:9. Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi
de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi
să le slujiţi ca înainte?
Gal.4:10. Ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani?
Gal.4:11. Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în zadar.
Gal.4:12. Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu am fost precum sunteţi voi. Nu mi-aţi făcut nici
un rău;
Gal.4:13. Dar ştiţi că din cauza unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi,
Gal.4:14. Şi voi nu aţi dispreţuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-aţi scârbit, ci m-aţi
primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
476
Gal.4:15. Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos
ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie.
Gal.4:16. Am ajuns deci vrăjmaşul vostru spunându-vă adevărul?
Gal.4:17. Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (de mine), ca să-i iubiţi pe ei.
Gal.4:18. Dar e bine să râvniţi totdeauna binele, şi nu numai atunci când eu sunt de faţă la voi.
Gal.4:19. O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!
Gal.4:20. Aş vrea acum să mă găsesc la voi şi glasul să mi-l schimb, căci nu ştiu ce să cred despre
voi!
Gal.4:21. Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi Legea?
Gal.4:22. Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul din femeia roabă şi altul din femeia liberă.
Gal.4:23. Dar cel din roabă s-a născut după trup, iar cel din cea liberă s-a născut după făgăduinţă.
Gal.4:24. Unele ca acestea au altă însemnare, căci acestea (femei) sunt două testamente: Unul de la
Muntele Sinai, care naşte spre robie şi care este Agar;
Gal.4:25. Căci Agar este Muntele Sinai, în Arabia, şi răspunde Ierusalimului de acum, care zace în
robie cu copiii lui;
Gal.4:26. Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră.
Gal.4:27. Căci scris este: "Veseleşte-te, tu, cea stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă,
tu care nu ai durerile naşterii, căci mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei
care are bărbat".
Gal.4:28. Iar noi, fraţilor, suntem după Isaac, fii ai făgăduinţei.
Gal.4:29. Ci precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot
aşa şi acum.
Gal.4:31. Dar ce zice Scriptura? "Izgoneşte pe roabă şi fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei, împreună
cu fiul celei libere".
Gal.4:32. Deci, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.
CAP. 5
Legea e desăvârşită prin credinţă, iubire şi sfinţenie. Libertatea cea după duh.
Gal.5:1. Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul
robiei.
Gal.5:2. Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
Gal.5:3. Şi mărturisesc, iarăşi, oricărui om ce se taie împrejur, că el este dator să împlinească toată
Legea.
Gal.5:4. Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har;
Gal.5:5. Căci noi aşteptăm în Duh nădejdea dreptăţii din credinţă.
Gal.5:6. Căci în Hristos Iisus, nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa
care este lucrătoare prin iubire.
Gal.5:7. Voi alergaţi bine. Cine v-a oprit ca să nu vă supuneţi adevărului?
Gal.4:8. Înduplecarea aceasta nu este de la cel care vă cheamă.
Gal.5:9. Puţin aluat dospeşte toată frământătura.
Gal.5:10. Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nimic altceva nu veţi cugeta; dar cel ce vă tulbură
pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el.
Gal.5:11. Dar eu, fraţilor, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci,
sminteala crucii a încetat!
Gal.5:12. O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi!
Gal.5:13. Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a
sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire.
Gal.5:14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca
pe tine însuţi.
Gal.5:15. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi.
Gal.5:16. Zic dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului.
Gal.5:17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se
împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.
Gal.5:18. Iar de vă purtaţi în Duhul nu sunteţi sub Lege.
Gal.5:19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare,
Gal.5:20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
Gal.5:21. Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte,
precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui
Dumnezeu.
Gal.5:22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea
de bine, credinţa,
Gal.5:23. Blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.
Gal.5:24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.
Gal.5:25. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.
Gal.5:26. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.
477
CAP. 6
Trebuie să mângâiem pe fraţii rătăciţi. Lauda lui Pavel este crucea lui Hristos.
Gal.6:1. Fraţilor, chiar de va cădea un om în vreo greşeală, voi cei duhovniceşti îndreptaţi-l, pe unul ca
acesta cu duhul blândeţii, luând seama la tine însuţi, ca să nu cazi şi tu în ispită.
Gal.6:2. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos.
Gal.6:3. Căci de se socoteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşeală pe sine însuşi.
Gal.6:4. Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine
însuşi şi nu faţă de altul.
Gal.6:5. Căci fiecare îşi va purta sarcina sa.
Gal.6:6. Cel care primeşte cuvântul învăţăturii să facă parte învăţătorului său din toate bunurile.
Gal.6:7. Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.
Gal.6:8. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în
Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică.
Gal.6:9. Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi.
Gal.6:10. Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o
credinţă cu noi.
Gal.6:11. Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea.
Gal.6:12. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi
pentru crucea lui Hristos.
Gal.6:13. Căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi
împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru.
Gal.6:14. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin
care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
Gal.6:15. Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea
nouă.
Gal.6:16. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, - pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui
Dumnezeu!
Gal.6:17. De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele
Domnului Iisus.
Gal.6:18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.
EFESENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
CAP. 1
Binefacerile lui Dumnezeu către cei aleşi. Pavel se roagă ca efesenii să ajungă să cunoască desăvârşit
mântuirea, cea întru Hristos şi a Lui dumnezeire.
Ef.1:1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa lui Dumnezeu, sfinţilor care sunt în Efes şi
credincioşilor întru Hristos Iisus:
Ef.1:2. Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!
Ef.1:3. Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a
binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească;
Ef.1:4. Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană
înaintea Lui,
Ef.1:5. Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna
socotinţă a voii Sale,
Ef.1:6. Spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi prin Fiul Său cel iubit;
Ef.1:7. Întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi Iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui,
Ef.1:8. Pe care l-a făcut să prisosească în noi, în toată înţelepciunea şi priceperea;
Ef.1:9. Făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotinţă, astfel cum hotărâse în Sine mai
înainte,
Ef.1:10. Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de
pe pământ - toate întru El,
Ef.1:11. Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte - după rânduiala Celui ce toate le
lucrează, potrivit sfatului voii Sale, -
Ef.1:12. Ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai înainte am nădăjduit întru Hristos.
Ef.1:13. Întru Care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, aţi
fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al făgăduinţei,
Ef.1:14. Care este arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiţi de El şi spre lauda
slavei Sale.
Ef.1:15. Drept aceea, şi eu auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus şi de dragostea cea către toţi
sfinţii,
Ef.1:16. Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele,
Ef.1:17. Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii
şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere,
478
Ef.1:18. Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este
bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi,
Ef.1:19. Şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui,
pentru noi cei ce credem.
Ef.1:20. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta
Sa, în ceruri,
Ef.1:21. Mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se
numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
Ef.1:22. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,
Ef.1:23. Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.
CAP. 2
Hristos este mântuirea păcătoşilor
Ef.2:1. Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce eraţi morţi prin greşealele şi prin păcatele voastre,
Ef.2:2. În care aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterii
văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării,
Ef.2:3. Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi
ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.
Ef.2:4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
Ef.2:5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos - prin har
sunteţi mântuiţi! -
Ef.2:6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru ceruri, în Hristos Iisus,
Ef.2:7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a harului Său, prin bunătatea ce a avut
către noi întru Hristos Iisus.
Ef.2:8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
Ef.2:9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
Ef.2:10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a
gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.
Ef.2:11. De aceea, aduceţi-vă aminte că, odinioară, voi, păgânii cu trupul, numiţi netăiere-împrejur de
către cei numiţi tăiere-împrejur, făcută de mână în trup,
Ef.2:12. Eraţi, în vremea aceea, în afară de Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, lipsiţi de
nădejde şi fără de Dumnezeu, în lume.
Ef.2:13. Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi care altădată eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui
Hristos,
Ef.2:14. Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două - una, surpând peretele din mijloc al
despărţiturii,
Ef.2:15. Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei
doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea,
Ef.2:16. Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin cruce, omorând prin ea
vrăjmăşia.
Ef.2:17. Şi, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace celor de aproape;
Ef.2:18. Că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl, într-un Duh.
Ef.2:19. Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi
casnici ai lui Dumnezeu,
Ef.2:20. Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi
Iisus Hristos.
Ef.2:21. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul,
Ef.2:22. În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.
CAP. 3
Taina mântuirii neamurilor. Pavel este apostolul lor. Hristos sălăşluieşte în inimile credincioşilor.
Ef.3:1. Pentru aceasta, eu Pavel, întemniţatul lui Iisus Hristos pentru voi, neamurile,
Ef.3:2. Dacă în adevăr aţi auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi,
Ef.3:3. Că prin descoperire mi s-a dat în cunoştinţă această taină, precum v-am scris înainte pe scurt.
Ef.3:4. De unde, citind, puteţi să cunoaşteţi înţelegerea mea în taina lui Hristos,
Ef.3:5. Care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinţilor
Săi apostoli şi prooroci, prin Duhul:
Ef.3:6. Anume că neamurile sunt împreună moştenitoare (cu iudeii) şi mădulare ale aceluiaşi trup şi
împreună-părtaşi ai făgăduinţei, în Hristos Iisus, prin Evanghelie,
Ef.3:7. Al cărei slujitor m-am făcut după darul harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin
lucrarea puterii Sale;
Ef.3:8. Mie, celui mai mic decât toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta, ca să binevestesc neamurilor
bogăţia lui Hristos, de nepătruns,
Ef.3:9. Şi să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a
toate, prin Iisus Hristos,
Ef.3:10. Pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin
Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor, în ceruri,
Ef.3:11. După sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru,
479
Ef.3:12. Întru Care avem, prin credinţa în El, îndrăzneală şi apropiere de Dumnezeu, cu deplină
încredere.
Ef.3:13. De aceea, vă rog să nu vă pierdeţi cumpătul, din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt
slava voastră.
Ef.3:14. Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos,
Ef.3:15. Din Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ,
Ef.3:16. Să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul
dinăuntru,
Ef.3:17. Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în
iubire,
Ef.3:18. Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi
adâncimea,
Ef.3:19. Şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată
plinătatea lui Dumnezeu.
Ef.3:20. Iar Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi, cu mult mai presus decât toate
câte cerem sau pricepem noi,
Ef.3:21. Lui fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus în toate neamurile veacului veacurilor. Amin!
CAP. 4
Biserica este trupul lui Hristos
Ef.4:1. De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după
chemarea cu care aţi fost chemaţi,
Ef.4:2. Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
Ef.4:3. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
Ef.4:4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
Ef.4:5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
Ef.4:6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
Ef.4:7. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.
Ef.4:8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor".
Ef.4:9. Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale
pământului?
Ef.4:10. Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le
umple.
Ef.4:11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
Ef.4:12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
Ef.4:13. Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea
bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
Ef.4:14. Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin
înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
Ef.4:15. Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul - Hristos.
Ef.4:16. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi
săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru
dragoste.
Ef.4:17. Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă
neamurile, în deşertăciunea minţii lor,
Ef.4:18. Întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care
este în ei, din pricina împietririi inimii lor;
Ef.4:19. Aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele
necurăţiei.
Ef.4:20. Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos,
Ef.4:21. Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus;
Ef.4:22. Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin
poftele amăgitoare,
Ef.4:23. Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
Ef.4:24. Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia
adevărului.
Ef.4:25. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia
suntem mădulare.
Ef.4:26. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.
Ef.4:27. Nici nu daţi loc diavolului.
Ef.4:28. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel
bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie.
Ef.4:29. Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de
trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă.
Ef.4:30. Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua
răscumpărării.
Ef.4:31. Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună
cu orice răutate.
480
Ef.4:32. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, Iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a Iertat vouă, în
Hristos.
CAP. 5
Îndemnuri cum să ne purtăm în viaţă cu sfinţenie. Datoriile soţilor.
Ef.5:1. Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii iubiţi,
Ef.5:2. Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos
şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă.
Ef.5:3. Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se
cuvine sfinţilor;
Ef.5:4. Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degrabă
mulţumire.
Ef.5:5. Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un
închinător la idoli, nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
Ef.5:6. Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu
peste fiii neascultării.
Ef.5:7. Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei.
Ef.5:8. Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!
Ef.5:9. Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr.
Ef.5:10. Încercând ce este bineplăcut Domnului.
Ef.5:11. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe
faţă.
Ef.5:12. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi.
Ef.5:13. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină,
Ef.5:14. Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi
te scoală din morţi şi te va lumina Hristos".
Ef.5:15. Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi,
Ef.5:16. Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.
Ef.5:17. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
Ef.5:18. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul.
Ef.5:19. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului,
în inimile voastre,
Ef.5:20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu
(şi) Tatăl.
Ef.5:21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
Ef.5:22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
Ef.5:23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui
mântuitor şi este.
Ef.5:24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
Ef.5:25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine
pentru ea,
Ef.5:26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
Ef.5:27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest
fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
Ef.5:28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte
femeia pe sine se iubeşte.
Ef.5:29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi
Hristos Biserica,
Ef.5:30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
Ef.5:31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi
amândoi un trup.
Ef.5:32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
Ef.5:33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de
bărbat.
CAP. 6
Sfaturi către copii, părinţi, slujitori şi conducători. Armele Duhului. Oştirea lui Hristos.
Ef.6:1. Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate.
Ef.6:2. "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa:
Ef.6:3. Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ".
Ef.6:4. Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea
Domnului.
Ef.6:5. Slugilor, ascultaţi de stăpânii voştri cei după trup, cu frică şi cu cutremur, întru curăţia inimii
voastre, ca şi de Hristos,
Ef.6:6. Nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci ca slugile lui
Hristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu,
Ef.6:7. Slujind cu bunăvoinţă, ca şi Domnului şi nu ca oamenilor,
Ef.6:8. Ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua
ca plată de la Domnul.
481
Ef.6:9. Iar voi, stăpânilor, faceţi tot aşa faţă de ei, lăsând la o parte ameninţarea, ştiind că Domnul lor
şi al vostru este în ceruri şi că la El nu încape părtinire.
Ef.6:10. În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui.
Ef.6:11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
Ef.6:12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor,
împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor
răutăţii, care sunt în văzduh.
Ef.6:13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi împotrivă în ziua cea rea, şi,
toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
Ef.6:14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
Ef.6:15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
Ef.6:16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale
vicleanului.
Ef.6:17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
Ef.6:18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind
cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.
Ef.6:19. Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi deschide gura mea, să fac
cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei,
Ef.6:20. Pe care o binevestesc, în lanţuri, ca să vorbesc despre Evanghelie, fără sfială, precum şi
trebuie să vorbesc.
Ef.6:21. Iar ca să ştiţi şi voi cele despre mine şi ce fac, Tihic, iubitul frate şi credinciosul slujitor întru
Domnul, vi le va aduce la cunoştinţă pe toate;
Ef.6:22. L-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca să aflaţi cele despre noi şi să mângâie inimile
voastre.
Ef.6:23. Pace fraţilor şi dragoste, cu credinţă de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos.
Ef.6:24. Harul fie cu toţi care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos întru curăţie.
FILIPENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

CAP. 1
Iubirea apostolului pentru filipeni. Roadele lanţurilor lui. Sfântul Pavel numai pentru Biserică voieşte să
mai trăiască. Suferinţele pentru Hristos.
Filip.1:1. Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în
Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:
Filip.1:2. Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
Filip.1:3. Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi,
Filip.1:4. Căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie,
Filip.1:5. Pentru împărtăşirea voastră întru Evanghelie, din ziua dintâi până acum.
Filip.1:6. Sunt încredinţat de aceasta, că cel ce a început în voi lucrul cel bun îl va duce la capăt, până
în ziua lui Hristos Iisus,
Filip.1:7. Precum este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toţi; căci vă port în inima mea, şi în
lanţurile mele, şi în apărarea şi în întărirea Evangheliei, fiindcă voi toţi sunteţi părtaşi la
acelaşi har cu mine.
Filip.1:8. Căci martor îmi este Dumnezeu, că vă doresc pe voi pe toţi, cu dragostea lui Hristos Iisus.
Filip.1:9. Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult şi mai mult, întru
cunoştinţă şi întru orice pricepere,
Filip.1:10. Ca să cercaţi voi cele ce sunt mai de folos şi ca să fiţi curaţi şi fără poticnire în ziua lui
Hristos,
Filip.1:11. Plini de roada dreptăţii, care este prin Iisus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.
Filip.1:12. Voiesc ca voi să ştiţi, fraţilor, că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre
sporirea Evangheliei,
Filip.1:13. În aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor
celorlalţi;
Filip.1:14. Şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă
îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu.
Filip.1:15. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă, alţii însă din bunăvoinţă.
Filip.1:16. Unii o fac din iubire, ştiind că stau aici pentru apărarea Evangheliei;
Filip.1:17. Ceilalţi, însă, - din zavistie - vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi
sporească necazul în lanţurile mele.
Filip.1:18. Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din făţărie, fie în adevăr, Hristos se
propovăduieşte şi întru aceasta mă bucur. Şi mereu mă voi bucura.
Filip.1:19. Căci ştiu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin rugăciunile voastre şi cu ajutorul
Duhului lui Iisus Hristos,
Filip.1:20. După aşteptarea şi nădejdea mea că întru nimic nu voi fi ruşinat, ci, întru toată
îndrăzneala, precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin
viaţă, fie prin moarte;
482
Filip.1:21. Căci pentru mine viaţă este Hristos şi moartea un câştig.
Filip.1:22. Dacă însă a vieţui în trup înseamnă a da roadă lucrului meu, nu ştiu ce voi alege.
Filip.1:23. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos, şi
aceasta e cu mult mai bine;
Filip.1:24. Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup.
Filip.1:25. Şi având această încredinţare, ştiu că voi rămâne şi împreună voi petrece cu voi cu toţi,
spre sporirea voastră şi spre bucuria credinţei,
Filip.1:26. Pentru ca lauda voastră să prisosească în Hristos Iisus prin mine, atunci când voi veni iarăşi
între voi.
Filip.1:27. Să vă purtaţi numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu şi
văzându-vă, fie nefiind de faţă, să aud despre voi că staţi într-un duh, nevoindu-vă împreună
întru-un suflet, pentru credinţa Evangheliei,
Filip.1:28. Fără să vă înfricoşaţi întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de
pierzare, iar pentru voi de mântuire, şi aceasta este de la Dumnezeu.
Filip.1:29. Căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El,
Filip.1:30. Ducând aceeaşi luptă, pe care aţi văzut-o la mine şi o auziţi acum despre mine.
CAP. 2
Să urmăm pilda iubirii lui Iisus Hristos. Smerenia şi slava lui Hristos. Să ne silim să dobândim mântuirea.
Filip.2:1. Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este
vreo împărtăşire a Duhului, dacă este vreo milostivire şi îndurare,
Filip.2:2. Faceţi-mi bucuria deplină, ca să gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceleaşi simţiri, aceeaşi
cugetare.
Filip.2:3. Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul
socotească-l mai de cinste decât el însuşi.
Filip.2:4. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia.
Filip.2:5. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,
Filip.2:6. Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,
Filip.2:7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare
aflându-Se ca un om,
Filip.2:8. S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.
Filip.2:9. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de
orice nume;
Filip.2:10. Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi
al celor de dedesubt.
Filip.2:11. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.
Filip.2:12. Drept aceea, iubiţii mei, precum totdeauna m-aţi ascultat, nu numai când eram de faţă, ci
cu atât mai mult acum când sunt departe, cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră;
Filip.2:13. Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui
bunăvoinţă.
Filip.2:14. Toate să le faceţi fără de cârtire şi fără de îndoială,
Filip.2:15. Ca să fiţi fără de prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unui neam rău şi
stricat şi întru care străluciţi ca nişte luminători în lume,
Filip.2:16. Ţinând cu putere cuvântul vieţii, spre lauda mea în ziua lui Hristos, că nu în zadar am
alergat, nici în zadar m-am ostenit.
Filip.2:17. Şi chiar dacă mi-aş vărsa sângele pentru jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur şi vă
fericesc pe voi pe toţi.
Filip.2:18. Asemenea şi voi bucuraţi-vă şi fericiţi-mă.
Filip.2:19. Ci nădăjduiesc întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără de zăbavă, ca şi eu
să fiu cu inima bună, aflând veşti despre voi.
Filip.2:20. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine şi care să vă poarte grija cu adevărat,
Filip.2:21. Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos.
Filip.2:22. Dar încercarea lui o cunoaşteţi, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un
copil lângă tatăl său.
Filip.2:23. Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit, îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.
Filip.2:24. Sunt, însă, încredinţat în Domnul că eu însumi voi veni în curând.
Filip.2:25. Am socotit de grabnică nevoie să vă trimit pe Epafrodit, fratele şi împreună cu mine
lucrător şi luptător, cum şi trimisul vostru şi slujitorul nevoilor mele,
Filip.2:26. Fiindcă avea mare dor de voi toţi şi era mâhnit fiindcă aţi auzit că a fost bolnav.
Filip.2:27. Într-adevăr, bolnav a fost aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el şi nu numai
de el, ci şi de mine, ca să nu am întristare peste întristare.
Filip.2:28. Deci l-am trimis mai degrabă, ca, văzându-l, voi iarăşi să vă bucuraţi, iar eu să fiu mai
puţin mâhnit.
Filip.2:29. Primiţi-l dar întru Domnul, cu toată bucuria şi pe unii ca aceştia întru cinste să-i aveţi,
Filip.2:30. Fiindcă pentru lucrul lui Hristos a mers până aproape de moarte, punându-şi viaţa în
primejdie, ca să împlinească lipsa voastră în slujirea mea.
483
CAP. 3
Îndemnul către filipeni să se ferească de apostolii mincinoşi. Urmarea lui Hristos până la jertfire.
Filip.3:1. Mai departe, fraţii mei, bucuraţi-vă întru Domnul. Ca să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi
este anevoie, iar vouă vă este de folos.
Filip.3:2. Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de tăierea împrejur.
Filip.3:3. Pentru că noi suntem tăierea împrejur, noi cei ce slujim în Duhul lui Dumnezeu, şi ne lăudăm
întru Hristos Iisus şi nu ne bizuim pe trup,
Filip.3:4. Deşi eu aş putea să mă bizui şi pe trup. Dacă vreun altul socoteşte că se poate bizui pe trup,
eu cu atât mai mult!
Filip.3:5. La opt zile, am fost tăiat împrejur; sunt din neamul lui Israel, din seminţia lui Veniamin,
evreu din evrei, după lege fariseu;
Filip.3:6. În ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; în ce priveşte dreptatea cea din Lege, fără de
prihană.
Filip.3:7. Dar cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă.
Filip.3:8. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos
Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe
Hristos să dobândesc,
Filip.3:9. Şi să mă aflu întru El, nu având dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin
credinţa în Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credinţei,
Filip.3:10. Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă
asemenea cu El în moartea Lui,
Filip.3:11. Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi.
Filip.3:12. Nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi
prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus.
Filip.3:13. Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit,
Filip.3:14. Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă,
la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.
Filip.3:15. Aşadar, câţi suntem desăvârşiţi aceasta să gândim; şi dacă gândiţi ceva în alt fel,
Dumnezeu vă va descoperi şi aceea.
Filip.3:16. Dar de acolo unde am ajuns, să urmăm acelaşi dreptar, să gândim la fel.
Filip.3:17. Fraţilor, faceţi-vă urmăritorii mei şi uitaţi-vă la aceia care umblă astfel precum ne aveţi
pildă pe noi.
Filip.3:18. Căci mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca
duşmani ai crucii lui Hristos.
Filip.3:19. Sfârşitul acestora este pieirea. Pântecele este dumnezeul lor, iar mărirea lor este întru
ruşinea lor, ca unii care au în gând cele pământeşti.
Filip.3:20. Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul
Iisus Hristos,
Filip.3:21. Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei
Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate.
CAP. 4
Sfaturi şi îndemnuri. Dărnicia filipenilor este de lăudat. Urări şi salutări.
Filip.4:1. Deci, fraţii mei iubiţi şi mult doriţi, bucuria şi cununa mea, aşa să staţi întru Domnul, iubiţii
mei.
Filip.4:2. Rog pe Evodia şi rog pe Sintihi să aibă aceleaşi gânduri în Domnul.
Filip.4:3. Încă te rog şi pe tine, credinciosule Sizig, ajută-le lor, ca pe unele care au luptat pentru
Evanghelie, împreună cu mine şi cu Clement şi cu ceilalţi împreună-lucrători cu mine, ale
căror nume sunt scrise în cartea vieţii.
Filip.4:4. Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă.
Filip.4:5. Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape.
Filip.4:6. Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire,
cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu.
Filip.4:7. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele
voastre, întru Hristos Iisus.
Filip.4:8. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt
curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la
acestea să vă fie gândul.
Filip.4:9. Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi
Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Filip.4:10. M-am bucurat mult în Domnul, că a înflorit iarăşi purtarea voastră de grijă pentru mine,
precum o şi aveaţi, dar v-a lipsit prilejul.
Filip.4:11. N-o spun ca şi cum aş duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am.
Filip.4:12. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul
şi flămând, şi în belşug şi în lipsă.
Filip.4:13. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.
Filip.4:14. Însă bine aţi făcut că aţi împărtăşit cu mine necazul.
484
Filip.4:15. Doar şi voi ştiţi, filipenilor, că la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o
Biserică nu s-a unit cu mine, când era vorba de dat şi de primit, decât voi singuri.
Filip.4:16. Pentru că şi în Tesalonic, o dată şi a doua oară, mi-aţi trimis ca să am cele trebuincioase.
Filip.4:17. Nu că doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisoseşte, în folosul vostru.
Filip.4:18. Am de toate şi am şi de prisos; m-am îndestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-aţi
trimis, miros cu bună mireasmă, jertfă primită, bineplăcută lui Dumnezeu.
Filip.4:19. Iar Dumnezeul meu să împlinească toată lipsa voastră după bogăţia Sa, cu slavă, întru
Hristos Iisus.
Filip.4:20. Iar lui Dumnezeu şi Tatălui nostru, slavă în vecii vecilor! Amin.
Filip.4:21. Îmbrăţişaţi în Hristos Iisus pe toţi sfinţii. Vă îmbrăţişează pe voi fraţii care sunt împreună cu
mine.
Filip.4:22. Vă îmbrăţişează pe voi toţi sfinţii, mai ales cei din casa Cesarului.
Filip.4:23. Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu duhul vostru!
COLOSENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
CAP. 1
Pavel laudă pe coloseni şi-i îndeamnă să sporească în credinţă. Dumnezeiasca vrednicie a lui Hristos,
Izbăvitorul nostru al tuturor. Pavel se bucură în suferinţele sale.
Col.1:1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele nostru,
Col.1:2. Sfinţilor şi credincioşilor fraţi întru Hristos, care sunt în Colose: Har vouă şi pace de la
Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Col.1:3. Mulţumim lui Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, rugându-ne totdeauna pentru
voi,
Col.1:4. Căci am auzit despre credinţa voastră în Hristos Iisus şi despre dragostea ce aveţi către toţi
sfinţii,
Col.1:5. Pentru nădejdea cea gătită vouă în ceruri, de care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului
Evangheliei,
Col.1:6. Care, ajungând la voi, precum şi în toată lumea, aduce roadă şi sporeşte întocmai ca la voi,
din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut, întru adevăr, harul lui Dumnezeu.
Col.1:7. Precum aţi primit învăţătură de la Epafras, iubitul, împreună-slujitor cu noi, care este pentru
voi credincios slujitor al lui Hristos,
Col.1:8. Şi care ne-a arătat iubirea voastră cea întru Duhul.
Col.1:9. De aceea şi noi, din ziua în care am auzit aceasta, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să
cerem să vă umpleţi de cunoaşterea voii Lui, întru toată înţelepciunea şi priceperea
duhovnicească,
Col.1:10. Ca voi să umblaţi cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui în toate, aducând roadă în orice
lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu.
Col.1:11. Şi întăriţi fiind cu toată puterea, după puterea slavei Lui, spre toată stăruinţa şi îndelunga-
răbdare,
Col.1:12. Mulţumind cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea
sfinţilor, întru lumină.
Col.1:13. El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale,
Col.1:14. Întru Care avem răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor;
Col.1:15. Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura.
Col.1:16. Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi
cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi
pentru El.
Col.1:17. El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate.
Col.1:18. Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El
cel dintâi întru toate.
Col.1:19. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea.
Col.1:20. Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând
pace prin El, prin sângele crucii Sale.
Col.1:21. Dar pe voi, care oarecând eraţi înstrăinaţi şi vrăjmaşi cu mintea voastră către lucrurile rele,
de acum v-a împăcat,
Col.1:22. Prin moartea (Fiului Său) în trupul cărnii Lui, ca să vă pună înaintea Sa sfinţi, fără de
prihană şi nevinovaţi,
Col.1:23. Dacă, într-adevăr, rămâneţi întemeiaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea
Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită la toată făptura de sub cer şi al
cărei slujitor m-am făcut eu, Pavel.
Col.1:24. Acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile
necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica,
485
Col.1:25. Al cărei slujitor m-am făcut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost dată mie pentru
voi, ca să aduc la îndeplinire cuvântul lui Dumnezeu,
Col.1:26. Taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinţilor Săi,
Col.1:27. Cărora a voit Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine între neamuri,
adică Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei.
Col.1:28. Pe El noi Îl vestim, sfătuind pe orice om şi învăţând pe orice om, întru toată înţelepciunea,
ca să înfăţişăm pe tot omul, desăvârşit, în Hristos Iisus.
Col.1:29. Spre aceasta mă şi ostenesc şi mă lupt, potrivit lucrării Lui, care se săvârşeşte în mine cu
putere.
CAP. 2
Împotriva învăţătorilor mincinoşi. Viaţa cea întru Hristos.
Col.2:1. Căci voiesc ca voi să ştiţi cât de mare luptă am pentru voi şi pentru cei din Laodiceea şi
pentru toţi câţi n-au văzut faţa mea în trup,
Col.2:2. Ca să se mângâie inimile lor, şi ca ei, strâns uniţi în iubire, să aibă belşugul deplinei înţelegeri
pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl şi a lui Hristos,
Col.2:3. Întru care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei.
Col.2:4. Vă spun aceasta, ca nimeni să nu vă înşele prin cuvinte amăgitoare.
Col.2:5. Căci deşi cu trupul sunt departe, cu duhul însă sunt împreună cu voi, bucurându-mă şi
văzând buna voastră rânduială şi tăria credinţei voastre în Hristos.
Col.2:6. Deci, precum aţi primit pe Hristos Iisus, Domnul, aşa să umblaţi întru El.
Col.2:7. Înrădăcinaţi şi zidiţi fiind într-Însul, întăriţi în credinţă, după cum aţi fost învăţaţi, şi prisosind
în ea cu mulţumire.
Col.2:8. Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania
omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos.
Col.2:9. Căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii,
Col.2:10. Şi sunteţi deplini întru El, Care este cap a toată domnia şi stăpânirea.
Col.2:11. În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de
trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos.
Col.2:12. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui
Dumnezeu, Cel ce L-a înviat pe El din morţi.
Col.2:13. Iar pe voi care eraţi morţi, în fărădelegile şi în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut
vii, împreună cu Sine, Iertându-ne toate greşealele;
Col.2:14. Ştergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, şi l-a luat din
mijloc, pironindu-l pe cruce.
Col.2:15. Dezbrăcând (de putere) începătoriile şi stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind
asupra lor prin cruce.
Col.2:16. Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare,
sau lună nouă, sau la sâmbete,
Col.2:17. Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.
Col.2:18. Nimeni să nu vă smulgă biruinţa printr-o prefăcută smerenie şi printr-o făţarnică închinare la
îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut, şi îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea
lui trupească,
Col.2:19. În loc să se ţină strâns de capul de la care trupul tot, - prin încheieturi şi legături,
îndestulându-se şi întocmindu-se , sporeşte în creşterea lui Dumnezeu.
Col.2:20. Dacă deci aţi murit împreună cu Hristos pentru înţelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce
atunci, ca şi cum aţi vieţui în lume, răbdaţi porunci ca acestea:
Col.2:21. Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
Col.2:22. - Toate lucruri menite să piară prin întrebuinţare - potrivit unor rânduieli şi învăţături
omeneşti?
Col.2:23. Unele ca acestea au oarecare înfăţişare de înţelepciune, în păruta lor cucernicie, în smerenie
şi în necruţarea trupului, dar n-au nici un preţ şi sunt numai pentru saţiul trupului.
CAP. 3
Omul cel nou trebuie să se îmbrace cu viaţa cea nouă. Datoriile soţilor, copiilor, părinţilor, slugilor,
stăpânilor.
Col.3:1. Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând
de-a dreapta lui Dumnezeu;
Col.3:2. Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ;
Col.3:3. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu.
Col.3:4. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi
arăta întru slavă.
Col.3:5. Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima,
pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli,
Col.3:6. Pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării,
Col.3:7. În care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele.
Col.3:8. Acum deci vă lepădaţi şi voi de toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul
de ruşine din gura voastră.
486
Col.3:9. Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele
lui,
Col.3:10. Şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce
l-a zidit,
Col.3:11. Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber,
ci toate şi întru toţi Hristos.
Col.3:12. Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu
bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,
Col.3:13. Îngăduindu-vă unii pe alţii şi Iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva
cuiva; după cum şi Hristos v-a Iertat vouă, aşa să Iertaţi şi voi.
Col.3:14. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.
Col.3:15. Şi pacea lui Hristos, întru care aţi fost chemaţi, ca să fiţi un singur trup, să stăpânească în
inimile voastre; şi fiţi mulţumitori.
Col.3:16. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu
toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în
laude şi în cântări duhovniceşti.
Col.3:17. Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus şi prin El
să mulţumiţi lui Dumnezeu-Tatăl.
Col.3:18. Femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuvine, în Domnul.
Col.3:19. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele.
Col.3:20. Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului.
Col.3:21. Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască.
Col.3:22. Slugilor, ascultaţi întru toate pe stăpânii voştri cei trupeşti, nu slujind numai când sunt cu
ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăţia inimii, temându-vă de Domnul.
Col.3:23. Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni,
Col.3:24. Bine ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii; căci Domnului Hristos slujiţi.
Col.3:25. Iar cel ce face nedreptate îşi va lua plata nedreptăţii, întrucât la Dumnezeu nu este
părtinire.
CAP. 4
Rugăciunea este de trebuinţă. Trebuie să ne purtăm înţelepţeşte. Tihic şi Onisim.
Col.4:1. Stăpânilor, daţi slugilor voastre ce este drept şi potrivit, ştiind că şi voi aveţi Stăpân în ceruri.
Col.4:2. Stăruiţi în rugăciune, priveghind în ea cu mulţumire,
Col.4:3. Rugându-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă uşa cuvântului, spre a vesti
taina lui Hristos, pentru care mă şi găsesc în lanţuri,
Col.4:4. Ca să o arăt aşa cum se cuvine să grăiesc.
Col.4:5. Umblaţi cu înţelepciune faţă de cei ce sunt afară (de Biserică), preţuind vremea.
Col.4:6. Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi
fiecăruia.
Col.4:7. Toate câte mă privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor şi
împreună-rob cu mine în Domnul.
Col.4:8. L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca să ştiţi cum ne aflăm şi ca să mângâie
inimile voastre,
Col.4:9. Împreună cu Onisim, credinciosul şi iubitul frate, care este dintre voi; ei vă vor aduce la
cunoştinţă toate cele de aici.
Col.4:10. Vă îmbrăţişează Aristarh, cel întemniţat împreună cu mine, şi Marcu, vărul lui Barnaba - în
privinţa căruia aţi primit porunci; de va veni la voi primiţi-l -,
Col.4:11. Asemenea şi Iisus, cel ce se numeşte Iustus, care sunt din tăierea împrejur; numai aceştia
au lucrat împreună cu mine pentru împărăţia lui Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus
mângâiere.
Col.4:12. Vă îmbrăţişează Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptând pentru
voi în rugăciunile sale, ca să staţi desăvârşiţi şi plini de tot ce este voinţa lui Dumnezeu.
Col.4:13. Căci martor îi sunt că are multă râvnă pentru voi şi pentru cei din Laodiceea şi din Ierapole.
Col.4:14. Vă îmbrăţişează Luca, doctorul cel iubit, şi Dima.
Col.4:15. Îmbrăţişaţi pe fraţii din Laodiceea şi pe Nimfas şi pe Biserica din casa lui.
Col.4:16. Şi după ce scrisoarea aceasta se va citi de către voi, faceţi să se citească şi în Biserica
laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea să o citiţi şi voi.
Col.4:17. Şi spuneţi lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca să o îndeplineşti.
Col.4:18. Salutarea cu mâna mea, a lui Pavel. Aduceţi-vă aminte de lanţurile mele. Harul fie cu voi!
Amin.
487
ÎNTÂIA TESALONICIENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

CAP. 1
Pavel laudă credinţa tesalonicenilor
I.Tes.1:1. Pavel şi Silvan şi Timotei, Bisericii tesalonicenilor în Dumnezeu-Tatăl şi în Domnul Iisus
Hristos: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
I.Tes.1:2. Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre,
I.Tes.1:3. Aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinţei
voastre şi de osteneala iubirii şi de stăruinţa nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus
Hristos.
I.Tes.1:4. Fraţilor de Dumnezeu iubiţi, noi ştim cum aţi fost aleşi;
I.Tes.1:5. Că Evanghelia noastră n-a fost la voi numai în cuvânt, ci şi întru putere şi în Duhul Sfânt şi
în deplină încredinţare, precum bine ştiţi ce fel am fost între voi, pentru voi.
I.Tes.1:6. Şi voi v-aţi făcut următori ai noştri şi ai Domnului, primind cuvântul cu bucuria Duhului
Sfânt, deşi aţi avut multe necazuri.
I.Tes.1:7. Aşa încât v-aţi făcut pildă tuturor celor ce cred din Macedonia şi din Ahaia,
I.Tes.1:8. Căci, de la voi, cuvântul Domnului a răsunat nu numai în Macedonia şi în Ahaia, ci credinţa
voastră în Dumnezeu s-a răspândit în tot locul, astfel că nu e nevoie să mai spunem noi
ceva.
I.Tes.1:9. Căci ei înşişi istorisesc despre noi cum am fost primiţi la voi şi cum v-aţi întors la
Dumnezeu, de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,
I.Tes.1:10. Şi să aşteptaţi pe Fiul Său din ceruri, pe Care L-a înviat din morţi, pe Iisus, Cel ce ne
izbăveşte de mânia cea viitoare.
CAP. 2
Râvna pentru predicarea Evangheliei.
I.Tes.2:1. Căci ştiţi voi înşivă, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.
I.Tes.2:2. Ci, după ce am suferit şi am fost, precum ştiţi, ocărâţi în Filipi, am îndrăznit întru
Dumnezeul nostru să grăim în faţa voastră, cu multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu.
I.Tes.2:3. Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din
înşelăciune,
I.Tes.2:4. Ci, după cum am fost socotiţi vrednici de Dumnezeu ca să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa
vorbim, nu căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile.
I.Tes.2:5. Căci niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte de linguşire, după cum ştiţi, nici cu ascunse
porniri de lăcomie. Dumnezeu îmi este martor.
I.Tes.2:6. Nici n-am căutat slavă de la oameni, nici de la voi, nici de la alţii, deşi puteam să fim cu
greutate, ca apostoli ai lui Hristos.
I.Tes.2:7. Noi însă am fost blânzi în mijlocul vostru, aşa precum o doică îngrijeşte pe fiii săi;
I.Tes.2:8. Astfel, iubindu-vă, eram bucuroşi să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi
sufletele noastre pentru că ne-aţi devenit iubiţi.
I.Tes.2:9. Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi de truda noastră; lucrând zi şi noapte, ca să nu
fim povară nici unuia din voi, aşa v-am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu.
I.Tes.2:10. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, cât de sfânt şi cât de drept şi fără de
prihană ne-am purtat între voi credincioşii;
I.Tes.2:11. Ca un părinte pe copiii săi, precum ştiţi, aşa v-am rugat şi v-am mângâiat.
I.Tes.2:12. Şi v-am rugat cu stăruinţă să umblaţi cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu, Celui ce vă
cheamă la împărăţia şi la slava Sa.
I.Tes.2:13. De aceea şi noi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat, că luând voi cuvântul ascultării de
Dumnezeu de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa precum este într-
adevăr, ca pe un cuvânt al lui Dumnezeu, care şi lucrează întru voi cei ce credeţi.
I.Tes.2:14. Căci voi, fraţilor, v-aţi făcut următori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Iudeea, întru
Hristos Iisus, pentru că aţi suferit şi voi aceleaşi de la cei de un neam cu voi, după cum şi
ele de la iudei,
I.Tes.2:15. Care şi pe Domnul Iisus L-au omorât ca şi pe proorocii lor; şi pe noi ne-au prigonit şi sunt
neplăcuţi lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor sunt potrivnici,
I.Tes.2:16. Fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor, ca să se mântuiască, spre a se împlini pururea
măsura păcatelor lor. Dar la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu.
I.Tes.2:17. Iar noi, fraţilor, fiind despărţiţi de voi, o bucată de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am
sârguit cu atât mai mult, cu mare dor, să vedem faţa voastră.
I.Tes.2:18. Pentru aceea, am voit să venim la voi, îndeosebi eu Pavel - o dată şi încă altă dată, - dar
ne-a împiedicat satana.
I.Tes.2:19. Căci care este nădejdea noastră, sau bucuria, sau cununa laudei noastre, dacă nu chiar
voi, înaintea Domnului nostru Iisus, întru a Lui venire?
I.Tes.2:20. Căci voi sunteţi slava şi bucuria noastră.
488
CAP. 3
Rugăciune pentru sporirea şi întărirea în credinţă a tesalonicenilor.
I.Tes.3:1. De aceea, nemaiputând răbda, noi am hotărât să rămânem singuri la Atena.
I.Tes.3:2. Şi am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu şi împreună-lucrător cu noi
la Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îndemne în credinţa voastră,
I.Tes.3:3. Ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, căci singuri ştiţi că spre aceasta suntem puşi.
I.Tes.3:4. Căci şi când eram la voi, v-am spus de mai înainte că vom avea de suferit necazuri, precum
s-a şi întâmplat şi ştiţi prea bine.
I.Tes.3:5. Pentru aceea şi eu, fiind nerăbdător, am trimis ca să cunosc credinţa voastră, ca nu cumva
să vă fi ispitit ispititorul şi în zadar să ne fie osteneala.
I.Tes.3:6. Acum însă, venind Timotei de la voi la noi şi dându-ne vestea bună despre credinţa şi
dragostea voastră şi că aveţi bună amintire de noi totdeauna, dorind să ne vedeţi; la fel şi
noi pe voi,
I.Tes.3:7. De aceea, fraţilor, ne-am simţit mângâiaţi întru voi, prin credinţa voastră, în toată nevoia şi
strâmtorarea noastră.
I.Tes.3:8. Căci acum noi suntem vii, dacă voi staţi neclintiţi întru Domnul.
I.Tes.3:9. Şi ce mulţumire, pentru voi, putem să dăm în schimb lui Dumnezeu, pentru toată bucuria cu
care ne bucurăm pentru voi, înaintea Dumnezeului nostru?
I.Tes.3:10. Noaptea şi ziua ne rugăm cu prisosinţă, ca să vedem faţa voastră şi să împlinim lipsurile
credinţei voastre.
I.Tes.3:11. Dar însuşi Dumnezeu şi Tatăl nostru, şi Domnul nostru Iisus Hristos să îndrepteze calea
noastră către voi!
I.Tes.3:12. Iar pe voi, Domnul să vă înmulţească şi să prisosiţi în dragoste unul către altul şi către
toţi, precum şi noi faţă de voi,
I.Tes.3:13. Spre întărirea inimilor voastre, ca să fiţi fără de prihană întru sfinţenie, înaintea lui
Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toţi sfinţii Săi.
CAP. 4 Trebuie să stăruim în curăţie şi în iubire. Despre cei adormiţi şi despre cei rămaşi vii, la venirea
Domnului.
I.Tes.4:1. În sfârşit, fraţilor, vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Iisus, ca aşa cum aţi primit de la noi
dreptar cum se cuvine să umblaţi şi să plăceţi lui Dumnezeu - în care chip şi umblaţi - aşa
să sporiţi tot mai mult.
I.Tes.4:2. Fiindcă ştiţi ce porunci v-am dat, prin Domnul Iisus.
I.Tes.4:3. Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră; să vă feriţi de desfrânare,
I.Tes.4:4. Ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste,
I.Tes.4:5. Nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.
I.Tes.4:6. Şi nimeni să nu întreacă măsura şi să nu nedreptăţească pe fratele său, în această privinţă,
căci Domnul este răzbunător pentru toate acestea, după cum v-am şi spus mai înainte şi
v-am dat mărturie.
I.Tes.4:7. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire.
I.Tes.4:8. De aceea, cel ce dispreţuieşte (acestea), nu dispreţuieşte un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a
dat pe Duhul Său cel Sfânt.
I.Tes.4:9. Despre iubirea frăţească nu aveţi trebuinţă să vă scriu, pentru că voi înşivă sunteţi învăţaţi
de Dumnezeu ca să vă iubiţi unul pe altul.
I.Tes.4:10. Aceasta o şi faceţi, faţă de toţi fraţii, din întreaga Macedonie. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să
prisosiţi mai mult!
I.Tes.4:11. Şi să râvniţi ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile
voastre precum v-am dat poruncă,
I.Tes.4:12. Ca să umblaţi cuviincios faţă de cei din afară (de Biserică) şi să nu aveţi trebuinţă de
nimeni.
I.Tes.4:13. Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca
ceilalţi, care nu au nădejde,
I.Tes.4:14. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei
adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.
I.Tes.4:15. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la
venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi,
I.Tes.4:16. Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui
Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi,
I.Tes.4:17. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să
întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul.
I.Tes.4:18. De aceea, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.
CAP. 5
A doua venire a lui Hristos. Cuviincioasă pregătire pentru ea.
I.Tes.5:1. Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem,
I.Tes.5:2. Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea.
I.Tes.5:3. Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca şi
durerile peste cea însărcinată, şi scăpare nu vor avea.
489
I.Tes.5:4. Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur.
I.Tes.5:5. Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
I.Tes.5:6. De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji.
I.Tes.5:7. Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată.
I.Tes.5:8. Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa credinţei şi a dragostei şi
punând coiful nădejdii de mântuire;
I.Tes.5:9. Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru
Iisus Hristos,
I.Tes.5:10. Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să
vieţuim.
I.Tes.5:11. De aceea, îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe altul, aşa precum şi faceţi.
I.Tes.5:12. Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri
în Domnul şi vă povăţuiesc;
I.Tes.5:13. Şi pentru lucrarea lor, să-i socotiţi pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Trăiţi între voi în
bună pace.
I.Tes.5:14. Vă rugăm însă, fraţilor, dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet,
sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi.
I.Tes.5:15. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune
unul faţă de altul şi faţă de toţi.
I.Tes.5:16. Bucuraţi-vă pururea.
I.Tes.5:17. Rugaţi-vă neîncetat.
I.Tes.5:18. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus,
pentru voi.
I.Tes.5:19. Duhul să nu-l stingeţi.
I.Tes.5:20. Proorociile să nu le dispreţuiţi.
I.Tes.5:21. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine;
I.Tes.5:22. Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.
I.Tes.5:23. Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi
sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus
Hristos.
I.Tes.5:24. Credincios este Cel care vă cheamă. El va şi îndeplini.
I.Tes.5:25. Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
I.Tes.5:26. Îmbrăţişaţi pe toţi fraţii cu sărutare sfântă.
I.Tes.5:27. Vă îndemn stăruitor pe voi întru Domnul, ca să citiţi scrisoarea aceasta tuturor sfinţilor
fraţi.
I.Tes.5:28. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi. Amin!
A DOUA CĂTRE TESALONICENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

CAP. 1
Pavel laudă credinţa tesalonicenilor. Răsplata lui Hristos.
II.Tes.1:1. Pavel, Silvan şi Timotei, Bisericii tesalonicenilor întru Dumnezeu, Tatăl nostru, şi întru
Domnul Iisus Hristos:
II.Tes.1:2. Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
II.Tes.1:3. Datori suntem, fraţilor, să mulţumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine,
fiindcă mult creşte credinţa voastră şi dragostea fiecăruia dintre voi toţi prisoseşte, a unuia
faţă de altul,
II.Tes.1:4. Încât noi înşine ne lăudăm cu voi, în Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa
voastră, în toate prigonirile voastre şi în strâmtorările pe care le suferiţi.
II.Tes.1:5. Ele sunt o dovadă a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, ca să vă învredniciţi de împărăţia lui
Dumnezeu, pentru care şi pătimiţi,
II.Tes.1:6. De vreme ce drept este înaintea lui Dumnezeu să răsplătească cu necaz celor ce vă
necăjesc pe voi,
II.Tes.1:7. Iar vouă celor necăjiţi, să vă dea odihnă, împreună cu noi, la arătarea Domnului Iisus din
cer, cu îngerii puterii Sale,
II.Tes.1:8. În văpaie de foc, osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu se supun
Evangheliei Domnului nostru Iisus.
II.Tes.1:9. Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
II.Tes.1:10. Când va veni să se preamărească întru sfinţii Săi şi să fie privit cu uimire de către toţi cei
ce au crezut, pentru că mărturia noastră către voi a găsit crezare în ziua aceea.
II.Tes.1:11. Pentru aceasta, ne şi rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici
de chemarea Sa şi să împlinească cu putere toată pornirea voastră spre bunătate şi orice
lucrare a credinţei voastre,
II.Tes.1:12. Ca să se preaslăvească în voi numele Domnului nostru Iisus şi voi întru El, prin harul
Dumnezeului nostru şi al Domnului Iisus Hristos.
490
CAP. 2
Antihrist se arată înaintea venirii lui Hristos. Stăruinţa în dreapta credinţă.
II.Tes.2:1. În privinţa venirii Domnului nostru Iisus Hristos şi a adunării noastre împreună cu El, vă
rugăm, fraţilor,
II.Tes.2:2. Să nu vă clintiţi degrabă cu mintea, nici să vă spăimântaţi - nici de vreun duh, nici de
vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a şi sosit.
II.Tes.2:3. Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai
întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,
II.Tes.2:4. Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu
închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept
dumnezeu.
II.Tes.2:5. Nu vă aduceţi aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri?
II.Tes.2:6. Şi acum ştiţi ce-l opreşte, ca să nu se arate decât la vremea lui.
II.Tes.2:7. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la
o parte.
II.Tes.2:8. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale
şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.
II.Tes.2:9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi
de minuni mincinoase,
II.Tes.2:10. Şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca ei
să se mântuiască.
II.Tes.2:11. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni,
II.Tes.2:12. Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.
II.Tes.2:13. Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu
pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfinţirea duhului şi
întru credinţa adevărului,
II.Tes.2:14. La care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus
Hristos.
II.Tes.2:15. Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt,
fie prin epistola noastră.
II.Tes.2:16. Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi şi ne-
a dat, prin har, veşnică mângâiere şi bună nădejde,
II.Tes.2:17. Să mângâie inimile voastre şi să vă întărească, la tot lucrul şi cuvântul bun.
CAP. 3
Îndemn la rugăciune pentru răspândirea cuvântului Evangheliei.
II.Tes.3:1. În sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca cuvântul Domnului să se răspândească şi să se
preamărească, ca şi la voi,
II.Tes.3:2. Şi ca să ne izbăvim de oamenii cei nesocotiţi şi vicleni. Căci credinţa nu este a tuturor;
II.Tes.3:3. Dar credincios este Domnul, Care vă va întări şi vă va păzi de cel viclean.
II.Tes.3:4. Despre voi, încredinţaţi suntem în Domnul, că cele ce vă poruncim, voi le faceţi şi le veţi
face.
II.Tes.3:5. Iar Domnul să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui
Hristos!
II.Tes.3:6. Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi de orice frate
care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi.
II.Tes.3:7. Căci voi înşivă ştiţi cum trebuie să vă asemănaţi nouă, că noi n-am umblat fără rânduială
între voi,
II.Tes.3:8. Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi
ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi.
II.Tes.3:9. Nu doar că n-avem putere, ci ca să ne dăm pe noi înşine pildă vouă, spre a ne urma.
II.Tes.3:10. Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze,
acela nici să nu mănânce.
II.Tes.3:11. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind.
II.Tes.3:12. Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în
linişte şi să-şi mănânce pâinea lor.
II.Tes.3:13. Iar voi, fraţilor, nu pregetaţi să faceţi ce e bine.
II.Tes.3:14. Şi dacă vreunul nu ascultă de cuvântul nostru prin epistolă, pe acela să-l însemnaţi şi să
nu mai aveţi cu el nici un amestec, ca să-i fie ruşine.
II.Tes.3:15. Dar să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci povăţuiţi-l ca pe un frate.
II.Tes.3:16. Şi Însuşi Domnul păcii să vă dăruiască vouă pace totdeauna şi în tot chipul! Domnul fie cu
voi cu toţi!
II.Tes.3:17. Salutarea cu mâna mea - a lui Pavel; acesta este semnul meu în orice scrisoare. Aşa
scriu.
II.Tes.3:18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi! Amin.
491
ÎNTÂIA TIMOTEI EPIST. A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL

CAP. 1
Învăţătura Evangheliei trebuie ferită de învăţături false. Legea şi harul lui Hristos. Pavel se dă ca pildă.
I.Tim.1:1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a lui
Iisus Hristos, nădejdea noastră,
I.Tim.1:2. Lui Timotei, adevărat fiu în credinţă: Har, milă, pace, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos
Iisus, Domnul nostru.
I.Tim.1:3. Când am plecat în Macedonia, te-am îndemnat să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să
nu înveţe o altă învăţătură,
I.Tim.1:4. Nici să ia aminte la basme şi la nesfârşite înşirări de neamuri, care aduc mai degrabă
certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, cea întru credinţă;
I.Tim.1:5. Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă
nefăţarnică,
I.Tim.1:6. De la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire,
I.Tim.1:7. Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce spun, nici cele pentru care dau
adeverire.
I.Tim.1:8. Noi ştim că legea este bună, dacă se foloseşte cineva de ea potrivit legii;
I.Tim.1:9. Ştiind aceasta, că legea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru cei fără de lege şi
răzvrătiţi, pentru necredincioşi şi păcătoşi, pentru necuvioşi şi spurcaţi, pentru ucigaşii de
tată şi ucigaşii de mamă, pentru omorâtorii de oameni,
I.Tim.1:10. Pentru desfrânaţi, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru mincinoşi, pentru
cei care jură strâmb şi pentru tot ce stă împotriva sănătoase,
I.Tim.1:11. După Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, cea încredinţată mie.
I.Tim.1:12. Mulţumesc Celui ce m-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, că m-a socotit credincios
şi m-a pus să-I slujesc,
I.Tim.1:13. Pe mine, care mai înainte huleam, prigoneam şi batjocoream. Totuşi am fost miluit, căci în
necredinţa mea, am lucrat din neştiinţă.
I.Tim.1:14. Şi a prisosit foarte harul Domnului nostru, împreună cu credinţa şi cu dragostea cea întru
Hristos Iisus.
I.Tim.1:15. Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să
mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.
I.Tim.1:16. Şi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să arate mai întâi în mine toată
îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor ce vor crede în El, spre viaţa veşnică.
I.Tim.1:17. Iar Împăratul veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzutului, singurului Dumnezeu fie cinste şi
slavă în vecii vecilor. Amin!
I.Tim.1:18. Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai înainte
asupra ta, să te lupţi lupta cea bună, după cuvântul lor,
I.Tim.1:19. Având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credinţă;
I.Tim.1:20. Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu
hulească.
CAP. 2
Rugăciuni pentru toţi. Dumnezeu este unul şi Mijlocitorul unul. Cuvioşia celor care se roagă. Femeia în
Biserică.
I.Tim.2:1. Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi
oamenii,
I.Tim.2:2. Pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi
liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă,
I.Tim.2:3. Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
I.Tim.2:4. Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.
I.Tim.2:5. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos
Iisus,
I.Tim.2:6. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său.
I.Tim.2:7. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc în Hristos, nu mint) -
învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.
I.Tim.2:8. Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără
şovăire.
I.Tim.2:9. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din
cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult
preţ;
I.Tim.2:10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.
I.Tim.2:11. Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea.
I.Tim.2:12. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea
liniştită.
492
I.Tim.2:13. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva.
I.Tim.2:14. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.
I.Tim.2:15. Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în
iubire şi în sfinţenie.
CAP. 3
Însuşirile slujitorilor bisericeşti. Taina dumnezeieştii întrupări.
I.Tim.3:1. Vrednic de crezare, este cuvântul: de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte.
I.Tim.3:2. Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor,
înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii,
I.Tim.3:3. Nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de
argint,
I.Tim.3:4. Bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa;
I.Tim.3:5. Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui
Dumnezeu?
I.Tim.3:6. Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda
diavolului.
I.Tim.3:7. Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară şi în cursa
diavolului.
I.Tim.3:8. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedaţi la vin
mult, neagonisitori de câştig urât,
I.Tim.3:9. Păstrând taina credinţei în cuget curat.
I.Tim.3:10. Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să fie
diaconiţi.
I.Tim.3:11. Femeile (lor) de asemenea să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase
întru toate.
I.Tim.3:12. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi chivernisească bine casele şi pe copiii
lor.
I.Tim.3:13. Căci cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos
Iisus.
I.Tim.3:14. Îţi scriu aceasta nădăjduind că voi veni la tine fără întârziere;
I.Tim.3:15. Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica
Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.
I.Tim.3:16. Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a
îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în
lume, S-a înălţat întru slavă.
CAP. 4
Învăţătorii mincinoşi ce au să vină. Sfaturi date lui Timotei.
I.Tim.4:1. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă,
luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor,
I.Tim.4:2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor.
I.Tim.4:3. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre
gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul,
I.Tim.4:4. Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu
mulţumire;
I.Tim.4:5. Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.
I.Tim.4:6. Punându-le înaintea fraţilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu
cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căreia ai urmat;
I.Tim.4:7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.
I.Tim.4:8. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta credinţă spre toate este de folos,
având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină.
I.Tim.4:9. Vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea,
I.Tim.4:10. Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus
nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al
credincioşilor.
I.Tim.4:11. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi.
I.Tim.4:12. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu
purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.
I.Tim.4:13. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură.
I.Tim.4:14. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu
punerea mâinilor mai-marilor preoţilor.
I.Tim.4:15. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor.
I.Tim.4:16. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea, căci, făcând aceasta, şi pe tine
te vei mântui şi pe cei care te ascultă.
493
CAP. 5
Cum trebuie a îndemna. Care văduve trebuie ajutate. Despre preoţi. Despre păcătoşi.
I.Tim.5:1. Pe cel bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei tineri, ca pe fraţi.
I.Tim.5:2. Pe femeile bătrâne îndeamnă-le ca pe nişte mame, pe cele tinere ca pe surori, în toată
curăţia.
I.Tim.5:3. Pe văduve cinsteşte-le, dar pe cele cu adevărat văduve.
I.Tim.5:4. Dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să se înveţe să cinstească mai întâi casa lor
şi să dea răsplătire părinţilor, pentru că lucrul acesta este bun şi primit înaintea lui
Dumnezeu.
I.Tim.5:5. Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi stăruieşte în cereri
şi în rugăciuni, noaptea şi ziua.
I.Tim.5:6. Iar cea care trăieşte în desfătări, deşi e vie, e moartă.
I.Tim.5:7. Şi acestea porunceşte-le, ca ele să fie fără de prihană.
I.Tim.5:8. Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de casnicii săi, s-a lepădat de credinţă
şi este mai rău decât un necredincios.
I.Tim.5:9. Să fie înscrisă între văduve cea care nu are mai puţin de şaizeci de ani şi a fost femeia unui
singur bărbat;
I.Tim.5:10. Dacă are mărturie de fapte bune: dacă a crescut copii, dacă a fost primitoare de străini,
dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă a venit în ajutorul celor strâmtoraţi, dacă s-a ţinut
stăruitor de tot ce este lucru bun.
I.Tim.5:11. Iar de văduvele tinere fereşte-te. Căci, atunci când poftele le îndepărtează de Hristos, vor
să se mărite.
I.Tim.5:12. Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat credinţa cea dintâi.
I.Tim.5:13. Dar în acelaşi timp se învaţă să fie leneşe, cutreierând casele, şi nu numai leneşe, ci şi
guralive şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvin.
I.Tim.5:14. Vreau deci ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-şi vadă de case, şi să nu dea
potrivnicului nici un prilej de ocară.
I.Tim.5:15. Căci unele s-au şi abătut, ca să se ducă după satana.
I.Tim.5:16. Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are în casă văduve, să aibă grija lor, ca
Biserica să nu fie împovărată, ci să poată ajuta pe cele cu adevărat văduve.
I.Tim.5:17. Preoţii, care îşi ţin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei
care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura.
I.Tim.5:18. Pentru că Scriptura zice: "Să nu legi gura boului care treieră", şi: "Vrednic este lucrătorul
de plata sa".
I.Tim.5:19. Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi sau trei martori.
I.Tim.5:20. Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de faţă cu toţi, ca şi ceilalţi să aibă teamă.
I.Tim.5:21. Te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu şi a lui Iisus Hristos şi a îngerilor aleşi, ca să
păzeşti acestea, fără a lua o hotărâre dinainte, nefăcând nimic cu părtinire.
I.Tim.5:22. Nu-ţi pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-
te curat.
I.Tim.5:23. De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele
tale slăbiciuni.
I.Tim.5:24. Păcatele unor oameni sunt vădite, mergând înaintea lor la judecată, ale altora însă vin în
urma lor.
I.Tim.5:25. Tot aşa şi faptele cele bune sunt vădite, şi cele ce nu sunt altfel nu se pot ascunde.
CAP. 6
Despre slugi. Învăţătorii mincinoşi. Despre cei poftitori de avuţie. Despre datoriile celor bogaţi.
I.Tim.6:1. Cei ce se găsesc sub jugul robiei să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca
să nu fie hulite numele şi învăţătura lui Dumnezeu.
I.Tim.6:2. Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască, sub cuvânt că sunt fraţi; ci mai mult
să-i slujească, fiindcă primitorii bunei lor slujiri sunt credincioşi şi iubiţi. Acestea învaţă-i şi
porunceşte-le.
I.Tim.6:3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului
nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă,
I.Tim.6:4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de
cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene,
I.Tim.6:5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că
evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia.
I.Tim.6:6. Şi, în adevăr, evlavia este mare câştig, dar atunci când ea se îndestulează cu ce are.
I.Tim.6:7. Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea
afară;
I.Tim.6:8. Ci, având hrană şi îmbrăcăminte cu acestea vom fi îndestulaţi.
I.Tim.6:9. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte
nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare.
I.Tim.6:10. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit
de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.
494
I.Tim.6:11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa,
dragostea, răbdarea, blândeţea.
I.Tim.6:12. Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi
pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori.
I.Tim.6:13. Îţi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viaţă, şi înaintea lui Iisus
Hristos, Cel ce, în faţa lui Ponţiu Pilat, a mărturisit mărturisirea cea bună:
I.Tim.6:14. Să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos,
I.Tim.6:15. Pe care, la timpul cuvenit, o va arăta fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor
şi Domnul domnilor,
I.Tim.6:16. Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut
nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică!
Amin.
I.Tim.6:17. Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună
nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate,
spre îndulcirea noastră,
I.Tim.6:18. Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă,
I.Tim.6:19. Agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa
veşnică.
I.Tim.6:20. O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi
lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase,
I.Tim.6:21. Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă. Harul fie cu tine! Amin.
A DOUA CĂTRE TIMOTEI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
CAP. 1
Pavel laudă credinţa lui Timotei. Credinţa şi învăţătura sănătoasă trebuie păzite.
II.Tim.1:1. Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii care este
în Hristos Iisus,
II.Tim.1:2. Lui Timotei, iubitului fiu: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus,
Domnul nostru!
II.Tim.1:3. Mulţumesc lui Dumnezeu, Căruia Îi slujesc din strămoşi, cu cuget curat, că te pomenesc
neîncetat, zi şi noapte, în rugăciunile mele.
II.Tim.1:4. Şi pentru că îmi aduc aminte de lacrimile tale, doresc mult să te văd, ca să mă umplu de
bucurie;
II.Tim.1:5. Îmi aduc iarăşi aminte de credinţa ta neprefăcută, care, precum s-a sălăşluit întâi în
bunica ta Loida şi în mama Eunichi, tot aşa, sunt încredinţat, că şi întru tine.
II.Tim.1:6. Din această pricină, îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care
este în tine, prin punerea mâinilor mele.
II.Tim.1:7. Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii.
II.Tim.1:8. Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în lanţuri pentru
El, ci pătimeşte împreună cu mine pentru Evanghelie după puterea de la Dumnezeu.
II.Tim.1:9. El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa
hotărâre şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor,
II.Tim.1:10. Iar acum s-a dat pe faţă prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit
moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie.
II.Tim.1:11. Spre aceasta am fost pus eu propovăduitor şi apostol şi învăţător al neamurilor.
II.Tim.1:12. Din această pricină şi sufăr toate acestea, dar nu mă ruşinez, că ştiu în cine am crezut şi
sunt încredinţat că puternic este să păzească comoara ce mi-a încredinţat, până în ziua
aceea.
II.Tim.1:13. Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinţa şi cu
iubirea ce este în Hristos Iisus.
II.Tim.1:14. Comoara cea bună ce ţi s-a încredinţat, păzeşte-o cu ajutorul Sfântului Duh, Care
sălăşluieşte întru noi.
II.Tim.1:15. Tu ştii că toţi cei din Asia s-au lepădat de mine, între care Fighel şi Ermoghen.
II.Tim.1:16. Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile
mele nu s-a ruşinat,
II.Tim.1:17. Ci venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat şi m-a găsit.
II.Tim.1:18. Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult mi-a slujit
el în Efes, tu ştii prea bine.
CAP. 2
Cununa celor ce se oştesc pentru Hristos. Cum trebuie să petreacă învăţătorii cei buni. Împotriva lui
Imeneu şi a altor învăţători mincinoşi.
II.Tim.2:1. Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus,
II.Tim.2:2. Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea le încredinţează la oameni
credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii.
495
II.Tim.2:3. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus.
II.Tim.2:4. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste.
II.Tim.2:5. Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după regulile jocului.
II.Tim.2:6. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi din roade.
II.Tim.2:7. Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate.
II.Tim.2:8. Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morţi, din neamul lui David, după
Evanghelia mea,
II.Tim.2:9. Pentru Care sufăr până şi lanţuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu se
leagă.
II.Tim.2:10. De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este
întru Hristos Iisus şi de slava veşnică.
II.Tim.2:11. Vrednic de crezare este cuvântul: căci dacă am murit împreună cu El, vom şi învia
împreună cu El.
II.Tim.2:12. Dacă rămânem întru El, vom şi împărăţi împreună cu El; de-L vom tăgădui, şi El ne va
tăgădui pe noi.
II.Tim.2:13. Dacă nu-I suntem credincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe
Sine însuşi.
II.Tim.2:14. Aminteşte-le acestea şi îndeamnă stăruitor înaintea lui Dumnezeu să nu se certe pe
cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseşte, decât la pierzarea ascultătorilor.
II.Tim.2:15. Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept
învăţând cuvântul adevărului.
II.Tim.2:16. Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult.
II.Tim.2:17. Cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet,
II.Tim.2:18. Care au rătăcit de la adevăr, zicând că învierea s-a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa
unora.
II.Tim.2:19. Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: "Cunoscut-a
Domnul pe cei ce sunt ai Săi"; şi "să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele
Domnului".
II.Tim.2:20. Iar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi
unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.
II.Tim.2:21. Deci, de se va curăţi cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună
trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun.
II.Tim.2:22. Fugi de poftele tinereţilor şi urmează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu cei ce
cheamă pe Domnul din inimă curată.
II.Tim.2:23. Fereşte-te de întrebările nebuneşti, ştiind că dau prilej de ceartă.
II.Tim.2:24. Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea
învăţătură, îngăduitor,
II.Tim.2:25. Certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre
cunoaşterea adevărului,
II.Tim.2:26. Şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia.
CAP. 3
Răutatea şi păcatele vremurilor din urmă. Timotei, urmaş credincios al lui Pavel. Scriptura insuflată de
Dumnezeu.
II.Tim.3:1. Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
II.Tim.3:2. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori,
neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
II.Tim.3:3. Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
II.Tim.3:4. Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de
Dumnezeu,
II.Tim.3:5. Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de
aceştia.
II.Tim.3:6. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti împovărate de păcate
şi purtate de multe feluri de pofte,
II.Tim.3:7. Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului.
II.Tim.3:8. După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva
adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru credinţă.
II.Tim.3:9. Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită tuturor, precum a fost şi
a acelora.
II.Tim.3:10. Tu însă mi-ai urmat în învăţătură, în purtare, în năzuinţă, în credinţă, în îndelungă
răbdare, în dragoste, în stăruinţă,
II.Tim.3:11. În prigonirile şi suferinţele care mi s-au făcut în Antiohia, în Iconiu, în Listra; câte
prigoniri am răbdat! şi din toate m-a izbăvit Domnul.
II.Tim.3:12. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.
II.Tim.3:13. Iar oamenii răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei
înşişi.
II.Tim.3:14. Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai
învăţat,
496
II.Tim.3:15. Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre
mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus.
II.Tim.3:16. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare,
spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate,
II.Tim.3:17. Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.
CAP. 4
Stăruinţa împotriva celor abătuţi de la credinţă.
II.Tim.4:1. Eu te îndemn deci stăruitor în faţa lui Dumnezeu şi a lui Hristos Iisus, Care va să judece
viii şi morţii, la arătarea Lui şi în împărăţia Lui;
II.Tim.4:2. Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu
toată îndelunga-răbdare şi învăţătura.
II.Tim.4:3. Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi
desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor,
II.Tim.4:4. Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.
II.Tim.4:5. Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!
II.Tim.4:6. Că eu de-acum mă jertfesc şi vremea despărţirii mele s-a apropiat.
II.Tim.4:7. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit.
II.Tim.4:8. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El,
Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.
II.Tim.4:9. Sileşte-te să vii curând la mine,
II.Tim.4:10. Că Dimas, iubind veacul de acum, m-a lăsat şi s-a dus la Tesalonic, Crescent în Galatia,
Tit în Dalmaţia;
II.Tim.4:11. Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire.
II.Tim.4:12. Pe Tihic l-am trimis la Efes.
II.Tim.4:13. Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum şi cărţile, mai
ales pergamentele.
II.Tim.4:14. Alexandru arămarul mi-a făcut multe rele; Domnul să-i răsplătească după faptele lui.
II.Tim.4:15. Păzeşte-te şi tu de el, căci s-a împotrivit foarte mult cuvântărilor noastre.
II.Tim.4:16. La întâia mea apărare, nimeni nu mi-a venit într-ajutor, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se
ţină în socoteală!
II.Tim.4:17. Dar Domnul mi-a stat într-ajutor şi m-a întărit, pentru ca, prin mine, Evanghelia să fie pe
deplin vestită şi s-o audă toate neamurile; iar eu am fost izbăvit din gura leului.
II.Tim.4:18. Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, în împărăţia Sa cerească. Lui fie
slava în vecii vecilor. Amin!
II.Tim.4:19. Îmbrăţişează pe Priscila şi pe Acvila şi casa lui Onisifor.
II.Tim.4:20. Erast a rămas în Corint; pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav.
II.Tim.4:21. Sileşte-te să vii mai înainte de începutul iernii. Te îmbrăţişează Eubul şi Pudenţiu şi Linos
şi Claudia şi fraţii toţi.
II.Tim.4:22. Domnul Iisus Hristos să fie cu duhul tău! Harul fie cu voi! Amin.
EPIST. CĂTRE TIT A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
CAP. 1
Lucrul lui Tit întru înjghebarea Bisericii din Creta. Ce fel sunt cretanii. Toate sunt curate pentru cei curaţi.
Tit 1:1. Pavel, robul lui Dumnezeu şi apostol al lui Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi
după cunoştinţa adevărului cel întocmai cu dreapta credinţă,
Tit 1:2. - Întru nădejdea vieţii veşnice, pe care a făgăduit-o mai înainte de anii veacurilor Dumnezeu,
Care nu minte,
Tit 1:3. Şi Care, la timpul cuvenit, Şi-a făcut cunoscut cuvântul Său, prin propovăduirea încredinţată
mie, după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu -
Tit 1:4. Lui Tit, adevăratul fiu după credinţa cea de obşte: Har, milă şi pace, de la Dumnezeu-Tatăl şi
de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
Tit 1:5. Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin
cetăţi, precum ţi-am rânduit:
Tit 1:6. De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de
desfrânare sau neascultători.
Tit 1:7. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat,
nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât,
Tit 1:8. Ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat,
Tit 1:9. Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la
învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici.
Tit 1:10. Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea
împrejur,
497
Tit 1:11. Cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învăţând, pentru
câştig urât, cele ce nu se cuvin.
Tit 1:12. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele,
pântece leneşe.
Tit 1:13. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi
în credinţă,
Tit 1:14. Şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la
adevăr.
Tit 1:15. Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimeni nu este
curat, ci li s-au întinat lor şi mintea şi cugetul.
Tit 1:16. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioşi fiind,
nesupuşi, şi la orice lucru bun, netrebnici.
CAP. 2
Sfaturi bătrânilor, bătrânelor, tinerilor, slugilor. Darul cel mântuitor s-a arătat tuturor.
Tit 2:1. Dar tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii sănătoase.
Tit 2:2. Bătrânii să fie treji, cinstiţi, întregi la minte, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare;
Tit 2:3. Bătrânele de asemenea să aibă, în înfăţişare, sfinţită cuviinţă, să fie neclevetitoare, nerobite
de vin mult, să înveţe de bine,
Tit 2:4. Ca să înţelepţească pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii,
Tit 2:5. Şi să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat
cuvântul lui Dumnezeu.
Tit 2:6. Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătaţi.
Tit 2:7. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învăţătură neschimbare,
cuviinţă,
Tit 2:8. Cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic
rău despre noi.
Tit 2:9. Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie bine-plăcute, neîntorcându-le vorba,
Tit 2:10. Să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credinţă, ca să facă de cinste întru toate
învăţătura Mântuitorului nostru Dumnezeu.
Tit 2:11. Căci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor,
Tit 2:12. Învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să
trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie;
Tit 2:13. Şi să aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru
Hristos Iisus,
Tit 2:14. Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată fărădelegea şi să-Şi
curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune.
Tit 2:15. Acestea grăieşte, îndeamnă şi mustră cu toată tăria. Nimeni să nu te dispreţuiască.
CAP. 3
Cum trebuie să fie cei înnoiţi prin Duhul. Dezbinătorul trebuie ocolit.
Tit 3:1. Adu-le aminte să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru
bun,
Tit 3:2. Să nu defaime pe nimeni, să fie paşnici, să fie îngăduitori, arătând întreaga blândeţe faţă de
toţi oamenii.
Tit 3:3. Căci şi noi eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi, slujind poftelor şi multor feluri
de desfătări, petrecând viaţa în răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul;
Tit 3:4. Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat,
Tit 3:5. El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare,
prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt,
Tit 3:6. Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru,
Tit 3:7. Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice.
Tit 3:8. Vrednic de crezare este cuvântul, şi voiesc să adevereşti acestea cu tărie, pentru ca acei ce au
crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi
de folos oamenilor.
Tit 3:9. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de certuri şi de sfădirile pentru lege,
fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi deşarte.
Tit 3:10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
Tit 3:11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.
Tit 3:12. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te să vii la mine la Nicopole, căci
acolo m-am hotărât să iernez.
Tit 3:13. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apollo trimite-i mai înainte, cu bună grijă, ca nimic să
nu le lipsească.
Tit 3:14. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată
nevoie, ca ei să nu fie fără de roadă.
Tit 3:15. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce ne iubesc întru credinţă. Harul
fie cu voi cu toţi! Amin.
498
EPIST. CĂTRE FILIMON

A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
CAP. 1
Pavel laudă pe Filimon şi mijloceşte ca să Ierte pe Onisim, robul său, primindu-l iarăşi ca pe un frate
în Domnul.
Filim.1. Pavel, cel pus în lanţuri pentru Iisus Hristos, şi fratele Timotei, iubitului Filimon, împreună-
lucrător cu noi,
Filim.2. Şi surorii Apfia, şi lui Arhip, cel împreună-oştean cu noi, şi Bisericii din casa ta:
Filim.3. Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!
Filim.4. Mulţumesc pururea Dumnezeului meu, pomenindu-te în rugăciunile mele,
Filim.5. Auzind despre dragostea ta şi despre credinţa pe care o ai către Domnul Iisus şi către toţi
sfinţii,
Filim.6. Ca părtăşia ta la credinţă să se facă lucrătoare în deplina cunoştinţă a oricărei fapte bune, pe
care o faceţi pentru Hristos Iisus;
Filim.7. Căci am avut multă bucurie şi mângâiere, din dragostea ta, întrucât inimile sfinţilor s-au
odihnit prin tine, frate.
Filim.8. De aceea, deşi având întru Hristos tot dreptul să-ţi poruncesc ce se cuvine,
Filim.9. Pentru dragoste, îţi fac mai degrabă o rugăminte. Aşa cum sunt eu, Pavel, ca un bătrân, iar
acum şi pus în lanţuri pentru Iisus Hristos,
Filim.10. Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanţuri, Onisim,
Filim.11. Cel ce altădată nu-ţi era de folos, dar acum şi ţie şi mie de folos,
Filim.12. Pentru aceasta ţi l-am trimis, pe el însuşi, adică inima mea; primeşte-l.
Filim.13. Eu vream să-l ţin la mine, ca, în locul tău, să-mi slujească mie, care sunt în lanţuri pentru
Evanghelie,
Filim.14. Dar n-am voit să fac nimic fără de încuviinţarea ta, ca fapta ta cea bună să nu fie ca de silă,
ci de bunăvoie.
Filim.15. Căci poate pentru aceea a fost despărţit de tine câtva timp, ca veşnic să fie al tău,
Filim.16. Dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu
atât mai vârtos pentru tine, şi după trup şi în Domnul.
Filim.17. Deci, dacă mă socoteşti părtaş cu tine, primeşte-l pe el, ca pe mine.
Filim.18. Iar de te-a păgubit cu ceva, sau îţi este dator ceva, pune aceasta în socoteala mea.
Filim.19. Eu, Pavel, am scris cu mâna mea; eu îţi voi plăti, ca să nu-ţi spun că şi tu îmi eşti dator cu
tine însuţi.
Filim.20. Da, frate, eu te rog, fă-mi binele acesta în Domnul; linişteşte inima mea în Hristos!
Filim.21. Bine încredinţat de ascultarea ta, ţi-am scris ţie, ştiind că vei face chiar mai mult decât cele
ce-ţi spun.
Filim.22. Ci odată cu aceasta pregăteşte-mi loc de găzduit, fiindcă nădăjduiesc că, prin rugăciunile
voastre, voi fi dăruit vouă.
Filim.23. Te îmbrăţişează Epafras, cel închis împreună cu mine pentru Hristos Iisus,
Filim.24. Marcu, Aristarh, Dimas, Luca cei împreună-lucrători cu mine.
Filim.25. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.
EPIST. CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
CAP. 1
Dumnezeu a trimis oamenilor pe Fiul Său, Care este peste toate, mai presus decât îngerii şi decât
toată făptura.
Evr.1:1. După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri
prin prooroci,
Evr.1:2. În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate
şi prin Care a făcut şi veacurile;
Evr.1:3. Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale,
după ce a săvârşit, prin El însuşi, curăţirea păcatelor noastre, a şezut de-a dreapta slavei,
întru cele prea înalte,
Evr.1:4. Făcându-Se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât ei.
Evr.1:5. Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am
născut"; şi iarăşi: "Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu"?
Evr.1:6. Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: "Şi să se închine Lui toţi îngerii lui
Dumnezeu".
499
Evr.1:7. Şi de îngeri zice: "Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc";
Evr.1:8. Iar către Fiul: "Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul
împărăţiei Tale.
Evr.1:9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule,
Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi".
Evr.1:10. Şi: "Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;
Evr.1:11. Ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi;
Evr.1:12. Şi ca un pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi
anii Tăi nu se vor sfârşi".
Evr.1:13. Şi căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată: "Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune
pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale"?
Evr.1:14. Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi
moştenitorii mântuirii?
CAP. 2
Precum s-au pedepsit îngerii pentru neascultare, aşa se vor pedepsi şi cei ce calcă poruncile lui
Hristos, Care este începătorul mântuirii noastre!
Evr.2:1. Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să
ne pierdem.
Evr.2:2. Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri şi orice călcare de poruncă şi orice
neascultare şi-a primit dreapta răsplătire,
Evr.2:3. Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârşie din
propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o,
Evr.2:4. Împreună mărturisind şi Dumnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe feluri de puteri şi cu
darurile Duhului Sfânt, împărţite după a Sa voinţă?
Evr.2:5. Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.
Evr.2:6. Iar cineva a mărturisit undeva, zicând: "Ce este omul, că-l pomeneşti pe el, sau fiul omului,
că-l cercetezi pe el?
Evr.2:7. L-ai micşorat pe el cu puţin faţă de îngeri; şi cu mărire şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai pus
peste lucrurile mâinilor Tale.
Evr.2:8. Toate le-ai supus sub picioarele lui". Dar prin faptul că a supus lui toate (înţelegem) că nimic
nu i-a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum toate i-au fost supuse.
Evr.2:9. Ci pe Cel micşorat cu puţin faţă de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste,
din pricina morţii pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea
pentru fiecare om.
Evr.2:10. Căci ducând pe mulţi fii la mărire, I se cădea Aceluia, pentru Care sunt toate şi prin Care
sunt toate, ca să desăvârşească prin pătimire pe Începătorul mântuirii lor.
Evr.2:11. Pentru că şi Cel ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc, dintr-Unul sunt toţi; de aceea nu se
ruşinează să-i numească pe ei fraţi,
Evr.2:12. Zicând: "Spune-voi fraţilor mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi lăuda".
Evr.2:13. Şi iarăşi: "Eu voi fi încrezător în El"; şi iarăşi: "Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat
Dumnezeu".
Evr.2:14. Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtaşi sângelui şi trupului, în acelaşi fel şi El S-a
împărtăşit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe
diavolul,
Evr.2:15. Şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa.
Evr.2:16. Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat.
Evr.2:17. Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraţilor, ca să fie milostiv şi credincios
arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curăţirea păcatelor poporului.
Evr.2:18. Căci prin ceea ce a pătimit, fiind El însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute.
CAP. 3
Hristos este mai presus decât Moise. Dacă neascultarea de Moise aduce pedeapsă, cu atât mai mult
neascultarea de Hristos.
Evr.3:1. Pentru aceea, fraţi sfinţi, părtaşi chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul
mărturisirii noastre, la Iisus Hristos,
Evr.3:2. Care credincios a fost Celui ce L-a rânduit, precum şi Moise în toată casa Lui.
Evr.3:3. Pentru că Acesta (Iisus) S-a învrednicit de mai multă slavă decât Moise, după cum are mai
multă cinste decât casa cel ce a zidit-o.
Evr.3:4. Căci orice casă e zidită de către cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.
Evr.3:5. Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie
descoperite în viitor,
Evr.3:6. Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem
până la sfârşit cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre.
Evr.3:7. De aceea, precum zice Duhul Sfânt: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui,
Evr.3:8. Nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie,
Evr.3:9. Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de
ani.
500
Evr.3:10. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima şi căile
Mele nu le-au cunoscut,
Evr.3:11. Că M-am jurat în mânia Mea: "Nu vor intra întru odihna Mea!".
Evr.3:12. Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cumva, în vreunul din voi, o inimă vicleană a necredinţei, ca
să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu.
Evr.3:13. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii, în fiecare zi, până ce putem să zicem: astăzi! ca nimeni dintre
voi să nu se învârtoşeze cu înşelăciunea păcatului;
Evr.3:14. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, numai dacă vom păstra temeinic, până la urmă,
începutul stării noastre întru El,
Evr.3:15. De vreme ce se zice: Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre, ca la
răzvrătire.
Evr.3:16. Cine sunt cei care, auzind, s-au răzvrătit? Oare nu toţi care au ieşit din Egipt, prin Moise?
Evr.3:17. Şi împotriva cui a ţinut mâine timp de patruzeci de ani? Au nu împotriva celor ce au
păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie?
Evr.3:18. Şi cui S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători?
Evr.3:19. Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredinţei lor.
CAP. 4
Odihna este dată celor ce cred în Hristos. Puterea cuvântului lui Dumnezeu. Hristos Arhiereu.
Evr.4:1. Să ne temem, deci, ca nu cumva, câtă vreme ni se lasă făgăduinţa să intrăm în odihna Lui, să
pară că a rămas pe urmă cineva dintre voi.
Evr.4:2. Pentru că şi nouă ni s-a binevestit ca şi acelora, dar cuvântul propovăduirii nu le-a fost lor de
folos, nefiind unit cu credinţa la cei care l-au auzit.
Evr.4:3. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihnă, precum s-a zis: "M-am jurat întru mânia
Mea: nu vor intra întru odihna Mea", măcar că lucrurile erau săvârşite de la întemeierea
lumii.
Evr.4:4. Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel: "Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de
toate lucrurile Sale".
Evr.4:5. Şi în acelaşi loc, zice iarăşi: "Nu vor intra întru odihna Mea!".
Evr.4:6. Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s-a
binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
Evr.4:7. Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme,
precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre".
Evr.4:8. Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi
de odihnă.
Evr.4:9. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu.
Evr.4:10. Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrurile lui, precum
Dumnezeu de ale Sale.
Evr.4:11. Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a
neascultării,
Evr.4:12. Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri,
şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic
este să judece simţirile şi cugetările inimii,
Evr.4:13. Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii
Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală.
Evr.4:14. Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să
ţinem cu tărie mărturisirea.
Evr.4:15. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru
toate după asemănarea noastră, afară de păcat.
Evr.4:16. Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre
ajutor, la timp potrivit.
CAP. 5
Hristos este Arhiereu în veci, Preot după Rânduiala lui Melchisedec. Pentru cei tari trebuie hrană tare,
pentru cei mici, lapte.
Evr.5:1. Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către
Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate;
Evr.5:2. El poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de
slăbiciune.
Evr.5:3. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru
păcate.
Evr.5:4. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi
Aaron.
Evr.5:5. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către
El: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut".
Evr.5:6. În alt loc se zice: "Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec".
Evr.5:7. El, în zilele trupului Său, a adus, cu strigăt şi cu lacrimi, cereri şi rugăciuni către Cel ce putea
să-L mântuiască din moarte şi auzit a fost pentru evlavia Sa,
Evr.5:8. Şi deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit,
501
Evr.5:9. Şi desăvârşindu-Se, S-a făcut tuturor celor ce-L ascultă pricină de mântuire veşnică.
Evr.5:10. Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu după rânduiala lui Melchisedec.
Evr.5:11. În privinţa aceasta avem mult de vorbit şi lucruri grele de tâlcuit, de vreme ce v-aţi făcut
greoi la auzit.
Evr.5:12. Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva
să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de
lapte, nu de hrană tare.
Evr.5:13. Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptăţii, de vreme ce
este prunc.
Evr.5:14. Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să
deosebească binele şi răul.
CAP. 6
Trebuie să tindem către desăvârşire. Credinţa lui Avraam şi jurământul lui Dumnezeu.
Evr.6:1. De aceea, lăsând cuvântul de început despre Hristos, să ne ridicăm spre ceea ce este
desăvârşit, fără să mai punem din nou temelia învăţăturii despre pocăinţa de faptele moarte
şi despre credinţa în Dumnezeu,
Evr.6:2. A învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre
judecata veşnică.
Evr.6:3. Şi aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu.
Evr.6:4. Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi
s-au făcut Duhului Sfânt,
Evr.6:5. Şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,
Evr.6:6. Cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei
răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură.
Evr.6:7. Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei şi rodeşte iarba folositoare
celor pentru care a fost muncită, primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu;
Evr.6:8. Dar dacă aduce spini şi ciulini, se face netrebnică şi blestemul îi stă aproape iar la urmă focul
o aşteaptă.
Evr.6:9. Despre voi, iubiţilor, deşi vorbim astfel, suntem încredinţaţi de lucruri mai bune şi aducătoare
de mântuire.
Evr.6:10. Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrul vostru şi dragostea pe care aţi arătat-o
pentru numele Lui, voi, care aţi slujit şi slujiţi sfinţilor.
Evr.6:11. Dorind dar, ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi râvnă spre adeverirea nădejdii, până la
sfârşit,
Evr.6:12. Ca să nu fiţi greoi, ci următori ai celor ce, prin credinţă şi îndelungă-răbdare, moştenesc
făgăduinţele.
Evr.6:13. Căci Dumnezeu, când a dat făgăduinţă lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare,
pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuşi,
Evr.6:14. Zicând: "Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, şi înmulţind te voi înmulţi".
Evr.6:15. Şi aşa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduinţa.
Evr.6:16. Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai mare şi jurământul e la ei o chezăşie şi sfârşitul
oricărei neînţelegeri.
Evr.6:17. În aceasta, Dumnezeu voind să arate şi mai mult, moştenitorilor făgăduinţei, nestrămutarea
hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul:
Evr.6:18. Ca prin două fapte nestrămutate - făgăduinţa şi jurământul - în care e cu neputinţă ca
Dumnezeu să fi minţit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ţinem
nădejdea pusă înainte,
Evr.6:19. Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită şi tare, intrând dincolo de catapeteasmă,
Evr.6:20. Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după
rânduiala lui Melchisedec.
CAP. 7
Melchisedec este mai mare decât Avraam şi decât Leviţii. Hristos este, în veac, Arhiereul nostru
desăvârşit.
Evr.7:1. Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a
întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat,
Evr.7:2. Căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi: rege al dreptăţii, apoi şi
rege al Salemului, adică rege al păcii,
Evr.7:3. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii,
ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea.
Evr.7:4. Vedeţi, dar, cât de mare e acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de
război.
Evr.7:5. Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după lege, ca să ia zeciuială de la
popor, adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam;
Evr.7:6. Iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din ei, a primit zeciuială de la Avraam şi pe Avraam,
care avea făgăduinţele, l-a binecuvântat.
Evr.7:7. Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare.
Evr.7:8. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe când dincolo, unul care e dovedit că este viu.
502
Evr.7:9. Şi ca să spun aşa, prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, cel ce lua zeciuială,
Evr.7:10. Fiindcă el era încă în coapsele lui Avraam, când l-a întâmpinat Melchisedec.
Evr.7:11. Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci legea s-a dat poporului pe
temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui
Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui Aaron?
Evr.7:12. Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea Legii.
Evr.7:13. Căci Acela, despre Care se spun acestea, îşi ia obârşia dintr-o altă seminţie, de unde nimeni
n-a slujit altarului,
Evr.7:14. Ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar despre seminţia acestora, cu privire la
preoţi, Moise n-a vorbit nimic.
Evr.7:15. Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt preot după asemănarea lui
Melchisedec,
Evr.7:16. El s-a făcut nu după legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea unei vieţi nepieritoare,
Evr.7:17. Căci se mărturiseşte: "Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".
Evr.7:18. Astfel, porunca dată întâi se desfiinţează, pentru neputinţa şi nefolosul ei;
Evr.7:19. Căci Legea n-a desăvârşit nimic, iar în locul ei îşi face cale o nădejde mai bună, prin care ne
apropiem de Dumnezeu.
Evr.7:20. Ci încă a fost la mijloc şi un jurământ, căci pe când aceia s-au făcut preoţi fără de
jurământ,
Evr.7:.21. El S-a făcut cu jurământul Celui ce I-a grăit: "Juratu-S-a Domnul şi nu Se va căi: Tu eşti
Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".
Evr.7:22. Cu aceasta, Iisus S-a făcut chezaşul unui mai bun testament.
Evr.7:23. Apoi acolo s-a ridicat un şir de preoţi, fiindcă moartea îi împiedica să dăinuiască.
Evr.7:24. Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare (veşnică).
Evr.7:25. Pentru aceasta, şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu,
căci pururea e viu ca să mijlocească pentru ei.
Evr.7:26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei
păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile.
Evr.7:27. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor, apoi pentru ale
poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine
însuşi.
Evr.7:28. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când cuvântul jurământului, venit
în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în veacul veacului.
CAP. 8
Arhiereul nostru cel ceresc este Mijlocitorul unui nou aşezământ, mult mai bun decât cel vechi.
Evr.8:1. Lucru de căpetenie din cele spuse este că avem astfel de Arhiereu care a şezut de-a dreapta
tronului slavei în ceruri,
Evr.8:2. Slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt Dumnezeu şi nu omul.
Evr.8:3. Apoi, orice arhiereu este pus ca să aducă daruri şi jertfe; de aceea trebuincios era ca şi acest
Arhiereu să fi avut ceva ce să aducă.
Evr.8:4. Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar fi preot, fiindcă aici sunt aceia care aduc darurile potrivit
Legii,
Evr.8:5. Care slujesc închipuirii şi umbrei celor cereşti, precum a primit poruncă Moise, când era să
facă cortul: "Ia seama, zice Domnul, să faci toate după chipul ce ţi-a fost arătat în munte".
Evr.8:6. Acum însă, Arhiereul nostru a dobândit o slujire cu atât mai osebită, cu cât este şi Mijlocitorul
unui testament mai bun, ca unul care este întemeiat pe mai bune făgăduinţe.
Evr.8:7. Căci dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al
doilea;
Evr.8:8. Ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: "Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel
şi cu casa lui Iuda, testament nou,
Evr.8:9. Nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i
scot din pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am
părăsit - zice Domnul.
Evr.8:10. Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul:
Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi
poporul Meu.
Evr.8:11. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său zicând: Cunoaşte pe
Domnul! - căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare al lor;
Evr.8:12. Căci voi fi milostiv cu nedreptăţile lor şi de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte".
Evr.8:13. Şi zicând: "Nou", Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte,
aproape este de pieire.
CAP. 9
Cortul Mărturiei şi jertfele Legii vechi. Ispăşirea după Legea veche nu este îndestulătoare. Ispăşirea
făcută de Hristos este desăvârşită.
Evr.9:1. Deci şi cei dintâi (Aşezământ) avea orânduieli pentru slujba dumnezeiască şi un altar
pământesc,
503
Evr.9:2. Căci s-a pregătit cortul mărturiei. În el se aflau, mai întâi, sfeşnicul şi masa şi pâinile punerii
înainte; partea aceasta se numeşte Sfânta.
Evr.9:3. Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numit Sfânta Sfintelor,
Evr.9:4. Având altarul tămâierii de aur şi chivotul Aşezământului ferecat peste tot cu aur, în care era
năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odrăslise şi tablele Legii.
Evr.9:5. Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul împăcării; despre acestea nu
putem acum să vorbim cu de-amănuntul.
Evr.9:6. Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii intrau totdeauna în cortul cel dintâi, săvârşind
slujbele dumnezeieşti;
Evr.9:7. În cel de-al doilea însă numai arhiereul, o dată pe an, şi nu fără de sânge, pe care îl aducea
pentru sine însuşi şi pentru greşealele poporului.
Evr.9:8. Prin aceasta, Duhul Sfânt ne lămureşte că drumul către Sfânta Sfintelor nu era să fie arătat,
câtă vreme cortul întâi mai sta în picioare,
Evr.9:9. Care era o pildă pentru timpul de faţă şi însemna că darurile şi jertfele ce se aduceau n-aveau
putere să desăvârşească cugetul închinătorului.
Evr.9:10. Acestea erau numai legiuiri pământeşti - despre mâncăruri, despre băuturi, despre felurite
spălări - şi erau porunci până la vremea îndreptării.
Evr.9:11. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare şi
mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta;
Evr.9:.12. El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu
însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare.
Evr.9:13. Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte
spre curăţirea trupului,
Evr.9:14. Cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe
Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi
Dumnezeului celui viu?
Evr.9:15. Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferită spre
răscumpărarea greşealelor de sub întâiul testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii
veşnice.
Evr.9:16. Căci unde este testament, trebuie neapărat să fie vorba despre moartea celui ce a făcut
testamentul.
Evr.9:17. Un testament ajunge temeinic după moarte, fiindcă nu are nici o putere, câtă vreme trăieşte
cel ce l-a făcut.
Evr.9:18. De aceea, nici cel dintâi n-a fost sfinţit fără sânge.
Evr.9:19. Într-adevăr Moise, după ce a rostit faţă cu tot poporul toate poruncile din Lege, luând
sângele cel de viţei şi de ţapi, cu apă şi cu lână roşie şi cu isop, a stropit şi cartea şi pe tot
poporul,
Evr.9:20. Şi a zis: "Acesta este sângele testamentului pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu".
Evr.9:21. Şi a stropit, de asemenea, cu sânge, cortul şi toate vasele pentru slujbă.
Evr.9:22. După Lege, aproape toate se curăţesc cu sânge, şi fără vărsare de sânge nu se dă Iertare.
Evr.9:23. Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri să fie curăţite prin acestea, iar cele cereşti înseşi cu
jertfe mai bune decât acestea.
Evr.9:24. Căci Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini - închipuirea celei adevărate -
ci chiar în cer, ca să Se înfăţişeze pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
Evr.9:25. Iar nu ca să Se aducă pe Sine însuşi jertfă de mai multe ori - ca arhiereul care intră în
Sfânta Sfintelor cu sânge străin, în fiecare an.
Evr.9:26. Altfel, ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la
sfârşitul veacurilor, S-a arătat o dată, spre ştergerea păcatului, prin jertfa Sa.
Evr.9:27. Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata,
Evr.9:28. Tot aşa şi Hristos, după ce a fost adus o dată jertfă, ca să ridice păcatele multora, a doua
oară fără de păcat Se va arăta celor ce cu stăruinţă Îl aşteaptă spre mântuire.
CAP. 10
Legea este umbra Noului Testament. Lauda credinţei statornice.
Evr.10:1. În adevăr, Legea având umbra bunurilor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor, nu poate
niciodată - cu aceleaşi jertfe, aduse neîncetat în fiecare an - să facă desăvârşiţi pe cei ce se
apropie.
Evr.10:2. Altfel, n-ar fi încetat oare jertfele aduse, dacă cei ce săvârşesc slujba dumnezeiască, fiind o
dată curăţiţi, n-ar mai avea nici o conştiinţă a păcatelor?
Evr.10:3. Ci prin ele, an de an, se face amintirea păcatelor.
Evr.10:4. Pentru că este cu neputinţă ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele.
Evr.10:5. Drept aceea, intrând în lume, zice: "Jertfă şi prinos n-ai voit, dar mi-ai întocmit trup.
Evr.10:6. Arderi de tot şi jertfe pentru păcat nu ţi-au plăcut;
Evr.10:7. Atunci am zis: Iată vin, în sulul cărţii este scris despre mine, să fac voia Ta, Dumnezeule".
Evr.10:8. Zicând mai sus că: "Jertfă şi prinoase şi arderile de tot şi jertfele pentru păcat n-ai voit, nici
nu Ţi-au plăcut", care se aduc după Lege,
Evr.10:9. Atunci a zis: "Iată vin ca să fac voia Ta, Dumnezeule". El desfiinţează deci pe cei dintâi ca să
statornicească pe al doilea.
504
Evr.10:10. Întru această voinţă suntem sfinţiţi, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o dată pentru
totdeauna.
Evr.10:11. Şi orice preot stă şi slujeşte în fiecare zi şi aceleaşi jertfe aduce de multe ori, ca unele care
niciodată nu pot să înlăture păcatele.
Evr.10:12. Acesta dimpotrivă, aducând o singură jertfă pentru păcate, a şezut în vecii vecilor, de-a
dreapta lui Dumnezeu,
Evr.10:13. Şi aşteaptă până ce vrăjmaşii Lui vor fi puşi aşternut picioarelor Lui.
Evr.10:14. Căci printr-o singură jertfă adusă, a adus la veşnică desăvârşire pe cei ce se sfinţesc;
Evr.10:15. Dar şi Duhul cel Sfânt ne mărturiseşte aceasta, fiindcă după ce a zis:
Evr.10:16. "Acesta este aşezământul pe care îl voi întocmi cu ei, după acele zile - zice Domnul: Da-voi
legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor".
Evr.10:17. Şi adaugă: "Iar de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte".
Evr.10:18. Unde este dar Iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.
Evr.10:19. Drept aceea, fraţilor, având îndrăzneală, să intrăm în Sfânta Sfintelor, prin sângele lui
Iisus,
Evr.10:20. Pe calea cea nouă şi vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin trupul
Său,
Evr.10:21. Şi având mare preot peste casa lui Dumnezeu,
Evr.10:22. Să ne apropiem cu inimă curată, întru plinătatea credinţei, curăţindu-ne prin stropire
inimile de orice cuget rău, şi spălându-ne trupul în apă curată,
Evr.10:23. Să ţinem mărturisirea nădejdii cu neclintire, pentru că credincios este Cel ce a făgăduit,
Evr.10:24. Şi să luăm seama unul altuia, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune,
Evr.10:25. Fără să părăsim Biserica noastră, precum le este obiceiul unora, ci îndemnători făcându-
ne, cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie ziua aceea.
Evr.10:26. Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştiinţă despre adevăr, nu ne mai
rămâne, pentru păcate, nici o jertfă,
Evr.10:27. Ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici.
Evr.10:28. Călcând cineva Legea lui Moise, e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori;
Evr.10:29. Gândiţi-vă: cu cât mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui
Dumnezeu, şi a nesocotit sângele testamentului cu care s-a sfinţit, şi a batjocorit duhul
harului.
Evr.10:30. Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti". Şi iarăşi:
"Domnul va judeca pe poporul Său".
Evr.10:31. Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu.
Evr.10:32. Aduceţi-vă, dar, aminte mai întâi de zilele în care, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat luptă
grea de suferinţe,
Evr.10:33. Parte făcându-vă privelişte cu ocările şi cu necazurile îndurate, parte suferind împreună cu
cei ce treceau prin unele ca acestea,
Evr.10:34. Căci aţi avut milă de cei închişi, iar răpirea averilor voastre aţi primit-o cu bucurie, bine
ştiind că voi aveţi o mai bună şi statornică avere.
Evr.10:35. Nu lepădaţi dar încrederea voastră, care are mare răsplătire.
Evr.10:36. Căci aveţi nevoie de răbdare ca, făcând voia lui Dumnezeu, să dobândiţi făgăduinţa.
Evr.10:37. "Căci mai este puţin timp, prea puţin, şi Cel ce e să vină, va veni şi nu va întârzia;
Evr.10:38. Iar dreptul din credinţă va fi viu; şi de se va îndoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu întru
el".
Evr.10:39. Noi nu suntem (fii) ai îndoielii spre pieire, ci ai credinţei spre dobândirea sufletului.
CAP. 11
Credinţa şi roadele ei, dovedite cu pilda drepţilor din Vechiul Testament.
Evr.11:1. Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.
Evr.11:2. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor mărturie.
Evr.11:3. Prin credinţă înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au
făcut din nimic cele ce se văd.
Evr.11:4. Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, pentru care a luat
mărturie că este drept, mărturisind Dumnezeu despre darurile lui; şi prin credinţă grăieşte
şi azi, deşi a murit.
Evr.11:5. Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat,
pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că
a bine-plăcut lui Dumnezeu.
Evr.11:6. Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de
Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută.
Evr.11:7. Prin credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a
gătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi
dreptăţii celei din credinţă s-a făcut moştenitor.
Evr.11:8. Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit la locul pe care era să-l ia
spre moştenire şi a ieşit neştiind încotro merge.
Evr.11:9. Prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în
corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe;
Evr.11:10. Căci aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu.
505
Evr.11:11. Prin credinţă, şi Sara însăşi a primit putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta
cuvenită, pentru că ea L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise.
Evr.11:12. Pentru aceea, dintr-un singur om, şi acela ca şi mort, s-au născut atâţia urmaşi - mulţi "ca
stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării".
Evr.11:13. Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să primească făgăduinţele, ci văzându-le de
departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini şi călători.
Evr.11:14. Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei îşi caută lor patrie.
Evr.11:15. Într-adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieşiseră, aveau vreme să se
întoarcă.
Evr.11:16. Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu Se
ruşinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a gătit lor cetate.
Evr.11:17. Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac (jertfă). Cel ce primise
făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut!
Evr.11:18. Către el grăise Dumnezeu: "Că în Isaac ţi se va chema ţie urmaş".
Evr.11:19. Dar Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze şi din morţi; drept aceea l-a
dobândit înapoi ca un fel de pildă (a învierii) Lui.
Evr.11:20. Prin credinţa despre cele viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau.
Evr.11:21. Prin credinţă Iacov, când a fost să moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a
închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său.
Evr.11:22. Prin credinţă Iosif, la sfârşitul vieţii, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci
cu privire la oasele sale.
Evr.11:23. Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut
prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui.
Evr.11:24. Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
Evr.11:25. Ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea
trecătoare a păcatului,
Evr.11:26. Socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului,
fiindcă se uita la răsplătire.
Evr.11:27. Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca
cel care vede pe Cel nevăzut.
Evr.11:28. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de
cei întâi-născuţi ai lor.
Evr.11:29. Prin credinţă au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând şi ei
s-o treacă, s-au înecat.
Evr.11:30. Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile.
Evr.11:31. Prin credinţă Rahav, desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu
cei neascultători.
Evr.11:32. Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de
Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci,
Evr.11:33. Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au
astupat gurile leilor,
Evr.11:34. Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau
s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă;
Evr.11:35. Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca
să dobândească mai bună înviere;
Evr.11:36. Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare;
Evr.11:37. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu
sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi.
Evr.11:38. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în
crăpăturile pământului.
Evr.11:39. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa,
Evr.11:40. Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi
desăvârşirea.
CAP. 12
Răbdare şi sfinţenie.
Evr.12:1. De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi
păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.
Evr.12:2. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă
înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui
Dumnezeu.
Evr.12:3. Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire,
ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre.
Evr.12:4. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
Evr.12:5. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului,
nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El.
Evr.12:6. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte".
Evr.12:7. Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care
tatăl său nu-l pedepseşte?
506
Evr.12:8. Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii
adevăraţi.
Evr.12:9. Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu
ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă?
Evr.12:10. Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre
folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.
Evr.12:11. Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă
celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii.
Evr.12:12. Pentru aceea, "îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei slăbănogiţi.
Evr.12:13. Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre", aşa încât cine este şchiop să nu se abată, ci
mai vârtos să se vindece.
Evr.12:14. Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul,
Evr.12:15. Veghind cu luare aminte ca nimeni să nu rămână lipsit de harul lui Dumnezeu şi ca nu
cumva, odrăslind vreo pricină de amărăciune, să vă tulbure, şi prin ea mulţi să se
molipsească.
Evr.12:16. Şi să nu fie vreunul desfrânat sau întinat ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut
dreptul de întâi născut.
Evr.12:17. Ştiţi că mai pe urmă, când a dorit să moştenească binecuvântarea, nu a fost luat în seamă,
căci, deşi cu lacrimi a căutat, n-a mai avut cum să schimbe hotărârea.
Evr.12:18. Căci voi nu v-aţi apropiat nici de muntele ce putea fi pipăit, nici de focul care ardea cu
flacără, nici de nor, nici de beznă, nici de vijelie,
Evr.12:19. Nici de glasul trâmbiţei, nici de răsunetul cuvintelor despre care cei ce îl auzeau s-au rugat
să nu li se mai grăiască,
Evr.12:20. Deoarece nu puteau să sufere porunca: "Chiar dacă şi fiară de s-ar atinge de munte, să fie
ucisă cu pietre, sau să fie străpunsă cu săgeata",
Evr.12:21. Şi atât de înfricoşătoare era arătarea, încât Moise a zis: "Sunt înspăimântat şi mă
cutremur!".
Evr.12:22. Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel
ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească,
Evr.12:23. Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul
tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi,
Evr.12:24. Şi de Iisus, Mijlocitorul noului testament, şi de sângele stropirii care grăieşte mai bine
decât al lui Abel.
Evr.12:25. Luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel care vorbeşte. Căci dacă aceia n-au scăpat de
pedeapsă, nevoind să asculte pe cel ce le grăia pe pământ, cu atât mai mult noi -
îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri -
Evr.12:26. Al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind, a făgăduit: "Încă o dată
voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul".
Evr.12:27. Iar prin aceea că zice: "Încă o dată" arată schimbarea celor clătinate, ca a unor lucruri
făcute, ca să rămână cele neclintite.
Evr.12:28. De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui
Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială.
Evr.12:29. Căci "Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor".
CAP. 13
Îndemn la viaţă creştinească şi la credinţă curată.
Evr.13:1. Rămâneţi întru dragostea frăţească.
Evr.13:2. Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit în gazdă,
îngeri.
Evr.13:3. Aduceţi-vă aminte de cei închişi, ca şi cum aţi fi închişi cu ei; aduceţi-vă aminte de cei ce
îndură rele, întrucât şi voi sunteţi în trup.
Evr.13:4. Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu.
Evr.13:5. Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis:
"Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi".
Evr.13:6. Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: "Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi
teme! Ce-mi va face mie omul?".
Evr.13:7. Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi
cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.
Evr.13:8. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.
Evr.13:9. Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriţi
prin har inima voastră, nu cu mâncăruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au
umblat cu ele.
Evr.13:10. Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc cortului.
Evr.13:11. Într-adevăr, trupurile dobitoacelor - al căror sânge e adus de arhiereu, pentru împăcare, în
Sfânta Sfintelor - sunt arse afară din tabără.
Evr.13:12. Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii.
Evr.13:13. Deci dar să ieşim la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui.
Evr.13:14. Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie.
507
Evr.13:15. Aşadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă, adică rodul buzelor, care
preaslăvesc numele Lui.
Evr.13:16. Iar facerea de bine şi întrajutorarea nu le daţi uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute
lui Dumnezeu.
Evr.13:17. Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele
voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci
aceasta nu v-ar fi de folos.
Evr.13:18. Rugaţi-vă pentru noi; căci suntem încredinţaţi că avem un cuget bun, dorind ca întru toate
cu cinste să trăim.
Evr.13:19. Şi mai mult vă rog să faceţi aceasta, ca să vă fiu dat înapoi mai curând.
Evr.13:20. Iar Dumnezeul păcii, Cel ce, prin sângele unui testament veşnic, a sculat din morţi pe
Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,
Evr.13:21. Să vă întărească în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ceea ce este
bine plăcut în faţa Lui, prin Iisus Hristos, Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin!
Evr.13:22. Şi vă rog, fraţilor, să îngăduiţi acest cuvânt de îndemn, căci vi l-am scris pe scurt.
Evr.13:23. Să ştiţi că fratele Timotei este slobod. Dacă vine mai degrabă, vă voi vedea împreună cu
el.
Evr.13:24. Îmbrăţişaţi pe toţi mai-marii voştri şi pe toţi sfinţii. Vă îmbrăţişează cei din Italia.
Evr.13:25. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.
IACOV EPISTOLA SOBORNICEASCĂ
CAP. 1
Ispitele sunt folositoare. Avuţiile trec degrabă. Ascultarea şi împlinirea Legii. Limba trebuie ţinută în frâu.
Iac.1:1. Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt
în împrăştiere, salutare.
Iac.1:2. Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite ispite,
Iac.1:3. Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdarea;
Iac.1:4. Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de
nimic.
Iac.1:5. Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor
fără deosebire şi fără înfruntare; şi i se va da.
Iac.1:6. Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru că cine se îndoieşte este
asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo.
Iac.1:7. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu.
Iac.1:8. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale.
Iac.1:9. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
Iac.1:10. Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii.
Iac.1:11. Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a
pierit; tot aşa se va veşteji şi bogatul în alergăturile sale.
Iac.1:12. Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a
făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.
Iac.1:13. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu
nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
Iac.1:14. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.
Iac.1:15. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte.
Iac.1:16. Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:
Iac.1:17. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele
luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare.
Iac.1:18. După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui.
Iac.1:19. Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la
mânie.
Iac.1:20. Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
Iac.1:21. Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul
sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre.
Iac.1:22. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi
înşivă.
Iac.1:23. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care
priveşte în oglindă faţa firii sale;
Iac.1:24. S-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era.
Iac.1:25. Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a libertăţii şi a stăruit în ea,
făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa.
Iac.1:26. Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima,
cucernicia acestuia este zadarnică.
Iac.1:27. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe
orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.
508
CAP. 2
Credinţa fără de fapte, moartă este.
Iac.2:1. Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul
slavei.
Iac.2:2. Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi
va intra şi un sărac, în haină murdară,
Iac.2:3. Iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când
săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele,
Iac.2:4. N-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători
cu socoteli viclene?
Iac.2:5. Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar
bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc?
Iac.2:6. Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la
judecăţi?
Iac.2:7. Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi?
Iac.2:8. Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele
tău ca pe tine însuţi", bine faceţi;
Iac.2:9. Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.
Iac.2:10. Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă
de toate poruncile.
Iac.2:11. Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârşeşti adulter", a zis şi: "Să nu ucizi". Şi dacă nu săvârşeşti
adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.
Iac.2:12. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii.
Iac.2:13. Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa
judecăţii.
Iac.2:14. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate
să-l mântuiască?
Iac.2:15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
Iac.2:16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele
trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
Iac.2:17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
Iac.2:18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi
voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
Iac.2:19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
Iac.2:20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
Iac.2:21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe
jertfelnic?
Iac.2:22. Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte credinţa s-a desăvârşit?
Iac.2:23. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca
dreptate" şi "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
Iac.2:24. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din credinţă.
Iac.2:25. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe cei trimişi şi i-a
scos afară, pe altă cale?
Iac.2:26. Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa fără de fapte, moartă este.
CAP. 3
Înfrânarea limbii. Adevărata înţelepciune.
Iac.3:1. Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom
lua.
Iac.3:2. Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat
desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul.
Iac.3:3. Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi şi trupul lor
întreg.
Iac.3:4. Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o
cârmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cârmaciului.
Iac.3:5. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cât codru
aprinde!
Iac.3:6. Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar
spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările
gheenei.
Iac.3:7. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a
domolit de firea omenească,
Iac.3:8. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea
este plină de venin aducător de moarte.
Iac.3:9. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi
după asemănarea lui Dumnezeu.
Iac.3:10. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa.
Iac.3:11. Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară?
509
Iac.3:12. Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine? Tot
aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
Iac.3:13. Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în
blândeţea înţelepciunii.
Iac.3:14. Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi
împotriva adevărului.
Iac.3:15. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică.
Iac.3:16. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău.
Iac.3:17. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină
de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică.
Iac.3:18. Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.
CAP. 4
Să fugim de plăcerile deşarte. Împotriva bârfitorilor şi a celor îngâmfaţi.
Iac.4:1. De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre
care se luptă în mădularele voastre?
Iac.4:2. Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi
nu aveţi, pentru că nu cereţi.
Iac.4:3. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
Iac.4:4. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine
deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
Iac.4:5. Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte
spre zavistie?
Iac.4:6. Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar
celor smeriţi le dă har".
Iac.4:7. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi.
Iac.4:8. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi
sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici.
Iac.4:9. Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră
în întristare.
Iac.4:10. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.
Iac.4:11. Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele
său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci
judecător.
Iac.4:12. Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine
eşti, care judeci pe aproapele?
Iac.4:13. Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un
an şi vom face negoţ şi vom câştiga,
Iac.4:14. Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se
arată o clipă, apoi piere.
Iac.4:15. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea.
Iac.4:16. Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea.
Iac.4:17. Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat are.
CAP. 5
Sfaturi către cei avuţi. Răbdarea, jurământul, îngrijirea bolnavilor. Puterea rugăciunilor. Despre cei căzuţi.
Iac.5:1. Veniţi acum, voi bogaţilor, plângeţi şi vă tânguiţi de necazurile care vor să vină asupra
voastră.
Iac.5:2. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mâncat moliile.
Iac.5:3. Aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi ca focul va
mistui trupurile voastre; aţi strâns comori în vremea din urmă.
Iac.5:4. Dar, iată, plata lucrătorilor care au secerat ţarinile voastre, pe care voi aţi oprit-o, strigă; şi
strigătele secerătorilor au intrat în urechile Domnului Sabaot.
Iac.5:5. V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat; hrănit-aţi inimile voastre în ziua înjunghierii.
Iac.5:6. Osândit-aţi, omorât-aţi pe cel drept; el nu vi se împotriveşte.
Iac.5:7. Drept aceea, fiţi îndelung-răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă
roada cea scumpă a pământului, îndelung răbdând, până ce primeşte ploaia timpurie şi
târzie.
Iac.5:8. Fiţi, dar, şi voi îndelung-răbdători, întăriţi inimile voastre, căci venirea Domnului s-a apropiat.
Iac.5:9. Nu vă plângeţi, fraţilor, unul împotriva celuilalt, ca să nu fiţi judecaţi; iată judecătorul stă
înaintea uşilor.
Iac.5:10. Luaţi, fraţilor, pildă de suferinţă şi de îndelungă răbdare pe proorocii care au grăit în numele
Domnului.
Iac.5:11. Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit
lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul şi îndurător.
Iac.5:12. Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu orice alt
jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub judecată.
Iac.5:13. Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte
psalmi.
510
Iac.5:14. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l
cu untdelemn, în numele Domnului.
Iac.5:15. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut
păcate se vor Ierta lui.
Iac.5:16. Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că
mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.
Iac.5:17. Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a
plouat trei ani şi şase luni.
Iac.5:18. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa.
Iac.5:19. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva,
Iac.5:20. Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte
şi va acoperi mulţime de păcate.
ÎNTÂIA PETRU EPIST. SOBORNICEASCĂ
CAP. 1
Hristos este mântuirea şi nădejdea noastră. Durerile de azi lămuresc credinţa. Mântuirea aceasta a fost
vestită de prooroci. Îndemnuri la viaţă sfântă.
I.Petr.1:1. Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce trăiesc împrăştiaţi printre străini, în Pont, în
Galatia, în Capadocia, în Asia şi în Bitinia,
I.Petr.1:2. Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul,
spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să se
înmulţească!
I.Petr.1:3. Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila
Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie,
I.Petr.1:4. Spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi,
I.Petr.1:5. Cei ce sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, spre mântuire, gata să se
dea pe faţă în vremea de apoi.
I.Petr.1:6. Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi trişti, încercaţi fiind de multe
feluri de ispite pentru puţină vreme,
I.Petr.1:7. Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât aurul cel pieritor, dar lămurit
prin foc, să fie găsită spre laudă şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos.
I.Petr.1:8. Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi
cu bucurie negrăită şi preamărită,
I.Petr.1:9. Dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea sufletelor.
I.Petr.1:10. Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii,
care au proorocit despre harul ce avea să vină la voi.
I.Petr.1:11. Cercetând în care şi în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, Care era întru ei, când le
mărturisea de mai înainte despre patimile lui Hristos şi despre măririle cele de după ele,
I.Petr.1:12. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care
acum vi s-au vestit prin cei ce, întru Duhul Sfânt trimis din cer, v-au propovăduit
Evanghelia, spre care şi îngerii doresc să privească.
I.Petr.1:13. Pentru aceea, încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşit în
harul care vi se va da vouă, la arătarea lui Iisus Hristos.
I.Petr.1:14. Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre,
I.Petr.1:15. Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii.
I.Petr.1:16. Că scris este: "Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt".
I.Petr.1:17. Şi dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă cu nepărtinire, după lucrul fiecăruia, petreceţi în
frică zilele vremelniciei voastre,
I.Petr.1:18. Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa
voastră deşartă, lăsată de la părinţi,
I.Petr.1:19. Ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat şi neprihănit,
I.Petr.1:20. Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar Care S-a arătat, în anii cei mai
de pe urmă, pentru voi,
I.Petr.1:21. Cei ce prin El aţi crezut în Dumnezeu, Care L-a înviat pe El din morţi, şi I-a dat Lui slavă,
ca să vă fie credinţa şi nădejdea voastră în Dumnezeu.
I.Petr.1:22. Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă
unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa,
I.Petr.1:23. Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui
Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac.
I.Petr.1:24. Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi
floarea a căzut,
I.Petr.1:25. Iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, care vi s-a binevestit.
511
CAP. 2
Hristos este piatra cea din capul unghiului.
I.Petr.2:1. Deci, lepădând toată răutatea şi tot vicleşugul şi făţărniciile şi pizmele şi toate clevetirile,
I.Petr.2:2. Ca nişte prunci de curând născuţi, să doriţi laptele cel duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin
el să creşteţi spre mântuire,
I.Petr.2:3. De vreme ce aţi gustat şi aţi văzut că bun este Domnul.
I.Petr.2:4. Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr neluată în seamă, dar la
Dumnezeu aleasă şi de preţ;
I.Petr.2:5. Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi
jertfe duhovniceşti, bine-plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos;
I.Petr.2:6. Pentru că scris este în Scriptură: "Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, de
mare preţ, şi cel ce va crede în ea nu se va ruşina".
I.Petr.2:7. Pentru voi, deci, care credeţi, (Piatra) este cinstea; iar pentru cei ce nu cred, piatra pe
care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului,
I.Petr.2:8. Şi piatră de poticnire şi stâncă de sminteală, de care se poticnesc, fiindcă n-au dat
ascultare cuvântului, spre care au şi fost puşi.
I.Petr.2:9. Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de
Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa
cea minunată,
I.Petr.2:10. Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care
odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi.
I.Petr.2:11. Iubiţilor, vă îndemn ca pe nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ, să vă feriţi de
poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului.
I.Petr.2:12. Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe nişte făcători de
rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu,
în ziua când îi va cerceta.
I.Petr.2:13. Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omeneşti, fie împăratului, ca înalt
stăpânitor,
I.Petr.2:14. Fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimişi de el, spre pedepsirea făcătorilor de rele şi spre
lauda făcătorilor de bine;
I.Petr.2:15. Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideţi gura
oamenilor fără minte şi fără cunoştinţă.
I.Petr.2:16. Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii,
ci ca robi ai lui Dumnezeu.
I.Petr.2:17. Daţi tuturor cinste, iubiţi frăţia, temeţi-vă de Dumnezeu, cinstiţi pe împărat.
I.Petr.2:18. Slugilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri, cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi
celor urâcioşi.
I.Petr.2:19. Căci aceasta este plăcut lui Dumnezeu, să sufere cineva întristări, pe nedrept, cu gândul la
El.
I.Petr.2:20. Căci, ce laudă este dacă, pentru greşeală, primiţi bătaie întru răbdare? Iar dacă, pentru
binele făcut, veţi pătimi şi veţi răbda, aceasta este plăcut lui Dumnezeu.
I.Petr.2:21. Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca
să păşiţi pe urmele Lui,
I.Petr.2:22. Care n-a săvârşit nici un păcat, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui,
I.Petr.2:23. Şi Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se lăsa în ştirea
Celui ce judecă cu dreptate.
I.Petr.2:24. El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate,
să vieţuim dreptăţii: cu a Cărui rană v-aţi vindecat.
I.Petr.2:25. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar v-aţi întors acum la Păstorul şi la Păzitorul sufletelor
voastre.
CAP. 3
Îndemnuri către soţi. Îndemnuri tuturor spre dragoste şi blândeţe. Suferinţa Domnului şi pogorârea Lui în
iad. Puterea Botezului.
I.Petr.3:1. Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa încât, chiar dacă sunt unii care
nu se pleacă cuvântului, să fie câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor,
I.Petr.3:2. Văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de sfială.
I.Petr.3:3. Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea
hainelor scumpe,
I.Petr.3:4. Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit,
care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
I.Petr.3:5. Că aşa se împodobeau, odinioară, şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu,
supunându-se bărbaţilor lor,
I.Petr.3:6. Precum Sarra asculta de Avraam şi-l numea pe el domn, ale cărei fiice sunteţi, dacă faceţi
ce e bine şi nu vă temeţi de nimic.
I.Petr.3:7. Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai
slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care, împreună cu voi, sunt moştenitoare ale
harului vieţii, aşa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate.
512
I.Petr.3:8. În sfârşit, fiţi toţi într-un gând, împreună-pătimitori, iubitori de fraţi, milostivi, smeriţi.
I.Petr.3:9. Nu răsplătiţi răul cu rău sau ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântaţi, căci spre aceasta
aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi binecuvântarea.
I.Petr.3:10. Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi
buzele sale să nu grăiască vicleşug;
I.Petr.3:11. Să se ferească de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s-o urmeze;
I.Petr.3:12. Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunile lor, iar faţa
Domnului este împotriva celor ce fac rele.
I.Petr.3:13. Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?
I.Petr.3:14. Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să
vă tulburaţi.
I.Petr.3:15. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi să fiţi gata totdeauna să
răspundeţi oricui vă cere socoteală despre nădejdea voastră,
I.Petr.3:16. Dar cu blândeţe şi cu frică, având cuget curat, ca, tocmai în ceea ce sunteţi clevetiţi, să
iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună întru Hristos.
I.Petr.3:17. Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi făcând cele bune, decât
făcând cele rele.
I.Petr.3:18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru
cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu
duhul,
I.Petr.3:19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare,
I.Petr.3:20. Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în
zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin
apă.
I.Petr.3:21. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca
ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin
învierea lui Iisus Hristos,
1PET3.22. Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui
îngerii şi stăpâniile şi puterile.
CAP. 4
Îndemnuri către credincioşi să se lase de păcat, să aibă mereu pildă pe Domnul şi să ia aminte la
obştescul sfârşit care se apropie. Mângâieri în ziua prigoanelor.
I.Petr.4:1. Aşadar, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta: că cine a
suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul,
I.Petr.4:2. Ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia
lui Dumnezeu.
I.Petr.4:3. Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia neamurilor, umblând în
desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neIertate
slujiri idoleşti.
I.Petr.4:4. De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă
hulesc.
I.Petr.4:5. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
I.Petr.4:6. Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să
vieze, după Dumnezeu cu duhul.
I.Petr.4:7. Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni.
I.Petr.4:8. Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea
acoperă mulţime de păcate.
I.Petr.4:9. Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire.
I.Petr.4:10. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului
celui de multe feluri al lui Dumnezeu.
I.Petr.4:11. Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba
lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se
slăvească prin Iisus Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
I.Petr.4:12. Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva
străin,
I.Petr.4:13. Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea
slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.
I.Petr.4:14. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui
Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte.
I.Petr.4:15. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor
de lucruri străine.
I.Petr.4:16. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru
numele acesta.
I.Petr.4:17. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de
la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?
I.Petr.4:18. Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?
I.Petr.4:19. Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui,
credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune.
513
CAP. 5
Datoriile preoţilor şi ale credincioşilor. Îndemnuri la umilinţă şi la priveghere. Urări de bine şi
închinăciune.
I.Petr.5:1. Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui
Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere:
I.Petr.5:2. Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie
bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste;
I.Petr.5:3. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei.
I.Petr.5:4. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi.
I.Petr.5:5. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-
vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le
dă har.
I.Petr.5:6. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.
I.Petr.5:7. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi.
I.Petr.5:8. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine
să înghită,
I.Petr.5:9. Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în
lume.
I.Petr.5:10. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El
însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va
împuternici, vă va face neclintiţi.
I.Petr.5:11. A Lui fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin!
I.Petr.5:12. V-am scris aceste puţine lucruri, prin Silvan, pe care îl socotesc frate credincios, ca să vă
îndemn şi să vă mărturisesc că adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta, în care staţi.
I.Petr.5:13. Biserica cea aleasă din Babilon şi Marcu, fiul meu, vă îmbrăţişează.
I.Petr.5:14. Îmbrăţişaţi-vă unul pe altul cu sărutarea dragostei. Pace vouă tuturor, celor întru Hristos
Iisus. Amin.
A DOUA PETRU EPIST. SOBORNICEASCĂ
CAP. 1
Scara virtuţilor creştine. Petru, cel ce a văzut Schimbarea la Faţă, îşi vesteşte sfârşitul. Cuvântul
proorocesc.
II.Petr.1:1. Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului
nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră:
II.Petr.1:2. Har vouă şi pacea să se înmulţească, întru cunoştinţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul
nostru.
II.Petr.1:3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie,
făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa,
II.Petr.1:4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi
dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.
II.Petr.1:5. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa
voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa,
II.Petr.1:6. La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia;
II.Petr.1:7. La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea.
II.Petr.1:8. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără
roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
II.Petr.1:9. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător şi orb şi a uitat de curăţirea păcatelor lui de
demult.
II.Petr.1:10. Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi temeinică chemarea şi alegerea
voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi niciodată.
II.Petr.1:11. Că aşa vi se va da cu bogăţie intrarea în veşnica împărăţie a Domnului nostru şi
Mântuitorului Iisus Hristos.
II.Petr.1:12. Drept aceea, vă voi aminti pururea de acestea, cu toate că le ştiţi şi sunteţi întăriţi întru
adevărul în care staţi.
II.Petr.1:13. Socotesc, dar, că este drept, câtă vreme sunt în acest cort, să vă ţin treji, prin aducerea
aminte,
II.Petr.1:14. Fiindcă ştiu că degrabă voi lepăda cortul acesta, precum mi-a arătat Domnul nostru Iisus
Hristos.
II.Petr.1:15. Dar mă voi sili ca, şi după plecarea mea, să vă amintiţi necontenit de acestea,
II.Petr.1:16. Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea
Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri.
514
II.Petr.1:17. Căci El a primit de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă atunci când, din înălţimea slavei, un
glas ca acesta a venit către El: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit".
II.Petr.1:18. Şi acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer, pe când eram cu Domnul în muntele
cel sfânt.
II.Petr.1:19. Şi avem cuvântul proorocesc mai întărit, la care bine faceţi luând aminte, ca la o făclie ce
străluceşte în loc întunecos, până când va străluci ziua şi Luceafărul va răsări în inimile
voastre,
II.Petr.1:20. Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa
fiecăruia;
II.Petr.1:21. Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui
Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.
CAP. 2
Venirea învăţătorilor mincinoşi. Pilde de pedepse ce aşteaptă pe desfrânaţi şi pe amăgitori. Păcatul celor
ce se leapădă de credinţă.
II.Petr.2:1. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi,
care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a
răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;
II.Petr.2:2. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi
hulită;
II.Petr.2::3. Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de
mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează.
II.Petr.2:4. Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile
întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată,
II.Petr.2:5. Şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al
dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă,
II.Petr.2:6. Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le
ca o pildă nelegiuiţilor din viitor;
II.Petr.2:7. Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit,
II.Petr.2:8. Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul
său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite.
II.Petr.2:9. Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să
fie pedepsiţi în ziua judecăţii,
II.Petr.2:10. Şi mai vârtos pe cei ce umblă după îmboldirile cărnii, în pofte spurcate şi dispreţuiesc
domnia cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să hulească măririle (din
cer),
II.Petr.2:11. Pe când îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi în putere, nu aduc în faţa Domnului
judecată defăimătoare împotriva lor.
II.Petr.2:12. Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, hulind
cele ce nu cunosc vor pieri în stricăciunea lor;
II.Petr.2:13. Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de
fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la
mesele voastre;
II.Petr.2:14. Având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele
nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului.
II.Petr.2:15. Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a
iubit plata nedreptăţii,
II.Petr.2:16. Dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; căci dobitocul fără grai, pe care era
călare, grăind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului.
II.Petr.2:17. Aceştia sunt izvoare fără de apă şi nori purtaţi fără de furtună, cărora li se păstrează, în
veac, întunericul cel de nepătruns,
II.Petr.2:18. Căci rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei momesc întru poftele trupului, cu desfrânări, pe
cei care de abia au scăpat de cei ce vieţuiesc în rătăcire.
II.Petr.2:19. Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea
te şi stăpâneşte.
II.Petr.2:20. Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut
cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi.
II.Petr.2:21. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-
o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
II.Petr.2:22. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul
scăldat la noroiul mocirlei lui.
CAP. 3
Arderea lumii şi înnoirea ei. Venirea pe neaşteptate a lui Hristos. Cerurile cele noi. Greutatea înţelegerii
unor lucruri din epistolele Apostolului Pavel.
II.Petr.3:1. Iubiţilor, aceasta este acum a doua epistolă pe care v-o scriu. În ele caut să trezesc, în
amintirea voastră, dreapta voastră judecată,
II.Petr.3:2. Ca să vă aduceţi aminte de cuvintele cele mai înainte grăite de sfinţii prooroci şi de
porunca Domnului şi Mântuitorului, dată prin apostolii voştri.
515
II.Petr.3:3. Întâi, trebuie să ştiţi că, în zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocură, batjocoritori care vor
umbla după poftele lor,
II.Petr.3:4. Şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii Lui? Că de când au adormit părinţii, toate aşa
rămân, ca de la începutul făpturii.
II.Petr.3:5. Căci ei în chip voit uită aceasta, că cerurile erau de demult şi că pământul s-a închegat, la
cuvântul Domnului, din apă şi prin apă,
II.Petr.3:6. Şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată,
II.Petr.3:7. Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din
ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi.
II.Petr.3:8. Şi aceasta una să nu vă rămână ascunsă, iubiţilor, că o singură zi, înaintea Domnului, este
ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.
II.Petr.3:9. Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung
rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă.
II.Petr.3:10. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând,
se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.
II.Petr.3:11. Deci dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se cuvine vouă să umblaţi întru
viaţă sfântă şi în cucernicie,
II.Petr.3:12. Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor
nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!
II.Petr.3:13. Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte
dreptatea.
II.Petr.3:14. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără
prihană şi fără vină.
II.Petr.3:15. Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi
iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui,
II.Petr.3:16. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu
anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte
Scripturi, spre a lor pierzare.
II.Petr.3:17. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă
târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,
II.Petr.3:18. Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui
este slava, acum şi în ziua veacului! Amin.
IOAN ÎNTÂIA EPIST. SOBORNICEASCĂ
CAP. 1
Mărturie despre Cuvântul vieţii. Dumnezeu este lumină şi cei care sunt ai Lui umblă în lumină. Sângele lui
Hristos ne curăţeşte de păcat.
I.Ioan 1:1. Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile
noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii aceea vă vestim.
I.Ioan 1:2. Şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl
şi s-a arătat nouă.
I.Ioan 1:3. Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar
împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos.
I.Ioan 1:4. Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină.
I.Ioan 1:5. Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu este
lumină şi nici un întuneric nu este întru El.
I.Ioan 1:6. Dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim
adevărul.
I.Ioan 1:7. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu
altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat.
I.Ioan 1:8. Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi.
I.Ioan 1:9. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne Ierte păcatele şi să
ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.
I.Ioan 1:10. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi cuvântul Lui nu este întru noi.
CAP. 2
Hristos este Mijlocitorul nostru către Tatăl şi ispăşirea noastră. Poruncă să ne iubim unii pe alţii. Iubirea
lumii. Antihriştii sunt mulţi.
I.Ioan 2:1. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor
către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept.
I.Ioan 2:2. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci
şi pentru ale lumii întregi.
I.Ioan 2:3. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui.
516
I.Ioan 2:4. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el
adevărul nu se află.
I.Ioan 2:5. Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este
desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El.
I.Ioan 2:6. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble.
I.Ioan 2:7. Iubiţilor, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care o aveaţi de la început;
porunca cea veche este cuvântul pe care l-aţi auzit.
I.Ioan 2:8. Iarăşi, vă scriu poruncă nouă, ceea ce adevărat întru El şi întru voi, pentru că întunericul
se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară.
I.Ioan 2:9. Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum.
I.Ioan 2:10. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el.
I.Ioan 2:11. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se
duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui.
I.Ioan 2:12. Vă scriu vouă, copiilor, fiindcă iertate v-au fost păcatele pentru numele Lui.
I.Ioan 2:13. Vă scriu vouă, părinţilor, pentru că aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu
vouă, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru că aţi cunoscut
pe Tatăl.
I.Ioan 2:14. V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Scris-am vouă,
tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel
viclean.
I.Ioan 2:15. Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu
este întru el;
I.Ioan 2:16. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt
de la Tatăl, ci sunt din lume.
I.Ioan 2:17. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.
I.Ioan 2:18. Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi
antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă.
I.Ioan 2:19. Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu
noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit.
I.Ioan 2:20. Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate.
I.Ioan 2:21. V-am scris vouă, nu pentru că nu ştiţi adevărul, ci pentru că îl ştiţi şi ştiţi că nici o
minciună nu vine din adevăr.
I.Ioan 2:22. Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Iisus este Hristosul? Acesta este
antihristul, cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
I.Ioan 2:23. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl; cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.
I.Ioan 2:24. Deci, ceea ce aţi auzit de la început, în voi să rămână; de va rămâne în voi ceea ce aţi
auzit de la început, veţi rămâne şi voi în Fiul şi în Tatăl.
I.Ioan 2:25. Şi aceasta este făgăduinţa pe care El ne-a făgăduit-o: Viaţa veşnică.
I.Ioan 2:26. Acestea v-am scris vouă despre cei ce vă amăgesc.
I.Ioan 2:27. Cât despre voi, ungerea pe care aţi luat-o de la El rămâne întru voi şi n-aveţi trebuinţă ca
să vă înveţe cineva, ci precum ungerea Lui vă învaţă despre toate, şi adevărat este şi nu
este minciună, rămâneţi întru El, aşa cum v-a învăţat.
I.Ioan 2:28. Şi acum, copii, rămâneţi întru El, ca să avem îndrăzneală când Se va arăta şi să nu ne
ruşinăm de El, la venirea Lui.
I.Ioan 2:29. Dacă ştiţi că este drept, cunoaşteţi că oricine face dreptate este născut din El.
CAP. 3
Fiii lui Dumnezeu sunt fericiţi prin nădejdea lor în Tatăl; sunt curaţi de păcat, iubitori de fraţi, dar urâţi de
lume. Iubirea către aproapele şi către Dumnezeu.
I.Ioan 3:1. Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi
suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El.
I.Ioan 3:2. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că
dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.
I.Ioan 3:3. Şi oricine şi-a pus în El nădejdea, acesta se curăţeşte pe sine, aşa cum Acela curat este.
I.Ioan 3:4. Oricine făptuieşte păcatul săvârşeşte şi nelegiuirea, şi păcatul este nelegiuirea.
I.Ioan 3:5. Şi voi ştiţi că El S-a arătat ca să ridice păcatele şi păcat întru El nu este.
I.Ioan 3:6. Oricine rămâne întru El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut nici nu L-a
cunoscut.
I.Ioan 3:7. Copii, nimeni să nu vă amăgească. Cel ce săvârşeşte dreptatea este drept, precum Acela
drept este.
I.Ioan 3:8. Cine săvârşeşte păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuieşte.
Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrurile diavolului.
I.Ioan 3:9. Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu
rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu.
I.Ioan 3:10. Prin aceasta cunoaştem pe fiii lui Dumnezeu şi pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate
nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeşte pe fratele său.
I.Ioan 3:11. Pentru că aceasta este vestea pe care aţi auzit-o de la început, ca să ne iubim unul pe
altul,
I.Ioan 3:12. Nu precum Cain, care era de la cel viclean şi a ucis pe fratele său. Şi pentru care pricină
l-a ucis? Fiindcă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte.
517
I.Ioan 3:13. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte.
I.Ioan 3:14. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe
fratele său rămâne în moarte.
I.Ioan 3:15. Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu
are viaţă veşnică, dăinuitoare în El.
I.Ioan 3:16. În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori
suntem să ne punem sufletele pentru fraţi.
I.Ioan 3:17. Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide
inima faţă de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?
I.Ioan 3:18. Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.
I.Ioan 3:19. În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă
inimii noastre,
I.Ioan 3:20. Fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră
şi ştie toate.
I.Ioan 3:21. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu.
I.Ioan 3:22. Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui
facem.
I.Ioan 3:23. Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne
iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă.
I.Ioan 3:24. Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta
cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.
CAP. 4
Trebuie să ne ferim de duhurile amăgitoare. Iubirea lui Dumnezeu către noi cere iubirea noastră către
fraţi.
I.Ioan 4:1. Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă
mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.
I.Ioan 4:2. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos
a venit în trup, este de la Dumnezeu.
I.Ioan 4:3. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul
lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.
I.Ioan 4:4. Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e
în voi, decât cel ce este în lume.
I.Ioan 4:5. Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă.
I.Ioan 4:6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din
Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
I.Ioan 4:7. Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine
iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
I.Ioan 4:8. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
I.Ioan 4:9. Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut
L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem.
I.Ioan 4:10. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe
noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
I.Ioan 4:11. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe
altul.
I.Ioan 4:12. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu
rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită.
I.Ioan 4:13. Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său.
I.Ioan 4:14. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii.
I.Ioan 4:15. Cine mărturiseşte că Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi el în
Dumnezeu.
I.Ioan 4:16. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu
este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.
I.Ioan 4:17. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua
judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.
I.Ioan 4:18. În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine
pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
I.Ioan 4:19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.
I.Ioan 4:20. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru
că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut,
nu poate să-L iubească.
I.Ioan 4:21. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele
său.
CAP. 5
Prin credinţă şi supunere iubim pe Dumnezeu. Trei mărturisesc despre Hristos şi Aceşti trei Una sunt.
Puterea rugăciunii.
I.Ioan 5:1. Oricine crede că Iisus este Hristos, este născut din Dumnezeu, şi oricine iubeşte pe Cel
care a născut iubeşte şi pe Cel ce S-a născut din El.
518
I.Ioan 5:2. Întru aceasta cunoaştem că iubim pe fiii lui Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi
împlinim poruncile Lui.
I.Ioan 5:3. Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt
grele.
I.Ioan 5:4. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a
biruit lumea: credinţa noastră.
I.Ioan 5:5. Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?
I.Ioan 5:6. Acesta este Cel care a venit prin apă şi prin sânge: Iisus Hristos; nu numai prin apă, ci
prin apă şi prin sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte, că Duhul este adevărul.
I.Ioan 5:7. Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una
sunt.
I.Ioan 5:8. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc
la fel.
I.Ioan 5:9. Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, că aceasta este
mărturia lui Dumnezeu: că a mărturisit pentru Fiul Său.
I.Ioan 5:10. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această mărturie în el însuşi. Cine nu crede în
Dumnezeu, L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o
Dumnezeu pentru Fiul Său.
I.Ioan 5:11. Şi aceasta este mărturia, că Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul
Său.
I.Ioan 5:12. Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa.
I.Ioan 5:13. Acestea am scris vouă, care credeţi în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să ştiţi că aveţi
viaţă veşnică.
I.Ioan 5:14. Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui,
El ne ascultă.
I.Ioan 5:15. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, ştim că dobândim cererile pe care I le-am
cerut.
I.Ioan 5:16. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi
Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi
păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela.
I.Ioan 5:17. Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte.
I.Ioan 5:18. Ştim că oricine e născut din Dumnezeu nu păcătuieşte; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu
se păzeşte pe sine, şi cel rău nu se atinge de el.
I.Ioan 5:19. Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău.
I.Ioan 5:20. Ştim iarăşi că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaştem pe
Dumnezeul cel adevărat; şi noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său
Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu şi viaţa de veci.
I.Ioan 5:21. Fiilor, păziţi-vă de idoli.
IOAN A DOUA EPIST. SOBORNICEASCĂ
CAP. 1
Iubirea către Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Trebuie să fugim de amăgitori.
II.Ioan 1:1. Preotul, către aleasa Doamnă şi către fiii ei, pe care ei îi iubesc întru adevăr şi nu numai
eu, ci şi toţi care au cunoscut adevărul,
II.Ioan 1:2. Pentru adevărul care rămâne înn noi şi va fi cu noi în veac:
II.Ioan 1:3. Har, milă, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în
adevăr şi în dragoste.
II.Ioan 1:4. M-am bucurat foarte, că am aflat pe unii din fiii tăi umblând întru adevăr, precum am
primit poruncă de la Tatăl.
II.Ioan 1:5. Şi acum te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o
avem de la început, ca să ne iubim unii pe alţii.
II.Ioan 1:6. Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum
aţi auzit dintru început, ca să umblaţi întru iubire.
II.Ioan 1:7. Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în
trup; acesta este amăgitorul şi antihristul.
II.Ioan 1:8. Păziţi-vă pe voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină.
II.Ioan 1:9. Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce
rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul.
II.Ioan 1:10. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i
ziceţi: Bun venit!
II.Ioan 1:11. Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.
II.Ioan 1:12. Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să
vin la voi şi să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină.
II.Ioan 1:13. Te îmbrăţişează fiii surorii tale celei alese.
519
IOAN A TREIA EPIST. SOBORNICEASCĂ
CAP. 1
Gaiu, cel primitor de oameni, e vrednic de laudă. Diotref şi Dimitrie.
III.Ioan 1:1. Preotul, către Gaiu cel iubit, pe care îl iubesc întru adevăr:
III.Ioan 1:2. Iubitule, mă rog să ai spor în toate şi să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu
sufletul.
III.Ioan 1:3. M-am bucurat mult când au venit fraţii şi au mărturisit despre adevărul tău, aşa cum
umbli tu întru adevăr.
III.Ioan 1:4. Mai mare bucurie decât aceasta nu am, ca să aud că fiii mei umblă întru adevăr.
III.Ioan 1:5. Iubitule, cu credinţă faci oricâte faci pentru fraţi şi aceasta pentru străini,
III.Ioan 1:6. Care, în faţa Bisericii, au dat mărturie despre dragostea ta. Bine vei face să-i ajuţi în
călătoria lor, după cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu.
III.Ioan 1:7. Căci pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fără să ia nimic de la neamuri.
III.Ioan 1:8. Noi, deci, datori suntem să sprijinim pe unii ca aceştia, ca să fim împreună-lucrători
pentru adevăr.
III.Ioan 1:9. Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care ţine să fie cel dintâi între ei, nu ne primeşte.
III.Ioan 1:10. Pentru aceea, când voi veni, îi voi pomeni de faptele pe care le face, defăimându-ne cu
vorbe urâte; şi nemulţumit fiind cu acestea, nici el nu primeşte pe fraţi, nici pe cei care
voiesc să-i primească nu-i lasă, şi-i dă afară din Biserică.
III.Ioan 1:11. Iubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-
a văzut pe Dumnezeu.
III.Ioan 1:12. Lui Dimitrie datu-i-s-a mărturie de către toţi şi de către însuşi adevărul; mărturie îi dăm
şi noi şi ştii că mărturia noastră este adevărată.
III.Ioan 1:13. Multe lucruri aveam să-ţi scriu; totuşi, nu voiesc să ţi le scriu cu cerneală şi condei,
III.Ioan 1:14. Ci nădăjduiesc să te văd în curând, şi atunci vom grăi gură către gură.
III.Ioan 1:15. Pace ţie! Prietenii te îmbrăţişează. Îmbrăţişaţi pe prieteni, pe fiecare după numele lui.
IUDA EPISTOLA SOBORNICEASCĂ

CAP. 1
Apostolul îndeamnă pe cititori să lupte pentru credinţa care s-a dat sfinţilor. Pilde de pedeapsă trimisă
asupra celor răi: iudeii, îngerii, Sodoma şi Gomora. Arhanghelul Mihail şi satan. Cuvintele lui Enoh şi ale
apostolilor.
Iuda 1 Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov, celor ce sunt chemaţi, iubiţi în Dumnezeu-
Tatăl şi păstraţi pentru Iisus Hristos:
Iuda 2 Milă vouă şi pace şi iubirea să se înmulţească!
Iuda 3 Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să
vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna.
Iuda 4 Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre
această osândă, schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe
singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos.
Iuda 5 Voiesc dar să vă aduc aminte vouă celor ce aţi ştiut odată toate acestea că Domnul, după ce
a izbăvit pe poporul Său din pământul Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au
crezut.
Iuda 6 Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub
întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari.
Iuda 7 Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au
dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa
focului celui veşnic.
Iuda 8 Asemenea deci şi aceştia, visând, pângăresc trupul, leapădă stăpânirea şi hulesc măririle
(cereşti).
Iuda 9 Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului, certându-se cu el pentru trupul lui
Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: "Să te certe pe tine Domnul!"
Iuda 10 Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce, - ca dobitoacele necuvântătoare, - ştiu
din fire, într-acestea îşi găsesc pieirea.
Iuda 11 Vai lor! Că au umblat în calea lui Cain şi, pentru plată, s-au dat cu totul în rătăcirea lui
Balaam şi au pierit ca în răzvrătirea lui Core.
520
Iuda 12 Aceştia sunt ca nişte pete de necurăţie la mesele voastre obşteşti, ospătând fără sfială
împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei înşişi, nori fără apă, purtaţi de vânturi, pomi tomnatici
fără roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi,
Iuda 13 Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul
întunericului li se păstrează în veşnicie.
Iuda 14 Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul
cu zecile de mii de sfinţi ai Lui,
Iuda 15 Ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi nelegiuiţii de toate faptele
nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi,
netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui.
Iuda 16 Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu starea lor, umblând după poftele lor şi gura lor grăieşte
lucruri trufaşe, deşi, pentru folos, dau unor feţe mare cinste.
Iuda 17 Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai dinainte de către apostolii
Domnului nostru Iisus Hristos,
Iuda 18 Că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor
nelegiuite.
Iuda 19 Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au Duhul.
Iuda 20 Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră prea sfântă credinţă, rugându-vă în
Duhul Sfânt.
Iuda 21 Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre
viaţă veşnică.
Iuda 22 Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i,
Iuda 23 Pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii, însă, fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa
spurcată de pe trupul lor.
Iuda 24 Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să vă pună înaintea slavei Lui,
neprihăniţi cu bucurie mare,
Iuda 25 Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slavă,
preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!
APOCALIPSA SFANTULUI IOAN TEOLOGUL
CAP. 1
Ioan trimite urări de bine la şapte Biserici. În Patmos are cerească arătare. El vede pe Fiul Omului între
şapte sfeşnice, având în mâna dreaptă şapte stele.
Apoc.1:1. Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi cele ce
trebuie să se petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului
Său Ioan,
Apoc.1:2. Care a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, câte a văzut.
Apoc.1:3. Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în
aceasta! Căci vremea este aproape.
Apoc.1:4. Ioan, celor şapte Biserici, care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la Cel ce este şi Cel ce era
şi Cel ce vine şi de la cele şapte duhuri, care sunt înaintea scaunului Lui,
Apoc.1:5. Şi de la Iisus Hristos, Martorul cel credincios, Cel întâi născut din morţi, şi Domnul
împăraţilor pământului. Lui, Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre,
prin sângele Său,
Apoc.1:6. Şi ne-a făcut pe noi împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu şi Tatăl Său, Lui fie slava şi puterea,
în vecii vecilor. Amin!
Apoc.1:7. Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi-L vor vedea şi cei ce L-au împuns şi se vor
jeli, din pricina Lui, toate seminţiile pământului. Aşa. Amin.
Apoc.1:8. Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine,
Atotţiitorul.
Apoc.1:9. Eu Ioan, fratele vostru şi împreună cu voi părtaş la suferinţa şi la împărăţia şi la răbdarea în
Iisus, fost-a în insula ce se cheamă Patmos, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru
mărturia lui Iisus.
Apoc.1:10. Am fost în duh în zi de duminică şi am auzit, în urma mea, glas mare de trâmbiţă,
Apoc.1:11. Care zicea: Ceea ce vezi scrie în carte şi trimite celor şapte Biserici: la Efes, şi la Smirna,
şi la Pergam, şi la Tiatira, şi la Sardes, şi la Filadelfia, şi la Laodiceea.
Apoc.1:12. Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut
şapte sfeşnice de aur.
Apoc.1:13. Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung
până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur.
Apoc.1:14. Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.
Apoc.1:15. Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape
multe;
521
Apoc.1:16. În mâna Lui cea dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două
tăişuri, iar faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în puterea lui.
Apoc.1:17. Şi când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi El a pus mâna dreaptă peste
mine, zicând: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
Apoc.1:18. Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale
iadului.
Apoc.1:19. Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea.
Apoc.1:20. Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur
este: Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte
Biserici.
CAP. 2
Porunca dată lui Ioan de Domnul, ca să scrie îngerilor, adică episcopilor Bisericilor din: Efes, Smirna,
Pergam, Tiatira. Poruncile Domnului, lipsurile bisericilor.
Apoc.2:1. Scrie îngerului Bisericii din Efes: Acestea zice Cel ce ţine cele şapte stele în dreapta Sa, Cel
care umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
Apoc.2:2. Ştiu faptele tale şi osteneala ta şi răbdarea ta şi cum că nu poţi suferi pe cei răi şi ai cercat
pe cei ce se zic pe sine apostoli şi nu sunt şi i-ai aflat mincinoşi;
Apoc.2:3. Şi stărui în răbdare şi ai suferit pentru numele Meu şi nu ai obosit.
Apoc.2:4. Dar am împotriva ta faptul că ai părăsit dragostea ta cea dintâi.
Apoc.2:5. Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă faptele de mai înainte; iar
de nu, vin la tine curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi.
Apoc.2:6. Ai însă partea bună că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care le urăsc şi Eu.
Apoc.2:7. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce
din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.
Apoc.2:8. Iar îngerului Bisericii din Smirna, scrie-i: Acestea zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel care
a murit şi a înviat:
Apoc.2:9. Ştiu necazul tău şi sărăcia ta, dar eşti bogat, şi hula din partea celor ce zic despre ei înşişi
că sunt iudei şi nu sunt, ci sinagogă a satanei.
Apoc.2:10. Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă,
ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da
cununa vieţii.
Apoc.2:11. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Cel ce biruieşte nu va fi vătămat de
moartea cea de-a doua.
Apoc.2:12. Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: Acestea zice Cel ce are sabia ascuţită de
amândouă părţile:
Apoc.2:13. Ştiu unde sălăşluieşti: unde este scaunul satanei; şi ţii numele Meu şi n-ai tăgăduit
credinţa Mea, în zilele lui Antipa, martorul Meu cel credincios, care a fost ucis la voi, unde
locuieşte satana.
Apoc.2:14. Dar am împotriva ta câteva lucruri, că ai acolo pe unii care ţin învăţătura lui Balaam, cel ce
învăţa pe Balac să pună piatră de poticneală înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce care
jertfită idolilor şi să se dea desfrânării.
Apoc.2:15. Astfel ai şi tu pe unii care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor.
Apoc.2:16. Pocăieşte-te deci, iar de nu, vin la tine curând şi voi face cu ei război, cu sabia gurii Mele.
Apoc.2:17. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: Biruitorului îi voi da din mana cea
ascunsă şi-i voi da lui o pietricică albă şi pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-
l ştie, decât primitorul.
Apoc.2:18. Iar îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Acestea zice Fiul lui Dumnezeu, ai Cărui ochi sunt
ca para focului şi picioarele asemenea aramei strălucitoare:
Apoc.2:19. Ştiu faptele tale şi dragostea şi credinţa şi slujirea şi răbdarea ta şi ştiu că faptele tale cele
de pe urmă sunt mai multe decât cele dintâi.
Apoc.2:20. Dar am împotriva ta faptul că laşi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorociţă, de
învaţă şi amăgeşte pe robii Mei, ca să facă desfrânări şi să mănânce cele jertfite idolilor.
Apoc.2:21. Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu voieşte să se pocăiască de desfrânarea ei.
Apoc.2:22. Iată, o arunc pe ea bolnavă la pat şi pe cei ce se desfrânează cu ea, în mare strâmtorare,
dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
Apoc.2:23. Şi pe fiii ei cu moarte îi voi ucide şi vor cunoaşte toate Bisericile că Eu sunt Cel care
cercetez rănunchii şi inimile şi voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre.
Apoc.2:24. Iar vouă şi celorlalţi din Tiatira câţi nu au învăţătura aceasta, ca unii care n-au cunoscut
adâncurile satanei, după cum spun ei, vă zic: nu pun peste voi altă greutate.
Apoc.2:25. Însă, ceea ce aveţi, ţineţi până voi veni.
Apoc.2:26. Şi celui ce biruieşte şi celui ce păzeşte până la capăt faptele Mele, îi voi da lui stăpânire
peste neamuri.
Apoc.2:27. Şi le va păstori pe ele cu toiag de fier şi ca pe vasele olarului le va sfărâma, precum şi eu
am luat putere de la Tatăl Meu.
Apoc.2:28. Şi-i voi da lui steaua cea de dimineaţă.
Apoc.2:29. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.
522
CAP. 3
Epistola a cincea către Biserica din Sardes; a şasea către Biserica din Filadelfia. Numele noului Ierusalim
. Epistola a şaptea către Biserica din Laodiceea.
Apoc.3:1. Iar îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice Cel ce are cele şapte duhuri ale lui
Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort.
Apoc.3:2. Priveghează şi întăreşte ce a mai rămas şi era să moară. Căci n-am găsit faptele tale
depline înaintea Dumnezeului Meu.
Apoc.3:3. Drept aceea, adu-ţi aminte cum ai primit şi ai auzit şi păstrează şi te pocăieşte. Iar de nu
vei priveghea, voi veni ca un fur şi nu vei şti în care ceas voi veni asupra ta.
Apoc.3:4. Dar ai câţiva oameni în Sardes, care nu şi-au mânjit hainele lor, ci ei vor umbla cu Mine
îmbrăcaţi în veşminte albe, fiindcă sunt vrednici.
Apoc.3:5. Cel ce biruieşte va fi astfel îmbrăcat în veşminte albe şi nu voi şterge deloc numele lui din
cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea părintelui Meu şi înaintea îngerilor Lui.
Apoc.3:6. Cel ce are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.
Apoc.3:7. Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are
cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi nimeni nu va deschide:
Apoc.3:8. Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o
închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu.
Apoc.3:9. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci
mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-
am iubit.
Apoc.3:10. Pentru că ai păzit cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi pe tine de ceasul ispitei ce va să
vină peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ.
Apoc.3:11. Vin curând; ţine ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta.
Apoc.3:12. Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi
voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, - al noului
Ierusalim , care se pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu - şi numele Meu cel nou.
Apoc.3:14. Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel
credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:
Apoc.3:15. Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
Apoc.3:16. Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea.
Apoc.3:17. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti
cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!
Apoc.3:18. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte
albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi
ungi ochii şi să vezi.
Apoc.3:19. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte.
Apoc.3:20. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi
voi cina cu el şi el cu Mine.
Apoc.3:21. Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am
şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.
CAP. 4
Priveliştea cerească. Tronul lui Dumnezeu cu douăzeci şi patru de bătrâni şi cu patru heruvimi.
Apoc.4:1. După acestea, m-am uitat şi iată o uşă era deschisă în cer şi glasul cel dintâi - glasul ca de
trâmbiţă, pe care l-am auzit vorbind cu mine - mi-a zis: Suie-te aici şi îţi voi arăta cele ce
trebuie să fie după acestea.
Apoc.4:2. Îndată am fost în duh; şi iată un tron era în cer şi pe tron şedea Cineva.
Apoc.4:3. Şi Cel ce şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul
tronului era un curcubeu, cu înfăţişarea smaraldului.
Apoc.4:4. Şi douăzeci şi patru de scaune înconjurau tronul şi pe scaune douăzeci şi patru de bătrâni,
şezând, îmbrăcaţi în haine albe şi purtând pe capetele lor cununi de aur.
Apoc.4:5. Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi şapte făclii de foc ardeau înaintea tronului,
care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu,
Apoc.4:6. Şi înaintea tronului, ca o mare de sticlă, asemenea cu cristalul. Iar în mijlocul tronului şi
împrejurul tronului patru fiinţe, pline de ochi, dinainte şi dinapoi.
Apoc.4:7. Şi fiinţa cea dintâi era asemenea leului, a doua fiinţă asemenea viţelului, a treia fiinţă avea
faţă de om, iar a patra fiinţă era asemenea vulturului care zboară.
Apoc.4:8. Şi cele patru fiinţe, având fiecare din ele câte şase aripi, sunt pline de ochi, de jur împrejur
şi pe dinăuntru, şi odihnă nu au, ziua şi noaptea, zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul
Dumnezeu, Atotţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine.
Apoc.4:9. Şi când cele patru fiinţe dădeau slavă, cinste şi mulţumită Celui ce şade pe tron, Celui ce
este viu în vecii vecilor,
523
Apoc.4:10. Atunci cei douăzeci şi patru de bătrâni, căzând înaintea Celui ce şedea pe tron, se închinau
Celui ce este viu în vecii vecilor şi aruncau cununile lor înaintea tronului, zicând:
Apoc.4:11. Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea, căci Tu
ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-au făcut.
CAP. 5
Cartea cu şapte peceţi este dată Mielului. Mielul este lăudat cu cântări cereşti.
Apoc.5:1. Am văzut apoi, în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron, o carte scrisă înăuntru şi pe dos,
pecetluită cu şapte peceţi.
Apoc.5:2. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic să deschidă
cartea şi să desfacă toate peceţile ei?
Apoc.5:3. Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se
uite în ea.
Apoc.5:4. Şi am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în
ea.
Apoc.5:5. Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge. Iată, a biruit leul din seminţia lui Iuda, rădăcina
lui David, ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.
Apoc.5:6. Şi am văzut, la mijloc, între tron şi cele patru fiinţe şi în mijlocul bătrânilor, stând un Miel,
ca înjunghiat, şi care avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui
Dumnezeu, trimise în tot pământul.
Apoc.5:7. Şi a venit şi a luat cartea, din dreapta Celui ce şedea pe tron.
Apoc.5:8. Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea
Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor.
Apoc.5:9. Şi cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă
ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată
seminţia şi limba şi poporul şi neamul;
Apoc.5:10. Şi I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ.
Apoc.5:11. Şi am văzut şi am auzit glas de îngeri mulţi, de jur împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al
bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii,
Apoc.5:12. Zicând cu glas mare: Vrednic este Mielul cel înjunghiat ca să ia puterea şi bogăţia şi
înţelepciunea şi tăria şi cinstea şi slava şi binecuvântarea.
Apoc.5:13. Şi toată făptura care este în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare şi toate câte sunt
în acestea le-am auzit, zicând: Celui ce şade pe tron şi Mielului fie binecuvântarea şi
cinstea şi slava şi puterea, în vecii vecilor!
Apoc.5:14. Şi cele patru fiinţe ziceau: Amin! Iar bătrânii căzură şi se închinară.
CAP. 6
Desfacerea celor dintâi şase peceţi. Împăraţii şi domnii lumii se ascund în peşteri şi în crăpăturile
stâncilor.
Apoc.6:1. Şi am văzut când Mielul a deschis pe cea dintâi din cele şapte peceţi, şi am auzit pe una din
cele patru fiinţe zicând cu glas ca de tunet: Vino şi vezi.
Apoc.6:2. Şi m-am uitat şi iată un cal alb şi cel care şedea pe el avea un arc; şi i s-a dat lui cunună şi
a pornit ca un biruitor ca să biruiască.
Apoc.6:3. Şi când a deschis pecetea a doua, am auzit, zicând, pe a doua fiinţă: Vino şi vezi.
Apoc.6:4. Şi a ieşit alt cal, roşu ca focul; şi celui ce şedea pe el i s-a dat să ia pacea de pe pământ, ca
oamenii să se junghie între ei; şi o sabie mare i s-a dat.
Apoc.6:5. Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit pe a treia fiinţă, zicând: Vino şi vezi. Şi m-am
uitat şi iată un cal negru şi cel care şedea pe el avea un cântar în mâna lui.
Apoc.6:6. Şi am auzit, în mijlocul celor patru fiinţe, ca un glas care zicea: Măsura de grâu un dinar, şi
trei măsuri de orz un dinar. Dar de untdelemn şi de vin să nu te atingi.
Apoc.6:7. Şi când a deschis pecetea a patra, am auzit glasul fiinţei a patra, zicând: Vino şi vezi.
Apoc.6:8. Şi m-am uitat şi iată un cal galben-vânăt şi numele celui ce şedea pe el era: Moartea; şi
iadul se ţinea după el; şi li s-a dat lor putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă
cu sabie şi cu foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de pe pământ.
Apoc.6:9. Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi
pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.
Apoc.6:10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi
nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?
Apoc.6:11. Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă
puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei
ce aveau să fie omorâţi ca şi ei.
Apoc.6:12. Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a
făcut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele,
Apoc.6:13. Şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi,
când este zguduit de vijelie.
Apoc.6:14. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate
insulele s-au mişcat din locurile lor.
524
Apoc.6:15. Şi împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile oştilor şi bogaţii şi cei puternici şi toţi robii
şi toţi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor,
Apoc.6:16. Strigând munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de faţa Celui ce şade
pe tron şi de mânia Mielului;
Apoc.6:17. Că a venit ziua cea mare a mâniei lor, şi cine are putere ca să stea pe loc?
CAP. 7
Pecetluirea a o sută şi patruzeci şi patru de mii din seminţia lui Israel.
Apoc.7:1. După aceasta am văzut patru îngeri, stând la cele patru unghiuri ale pământului, ţinând cele
patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici peste mare, nici peste
vreun copac.
Apoc.7:2. Şi am văzut un alt înger care se ridica de la Răsăritul Soarelui şi avea pecetea Viului
Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să
vatăme pământul şi marea,
Apoc.7:3. Zicând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui, pe frunţile
lor, pe robii Dumnezeului nostru.
Apoc.7:4. Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii de pecetluiţi, din toate
seminţiile fiilor lui Israel:
Apoc.7:5. Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece
mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
Apoc.7:6. Din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din
seminţia lui Manase, douăsprezece mii;
Apoc.7:7. Din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din
seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
Apoc.7:8. Din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din
seminţia Veniamin, douăsprezece mii de pecetluiţi.
Apoc.7:9. După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din
tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului,
îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic.
Apoc.7:10. Şi mulţimea striga cu glas mare, zicând: Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, Care
şade pe tron, şi de la Mielul.
Apoc.7:11. Şi toţi îngerii stăteau împrejurul tronului bătrânilor şi al celor patru fiinţe, şi au căzut
înaintea tronului pe feţele lor şi s-au închinat lui Dumnezeu,
Apoc.7:12. Zicând: Amin! Binecuvântarea şi slava şi înţelepciunea şi mulţumirea şi cinstea şi puterea
şi tăria fie Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin!
Apoc.7:13. Iar unul dintre bătrâni a deschis gura şi mi-a zis: Aceştia care sunt îmbrăcaţi în veşminte
albe, cine sunt şi de unde au venit?
Apoc.7:14. Şi i-am zis: Doamne, Tu ştii. El mi-a răspuns: Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea
mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului.
Apoc.7:15. Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, şi Îi slujesc ziua şi noaptea, în templul
Lui, şi Cel ce şade pe tron îi va adăposti în cortul Său.
Apoc.7:16. Şi nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei şi nici
o arşiţă;
Apoc.7:17. Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor
vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.
CAP. 8
A şaptea pecete. Şapte îngeri cu şapte trâmbiţe.
Apoc.8:1. Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas.
Apoc.8:2. Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu şi li s-a dat lor şapte
trâmbiţe.
Apoc.8:3. Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă,
ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.
Apoc.8:4. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu
rugăciunile sfinţilor.
Apoc.8:5. Şi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au
pornit tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur.
Apoc.8:6. Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au gătit ca să trâmbiţeze.
Apoc.8:7. Şi a trâmbiţat întâiul înger, şi s-a pornit grindină şi foc amestecat cu sânge şi au căzut pe
pământ; şi a ars din pământ a treia parte, şi a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde
a ars de tot.
Apoc.8:8. A trâmbiţat, apoi, al doilea înger, şi ca un munte mare arzând în flăcări s-a prăbuşit în mare
şi a treia parte din mare s-a prefăcut în sânge;
Apoc.8:9. Şi a pierit a treia parte din făpturile cu viaţă în ele, care sunt în mare, şi a treia parte din
corăbii s-a sfărâmat.
Apoc.8:10. Şi a trâmbiţat al treilea înger, şi a căzut din cer o stea uriaşă, arzând ca o făclie, şi a căzut
peste izvoarele apelor.
525
Apoc.8:11. Şi numele stelei se cheamă Absintos. Şi a treia parte din ape s-a făcut ca pelinul şi mulţi
dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare.
Apoc.8:12. Şi a trâmbiţat al patrulea înger; şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din
lună, şi a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor şi ziua să-şi piardă
din lumină a treia parte, şi noaptea tot aşa.
Apoc.8:13. Şi am văzut şi am auzit un vultur, care zbura spre înaltul cerului şi striga cu glas mare:
Vai, vai, vai celor ce locuiesc pe pământ, din pricina celorlalte glasuri ale trâmbiţei celor
trei îngeri, care sunt gata să trâmbiţeze!
CAP. 9
Trâmbiţa a cincea şi a şasea. Cele ce se întâmplă după ce au sunat. Cei patru îngeri de la Eufrat.
Apoc.9:1. Şi a trâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută din cer pe pământ şi i s-a dat
cheia fântânii adâncului.
Apoc.9:2. Şi a deschis fântâna adâncului şi fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, şi
soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
Apoc.9:3. Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ şi li s-a dat lor putere precum au putere scorpiile
pământului.
Apoc.9:4. Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici o verdeaţă şi nici un copac, fără
numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor.
Apoc.9:5. Şi nu li s-a dat ca să-i omoare, ci ca să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este la fel cu chinul
scorpiei, când a înţepat pe om.
Apoc.9:6. Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla şi vor dori să moară; moartea
însă va fugi de ei.
Apoc.9:7. Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi de război. Pe capete aveau cununi
ca de aur, şi feţele lor erau ca nişte feţe de oameni.
Apoc.9:8. Şi aveau păr ca părul de femei şi dinţii lor erau ca dinţii leilor.
Apoc.9:9. Şi aveau platoşe ca platoşele de fier , iar vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei mulţimi de
care şi de cai, care aleargă la luptă.
Apoc.9:10. Şi aveau cozi şi bolduri asemenea scorpiilor; şi puterea lor e în cozile lor, ca să vatăme pe
oameni cinci luni.
Apoc.9:11. Şi au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui nume, în evreieşte, este Abaddon, iar
în elineşte are numele Apollion.
Apoc.9:12. Întâiul "vai" a trecut; iată vine încă un "vai" şi încă unul, după acestea.
Apoc.9:13. Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Şi am auzit un glas, din cele patru cornuri ale altarului de
aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
Apoc.9:14. Zicând către îngerul al şaselea, cel ce avea trâmbiţa: Dezleagă pe cei patru îngeri care
sunt legaţi la râul cel mare, Eufratul.
Apoc.9:15. Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri, care erau gătiţi spre ceasul şi ziua şi luna şi anul
acela, ca să omoare a treia parte din oameni.
Apoc.9:16. Şi numărul oştilor era de douăzeci de mii de ori câte zece mii de călăreţi, căci am auzit
numărul lor.
Apoc.9:17. Şi aşa am văzut, în vedenie, caii şi pe cei ce şedeau pe ei, având platoşe ca de foc şi de
iachint şi de pucioasă; iar capetele cailor semănau cu capetele leilor şi din gurile lor ieşea
foc şi fum şi pucioasă.
Apoc.9:18. De aceste trei plăgi: de focul şi de fumul şi de pucioasa, care ieşea din gurile lor, a fost
ucisă a treia parte din oameni.
Apoc.9:19. Pentru că puterea cailor este în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor sunt asemenea
şerpilor, având capete, şi cu acestea vatămă.
Apoc.9:20. Dar ceilalţi oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor
lor, ca să nu se mai închine idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn,
care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
Apoc.9:21. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de
furtişagurile lor.
CAP. 10
Un înger se arată, ţinând în mână o carte deschisă. Poruncă lui Ioan să înghită această carte.
Apoc.10:1. Şi am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor şi pe capul lui era
curcubeul, iar faţa lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc,
Apoc.10:2. Şi în mână avea o carte mică, deschisă. Şi a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel
stâng pe pământ,
Apoc.10:3. Şi a strigat cu glas puternic, precum răcneşte leul. Iar când a strigat, cele şapte tunete au
slobozit glasurile lor.
Apoc.10:4. Şi când au vorbit cele şapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer:
Pecetluieşte cele ce au spus cele şapte tunete şi nu le scrie.
Apoc.10:5. Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă către
cer,
526
Apoc.10:6. Şi s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul şi cele ce sunt în cer şi
pământul şi cele ce sunt pe pământ şi marea şi cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi,
Apoc.10:7. Ci, în zilele când va grăi al şaptelea înger - când va fi să trâmbiţeze - atunci va fi săvârşită
taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, proorocilor.
Apoc.10:8. Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarăşi a vorbit cu mine, zicând: Mergi de ia cartea cea
deschisă din mâna îngerului, care stă pe mare şi pe pământ.
Apoc.10:9. Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va
amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.
Apoc.10:10. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era în gura mea dulce ca
mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât.
Apoc.10:11. Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi
şi la mulţi împăraţi.
CAP. 11
Măsurarea templului. Doi martori ucişi de fiară înviază şi se înalţă la cer. Trâmbiţa a şaptea. Cântarea.
Templul lui Dumnezeu în cer.
Apoc.11:1. Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicând: Scoală-te şi măsoară templul lui
Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în el.
Apoc.11:2. Iar curtea cea din afară a templului, scoate-o din socoteală şi n-o măsura, pentru că a fost
dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea sfântă patruzeci şi două de luni.
Apoc.11:3. Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute
şi şaizeci de zile.
Apoc.11:4. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului.
Apoc.11:5. Şi dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc iese din gura lor şi mistuieşte pe vrăjmaşii lor; şi
dacă ar voi cineva să-i vatăme, acela trebuie ucis.
Apoc.11:6. Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere
au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte
ori vor voi.
Apoc.11:7. Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, şi-i
va birui şi-i va omorî.
Apoc.11:8. Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari, care se cheamă, duhovniceşte,
Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor.
Apoc.11:9. Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile şi
jumătate şi nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt.
Apoc.11:10. Iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor şi vor fi în veselie şi îşi vor
trimite daruri unul altuia, pentru că aceşti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe
pământ.
Apoc.11:11. Şi după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au
ridicat pe picioarele lor şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei.
Apoc.11:12. Şi din cer au auzit glas puternic, zicându-le: Suiţi-vă aici! Şi s-au suit la cer, în nori, şi au
privit la ei duşmanii lor.
Apoc.11:13. Şi în ceasul acela s-a făcut cutremur mare şi a zecea parte din cetate s-a prăbuşit şi au
pierit în cutremur şapte mii de oameni, iar ceilalţi s-au înfricoşat şi au dat slavă
Dumnezeului cerului.
Apoc.11:14. Al doilea "vai" a trecut; al treilea "vai", iată, vine degrabă.
Apoc.11:15. Şi a trâmbiţat al şaptelea înger şi s-au pornit, în cer, glasuri puternice care ziceau:
Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Hristosului Său şi va împărăţi în vecii
vecilor.
Apoc.11:16. Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care şed înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au
căzut cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu,
Apoc.11:17. Zicând: Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel ce eşti şi Cel ce erai şi Cel
ce vii, că ai luat puterea Ta cea mare şi împărăţeşti.
Apoc.11:18. Şi neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta şi vremea celor morţi, ca să fie judecaţi,
şi să răsplăteşti pe robii Tăi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de numele Tău, pe
cei mici şi pe cei mari, şi să pierzi pe cei ce prăpădesc pământul.
Apoc.11:19. Şi s-a deschis templul lui Dumnezeu, cel din cer, şi s-a văzut în templul Lui chivotul
legământului Său, şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi cutremur şi grindină mare.
CAP. 12
Femeia care naşte şi balaurul. Balaurul, biruit de Mihail, urmăreşte pe femeie şi pe cei din sămânţa ei.
Apoc.12:1. Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub
picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele.
Apoc.12:2. Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se ca să nască.
Apoc.12:3. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece
coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.
Apoc.12:4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul
stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte.
527
Apoc.12:5. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu
toiag de fier . Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,
Apoc.12:6. Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea,
acolo, o mie două sute şi şaizeci de zile.
Apoc.12:7. Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi
balaurul şi îngerii lui.
Apoc.12:8. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer.
Apoc.12:9. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana,
cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu
el.
Apoc.12:10. Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia
Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor
noştri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea.
Apoc.12:11. Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul
lor, până la moarte.
Apoc.12:12. Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare,
fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt.
Apoc.12:13. Iar când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit pe femeia care născuse
pruncul.
Apoc.12:14. Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei,
unde e hrănită acolo o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui.
Apoc.12:15. Şi şarpele a aruncat din gura lui, după femeie, apă ca un râu ca s-o ia apa.
Apoc.12:16. Şi pământul i-a venit femeii într-ajutor, căci pământul şi-a deschis gura sa şi a înghiţit
râul pe care-l aruncase balaurul, din gură.
Apoc.12:17. Şi balaurul s-a aprins de mânie asupra femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din
seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus.
Apoc.12:18. Şi a stat pe nisipul mării.
CAP. 13
Fiara, care se ridică din mare, defăimează pe Dumnezeu şi dă război sfinţilor. O altă fiară, proorocul
mincinos, se ridică din pământ. Numele celei dintâi: 666.
Apoc.13:1. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe
coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă.
Apoc.13:2. Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar
gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare.
Apoc.13:3. Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu
vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.
Apoc.13:4. Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; şi s-au închinat fiarei, zicând:
Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?
Apoc.13:5. Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de
patruzeci şi două de luni.
Apoc.13:6. Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi
pe cei ce locuiesc în cer.
Apoc.13:7. Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată
seminţia şi poporul şi limba şi neamul.
Apoc.13:8. Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la
întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.
Apoc.13:9. Dacă are cineva urechi - să audă!
Apoc.13:10. Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie.
Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
Apoc.13:.11. Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea
mielului, dar grăia ca un balaur
Apoc.13:12. Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi
pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese
vindecată.
Apoc.13:13. Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea
oamenilor,
Apoc.13:14. Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea
fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia
şi a rămas în viaţă.
Apoc.13:15. Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe
toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei.
Apoc.13:16. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei
slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Apoc.13:17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică
numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
Apoc.13:18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr
de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.
528
CAP. 14
Mielul şi cei răscumpăraţi sălăşluiesc în Sion. Trei îngeri vestesc judecăţile lui Dumnezeu. Secerişul şi
culesul viei.
Apoc.14:1. Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii,
care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor.
Apoc.14:2. Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe şi ca bubuitul unui tunet
puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce cântă cu alăutele lor.
Apoc.14:3. Şi cântau o cântare nouă, înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe şi înaintea
bătrânilor; şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât numai cei o sută patruzeci şi patru
de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
Apoc.14:4. Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg
după Miel ori unde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui
Dumnezeu şi Mielului.
Apoc.14:5. Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană.
Apoc.14:6. Şi am văzut apoi alt înger, care zbura prin mijlocul cerului, având să binevestească
Evanghelia veşnică celor ce locuiesc pe pământ şi la tot neamul şi seminţia şi limba şi
poporul,
Apoc.14:7. Zicând cu glas puternic: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi Lui slavă, că a venit ceasul
judecăţii Lui, şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor.
Apoc.14:8. Şi un al doilea înger a venit, zicând: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a
adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării sale.
Apoc.14:9. Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi
chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,
Apoc.14:10. Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale,
şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
Apoc.14:11. Şi fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce
se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.
Apoc.14:12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
Apoc.14:13. Şi am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru
Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei,
Apoc.14:14. Şi am privit şi iată un nor alb şi Cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului Omului, având
pe cap cunună de aur şi în mână seceră ascuţită.
Apoc.14:15. Şi iată un alt înger a ieşit din templu, strigând cu glas mare Celui ce şedea pe nor:
Trimite secera şi seceră, că a venit ceasul de secerat, fiindcă s-a copt secerişul
pământului.
Apoc.14:16. Şi Cel ce şedea pe nor a aruncat pe pământ secera lui şi pământul a fost secerat.
Apoc.14:17. Şi un alt înger a ieşit din templul cel ceresc, având şi el un cuţitaş ascuţit.
Apoc.14:18. Şi încă un înger a ieşit din altar, având putere asupra focului, şi a strigat cu glas mare
celui care avea cuţitaşul ascuţit, zicând: Trimite cuţitaşul tău cel ascuţit şi culege ciorchinii
viei pământului, căci s-au copt.
Apoc.14:19. Şi îngerul a aruncat, pe pământ, cuţitaşul lui şi a cules via pământului şi strugurii i-a
aruncat în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
Apoc.14:20. Şi teascul a fost călcat afară din cetate şi a ieşit sânge din teasc, până la zăbalele cailor,
pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
CAP. 15
Cântarea biruitorilor fiarei. Şapte îngeri cu şapte cupe ale mâniei.
Apoc.15:1. Am văzut, apoi, în cer, alt semn, mare şi minunat: şapte îngeri având şapte pedepse - cele
de pe urmă - căci cu ele s-a sfârşit mânia lui Dumnezeu.
Apoc.15:2. Şi am văzut ca o mare de cristal, amestecată cu foc, şi pe biruitorii fiarei şi ai chipului ei şi
ai numărului numelui ei, stând în picioare pe marea de cristal şi având alăutele lui
Dumnezeu.
Apoc.15:3. Şi ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zicând: Mari şi
minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule! Drepte şi adevărate sunt
căile Tale, Împărate al neamurilor!
Apoc.15:4. Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău? Că tu singur eşti sfânt şi
toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale s-au făcut
cunoscute.
Apoc.15:5. Şi după aceasta, m-am uitat şi s-a deschis templul cortului mărturiei din cer.
Apoc.15:6. Şi au ieşit din templu cei şapte îngeri cu cele şapte pedepse, îmbrăcaţi în veşmânt de in
curat, luminos, şi încinşi, pe la piept, cu cingători de aur.
Apoc.15:7. Şi una din cele patru făpturi dădu celor şapte îngeri cele şapte cupe de aur pline de mânia
lui Dumnezeu, Cel ce este viu în vecii vecilor.
Apoc.15:8. Iar templul se umplu de fum, din slava lui Dumnezeu şi din puterea Lui, şi nimeni nu putea
să intre în templu, până ce se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.
529
CAP. 16
Vărsarea celor şapte cupe ale mâniei şi cele şapte urgii ce vin asupra pământului.
Apoc.16:1. Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe
pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu.
Apoc.16:2. Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe
oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei.
Apoc.16:3. Şi al doilea înger a vărsat cupa lui în mare, şi marea s-a prefăcut în sânge ca de mort, şi
orice suflare de viaţă a murit, din cele ce sunt în mare.
Apoc.16:4. Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri şi în izvoarele apelor şi s-au prefăcut în
sânge.
Apoc.16:5. Şi am auzit pe îngerul apelor, zicând: Drept eşti Tu, Cel ce eşti şi Cel ce erai, Cel Sfânt, că
ai judecat acestea:
Apoc.16:6. Fiindcă au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici
sunt!
Apoc.16:7. Şi am auzit din altar, grăind: Da, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, adevărate şi drepte
sunt judecăţile Tale!
Apoc.16:8. Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul
lui.
Apoc.16:9. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi au hulit numele lui Dumnezeu, Care are
putere peste urgiile acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
Apoc.16:10. Şi al cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei şi în împărăţia ei s-a făcut întuneric
şi oamenii îşi muşcau limbile de durere.
Apoc.16:11. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor
nu s-au pocăit.
Apoc.16:12. Şi al şaselea înger a vărsat cupa lui în râul cel mare Eufrat şi apele lui au secat, ca să fie
gătită calea împăraţilor de la Răsăritul Soarelui.
Apoc.16:13. Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura proorocului celui
mincinos trei duhuri necurate ca nişte broaşte.
Apoc.16:14. Căci sunt duhuri diavoleşti, făcătoare de semne şi care se duc la împăraţii lumii întregi,
să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotţiitorul.
Apoc.16:15. Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează şi păstrează veşmintele sale, ca să nu
umble gol şi să se vadă ruşinea lui!
Apoc.16:16. Şi i-au strâns la locul ce se cheamă evreieşte Harmaghedon.
Apoc.16:17. Şi al şaptelea înger a vărsat cupa lui în văzduh şi glas mare a ieşit din templul cerului, de
la tron, strigând: S-a făcut!
Apoc.16:18. Şi s-au pornit fulgere şi vuiete şi tunete şi s-a făcut cutremur mare, aşa cum nu a fost,
de când este omul pe pământ, un cutremur atât de puternic.
Apoc.16:19. Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit, şi Babilonul
cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului aprinderii
mâniei Lui.
Apoc.16:20. Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai aflară.
Apoc.16:21. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni. Şi oamenii huliră pe
Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare.
CAP. 17
Desfrânata cea mare, numită Babilonul, umblă beată de sânge ca o fiară cu şapte capete şi cu zece
coarne.
Apoc.17:1. Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe, şi a grăit către mine,
zicând: Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe,
Apoc.17:2. Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat de
vinul desfrânării ei.
Apoc.17:3. Şi m-a dus, în duh, în pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume
de hulă, având şapte capete şi zece coarne.
Apoc.17:4. Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre
scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de
necurăţiile desfrânării ei.
Apoc.17:5. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor
pământului.
Apoc.17:6. Şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus, şi
văzând-o, m-am mirat cu mirare mare.
Apoc.17:7. Şi îngerul mi-a zis: De ce te miri? Eu îţi voi spune taina femeii şi a fiarei care o poartă şi
care are cele şapte capete şi cele zece coarne.
Apoc.17:8. Fiara pe care ai văzut-o era şi nu este şi va să se ridice din adânc şi să meargă spre pieire.
Şi se vor mira cei ce locuiesc pe pământ ale căror nume nu sunt scrise de la întemeierea
lumii în cartea vieţii, văzând pe fiară că era şi nu este, dar se va arăta.
530
Apoc.17:9. Aici trebuie minte care are înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi deasupra
cărora şade femeia.
Apoc.17:10. Dar sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul mai este, celălalt încă nu a venit, iar când
va veni are de stat puţină vreme.
Apoc.17:11. Şi fiara care era şi nu mai este - este al optulea împărat şi este dintre cei şapte şi merge
spre pieire.
Apoc.17:12. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au luat împărăţia,
dar care vor lua stăpânire de împăraţi, un ceas, împreună cu fiara.
Apoc.17:13. Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpânirea lor o dau fiarei.
Apoc.17:14. Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul
domnilor şi Împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El - chemaţi şi aleşi şi
credincioşi.
Apoc.17:15. Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade desfrânata, sunt popoare şi
gloate şi neamuri şi limbi.
Apoc.17:16. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi
goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc.
Apoc.17:17. Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să
dea fiarei împărăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu.
Apoc.17:18. Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii
pământului.
CAP. 18
Vestea căderii Babilonului. Poporul Domnului să iasă din cetate! Cei care se întristează şi cei care se
bucură de căderea ei.
Apoc.18:1. După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se din cer, având putere mare, şi
pământul s-a luminat de slava lui,
Apoc.18:2. Şi a strigat cu glas puternic şi a zis: A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş
demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate şi
urâte.
Apoc.18:3. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului
s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit.
Apoc.18:4. Şi am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi
la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei;
Apoc.18:5. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.
Apoc.18:6. Daţi-i înapoi, precum v-a dat şi ea şi, după faptele ei, cu măsură îndoită, îndoit măsuraţi-i;
în paharul în care v-a turnat, turnaţi-i de două ori.
Apoc.18:7. Pe cât s-a mărit pe sine şi a fost în desfătări, tot pe atâta daţi-i chin şi plângere. Fiindcă în
inima ei zice: Şed ca împărăteasă şi văduvă nu sunt şi jale nu voi vedea nicidecum!
Apoc.18:8. Pentru aceea într-o singură zi vor veni pedepsele peste ea: moarte şi tânguire şi foamete
şi focul va arde-o de tot, căci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judecă.
Apoc.18:9. Iar împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli şi
se vor bate în piept pentru ea, când vor vedea fumul focului în care arde,
Apoc.18:10. Stând departe de frica chipurilor ei, şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul,
cetatea cea tare, că într-un ceas a venit judecata ta!
Apoc.18:11. Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa
lor,
Apoc.18:12. Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă
stacojie, tot felul de lemn bine mirositor şi tot felul de lucruri de fildeş, de lemn de mare
preţ şi marfă de aramă şi de fier şi de marmură,
Apoc.18:13. Şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făină de grâu
curat şi grâu şi vite şi oi şi cai şi căruţe şi trupuri şi suflete de oameni.
Apoc.18:14. Şi roadele cele dorite de sufletul tău s-au dus de la tine şi toate cele grase şi strălucite au
pierit de la tine şi niciodată nu le vor mai găsi.
Apoc.18:15. Iar neguţătorii de aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, de
frica chinurilor ei, plângând şi tânguindu-se,
Apoc.18:16. Şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea înveşmântată în vison şi în porfiră şi în stofă
stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Că într-un ceas s-a
pustiit atâta bogăţie!
Apoc.18:17. Şi toţi cârmacii şi toţi cei ce plutesc pe mare şi corăbierii şi toţi câţi lucrează pe mare
stăteau departe,
Apoc.18:18. Şi strigau, uitându-se la fumul focului în care ardea, zicând: Care cetate era asemenea cu
cetatea cea mare!
Apoc.18:19. Şi îşi puneau ţărână pe capetele lor şi strigau plângând şi tânguindu-se şi zicând: Vai!
Vai! Cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit din comorile ei toţi cei ce ţin corăbii pe
mare, că într-un ceas s-a pustiit!
Apoc.18:20. Veseleşte-te de ea, cerule şi voi sfinţilor, şi voi apostolilor, şi voi proorocilor, pentru că
Dumnezeu a pronunţat judecata voastră asupra ei.
531
Apoc.18:21. Şi un înger puternic a ridicat o piatră, mare cât o piatră de moară, şi a aruncat-o în
mare, zicând: Cu astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se
va mai afla.
Apoc.18:22. Şi glasul celor ce cântă din chitară şi din gură şi din flaut şi din trâmbiţă nu se va mai
auzi de acum în tine şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug nu se va mai afla în
tine şi huruit de mori nu se va mai auzi în tine niciodată!
Apoc.18:23. Şi niciodată lumina de lampă nu se va mai ivi în tine; şi glasul de mire şi mireasă nu se
vor mai auzi în tine niciodată, pentru că neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii şi pentru că
toate neamurile s-au rătăcit cu fermecătoria ta.
Apoc.18:24. Şi s-a găsit în ea sânge de prooroci şi de sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe
pământ.
CAP. 19
Hristos biruieşte fiara.
Apoc.19:1. După acestea, am auzit, în cer, ca un glas puternic de mulţime multă zicând: Aliluia!
Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
Apoc.19:2. Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile Lui! Pentru că a judecat pe desfrânata cea
mare, care a stricat pământul cu desfrânarea ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din
mâna ei!
Apoc.19:3. Şi a doua oară au zis: Aliluia! Şi fumul focului în care arde ea se ridică în vecii vecilor.
Apoc.19:4. Iar cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe au căzut şi s-au închinat lui
Dumnezeu, Cel ce şade pe tron, zicând: Amin! Aliluia!
Apoc.19:5. Şi un glas a ieşit din tron, zicând: Lăudaţi pe Dumnezeul nostru toate slugile Lui, cei ce vă
temeţi de El, mici şi mari.
Apoc.19:6. Şi am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de
tunete puternice, zicând: Aliluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul,
împărăţeşte.
Apoc.19:7. Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa
Lui s-a pregătit,
Apoc.19:8. Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele
drepte ale sfinţilor.
Apoc.19:9. Şi mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului! Şi mi-a zis: Acestea sunt
adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu.
Apoc.19:10. Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci
aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui
Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei.
Apoc.19:11. Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi
Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate.
Apoc.19:12. Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe
care nimeni nu-l înţelege decât numai El.
Apoc.19:13. Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui
Dumnezeu.
Apoc.19:14. Şi oştile din cer veneau după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat.
Apoc.19:15. Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea. Şi El îi va păstori cu
toiag de fier şi va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, Atotţiitorul.
Apoc.19:16. Şi pe haina Lui şi pe coapsa Lui are nume scris: Împăratul împăraţilor şi Domnul
domnilor.
Apoc.19:17. Şi am văzut un înger stând în soare; şi a strigat cu glas puternic, grăind tuturor păsărilor
care zboară spre înaltul cerului: Veniţi şi vă adunaţi la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
Apoc.19:18. Ca să mâncaţi trupuri de împăraţi şi trupuri de căpetenii de oşti şi trupurile celor
puternici, şi trupurile cailor şi ale călăreţilor lor, şi trupurile tuturor celor slobozi şi celor
robi, şi ale celor mici şi celor mari.
Apoc.19:19. Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului, şi oştirile lor adunate, ca să facă război ce
Cel ce şade pe cal şi cu oştirea Lui.
Apoc.19:20. Şi fiara a fost răpusă şi, cu ea, proorocul cel mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu
care amăgea pe cei ce au purtat semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat chipului ei.
Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul de foc unde arde pucioasă.
Apoc.19:21. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care iese din gura Celui ce şade pe cal, şi toate păsările
s-au săturat din trupurile lor.
CAP. 20
Balaurul este legat. Sfinţii se scoală la împărăţia de mii de ani. Gog şi Magog. Diavolul este prăbuşit.
Judecata de apoi.
Apoc.20:1. Şi am văzut un înger, pogorându-se din cer, având cheia adâncului şi un lanţ mare în mâna
lui.
Apoc.20:2. Şi a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana, şi l-a legat pe mii de
ani,
532
Apoc.20:3. Şi l-a aruncat în adânc şi l-a închis şi a pecetluit deasupra lui, ca să nu mai amăgească
neamurile, până ce se vor sfârşi miile de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat câtăva
vreme.
Apoc.20:4. Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut
sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-
au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei
au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani.
Apoc.20:5. Iar ceilalţi morţi nu înviază până ce nu se vor sfârşi miile de ani. Aceasta este învierea cea
dintâi.
Apoc.20:6. Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi. Peste aceştia moartea cea de a
doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El
mii de ani.
Apoc.20:7. Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui,
Apoc.20:8. Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog
şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării.
Apoc.20:9. Şi s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea cea iubită. Dar
s-a pogorât foc din cer şi i-a mistuit.
Apoc.20:10. Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi
fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor.
Apoc.20:11. Şi am văzut, iar, un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe el, iar dinaintea feţei Lui
pământul şi cerul au fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele.
Apoc.20:12. Şi am văzut pe morţi, pe cei mari şi pe cei mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost
deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi
din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor.
Apoc.20:13. Şi marea a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au
fost, fiecare după faptele sale.
Apoc.20:14. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua:
iezerul cel de foc.
Apoc.20:15. Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc.
CAP. 21
Cerul cel nou. Pământul cel nou. Noul Ierusalim . Douăsprezece porţi şi douăsprezece pietre de temelie.
Lumina dumnezeiască în loc de soare.
Apoc.21:1. Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi
marea nu mai este.
Apoc.21:2. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim , pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită
ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.
Apoc.21:3. Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu
oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.
Apoc.21:4. Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt,
nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.
Apoc.21:5. Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste
cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.
Apoc.21:6. Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează
îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii.
Apoc.21:7. Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu
Apoc.21:8. Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi
închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu
pucioasă, care este moartea a doua.
Apoc.21:9. Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe pline cu cele din urmă
şapte pedepse, şi a grăit către mine zicând: Vino să-ţi arăt pe mireasa, femeia Mielului.
Apoc.21:10. Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă,
Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu,
Apoc.21:11. Având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca
piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.
Apoc.21:12. Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi douăsprezece îngeri şi
nume scrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
Apoc.21:13. Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi spre miazăzi trei porţi şi spre apus
trei porţi.
Apoc.21:14. Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele douăsprezece nume, ale
celor douăsprezece apostoli ai Mielului.
Apoc.21:15. Şi cel ce vorbea cu mine avea pentru măsurat o trestie de aur, ca să măsoare cetatea şi
porţile ei şi zidul ei.
Apoc.21:16. Şi cetatea este în patru colţuri şi lungimea ei este tot atâta cât şi lăţimea. Şi a măsurat
cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii. Lungimea şi lărgimea şi înălţimea ei sunt
deopotrivă.
Apoc.21:17. Şi a măsurat şi zidul ei: o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura omenească, care
este şi a îngerului.
533
Apoc.21:18. Şi zidăria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla cea curată.
Apoc.21:19. Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe: întâia piatră de
temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,
Apoc.21:20. A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de
topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douăsprezecea de ametist.
Apoc.21:21. Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-
un mărgăritar. Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla.
Apoc.21:22. Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este
templul ei.
Apoc.21:23. Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui
Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul.
Apoc.21:24. Şi neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor.
Apoc.21:25. Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo.
Apoc.21:26. Şi vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor.
Apoc.21:27. Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu
minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.
CAP. 22
Râul şi pomul vieţii. Fericirea veşnică. Ioan este martorul credincios. Făgăduinţa şi judecata lui
Dumnezeu. Venirea lui Hristos.
Apoc.22:1. Şi mi-a arătat, apoi, râul şi apa vieţii, limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul
lui Dumnezeu şi al Mielului,
Apoc.22:2. Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod
de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre
tămăduirea neamurilor.
Apoc.22:3. Nici un blestem nu va mai fi. Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Îi
vor sluji Lui.
Apoc.22:4. Şi vor vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile lor.
Apoc.22:5. Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru
că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor.
Apoc.22:6. Şi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate şi Domnul,
Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi cele ce
trebuie să se întâmple în curând.
Apoc.22:7. Şi iată vin curând. Fericit cel ce păzeşte cuvintele proorociei acestei cărţi!
Apoc.22:8. Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea, iar când am auzit şi am văzut, am
căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.
Apoc.22:9. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi,
proorocii, şi cu cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu închină-te!
Apoc.22:10. Apoi mi-a zis: Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei acestei cărţi, căci vremea este
aproape.
Apoc.22:11. Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este
drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.
Apoc.22:12. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui.
Apoc.22:13. Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul.
Apoc.22:14. Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să
intre în cetate!
Apoc.22:15. Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează
şi iubesc minciuna!
Apoc.22:16. Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, cu privire la
Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa.
Apoc.22:17. Şi Duhul şi mireasa zic: Vino. Şi cel ce aude să zică: Vino. Şi cel însetat să vină, cel ce
doreşte să ia în dar apa vieţii.
Apoc.22:18. Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărţi: De va mai adăuga
cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în cartea
aceasta;
Apoc.22:19. Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea
lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta.
Apoc.22:20. Cel ce mărturiseşte acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!
Apoc.22:21. Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi! Amin.
Profesor
Pr. Iconom stavrofor Adrian N. Iftimiu
1999 Suceava
534
535
CUPRINSUL SFINTEI SCRIPTURI ISAIA –APOCALIPSA
Pr.prof. Adrian N. Iftimiu

ISAIA................................................................................................................................ ....1
CAP. 1
Proorocia lui Isaia despre adevăratele jertfe. .........................................1
CAP. 2
Proorocie despre Iuda şi Ierusalim . ......................................................1
CAP. 3
Pedeapsa mândriei şi a podoabelor deşarte. ..........................................2
CAP. 4
Bune prevestiri. ............................................... ......................................3
CAP. 5
Via neroditoare. ......................................................... ............................3
CAP. 6
Slava Domnului. .................................................................. ...................4
CAP. 7
Soarta lui Iuda şi Efraim. Naşterea lui Emanuel din Fecioara. .................4
CAP. 8
Surparea împărăţiei Siriei şi a lui Israel. Vremea lui Mesia. ....................5
CAP. 9
Naşterea, numele şi împărăţia lui Mesia. ................................................6
CAP. 10
Pedeapsa nedreptăţii. Pieirea Asirienilor. ...................................... .........6
CAP. 11
Puterea lui Mesia. ............................................ ......................................7
CAP. 12
Cântare de mulţumire. ......................................... ..................................8
CAP. 13
Vedenia lui Isaia ....................................................... .............................8
CAP. 14
Proorocie împotriva Babilonului. ............................................................9
536
CAP. 15
Proorocie împotriva lui Moab. ............................................................ ...10
CAP. 16
Rele prevestiri pentru Moab. ..................................... ...........................10
CAP. 17
Proorocie pentru Damasc ............................................... ......................10
CAP. 18
Pustiirea pământului. .......................................................... .................11
CAP. 19
Proorocie pentru Egipt. .......................................... ..............................11
CAP. 20
Egiptenii şi Etiopienii vor fi robiţi. ........................................................12
CAP. 21
Proorocie pentru pustiirea malurilor mării. ..........................................12
CAP. 22
Proorocie pentru Ierusalim . ................................................................13
CAP. 23
Proorocie pentru Tir. ........................................................ ....................14
CAP. 24
Pustiirea lui Iuda ............................................ .....................................14
CAP. 25
Cântare de mulţumire. ...................................... ...................................15
CAP. 26
Cântarea celor răscumpăraţi. ...............................................................15
CAP. 27
Înainte-vestire pentru aşezarea poporului lui Dumnezeu. ....................16
CAP. 28 Proorocie împotriva lui Efraim. Ameninţări şi mângâieri. .......16
CAP. 29
Proorocie împotriva Ierusalimului . ................................... ...................17
CAP. 30
Ameninţări asupra lui Iuda. ............................................................... ...18
CAP. 31
Dumnezeu va izbăvi pe Israel. .............................................................19
537
CAP. 32
Făgăduinţă pentru timpuri fericite. ..................................................... ..19
CAP. 33
Izbăvirea făgăduită poporului lui Dumnezeu. .......................................20
CAP. 34
Proorocie împotriva lui Edom. ..............................................................21
CAP. 35
Profeţie despre starea de fericire. ........................................................21
CAP. 36
Năvălirea lui Sanherib în Iuda. Ameninţările lui Rabşache. ...................22
CAP. 37
Rugăciunea lui Iezechia. Izbăvirea Ierusalimului . ...............................22
CAP. 38 Boala şi vindecarea lui Iezechia. Rugăciunea lui. ...................23
CAP. 39
Iezechia arată vistieriile sale solilor din Babilon. Pedeapsa lui. ............24
CAP. 40
Proorocie despre Înainte-mergătorul. ..................................................24
CAP. 41
Puterea lui Dumnezeu şi deşertăciunea slujirii la idoli. .........................25
CAP. 42
Proorocie despre Mesia. .............................................. .........................26
CAP. 43
Anunţarea unei noi împărăţii. Pedeapsa neascultării. ...........................27
CAP. 44
Deosebirea între adevăratul Dumnezeu şi idoli. Împlinirea prezicerilor. 28
CAP. 45
Profeţia despre Cirus. Mântuirea de la Dumnezeu vestită poporului Său.
.......................................................................................... ....................29
CAP. 46
Babilonul cade; Israel izbăvit de Domnul. ............................................ .30
CAP. 47
Proorocie pentru căderea Babilonului. ............................................. .....30
538
CAP. 48
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru Israel. ...................................31
CAP. 49
Slujitorul Domnului este Lumina neamurilor. .......................................31
CAP. 50
Mesia biruitor. ............................................................................. .........32
CAP. 51
Făgăduinţele pentru cei credincioşi. .....................................................33
CAP. 52
Făgăduinţe de izbăvire şi de întemeierea Ierusalimului . ......................33
CAP. 53
Patimile, moartea şi preaslăvirea lui Mesia. .........................................34
CAP. 54
Slava noului Ierusalim . ................................... ....................................34
CAP. 55
Sfătuire pentru primirea mântuirii. ...................................................... .35
CAP. 56
Toate popoarele vor fi chemate la mântuire. ........................................35
CAP. 57
Mustrarea necredinţei lui Israel. ..........................................................36
CAP. 58
Postul cel adevărat. ............................................................................. .36
CAP. 59
Nelegiuirile lui Israel. Făgăduinţa Mântuitorului. ..................................37
CAP. 60
Slava poporului lui Dumnezeu ........................................... ...................38
CAP. 61
Vestirea mântuirii prin Mesia ...............................................................38
CAP. 62
Venirea mântuirii. .................................................. ..............................39
CAP. 63
Ziua izbânzii. .............................................................................. ..........39
539
CAP. 64
Rugăciunea poporului. ..................................... ....................................40
CAP. 65
Răsplătirile Domnului. ............................................................... ...........40
CAP. 66
Lepădarea jertfelor. Judecata şi Împărăţia Domnului. ..........................41
IEREMIA............................................................................................................... ...............42
CAP. 1
Chemarea proorocului. ......................................................... ................42
CAP. 2
Mustrări poporului Israel. ....................................................................43
CAP. 3
Mustrări şi îndemnuri la pocăinţă. ................................... .....................44
CAP. 4
Sfătuiri şi ameninţări. .................................... ......................................45
CAP. 5
Fărădelegile Ierusalimului au trecut peste măsură. .............................46
CAP. 6
Vestirea năvălirii unui neam străin. ............................................. .........47
CAP. 7
Deşarta încredere a lui Israel. Ameninţările lui Dumnezeu. ..................48
CAP. 8
Orbirea poporului şi pedeapsa lui. .......................................... ..............49
CAP. 9
Plângerea proorocului. Ameninţări de la Dumnezeu. ............................49
CAP. 10
Deşertăciunea idolilor. Pustiirea Ierusalimului . ...................................50
CAP. 11
Ruperea legăturii cu Dumnezeu. Sfat viclean împotriva proorocului. ....51
CAP. 12
Fericirea amăgitoare a celor răi. ...................................................... .....52
CAP. 13
540
Prevestirea robiei Evreilor închipuită prin brâul de in şi foalele sparte.
.......................................................................................... ....................52
CAP. 14
Pedeapsa cu secetă şi foamete. Rugăciunea proorocului. .....................53
CAP. 15
Răspunsul Domnului. Plângerea proorocului. .......................................54
CAP. 16
O nouă prevestire despre judecăţile lui Dumnezeu. Robia şi izbăvirea
poporului. ...................................................... .....................................54
CAP. 17
Pedeapsa celor răzvrătiţi. Cinstirea zilei a şaptea. ...............................55
CAP. 18
Vasul olarului şi neascultarea poporului. .............................................56
CAP. 19
Prevestirea dărâmării Ierusalimului . ..................................................57
CAP. 20
Ieremia în temniţă. Plângerea lui. ......................................................57
CAP. 21
Sedechia cere sfat lui Ieremia , care vesteşte robia Ierusalimului . .....58
CAP. 22
Prezicere împotriva împărăţiei lui Iuda. ..............................................58
CAP. 23
Pedeapsă asupra păstorilor necredincioşi şi a profeţilor mincinoşi. .....59
CAP. 24
Cele două coşuri cu smochine şi soarta viitoare a poporului. ...............61
CAP. 25
Robia Babilonului şi pedeapsa tuturor neamurilor. ..............................61
CAP. 26
Proorocie despre surparea Ierusalimului şi a templului Domnului.
Ieremia în primejdie de moarte. ............................................. ............62
CAP. 27
Sfatul lui Ieremia de a se supune împăratului Babilonului. .................63
CAP. 28
Ieremia şi Anania, proorocul cel mincinos. .........................................64
541
CAP. 29
Scrisoarea lui Ieremia către cei din robie. ..........................................64
CAP. 30
Dumnezeu făgăduieşte Iudeilor, prin gura profetului, întoarcerea din
robie. .................................................................... ..............................65
CAP. 31
Proorocie privitoare la Mesia. ................................................ ..............66
CAP. 32
Ţarina cumpărată de Ieremia . ................................... .........................67
CAP. 33
Proorocie despre luarea Ierusalimului . ........................................ .......69
CAP. 34
Proorocie despre robia Babilonului. ........................................... ..........70
CAP. 35
Cei din casa Recabiţilor nu voiesc să bea vin. ......................................70
CAP. 36
Cartea lui Ieremia , arsă în foc de Ioiachim. ........................................71
CAP. 37
Sedechia închide pe Ieremia în temniţă. ...................................... .......72
CAP. 38
Ieremia aruncat şi scos din groapă. .................................................... .73
CAP. 39
Cucerirea Ierusalimului ....................................................... ...............74
CAP. 40
Ieremia lăsat slobod. .........................................................................74
CAP. 41
Uciderea lui Godolia. ............................................ ...............................75
CAP. 42
Ieremia se roagă lui Dumnezeu. .............................................. ...........76
CAP. 43
Evreii împotriva lui Ieremia . ................................................... ............77
CAP. 44
Ieremia mustră pe Evreii din Egipt. ....................................................77
542
CAP. 45
Ieremia mustră pe Baruh. ..................................... ..............................78
CAP. 46
.Proorocie împotriva Egiptului. ......................................... ...................78
CAP. 47
Proorocie pentru pieirea celor de alt neam. .........................................79
CAP. 48
Proorocie împotriva Moabului. ........................................................ .....80
CAP. 49
Altă proorocie pentru cei de alt neam. ......................................... ........81
CAP. 50
Proorocie pentru întoarcerea din robia Babilonului. .............................82
CAP. 51
Proorocie pentru pieirea Babilonului. ..................................................84
CAP. 52
Pustiirea Ierusalimului . Evreii duşi robi în Babilon. ............................85
PLÂNGERILE LUI IEREMIA ............................................................................. ........................87
CAP. 1
Nenorocire asupra Ierusalimului . ........................................................87
CAP. 2
Ruina Ierusalimului . .................................................................... ........88
CAP. 3
Tânguire şi nădejde. ......................................................................... ....88
CAP. 4
Ultimele nenorociri ale cetăţii. .............................................................89
CAP. 5
Rugăciunea profetului Ieremia . ............................................ ...............90
IEZECHIEL............................................................................................................ ...............91
CAP. 1
Vedeniile proorocului Iezechiel. ...........................................................91
CAP. 2
Vedenia cărţii. ......................................................................... .............92
CAP. 3
Vedenia proorocului. ...................................................... ......................92
543
CAP. 4
Prevestirea foametei în cetatea Ierusalimului . ....................................93
CAP. 5
Pedeapsa poporului. ......................................................................... ....93
CAP. 6
Proorocie împotriva lui Iuda. ........................................................... .....94
CAP. 7
Urmarea proorociei. .................................................. ...........................94
CAP. 8
Iezechiel răpit cu duhul din Caldeea în Ierusalim . ...............................95
CAP. 9
Pierderea nelegiuiţilor şi cruţarea celor însemnaţi. ..............................96
CAP. 10
Vedenia focului şi a heruvimilor. ..........................................................96
CAP. 11
Vedenia căldării ................................................ ...................................97
CAP. 12
Robia Ierusalimului . ................................................................ ............98
CAP. 13
Proorocii cei mincinoşi .............................................. ...........................98
CAP. 14
Pedeapsa profeţilor mincinoşi. ..................................... ........................99
CAP. 15
Ierusalimul comparat cu lemnul viţei. ................................................100
CAP. 16
Darurile lui Dumnezeu asupra Ierusalimului . Patima desfrânării. ......100
CAP. 17
Pilda vulturului şi a cedrului. ................................................... ...........102
CAP. 18
Îndemn la pocăinţă. ............................................... ............................103
CAP. 19
Pilda leoaicei şi a viei. .................................................. ......................104
544
CAP. 20
Mustrări poporului lui Israel. ....................................................... .......104
CAP. 21
Proorocie despre luarea Ierusalimului . ........................................ ......106
CAP. 22
Nelegiuirea, fărădelegea şi păcatul atrag mânia lui Dumnezeu. ..........107
CAP. 23
Pilda a două femei desfrânate şi pedepsirea lor. ................................108
CAP. 24
Pilda cu fierberea căldării. ............................................................ ......109
CAP. 25
Proorocii împotriva celor de alt neam. ..................................... ...........110
CAP. 26
Proorocie pentru pustiirea Tirului. ................................................. .....111
CAP. 27
Neguţătoria Tirului şi căderea lui. ......................................................111
CAP. 28
Proorocie împotriva Tirului şi a Sidonului. ..........................................113
CAP. 29
Proorocie împotriva Egiptului. .......................................... ..................113
CAP. 30
Prăpăd asupra multor cetăţi. ............................................... ...............114
CAP. 31
Proorocie pentru pieirea Egiptului. .................................... .................115
CAP. 32
Plângere asupra Egiptului. .................................................................116
CAP. 33
Dregătoria proorocilor. ................................................................. ......117
CAP. 34
Păstorii necredincioşi şi făgăduinţa păstorului bun. ...........................118
CAP. 35
Proorocie împotriva Edomului. ...........................................................119
545
CAP. 36
Făgăduinţa mântuirii lui Israel. ................................... .......................119
CAP. 37
Vedenia oaselor uscate. Alcătuirea din nou a trupului şi învierea morţilor.
...................................................................................... ......................120
CAP. 38
Proorocie împotriva lui Gog şi Magog. ................................................121
CAP. 39
Urmarea proorociei contra lui Gog şi Magog. .....................................122
CAP. 40
Vedenia zidirii templului. .............................................................. .....123
CAP. 41
Rânduiala zidirii templului ........................................................... ......125
CAP. 42
Împrejurimile templului ........................................... .........................126
CAP. 43
Vedenia slavei lui Dumnezeu. .............................................. ..............126
CAP. 44
Portul şi cumpătarea preoţilor. ................................................... .......127
CAP. 45
Obligaţii rituale pentru rege şi popor. ............................................ ....128
CAP. 46
Ritualul cerut regelui. .................................................................... ....129
CAP. 47
Poziţia templului şi împrejurimile. ........................................... ..........130
CAP. 48
Împărţirea pământului celui sfânt la cele douăsprezece seminţii. ......131
DANIEL.......................................................................................................................... ....132
CAP. 1
Tinerii evrei, aleşi de Nabucodonosor, respectă legea dată strămoşilor.
...................................................................................... ......................132
CAP. 2
Visul regelui tâlcuit de Daniel. .................................................. ..........133
546
CAP. 3
Chipul cel de aur şi cei trei tineri în cuptorul de foc. ...........................134
CAP. 4
Al doilea vis şi tâlcuirea lui. ....................................................... .........136
CAP. 5
Ospăţul lui Belşaţar (Baltazar), scrierea minunată şi tâlcuirea ei. ......137
CAP. 6
Daniel în groapa cu lei. ................................................................ .......138
CAP. 7
Vedenia lui Daniel, în care se arată cele patru fiare. ...........................139
CAP. 8
Vedenia berbecului şi a ţapului. ......................................................... .140
CAP. 9
Rugăciunea lui Daniel şi proorocia celor şaptezeci de săptămâni de ani.
...................................................................................... ......................141
CAP. 10
Continuarea vedeniilor. ................................................ ......................142
CAP. 11
Proorocie despre regii Persiei, Egiptului şi Siriei. ...............................143
CAP. 12
Vedenie despre învierea morţilor şi despre Antihrist. .........................144
OSEA.................................................................................................. ..............................145
CAP. 1
Proorocie despre fărădelegea poporului Israel. ..................................145
CAP. 2
Pedepsirea fărădelegii lui Israel. Dumnezeu făgăduieşte întoarcerea. 145
CAP. 3
Despre necredinţa poporului şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. ....146
CAP. 4
Dumnezeu mustră necredinţa Israeliţilor. ..........................................146
CAP. 5
Fărădelegea lui Israel şi a lui Iuda. Prezicerea pedepsei lor. ..............147
547
CAP. 6
Pedeapsa lui Dumnezeu îndeamnă spre pocăinţă. ..............................147
CAP. 7
Tânguirea asupra lui Israel şi vestirea dreptelor pedepse. .................147
CAP. 8
Cei fără de Dumnezeu şi cei necredincioşi se vor stinge. ....................148
CAP. 9
Păcatelor grele le urmează pedepse grele. .........................................148
CAP. 10
Mustrarea Israeliţilor pentru răutăţile lor. ..................................... .....149
CAP. 11
Slava milei dumnezeieşti primită de nemulţumitorii Israeliţi. .............149
CAP. 12
Necredinţa lui Efraim şi judecata lui Dumnezeu împotriva lui luda. . . . .150
CAP. 13
Ameninţarea Domnului împotriva fiilor lui Israel. Prezicere despre
mântuire. .................................................................. .........................150
CAP. 14
Îndemnarea lui Israel la pocăinţă. Făgăduinţa lui Dumnezeu. ............151
AMOS..................................................................................................................... ...........151
CAP. 1
Preziceri asupra neamurilor din pricina rătăcirii lor. ...........................151
CAP. 2
Pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui Moab, Iuda şi Israel. ....................152
CAP. 3
Fărădelegea Israeliţilor şi prezicerea pedepsei lor. ............................152
CAP. 4
Mustrarea şi ameninţarea celor răi din poporul Israel. .......................153
CAP. 5
Tânguirea proorocului; chemarea la pocăinţă şi căderea lui Israel. . . . .153
CAP. 6
Ameninţarea cu pieire şi robie a celor mândri şi dezmierdaţi. .............154
548
CAP. 7
Vedeniile proorocului Amos despre pedepsele următoare. ..................154
CAP. 8
Vedenie despre pieirea casei lui Israel şi foametea duhovnicească. . . .155
CAP. 9
Ameninţarea necredincioşilor cu pedeapsă şi întoarcerea poporului din
robie. ................................................................... ..............................155
MIHEIA..................................................................................................................... .........156
CAP. 1
Proorocie despre pustiirea lui Iuda şi a Samariei din pricina îndepărtării
de la Dumnezeu. ........................................... .....................................156
CAP. 2
Fărădelegile fiilor lui Israel şi prezicerea robiei lor. ............................156
CAP. 3
Mustrări pentru căpetenii şi pentru preoţi. .........................................157
CAP. 4
Profeţie despre chemarea neamurilor şi izbăvirea din robie. ..............157
CAP. 5
Profeţie despre naşterea lui Mesia şi întoarcerea neamurilor. ............158
CAP. 6
Jertfele plăcute Domnului şi ameninţarea cu pedepse pentru fărădelegi.
...................................................................................... ......................158
CAP. 7
Mustrarea Iudeilor şi făgăduinţa izbăvirii de robie. ............................159
IOIL................................................................................................................ ..................159
CAP. 1
Prezicerea pustiirii lui luda şi îndemn la pocăinţă. ..............................159
CAP. 2
Pedeapsa, îndemnarea la pocăinţă. ....................................................160
CAP. 3
Făgăduinţa mântuirii. ......................................................... ................161
CAP. 4
Judecata împotriva neamurilor şi făgăduinţa pentru Iuda. .................161
AVDIE.................................................................................................. .............................162
549
CAP. 1
Pedeapsa Edomiţilor, izbăvirea lui Israel. ..................................... ......162
IONA....................................................................................................................... ..........163
CAP. 1
Chemarea, neascultarea şi pedeapsa lui Iona. ....................................163
CAP. 2
Rugăciunea lui Iona pentru izbăvire. .................................... ..............163
CAP. 3
Mustrarea cea roditoare a lui Iona. Pocăinţa Ninivitenilor. .................163
CAP. 4
Întristarea lui Iona şi mustrarea lui Dumnezeu. .................................164
NAUM..................................................................................................................... ...........164
CAP. 1
Mărirea şi puterea lui Dumnezeu împotriva vrăjmaşilor Săi. ...............164
CAP. 2
Proorocie despre dărâmarea Ninivei. .............................................. ....165
CAP. 3
Fărădelegile Ninivei şi pustiirea ei. ............................................ .........165
AVACUM............................................................................................... .............................166
CAP. 1
Plângerea proorocului pentru fărădelegile lui Iuda. Pedeapsa lui
Dumnezeu prin Caldeii năvălitori. ................................................ .......166
CAP. 2
Vedenia proorocului despre relele viitoare şi pedeapsa Caldeilor pentru
rătăcirile lor. ............................................................. .........................166
CAP. 3
Rugăciunea şi cântarea proorocului Avacum pentru izbăvirea poporului.
...................................................................................... ......................167
SOFONIE.............................................................................................. .............................168
CAP. 1
Proorocie împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului . Ziua mâniei Domnului.
...................................................................................... ......................168
CAP. 2
Îndemn spre pocăinţă. Mustrarea neamurilor. ....................................168
CAP. 3
Mustrarea Iudeilor pentru fărădelegi; făgăduinţa izbăvirii. .................169
550
AGHEU..................................................................................................... .........................170
CAP. 1
Mustrarea iudeilor pentru trândăvie. Îndemn la rezidirea templului. . .170
CAP. 2
Proorocie despre rezidirea templului al doilea şi strălucirea lui. .........170
ZAHARIA............................................................................................ ...............................171
CAP. 1
Îndemn spre pocăinţă şi frică de Dumnezeu. Cele două vedenii. .........171
CAP. 2
Vedenia despre rezidirea Ierusalimului şi chemarea neamurilor. .......172
CAP. 3
Vedenie. Marele preot Iosua. Schimbarea veşmintelor rele în bune şi
făgăduinţa răscumpărării. ........................................... .......................172
CAP. 4
Vedenia sfeşnicului de aur, a ramurilor de măslin şi a rezidirii templului.
...................................................................................... ......................172
CAP. 5
Vedenia cu sulul zburător, discul de plumb şi cu două femei înaripate.
...................................................................................... ......................173
CAP. 6
Vedenia cu cele patru care ieşind din munţi; încununarea marelui preot.
...................................................................................... ......................173
CAP. 7
Dumnezeu condamnă posturile făţarnice ale Evreilor şi-i sfătuieşte spre
îndreptare. ...................................................................... ...................174
CAP. 8
Binecuvântarea Ierusalimului şi întoarcerea popoarelor către Domnul.
...................................................................................... ......................174
CAP. 9
Făgăduinţa binefacerilor dumnezeieşti; proorocie despre chemarea
neamurilor. ............................................................ ............................175
CAP. 10
Făgăduinţa întoarcerii Evreilor din robie şi sfărâmarea idolilor. ..........175
CAP. 11
Pustiirea ţării; cei treizeci de arginţi. Păstorii cei răi şi pedepsirea lor.
...................................................................................... ......................176
551
CAP. 12
Făgăduinţe pentru cei din Ierusalim . Duhul Domnului peste casa lui
David şi pedepsirea neamurilor vrăjmaşe. ..........................................176
CAP. 13
Izvorul curăţirii, pedeapsa proorocilor mincinoşi; proorocie mesianică.
...................................................................................... ......................177
CAP. 14
Proorocii asupra Ierusalimului : apele vii, pedepsirea vrăjmaşilor şi
întoarcerea neamurilor către Domnul. ................................... .............177
MALEAHI........................................................................................................................... .178
CAP. 1
Mustrarea lui Israel. Jertfele curate şi cinstirea numelui Domnului între
neamuri. ........................................................ ....................................178
CAP. 2
Mustrarea păcatelor leviţilor şi ale poporului. ....................................179
CAP. 3
Proorocie despre Mesia. Îndemnarea poporului la pocăinţă. Mustrări
pentru neaducerea pârgii. .......................................... ........................179
CARTEA LUI TOBIT.......................................................................................... ....................180
CAP. 1
Neamul lui Tobit. Frica de Dumnezeu şi năpasta bătrânului Tobit. ......180
CAP. 2
Orbirea lui Tobit şi răbdarea lui. ........................................... ..............181
CAP. 3
Rugăciunea bătrânului Tobit şi a Sarei. ..............................................182
CAP. 4
Tobit povăţuieşte pe fiul său a păzi poruncile lui Dumnezeu şi-i
destăinuieşte cei zece talanţi daţi lui Gabael. .....................................182
CAP. 5
Trimiterea lui Tobie şi însoţirea lui de către înger în Ragheşul Mediei. 183
CAP. 6
Călătoria lui Tobie; prinderea peştelui, luarea măruntaielor lui pentru
vindecări şi sfatul îngerului pentru căsătorie. .....................................184
CAP. 7
Raguel, din îndemnul îngerului, dă pe Sara, fata sa, soţie lui Tobie. . . .184
CAP. 8
552
Căsătoria lui Tobie cu Sara; rugăciunea lor, ospăţul nunţii şi înzestrarea.
...................................................................................... ......................185
CAP. 9
Tobie trimite pe Azaria la Gabael şi aduce banii şi pe Gabael la nuntă.
...................................................................................... ......................185
CAP. 10
Întoarcerea lui Tobie la părinţii săi, care erau îngrijoraţi, împreună cu
Sara, soţia sa, şi cu zestrea ei. ...........................................................186
CAP. 11
Bucuria părinţilor la sosirea fiului lor Tobie. Tămăduirea minunată a
ochilor bătrânului Tobit. ....................................................... ..............186
CAP. 12
Îngerul Rafael nu vrea să primească răsplată şi, povăţuindu-i spre bine,
se face nevăzut. ....................................................... ..........................187
CAP. 13
Cântarea de laudă a bătrânului Tobit şi prevestirea fericirii Ierusalimului
. .............................................................................. ...........................187
CAP. 14
Sfârşitul vieţii lui Tobit şi a fiului său. ................................................188
CARTEA IUDITEI........................................................................................ .........................189
CAP. 1
Întărirea cetăţii Ecbatana şi biruinţa lui Nabucodonosor asupra lui
Arpaxad. ........................................................... .................................189
CAP. 2
Nabucodonosor trimite pe Olofern să jefuiască toate popoarele. ........189
CAP. 3
Olofern supune toate popoarele. ........................................................190
CAP. 4
Israeliţii înfricoşaţi de Olofern; marele preot Ioachim ii încurajează şi,
smerindu-se toţi, cer ajutorul lui Dumnezeu. .................................... ..190
CAP. 5
Olofern află de la Ahior care este starea trecută şi cea de faţă a
Israeliţilor. ............................................................................... ..........191
CAP. 6
Olofern se mânie pe Ahior Şi, spre pedeapsă, îl trimite la Betulia; iar
Israeliţii, luându-l, îl mângâie şi se roagă lui Dumnezeu pentru ajutor.
...................................................................................... ......................192
553
CAP. 7
Înconjurarea cetăţii Betulia; oprirea izvoarelor, tulburarea Israeliţilor şi
încurajarea lui Oziaş. .................................... .....................................193
CAP. 8
Iscusitul îndemn şi bunul sfat al Iuditei către bătrânii poporului Israel.
...................................................................................... ......................194
CAP. 9
Rugăciunea Iuditei către Dumnezeu, cerându-I ajutorul pentru zdrobirea
vrăjmaşilor. ..................................................................................... ...195
CAP. 10
Iudita, frumos împodobită, iese din Betulia cu roaba sa, şi aflând-o cei ce
străjuiau, o duc la Olofern. ................................................. ................196
CAP. 11
Întâlnirea Iuditei cu Olofern şi sfătuirea ei amăgitoare, pentru biruinţa
lui. ................................................................... ..................................196
CAP. 12
Chemarea Iuditei la Olofern. Îngăduirea ei de a ieşi noaptea la rugăciune.
Ospăţul lui Olofern. .................................................... ........................197
CAP. 13
Tăierea capului lui Olofern; aducerea lui în Betulia. Mulţumirea şi
binecuvântarea poporului ei. ................................................. .............198
CAP. 14
Sfatul Iuditei despre năvala celor din Betulia; întoarcerea lui Ahior şi
spaima Asirienilor. ................................................ .............................199
CAP. 15
Înfrângerea şi fuga Asirienilor. Binecuvântarea Iuditei şi darurile făcute
ei. ................................................................. .....................................200
CAP. 16
Cântarea de biruinţă a Iuditei. Poporul aduce jertfe de mulţumire în
Ierusalim . Moartea Iuditei. ................................................................ 200
CARTEA LUI BARUH................................................................................................ .............201
CAP. 1
Baruh vesteşte şi citeşte poporului din Ierusalim cartea primită de la
Evreii din Babilon care, făcând mărturisiri, cer rugăciuni şi jertfe de
ispăşire. ..................................................................... ........................201
CAP. 2
Evreii în robie mărturisesc că pentru păcatele lor li s-au întâmplat relele
şi cer milă de la Dumnezeu. ............................................................. ...202
554
CAP. 3
Israel robit pentru părăsirea înţelepciunii lui Dumnezeu. Proorocie despre
Mesia. .............................................................. ..................................203
CAP. 4
Ierusalimul deplânge pustiirea sa. Îndemn spre răbdare. Proorocie
despre mântuire. ........................................................................ ........204
CAP. 5
Chemarea Ierusalimului spre bucurie pentru întoarcerea fiilor săi cu
mărire. ............................................................................. ..................205
EPIST. LUI IEREMIA ......................................................................................... ..................205
Copia scrisorii pe care a trimis-o Ieremia către cei ce aveau să fie duşi
robi în Babilon de regele Babilonului, pentru a le face cunoscute sfaturile
pe care Dumnezeu i le-a încredinţat....................................... ..............205
CÂNTAREA CELOR TREI TINERI............................................................... ...........................207
CAP. 1......................................................................... ........................207

În cuptorul cu foc din Babilon..............................................................207
CARTEA A TREIA A LUI EZDRA....................................................................... .......................209
CAP. 1
Despre Paştile pe care le-a sărbătorit Iosie şi despre regii următori lui
până la robia Babilonului. ........................................................... ........209
CAP. 2
Cirus, regele Perşilor, dă voie Iudeilor robiţi să zidească din nou templul
Domnului şi Ierusalimul, iar Artaxerxe îi opreşte. ..............................210
CAP. 3
Întrebările celor trei tineri din garda împăratului Darius. ...................211
CAP. 4
Biruinţa adevărului. Darius înapoiază vasele cele sfinte, dând Iudeilor
voie pentru zidirea Ierusalimului şi a templului Domnului. ................212
CAP. 5
Însemnarea celor întorşi din robia Babilonului. Începerea înnoirii cetăţii
Şi a templului Domnului. .......................................... ..........................214
CAP. 6
Iudeii zidesc templul lui Dumnezeu cu învoirea lui Darius. .................216
CAP. 7
Terminarea templului Domnului, sfinţirea lui şi serbarea Paştilor. ......217
CAP. 8
Ezdra în Ierusalim . Scrisoarea lui Artaxerxe. Darurile făcute templului
Domnului şi numărarea poporului. .....................................................217
555
CAP. 9
Alte porunci. Ezdra citeşte Legea Domnului. Întoarcerea acasă. .........220
SOLOMON CARTEA ÎNŢELEPCIUNII ............................................................. ..........................222
CAP. 1
Înţelepciunea adevărată; îndemn spre dreptate, fără care nu este
înţelepciune. ......................................................... .............................222
CAP. 2
Petrecerea necredincioşilor care nu au nădejde în viaţa veşnică.
Prigonirea celui drept şi urmările răului. ............................................222
CAP. 3
Fericirea drepţilor şi pedepsirea păcătoşilor. ......................................223
CAP. 4
Ce trebuie crezut despre moartea cea timpurie a drepţilor şi despre
soarta păcătoşilor. ............................................ .................................223
CAP. 5
Căinţa cea prea târzie a păcătoşilor; fericirea drepţilor şi pedepsirea
necredincioşilor. ............................................................................... ..224
CAP. 6
Îndemn către conducătorii lumii să caute şi să urmeze înţelepciunea şi
dreptatea. ................................................................ ..........................225
CAP. 7
Înţelepciunea şi foloasele ei. Minunata înălţare a omului prin ea. .......225
CAP. 8
Trebuinţa înţelepciunii şi cererea ei de la Dumnezeu. .........................226
CAP. 9
Rugăciunea lui Solomon către Dumnezeu pentru dobândirea înţelepciunii,
care este de folos tuturor oamenilor. .................................................227
CAP. 10
Înţelepciunea a cârmuit omenirea de la începutul ei. .........................227
CAP. 11
Înţelepciunea povăţuitoare poporului ales. Dumnezeu pedepseşte pe
vrăjmaşii lui şi aşteaptă îndreptarea păcătoşilor. ...............................228
CAP. 12
Nemărginirea răbdării şi a dreptăţii lui Dumnezeu. ............................229
CAP. 13
Mustrarea celor ce nu cred şi nebunia închinării la idoli. ....................230
556
CAP. 14
Care a fost începutul idolilor şi al închinării lor şi ce răutăţi urmează din
închinarea la idoli. ........................................................................ ......230
CAP. 15
Bunătatea şi puterea adevăratului Dumnezeu. Înşelăciunea idolatriei.
...................................................................................... ......................231
CAP. 16
Pedepsele Egiptenilor pentru închinarea la idoli. Binefacerile lui
Dumnezeu asupra Evreilor. ................................................................232
CAP. 17
Egiptenii suferind întuneric de trei zile, cu frică şi cu mare groază,
cealaltă parte a lumii strălucea cu lumină. .........................................233
CAP. 18
Urmarea pedepselor Egiptenilor şi ieşirea Evreilor din Egipt. ..............233
CAP. 19
Pieirea celor fără de lege şi mântuirea drepţilor. ................................234
ISUS, FIUL LUI SIRAH-CARTEA ÎNŢELEPCIUNII (ECLESIASTICUL)..............................................235
CAP. 1
Lauda înţelepciunii şi a temerii de Dumnezeu. ....................................235
CAP. 2
Îndemnuri la răbdare; roadele temerii de Dumnezeu, pedeapsa
necredincioşilor. ............................................................................... ..236
CAP. 3
Datoriile fiilor către părinţi şi binecuvântarea acestora. Inima împietrită
este hulită, iar cea înţeleaptă şi milostivă este lăudată. .....................236
CAP. 4
Îndemn spre milostenie şi înţelepciune; folosinţele lor. ......................237
CAP. 5
Nu trebuie a rămâne în păcat, nădăjduind în averi şi în putere. ..........238
CAP. 6
Despre ocară; însuşirile prieteniei celei adevărate şi răsplata celor ce
iubesc înţelepciunea. ........................................................................ ..238
CAP. 7
Sfaturi despre ferirea de faptele rele şi făţarnice. Respectul bătrânilor,
datoriile părinţilor către fii şi ale fiilor către părinţi. Îndemn la
milostenie. .................................................................. .......................239
557
CAP. 8
Nu te certa cu nimeni, nu dispreţui pe cel care se pocăieşte. Ascultarea
bătrânilor, certarea păcătoşilor, împrumut şi chezăşie. ......................239
CAP. 9
Sfaturi cum să se poarte omul cu femeile, cu prietenii şi cu duşmanii.
...................................................................................... ......................240
CAP. 10
Lauda stăpânirii înţelepte. Despre ferirea de semeţie. Să nu se
necinstească săracul cel drept, nici să se laude bogatul cel păcătos. . 240
CAP. 11
Urmările înţelepciunii. ........................................................ ...............241
CAP. 12
Binefacerile înţelepciunii. Recunoaşterea prietenului şi a duşmanului.
...................................................................................... ......................242
CAP. 13
Primejdioasă este unirea cu cel mândru, bogat şi puternic. Iubirea de
Dumnezeu şi de aproapele, purtarea bogatului cu cel sărac. .............242
CAP. 14
Întrebuinţarea bunurilor vremelnice. Stăpânirea limbii şi deprinderea
înţelepciunii. ........................................................ .............................243
CAP. 15
Despre folosul temerii de Dumnezeu şi al înţelepciunii. Voinţa omului.
...................................................................................... ......................243
CAP. 16
Creşterea rea a copiilor. Mila Domnului spre cei buni. Pedeapsa
necredincioşilor. ........................................................................... .....244
CAP. 17
Numărarea binefacerilor lui Dumnezeu ţi îndemnarea spre pocăinţă. 245
CAP. 18
Milostivirea şi îndelungă-răbdarea lui Dumnezeu; cumpătarea în vorbe şi
ferirea de poftele rele. .................................................................... ...245
CAP. 19
Despre înfrânare, limbuţie, dojană şi smerenia cu vicleşug. ..............246
CAP. 20
Despre dreapta întrebuinţare a limbii. Darurile şi minciuna. ..............246
CAP. 21
558
Îndemn a se feri de păcate. Deosebirea între înţelepţi şi nebuni după
însuşirile lor. .................................................................. ...................247
CAP. 22
Cel leneş tuturor este necinstit. Despre fiii cei neînvăţaţi şi rău-crescuţi şi
despre greşelile care strică prietenia. ............................................ ....248
CAP. 23
Rugăciune către Dumnezeu pentru dobândirea înţelepciunii celei
adevărate, pentru înfrânarea limbii şi a poftelor. ...............................248
CAP. 24
Lauda înţelepciunii. Folosul şi cum se dobândeşte începerea ei. ........249
CAP. 25
Trei lucruri sunt plăcute lui Dumnezeu, şi trei urâte. Nouă cugetări
fericesc inima. Despre femeia limbută şi rea. ....................................250
CAP. 26
Lauda femeilor celor bune, mustrarea celor rele şi paza fetelor. ........250
CAP. 27
Despre lipsă şi scumpete. Despre cumpărare şi vânzare. Înfrânarea
limbii, câştigarea prietenilor. ............................................................251
CAP. 28
A nu pofti izbândă, ci a ierta strâmbătatea. Răutăţile limbii, primejdiile şi
înfrânarea ei. .............................................. ......................................252
CAP. 29
Despre împrumut şi chezăşie. Milostenia, oaspeţii cei nemulţumitori şi
despre străinii nerecunoscători. ........................................................252
CAP. 30
Despre certarea şi învăţătura poruncilor. Îngrijirea sănătăţii. Veselia,
cumpătarea şi înfrânarea. .................................................................253
CAP. 31
Despre bogăţie şi sărăcie. Sfaturi la petreceri. Vinul, cumpătarea şi
îngrijirea sănătăţii. ....................................................................... .....254
CAP. 32
Cum se păstrează sănătatea. Respectul bătrânilor. Încrederea în sine şi
credinţa în Dumnezeu. ................................... ...................................254
CAP. 33
Dumnezeiasca înţelepciune pe unii îi înalţă, iar pe alţi îi smereşte.
Bărbatul înţelept nu se supune prostiei fiului său, nici femeii, nici
altcuiva. ..................................................................... .......................255
CAP. 34
559
Deşertăciunea visurilor şi a vrăjilor; nădejdea în Dumnezeu; ajutorarea
săracului şi simbria slugii. ................................................. ................256
CAP. 35
Despre jertfele plăcute şi neplăcute lui Dumnezeu. Mângâierea văduvelor,
săracilor şi a orfanilor. ........................................ ..............................256
CAP. 36
Rugăciunea pentru Israeliţi şi pentru sfânta cetate cea asuprită de
neamurile străine. Lauda femeii celei bune şi înţelepte. ....................257
CAP. 37
Să se deosebească prietenii cei adevăraţi de cei mincinoşi şi sfetnicii cei
drepţi de cei făţarnici; despre cumpătare. .........................................257
CAP. 38
Despre vindecarea bolilor; cum trebuie să fie plângerea pentru morţi;
despre meşteşuguri şi lucrarea pământului. .......................................258
CAP. 39
Cel înţelept cercetează cuvintele şi faptele celor de demult; datoriile
înţeleptului. Dumnezeu este lăudat întru toate lucrurile Lui. .............259
CAP. 40
Îndemn spre lauda lui Dumnezeu. Tânguire despre ticăloşia oamenilor
răi. ............................................................................ ........................260
CAP. 41
Căror oameni este plăcută sau amară moartea; grija de numele bun şi de
care lucruri să te ruşinezi. .................................................. ...............261
CAP. 42
Păstrarea tainei; grija de lucrurile casei; fetele fecioare să se păzească;
ferirea de tovărăşia cu femei. ................................................ ............261
CAP. 43
Dumnezeu este lăudat pentru zidirea tuturor făpturilor; dar decât toată
lauda El este mai mare. ................................................. ....................262
CAP. 44
Lauda bărbaţilor celor luminaţi: Enoh, Noe, Avraam şi făgăduinţele lui
Isaac şi ale lui Iacov. ................................... .....................................263
CAP. 45
Lauda lui Moise şi a lui Aaron; râvna lui Finees. .................................263
CAP. 46
Lauda lui Iosua, a lui Caleb şi a judecătorilor celor drepţi. .................264
CAP. 47
Natan proorocul, David, Solomon, Roboam şi Ieroboam. ...................265
560
CAP. 48
Ilie, Elisei, Iezechia; Isaia prooroc mare, prin a cărui povaţă s-au izbăvit
Evreii de Asirieni. .................................................... ..........................265
CAP. 49
Despre Iosia şi regii din Iuda. Despre proorocii mari şi mici şi despre alţi
bărbaţi şi patriarhi vestiţi. ........................................................ .........266
CAP. 50
Lauda lui Simon, fiul lui Onie şi hulă împotriva celor de alt neam; cei din
Sichem şi Samaria. ............................................................ ................266
CAP. 51
Mulţumirea lui Sirah pentru binefacerile lui Dumnezeu şi cele din urmă
îndemnuri. ................................................. .......................................267
ISTORIA SUSANEI.................................................................................................. .............268
CAP. 1
Doi bătrâni umblă să păcătuiască cu Susana; judecata morţii asupra
Susanei; izbăvirea ei prin Daniel. .......................................................268
ISTORIA OMORÂRII BALAURULUI ŞI A SFĂRÂMĂRII LUI BEL (LUATĂ DE LA SFÂRŞITUL CĂRŢII LUI
DANIEL)............................................................................................... .............................270
CAP. 1
Slujba idolilor. Moartea balaurului şi izbăvirea lui Daniel din groapa
leilor. .................................................................. ...............................270
CARTEA ÎNTÂI A MACABEILOR................................................................... ...........................271
CAP. 1
Antioh Epifan, după ce a bătut Egiptul, venind asupra Ierusalimului ,
jefuieşte templul Domnului, asupreşte poporul şi-l sileşte să părăsească
legile părinteşti. ................................................................ .................271
CAP. 2
Matatia preotul, cu fiii săi, împotrivindu-se asupririi lui Antioh şi
ducându-se în muntele Modein, adună oştire; murind, îndeamnă pe fiii săi
spre râvnirea legilor părinteşti. ........................................ ..................272
CAP. 3
Războaiele lui Iuda Macabeul cu Apoloniu şi cu Siron, căpeteniile oştirilor
lui Antioh. ........................................................... ...............................274
CAP. 4
Alte două războaie ale lui Iuda Macabeul împotriva lui Gorgias şi Lisias şi
biruinţele lui. Curăţirea templului Domnului. ......................................276
CAP. 5
Alte zece biruinţe ale lui Iuda Macabeul împotriva vrăjmaşilor. ..........277
561
CAP. 6
Antioh Eupator, căzând în grea boală, moare chinuit. .........................279
CAP. 7
Continuarea luptelor Macabeilor, biruinţa lui Iuda asupra lui Nicanor.
...................................................................................... ......................281
CAP. 8
Despre legătura lui Iuda cu Romanii. .................................................282
CAP. 9
Răzbunările lui Iuda Macabeul şi moartea lui. Ionatan urmează în locul lui
şi face război. ............................................................................. ........283
CAP. 10
Prietenia lui Ionatan cu regele Alexandru. .........................................285
CAP. 11
Alexandru învins şi omorât în Arabia. Domnia lui Dimitrie. Cinstirea lui
Ionatan. ........................................................................... ..................288
CAP. 12
Legătura cea nouă a lui Ionatan cu Romanii şi Spartanii. Trifon omoară cu
vicleşug pe Ionatan. ................................................................... ........290
CAP. 13
Simon rămâne în locul lui Ionatan. El biruie pe Trifon şi curăţă
Ierusalimul. .................................................... ...................................291
CAP. 14
Arsachis, regele Perşilor, biruind pe Dimitrie, aduce linişte ţărilor. Simon
cucereşte Iafa, Ghezerul şi Ierusalimul, mărind hotarele neamului său.
...................................................................................... ......................292
CAP. 15
Simon strică prietenia pe care o legase cu Antioh, fiul lui Dimitrie, şi cu
Romanii. ........................................................................................... ..294
CAP. 16
Simon şi doi fii ai lui sunt omorâţi mişeleşte. Lui îi urmează Ioan, fiul lui,
care s-a numit Hircan şi care a făcut multe războaie şi vitejii. ............295
CARTEA A DOUA A MACABEILOR................................................................. ..........................296
CAP. 1
Iudeii din Ierusalim scriu celor din Egipt două scrisori. Moartea lui
Antioh în Persia. Mulţumirea către Dumnezeu. Praznicul înfigerii
corturilor şi aflarea focului sfânt. .......................................................296
CAP. 2
Partea a doua a scrisorii, care a început în CAP. întâi. ........................297
562
CAP. 3
Minunata apărare a vistieriei templului din Ierusalim împotriva lui
Eliodor răpitorul. .............................................................. ..................298
CAP. 4
Simon pârăşte la Seleuc pe Onia arhiereul, care este omorât de Andronic,
din porunca lui Menelau. ........................................ ............................299
CAP. 5
Minunata arătare a ostaşilor care s-au văzut războindu-se în văzduh
peste Ierusalim timp de patruzeci de zile; păgânătatea lui Iason şi
tirania lui Antioh. ................................................... ............................301
CAP. 6
Pângărirea templului Domnului de către păgâni; moartea lui Eleazar. 302
CAP. 7
Despre statornicia în credinţă şi chinurile a şapte fraţi Iudei şi ale mamei
lor. ................................................................................. ....................303
CAP. 8
Războaiele purtate şi biruinţele lui Iuda Macabeul împotriva lui Nicanor şi
Timotei. ............................................................................................ ..304
CAP. 9
Despre ruşinoasa moarte a lui Antioh şi scrisoarea lui pentru urmaşi. 305
CAP. 10
Curăţirea templului şi biruinţa împotriva Edomiţilor şi asupra lui Timotei.
...................................................................................... ......................306
CAP. 11
Iuda sfărâmă oştirea lui Lisias. Lisias face pace între Iuda şi rege. ... .308
CAP. 12
Biruinţele lui Iuda Macabeul. Iuda cucereşte multe cetăţi şi învinge
neamurile din jur. Înfrângerea lui Gorgias şi a lui Timotei. Căzând şi unii
dintre iudei, care aduseseră daruri la idoli, Iuda rânduieşte să se aducă
jertfe pentru ei. .......................................................................... ........309
CAP. 13
Moartea lui Menelau şi pacea lui Antioh cu Iuda. ................................310
CAP. 14
Necredinţa lui Nicanor; ascultarea lui Iuda şi moartea vitejească a lui
Razis. .............................................................................. ...................311
CAP. 15
Iuda pierde pe Nicanor şi mulţime din oştirea lui şi porunceşte să-i taie
563
capul şi mâinile şi să le spânzure în Ierusalim , spre pomenirea puterii
celei dumnezeieşti. ...................................... ......................................312
CARTEA A TREIA A MACABEILOR........................................................................ ...................314
CAP. 1
Ptolomeu Filopator vrea să năvălească în Sfânta Sfintelor şi mare
tulburare se face în Ierusalim . ..........................................................314
CAP. 2
Rugăciunea lui Simon arhiereul şi a celorlalţi Iudei; pedeapsa lui
Ptolomeu şi însănătoşirea lui. ............................................................315
CAP. 3
Ptolomeu Filopator porunceşte pierzarea a toată suflarea din Iuda. ...316
CAP. 4
Nici o cetate nu era fără de plâns din cauza izgonirii Iudeilor, pe care nu-i
pot înscrie trimişii în patruzeci de zile. Această împiedicare era din
rânduială dumnezeiască. .......................................................... ..........317
CAP. 5
Regele poruncind lui Ermon să înarmeze elefanţi în ziua următoare, ca să
omoare pe Iudei, a trimis Dumnezeu somn, şi a trecut ceasul, şi prin
rugăciune i-a izbăvit de moarte. ............................................. ............318
CAP. 6
Rugăciunea preotului Eleazar. Arătarea îngerilor apărători. Întoarcerea
fiarelor asupra ostaşilor. Schimbarea inimii regelui spre bine şi izbăvirea
Iudeilor. ............................................................................... ..............319
CAP. 7
Cartea regelui Ptolomeu către supuşii săi, cu privire la întoarcerea
Iudeilor. ............................................................................... ..............321
RUGĂCIUNEA REGELUI MANASE................................................................................... .........322
Rugăciunea lui Manase, regele lui Iuda, când se afla el ca rob în Babilon.
...................................................................................... ......................322
NOUL TESTAMENT .............................................................................................. ................322
MATEI SFÂNTA EVANGHELIE ...................................................................... ........................322
CAP. 1
Cartea neamului lui Iisus Hristos, zămislirea, numele şi naşterea. .....322
CAP. 2
Magii de la Răsărit. Fuga în Egipt. Irod ucide pruncii. Întoarcerea din
Egipt şi aşezarea în Nazaret. .................................... ..........................323
CAP. 3
Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus. ....................................................323
CAP. 4
564
Iisus este ispitit de diavolul. Începutul propovăduirii Lui. El cheamă pe
cei dintâi ucenici la apostolat şi vindecă tot felul de bolnavi. ..............324
CAP. 5
Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. ..............325
CAP. 6
Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele
pământeşti. ........................................................................... .............326
CAP. 7
Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii.
Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. ...............327
CAP. 8
Iisus vindecă un lepros, pe sluga unui sutaş, pe soacra lui Petru şi pe alţi
bolnavi. Linişteşte furtuna de pe mare şi vindecă doi demonizaţi. ......327
CAP. 9
Vindecarea slăbănogului din Capernaum. Matei. Ucenicii lui Ioan
Botezătorul. Fiica lui Iair şi femeia bolnavă. Doi orbi şi un mut. Secerişul
şi secerătorii. .......................................................... ...........................328
CAP. 10
Chemarea apostolilor şi trimiterea lor la propovăduire. ......................329
CAP. 11
Trimişii lui Ioan Botezătorul şi mărturia lui Iisus despre Ioan. Cetăţile
nepocăite. Lauda Tatălui. Chemarea către cei împovăraţi. ..................330
CAP. 12
Spicele de grâu smulse sâmbăta. Tămăduirea făcută sâmbăta. Hula
împotriva Sfântului Duh. Cine este adevărata rudă. ............................331
CAP. 13
Şapte pilde despre Împărăţia cerurilor. Iisus neluat în seamă în cetatea
Sa. ................................................................. ....................................332
CAP. 14
Tăierea capului lui Ioan Botezătorul. Iisus satură cinci mii de oameni,
umblă pe mare, vindecă pe cei bolnavi care se ating de El. .................334
CAP. 15
Spălarea mâinilor. Femeia cananeiancă. Săturarea celor patru mii de
oameni. ................................................................................. .............334
CAP. 16
Semnele timpului. Aluatul fariseilor. Mărturisirea lui Petru. Cea dintâi
vestire a Patimilor. Urmarea lui Hristos. ..................................... ........335
CAP. 17
565
Schimbarea la faţă. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor.
Darea pentru Templu. ................................... .....................................336
CAP. 18
Cine este mai mare în împărăţia cerurilor. Puterea cheilor. De câte ori
vom ierta pe aproapele. Pilda celui ce datora zece mii de talanţi. .......337
CAP. 19
Despre desfacerea căsătoriei. Iisus binecuvintează pe copii. Tânărul cel
bogat. ............................................................. ...................................338
CAP. 20
Pilda despre lucrătorii tocmiţi la vie. A treia vestire a Patimilor. Cererea
fiilor lui Zevedeu. Cearta pentru întâietate. Vindecarea celor doi orbi. 339
CAP. 21
Intrarea în Ierusalim . Alungarea vânzătorilor din templu. Smochinul
neroditor. Pilda lucrătorilor celor răi. .................................................339
CAP. 22
Parabola nunţii fiului de împărat. Dinarul Cezarului. Cea mai mare
poruncă din Lege. Mesia: Fiul şi Domnul lui David. .............................341
CAP. 23
Iisus mustră pe farisei şi pe cărturari. Mustră Ierusalimul, cel ce ucide pe
prooroci, şi prezice dărâmarea lui. .....................................................342
CAP. 24
Dărâmarea Ierusalimului. A doua venire a lui Hristos şi sfârşitul lumii.
Când va veni ceasul acela? ............................................. ....................343
CAP. 25
Pildele celor zece fecioare şi a talanţilor. Judecata viitoare. ...............344
CAP. 26
Vestirea cea din urmă a Patimilor lui Iisus. Ungerea din Betania. Cina cea
de Taină. Suferinţele din Ghetsimani. Trădarea lui Iuda. Prinderea lui
Iisus. Înfăţişarea înaintea arhiereilor. Lepădarea lui Petru. ................345
CAP. 27
Iisus înaintea lui Pilat. Iuda se spânzură. Iisus şi Baraba. Iisus dat spre
moarte. Biciuirea, batjocorirea, răstignirea, moartea, înmormântarea şi
paza mormântului. ..................................................... ........................347
CAP. 28
Învierea lui Hristos. Arătările Mântuitorului. Porunca botezului. ........348
MARCU SFÂNTA EVANGHELIE .................................................................................. ...........349
CAP. 1 Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus Hristos. Ispitirea. Predica.

Primii ucenici. Primele vindecări. .......................................................349
566
CAP. 2
Vindecarea slăbănogului. Chemarea lui Matei. Postul. Smulgerea spicelor
în zi de sâmbătă. ................................................................ ................350
CAP. 3
Vindecarea celui cu mâna uscată şi alte vindecări. Alegerea celor 12
Apostoli. Păcatul împotriva Sfântului Duh. Mama şi fraţii lui Iisus. .....351
CAP. 4
Felurite pilde despre împărăţia cerurilor. Potolirea furtunii pe mare. . 351
CAP. 5
Vindecarea unui demonizat din ţinutul Gadarenilor. Învierea fiicei lui Iair
şi vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani. ...............................352
CAP. 6
Proorocul dispreţuit în patria lui. Trimiterea celor doisprezece. Uciderea
lui Ioan Botezătorul. Săturarea celor cinci mii. Iisus umblă pe mare. . 353
CAP. 7
Iisus osândeşte poruncile născocite de farisei. Femeia cananeiancă şi
fiica ei. Vindecarea celui surd şi mut. .................................................355
CAP. 8
Săturarea celor patru mii. Acest neam cere semn. Păziţi-vă de farisei şi
de Irod. Vindecarea unui orb. Mărturisirea lui Petru. Întâia vestire a
Patimilor. ................................................................... ........................356
CAP. 9
Schimbarea la faţă. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor.
Cearta pentru locul întâi. Prilejul de păcat. ...................................... ...357
CAP. 10
Despre despărţirea soţilor. Iisus binecuvintează pe copii. Tânărul cel
bogat. A treia vestire a Patimilor. Fiii lui Zevedeu. Bartimeu. .............358
CAP. 11
Intrarea în Ierusalim . Smochinul neroditor. Curăţirea templului. Puterea
credinţei. Botezul lui Ioan. ......................................... ........................359
CAP. 12
Pilda lucrătorilor viei. Plata dajdiei. Învierea morţilor. Cea mai mare
poruncă din Lege. Domnul şi Fiul lui David. Banul văduvei. ................360
CAP. 13
Iisus vorbeşte despre dărâmarea Ierusalimului şi despre a doua venire a
Fiului Omului. Îndemnuri la priveghere. ............................................361
CAP. 14
567
Ungerea din Betania. Cina cea de Taină. Ghetsimani. Prinderea.
Înfăţişarea la Caiafa. Lepădarea lui Petru. .................................... .....362
CAP. 15
Iisus înaintea lui Pilat. Judecata şi osânda. Cununa de spini. Răstignirea
şi înmormântarea. ............................................................... ..............364
CAP. 16
Învierea Domnului. Trei arătări. Porunca botezului. Înălţarea la cer. .365
LUCA SFÂNTA EVANGHELIE ............................................................................................... .366
CAP. 1
Gavriil binevesteşte lui Zaharia şi Mariei. Cântarea Mariei. Naşterea lui
Ioan Botezătorul. Cântarea lui Zaharia. ..............................................366
CAP. 2
Naşterea lui Hristos. TăIER ea împrejur şi aducerea în templu. Simeon şi
Ana. Iisus, la doisprezece ani, vine la Ierusalim . ...............................367
CAP. 3
Predica lui Ioan Botezătorul. Mărturia lui despre Hristos. Botezul şi spiţa
neamului lui Iisus. ...................................... .......................................369
CAP. 4
Ispita de pe muntele Carantaniei. Iisus începe să predice în Capernaum şi
în Nazaret, vindecă pe soacra lui Petru şi pe alţii. ..............................369
CAP. 5
Pescuirea minunată. Vindecarea unui lepros şi a unui slăbănog.
Chemarea lui Levi. Despre post. .........................................................371
CAP. 6
Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată,
sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. . 372
CAP. 7
Vindecarea slugii unui sutaş. Vindecarea tânărului din Nain. Trimişii lui
Ioan Botezătorul. Ungerea lui Iisus de către femeia păcătoasă. .........373
CAP. 8
Pilda semănătorului. Mama şi fraţii lui Iisus. Potolirea furtunii.
Demonizatul din ţinutul Gherghesenilor. Învierea fiicei lui Iair.
Vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani. ...................................374
CAP. 9
Trimiterea apostolilor. Săturarea celor cinci mii de oameni. Mărturisirea
lui Petru. Întâia şi a doua vestire a Patimilor. Schimbarea la faţă.
Vindecarea copilului demonizat. Care este întâiul între apostoli? Urmarea
lui Iisus. ................................................................................... ..........376
CAP. 10
568
Trimiterea şi înapoierea celor şaptezeci (şi doi) de ucenici. Vai de cetăţile
rele. Iisus se bucură cu duhul. Pilda samarineanului milostiv. Marta şi
Maria. ............................................................................................. ....377
CAP. 11
Rugăciunea domnească. Semnul lui Iona. Cuvântarea împotriva fariseilor
şi a cărturarilor. ....................................................... ..........................378
CAP. 12
Să ne ferim de făţărnicie, de şovăială şi de lăcomie. Îndemnuri la veghere
şi la îngăduinţă. Semnele vremii. ...................................................... ..380
CAP. 13
Pilda galileienilor. O femeie vindecată în ziua sâmbetei. Pilde şi cuvinte
despre împărăţia lui Dumnezeu. Ierusalimul şi jalea-i viitoare. ..........381
CAP. 14
Bolnavul de idropică vindecat sâmbăta. Îndemn la smerenie şi la
milostenie. Pilda despre cina cea mare. Lepădarea de sine. ................382
CAP. 15
Pildele: Oaia cea pierdută, despre drahma cea pierdută şi despre fiul
risipitor. ........................................................................... ..................383
CAP. 16
Parabola despre iconomul necredincios. Parabola despre bogatul
nemilostiv şi despre săracul Lazăr. ............................................... ......384
CAP. 17
Despre sminteli, Iertare şi credinţă. Vindecarea celor zece leproşi. Când
va veni împărăţia lui Dumnezeu. ........................................................385
CAP. 18
Pildele: văduva stăruitoare, vameşul şi fariseul. Iisus cheamă pe copii la
Sine. Primejdiile bogăţiei. A treia vestire a Patimilor. Vindecarea orbului
din Ierihon. ..................................................................... ...................386
CAP. 19
Zaheu. Pilda minelor. Intrarea în Ierusalim . Iisus deplânge Ierusalimul şi
alungă pe vânzătorii de la templu. .....................................................387
CAP. 20
De unde a fost botezul lui Ioan? Pilda viei celei date lucrătorilor răi.
Dinarul Cezarului. Învierea morţilor. Al cui fiu este Hristos? ..............388
CAP. 21
Banul văduvei. Cuvântarea lui Iisus despre dărâmarea Ierusalimului şi a
doua Sa venire. ...................................................... ............................389
CAP. 22
Iisus vândut de Iuda. Cina cea de taină. Despre întâietate. Suferinţele din
569
grădina Ghetsimani. Prinderea şi aducerea la Caiafa. Lepădarea lui Petru.
...................................................................................... ......................390
CAP. 23
Iisus înaintea lui Irod. Judecata, răstignirea, moartea şi îngroparea. . 391
CAP. 24
Învierea Domnului. El Se arată ucenicilor care mergeau spre Emaus şi
apoi apostolilor. Înălţarea la cer. .......................................................393
IOAN SFÂNTA EVANGHELIE .......................................................................................... .....394
CAP. 1
Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut trup. Mărturia lui Ioan Botezătorul despre
Mielul lui Dumnezeu. Cei dintâi ucenici ai lui Iisus. .............................394
CAP. 2
Nunta din Cana. Izgonirea vânzătorilor din templu. ............................395
CAP. 3
Convorbirea lui Iisus cu Nicodim. Ioan mărturiseşte despre Hristos. . .396
CAP. 4
Convorbirea lui Iisus cu femeia samarineancă. Iisus tămăduieşte pe fiul
unui slujitor regesc. .............................................. .............................397
CAP. 5
Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda. Iisus vorbeşte
despre puterea Sa dumnezeiască. ......................................................398
CAP. 6
Săturarea celor cinci mii de oameni. Iisus umblă pe mare. Pâinea care se
pogoară din cer. Mărturisirea lui Petru. ..............................................399
CAP. 7
Iisus învăţă în templu, la sărbătoarea corturilor. ................................401
CAP. 8
Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinţei
iudeilor. ......................................................... ....................................402
CAP. 9
Vindecarea orbului din naştere, în zi de sâmbătă. ..............................403
CAP. 10
Iisus, Păstorul cel bun şi oile Sale. .....................................................404
CAP. 11
Învierea lui Lazăr. Arhiereii şi fariseii uneltesc împotriva lui Iisus. .....405
CAP. 12
570
Ungerea lui Iisus în Betania. Intrarea în Ierusalim . Elinii vor să vadă pe
Iisus. Glasul din cer. Necredinţa iudeilor. ...........................................407
CAP. 13
Iisus spală picioarele ucenicilor Săi la Cina cea de Taină. Arată cine este
vânzătorul. Porunca iubirii. Petru Îl va tăgădui. .................................408
CAP. 14
Cuvântarea de despărţire. Făgăduinţa Duhului Sfânt. .........................409
CAP. 15
Viţa cea adevărată. Porunca lui Hristos şi iubirea cea mai mare. Ura şi
vina lumii. Mângâietorul, Duhul Adevărului. .......................................410
CAP. 16
Prigonirile viitoare. Ajutorul Mângâietorului. Întristarea schimbată în
bucurie. Rugăciunile făcute în numele lui Hristos. Fuga ucenicilor. .....410
CAP. 17
Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi
credincioşii. .................................................................................... ....411
CAP. 18
Prinderea lui Iisus şi aducerea Lui la arhiereii Anna şi Caiafa. Lepădarea
lui Petru. Iisus înaintea lui Pilat. Baraba. ...........................................412
CAP. 19
Patimile Domnului. Mama lui Iisus lângă cruce. Cuvintele rostite pe cruce.
Moartea şi îngroparea Lui. ........................................................... .......413
CAP. 20
Învierea Domnului. El Se arată Mariei Magdalena, apoi ucenicilor şi la opt
zile, după aceea, lui Toma. ....................................... ..........................414
CAP. 21
Domnul Se arată ucenicilor la Marea Tiberiadei. Iertarea lui Petru şi
repunerea lui între apostoli. ........................................... ....................415
FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI............................................................................................ ..416
CAP. 1
Cuvânt începător. Înălţarea lui Iisus la cer. Alegerea lui Matia în locul lui
Iuda Iscarioteanul. ..................................... .......................................416
CAP. 2
Pogorârea Duhului Sfânt. Cuvântarea lui Petru. .................................416
CAP. 3
Petru vindecă un olog şi propovăduieşte mulţimii Evanghelia. ............418
CAP. 4
571
Petru şi Ioan închişi şi aduşi să dea socoteală în faţa sinedriului.
Rugăciunea credincioşilor. Viaţa de obşte. .........................................418
CAP. 5
Anania şi Safira. Apostolii sunt închişi, dar un înger le dă drumul. Sfatul
lui Gamaliel. ..................................................................... ..................419
CAP. 6
Alegerea şi hirotonirea celor şapte diaconi. Obştea sporeşte. .............420
CAP. 7
Cuvântarea şi martiriul lui Ştefan. ....................................... ...............421
CAP. 8
Saul prigoneşte Biserica. ....................................................... .............422
CAP. 9
Chemarea lui Saul. ................................................ .............................424
CAP. 10
Corneliu vine la credinţă. ...................................................................425
CAP. 11
Primirea păgânilor la Hristos. .................................................. ...........426
CAP. 12
Uciderea lui Iacov cel Mare. Petru este scos din închisoare de un înger.
Moartea lui Irod Agripa. ............................................. ........................427
CAP. 13
Pavel şi Barnaba, în cea dintâi călătorie misionară, ajung în Cipru şi în
Antiohia Pisidiei. ..................................................... ...........................428
CAP. 14
Pavel şi Barnaba propovăduiesc în Iconiu, Listra, Derbe şi se întorc în
Antiohia. ............................................................. ...............................429
CAP. 15
Apostolii hotărăsc în Ierusalim că Legea lui Moise nu este şi pentru
păgâni. A doua călătorie a lui Pavel. ....................................... ............430
CAP. 16
Pavel ia cu sine pe Timotei şi duce Evanghelia din Asia în Europa.
Întâmplările din Filipi. ............................................................. ...........431
CAP. 17
Pavel propovăduieşte în Tesalonic, în Bereea şi în Atena. ...................432
CAP. 18
572
Pavel se leagă în Corint cu Acvila şi Priscila. A treia călătorie a lui Pavel.
Apollo în Efes. ........................................................ ............................433
CAP. 19
Pavel în Efes. Răscoala argintarului Dimitrie. .....................................434
CAP. 20
Pavel călătoreşte iar prin Macedonia. Înviază pe Eutihie în Troa. Îşi ia
rămas bun de la Biserica Efesului. ......................................................435
CAP. 21
Pavel călătoreşte de la Milet până la Ierusalim . Iudeii pun mâna pe el în
templu. ........................................................... ...................................436
CAP. 22 Pavel istoriseşte iudeilor întâmplarea convertirii lui la Hristos.

...................................................................................... ......................437
CAP. 23 Saducheii şi fariseii nu se înţeleg în privinţa lui Pavel. El vede,

noaptea, pe Domnul. Uneltirile iudeilor. Pavel e dus la Cezareea. .......438
CAP. 24
Pavel se dezvinovăţeşte înaintea marelui Felix. ..................................439
CAP. 25
Pavel înaintea procuratorului Porcius Festus şi a regelui Agripa. ........439
CAP. 26
Pavel se dezvinovăţeşte înaintea lui Festus şi a regelui Agripa. Amândoi îl
găsesc nevinovat. ............................................................................. ..440
CAP. 27
Pavel, în lanţuri, e pornit cu corabia spre Italia. Greutăţile călătoriei.
Corabia se sfărâmă, lângă Malta, dar oamenii scapă. ..........................441
CAP. 28
Localnicii din Malta sunt bucuroşi de oaspeţi. Pavel vindecă pe bolnavi.
Soseşte în Italia şi la Roma şi predică doi ani. ....................................442
ROMANI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL................................................ .........................443
CAP. 1
Evanghelia arată îndreptarea din credinţă, pentru neamuri. Judecata lor,
pentru că nu păzesc legea firii. ..................................................... ......443
CAP. 2
Iudeii sunt tot atât de plini de păcate ca şi păgânii. ...........................444
CAP. 3
Toţi oamenii, fără osebire, sunt păcătoşi. ...........................................445
CAP. 4
573
Îndreptarea prin credinţă e întărită cu pilda lui Avraam şi cu mărturia lui
David. ........................................................... .....................................446
CAP. 5
Roadele îndreptării din credinţă. Adam şi Hristos. ..............................446
CAP. 6
Lucrarea faptelor bune ce se cuvine să urmeze credinţei. ...................447
CAP. 7
Osânda păcatului sub Lege. Lupta între carne şi duh. .........................448
CAP. 8
Credincioşii sunt slobozi faţă de osândă. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu şi
împreună-moştenitori cu Hristos. Sfântul Duh Mijlocitorul. ................448
CAP. 9
Israel cel căzut s-a lepădat. Chemarea neamurilor. Israel cel adevărat.
...................................................................................... ......................449
CAP. 10
Iudeii caută îndreptare din faptele Legii, iar nu din sfârşitul Legii, care
este Hristos. ............................................................................... ........450
CAP. 11
Alegerea lui Israel rămâne neschimbată, dar trecătoarea lui necredinţă a
adus miluirea păgânilor. Căile Domnului sunt de-a pururi minunate şi
nepătrunse. .................................................................................. ......451
CAP. 12
Îndemnuri la sfinţenie. Întrebuinţarea folositoare a deosebitelor daruri.
...................................................................................... ......................452
CAP. 13
Să ne supunem stăpânirilor. ..................................................... ..........452
CAP. 14
Cum să ne purtăm cu cei slabi şi să nu dăm prilej de sminteală nimănui.
...................................................................................... ......................453
CAP. 15
Îndemnuri la răbdare cu cei slabi şi la unirea frăţească. Izbânda şi
răspândirea Evangheliei prin predica apostolului. ..............................453
CAP. 16
Apostolul dă în grijă pe diaconiţa Febe. Închinăciuni celor din Roma.
Primejdia dezbinării. ................................................... .......................454
ÎNTÂIA CORINTENI epist. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL............................. .............................455
CAP. 1
574
Mulţumire lui Dumnezeu pentru credinţa corintenilor. Răul dezbinărilor.
Cuvântul Crucii: nebunie pentru cei ce pier, puterea lui Dumnezeu pentru
cei ce se mântuiesc. ................................................. ..........................455
CAP. 2
Propovăduirea Evangheliei nu stă în măiestria cuvintelor, nici în
înţelepciunea lumească, ci în înţelepciunea cea după Dumnezeu. .......456
CAP. 3
Răul dezbinărilor. Temelia Bisericii este Hristos. Creştinii sunt Biserica lui
Dumnezeu. ............................................................................ .............456
CAP. 4
Slujitorii lui Hristos. Apostolul Pavel şi corintenii aduşi de el la credinţă.
Timotei trimisul lui Pavel. ................................................................. ..457
CAP. 5
Mustrări împotriva celor desfrânaţi. Izgonirea păcătoşilor din Biserică.
...................................................................................... ......................457
CAP. 6
Feriţi-vă de desfrânare şi de nedreptate ........................................ .....458
CAP. 7
Despre căsătorie, necăsătorie şi văduvie. ...........................................458
CAP. 8
Să nu fim sminteală celor slabi. ................................................. .........460
CAP. 9
Cum s-a slujit apostolul de puterea-i de apostol, între credincioşi. Îndemn
la luptă pentru cununa cea neveştejită. ...................................... ........460
CAP. 10
Iudeii, în pustie, au cunoscut dreapta asprime a lui Dumnezeu. Cina
Domnului trebuie ţinută întru sfinţenie. Grija pentru cugetul celor slabi.
...................................................................................... ......................461
CAP. 11
Despre cuviinţa cu care să stăm în Biserică şi la Cina Domnului. ........462
CAP. 12
Despre darurile duhovniceşti şi despre dreapta lor întrebuinţare. ......462
CAP. 13
Dragostea şi bunurile ei. ................................... .................................463
CAP. 14
Darul limbilor şi darul profeţiei. Cum să fie întrebuinţat darul limbilor.
Femeia trebuie să tacă în biserică. .....................................................464
575
CAP. 15
Învierea Domnului şi învierea noastră. ...................................... .........465
CAP. 16
Strângerea de ajutoare pentru fraţi. Timotei, Apollo, casa lui Ştefanas şi
închinăciuni. ..................................................................................... ..466
A DOUA CORINTENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL....................................... ..................467
CAP. 1
Mângâierile apostolului în mijlocul suferinţelor. Apărarea lui împotriva
învinuirii de nestatornicie. ................................................................. .467
CAP. 2
Dragostea lui Pavel către corinteni. Îi îndeamnă să Ierte pe cel ce a greşit
şi s-a pocăit. Călătoriile şi izbânzile lui Pavel. .....................................467
CAP. 3
Pavel vorbeşte corintenilor despre sine. Litera şi duhul. Vălul lui Moise se
ridică prin Hristos. ...................................... .......................................468
CAP. 4
Sfinţii cunosc slava lui Dumnezeu şi nădejdea în ea îi întăreşte a birui
toate suferinţele. ................................................................................ 468
CAP. 5
Trebuie să ne îmbrăcăm cu haina cea nouă, cerească, peste cea
pământească. Dorinţa după viaţa veşnică. Ispăşirea şi împăcarea
noastră. ........................................................ .....................................469
CAP. 6
Sfinţii lui Dumnezeu. ........................................................ ..................469
CAP. 7
Pavel laudă ascultarea corintenilor şi se bucură de dragostea lor. ......470
CAP. 8
Pavel laudă pe creştinii din Macedonia pentru strângerea de ajutoare şi
îndeamnă şi pe corinteni să facă şi ei asemenea. ...............................471
CAP. 9
Strângerea de ajutoare trebuie făcută în grabă. Răsplata binefacerilor.
...................................................................................... ......................471
CAP. 10
Pavel este acelaşi - şi fiind de faţă şi lipsind. Ferirea de cei mincinoşi.
...................................................................................... ......................472
CAP. 11
Împotriva apostolilor mincinoşi. Pavel arată virtuţile şi ostenelile sale.
...................................................................................... ......................472
576
CAP. 12
Vedeniile cereşti ale lui Pavel. Boldul cărnii. Pavel va veni în curând la
Corint. .................................................................................... ............473
CAP. 13
Apropiata venire în Corint. Îndemnuri la viaţa de bună orânduială. ....474
GALATENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL.............................................................. ..........474
CAP. 1
Nestatornicia galatenilor. Viaţa lui Pavel înainte şi după drumul făcut la
Damasc. ...................................................................... .......................474
CAP. 2
Adunarea apostolilor în Ierusalim . Disputa lui Pavel cu Petru în Antiohia.
Legea şi credinţa. ................................................................. ..............475
CAP. 3
Credinţa lui Avraam. Fiii lui Avraam. Făgăduinţa lui Dumnezeu. Legea.
Hristos. Legea duce la Hristos. Fiii credinţei sunt fiii lui Avraam. ........475
CAP. 4
În Hristos suntem fiii lui Dumnezeu, deci liberi faţă de Lege. Agar şi Sara
sunt icoana celor două testamente. ........................................... .........476
CAP. 5
Legea e desăvârşită prin credinţă, iubire şi sfinţenie. Libertatea cea după
duh. ................................................................. ..................................477
CAP. 6
Trebuie să mângâiem pe fraţii rătăciţi. Lauda lui Pavel este crucea lui
Hristos. ................................................................... ...........................478
EFESENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL............................................................. ............478
CAP. 1
Binefacerile lui Dumnezeu către cei aleşi. Pavel se roagă ca efesenii să
ajungă să cunoască desăvârşit mântuirea, cea întru Hristos şi a Lui
dumnezeire. ................................................................... ....................478
CAP. 2
Hristos este mântuirea păcătoşilor ......................................... ............479
CAP. 3
Taina mântuirii neamurilor. Pavel este apostolul lor. Hristos sălăşluieşte
în inimile credincioşilor. ............................................. ........................479
CAP. 4
Biserica este trupul lui Hristos ...........................................................480
577
CAP. 5
Îndemnuri cum să ne purtăm în viaţă cu sfinţenie. Datoriile soţilor. ...481
CAP. 6
Sfaturi către copii, părinţi, slujitori şi conducători. Armele Duhului.
Oştirea lui Hristos. .............................................. ...............................481
FILIPENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL.................................................................... ......482
CAP. 1
Iubirea apostolului pentru filipeni. Roadele lanţurilor lui. Sfântul Pavel
numai pentru Biserică voieşte să mai trăiască. Suferinţele pentru
Hristos. ................................................................... ...........................482
CAP. 2
Să urmăm pilda iubirii lui Iisus Hristos. Smerenia şi slava lui Hristos. Să
ne silim să dobândim mântuirea. ................................................... .....483
CAP. 3
Îndemnul către filipeni să se ferească de apostolii mincinoşi. Urmarea lui
Hristos până la jertfire. ........................................... ...........................484
CAP. 4
Sfaturi şi îndemnuri. Dărnicia filipenilor este de lăudat. Urări şi salutări.
...................................................................................... ......................484
COLOSENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
....................................................................................................................... .................485
CAP. 1
Pavel laudă pe coloseni şi-i îndeamnă să sporească în credinţă.
Dumnezeiasca vrednicie a lui Hristos, Izbăvitorul nostru al tuturor. Pavel
se bucură în suferinţele sale. ........................................................... ..485
CAP. 2
Împotriva învăţătorilor mincinoşi. Viaţa cea întru Hristos. ................486
CAP. 3
Omul cel nou trebuie să se îmbrace cu viaţa cea nouă. Datoriile soţilor,
copiilor, părinţilor, slugilor, stăpânilor. .............................................486
CAP. 4
Rugăciunea este de trebuinţă. Trebuie să ne purtăm înţelepţeşte. Tihic şi
Onisim. ............................................................................................. .487
ÎNTÂIA TESALONICIENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL.................................... .................488
CAP. 1
Pavel laudă credinţa tesalonicenilor ...................................................488
CAP. 2
Râvna pentru predicarea Evangheliei. ................................................488
CAP. 3
Rugăciune pentru sporirea şi întărirea în credinţă a tesalonicenilor. . .489
578
CAP. 4 Trebuie să stăruim în curăţie şi în iubire. Despre cei adormiţi şi
despre cei rămaşi vii, la venirea Domnului. ......................................489
CAP. 5
A doua venire a lui Hristos. Cuviincioasă pregătire pentru ea. .............489
A DOUA CĂTRE TESALONICENI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL............................ ...............490
CAP. 1
Pavel laudă credinţa tesalonicenilor. Răsplata lui Hristos. ..................490
CAP. 2
Antihrist se arată înaintea venirii lui Hristos. Stăruinţa în dreapta
credinţă. ..................................................... .......................................491
CAP. 3
Îndemn la rugăciune pentru răspândirea cuvântului Evangheliei. .......491
ÎNTÂIA TIMOTEI EPIST. A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL ............................... ............................492
CAP. 1
Învăţătura Evangheliei trebuie ferită de învăţături false. Legea şi harul lui
Hristos. Pavel se dă ca pildă. ................................................ ..............492
CAP. 2
Rugăciuni pentru toţi. Dumnezeu este unul şi Mijlocitorul unul. Cuvioşia
celor care se roagă. Femeia în Biserică. ....................................... .......492
CAP. 3
Însuşirile slujitorilor bisericeşti. Taina dumnezeieştii întrupări. .........493
CAP. 4
Învăţătorii mincinoşi ce au să vină. Sfaturi date lui Timotei. ..............493
CAP. 5
Cum trebuie a îndemna. Care văduve trebuie ajutate. Despre preoţi.
Despre păcătoşi. .......................................... ......................................494
CAP. 6
Despre slugi. Învăţătorii mincinoşi. Despre cei poftitori de avuţie. Despre
datoriile celor bogaţi. ..................................................... ....................494
A DOUA CĂTRE TIMOTEI EPIST. SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL........................................ .............495
CAP. 1
Pavel laudă credinţa lui Timotei. Credinţa şi învăţătura sănătoasă trebuie
păzite. ..................................................................................... ...........495
CAP. 2
Cununa celor ce se oştesc pentru Hristos. Cum trebuie să petreacă
învăţătorii cei buni. Împotriva lui Imeneu şi a altor învăţători mincinoşi.
...................................................................................... ......................495
CAP. 3
579
Răutatea şi păcatele vremurilor din urmă. Timotei, urmaş credincios al lui
Pavel. Scriptura insuflată de Dumnezeu. ............................................496
CAP. 4
Stăruinţa împotriva celor abătuţi de la credinţă. ................................497
EPIST. CĂTRE TIT A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL.............................................. .......................497
CAP. 1
Lucrul lui Tit întru înjghebarea Bisericii din Creta. Ce fel sunt cretanii.
Toate sunt curate pentru cei curaţi. .................................................... 497
CAP. 2
Sfaturi bătrânilor, bătrânelor, tinerilor, slugilor. Darul cel mântuitor s-a
arătat tuturor. ....................................................................... .............498
EPIST. CĂTRE FILIMON
A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL................................................................... ...........................499
EPIST. CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL..................................... ............................499
CAP. 3
Hristos este mai presus decât Moise. Dacă neascultarea de Moise aduce
pedeapsă, cu atât mai mult neascultarea de Hristos. ..........................500
CAP. 4
Odihna este dată celor ce cred în Hristos. Puterea cuvântului lui
Dumnezeu. Hristos Arhiereu. ............................................................ ..501
CAP. 5
Hristos este Arhiereu în veci, Preot după Rânduiala lui Melchisedec.
Pentru cei tari trebuie hrană tare, pentru cei mici, lapte. ...................501
CAP. 6
Trebuie să tindem către desăvârşire. Credinţa lui Avraam şi jurământul
lui Dumnezeu. .............................................................. ......................502
CAP. 7
Melchisedec este mai mare decât Avraam şi decât Leviţii. Hristos este, în
veac, Arhiereul nostru desăvârşit. ...................................... ................502
CAP. 8
Arhiereul nostru cel ceresc este Mijlocitorul unui nou aşezământ, mult
mai bun decât cel vechi. .................................................... .................503
CAP. 9
Cortul Mărturiei şi jertfele Legii vechi. Ispăşirea după Legea veche nu
este îndestulătoare. Ispăşirea făcută de Hristos este desăvârşită. .....503
CAP. 10
Legea este umbra Noului Testament. Lauda credinţei statornice. .......504
CAP. 11
580
Credinţa şi roadele ei, dovedite cu pilda drepţilor din Vechiul Testament.
...................................................................................... ......................505
CAP. 13
Îndemn la viaţă creştinească şi la credinţă curată. .............................507
IACOV EPISTOLA SOBORNICEASCĂ
..................................................................................................................... ..................508
CAP. 1
Ispitele sunt folositoare. Avuţiile trec degrabă. Ascultarea şi împlinirea
Legii. Limba trebuie ţinută în frâu. .....................................................508
CAP. 2
Credinţa fără de fapte, moartă este. ...................................... .............509
CAP. 3
Înfrânarea limbii. Adevărata înţelepciune. .........................................509
CAP. 4
Să fugim de plăcerile deşarte. Împotriva bârfitorilor şi a celor îngâmfaţi.
...................................................................................... ......................510
CAP. 5
Sfaturi către cei avuţi. Răbdarea, jurământul, îngrijirea bolnavilor.
Puterea rugăciunilor. Despre cei căzuţi. .............................................510
ÎNTÂIA PETRU EPIST. SOBORNICEASCĂ
..................................................................................................................... ..................511
CAP. 1
Hristos este mântuirea şi nădejdea noastră. Durerile de azi lămuresc
credinţa. Mântuirea aceasta a fost vestită de prooroci. Îndemnuri la viaţă
sfântă. ................................................................................................ 511
CAP. 2
Hristos este piatra cea din capul unghiului. ........................................512
CAP. 3
Îndemnuri către soţi. Îndemnuri tuturor spre dragoste şi blândeţe.
Suferinţa Domnului şi pogorârea Lui în iad. Puterea Botezului. ..........512
CAP. 4
Îndemnuri către credincioşi să se lase de păcat, să aibă mereu pildă pe
Domnul şi să ia aminte la obştescul sfârşit care se apropie. Mângâieri în
ziua prigoanelor. ............................................................... ..................513
CAP. 5
Datoriile preoţilor şi ale credincioşilor. Îndemnuri la umilinţă şi la
priveghere. Urări de bine şi închinăciune. .......................................... .514
A DOUA PETRU EPIST. SOBORNICEASCĂ
..................................................................................................................... ..................514
CAP. 1
Scara virtuţilor creştine. Petru, cel ce a văzut Schimbarea la Faţă, îşi
vesteşte sfârşitul. Cuvântul proorocesc. .............................................514
CAP. 2
Venirea învăţătorilor mincinoşi. Pilde de pedepse ce aşteaptă pe
desfrânaţi şi pe amăgitori. Păcatul celor ce se leapădă de credinţă. . . .515
CAP. 3
Arderea lumii şi înnoirea ei. Venirea pe neaşteptate a lui Hristos. Cerurile
cele noi. Greutatea înţelegerii unor lucruri din epistolele Apostolului
Pavel. ...................................................................................... ...........515
581
IOAN ÎNTÂIA EPIST. SOBORNICEASCĂ
..................................................................................................................... ..................516
CAP. 1
Mărturie despre Cuvântul vieţii. Dumnezeu este lumină şi cei care sunt ai
Lui umblă în lumină. Sângele lui Hristos ne curăţeşte de păcat. .........516
CAP. 2
Hristos este Mijlocitorul nostru către Tatăl şi ispăşirea noastră. Poruncă
să ne iubim unii pe alţii. Iubirea lumii. Antihriştii sunt mulţi. .............516
CAP. 3
Fiii lui Dumnezeu sunt fericiţi prin nădejdea lor în Tatăl; sunt curaţi de
păcat, iubitori de fraţi, dar urâţi de lume. Iubirea către aproapele şi către
Dumnezeu. ............................................................................ .............517
CAP. 4
Trebuie să ne ferim de duhurile amăgitoare. Iubirea lui Dumnezeu către
noi cere iubirea noastră către fraţi. ....................................................518
CAP. 5
Prin credinţă şi supunere iubim pe Dumnezeu. Trei mărturisesc despre
Hristos şi Aceşti trei Una sunt. Puterea rugăciunii. .............................518
IOAN A DOUA EPIST. SOBORNICEASCĂ
..................................................................................................................... ..................519
CAP. 1
Iubirea către Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Trebuie să fugim de
amăgitori. .......................................................... ................................519
IOAN A TREIA EPIST. SOBORNICEASCĂ
..................................................................................................................... ..................520
CAP. 1
Gaiu, cel primitor de oameni, e vrednic de laudă. Diotref şi Dimitrie. ..520
IUDA EPISTOLA SOBORNICEASCĂ ......................................................... .............................520
CAP. 1
Apostolul îndeamnă pe cititori să lupte pentru credinţa care s-a dat
sfinţilor. Pilde de pedeapsă trimisă asupra celor răi: iudeii, îngerii,
Sodoma şi Gomora. Arhanghelul Mihail şi satan. Cuvintele lui Enoh şi ale
apostolilor. ................................................................................. ........520
APOCALIPSA SFANTULUI IOAN TEOLOGUL......................................................... .....................521
CAP. 1
Ioan trimite urări de bine la şapte Biserici. În Patmos are cerească
arătare. El vede pe Fiul Omului între şapte sfeşnice, având în mâna
dreaptă şapte stele. ....................................... ....................................521
CAP. 2
Porunca dată lui Ioan de Domnul, ca să scrie îngerilor, adică episcopilor
Bisericilor din: Efes, Smirna, Pergam, Tiatira. Poruncile Domnului,
lipsurile bisericilor. ........................................ ....................................522
CAP. 3
Epistola a cincea către Biserica din Sardes; a şasea către Biserica din
Filadelfia. Numele noului Ierusalim . Epistola a şaptea către Biserica din
Laodiceea. .................................................................................... .......523
CAP. 4
582
Priveliştea cerească. Tronul lui Dumnezeu cu douăzeci şi patru de bătrâni
şi cu patru heruvimi. .............................................. ............................523
CAP. 5
Cartea cu şapte peceţi este dată Mielului. Mielul este lăudat cu cântări
cereşti. ...................................................................................... .........524
CAP. 6
Desfacerea celor dintâi şase peceţi. Împăraţii şi domnii lumii se ascund în
peşteri şi în crăpăturile stâncilor. ....................................... ................524
CAP. 7
Pecetluirea a o sută şi patruzeci şi patru de mii din seminţia lui Israel.
...................................................................................... ......................525
CAP. 8
A şaptea pecete. Şapte îngeri cu şapte trâmbiţe. ................................525
CAP. 9
Trâmbiţa a cincea şi a şasea. Cele ce se întâmplă după ce au sunat. Cei
patru îngeri de la Eufrat. .......................................... ..........................526
CAP. 10
Un înger se arată, ţinând în mână o carte deschisă. Poruncă lui Ioan să
înghită această carte. ............................................................... ..........526
CAP. 11
Măsurarea templului. Doi martori ucişi de fiară înviază şi se înalţă la cer.
Trâmbiţa a şaptea. Cântarea. Templul lui Dumnezeu în cer. ...............527
CAP. 12
Femeia care naşte şi balaurul. Balaurul, biruit de Mihail, urmăreşte pe
femeie şi pe cei din sămânţa ei. ..........................................................527
CAP. 13
Fiara, care se ridică din mare, defăimează pe Dumnezeu şi dă război
sfinţilor. O altă fiară, proorocul mincinos, se ridică din pământ. Numele
celei dintâi: 666. ............................................... .................................528
CAP. 14
Mielul şi cei răscumpăraţi sălăşluiesc în Sion. Trei îngeri vestesc
judecăţile lui Dumnezeu. Secerişul şi culesul viei. ..............................529
CAP. 15
Cântarea biruitorilor fiarei. Şapte îngeri cu şapte cupe ale mâniei. .....529
CAP. 16
Vărsarea celor şapte cupe ale mâniei şi cele şapte urgii ce vin asupra
pământului. ................................................................................. .......530
CAP. 17
583
Desfrânata cea mare, numită Babilonul, umblă beată de sânge ca o fiară
cu şapte capete şi cu zece coarne. ................................................ ......530
CAP. 18
Vestea căderii Babilonului. Poporul Domnului să iasă din cetate! Cei care
se întristează şi cei care se bucură de căderea ei. ..............................531
CAP. 19
Hristos biruieşte fiara. ................................... .....................................532
CAP. 20
Balaurul este legat. Sfinţii se scoală la împărăţia de mii de ani. Gog şi
Magog. Diavolul este prăbuşit. Judecata de apoi. ...............................532
CAP. 21
Cerul cel nou. Pământul cel nou. Noul Ierusalim . Douăsprezece porţi şi
douăsprezece pietre de temelie. Lumina dumnezeiască în loc de soare.
...................................................................................... ......................533
CAP. 22
Râul şi pomul vieţii. Fericirea veşnică. Ioan este martorul credincios.
Făgăduinţa şi judecata lui Dumnezeu. Venirea lui Hristos. ..................534
Cuprinsul SFINTEI SCRIPTURI Isaia –aPOCALIPSA................................................................... 536
584

Script 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Script 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnoredactare: Prof. Iconom Stavrofor Adrian N.

CAP. 28 Proorocie împotriva lui Efraim. Ameninţări şi mângâieri.

Isaia 35:1 Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească.

CAP. 38 Boala şi vindecarea lui Iezechia. Rugăciunea lui.

Isaia 40:1 "Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu", zice Dumnezeul vostru.

Ier.11:1. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia :

PLÂNGERILE LUI IEREMIA

Avac.1:1. Vedenia pe care a văzut-o Avacum proorocul.

Avac.3:1 Rugăciunea proorocului Avacum cântată din harpe.

Sof.2:1. Umblă după lege şi fii cu rânduială, neam fără ruşine,

Sof.3:1 Vai de cetatea răzvrătită şi pângărită, cetatea asupririi!

Zah.2:1. Şi am ridicat ochii mei şi am privit, şi iată patru coarne.

Zah.8:1. Şi a fost cuvântul Domnului Savaot, zicând:

Zah.11:1. Deschide, Libane, porţile tale, ca focul să mistuie cedrii tăi!

Mal.2:1. Şi acum către voi se îndreaptă această poruncă, o, preoţilor!

CARTEA LUI TOBIT

Tob.8:1 Şi după ce au sfârşit cina, au condus pe Tobie la Sara, în cameră.

Tob.9:1. Şi a chemat Tobie pe Rafael şi a zis către el:

Tob.11:1 Şi au mers ei până s-au apropiat de Caserin în faţa Ninivei.

Tob.14:1 Şi a sfârşit Tobit cântarea lui de laudă.

Iudit 3:1 Atunci au trimis la el soli purtători de veşti de pace, zicând:

CARTEA LUI BARUH

EPIST. LUI IEREMIA

CÂNTAREA CELOR TREI TINERI

CARTEA A TREIA A LUI EZDRA

SOLOMON CARTEA ÎNŢELEPCIUNII

Înţel.8:1 Înţelepciunea ajunge cu tărie de la o margine la alta a lumii şi toate le întocmeşte

Înţel.10:1 Înţelepciunea a păzit pe primul om zidit de Dumnezeu ca să fie părintele neamului

Înţel.11:1. Făcut-a să sporească lucrările lor prin mâna sfântului prooroc,

Înţel.12:1. Duhul Tău cel fără stricăciune este întru toate.

ISUS, FIUL LUI SIRAH-CARTEA ÎNŢELEPCIUNII (ECLESIASTICUL)

Sirah 1:1. Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu El este în veac.

Sirah 3:1.Fiilor, ascultaţi-mă pe mine, tatăl, şi vă purtaţi aşa ca să vă mântuiţi,

Sirah 5:1. Nu nădăjdui în avuţiile tale şi să nu zici: Am destule.

Sirah 7:1 Nu face rele şi nu te va prinde răul.

Sirah 8:1. Nu te certa cu cel puternic, ca nu cumva să cazi în mâinile lui.

Sirah 18:1. Cel care trăieşte în veac a zidit toate deobşte.

Sirah 35:1. Cel care păzeşte legea înmulţeşte jertfele.

Sirah 36:1. Miluieşte-ne pe noi, Stăpâne, Dumnezeul tuturor, şi cercetează-ne!

Sirah 38:1. Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul.

Sirah 39:1. Înţelepciunea tuturor celor de demult o va cerceta înţeleptul şi în proorocii se va

Sirah 44:1 Să lăudăm pe bărbaţii cei vestiţi în neamul lor.

Sus. 1.1. Era un om cu numele Ioachim, care locuia în Babilon.

ISTORIA OMORÂRII BALAURULUI ŞI A SFĂRÂMĂRII LUI BEL (LUATĂ

CARTEA ÎNTÂI A MACABEILOR

CARTEA A DOUA A MACABEILOR

2 Mac.5:1. Iar în vremea aceasta, Antioh a călătorit a doua oară în Egipt.

CARTEA A TREIA A MACABEILOR

3 Mac.3:14. Şi noi, nepotrivindu-ne nebuniei lor şi întorcându-ne cu biruinţă în Egipt, am arătat

RUGĂCIUNEA REGELUI MANASE

MATEI SFÂNTA EVANGHELIE

MARCU SFÂNTA EVANGHELIE

Marcu 5:1. Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul Gadarenilor.

LUCA SFÂNTA EVANGHELIE

Luca 15:1. Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte.

Luca 19:1. Şi intrând, trecea prin Ierihon.

Luca 22:1. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti.

IOAN SFÂNTA EVANGHELIE

Ioan 8:1. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor.

Ioan 14:1. Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.

Ioan 16:1. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi.

Ioan 19:1. Deci atunci Pilat a luat pe Iisus şi L-a biciuit.

FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI