Script 2

Tehnoredactare: Prof. Iconom Stavrofor Adrian N.
Iftimiu - Suceava
ISAIA
CAP. 1
Proorocia lui Isaia despre adevăratele jertfe.
Isaia 1:1 Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim , în vremea lui
Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda.
Isaia 1:2 Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am
crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.
Isaia 1:3 Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul
Meu nu Mă pricepe.
Isaia 1:4 Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe
Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele.
Isaia 1:5 Pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi
toată inima slăbănogită.
Isaia 1:6 Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi,
vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate.
Isaia 1:7 Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile voastre le mănâncă străinii
înaintea ochilor voştri, totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei.
Isaia 1:8 Sionul ajuns-a ca o colibă într-o vie, ca o covercă într-o bostănărie, ca o cetate
împresurată!
Isaia 1:9 Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiră, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi
asemănat cu Gomora.
Isaia 1:10 Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura
Domnului, voi popor al Gomorei!
Isaia 1:11 Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre? zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot
cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
Isaia 1:12 Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
Isaia 1:13 Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de
odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e
nelegiuire!
Isaia 1:14 Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
Isaia 1:15 Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi
rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-
vă!
Isaia 1:16 Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
Isaia 1:17 Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului,
apăraţi pe văduvă!
Isaia 1:18 Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le
voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.
Isaia 1:19 De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca.
Isaia 1:20 Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului
grăieşte.
Isaia 1:21 Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate? Dreptatea locuia
în ea, iar acum este plină de ucigaşi.
Isaia 1:22 Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat cu apă;
Isaia 1:23 Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii; toţi iubesc darurile şi umblă după răsplată. Ei
nu judecă orfanul, iar pricina văduvei nu ajunge până la ei.
Isaia 1:24 Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul Savaot, puternicul lui Israel: Răzbuna-Mă-voi
împotriva asupritorilor Mei şi Mă voi întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei!
Isaia 1:25 Voi întoarce mâna Mea împotriva ta şi te voi curăţi de toată zgura ta, ca în cuptor.
Isaia 1:26 Voi întoarce judecătorii tăi să judece ca la început şi sfetnicii tăi ca odinioară. După aceasta
te vei putea numi iarăşi cetate dreaptă, oraş credincios.
Isaia 1:27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi care se vor întoarce la credinţă, prin
dreptate.
Isaia 1:28 Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi.
Isaia 1:29 Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă din
pricina grădinilor pe care le-au ales.
Isaia 1:30 Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca o grădină fără nici un strop de apă.
Isaia 1:31 Cel puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi
aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va putea să-i stingă.
CAP. 2
Proorocie despre Iuda şi Ierusalim .
Isaia 2:1 Vedenia pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos, pentru Iuda şi Ierusalim .
1
Tehnoredactare: Prof. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava
Isaia 2:2 Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului va fi întărit peste
vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge într-
acolo.
Isaia 2:3 Multe popoare vor veni şi vor zice: "Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa
Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale". Căci din
Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim .
Isaia 2:4 El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în
fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva
altuia şi nu vor mai învăţa războiul.
Isaia 2:5 Voi, cei din casa lui Iacov, veniţi să umblăm în lumina Domnului!
Isaia 2:6 Tu ai lepădat neamul Tău, casa lui Iacov. Ea este plină de vrăjitori şi de magi ca Filistenii şi
ea face legământ cu cei de alt neam.
Isaia 2:7 Pământul ei este plin de aur şi de argint, de comori fără număr, pământul ei este plin de cai
şi de căruţe fără sfârşit.
Isaia 2:8 Pământul ei este plin de idoli şi locuitorii se închină la lucrul mâinilor lor, înaintea celor
făcuţi de degetele lor.
Isaia 2:9 Şi omul va fi umilit şi muritorul va fi pogorât şi Tu nu-i vei ierta!
Isaia 2:10 Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din pricina fricii de Dumnezeu, de
strălucirea slavei Lui.
Isaia 2:11 Ochii celui mândru vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi pogorâtă şi numai Domnul în
ziua aceea va fi ridicat în slăvi,
Isaia 2:12 Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot ceea ce este mândru şi
semeţ şi-l va pogorî.
Isaia 2:13 Împotriva tuturor cedrilor Libanului şi stejarilor celor înalţi ai Vasanului.
Isaia 2:14 Împotriva tuturor munţilor înalţi şi colinelor celor mândre.
Isaia 2:15 Împotriva tuturor turnurilor ridicate sus şi zidurilor întărite.
Isaia 2:16 Împotriva tuturor corăbiilor Tarsisului şi lucrurilor de preţ.
Isaia 2:17 Mândria omului va fi pogorâtă şi semeţia celor muritori va fi smerită; în ziua aceea numai
Domnul va fi înalt;
Isaia 2:18 Şi toţi idolii vor pieri.
Isaia 2:19 Iar oamenii vor intra în scorburile stâncilor, în prăpăstiile şi în crăpăturile pământului, de
frica Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.
Isaia 2:20 În ziua aceea idolii de argint şi de aur, pe care omul i-a făcut ca să li se închine, vor fi
părăsiţi ca să fie sălaş şobolanilor şi liliecilor.
Isaia 2:21 Iar el va intra în crăpăturile stâncilor şi în prăpăstiile munţilor, de frica Domnului şi de
strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.
Isaia 2:22 Nu mai nădăjduiţi în omul cel muritor, în nările căruia nu este decât o suflare! Oare, ce
putere are el?
CAP. 3
Pedeapsa mândriei şi a podoabelor deşarte.
Isaia 3:1 Iată, Domnul Dumnezeu Savaot va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice ajutor,
orice hrană de pâine şi orice sprijin de apă,
Isaia 3:2 Pe viteaz şi pe omul de luptă, pe judecător şi pe prooroc, pe prezicător şi pe bătrân;
Isaia 3:3 Pe căpetenia peste cincizeci, pe sfătuitor, pe înţelept, pe fermecător şi pe ghicitor.
Isaia 3:4 Voi pune băieţi căpetenii peste ei şi copiii vor domni peste aceia.
Isaia 3:5 În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se
va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun.
Isaia 3:6 Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i va zice: Tu mai ai o haină, fii
căpetenie peste noi şi să fie aceste dărâmături sub mâna ta.
Isaia 3:7 Iar acela cu jurământ se va lepăda, zicând: "Nu pot vindeca rănile poporului! N-am în casa
mea nici pâine, nici haină, nu mă faceţi conducător peste popor!"
Isaia 3:8 Ierusalimul va ajunge dărâmătură şi Iuda este gata să cadă, căci limba lor şi gândurile lor
sunt împotriva Domnului şi dispreţuiesc privirea slavei Lui.
Isaia 3:9 Înfăţişarea lor mărturiseşte împotriva lor, căci ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc
să fie ascundă. Vai de ei! Căci ei şi-au făcut loruşi rău...
Isaia 3:10 Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui.
Isaia 3:11 Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui.
Isaia 3:12 Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi femeile domnesc peste el. Poporul meu! Cei care
te conduc te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi.
Isaia 3:13 Domnul Se ridică la judecată şi stă ca să judece pe poporul Său.
Isaia 3:14 Domnul intră la judecată cu bătrânii şi cârmuitorii poporului Său şi zice: "Voi, voi aţi pustiit
via Mea şi prada luată de la cei sărmani se află în casele voastre.
Isaia 3:15 Pentru ce aţi zdrobit pe poporul Meu şi aţi sfărâmat faţa celor sărmani?" zice Domnul
Dumnezeu Savaot.
Isaia 3:16 Şi mai zice Domnul: "Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe
sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor,
Isaia 3:17 Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor".
2
Isaia 3:18
În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe,
Isaia 3:19
Cercei, brăţări, văluri,
Isaia 3:20
Cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme, talismane,
Isaia 3:21
Inele, verigi de nas,
Isaia 3:22
Veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi,
Isaia 3:23
Oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici.
Isaia 3:24
Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frânghie, în loc de
cârlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie, în loc de veşmânt preţios, zdrenţe, şi în loc de frumuseţe:
pecete de robie.
Isaia 3:25 Locuitorii Sionului vor cădea de sabie şi vitejii lui în războaie.
Isaia 3:26 Porţile fiicei Sionului vor scârţâi şi se vor jeli şi, jefuită, ea va şedea despuiată pe pământ.
CAP. 4
Bune prevestiri.
Isaia 4:1 În ziua aceea şapte femei se vor certa pentru un singur om, zicând: "Noi vom mânca
pâinea noastră şi vom purta veşmintele noastre. Nu cerem altceva decât să purtăm numele
tău. Ridică ocara noastră!"
Isaia 4:2 În ziua aceea se va arăta mlădiţa Domnului în podoabă şi în slavă şi roadele pământului în
mărire şi în cinste pentru aceia din Israel care vor fi scăpat.
Isaia 4:3 Rămăşiţa Sionului şi cei ce vor fi scăpat cu viaţă din Ierusalim se vor chema sfinţi şi oricine
va fi înscris să trăiască în Ierusalim .
Isaia 4:4 Când Domnul va fi spălat necurăţenia fiicelor Sionului şi va fi şters fărădelegile din mijlocul
lui prin duhul dreptăţii şi al nimicirii,
Isaia 4:5 Domnul va veni pe Muntele Sionului şi în adunările Sale ca un nor şi ca un fum ziua, iar
noaptea ca un foc strălucitor şi ca o văpaie. Că peste tot locul slava Domnului va fi
acoperământ:
Isaia 4:6 Fi-va în timpul zilei cort, care să-l apere de căldură şi să-l adăpostească de vreme rea şi de
ploaie.
CAP. 5
Via neroditoare.
Isaia 5:1 Vreau să cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu
avea o vie pe o coastă mănoasă.
Isaia 5:2 El a săpat-o, a curăţit-o de pietre şi a sădit-o cu viţă de bun soi. Ridicat-a în mijlocul ei un
turn, săpat-a şi un teasc. Şi avea nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă.
Isaia 5:3 Şi acum voi, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, fiţi judecători intre mine şi via
mea.
Isaia 5:4 Ce se putea face pentru via mea şi n-am făcut eu? Pentru ce atunci când nădăjduiam să-mi
rodească struguri, mi-a rodit aguridă?
Isaia 5:5 Acum vă voi face să ştiţi cum mă voi purta cu via mea: Strica-voi gardul ei şi ea va fi
pustiită, dărâma-voi zidul ei şi va fi călcată în picioare.
Isaia 5:6 Şi o voi pustii! Nu va mai fi tăiată, nici săpată şi o vor năpădi spinii şi bălăriile. De
asemenea şi norilor le voi da poruncă să nu-şi mai verse ploaia peste ea.
Isaia 5:7 Dar via Domnului Savaot este casa lui Israel, iar oamenii din Iuda sunt sădirea Sa dragă. El
nădăjduia ca acesta să fie un popor fără păcate, dar iată-l plin de sânge. Nădăjduit-a să-I
rodească dreptate, dar iată: răzvrătire.
Isaia 5:8 Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi grămădiţi ţarini lângă ţarini până nu mai rămâne
nici un loc, ca să fiţi numai voi stăpânitori în ţară!
Isaia 5:9 Urechile mele au auzit de asemenea acest jurământ al Domnului Savaot: "Jur că aceste
case multe, mari şi frumoase, vor fi pustii şi nimeni nu va mai locui în ele.
Isaia 5:10 Zece pogoane de vie vor rodi un bat, şi un homer de sămânţă, numai o efă".
Isaia 5:11 Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu
seara se înfierbântă cu vin!
Isaia 5:12 Cei care doresc, la ospeţele lor, chitară, harpă, tobă, flaut şi vin ei nu iau în seamă faptele
Domnului şi nu văd lucrurile mâinilor Sale.
Isaia 5:13 Pentru aceasta poporul meu va fi dus în robie fără să bage de seamă, mai-marii săi vor fi
doborâţi de foame, iar gloata se va usca de sete!
Isaia 5:14 De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo
se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie...
Isaia 5:15 Omul cel muritor va fi smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi pogorâţi.
Isaia 5:16 Dar Domnul Savaot este mare prin judecata Sa şi Dumnezeul cel sfânt este sfânt prin
dreptatea Sa.
Isaia 5:17 Oile vor paşte în voie, iar străinii se vor hrăni în locurile mănoase, lăsate de cei bogaţi.
Isaia 5:18 Vai de cei ce îşi atrag pedeapsa ca şi cu nişte frânghii şi plata păcatului ca şi cu nişte
ştreanguri,
Isaia 5:19 Căci ei zic: "Grăbească Domnul să-Şi facă lucrul Său curând, ca să vedem şi să se plinească
planul Sfântului lui Israel, ca să-l cunoaştem".
3
Isaia 5:20 Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul
lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!
Isaia 5:21 Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor!
Isaia 5:22 Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la făcut băuturi îmbătătoare!
Isaia 5:23 Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de dreptate pe cel drept!
Isaia 5:24 Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba uscată de flăcări, aşa
rădăcina lor va fi topită ca pleava şi floarea lor va fi spulberată precum este cenuşa, căci au
călcat legea Domnului Savaot şi au nesocotit cuvântul Sfântului lui Israel!
Isaia 5:25 De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului Său! El întinde mâna Sa spre el,
îl loveşte şi munţii se clatină. Cadavrele lor sunt ca gunoiul pe cale. Cu toate acestea mânia
Lui nu se domoleşte şi mâna Lui stă mereu întinsă
Isaia 5:26 Şi va ridica steagul pentru un popor de departe şi îl va chema de la capătul pământului.
Iată-l că se zoreşte şi vine.
Isaia 5:27 Nimeni din ai lui nu va obosi, nici va boli, nu va dormita, nici va adormi; nimeni nu-şi va
descinge brâul şi nici cureaua încălţămintei lui nu se va rupe.
Isaia 5:28 Săgeţile lor sunt ascuţite şi arcurile lor gata să tragă. Copitele cailor sunt ca şi cremenea
cea tare, roţile căruţelor sunt ca o furtună.
Isaia 5:29 Strigătul, strigăt de leu, răcnesc ca puii de leu, mugesc şi apucă prada, şi nimeni nu roate
s-o scape.
Isaia 5:30 În vremea aceea fi-va împotriva lui un vuiet ca vuietul mării. Toţi vor arunca privirea spre
pământ şi iată: întuneric şi strâmtorare; lumina se va întuneca întocmai ca o noapte, fără
să se mai ivească zorile!
CAP. 6
Slava Domnului.
Isaia 6:1 În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele
hainelor Lui umpleau templul.
Isaia 6:2 Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu
două picioarele, iar cu două zburau
Isaia 6:3 Şi strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot
pământul de slava Lui!"
Isaia 6:4 Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de
fum.
Isaia 6:5 Şi am zis: "Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui
popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!"
Isaia 6:6 Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl
luase cu cleştele de pe jertfelnic.
Isaia 6:7 Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: "Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate
păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi".
Isaia 6:8 Şi am auzit glasul Domnului care zicea: "Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?"
Şi am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!"
Isaia 6:9 Şi El a zis: "Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi,
uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea.
Isaia 6:10 Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a
închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se
întoarcă la Mine şi să-l vindec".
Isaia 6:11 Şi am zis: "Până când, Doamne!" Atunci El mi-a răspuns: "Până când cetăţile vor fi pustiite
şi vor rămâne fără locuitori, şi casele fără oameni şi pământul pustiu;
Isaia 6:12 Până când Domnul va izgoni pe oameni şi pustiirea va fi mare în mijlocul acestei ţări.
Isaia 6:13 Şi dacă va rămâne încă unul din zece, şi acela va fi hărăzit focului, ca şi terebintul şi
stejarul, ale căror trunchiuri sunt trântite la pământ. Din butucul rămas va lăstări o mlădiţă
sfântă".
CAP. 7
Soarta lui Iuda şi Efraim. Naşterea lui Emanuel din Fecioara.
Isaia 7:1 Şi a fost în zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, că s-a suit Reţin,
regele Siriei, împreună cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, ca să cuprindă
Ierusalimul. Şi n-a izbutit ca să-l cuprindă.
Isaia 7:2 Atunci a venit cineva să dea de ştire casei lui David, zicând: "Armata Sirienilor a tăbărât în
Efraim". Şi inima regelui şi a poporului tremura de spaimă în ziua aceea, precum tremură
copacii pădurii din pricina vântului.
Isaia 7:3 Şi a grăit Domnul către Isaia, zicând: "Ieşi întru întâmpinarea lui Ahaz, tu şi Şear-Iaşub,
fiul tău, la capătul canalului lacului celui de sus, pe drumul ţarinii nălbitorului,
Isaia 7:4 Şi îi vei zice: "Ia aminte, fii liniştit şi nu te teme şi inima ta să nu se slăbească din pricina
acestor doi tăciuni care fumegă: de iuţimea mâniei lui Reţin şi a lui Aram şi a fiului lui
Remalia
Isaia 7:5 De vreme ce Aram a hotărât pustiirea ta, împreună cu Efraim şi cu fiul Remaliei, zicând:
4
Isaia 7:6 "Să ne suim în Iuda, să-l speriem, să ne facem stăpâni pe el şi să punem rege peste el pe
feciorul lui Tabeel".
Isaia 7:7 Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Aceasta nu va fi, nici nu se va împlini!
Isaia 7:8 Căci căpetenia Aramului este Damascul şi mai mare peste Damasc este Reţin. - Mai sunt
încă şaizeci şi cinci de ani şi Efraim va pieri din rândul popoarelor.
Isaia 7:9 Şi capitala lui Efraim este Samaria şi mai mare peste Samaria este feciorul lui Remalia.
Dacă nu credeţi, veţi fi zdrobiţi!"
Isaia 7:19 Şi Isaia mai grăi către Ahaz:
Isaia 7:11 "Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de
sus".
Isaia 7:12 Şi a spus Ahaz: "Nu voi cere şi nu voi ispiti pe Domnul!"
Isaia 7:13 Şi a zis Isaia: "Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge să obosiţi pe oameni, de
veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul meu?
Isaia 7:14 Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte
fiu şi vor chema numele lui Emanuel.
Isaia 7:15 El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea când va şti să arunce răul şi să aleagă
binele.
Isaia 7:16 Că înainte ca fiul acesta să ştie să dea la o parte răul şi să aleagă binele, pământul de care
îţi este teamă, din pricina celor doi regi, va fi pustiit.
Isaia 7:17 Dar Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, vremuri care
n-au mai venit de când Efraim s-a desfăcut de Iuda; va aduce pe regele Asiriei.
Isaia 7:18 Şi va fi că în ziua aceea Domnul va chema muştele care se află la capătul Nilului - fluviul
Egiptului - şi albinele din pământul Asiriei;
Isaia 7:19 Şi vor veni şi se vor aşeza cu toate în văile cele prăpăstioase şi în crăpăturile stâncilor şi în
toate tufişurile şi în toate ţinuturile nelocuite.
Isaia 7:20 În vremea aceea, va rade Domnul cu un brici, luat de împrumut de dincolo de Eufrat, pe
regele Asiriei, capul, părul de pe trup şi îi va smulge şi barba.
Isaia 7:21 În vremea aceea, cine va hrăni o vacă şi două oi
Isaia 7:22 Va avea belşug de unt din pricina mulţimii laptelui şi cei ce vor fi rămas în ţară se vor hrăni
cu smântână şi cu miere.
Isaia 7:23 În ziua aceea, unde era un loc de o mie de butuci pe preţ de o mie de sicli, va fi plin de
spini şi de bălării.
Isaia 7:24 Acolo oamenii vor intra înarmaţi cu arcuri şi cu săgeţi, căci toată ţara va fi plină de spini şi
de bălării.
Isaia 7:25 Şi în toţi munţii care erau curăţaţi cu săpăliga, tu nu te vei duce, de frica spinilor şi a
bălăriilor. Acolo se va da drumul boilor şi oilor, ca să calce pământul.
CAP. 8
Surparea împărăţiei Siriei şi a lui Israel. Vremea lui Mesia.
Isaia 8:1 Şi a zis Domnul către mine: "Ia o carte mare şi scrie deasupra ei cu slove omeneşti:
"Maher-Şalal-Haş-Baz" (grabnic – pradă – apropiat – jaf).
Isaia 8:2 Adu-Mi martori credincioşi pe Urie preotul şi pe Zaharia, fiul lui Ieberechia".
Isaia 8:3 Atunci m-am apropiat de proorociţă şi a luat în pântece şi a născut un fiu. Şi a zis Domnul
către mine: "Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz".
Isaia 8:4 Căci înainte ca băiatul să zică: "tată şi mamă!", toată bogăţia Damascului şi prada Samariei
vor fi duse înaintea regelui Asiriei".
Isaia 8:5 Şi mi-a mai grăit Domnul astfel:
Isaia 8:6 "Fiindcă poporul acesta a nesocotit apele Siloamului, care curg lin, şi a tremurat înaintea lui
Reţin, feciorul Remaliei,
Isaia 8:7 Iată acum că Domnul va aduce peste ei apele cele mari şi furioase ale Eufratului: pe regele
Asiriei şi toată strălucirea lui. Ele vor trece peste toate zăgazurile şi vor da afară peste
malurile lui.
Isaia 8:8 Şi se va revărsa în Iuda, îl va îneca şi îl va umple de apă, va ajunge până la gât şi cu
revărsările lui întinse va acoperi toată ţara.
Isaia 8:9 Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi până la marginile
pământului, cei puternici plecaţi-vă. De vă veţi întări, iarăşi veţi fi biruiţi.
Isaia 8:10 Şi orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul, şi cuvântul pe care îl veţi grăi nu va rămâne
întru voi, căci cu noi este Dumnezeu!"
Isaia 8:11 Aşa îmi zicea mie Domnul, ţinând peste mine mâna Sa cea tare şi insuflându-mi să nu
umblu pe căile acestui popor. Apoi mi-a zis:
Isaia 8:12 "Nu numiţi uneltire tot ceea ce poporul acesta socoteşte uneltire, şi nu vă temeţi, nici nu vă
înfricoşaţi de ceea ce se tem ei.
Isaia 8:13 Numai pe Domnul Savaot socotiţi-L sfânt, de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.
Isaia 8:14 El va fi pentru voi piatră de încercare şi stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui
Israel, cursă şi laţ pentru cei ce locuiesc în Ierusalim .
Isaia 8:15 Şi mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor fi prinşi în cursă şi vor fi duşi în
robie!"
Isaia 8:16 Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii mei.
5
Isaia 8:17 Voi aştepta deci pe Domnul, Care îşi ascunde faţa Sa de la casa lui Iacov şi voi nădăjdui
întru El.
Isaia 8:18 Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu spre semne şi minuni în Israel, din partea
Domnului Savaot, Care locuieşte în Muntele Sionului.
Isaia 8:19 Şi când vă vor zice: "Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi ghicitorii care şoptesc şi
bolborosesc", să le răspundeţi: "Nu se cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său?
Să întrebe oare pe morţi pentru soarta celor vii?"
Isaia 8:20 Întrebaţi legea şi descoperirea! De nu vă vor vorbi asemenea cuvântului acesta, atunci nu-i
lumină în ei.
Isaia 8:21 Vor rătăci pe pământ flămânzi şi cumplit apăsaţi, şi în vremea foametei îşi vor arăta colţii şi
vor huli pe regele lor şi pe Dumnezeul lor.
Isaia 8:22 Apoi îşi vor întoarce privirea spre pământ şi iată că acolo va fi strâmtorare, întuneric şi
scârbă şi nevoie! Dar noaptea va fi alungată!
Isaia 8:23 Căci nu va mai fi întuneric pentru ţara care era în nevoie. În vremurile de demult el a supus
pământul Zabulonului şi ţinutul lui Neftali; în vremurile cele de pe urmă el va acoperi de
slavă calea mării, celălalt ţărm al Iordanului, Galileea neamurilor.
CAP. 9
Naşterea, numele şi împărăţia lui Mesia.
Isaia 9:1 Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura
umbrei morţii lumină va străluci peste voi.
Isaia 9:2 Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. El se va veseli înaintea Ta, cum se bucură
oamenii în timpul secerişului şi se veselesc la împărţirea prăzilor.
Isaia 9:3 Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca
în zilele lui Madian.
Isaia 9:4 Încălţămintea cea zgomotoasă de om războinic şi haina cea stropită de sânge vor fi
aruncate în foc şi mistuite în flăcări!
Isaia 9:5 Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se
cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al
păcii, Părinte al veacului ce va să fie.
Isaia 9:6 Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste
împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de
acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.
Isaia 9:7 Cuvânt va trimite Domnul peste Iacob, şi el se va pogorî peste Israel.
Isaia 9:8 Ca să ştie tot poporul, Efraim şi locuitorii Samariei, care întru mândria lor şi întru semeţia
inimii lor zic:
Isaia 9:9 "Cărămizile au căzut, să zidim cu piatră cioplită; smochinii au fost tăiaţi, să punem cedri în
locul lor!"
Isaia 9:10 Ridica-va Domnul împotriva lui pe vrăjmaşii lui Reţin şi pe duşmanii lui îi va înarma:
Isaia 9:11 Pe Sirienii de la răsărit şi pe Filistenii de la asfinţit; şi vor mânca aceştia pe Israel cu toată
gura. Cu toate acestea mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui tot întinsă va fi;
Isaia 9:12 Dar poporul nu se va întoarce la Cel care îl lovise şi nu va căuta pe Domnul Savaot.
Isaia 9:13 Şi Domnul va tăia din Israel, într-o singură zi, capul şi coada, ramura de finic şi trestia.
Isaia 9:14 Bătrânii şi căpeteniile sunt capul; proorocul şi învăţătorul mincinos sunt coada.
Isaia 9:15 Căpeteniile acestui popor îl duc în rătăcire şi cei conduşi de ei vor pieri.
Isaia 9:16 Pentru aceasta, Domnul nu se bucură de cei tineri şi de orfanii lui şi de văduve nu-i este
milă, fiindcă toţi sunt nelegiuiţi şi răi şi gura lor grăieşte vorbe nesocotite. Pentru toate
acestea, mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui mereu întinsă va fi.
Isaia 9:17 Că fărădelegea arde ca focul, care mistuie spinii şi bălăriile uscate; el arde tot mărăcinişul
pădurii, iar fumul se înalţă în rotocoale.
Isaia 9:18 Din pricina iuţimii mâniei Domnului Savaot, pământul va fi ca un jeratic, iar poporul va
ajunge pradă focului. Nimeni nu va cruţa pe vecinul său.
Isaia 9:19 Jefui-vor la dreapta şi vor rămâne flămânzi; la stânga vor mânca şi nu se vor sătura;
fiecare va mânca din carnea aproapelui său:
Isaia 9:20 Manase pe Efraim, Efraim pe Manase, şi amândoi sunt împotriva lui Iuda. Pe lângă toate
acestea, mânia Lui nu se va potoli şi braţul Lui mereu întins va fi.
CAP. 10
Pedeapsa nedreptăţii. Pieirea Asirienilor.
Isaia 10:1 Vai de cei ce fac legi nedrepte şi de cei ce scriu hotărâri silnice
Isaia 10:2 Ca să îndepărteze pe cei slabi de la judecată şi să răpească dreptatea sărmanilor
poporului Meu, ca să facă din văduve prada lor şi să jefuiască pe cei orfani!
Isaia 10:3 Dar ce veţi face voi în ziua pedepsirii şi cum vă veţi feri de furtuna ce vine de departe?
Către cine veţi fugi ca să fiţi ajutaţi şi unde veţi lăsa comorile voastre?
Isaia 10:4 Fără mine vor merge cu frunţile plecate printre robi şi vor cădea printre cei ucişi şi totuşi
mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui mereu întinsă va fi.
Isaia 10:5 O, Asirie, varga mâniei Mele şi toiagul urgiei Mele!
6
Isaia 10:6 Împotriva unui neam fără de lege o voi trimite şi împotriva unui popor al urgiei Mele o voi
îndrepta, ca să-l prade şi să-l jefuiască şi să-l calce ca pe tina uliţelor.
Isaia 10:7 Dar ea n-are aceeaşi judecată şi inima ei nu simte la fel; să prade este în inima ei şi să
nimicească neamuri fără număr!
Isaia 10:8 Căci ea zice: "Oare mai-marii mei nu sunt ei laolaltă regi?
Isaia 10:9 Calno oare nu este ca şi Carchemişul? Şi Hamatul ca Arpadul şi Samaria ca Damascul?"
Isaia 10:10 Cum a cuprins mâna Mea împărăţiile idolilor, unde idolii erau mai numeroşi decât în
Ierusalim şi în Samaria;
Isaia 10:11 Precum am făcut Samariei şi idolilor ei, tot aşa voi face şi Ierusalimului şi chipurilor lui!
Isaia 10:12 Şi când Domnul va sfârşi tot lucrul Lui în muntele Sionului şi în Ierusalim , atunci va
pedepsi pe regele Asiriei pentru graiul cel mândru din inima lui şi pentru semeţia privirilor
lui,
Isaia 10:13 Că a zis: "Prin puterea mâinii mele am făcut aceasta şi prin înţelepciunea mea; căci sunt
priceput! Trecut-am peste graniţele popoarelor, jefuit-am comorile lor şi ca un atotputernic
am dat jos de pe tron pe conducători.
Isaia 10:14 Mâna mea a apucat ca pe un cuib bogăţiile popoarelor şi, precum iei ouă părăsite, tot aşa
am cuprins eu tot pământul. şi nimeni n-a scuturat aripile, n-a deschis ciocul şi nici n-a
scos vreun ţipăt!
Isaia 10:15 Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o ridică sau ferăstrăul se înalţă împotriva
celui ce-l mânuieşte? Ca şi cum varga ar da avânt celui care o ridică şi toiagul ar însufleţi
braţul care îl duce!
Isaia 10:16 De aceea Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această voinică oştire asiriană
şi sănătatea lor o vor mistui frigurile ca un pârjol.
Isaia 10:17 Şi lumina lui Israel se va face foc şi Sfântul său o flacără şi va arde şi va mistui spinii şi
bălăriile uscate, într-o singură zi!
Isaia 10:18 Şi strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi nimicită de sus şi până jos.
Isaia 10:19 Copacii rămaşi din pădurea lui vor fi aşa de puţini la număr, încât şi un copil va putea să-i
numere.
Isaia 10:20 În vremea aceea rămăşiţa lui Iuda şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini
pe cel ce i-a lovit, ci se vor sprijini, cu credinţă, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel.
Isaia 10:21 O rămăşiţă din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.
Isaia 10:22 Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, numai o rămăşiţă se va întoarce.
Nimicirea este hotărâtă de dreptatea cea nemăsurată.
Isaia 10:23 Această poruncă de nimicire, Domnul Dumnezeu Savaot o va împlini în tot cuprinsul ţării.
Isaia 10:24 Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot: "Poporul Meu, care locuieşte în Sion,
nu te teme de Asiria, care te loveşte cu toiagul pe care îl ridică asupra ta, ca altădată
Egiptul.
Isaia 10:25 Dar, peste puţină vreme, urgia va înceta şi mânia Mea îi va nimici".
Isaia 10:26 Domnul Savaot ridica-va asupra lor un bici, ca atunci când a bătut pe Madian la stânca
Oreb şi Îşi va întinde toiagul Său spre mare şi-l va ridica precum l-a ridicat asupra
Egiptenilor.
Isaia 10:27 În vremea aceea va ridica povara de pe umerii tăi şi jugul de pe grumajii tăi.
Isaia 10:28 Vine din latura Rimonului şi ajunge la Aiat, trece la Migron, la Micmas lasă poverile sale de
drum.
Isaia 10:29 Ei au trecut pasul şi noaptea au rămas la Gheba. Rama este înspăimântată, Ghibeea lui
Saul a luat-o la fugă.
Isaia 10:30 Urlă fiică a lui Galim, ia aminte Laişa, răspunde-i tu, Anatot.
Isaia 10:31 Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim au luat-o la fugă.
Isaia 10:32 O zi va sta la Nob, ameninţă cu mâna muntele Sionului şi colina Ierusalimului !
Isaia 10:33 Iată că Domnul Dumnezeu Savaot frânge crengile dintr-o lovitură năprasnică: vârfurile
sunt tăiate şi crengile de sus date jos.
Isaia 10:34 Desişul pădurii cade sub lovituri de unelte de fier, cedrii Libanului se prăbuşesc la
pământ.
CAP. 11
Puterea lui Mesia.
Isaia 11:1 O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da.
Isaia 11:2 Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul
sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe.
Isaia 11:3 Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu. Şi va judeca nu după înfăţişarea cea din
afară şi nici nu va da hotărârea Sa după cele ce se zvonesc,
Isaia 11:4 Ci va judeca pe cei săraci întru dreptate şi după lege va mustra pe sărmanii din ţară. Pe
cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel fără de
lege.
Isaia 11:5 Dreptatea va fi ca o cingătoare pentru rărunchii Lui şi credincioşia ca un brâu pentru
coapsele Lui.
Isaia 11:6 Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi
puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte.
7
Isaia 11:7 Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul
ca şi boul va mânca paie;
Isaia 11:8 Pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi în vizuina şarpelui otrăvitor copilul abia
înţărcat îşi va întinde mâna.
Isaia 11:9 Nu va fi nici o nenorocire şi nici un prăpăd în tot muntele Meu cel sfânt! Că tot pământul
este plin de cunoştinţa şi de temerea de Dumnezeu, precum marea este umplută de ape!
Isaia 11:10 Şi în vremea aceea, Mlădiţa cea din rădăcina lui Iesei, va fi ca un steag pentru popoare;
pe Ea o vor căuta neamurile şi sălaşul Ei va fi plin de slavă.
Isaia 11:11 În ziua aceea, Domnul va ridica din nou mâna Sa ca să răscumpere rămăşiţa poporului
Său dintre robii din Asiria şi din Egipt, din Patros, din Etiopia, din Elam, din Babilon, din
Hamat şi din insulele mării.
Isaia 11:12 El va ridica steag pentru neamuri şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Israel şi va strânge la un
loc pe cei împrăştiaţi ai lui Iuda din cele patru colţuri ale pământului.
Isaia 11:13 Atunci pizma lui Efraim va înceta şi duşmanii lui Iuda vor fi zdrobiţi. Efraim nu va mai
pizmui pe Iuda şi Iuda nu va mai fi vrăjmaşul lui Efraim.
Isaia 11:14 Ci se vor avânta în latura Filistenilor la apus şi vor jefui împreună pe feciorii răsăritului;
asupra Edomului şi Moabului îşi vor întinde mâna lor, şi copiii lui Amon vor asculta de ei.
Isaia 11:15 Domnul va seca limba de mare a Egiptului şi mâna Lui va ameninţa groaznic Eufratul, şi-l
va împărţi în şapte râuri şi se va putea trece cu piciorul.
Isaia 11:16 Atunci se va croi un drum pentru rămăşiţa din poporul Său, pentru cei scăpaţi din robia
Asiriei, precum s-a întâmplat altădată cu Israel, în ziua când el a ieşit din Egipt.
CAP. 12
Cântare de mulţumire.
Isaia 12:1 Şi tu vei zice în ziua aceea: Lăuda-Te-voi, Doamne, că deşi pornit împotriva mea, mânia
Ta s-a întors de la mine şi m-ai miluit.
Isaia 12:2 Iată Dumnezeul cel tare al mântuirii mele; nădăjdui-voi întru El şi nu mă voi înfricoşa, că
izvorul puterii mele şi cântarea mea de laudă este Domnul Dumnezeu şi izbăvirea mea.
Isaia 12:3 Veţi scoate apa cu veselie din izvoarele mântuirii
Isaia 12:4 Şi veţi zice în ziua aceea: "Lăudaţi pe Domnul, chemaţi numele Lui, vestiţi printre neamuri
lucrările Lui, daţi de ştire că înalt este numele Lui!
Isaia 12:5 Cântaţi în strune pe Domnul, căci El a făcut fapte strălucite! Să ştie aceasta tot
pământul!
Isaia 12:6 Săltaţi şi vă veseliţi locuitori ai Sionului, căci mare este în mijlocul vostru Sfântul lui
Israel!"
CAP. 13
Vedenia lui Isaia
Isaia 13:1 Proorocia despre Babilon pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos.
Isaia 13:2 Pe un munte pleşuv înălţaţi steag, strigaţi către ei, faceţi semn cu mâna, ca să intre pe
poarta asupritorilor.
Isaia 13:3 "Eu am poruncit sfintei Mele oştiri, zice Domnul, chemat-am pe vitejii mâniei Mele, pe cei
ce se veselesc de slava Mea".
Isaia 13:4 Ascultaţi acest zgomot surd în munţi, vuiet al unui neam fără de număr; auziţi această
zarvă de împărăţii, de neamuri adunate; Domnul Savaot cercetează oştirea gata de
luptă.
Isaia 13:5 Ele vin dintr-un ţinut depărtat, de la capătul cerului; vine Domnul şi uneltele mâniei Lui,
ca să nimicească tot pământul.
Isaia 13:6 Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
Isaia 13:7 Drept aceea, toate braţele vor fi neputincioase şi inima omului se va topi de frică.
Isaia 13:8 Vor fi cuprinşi de spaimă, vor vedea năluci şi durerile îi vor cuprinde; zvârcolise-vor în
dureri ca femeia gata să nască. Se vor privi unul pe altul cu groază, iar feţele lor vor fi
roşii ca flacăra.
Isaia 13:9 Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la mânie ca să pustiiască
pământul şi să stârpească pe păcătoşi de pe el.
Isaia 13:10 Luceferii de pe cer şi grămezile de stele nu-şi vor mai da lumina lor; soarele se va
întuneca în răsăritul lui şi luna nu va mai străluci.
Isaia 13:11 Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei nelegiuiţi pentru păcatele lor. Voi
smeri mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor cruzi o voi arunca la pământ.
Isaia 13:12 Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul cel mai scump, mai căutaţi decât aurul de
Ofir.
Isaia 13:13 Pentru aceasta voi prăbuşi cerurile; şi pământul se va clătina din locul lui, din pricina
mâniei Domnului Savaot, în ziua iuţimii mâniei Lui.
Isaia 13:14 Atunci, ca o gazelă sperioasă şi ca o turmă pe care nimeni nu poate s-o adune, fiecare se
va întoarce la poporul său şi fiecare va fugi în pământul său.
Isaia 13:15 Oricine va fi aflat va fi străpuns şi oricare va fi prins va cădea de sabie.
Isaia 13:16 Copiii lor vor fi zdrobiţi înaintea ochilor lor, casele lor vor fi jefuite şi femeile lor necinstite.
8
Isaia 13:17 Iată că Eu ridic asupra lor pe Mezi, care nu pun preţ pe argint şi care nu se lăcomesc
pentru aur.
Isaia 13:18 Arcurile oamenilor de luptă vor doborî pe cei tineri. De roada pântecelui nu se vor
milostivi, şi pentru copii ochii lor nu vor simţi nici o milă.
Isaia 13:19 Atunci Babilonul, podoaba împărăţiilor, cununa mândriei Caldeilor, fi-va ca Sodoma şi ca
Gomora, pe care Dumnezeu le-a nimicit.
Isaia 13:20 Nu va mai fi locuit în veci şi din neam în neam. Arabii nu vor mai înfige acolo corturi şi nici
ciobanii nu-şi vor mai face târle în latura aceea.
Isaia 13:21 Ci numai animale sălbatice se vor sălăşlui într-însul, şi bufniţele vor locui prin case, struţii
îşi vor face cuiburi acolo şi oameni cu chip de ţap vor juca în acel loc.
Isaia 13:22 Şacalii vor urla în palatele lor şi lupii în casele lor de petrecere. Vremea este aproape să
sosească şi zilele ei nu vor zăbovi!
CAP. 14
Proorocie împotriva Babilonului.
Isaia 14:1 Dar Domnul Se va milostivi de Iacov şi va alege încă o dată pe Israel şi îl va statornici în
pământul lui. Cei străini se vor alătura lor şi se vor uni cu casa lui Iacov.
Isaia 14:2 Pe popoare le va lua şi le va duce la ei, iar casa lui Israel le va avea în pământul Domnului
ca robi şi roabe. Ei vor duce în robie pe cei care i-au dus în robie şi vor stăpâni peste
apăsătorii lor.
Isaia 14:3 Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri şi de amarnica ta robie în
care ai fost,
Isaia 14:4 Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului şi vei zice: "Cum
s-a sfârşit cu asupritorul şi cum a încetat chinul nostru!
Isaia 14:5 Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători!
Isaia 14:6 Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui şi care în întărâtarea lui punea
neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le fără cruţare!
Isaia 14:7 Tot pământul este în pace şi se odihneşte; toţi izbucnesc în cântece de veselie.
Isaia 14:8 Până şi chiparoşii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de căderea ta: "De când tu
te-ai prăbuşit, nimeni nu se mai suie la noi ca să ne doboare!"
Isaia 14:9 Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el
deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi
împăraţii pământului.
Isaia 14:10 Toţi iau cuvântul şi îţi zic: "Şi tu eşti slab ca noi şi te asemeni nouă".
Isaia 14:11 În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi
viermii vor fi acoperământul tău.
Isaia 14:12 Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la
pământ, tu, biruitor de neamuri!
Isaia 14:13 Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele
Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul
meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte.
Isaia 14:14 Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
Isaia 14:15 Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!
Isaia 14:16 Cei ce te văd îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu luare aminte zicând: "Oare acesta
este omul de care tremura pământul şi împărăţiile se cutremurau?"
Isaia 14:17 Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dobora şi nu da drumul
robilor săi?"
Isaia 14:18 Toţi împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locaşul său.
Isaia 14:19 Şi numai tu eşti azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură fără de preţ, ca
rămăşiţele celor care au fost ucişi cu lovituri de sabie, zvârliţi pe pietre de mormânt, ca un
hoit călcat în picioare.
Isaia 14:20 Tu nu te vei pogorî în mormânt, căci tu ai pustiit pământul tău şi pe poporul tău l-ai ucis!
Niciodată nu se va mai vorbi despre neamul celor răi!
Isaia 14:21 Pregătiţi măcelul feciorilor, din pricina fărădelegilor părinţilor lor, ca nu cumva să se ridice
şi să cucerească pământul şi să umple de ruine faţa a tot pământul.
Isaia 14:22 "Eu Mă voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, şi voi nimici numele Babilonului şi pe
cei care au mai rămas: şi mugurii şi mlădiţele, zice Domnul.
Isaia 14:23 Acolo va stăpâni ariciul şi va fi mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul
Savaot.
Isaia 14:24 Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: "Cum am hotărât, aşa va fi, precum M-am sfătuit, aşa
se va întâmpla!
Isaia 14:25 Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu şi o voi călca în picioare pe munţii Mei. Şi robii vor fi
liberaţi de jugul lor şi umerii de povara lor".
Isaia 14:26 Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste toate neamurile!
Isaia 14:27 Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui stă întinsă,
cine o va întoarce la loc?
Isaia 14:28 În anul morţii lui Ahaz, fost-a această proorocie:
9
Isaia 14:29 "Nu te veseli, toată ţara Filistenilor, fiindcă a fost zdrobit toiagul care te lovea. Căci din
rădăcina şarpelui va ieşi o viperă şi din urmaşii lui un şarpe zburător.
Isaia 14:30 Cei sărmani vor paşte pe păşunile Mele, iar cei săraci vor fi fără de grijă. Voi face să
moară de foame neamul tău, iar pe cei ce vor rămâne din tine îi voi ucide.
Isaia 14:31 Tu, poartă, urlă! Şi tu, cetate, ţipă! Cutremură-te tu, ţară a Filistenilor, toată! Că din
partea de miazănoapte vine un fum şi şirurile vrăjmaşilor sunt strânse".
Isaia 14:32 Şi ce se va răspunde în ziua aceea celor trimişi dintre popoare? Că "Domnul a întemeiat
Sionul, limanul celor îndureraţi din poporul Lui".
CAP. 15
Proorocie împotriva lui Moab.
Isaia 15:1 Prins fără de veste în vreme de noapte Ar-Moabul a fost pustiit. Luat fără de veste
noaptea, Chir-Moabul a fost nimicit.
Isaia 15:2 Poporul se urcă la templul de la Dibon, la locurile înalte, ca să plângă pe Nebo şi la
Medeba, Moabul se tânguieşte. Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate.
Isaia 15:3 Pe uliţele lui toţi ies îmbrăcaţi în sac; pe acoperişuri, în pieţe, toţi se jelesc şi izbucnesc în
plâns.
Isaia 15:4 Heşbonul şi Eleale bocesc, iar glasul lor până la Iahaţ se aude. Chiar şi războinicii
Moabului se vaită şi sufletul le este cuprins de groază.
Isaia 15:5 Din adâncul inimii, Moabul strigă; fugarii lui sosesc până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia.
Coasta Luhitului toţi o urcă plângând; pe drumul de la Horonaim scot strigăte de
deznădejde,
Isaia 15:6 Că apele de la Nimrim au secat, iarba s-a uscat, iarba verde nu mai este, verdeaţa a
pierit.
Isaia 15:7 De aceea ei îşi fac provizii şi duc bunurile lor dincolo de pârâul Sălciilor.
Isaia 15:8 Ţipetele au făcut înconjurul Moabului, vaietele sale au ajuns până la Eglaim, jeluirea lui
până la Beer-Elim, că apele Dimonului sunt pline de sânge!
Isaia 15:9 Asupra Dimonului voi trimite iarăşi nenorociri; pentru cei ce au scăpat. din Moab cât şi
pentru cei rămaşi în ţară voi trimite lei.
CAP. 16
Rele prevestiri pentru Moab.
Isaia 16:1 "Trimiteţi miei stăpânitorului ţării, trimiteţi-i din Petra, prin pustiu, la muntele fiicei
Sionului".
Isaia 16:2 Ca o pasăre care fuge sperioasă din cuibul ei, ca un cuib risipit, aşa sunt fiicele Moabului
la vadurile Arnonului.
Isaia 16:3 "Dă un sfat, dă o hotărâre, întinde umbra ta, ca noaptea, în miezul zilei, ascunde pe cei
duşi în robie, nu descoperi pe cei fugari!
Isaia 16:4 Adăposteşte la tine pe toţi robii Moabului, să le fii acoperitor în faţa pustiitorului, până
când năvala va fi trecut, prăpădul va lua sfârşit şi vrăjmaşul va lăsa tara în pace.
Isaia 16:5 Jilţul lui se va întări prin milostivire şi pe el va şedea de-a pururi în cortul lui David un
judecător apărător al pricinei drepte şi râvnitor dreptăţii.
Isaia 16:6 Am auzit de semeţia Moabului, că foarte mândru este; am auzit de obrăznicia, de
mândria, de trufia şi de graiurile lui deşarte".
Isaia 16:7 Pentru aceasta, Moabiţii se tânguiesc pentru Moab, toţi împreună se tânguiesc! Ei suspină
pentru turtele de struguri de la Chir-Hareset, înmărmuriţi.
Isaia 16:8 Câmpiile Heşbonului au sărăcit, asemenea şi via de la Sibma; stăpânitorul popoarelor a
distrus cele mai bune viţe ale ei, care se întinseseră până la Iazer şi acoperiseră pustiul;
lăstarii lor se întinseseră şi trecuseră marea.
Isaia 16:9 Pentru aceasta plâng împreună cu Iazerul pentru via din Sibma. Vă ud cu lacrimile mele
pe voi, Heşbon şi Eleale, că nu se mai aud acolo strigătele vesele din timpul secerişului şi
al culesului viilor.
Isaia 16:10 Nici bucurie, nici veselie prin grădini, iar prin vii nici cântece, nici chiote! Nimeni nu mai dă
vinul la teasc, strigătul călcătorului a încetat.
Isaia 16:11 Pentru aceasta lăuntrul meu se zbuciumă pentru Moab ca o harfă şi inima mea pentru
Chir-Hares.
Isaia 16:12 Iată că Moabul este văzut urcând obosit pe locurile înalte, intră în templul său să se
roage, dar nu dobândeşte nimic.
Isaia 16:13 Aceasta este proorocia pe care a grăit-o Domnul odinioară pentru Moab.
Isaia 16:14 Iar acum Domnul a zis aşa: "Peste trei ani, socotiţi ca anii unui simbriaş, mărirea
Moabului se va micşora cu vuiet mare şi va rămâne mică şi slabă, fără nici o putere".
CAP. 17
Proorocie pentru Damasc
10
Isaia 17:1 Proorocie împotriva Damascului: "Damascul este scos din numărul cetăţilor şi a rămas o
grămadă de ruine.
Isaia 17:2 Cetăţile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de păscut turmele, care se
culcă acolo şi nimeni nu le goneşte.
Isaia 17:3 Nici cetate întărită pentru Efraim şi nici împărăţie la Damasc. Tot aşa va fi cu rămăşiţa
Siriei şi cu mărirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot.
Isaia 17:4 Şi va fi în ziua aceea că mărirea lui Iacob se va împuţina şi acest trup gras se va usca.
Isaia 17:5 Va fi atunci ca pe urma secerătorului ce seceră holda, când mâna lui adună spice şi cum e
când oamenii adună spice în valea Refaim;
Isaia 17:6 Vor rămâne pe urmă câteva roade, ca la scuturatul măslinului, două-trei măsline pe vârf,
patru-cinci pe ramuri", zice Domnul Dumnezeul lui Israel.
Isaia 17:7 În ziua aceea, omul îşi va întoarce privirea către Ziditorul său şi ochii lui către Sfântul lui
Israel se vor întoarce.
Isaia 17:8 Şi nu va mai privi către jertfelnice, lucrurile mâinilor lui, şi nu se va mai uita la făptura
degetelor lui, la Astartele şi statuile ridicate soarelui.
Isaia 17:9 În vremea aceea, cetăţile sale întărite vor fi părăsite ca ale Amoreilor şi Heveilor, lăsate
înaintea fiilor lui Israel şi vor rămâne pustii.
Isaia 17:10 Căci tu ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi de Stânca scăpării tale nu ţi-ai adus aminte.
Iată pentru ce tu întemeiezi grădini lui Adonis şi acolo sădeşti vie pentru un dumnezeu
străin.
Isaia 17:11 În ziua când o sădeşti, tu vezi că se ridică şi a doua zi are flori; dar de culesul roadelor nu
te bucuri în ziua nenorocirii şi durerea este fără leac.
Isaia 17:12 Ah! Această zarvă de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este
ca zgomotul de ape mari;
Isaia 17:13 El le ameninţă şi ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt şi
ca vârtejul de pulbere în vreme de furtună.
Isaia 17:14 În vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai înainte de a se face ziuă, ei nu mai sunt.
Iată partea, partea jefuitorilor noştri şi soarta celor ce ne-au prădat pe noi.
CAP. 18
Pustiirea pământului.
Isaia 18:1 Vai ţie, ţară în care se aude zăngănit de arme şi care eşti dincolo de fluviile Etiopiei!
Isaia 18:2 Tu, care trimiţi soli pe Nil în bărci de papură pe întinsele ape. Mergeţi voi, soli iuţi, către
un neam de statură înaltă şi cu pielea lucie, departe către un popor de temut, popor plin
de putere şi viteaz, a cărui ţară este străbătută de fluvii.
Isaia 18:3 Voi, toţi locuitori ai lumii şi care stăpâniţi pământul! Când veţi vedea înălţându-se steagul
deasupra munţilor, priviţi! Şi când va suna trâmbiţa, ascultaţi!
Isaia 18:4 Că aşa zice Domnul către mine: "Privesc liniştit din locaşul Meu, întocmai ca adierea
fierbinte a verii la lumina soarelui, ca norul de rouă în zăduful secerişului.
Isaia 18:5 Căci înainte de cules, după ce florile s-au scuturat şi mugurii s-au prefăcut în ciorchini
copţi, viţele vor fi tăiate cu cosoarele, ramurile vor fi luate, smulse vor fi.
Isaia 18:6 Toate vor fi lăsate vulturilor de munte şi fiarelor pământului; vulturii vor petrece acolo
vara, iar fiarele câmpului iarna.
Isaia 18:7 În vremea aceea, se vor aduce daruri de la neamul de statură înaltă şi cu pielea lucie, de
la poporul de temut cel de departe, de la poporul cel plin de putere şi viteaz, a cărui ţară
este străbătută de fluvii, către locul numelui Domnului Savaot, muntele Sionului".
CAP. 19
Proorocie pentru Egipt.
Isaia 19:1 Iată Domnul vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea feţei Lui
şi inima Egiptenilor se topeşte în ei.
Isaia 19:2 Voi întărâta pe Egipteni unii împotriva altora şi se vor război frate cu frate şi prieten cu
prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie.
Isaia 19:3 Egiptul îşi va pierde mintea şi voi încurca isteţimea lui şi vor merge ei să întrebe pe idoli şi
pe vrăjitori, pe fermecători şi pe ghicitori.
Isaia 19:4 Şi voi da Egiptul în mâna unui stăpânitor crud şi un împărat puternic îl va stăpâni, zice
Domnul Dumnezeu Savaot.
Isaia 19:5 Apele mării se vor sfârşi şi fluviul va seca şi se va usca de tot.
Isaia 19:6 Canalele se vor preface în ape stătătoare. Râurile Egiptului vor scădea şi se vor usca,
papura şi trestia se vor veşteji.
Isaia 19:7 Lunca Nilului şi toată verdeaţa de pe malurile lui se vor usca, vor cădea şi nu vor mai fi!
Isaia 19:8 Pescarii vor suspina şi se vor tângui; toţi cei care aruncă undiţa în Nil, cei care aruncă
năvodul pe faţa apelor, vor fi deznădăjduiţi.
Isaia 19:9 Cei care lucrează inul vor fi nedumeriţi şi pieptănătoarele şi ţesătorii vor fi în mare
încurcătură.
Isaia 19:10 Ţesătorii vor fi tulburaţi şi toţi lucrătorii, în întristare mare.
11
Isaia 19:11 Mai-marii Toanului au ajuns nebuni, sfătuitorii cei înţelepţi ai lui Faraon dau sfaturi fără de
minte! Cum îndrăzniţi voi să ziceţi lui Faraon: "Eu sunt ucenicul celor înţelepţi, al regilor
de altădată?"
Isaia 19:12 Unde sunt oare înţelepţii tăi? Să te vestească şi să-ţi dea de ştire ceea ce a hotărât
Domnul Savaot împotriva Egiptului.
Isaia 19:13 Mai-marii Ţoanului au ajuns nebuni, mai-marii Nofului şi-au pierdut mintea şi căpeteniile
seminţiilor duc Egiptul pe căi greşite.
Isaia 19:14 Domnul a aruncat peste ei un duh de zăpăceală; în orice faptă a lor ei rătăcesc Egiptul şi
nu-şi dau seama, cum nu-şi dă seama beţivul când varsă.
Isaia 19:15 Şi nu va fi nici un lucru în Egipt cu rostul lui: nici cap, nici coadă, nici început, nici sfârşit.
Isaia 19:16 În ziua aceea, Egiptenii vor fi ca femeile fricoase şi tremurătoare, din pricina ameninţării
mâinii Domnului Savaot pe care o va ridica peste ei.
Isaia 19:17 Atunci pământul lui Iuda va fi pentru Egipt înfricoşare mare; ori de câte ori i se va aminti
numele; Egiptul va tremura, din pricina hotărârii luate împotriva lui de Domnul Savaot.
Isaia 19:18 În vremea aceea, vor fi numai cinci cetăţi în pământul Egiptului care vor grăi limba
Canaanului şi vor jura în numele Domnului Savaot; una se va numi "Cetatea Soarelui".
Isaia 19:19 În ziua aceea, va fi un jertfelnic în mijlocul pământului Egiptului şi un stâlp de pomenire la
hotarul lui, pentru Domnul.
Isaia 19:20 Acesta va fi un semn şi o mărturie pentru Domnul Savaot în pământul Egiptului. Când vor
striga către Domnul în strâmtorările lor, atunci El le va trimite un mântuitor şi un
răzbunător oare-i va mântui.
Isaia 19:21 Domnul se va face ştiut în Egipt şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Şi vor
aduce arderi de tot şi prinoase şi vor face făgăduinţe Domnului şi le vor împlini.
Isaia 19:22 Şi Domnul va bate Egiptul, îl va lovi şi apoi îl va vindeca. Şi ei se vor întoarce la Domnul şi
El se va îndupleca şi îi va tămădui.
Isaia 19:23 În vremea aceea, va fi un drum din Egipt în Asiria şi Asiria va merge în Egipt şi Egiptul în
Asiria şi Egiptenii şi Asirienii vor sluji pe Domnul.
Isaia 19:24 În ziua aceea, Israel va fi al treilea în legământul cu Egiptul şi cu Asiria, ca o
binecuvântare în mijlocul pământului,
Isaia 19:25 Binecuvântare a Domnului Savaot, Care zice: "Binecuvântat să fie poporul Meu, Egiptul şi
Asiria, lucrul mâinilor Mele şi Israel, moştenirea Mea!"
CAP. 20
Egiptenii şi Etiopienii vor fi robiţi.
Isaia 20:1 În anul în care Tartan a venit la Aşdod, trimis de Sargon, regele Asiriei, şi a împresurat
Aşdodul şi l-a cuprins,
Isaia 20:2 În vremea aceea a grăit Domnul prin gura lui Isaia, fiul lui Amos, zicând: "Du-te şi
dezbracă sacul de pe coapsele tale şi descalţă încălţămintele tale". Şi a făcut aşa şi
mergea gol şi desculţ.
Isaia 20:3 Şi a zis Domnul: "Precum a umblat robul Meu Isaia gol şi desculţ vreme de trei ani, ca
semn şi prevestire pentru Egipt şi pentru Etiopia,
Isaia 20:4 Astfel va aduce regele Asiriei robi din Egipt şi surghiuniţi din Etiopia, tineri şi bătrâni, goi
şi desculţi şi cu spatele descoperit, spre ruşinea Egiptului.
Isaia 20:5 Şi cei care se bizuiau pe Etiopia şi erau mândri cu Egiptul vor fi cuprinşi de teamă şi de
ruşine.
Isaia 20:6 Locuitorii acestui ţinut vor zice în ziua aceea: "Iată pe cine ne bizuim, către care vrem să
fugim să căutăm ajutor şi scăpare dinaintea regelui Asiriei! Şi acum cum vom scăpa?"
CAP. 21
Proorocie pentru pustiirea malurilor mării.
Isaia 21:1 Ca furtuna care vine de la miazănoapte, aceasta vine din pustiu, dintr-un ţinut
înfricoşător.
Isaia 21:2 O vedenie grozavă mi s-a descoperit: jefuitorul jefuieşte şi pustiitorul pustieşte. Avântă-
te, Elame! împresuraţi pe Mezi, n-aveţi nici o milă!
Isaia 21:3 De aceea inima mea s-a umplut de nelinişte, dureri m-apucă, ca durerile unei femei care
este gata să nască. înspăimântat cum sunt, nu mai aud; tulburat, nici că mai văd;
Isaia 21:4 Duhul meu rătăceşte, frica dă năvală peşte mine. Noaptea care atât îmi plăcea mă umple
de groază!
Isaia 21:5 Masa este pusă, aşternuturile întinse, toţi mănâncă şi beau. Voi, căpetenii, sculaţi-vă,
prindeţi scutul!
Isaia 21:6 Că aşa zice Domnul către mine: "Du-te şi pune pe cineva de strajă, care să-Mi dea de
ştire despre ceea ce va vedea!
Isaia 21:7 Dacă va vedea călăreţi, doi câte doi pe cai, călăreţi pe asini, pe cămile, să se uite cu
băgare de seamă, cu mare băgare de seamă".
Isaia 21:8 Şi el a strigat ca un leu: "Stau de strajă, Doamne, neîncetat toată ziua şi la locul meu de
veghe în fiecare noapte.
12
Isaia 21:9 Şi iată că soseşte călărime, călăreţi doi câte doi". Şi el a vorbit şi a zis: "A căzut, a căzut
Babilonul şi toate chipurile cioplite ale idolilor lui stau sfărâmate la pământ!"
Isaia 21:10 O, poporul meu, fecior al ariei mele, bătut cum se bate grâul, ceea ce am auzit de la
Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, ti le dau de ştire!
Isaia 21:11 Proorocie despre Edom. Cineva strigă din Seir către mine: "Străjerule, cât a trecut din
noapte? Străjerule, cât mai este până trece noaptea?
Isaia 21:12 Şi străjerul răspunde: “dimineaţa se apropie, de asemenea şi noaptea. Dacă voiţi,
întrebaţi, întoarceţi-vă reveniţi".
Isaia 21:13 Proorocie despre Arabia. Într-o pădure de stepă petreceţi noaptea, voi, caravane din
Dedan!
Isaia 21:14 Aduceţi apă celor însetaţi, voi, locuitori ai ţinutului Tema, întâmpinaţi cu pâine pe cei
fugari,
Isaia 21:15 Că ei au fugit dinaintea sabiei, din faţa sabiei scoase din teacă, de arcul întins şi de
grozăviile războiului!
Isaia 21:16 Că iată ce mi-a spus Domnul: "Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi toată strălucirea lui
Chedar se duce.
Isaia 21:17 Vitejii arcaşi ai fiilor lui Chedar se vor împuţina; că Domnul Dumnezeul lui Israel a grăit".
CAP. 22
Proorocie pentru Ierusalim .
Isaia 22:1 Proorocia despre valea vedeniei. Ce ai tu că tot poporul tău s-a urcat pe acoperişuri,
Isaia 22:2 Tu, cetate zgomotoasă, cetate plină de zarvă şi de chiote de veselie? Răniţii tăi nu sunt
răniţi de sabie şi n-au murit în luptă.
Isaia 22:3 Mai-marii tăi au fugit laolaltă, au fost luaţi robi nu cu puterea arcului; toţi vitejii tăi de
luptă prinşi au fost cu toţii, când ei fugeau departe.
Isaia 22:4 De aceea vă zic: "Depărtaţi-vă de mine şi lăsaţi-mă să plâng amar, nu vă îmbulziţi să mă
mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu.
Isaia 22:5 Că este o zi de tulburare, de zdrobire, de uluire de la Domnul Dumnezeu Savaot în valea
vedeniei, prăbuşire de zid şi ţipetele celor ce fug înspre munţi!
Isaia 22:6 Elamul a luat tolba de săgeţi, Aramul a încălecat pe cal şi Chirul a scos pavăza!
Isaia 22:7 Văile tale măreţe sunt pline de care şi călăreţi, tăbărâţi la porţile tale;
Isaia 22:8 Vălul va fi ridicat de pe Iuda! Şi voi veţi privi în ziua aceea grămezile de arme din casa
cea din pădure.
Isaia 22:9 Spărturile zidurilor cetăţii lui David sunt fără număr, voi le vedeţi. Adunaţi apele din iazul
cel mai de jos,
Isaia 22:10 Număraţi casele cele din Ierusalim , dărâmaţi-le ca să întăriţi zidul.
Isaia 22:11 Un iaz mai mare faceţi între cele două ziduri, ca să strângeţi apa din iazul cel mai de
demult. Dar voi nu luaţi aminte la Cel care a făcut toate acestea, la Cel care le-a pregătit
de demult. Voi nu-L vedeţi!
Isaia 22:12 Şi în ziua aceea ne va îndemna Domnul Dumnezeu Savaot să plângem, să suspinăm, să
ne radem capul şi să ne încingem cu sac.
Isaia 22:13 Iată bucuria şi veselia, boi tăiaţi şi oi junghiate; toţi mănâncă din carne şi beau vin: "Să
mâncăm şi să bem, că mâine vom muri!"
Isaia 22:14 Domnul Savaot a descoperit urechilor mele: Acest păcat nu vă va fi iertat nici până la
moarte, zice Domnul Dumnezeu Savaot.
Isaia 22:15 Împotriva lui Şebna, mai-marele palatului, iată ce spune Domnul Dumnezeu Savaot: "Du-
te la acest dregător,
Isaia 22:16 Care îşi sapă mormânt pe un loc înalt, care îşi pregăteşte locaş în stâncă şi zi-i: "Ce ai tu
şi cine eşti tu de-ţi sapi aici mormânt?
Isaia 22:17 Iată că Domnul te azvârle, dintr-o singură aruncătură, te strânge cu o singură strângere.
Isaia 22:18 El te înfăşură şi te rostogoleşte ca pe un ghem pe un câmp întins. Acolo tu vei muri; acolo
vor merge carele tale măreţe, tu, ruşinea palatului stăpânului tău.
Isaia 22:19 El îţi va lua slujba ta şi te va lipsi de dregătoria ta.
Isaia 22:20 Şi în ziua aceea voi chema pe sluga mea, pe Eliachim, feciorul lui Hilchia,
Isaia 22:21 Şi îl voi îmbrăca cu veşmintele tale, îl voi încinge cu brâul tău şi-i voi da în mână
dregătoria ta. El va fi tată pentru cei ce locuiesc în Ierusalim şi pentru casa lui Iuda.
Isaia 22:22 Şi îi voi pune pe umeri cheile casei lui David şi dacă el va deschide, nimeni nu va închide,
şi dacă el va închide, nimeni nu va deschide.
Isaia 22:23 Şi îl voi înfige ca pe un cui într-un loc de nădejde şi va fi scaun de cinste pentru casa
tatălui său.
Isaia 22:24 Pe el se va rezema toată slava casei tatălui său, fii şi nepoţi; toate vasele cele mai mici de
la căni şi până la marile lighene.
Isaia 22:25 În ziua aceea, zice Domnul Savaot, cuiul înfipt într-un loc tare se va slăbi; se va smulge şi
va cădea şi povara atârnată de el va fi nimicită, că aşa a grăit Domnul!"
13
CAP. 23
Proorocie pentru Tir.
Isaia 23:1 Tânguiţi-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci limanul vostru a fost nimicit. Venitu-le-a
această ştire din ţara Chitim.
Isaia 23:2 Amuţiţi voi, locuitori ai coastei pe care o umpleau neguţătorii din Sidon care străbăteau
marea!
Isaia 23:3 Veniturile lui erau grâul Nilului, secerişul din valea lui, adus pe ape mari; el era târgul
neamurilor.
Isaia 23:4 Ruşinează-te, Sidonule, că marea îţi zice: "Tu n-ai avut dureri de mamă, tu n-ai născut şi
nici n-ai crescut băieţi şi nici n-ai ridicat fete".
Isaia 23:5 Treceţi în Tarsis, bociţi-vă, voi, locuitori de pe ţărmuri!
Isaia 23:7 Aceasta este, oare, cetatea voastră de petrecere, a cărei obârşie se urcă în vremuri vechi
şi care îşi călăuzea paşii spre sălaşuri depărtate?
Isaia 23:8 Cine a poruncit acest lucru împotriva Tirului cel încercat, ai cărui neguţători erau prinţi şi
ai cărui vânzători erau cei mari ai pământului?
Isaia 23:9 Domnul Savaot a hotărât aceasta, ca să veştejească mândria a tot ce străluceşte, să
smerească pe toţi cei mari ai pământului.
Isaia 23:10 Treci şi du-te în pământul tău, tu fiică a Tarsisului, căci portul tău nu mai este.
Isaia 23:11 El a întins mâna spre mare, a doborât regatele. Domnul a hotărât împotriva lui Canaan
ruina întărituri lor lui.
Isaia 23:12 El a zis: "Nu tresălta de bucurie, tu, fecioară necinstită a Sidonului! Scoală-te şi du-te la
Chitim, dar nici acolo nu vei avea odihnă!"
Isaia 23:13 Iată ţara Caldeilor! Acest popor nu sunt Asirienii; El a dat-o pradă fiarelor de câmp. Ei şi-
au înălţat turnuri, au dărâmat palate, făcut-au totul o ruină.
Isaia 23:14 Bociţi-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci portul vostru a fost dărâmat.
Isaia 23:15 Şi va fi în ziua aceea că Tirul va fi uitat şaptezeci de ani, ca în zilele unui singur rege, şi la
sfârşitul celor şaptezeci de ani Tirul va fi aşa cum se află în cântecul desfrânatei:
Isaia 23:16 "Ia chitara, dă ocol cetăţii, tu, desfrânată! Cântă cât mai bine, reia cântările ca lumea să-
şi aducă aminte de tine!"
Isaia 23:17 Şi după cei şaptezeci de ani, Domnul va cerceta iarăşi cetatea Tirului şi ea va reîncepe să
primească preţul desfrâului ei. Ea se va desfrâna pentru toate regatele lumii de pe faţa
pământului.
Isaia 23:18 Dar tot câştigul, toate foloasele ei vor fi afierosite Domnului şi nu vor fi adunate, nici puse
la păstrare; ci câştigul va fi pentru cei ce locuiesc înaintea Domnului, ca să aibă hrană din
belşug şi haine strălucite.
CAP. 24
Pustiirea lui Iuda
Isaia 24:1 Iată Domnul pustieşte pământul şi îl preface în deşert, răstoarnă faţa lui şi împrăştie pe
locuitori.
Isaia 24:2 Şi preotului i se întâmplă ca şi poporului, stăpânului ca şi robului, slugii ca şi stăpânei
sale; vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care se
împrumută, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.
Isaia 24:3 Pământul va fi pustiit, el va fi jefuit, că Domnul a grăit cuvântul acesta.
Isaia 24:4 Pământul este în chin şi sleit, lumea tânjeşte şi se istoveşte, cerul împreună cu pământul
vor pieri.
Isaia 24:5 Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduiala şi
legământul stricatu-l-au pe veci!
Isaia 24:6 Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul şi locuitorii îndură pedeapsa lor; drept aceea
cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiţi, iar oamenii rămaşi sunt puţini la număr!
Isaia 24:7 Via tânjeşte, viţele sale sunt firave, cei cu inima veselă suspină.
Isaia 24:8 Glasul cel plin de veselie al lirei a încetat, chiotele zgomotoase nu mai sunt, încetat-a
glasul harpei.
Isaia 24:9 La cântec nu se mai bea, şi amar este vinul pentru băutor.
Isaia 24:10 Cetatea pustiită este în ruină, intrarea fiecărei case este închisă.
Isaia 24:11 Pe uliţă lumea strigă: "Nici un strop de vin!" Nu mai este bucurie, veselia este izgonită de
pe pământ.
Isaia 24:12 În cetate au rămas numai dărâmături, porţi sfărâmate şi stricate.
Isaia 24:13 Aşa se va întâmpla în mijlocul acestui ţinut, înăuntrul popoarelor, ca şi când se scutură
măslinii şi ca pe urma culesului viei.
Isaia 24:14 Aceia înalţă glasul şi cântă, preaslăvesc mărirea Domnului la apus.
Isaia 24:15 Pentru aceasta, în insule se preaslăveşte Domnul, în insulele mării numele Domnului
Dumnezeului lui Israel.
Isaia 24:16 De la marginile pământului auzim cântând: "Slavă celui drept!" Şi eu am zis: "Vai de cei
fără de lege, care lucrează, depărtându-se de lege!"
Isaia 24:17 Groază, laţ şi groapă pentru voi, locuitori ai pământului!
14
Isaia 24:18 Cel care va fugi de groază va cădea în groapă, cel care va scăpa din mijlocul gropii se va
prinde în laţ! Zăgazurile cele de sus se vor deschide şi temeliile pământului se vor
clătina.
Isaia 24:19 Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăţi, se clatină pământul.
Isaia 24:20 Pământul se mişcă încoace şi încolo ca un om beţiv, se dă în sus şi în jos ca un scrânciob;
păcatele apasă asupra lui, ca să nu se mai scoale!
Isaia 24:21 Şi în ziua aceea Domnul va cerceta cu asprime, acolo sus, oştirea cea de sus şi pe pământ
pe regii pământului.
Isaia 24:22 Şi ca robii vor fi închişi într-o închisoare sub pământ şi după multe zile vor fi cercetaţi.
Isaia 24:23 Luna va fi roşie, iar soarele va pierde din lumina lui, căci Domnul Savaot va fi rege şi slava
Lui va străluci înaintea bătrânilor în muntele Sionului şi în Ierusalim !
CAP. 25
Cântare de mulţumire.
Isaia 25:1 Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălţa, lăuda-voi numele Tău, că Tu ai făcut
lucruri minunate; planurile Tale de mult întocmite sunt adevărate şi statornice.
Isaia 25:2 Că Tu ai făcut din cetate o grămadă de pietre şi din cetatea cea întărită o dărâmătură.
Cetatea celor fără de lege nu mai este cetate, zidită nu va mai fi în veci.
Isaia 25:3 Pentru aceasta un popor tare Te va preaslăvi, cetatea puternicelor neamuri de Tine se va
teme.
Isaia 25:4 Fost-ai scăpare pentru cel sărman, adăpost pentru cel ce era în strâmtorare, liman în
vremi vijelioase, umbră în vreme de căldură. Căci suflarea celor apăsători este ca furtuna
de iarnă
Isaia 25:5 Şi ca arşiţa soarelui într-un pământ uscat. Ai potolit zarva celor nelegiuiţi. Precum se
potoleşte căldura la umbra unui nor, aşa se va domoli cântecul de biruinţă al stăpânitorilor
silnici.
Isaia 25:6 Şi Domnul Savaot va pregăti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospăţ de
cărnuri grase, un ospăţ cu vinuri bune, cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune, limpezite!
Isaia 25:7 Şi în muntele acesta El va da la o parte vălul care învăluie toate popoarele şi perdeaua
care acoperă toate neamurile.
Isaia 25:8 El va înlătura moartea pe vecie! Şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate
feţele şi ruşinea poporului Său o va îndepărta de pe pământ, căci Domnul a grăit!
Isaia 25:9 Şi se va zice în ziua aceea: Iată Dumnezeul nostru în Care nădăjduiam ca să fim mântuiţi.
Iată Domnul, în Care am nădăjduit, să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea Lui,
Isaia 25:10 Că mâna Domnului se va odihni pe acest munte. Moabul însă va fi călcat în picioare pe
locul lui, ca nişte paie în groapa cu gunoi.
Isaia 25:11 Şi va întinde mâinile sale, precum înotătorul le întinde ca să înoate. Dar Domnul va zdrobi
mândria lui şi silinţele mâinilor lui.
Isaia 25:12 Întăriturile lui măreţe şi înalte le va nimici, le va răsturna şi la pământ le va culca, în
ţărână.
CAP. 26
Cântarea celor răscumpăraţi.
Isaia 26:1 În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în pământul lui Iuda: "Avem o cetate întărită.
Domnul ne vine într-ajutor cu ziduri şi întărituri.
Isaia 26:2 Deschideţi porţile, ca să intre un neam drept care păzeşte credincioşia!
Isaia 26:3 Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea.
Isaia 26:4 Încredeţi-vă în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stânca veacurilor.
Isaia 26:5 Că El a coborât pe cei ce locuiau pe înălţime, cetatea cea mândră El a supus-o până la
pământ, a culcat-o în pulbere.
Isaia 26:6 Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii obijduiţilor!
Isaia 26:7 Calea celui drept este dreaptă; Tu netezeşti drumul drept al celui drept.
Isaia 26:8 Pe calea judecăţilor Tale, Doamne, noi Te aşteptăm; numele Tău şi amintirea Ta erau
nădejdea sufletului nostru.
Isaia 26:9 Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuieşte spre Tine; căci când
îndreptările Tale vor fi pe pământ, cei ce locuiesc lumea vor învăţa ce este dreptatea.
Isaia 26:10 Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învaţă ce este dreptatea şi în pământul
celor sfinţi va săvârşi strâmbătatea. Să nu mai fie pe pământ cei fără de lege şi să nu mai
vadă slava Celui Preaînalt.
Isaia 26:11 Doamne, mâna Ta era ridicată, dar ei n-au văzut-o! Vor vedea râvna Ta pentru poporul
Tău şi se vor ruşina. Şi focul hărăzit vrăjmaşilor Tăi îi va mânca!
Isaia 26:12 Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut!
Isaia 26:13 Doamne, Dumnezeul nostru, am avut peste noi şi alţi stăpâni afară de Tine, dar noi ne
vom aduce aminte numai de numele Tău!
Isaia 26:14 Morţii nu vor mai trăi şi umbrele nu vor învia, fiindcă Tu le-ai pedepsit şi le-ai nimicit şi ai
şters până şi numele lor.
15
Isaia 26:15 Înmulţeşte poporul, Doamne, înmulţeşte poporul şi arată-Te mare, lărgeşte din nou toate
hotarele ţării!
Isaia 26:16 Doamne, pe Tine Te-au căutat ei în vreme de restrişte, către Tine am strigat în scârba
noastră, când Tu ne pedepseai.
Isaia 26:17 Ca femeia însărcinată şi gata să nască prunc, care se zvârcoleşte şi strigă în durerea ei,
aşa am fost noi, Doamne, cu toţii în faţa Ta!
Isaia 26:18 Zămislit-am, dureri de facere am avut şi am născut vânt! Mântuire ţării noi n-am dat şi în
lume nu s-au născut locuitorii ei!
Isaia 26:19 Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! Deşteptaţi-vă, cântaţi de bucurie, voi cei ce
sălăşluiţi în pulbere! Căci roua Ta este rouă de lumină şi din sânul pământului umbrele vor
învia.
Isaia 26:20 Du-te, poporul meu, intră în cămările tale şi închide uşa după tine; ascunde-te puţine
clipe, până când mânia va fi trecut!
Isaia 26:21 Că iată Domnul va ieşi din locaşul Său, ca să pedepsească fărădelegile locuitorilor
pământului. Pământul va arăta sângele pe care l-a supt şi nu va mai ascunde pe ucigaşii
lui".
CAP. 27
Înainte-vestire pentru aşezarea poporului lui Dumnezeu.
Isaia 27:1 În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra
leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî
balaurul cel din Nil.
Isaia 27:2 Şi se va zice în ziua aceea: "Vie cu vin bun, cântă!
Isaia 27:3 Eu, Domnul, sunt străjerul ei, în fiecare clipă Eu o ud, ca frunzele ei să nu cadă. Zi şi
noapte Eu o păzesc;
Isaia 27:4 Nu sunt mâniat de fel pe ea. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi porni război împotriva
lor şi-i voi arde pe toţi.
Isaia 27:5 Sau mai bine să caute ocrotirea Mea şi cu Mine să facă pace, şi cu Mine să fie în
pace!...".
Isaia 27:6 Dar într-o zi Iacov va prinde rădăcini, Israel va înflori, va rodi şi cu roadele sale lumea o
va umple.
Isaia 27:7 L-a lovit oare Domnul cum l-au lovit cei ce l-au lovit, sau i-a omorât El cum au făcut
ucigaşii lui?
Isaia 27:8 Cu izgonire, cu robie pedepsitu-i-a şi i-a măturat cu suflarea Lui năprasnică de vânt de
răsărit.
Isaia 27:9 Aşa a fost ispăşită fărădelegea lui Iacov, şi acesta este rodul iertării păcatului său. El a
sfărâmat în bucăţi toate pietrele jertfelnicului, ca nişte pietre de var; dumbrăvile Astartei
şi stâlpii soarelui nu se vor mai ridica.
Isaia 27:10 Cetatea cea întărită a rămas singură, un loc părăsit şi neumblat ca un pustiu. Acolo paşte
viţelul, în ea îşi are sălaşul şi îi mănâncă mlădiţele.
Isaia 27:11 Când crengile se usucă, se rup şi cad, femeile vin şi le dau foc. Acesta este un popor fără
de minte şi nici Ziditorul lui nu Se milostiveşte de el şi nici Făcătorul lui nu are milă de el.
Isaia 27:12 Şi în ziua aceea, Domnul va aduna roade de la Eufrat şi până la râul Egiptului; şi voi veţi fi
culeşi unul câte unul, feciori ai lui Israel!
Isaia 27:13 În vremea aceea, trâmbiţa cea mare va trâmbiţa şi cei care se pierduseră în pământul
Asiriei şi cei ce se risipiseră în ţara Egiptului vor veni şi se vor închina Domnului, în
muntele cel sfânt, în Ierusalim .
CAP. 28 Proorocie împotriva lui Efraim. Ameninţări şi mângâieri.
Isaia 28:1 Vai de cununa mândriei beţivilor din Efraim; vai de floarea veştedă din podoaba lor, care
stă pe culmea de deasupra văii celei mănoase a celor beţi de vin!
Isaia 28:2 Iată un om tare şi puternic vine de la Domnul: ca un potop de grindină, ca o vijelie
nimicitoare, ca o năvală de apă potopitoare o va răsturna la pământ.
Isaia 28:3 Şi va fi călcată în picioare cununa cea îngâmfată a beţivilor din Efraim;
Isaia 28:4 Iar floarea cea veştejită din strălucita sa găteală care străluceşte pe culmea de deasupra
văii celei mănoase, va fi ca o smochină timpurie şi înainte de vreme; cine o vede o ia şi o
mănâncă!
Isaia 28:5 În ziua aceea Domnul Savaot va fi o cunună strălucitoare şi o strălucită găteală pentru cei
ce au mai rămas din popor,
Isaia 28:6 Duh de dreptate pentru cei ce stau la judecată cu dreptate şi tărie pentru cei ce se luptă
la porţi.
Isaia 28:7 Dar şi aceştia se clatină de vin şi rătăcesc drumul din pricina băuturilor tari; preotul şi
proorocul se poticnesc de băutură, sunt biruiţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor
tari, în vedenii se înşeală, în hotărâri şovăiesc.
Isaia 28:8 Toate mesele sunt pline de vărsături, nici un loc curat nu mai este.
16
Isaia 28:9 Dar totuşi zic: "Pe cine vrea acesta să înveţe cu vedenia? Şi pe cine vrea el cu
propovăduirea să înţelepţească? Au doar pe cei înţărcaţi sau pe cei abia depărtaţi de la
sânul mamei lor?
Isaia 28:10 Căci ţav laţav, ţav laţav; cav lacav, cav lacav; zeher şam, zeher şam, (poruncă
peste poruncă, poruncă peste poruncă; regulă peste regulă, regulă peste regulă; când pe
aici, când pe acolo !)
Isaia 28:11 De aceea într-o limbă străină şi stâlcită se va grăi poporului acestuia,
Isaia 28:12 Căruia i se spunea: "Iată odihna, să se odihnească cel care este obosit; iată uşurarea, dar
el n-a vrut să asculte".
Isaia 28:13 Şi cuvântul Domnului va fi pentru ei: ţav laţav, ţav laţav, cav lacav, cav lacav, zeher şam,
zeher şam, (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă
peste regulă, când pe aici, când pe acolo) ca să meargă şi să cadă peste cap, să se
sfărâme şi în cursă să fie prinşi!
Isaia 28:14 Pentru aceasta, ascultaţi cuvântul Domnului, voi, oameni de râs, îndrumători ai poporului
celui din Ierusalim !
Isaia 28:15 Voi ziceţi: Noi am făcut legământ cu moartea şi cu iadul (şeolul) învoială; urgia va trece
fără să ne atingă, căci ne-am făcut din minciună un adăpost şi din viclenie un liman!
Isaia 28:16 Pentru aceasta aşa zice Dumnezeu: "Pus-am în Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra
din capul unghiului, de mare preţ, bine pusă în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se
va clătina!
Isaia 28:17 Şi voi face judecata dreptar şi dreptatea cumpănă. Şi grindina va lua la vale adăpostul
minciunii şi potop de ape va peste limanul ei!
Isaia 28:18 Şi legământul vostru cu moartea va fi stricat şi înţelegerea voastră cu iadul (şeolul) va fi
desfăcută. Când urgia va trece, vă va zdrobi,
Isaia 28:19 Ori de câte ori va trece, vă va apuca! Căci ea va trece în fiecare dimineaţă, ziua şi
noaptea, şi nu va fi decât groază pentru a pricepe descoperirea!
Isaia 28:20 Patul acesta va fi scurt şi nu te vei putea întinde, iar aşternutul lui prea scurt, ca să te
înveleşti".
Isaia 28:21 Că Domnul se va ridica precum altădată în muntele Peraţim şi se va întărâta ca în valea
Ghibeonului ca să săvârşească fapta Lui, fapta Lui ciudată, să împlinească lucrul Lui,
lucrul Lui minunat.
Isaia 28:22 Deci nu vă mai bateţi joc, ca legăturile voastre să nu se strângă, că am auzit de la
Domnul Dumnezeu Savaot că nimicirea este hotărâtă să fie pentru toată ţara!
Isaia 28:23 Luaţi aminte şi ascultaţi; fiţi cu luare aminte şi ascultaţi graiul meu!
Isaia 28:24 Oare în fiecare zi plugarul ară, seamănă, desfundă pământul şi îl grăpează?
Isaia 28:25 Nu vine el apoi, după ce i-a netezit faţa, să arunce în brazde chimenul, să pună grâul,
orzul şi alacul pe margini?
Isaia 28:26 Dumnezeul lui îl învaţă şi dă aceste rânduieli.
Isaia 28:27 Meiul nu este călcat sub copita cailor şi tăvălugul nu trece peste chimen; ci meiul cu un
băl este bătut şi chimenul cu o nuia.
Isaia 28:28 Grâul este treierat, dar nu sfărâmat. Peste el trece un tăvălug purtat de cai şi îl scutură
din spice.
Isaia 28:29 Şi aceasta vine de la Domnul Savaot. Minunat este sfatul Lui şi mare purtarea Lui de
grijă!
CAP. 29
Proorocie împotriva Ierusalimului .
Isaia 29:1 Vai ţie, Ariele, Ariele, cetate în care a trăit David! Treacă an de an, şirul de praznice să se
sfârşească!
Isaia 29:2 Apoi voi împresura Arielul şi el va plânge şi va geme! Cetatea va fi ca un Ariel pentru
Mine.
Isaia 29:3 Ca David voi tăbărî asupra ta, te voi înconjura cu valuri şi voi ridica întărituri împotriva
ta.
Isaia 29:4 Vei fi doborât la pământ şi de acolo se va auzi glasul tău; graiul tău din ţărână se va auzi;
glasul tău va fi ca al unei năluci ce iese din pământ şi din praf spusele tale ca un murmur
vor părea.
Isaia 29:5 Mulţimea vrăjmaşilor tăi va fi ca pulberea măruntă, ceata asupritorilor ca pleava care
zboară. Dar aceasta se va petrece într-o clipă.
Isaia 29:6 Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur şi zgomot mare, uragan şi vijelie şi
flăcări de foc mistuitor!
Isaia 29:7 Şi ca un vis, ca o vedenie de noapte va fi mulţimea de popoare luptătoare împotriva lui
Ariel, care se vor război cu el, cu cetatea lui şi de jur împrejur o vor strânge.
Isaia 29:8 După cum cel flămând visează că mănâncă şi se trezeşte tot cu stomacul gol, şi după cum
cel însetat visează că bea şi se trezeşte istovit şi tot însetat, tot aşa se va întâmpla cu
mulţimea de popoare care vor merge împotriva muntelui Sion!
Isaia 29:9 Staţi încremeniţi şi înmărmuriţi, fiţi orbi şi orbi rămâneţi! Îmbătaţi-vă, dar nu de vin;
clătinaţi-vă, dar nu de băutură!
17
Isaia 29:10 Că Domnul a turnat peste voi un duh de toropeală. El a închis ochii voştri, profeţilor, şi
capetele voastre, văzătorilor, le-a acoperit cu văl.
Isaia 29:11 Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le
dai cuiva care ştie carte şi-i zici: "Citeşte!" el iţi răspunde: "Nu pot, căci ea este
pecetluită!"
Isaia 29:12 Şi dacă o dai cuiva care nu ştie carte şi-i zici: "Citeşte!", el îţi va răspunde: "Nu ştiu
carte!"
Isaia 29:13 Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă
cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o
rânduială omenească învăţată de la oameni.
Isaia 29:14 De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi
se va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri.
Isaia 29:15 Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la
întuneric! Vai de cei care zic: "Cine ne vede? Cine ne ştie?"
Isaia 29:16 Ce stricăciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul poate oare zice despre
lucrător: "Nu m-a făcut el!" Vasul zice oare despre olar: "El nu pricepe?"
Isaia 29:17 Încă puţină vreme şi Libanul se va schimba în grădină, şi grădina va fi socotită pădure.
Isaia 29:18 În vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cărţii şi ochii celor orbi vor vedea fără umbră
şi fără întuneric.
Isaia 29:19 Cei smeriţi se vor bucura întru Domnul şi cei săraci se vor veseli de Sfântul lui Israel.
Isaia 29:20 Că apăsătorul nu va mai fi, cel batjocoritor va pieri, distruşi vor fi cei ce pândeau să facă
rău,
Isaia 29:21 Cei care găseau vină oricui, pentru un cuvânt în faţa lumii întind cursă judecătorului şi
pentru nimic răpesc dreptul celui cinstit.
Isaia 29:22 Pentru aceasta, Domnul, Care a răscumpărat pe Avraam aşa zice către casa lui Iacov: "De
aici încolo, nu se va mai ruşina Iacov şi faţa lui nu se va mai îngălbeni.
Isaia 29:23 Şi atunci când vor vedea lucrul mâinilor Mele în mijlocul lor, sfinţi-vor numele Meu, vor
chema sfânt pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
Isaia 29:24 Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta înţelepciune şi cei cârtitori învăţătură".
CAP. 30
Ameninţări asupra lui Iuda.
Isaia 30:1 Vai de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care fac
legăminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate.
Isaia 30:2 Ei iau calea Egiptului, fără să fi întrebat gura Mea, să cerşească de la Faraon ajutor şi la
umbra Egiptului să se adăpostească.
Isaia 30:3 Pentru aceasta sprijinul lui Faraon va fi pentru voi ruşine şi râs adăpostul la umbra lui.
Isaia 30:4 Deşi căpeteniile lui sunt la Ţoan şi până la Hanes ajung trimişii lui,
Isaia 30:5 Toţi sunt neliniştiţi de acest popor, care nu le va fi de folos, care nu le va da nici un ajutor,
ci numai nedumerire şi ocară.
Isaia 30:6 Proorocie despre fiarele de la miazăzi: Printr-o ţară de strâmtorare şi îngrijorare, cu lei şi
leoaice mugitoare, năpârci şi şerpi zburători, ei duc pe măgari avuţiile lor şi pe cămile
comorile lor, către un popor care nu le foloseşte la nimic.
Isaia 30:7 Căci ajutorul Egiptului este deşertăciune şi nimic, pentru aceea l-am numit Rahab cel
adormit.
Isaia 30:8 Acum, du-te" scrie acestea pe o tablă şi trece-le într-o carte, ca să fie pentru mai târziu
mărturie veşnică.
Isaia 30:9 Pentru că ei sunt un popor de răzvrătiţi, feciori mincinoşi, care nu voiesc să asculte de
legea Domnului,
Isaia 30:10 Care zic proorocilor: "Voi nu vedeţi!" Şi văzătorilor: "Nu ne proorociţi pedepse, ci spuneţi-
ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne închipuiri amăgitoare!
Isaia 30:11 Daţi-vă la o parte din cale, nu ne împiedicaţi în drum, luaţi din faţa noastră pe Sfântul lui
Israel!"
Isaia 30:12 Pentru aceasta zice Sfântul lui Israel: "Fiindcă voi aţi dispreţuit cuvântul acesta şi v-aţi
încrezut în nedreptate şi minciună şi aţi nădăjduit numai în ele,
Isaia 30:13 Iată cum va fi păcatul vostru: ca o spărtură într-un zid înalt, care dintr-o dată şi pe
neaşteptate se prăbuşeşte;
Isaia 30:14 Ca un vas de lut, care este aşa de spart şi zdrobit fără de milă, încât între cioburile lui nu
se află măcar unul cu care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână".
Isaia 30:15 Că aşa zice Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: "Dacă vă întoarceţi şi sunteţi în bună
pace, vă veţi izbăvi; liniştea şi nădejdea sunt vârtutea voastră". Dar voi n-aţi vrut să
ascultaţi,
Isaia 30:16 Ci aţi zis: "Nu! Noi vom fugi călări pe cai!" Aşa, fugiţi! "Vom încăleca pe cai iuţi ca vântul!"
Ei bine, veţi fi urmăriţi şi mai repede!
Isaia 30:17 O mie vor fugi de ameninţarea unuia şi când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, până
când veţi rămâne ca un stâlp pe vârful muntelui şi ca un steag pe vârf de deal.
18
Isaia 30:18 Pentru aceasta Domnul aşteaptă să Se milostivească spre voi, de aceea El Se ridică să
aibă milă de voi. Că Domnul este Dumnezeu al dreptăţii; fericiţi sunt cei care nădăjduiesc
în El!
Isaia 30:19 Popor din Sion, care locuieşti în Ierusalim , nu plânge! El se va milostivi la glasul
strigătului tău şi te va auzi degrabă!
Isaia 30:20 Când Domnul îţi va fi dat ţie pâinea îngrijorării şi apa strâmtorării, şi cei ce te învaţă nu se
vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe dascălii tăi
Isaia 30:21 Şi urechile tale vor auzi cuvântul celor ce te călăuzesc pe tine, zicând: "Iată calea,
mergeţi pe ea!", fie că aţi merge la dreapta sau la stânga,
Isaia 30:22 Atunci argintul care acoperă idolii îl veţi găsi spurcat şi aurul care împodobeşte chipurile
turnate, ca necurat îl veţi arunca, zicând: "Afară de aici!"
Isaia 30:23 Şi El îţi va da ploaie pentru semănătura ta pe care vei fi semănat-a pe pământ şi pâinea
pe care o va rodi pământul va fi gustoasă şi hrănitoare. Turmele tale vor paşte în ziua
aceea pe pajişti întinse.
Isaia 30:24 Şi boii şi asinii care lucrează pământul, vor mânca nutreţ dat cu sare, cu lopata şi cu
baniţa vânturat.
Isaia 30:25 Atunci pe orice munte înalt şi pe orice deal mare, vor fi râuleţe şi pâraie de apă, în ziua
măcelului groaznic, când turnurile vor cădea.
Isaia 30:26 Şi luna va străluci ca soarele, iar soarele va străluci de şapte ori mai mult, ca lumina a
şapte zile, în ziua când Domnul va lega rana poporului Său şi va tămădui vânătăile de pe
trupul lui.
Isaia 30:27 Iată numele Domnului Care vine de departe, mânie înfocată şi nor greu; buzele Sale sunt
pline de urgie şi limba Lui e foc mistuitor!
Isaia 30:28 Duhul Lui ca un şuvoi revărsat care ajunge până la gât, ca să cearnă pe neamuri cu sita
nimicirii.
Isaia 30:29 Voi veţi cânta atunci, ca în noaptea cea de praznic, cu bucurie în inimi, în sunetul de flaut,
ca să mergeţi în muntele Domnului, vârtutea lui Israel.
Isaia 30:30 Şi Domnul va face să răsune glasul Său măreţ şi va prăvăli braţul Său în aprinderea
mâniei Sale, în mijlocul unui foc mistuitor, al vijeliei şi al potopului de ape şi grindină.
Isaia 30:31 La glasul Domnului va tremura Asiria; cu toiagul Său o va lovi.
Isaia 30:32 La fiecare lovitură pe care Domnul i-o va da cu toiagul cel de mustrare, sunete de tobă,
de harpă şi de joc vor izbucni. în cântece şi Domnul va lupta împotriva ei cu mina
ridicată.
Isaia 30:33 Un jertfelnic de multă vreme este pregătit, hotărât pentru Moloh. Pus-a un rug mare şi
larg, paiele şi lemnele sunt din belşug. Suflarea Domnului îl va aprinde ca un şuvoi de
pucioasă.
CAP. 31
Dumnezeu va izbăvi pe Israel.
Isaia 31:1 Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor şi se bizuie pe caii lor şi îşi pun nădejdea în
mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu-şi aţintesc privirea către Sfântul lui Israel
şi nu caută pe Domnul.
Isaia 31:2 Dar El este înţelept, El face să vină nenorocirea şi nu Îşi ia înapoi cuvintele. El Se ridică
împotriva casei celor fără de lege şi împotriva ajutorului celor care săvârşesc
nedreptatea.
Isaia 31:3 Egipteanul este om, nu Dumnezeu, caii lui sunt carne şi nu duh. Când Domnul Îşi va
întinde mâna Lui, ocrotitorul se va împiedica şi ocrotitul va cădea, iar amândoi împreună
vor pieri.
Isaia 31:4 Că iată ce mi-a grăit Domnul: "Precum leul şi puiul de leu răcnesc asupra prăzii şi
împotriva lor se adună toată ceata de păstori şi nu se înfioară de strigătele lor, nici nu se
tulbură de mulţimea lor, tot astfel Domnul Savaot Se va pogorî să se războiască pe
muntele Sionului şi pe colina lui. Şi duşmanii se vor risipi toţi,
Isaia 31:5 Ca păsările care zboară. Aşa Domnul Savaot va ocroti Ierusalimul, îl va acoperi, îl va
mântui, îl va cruţa, îl va libera".
Isaia 31:6 Întoarceţi-vă către Acela de Care adâncul vă desparte, copii ai lui Israel!
Isaia 31:7 În vremea aceea fiecare din voi veţi da la o parte idolii de argint şi cei de aur pe care i-aii
făcut cu mâinile voastre cele păcătoase.
Isaia 31:8 Şi Asiria va cădea în sabie care nu este omenească, va fi nimicită nu de sabia unui
muritor. Ea o va lua la fugă în faţa sabiei, iar tinerii vor fi duşi în robie!
Isaia 31:9 De frică întăritura ei va fi nimicită, iar căpeteniile vor fugi din jurul steagului, zice Domnul,
a Cărui văpaie este în Sion şi cuptorul în Ierusalim !
CAP. 32
Făgăduinţă pentru timpuri fericite.
Isaia 32:1 Iată că un rege va stăpâni prin dreptate şi căpeteniile vor cârmui cu dreptate.
Isaia 32:2 Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului, ca un liman împotriva vijeliei, ca pâraiele
de apă într-un pământ uscat şi ca umbra unei stânci înalte într-un ţinut însetat.
19
Isaia 32:3 Ochii celor care văd nu vor fi închişi şi urechile celor care aud vor lua aminte.
Isaia 32:4 Inima celor uşuratici va judeca sănătos şi limba celor gângavi va grăi iute şi desluşit.
Isaia 32:5 Nebunului nu i se va mai zice că e de neam bun şi celui viclean că e mare la suflet.
Isaia 32:6 Că nebunul grăieşte nebunii şi inima lui gândeşte răul ca să săvârşească nelegiuiri, să
rostească cuvinte mincinoase împotriva Domnului, să lase nemâncat pe cel flămând şi
celor însetaţi să nu le dea să bea.
Isaia 32:7 Uneltele celui mişel sunt ticăloase, el plăsmuieşte uneltiri ca să piardă pe cei smeriţi prin
cuvinte mincinoase, pe cel sărac care-şi caută dreptate.
Isaia 32:8 Omul de viţă bună sfătuieşte cele cuviincioase şi stăruieşte în cuviinţa lui.
Isaia 32:9 Femei fără de grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fecioare încrezătoare, luaţi aminte
la graiul meu!
Isaia 32:10 Într-un an şi câteva zile veţi tremura, voi încrezătoarelor, culesul va fi trecut şi strânsul nu
se va mai face!
Isaia 32:11 Tremuraţi, nepăsătoarelor, înfioraţi-vă, încrezătoarelor, scoateţi îmbrăcămintea,
dezbrăcaţi-vă, încingeţi-vă peste mijloc cu haine de jale.
Isaia 32:12 Bateţi-vă în piept şi plângeţi pentru ţarinele cele frumoase, şi rodnicia viilor.
Isaia 32:13 Pe pământul poporului meu vor creşte spini şi ciulini, ba şi în toate casele de petrecere ale
veselei cetăţi.
Isaia 32:14 Palatul va fi pustiu, cetatea cea zgomotoasă, părăsită, colina şi turnul de strajă, pustiite,
prefăcute pe vecie în vizuini, loc de zburdare pentru asini şi păşune pentru turme,
Isaia 32:15 Până când se va turna din Duhul cel de sus şi pustiul va fi ca o grădină cu pomi şi grădina
socotită ca o pădure.
Isaia 32:16 Atunci judecata va locui în deşert şi dreptatea va sălăşlui în grădina cea cu pomi.
Isaia 32:17 Pacea va fi lucrul dreptăţii, roada dreptăţii va fi liniştea şi nădejdea în veci de veci.
Isaia 32:18 Atunci poporul meu va locui într-un loc de pace, în sălaşuri de nădejde şi în adăposturi
fără grijă.
Isaia 32:19 Pădurea va cădea de grindină, iar cetatea va fi supusă.
Isaia 32:20 Fericiţi sunteţi voi, care semănaţi şi nu legaţi nici boul, nici asinul!
CAP. 33
Izbăvirea făgăduită poporului lui Dumnezeu.
Isaia 33:1 Vai ţie, pustiitorule, care n-ai fost pustiit şi ţie, jefuitorule, care n-ai fost încă jefuit. Când
vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit, când vei fi jefuit din destul, vei fi jefuit şi tu.
Isaia 33:2 Doamne, miluieşte-ne, că întru Tine am nădăjduit, fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă
şi izbăvirea noastră în vremuri de strâmtorare!
Isaia 33:3 La glasul tunetului Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu, popoarele se vor risipi.
Isaia 33:4 Şi vor aduna prada voastră, cum adună lăcustele; arunca-se-vor asupra ei, cum se aruncă
lăcustele.
Isaia 33:5 Domnul este mare, El locuieşte în înălţime; Sionul este plin de judecată şi de dreptate.
Isaia 33:6 Ocrotirea Domnului în aceste vremuri va fi pentru Sion comoară de fericire; înţelepciunea,
ştiinţa şi temerea de Dumnezeu sunt avuţia lui.
Isaia 33:7 Iată că locuitorii din Ariel strigă pe uliţe, solii pentru pace plâng amar.
Isaia 33:8 Drumurile sunt pustii, nici un trecător pe cale. El strică legământul, nesocoteşte cetăţile,
nu mai ţine seamă de nimeni.
Isaia 33:9 Ţara plânge şi tânjeşte, Libanul este tulburat şi ofilit. Şaronul a ajuns ca un pustiu,
Basanul şi Carmelul îşi scutură frunzişul lor.
Isaia 33:10 "Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi ridica, acum Mă voi înălţa!"
Isaia 33:11 Zămislit-aţi fin şi aţi născut paie, suflarea voastră e foc care vă va mistui,
Isaia 33:12 Popoarele vor fi prefăcute în cenuşă ca spinii tăiaţi şi mistuiţi de foc!
Isaia 33:13 Voi cei de departe, auziţi ce am făcut, şi voi cei de aproape, cunoaşteţi puterea Mea!
Isaia 33:14 Păcătoşii vor tremura în Sion şi pe cei fără de lege fierul îi va cuprinde: "Care din noi
poate să îndure focul mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul cel de veci?"
Isaia 33:15 Omul cel drept în calea sa şi cel ce grăieşte cuvinte de cinste, care dă la o parte câştigul
cel nedrept, cel ce mâinile înapoi le trage şi mită nu primeşte, care-şi astupă urechile
când aude fărădelegi şi îşi pune văl pe ochi ca să nu mai vadă răul,
Isaia 33:16 Acela va locui pe înălţimi, Şi stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine i se va da şi apa nu-i
va lipsi.
Isaia 33:17 Ochii tăi vor privi pe rege în toată frumuseţea lui şi o ţară îndepărtată vor vedea.
Isaia 33:18 Inima ta îşi va aduce aminte de aceste vremuri de groază, zicând: "Unde este scriitorul,
unde este vistiernicul, unde este străjuitorul cel din turnuri?
Isaia 33:19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acesta îndrăzneţ, acest neam cu vorbe încâlcite, pe
care nu-l înţelegem, care bâlbâie o limbă care nu se poate pricepe.
Isaia 33:20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre; ochii tăi să vadă Ierusalimul, loc de linişte,
cort bine înfipt, ai cărui ţăruşi nu se pot scoate, ale cărui frânghii nu se pot desface.
Isaia 33:21 Domnul este pentru noi aici în toată slava Sa; El ţine loc pentru noi de fluvii, de largi
canaluri, pe care nici o barcă cu vâsle nu trece, pe care nici o corabie mare nu merge.
Isaia 33:22 Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră, Domnul este Împăratul
nostru, El ne va izbăvi!
20
Isaia 33:23 Frânghiile tale sunt dezlegate, ele nu mai sprijină catargul, nici nu mai întind pânzele.
Atunci se va împărţi o mare pradă şi şchiopii vor avea parte de ea.
Isaia 33:24 Nimeni dintre locuitorii Sionului nu va zice: "Sunt bolnav!" Poporul care-l locuieşte va
dobândi iertarea păcatelor.
CAP. 34
Proorocie împotriva lui Edom.
Isaia 34:1 Apropiaţi-vă, voi neamuri, şi ascultaţi, şi voi popoare, luaţi aminte; să asculte pământul şi
cei ce-l locuiesc, lumea cu toate făpturile ei.
Isaia 34:2 Că Domnul este mâniat asupra popoarelor, cu urgie împotriva oştirii lor. El le nimiceşte şi
le dă la junghiere;
Isaia 34:3 Morţii lor vor fi aruncaţi pe câmp, cadavrele lor greu vor mirosi şi prin munţi vor şerpui
pârâiaşe din sângele lor.
Isaia 34:4 Toată oştirea cerului se va topi, cerurile se vor strânge ca un sul de hârtie şi toată oştirea
lor va cădea cum cad frunzele de viţă şi cele de smochin.
Isaia 34:5 Că s-a îmbătat de mânie în ceruri sabia Domnului şi iată că asupra lui Edom coboară,
asupra poporului hărăzit pedepsei.
Isaia 34:6 Sabia Domnului este plină de sânge, acoperită de grăsime, de sânge de miei şi de ţapi, de
grăsimea rărunchilor de berbeci. Că Domnul face jertfă la Boţra şi mare junghiere în ţara
lui Edom.
Isaia 34:7 Bivolii cad împreună cu ei, şi boii cu taurii. Şi pământul se îmbată de sângele lor şi
pulberea de grăsime este plină.
Isaia 34:8 Căci aceasta este ziua de răzbunare a Domnului, an de răsplătire pentru pricina Sionului!
Isaia 34:9 Râurile în păcură se vor preface şi pulberea în pucioasă. Pământul lui va fi pucioasă
arzătoare,
Isaia 34:10 Zi şi noapte. Niciodată nu se va mai stinge în veci de veci şi din neam în neam se va înălţa
văpaia şi fumul lui. Pe veci el va rămâne pustiu şi nimeni pe acolo nu va trece.
Isaia 34:11 Pelicanul şi ariciul vor fi stăpânii lui, bufniţa şi corbul, locuitorii lui. Şi pe deasupra,
Domnul va întinde peste el frânghia nimicirii şi cumpăna pustiirii. Şi oameni cu chip de ţap
într-însul vor locui şi de viţă bună socotiţi vor fi.
Isaia 34:12 Nu se va pomeni acolo de nici un regat şi toţi prinţii lui vor fi nimiciţi.
Isaia 34:13 În palatele lui vor creşte spini, iar în turnurile dărâmate mărăcini şi urgie. Acolo va fi
sălaşul şacalilor şi adăpostul struţilor.
Isaia 34:14 Câini şi pisici sălbatice se vor pripăşi pe acolo şi făpturi omeneşti cu chip de ţap se vor
strânge (fără număr). Acolo vor zăbovi năluci ce umblă noaptea şi în acele locuri îşi vor
găsi odihna.
Isaia 34:15 Acolo îşi va face şarpele cuibul, şi va depune ouă în el, va cloci şi va scoate pui. Acolo se
vor strânge vulturii de pradă şi în acele locuri se vor găsi cu toţii.
Isaia 34:16 Cercetaţi cartea Domnului şi citiţi, că nimic din acestea nu lipseşte. Căci gura Domnului a
poruncit şi suflarea Lui le-a adunat.
Isaia 34:17 El singur a aruncat sorţii şi mâna Lui le-a împărţit pământul cu funia. Pentru totdeauna ei
le vor stăpâni şi în el vor locui din neam în neam.
CAP. 35
Profeţie despre starea de fericire.
Isaia 35:1 Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească.

Isaia 35:2 Şi va înflori şi se va bucura pustiul Iordanului şi mărirea Libanului se va da lui şi cinstea
Carmelului; şi poporul meu va vedea slava Domnului, strălucirea Dumnezeului nostru.
Isaia 35:3 Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi slăbănogi.
Isaia 35:4 Ziceţi celor slabi la inimă şi la cuget: "Întăriţi-vă şi nu vă temeţi. Iată Dumnezeul nostru!
Cu judecată răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi ne va mântui".
Isaia 35:5 Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi.
Isaia 35:6 Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor
curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat.
Isaia 35:7 Pământul cel fără de apă se va preface în bălţi şi ţinutul cel însetat va fi izvor de apă.
Acolo va fi veselia păsărilor, iarbă, trestie şi bălţi.
Isaia 35:8 Acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va chema şi nu va trece pe acolo nimeni necurat şi
nici nu va fi acolo cale întinată. Chiar şi cei fără de minte vor merge pe dânsa şi nu se vor
rătăci.
Isaia 35:9 Şi nu va fi acolo leu, nici fiare cumplite nu se vor sui pe ea şi nici nu se vor afla acolo; ci
vor merge pe dânsa cei mântuiţi şi cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce.
Isaia 35:10 Şi vor veni în Sion în chiote de bucurie şi veselia cea veşnică va încununa capul lor. Lauda
şi bucuria şi veselia îi vor ajunge pe aceştia şi vor fugi durerea, întristarea şi suspinarea.
21
CAP. 36
Năvălirea lui Sanherib în Iuda. Ameninţările lui Rabşache.
Isaia 36:1 În anul al paisprezecelea al domniei lui Iezechia, Sanherib, regele Asiriei, a pornit cu
război împotriva cetăţilor celor întărite ale lui Iuda şi le-a cuprins.
Isaia 36:2 Şi regele Asiriei a trimis pe Rabşache cu mare oştire din Lachiş la Ierusalim către regele
Iezechia. Rabşache a tăbărât lângă canalul de apă al iazului de sus, pe drumul către
ţarina nălbitorului.
Isaia 36:3 Atunci a ieşit întru întâmpinarea lui Eliachim, feciorul lui Hilchia, căpetenia casei regelui, şi
Şebna scriitorul şi Ioah cronicarul, feciorul lui Asaf.
Isaia 36:4. Şi Rabşache a zis către ei: "Spuneţi lui Iezechia: Aşa zice regele cel mare, regele Asiriei:
De unde vine încrederea aceasta pe care te bizui?
Isaia 36:5 Crezi tu că vorbele goale slujesc drept sfat şi tărie în luptă? În cine ţi-ai pus nădejdea, de
te-ai răzvrătit împotriva mea?
Isaia 36:6 Ah, ştiu! ţi-ai pus nădejdea în Egipt; ai luat ca ocrotitor această trestie frântă, care sparge
şi intră în mâna oricui se sprijină de ea. Aşa este Faraon pentru toţi cei ce se încred în el!
Isaia 36:7 Şi dacă voi îmi ziceţi: "În Domnul, Dumnezeul nostru, ne-am pus nădejdea noastră", oare
nu este Acesta Dumnezeul pentru Care Iezechia a oprit închinarea pe dealurile înalte şi
altarele Lui le-a nimicit, zicând către Iuda şi Ierusalim : "Voi vă veţi închina numai
înaintea acestui jertfelnic?"
Isaia 36:8 Şi acum fă acest legământ cu stăpânul meu, regele Asiriei, şi eu îţi voi da ţie două mii de
cai, numai să ai tot atâţi călăreţi care să-i încalece.
Isaia 36:9 Cum ai putea tu să nu iei în seamă pe unul din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu?
Dar tu te duci în Egipt pentru cai şi pentru călăreţi.
Isaia 36:10 Şi crezi tu că fără voia Domnului m-am suit eu în această ţară ca să o pustiesc? Domnul
mi-a spus: "Suie-te în ţinutul acesta şi-l pustieşte!"
Isaia 36:11 Atunci Eliachim, Şebna şi Ioah răspunseră lui Rabşache: "Grăieşte robilor tăi în graiul
arameian, că noi îl înţelegem, şi nu ne grăi în limba iudaică în auzul poporului care este pe
ziduri!"
Isaia 36:12 Şi a zis Rabşache: "Către stăpânul tău şi către tine m-a trimis stăpânul meu ca să grăiesc
cuvintele acestea? Oare nu către oamenii care stau pe ziduri şi curând vor fi siliţi să îşi
mănânce cu voi excrementele şi să îşi bea urina?"
Isaia 36:13 Şi a stat Rabşache şi a strigat cu glas mare în limba iudaică şi a zis: "Ascultaţi cuvintele
marelui rege, regele Asiriei!
Isaia 36:14 Că iată ce vă spune regele: "Iezechia să nu vă înşele pe voi, căci el nu vă va putea
scăpa;
Isaia 36:15 Şi Iezechia să nu vă facă să nădăjduiţi în Domnul, zicând: "Domnul ne va izbăvi şi nu va
da cetatea aceasta în mâna regelui Asiriei!"
Isaia 36:16 Nu ascultaţi pe Iezechia, că iată ce zice regele Asiriei: "Faceţi pace cu mine şi fiţi supuşii
mei, şi fiecare va mânca din via şi din smochinul său şi va bea apă din puţul său,
Isaia 36:17 Până ce voi veni ca să vă duc într-o ţară ca a voastră, ţară de grâu şi de must, de pâine şi
de vii.
Isaia 36:18 Şi Iezechia să nu înşele credinţa voastră, zicând: "Domnul ne va scăpa!" Oare dumnezeii
neamurilor au scăpat fiecare ţara lui din mâna regelui Asiriei?
Isaia 36:19 Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului şi ai Samariei? Au scăpat ei oare Samaria din
mâinile mele?
Isaia 36:20 Care din toţi dumnezeii ţărilor acestora au scăpat ţara lor din mina mea, ca Domnul
Dumnezeul vostru să elibereze Ierusalimul din mina mea?"
Isaia 36:21 Şi ei au tăcut şi nimic nu i-au răspuns, pentru că era porunca regelui care spunea: "Să
nu-i răspundeţi!"
Isaia 36:22 Atunci Eliachim, feciorul lui Hilchia, mai-marele peste casa regelui, şi Şebna scriitorul şi
Ioah cronicarul, feciorul lui Asaf, au venit la Iezechia şi, rupându-şi hainele, i-au făcut
cunoscut cuvintele lui Rabşache.
CAP. 37
Rugăciunea lui Iezechia. Izbăvirea Ierusalimului .
Isaia 37:1 Şi când a auzit regele Iezechia cuvintele acestea, şi-a rupt veşmintele, s-a îmbrăcat în sac
şi a intrat în templul Domnului.
Isaia 37:2 Şi a trimis pe Eliachim, cel de peste casa sa, şi pe Şebna scriitorul şi pe cei mai bătrâni
dintre preoţi, îmbrăcaţi în sac, către proorocul Isaia, fiul lui Amos.
Isaia 37:3 Şi au zis către dânsul: "Ziua de astăzi este zi de strâmtorare, de pedeapsă şi de ruşine;
căci pruncii sunt gata a ieşi din pântecele maicii lor, dar ele nu au putere să-i nască!
Isaia 37:4 Poate Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabşache, pe care le-a trimis regele
Asiriei, stăpânul său, ca să facă de ocară pe Dumnezeul cel viu, şi Domnul Dumnezeul tău
poate îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru
rămăşiţa care se mai află!"
Isaia 37:5 Şi au intrat robii regelui Iezechia la proorocul Isaia.
22
Isaia 37:6 Şi le-a zis Isaia: "Aşa veţi răspunde stăpânului vostru: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
Nu te teme de cuvintele pângăritoare pe care le-ai auzit din partea slujitorilor regelui
Asiriei.
Isaia 37:7 Iată, voi pune în el un astfel de duh, că va primi o veste şi se va întoarce în ţara lui şi
acolo va cădea în ascuţişul sabiei".
Isaia 37:8 Şi s-a întors Rabşache şi a aflat pe regele Asiriei tăbărât la Libna, căci i se spusese că a
plecat din Lachiş.
Isaia 37:9 Atunci (regele Asiriei) a aflat că Tirhaca, regele Etiopiei, pornise împotriva lui şi iarăşi a
trimis soli către Iezechia, zicând:
Isaia 37:10 "Aşa veţi zice lui Iezechia, regele lui Iuda: Să nu te încrezi în Dumnezeul tău, şi să nu te
amăgeşti, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâinile regelui Asiriei.
Isaia 37:11 Tu ai aflat ceea ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor, cum le-au nimicit şi numai tu ai
scăpat!
Isaia 37:12 Oare dumnezeii lor au izbăvit popoarele pe care le-au distrus părinţii mei: Gozanul,
Haranul, Reţeful şi pe fiii lui Eden din Telasar?
Isaia 37:13 Unde este regele Hamatului, al Arpadului, cel al cetăţii Sefarvaim, al Henei şi al Ivei?"
Isaia 37:14 Atunci Iezechia a luat scrisoarea din mina trimişilor şi a citit-o. Apoi el a intrat în templul
Domnului şi a întins-o desfăcută înaintea Domnului.
Isaia 37:15 Şi s-a rugat Iezechia către Domnul, zicând:
Isaia 37:16 "Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, Care stai pe heruvimi, numai Tu singur eşti
Dumnezeu al tuturor regatelor de pe pământ. Tu ai făcut cerul şi pământul.
Isaia 37:17 Pleacă, Doamne, urechea Ta şi deschide, Doamne, ochii Tăi şi vezi şi ia aminte la cuvintele
lui Sanherib, pe care le-a trimis ca să facă de batjocură pe Dumnezeul cel viu.
Isaia 37:18 Cu adevărat, Doamne, regii Asiriei au nimicit toate neamurile şi ţările lor;
Isaia 37:19 Şi pe dumnezeii lor i-au ars cu foc, că ei nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti:
lemn şi piatră; pentru aceea ei i-au nimicit.
Isaia 37:20 Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui ca să ştie toate
împărăţiile pământului că Tu singur eşti Domnul nostru!"
Isaia 37:21 Şi a trimis Isaia, fiul lui Amos, către Iezechia, zicând: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui
Israel, către Care te-ai rugat cu privire la Sanherib, regele Asiriei;
Isaia 37:22 Iată hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: "Te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine
fecioara, fiica Sionului; în spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului !
Isaia 37:23 Pe cine ai pângărit şi îi făcut de râs şi împotriva cui ai ridicat glasul şi sus ai înălţat ochii
tăi? împotriva Sfântului lui Israel!
Isaia 37:24 Prin mina servilor tăi ai hulit pe Domnul meu şi ai zis: Cu carele mele multe voi urca pe
vârfurile munţilor, pe cele mai înalte piscuri ale Libanului! Voi tăia cedrii cei falnici şi cei
mai de seamă dintre chiparoşi şi voi ajunge pe cele mai înalte culmi cu păduri dese.
Isaia 37:25 Că eu sunt cel ce am săpat fântâni şi am băut apă şi am secat sub paşii mei toate pâraiele
Egiptului!
Isaia 37:26 Oare nu auzi tu? Din vremi străvechi am pregătit aceasta; din veac le-am hotărât şi acum
le aduc la îndeplinire! Tu voiai să prefaci în ruină cetăţile cele întărite.
Isaia 37:27 Cei ce locuiau în ele erau fără putere, înspăimântaţi şi uluiţi. Ca iarba câmpului erau ei, ca
frageda verdeaţă, ca iarba de pe acoperişuri înainte ca paiul ei să fi fost crescut.
Isaia 37:28 Ştiu când te scoli şi când te culci, toate faptele tale Îmi sunt cunoscute.
Isaia 37:29 Întărâtarea ta împotriva Mea, trufia ta au ajuns până la urechile Mele. De aceea voi pune
belciug în nările tale şi frâul Meu buzelor tale şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit!
Isaia 37:30 Şi pentru tine, acesta va fi semnul: anul acesta mâncaţi din pâinea ce creşte pe ogoare, în
anul al doilea, din ceea ce creşte de la sine, iar în al treilea an semănaţi, seceraţi, sădiţi
vii şi mâncaţi din roadele lor.
Isaia 37:31 Şi rămăşiţa care va fi scăpat din casa lui Iuda îşi va înfige rădăcini în jos şi va face roade
în sus.
Isaia 37:32 Că din Ierusalim va ieşi o rămăşită şi din muntele Sionului cei scăpaţi cu viaţă. Râvna
Domnului Savaot va face aceasta.
Isaia 37:33 Pentru aceasta, aşa zice Domnul către regele Asiriei: Nu va intra în această cetate şi nu
va arunca nici o săgeată. Nu va porni împotriva ei cu scut şi nu o va înconjura cu valuri.
Isaia 37:34 Pe calea pe care a venit se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
Isaia 37:35 Apăra-voi cetatea aceasta şi o voi scăpa pentru Mine şi pentru David, sluga Mea!"
Isaia 37:36 Şi a ieşit îngerul Domnului şi a bătut în tabăra Asiriei o sută şi cincizeci de mii; iar
dimineaţa, la sculare, toţi erau morţi.
Isaia 37:37 Atunci Sanherib, regele Asiriei, a ridicat tabăra şi a plecat şi s-a oprit la Ninive.
Isaia 37:38 Şi pe când el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareser,
feciorii lui, l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţinutul Ararat. Iar în locul lui, a domnit fiul său
Asarhadon.
CAP. 38 Boala şi vindecarea lui Iezechia. Rugăciunea lui.
Isaia 38:1 În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Şi a intrat la el Isaia, fiul lui Amos, şi
i-a zis: "Aşa grăieşte Domnul: Pune rânduială în casa ta, că nu vei mai trăi, ci vei muri".
Isaia 38:2 Atunci s-a întors Iezechia cu faţa la perete şi s-a rugat Domnului:
23
Isaia 38:3 "O, Doamne! Adu-ţi aminte că am umblat înaintea Ta întru credincioşie şi cu inimă curată,
săvârşind ceea ce este plăcut înaintea ochilor Tăi!" Şi a izbucnit Iezechia în hohote de
plâns.
Isaia 38:4 Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând:
Isaia 38:5 "Du-te şi spune lui Iezechia: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău:
Ascultat-am rugăciunea ta, văzut-am lacrimile tale, iată voi adăuga la viaţa ta încă
cincisprezece ani
Isaia 38:6 Şi din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta şi o voi ocroti".
Isaia 38:7 Şi iată semnul care ţi se va da fie de la Domnul că El Îşi va împlini cuvântul Său:
Isaia 38:8 "Iată voi întoarce umbra cu atâtea linii pe care soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui
Ahaz, să zic cu zece linii". Şi soarele s-a dat înapoi cu zece linii pe care el le străbătuse.
Isaia 38:9 Rugăciunea lui Iezechia, regele lui Iuda, când a căzut bolnav şi s-a tămăduit de boala lui:
Isaia 38:10 "Atunci eu am zis: Mă duc la amiaza zilelor mele, la porţile locuinţei morţilor voi fi ţinut
pentru restul anilor mei.
Isaia 38:11 Nu voi mai vedea pe Domnul în pământul celor vii; şi nu voi mai privi pe nimeni dintre
locuitorii lumii.
Isaia 38:12 Casa mea este smulsă şi dusă departe de mine, ca o colibă de ciobani. Îmi simt firul vieţii
tăiat ca de un ţesător care m-ar rupe din ţesătura lui. De dimineaţă până seara, Tu ai
sfârşit cu mine.
Isaia 38:13 Strig până dimineaţa. Ca un leu (boala) îmi sfărâmă oasele mele! De dimineaţă până
seara, Tu ai sfârşit cu mine.
Isaia 38:14 Ţip cumplit ca o rândunică, gem ca o porumbiţă. Ochii mei slăbesc, uitându-se în sus.
Doamne, sunt în mare cumpănă, nu mă lăsa!
Isaia 38:15 Ce să mai grăiesc! El mi-a dat de ştire şi a făcut! Sfârşi-voi firul vieţii mele, aducându-mi
aminte de amărăciunea sufletului meu!
Isaia 38:16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare; Tu mă
tămăduieşti şi-mi dai iarăşi viaţă!
Isaia 38:17 Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu
ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!
Isaia 38:18 Că locuinţa morţilor nu Te va lăuda şi moartea nu Te va preaslăvi; cei ce se coboară în
mormânt nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta.
Isaia 38:19 Cel viu, cel viu Te laudă, ca mine astăzi; părinţii învaţă pe copiii lor credincioşia Ta.
Isaia 38:20 Domnul să ne mântuiască şi vom cânta din harpă în toate zilele vieţii noastre înaintea
templului Domnului!"
Isaia 38:21 Şi Isaia a adus o turtă de smochine şi a pus-o deasupra bubei şi Iezechia s-a vindecat.
Isaia 38:22 Şi Iezechia a întrebat: "După care semn voi şti că voi intra în templul Domnului?"
CAP. 39
Iezechia arată vistieriile sale solilor din Babilon. Pedeapsa lui.
Isaia 39:1 În vremea aceea, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis scrisori şi
un dar lui Iezechia, auzind că a fost bolnav şi s-a făcut sănătos.
Isaia 39:2 Şi s-a bucurat pentru ele Iezechia şi a arătat solilor vistieria, argintul, aurul, miresmele şi
untdelemnul cel bun şi toată strânsura lui de arme şi tot ceea ce se afla în cămările lui. şi
n-a rămas nimic în casa lui şi în tot cuprinsul stăpânirii lui pe care Iezechia să nu-l fi
arătat.
Isaia 39:3 Atunci a zis proorocul Isaia către regele Iezechia: "Ce au zis oamenii aceştia şi de unde au
venit ei la tine?" Şi a răspuns Iezechia: "Au venit dintr-o ţară depărtată, din Babilon!"
Isaia 39:4 Şi a mai întrebat: "Ce au văzut în casa ta?" Şi a zis Iezechia: "Au văzut toate câte sunt în
casa mea; şi n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu-l fi arătat".
Isaia 39:5 Şi a zis Isaia către Iezechia: "Ascultă ceea ce grăieşte Domnul Savaot!
Isaia 39:6 Iată vin zile, când tot ceea ce au agonisit părinţii tăi până astăzi va fi dus în Babilon şi nu
va rămâne nimic, aşa zice Domnul.
Isaia 39:7 Şi din feciorii care vor ieşi din tine şi îi vei naşte, vor lua. Şi vor fi eunuci la curtea regelui
din Babilon".
Isaia 39:8 Şi a zis Iezechia către Isaia: "Bun este cuvântul Domnului pe care l-ai grăit!" Căci, se
gândea el: "Va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!"
CAP. 40
Proorocie despre Înainte-mergătorul.
Isaia 40:1 "Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu", zice Dumnezeul vostru.

Isaia 40:2 "Daţi curaj Ierusalimului şi strigaţi-i că munca de rob a luat sfârşit, fărădelegea sa a fost
ispăşită şi că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale".
Isaia 40:3 Un glas strigă: "În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările
Dumnezeului nostru.
Isaia 40:4 Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe, drepte
şi cele colţuroase, căi netede.
Isaia 40:5 Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit".
24
Isaia 40:6 Un glas zice: "Strigă!" Şi eu zic: "Ce să strig?" Tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui,
ca floarea câmpului!
Isaia 40:7 Se usucă iarba, floarea se veştejeşte, că Duhul Domnului a trecut pe deasupra. Poporul
este ca iarba.
Isaia 40:8 Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac!
Isaia 40:9 Suie-te pe munte înalt, cel ce binevesteşti Ierusalimului , ridică glasul tău cu putere, cel
ce binevesteşti Ierusalimului , înalţă glasul şi nu te teme, zi cetăţilor lui Iuda: "Iată
Dumnezeul vostru!"
Isaia 40:10 Că Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul Lui supune tot. Iată că preţul biruinţei Lui
este cu El şi rodul izbânzii merge înaintea Lui.
Isaia 40:11 El va paşte turma Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna. Pe miei îi va purta la sânul
Său şi de cele ce alăptează va avea grijă.
Isaia 40:12 Cine a măsurat apele cu pumnul şi cine a măsurat pământul cu cotul? Cine a pus pulberea
pământului în baniţă şi cine a cântărit munţii şi văile cu cântarul?
Isaia 40:13 Cine a căutat în adânc Duhul Domnului şi cine L-a sfătuit pe El?
Isaia 40:14 De la cine a luat El sfat ca să judece bine şi să înveţe căile dreptăţii, să înveţe ştiinţa şi
calea înţelepciunii să o cunoască?
Isaia 40:15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă pe marginea unei găleţi, ca un fir de pulbere
într-un cântar. Iată insulele care cântăresc cât un fir de praf.
Isaia 40:16 Libanul nu ajunge pentru aprinderea focului şi dobitoacele pentru arderi de tot.
Isaia 40:17 Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea Lui; ele preţuiesc înaintea Lui cât o suflare.
Isaia 40:18 Cu cine veţi asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veţi găsi altul asemenea Lui?
Isaia 40:19 Chipul cel turnat este turnat de un făurar, argintarul îl îmbracă cu aur şi-l înfrumuseţează
cu lănţişoare.
Isaia 40:20 Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter
iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine.
Isaia 40:21 Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles voi ce vă
învaţă întemeierea lumii?
Isaia 40:22 El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde
cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit.
Isaia 40:23 El preface în nimic pe căpetenii; pe judecătorii pământului îi nimiceşte.
Isaia 40:24 Abia sunt sădiţi, abia sunt semănaţi, abia a prins rădăcini tulpina lor în pământ; El suflă
peste ele şi le usucă şi vijelia le spulberă ca pe pleavă.
Isaia 40:25 Cu cine Mă asemănaţi voi ca să-i fiu asemenea?, zice Sfântul.
Isaia 40:26 Ridicaţi ochii în sus şi priviţi: Cine le-a zidit pe toate acestea? - Cel ce scoate oştirea lor cu
număr şi pe toate pe nume le cheamă! Celui Atotputernic şi cu mare vârtute nici una nu-i
scapă!
Isaia 40:27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce grăieşti, Israele: "Calea mea este ascunsă Domnului,
dreptul meu este trecut cu vederea de Dumnezeul meu?"
Isaia 40:28 Nu ştii tu, sau n-ai aflat tu că Domnul este Dumnezeu veşnic, Care a făcut marginile
pământului, Care nu oboseşte şi nici nu Îşi sleieşte puterea? Că înţelepciunea Lui este
nemărginit de adâncă?
Isaia 40:29 El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă putere mare.
Isaia 40:30 Cei tineri se obosesc, îşi risipesc puterile şi vitejii luptători vor putea să se clatine;
Isaia 40:31 Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale
vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi.
CAP. 41
Puterea lui Dumnezeu şi deşertăciunea slujirii la idoli.
Isaia 41:1 Tăceţi înaintea Mea, ostroave, şi ascultaţi-Mă; popoarele să-şi împrospăteze puterea, să
vină mai lângă Mine şi să grăiască; apoi să intrăm la judecată!
Isaia 41:2 Cine a ridicat din Răsărit pe acela pe care biruinţa îl întâmpină pas cu pas? Cine i-a dat în
stăpânire neamuri şi i-a supus regi? Cu sabia lui în pulbere îi preface, şi cu arcul ii
risipeşte ca pe pleava cea măruntă.
Isaia 41:3 El ii urmăreşte şi trece în pace pe căi pe unde n-au mai călcat picioarele lui.
Isaia 41:4 Cine a făcut aceasta şi cine a pus-o la cale? Cel ce dintru început cheamă neamurile; Eu,
Domnul Care sunt cel dintâi şi voi fi cu cei din urmă.
Isaia 41:5 Ostroavele Îl văd şi sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului tremură, se apropie,
vin, intră la judecată!
Isaia 41:6 Fiecare se ajută unul pe altul şi-şi zic: "Curaj!"
Isaia 41:7 Turnătorul îmbărbătează pe argintar şi cel ce bate aurul, pe cel care bate pe nicovală,
zicând: "Îmbinarea este bună". Şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine.
Isaia 41:8 Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul
Meu!...
Isaia 41:9 Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale pământului şi te-am chemat
din cele mai depărtate colţuri, şi ţi-am zis: Tu eşti robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-
am lepădat;
25
Isaia 41:10 Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi
dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini.
Isaia 41:11 Iată că se vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt aprinşi împotriva ta; toţi vor fi
nimiciţi şi vor pieri cei ce se fac vrăjmaşi ai tăi!
Isaia 41:12 Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor să se
lupte cu tine.
Isaia 41:13 Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic ţie: "Nu te teme, căci Eu sunt
ajutorul tău!"
Isaia 41:14 Nu-îi fie frică, vierme al lui Iacov, viermişor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice
Domnul, Mântuitorul tău şi Sfântul lui Israel.
Isaia 41:15 Iată voi face din tine o grapă cu dinţi, ascuţită şi nouă. Vei merge peste munţi şi-i vei
preface în pulbere şi văile în pleavă măruntă.
Isaia 41:16 Tu le vei vântura, vântul le va lua şi vijelia le va risipi. Iar tu te vei bucura întru Domnul şi
întru Sfântul lui Israel te vei preamări!
Isaia 41:17 Cei săraci şi lipsiţi caută apă, dar nu o găsesc; limba lor este uscată de sete, Eu, Domnul
lor, îi voi auzi; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!
Isaia 41:18 Pe dealuri înalte voi da drumul la râuri şi la izvoare în mijlocul văilor, pustiul îl voi preface
în iaz şi pământul uscat în pâraie de apă!
Isaia 41:19 Sădi-voi în pustiu: cedri, salcâmi, mirţi şi măslini şi în lacuri neumblate: chiparoşi, platani
şi ienuperi laolaltă,
Isaia 41:20 Ca să vadă şi să-şi dea seama, să cerceteze şi să priceapă cu toţii că mâna Domnului a
făcut acestea şi că Sfântul lui Israel le-a zidit!
Isaia 41:21 Veniţi şi vă apăraţi pricina voastră, zice Domnul; apropiaţi-vă cu dovezile voastre, zice
regele lui Iacov.
Isaia 41:22 Să se apropie şi să ne spună mai dinainte ceea ce va fi! Vremea cea străveche, aşa cum
ne-au dat de ştire, cu de-amănuntul o vom cerceta şi viitorul pe care-l proorocesc vom
vedea ce este.
Isaia 41:23 Vestiţi cele ce vor fi în vremile mai de pe urmă, ca să ştim că sunteţi dumnezei! Haidem!
Bine sau rău, face]i ceva ca să ne putem încerca puterea!
Isaia 41:24 Dar iată că lucrarea voastră este nimic şi nimic sânte]i şi voi, urâciune este a vă alege!
Isaia 41:25 De la miazănoapte l-am chemat ca să vină, de la răsărit l-am chemat pe nume. El a călcat
în picioare pe satrapi ca pe noroi, cum calcă olarul lutul.
Isaia 41:26 Cine l-a descoperit odinioară ca să-l ştim şi cu mult înainte ca să zicem: "Este adevărat?"
Dar nimeni n-a descoperit nimic, nimeni n-a vestit nimic şi nimeni n-a auzit cuvintele
voastre.
Isaia 41:27 Eu Cel dintâi am zis Sionului: "Iată-i, iată-i!" şi Ierusalimului am adus veste nouă.
Isaia 41:28 Privesc şi nu este nimeni; printre ei nu se află nici un profet. Eu îi întreb: "De unde vine
el?" Dar ei nu răspund nimic!
Isaia 41:29 Drept aceea, toţi sunt nimic, lucrările lor deşertăciune, idolii lor sunt vânare de vânt!
CAP. 42
Proorocie despre Mesia.
Isaia 42:1 Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am
peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea.
Isaia 42:2 Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi glasul Lui.
Isaia 42:3 Trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui legea
Mea cu credincioşie;
Isaia 42:4 El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, până ce nu va fi aşezat legea pe pământ; căci
învăţătura Lui toate ţinuturile o aşteaptă.
Isaia 42:5 Aşa grăieşte Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile şi le-a întins, Care a întărit
pământul şi cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el şi duh celor ce umblă pe
întinsul lui:
Isaia 42:6 "Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea şi Te-am luat de mână şi Te-am ocrotit şi
Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor;
Isaia 42:7 Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei robiţi şi din adâncul închisorii pe
cei ce locuiesc intru întuneric.
Isaia 42:8 Eu sunt Domnul şi acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea şi nici chipurilor
cioplite cinstirea Mea".
Isaia 42:9 Cele proorocite altădată s-au împlinit şi altele mai noi vă vestesc; înainte ca să ia fiinţă vi
le dau de ştire.
Isaia 42:10 Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi în strune laudele Lui până la marginile
pământului! Marea să se zbuciume cu tot ce este în ea, ostroavele şi locuitorii lor!
Isaia 42:11 Pustiul şi cetăţile lui să înalţe glas, şi satele în care are sălaş Chedar! Locuitorii din Sela să
chiuie de veselie; şi din vârfurile munţilor să strige de bucurie!
Isaia 42:12 Să preaslăvească pe Domnul şi lauda Lui s-o vestească în depărtatele ostroave.
Isaia 42:13 Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic Îşi aprinde râvna Lui; strigă puternic, un strigăt
de război. Împotriva vrăjmaşilor Lui El luptă ca un viteaz!
26
Isaia 42:14 Tăcut-am multă vreme, stat-am liniştit şi mi-am stăpânit tăcerea; acum, ca o femeie care
naşte, voi suspina, voi striga şi voi răsufla!
Isaia 42:15 Munţii îi voi pustii, la fel şi dealurile, toată verdea]a lor o voi usca; pâraiele le voi preface
în văi uscate şi bălţile fără apă le voi lăsa.
Isaia 42:16 Îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, pe poteci neştiute îi voi povăţui;
întunericul îl voi preface înaintea lor în lumină şi povârnişurile în câmpii întinse. Acestea
sunt făgăduinţele Mele pe care le voi împlini şi cu vederea nu le voi trece.
Isaia 42:17 Să dea înapoi şi să se ruşineze cei ce îşi pun nădejdea în idoli, cei ce zic chipurilor
turnate: "Voi sunteţi dumnezeii noştri!
Isaia 42:18 Surzilor, auziţi; orbilor, priviţi, vedeţi!
Isaia 42:19 Cine este orb, fără numai sluga Mea? Cine este surd ca trimisul Meu? Cine este orb ca cel
de un neam cu Mine şi surd ca Slujitorul Domnului?
Isaia 42:20 Tu multe ai văzut fără să te uiţi cu luare-aminte, urechile ti-au fost deschise, dar n-ai
auzit.
Isaia 42:21 Binevoit-a Domnul întru dreptatea Lui ca legea Lui s-o facă mare şi măreaţă.
Isaia 42:22 Dar poporul Lui este jefuit şi pustiit; închişi toţi în peşteri şi ascunşi în temniţe. Prădaţi au
fost şi nimeni nu i-a scăpat, jefuiţi şi nimeni n-a zis: "Daţi înapoi!"
Isaia 42:23 Cine dintre voi va pleca urechea la acestea, va fi cu luare-aminte şi va asculta la cele ce
vor să fie?
Isaia 42:24 Cine a dat pe Iacov jafului şi pe Israel jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva Căruia noi
am păcătuit, ale Cărui căi n-am voit să le urmăm şi a Cărui lege n-am ascultat-o?
Isaia 42:25 El a vărsat asupra lor iuţimea mâniei Lui şi furiile războiului. Văpaia i-a cuprins şi n-au
priceput; arşi au fost şi n-au luat seama.
CAP. 43
Anunţarea unei noi împărăţii. Pedeapsa neascultării.
Isaia 43:1 Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am
peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. Şi acum aşa zice Domnul,
Ziditorul tău, Iacove, şi Creatorul tău, Israele: "Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat şi
te-am chemat pe nume, al Meu eşti!
Isaia 43:2 Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine şi în valuri tu nu vei fi înecat. Dacă vei trece
prin foc, nu vei fi ars şi flăcările nu te vor mistui.
Isaia 43:3 Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul. Eu dau Egiptul preţ de
răscumpărare pentru tine, Etiopia şi Saba în locul tău;
Isaia 43:4 Fiindcă tu eşti de preţ în ochii Mei şi de cinste şi te iubesc; voi da neamurile în locul tău şi
popoarele în locul sufletului tău.
Isaia 43:5 Nu te teme, că Eu sunt cu tine! De la răsărit voi aduce seminţia ta şi de la apus te voi
strânge pe tine.
Isaia 43:6 Voi zice către miazănoapte: "Dă-Mi-i" şi către miazăzi: "Nu-i opri!" Aduceţi pe fiii Mei din
ţinuturi depărtate şi pe fiicele Mele de la marginile pământului;
Isaia 43:7 Pe toţi acei care poartă numele Meu şi pentru slava Mea i-am creat, i-am zidit şi i-am
pregătit!
Isaia 43:8 Să vină poporul cel orb care are ochi şi cel surd care are urechi!
Isaia 43:9 Neamurile toate laolaltă să se adune şi să se strângă popoarele! Care dintre ele ne-au dat
de ştire aceasta şi ne-au făcut proorocii? Să-şi aducă martorii şi să dovedească, să audă
toţi şi să zică: "Adevărat!"
Isaia 43:10 Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, şi Sluga pe care am ales-o, ca să ştiţi, să credeţi şi
să pricepeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost Dumnezeu şi nici după Mine nu va mai fi!
Isaia 43:11 Eu, Eu sunt Domnul şi nu este izbăvitor afară de Mine!
Isaia 43:12 Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit şi Cel ce am prezis şi nu sunt străin la voi. Voi
sunteţi martorii Mei, zice Domnul.
Isaia 43:13 Eu sunt Dumnezeu din veşnicie şi de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate să iasă de sub
puterea Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate strica?"
Isaia 43:14 Aşa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul lui Israel: "Pentru voi trimit prăpăd la
Babilon, ca să-i pun pe toţi pe fugă, pe aceşti Caldei aşa de mândri pe corăbiile lor.
Isaia 43:15 Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Ziditorul lui Israel, Împăratul vostru!"
Isaia 43:16 Aşa zice Domnul, Cel ce croieşte drum pe mare şi cărare pe întinsele ape;
Isaia 43:17 Cel care scoate carele de război şi caii, oştirea ţi căpeteniile, ca să se culce la pământ şi
să nu se mai scoale şi să se stingă ca o feştilă de opaiţ;
Isaia 43:18 Nu vă mai amintiţi de întâmplările trecute şi nu mai luaţi în seamă lucrurile de altădată".
Isaia 43:19 Iată că Eu fac un lucru nou, el dă muguri; nu-l vedeţi voi oare? Croi-voi în deşert o cale,
în loc uscat izvoare de apă.
Isaia 43:20 Pe Tine Te vor preaslăvi fiarele câmpului, şacalii şi struţii, că Tu ai izvorât apă în pustiu,
şuvoaie de apă în pământ neumblat, ca să adăpi pe poporul Meu cel ales;
Isaia 43:21 Poporul pe care l-am făcut pentru Mine, ca să Mă preaslăvească întru laude.
Isaia 43:22 Dar tu nu M-ai chemat, Iacove, şi tu nu te-ai ostenit pentru Mine, Israele!
27
Isaia 43:23 Tu nu Mi-ai junghiat nici măcar o oaie ca ardere de tot şi cu jertfă sângeroasă tu nu M-ai
preaslăvit. Eu nu te-am supărat cerând prinoase şi nu te-am împovărat cu jertfe de
tămâie.
Isaia 43:24 Tu n-ai cumpărat pe bani miresme pentru Mine şi de grăsimea jertfelor tale tu nu M-ai
săturat, ci M-ai copleşit cu păcatele tale şi cu fărădelegile tale tu M-ai chinuit.
Isaia 43:25 Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu tşi mai aduce aminte de fărădelegile tale.
Isaia 43:26 Adu-Mi aminte ca să judecăm împreună, fă tu însuţi socoteala ca să te dezvinovăţeşti:
Isaia 43:27 Tatăl tău dintâi a păcătuit şi urmaşii tăi şi-au bătut joc de Mine;
Isaia 43:28 Căpeteniile tale au pângărit altarul Meu. Pentru aceasta am dat pe Iacov pierzării şi pe
Israel spre bătaie de joc!"
CAP. 44
Deosebirea între adevăratul Dumnezeu şi idoli. Împlinirea prezicerilor.
Isaia 44:1 Şi acum ascultă Iacove, sluga Mea şi Israele, pe care te-am ales!
Isaia 44:2 Aşa zice Domnul, Făcătorul şi Ziditorul tău din pântecele maicii tale, şi Ocrotitorul tău:
"Nu te teme, sluga Mea Iacov şi tu Israele, pe care te-am ales.
Isaia 44:3 Că Eu voi vărsa apă peste pământul însetat şi pâraie de apă în ţinut uscat. Vărsa-voi din
Duhul Meu peste odrasla ta şi binecuvântarea Mea peste mlădiţele tale.
Isaia 44:4 Şi vor odrăsli ca iarba pe malul pâraielor şi ca pajiştile de-a lungul apelor curgătoare!"
Isaia 44:5 Unul va zice: "Eu sunt al Domnului!" Altul se va numi cu numele lui Iacov. Unul va scrie cu
mâna lui: "Sunt al Domnului" şi va vrea să-şi dea numele de Israel!
Isaia 44:6 Aşa zise Domnul, Regele lui Israel şi Izbăvitorul său, Domnul Savaot: "Eu sunt Cel dintâi
şi Cel de pe urmă şi nu este alt dumnezeu afară de Mine!
Isaia 44:7 Cine este ca Mine să vină lângă Mine, să grăiască, să proorocească şi să se măsoare cu
Mine! Cine a vestit de la început viitorul? Ceea ce se va întâmpla, cine poate să le
prevestească?
Isaia 44:8 Nu vă temeţi, nici nu vă spăimântaţi! N-am arătat Eu odinioară şi n-am vestit, când v-am
luat pe voi de martori? Este oare un alt dumnezeu afară de Mine? Este un alt adăpost ca
Mine?
Isaia 44:9 Toţi făcătorii de idoli nu sunt nimic şi cele mai alese lucrări ale lor nu slujesc la nimic.
Martorii lor nu văd nimic şi, spre ruşinea lor, nici nu înţeleg nimic.
Isaia 44:10 Cine a făcut un dumnezeu şi a turnat un idol fără să tragă un folos din aceasta?
Isaia 44:11 Iată toţi cinstitorii lor se ruşinează; meşteşugarii nu sunt decât oameni! Să se adune toţi
şi să se apropie! Ei tremură laolaltă şi simt mare ruşine!
Isaia 44:12 Fierarul ascute o daltă şi dă chip lucrului său cu cărbuni aprinşi. Alcătuieşte idolul cu
lovituri de ciocan şi-i dă chip cu puterea braţului său. Lui îi este foame şi, sleit de puteri,
el rabdă de sete şi este tare obosit.
Isaia 44:13 Lemnarul întinde sfoara, face un semn cu plumbul. El lucrează cu sculele lui şi măsoară cu
compasul. El face lucrul lui după chipul unui om, după frumoasa înfăţişare a unui
pământean, ca să fie aşezat într-o casă.
Isaia 44:14 El şi-a tăiat un cedru, sau a luat chiparos sau stejar, pe care şi-i alesese dintre copacii
pădurii, sau a plantat un cedru pe care ploaia l-a făcut să crească.
Isaia 44:15 Omul se slujeşte de ei pentru aprins focul şi îi ia să se încălzească. El îi arde ca să coacă
pâinea, ba mai mult, tot din el face şi un dumnezeu şi se închină la el, face un idol pe care
îl cinsteşte.
Isaia 44:16 El a ars jumătate din lemne, a fript pe jeratic carne pe care o mănâncă şi se satură. Se
mai încălzeşte şi zice: "Mi-e cald! Simt văpaia lui!"
Isaia 44:17 Şi cu ce a rămas, el face un dumnezeu, un idol pe care îl cinsteşte şi căruia i se închină şi
căruia se roagă zicând: "Izbăveşte-mă, că tu eşti dumnezeul meu!"
Isaia 44:18 Ei nu-şi dau seama şi nici nu pricep că ochii lor sunt închişi şi nu pot să vadă şi inima lor
este împietrită şi nu pot să înţeleagă.
Isaia 44:19 Cu toate acestea el nu-şi face socoteală în inima sa, că este simplu şi fără pricepere, şi nu
zice: "Jumătate l-am pus pe foc şi am copt pâine, pe cărbuni am fript carne şi am
mâncat-o, iar cu cealaltă jumătate care a mai rămas, voi face un idol urâcios şi mă voi
închina la un trunchi de copac".
Isaia 44:20 El se hrăneşte cu năluci, inima lui înşelată l-a dus la rătăcire. El nu-şi mântuieşte sufletul
său şi nu zice: "Oare ce am eu în mina mea nu este o momeală?"
Isaia 44:21 Adu-ti aminte despre aceasta, Iacove, Israele, că tu eşti sluga Mea! Te-am făcut să-Mi fii
Mie slugă, Israele, Eu nu te voi uita!
Isaia 44:22 Risipit-am păcatele tale ca pe un nor şi fărădelegile tale ca pe o negură. Întoarce-te către
Mine, că Eu te-am mântuit!
Isaia 44:23 Cântaţi voi ceruri, că Domnul a făcut aceasta; răsunaţi adâncuri ale pământului; munţilor,
tresăltaţi de bucurie, voi toţi copacii pădurii, cântaţi, că a răscumpărat Domnul pe Iacov şi
în Israel Şi-a dat pe faţă slava Sa!
Isaia 44:24 Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău şi Care te-a zidit din sânul maicii tale: "Eu sunt
Domnul, Care a zidit lumea; singur am făcut cerurile, Eu am întărit pământul, şi cine Mi-a
fost într-ajutor?
28
Isaia 44:25 Eu zădărnicesc semnele mincinoşilor şi pe ghicitori îi fac să fie nebuni, ruşinez pe cei
înţelepţi şi înţelepciunea lor o prefac în nebunie.
Isaia 44:26 Eu sunt Domnul Care întăreşte cuvântul slugilor Mele şi împlineşte sfatul trimişilor Mei. Eu
am zis Ierusalimului : "Va fi locuit" şi cetăţilor lui Iuda: "Zidite vor fi". Şi Eu le voi ridica
din dărâmături!
Isaia 44:27 Şi adâncului i-am zis: "Seacă!" Iată, îţi voi lăsa râurile fără apă.
Isaia 44:28 Şi am zis despre Cirus: "El este păstorul Meu, el va împlini toate voile Mele". Şi despre
Ierusalim am zis: "Să fie rezidit şi templul să fie ridicat din temelii!"
CAP. 45
Profeţia despre Cirus. Mântuirea de la Dumnezeu vestită poporului Său.
Isaia 45:1 Aşa zice Domnul unsului Său Cirus, pe care îl ţine de mâna lui cea dreaptă, ca să doboare
neamurile înaintea lui şi ca să dezlege cingătorile regilor, să deschidă porţile înaintea lui şi
ca ele să nu mai fie închise:
Isaia 45:2 "Eu voi merge înaintea ta şi drumurile cele muntoase le voi netezi, voi zdrobi porţile cele
de aramă şi zăvoarele cele de fier le voi sfărâma.
Isaia 45:3 Şi îţi voi da ţie vistierii ascunse, bogăţii îngropate în pământ, ca să ştii că Eu sunt Domnul
Cel Care te-a chemat pe nume, Eu sunt Dumnezeul lui Israel.
Isaia 45:4 Pentru sluga Mea Iacov şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume şi un nume
de cinste i-am dat fără ca tu să Mă ştii.
Isaia 45:5 Eu sunt Domnul şi nimeni altul! Afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins fără ca
tu să Mă cunoşti.
Isaia 45:6 Ca să se ştie de la răsărit şi până la apus că nu este nimic afară de Mine! Eu sunt Domnul
şi nimeni altul!
Isaia 45:7 Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului, Cel ce sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă
cale: Eu sunt Domnul Care fac toate acestea.
Isaia 45:8 Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se
deschidă şi să odrăslească mântuirea şi dreptatea să dea mlădiţe laolaltă: Eu, Domnul,
am zidit toate acestea!
Isaia 45:9 Vai de cel ce se ceartă cu Ziditorul său, ciob printre hârburile de pământ! Oare lutul zice
olarului: "Ce faci tu?" Şi lucrul către meşter: "Tu nu eşti iscusit!"
Isaia 45:10 Vai de cel ce zice către părinte: "Pentru ce dai naştere?" şi femeii: "Pentru ce ai copii?"
Isaia 45:11 Aşa zice Domnul, Sfântul lui Israel şi Ziditorul său: "Îndrăzniţi voi oare să Mă întrebaţi
despre cele viitoare şi să daţi poruncă lucrului mâinilor Mele?
Isaia 45:12 Eu am făcut pământul şi omul de pe el Eu l-am zidit. Eu cu mâinile am întins cerurile şi la
toată oştirea lor Eu îi dau poruncă.
Isaia 45:13 Eu l-am ridicat întru dreptatea Mea şi toate căile lui le voi netezi. El va zidi cetatea Mea şi
va libera pe robii Mei, fără răscumpărare şi fără daruri", zice Domnul Savaot.
Isaia 45:14 Aşa zice Domnul: "Bogăţiile Egiptului şi câştigurile Etiopiei şi ale Sabeenilor celor înalţi la
stat vor trece la tine şi ai tăi vor fi; în lanţuri iţi vor sluji ţie şi vor cădea înaintea ta şi
rugându-se ţie vor zice: "Numai tu ai un Dumnezeu tare, şi nu este alt dumnezeu afară de
El.
Isaia 45:15 Cu adevărat Tu eşti Dumnezeu ascuns, Dumnezeul lui Israel Cel izbăvitor!
Isaia 45:16 Cei care se aprindeau împotriva Ta vor fi ruşinaţi şi umiliţi, făcătorii de idoli se vor face de
râs.
Isaia 45:17 Israel va fi izbăvit de Domnul cu mântuire veşnică. Voi nu veţi fi ruşinaţi, nici umiliţi în
vecii vecilor!"
Isaia 45:18 Că aşa zice Domnul, Care a făcut cerurile, Dumnezeu, Care a întocmit pământul, l-a făcut
şi l-a întărit; şi nu în deşert l-a făcut, ci ca să fie locuit: "Eu sunt Domnul şi nu este altul!"
Isaia 45:19 N-am grăit acestea într-ascuns, undeva în vreun colţ întunecos al pământului; şi n-am zis
fără rost neamului lui Iacov: "Căutaţi-Mă!" Eu sunt Domnul Cel ce grăieşte drept şi spune
adevărul!
Isaia 45:20 Adunaţi-vă, veniţi, apropiaţi-vă laolaltă, cei rămaşi cu viaţă dintre neamuri! Nu îşi dau
seama de nimic cei ce duc după ei un idol de lemn şi se închină unui dumnezeu care nu
poate izbăvi!
Isaia 45:21 Grăiţi, apropiaţi-vă şi sfătuiţi-vă unul cu altul! Cine a vestit aceasta, cine altădată a dat de
ştire? Oare nu Eu Domnul? Nu este alt dumnezeu afară de Mine. Dumnezeu drept şi
izbăvitor nu este altul decât Mine!
Isaia 45:22 Întoarceţi-vă către Mine şi veţi fi mântuiţi, voi cei ce locuiţi toate ţinuturile cele mai
îndepărtate ale pământului! Că Eu sunt Dumnezeu tare şi nu este altul!
Isaia 45:23 Am jurat pe Mine Însumi! Din gura Mea iese dreptatea şi nu-Mi întorc cuvântul; înaintea
Mea tot genunchiul se va pleca; pe Mine jura-va toată limba
Isaia 45:24 Şi va zice: "Numai în Domnul este dreptatea şi virtutea! Către Dânsul vor veni şi înfruntaţi
vor fi cei ce sunt întărâtaţi împotriva Lui.
Isaia 45:25 Întru Domnul se vor îndrepta şi va fi preaslăvită toată seminţia lui Israel!"
29
CAP. 46
Babilonul cade; Israel izbăvit de Domnul.
Isaia 46:1 Bel se prăbuşeşte, Nebo este răsturnat, chipurile lor aşezate pe vite şi pe dobitoace.
Chipurile, pe care voi acum le purtaţi, sunt încărcate şi au ajuns o povară pentru vitele
trudite.
Isaia 46:2 Idolii cad, se prăbuşesc laolaltă, nu pot să izbăvească pe cei care îi poartă; ei înşişi sunt
duşi în robie.
Isaia 46:3 "Ascultaţi voi, cei din casa lui Iacov şi toţi cei care aţi mai rămas din casa lui Israel, pe
care v-am purtat din sânul maicii voastre, de care am avut grijă de la naşterea voastră.
Isaia 46:4 Până la bătrâneţea voastră Eu sunt Acelaşi, până la adâncile voastre căruntele Eu vă voi
ocroti. Precum am făcut în trecut, Mă leg înaintea voastră că vă voi ocroti şi vă voi izbăvi
şi în viitor.
Isaia 46:5 Cu cine Mă veţi pune alături şi Mă veţi face egal, cu cine Mă veţi asemăna, ca să fim
deopotrivă?
Isaia 46:6 Ei scot aurul din pungile lor şi argintul în cântar îl cântăresc; plătesc un argintar ca să le
facă un chip de dumnezeu, apoi se închină lui şi îl cinstesc.
Isaia 46:7 Îl poartă pe umeri, îl duc, îl pun jos şi el stă fără să se clintească din locul său. El nu
răspunde celui care strigă către el şi din primejdii nu-l scapă.
Isaia 46:8 Amintiţi-vă de aceasta şi învăţaţi-vă minte, păcătoşilor!
Isaia 46:9 Aduceţi-vă aminte de vremurile străvechi, de la obârşia lor, că Eu sunt Dumnezeu şi nu
este un altul. Eu sunt Dumnezeu şi nu este nimeni asemenea Mie!
Isaia 46:10 De la început Eu vestesc sfârşitul şi mai dinainte ceea ce are să se întâmple. Şi zic: Planul
Meu va dăinui şi toată voia Mea o voi face!
Isaia 46:11 De la răsărit chem o pasăre de pradă, dintr-un ţinut depărtat un om care să împlinească
planul Meu. Am vorbit, voi împlini; am hotărât, voi înfăptui!
Isaia 46:12 Ascultaţi-Mă voi, oameni cu inima împietrită, voi cei care staţi departe de mântuirea
voastră!
Isaia 46:13 Apropia-voi mântuirea Mea, căci ea nu este departe şi izbăvirea Mea nu va zăbovi. Atunci
voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea pentru Israel!"
CAP. 47
Proorocie pentru căderea Babilonului.
Isaia 47:1 "Coboară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului, stai pe pământ fără tron, fiică a
Caldeilor, că nu te va mai numi nimeni pe tine gingaşă şi plăcută!
Isaia 47:2 Învârteşte la râşniţă şi macină făină, dă-ţi la o parte vălul tău, ridică-şi veşmântul tău,
rămâi cu picioarele goale şi treci râurile!
Isaia 47:3 Goliciunea ta să se descopere, să se vadă ruşinea ta. Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe
nimeni",
Isaia 47:4 Zice Izbăvitorul nostru; Domnul Savaot este numele Lui, Sfântul lui Israel!
Isaia 47:5 "Stai tăcută şi mai la întuneric, fiică a Caldeilor, nimeni nu te va mai chema pe tine
stăpâna regatelor".
Isaia 47:6 Mâniat am fost pe poporul Meu, pângărit-am moştenirea Mea şi am dat-o în mâna ta. Dar
tu n-ai avut milă şi asupra bătrânului ai apăsat cu jug greu.
Isaia 47:7 Şi tu îţi închipuiai: "Fi-voi pe veci stăpână!", dar niciodată n-ai cugetat şi de sfârşit nu ti-ai
adus aminte!
Isaia 47:8 Şi acum ascultă, tu cea în plăceri crescută, care stăpâneai fără de grijă şi ziceai în inima
ta: "Nimeni alta nu este ca mine! Nu voi rămâne văduvă şi nu voi şti ce este lipsa de
copii!"
Isaia 47:9 Şi aceste două într-o clipă, în aceeaşi zi, vor da peste tine: lipsa de copii şi văduvia; şi te
vor copleşi cu toată mulţimea şi puterea fermecătoriilor şi vrăjitoriilor tale!
Isaia 47:10 Întru fărădelegile tale tu nădăjduiai şi ziceai: "Nimeni nu mă vede!" Înţelepciunea ta şi
ştiinţa ta te-au amăgit astfel, că ziceai în inima ta: "Eu şi nimeni alta nu este ca mine!"
Isaia 47:11 Drept aceea va veni peste tine o nenorocire pe care tu nu vei şti să o înlături cu
frumuseţea ta şi te va copleşi nenorocirea pe care tu nu o vei putea ocoli şi pe
neaşteptate va da peste tine pieirea, fără să fi avut vreme s-o prevesteşti!
Isaia 47:12 Păstrează pentru tine fermecătoriile tale şi vrăjitoriile cu care te-ai trudit din tinereţe,
poate îţi vor sluji, poate vei insufla temere!
Isaia 47:13 Tu te-ai obosit întrebând pe atâţia sfătuitori! Să iasă la iveală şi să te izbăvească acei care
măsoară cerul şi iscodesc stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla.
Isaia 47:14 Iată-i ca pleava pe care o mistuie focul, aşa vor ajunge ei şi de puterea flăcărilor viaţa lor
nu vor putea s-o scape căci nu va fi jeratic la care să se încălzească, nici vatră ca să stea
dinaintea ei.
Isaia 47:15 Aşa se va întâmpla cu aceia pe care te-ai ostenit să-i întrebi şi cu care ai făcut negoţ din
vremea tinereţii tale. Fiecare va pleca la ale sale şi nimeni nu va fi să te scape".
30
CAP. 48
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru Israel.
Isaia 48:1 Ascultaţi aceasta, voi, cei din casa lui Iacov, care purtaţi numele lui Israel, voi cei ieşiţi din
sămânţa lui Iuda, care vă juraţi pe numele Domnului şi vă lăudaţi cu Dumnezeul lui Israel,
dar nu întru credincioşie şi dreptate.
Isaia 48:2 Căci voi purtaţi numele cetăţii celei sfinte şi vă bizuiţi pe Dumnezeul lui Israel, al Cărui
nume este Domnul Savaot.
Isaia 48:3 "Vestit-am din vremuri străvechi cele ce aveau să se întâmple; din gura Mea au ieşit şi Eu
le-am dat de ştire; pe dată le-am făcut şi ce s-au întâmplat,
Isaia 48:4 Fiindcă Eu ştiu că tu eşti tare la cerbice ca un drug de fier şi fruntea îţi este de aramă.
Isaia 48:5 Ţi-am prezis acestea înainte ca să se întâmple şi auzite ţi le-am făcut ca să nu zici: "Idolul
meu le-a făcut, chipul cel cioplit şi turnat le-a hotărât!"
Isaia 48:6 Tu ai auzit; priveşte acum toate acestea! De ce nu mărturiseşti? De aci înainte îţi voi
împărtăşi lucruri noi, ascunse, pe care nu le ştiai.
Isaia 48:7 Ele sunt zidite acum şi nu de atunci; înainte de ziua aceasta tu n-ai auzit nimic despre ele
ca să nu zici: "Iată, eu le ştiam!"
Isaia 48:8 Nu, tu n-ai auzit şi nici n-ai ştiut, atunci urechea ta nu era deschisă; că Eu ştiu că tu eşti
necredincios şi că din pântecele maicii tale ai fost numit răzvrătit.
Isaia 48:9 Pentru numele Meu, Îmi opresc mânia şi pentru slava Mea o potolesc, ca să nu te
nimicesc.
Isaia 48:10 Iată că te-am lămurit în foc şi n-am aflat argint, te-am încercat în cuptorul nenorocirii.
Isaia 48:11 Pentru Mine, şi numai pentru Mine o fac; oare cum voi îngădui ca numele Meu să fie
pângărit? Nimănui nu voi da slava Mea!
Isaia 48:12 Ascultă, Iacove, şi tu Israele, pe care te-am chemat. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă.
Isaia 48:13 Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a desfăşurat cerurile. Eu le chem şi iată
ele stau de faţă.
Isaia 48:14 Adunaţi-vă toţi şi ascultaţi! Care din voi a prezis aceste lucruri? Cel pe care Domnul îl
iubeşte va împlini voia Lui împotriva Babilonului şi împotriva seminţiei Caldeilor.
Isaia 48:15 Eu, Eu am grăit şi l-am chemat, l-am adus şi l-am făcut să propăşească în calea lui.
Isaia 48:16 Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi acestea: De la început Eu n-am grăit întru ascuns, de
când se întâmplă aceste lucruri Eu sunt de faţă". Şi acum, Domnul Dumnezeu mă trimite
cu Duhul Său!
Isaia 48:17 Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău, Sfântul lui Israel: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău
Care te învaţă spre folosul tău şi te duce pe calea pe care trebuie să mergi.
Isaia 48:18 Dacă ai fi luat aminte la poruncile Mele, fericirea ta ar fi fost asemenea unui râu şi
dreptatea ta ca valurile mării.
Isaia 48:19 Şi va fi seminţia ta ca nisipul mării şi odraslele pântecelui tău ca pulberea pământului.
Nimic nu va nimici, nici nu va şterge numele tău înaintea Mea!
Isaia 48:20 Ieşiţi din Babilon, fugiţi din Caldeea cu cântece de veselie! Vestiţi, faceţi cunoscută ştirea,
duceţi-o până la marginile pământului! Ziceţi: Domnul răscumpără pe sluga Sa Iacov.
Isaia 48:21 Şi nu vor suferi de sete în pustiul unde El îi duce; El le izvorăşte apă din stâncă. El despică
stânca şi apa ţâşneşte!
Isaia 48:22 Nu este pace, zice Domnul, pentru cei fără de lege!"
CAP. 49
Slujitorul Domnului este Lumina neamurilor.
Isaia 49:1 Ascultaţi, ostroave, luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat de la naşterea
Mea, din pântecele maicii Mele Mi-a spus pe nume.
Isaia 49:2 Făcut-a din gura Mea sabie ascuţită; ascunsu-M-a la umbra mâinii Sale. Făcut-a din Mine
săgeată ascuţită şi în tolba Sa de o parte M-a pus,
Isaia 49:3 Şi Mi-a zis Mie: "Tu eşti sluga Mea, Israel, întru care Eu Mă voi preaslăvi!"
Isaia 49:4 Dar Eu Îmi spuneam: "În deşert M-am trudit, în zadar şi pentru nimic Mi-am prăpădit
puterea Mea!" Partea ce Mi se cuvine Mie este la Domnul şi răsplata Mea la Dumnezeul
Meu.
Isaia 49:5 Şi acum Domnul Cel Care M-a zidit din pântecele maicii Mele ca să-l slujesc Lui şi să întorc
pe Iacov către El şi să strâng la un loc pe Israel - căci aşa am fost Eu cinstit în ochii
Domnului şi Dumnezeul Meu fost-a puterea Mea, -
Isaia 49:6 Mi-a zis: "Puţin lucru este să fii sluga Mea ca să aduci la loc seminţiile lui Iacov şi să
întorci pe cei ce-au scăpat dintre ai lui Israel. Te voi face Lumina popoarelor ca să duci
mântuirea Mea până la marginile pământului!"
Isaia 49:7 Aşa grăieşte Răscumpărătorul şi Sfântul lui, Israel către Cel dispreţuit şi către urâciunea
neamurilor, Sluga tiranilor: "Regi Te vor vedea şi se vor ridica, căpetenii se vor închina
pentru Domnul cel credincios şi pentru Sfântul lui Israel, Cel Care Te-a ales!"
Isaia 49:8 Aşa grăieşte Domnul: "În vremea milostivirii Te voi asculta şi în vremea mântuirii Te voi
ajuta. Te-am făcut şi Te-am hotărât Legământ al poporului, ca să aşezi rânduială în ţară şi
să dai fiecăruia moştenirile nimicite!"
31
Isaia 49:9 Ca să zici celor robiţi: "Ieşiţi!" şi celor care sunt în întuneric: "Veniţi la lumină!" Ei vor
paşte oriunde pe calea lor şi pe toate povârnişurile va fi păşunea lor.
Isaia 49:10 Nu le va fi nici foame, nici sete, soarele şi vântul cel arzător nu-i va atinge, că Cel Care se
va milostivi de ei va fi Povăţuitorul lor şi îi va îndrepta către izvoare de apă.
Isaia 49:11 Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi cărările Mele vor fi bine gătite.
Isaia 49:12 Iată că unii vin din ţinuturi depărtate, de la miazănoapte, de la apus, iar alţii din ţara
Sinim.
Isaia 49:13 Săltaţi, ceruri, de bucurie şi tu, pământule, bucură-te; munţilor, chiotiţi de veselie, că
Domnul a mângâiat pe poporul Său şi de cei în necaz ai Lui S-a milostivit.
Isaia 49:14 Sionul zicea: "Domnul m-a părăsit şi Stăpânul meu m-a uitat!"
Isaia 49:15 Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are ea milă? Chiar când ea îl va
uita, Eu nu te voi uita pe tine.
Isaia 49:16 Iată, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!
Isaia 49:17 Cei ce te vor ridica din ruini aleargă către tine şi cei ce te-au pustiit fug departe de tine.
Isaia 49:18 Ridică ochii tăi de jur împrejur şi vezi: toţi se adună, toţi vin la tine. Viu sunt Eu, zice
Domnul, tu te vei îmbrăca întru ei ca într-un veşmânt de podoabă Şi te vei încinge cu ei
ca o mireasă.
Isaia 49:19 Căci locurile tale pustii, ruinele tale şi ţara ta pustiită vor fi prea strâmte pentru locuitorii
tăi, iar pustiitorii tăi vor fi departe.
Isaia 49:20 Şi vor mai grăi la urechile tale feciorii tăi de care tu erai lipsită: "ţinutul este prea strâmt
pentru mine, fă-mi loc să stau şi eu!"
Isaia 49:21 Atunci tu vei zice în inima ta: "Cine mi i-a născut pe aceştia? Pierdusem copiii mei şi eram
stearpă, dusă în robie şi gonită; dar pe aceştia cine i-a născut? Iată că rămăsesem
singură! Dar aceştia de unde vin?"
Isaia 49:22 Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată voi ridica mâna Mea către neamuri şi către popoare voi
înălţa steagul meu. Ele vor aduce pe feciorii tăi pe braţe şi pe fiicele tale pe umeri le vor
purta.
Isaia 49:23 Regi te vor creşte şi prinţese te vor alăpta. Cu faţa la pământ se vor închina înaintea ta şi
vor linge pulberea de pe picioarele tale. Atunci tu vei şti că Eu sunt Domnul, Care nu
ruşinează pe cei ce îşi pun nădejdea în El!
Isaia 49:24 Oare poate să i se ia celui viteaz prada şi celui puternic să i se smulgă din mână cei
robiri?
Isaia 49:25 Da! zice Domnul: "Chiar robii unui viteaz i se vor lua, prada unui războinic îi va scăpa; Eu
Mă voi război cu potrivnicii tăi şi pe fiii tăi Eu îi voi scăpa!
Isaia 49:26 Şi pe asupritorii tăi îi voi face să-şi mănânce carnea lor şi să se îmbete de sângele lor ca
de vin. Atunci toată făptura va şti că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău şi Răscumpărătorul
tău, viteazul lui Iacov!"
CAP. 50
Mesia biruitor.
Isaia 50:1 Aşa zice Domnul: Unde este cartea de despărţire cu care am alungat pe mama voastră?
Sau care este datornicul Meu, căruia Eu v-am vândut? Pentru că numai pentru
fărădelegile voastre aţi fost vânduţi şi pentru păcatele voastre am alungat pe mama
voastră.
Isaia 50:2 Pentru ce când veneam nu găseam pe nimeni şi când strigam nimeni nu răspundea? Oare
mâna Mea este prea scurtă, ca să răscumpere, sau nu am destulă putere, ca să izbăvesc?
Prin certarea Mea sec marea şi râurile le prefac în pustiu; peştii din ele mor, că nu mai
este apă şi se sfârşesc de sete.
Isaia 50:3 Eu îmbrac cerul cu zăbranic şi îl acopăr cu un veşmânt de jale.
Isaia 50:4 Domnul Dumnezeu Mi-a dat Mie limbă de ucenic, ca să ştiu să grăiesc celor deznădăjduiţi.
În fiecare dimineaţă El deşteaptă, trezeşte urechea Mea, ca să ascult ca un ucenic.
Isaia 50:5 Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, dar Eu nu M-am împotrivit şi nici nu M-am dat
înapoi.
Isaia 50:6 Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi fata Mea nu am ferit-o de
ruşinea scuipărilor.
Isaia 50:7 Şi Domnul Dumnezeu Mi-a venit în ajutor şi n-am fost făcut de ocară. De aceea am şi
întărit faţa Mea ca o cremene, căci ştiam că nu voi fi făcut de ocară.
Isaia 50:8 Apărătorul Meu este aproape. Cine se judecă cu Mine? Să ne măsurăm împreună! Cine
este potrivnicul Meu? Să se apropie!
Isaia 50:9 Iată, Domnul Dumnezeu Îmi este întru ajutor; cine Mă va osândi? Iată, ca un veşmânt
vechi toţi se vor prăpădi şi molia îi va mânca!
Isaia 50:10 Cine din voi se teme de Domnul să asculte glasul Slugii Sale! Cel care umblă în întuneric
şi fără lumină să nădăjduiască întru numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!
Isaia 50:11 Voi toţi, care aprindeţi focul şi pregătiţi săgeţi arzătoare, aruncaţi-vă în focul săgeţilor
voastre pe care l-aţi aprins! Din mâna Mea vi se întâmplă una ca aceasta; pe patul durerii
veţi fi culcaţi!
32
CAP. 51
Făgăduinţele pentru cei credincioşi.
Isaia 51:1 Ascultaţi-Mă pe Mine, voi care umblaţi după dreptate, voi care căutaţi pe Domnul! Priviţi
la stânca din care aţi fost tăiaţi şi către cariera de piatră din care aţi fost scoşi.
Isaia 51:2 Priviţi pe Avraam, tatăl vostru, şi la Sarra cea care în dureri v-a născut. Că pe el singur l-
am chemat, l-am binecuvântat şi l-am înmulţit.
Isaia 51:3 Iar Domnul va mângâia Sionul, şi dărâmăturilor lui le va da nădejde. El va preface pustiul
lui în rai şi pământul lui neroditor în grădina Domnului; bucurie şi veselie va fi acolo,
mulţumiri şi cântări de laudă!
Isaia 51:4 Ia aminte la Mine, poporul Meu, şi voi, neamuri, fiţi cu urechea la Mine, că de la Mine va
veni învăţătura şi legea Mea va fi lumină popoarelor.
Isaia 51:5 Dreptatea Mea este aproape, vine mântuirea Mea şi braţul Meu va face dreptate
popoarelor, întru Mine vor nădăjdui ţinuturile cele depărtate, că de la braţul Meu aşteaptă
scăparea.
Isaia 51:6 Ridicaţi la ceruri ochii voştri şi priviţi jos pământul; cerurile vor trece ca un fum şi
pământul ca o haină se va învechi; locuitorii vor muri ca muştele, mântuirea Mea va
dăinui în veac şi în veac şi dreptatea Mea nu va avea sfârşit.
Isaia 51:7 Ascultaţi-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai dreptăţii, popor care eşti cu legea Mea în inimă!
Nu te teme de ocara oamenilor şi de batjocura lor să nu te înfricoşezi. La fel ca pe un
veşmânt îi va mânca molia şi ca pe lână viermii îi vor mistui.
Isaia 51:8 Dar dreptatea Mea va rămâne în veac şi mântuirea Mea din neam în neam.
Isaia 51:9 Ridică-te, scoală-te, îmbracă-te cu tărie, braţ al Domnului! Înalţă-te ca odinioară, ca în
veacurile trecute! N-ai zdrobit Tu pe Rahab şi n-ai spintecat Tu balaurul?
Isaia 51:10 Nu eşti Tu, oare, Cel ce ai secat marea şi apele adâncului celui fără fund, Cel ce
adâncimile mării le-ai prefăcut în cărare largă pentru cei răscumpăraţi ai Tăi?
Isaia 51:11 Şi astfel cei mântuiţi ai Domnului se vor întoarce şi vor veni în Sion, în cântări de biruinţă
şi o bucurie veşnică va încununa capul lor. Bucuria şi veselia vor veni peste ei, iar durerea,
întristarea şi suspinarea se vor depărta de la ei.
Isaia 51:12 Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine eşti tu, ca să te temi de un muritor şi de un om de
rând care trece ca iarba?
Isaia 51:13 Şi să dai uitării pe Domnul, Ziditorul tău, Care a întins cerurile şi a întemeiat pământul?
Să te înfricoşezi mereu, în fiecare zi, de urgia asupritorului care umblă să te piardă? Unde
este oare urgia asupritorului?
Isaia 51:14 Curând cel ferecat în cătuşe va fi dezlegat şi nu va muri în temniţă şi de pâine nu va duce
lipsă.
Isaia 51:15 Eu sunt Domnul Dumnezeul Care stârnesc marea şi face să mugească valurile ei; Domnul
Savaot este numele Lui.
Isaia 51:16 Pune-voi cuvintele Mele în, gura ta şi la umbra mâinii Mele te voi acoperi, ca să întind
cerurile, să întemeiez pământul şi să zic Sionului: "Tu eşti poporul Meu!"
Isaia 51:17 Trezeşte-te, trezeşte-te, scoală-te, Ierusalim e, tu care ai băut din mâna Domnului
paharul urgiei Lui; potirul ameţelii l-ai băut şi l-ai sorbit.
Isaia 51:18 Nici unul din toţi copiii pe care i-a născut nu este care să-l fi călăuzit. Nimeni nu l-a ţinut
de mână din toţi feciorii pe care i-a crescut!
Isaia 51:19 Aceste două nenorociri te-au lovit: Cine te va plânge? Pustiirea şi dărâmarea, foametea şi
sabia. Cine te va mângâia?
Isaia 51:20 Feciorii tăi zac fără vlagă în colţurile uliţelor, ca o antilopă prinsă în cursă, beţi de urgia
Domnului, de certarea Dumnezeului tău.
Isaia 51:21 Drept aceea, ia aminte, sărmană cetate, ameţită, dar nu de vin!
Isaia 51:22 Aşa grăieşte Stăpânul, Domnul Dumnezeul tău, Care Se luptă pentru poporul Său: "Iată
Eu iau din mâna ta paharul ameţelii, cupa mâniei Mele, şi tu nu o vei mai bea!
Isaia 51:23 Şi o voi pune în mâna asupritorilor tăi, în mâna celor ce te-au supus, care îţi ziceau:
Pleacă-te la pământ ca să trecem peste tine! Şi tu făceai spatele tău ca un pământ şi ca o
cale pentru trecători!"
CAP. 52
Făgăduinţe de izbăvire şi de întemeierea Ierusalimului .
Isaia 52:1 Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu puterea ta, Sioane, înveşmântează-te în haine de
sărbătoare, Ierusalim e, cetate sfântă! Că nu va mai intra în tine cel netăiat împrejur şi
cel necurat!
Isaia 52:2 Scutură-te de pulbere, scoală-te, Ierusalime robit, dezleagă funiile de pe grumazul tău,
robită fiică a Sionului?
Isaia 52:3 Căci iată ce spune Domnul: "Fără preţ aţi fost vânduţi şi fără argint veţi fi răscumpăraţi".
Isaia 52:4 Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Poporul Meu a coborât odinioară în Egipt ca să aibă
sălaş, apoi Asiria l-a împilat fără cuvânt.
33
Isaia 52:5 Şi acum ce să fac Eu, zice Domnul, când poporul Meu a fost luat pe nedrept? Stăpânitorii
lui strigă în semn de biruinţă, zice Domnul, iar numele Meu, mereu, cât ţine ziua, este
defăimat.
Isaia 52:6 Drept aceea poporul va cunoaşte numele Meu, el va înţelege în ziua aceea că Eu sunt Cel
Care grăieşte: Iată-Mă!"
Isaia 52:7 Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de
veste bună, care dă de ştire mântuirea, care zice Sionului: Dumnezeul tău este împărat!
Isaia 52:8 Toţi străjerii tăi ridică glas şi laolaltă strigă de bucurie, că ei văd cu ochii când Domnul Se
întoarce în Sion.
Isaia 52:9 Izbucniţi în chiote de veselie, dărâmături ale Ierusalimului , că Domnul mângâie pe
poporul Său, răscumpărat-a Ierusalimul.
Isaia 52:10 Descoperit-a Domnul braţul Său cel sfânt în ochii tuturor popoarelor şi toate marginile
cele îndepărtate ale pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru, zicând:
Isaia 52:11 "Plecaţi, plecaţi, ieşiţi de acolo! Nu vă atingeţi de lucru spurcat! Ieşiţi, curăţiţi-vă, voi cei
care purtaţi vasele Domnului!
Isaia 52:12 Dar nu veţi ieşi îngrămădindu-vă şi nu veţi pleca fugind, că înaintea voastră merge
Domnul şi în urma voastră tot El, Dumnezeul lui Israel!"
Isaia 52:13 Iată că Sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei!
Isaia 52:14 Precum mulţi s-au spăimântat de El - aşa de schimonosită li era înfăţişarea Lui, şi chipul
Lui atât de fără asemănare cu oamenii, -
Isaia 52:15 Tot aşa va fi pricină de uimire pentru multe popoare; înaintea Lui regii vor închide gura, că
acum văd ceea ce nu li s-a spus, şi înţeleg ceea ce n-au auzit.
CAP. 53
Patimile, moartea şi preaslăvirea lui Mesia.
Isaia 53:1 Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi?
Isaia 53:2 Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip,
nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.
Isaia 53:3 Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei,
unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.
Isaia 53:4 Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl
socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,
Isaia 53:5 Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a
fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.
Isaia 53:6 Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă
asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor.
Isaia 53:7 Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a
adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.
Isaia 53:8 Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de
pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.
Isaia 53:9 Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea
Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui.
Isaia 53:10 Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă
pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va
propăşi.
Isaia 53:11 Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va
sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le
va lua asupra Sa.
Isaia 53:12 Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca
răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că
El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa.
CAP. 54
Slava noului Ierusalim .
Isaia 54:1 Veseleşte-te, cea stearpă, care nu năşteai, dă glas şi strigă tu care nu te-ai zvârcolit în
dureri de naştere, căci mai mulţi sunt fiii celei părăsite, decât ai celei cu bărbat, zice
Domnul.
Isaia 54:2 Lărgeşte locul cortului tău şi acoperământul sălaşului tău întinde-l, nu cruţa nimic!
Lungeşte funiile şi întăreşte ţăruşii!
Isaia 54:3 Căci tu te vei lăţi la dreapta şi la stânga şi seminţia ta va cuceri neamurile şi cetăţile cele
pustiite le va umple de oameni.
Isaia 54:4 Nu te înfricoşa, căci nu vei rămâne de ocară; nu te ruşina, căci nu vei avea de ce să te
ruşinezi; că tu vei uita ruşinea tinereţii tale şi de ocara văduviei tale nu-ti vei mai aduce
aminte.
Isaia 54:5 Căci bărbatul tău este Făcătorul tău, şi numele Lui: Domnul Savaot şi Răscumpărătorul
tău este Sfântul lui Israel: "Dumnezeul a tot pământul" se cheamă!
34
Isaia 54:6 Ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată te cheamă Domnul; ca pe soţia din tinereţe
care a fost alungată; zice Dumnezeul tău.
Isaia 54:7 O clipă te-am părăsit, dar cu mari îndurări te iau lângă Mine.
Isaia 54:8 Într-o izbucnire de mânie, pentru o clipă Mi-am întors faţa de la tine, dar în îndurarea Mea
cea veşnică Mă voi milostivi de tine, zice Răscumpărătorul tău, Domnul.
Isaia 54:9 Şi va fi ca în vremea lui Noe, când M-am jurat că apele potopului nu se vor mai răspândi
pe pământ; tot aşa Mă jur acum să nu Mă mai mânii împotriva ta şi să nu te mai cert.
Isaia 54:10 Munţii pot să se mute din loc şi colinele să se clatine, dar milostivirea Mea nu se va
depărta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va zdruncina, zice Domnul, Care are
milă de tine.
Isaia 54:11 Sărmană, lovită de vijelie şi fără mângâiere! Iată, zidurile tale le voi împodobi cu pietre
scumpe şi voi pune temelia ta pe safire.
Isaia 54:12 Şi-ii voi face crestele zidurilor de rubin şi porţile tale de cristal, iar împrejmuirea de pietre
nestemate.
Isaia 54:13 Toţi copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de mare fericire.
Isaia 54:14 Şi vei fi întemeiată pe dreptate: depărtează silnicia, căci nu ai de ce să te mai temi;
leapădă şi groaza, căci nu se va mai apropia de tine.
Isaia 54:15 Dacă cineva va mai da năvală, nu este pornită de la Mine, şi cine se hărţuieşte cu tine va
cădea în lupta împotriva ta!
Isaia 54:16 Iată Eu am făcut pe meşterul, care suflă în focul de cărbuni şi făureşte arma cu
meşteşugul lui, dar Eu am lăsat şi pe cel ce trebuie s-o nimicească.
Isaia 54:17 Orice armă făurită împotriva ta nu va izbuti şi orice limbă oare se ridică la judecată cu tine
osândită va fi. Aceasta este moştenirea slugilor Domnului şi dreptatea care vine de la
Mine, zice Domnul.
CAP. 55
Sfătuire pentru primirea mântuirii.
Isaia 55:1 Cei ce sunteţi însetaţi, mergeţi la apă, şi cei care nu aveţi argint, mergeţi de cumpăraţi şi
mâncaţi, mergeţi şi cumpăraţi fără de argint şi fără preţ vin şi grăsime.
Isaia 55:2 Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii
voastre pentru ceva care nu vă satură? Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi
întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru.
Isaia 55:3 Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile Mele. Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi
sufletul vostru. Voi face cu voi legământ veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite
lui David.
Isaia 55:4 Iată l-am făcut mărturie popoarelor, căpetenie şi stăpânitor peste neamuri.
Isaia 55:5 Iată, tu vei chema popoare pe care nu le ştii şi popoare care pe tine nu te-au cunoscut
vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău şi pentru Sfântul lui Israel, căci El te
preamăreşte.
Isaia 55:6 Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi.
Isaia 55:7 Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă spre Domnul,
căci El Se va milostivi de dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător.
Isaia 55:8 Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice
Domnul.
Isaia 55:9 Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile
voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre.
Isaia 55:10 Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul
şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare,
Isaia 55:11 Aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea
rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui.
Isaia 55:12 Şi voi cu veselie veţi ieşi şi în pace veţi fi călăuziţi; munţii şi colinele vor izbucni în strigăte
de veselie înaintea voastră şi toţi copacii câmpului vor bate din palme!
Isaia 55:13 În locul spinilor va creşte Chiparosul şi în locul urzicii va creşte mirtul. A Domnului fi-va
slava, spre veşnică şi nepieritoare pomenire.
CAP. 56
Toate popoarele vor fi chemate la mântuire.
Isaia 56:1 Aşa zice Domnul: "Păziţi dreptatea şi faceţi lucruri drepte, că în curând va veni mântuirea
Mea şi dreptatea Mea se va descoperi.
Isaia 56:2 Fericit este omul care săvârşeşte acestea şi care ţine la ele: Păzeşte ziua de odihnă ca să
nu fie pângărită şi îşi fereşte mâna lui ca să nu făptuiască nici un rău.
Isaia 56:3 Şi să nu zică cel de alt neam, care s-a alipit de Domnul: "Domnul mă va despărţi de
poporul Său!" Şi famenul să nu zică: "Iată eu sunt un copac uscat!"
Isaia 56:4 Pentru că aşa zice Domnul către fameni: Celor care păzesc zilele Mele de odihnă şi aleg
ceea ce Îmi este plăcut Mie şi stăruie în legământul Meu,
Isaia 56:5 Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi
fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor.
35
Isaia 56:6 Şi pentru străinii alipiţi de Domnul ca să slujească şi să iubească numele Domnului şi să
fie slujitorii Săi, toţi câţi păzesc ziua de odihnă ca să nu fie pângărită şi stăruie în
legământul Meu,
Isaia 56:7 Pe aceştia îi voi aduce în muntele cel sfânt al Meu şi îi voi bucura în locaşul Meu de
rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu; căci templul Meu,
locaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele!"
Isaia 56:8 Acestea sunt zisele Domnului, Care adună pe cei risipiţi ai lui Israel: "La cei adunaţi voi
mai aduna şi alţii!"
Isaia 56:9 Fiare ale câmpului, veniţi, mâncaţi şi voi, toate animalele pădurii!
Isaia 56:10 Străjerii Mei sunt orbi cu toţii, ei nu înţeleg nimic. Toţi sunt câini muţi care nu pot să latre.
Ei visează, stau tolăniţi şi le place să doarmă.
Isaia 56:11 Aceştia sunt câini hrăpăreţi care nu se mai satură; sunt păstorii care nu pricep nimic. Toţi
umblă în căile lor şi se silesc pentru câştigul lor.
Isaia 56:12 "Veniţi, zic ei, voi aduce vin, bea-vom băuturi îmbătătoare! Şi mâine va fi, ca astăzi, mare
zi de veselie".
CAP. 57
Mustrarea necredinţei lui Israel.
Isaia 57:1 Dreptul piere şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiţi şt nimănui nu-i pasă că din
pricina răutăţii a pierit cel drept.
Isaia 57:2 El intră în pace în groapă. Cel care umblă pe calea cea dreaptă se odihneşte în sălaşurile
sale.
Isaia 57:3 Dar voi, feciori de vrăjitoare, neam de stricaţi şi desfrânaţi, apropiaţi-vă.
Isaia 57:4 De cine vă bateţi joc? La cine vă strâmbaţi şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi copii păcătoşi,
neam de mincinoşi?
Isaia 57:5 Ardeţi de poftă pe lângă idolii de sub orice copac verde şi jertfiţi pe fii în albia râurilor şi în
peşteri.
Isaia 57:6 Pietrele cele lucioase ale râurilor sunt partea ta! Iată, iată sorţul tău! Lor le aduci jertfă cu
turnare şi prinoase! Pot Eu să fiu mulţumit de aceasta?
Isaia 57:7 Pe un munte înalt şi ridicat îţi aşezi patul tău şi acolo te urci ca să aduci jertfa ta!
Isaia 57:8 După uşă, în dosul uşorilor, ai pus amintirea ta; şi departe de Mine tu desfaci patul tău, te
urci şi îl mai lărgeşti, faci legământ cu ei, îţi place să te culci cu ei...
Isaia 57:9 Tu alergi după Melec cu untdelemn şi cu miresme multe; tu trimiţi solii tăi departe, şi te
cobori până la locuinţa morţilor.
Isaia 57:10 Călătoria ta cea lungă te oboseşte, dar nu zici: "Nu-mi mai trebuie!" Tu găseşti insă puteri
noi, pentru aceasta tu nu te dai bătut!
Isaia 57:11 De cine îţi era frică? De cine te temeai ca să Mă mânii pe Mine, să nu-ţi mai aduci aminte
şi nici să nu-ţi mai pese? Fiindcă n-am deschis gura şi am închis ochii, tu nu te-ai temut
de Mine!
Isaia 57:12 Eu îţi voi face ştiută dreptatea ta, căci lucrurile tale nu slujesc la nimic.
Isaia 57:13 Când tu vei striga, să te izbăvească idolii tăi! Pe toţi ii va duce vântul Şi o suflare îi va face
nevăzuţi! Dar cel care îşi pune nădejdea în Mine va moşteni pământul şi va stăpâni în
muntele cel sfânt.
Isaia 57:14 Şi li se va zice: Gătiţi, gătiţi, faceţi drum, daţi la o parte orice piedică din calea poporului
Meu.
Isaia 57:15 Că aşa zice Domnul, a Cărui locuinţă este veşnică şi al Cărui nume este sfânt: Sălăşluiesc
într-un loc înalt şi sfânt şi sunt cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul
umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.
Isaia 57:16 Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci înaintea Mea ar cădea în
nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am creat.
Isaia 57:17 Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă şi, stând ascuns, l-am lovit întru mânia Mea.
Şi el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale!
Isaia 57:18 Am văzut căile sale şi îl voi vindeca, îl voi povăţui, îl voi odihni şi îl voi mângâia.
Isaia 57:19 Şi cei care îl jeleau vor izbucni în cântări de mulţumire. Pace, pace celor de aproape şi
celor de departe, zice Domnul, şi Eu îl voi tămădui.
Isaia 57:20 Cei fără de lege sunt ca marea cea înviforată, care nu se poate astâmpăra şi valurile ei
scormonesc tină şi nămol.
Isaia 57:21 Cei fără de lege n-au pace, zice Domnul.
CAP. 58
Postul cel adevărat.
Isaia 58:1 Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte
poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale.
Isaia 58:2 În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte
dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile
dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.
36
Isaia 58:3 Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei
aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii
voştri.
Isaia 58:4 Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se
cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
Isaia 58:5 Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi
plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi
plăcută Domnului?
Isaia 58:6 Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi
legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
Isaia 58:7 Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l
şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
Isaia 58:8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge
înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
Isaia 58:9 Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu
îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
Isaia 58:10 Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în
întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
Isaia 58:11 Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor
tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
Isaia 58:12 Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi
numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.
Isaia 58:13 Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în
ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca
sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu
treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,
Isaia 58:14 Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele
mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a
grăit acestea.
CAP. 59
Nelegiuirile lui Israel. Făgăduinţa Mântuitorului.
Isaia 59:1 Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu poată să izbăvească, şi urechea Lui
prea tare ca să nu audă.
Isaia 59:2 Ci nelegiuirile voastre au pus despărţire intre voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre
L-au făcut să-Şi ascundă faţa ca să nu vă audă.
Isaia 59:3 Pentru că mâinile voastre sunt întinate cu sânge şi degetele voastre cu nelegiuiri; buzele
voastre grăiesc cuvinte mincinoase şi limba voastră, strâmbătate.
Isaia 59:4 Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea şi cu cinste nici un judecător nu hotărăşte; ci
toţi îşi pun nădejdea în lucruri deşarte şi în vorbe fără rost: zămislesc silnicia şi nasc
păcatul.
Isaia 59:5 Clocesc ouă de şarpe şi urzesc pânză de păianjen: cine mănâncă din ouăle lor moare, iar
din cele sparte ies năpârci.
Isaia 59:6 Din pânza lor veşminte nu se pot face şi cu lucrul făcut de mâna lor nu se acoperă, căci
lucrul lor este lucru rău; în mâinile lor sunt numai fapte silnice.
Isaia 59:7 Picioarele lor aleargă spre rău, grabnice să verse sânge nevinovat; cugetele lor sunt
cugete viclene; în calea lor sălăşluiesc pustiirea şi prăpădul.
Isaia 59:8 Nu cunosc drumul păcii şi pe urmele lor nu este nici o dreptate; cărările lor sunt
întortocheate şi cine porneşte pe ele nu ştie de pace.
Isaia 59:9 Pentru aceasta, judecata este departe de noi şi dreptatea nu ne ajunge. Noi aşteptăm
lumina, dar iată întunericul; aşteptăm revărsatul zorilor, dar umblăm în beznă.
Isaia 59:10 Umblăm bâjbâind, ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi bâjbâim mereu, ne poticnim în
miezul zilei ca şi pe înserate; între oamenii în putere suntem ca nişte morţi.
Isaia 59:11 Mormăim toţi ca urşii, ne văităm ca porumbiţa, aşteptăm judecata, dar ea nu vine;
mântuirea, dar ea este departe de noi.
Isaia 59:12 Că păcatele noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi nelegiuirile sunt mărturie împotriva
noastră; fărădelegile noastre sunt de faţă şi faptele noastre nelegiuite le ştim:
Isaia 59:13 Necredinţa şi tăgada Domnului, căderea de la credinţa în Dumnezeu, grăirea minciunii şi
răzvrătirea, născocirea şi cugetarea la lucruri viclene.
Isaia 59:14 Şi lăsată la o parte este judecata, iar dreptatea stă departe; adevărul se poticneşte în
pieţe şi fapta cinstită nu mai are loc.
Isaia 59:15 Adevărul nu mai este şi cel ce se dă la o parte din calea răutăţii este sfărâmat. Şi
Dumnezeul nostru a văzut şi S-a mâniat că nu mai este dreptate.
Isaia 59:16 Şi a văzut că nu este nici un om şi S-a mirat că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui I-a
venit în ajutor, şi dreptatea Sa a fost sprijinul Său.
Isaia 59:17 S-a îmbrăcat cu dreptatea ca şi cu o platoşă şi a pus pe capul Său coiful izbăvirii; S-a
îmbrăcat cu răzbunarea ca şi cu o haină şi S-a înfăşurat în râvna Sa ca şi într-o mantie.
37
Isaia 59:18 După faptă şi răsplată: urgie împotriva vrăjmaşilor şi răsplată după faptă împotrivitorilor
Lui; ţinuturilor celor de departe, răsplata cuvenită.
Isaia 59:19 Cei de la apus se vor teme de numele Domnului şi cei de la răsărit, de slava Lui; că va
veni ca un şuvoi îngust pe care Duhul Domnului îl mână.
Isaia 59:20 "Pentru Sion El va veni ca un Mântuitor, pentru cei din Iacov care se vor căi de păcatele
lor", zice Domnul.
Isaia 59:21 Iată, acesta este legământul Meu cu ei, zice Domnul: "Duhul Meu, Care odihneşte peste
tine, şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta, să nu se depărteze din gura ta, nici
din gura urmaşilor tăi şi nici din gura urmaşilor, urmaşilor tăi, zice Domnul, de acum şi
până în veac!"
CAP. 60
Slava poporului lui Dumnezeu
Isaia 60:1 Luminează-te, luminează-te, Ierusalim e, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine
a răsărit!
Isaia 60:2 Căci iată întunericul acoperă pământul, şi bezna, popoarele; iar peste tine răsare Domnul,
şi slava Lui străluceşte peste tine.
Isaia 60:3 Şi vor umbla regi întru lumina ta şi neamuri întru strălucirea ta.
Isaia 60:4 Ridică împrejur ochii tăi şi vezi, că toţi se adună şi se îndreaptă către tine. Fiii tăi vin de
departe şi fiicele tale sunt aduse pe umeri.
Isaia 60:5 Atunci vei vedea, vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va lărgi, căci către tine se va
îndrepta bogăţia mării şi avuţiile popoarelor către tine vor curge.
Isaia 60:6 Caravane de cămile te vor acoperi, şi dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Şeba,
încărcate cu aur şi cu tămâie, cântând laudele Domnului.
Isaia 60:7 Toate turmele Chedarului la tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te vor sluji pe tine şi
ca o jertfă bineplăcută se vor urca pe jertfelnicul Meu, şi templul rugăciunii Mele se va
slăvi.
Isaia 60:8 Cine zboară ca norii şi ca porumbiţa spre sălaşul ei?
Isaia 60:9 Căci pentru Mine se adună corăbiile, în frunte cu cele din Tarsis, ca să aducă de departe
pe feciorii tăi; aurul şi argintul lor pentru numele Dumnezeului tău şi pentru Sfântul lui
Israel, Care te preamăreşte.
Isaia 60:10 Feciorii de neam străin zidi-vor zidurile tale şi regii lor în slujba ta vor fi, că întru mânia
Mea te-am lovit şi în îndurarea Mea M-am milostivit de tine.
Isaia 60:11 Porţile tale mereu vor fi în lături, zi şi noapte vor rămâne deschise, ca să se care la tine
bogăţiile neamurilor, iar regii lor în fruntea lor vor fi.
Isaia 60:12 Căci neamul şi regatul care nu vor sluji ţie vor pieri şi neamurile acelea vor fi nimicite.
Isaia 60:13 Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul la tine vor veni, cu toţii laolaltă, ca să
împodobească locaşul cel sfânt al Meu, şi Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele
Mele.
Isaia 60:14 Şi feciorii asupritorilor tăi smeriţi la tine vor veni şi se vor închina la picioarele tale toţi cei
ce te-au urât şi pe tine te vor numi: cetatea Domnului, Sionul Sfântului lui Israel.
Isaia 60:15 Din părăsită şi defăimată ce erai pe veci, voi face din tine mândria veacurilor, bucurie din
neam în neam.
Isaia 60:16 Tu vei suge laptele neamurilor şi vei mânca bunătăţile regilor. Şi vei şti că Eu, Domnul,
sunt Mântuitorul tău, că Cel puternic al lui Iacov este Răscumpărătorul tău.
Isaia 60:17 În loc de aramă îţi voi aduce aur, în loc de fier , argint, în loc de lemn, aramă şi în loc de
pietre, fier . Şi voi pune judecător al tău pacea şi stăpânitor peste tine dreptatea.
Isaia 60:18 Şi nu se va mai auzi de silnicie în ţara ta, de pustiire şi de ruină în hotarele tale. Zidurile
tale le vei numi mântuire şi porţile tale laudă.
Isaia 60:19 Nu vei mai avea soarele ca lumină în timpul zilei şi strălucirea lunii nu te va mai lumina; ci
Domnul va fi pentru tine o lumină veşnică şi Dumnezeul tău va fi slava ta.
Isaia 60:20 Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna nu va mai descreşte; că Domnul va fi pentru tine
lumină veşnică şi zilele întristării tale se vor sfârşi.
Isaia 60:21 În poporul tău vor fi numai drepţi şi vor stăpâni ţara pentru totdeauna; vlăstar pe care l-
am sădit Eu, lucrul mâinilor Mele făcut spre slava Mea.
Isaia 60:22 Cel mai mic va fi cât o mie, cel mai neînsemnat va fi cât un neam puternic: Eu, Domnul,
am hotărât acestea şi la vreme voi fi împlinitorul lor.
CAP. 61
Vestirea mântuirii prin Mesia
Isaia 61:1 Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis
să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în
război libertate;
Isaia 61:2 Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului
nostru;
38
Isaia 61:3 Să mângâi pe cei întristaţi; celor ce jelesc Sionul, să le pun pe cap cunună în loc de
cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de veşminte de doliu, slavă în loc de deznădejde. Ei
vor fi numiţi: stejari ai dreptăţii, sad al Domnului spre slăvirea Lui.
Isaia 61:4 Ei vor zidi pe vechile ruine, vor ridica dărâmăturile de altădată, vor reface cetăţile
distruse, pustiite din neam în neam.
Isaia 61:5 Oameni de neam străin vor veni şi vă vor paşte turmele, feciori din alt neam vor fi plugarii
şi vierii voştri.
Isaia 61:6 Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai Dumnezeului nostru. Bunătăţile
popoarelor, voi le veţi mânca şi cu averile lor voi vă veţi mândri.
Isaia 61:7 Fiindcă ocara lor era îndoită, batjocură şi scuipări erau partea lor, pentru aceasta îndoit în
pământul lor vor moşteni şi de slava cea de-a pururi ei se vor bucura!
Isaia 61:8 Că Eu sunt Domnul, Care iubesc dreptatea ţi urăsc răpirile nedrepte. Eu le voi da cu
credincioşie plata lor şi legământ veşnic cu ei voi încheia.
Isaia 61:9 Cu nume mare va fi neamul lor între neamuri şi urmaşii lor printre popoare. Toţi cei ce ii
vor vedea vor da mărturie că ei sunt un neam binecuvântat de Domnul.
Isaia 61:10 Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-
a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus
Mie cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă.
Isaia 61:12 Ca pământul care răsare ierburi, şi ca o grădină în care sămânţa încolţeşte, aşa Domnul
Dumnezeu va face dreptatea să răsară, şi înaintea tuturor neamurilor preaslăvirea Sa.
CAP. 62
Venirea mântuirii.
Isaia 62:1 Pentru Sion nu voi tăcea şi pentru Ierusalim nu voi avea odihnă până ce dreptatea lui nu
va ieşi ca lumina şi mântuirea lui nu va arde ca o flacără.
Isaia 62:2 Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta şi toţi regii slava ta şi te vor chema pe tine cu
nume nou, pe care îl va rosti gura Domnului.
Isaia 62:3 Şi tu vei fi ca o cunună de mărire în mâna Domnului şi ca o diademă regală în mâna
Dumnezeului tău.
Isaia 62:4 Şi nu ţi se va mai zice ţie: "Alungată", şi ţării tale: "Pustiită", ci tu te vei chema: "Întru
tine am binevoit" şi ţara ta: "Cea cu bărbat", că Domnul a binevoit întru tine şi pământul
tău va avea un soţ.
Isaia 62:5 Şi în ce chip se însoreşte flăcăul cu fecioara, Cel ce te-a zidit Se va însoţi cu tine, şi în ce
chip mirele se veseleşte de mireasă, aşa Se va veseli de tine Dumnezeul tău!
Isaia 62:6 Pe zidurile tale, Ierusalim e, Eu pun străjeri, care nici zi, nici noapte nu vor tăcea! Voi,
care aduceţi aminte Domnului de făgăduinţele Lui, să n-aveţi odihnă!
Isaia 62:7 Şi să nu-I daţi răgaz până ce nu va aşeza din nou Ierusalimul, ca să facă din el lauda
pământului.
Isaia 62:8 Juratu-S-a Domnul pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel tare: "Nu voi mai da de aici înainte
grâul tău spre hrană vrăjmaşilor tăi, şi cei de neam străin, nu vor bea mustul tău, rodul
muncii tale.
Isaia 62:9 Ci numai cei ce îl vor fi adunat îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul, şi cei care vor fi făcut
culesul vor bea vinul în curţile templului Meu cel sfânt!"
Isaia 62:10 Intraţi, întraţi pe porţi! Gătiţi cale poporului, gătiţi, gătiţi-i drum, curăţiţi-l de pietre,
înălţaţi un steag peste neamuri!
Isaia 62:11 Iată, Domnul vesteşte acestea până la marginile pământului: "Ziceţi fiicei Sionului:
Mântuitorul tău vine! El vine cu plata, şi răsplătirile merg înaintea Lui!"
Isaia 62:12 Şi ei se vor chema: "Popor sfânt, răscumpăraţi ai Domnului şi ţie şi se va zice: "Cea
căutată", "Cetatea nepărăsită!"
CAP. 63
Ziua izbânzii.
Isaia 63:1 Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la
vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? "Eu sunt Acela al
Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!"
Isaia 63:2 Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în
teasc?
Isaia 63:3 "Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu Mine; şi i-am călcat în
mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât sângele lor a râşnit pe veşmântul Meu, şi Mi-
am pătat toate hainele Mele.
Isaia 63:4 Căci o zi de răzbunare era sortită în inima Mea şi anul răscumpărării sosise.
Isaia 63:5 Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea: nici un sprijin! Atunci braţul Meu M-a
ajutat şi urgia Mea sprijin Mi-a fost.
Isaia 63:6 În mânia Mea am călcat în picioare popoare şi le-am zdrobit în urgia Mea Şi Sângele lor l-
am împrăştiat pe pământ".
39
Isaia 63:7 Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru
noi şi pentru marea bunătate pe care El ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa şi după
mulţimea milelor Sale.
Isaia 63:8 Şi a zis: "Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor fi necredincioşi!"
Isaia 63:9 Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci
faţa Lui i-a mântuit. Intru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat şi
i-a purtat în toată vremea de demult.
Isaia 63:10 Dar ei s-au răzvrătit şi au amărât Duhul Lui cel sfânt, din ţare pricină El S-a făcut
împotrivitorul lor şi s-a războit împotriva lor.
Isaia 63:11 Atunci ei şi-au adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa Moise: Unde este Cel ce a
scos din mare pe păstorul şi turma Sa? Unde este Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel
sfânt?
Isaia 63:12 Cel Care a călăuzit dreapta lui Moise cu braţul Său slăvit? Cel Care a despicat apele
înaintea lor ca să-Şi facă un nume veşnic?
Isaia 63:13 Care i-a călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustiu şi ei nu s-au poticnit?
Isaia 63:14 Ca dobitoacele care coboară la şes, aşa Duhul Domnului îi aducea la odihnă. Astfel ai
povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-ţi faci un nume slăvit.
Isaia 63:15 Priveşte din ceruri şi vezi, din locaşul Tău cel sfânt şi strălucit: Unde este râvna şi puterea
Ta nesfârşită, zbuciumul lăuntrului Tău şi milostivirile Tale?
Isaia 63:16 Pentru mine, acestea au încetat! Dar Tu eşti Părintele nostru! Avraam nu ştie nimic, Israel
nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Mântuitorul rostru: acesta este numele
Tău de totdeauna.
Isaia 63:17 Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale şi ne-ai învârtoşat inimile
noastre ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru seminţiile
moştenirii Tale.
Isaia 63:18 Pentru ce au păşit cei nelegiuiţi în templul Tău şi vrăjmaşii noştri au călcat în picioare
altarul Tău?
Isaia 63:19 Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şi care nu mai sunt
chemaţi cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile şi Te-ai pogorî, munţii s-ar cutremura!
CAP. 64
Rugăciunea poporului.
Isaia 64:1 Ca un foc care arde vreascurile, ca o vâlvătaie care fierbe apa în clocot, fă pe vrăjmaşii
Tăi să cunoască numele Tău şi să tremure înaintea Ta neamurile, văzându-Te
Isaia 64:2 Făcând minuni neaşteptate,
Isaia 64:3 Despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut un
dumnezeu, afară de Tine, care ar săvârşi unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în
el.
Isaia 64:4 Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce săvârşesc faptele dreptăţii şi îşi aduc aminte de
căile Tale. Iată, Tu Te-ai pornit cu mânie şi noi eram vinovaţi prin necredinţa şi
fărădelegea, noastră!
Isaia 64:5 Toţi am ajuns ca necuraţii şi toate faptele dreptăţii noastre ca un veşmânt întinat. Noi toţi
am căzut ca frunzele uscate şi fărădelegile noastre ne luau ca vântul.
Isaia 64:6 Nimeni nu chema numele Tău şi nici unul nu se deştepta ca să se întărească întru Tine.
Căci Tu ai ascuns faţa Ta de la noi şi ne-ai lăsat în voia fărădelegilor noastre.
Isaia 64:7 Şi acum, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul şi Tu olarul, toţi lucrul mâinilor
Tale suntem!
Isaia 64:8 O, Doamne! Nu Te mânia pe noi foarte şi nu-ţi aduce aminte la nesfârşit de fărădelegea
noastră! Priveşte, căci noi toţi suntem poporul Tău!
Isaia 64:9 Cetăţile Tale sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca un deşert, Ierusalimul ca un loc pustiit!
Isaia 64:10 Templul nostru sfânt şi mărit în care Te-au preaslăvit părinţii noştri a ajuns pradă focului
Şi toate cele scumpe nouă, dărâmături!
Isaia 64:11 Poţi Tu oare să Te stăpâneşti, să taci, Doamne, şi să ne întristezi atât de mult?
CAP. 65
Răsplătirile Domnului.
Isaia 65:1 Căutat am fost de cei ce nu întrebau de Mine, găsit am fost de cei ce nu Mă căutau. Şi am
zis: "Iată-Mă, iată-Mă aici, la un neam care nu chema numele Meu!
Isaia 65:2 Tins-am mâinile Mele în toată vremea către un popor răzvrătit, care mergea pe căi silnice,
după cugetele sale,
Isaia 65:3 Oameni care întărâtau fără încetare faţa Mea jertfind în grădini şi pe lespezile acoperişului
ardeau miresme;
Isaia 65:4 Stăteau în morminte şi mâncau în crăpături de stâncă, mâncau carne de porc, ale căror
vase erau pline de mâncăruri spurcate
Isaia 65:5 Şi care ziceau: "Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci eu sunt sfânt faţă de tine!" -
Aceştia sunt ca un fum care se urcă în nările Mele, o văpaie care arde fără sfârşit.
Isaia 65:6 Iată este scris înaintea Mea: "Nu voi tăcea până ce nu voi răsplăti
40
Isaia 65:7 Fărădelegile voastre şi fărădelegile părinţilor voştri laolaltă, - zice Domnul - ale celor care
au adus jertfă de tămâie pe munţi şi pe dealuri şi au râs de Mine. Eu îi voi răsplăti după
faptele lor şi cu măsură plină.
Isaia 65:8 Aşa zice Domnul: "Ca atunci când găseşti must într-un strugure şi zici: "Nu-l rupe, că în
acesta se află o binecuvântare", tot astfel voi face şi cu slujitorii Mei; Mă voi feri să stric
tot!
Isaia 65:9 Şi voi face să răsară din Iacov o odraslă şi din Iuda un moştenitor peste munţii Mei; şi cei
aleşi ai Mei li vor stăpâni şi slujitorii Mei vor locui acolo.
Isaia 65:10 Şi Şaronul va ajunge păşune pentru turme şi Acorul, imaş pentru vite, pentru poporul Meu
care M-a căutat pe Mine.
Isaia 65:11 Şi voi, cei ce aţi părăsit pe Domnul, care aţi uitat de muntele Meu cel sfânt, care întindeţi
masă pentru dumnezeul Gad şi umpleţi o cupă pentru Meni;
Isaia 65:12 Pe toţi vă voi da în ascuţişul sabiei şi junghierii vă veţi pleca, pentru că am strigat către
voi şi nu Mi-aţi răspuns, am grăit şi nu M-aţi auzit, ci aţi făcut cele rele în ochii Mei şi ceea
ce nu am binevoit aţi ales".
Isaia 65:13 Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată, slugile Mele vor mânca şi vouă vă va fi
foame, vor bea şi voi veţi fi însetaţi, se vor bucura, iar voi veţi fi înfruntaţi!
Isaia 65:14 Iată slugile Mele vor sălta de veselie, iar voi veţi striga de întristată ce vă va fi inima, şi de
frânt ce vă va fi sufletul veţi urla!"
Isaia 65:15 Şi veţi lăsa numele vostru aleşilor Mei spre blestem: "Domnul Dumnezeu să te ucidă!...
Dar slujitorii Mei vor fi numiţi cu alt nume.
Isaia 65:16 Cine se va binecuvânta pe pământ se va binecuvânta de Dumnezeul adevărului, şi cel ce
se va jura pe pământ se va jura pe Dumnezeul adevărului; că nenorocirile din vremurile
de demult au fost uitate şi ei stau departe de ochii Mei.
Isaia 65:17 Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de
vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte,
Isaia 65:18 Ci se vor bucura şi se vor veseli de ceea ce Eu voi fi făcut, căci iată întemeiez Ierusalimul
pentru bucurie şi poporul lui pentru desfătare.
Isaia 65:19 Şi Mă voi bucura de Ierusalim şi Mă voi veseli de poporul Meu şi nu se va mai auzi în
acesta nici plâns, nici ţipăt.
Isaia 65:20 Să nu mai fie acolo copii care mor în floarea vârstei şi nici bătrâni care nu ajung la capătul
vieţii lor! Aşa că cine va muri la o sută de ani va fi tânăr şi cine nu o va ajunge va fi
blestemat.
Isaia 65:21 Şi ei vor zidi case şi vor locui şi vor sădi vii şi din rodul lor vor mânca.
Isaia 65:22 Dar nu vor clădi ca altul să locuiască, nici nu vor sădi ca altul să mănânce. Într-adevăr
vârsta poporului Meu va fi ca vârsta copacilor, şi cei aleşi ai Mei se vor bucura de
osteneala mâinilor lor.
Isaia 65:23 Nu se vor trudi în zadar şi nu vor naşte feciori pentru moarte fără de vreme, că ei vor fi
un neam binecuvântat de Domnul şi împreună cu ei şi odraslele lor.
Isaia 65:24 Şi înainte de a Mă chema pe Mine, Eu le voi răspunde, şi grăind ei încă, Eu îi voi fi
ascultat.
Isaia 65:25 Lupul va paşte la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul şi şarpele cu ţărână se va
hrăni. Nimic rău şi vătămător nu va fi în muntele Meu cel sfânt", zice Domnul.
CAP. 66
Lepădarea jertfelor. Judecata şi Împărăţia Domnului.
Isaia 66:1 Aşa zice Domnul: "Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele! Ce fel de
casă Îmi veţi zidi voi şi ce loc de odihnă pentru Mine?"
Isaia 66:2 "Toate acestea mâna Mea le-a făcut şi sunt ale Mele, zice Domnul. Spre unii ca aceştia Îmi
îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvântul Meu!
Isaia 66:3 Cel ce junghie un bou şi în acelaşi timp omoară un om, cel ce jertfeşte o oaie şi în acelaşi
timp rupe gâtul unui câine, cel ce aduce prinos şi în acelaşi timp aduce sânge de porc, cel
ce aduce jertfă de tămâie şi în acelaşi timp se închină la idoli, - toţi aceştia şi-au ales căi
nelegiuite şi în urâciunile lor trăieşte sufletul lor.
Isaia 66:4 Pentru aceasta şi Eu voi alege pentru ei soarta cea rea şi cele ce îi înfricoşează le voi
aduce peste ei; că am strigat şi nu Mi-au răspuns, am grăit şi nu M-au auzit, au făcut
fărădelegi înaintea ochilor Mei şi ceea ce Eu nu binevoiesc întru Mine, au ales.
Isaia 66:5 Luaţi aminte la cuvântul Domnului, voi care tremuraţi de El! Iată ce grăiesc fraţii voştri
care vă urăsc şi vă prigonesc pentru numele Meu: "Să-Şi arate Domnul slava Sa şi noi să
o vedem din bucuria voastră!" Dar ei se vor face de ocară.
Isaia 66:6 Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului! El răsplăteşte
vrăjmaşilor Săi după faptele lor.
Isaia 66:7 Înainte de a se zvârcoli în dureri de naştere, ea a născut; înainte de a simţi chinul, ea a
născut un fiu.
Isaia 66:8 Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se naşte într-o singură zi şi un
popor dintr-odată? Abia au apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii!
Isaia 66:9 Oare, Eu voi deschide pântecele fără să-l laţ să nască? Zice Domnul. Sau Eu, Cel ce fac să
nască, îl voi închide?
41
Isaia 66:10 Bucură-te, Ierusalim e, şi voi, cei care îl iubiţi, săltaţi de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi
cei care îl plângeaţi!
Isaia 66:11 Astfel ca voi să fiii alăptaţi şi să vă săturaţi la pieptul mângâierilor sale, să sorbiţi şi să vă
desfătaţi la sânul slavei sale!
Isaia 66:12 Acestea zice Domnul: "Vărsa-voi pacea peste el ca un râu şi slava popoarelor ca un şuvoi
ieşit din albia lui. Pruncii lui vor fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi.
Isaia 66:13 După cum mama îşi mângâie pe fiul ei şi Eu vă voi mângâia pe voi, şi voi veţi fi mângâiaţi
în Ierusalim .
Isaia 66:14 Când veţi vedea, inima voastră va tresări de bucurie şi oasele voastre vor odrăsli ca iarba.
Şi mâna Domnului se va arăta slujitorilor Săi, iar urgia, peste vrăjmaşii Săi.
Isaia 66:15 Căci Domnul vine în văpaie şi carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănţuie cu fierbinţeală
mânia Lui şi certarea Lui cu văpăi de foc.
Isaia 66:16 Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei ce vor cădea de bătaia
Domnului!
Isaia 66:17 Faptele şi gândurile celor ce se sfinţesc şi se curăţesc pentru închinăciunile din grădini,
într-un loc ascuns, în mijlocul unei adunări de ucenici, ale celor care mănâncă din carnea
de porc, mâncăruri scârnave şi şoareci, vor fi zădărnicite, zice Domnul.
Isaia 66:18 Dar Eu vin ca să strâng la un loc popoarele şi toate limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava
Mea,
Isaia 66:19 Şi le voi da un semn. Şi pe cei scăpaţi cu viaţă îi voi trimite către popoarele din Tarsis,
Put, Lud, Meşec, Roş, Tubal, Iavan, către ţinuturile cele mai depărtate care n-au auzit
despre Mine şi nu au văzut slava Mea. Şi la aceste neamuri vor vesti slava Mea.
Isaia 66:20 Şi din toate neamurile vor aduce pe fraţii voştri prinos Domnului: pe cai, în căruţe, pe
paturi, pe catâri şi pe cămile, până la muntele cel sfânt al Meu, la Ierusalim , zice
Domnul, precum fiii lui Israel aduc prinoase în vase curate pentru templul Domnului.
Isaia 66:21. Şi din ei voi lua preoţi şi leviţi, zice Domnul.
Isaia 66:22 Într-adevăr, precum cerul cel nou şi pământul cel nou pe care le voi face, zice Domnul,
vor rămânea înaintea Mea, aşa va dăinui totdeauna seminţia voastră şi numele vostru.
Isaia 66:23 Şi din lună nouă în lună nouă şi din zi de odihnă în zi de odihnă vor veni toţi şi se vor
închina înaintea Mea, zice Domnul.
Isaia 66:24 Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale celor care s-au răzvrătit împotriva Mea, că
viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge. Şi ei vor fi o sperietoare pentru toţi.
IEREMIA
CAP. 1
Chemarea proorocului.
Ier.1:1 Cuvintele lui Ieremia , fiul lui Hilchia, dintre preoţii de la Anatot, din pământul lui Veniamin,
Ier.1:2 Către care a fost cuvântul Domnului, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în anul
al treisprezecelea al domniei acestuia,
Ier.1:3 Precum şi în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea din anul
al unsprezecelea al lui Sedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, adică până la robirea
Ierusalimului
Ier.1:4 Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Ier.1:5 "Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-
am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare".
Ier.1:6 Iar eu am răspuns: "O, Doamne, Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă
tânăr".
Ier.1:7 Domnul însă mi-a zis: "Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la câţi te voi trimite, la toţi vei
merge şi tot ce-ţi voi porunci vei spune.
Ier.1:8 Să nu te temi de dânşii, căci Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc", zice Domnul.
Ier.1:9 Şi Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis: "Iată am pus cuvintele Mele în
gura ta!
Ier.1:10 Iată te-am pus în ziua aceasta peste popoare şi peste regate, ca să smulgi şi să arunci la
pământ, să pierzi şi să dărâmi, să zideşti şi să sădeşti!"
Ier.1:11 Apoi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Ieremia , ce vezi tu?" Şi eu am
răspuns: "Văd un toiag din lemn de migdal".
Ier.1:12 Zisu-mi-a Domnul: "Tu ai văzut bine, că Eu priveghez asupra cuvântului Meu, ca să-l
împlinesc!"
Ier.1:13 Şi iar a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Ce vezi tu?" Şi eu am răspuns: "Văd
un cazan clocotind, care e gata să se verse dinspre miazănoapte".
Ier.1:14 Iar Domnul mi-a zis: De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor
locuitorilor ţării acesteia.
42
Ier.1:15 Că iată voi chema toate popoarele ţărilor de la miazănoapte, zice Domnul, şi vor veni acelea
şi îşi vor pune fiecare din ele scaunul său la poarta de intrare a Ierusalimului , pe lângă
toate zidurile lui şi în toate cetăţile lui Iuda;
Ier.1:16 Şi voi rosti asupra lor judecata Mea pentru toate fărădelegile lor, pentru că M-au părăsit, au
aprins tămâie înaintea altor dumnezei şi s-au închinat la lucrurile mâinilor lor.
Ier.1:17 Dar tu, încinge-ţi coapsele tale şi scoală de le spune tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura
înaintea lor, fiindcă nu vreau să tremuri înaintea lor.
Ier.1:18 Că iată, Eu te-am făcut astăzi cetate întărită, stâlp de fier şi zid de aramă înaintea acestei
ţări întregi: înaintea regilor lui Iuda, înaintea căpeteniilor ei, înaintea preoţilor ei şi înaintea
poporului ţării.
Ier.1:19 Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui că Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc", zice
Domnul.
CAP. 2
Mustrări poporului Israel.
Ier.2:1 Fost-a cuvântul Domnului către mine şi a zis:
Ier.2:2 "Mergi şi strigă la urechile fiicei Ierusalimului şi zi: "Aşa grăieşte Domnul: Mi-am adus
aminte de prietenia cea din tinereţea ta, de iubirea de pe când erai mireasă şi mi-ai urmat
în pustiu, în pământul cel nesemănat.
Ier.2:3 Atunci Israel era sfinţenia Domnului şi pârga roadelor lui; toţi câţi mâncau din ea se făceau
vinovaţi şi nenorocirea venea asupra lor", zice Domnul.
Ier.2:4 Casa lui Iacov şi toate seminţiile casei lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa zice
Domnul:
Ier.2:5 "Ce nedreptate au găsit în Mine părinţii voştri, de s-au depărtat de Mine şi s-au dus după
deşertăciune şi au devenit ei înşişi deşertăciune?
Ier.2:6 În loc să zică: Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din pământul Egiptului şi ne-a povăţuit
prin pustiu, prin pământul cel gol şi nelocuit, prin pământul cel sec, prin pământul umbrei
morţii, prin care nimeni nu umblase şi unde nu locuia om?
Ier.2:7 Eu v-am dus în pământ roditor, ca să vă hrăniţi cu roadele lui şi cu bunătăţile lui; voi însă
aţi intrat şi aţi spurcat pământul Meu şi moştenirea Mea aţi făcut-o urâciune.
Ier.2:8 Preoţii n-au zis: Unde este Domnul? Învăţătorii legii nu M-au cunoscut; păstorii au lepădat
credinţa şi proorocii au proorocit în numele lui Baal şi s-au dus după cei ce nu-i pot ajuta.
Ier.2:9 De aceea la judecată voi grăi împotriva voastră, zice Domnul, şi împotriva nepoţilor voştri
voi cere osândă!
Ier.2:10 Să vă duceţi în insulele Chitim şi să vedeţi; trimiteţi în Chedar şi cercetaţi cu de-amănuntul
şi aflaţi:
Ier.2:11 Fost-a, oare, acolo ceva de felul acesta? Schimbatu-şi-a oare vreun popor dumnezeii săi,
deşi aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu însă şi-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate
ajuta.
Ier.2:12 Miraţi-vă de acestea, ceruri; cutremuraţi-vă, îngroziţi-vă, zice Domnul!
Ier.2:13 Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, şi şi-au săpat
fântâni sparte, care nu pot ţine apă.
Ier.2:14 Au doară rob sau fiu de rob e Israel? Pentru ce dar s-a făcut el pradă?
Ier.2:15 Mugit-au asupra lui puii de leu, ridicatu-şi-au glasul lor şi au făcut pustiu tara lui; cetăţile lui
sunt fără locuitori.
Ier.2:16 Chiar şi locuitorii din Nof şi cei din Tahpanhes ţi-au ras capul, Israele!
Ier.2:17 Oare nu ţi-ai pricinuit tu singur aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău, când te
povăţuia?
Ier.2:18 Şi acum pentru ce ai luat drumul Egiptului, ca să bei apă din Nil? Şi pentru ce ţi-ai luat
drumul spre Asiria, ca să bei apă din râul ei?
Ier.2:19 Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de
rău şi de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de
Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.
Ier.2:20 Că în vechime am sfărâmat jugul tău şi am rupt cătuşele tale, şi tu ai zis: "Nu voi sluji la
idoli, şi totuşi pe tot dealul înalt şi sub tot pomul umbros ai făcut desfrânare.
Ier.2:21 Eu te-am sădit ca pe o viţă de soi, ca pe cea mai curată sămânţă; cum dar Mi te-ai prefăcut
în ramură sălbatică de viţă străină?
Ier.2:22 Chiar de te-ai spăla cu silitră şi chiar dacă te-ai freca cu leşie, tot pătat eşti în nedreptăţile
tale faţă de Mine, zice Domnul Dumnezeu.
Ier.2:23 Cum poţi tu să zici: Nu m-am întinat şi n-am umblat după Baal? Priveşte la purtarea ta din
vale şi află ce ai făcut tu, cămilă zburdalnică, tu care cutreieri toate drumurile,
Ier.2:24 Asină sălbatică, deprinsă în pustiu, care în aprinderea poftei ei, soarbe aerul! Cine o va
putea împiedica să-şi împlinească pofta? Toţi cei ce o caută nu se vor osteni, că în luna ei o
vor găsi. Când i s-a zis:
Ier.2:25 Întoarce-ţi piciorul de la calea strâmbă şi gâtul nu-l deprinde a înseta, ea a răspuns: Nu,
zadarnic! Căci iubesc dumnezei străini şi merg după ei.
Ier.2:26 Cum furul când este prins se ruşinează, aşa se va ruşina şi casa lui Israel şi poporul şi regii
lui şi căpeteniile lui şi proorocii lui şi preoţii lui, căci au zis lemnului:
43
Ier.2:27 "Tu eşti tatăl meu!" Şi pietrei i-au grăit: "Tu m-ai născut!", şi nu şi-au întors spre Mine faţa,
ci spatele, iar la vreme de nevoie vor zice: "Scoală şi ne izbăveşte!"
Ier.2:28 Dar unde-ti sunt, Iudo, dumnezeii care ţi i-ai făcut? Să se scoale şi să te izbăvească la
vreme de necaz, dacă pot! Căci câte cetăţi ai, atâţia sunt şi dumnezeii tăi.
Ier.2:29 Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi v-aţi purtat cu necredincioşie şi aţi păcătuit împotriva
Mea, zice Domnul.
Ier.2:30 În zadar am bătut pe copiii voştri, că n-au primit învăţătură; pe proorocii voştri i-a mâncat
sabia voastră, ca un leu pierzător, şi nu v-aţi temut".
Ier.2:31 Ascultă, poporule, cuvântul Domnului care zice: "Pustiu am fost Eu oare pentru Israel? Sau
ţara întunericului am fost? Pentru ce dar poporul Meu zice: Noi înşine ne suntem stăpâni şi
nu mai venim la Tine?
Ier.2:32 Au doară uită fata podoaba sa şi mireasa găteala sa? Poporul Meu însă M-a uitat de zile
nenumărate.
Ier.2:33 Fiica Ierusalimului , cât de iscusită îţi eşti tu în căile tale ca să cauţi iubirea! Ba pentru
aceasta şi la nelegiuiri ţi-ai deprins căile tale,
Ier.2:34 Şi chiar şi în poalele hainei tale se află sângele săracilor nevinovaţi, pe care nu i-ai prins
spărgând zidul, şi totuşi zici:
Ier.2:35 "De vreme ce sunt nevinovată, mânia Lui de bună seamă se va abate de la mine". Pentru că
zici: "N-am greşit", de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca.
Ier.2:36 De ce atâta grabă ca să-ţi schimbi calea? Vei fi ruşinată de Egipt, cum ai fost ruşinată de
Asiria.
Ier.2:37 Şi de acolo vei ieşi cu mâinile pe cap, pentru că a lepădat Domnul pe cei în care tu ţi-ai pus
nădejdea, pe cei cu care tu nu vei avea izbândă".
CAP. 3
Mustrări şi îndemnuri la pocăinţă.
Ier.3:1. Şi a mai spus: "Dacă un bărbat îşi lasă femeia, şi ea se duce de la el şi se face soţie altui
bărbat, mai poate ea oare să se întoarcă la el? Prin aceasta nu s-ar întina în adevăr, oare,
ţara aceea?" Şi tu te-ai desfrânat cu mulţi iubiţi şi vrei să te întorci la Mine? zice Domnul.
Ier.3:2. Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi priveşte: Unde oare nu s-au desfrânat aceia cu tine? Şezut-ai
pentru ei lângă cale, ca arabul în pustiu, şi ai spurcat ţara cu desfrânarea ta Şi cu vicleşugul
tău.
Ier.3:3. De aceea ploile de toamnă au lipsit şi la fel şi cele de primăvară, dar Tu ai avut frunte de
desfrânată şi nu te-ai ruşinat.
Ier.3:4. Şi acum strigi către Mine: "Tatăl meu, Tu ai fost povăţuitorul tinereţilor mele!
Ier.3:5. Oare pentru totdeauna va fi El mânios şi oare veşnic va păstra în Sine mânia?" Iată ce ai
zis, dar de făcut faci rele şi sporeşti în acelea.
Ier.3:6. Zisu-mi-a Domnul în zilele lui Iosia: "Văzut-ai ce-a făcut Israel, această fiică
necredincioasă? A umblat pe toţi munţii înalţi şi pe sub tot copacul umbros şi s-a desfrânat
pe acolo.
Ier.3:7. După ce a făcut toate acestea, i-am zis: "Întoarce-te la Mine!" Dar nu s-a întors. Şi a văzut
acestea Iuda, sora sa cea necredincioasă.
Ier.3:8. Şi deşi am lăsat pe fiica lui Israel cea necredincioasă pentru atâtea fapte de desfrânare şi i-
am dat carte de despărţire, am văzut că necredincioasa ei soră, Iuda, nu s-a temut, ci s-a
dus şi ea să se desfrâneze.
Ier.3:9. Şi prin neruşinarea desfrânărilor ei a pângărit ţara şi s-a desfrânat cu pietrele şi cu
lemnele.
Ier.3:10. Peste toate acestea Iuda, necredincioasa soră a fiicei lui Israel, nu s-a întors la Mine din
toată inima sa, ci numai din prefăcătorie", zice Domnul.
Ier.3:11. Apoi iarăşi mi-a zis Domnul: "Fiica lui Israel cea necredincioasă s-a dovedit că e mai
dreaptă decât Iuda cea lepădată de Dumnezeu.
Ier.3:12. Mergi de vesteşte cuvintele acestea la miazănoapte şi zi: Întoarce-te, necredincioasă fiică a
lui Israel, zice Domnul, că nu voi vărsa asupra voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv
şi nu Mă voi mânia pe veci, zice Domnul.
Ier.3:13. Recunoaşte-ţi însă vinovăţia ta, căci te-ai abătut de la Domnul Dumnezeul tău şi te-ai
desfrânat cu dumnezei străini sub tot arborele umbros şi glasul Meu nu l-ai ascultat, zice
Domnul.
Ier.3:14. Întoarceţi-vă, voi copii căzuţi de la credinţă, zice Domnul, că M-am unit cu voi şi vă voi lua
câte unul de cetate şi câte doi de seminţie şi vă voi aduce în Sion.
Ier.3:15. Apoi vă voi da păstori după inima Mea, care vă vor păstori cu ştiinţă şi pricepere.
Ier.3:16. Când vă veţi înmulţi şi veţi ajunge mult roditori pe pământ, în zilele acelea, zice Domnul, nu
se va mai zice: "O, chivotul aşezământului Domnului". Nimeni nu se va mai gândi la el,
nimeni nu-şi va mai aduce aminte de el, nimănui nu-i va mai părea rău de el, nimeni nu va
mai face altul.
Ier.3:17. În vremea aceea Ierusalimul se va numi tronul Domnului şi toate popoarele se vor aduna
acolo pentru numele Domnului şi nu se vor mai purta după îndărătnicia inimii lor celei rele.
Ier.3:18. În zilele acelea va veni casa lui Iuda la casa lui Israel şi se vor duce împreună din ţara de la
miazănoapte, în ţara pe care am dat-o Eu moştenire părinţilor voştri.
44
Ier.3:19. Eu Mi-am zis: Cum să te pun pe tine în numărul fiilor şi să-ţi dau ţara cea plăcută, care este
moştenirea cea mai frumoasă a mulţimii poporului? Dar iarăşi Mi-am zis: Tu Mă vei numi
Tată al tău şi nu te vei mai depărta de Mine.
Ier.3:20. Însă tocmai cum femeia necredincioasă înşeală pe iubitul său, aşa şi voi, casa lui Israel, v-
aţi purtat cu înşelăciune faţă de Mine, zice Domnul.
Ier.3:21. Glas se aude pe înălţimi, s-aude plânsul jalnic al fiilor lui Israel, care se tânguiesc pentru că
şi-au stricat căile lor şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor.
Ier.3:22. Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi Eu voi vindeca neascultarea voastră! Ziceţi: Iată venim la
Tine, că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru.
Ier.3:23. Cu adevărat în deşert ne-am pus nădejdea în dealuri şi în mulţimea munţilor; cu adevărat,
în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel.
Ier.3:24. Din tinereţea noastră această urâciune a mâncat ostenelile părinţilor noştri: oile lor, boii lor,
fiii lor şi fiicele lor.
Ier.3:25. Iar noi zăcem în ruşinea noastră şi ocara noastră ne acoperă, pentru că am păcătuit
înaintea Domnului Dumnezeului nostru, şi noi şi părinţii noştri din tinereţea noastră şi până
în ziua de astăzi şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru".
CAP. 4
Sfătuiri şi ameninţări.
Ier.4:1. De vrei să te întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine şi, de vei depărta urâciunile
de la faţa Mea, nu vei mai rătăci.
Ier.4:2. Dacă tu vei jura: "Viu este Domnul!", în adevăr, în judecată şi în dreptate, neamurile se vor
binecuvânta şi se vor lăuda în El.
Ier.4:3. Căci aşa zice Domnul către bărbăţia lui Iuda şi ai Ierusalimului : "Araţi-vă ogoare noi şi nu
mai semănaţi prin spini!
Ier.4:4. Bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului , tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul şi lepădaţi
învârtoşarea inimii voastre, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca focul şi să ardă
nestinsă din pricina răutăţii faptelor voastre.
Ier.4:5. Spuneţi acestea în Iuda şi le vestiţi în Ierusalim ! Grăiţi şi trâmbiţaţi cu trâmbiţa prin ţară!
Strigaţi tare şi ziceţi:
Ier.4:6. "Adunaţi-vă şi să intrăm în cetatea cea întărită!" Înălţaţi steagul spre Sion, fugiţi şi nu vă
opriţi, că iată aduc de la miazănoapte necaz şi nevoie mare!
Ier.4:7. Iată, iese leul din desişul său şi pierzătorul popoarelor se apropie; plecat-a din locul său, ca
să pustiiască pământul tău; cetăţile tale vor fi stricate şi fără locuitori.
Ier.4:8. De aceea încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi vă tânguiţi, că iuţimea mâniei Domnului nu se va
abate de la voi.
Ier.4:9. În ziua aceea, zice Domnul, va Încremeni inima regelui şi inima căpeteniilor; preoţii se vor
îngrozi şi proorocii se vor mira".
Ier.4:10. Atunci eu am zis: "O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare pe poporul acesta şi
Ierusalimul, când ai zis: Veţi avea pace, şi iată sabia a ajuns până la suflet?"
Ier.4:11. În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului : "Iată vine vânt arzător din
munţii cei pustii asupra fiicei poporului Meu şi vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăţi
grâul;
Ier.4:12. Dar va veni dintr-acolo de la Mine vânt mai puternic decât acesta şi voi rosti judecata Mea
asupra lor.
Ier.4:13. Iată, se va ridica, cum se ridică norii; căruţele lui vor fi ca furtuna şi caii lui mai iuţi decât
vulturii". Vai de noi, căci vom fi prăpădiţi!
Ier.4:14. Ierusalim e, spală răul din inima ta, ca să te izbăveşti! Până când se vor sălăşlui în tine
cugete necredincioase?
Ier.4:15. Că iată se aude glas de la Dan şi vestea pieirii din munţii lui Efraim:
Ier.4:16. "Spuneţi popoarelor şi vestiţi Ierusalimului că din ţară depărtată vin împresurători şi scot
strigăte împotriva cetăţilor lui Iuda".
Ier.4:17. Ca paznicii câmpului, aşa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit
împotriva Mea, zice Domnul.
Ier.4:18. Căile tale şi faptele tale, Israele, ţi-au pricinuit acestea; din pricina necredincioşii tale fi-a
venit acest amar, care a străbătut până la inima ta".
Ier.4:19. Inima mea! Inima mea! Mă doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine şi
nu pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiţei, auzi strigătul de război.
Ier.4:20. Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustieşte şi fără de veste mi s-au stricat
corturile şi într-o clipeală sălaşurile mele.
Ier.4:21. Oare mult îmi este dat să văd steagul şi să aud sunetul trâmbiţei?
Ier.4:22. Şi toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte şi nu Mă cunoaşte, sunt
copii nepricepuţi şi n-au înţelegere; sunt pricepuţi numai la rele, iar binele nu ştiu să-l facă.
Ier.4:23. Mă uit peste ţară şi iată este ruinată şi pustie;
Ier.4:24. Caut la ceruri şi iată nu este lumină pe ele; privesc la munţi şi iată că ei tremură şi dealurile
toate se clatină.
Ier.4:25. Mă uit şi iată nu este nici un om şi toate păsările cerului au fugit.
Ier.4:26. Mă uit şi iată Carmelul este o pustietate şi toate cetăţile lui sunt arse cu foc de la faţa
Domnului şi au pierit de la faţa mâniei Lui.
45
Ier.4:27. Că aşa a zis Domnul: "Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot.
Ier.4:28. Va plânge de aceasta pământul şi cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am
hotărât şi nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta.
Ier.4:29. De strigătele călăreţilor şi ale arcaşilor ţara întreagă este pusă pe fugă; toţi vor fugi în
pădurile cele dese şi se vor sui pe stânci; toate cetăţile vor fi părăsite şi nici un locuitor nu
va mai fi în acestea.
Ier.4:30. Şi tu, pustiito, ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură, chiar dacă te-ai găti cu
podoabe de aur şi ţi-ai sulemeni ochii cu dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiţii tăi
te dispreţuiesc şi vor numai viaţa.
Ier.4:31. Când aud glas ca de femeie ce naşte, aud geamăt ca al uneia ce naşte pentru întâia oară:
este glasul fiicei Sionului; ea geme şi întinde mâna, zicând: "O, vai de mine, mi se istoveşte
sufletul înaintea ucigaşilor!"
CAP. 5
Fărădelegile Ierusalimului au trecut peste măsură.
Ier.5:1. "Cutreieraţi uliţele Ierusalimului , uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva
veţi găsi vreun om, măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul?
Ier.5:2. Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic: "Viu este Domnul", ei jură mincinos.
Ier.5:3. O, Doamne, ochii Tăi nu privesc ei oare la adevăr? Tu îi baţi şi ei nu simt durerea; Tu îi
pierzi şi ei nu vor să ia învăţătură; şi-au făcut obrazul mai vârtos ca piatra şi nu vor să se
întoarcă.
Ier.5:4. Şi mi-am zis: "Poate că aceştia sunt nişte bieţi nenorociţi! Sunt nişte proşti, pentru că nu
cunosc calea Domnului, legea Dumnezeului lor.
Ier.5:5. Voi merge deci la cei mari şi voi grăi cu aceştia, că ei ştiu calea Domnului; legea
Dumnezeului lor". Dar şi aceştia cu toţii au sfărâmat jugul şi au rupt cătuşele.
Ier.5:6. De aceea îi va lovi leul din pădure şi lupul din pustiu îi va răpi; leopardul le va fi păzitor
cetăţilor lor; care din ei va ieşi va fi sfâşiat, că s-au înmulţit fărădelegile lor şi lepădările de
credinţă au sporit.
Ier.5:7. Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tăi M-au părăsit şi se jură pe
dumnezei care n-au fiinţă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup prin
casele desfrânatelor.
Ier.5:8. E cu putinţă să nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, şi Duhul Meu să nu se răzbune asupra
unui popor ca acesta?
Ier.5:18. Suiţi-vă pe zidurile lui şi le dărâmaţi, dar nu de tot, ci stricaţi numai crestele lor, pentru că
acestea nu sunt ale Domnului;
Ier.5:11. Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda s-au purtat faţă de Mine cu multă necredinţă, zice
Domnul.
Ier.5:12. Au tăgăduit pe Domnul şi au zis: "El nu este şi nenorocirea nu va veni asupra noastră; şi nu
vom vedea nici sabie, nici foamete!
Ier.5:13. Proorocii sunt vânt şi nu este în aceştia cuvântul Domnului. De aceasta şi ei să aibă parte!"
Ier.5:14. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul puterilor: "Pentru că voi grăiţi asemenea vorbe, iată
voi face cuvintele Mele foc în gura ta, iar pe poporul acesta îl voi face lemne ş-l va mistui
focul acesta.
Ier.5:15. Casa lui Israel, iată voi aduce asupra voastră un neam de departe, zice Domnul, un popor
puternic, un popor vechi, un popor a cărui limbă tu nu o ştii şi nu vei înţelege ce grăieşte
el.
Ier.5:16. Tolba lui e ca un mormânt deschis şi ai lui toţi sunt viteji;
Ier.5:17. Şi vor mânca aceia secerişul tău şi pâinea ta; vor mânca pe fiii tăi şi pe fiicele tale; vor
mânca oile tale şi boii tăi; vor mânca strugurii tăi şi smochinele tale şi vor trece prin sabie
cetăţile tale cele întărite în care tu te încrezi.
Ier.5:18. Dar nici în zilele acelea nu vă voi pierde cu totul, zice Domnul.
Ier.5:19. Şi de veţi zice: Pentru ce ne face Domnul Dumnezeul nostru toate acestea? Atunci să ţi se
răspundă: Pentru că M-aţi părăsit pe Mine şi aţi slujit la dumnezei străini, în ţara voastră,
de aceea veţi sluji la dumnezei străini într-o ţară care nu este a voastră.
Ier.5:20. Spuneţi aceasta în casa lui Iacov, vestiţi-o în Iuda şi ziceţi:
Ier.5:21. Ascultaţi acestea, popor nebun şi fără inimă! Ei au ochi şi nu văd, urechi au, dar nu aud.
Ier.5:22. Au doar nu vă temeţi de Mine, zice Domnul, şi nu tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus nisipul
hotar împrejurul mării şi hotar veşnic, peste care nu se va trece. Deşi valurile ei se înfurie,
nu pot să-l biruiască şi, deşi ele se aruncă, nu pot să-l treacă.
Ier.5:23. Dar poporul acesta are inimă îndârjită şi răzvrătită:
Ier.5:24. Răzvrătitu-s-au şi s-au dus şi n-au zis în inima lor: "Să ne temem de Domnul Dumnezeul
nostru, Care ne dă la vreme ploaie timpurie şi târzie şi ne păstrează săptămânile hotărâte
ale culesului".
Ier.5:25. Fărădelegile voastre au schimbat aceasta şi păcatele voastre au depărtat acest bine de la
voi.
Ier.5:26. Că se află necredincioşi prin poporul Meu, care pândesc ca prinzătorii de păsări, se ascund
la pământ, pun curse şi prind pe oameni.
Ier.5:27. Cum sunt coteţele pline de păsări, aşa sunt casele lor pline de înşelătorie;
46
Ier.5:28. Prin aceasta s-au ridicat şi s-au îmbogăţit ei, s-au făcut graşi şi cu pielea lucioasă şi în rele
au trecut orice măsură;
Ier.5:29. Nu fac dreptate nimănui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate săracului şi huzuresc. E cu
putinţă oare să nu pedepsesc acestea şi să nu Mă răzbun asupra unui popor ca acesta? -
zice Domnul.
Ier.5:30. Lucruri înspăimântătoare se petrec în ţara aceasta:
Ier.5:31. Proorocii profeţesc minciuni, preoţii învaţă ca şi ei, şi poporului Meu îi place aceasta. Dar la
urmă ce veţi face?"
CAP. 6
Vestirea năvălirii unui neam străin.
Ier.6:1. Fugiţi, fiii lui Veniamin, fugiţi din Ierusalim , trâmbiţaţi cu trâmbiţa în Tecoa şi daţi semne
prin focuri la Bethacherem, că iată se iveşte de la miazănoapte o nenorocire şi zdrobire
mare!
Ier.6:2. Pierde-voi pe fiica Sionului cea frumoasă şi gingaşă.
Ier.6:3. Păstorii vor veni la ea cu turmele lor, îşi vor întinde corturile împrejurul ei şi va paşte fiecare
partea sa.
Ier.6:4. Pregătiţi război împotriva ei! Sculaţi-vă şi haideţi spre miazăzi! Vai! Ziua este spre sfârşit şi
iată se lasă umbrele serii.
Ier.6:5. Dar sculaţi-vă şi hai să mergem noaptea şi să stricăm palatele ei.
Ier.6:6. Căci aşa zice Domnul Savaot: "Tăiaţi copaci şi faceţi val împotriva Ierusalimului ; această
cetate trebuie pedepsită, pentru că în ea se află numai nedreptate.
Ier.6:7. Cum aruncă izvorul apă din sine, aşa aruncă şi ea din sine răutate; în ea se aude împilare şi
jaf şi pururea se văd înaintea feţei Mele dureri şi răni.
Ier.6:8. Înţelepţeşte-te, Ierusalim e, ca să nu se depărteze sufletul Meu de la tine şi ca să nu te fac
pustietate şi pământ nelocuit".
Ier.6:9. Aşa zice Domnul Savaot: "Până la sfârşit se vor culege rămăşiţele lui Israel, cum se culege
via; lucrează cu mâna ta şi îţi umple panerul, ca şi culegătorul de struguri.
Ier.6:10. Cu cine să vorbesc şi cui să vestesc, ca să audă? Că iată urechea lor este netăiată împrejur şi
nu pot să ia aminte; şi iată, cuvântul Domnului a ajuns de râs la ei şi nu găsesc în el nici o
plăcere.
Ier.6:11. De aceea sunt plin de mânia Domnului şi n-o mai pot ţine în mine; o voi vărsa deci asupra
copiilor pe uliţe şi asupra adunării tinerilor, că vor fi luaţi şi bărbat şi femeie, şi cel în vârstă
şi cel încărcat de zile;
Ier.6:12. şi casele lor vor trece la alţii; tot aşa şi ţarinele şi femeile. Pentru că voi întinde mâna Mea
asupra locuitorilor ţării acesteia, zice Domnul,
Ier.6:13. Pentru că fiecare din ei, de la mic până la mare, este robit de lăcomie şi, de la prooroc până
la preot, toţi se poartă mincinos.
Ier.6:14. Ei leagă rănile poporului meu cu nepăsare şi zic: "Pace! Pace!" Şi numai pace nu este!
Ier.6:15. Dar se ruşinează ei, oare, când fac urâciuni? Nu, nu se ruşinează deloc, nici roşesc. De aceea
vor cădea printre cei căzuţi şi se vor prăbuşi în ziua în care îi voi pedepsi, zice Domnul.
Ier.6:16. Aşa zice Domnul: "Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de căile celor de demult;
de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor voastre.
Ier.6:17. Pus-am păzitori peste voi şi am zis: Ascultaţi sunetul trâmbiţei!
Ier.6:18. Iar ei au zis: Nu vom asculta! Aşadar, ascultă, poporule, şi află, adunare, ce are să se
întâmple cu aceştia.
Ier.6:19. Ascultă, pământule: Iată voi aduce asupra acestui popor o nenorocire, rodul cugetelor lor, că
n-au ascultat cuvintele Mele şi legea Mea au lepădat-o.
Ier.6:20. La ce Îmi este bună tămâia care vine din Şeba şi scorţişoara din ţară depărtată? Arderile de
tot ale voastre nu le voiesc şi jertfele voastre Îmi sunt neplăcute".
Ier.6:21. De aceea aşa zice Domnul: "Iată pun înaintea poporului acestuia piedici şi se vor poticni de
ele deodată şi părinţii şi copiii, vecinul şi prietenii lui, şi vor pieri".
Ier.6:22. Aşa zice Domnul: "Iată vine un popor din ţara de la miazănoapte, un popor mare se ridică de
la marginile pământului şi ai săi ţin în mână arcul şi suliţa.
Ier.6:23. Şi sunt cruzi şi neînduraţi; glasul lor mugeşte ca marea şi vin pe cai, gata să lupte ca un
singur om, împotriva ta, fiica Sionului".
Ier.6:24. Noi am auzit de ei şi ne-au slăbit mâinile de spaimă; ne-au cuprins groază şi dureri ca ale
femeii ce naşte.
Ier.6:25. Să nu ieşiţi la câmp, nici la drum să nu plecaţi, căci sabia duşmanilor şi groaza sunt
pretutindeni.
Ier.6:26. Fiica poporului Meu, încinge-te cu sac şi-ţi presară cenuşă pe cap; tânguieşte-te ca după
moartea singurului tău fiu! Plângi amar, că fără de veste va veni pierzătorul asupra voastră!
Ier.6:27. Turn te-am pus în mijlocul poporului Meu şi stâlp, ca să afli şi să urmăreşti drumul lor.
Ier.6:28. Aceştia cu toţii sunt răzvrătiţi, îndârjiţi şi semănători de clevetiri; sunt aramă şi fier, toţi sunt
nişte stricaţi.
Ier.6:29. Foalele s-au ars, plumbul s-a topit de foc şi turnătorul în zadar a topit, că cei răi nu s-au
ales.
Ier.6:30. Argint de lepădat se vor numi, că Domnul i-a lepădat".
47
CAP. 7
Deşarta încredere a lui Israel. Ameninţările lui Dumnezeu.
Ier.7:1. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia : "Stai în uşa templului Domnului şi rosteşte
acolo cuvântul acesta şi zi:
Ier.7:2. Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda, care intraţi pe această poartă ca să vă
închinaţi Domnului!
Ier.7:3. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă căile şi faptele voastre şi vă voi
lăsa să trăiţi în locul acesta!
Ier.7:4. Nu vă încredeţi în cuvintele mincinoase care zic: "Acesta este templul Domnului, templul
Domnului, templul Domnului".
Ier.7:5. Iar dacă vă veţi îndrepta cu totul căile şi faptele voastre, dacă veţi face judecată cu dreptate
între om şi pârâşul lui,
Ier.7:6. Dacă nu veţi strâmtora pe străin, pe orfan şi pe văduvă, nu veţi vărsa sânge nevinovat în
locul acesta şi nu veţi merge după alţi dumnezei spre pieirea voastră,
Ier.7:7. Atunci vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta şi pe pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor
voştri din neam în neam.
Ier.7:8. Iată, vă încredeţi în cuvinte mincinoase, care nu vă vor aduce folos.
Ier.7:9. Cum? Voi furaţi, ucideţi şi faceţi adulter; juraţi mincinos, tămâiaţi pe Baal şi umblaţi după
alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi,
Ier.7:10. Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea în templul Meu, asupra căruia s-a chemat numele
Meu, şi ziceţi: "Suntem izbăviţi", ca apoi să faceţi iar toate ticăloşiile acelea?
Ier.7:11. Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, în ochii voştri
peşteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta, zice Domnul.
Ier.7:12. Mergeri deci la locul Meu din Silo, unde făcusem altădată să locuiască numele Meu, şi vedeţi
ce am făcut Eu cu el, pentru necredinţa poporului Meu Israel!
Ier.7:13. Şi acum, de vreme ce aţi făcut toate faptele acestea, zice Domnul, şi Eu v-am grăit dis-de-
dimineaţă şi n-aţi ascultat, v-am chemat şi n-aţi răspuns,
Ier.7:14. De aceea şi cu templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu şi în care voi vă puneţi
încrederea, şi cu locul pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, voi face tot aşa, cum am
făcut cu Şilo;
Ier.7:15. Vă voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, toată seminţia lui Efraim.
Ier.7:16. Tu însă nu te ruga pentru acest popor şi nu înălţa rugăciune şi cerere pentru dânşii, nici nu
mijloci înaintea Mea, că nu te voi asculta.
Ier.7:17. Nu vezi tu ce fac ei prin cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului ?
Ier.7:18. Copiii adună lemne, iar părinţii aţâţă focul şi femeile frământă aluatul ca să facă turte pentru
zeiţa cerului şi să săvârşească turnări în cinstea altor dumnezei, ca să Mă rănească pe Mine.
Ier.7:19. Dar oare pe Mine Mă rănesc ei - zice Domnul - şi nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?"
Ier.7:20. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată se revarsă mânia Mea asupra locului acestuia,
asupra oamenilor şi dobitoacelor, asupra copacilor, asupra ţarinii şi asupra roadelor
pământului, şi se vor aprinde şi nu se vor mai stinge".
Ier.7:21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Arderile de tot ale voastre adăugaţi-le la
jertfele voastre şi mâncaţi carne;
Ier.7:22. Că părinţilor voştri nu le-am vorbit şi nu le-am dat poruncă în ziua aceea, în care i-am scos
din pământul Egiptului, pentru arderea de tot şi pentru jertfă;
Ier.7:23. Ci iată porunca pe care ţi-am dat-o: Să ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru,
iar voi Îmi veţi fi poporul Meu, şi să umblaţi pe toată calea pe care vă poruncesc Eu, ea să
vă fie bine.
Ier.7:24. Dar ei n-au ascultat glasul Meu şi nu şi-au plecat urechea lor, ci au trăit după pofta şi
îndărătnicia inimii lor rele şi s-au întors cu spatele către Mine, iar nu cu faţa.
Ier.7:25. Din ziua când părinţii voştri au ieşit din pământul Egiptului şi până în ziua aceasta am trimis
la voi pe toţi robii Mei - proorocii - şi i-am trimis în fiecare zi dis-de-dimineaţă;
Ier.7:26. Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea lor, ci şi-au învârtoşat cerbicia şi s-au
purtat mai rău decât părinţii lor.
Ier.7:27. Şi când le vei vorbi cuvintele acestea, ei nu te vor asculta; şi când îi vei chema, nu-ţi vor
răspunde.
Ier.7:28. Atunci să le zici: Iată un popor care nu ascultă glasul Domnului Dumnezeului său şi nu
primeşte învăţătură! Credinţa nu mai este; ea a dispărut din gura lor.
Ier.7:29. Tunde-ţi părul tău şi-l aruncă, şi ridică plângere pe munţi, că a lepădat Domnul şi a părăsit
pe neamul care şi-a atras mânia Sa.
Ier.7:30. Că fiii lui Iuda fac rele înaintea ochilor Mei, zice Domnul, şi şi-au pus urâciunile lor în templul
asupra căruia s-a chemat numele Meu ca să-l pângărească;
Ier.7:31. Şi au zidit locurile înalte la Tofet, în valea fiilor lui Hinom, ca să-şi ardă fiii şi fiicele cu foc,
ceea ce Eu nu le-am poruncit şi ceea ce Mie nu Mi-a trecut prin minte.
Ier.7:32. De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai chema Tofet şi valea
fiilor lui Hinom, ci valea uciderii, şi în Tofet se vor face înmormântări din pricina lipsei de
loc.
48
Ier.7:33. Şi vor fi trupurile poporului acestuia hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului, şi nu va fi
cine să le alunge.
Ier.7:34. Şi voi curma în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului glasul de bucurie şi glasul de
veselie, glasul mirelui şi glasul miresei, pentru că pământul acesta va fi pustiu".
CAP. 8
Orbirea poporului şi pedeapsa lui.
Ier.8:1. "În vremea aceea, zice Domnul, oasele regilor lui Iuda şi oasele căpeteniilor lui, oasele
preoţilor şi proorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului vor fi aruncate din mormintele lor,
Ier.8:2. Şi vor fi aruncate înaintea soarelui şi a lunii şi înaintea întregii oştiri cereşti, pe care ei le-au
iubit şi cărora au slujit şi pe urma cărora au umblat, pe care le-au căutat şi cărora s-au
închinat. Nimeni nu le va aduna, nici le va îngropa, ci vor zăcea ca gunoiul pe pământ.
Ier.8:3. Şi toţi ceilalţi care vor rămâne din acest neam rău vor dori moartea în locul vieţii, în toate
locurile, pe unde îi voi izgoni, zice Domnul.
Ier.8:4. Să le mai spui de asemenea: Aşa zice Domnul: Oare cei ce cad nu se mai scoală, şi cei ce
rătăcesc drumul nu se mai întorc?
Ier.8:5. De ce dar poporul acesta, Ierusalim e, stăruie în rătăcire? De ce ţine tare la minciună şi nu
vrea să se întoarcă?
Ier.8:6. Privit-am şi am ascultat, şi iată-i nu spun adevărul, nu se căiesc de necredinţa lor şi nimeni
nu zice: "Vai, ce am făcut?" Fiecare se întoarce la calea sa, ca un cal ce se aruncă în
bătălie.
Ier.8:7 Până şi barza îşi ştie vremea sa hotărâtă sub cer; şi turturica şi rândunica şi cocorul iau
aminte la timpul când trebuie să vină;
Ier.8:8. Iar poporul Meu nu cunoaşte hotărârea Domnului. Cum puteţi voi să ziceţi: "Suntem
înţelepţi şi avem legea Domnului?" Căci iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o
în minciună.
Ier.8:9. S-au făcut de ocară înţelepţii, au turbat şi s-au prins în curse; iată, au lepădat cuvântul
Domnului şi atunci unde este înţelepciunea lor?
Ier.8:10. De aceea, pe femeile lor le voi da altora şi ogoarele lor le voi trece altor stăpânitori, pentru
că ei cu toţii, de la mic până la mare, se dedau la jaf, şi de la prooroc până la preot, toţi
înşeală,
Ier.8:11. Şi leagă rana fiicei poporului Meu cu nepăsare, zicând: "Pace, pace!" şi pace nu este.
Ier.8:12. Se ruşinează ei, oare, când fac ticăloşii? Nu se ruşinează deloc, nici nu roşesc. De aceea vor
cădea printre cei ce cad şi se vor prăbuşi când îi voi pedepsi, zice Domnul.
Ier.8:13. Îi voi culege cu totul, zice Domnul, şi nu va rămâne nici o bobiţă pe viţă şi nici o smochină în
smochin, şi va cădea şi frunza şi, ceea ce le-am dat Eu, se va duce de la ei".
Ier.8:14. De ce şedem noi oare? Adunaţi-vă şi haideţi în cetăţile cele întărite, ca să pierim acolo; că
Domnul Dumnezeul nostru ne-a hotărât la pieire şi ne dă să bem apă cu fiere, pentru că am
greşit înaintea Domnului.
Ier.8:15. Aşteptăm pace şi iată nu este nici un bine; aşteptăm timpul vindecării, şi iată groaza.
Ier.8:16. De la Dan se aude ropotul cailor şi de nechezatul puternic al armăsarilor se cutremură tot
pământul; iată vin şi vor pustii pământul şi tot ce este pe el, cetatea şi locuitorii ei.
Ier.8:17. "Căci iată voi trimite asupra voastră şerpi şi scorpii, împotriva cărora nu este descântec, şi vă
vor muşca, zice Domnul.
Ier.8:18. Când Mă voi mângâia Eu de scârba Mea? Mi s-a amărât inima în Mine.
Ier.8:19. Iată, aud plânsul fiicei poporului Meu din ţară depărtată, zicând: "Oare nu mai este Domnul
în Sion? Oare acesta nu mai are asupra sa pe regele său?" - "De ce M-au împins ei oare la
mânie cu idolii lor cei străini şi de nimic?" - zice Domnul.
Ier.8:20. Secerişul a trecut, vara este pe sfârşite şi noi tot nu suntem izbăviţi:
Ier.8:21. De durerea fiicei poporului meu sunt îndurerat, umblu posomorât şi groaza m-a cuprins.
Ier.8:22. Au doară nu mai este balsam în Galaad? Au doară nu mai este acolo doctor? De ce dar nu se
vindecă fiica poporului Meu?
CAP. 9
Plângerea proorocului. Ameninţări de la Dumnezeu.
Ier.9:1. O, cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvoare de lacrimi, ca să plâng ziua şi noaptea
pe cei loviţi ai fiicei poporului meu?
Ier.9:2. O, de mi-ar da cineva un adăpost de călători în pustiu, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş
duce de la ei, căci eu toţii sunt nişte desfrânaţi şi ceată de defăimători!
Ier.9:3. "Ca un arc îşi încordează limbile lor pentru minciună şi se întăresc pe pământ prin
nedreptate, că trec de la rău la mai rău şi pe Mine nu Mă cunosc, zice Domnul.
Ier.9:4. Păziţi-vă fiecare de prietenul vostru şi nu vă încredeţi în nici unul din fraţii voştri, că fiecare
frate pune piedică celuilalt şi fiecare prieten împrăştie clevetiri.
Ier.9:5. Fiecare înşeală pe prietenul său şi nu spune adevărul; şi-au deprins limba la minciună şi
viclenesc până obosesc.
Ier.9:6. Tu trăieşti în mijlocul viclenilor şi ei din pricina vicleniei nu Mă cunosc pe Mine", zice
Domnul.
Ier.9:7. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: "Îi voi topi şi-i voi încerca; oare ce altceva pot să fac Eu
cu fiica poporului Meu?
49
Ier.9:8. Limba lor este săgeată ucigătoare şi grăieşte viclenii; cu buzele lor grăiesc prietenos către
aproapele lor, iar în inimă ei făuresc cătuşe.
Ier.9:9. E cu putinţă, oare, să nu-i pedepsesc pentru aceasta, zice Domnul, şi sufletul Meu să nu se
răzbune pe un popor ca acesta?
Ier.9:10. Pentru munţi voi ridica plângere şi bocet şi pentru păşunile pustiului mă voi tângui, pentru că
vor fi arse, şi nimeni nu va mai umbla pe acolo şi nu se va mai auzi glasul turmelor; de la
păsările cerului şi până la animale toate s-au împrăştiat şi s-au dus!
Ier.9:11. Şi voi face Ierusalimul o movilă de pietre şi sălaş şacalilor, iar cetăţile lui Iuda le voi face
pustietate fără locuitori".
Ier.9:12. Cine este înţeleptul, care să priceapă, şi cui a grăit gura Domnului, ca să spună pentru ce a
pierit ţara şi a fost arsă ca un pustiu, încât nimeni să nu mai treacă prin ea?
Ier.9:13. Şi Domnul a răspuns: "Pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-am pus-o Eu, şi n-au
ascultat glasul Meu, nici nu s-au purtat cum le poruncea acel glas,
Ier.9:14. Ci au umblat după îndărătnicia inimii lor şi în urma lui Baal, cum i-au învăţat părinţii lor".
Ier.9:15. De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Iată, îi voi hrăni cu pelin şi le voi
da să bea apă cu fiere, şi-i voi risipi printre popoarele
Ier.9:16. Pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi voi trimite pe urma lor sabie până îi voi
pierde".
Ier.9:17. Aşa zice Domnul Savaot: "Gândiţi-vă şi chemaţi bocitoare ca să bocească; trimiteţi la cele
mai isteţe în asemenea lucru, ca să vină!"
Ier.9:18. Să se grăbească dar a înălţa o cântare de jale pentru noi, ca să curgă lacrimi din ochii noştri
şi din genele noastre să curgă apă.
Ier.9:19. Căci glas de plângere se aude din Sion, zicând: "Cât suntem de prăpădiţi şi cât de cumplit
batjocoriţi, că trebuie să părăsim ţara, pentru că locuinţele noastre au fost dărâmate!
Ier.9:20. Aşadar, femei, ascultaţi cuvântul Domnului şi să ia aminte urechea voastră la cuvântul gurii
Lui! învăţaţi pe fiicele voastre a boci şi una pe alta să se înveţe cântece de bocet,
Ier.9:21. Că iată moartea intră pe ferestrele noastre şi dă năvală în casele noastre, ca să piardă pe
copiii din uliţă şi pe tinerii din pieţe;
Ier.9:22. Şi vor cădea trupurile oamenilor ca gunoiul aruncat pe ogor şi ca snopii în urma
secerătorului, şi nu va fi cine să-i strângă".
Ier.9:23. Aşa zice Domnul: "Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa, să nu se laude cel puternic
cu puterea sa, nici cel bogat să nu se laude cu bogăţia sa;
Ier.9:24. Ci de se laudă cineva, să se laude numai cu aceea că pricepe; şi Mă cunoaşte că Eu sunt
Domnul, Cel ce fac milă şi judecată şi dreptate pe pământ, căci numai aceasta este plăcut
înaintea Mea, zice Domnul.
Ier.9:25. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi cerceta pe toţi cei tăiaţi şi netăiaţi împrejur:
Ier.9:26. Egiptul şi Iuda, Edomul şi pe fiii lui Amon, Moabul şi pe toţi locuitorii pustiului, care-şi tund
părul împrejurul frunţii lor, căci toate aceste popoare sunt netăiate împrejur, iar casa lui
Israel toată este cu inima netăiată împrejur".
CAP. 10
Deşertăciunea idolilor. Pustiirea Ierusalimului .
Ier.10:1. Casa lui Israel, ascultaţi cuvântul ce vi-l grăieşte Domnul!
Ier.10:2. Aşa zice Domnul: "Nu deprindeţi căile neamurilor şi nu vă îngroziţi de semnele cerului, de
care se îngrozesc neamurile;
Ier.10:3. Că datinile neamurilor sunt deşertăciune: aceia taie un lemn din pădure şi mâinile
meşterului îl lucrează cu toporul;
Ier.10:4. Apoi îl îmbracă cu argint şi cu aur, îl întăresc cu cuie şi cu ciocanul, ca să nu se clatine. Aşa
sunt dumnezeii neamurilor.
Ier.10:5. Stau ca nişte sperietori într-o grădină cu pepeni şi nu grăiesc, sunt purtaţi pentru că nu pot
merge. Nu vă temeţi de ei, că nu pot face rău, dar nici bine nu sunt în stare să facă".
Ier.10:6. Nimeni nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este puterea numelui Tău!
Ier.10:7. Cine nu se va teme de Tine, Împărate al neamurilor? Numai ţie unuia se cuvine aceasta,
pentru că printre toţi înţelepţii neamului şi în toate regatele lor nu este nimeni asemenea
ţie.
Ier.10:8. Dumnezeii neamurilor, toţi până la unul, sunt fără minte şi fără pricepere; lemne lipsite de
orice înţelegere;
Ier.10:9. Argint prefăcut în foi şi adus din Tarsis; aur din Ofir; lucruri de meşter şi de mână de
turnător; haina de pe ei este de iacint şi purpură: iarăşi lucru de oameni iscusiţi.
Ier.10:10. Iar Domnul este adevăratul Dumnezeu, este Dumnezeu viu şi împărat veşnic; de mânia Lui
tremură pământul şi neamurile nu pot suferi urgia Lui.
Ier.10:11. Aşadar să ziceţi neamurilor: "Dumnezeii, care n-au făcut cerul şi pământul, vor pieri de pe
pământ şi de sub ceruri;
Ier.10:12. Iar Domnul a făcut cerul cu puterea Sa, a întărit lumea cu înţelepciunea Sa şi cu priceperea
Sa a întins cerurile.
Ier.10:13. La glasul Lui freamătă apele în ceruri şi El ridică norii de la marginile pământului, făureşte
fulgerele în mijlocul ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale.
Ier.10:14. Atunci se vede cât este de neştiutor omul, cu toată ştiinţa lui, şi orice argintar se ruşinează
de idolul său, căci chipul turnat de el nu este decât minciună; n-are nici o suflare în el.
50
Ier.10:15. Aceasta este deşertăciune adevărată, rodul rătăcirii, şi la vremea pedepsei va pieri.
Ier.10:16. Iar soarta lui Iacov nu este ca a neamurilor, că Dumnezeul lui este făcătorul a toate, iar
Israel este toiagul moştenirii Lui; şi numele Lui este Domnul Savaot.
Ier.10:17. O, tu, care eşti împresurată, strânge-ţi de pe pământ avuţia, că aşa zice Domnul:
Ier.10:18. "Iată de data aceasta voi arunca pe locuitorii ţării acesteia şi-i voi mâna la lac strâmt, ca să
fie prinşi".
Ier.10:19. Atunci vei grăi: "Vai mie din pricina rănii mele! Rana mea e dureroasă; însă îmi zic: Aceasta
este nenorocirea mea, dar o voi îndura!
Ier.10:20. Cortul îmi este pustiit şi toate funiile lui sunt rupte; fiii mei m-au părăsit şi nu mai sunt, şi
n-are cine să-mi întindă cortul şi să-mi ridice pânzele.
Ier.10:21. Pentru că păstorii şi-au ieşit din minte şi n-au căutat pe Domnul şi de aceea s-au şi purtat
ei nebuneşte şi toată turma ei s-a risipit".
Ier.10:22. Iată, vine vuiet şi zgomot mare din partea de miazănoapte ca să pustiiască cetăţile lui Iuda
şi să le facă locuinţă şacalilor.
Ier.10:23. Ştiu, Doamne, că nu este în voia omului calea lui, nici în voia celui ce merge, putinţa să-şi
îndrepte paşii săi.
Ier.10:24. Pedepseşte-mă, Doamne, dar după dreptate şi nu întru mânia Ta, ca să nu mă micşorezi.
Ier.10:25. Varsă-ţi iuţimea Ta asupra neamurilor care nu Te cunosc şi asupra popoarelor care nu
cheamă numele Tău, că acelea au mâncat pe Iacov, l-au mistuit şi l-au stins şi locuinţele lui
le-au pustiit.
CAP. 11
Ruperea legăturii cu Dumnezeu. Sfat viclean împotriva proorocului.
Ier.11:1. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia :

Ier.11:2. "Ascultă cuvintele legământului acestuia şi spune bărbaţilor lui Iuda şi celor ce locuiesc în
Ierusalim şi le zi:
Ier.11:3. Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat să fie omul care nu ascultă cuvintele
acestui legământ,
Ier.11:4. Pe care l-am dat Eu părinţilor voştri când i-am scos din pământul Egiptului şi din cuptorul
cel de fier şi le-am zis: Ascultaţi glasul Meu şi faceţi tot ce v-am poruncit, şi veţi fi poporul
Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru,
Ier.11:5. Ca să împlinesc jurământul cu care M-am jurat părinţilor voştri, că le voi da o tară în care
curge lapte şi miere, cum este astăzi". Şi eu am răspuns: "Aşa, Doamne!"
Ier.11:6. Iar Domnul mi-a zis iarăşi: "Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele
Ierusalimului şi zi: ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi le împliniţi!
Ier.11:7. Căci am înştiinţat necontenit pe părinţii voştri, din ziua în care i-am scos din ţara Egiptului
şi până astăzi; i-am înştiinţat fără încetare şi le-am zis: Ascultaţi glasul Meu!
Ier.11:8. Dar ei n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci au umblat fiecare după inima sa cea rea
şi îndărătnică. De aceea am adus asupra lor toate cele spuse în legământul acesta pe care
l-am poruncit să-l ţină, şi nu l-au ţinut".
Ier.11:9. Şi iarăşi mi-a zis Domnul: "Între bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se pune la cale
răzvrătire;
Ier.11:10. Ei s-au întors iarăşi la fărădelegile strămoşilor lor, care n-au voit să asculte cuvintele Mele şi
au mers după dumnezei străini, slujind acelora. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat
legământul Meu, pe care l-am încheiat cu părinţii lor.
Ier.11:11. De aceea, aşa zice Domnul: Iată voi aduce asupra lor nenorociri, de care nu se vor putea
izbăvi şi, când vor striga către Mine, nu-i voi auzi.
Ier.11:12. Atunci cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor alerga şi vor striga către dumnezeii pe
care-i tămâiază, dar aceia nu le vor ajuta în vremea nenorocirii lor.
Ier.11:13. Căci câte cetăţi ai, tot atâţia dumnezei ai, Iuda, şi câte uliţi sunt în Ierusalim , tot atâtea
sunt şi jertfelnicele celui de ruşine, jertfelnicele pentru tămâierea lui Baal.
Ier.11:.14. Tu însă nu te ruga pentru poporul acesta şi nu înălţa pentru e! rugăciune şi cereri, căci nu
voi auzi când vor striga către Mine în vremea nenorocirii lor.
Ier.11:15. Ce cauţi, iubitul Meu popor, în templul Meu, când în acesta se săvârşesc atâtea netrebnicii?
Jertfele nu-li vor ajuta când, făcând rău, te bucuri.
Ier.11:16. Măslin verde, împodobit cu roade frumoase, te-a numit Domnul. Iar acum în zgomotul
cumplitei tulburări a aprins foc împrejurul lui şi ramurile lui s-au stricat.
Ier.11:17. Domnul Savaot, Cel ce te-a sădit, a hotărât asupra ta nenorocirea pentru răutatea pe care
casa lui Israel şi casa lui Iuda şi-au pricinuit-o singure, împingându-Mă la mânie prin
tămâierea lui Baal".
Ier.11:18. Domnul mi-a descoperit ca să ştiu şi mi-a arătat faptele lor.
Ier.11:19. Eu insă, ca un miel blând, dus la junghiere, nici nu ştiam că ei urzesc gânduri rele împotriva
mea, zicând: "Să-i punem lemn otrăvit în mâncarea lui şi să-l smulgem de pe pământul
celor vii, pentru ca nici numele să nu i se mai pomenească".
Ier.11:20. Dar Tu, Doamne al puterilor, Judecătorul cel drept, Care cercetezi inimile şi rărunchii, dă-mi
să văd răzbunarea Ta asupra lor, pentru că ţi-am încredinţat pricina mea.
Ier.11:21. Pentru aceasta, aşa zice Domnul despre oamenii din Anatot care caută sufletul meu şi zic:
"Nu mai prooroci în numele Domnului, ca să nu mori de mâinile noastre!"
51
Ier.11:22. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: "Iată, îi voi pedepsi şi tinerii lor vor muri de sabie, iar
fiii lor şi fiicele lor vor muri de foame;
Ier.11:23. Nu va scăpa nici unul, din ei, căci voi aduce nenorocirea asupra oamenilor din Anatot, în
anul când îi voi pedepsi.
CAP. 12
Fericirea amăgitoare a celor răi.
Ier.12:1. De voi intra la judecată cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea Ta, şi totuşi, despre
dreptate vreau să grăiesc cu Tine: "Pentru ce calea necredincioşilor este cu izbândă şi
pentru ce toţi călcătorii de lege sunt în fericire?
Ier.12:2. Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini, au crescut şi au făcut roade; Tu eşti aproape numai de
buzele lor, iar de inima lor eşti departe.
Ier.12:3. Pe mine însă mă cunoşti, Doamne, mă vezi şi cercetezi dacă inima mea este cu Tine.
Osebeşte-i dară, ca pe nişte oi de junghiat, şi pregăteşte-i pentru ziua junghierii.
Ier.12:4. Până când va jeli ţara şi iarba de prin toate ţarinile se va usca? Dobitoacele şi păsările pier
pentru necredinţa locuitorilor ei, că aceştia zic: "Domnul nu vede căile noastre!"
Ier.12:5. "Dacă alergând cu cei ce merg pe jos, ai ostenit, cum te vei lua la întrecere cu caii? Şi dacă
nu eşti în siguranţă intr-o ţară paşnică, ce vei face în hăţişurile Iordanului?
Ier.12:6. Că şi fraţii tăi şi casa tatălui tău se poartă necredincios cu tine şi strigă tare în urma ta. Şi
chiar când îţi grăiesc bine nu te încrede în ei", zice Domnul.
Ier.12:7. "Părăsit-am casa Mea şi moştenirea Mea am lăsat-o; dat-am pe iubita sufletului Meu în
mâinile vrăjmaşilor ei.
Ier.12:8. Făcutu-s-a moştenirea Mea pentru Mine ca un leu din pădure, ridicându-şi glasul împotriva
Mea, şi de aceea am urât-o.
Ier.12:9. Moştenirea Mea s-a făcut pentru Mine ca o pasăre de pradă pestriţă, asupra căreia au
năvălit din toate părţile celelalte păsări de pradă. Strângeţi-vă şi vă duceţi toate fiarele
câmpului, duceţi-vă şi o mâncaţi.
Ier.12:10. Mulţime de păstori au călcat via Mea, călcat-au cu picioarele lor partea Mea; partea Mea
cea iubită au făcut-o deşert neroditor.
Ier.12:11. Pustietate au făcut-o, şi ea, în pustiirea sa, plânge înaintea Mea. Toată ţara e pustiită,
pentru că pe nici un om nu-l doare inima de aceasta.
Ier.12:12. Pe toate dealurile din pustiu au venit prădători, că sabia Domnului mistuie totul de la o
margine la alta a ţării şi nici un muritor n-are pace.
Ier.12:.13. Semănat-au grâu şi au secerat spini! Muncit-au şi n-au avut nici un folos! Ruşinaţi-vă dar
de asemenea venituri ale voastre, pe care le aveţi din pricina mâniei celei aprinse a
Domnului!"
Ier.12:14. Aşa zice Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care năpădesc asupra părţii pe care El a
dat-o de moştenire poporului Său Israel: "Iată, îi voi smulge din ţara lor şi casa lui Iuda o
voi înlătura din mijlocul lor.
Ier.12:15. Dar după ce îi voi smulge, iarăşi ,i voi întoarce şi-i voi milui şi voi aduce pe fiecare la ţarina
sa şi la ogorul său.
Ier.12:16. Şi dacă vor învăţa ei căile poporului Meu, ca să jure pe numele Meu, zicând: "Viu este
Domnul", cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi aşezaţi în mijlocul
poporului Meu.
Ier.12:17. Iar de nu vor asculta, atunci ii voi dezrădăcina şi voi pierde cu totul poporul acesta", zice
Domnul.
CAP. 13
Prevestirea robiei Evreilor închipuită prin brâul de in şi foalele sparte.
Ier.13:1. Aşa mi-a grăit Domnul: "Mergi şi-ţi cumpără un brâu de în şi-l încinge peste mijlocul tău,
dar în apă să nu-l bagi!"
Ier.13:2. Şi am cumpărat brâul, după cuvântul Domnului, şi l-am încins peste coapsele mele.
Ier.13:3. Apoi a fost cuvântul Domnului iarăşi către mine şi mi-a zis:
Ier.13:4. "Ia brâul, pe care l-ai cumpărat şi care este peste coapsele tale, şi, sculându-te, du-te la
Eufrat şi-l ascunde acolo în crăpătura unei stânci!"
Ier.13:5. Şi m-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul.
Ier.13:6. Iar după ce au trecut mai multe zile, mi-a zis Domnul: "Scoală, du-te la Eufrat şi ia de
acolo brâul, pe care ti-am poruncit să-l ascunzi acolo!"
Ier.13:7. Şi m-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul unde-l ascunsesem; dar iată
brâul se stricase şi nu mai era bun de nimic.
Ier.13:8. Atunci a fost cuvântul Domnului către mine:
Ier.13:9. "Iată ce zice Domnul: Aşa voi sfărâma mândria lui Iuda şi trufia cea mare a Ierusalimului .
Ier.13:10. Acest popor rău, care nu vrea să asculte cuvintele Mele, ci trăieşte după îndărătnicia inimii
lui, merge pe urmele altor dumnezei şi se închină şi slujeşte lor, va fi ca brâul acesta care
nu este bun de nimic.
Ier.13:11. Că precum e brâul aproape de coapsele omului, aşa am apropiat Eu de Mine toată casa lui
Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să-Mi fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea
şi slava Mea, dar ei n-au ascultat.
52
Ier.13:12. De aceea, spune-le cuvântul acesta: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Tot urciorul se
umple de vin. Şi ei toţi vor zice: Au doară noi nu ştim că tot urciorul se umple de vin?
Ier.13:13. Iar tu să le spui: Aşa zice Domnul: Iată, Eu voi umple cu vin până la îmbătare pe toţi
locuitorii ţării acesteia, pe regii care şed pe scaunul lui David, pe preoţi, pe prooroci şi, pe
toţi locuitorii Ierusalimului ,
Ier.13:14. Şi-i voi zdrobi pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa şi nu-i
voi milui, nici Îmi va fi milă ca să-i pierd.
Ier.13:15. Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul grăieşte:
Ier.13:16. Daţi slavă Domnului Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul şi până nu se lovesc
picioarele voastre de munţii nopţii. Voi veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra
morţii, o va preface în negură adâncă.
Ier.13:17. Iar dacă nu ascultaţi acestea, atunci sufletul meu va plânge în locuri tainice mândria
voastră şi va plânge amar şi ochii mei vor vărsa lacrimi, pentru că turma Domnului va fi
dusă în robie.
Ier.13:18. Spune regelui şi reginei: Smeriţi-vă şi şedeţi mai jos, deoarece a căzut de pe capul vostru
cununa slavei voastre!
Ier.13:19. Cetăţile din Negheb sunt închise şi n-are cine le deschide. Iuda tot va fi dus în robie; în
întregime va fi dus în robie.
Ier.13:20. Ridicaţi-vă ochii voştri şi priviţi pe cei ce vin de la miazănoapte! Unde este turma ce ţi s-a
dat, turma ta cea frumoasă?
Ier.13:21. Fiica Sionului, ce vei zice tu când te vor cerceta, ca biruitori, cei pe care i-ai obişnuit să-ţi
fie prieteni apropiaţi? Nu te vor cuprinde durerile ca pe femeia care naşte?
Ier.13:22. Iar de vei zice în inima ta: "Pentru ce au venit peste mine acestea?" Ţi se va răspunde:
Pentru mulţimea nelegiuirilor tale ţi s-au desfăcut poalele şi ţi s-au dezgolit picioarele tale.
Ier.13:23. Poate oare să-şi schimbe etiopianul pielea sa şi leopardul petele sale? Aşa şi voi! Puteţi oare
să faceţi bine, când sunteţi deprinşi a face rău?
Ier.13:24. De aceea Eu vă voi spulbera ca pleava împrăştiată de vântul pustiului.
Ier.13:25. Fiica Sionului, iată soarta ta, plata răzvrătirii tale, măsurată ţie de Mine, zice Domnul,
pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în minciună.
Ier.13:26. De aceea ţi se vor da poalele peste cap, ca să se dezgolească ruşinea ta.
Ier.13:27. Văzut-am desfrânarea ta şi strigătele tale de plăcere, netrebniciile tale şi urâciunile tale de
pe dealuri şi din câmp. Vai ţie, Ierusalim e, tu eşti necurat! Dar până când...?"
CAP. 14
Pedeapsa cu secetă şi foamete. Rugăciunea proorocului.
Ier.14:1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia în vremea secetei.
Ier.14:2. Plânge Iuda şi porţile Ierusalimului au căzut şi stau înnegrite pe pământ, şi strigăt se
ridică din Ierusalim .
Ier.14:3. Cei mari trimit pe cei mici după apă; aceştia merg la fântâni, dar nu găsesc apă, şi se
întorc înapoi cu vasele goale; de aceea se ruşinează, roşesc şi îşi acopăr capetele.
Ier.14:4. Ogoarele au crăpat, pentru că n-a fost ploaie pe pământ; de aceea plugarii îşi acoperă
capetele şi sunt tulburaţi.
Ier.14:5. Până şi cerboaica naşte în câmp şi îşi părăseşte puii, pentru că nu este iarbă.
Ier.14:6. Şi asinii sălbatici stau în locuri înalte şi înghit aer, ca şacalii, şi ochii li s-au înfundat, pentru
că n-au iarbă.
Ier.14:7. Deşi fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, dar Tu, Doamne, fă milă cu noi
pentru numele Tău! Mare este abaterea noastră şi am păcătuit înaintea Ta.
Ier.14:8. Nădejdea lui Israel şi Izbăvitorul lui la vreme de strâmtorare, pentru ce eşti ca un străin în
ţara aceasta şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte?
Ier.14:9. Pentru ce eşti Tu ca un om fără vlagă şi ca un războinic care nu poate ajuta? Totuşi Tu,
Doamne, eşti în mijlocul nostru şi numele Tău este chemat asupra noastră: Nu ne lăsa!
Ier.14:10. Aşa zice Domnul către poporul acesta: "Pentru că le place să rătăcească şi nu-şi cruţă
picioarele, de aceea Domnul nu mai găseşte plăcere în ei; pomeneşte acum fărădelegile lor
şi numeşte păcatele lor".
Ier.14:11. Apoi Domnul mi-a spus: "Tu să nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui.
Ier.14:12. De vor posti, nu voi auzi strigarea lor; de vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi primi,
ci cu sabie, cu foamete şi cu molimă îi voi pierde".
Ier.14:13. Atunci am zis: "Doamne Dumnezeule! Iată ce le grăiesc proorocii: Nu veţi vedea sabie şi
foamete nu va fi la voi, ci voi da în locul acesta pace necontenită".
Ier.14:14. Iar Domnul mi-a răspuns: "Proorocii proorocesc lucruri mincinoase în numele Meu; Eu nu i-
am trimis, nici nu ie-am dat poruncă şi nici nu le-am grăit; ci ei vă vestesc vedenii
mincinoase, proorociri deşarte şi închipuiri ale inimii lor".
Ier.14:15. De aceea, aşa zice Domnul despre prooroci: "Ei proorocesc în numele Meu, dar Eu nu i-am
trimis; ei zic: "Sabie şi foamete nu va fi în ţara aceasta", dar de sabie şi de foamete vor
pieri aceşti prooroci şi poporul căruia au proorocit ei.
Ier.14:16. Va fi risipit pe uliţele Ierusalimului de foamete şi de sabie, şi nu va avea cine să-i îngroape
pe ei şi pe femeile lor, pe fiii lor şi pe fiicele lor, că Eu voi vărsa asupra lor răutatea lor.
Ier.14:17. şi să le mai spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi ziua şi noaptea şi nu se opresc!
Căci cu bătaie mare a fost bătută fecioara, fiica poporului Meu, şi cu lovitură grea.
53
Ier.14:18. De ies în câmp, iată numai oameni ucişi cu sabia! De intru în cetate, iată numai oameni
istoviţi de foame! Chiar şi proorocul şi preotul rătăcesc prin ţară fără să ştie unde merg".
Ier.14:19. Atunci am zis iarăşi: "Lepădat-ai Tu oare cu totul pe Iuda? Au doar Te-a dezgustat cu totul
Sionul? Pentru ce ne-ai lovit aşa, încât nu mai avem leac? Aşteptăm pace, dar iată nu vine
nimic bun! Aşteptăm vremea vindecării, şi iată grozăvie!
Ier.14:20. Mărturisim, Doamne, necredinţa noastră şi fărădelegile părinţilor noştri, că am păcătuit
înaintea Ta. Nu ne lepăda pe noi pentru numele Tău! Nu necinsti tronul slavei Tale! Adu-ţi
aminte şi nu strica legământul Tău cu noi!
Ier.14:21. Sunt oare printre dumnezeii deşerţi ai neamurilor dătători de ploaie? Sau poate oare cerul
singur să verse apă? Au nu eşti Tu, Doamne Dumnezeule, Cel ce dai ploaie? În Tine
nădăjduim, că Tu faci toate!"
CAP. 15
Răspunsul Domnului. Plângerea proorocului.
Ier.15:1. Şi mi-a zis iarăşi Domnul: "Chiar Moise şi Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot
nu s-ar îndupleca spre poporul acesta. Izgoneşte-i de la faţa Mea, ca să se ducă.
Ier.15:2. Iar de-ii vor zice: "Unde să ne ducem?" să le spui: Aşa zice Domnul: "Cel rânduit pentru
moarte să se ducă la moarte, cel pentru sabie, la sabie, cel pentru foamete, la foamete, şi
cel pentru robie, în robie!
Ier.15:3. Voi trimite asupra lor patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabia, ca să-i taie, câinii, ca să-
i sfâşie, păsările cerului şi fiarele câmpului, ca să-i piardă.
Ier.15:4. Şi-i voi da spre muncă la toate regatele pământului, pentru Manase, fiul lui Iezechia, regele
lui Iuda, şi pentru cele ce a făcut el în Ierusalim .
Ier.15:5. Oare cui îi va părea rău de tine, Ierusalim e, şi cine-ii va arăta milă sau cine va veni la tine
şi te va întreba de sănătate?
Ier.15:6. Pentru că tu M-ai lăsat, zice Domnul, şi te-ai întors înapoi, de aceea-Mi voi întinde mâna
Mea asupra ta şi te voi pierde, că M-am săturat miluindu-te.
Ier.15:7. Cu vânturătoarea îi voi vântura la porţile ţării, îi voi lipsi de copii şi voi pierde pe poporul
Meu, dar tot nu se vor întoarce din căile lor.
Ier.15:8. Văduvele lor sunt mai multe decât nisipul mării. Voi aduce un pustiitor în plină amiază
asupra lor, asupra mamelor celor tinere, şi va cădea asupra lor, fără de veste, frică şi
groază.
Ier.15:9. Cea care născuse şapte copii zace în neputinţă, îşi dă duhul şi-i apune soarele încă ziuă
fiind; este ruşinată şi ocărâtă. Pe cei rămaşi îi voi da sabiei înaintea ochilor vrăjmaşilor lor",
zice Domnul.
Ier.15:10. Vai de mine, mamă, că m-ai născut să fiu om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara!
Nimănui n-am dat cu dobândă şi nici mie nu mi-a dat nimeni cu dobândă, şi tot mă
blestemă toţi.
Ier.15:11. Zis-a Domnul: "Da, te voi întări pentru binele tău; singur voi conduce pe vrăjmaşul tău să
te roage la vreme de nenorocire şi de restrişte.
Ier.15:12. Poate cineva să rupă fierul, fierul de la miazănoapte şi arama?
Ier.15:13. Averea ta şi comorile tale le voi da pradă fără plată, pentru toate păcatele tale, în toate
hotarele tale;
Ier.15:14. Şi le voi trimite cu vrăjmaşii tăi într-o ţară pe care tu n-o cunoşti, că s-a aprins focul mâniei
Mele şi va arde peste voi".
Ier.15:15. O, Doamne, Tu ştii toate! Adu-ţi aminte de mine, cercetează-mă şi mă răzbună împotriva
prigonitorilor mei! Nu mă pierde după îndelungata Ta răbdare, ştiind că pentru Tine sufăr
ocara.
Ier.15:16. Aflat-am cuvintele Tale şi le-am sorbit şi cuvântul Tău a fost bucurie şi veselie pentru inima
mea, că s-a chemat asupra mea numele Tău, Doamne Dumnezeul puterilor.
Ier.15:17. În adunarea celor ce râd n-am şezut, nici m-am veselit, ci am stat singur sub mâna Ta ce
apasă asupra mea, că Tu mă umpluseşi de mânie.
Ier.15:18. De ce este aşa de grea boala mea şi de ce rana mea este aşa de greu de vindecat, încât nu
suferă doctorie? Oare vei fi Tu pentru mine ca un izvor amăgitor şi ca o apă înşelătoare?
Ier.15:19. Şi la acestea Domnul mi-a răspuns aşa: "De te vei întoarce, Eu te voi aduce la starea cea
dintâi şi vei sta înaintea feţei Mele; dacă tu vei deosebi lucrul de preţ de cel fără de preţ,
vei fi ca gura Mea; şi nu te vei întoarce la ei, ci ei se vor întoarce la tine;
Ier.15:20. Şi te voi face pentru poporul acesta zid tare de aramă. Vor lupta împotriva ta, dar nu te vor
birui, pentru că Eu sunt cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.
Ier.15:21. Şi te voi scăpa din mâna celor răi; te voi izbăvi din mina asupritorilor".
CAP. 16
O nouă prevestire despre judecăţile lui Dumnezeu. Robia şi izbăvirea poporului.
Ier.16:1. Şi a fost cuvântul Domnului către mine:
Ier.16:2. "Să nu-îi iei femeie şi să nu ai nici fii, nici fiice în locul acesta,
Ier.16:3. Deoarece aşa grăieşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre
mamele care îi vor naşte şi despre părinţii care îi vor face pe pământul acesta:
54
Ier.16:4. Vor muri de moarte grea şi nu vor fi nici bociţi, nici îngropaţi, ci vor fi ca gunoiul pe faţa
pământului; vor fi pierduţi prin sabie şi foamete şi trupurile lor vor fi mâncarea păsărilor
cerului şi fiarelor pământului".
Ier.16:5. Şi iarăşi a zis Domnul: "Să nu intri în casa celor ce jelesc şi să nu te duci să plângi şi să
jeleşti cu ei, căci am luat de la poporul acesta pacea Mea, mila şi părerea de rău, zice
Domnul.
Ier.16:6. Şi vor muri cei mari şi cei mici în pământul acesta, şi nu vor fi îngropaţi, şi după ei nimeni
nu va plânge, nimeni nu-şi va face tăieturi, nici se va tunde pentru ei.
Ier.16:7. Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da
cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor.
Ier.16:8. De asemenea să nu intri în casa ospăţului, ca să şezi cu ei să mănânci şi să bei, că aşa zice
Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
Ier.16:9. Iată, voi curma în locul acesta chiar în zilele voastre şi sub ochii voştri glasul bucuriei şi
glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei.
Ier.16:10. Când vei spune poporului acestuia toate acestea şi când ei îţi vor zice: "Pentru ce a rostit
Domnul asupra noastră această mare nenorocire? Care este nedreptatea noastră şi care
este păcatul cu care am păcătuit noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru?"
Ier.16:11. Atunci să le spui: Pentru că părinţii voştri M-au părăsit, zice Domnul, şi s-au dus după alţi
dumnezei, au slujit acelora şi li s-au închinat, iar pe Mine M-au părăsit şi legea Mea n-au
păzit-o.
Ier.16:12. Dar voi faceţi încă şi mai rău decât părinţii voştri, şi trăiţi fiecare după inima voastră cea
rea şi îndărătnică şi nu Mă ascultaţi.
Ier.16:13. De aceea vă voi arunca din ţara aceasta într-o rară pe care n-aţi cunoscut-o nici voi, nici
părinţii voştri, şi veţi sluji acolo ziua şi noaptea la alţi dumnezei, că Eu nu vă voi arăta
îndurare.
Ier.16:14. Pentru că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe
fiii lui Israel din ţara Egiptului",
Ier.16:15. Ci, "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara cea de la miazănoapte şi din
toate ţările în care-i izgonise", că îi voi întoarce în ţara pe care le-am dăruit-o părinţilor lor.
Ier.16:16. Iată, voi trimite mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; iar apoi voi trimite
mulţime de vânători, şi-i vor vâna de prin toţi munţii, de pe toate dealurile şi de prin
crăpăturile stâncilor.
Ier.16:17. Pentru că ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor, care nu sunt ascunse de la faţa Mea, şi
nedreptatea lor nu se ascunde privirilor Mele.
Ier.16:18. Şi le voi răsplăti mai întâi pentru nedreptatea lor şi pentru îndoitul lor păcat, pentru că au
spurcat ţara Mea eu stârvurile grozăviilor lor şi cu urâciunile lor au umplut moştenirea
Mea".
Ier.16:19. Doamne, puterea mea, tăria mea şi scăparea mea la vreme de necaz, la Tine vor veni
popoarele de la marginile pământului şi vor zice: "Numai minciună au moştenit părinţii
voştri, idoli deşerţi, care nu sunt de nici un folos!"
Ier.16:20. "Poate oare omul să-şi facă dumnezei, care, de altfel, nici nu sunt dumnezei? De aceea iată
le voi arăta acum, le voi arăta mâna Mea şi puterea Mea şi vor afla că numele Meu este
Domnul!"
CAP. 17
Pedeapsa celor răzvrătiţi. Cinstirea zilei a şaptea.
Ier.17:1. "Păcatul lui Iuda este scris cu condei de fier , cu vârf de diamant este săpat pe lespedea
inimii lor şi pe coarnele jertfelnicelor lor.
Ier.17:2. Ca de copiii lor îşi aduc aminte de jertfelnicele lor şi de locurile de jertfă de pe sub copacii
verzi şi de pe vârfurile dealurilor.
Ier.17:3. Ierusalim e, muntele Meu, câmpul, avuţia şi toate comorile tale le voi da spre pradă; voi da
şi locurile tale înalte din toate hotarele tale, pentru păcatele tale.
Ier.17:4. Şi tu prin tine însuţi te vei lipsi de moştenirea ta, pe care ţi-am dat-o Eu şi te voi da în
robie vrăjmaşilor tăi, în ţara pe care tu n-o ştii, pentru că ai aprins focul mâniei Mele şi în
veci va arde".
Ier.17:5. Aşa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup
omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.
Ier.17:6. Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile
arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit.
Ier.17:7. Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul,
Ier.17:8. Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă râu şi nu
ştie când vine arşiţa; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme şi nu încetează a
rodi.
Ier.17:9. Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată! Cine o va cunoaşte!
Ier.17:10. Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui şi
după roada faptelor lui.
Ier.17:11. Prepeliţa cloceşte ouăle pe care nu le-a ouat; aşa este şi cel ce câştigă avuţie nedreaptă, o
lasă la jumătatea zilelor sale şi la sfârşitul său se va trezi că este un nebun".
Ier.17:12. Tronul slavei, înălţat de la început, este locul sfinţirii noastre.
55
Ier.17:13. Tu, Doamne, eşti nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc se vor ruşina, că Tu ai zis: "Cei
ce se depărtează de Mine vor fi scrişi pe pulbere, pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul
apei celei vii".
Ier.17:14. Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă şi voi fi mântuit, căci Tu eşti lauda
mea!
Ier.17:15. Iată acestea-mi zic ei: "Unde este cuvântul Domnului? Să vină!"
Ier.17:16. Eu nu te-am îndemnat totuşi la mai rău, nici n-am dorit ziua nenorocirii. Tu ştii acestea; şi
ce a ieşit din gura mea e descoperit înaintea feţei Tale.
Ier.17:17. Nu fi pricină de groază pentru mine, că Tu eşti nădejdea mea în ziua strâmtorării.
Ier.17:18. Să nu mă ruşinez eu, ci să se ruşineze apăsătorii mei; ei să tremure, dar să nu tremur eu!
Adu asupra lor ziua necazului şi zdrobeşte-i cu zdrobire îndoită.
Ier.17:19. Aşa mi-a zis Domnul: "Du-te şi stai la poarta fiilor poporului, pe care intră regii lui Iuda, şi
pe care ies ei, şi la toate porţile Ierusalimului ,
Ier.17:20. Şi le spune: Regii lui Iuda şi tot Iuda şi toii locuitorii Ierusalimului , care intraţi pe porţile
acestea, ascultaţi cuvântul acesta:
Ier.17:21. Aşa grăieşte Domnul: "Păziţi-vă sufletele şi nu duceţi sarcini în ziua de odihnă, nici le băgaţi
pe porţile Ierusalimului ;
Ier.17:22. Nu scoateţi sarcini din casele voastre în ziua odihnei şi nu vă îndeletniciţi cu nici un fel de
muncă, ci sfinţiţi ziua odihnei, aşa cum am poruncit Eu părinţilor voştri,
Ier.17:23. Care n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au învârtoşat neascultarea, ca să nu
îndeplinească şi să nu ia învăţătură.
Ier.17:24. De Mă veţi asculta, zice Domnul, şi nu veţi aduce sarcini pe porţile acestei cetăţi în ziua
odihnei; ci veţi sfinţi ziua odihnei şi nu vă veţi îndeletnici în acea zi cu nici o muncă,
Ier.17:25. Atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra regi care şed pe scaunul lui David, în alai de care şi
de cai, ei şi căpeteniile oştirii lor, oamenii din Iuda şi locuitorii Ierusalimului ; şi cetatea
aceasta în veac va fi locuită.
Ier.17:26. Şi vor veni din cetăţile lui Iuda, din împrejurimile Ierusalimului şi din pământul lui
Veniamin, din şes, din munţi şi de la miazăzi, şi vor aduce arderi de tot şi jertfe, prinoase şi
tămâie şi jertfe de mulţumire în templul Domnului.
Ier.17:27. Iar de nu Mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua odihnei şi să nu duceţi sarcini, când intraţi pe
porţile Ierusalimului în ziua odihnei, voi aprinde foc la porţile lui şi va arde palatele
Ierusalimului şi nu se va stinge".
CAP. 18
Vasul olarului şi neascultarea poporului.
Ier.18:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia şi i-a zis:
Ier.18:2. "Scoală şi intră în casa olarului şi acolo îţi voi vesti cuvintele Mele!"
Ier.18:3. Şi am intrat eu în casa olarului şi iată acesta lucra cu roata şi vasul pe care-l făcea olarul
din lut s-a stricat în mâna lui; dar olarul a făcut dintr-însul alt vas, cum a crezut că-i mai
bine să-l facă.
Ier.18:4. Şi a fost cuvântul Domnului iarăşi către mine şi mi-a zis: "Casa lui Israel, oare nu pot să
fac şi Eu cu voi, ca olarul acesta, zice Domnul?
Ier.18:5. Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteţi şi voi în mâna Mea, casa lui Israel!
Ier.18:6. Dacă voi zice cândva despre un popor, sau despre un rege, că-l voi dezrădăcina, îl voi
sfărâma şi-l voi pierde;
Ier.18:7. Şi dacă poporul acela, despre care am zis Eu acestea, se va întoarce de la faptele lui cele
rele, atunci voi îndepărta răul ce gândeam să-i fac.
Ier.18:8. Sau dacă voi zice despre un popor sau despre un rege că-l voi întocmi şi-l voi întări,
Ier.18:9. Şi dacă acela va face rele înaintea ochilor Mei şi nu va asculta de glasul Meu, atunci voi
schimba binele cu care voiam să-l fericesc.
Ier.18:10. Spune deci bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului : Aşa zice Domnul: Iată, Eu vă
gătesc rele şi uneltiri împotriva voastră. Aşadar să se întoarcă fiecare de la calea lui cea
rea; îndreptaţi-vă căile şi purtările voastre!
Ier.18:11. Dar ei zic: "Este zadarnic! Noi vom trăi după gândul nostru şi ne vom purta fiecare după
învârtoşarea inimii noastre celei rele".
Ier.18:12. De aceea, aşa zice Domnul: "Întrebaţi popoarele: Auzit-a oare cineva asemenea lucru?
Lucruri peste măsură de urâcioase a făcut fecioara lui Israel.
Ier.18:13. Părăseşte oare zăpada Libanului stânca muntelui? Ori seacă apele ce vin de departe şi sunt
reci şi curgătoare?
Ier.18:14. Poporul Meu însă M-a părăsit. Tămâiază idoli, s-a poticnit în căile sale şi a părăsit căile cele
vechi, ca să umble pe poteci şi pe drumuri nebătătorite, ca să-şi facă ţara grozăvie şi
batjocură veşnică,
Ier.18:15. Încât tot cel ce va trece prin aceasta să se mire şi să clatine din cap.
Ier.18:16. Îi voi spulbera înaintea vrăjmaşilor ca vântul cel de la răsărit, şi nu faţa, ci spatele îl voi
întoarce spre ei în ziua necazului lor".
Ier.18:17. Zis-au ei: "Veniţi să uneltim împotriva lui Ieremia , că nu va pieri legea din mâna preotului,
nici sfatul de la înţelept, nici cuvântul (lui Dumnezeu) de la prooroc. Veniţi să-l biruim cu
limba şi să nu luăm aminte la cuvintele lui!
Ier.18:18. Ia aminte la mine, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei!
56
Ier.18:19. Se cuvine oare a răsplăti cu rău pentru bine? Ei însă sapă groapă sufletului meu. Adu-ţi
aminte că stau înaintea feţei Tale, ca să grăiesc bine de ei şi ca să abat de la ei mânia Ta.
Ier.18:20. Dă dar pe fiii lor la foamete şi pune-i sub sabie! Femeile lor să fie fără copii şi văduve,
bărbaţii lor să fie loviţi de moarte şi tinerii lor să fie ucişi cu sabia. în război.
Ier.18:21. Bocete să se audă prin casele lor, când fără de veste vei aduce oştiri asupra lor, că sapă
groapă ca să mă prindă şi pe ascuns au întins curse pentru picioarele mele.
Ier.18:22. Dar Tu, Doamne, ştii tot ce uneltesc ei împotriva mea ca să mă omoare! Nu ierta
nedreptatea lor şi păcatul lor nu-l şterge dinaintea feţei Tale! Doboară-i înaintea Ta şi
lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!
CAP. 19
Prevestirea dărâmării Ierusalimului .
Ier.19:1. Aşa a zis Domnul: "Mergi şi cumpără o oală de lut de la olar; ia cu tine pe cei mai bătrâni
din popor şi din căpeteniile preoţilor şi ieşi în valea Ben-Hinom, care este la Poarta Olăriei.
Ier.19:2. Acolo să rosteşti cuvintele pe care ti le voi spune şi să zici:
Ier.19:3. "Regi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului , ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa grăieşte
Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată voi aduce aşa strâmtorare asupra lacului
acestuia, încât, auzind cineva, să-i ţiuie urechile,
Ier.19:4. Pentru că M-au părăsit, au înstrăinat lacul acesta şi tămâiază pe el alţi dumnezei, pe care
nu i-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi nici regii lui Iuda; au umplut locul acesta de
sângele nevinovaţilor şi au făcut înălţimi pentru Baal, ca să ardă pe fiii lor cu foc.
Ier.19:5. Ei aduc ardere de tot pentru Baal, ceea ce Eu nu le-am poruncit, nici le-am grăit şi ceea ce
nici prin minte nu Mi-a trecut.
Ier.19:6. De aceea iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai chema Tofet sau valea
fiilor lui Hinom, ci valea uciderii.
Ier.19:7. Voi pierde cu desăvârşire pe Iuda şi Ierusalimul în locul acesta şi-i voi răpune cu sabia
înaintea vrăjmaşilor lor şi cu mâna celor ce caută sufletul lor, şi voi da trupurile lor spre
hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.
Ier.19:8. Voi face cetatea aceasta pustie şi batjocură. Tot cel ce va trece prin ea se va mira şi va
fluiera a pustiu, văzând toate rănile ei.
Ier.19:9. Şi-i voi ospăta cu carnea fiilor lor şi cu carnea fiicelor lor; şi va mânca fiecare carnea
aproapelui său, fiind în împresurare şi în strâmtorare, când îi vor strâmtora vrăjmaşii lor şi
cei ce vor să le ia viaţa.
Ier.19:10. Apoi să spargi oala înaintea ochilor bărbaţilor acelora, care vor merge cu tine, şi să le zici:
Ier.19:11. "Iată ce zice Domnul Savaot: Voi sfărâma poporul acesta şi cetatea aceasta, aşa cum am
sfărâmat vasul olarului, care nu mai poate fi făcut la loc, şi-i vor îngropa în Tofet din pricina
lipsei de loc pentru îngropare.
Ier.19:12. Aşa voi face cu locul acesta, zice Domnul, şi cu locuitorii lui, şi voi face cetatea aceasta ca
Tofetul.
Ier.19:13. Şi casele Ierusalimului şi casele regilor lui Iuda vor fi necurate, ca Tofetul, pentru că pe
acoperişul tuturor caselor s-aduce tămâie întregii oştiri cereşti şi se săvârşesc turnări în
cinstea dumnezeilor străini".
Ier.19:14. Şi s-a întors Ieremia din Tofet, unde-l trimisese Domnul să proorocească, şi a stat în
curtea templului Domnului şi a zis către tot poporul:
Ier.19:15. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată voi aduce asupra cetăţii acesteia şi
asupra celorlalte cetăţi toate nenorocirile pe care le-am rostit împotriva ei, pentru că şi-au
învârtoşat inima şi nu ascultă cuvintele Mele".
CAP. 20
Ieremia în temniţă. Plângerea lui.
Ier.20:1. Auzind Paşhurr, fiul preotului Imer, care era supraveghetor în templul Domnului, că Ieremia
a profeţit aceste cuvinte,
Ier.20:2. A lovit Paşhurr pe Ieremia proorocul şi l-a aruncat în temniţa care se afla la poarta cea de
sus a lui Veniamin, în templul Domnului.
Ier.20:3. Dar a doua zi Paşhurr a dat drumul lui Ieremia din temniţă şi Ieremia i-a zis: "Domnul nu
te mai numeşte Paşhurr (Noroc din toate părţile), ci Magor Misabib (Spaimă din toate
părţile),
Ier.20:4. Pentru că aşa zice Domnul: Iată, te voi face groază şi pentru tine însuţi şi pentru toţi
prietenii tăi; aceştia vor cădea de sabia vrăjmaşilor lor şi ochii tăi vor vedea aceasta. Şi pe
tot Iuda îl voi da în mâinile regelui Babilonului, care-i va duce la Babilon şi-i va lovi cu
sabia.
Ier.20:5. Şi toată bogăţia cetăţii acesteia, toată agonisita ei, toate cele de preţ ale ei şi toate
comorile regilor lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, care, jefuindu-le, le vor lua şi le
vor duce la Babilon.
Ier.20:6. Iar tu, Paşhurr, cu toii cei ce trăiesc în casa ta, vă veţi duce în robie şi, mergând la Babilon,
vei muri acolo şi acolo vei fi îngropat şi tu şi toţi prietenii tăi, cărora tu le-ai proorocit
mincinos.
Ier.20:7. Doamne, Tu m-ai aprins şi iată sunt înflăcărat; Tu eşti mai tare decât mine şi ai biruit, iar
eu în toate zilele sunt batjocorit şi fiecare îşi bate joc de mine;
57
Ier.20:8. Că de când vorbesc, scoţând strigăte împotriva silniciei şi rostind pustiirea, cuvântul
Domnului s-a prefăcut în ocară pentru mine şi în batjocură zilnică.
Ier.20:9. De aceea mi-am zis: "Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai grăi, în numele Lui!" Dar iată
era în inima mea ceva, ca un fel de foc aprins, închis în oasele mele, şi eu mă sileam să-l
înfrânez şi n-am putut;
Ier.20:10. Că am auzit ocări de la mulţi şi ameninţări din toate părţile, zicând: "Pârâţi-l şi-l vom pârî şi
noi!" Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, mă pândesc să vadă nu cumva mă voi poticni, şi
ziceau: "Poate va cădea şi-l vom birui şi ne vom răzbuna pe el!"
Ier.20:11. Dar Domnul este cu mine, ca un apărător puternic. De aceea prigonitorii mei se vor poticni
şi nu vor birui; se vor face de ruşine, pentru că n-au izbutit; ocara lor va fi veşnică şi
niciodată nu se va uita.
Ier.20:12. Doamne al puterilor, Cel ce cercetezi cu dreptate şi pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să
văd răzbunarea Ta asupra lor, că ţie ţi-am încredinţat pricina mea!
Ier.20:13. Cântaţi Domnului! Lăudaţi pe Domnul, căci El izbăveşte sufletul celui împilat din mâna
făcătorilor de rele.
Ier.20:14. Blestemată fie ziua în care m-am născut, ziua în care m-a născut maică-mea să nu fie
binecuvântată.
Ier.20:15. Blestemat fie omul care a adus tatălui meu veste şi a zis: "Ţi s-a născut fiu", şi s-a bucurat
mult de aceasta.
Ier.20:16. Întâmple-se omului aceluia ceea ce s-a întâmplat cetăţilor pe care le-a dărâmat Domnul şi
nu le-a cruţat! Să audă el dimineaţa bocet şi la amiază tânguire mare,
Ier.20:17. Că nu m-a ucis chiar din pântece, ca mama mea să-mi fi fost mormânt şi pântecele ei să fi
rămas veşnic însărcinat.
Ier.20:18. Pentru ce am ieşit eu din pântece, ca să văd suferinţă şi durere şi ca zilele mele să se
sfârşească în ruşine?"
CAP. 21
Sedechia cere sfat lui Ieremia , care vesteşte robia Ierusalimului .
Ier.21:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , când a trimis regele Sedechia la el pe
Paşhurr, fiul lui Malchia, şi pe Sofonie, fiul preotului Maaseia, ca să-i zică:
Ier.21:2. "Întreabă pentru noi pe Domnul, că Nabucodonosor, regele Babilonului, ne face război.
Poate că va face Domnul cu noi ceva în felul minunilor Lui, ca să se depărteze de la noi".
Ier.21:3. Iar Ieremia le-a răspuns: "Aşa să spuneţi lui Sedechia:
Ier.21:4. Domnul Dumnezeul lui Israel aşa zice: "Iată, voi întoarce înapoi armele de război, care
sunt în mâinile voastre şi cu care vă luptaţi cu regele Babilonului şi cu Caldeii, care vă
impresară pe din afară de ziduri, şi le voi aduna în mijlocul cetăţii acesteia;
Ier.21:5. Şi voi lupta şi Eu Însumi împotriva voastră cu mâna întinsă şi cu braţ puternic, cu mânie,
cu urgie şi cu multă furie.
Ier.21:6. Şi voi lovi pe cei ce trăiesc în cetatea aceasta de la oameni până la animale şi vor muri de
ciumă cumplită.
Ier.21:7. Iar după aceea, zice Domnul, pe Sedechia, regele lui Iuda, pe slugile lui, pe popor şi pe cei
ce au rămas în cetatea aceasta pe urma ciumei, a sabiei şi a foametei, îi voi da în mâinile
lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile vrăjmaşilor lor şi în mâinile celor ce vor
să le ia viaţa; şi acela îi va lovi cu ascuţişul sabiei şi nu-i va cruţa, nici se va îndura să-i
miluiască.
Ier.21:8. Iar poporului acestuia spune-i: Aşa zice Domnul: Iată, vă pun înainte calea vieţii şi calea
morţii:
Ier.21:9. Cine va rămâne în cetatea aceasta, acela va muri de sabie şi de foamete şi de ciumă; iar
cine va ieşi şi se va preda Caldeilor, care vă împresoară, acela va trăi şi va fi luat ca pradă,
Ier.21:10. Că Eu Mi-am întors faţa împotriva cetăţii acesteia, zice Domnul, în rău, nu în bine; şi va fi
dată în mâinile regelui Babilonului, care o va arde cu foc.
Ier.21:11. Iar casei regelui Sedechia să-i spui: Ascultaţi cuvântul Domnului!
Ier.21:12. Casa lui David, aşa zice Domnul: Faceţi judecată dis-de-dimineaţă şi scăpaţi pe cel asuprit
din mâna asupritorului, pentru ca să nu izbucnească mânia Mea ca focul şi pentru ca să nu
se aprindă din pricina faptelor voastre cele rele, aşa încât nimeni să n-o stingă.
Ier.21:13. Cetate a văii şi stâncă din câmp, iată sunt împotriva ta, zice Domnul! O, voi, care ziceţi:
"Cine se va ridica împotriva noastră şi cine va intra în sălaşul nostru?"
Ier.21:14. Iată, sunt împotriva voastră! Dar Eu vă voi pedepsi după roadele faptelor voastre, zice
Domnul, şi voi aprinde foc în pădurea voastră şi voi mistui totul împrejurul ei".
CAP. 22
Prezicere împotriva împărăţiei lui Iuda.
Ier.22:1. Aşa a zis Domnul: "Coboară-te în casa regelui lui Iuda şi rosteşte cuvintele acestea şi zi:
Ier.22:2. Regele lui Iuda, cel ce şezi pe scaunul lui David, ascultă cuvântul Domnului şi tu şi slugile
tale şi poporul tău, care intraţi pe porţile acestea!
Ier.22:3. Aşa zice Domnul: Faceţi judecată şi dreptate şi scoateţi pe cel asuprit din mâna
asupritorului, nu asupriţi şi nu împilaţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă şi sânge nevinovat
să nu vărsaţi în locul acesta!
58
Ier.22:4. Căci, de veţi împlini cuvântul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia regii cei ce şed în
locul lui David, pe scaunul lui, şi umblă în care şi pe cai, vor intra şi ei şi slugile lor şi
poporul lor.
Ier.22:5. Iar de nu veţi asculta cuvintele acestea, Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că această
casă va ajunge pustie.
Ier.22:6. De aceea, aşa zice Domnul casei regelui lui Iuda: Galaad Îmi eşti şi vârf de Liban, dar te
voi face pustietate şi cetăţi nelocuite.
Ier.22:7. Şi voi găti împotriva ta pierzători, care vor avea fiecare arma sa şi var tăia cei mai frumoşi
cedri ai tăi şi-i vor arunca în foc.
Ier.22:8. Multe popoare vor trece prin cetatea aceasta şi vor zice unii către alţii: "Pentru ce a făcut
Domnul aşa cu această cetate mare?"
Ier.22:9. Şi li se va răspunde: "Pentru că locuitorii ei au părăsit legământul Domnului Dumnezeului
lor, s-au închinat la alţi dumnezei şi au slujit acelora".
Ier.22:10. Nu plângeţi după mort şi nu-l bociţi, ci plângeţi amar după cel dus în robie, că acela nu se
va mai întoarce şi nu îşi va mai vedea ţara sa de naştere;
Ier.22:11. Căci aşa zice Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit după tatăl
său, Iosia, şi care a ieşit din locul acesta: "Nu se va mai întoarce acolo,
Ier.22:12. Ci va muri în locul acela unde a fost dus rob şi nu va mai vedea pământul acesta.
Ier.22:13. Vai de cel care îşi zideşte casa din nedreptate şi îşi face încăperi din fărădelegi, care sileşte
pe aproapele său să-i lucreze degeaba şi nu-i dă plata lui,
Ier.22:14. Şi care zice: "Am să-mi fac casă mare şi odăi încăpătoare, am să fac ferestre, am să le
căptuşesc cu cedru şi am să le vopsesc cu roşu!
Ier.22:15. Ai ajuns tu, oare, rege ca să te făleşti cu palate clădite din lemn de cedru? Tatăl tău n-a
mâncat oare şi n-a băut? Israel a făcut judecată şi dreptate şi de aceea i-a fost bine.
Ier.22:16. El a judecat pricina săracului şi a nenorocitului şi de aceea i-a fost bine. Oare nu aceasta
înseamnă a Mă cunoaşte pe Mine? - zice Domnul.
Ier.22:17. Inima ta însă şi ochii tăi caută numai la lucrul tău şi la vărsarea sângelui nevinovat; caută
să facă numai împilare şi silnicie.
Ier.22:18. De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: "Nu-l vor plânge,
zicând: "Vai, fratele meu!" sau: "Vai, sora mea!" Nu-l vor plânge, zicând: "Vai, doamne!"
sau: "Vai, cinstea ta!"
Ier.22:19. Ci el va fi îngropat ca un asin; îl vor târî şi-l vor arunca departe peste porţile Ierusalimului
.
Ier.22:20. Urcă-te pe Liban şi strigă, înalţă-ţi glasul de pe Vasan şi strigă de pe Abarim, că s-au
zdrobit toţi prietenii tăi.
Ier.22:21. În vremea propăşirii tale Eu ţi-am grăit, dar tu ai zis: "Nu ascult!" Aşa a fost purtarea ta
chiar din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu.
Ier.22:22. Pe toţi păstorii tăi îi va împrăştia vântul, iar prietenii tăi se vor duce în robie. Atunci vei fi
ruşinat şi batjocorit pentru toate faptele tale cele rele.
Ier.22:23. O, cel ce locuieşti pe Liban şi-ţi faci cuibul în cedri, cum vei geme tu, când te vor ajunge
chinurile ca durerile femeii ce naşte!
Ier.22:24. Precum e adevărat că Eu trăiesc, a zis Domnul, tot aşa este de adevărat că dacă Iehonia,
fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, ar fi inel la mâna Mea cea dreaptă, apoi şi de acolo l-aş
smulge.
Ier.22:25. Şi te voi da în mâinile celor ce vor să-ţi ia viaţa şi în mâinile celor de care tu te temi, în
mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile Caldeilor;
Ier.22:26. Şi te voi arunca pe tine şi pe mama ta, care te-a născut, în .ară străină, unde nu v-aţi
născut
Ier.22:27. şi veţi muri acolo; iar în pământul unde va dori sufletul vostru să se întoarcă, nu vă veţi
mai întoarce".
Ier.22:28. Au doară acest om, Iehonia, este făptură blestemată şi lepădată? Sau este vas netrebnic?
Pentru ce sunt aruncaţi, el şi neamul lui, şi încă într-o ţară pe care ei n-o ştiau?
Ier.22:29. O, ţară, ţară, ţară, ascultă cuvântul Domnului!
Ier.22:30. Aşa zice Domnul: "Scrieţi pe omul acesta ca lipit de copii, ca om nenorocit în zilele sale,
pentru că nimeni din neamul lui nu va mai şedea pe tronul lui David şi să domnească peste
Iuda!"
CAP. 23
Pedeapsă asupra păstorilor necredincioşi şi a profeţilor mincinoşi.
Ier.23:1. "Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele, zice Domnul.
Ier.23:2. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către păstorii care pasc pe poporul Meu:
Aţi risipit oile Mele şi le-aţi împrăştiat şi nu le-aţi păzit; de aceea, vă voi pedepsi pentru
faptele voastre cele rele, zice Domnul.
Ier.23:3. Şi voi aduna rămăşiţele turmei Mele din toate ţările prin care le-am risipit, le voi întoarce la
staulele lor şi vor naşte şi se vor înmulţi.
Ier.23:4. Voi pune peste acestea păstori, care le vor paşte şi ele nu se vor mai teme, nici se vor mai
speria, nici se vor mai pierde, zice Domnul.
Ier.23:5. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David Odraslă dreaptă şi va ajunge rege şi va
domni cu înţelepciune; va face judecată şi dreptate pe pământ.
59
Ier.23:6. În zilele Lui, Iuda va fi izbăvit şi Israel va trăi în linişte; iată numele cu care-L voi numi:
"Domnul – dreptatea - noastră!"
Ier.23:7. De aceea, vor veni zilele, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a
scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului",
Ier.23:8. Ci: "Viu este Domnul, Care a scos şi a adus neamul casei lui Israel din ţara de la
miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipise şi vor trăi în pământul acesta".
Ier.23:9. Despre prooroci: "Mi se sfâşie inima în mine şi toate oasele mi se cutremură; sunt ca un
am beat, ca omul biruit de vin, pentru Domnul şi pentru cuvintele Lui cele sfinte;
Ier.23:10. Pentru că s-a umplut ţara de desfrânaţi şi pentru că plânge ţara sub blestem; uscatu-s-au
păşunile în stepă; ţinta alergăturii lor este fărădelegea şi ţara lor este nedreptatea.
Ier.23:11. Că profetul şi preotul sunt necredincioşi; şi până şi în casa Mea am găsit răutatea lor, zice
Domnul.
Ier.23:12. De aceea, calea lor le va fi ca locurile lunecoase în întuneric; vor fi îmbrânciţi şi vor cădea
acolo, căci voi aduce asupra lor nenorocirea în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul.
Ier.23:13. Şi în proorocii Samariei am văzut nebunie, căci au profeţit în numele lui Baal şi au dus în
rătăcire pe poporul Meu Israel.
Ier.23:14. Dar în proorocii Ierusalimului am văzut grozăvii: aceştia fac desfrânare şi umblă cu
minciuni, ajută mâinile făcătorilor de rele, ca nimeni să nu se întoarcă de la necredinţa sa;
toţi sunt pentru Mine ca Sodoma, şi locuitorii lui ca Gomora.
Ier.23:15. De aceea, aşa zice Domnul Savaot despre prooroci: Iată, îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să
bea apă cu fiere, că de la profeţii Ierusalimului s-a întins necredinţa în toată tara.
Ier.23:16. Aşa zice Domnul Savaot: "Nu ascultaţi cuvintele proorocilor, care vă profeţesc, că vă
înşeală, povestindu-vă închipuirile inimii lor, şi nimic din cele ale Domnului.
Ier.23:17. Necontenit grăiesc ei celor ce Mă dispreţuiesc: "Domnul, a zis că va fi pace peste voi". Şi
tuturor celor care urmează inima lor învârtoşată le zic: "Nici un rău nu va veni asupra
voastră!"
Ier.23:18. Că cine a luat parte la sfatul Domnului, ca să vadă şi să audă cuvântul Lui? Sau cine a luat
aminte la cuvântul Lui ca să-l vestească?
Ier.23:19. Iată vine furtuna Domnului cu iuţime, vine furtună mare şi va cădea peste capetele
necredincioşilor.
Ier.23:20. Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Sale, şi în
zilele ce vin veţi pricepe aceasta lămurit.
Ier.23:21. N-am trimis Eu pe proorocii aceştia, ci au alergat ei singuri; Eu nu le-am spus, ci au profeţit
ei de la ei.
Ier.23:22. Au luat ei parte la sfatul Meu? Atunci să vestească cuvintele Mele poporului Meu, să facă să
se întoarcă oamenii de la calea lor rea şi de la faptele lor cele rele.
Ier.23:23. Au doară Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt
Dumnezeu?
Ier.23:24. Poate oare omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-l văd Eu, zice Domnul? Au nu
umplu Eu cerul şi pământul, zice Domnul?
Ier.23:25. Am auzit ce zic proorocii care profeţesc minciună în numele Meu. Ei zic: "Am visat, am
văzut în vis".
Ier.23:26. Până când proorocii aceştia vor spune minciuni şi vor vesti înşelătoria inimii lor?
Ier.23:27. Cred ei cu visele lor, pe care şi le povestesc unul altuia, să facă uitat, poporului Meu,
numele Meu, aşa cum au uitat părinţii lor numele Meu pentru Baal?
Ier.23:28. Proorocul care a văzut vis, povestească-l ca vis, iar cel ce are cuvântul Meu, acela să spună
cuvântul Meu adevărat. Ce legătură poate fi între pleavă şi grăuntele de grâu curat, zice
Domnul?
Ier.23:29. Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfărâmă stânca?
Ier.23:30. De aceea iată Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de la
altul.
Ier.23:31. Deoarece Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care vorbesc cu limba lor, dar zic: "El
a spus".
Ier.23:32. Tot Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care spun visuri mincinoase, care le
povestesc pe acestea şi duc pe poporul Meu la rătăcire cu amăgirile lor şi cu linguşirile lor,
deşi Eu nu i-am trimis, nici le-am poruncit; ei nu aduc nici un folos poporului acestuia, zice
Domnul.
Ier.23:33. Deci, de te va întreba poporul acesta, sau vreun prooroc, sau vreun preot: "Care este
ameninţarea Domnului?" Să le spui: "Ce ameninţare? Am să vă înlătur", zice Domnul.
Ier.23:34. Iar dacă un prooroc sau preot, sau poporul va zice: "Este ameninţarea Domnului", voi
pedepsi pe omul acela şi casa lui.
Ier.23:35. Aşa să ziceţi unul către altul şi frate către frate: "Ce-a răspuns Domnul?" sau: "Ce-a zis
Domnul?"
Ier.23:36. Iar cuvântul acesta: "Ameninţare de la Domnul", de-acum să nu-l mai întrebuinţaţi, că
ameninţare va fi unui astfel de om cuvântul lui, pentru că stricaţi cuvintele Domnului celui
viu, cuvintele Domnului Savaot, cuvintele Dumnezeului nostru.
Ier.23:37. Aşa să zici proorocului: "Ce a răspuns Domnul?", sau: "Ce a zis Domnul?"
60
Ier.23:38. Şi de veţi mai zice: "Ameninţare de la Domnul", apoi aşa zice Domnul: Pentru că spuneţi
acea vorbă: "Ameninţare de la Domnul" când Eu am trimis să vi se spună: Nu mai ziceţi
"Ameninţare de la Domnul",
Ier.23:39. De aceea, iată vă voi uita cu totul şi vă voi părăsi, şi cetatea aceasta, pe care v-am dat-o
vouă şi părinţilor voştri, o voi lepăda de la faţa Mea,
Ier.23:40. Şi voi pune asupra voastră ocară şi necinste veşnică care nu se vor uita".
CAP. 24
Cele două coşuri cu smochine şi soarta viitoare a poporului.
Ier.24:1. După ce Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat din Ierusalim robi pe Iehonia, fiul lui
Ioiachim, regele lui Iuda şi pe căpeteniile lui Iuda cu lemnarii şi cu fierarii şi i-a dus la
Babilon, mi-a arătat Domnul vedenia aceasta: Iată erau două coşuri cu smochine, aşezate
înaintea templului Domnului:
Ier.24:2. Un coş era cu smochine foarte bune, cum sunt smochinele văratice, iar celălalt coş era cu
smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nici nu se puteau mânca.
Ier.24:3. Atunci mi-a zis Domnul: "Ce vezi tu, Ieremia ?" Şi eu am zis: "Smochine! Smochinele cele
bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele, încât nu se pot mânca de rele ce
sunt".
Ier.24:4. Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Ier.24:5. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine bune, aşa voi privi cu
bunăvoinţă pe cei ai lui Iuda, duşi în robie, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara
Caldeilor.
Ier.24:6. Şi-Mi întorc ochii Mei asupra lor, spre binele lor, şi-i voi întoarce în ţara aceasta şi nu-i voi
nimici, ei-i voi zidi; nu-i vai smulge, ci-i voi sădi;
Ier.24:7. Le voi da inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul şi ei vor fi poporul Meu, iar
Eu voi fi Dumnezeul lor, că se vor întoarce la Mine cu toată inima lor".
Ier.24:8. Despre smochinele rele care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul: Aşa voi face
să ajungă Sedechia, regele lui Iuda, căpeteniile lui şi restul Ierusalimului , cei care au
rămas în ţara aceasta şi cei care trăiesc în ţara Egiptului;
Ier.24:9. Îl voi face pricină de groază, o nenorocire pentru toate regatele pământului, ca să fie de
ocară şi de pildă, de batjocură şi blestem prin toate locurile pe unde-i voi izgoni.
Ier.24:10. Şi voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă, până vor pieri din ţara pe care le-o
dădusem lor şi părinţilor lor".
CAP. 25
Robia Babilonului şi pedeapsa tuturor neamurilor.
Ier.25:1. Cuvântul care a fost către Ieremia pentru tot poporul iudeu, în anul al patrulea al lui
Ioiachim, fiut lui Iosia, regele lui Iuda sau în anul întâi al lui Nabucodonosor, regele
Babilonului
Ier.25:2. Pe care cuvânt l-a rostit proorocul Ieremia către tot poporul iudeu şi către toţi locuitorii
Ierusalimului :
Ier.25:3. "De la anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, şi până în ziua
aceasta - timp de douăzeci şi trei de ani - a fost cuvântul Domnului către mine. Şi eu de
dimineaţa până seara v-am vorbit, dar voi n-aţi ascultat.
Ier.25:4. Trimis-a Domnul la noi necontenit pe toţi robii Săi prooroci şi voi n-aţi ascultat, nici v-aţi
plecat urechea ca să-i ascultaţi.
Ier.25:5. Vi s-a zis: Să se întoarcă fiecare de la calea sa cea rea şi de la faptele sale cele urâte, şi
veri trăi în ţara pe care Domnul a dat-o vouă şi părinţilor voştri din veac în veac.
Ier.25:6. Şi să nu umblaţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi lor, şi să nu Mă
mâniaţi cu faptele mâinilor voastre, şi nu vă voi face nici un fel de rău.
Ier.25:7. Voi însă nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat eu faptele mâinilor voastre, spre
răul vostru.
Ier.25:8. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele,
Ier.25:9. Iată, voi trimite să aducă toate neamurile de la miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimite la
Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ca să le aducă împotriva acestei ţări şi a
locuitorilor ei şi împotriva tuturor neamurilor dimprejur pe care le voi pustii, 1e voi
înspăimânta, le voi face de râs şi de ocară veşnică.
Ier.25:10. Nu vor mai putea avea glas de bucurie şi glas de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei,
uruitul pietrelor de moară şi lumina sfeşnicului.
Ier.25:11. Toată ţara aceasta va fi pustiită şi jefuită; popoarele acestea vor sluji regelui Babilonului
şaptezeci de ani.
Ier.25:12. Iar când se vor împlini şaptezeci de ani, voi pedepsi pe regele Babilonului şi pe poporul
acela, zice Domnul, pentru necredinţa lor, şi ţara Caldeilor o voi pedepsi şi o voi face pustie
pentru totdeauna.
Ier.25:13. Voi împlini asupra ţării acesteia toate cuvintele Mele pe care le-am rostit împotriva ei; tot
ce-i scris în cartea aceasta şi ceea ce Ieremia a proorocit împotriva tuturor neamurilor.
Ier.25:14. Pentru că şi pe ele le vor robi multe popoare şi regi mari şi le voi răsplăti după purtarea lor
şi după faptele mâinilor lor.
61
Ier.25:.15. Că aşa mi-a zis Domnul Dumnezeul lui Israel: "Ia din mâna Mea cupa aceasta cu vinul
urgiei şi adapă cu ea toate popoarele la care te voi trimite;
Ier.25:16. Acelea vor bea şi se vor clătina şi vor înnebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite
asupra lor!"
Ier.25:17. Şi am luat cupa din mâna Domnului şi am dat să bea tuturor neamurilor, la care m-a trimis
Domnul.
Ier.25:18. Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, regilor lui şi căpeteniilor lui, spre pustiire şi groază, spre
batjocură şi blestem, precum se şi vede astăzi;
Ier.25:19. Lui Faraon, regele Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui şi întregului popor al lui;
Ier.25:20. La toată Arabia, tuturor regilor ţării Uţ, tuturor regilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei,
Ecronului şi rămăşiţelor din Aşdod;
Ier.25:21. Edomului, Moabului şi fiilor lui Amon;
Ier.25:22. Tuturor regilor Tirului, tuturor regilor Sidonului şi regilor insulelor care sunt dincolo de
mare:
Ier.25:23. Dedanului şi Temei, Buzului şi tuturor care-şi rad tâmplele;
Ier.25:24. Tuturor regilor Arabiei şi tuturor regilor popoarelor amestecate, care locuiesc în pustiu;
Ier.25:25. Tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului şi tuturor regilor Mediei;
Ier.25:26. Tuturor regilor de la miazănoapte, de aproape sau de departe, unora şi altora, şi tuturor
regatelor lumii, care se află pe fata pământului; iar regele Şişacului va bea după ei.
Ier.25:27. Şi să le zici: "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Beţi şi vă îmbătaţi, vărsaţi şi
cădeţi şi nu vă ridicaţi la vederea sabiei pe care o trimit Eu asupra voastră!"
Ier.25:28. Iar de nu vor vrea să ia cupa din mâna ta, ca să bea, să le zici:
Ier.25:29. "Aşa grăieşte Domnul Savaot: Trebuie să beţi numaidecât, pentru că încep să aduc
nenorocire asupra cetăţii acesteia, peste care s-a chemat numele Meu. Să rămâneţi voi
nepedepsiţi? Nu, nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema sabie asupra tuturor celor ce
locuiesc pe pământ", zice Domnul Savaot.
Ier.25:30. De aceea prooroceşte asupra lor toate cuvintele acestea şi le zi: "Domnul va striga cu
putere de sus şi din locaşul sfinţeniei Sale Îşi va ridica glasul Său; va striga cu putere
împotriva păşunii Sale; va striga, ca cei ce calcă în teasc, tuturor celor ce locuiesc pe
pământ.
Ier.25:31. Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide procesul
neamurilor; intră la judecată cu tot trupul şi pe cei nelegiuiţi îi va da sabiei", zice Domnul.
Ier.25:32. Aşa zice Domnul Savaot: "Iată nenorocirea se întinde de la neam la neam şi vijelie mare se
ridică de la marginile pământului.
Ier.25:33. Şi în ziua aceea, cei loviţi de Domnul vor zăcea de la un capăt la celălalt al pământului şi nu
vor fi bociţi, nici nu vor fi adunaţi şi îngropaţi, ci vor sta ca gunoiul pe faţa pământului:
Ier.25:34. Plângeţi, păstori, şi suspinaţi şi tăvăliţi-vă în cenuşă, stăpâni ai turmei, că s-au împlinit
zilele, ca să fiii junghiaţi şi împrăştiaţi.
Ier.25:35. Atunci veţi cădea ca berbecii aleşi. Nu va fi adăpost pentru păstori, nici scăpare pentru
stăpânii turmei.
Ier.25:36: Ascultaţi strigătul păstorilor şi urletul stăpânilor turmei, că Domnul a pustiit păşunea lor.
Ier.25:37. Şi câmpiile cele paşnice sunt pustiite de urgia mâniei Domnului.
Ier.25:38. Părăsitu-şi-a el locaşul său, ca un leu, şi ţara lor s-a pustiit de urgia pustiitorului şi de
mânia aprinsă a Domnului".
CAP. 26
Proorocie despre surparea Ierusalimului şi a templului Domnului. Ieremia în primejdie de moarte.
Ier.26:1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, a fost cuvântul acesta de la Domnul:
Ier.26:2. "Aşa zice Domnul: Stai în curtea templului Domnului şi grăieşte tuturor cetăţilor lui Iuda,
care vin la închinare în templul Domnului, toate cuvintele ce îţi voi porunci să le grăieşti, să
nu laşi nici un cuvânt.
Ier.26:3. Poate vor asculta şi se vor întoarce de la calea cea rea şi atunci Îmi va părea rău de
nenorocirea pe care aveam de gând să le-o fac din cauza faptelor lor rele.
Ier.26:4. Şi să le spui: Aşa zice Domnul: "Dacă nu Mă veţi asculta să umblaţi după legea Mea, pe
care v-am dat-o,
Ier.26:5. Şi să luaţi aminte la cuvintele robilor Mei prooroci, pe care-i trimit la voi, pe care-i trimit
dis-de-dimineaţă, şi voi nu-i ascultaţi,
Ier.26:6. Atunci voi face cu templul acesta ceea ce am făcut cu şilo, iar cetatea aceasta o voi da spre
blestem tuturor popoarelor pământului".
Ier.26:7. Preoţii şi proorocii şi tot poporul au ascultat pe Ieremia , când a grăit el aceste cuvinte în
templul Domnului.
Ier.26:8. Iar după ce a spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună la tot poporul, preoţii,
proorocii şi tot poporul l-au prins şi i-au zis: "Tu trebuie să mori!
Ier.26:9. De ce prooroceşti în numele Domnului şi zici: Templul acesta va fi ca Şilo şi cetatea aceasta
se va pustii şi va rămâne fără locuitori?" Şi s-a adunat tot poporul împotriva lui Ieremia la
templul Domnului.
Ier.26:10. şi când au auzit acestea, căpeteniile lui Iuda au venit din casa regelui la templul Domnului
şi au şezut la intrare în poarta cea nouă a templului.
62
Ier.26:11. Atunci preoţii şi proorocii au zis către căpetenii şi către tot poporul aşa: "Osândă cu moarte
se cuvine acestui om, pentru că prooroceşte împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit şi voi
cu urechile voastre!"
Ier.26:12. Iar Ieremia a zis către toate căpeteniile şi către tot poporul: "Domnul m-a trimis să
proorocesc împotriva templului acestuia şi împotriva cetăţii acesteia cuvintele pe care le-aţi
auzit.
Ier.26:13. Îndreptaţi-vă dar căile voastre şi faptele voastre şi supuneţi-vă glasului Domnului
Dumnezeului vostru, şi Domnului Îi va părea rău de nenorocirea pe care o rostise împotriva
voastră.
Ier.26:14. Iar cât despre mine, iată sunt în mâinile voastre, faceţi cu mine ce vi se pare bun şi drept!
Ier.26:15. Dar să ştiţi bine că, de mă veţi omorî, veţi aduce asupra voastră, asupra cetăţii acesteia şi
asupra locuitorilor ei sânge nevinovat, căci cu adevărat Domnul m-a trimis la voi să vă
spun în urechile voastre toate cuvintele acelea".
Ier.26:16. Atunci căpeteniile şi tot poporul au zis către preoţi şi către prooroci: "Omul acesta nu este
vrednic de osândă cu moarte, pentru că ne-a grăit în numele Domnului Dumnezeului
nostru".
Ier.26:17. Atunci s-au ridicat unii din bătrânii poporului şi au zis către toată adunarea poporului:
Ier.26:18. "Miheia din Moreşet a proorocit în zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, şi a zis către tot
poporul iudeu: aşa zice Domnul Savaot: "Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge
o movilă de dărâmături şi muntele templului acestuia va fi un deal împădurit".
Ier.26:19. Omorâtu-l-a oare pentru aceasta Iezechia, regele lui Iuda şi tot Iuda? Au nu s-a temut el
de Domnul şi nu s-a rugat Domnului, ca să-I pară rău de nenorocirea pe care o rostise
împotriva lor? şi noi să ne împovărăm sufletele noastre cu o nelegiuire aşa de mare!
Ier.26:20. De asemenea a mai proorocit în numele Domnului un oarecare Urie, fiul lui Şemaia, din
Chiriat-Iearim, şi a proorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai cu
aceleaşi cuvinte, ca şi Ieremia .
Ier.26:21. Şi când au auzit cuvintele lui regele Ioiachim şi toţi curtenii lui şi toate căpeteniile, a căutat
regele să-l omoare. Şi auzind de aceasta, Urie s-a temut şi a fugit şi a trecut în Egipt.
Ier.26:22. Dar regele Ioiachim a trimis şi în Egipt oameni şi anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe
alţii împreună cu aceştia.
Ier.26:23. Şi au adus pe Urie din Egipt şi l-au înfăţişat la regele Ioiachim, şi acesta l-a ucis cu sabia şi
a aruncat trupul lui acolo unde erau mormintele oamenilor de rând".
Ier.26:24. Dar Ahicam, fiul lui Şafan, ocrotea pe Ieremia , ca să nu fie dat în mâna poporului spre
ucidere.
CAP. 27
Sfatul lui Ieremia de a se supune împăratului Babilonului.
Ier.27:1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, reţele lui Iuda, a fost de la Domnul către
Ieremia acest cuvânt:
Ier.27:2. "Aşa mi-a zis Domnul: Fă-ţi cătuşe şi jug şi le pune pe grumaz;
Ier.27:3. Trimite la fel regelui iui Iuda şi regelui Moabului, regelui fiilor lui Amon, regelui Tirului şi
regelui Sidonului, prin solii care au venit în Ierusalim la Sedechia, regele Ierusalimului ;
Ier.27:4. Şi porunceşte-le să spună stăpânilor lor: Iată ce zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel,
aşa să spuneţi stăpânilor voştri:
Ier.27:5. "Eu am făcut pământul şi pe om şi vieţuitoarele cele de pe faţa pământului cu puterea Mea
cea mare şi cu braţul Meu cel puternic şi l-am dat cui am vrut.
Ier.27:6. Şi acum voi da toate ţările acestea în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, robul
Meu, ba şi fiarele câmpului le voi da lui spre slujbă;
Ier.27:7. Toate popoarele vor sluji lui şi fiului lui şi fiului, fiului lui, până când îi va veni vremea şi lui
şi tării lui; ii vor sluji popoare multe şi regi mari.
Ier.27:8. Dacă vreun popor sau vreun regat nu va voi să-i slujească lui Nabucodonosor, regele
Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul său sub jugul regelui Babilonului, pe acel popor îl
voi pedepsi cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, până-l voi stârpi cu mâna lui, zice Domnul.
Ier.27:9. Iar voi să nu ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe vrăjitorii
voştri şi pe-ai voştri cititori de stele care vă zic: "Nu veţi sluji regelui Babilonului",
Ier.27:10. Că aceştia vă prezic minciună, ca să vă depărteze din ţara voastră şi ca Eu să vă izgonesc,
ca să pieriţi.
Ier.27:11. Iar pe poporul care-şi va pleca grumazul sub jugul regelui Babilonului şi i se va supune, îl
voi lăsa în pământul său şi-l va lucra şi va trăi pe el", zice Domnul.
Ier.27:12. Şi lui Sedechia, regele lui Iuda, i-am grăit toate cuvintele acestea şi am zis: "plecaţi-vă
grumazul sub jugul regelui Babilonului şi sluţiţi-i lui şi poporului. lui şi veţi trăi.
Ier.27:13. De ce să mori tu şi poporul tău de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a zis Domnul de
poporul acela, care nu va sluţi regelui Babilonului?
Ier.27:14. Şi să nu ascultaţi cuvintele proorocilor care vă zic:
Ier.27:15. "Nu veţi sluji regelui Babilonului, că minciună vă prezic şi nici nu i-am trimis Eu, zice
Domnul; ei vă profeţesc mincinos în numele Meu, ca să vă izgonesc şi să pieriţi şi voi şi
proorocii voştri, care vă proorocesc".
63
Ier.27:16. Preoţilor şi poporului întreg le-am grăit acestea: "Aşa zice Domnul: Nu ascultaţi cuvintele
proorocilor voştri care vă proorocesc şi vă zic: Iată, curând vor fi întoarse de la Babilon
vasele templului Domnului, că minciună vă proorocesc.
Ier.27:17. Nu-i ascultaţi, ci slujiţi regelui Babilonului şi veţi trăi. De ce să duceţi cetatea aceasta la
pustiire?
Ier.27:18. Iar dacă sunt ei prooroci şi dacă au ei cuvântul Domnului, atunci să mijlocească înaintea
Domnului Savaot ca vasele rămase în templul Domnului şi în casa regelui lui Iuda şi în
Ierusalim să nu treacă la Babilon.
Ier.27:19. Că aşa zice Domnul Savaot de stâlpi, de baia cea de aramă, de postamente şi de celelalte
lucruri care au rămas în cetatea aceasta,
Ier.27:20. Şi pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, nu le-a luat când a dus din Ierusalim la
Babilon pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi îi însemnaţi din Iuda şi din
Ierusalim;
Ier.27:21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, despre vasele care au rămas în templul
Domnului şi în casa regelui lui Iuda şi în Ierusalim :
Ier.27:22. "Vor fi duse şi acelea la Babilon şi vor rămâne acolo până în ziua când le voi căuta Eu şi le
voi scoate şi le voi întoarce la locul acesta, zice Domnul".
CAP. 28
Ieremia şi Anania, proorocul cel mincinos.
Ier.28:1. Tot în anul acela, la începutul domniei lui Sedechia, regele lui Iuda, adică în anul al
patrulea, în luna a cincea, Anania, fiul lui Azur, proorocul cel din Gabon, mi-a grăit în
templul Domnului, înaintea. ochilor preoţilor şi a tot poporul şi mi-a zis:
Ier.28:2. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Voi sfărâma jugul regelui Babilonului;
Ier.28:3. Peste doi ani voi întoarce în locul acesta toate vasele templului Domnului, pe care
Nabucodonosor, regele Babilonului, le-a luat din acest loc şi le-a dus la Babilon.
Ier.28:4. Voi întoarce la locul acesta şi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi robii
iudei, care au mers la Babilon, zice Domnul, căci voi sfărâma jugul regelui Babilonului".
Ier.28:5. Atunci proorocul Ieremia a grăit către Anania proorocul, înaintea ochilor preoţilor şi
înaintea ochilor a tot poporul, ce stătea în templul Domnului, şi a zis Ieremia proorocul:
Ier.28:6. "Aşa să fie şi să facă aceasta Domnul! Împlinească Domnul cuvintele tale, pe care le-ai
rostit tu pentru întoarcerea din Babilon a vaselor templului Domnului şi a tuturor robilor la
locul acesta.
Ier.28:7. Dar ascultă cuvântul acesta pe care ţi-l spun eu în auzul tău şi în auzul a tot poporul:
Ier.28:8. Proorocii care au fost demult înaintea mea şi înaintea ta au prevestit multor ţări şi regate
puternice război, strâmtorare şi molimă.
Ier.28:9. Când însă vreun prooroc a prevestit pace, atunci numai aşa a fost luat el ca prooroc, cu
adevărat trimis de Domnul, dacă s-a împlinit cuvântul acelui prooroc".
Ier.28:10. Iar proorocul Anania a luat jugul de pe grumazul lui Ieremia proorocul şi l-a sfărâmat;
Ier.28:11. Şi a zis Anania înaintea ochilor a tot poporul cuvintele acestea: "Iată ce zice Domnul: Aşa
voi sfărâma jugul lui Nabucodonosor, regele Babilonului, peste doi ani, luându-l de pe
grumazul tuturor popoarelor". Şi Ieremia s-a dus în drumul său.
Ier.28:12. După ce proorocul Anania a sfărâmat jugul de pe grumazul proorocului Ieremia , a fost
cuvântul Domnului către Ieremia şi i-a zis:
Ier.28:13. "Mergi şi spune lui Anania: Aşa zice Domnul: Tu ai sfărâmat un jug de lemn şi voi face în
locul lui altui de fier ,
Ier.28:14. Că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Jug de fier voi pune pe grumazul tuturor
acestor popoare, ca să muncească ele la Nabucodonosor, regele Babilonului, şi ca să-i
slujească, ba şi fiarele câmpului le voi da lui!"
Ier.28:15. Şi a mai zis proorocul Ieremia către Anania proorocul: "Ascultă, Anania: Domnul nu te-a
trimis şi tu dai poporului acestuia încredere în minciună.
Ier.28:16. De aceea aşa zice Domnul: Iată te voi arunca de pe faţa pământului; chiar în anul acesta
vei muri, pentru că ai grăit împotriva Domnului".
Ier.28:17. Şi a murit Anania proorocul chiar în anul acela, în luna a şaptea.
CAP. 29
Scrisoarea lui Ieremia către cei din robie.
Ier.29:1. Iată cuvintele scrisorii pe care Ieremia proorocul a trimis-o din Ierusalim către rămăşiţa
bătrânilor din robie, preoţilor şi proorocilor şi către tot poporul pe care Nabucodonosor i-a
dus din Ierusalim la Babilon,
Ier.29:2. După ce a ieşit din Ierusalim regele Iehonia şi regina şi eunucii şi căpeteniile lui Iuda şi ai
Ierusalimului şi lemnarii şi fierarii,
Ier.29:3. Prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Sedechia, regele lui
Iuda, i-a trimis la Babilon către Nabucodonosor, regele Babilonului:
Ier.29:4. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, către toţi robii pe care i-am strămutat din
Ierusalim la Babilon: Zidiţi casă şi trăiţi;
Ier.29:5. Faceţi grădini şi mâncaţi roadele lor!
Ier.29:6. Luaţi femei şi naşteţi fii şi fiice! Fiilor voştri luaţi-le soţii, iar pe fiicele voastre măritaţi-le, ca
să nască fii şi fiice, şi să nu vă împuţinaţi acolo, ci înmulţiri-vă!
64
Ier.29:7. Căutaţi binele ţării în care v-am dus robi şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, că de propăşirea
ei atârnă şi fericirea voastră!
Ier.29:8. Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de
proorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele
voastre, pe care le veţi visa,
Ier.29:9. Căci vă proorocesc minciună şi Eu nu i-am trimis, zice Domnul!
Ier.29:10. Pentru că Domnul zice: Când vi se vor împlini în Babilon şaptezeci de ani, atunci vă voi
cerceta şi voi împlini cuvântul Meu cel bun pentru voi, ca să vă întoarceţi la locul acesta.
Ier.29:11. Pentru că numai Eu ştiu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gând bun, nu rău, ca să
vă dau viitorul şi nădejdea.
Ier.29:12. Şi veţi striga către Mine şi veţi veni şi vă veţi ruga Mie, şi Eu vă voi auzi;
Ier.29:13. Şi Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima voastră.
Ier.29:14. Şi voi fi găsit de voi, zice Domnul, şi vă voi întoarce din robie şi vă voi strânge din toate
popoarele şi din toate locurile, de pe unde v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi întoarce din
locul de unde v-am dus.
Ier.29:15. Voi ziceţi: "Domnul ne-a ridicat prooroci în Babilon".
Ier.29:16. Aşa zice Domnul de regele care şade pe tronul lui David şi de tot poporul care trăieşte în
cetatea aceasta şi de fraţii voştri care n-au fost duşi cu voi în robie.
Ier.29:17. Aşa zice Domnul de aceştia: Iată, voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă şi-i voi face
ca smochinele cele stricate care, de rele ce sunt, nu se pot mânca,
Ier.29:18. Şi-i voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, şi-i voi da spre chin în toate regatele
pământului, spre blestem şi grozăvie, spre râs şi batjocură în faţa tuturor popoarelor la
care-i voi izgoni,
Ier.29:19. Pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, deşi le-am trimis dis-de-dimineaţă pe
slujitorii Mei, proorocii; zice Domnul.
Ier.29:20. Iar voi toţi cei ce sunteţi în robie, pe care v-am trimis din Ierusalim la Babilon, ascultaţi
cuvântul Domnului.
Ier.29:21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel despre Ahab, fiul lui Colaia şi despre
Sedechia, fiul lui Maaseia, care vă proorocesc vouă minciună în numele Meu: pe aceştia îi
voi da în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi acela îi va omorî înaintea ochilor
voştri.
Ier.29:22. şi se va obişnui după ei. printre toţi robii lui Iuda din Babilon a se blestema astfel: "Să-i
facă Domnul cum a făcut lui Sedechia şi lui Ahab", pe care i-a fript regele Babilonului pe
jeratic,
Ier.29:23. Pentru că au făcut ticăloşie în Israel: se desfrânau cu femeile aproapelui lor şi spuneau
minciuni în numele Meu, ceea ce Eu nu le-am poruncit; Eu ştiu acestea şi sunt martor, zice
Domnul.
Ier.29:24. Iar lui Şemaia Nehelamitul spune-i:
Ier.29:25. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Pentru că ai trimis scrisori în numele tău
către tot poporul cel din Ierusalim şi către preotul Sofonie, fiul lui Maaseia, şi către toţi
preoţii şi ai scris:
Ier.29:26. "Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să fii supraveghetor în templul
Domnului peste tot omul nebun şi peste tot omul ce prooroceşte, şi ca să pui pe unul ca
acesta în temniţă şi în cătuşe:
Ier.29:27. Pentru ce dar nu opreşti pe Ieremia din Anatot de a mai prooroci acolo la voi?
Ier.29:28. Că acesta şi în Babilon a trimis să mi se spună: "Robia va fi lungă: zidiţi case şi locuiţi în
ele, sădiţi grădini şi mâncaţi roadele lor".
Ier.29:29. Preotul Sofonie a citit această scrisoare în auzul proorocului Ieremia ,
Ier.29:30. Şi cuvântul Domnului a fost către Ieremia şi a zis:
Ier.29:31. "Trimite la toţi cei strămutaţi să li se spună: Aşa zice Domnul de Şemaia Nehelamitul:
Pentru că Şemaia prooroceşte la voi, dar Eu nu l-am trimis, şi vă dă încredere într-o
minciună,
Ier.29:32. De aceea aşa zice Domnul: Iată Eu voi pedepsi pe Şemaia Nehelamitul şi neamul lui; nu va
fi din el om care să locuiască în mijlocul poporului acestuia, iar el nu va vedea binele acela,
pe care Eu îl voi face poporului Meu, zice Domnul, pentru că a grăit împotriva Domnului".
CAP. 30
Dumnezeu făgăduieşte Iudeilor, prin gura profetului, întoarcerea din robie.
Ier.30:1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia :
Ier.30:2. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Scrie-ţi într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am
grăit Eu,
Ier.30:3. Că iată vin zile, zice Domnul când voi întoarce din robie pe poporul Meu, pe Israel şi pe
Iuda, zice Domnul, şi-i voi aduce iarăşi în pământul acela, pe care l-am dat părinţilor lor, şi-
l vor stăpâni".
Ier.30:4. Iată cuvintele acelea pe care le-a spus Domnul despre Israel şi despre Iuda:
Ier.30:5. Aşa a zis Domnul: "Glas de tulburare, glas de groază auzim, ţi nu glas de pace.
Ier.30:6. Întrebaţi şi vedeţi dacă naşte vreun bărbat? De ce văd Eu pe toţi bărbaţii cu mâinile pe
şolduri, ca o femeie care naşte, şi feţele tuturor palide?
65
Ier.30:7. O, vai! Mare este ziua aceea! Asemenea ei n-a mai fost alta! Acela este timp de mare
strâmtorare pentru Iacov, dar el va fi izbăvit din ea.
Ier.30:8. Şi în ziua aceea, zice Domnul Savaot, voi sfărâma jugul de pe grumazul lor şi lanţurile lor
le voi rupe.
Ier.30:9. Şi nu vor mai sluji străinilor, ci vor sluji Domnului Dumnezeului lor şi lui David, regele lor,
pe care îl voi pune iarăşi pe tron.
Ier.30:10. Şi tu robul Meu Iacov, nu te teme, zice Domnul, nici nu te înspăimânta, Israele, că iată Eu
te voi scăpa din ţara cea depărtată şi neamul tău îl voi aduce din tara robiei tale. Şi se va
întoarce Iacov şi va trăi în pace şi în linişte şi nimeni nu-l va mai îngrozi.
Ier.30:11. Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi pierde de fot toate popoarele,
printre care te-am risipit pe tine, iar pe tine nu te voi pierde; te voi pedepsi după dreptate
şi nepedepsit nu te voi lăsa,
Ier.30:12. Că aşa zice Domnul: Rana ta e de nevindecat şi plaga ta e dureroasă.
Ier.30:13. Nimeni nu se îngrijeşte de pricina ta, ca să-ţi vindece rana, şi leac vindecător nu este
pentru tine.
Ier.30:14. Toţi prietenii tăi te-au uitat şi nu te mai caută; că Eu te-am lovit ca pe un vrăjmaş, cu
pedeapsă crudă, pentru mulţimea fărădelegilor tale, pentru că se înmulţiseră păcatele tale.
Ier.30:15. De ce te plângi de rana ta? Durerea ta este de nevindecat? După mulţimea fărădelegilor
tale ţi-am făcut aceasta, pentru că se înmulţiseră păcatele tale.
Ier.30:16. Dar toţi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi şi toţi vrăjmaşii tăi vor merge şi ei toţi în robie şi
toţi jefuitorii tăi vor fi jefuiţi.
Ier.30:17. Şi îţi voi lega rănile şi te voi vindeca, zice Domnul. Că ei te numesc: "Cel izgonit", "Sionul,
de care nu mai întreabă nimeni!"
Ier.30:18. Aşa zice Domnul: "Iată voi restatornici corturile lui Iacov şi sălaşurile lui le voi milui;
cetatea va fi zidită iar pe dealul său şi templul se va zidi ca mai înainte.
Ier.30:19. Se vor înălţa din ele mulţumiri şi glas de bucurie; îi voi înmulţi şi nu vor mai fi împuţinaţi, îi
voi încununa cu glorie şi nu vor mai fi înjosiţi.
Ier.30:20. Fiii lui Iacov vor fi ca mai înainte, adunarea lui va sta înaintea Mea şi Eu voi pedepsi pe toţi
asupritorii lui.
Ier.30:21. Căpetenia lui va fi din el şi stăpânul lui se va ridica din mijlocul lui; îl voi apropia şi se va
apropia de Mine: că cine va îndrăzni să se apropie singur de Mine? - zice Domnul.
Ier.30:22. Voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.
Ier.30:23. Iată vijelie sălbatică vine de la Domnul, vijelie groaznică, şi va cădea pe capul
necredincioşilor.
Ier.30:24. Mânia cea aprinsă a Domnului nu se va abate până ce nu se va sfârşi şi nu se va împlini
gândul inimii Lui. În zilele cele de apoi veţi pricepe aceasta".
CAP. 31
Proorocie privitoare la Mesia.
Ier.31:1. "În vremea aceea Eu voi fi Dumnezeul tuturor seminţiilor lui Israel, iar ele vor fi poporul
Meu", zice Domnul.
Ier.31:2. Aşa zice Domnul: "Poporul care a scăpat de sabie a aflat milă în pustiu. Israel a ajuns la
locul său de odihnă".
Ier.31:3. Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare şi mi-a zis: "Cu iubire veşnică te-am iubit şi de
aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa.
Ier.31:4. Din nou te voi pune în rânduială, fecioara lui Israel, din nou te voi înfrumuseţa cu
timpanele tale şi vei ieşi la hora celor ce se veselesc;
Ier.31:5. Din nou vei lua viile de pe dealurile Samariei, şi vierii care le vor lucra se vor folosi ei
singuri de ele.
Ier.31:6. Că va veni vremea când străjile de pe muntele Efraim vor striga: "Sculaţi-vă să ne suim în
Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!"
Ier.31:7. Căci aşa zice Domnul: "Strigaţi de bucurie pentru Iacov şi strigaţi înaintea căpeteniei
popoarelor, vestiţi; lăudaţi şi ziceţi: Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, rămăşiţa lui Israel!
Ier.31:8. Iată, ii voi aduce din ţara cea de la miazănoapte şi-i voi aduna de la marginile pământului.
Orbul şi şchiopul, cea însărcinată şi cea care naşte vor fi împreună cu ei; se va întoarce aici
mare mulţime.
Ier.31:9. Cu lacrimi au plecat şi îi voi întoarce cu mângâiere, îi voi întoarce la izvoarele apelor pe
cale netedă, pe care nu se vor poticni, că Eu sunt părintele lui Israel şi Efraim este întâiul
Meu născut".
Ier.31:10. Ascultaţi, popoare, cuvântul Domnului, vestiţi ţării depărtate şi ziceţi: Cel ce a împrăştiat pe
Israel, Acela îl va aduna şi-l va păzi, ca păstorul turma sa, că va răscumpăra Domnul pe
Iacov,
Ier.31:11. Şi-l va izbăvi din mâna celui ce a fost mai tare decât el.
Ier.31:12. Şi vor veni şi vor prăznui pe înălţimile Sionului şi vor curge bunătăţile Domnului: grâu şi vin
şi untdelemn, miei şi boi. Sufletul lor va fi ca o grădină bine-udată şi ei nu vor mai tânji.
Ier.31:13. Atunci fecioara se va veseli la horă, tineri şi bătrâni vor fi fericiţi. Voi schimba întristarea lor
în veselie şi-i voi mângâia după întristarea lor şi-i voi bucura.
Ier.31:14. Voi hrăni sufletele preoţilor cu grăsime şi poporul Meu se va sătura din bunătăţile Mele",
zice Domnul.
66
Ier.31:15. Aşa zice Domnul: "Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi
nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt".
Ier.31:16. Aşa zice Domnul: Înfrânează-ţi glasul de la bocet şi ochii de la lacrimi, că vei avea plată
pentru munca ta, zice Domnul, şi ei se vor întoarce din ţara duşmană;
Ier.31:17. Este nădejde pentru viitorul tău, zice Domnul, că fiii tăi se vor întoarce în hotarele lor.
Ier.31:18. Aud pe Efraim plângând şi zicând: "Tu m-ai pedepsit şi sunt pedepsit ca un junc neînvăţat.
Întoarce-mă şi mă voi întoarce, că Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!
Ier.31:19. După ce m-am întors, m-am căit, şi când am luat cunoştinţă, m-am bătut în piept; am fost
ruşinat şi tulburat am fost, pentru că am purtat ocara tinereţii mele".
Ier.31:20. Dar Efraim nu este feciorul Meu scump, un copil atât de alintat? Atunci când vorbesc de el,
totdeauna cu dragoste Mi-amintesc de el; pentru el Mi se mişcă inima şi voi avea milă de
el, zice Domnul.
Ier.31:21. Pune-ţi semne pe lingă drum, pune-ţi stâlpi, fii atentă la drum, la calea pe care te-ai dus;
întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în aceste cetăţi ale tale.
Ier.31:22. Până când vei rătăci, fiică neascultătoare? Pentru că Domnul va face pe pământ lucru nou:
femeia va căuta pe bărbatul ei.
Ier.31:23. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "De acum înainte, când voi întoarce robia
lor, vor grăi în pământul lui Iuda şi în cetăţile lui cuvintele acestea: "Locaş al dreptăţii şi
munte sfânt, Domnul să te binecuvânteze!"
Ier.31:24. Şi se vor aşeza în această ţară Iuda şi toate cetăţile lui, plugarii şi cei ce umblă cu turmele.
Ier.31:25. Că voi adăpa sufletul obosit şi voi sătura toată inima amărâtă".
Ier.31:26. Atunci m-am deşteptat şi am privit, şi somnul meu a fost liniştit.
Ier.31:27. "Iată vin zile, zice Domnul, când voi semăna în casa lui Israel şi în casa lui Iuda o sămânţă
de om şi sămânţă de vite;
Ier.31:28. Precum am privegheat asupra lor ca să-i smulg şi să-i zdrobesc, ca să-i risipesc, să-i vatăm
şi să-i pierd, aşa voi priveghea asupra lor, ca să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul.
Ier.31:29. În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit
dinţii".
Ier.31:30. Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi
dinţii.
Ier.31:31. Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ
nou.
Ier.31:32. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână,
ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi Eu am rămas în
legătură cu ei, zice Domnul.
Ier.31:33. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul:
Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi
vor fi popor.
Ier.31:34. Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: "Cunoaşteţi pe Domnul" că
toţi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta
fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni".
Ier.31:35. Aşa zice Domnul, Cel ce a dat soarele ca să lumineze ziua şi a pus legi lunii şi stelelor, ca să
lumineze noaptea; Cel ce tulbură marea, de-i mugesc valurile, şi numele Lui este Domnul
Savaot:
Ier.31:36. "Când aceste legi vor înceta să mai aibă putere înaintea Mea, zice Domnul, atunci şi
seminţia lui Israel va înceta pentru totdeauna să mai fie popor înaintea Mea.
Ier.31:37. Aşa zice Domnul: Dacă cerul poate fi măsurat sus şi temeliile pământului cercetate jos,
atunci şi Eu voi lepăda toată seminţia lui Israel pentru toate câte au făcut ei, zice Domnul.
Ier.31:38. Iată vin zile - zice Domnul când cetatea se va zidi întru slava Domnului de la turnul
Hananeel până la Poarta Colţului,
Ier.31:39. Şi funia de măsurat pământul va înainta de-a dreptul până la muntele Gareb şi se va
întoarce spre Goa.
Ier.31:40. Şi toată valea trupurilor moarte şi a cenuşii şi tot câmpul până la pârâul Chedron, până la
colţul porcilor cailor, spre răsărit, vor fi locuri sfinţite pentru Domnul şi nu vor mai fi
niciodată nici pustiite, nici nimicite".
CAP. 32
Ţarina cumpărată de Ieremia .
Ier.32:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , în anul al zecelea al lui Sedechia, regele
lui Iuda. Anul acesta era anul al optsprezecelea al lui Nabucodonosor.
Ier.32:2. Atunci oştirea regelui Babilonului înconjurase Ierusalimul şi proorocul Ieremia era închis în
curtea temniţei, care se afla lângă casa regelui lui Iuda.
Ier.32:3. Acolo îl închisese regele Sedechia. zicând: "De ce prooroceşti şi zici: Aşa grăieşte Domnul:
Iată, voi da cetatea în mâinile regelui Babilonului, şi acesta o va lua;
Ier.32:4. Sedechia, regele lui Iuda, nu va scăpa din mâinile Caldeilor, ci va fi dat fără îndoială în
mâinile regelui Babilonului şi va grăi cu el gură către gură; ochii lui var vedea ochii aceluia,
Ier.32:5. Şi acela va duce pe Sedechia la Babilon, unde va şi sta el până-l voi cerceta, zice Domnul.
Dacă vă veţi lupta cu Caldeii, nu veţi avea izbândă!"
Ier.32:6. Atunci Ieremia a zis: "Aşa a fost cuvântul Domnului către mine:
67
Ier.32:7. Iată vine Hanameel, fiut lui Şalum, unchiul tău, vine la tine ca să-îi zică: "Cumpără pentru
tine ţarina mea cea din Anatot, pentru că după dreptul de înrudire se cuvine să o cumperi
tu".
Ier.32:8. Şi a venit la mine în curtea gărzii Hanameel, fiul unchiului meu, după cuvântul Domnului, şi
mi-a zis: "Cumpără ţarina mea cea din Anatot, din pământul lui Veniamin, că al tău este
dreptul de moştenire şi al tău este dreptul de răscumpărare. Cumpăr-o pentru tine!"
Ier.32:9. Atunci am cunoscut că acesta fusese cuvântul Domnului şi am cumpărat de la Hanameel,
fiul unchiului meu, ţarina cea din Anatot şi i-am cântărit şapte sicli de argint şi zece
arginţi;
Ier.32:10. Apoi am scris zapisul şi l-am întărit cu pecetea, am chemat la aceasta martori şi am
cântărit argintul cu cântarul.
Ier.32:11. Am luat atât zapisul de cumpărare cel pecetluit după lege şi rânduială, cât şi pe cel
deschis;
Ier.32:12. Şi am dat acest zapis de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maasia, în faţa lui
Hanameel, fiul unchiului meu, şi în faţa martorilor care iscăliseră acest zapis de cumpărare,
şi în faţa tuturor Iudeilor, care se aflau în curtea gărzii,
Ier.32:13. Şi în faţa tuturor am poruncit lui Baruh:
Ier.32:14. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Ia zapisele acestea, - zapisul de cumpărare
care este pecetluit şi zapisul acesta deschis - şi le pune într-un vas de lut, ca să stea acolo
zile multe.
Ier.32:15. Că aşa zice Domnul Savant, Dumnezeul lui Israel: Casele, ţarinile şi viile vor fi din nou
cumpărate în ţara aceasta".
Ier.32:16. Dând eu zapisul de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, m-am rugat Domnului şi am zis:
Ier.32:17. "O, Doamne Dumnezeule, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţ
înalt şi pentru Tine nimic nu este cu neputinţă!
Ier.32:18. Tu arăţi milă la mii şi pedepseşti fărădelegile părinţilor în sânul copiilor lor după ei; Tu eşti
Dumnezeu cel mare şi puternic, al Cărui nume este Domnul Savaot;
Ier.32:19. Cel mare în sfat şi puternic în faptele Tale, ai Cărui ochi sunt deschişi asupra tuturor căilor
fiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui şi după roadele faptelor lui;
Ier.32:20. Tu ai săvârşit semne şi minuni în ţara Egiptului şi săvârşeşti şi astăzi în Israel şi printre
oameni,
Ier.32:21. Şi ţi-ai făcut nume, ca şi astăzi, şi ai scos pe poporul Tău Israel din pământul Egiptului prin
semne şi minuni, cu mână tare şi cu braţ înalt, în groază mare,
Ier.32:22. Şi le-ai dat lor ţara aceasta, în care curge lapte şi miere, pe care o făgăduiseşi cu jurământ
părinţilor lor, că le-o vei da;
Ier.32:23. Şi ei au intrat şi au pus stăpânire pe ea, dar n-au ascultat glasul Tău ca să se poarte după
legea Ta şi n-au făcut ceea ce le-ai poruncit Tu să facă. De aceea ai adus asupra lor toate
aceste nenorociri.
Ier.32:24. Iată valurile de pământ se întind până la cetate ca să fie luată! Şi cetatea prin sabie,
foamete şi ciumă se dă în mâinile Caldeilor, care luptă împotriva ei; ceea ce ai zis Tu, aceea
se şi împlineşte. Şi Tu vezi aceasta.
Ier.32:25. Dar Tu, Doamne Dumnezeule, mi-ai zis: Cumpără-ţi o ţarină cu argint şi cheamă martori,
tocmai când cetatea se dă în mâinile Caldeilor".
Ier.32:26. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia şi a zis:
Ier.32:27. "Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeu a tot trupul! Este oare ceva cu neputinţă la Mine?"
Ier.32:28. De aceea aşa zice Domnul: "Iată voi da cetatea aceasta în mâinile Caldeilor şi în mâinile lui
Nabucodonosor, regele Babilonului, şi acesta o va lua.
Ier.32:29. Şi vor intra Caldeii, care împresoară cetatea aceasta, vor da foc cetăţii şi o vor arde cu foc
pe ea şi casele pe ale căror acoperişuri s-au adus tămâieri lui Baal şi jertfe cu turnare în
cinstea dumnezeilor străini, ca să Mă mânie pe Mine.
Ier.32:30. Că fiii lui Israel şi fiii lui Iuda au făcut numai rău înaintea ochilor Mei din tinereţile lor; fiii lui
Israel M-au mâniat necontenit cu faptele mâinilor lor, zice Domnul.
Ier.32:31. Cetatea aceasta, chiar din ziua zidirii sale şi până astăzi, pare că a fost făcută pentru mânia
Mea şi pentru urgia Mea, ca s-o lepăd de la fala Mea,
Ier.32:32. Din pricina răului fiilor lui Israel şi al fiilor lui Iuda, pe care l-au făcut pentru mânierea Mea,
ei şi regii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor, bărbaţii lui Iuda şi locuitorii
Ierusalimului.
Ier.32:.23. Şi Mi-au întors spatele, iar nu faţa şi, când i-am învăţat, dis-de-dimineaţă i-am învăţat şi ei
n-au voit să primească învăţătură;
Ier.32:34. În templul asupra căruia s-a chemat numele Meu au pus urâciunile lor, întinându-l.
Ier.32:35. Au făcut locuri înalte lui Baal în valea fiilor lui Hinom, ca să treacă prin foc pe fiii lor şi pe
fiicele lor în cinstea lui Moloh, ceea ce Eu nu le-am poruncit, şi nici prin minte nu Mi-a
trecut că ei vor face această urâciune, ducând în păcat pe Iuda".
Ier.32:36. Şi acum, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta, de care ziceţi:
"Ea se va da în mâinile regelui Babilonului prin sabie, foamete şi boala ciumei":
Ier.32:37. "Iată îi voi aduna din toate ţările, prin care i-am împrăştiat în mânia Mea şi cu iuţimea Mea
şi în marea Mea întărâtare, şi îi voi întoarce la locul acesta şi le voi da viaţă fără de
primejdie.
Ier.32:38. Ei vor fi poporul Meu şi Eu le voi fi Dumnezeu.
68
Ier.32:39. Şi le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine în toate zilele vieţii, spre teamă de
mine în toate zilele vieţii, spre binele lor şi spre binele copiilor lor după ei.
Ier.32:40. Voi încheia cu ei legământ veşnic, după care Eu nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi
face bine şi voi pune frica Mea în inima lor, ca ei să nu se mai abată de la Mine.
Ier.32:41. Mă voi bucura să le fac bine şi-i voi sădi tare în pământul acesta din toată inima Mea şi din
tot sufletul Meu".
Ier.32:42. Că aşa zice Domnul: "După cum am adus asupra poporului acestuia acest mare rău, aşa voi
aduce asupra lor tot binele pe care l-am rostit pentru ei.
Ier.32:43. Şi vor cumpăra ţarină în ţara aceasta, de care ziceţi: "Aceasta este pustietate fără oameni
şi fără vite şi este dată în mâna Caldeilor".
Ier.32:44. Vor cumpăra ţarini pe argint şi le vor scrie în zapis şi-l vor pecetlui şi vor chema martori;
cumpăra-vor ţarine în pământul lui Veniamin şi în împrejurimile Ierusalimului , prin cetăţile
lui Iuda şi prin cetăţile din munţi, prin cetăţile din câmp, prin cetăţile de la miazăzi, că voi
întoarce pe robii lor", zice Domnul.
CAP. 33
Proorocie despre luarea Ierusalimului .
Ier.33:1. Fost-a cuvântul Domnului către Ieremia a doua oară, când era el tot închis în curtea gărzii,
şi a zis:
Ier.33:2. "Aşa grăieşte Domnul, Cel ce a făcut pământul. Domnul Cel ce l-a zidit Şi l-a întărit, al
Cărui nume este Domnul:
Ier.33:3. Strigă către Mine, că Eu îţi voi răspunde şi iţi voi arăta lucruri mari şi nepătrunse pe care tu
nu le ştii.
Ier.33:4. Că aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel despre casele acestei cetăţi şi despre casele
regilor lui Iuda, care se strică pentru a fi făcute întărituri împotriva împresurării şi sabiei
Ier.33:5. Caldeilor veniţi să lupte şi să le umple cu trupurile oamenilor, pe care-i lovesc cu mânia
Mea şi cu urgia Mea şi pentru ale căror fărădelegi Mi-am ascuns faţa de la cetatea aceasta.
Ier.33:6. Le voi lega rănile ca să-i vindec şi le voi descoperi belşug de pace şi de adevăr;
Ier.33:7. Voi întoarce aici pe robii lui Iuda şi pe robii lui Israel şi-i voi aşeza ca la început;
Ier.33:8. Îi voi curăţi de necredinţa lor, cu care au greşit ei înaintea Mea şi le voi ierta toate
fărădelegile lor, cu care au păcătuit ei înaintea Mea şi au căzut de la Mine.
Ier.33:9. Ierusalimul va fi pentru Mine nume de bucurie, laudă şi cinste în fata tuturor popoarelor
pământului, care vor auzi de toate bunătăţile ce i le voi face şi se vor mira, se vor
cutremura de toate binefacerile şi de toată starea cea bună cu care-l voi învrednici".
Ier.33:10. Aşa zice Domnul: "În locul acesta de care voi ziceţi că este pustiu şi lipsit de oameni şi de
vite, precum şi în cetăţile lui Iuda, şi pe uliţele Ierusalimului , care sunt pustii, fără oameni,
fără locuitori şi fără vite,
Ier.33:11. Iar se va auzi glas de bucurie, glas de veselie, glas de mire şi glas de mireasă, glasul celor
ce zic: "Slăviţi pe Domnul Savaot, că bun este Domnul, că în veac este mila Lui" şi glasul
celor ce aduc jertfă de mulţumire în templul Domnului; căci voi întoarce robii ţării acesteia
la starea cea de altădată", zice Domnul.
Ier.33:12. Aşa zice Domnul Savaot: "În ţara aceasta, care este pustie, fără locuitori şi fără vite, şi în
toate cetăţile ei iarăşi vor fi locaşuri de păstori, care-şi vor odihni turmele lor.
Ier.33:13. În cetăţile cele de munte, în cetăţile cele de la şes şi în cetăţile cele de la miazăzi, în
pământul lui Veniamin, în împrejurimile Ierusalimului şi în cetăţile lui Iuda, iarăşi se vor
perinda turme pe sub mina celui ce numără, zice Domnul.
Ier.33:14. Iată vin zilele când voi împlini acel cuvânt bun pe care l-am rostit Eu pentru casa lui Israel
şi pentru casa lui Iuda, zice Domnul.
Ier.33:15. În zilele acelea şi în vremea aceea voi ridica lui David Odraslă dreaptă şi aceea va face
judecată şi dreptate pe pământ.
Ier.33:16. În zilele acelea Iuda va fi izbăvit şi Ierusalimul va trăi fără primejdie şi Odraslei aceleia I se
va pune numele: "Domnul - dreptatea noastră"
Ier.33:17. Că aşa zice Domnul: "Nu va lipsi lui David bărbat care să şadă pe scaunul casei lui Israel.
Ier.33:18. Şi preoţii-leviţi nu vor avea lipsă de bărbat care să stea înaintea feţei Mele şi să aducă în
toate zilele arderi de tot, să aprindă tămâie şi să săvârşească jertfe".
Ier.33:19. Şi a mai fost cuvântul Domnului către Ieremia , zicând:
Ier.33:20, "Aşa zice Domnul: De poţi strica legământul Meu cel pentru ziuă şi legământul Meu cel
pentru noapte şi să faci ea ziua şi noaptea să nu mai vină ta vremea lor, atunci poate se va
strica şi legământul Meu cel încheiat ou robul Meu David,
Ier.33:21. Ca să nu mai aibă el fiu care să domnească pe scaunul lui; de asemenea şi cel încheiat cu
leviţii-preoţi, slujitorii Mei.
Ier.33:22. Precum e nenumărată oştirea cerească şi nenumărat nisipul mării, aşa voi înmulţi neamul
lui David, robul Meu, şi al leviţilor celor ce-Mi slujesc Mie".
Ier.33:23. Fost-a iarăşi cuvântul Domnului către Ieremia , zicând:
Ier.33:24. Nu vezi tu oare că poporul acesta zice: "Domnul a lepădat cele două seminţii pe care le
alesese El?" Şi ei dispreţuiesc poporul Meu, ca şi cum acesta n-ar fi popor în ochii lor.
Ier.33:25. Aşa zice Domnul: Dacă legământul Meu cel pentru ziuă şi pentru noapte şi rânduiala cerului
şi a pământului nu le-am întărit Eu,
69
Ier.33:26. Atunci şi neamul lui Iacov şi al lui David, robul Meu, îl voi lepăda şi nu voi mai lua
stăpânitori din neamul lui pentru seminţia lui Avraam şi a lui Isaac şi a lui Iacov, căci voi
aduce înapoi pe prinşii lor de război şi-i voi milui".
CAP. 34
Proorocie despre robia Babilonului.
Ier.34:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , când Nabucodonosor, regele Babilonului,
şi toată oştirea lui şi toate regatele pământului, supuse sub mâna lui, şi toate popoarele au
venit cu război împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor lui luda, zicând:
Ier.34:2. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Mergi şi grăieşte lui Sedechia, regele lui Iuda, şi-i
spune: Aşa zice Domnul: lată voi da cetatea aceasta în mâinile regelui Babilonului, şi
acesta o va arde cu foc.
Ier.34:3. Nici tu nu vei scăpa din mina lui, ci vei fi cu adevărat luat şi dat în mâinile lui; ochii tăi vor
vedea ochii regelui Babilonului şi buzele lui vor grăi buzelor tale şi vei merge la Babilon.
Ier.34:4. Dar ascultă cuvântul Domnului, Sedechia, rege al lui Iuda! Aşa zice Domnul de tine: Nu vei
muri de sabie, ci vei muri în pace.
Ier.34:5. Şi precum s-a aprins tămâie pentru părinţii tăi şi pentru ceilalţi regi, care au fost înainte de
tine, la înmormântarea lor, aşa se va aprinde şi pentru tine şi te vor plânge, zicând: "Vai,
doamne!" Că Eu am rostit cuvântul acesta", zice Domnul.
Ier.34:6. Şi a spus Ieremia proorocul toate cuvintele acestea lui Sedechia, regele lui Iuda, în
Ierusalim.
Ier.34:7. În vremea aceea oştirea regelui Babilonului se războia împotriva Ierusalimului şi împotriva
tuturor cetăţilor lui Iuda, care mai rămăseseră, şi anume împotriva Lachişului şi Azecăi,
deoarece din cetăţile lui Iuda numai acestea mai rămăseseră cetăţi întărite.
Ier.34:8. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , după ce regele Sedechia a încheiat
legământ cu tot poporul ce era în Ierusalim ,
Ier.34:9. Ca să dea slobozenie, aşa încât fiecare să dea drumul robului său şi roabei sale, evreu şi
evreică, şi ca nimeni să nu mai ţină în robie evreu, frate al său.
Ier.34:10. Şi s-au supus toţi cei mari şi tot poporul, care au încheiat legământul, ca să dea fiecare
drumul robului său şi roabei sale, ca să nu-i mai ţină pe: viitor în robie, şi au ascultat şi s-
au supus.
Ier.34:11. Dar după aceea, răzgândindu-se, au început să ia înapoi pe robii şi pe roabele cărora le
dăduseră drumul şi-i siliră să le fie robi şi roabe.
Ier.34:12. Dar a fost cuvântul Domnului către Ieremia , căruia i s-a zis din partea Domnului:
Ier.34:13. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am încheiat un legământ cu părinţii voştri, când
i-am scos din pământul Egiptului şi din casa robiei, şi am zis:
Ier.34:14. La sfârşitul anului al şaptelea să dea drumul fiecare din voi fratelui său , evreu, care ţi s-a
vândut ţie; să-ţi lucreze el şase ani, iar după aceea să-i dai drumul să fie slobod. Dar
părinţii voştri nu m-au ascultat şi nu ţi-au plecat urechea lor.
Ier.34:15. Acum voi v-aţi întors şi aţi făcut cum e drept în ochii Mei, dând fiecare slobozenie
aproapelui său, şi aţi încheiat înaintea Mea legământ în templul asupra căruia s-a chemat
numele Meu.
Ier.34:16. Dar apoi v-aţi răzgândit şi aţi necinstit numele Meu şi aţi întors fiecare pe robul vostru şi pe
roaba voastră cărora le dăduserăţi drumul să se ducă unde le place, şi-i siliţi să vă fie robi
şi roabe.
Ier.34:17. De aceea, aşa zice Domnul: Voi nu v-aţi supus Mie, ca să daţi fiecare drumul aproapelui
vostru; pentru aceea iată, Eu, zice Domnul, voi da libertate sabiei asupra voastră, ciumei şi
foametei şi vă voi face "pricină" de groază pentru toate regatele pământului.
Ier.34:18. Pe cei ce au călcat legământul Meu şi pe cei ce nu s-au ţinut de cuvintele legământului pe
care l-am încheiat înaintea feţei Mele, despicând în două viţelul şi trecând printre cele două
bucăţi ale lui,
Ier.34:19. Pe cei mari ai lui Iuda şi pe cei mari ai Ierusalimului , pe eunuci, pe preoţi şi pe tot poporul
ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului despicat,
Ier.34:20. Îi voi da în mâinile vrăjmaşilor şi în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, iar trupurile lor vor fi
hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului.
Ier.34:21. Pe Sedechia, regele lui Iuda, şi pe cei mari ai lui ii voi da în mâinile vrăjmaşilor lor şi în
mâinile celor ce vor să le ia viaţa, în mâinile oştirii regelui Babilonului, care s-a retras de la
voi.
Ier.34:22. Iată Eu voi da poruncă, zice Domnul, şi-i voi întoarce la cetatea aceasta şi vor năvăli asupra
ei şi o vor lua şi o vor arde cu foc, şi cetăţile lui Iuda le vor face pustiu nelocuit".
CAP. 35
Cei din casa Recabiţilor nu voiesc să bea vin.
Ier.35:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele
lui Iuda:
Ier.35:2. "Mergi în casa Recabiţilor şi vorbeşte cu ei şi-i adu în templul Domnului, într-o cămară, şi
dă-le să bea vin".
Ier.35:3. Atunci am luat eu pe Iaazania, fiul lui Ieremia , fiul lui Habaţinia, pe fraţii lui, pe toţi fiii lui
şi toată casa Recabiţilor
70
Ier.35:4. Şi i-am adus în templul Domnului, în cămara fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui
Dumnezeu, care e lângă cămara dregătorilor, deasupra camerei lui Maaseia, fiul lui Şalum,
păzitorul pragului.
Ier.35:5. Apoi am pus înaintea fiilor casei Recabiţilor cupe pline cu vin şi pahare şi le-am zis: "Beţi
vin!"
Ier.35:6. Dar ei au zis: "Noi nu bem vin, pentru că Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat
poruncă, zicând: Să nu beli vin nici voi, nici fiii voştri în veac!
Ier.35:7. Nici case să nu zidiţi, nici seminţe să nu semănaţi, nici vii să nu sădiţi, nici să aveţi, ci să
trăiţi în corturi în toate zilele vieţii voastre, ca să trăiţi vreme îndelungată pe pământul în
care sunteţi călători.
Ier.35:8. Şi noi am ascultat glasul lui Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, întru toate câte ne-a
poruncit el, ca să nu bem vin în toate zilele noastre nici noi, nici femeile noastre, nici fiii
noştri, nici fiicele noastre,
Ier.35:9. Şi să nu zidim case ca locuinţe pentru noi şi să nu avem nici vii; nici ţarini, nici
semănături,
Ier.35:10. Ci să trăim în corturi. intru toate ascultăm şi facem toate câte ne-a poruncit Ionadab,
strămoşul nostru.
Ier.35:11. Când însă a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, împotriva acestei ţări, noi am zis: Hai
să intrăm în Ierusalim dinaintea oştirilor Caldeilor şi a oştirilor Sirienilor! Şi iată acum
trăim în Ierusalim ".
Ier.35:12. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia şi a zis:
Ier.35:13. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Mergi şi spune bărbaţilor lui Iuda şi
locuitorilor Ierusalimului : Se poate oare să nu luaţi voi învăţătură din aceasta şi să nu
ascultaţi cuvântul Meu?" - zice Domnul.
Ier.35:14. Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, pe care le-a spus fiilor săi de a nu bea vin, se
împlinesc, şi ei nu beau până în ziua de astăzi, pentru că se supun celor rânduite de tatăl
lor; iar Eu necontenit v-am vorbit, v-am vorbit dis-de-dimineaţă şi voi nu M-aţi ascultat.
Ier.35:15. Trimis-am la voi pe toţi proorocii, robii Mei, i-am trimis dis-de-dimineaţă şi am zis: Să se
întoarcă fiecare de la calea lui cea rea şi să vă îndreptaţi purtările, să nu mergeţi după alţi
dumnezei, ca să le slujiţi, şi veţi trăi în pământul acesta pe care l-am dat vouă şi părinţilor
voştri; dar voi nu v-aţi plecat urechea şi nu M-aţi ascultat.
Ier.35:16. Deoarece fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, împlinesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, iar
poporul Meu nu Mă ascultă,
Ier.35:17. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată Eu voi aduce
asupra lui Iuda şi a tuturor locuitorilor Ierusalimului tot răul acela pe care l-am rostit
asupra lor, pentru că Eu le-am vorbit şi ei n-au ascultat, i-am chemat şi ei n-au răspuns".
Ier.35:18. Iar casei Recabiţilor, Ieremia i-a grăit: "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
Pentru că voi aţi ascultat porunca lui Ionadab, tatăl vostru, şi păziţi toate poruncile lui şi în
toate faceţi cum v-a poruncit el,
Ier.35:19. De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Nu va lipsi lui Ionadab, fiul lui
Recab, bărbatul care să stea înaintea felei Mele în toate zilele".
CAP. 36
Cartea lui Ieremia , arsă în foc de Ioiachim.
Ier.36:1. În anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, a fost de la Domnul către
Ieremia cuvântul acesta:
Ier.36:2. "Ia-ţi un sul de hârtie şi scrie pe el toate cuvintele pe care ţi le-am grăit Eu despre Israel,
despre Iuda şi despre toate popoarele, din ziua de când am început a-ţi grăi, din zilele lui
Iosia şi până în ziua de astăzi;
Ier.36:3. Că poate va auzi casa lui Iuda tot răul ce Mi-am pus în gând să i-l fac, ca să se întoarcă
fiecare de la calea sa cea rea, pentru ca Eu să le Iert nedreptăţile lor şi păcatele lor".
Ier.36:4. Atunci a chemat Ieremia pe Baruh, fiul lui Neria, şi după spusa lui Ieremia a scris Baruh
pe hârtia sulului toate cuvintele Domnului pe care le grăise El aceluia.
Ier.36:5. Şi a poruncit Ieremia lui Baruh şi a zis: "Eu sunt închis şi nu mă pot duce în templul
Domnului.
Ier.36:6. Deci, du-te tu şi cuvintele Domnului din gura mea scrise de tine în sul, citeşte-le în templul
Domnului, în ziua postului, în auzul poporului; citeşte-le de asemenea şi în auzul tuturor
acelora din Iuda, care sunt veniţi de prin toate cetăţile;
Ier.36:7. Poate vor înălţa rugă smerită înaintea feţei Domnului şi se va întoarce fiecare de la calea sa
cea rea, căci mare este mânia şi supărarea pe care a arătat-o Domnul asupra poporului
acestuia".
Ier.36:8. Şi a făcut Baruh, fiul lui Neria, tot ce i-a poruncit Ieremia , citind în templul Domnului
cuvintele Domnului cele scrise în sul.
Ier.36:9. În anul al cincilea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în luna a opta, a vestit post
înaintea feţei Domnului pentru tot poporul din Ierusalim şi pentru tot poporul care venise
la Ierusalim de prin oraşele lui Iuda.
Ier.36:10. şi cuvintele lui Ieremia , cele scrise în sul, le-a citit Baruh în templul Domnului, în camera
lui Ghemaria, fiul lui Şafan, scriitorul, în curtea de sus, la intrarea de la poarta cea nouă a
templului Domnului, în auzul poporului.
71
Ier.36:11. Iar Miheia, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit toate cuvintele Domnului cele scrise în
sul.
Ier.36:12. Şi s-a coborât în casa regelui, în camera secretarului regelui şi iată acolo stăteau toţi
dregătorii: Elişama, secretarul regelui, Delaia, fiul lui Şemaia, Elnatan, fiul lui Acbor,
Ghemaria, fiul lui Şafan, Sedechia, fiul lui Hanania şi toţi ceilalţi dregători.
Ier.36:13. Şi le-a povestit acestora Miheia toate cuvintele ce le auzise, când a citit Baruh cartea în
auzul poporului.
Ier.36:14. Atunci dregătorii au trimis la Baruh pe Iehudi, fiul lui Netania, fiul lui Şelemia, fiul lui Cuşi,
ca să-i spună: "Cartea pe care tu ai citit-o în auzul poporului, să o iei în mâna ta şi să vii".
Ier.36:15. Atunci Baruh, fiul lui Neria, a luat cartea în mâna sa şi a venit la ei. Iar ei i-au zis: "Şezi şi
ne citeşte în auz!" Şi a citit Baruh în auzul lor.
Ier.36:16. Iar dacă au ascultat ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii şi au zis către
Baruh: "Vom spune numaidecât regelui toate cuvintele acestea!"
Ier.36:17. Şi apoi au întrebat pe Baruh: "Spune-ne insă cum ai scris tu din gura lui toate cuvintele
acestea?"
Ier.36:18. Şi Baruh le-a spus: "El mia rostit cu gura sa toate cuvintele acestea, iar eu le-am scris cu
cerneală în sulul acesta".
Ier.36:19. Atunci au zis dregătorii către Baruh: "Du-te şi te ascunde şi tu şi Ieremia , ca nimeni să nu
ştie unde sunteţi!"
Ier.36:20. Apoi ei s-au dus la rege în palat, iar cartea au lăsat-o în odaia lui Elişama, secretarul
regelui, şi au spus în auzul regelui toate cuvintele acestea.
Ier.36:21. Şi a trimis regele pe Iehudi să aducă îndată cartea, şi acesta a luat-o din camera lui
Elişama, secretarul regelui; şi a citit-o Iehudi în auzul regelui şi în auzul tuturor dregătorilor
care stăteau lângă rege.
Ier.36:22. În vremea aceea, în luna a noua, regele şedea în palatul de iarnă şi înaintea lui ardea o
tavă cu jeratic.
Ier.36:23. După ce a citit Iehudi trei sau patru coloane, regele a tăiat cu cuţitaşul secretarului cartea
şi a aruncat-o în focul de pe tavă, nimicind-o toată.
Ier.36:24. Şi nu s-au temut, nici şi-au sfâşiat hainele lor, nici regele, nici toţi slujitorii lui, care au auzit
toate cuvintele acestea.
Ier.36:25. Deşi Elnatan, Delaia şi Ghemaria au rugat pe rege să nu ardă cartea, el însă nu i-a
ascultat.
Ier.36:26. Şi a poruncit regele lui Ierahmeel, fiul regelui, şi lui Seraia, fiul lui Azirel, şi lui Şelemia, fiul
lui Abdeel, să prindă pe scriitorul Baruh şi pe Ieremia proorocul. Dar Domnul i-a ascuns.
Ier.36:27. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia , după ce regele a ars cartea şi cuvintele pe
care Baruh le scrisese din gura lui Ieremia , şi i-a zis:
Ier.36:28. "Ia-ţi alt sul de hârtie şi scrie în el toate cuvintele de mai înainte, care au fost în celălalt
sul, pe care l-a ars Ioiachim, regele lui Iuda, iar regelui lui Iuda, Ioiachim, să-i spui:
Ier.36:29. Aşa zice Domnul: Tu ai ars cartea aceasta, zicând: Pentru ce ai scris în ea: Va veni îndată
regele Babilonului şi va pustii ţara aceasta şi va pierde oamenii şi dobitoacele din ea?
Ier.36:30. De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, regele lui Iuda: Nu va mai fi din el urmaş care
să şadă pe scaunul lui David; trupul lui va fi aruncat în arşiţa zilei şi în frigul nopţii
Ier.36:31. Şi-l voi pedepsi pe el şi neamul lui şi slugile lui pentru nedreptatea lor; voi aduce asupra lor
şi asupra locuitorilor Ierusalimului şi asupra oamenilor lui Iuda tot răul pe care l-am rostit
asupra lor şi ei n-au ascultat".
Ier.36:32. Şi a luat Ieremia alt sul de hârtie şi l-a dat lui Baruh scriitorul, fiul lui Neria, şi acesta a
scris în el, din gura lui Ieremia , toate cuvintele din sulul ce-l aruncase în foc Ioiachim,
regele lui Iuda, şi a mai adăugat la ele multe cuvinte asemenea acelora.
CAP. 37
Sedechia închide pe Ieremia în temniţă.
Ier.37:1. În locul lui Iehonia, fiul lui Ioiachim, a fost făcut rege Sedechia, fiul lui Iosia, pe care
Nabucodonosor, regele Babilonului, l-a pus rege în ţara lui Iuda.
Ier.37:2. Dar nici el, nici slujitorii lui şi nici poporul ţării n-au ascultat cuvintele Domnului, cele grăite
prin proorocul Ieremia .
Ier.37:3. Regele Sedechia a trimis pe Iucal, fiul lui Şelemia, şi pe Sofonie preotul, fiul lui Maaseia, la
Ieremia proorocul, ca să-i zică: "Roagă-te pentru noi Domnului Dumnezeului nostru!"
Ier.37:4. Căci pe atunci Ieremia intra şi umbla încă slobod prin popor, pentru că nu-l aruncaseră
încă în închisoare.
Ier.37:5. Oştirea lui Faraon a ieşit din Egipt, iar Caldeii, care împresuraseră Ierusalimul, auzind
vestea aceasta, s-au retras de la Ierusalim .
Ier.37:6. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia proorocul şi a zis:
Ier.37:7. "Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Regelui lui Iuda, care v-a trimis la Mine să Mă
întrebaţi, aşa să-i spuneţi: Iată, oştirea lui Faraon care v-a veni în ajutor se va întoarce în
ţara sa, în Egipt,
Ier.37:8. Iar Caldeii vor veni din nou şi vor lupta împotriva cetăţii acesteia, o vor lua şi o vor arde cu
foc.
Ier.37:9. Aşa zice Domnul: Nu vă înşelaţi pe voi înşivă, zicând: "Fără îndoială se vor duce de la noi
Caldeii" că nu se vor duce.
72
Ier.37:10. Chiar dacă aţi, sfărâma cu totul oştirea Caldeilor, care luptă împotriva voastră, şi ar rămâne
la ei numai răniţi, apoi şi aceia s-ar ridica fiecare din cortul său şi ar arde cetatea aceasta
cu foc".
Ier.37:11. În vremea când oştirea Caldeilor s-a retras de la Ierusalim din pricina oştirii egiptene,
Ier.37:12. Ieremia a plecat din Ierusalim , ca să se ducă în ţara lui. Veniamin, să descurce nişte
treburi de moştenire cu cei de acolo.
Ier.37:13, Dar când se afla el la poarta lui Veniamin, căpetenia gărzii, care era acolo şi care se numea
Ireia, fiul lui Şelemia, fiul lui Hanania, a prins pe Ieremia proorocul şi i-a zis: "Tu vrei să
fugi la Caldei!"
Ier.37:14. "Aceasta este minciună; eu nu vreau să fug la Caldei", a zis Ieremia . Dar fără să-l asculte,
Ireia l-a arestat pe Ieremia şi l-a dus la dregători.
Ier.37:15. Şi s-au mâniat dregătorii pe Ieremia , l-au bătut şi l-au închis în temniţă, în casa lui
Ionatan scriitorul, pentru că o făcuseră temniţă.
Ier.37:16. Şi după ce a intrat Ieremia în temniţă, în beci, şi a stat acolo Ieremia zile multe,
Ier.37:17. Regele Sedechia a trimis şi i-a adus. Şi l-a întrebat regele în casa sa în taină şi i-a zis: "N-ai
oare cuvânt de la Domnul?" Iar Ieremia a zis: "Ba am!" Şi a adăugat: "Tu vei fi dat în
mâinile regelui Babilonului!"
Ier.37:18. Şi a mai zis Ieremia către regele Sedechia: "Cu ce am greşit eu înaintea ta, înaintea
slujitorilor tăi şi înaintea poporului acestuia, de m-aţi băgat în temniţă?
Ier.37:19. Şi unde sunt proorocii voştri care v-au proorocit şi au zis: "Regele Babilonului nu va veni
împotriva voastră şi împotriva pământului acestuia?"
Ier.37:20. Şi acum ascultă, domnul meu rege, să aibă trecere cererea mea înaintea ta şi să nu mă mai
întorc în casa lui Ionatan scriitorul, ca să nu mor acolo".
Ier.37:21. Şi a dat regele Sedechia poruncă să închidă pe Ieremia în curtea temniţei şi i s-a dat câte
o bucată de pâine pe zi din uliţa pitarilor, până s-a isprăvit pâinea în cetate. Şi aşa a rămas
Ieremia în curtea temniţei.
CAP. 38
Ieremia aruncat şi scos din groapă.
Ier.38:1. Şi Şefatia, fiul lui Matan, şi Ghedalia, fiul lui Pashor, Iucal, fiul lui Şelemia şi Paşhurr, fiul lui
Malchia, au auzit cuvintele pe care le-a rostit Ieremia către tot poporul, zicând:
Ier.38:2. "Aşa zice Domnul: Cine va rămâne în această cetate va muri de sabie, de foame şi de boala
ciumei; iar cel ce se va duce la Caldei va trăi, va avea ca pradă viaţa lui şi va rămâne viu.
"
Ier.38:3: Aşa zice Domnul: Cetatea aceasta va fi dată fără îndoială în mâinile oştirilor regelui
Babilonului, şi o vor lua".
Ier.38:4. Atunci căpeteniile au zis către rege: "Omul acesta să fie dat morţii, pentru că el
descurajează pe luptătorii care au rămas în cetatea aceasta şi pe tot poporul, spunându-le
asemenea cuvinte. Căci omul acesta nu doreşte propăşirea poporului său, ci nenorocirea".
Ier.38:5. Iar regele Sedechia a zis: "Iată e în mâinile voastre, căci regele nu poate să facă nimic
împotriva voastră".
Ier.38:6. Atunci au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul regelui, care era în
curtea temniţii, coborându-l în ea cu funii. în groapa aceea nu era apă, ci numai noroi şi s-a
afundat Ieremia în noroi.
Ier.38:7. Ebed-Melec, Etiopianul, unul din eunucii care se aflau în casa regelui, auzind că Ieremia a
fost aruncat în groapă - regele atunci şedea la poarta lui Veniamin -
Ier.38:8. A ieşit din palatul regal şi a zis către rege:
Ier.38:9. "Domnul meu rege, rău au făcut oamenii aceştia care s-au purtat aşa cu Ieremia
proorocul, pe care l-au aruncat în groapă. El va muri acolo de foame, pentru că nu mai este
pâine în cetate".
Ier.38:10. Atunci regele a dat poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul, zicând: "Ia de aici treizeci de
oameni şi scoate pe Ieremia proorocul din groapă, până nu moare".
Ier.38:11. Şi a luat Ebed-Melec cu sine oamenii şi a intrat în palatul regal, în veşmântărie, şi a luat de
acolo bucăţi de haine vechi şi rupturi şi le-a dat drumul cu frânghia în groapă la Ieremia .
Ier.38:12. Şi a zis Ebed-Melec, Etiopianul, către Ieremia : "Pune aceste cârpe şi rupturi vechi, ce ţi s-
au aruncat, la subsuorile tale, sub frânghie"; şi a făcut Ieremia aşa.
Ier.38:13. Şi au tras pe Ieremia din groapă; şi a rămas Ieremia în curtea temniţii.
Ier.38:14. Atunci regele Sedechia a trimis şi a chemat pe Ieremia proorocul la sine, la uşa a treia a
templului Domnului; şi a zis regele către Ieremia : "Am să te întreb ceva, dar să nu ascunzi
nimic de mine".
Ier.38:15. Iar Ieremia a zis către Sedechia: "Dacă-ţi voi descoperi, nu mă vei da oare morţii? Şi de-ţi
voi da sfat, îl vei asculta tu oare?"
Ier.38:16. Zis-a regele Sedechia către Ieremia : "Viu este Domnul, Care ne-a dat această viaţă, nu te
voi da la moarte, nici în mâinile acestor oameni, care vor să-ţi ia viaţa, nu te voi da".
Ier.38:17. Atunci a zis Ieremia către Sedechia: "Aşa zice Domnul Dumnezeul Savaot, Dumnezeul lui
Israel: Dacă tu vei ieşi la căpeteniile regelui Babilonului, vei scăpa cu viaţă şi cetatea
aceasta nu va fi arsă cu foc şi vei trăi şi tu şi casa ta;
Ier.38:18. Iar de nu vei ieşi la căpeteniile regelui Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile
Caldeilor, care o vor arde cu foc, şi nici tu nu vei scăpa din mâinile lor".
73
Ier.38:19. Iar regele Sedechia a zis către Ieremia : "Mă tem de Iudeii care au trecut la Caldei, ca nu
cumva să nu fiu dat de Caldei pe mâna lor şi ca nu cumva aceia să-şi bată, joc de mine".
Ier.38:20. Zis-a Ieremia : "Nu te vor da! Ascultă glasul Domnului în cele ce-ţi grăiesc eu şi bine-ţi va fi
şi sufletul tău va fi viu.
Ier.38:21. Iar dacă tu nu vei vrea să ieşi, atunci iată cuvântul pe care mi l-a descoperit Domnul:
Ier.38:22. Toate femeile care au rămas în casa regelui lui Iuda var fi duse la căpeteniile regelui
Babilonului şi acelea vor zice: Te-au amăgit şi te-au înşelat bunii tăi prieteni; piciorul tău s-
a afundat în noroi şi aceştia au fugit de tine;
Ier.38:23. Şi toate femeile tale şi copiii tăi vor fi daţi Caldeilor şi nici tu nu vei scăpa din mâinile lor,
căci vei fi prins de mâna regelui Babilonului şi această cetate va fi arsă".
Ier.38:24. Zis-e Sedechia către Ieremia : "Nimeni nu trebuie să ştie cuvintele acestea şi atunci tu nu
vei muri.
Ier.38:25. Iar de vor auzi căpeteniile că eu am grăit cu tine şi de vor veni la tine şi-ţi vor zice:
"Spune-ne ce ai vorbit cu regele? Nu ascunde de noi şi nu te vom da la moarte! Şi ce ţi-e
vorbit regele?"
Ier.38:26. Atunci să le spui: Am prezentat înaintea regelui cererea mea, ca să nu mă trimită înapoi în
casa lui Ionatan şi să mor acolo".
Ier.38:27. Atunci au venit toţi dregătorii la Ieremia şi l-au întrebat, iar el le-a răspuns întocmai cum îi
poruncise regele, şi aceia, tăcând, l-au lăsat, pentru că n-au aflat nimic.
Ier.38:28. Şi a rămas Ieremia în curtea temniţii până în ziua în care a fost luat Ierusalimul, căci
Ierusalimul a fost luat.
CAP. 39
Cucerirea Ierusalimului
Ier.39:1. În anul al nouălea al lui Sedechia, regele lui Iuda, în luna a zecea, Nabucodonosor, regele
Babilonului, a venit cu toată oştirea sa la Ierusalim şi l-a împresurat.
Ier.39:2. Iar în anul al unsprezecelea al lui Sedechia, în luna a patra, în ziua a noua a lunii acesteia,
cetatea a fost luată.
Ier.39:3. Şi au intrat în ea şi s-au aşezat la porţile de la mijloc toate căpeteniile regelui Babilonului:
Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsehim, căpetenia eunucilor, Nergal-Sareţer, căpetenia
vrăjitorilor, şi toate celelalte căpetenii ale regelui Babilonului.
Ier.39:4. Când Sedechia, regele lui Iuda, şi toţi oamenii de oaste i-au văzut, au fugit şi au ieşit
noaptea din cetate prin grădina regelui, pe poarta dintre cele două ziduri, şi au apucat pe
calea şesului.
Ier.39:5. Dar oştirea Caldeilor a alergat după ei şi a ajuns pe Sedechia în şesul Ierihonului, l-au prins
şi l-au dus la Nabucodonosor, regele Babilonului, la Ribla, în ţara Hamat, unde acesta a
rostit judecată asupra lui.
Ier.39:6. Atunci regele Babilonului a junghiat pe fiii lui Sedechia în Ribla, înaintea ochilor acestuia, şi
pe toţi dregătorii lui Iuda i-a junghiat regele Babilonului.
Ier.39:7. Iar lui Sedechia i-a scos ochii şi l-a pus în cătuşe, ca să-l ducă la Babilon.
Ier.39:8. Casa regelui şi casele poporului le-au ars Caldeii cu foc, iar zidurile Ierusalimului le-au
dărâmat.
Ier.39:9. Restul poporului, care rămăsese în cetate, pe fugarii, care trecuseră la el şi pe celălalt
popor ce mai rămăsese, Nebuzaradan, căpetenia gărzii regelui, i-a dus robi în Babilon.
Ier.39:10. Pe cei săraci din popor, care nu aveau nimic, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, i-a lăsat în
pământul lui Iuda şi tot atunci le-a dat viile şi ţarinile.
Ier.39:11. Iar cu privire la Ieremia , Nabucodonosor, regele Babilonului, a dat lui Nebuzaradan,
căpetenia gărzii, porunca aceasta:
Ier.39:12. "Ia-l şi să ai purtare de grijă pentru el; să nu-i faci nici un rău, ci să te porţi cu el aşa cum
îţi va zice el!"
Ier.39:13. Nebuzaradan, căpetenia gărzii, Nebuzaradan, căpetenia eunucilor, Nergal-Şareţer,
căpetenia vrăjitorilor, şi toate căpeteniile regelui Babilonului
Ier.39:14. Au trimis şi au luat pe Ieremia din curtea temniţii şi l-au încredinţat lui Godolia, fiul lui
Ahicam, fiul lui Şafan, ca să-l ducă acasă. Aşa a rămas el să locuiască în mijlocul
poporului.
Ier.39:15. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia , pe când era el încă ţinut în curtea temniţii,
şi i-a zis:
Ier.39:16. "Mergi şi spune lui Ebed-Melec, Etiopianul: Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel:
Iată, Eu voi împlini cuvintele Mele despre cetatea aceasta spre răul, iar nu spre binele ei, şi
se vor împlini ele în ziua aceea înaintea ochilor tăi.
Ier.39:17. Dar pe tine te voi izbăvi, zice Domnul, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi.
Ier.39:18. Te voi izbăvi şi nu vei cădea în sabie; sufletul tău va rămâne la tine ca şi când ai fi dobândit
o pradă, pentru că tu ti-ai pus nădejdea în Mine", zice Domnul.
CAP. 40
Ieremia lăsat slobod.
Ier.40:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , după ce Nebuzaradan, căpetenia gărzii,
i-a dat drumul din Rama, unde fusese găsit ferecat în lanţuri în mijlocul celorlalţi robi ai
Ierusalimului şi ai lui Iuda, care au fost strămutaţi la Babilon.
74
Ier.40:2. Atunci a luat căpetenia gărzii pe Ieremia şi i-a zis: "Domnul Dumnezeul tău a rostit
această nenorocire asupra locului acestuia,
Ier.40:3. Şi acum a adus-o peste el şi a făcut ceea ce zisese, pentru că aţi păcătuit înaintea
Domnului şi n-aţi ascultat glasul Lui, de aceea v-a şi ajuns pe voi aceasta.
Ier.40:4. Deci, iată eu îţi dau drumul din lanţurile ce le ai la mâini! De vrei să mergi cu mine la
Babilon, vino, şi eu voi avea grijă de tine, iar de nu ai plăcere să mergi cu mine la Babilon,
rămâi. Iată, toată ţara e înaintea ta, unde vrei Şi unde-ţi place, acolo du-te!"
Ier.40:5. Înainte de a ieşi el, Nebuzaradan i-a zis: "Du-te la Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe
care regele Babilonului l-a pus căpetenie peste cetatea Ierusalimului , şi rămâi cu dânsul în
mijlocul poporului; sau du-te unde-ţi place ţie să te duci!" Şi căpetenia gărzii i-a dat
merinde şi daruri şi l-a slobozit.
Ier.40:6. Deci a venit Ieremia la Godolia, fiul lui Ahicam, la Miţpa, şi a trăit cu el în mijlocul
poporului care rămăsese în ţară.
Ier.40:7. Auzind toate căpeteniile oştirilor, care erau în câmp cu oamenii lor, că regele Babilonului î
pus pe Godolia, fiul lui Ahicam, căpetenie peste ţară şi i-a încredinţat lui bărbaţii, femeile şi
copiii şi pe aceia din săracii ţării, care n-au fost strămutaţi la Babilon,
Ier.40:8. Au venit la Godolia, în Miţpa, Ismael, fiul lui Netania, Iohanan şi Ionatan, fiii lui Carea,
Seraia, fiul lui Tanhumet, şi fiii lui Efai Netofitul şi Iezania, fiul lui Maacat, ei şi oamenii lor.
Ier.40:9. Iar Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, li s-a jurat lor şi oamenilor lor, zicând: "Nu vă
temeţi a sluji Caldeilor; rămâneţi în ţară, slujiţi regelui Babilonului şi vă va fi bine.
Ier.40:10. Iar eu voi rămâne în Miţpa, ca să mijlocesc înaintea Caldeilor, care vor veni la noi. Voi însă
strângeţi vinul şi fructele verii şi untdelemnul şi le puneţi în vasele voastre şi trăiţi în
cetăţile voastre, în care vă aflaţi".
Ier.40:11. De asemenea şi toţi Iudeii care se aflau în Moab, la Amoniţi, în Idumeea şi prin toate ţările,
au auzit că regele Babilonului a lăsat o parte din Iudei şi a pus peste ei pe Godolia, fiul lui
Ahicam, fiul lui Şafan.
Ier.40:12. Şi s-au întors toţi aceşti Iudei de prin toate locurile pe unde fuseseră împrăştiaţi şi au venit
în pământul lui Iuda, la Godolia, în Miţpa, şi au adunat vin şi fructe multe foarte.
Ier.40:13. Iar Iohanan, fiul lui Carea, şi toate căpeteniile oştirii, care erau în câmp, au venit la
Godolia, în Miţpa, şi au zis către dânsul:
Ier.40:14. "Ştii tu oare că Baalis, regele Amoniţilor, a trimis pe Ismael, fiul lui Netania, ca să te
ucidă?" Dar Godolia, fiul lui Ahicam, nu i-a crezut.
Ier.40:15. Atunci Iohanan, fiul lui Carea, a spus lui Godolia în taină, la Miţpa: "Dă-mi voie să mă duc
să ucid pe Ismael, fiul lui Netania, şi nimeni nu va afla. De ce să-l laşi să te ucidă el pe tine
şi să se risipească toţi cei din Iuda, care s-au adunat la tine şi să piară rămăşiţa lui Iuda?"
Ier.40:16. Însă Godolia, fiul lui Ahicam, a zis către Iohanan, fiul lui Carea: "Să nu faci aceasta, căci tu
grăieşti neadevăr despre Ismael!"
CAP. 41
Uciderea lui Godolia.
Ier.41:1. Prin luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neam regesc, a venit cu
dregătorii regelui şi cu zece oameni la Godolia, fiul lui Ahicam, în Miţpa, şi au mâncat acolo
pâine împreună.
Ier.41:2. Apoi s-a sculat Ismael, fiul lui Netania, şi cei zece oameni care erau cu el, şi au lovit cu
sabia pe Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi au ucis pe acela pe care regele
Babilonului îl pusese căpetenie peste ţară.
Ier.41:3. De asemenea a ucis Ismael şi pe toţi Iudeii care erau cu Godolia, în Miţpa, precum şi pe
Caldeii oşteni care se aflau acolo.
Ier.41:4. Iar a doua zi după uciderea lui Godolia, pe când nu ştia nimeni de aceasta,
Ier.41:5. Au venit din Sihem, din Şilo şi din Samaria optzeci de oameni cu bărbile rase şi cu hainele
sfâşiate şi cu tăieturi pe trup, aducând daruri şi tămâie în mâinile lor pentru jertfă în
templul Domnului.
Ier.41:6. Iar Ismael, fiul lui Netania, din Miţpa, a ieşit întru întâmpinarea lor; şi mergând el
plângând, s-a întâlnit cu ei şi le-a zis: "Duceţi-vă la Godolia, fiul lui Ahicam".
Ier.41:7. Şi după ce au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, i-a ucis şi i-a aruncat într-
o groapă, ajutat de oamenii care erau cu el.
Ier.41:8. Dar s-au găsit printre aceştia zece oameni care au zis lui Ismael: "Nu ne ucide, căci noi
avem agoniseli de grâu, de orz, de untdelemn şi de miere, ascunse la câmp". Şi el s-a oprit
şi nu i-a omorât pe aceia împreună cu ceilalţi fraţi ai lor.
Ier.41:9. Groapa însă în care a aruncat Ismael toate trupurile oamenilor, pe care el i-a ucis pentru
Godolia, era chiar aceea pe care o făcuse regele Asa, temându-se de Baeşa, regele lui
Israel. Pe aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi.
Ier.41:10. Apoi Ismael a luat c, prizonieri tot restul de popor, ce era în Miţpa, pe fiicele regelui şi tot
poporul ce mai rămăsese în Miţpa, pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzii, îl încredinţase lui
Godolia, fiul lui Ahicam; şi luându-i pe aceştia, Ismael, fiul lui Netania, s-a îndreptat spre
fiii lui Amon.
Ier.41:11. Dar când Iohanan, fiul lui Carea, şi toţi căpitanii oştirii, care erau cu el, au auzit de
nelegiuirile ce săvârşise Ismael, fiul lui Netania, au luat toţi oamenii lor şi s-au dus să se
bată cu Ismael, fiul lui Netania,
75
Ier.41:12. Şi I-au ajuns la iazul cel mare din Gabaon.
Ier.41:13. Când tot poporul ce era cu Ismael a văzut pe Iohanan, fiul lui Carea, şi pe toate căpeteniile
oştirii care erau cu dânsul, s-au bucurat.
Ier.41:14. Şi s-a întors tot poporul pe care Ismael îl ducea în robie din Miţpa şi, plecând, s-a dus la
Iohanan, fiul lui Carea,
Ier.41:15. Iar Ismael, fiul lui Netania, a fugit de Iohanan cu opt oameni şi s-a dus la fiii lui Amon.
Ier.41:16. Atunci Iohanan, fiul lui Carea, şi toate căpeteniile oştirii, care erau cu el, au luat din Miţpa
tot poporul ce rămăsese şi pe care el îl scăpase de Ismael, fiul lui Netania, după ce acesta
ucisese pe Godolia, fiul lui Ahicam - bărbaţii, oştenii, femeile, copiii şi eunucii pe care îi
scosese din Gabaon,
Ier.41:17. Şi s-a dus şi s-a oprit în satul Chimham, lângă Betleem,
Ier.41:18. Ca apoi să plece în Egipt de frica Caldeilor, căci se temea de ei, pentru că Ismael, fiul lui
Netania, ucisese pe Godolia, fiul lui Ahicam, pe care regele Babilonului îl pusese căpetenie
peste ţară.
CAP. 42
Ieremia se roagă lui Dumnezeu.
Ier.42:1. Atunci toate căpeteniile oştirii şi Iohanan, fiul lui Carea, şi Azaria, fiul lui Hoşaia, şi tot
poporul, de la mic până la mare, au venit şi au zis către Ieremia proorocul:
Ier.42:2. "Să aibă primire rugămintea noastră înaintea ta! Roagă-te Domnului Dumnezeului tău
pentru noi, pentru toţi care au rămas, că din mulţi, puţini au rămas, cum ne vezi cu ochii
tăi;
Ier.42:3. Roagă-te ca Domnul Dumnezeul tău să ne arate calea pe care să mergem şi ce să facem".
Ier.42:4. Zis-a către ei Ieremia proorocul: "Ascult şi iată mă voi ruga Domnului Dumnezeului vostru,
după cuvântul vostru, şi tot ce vă va răspunde Domnul vă voi spune şi nu voi ascunde de
voi nici un cuvânt".
Ier.42:5. Iar ei au zis către Ieremia : "Domnul să fie martor împotriva noastră, credincios şi
adevărat, dacă nu vom face întocmai după cuvântul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va
fi trimis pentru noi.
Ier.42:6. Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului Dumnezeului nostru, către Care te
trimitem, ca să fim fericiţi ascultând de glasul Domnului Dumnezeului nostru".
Ier.42:7. După trecerea a zece zile, a fost cuvântul Domnului către Ieremia .
Ier.42:8. Şi a chemat acesta la el pe Iohanan, fiul lui Carea, şi pe toate căpeteniile oştirii, care erau
cu el, şi tot poporul, de la mic până la mare, şi le-a zis:
Ier.42:9. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către Care m-aţi trimis, ca să aduc înaintea Lui
rugămintea voastră:
Ier.42:10. De veţi rămâne în ţara aceasta, Eu vă voi zidi şi nu vă voi mai dărâma, vă voi sădi şi nu vă
voi mai smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut.
Ier.42:11. Nu vă temeţi de regele Babilonului, de care vă cutremuraţi; nu vă temeţi de el, zice
Domnul, căci Eu sunt cu voi, ca să vă scap şi să vă izbăvesc din mâna lui.
Ier.42:12. şi vă voi arăta milă şi el se va milostivi spre voi şi vă va întoarce în pământul vostru.
Ier.42:13. Iar de veţi zice: "Nu vrem să trăim în ţara aceasta" şi de nu veţi asculta glasul Domnului
Dumnezeului vostru şi veţi zice:
Ier.42:14. "Ba noi ne ducem în ţara Egiptului, unde război nu vom vedea şi glas de trâmbiţă nu vom
auzi şi foame nu vom duce, şi acolo vom trăi",
Ier.42:15. Apoi ascultaţi cuvântul Domnului, voi, care aţi mai rămas din Iuda. Aşa zice Domnul
Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Dacă voi vă întoarceţi cu hotărâre nestrămutată faţa
voastră, ca să vă duceţi în Egipt şi vă veţi duce să trăiţi acolo,
Ier.42:16. Sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, şi foamea de care vă îngroziţi
vă va însoţi paşii voştri acolo în Egipt şi acolo veţi muri.
Ier.42:17. Toţi cei ce îşi întorc faţa lor, ca să se ducă în Egipt şi să trăiască acolo; vor muri de sabie,
de foame şi de molimă şi nici unul din ei nu va rămâne şi nu va scăpa de nenorocirea aceea
pe care o voi aduce asupra lor.
Ier.42:18. Căci aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Cum s-a vărsat mânia Mea şi iuţimea
Mea asupra locuitorilor Ierusalimului , aşa se va vărsa iuţimea Mea şi asupra voastră, când
vă veţi duce în Egipt şi veţi fi blestem şi grozăvie, ocară şi râs, şi nu veţi mai vedea locul
acesta.
Ier.42:19. Vouă, cei rămaşi ai lui Iuda, vă zice Domnul: Nu vă duceţi în Egipt. Să ştiţi bine că Eu
astăzi v-am spus lucrul acesta în chip solemn.
Ier.42:20. Vă faceţi rău vouă înşivă, trimiţându-mă la Domnul Dumnezeul vostru, zicând: "Roagă-te
pentru noi Domnului Dumnezeului nostru, şi tot ce va zice Domnul Dumnezeul nostru să ne
spui şi noi vom face".
Ier.42:21. Aşadar eu v-am spus acum, dar voi n-aţi ascultat glasul Domnului Dumnezeului vostru şi
toate cu câte m-a trimis El la voi.
Ier.42:22. Deci, să ştiţi că veţi muri de sabie, de foamete şi de ciumă în locul acela, unde voiţi să vă
duceţi ca să trăiţi".
76
CAP. 43
Evreii împotriva lui Ieremia .
Ier.43:1. După ce Ieremia a spus întregului popor toate cuvintele Domnului Dumnezeului lor, toate
cuvintele acelea cu care Domnul Dumnezeul lor îl trimisese la ei,
Ier.43:2. Atunci Azaria, fiul lui Hoşaia, Iohanan, fiul lui Carea, şi toţi oamenii cei îngâmfaţi au zis
către Ieremia : "Neadevăr spui, nu te-a trimis Domnul Dumnezeul nostru să ne spui: "Nu
vă duceţi în Egipt ca să trăiţi acolo!"
Ier.43:3. Ci Baruh, fiul lui Neria, te aţâţă împotriva noastră, ca să ne dea în mâinile Caldeilor, să ne
omoare, sau să ne ducă robi la Babilon".
Ier.43:4. Apoi Iohanan, fiul lui Carea, toate căpeteniile oştirii şi tot poporul n-au ascultat glasul
Domnului, ca să rămână în pământul lui Iuda.
Ier.43:5. Şi Iohanan, fiul lui Carea, şi toate căpeteniile oştirii au luat pe toţi cei care rămăseseră din
Iuda şi care se întorseseră din toate neamurile pe unde fuseseră izgoniţi, ca să trăiască în
pământul lui Iuda,
Ier.43:6. Bărbaţi, femei şi copii, fetele regelui şi pe toţi aceia pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzii,
îi lăsase cu Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, pe Ieremia proorocul şi pe Baruh, fiul lui
Neria,
Ier.43:7. Şi s-au dus în ţara Egiptului, că n-au ascultat glasul Domnului şi au mers până la
Tahpanhes.
Ier.43:8. Iar la Tahpanhes a fost cuvântul Domnului către Ieremia , zicând:
Ier.43:9. "Ia în mâinile tale nişte pietre mari şi le ascunde în lut frământat, la intrarea casei lui
Faraon, în Tahpanhes, înaintea ochilor Iudeilor şi să le spui:
Ier.43:10. "Aşa grăieşte Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi trimite şi voi lua pe
Nabucodonosor. regele Babilonului, robul Meu, şi voi aşeza tronul lui pe aceste pietre.
ascunse de Mine, şi îşi va întinde el pe ele cortul său cel minunat.
Ier.43:11. El va veni şi va lovi ţara Egiptului; cel rânduit spre moarte va fi dat morţii, cel rânduit
pentru robie va merge în robie şi cel rânduit spre sabie va cădea de sabie.
Ier.43:12. Voi aprinde foc în capiştile dumnezeilor Egiptului; Nabucodonosor le va arde pe acelea, pe
idoli îi va distruge cu totul şi se va îmbrăca cu ţara Egiptului, cum se îmbracă păstorul cu
haina sa; şi va ieşi de acolo nesupărat;
Ier.43:13. El va sfărâma stâlpii templului Soarelui de la On şi capiştile dumnezeilor Egiptului le va arde
cu foc".
CAP. 44
Ieremia mustră pe Evreii din Egipt.
Ier.44:1. Cuvântul ce a fost către Ieremia pentru toţi Iudeii care trăiau în ţara Egiptului şi care se
aşezaseră în Migdol, în Tahpanhes, în Nof şi în ţara Patros:
Ier.44:2. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Aţi văzut toată nenorocirea pe care am
adus-o Eu asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda; iată acelea sunt acum
pustii şi nimeni nu mai locuieşte în ele,
Ier.44:3. Pentru necredinţa lor, pe care au săvârşit-o ele, mâniindu-Mă şi mergând să tămâieze şi să
slujească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici. părinţii voştri.
Ier.44:4. Trimis-am la voi necontenit pe toţi slujitorii Mei, proorocii; i-am trimis dis-de-dimineaţă, ca
să vă spună: Nu faceţi acest lucru urâcios, pe care Eu îl urăsc.
Ier.44:5. Dar ei n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea lor ca să se întoarcă de la necredinţă şi să
nu tămâieze altor dumnezei.
Ier.44:6. De aceea s-a revărsat urgia Mea şi mânia Mea şi s-a aprins în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele
Ierusalimului , şi s-au prefăcut acelea în ruine şi în pustiu, cum vedeţi astăzi.
Ier.44:7. Iar acum aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot, Dumnezeul lui Israel: Pentru ce faceţi voi
acest rău mare sufletelor voastre, pierzând din cuprinsul lui Iuda, bărbaţi, Femei, copii Şi
prunci ca să nu lăsaţi după voi rămăşiţă,
Ier.44:8. Mâniindu-Mă prin lucrul mâinilor voastre, prin tămâierea altor dumnezei în pământul
Egiptului, unde aţi venit să trăiţi, ca să vă pierdeţi pe voi înşivă şi să ajungeţi blestem şi
defăimare înaintea tuturor neamurilor pământului?
Ier.44:9. Au doar aţi uitat fărădelegile părinţilor voştri, fărădelegile regilor lui Iuda şi cele ale
femeilor lor, fărădelegile voastre şi cele ale femeilor voastre, săvârşite în ţara lui Iuda şi pe
uliţele Ierusalimului ?
Ier.44:10. Ei nu s-au smerit nici astăzi şi nu se tem şi nu se poartă după legea Mea şi după poruncile
Mele, pe care vi le-am dat vouă şi părinţilor voştri.
Ier.44:11. De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată Eu voi întoarce faţa Mea
împotriva voastră şi spre nimicirea întregului Iuda.
Ier.44:12. Şi voi lua pe Iudeii care au rămas şi care şi-au întors faţa lor şi s-au dus în rara Egiptului,
ca să trăiască acolo; toţi aceia vor fi nimiciţi, vor cădea în ţara Egiptului; de foamete şi de
sabie vor fi nimiciţi; vor muri de sabie şi de foame de la mare până la mic şi vor ajunge de
blestem, de ocară, de groază şi de râs.
Ier.44:13. Voi pedepsi pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului, precum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie,
cu foamete şi cu ciumă,
77
Ier.44:14. Şi nimeni nu va scăpa şi nu va rămâne din rămăşiţa Iudeilor care au venit în ţara Egiptului,
ca să trăiască acolo şi apoi să se întoarcă în ţara lui Iuda, unde doresc ei din tot sufletul să
se întoarcă, ca să trăiască acolo. Nimeni nu se va întoarce, decât numai aceia care vor fugi
de aici".
Ier.44:15. Atunci au răspuns lui Ieremia toţi bărbaţii care ştiau că femeile lor tămâiază pe alţi
dumnezei, şi toate femeile care se aflau acolo în număr mare, şi tot poporul, care locuia în
pământul Egiptului, în Patros, şi au zis:
Ier.44:16. "Cuvântul pe care tu l-ai grăit în numele Domnului, nu voim să-l ascultăm de la tine;
Ier.44:17. Dar vom face tot ce am făgăduit cu gura noastră, vom tămâia pe zeiţa cerului şi vom
săvârşi pentru ea jertfe cu turnare, cum am mai făcut şi noi şi părinţii noştri, regii noştri şi
mai-marii noştri în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului , că atunci eram sătui şi
fericiţi şi n-am văzut nenorociri.
Ier.44:18. Iar de când am încetat de a mai tămâia pe zeiţa cerului şi a-i săvârşi jertfe cu turnare,
suferim toate lipsurile şi pierim de sabie şi de foame".
Ier.44:19. Şi femeile au adăugat: "Când tămâiam noi zeiţa cerului şi-i săvârşeam jertfe cu turnare,
oare fără ştirea bărbaţilor noştri îi făceam noi turte cu chipul ei şi-i săvârşeam jertfe cu
turnare?"
Ier.44:20. Atunci Ieremia a zis către tot poporul, către bărbaţi şi către femei, şi către oamenii care îi
răspundeau, astfel:
Ier.44:21. "Oare nu această tămâiere, pe care o săvârşeaţi în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele
Ierusalimului şi voi şi părinţii voştri, regii voştri şi mai-marii voştri şi ai poporului ţării, o
aminteşte Domnul? Oare nu ea I s-a suit la inimă?
Ier.44:22. Domnul n-a mai putut suferi faptele voastre cele rele şi urâciunile pe care le făceaţi, şi de
aceea s-a Şi prefăcut ţara voastră în pustietate, lucru de spaimă şi de blestem şi fără
locuitori, cum vedeţi acum.
Ier.44:23. Deoarece voi, săvârşind acea tămâiere, aţi greşit înaintea Domnului şi n-aţi ascultat glasul
Domnului, nu v-aţi purtat după legea Lui, după poruncile Lui şi după rânduiala Lui, de
aceea v-a ajuns nenorocirea aceasta, cum vedeţi acum".
Ier.44:24. Şi a mai zis Ieremia către tot poporul şi către toate femeile: "Ascultaţi cuvântul Domnului,
voi, toţi Iudeii, cei ce sunteţi în ţara Egiptului:
Ier.44:25. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Voi şi femeile voastre, ceea ce aţi grăit cu
gurile voastre aceea aţi făcut şi cu mâinile, şi mai şi ziceaţi: Vom îndeplini întocmai
făgăduinţele pe care le-am făcut, ca să tămâiem pe zeiţa cerului şi să-i săvârşim jertfe cu
turnare". Voi vă ţineţi bine de fărădelegile voastre şi îndepliniţi întocmai acele făgăduinţe.
Ier.44:26. De aceea ascultaţi cuvântul Domnului: Iată Eu M-am jurat pe numele Meu cel mare, zice
Domnul, că nu va mai fi rostit numele Meu de gura vreunui iudeu în toată ţara Egiptului.
Nimeni nu va zice: Viu este Domnul Dumnezeu!
Ier.44:27. Iată Eu voi veghea asupra lor spre pieire, iar nu spre bine; şi toţi oamenii din Iuda, care
sunt în ţara Egiptului vor pieri de sabie şi de foame, până se vor stinge de tot.
Ier.44:28. Numai un mic număr, care vor fugi de sabie, se va întoarce din ţara Egiptului în ţara lui
Iuda, şi vor şti toţi cei rămaşi din Iuda, care au venit în ţara Egiptului ca să trăiască acolo,
al cui cuvânt se va împlini: al Meu sau al lor.
Ier.44:29. Iată semnul ce vi-l dau, zice Domnul, că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să ştiţi că se va
împlini cuvântul Meu cel pentru voi spre pieirea voastră.
Ier.44:30. Asa zice Domnul: Iată Eu voi da pe Faraonul Hofra, regele Egiptului, în mâinile vrăjmaşilor
lui, cum am dat pe Sedechia, regele lui Iuda, în mâinile lui Nabucodonosor, regele
Babilonului, vrăjmaşul lui, care voia să-i ia viaţa".
CAP. 45
Ieremia mustră pe Baruh.
Ier.45:1. Cuvântul pe care l-a spus proorocul Ieremia lui Baruh, fiul lui Neria, când a scris el
cuvintele acestea din gura lui Ieremia în carte, în anul al patrulea al domniei lui Ioiachim,
fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
Ier.45:2. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către tine, Baruh:
Ier.45:3. Tu zici: "Vai de mine, că Domnul a adăugat durere la boala mea; am slăbit suspinând şi nu-
mi găsesc liniştea!"
Ier.45:4. Spune-i, zice Domnul: Iată, ceea ce am zidit, voi dărâma, şi ce am sădit, voi smulge, -
adică toată ţara aceasta.
Ier.45:5. Iar tu ceri pentru tine lucru mare. Nu cere, deoarece Eu voi aduce nenorocire asupra a tot
trupul, zice Domnul, iar ţie, drept pradă, îţi voi lăsa viaţa ta, în toate locurile, oriunde vei
merge".
CAP. 46
.Proorocie împotriva Egiptului.
Ier.46:1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia proorocul, privitor la neamuri:
Ier.46:2. Asupra Egiptului, împotriva oştirii Faraonului Neco, regele Egiptului, care se afla în
Carchemiş, lângă fluviul Eufratului Şi pe care a zdrobit-o Nabucodonosor, regele
Babilonului, în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
Ier.46:3. "Gătiţi scuturile şi suliţele şi păşiţi la luptă!
78
Ier.46:4. Călăreţi, înşeuaţi caii şi încălecaţi! Puneţi-vă coifurile, ascuţiţi suliţele şi îmbrăcaţi-vă în
zale!
Ier.46:5. Dar ce văd Eu? Aceia s-au înspăimântat şi s-au întors înapoi, cei puternici ai lor au fost
zdrobiţi şi fug fără a se uita înapoi. Pretutindeni e groază, zice Domnul.
Ier.46:6. Cel iute de picior nu va scăpa cu fuga, nici se va mântui cel puternic; la miazănoapte, pe
râul Eufratului, se vor poticni şi vor cădea.
Ier.46:7. Cine este acela, care se înalţă ca Nilul şi îşi învăluie apele ca un fluviu?
Ier.46:8. Egiptul se înalţă ca Nilul şi ca un fluviu îşi învăluie apele sale şi zice: Ridica-mă-voi şi voi
acoperi pământul, pierde-voi cetăţile şi locuitorii lor.
Ier.46:9. Încălecaţi pe cai şi vă aruncaţi în căruţe şi porniţi, puternici Etiopieni şi Libieni înarmaţi cu
scut, şi voi Lidieni, ţinând arcurile şi încordându-le,
Ier.46:10. Căci ziua aceasta e zi de răzbunare la Domnul Dumnezeu, ca să Se răzbune pe vrăjmaşii
Săi, şi sabia va mânca, se va sătura şi se va îmbăta de sângele lor; şi aceasta va fi jertfă
Domnului Dumnezeului Savaot în ţara cea de la miazănoapte, la râul Eufratului.
Ier.46:11. Fecioară, fiica Egiptului, mergi în Galaad şi ia-ţi balsam; în zadar vei spori leacurile tale,
căci nu mai este vindecare pentru tine.
Ier.46:12. Auzit-au popoarele de ruşinea ta şi bocetul tău a umplut pământul, căci cel puternic s-a
lovit cu cel puternic şi au căzut amândoi împreună".
Ier.46:13. Cuvântul pe care l-a grăit Domnul proorocului Ieremia despre năvălirea lui Nabucodonosor,
regele Babilonului, ca să lovească pământul Egiptului:
Ier.46:14. "Vestiţi în Egipt şi daţi ştire în Migdol; spuneţi în Nof şi în Tahpanhes, şi ziceţi: Stai şi te
găteşte, căci sabia nimiceşte în jurul tău!
Ier.46:15. Ce? Apis a fugit? Cel puternic al tău a căzut? Da, fiindcă Domnul l-a lovit.
Ier.46:16. El înmulţeşte pe cei care se clatină şi cad unii peste alţii, fiecare dintre ei zicând: Să ne
sculăm şi să ne întoarcem la poporul nostru, în pământul patriei noastre, departe de sabia
ucigătoare.
Ier.46:17. Iar lui Faraon, regele Egiptului, daţi-i nume: "Zarvă care scapă clipa hotărâtoare!"
Ier.46:18. Viu sunt Eu, zice Împăratul, al Cărui nume este Domnul Savaot, pe cât e de adevărat că
Taborul este în rândul munţilor şi Carmelul lângă mare, tot atât e de adevărat că el va
veni.
Ier.46:19. Fecioară, locuitoarea Egiptului, găteşte-ţi cele trebuitoare pentru bejenie, căci Noful va fi
pustiit, dărăpănat şi fără locuitori.
Ier.46:20. Egiptul este o junincă preafrumoasă peste care s-a năpustit un tăune de la miazănoapte.
Ier.46:21. Şi simbriaşii lui sunt în mijlocul lui ca nişte tauri îngrăşaţi; aceştia s-au întors înapoi, au
fugit toţi şi n-au ţinut piept, pentru că a venit asupra lor ziua pieirii lor, timpul pedepsirii
lor.
Ier.46:22. Glasul lor se aude ca şuierul şarpelui, vin cu oştire şi tăbărăsc asupra lui cu topoarele, ca
tăietorii de lemne;
Ier.46:23. Taie pădurea lui, zice Domnul, căci sunt nenumăraţi, sunt mai mulţi decât lăcustele şi nu
mai au număr.
Ier.46:24. Fiica Egiptului batjocorită e dată pe mâna poporului de la miazănoapte.
Ier.46:25. Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, zice: "Iată, Eu voi pedepsi pe Amon, care se află în
No, pe Faraon şi Egiptul, pe dumnezeii şi pe regii lui, pe Faraon şi pe cei ce-şi pun nădejdea
în el.
Ier.46:26. Şi-i voi da în mâinile celor ce caută viaţa lor, în mâinile lui Nabucodonosor, regele
Babilonului, şi în mâinile slujitorilor lui. Dar după aceea Egiptul va fi iarăşi locuit, ca în zilele
de altădată, zice Domnul.
Ier.46:27. Iar tu, Iacove, robul Meu, nu te teme şi nu te înspăimânta Israele! Căci iată, Eu te voi
elibera din ţară depărtată şi neamul tău îl voi aduce din ţara robiei lui; Iacov se va întoarce
şi va trăi liniştit şi paşnic şi nimeni nu-l va înspăimânta.
Ier.46:28. Iacove, robul Meu, nu te teme, zice Domnul, căci Eu sunt cu tine şi voi pierde toate
neamurile printre care te-am împrăştiat, iar pe tine nu te voi pierde, ci numai te voi
pedepsi cu măsură, căci nepedepsit nu te voi lăsa".
CAP. 47
Proorocie pentru pieirea celor de alt neam.
Ier.47:1. Cuvântul Domnului care a fost către proorocul Ieremia pentru Filisteni, înainte de a lovi
Faraon Gaza.
Ier.47:2. Aşa zice Domnul: "Iată se ridică ape de la miazănoapte şi cresc ca un fluviu ieşit din matcă,
îneacă ţara şi tot ce cuprinde ea, cetăţile şi locuitorii lor. Atunci oamenii vor striga şi vor
plânge toţi locuitorii ţării,
Ier.47:3. La ropotul zgomotos al copitelor puternicilor lui cai, la vuietul carelor lui şi la huruitul roţilor
lui. Părinţii nu se vor mai uita la copiii lor, pentru că mâinile lor vor fi încremenite
Ier.47:4. De groaza zilei aceleia, care vine să piardă pe toţi Filistenii şi să răpească Tirului şi
Sidonului orice nădejde de ajutor, căci va pustii Domnul pe Filisteni, rămăşiţa insulei
Caftor.
Ier.47:5. Gaza a pleşuvit şi va pieri Ascalonul, cu rămăşiţa văilor lui". Până când îţi vei face tăieturi
de jale în piele?
79
Ier.47:6. Până când vei tăia, sabia Domnului? Până când nu te vei linişti? Întoarce-te în teaca ta,
opreşte-te şi te linişteşte!
Ier.47:7. Dar cum să te linişteşti, când ţi-a dat Domnul poruncă împotriva Ascalonului şi împotriva
ţărmului mării? Într-acolo te-a îndreptat El".
CAP. 48
Proorocie împotriva Moabului.
Ier.48:1. Asupra Moabului, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Vai de Nebo, că e pustiit!
Chiriataimul este acoperit de ruşine şi luat. Cetatea este acoperită de ruşine şi înrobită!
Ier.48:2. Nu mai este slava Moabului! În Heşbon se urzesc rele împotriva lui, zicând: "Să mergem şi
să-l ştergem dintre neamuri!" Şi tu, Madmen, vei pieri! Sabia vine în urma ta!
Ier.48:3. Strigăte se aud din Horonaim, căci e pustiire şi dărâmare grozavă.
Ier.48:4. Moab e zdrobit şi copiii lui au ridicat bocet.
Ier.48:5. Pe suişul de la Luhit se ridică plânsete peste plânsete şi pe povârnişul din Horonaim se aud
strigăte de nenorocire:
Ier.48:6. Fugiţi! Scăpaţi-vă viaţa şi fiţi asemenea asinului sălbatic din pustiu.
Ier.48:7. Şi fiindcă te-ai încrezut în lucrările şi în vistieriile tale vei fi luat şi tu. Chemoşul va merge în
robie cu preoţii şi cu mai-marii săi, toţi împreună.
Ier.48:8. Va veni pustiitorul asupra fiecărei cetăţi şi cetatea nu Va rămâne nedărâmată; va pieri
valea şi şesul şi se va pustii, precum a zis Domnul.
Ier.48:9. Daţi un mormânt lui Moab, căci el va fi cu totul pustiit. Cetăţile lui vor fi prefăcute în pustiu
şi nu vor mai avea locuitori.
Ier.48:10. Blestemat să fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebăgare de seamă şi blestemat fie
tot cel ce opreşte sabia lui de la sânge!
Ier.48:11. Moab din tinereţea lui a fost liniştit, se odihnea pe drojdia sa şi n-a fost trecut din vas în
vas, nici în robie n-a fost. De aceea a rămas în el gustul său şi mirosul său nu s-a
schimbat.
Ier.48:12. De aceea iată vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori, care îl vor pritoci şi vor
strica vasele şi urcioarele lui le vor sparge.
Ier.48:13. Şi va fi ruşinat Moab pentru Chemoş, după cum casa lui Israel a fost ruşinată pentru Betel,
nădejdea ei.
Ier.48:14. Cum puteţi voi să ziceţi: "Noi suntem oameni viteji şi tari pentru război?"
Ier.48:15. Moab este pustiit, cetăţile lui ard şi tinerii lui aleşi s-au dus la junghiere, zice Împăratul al
Cărui nume este Domnul Savaot.
Ier.48:16. Aproape este pieirea Moabului şi nenorocirea lui vine în grabă mare.
Ier.48:17. jeliţi-l toţi vecinii lui şi toţi cei ce cunoaşteţi numele lui ziceţi: Cum s-a sfărâmat toiagul
puterii, sceptrul slavei!
Ier.48:18. Fecioară, locuitoarea Dibonului, coboară-te din înălţime şi şezi în pământ ars de soare, căci
pustiitorul Moabului vine la tine şi va dărâma întăriturile tale.
Ier.48:19. Stai la drum şi priveşte, locuitoarea Aroerului, şi întreabă pe cel care fuge şi pe cel scăpat:
Ce s-a întâmplat?
Ier.48:20. Ruşinat este Moabul, căci este biruit. Plângeţi şi strigaţi, daţi de veste în Amon că Moabul
este pustiit.
Ier.48:21. Judecata a venit împotriva ţării din şes, împotriva Holonului şi a Iahţei, împotriva Mefaatului
şi a Dibonului,
Ier.48:22. Împotriva lui Nebo şi a Bet-Diblataimului.
Ier.48:23. Împotriva Chiriataimului şi a Bet-Gamului, împotriva Bet-Meonului şi a Cheriotului,
Ier.48:24. Împotriva Bosrei şi împotriva tuturor cetăţilor ţării Moabului, de aproape şi de departe.
Ier.48:25. S-a tăiat cornul Moabului şi braţul lui este zdrobit, zice Domnul.
Ier.48:26. Îmbătaţi-l, căci s-a ridicat împotriva Domnului. Tăvălească-se Moabul în vărsătura sa şi de
râs să fie.
Ier.48:27. N-a fost Israel de râsul tău? Oare a fost el prins printre tâlhari, de clătinai din cap ori de
câte ori vorbeai cu el?
Ier.48:28. Părăsiţi cetăţile şi trăiţi pe stânci, locuitori ai Moabului, şi veţi fi ca porumbeii care-şi fac
cuiburile pe la intrarea peşterilor.
Ier.48:29. Auzit-am de mândria Moabului, de mândria lui cea nemăsurată, de trufia lui şi de
îngâmfarea lui, de înfumurarea lui şi de semeţia inimii lui.
Ier.48:30. Eu cunosc îndrăzneala lui, zice Domnul, lăudăroşeniile lui, vorbele goale şi faptele deşarte.
Ier.48:31. De aceea voi plânge pe Moab şi voi striga pentru Moabul întreg; voi suspina după oamenii
din Chir-Heres.
Ier.48:32. Şi te voi plânge pe tine, vie din Sibma, cu mai mult plânset decât Iazerul; ramurile tale s-
au întins peste mare, ajuns-au până la Iazer, pustiitorul a năvălit asupra roadelor tale celor
văratice şi asupra strugurilor copţi.
Ier.48:33. Bucuria şi veselia au fost luate din Carmel şi din rara Moabului; voi seca vinul din teascuri şi
nimeni nu va mai călca teascul cu strigăte de veselie; va fi strigăt de război şi nu strigăt de
bucurie.
Ier.48:34. De la Heşbon până la Eleale şi Iahaţ, de la Ţoar până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia
vor ridica glas de tânguire, căci apele Nimrimului vor seca.
80
Ier.48:35. Voi stârpi din Moab, zice Domnul, pe cei ce aduc jertfe pe locuri înalte şi pe cei ce tămâiază
pe dumnezeii lui.
Ier.48:36. De aceea inima Mea geme pentru Moab, ca un fluier ; geme inima Mea ca un fluier pentru
oamenii din Chir-Heres, căci au pierit bogăţiile adunate de ei;
Ier.48:37. Fiecare îşi are capul ras, fiecare îşi are barba tunsă; toţi au tăieturi pe mâini şi peste coapse
sac.
Ier.48:38. Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţele lui nu este decât o jale, căci am sfărâmat
Moabul, ca pe un vas de aruncat, zice Domnul.
Ier.48:39. Cum a fost zdrobit! vor zice plângând. Cum s-a acoperit Moabul de ruşine, întorcând
spatele! Şi va fi Moabul de râs şi de groază pentru toţi cei ce-l înconjoară;
Ier.48:40. Căci aşa zice Domnul: Iată, vrăjmaşul ca un vultur va zbura şi-şi va întinde aripile sale
deasupra Moabului.
Ier.48:41. Oraşele vor fi luate şi cetăţile cucerite; inima vitejilor Moabiţi va fi în ziua aceea ca inima
unei femei chinuită de durerile naşterii.
Ier.48:42. Moabul va fi şters din numărul popoarelor, pentru că s-a ridicat împotriva Domnului.
Ier.48:43. Groază, groapă şi laţ sunt pentru tine, locuitorule al Moabului, a zis Domnul.
Ier.48:44. Cel ce va scăpa de groază va cădea în groapă; şi cel ce va scăpa de groapă va cădea în laţ,
căci Eu voi aduce asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.
Ier.48:45. Fugarii obosiţi s-au oprit la umbra Heşbonului, dar a ieşit foc din Heşbon, şi din inima
Sihonului flăcări, şi va mistui tâmplele lui Moab şi creştetul capului fiilor răzvrătirii.
Ier.48:46. Vai ţie, Moab! pierit-a poporul din Chemoş, că fiii tăi sunt luaţi în robie şi fiicele tale sunt
robite.
Ier.48:47. Dar în zilele cele de apoi voi întoarce pe Moab din robie", zice Domnul. Până aici e judecata
lui Moab.
CAP. 49
Altă proorocie pentru cei de alt neam.
Ier.49:1. Asupra fiilor lui Amon aşa grăieşte Domnul: "Au doară Israel n-are fii? Au doară el n-are
moştenitor? Pentru ce, dar, Milcom a pus stăpânire pe Gad şi poporul lui trăieşte în cetăţile
acestuia?
Ier.49:2. De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când în Raba, cetatea fiilor lui Amon, se va auzi strigăt
de război, şi aceasta va fi prefăcută în movilă de dărâmături; cetăţile ei vor fi arse cu foc şi
Israel va stăpâni pe cei ce-l stăpâneau, zice Domnul.
Ier.49:3. Plângi Heşbon, că s-a pustiit Ai! Strigaţi, voi fiice din Raba, încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi
rătăciţi prin livezi, căci Milcom va merge în robie cu preoţii şi cu mai-marii săi, toţi
împreună.
Ier.49:4. "Fiică nepăsătoare, tu te lauzi cu Valea ta, tu te încrezi în comorile tale, zicând: "Cine va
îndrăzni să vină împotriva mea?"
Ier.49:5. Iată Eu voi aduce asupra ta groază din toate părţile, zice Domnul Dumnezeul Savaot şi veţi
fi fugăriţi care încotro şi nimeni nu va aduna pe fugari.
Ier.49:6. Dar după aceea voi întoarce din robie pe fiii lui Amon", zice Domnul.
Ier.49:7. Iar asupra Edomului aşa grăieşte Domnul Savaot: "Au doară nu mai este înţelepciune în
Teman? Au doară lipseşte sfatul la cei înţelepţi?
Ier.49:8. Au doară a secat înţelepciunea lor? Fugiţi, întorcând spatele! Ascundeţi-vă în peşteri,
locuitori din Dedan, căci voi aduce nenorocire peste Isav, la vremea pedepsirii lui.
Ier.49:9. Dacă ar fi venit la tine culegătorii de struguri, de bună seamă ar fi lăsat puţine bobiţe
neculese. De ar fi venit hoţii noaptea, ar fi răpit cât le-ar fi fost de trebuinţă.
Ier.49:10. Eu însă voi jefui pe Isav până la piele, voi descoperi ascunzătorile lui, şi el nu se va putea
ascunde. Stârpit va fi neamul lui, fraţii lui şi vecinii lui, şi el nu va mai fi.
Ier.49:11. Lăsaţi orfanii, că Eu voi ţine viaţa lor, şi văduvele tale să creadă în Mine;
Ier.49:12. Căci aşa grăieşte Domnul: Iată, celor ce nu le-a fost dat să bea paharul, îl vor bea negreşit.
Au doară numai tu vei rămâne nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci vei bea
negreşit paharul.
Ier.49:13. Căci Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că Boţra va fi o groază şi o ruşine, un deşert şi
un blestem, şi cetăţile ei vor ajunge ruine veşnice.
Ier.49:14. Auzit-am veste de la Domnul şi sol s-a trimis la popoare să spună: "Adunaţi-vă şi mergeţi
împotriva ei şi ridicaţi-vă pentru luptă".
Ier.49:15. Iată Eu te voi face mic între popoare.
Ier.49:16. Starea ta groaznică şi semeţia inimii tale te-au adeverit pe tine, cel ce locuieşti în
crăpăturile stâncilor şi care te-ai aşezat pe vârfurile dealurilor! Deşi ţi-ai împletit cuibul tău
sus, ca un vultur, şi de acolo te voi arunca, zice Domnul.
Ier.49:17. Edom va fi o groază; toţi cei ce vor trece pe lângă el vor fi uimiţi, vor fluiera, văzând toate
rănile lui.
Ier.49:18. Cum au fost aruncate Sodoma, Gomora şi cetăţile vecine cu ele, zice Domnul, tot aşa şi
acolo nu va trăi nici om, nici fiu de om nu se va opri în el.
Ier.49:19. Iată-l, se înalţă ca un leu de la obârşiile Iordanului spre sălaşurile întărite; dar Eu îi voi sili
să plece cu grăbire din Edom şi cine va fi ales, pe acela îl voi pune peste acesta. Căci cine
este asemenea Mie şi ce păstor se va împotrivi Mie?
81
Ier.49:20. Ascultaţi dar hotărârea Domnului pe care a luat-o El asupra lui Edom şi planurile pe care El
le-a gândit împotriva locuitorilor din Teman: "Da, chiar oile cele mai plăpânde vor fi târâte;
la vederea lor păşunea lor se va înfiora de spaimă.
Ier.49:21. La vuietul căderii lor se va cutremura pământul şi răsunetul strigătului lor se va auzi până
la Marea Roşie.
Ier.49:22. Iată-l se înalţă, ca un vultur, şi zboară şi îşi întinde aripile sale deasupra Boţrei, şi inima
războinicilor din Edom va fi în ziua aceea ca inima unei femei ce naşte".
Ier.49:23. Asupra Damascului: "Hamatul şi Arpadul sunt tulburate, căci au primit o veste rea. Inima
lor se topeşte de frică; este o mare în furtună care nu se poate potoli.
Ier.49:24. Temutu-s-a Damascul şi a luat-o la fugă; de frică l-au cuprins dureri şi chinuri, ca pe femeia
ce naşte.
Ier.49:25. Cum n-a scăpat cetatea slavei, cetatea bucuriei mele!
Ier.49:26. Deci vor cădea tinerii lui pe uliţele lui şi toţi vor pieri în ziua aceea, zice Domnul Savaot.
Ier.49:27. Voi aprinde foc în zidurile Damascului şi el va mistui palatele lui Benhadad".
Ier.49:28. Asupra Chedarului şi asupra regatelor Haţorului, pe care le-a lovit Nabucodonosor, regele
Babilonului, aşa grăieşte Domnul: "Sculaţi-vă şi ieşiţi înaintea lui Chedar şi pustiiţi pe fiii
Răsăritului!
Ier.49:29. Corturile lor şi turmele lor să fie luate, ţesăturile lor şi toate lucrurile lor şi cămilele lor să
fie luate. Şi să li se strige: Groază din toate părţile!
Ier.49:30. Fugiţi, duceţi-vă repede, ascundeţi-vă în prăpăstii, locuitori ai Haţorului, zice Domnul, căci
Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat hotărâre asupra voastră, şi a urzit un plan
împotriva voastră.
Ier.49:31. Sculaţi-vă şi păşiţi împotriva poporului celui paşnic, care trăieşte fără grijă, zice Domnul;
acela n-are nici uşi, nici zăvoare şi locuieşte singur.
Ier.49:32. Cămilele lor vor fi date prăzii şi mulţimea turmelor lor răpirii şi-i voi împrăştia în toate
vânturile pe aceştia care-şi tund părul de pe tâmple şi din toate părţile lui voi aduce asupra
lor pieirea, zice Domnul.
Ier.49:33. Haţorul va fi sălaşul şacalilor şi pustietate veşnică; nu va trăi acolo om, nici fiu de om nu se
va opri acolo".
Ier.49:34. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia proorocul împotriva Elamului, la începutul
domniei lui Sedechia, regele lui Iuda:
Ier.49:35. "Aşa zice Domnul Savaot: Iată voi sfărâma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie,
Ier.49:36. Şi voi aduce asupra Elamului patru vânturi din cele patru margini ale cerului şi-l voi
împrăştia în toate vânturile acestea şi nu va fi neam la care să nu ajungă Elamiţi izgoniţi;
Ier.49:37. Voi lovi pe Elamiţi cu frică înaintea vrăjmaşilor lor şi înaintea celor care vor să le ia viaţa;
asupra lor voi aduce nenorociri, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, şi în urma lor voi trimite
sabie, până îi voi stârpi.
Ier.49:38. Voi pune tronul Meu în Elam şi voi stârpi de acolo pe rege şi pe dregători, zice Domnul.
Ier.49:39. Dar în zilele cele de apoi, voi întoarce pe Elam din robie", zice Domnul.
CAP. 50
Proorocie pentru întoarcerea din robia Babilonului.
Ier.50:1. Cuvântul pe care l-a rostit Domnul despre Babilon şi despre ţara Caldeilor prin Ieremia
proorocul:
Ier.50:2. "Vestiţi şi faceţi cunoscut între popoare, ridicaţi steag, spuneţi şi nu tăinuiţi, ci ziceţi:
Babilonul e luat, Bel e ruşinat, Merodah e zdrobit, chipurile lui cele cioplite sunt batjocorite
şi idolii lui sfărâmaţi.
Ier.50:3. Căci de la miazănoapte s-a ridicat asupra lui poporul care va preface pământul în pustiu şi
nimeni nu va locui acolo, nici om, nici dobitoc; toţi se vor ridica şi se vor duce.
Ier.50:4. În zilele acelea şi în vremea aceea, zice Domnul, vor veni fiii lui Israel, şi împreună cu ei
vor merge şi fiii lui Iuda şi, plângând, voi căuta pe Domnul Dumnezeul lor;
Ier.50:5. Vor întreba de calea Sionului şi, întorcându-şi feţele spre el, vor zice: Veniţi şi vă uniţi cu
Domnul prin legământ veşnic, care nu se va uita.
Ier.50:6. Poporul Meu a fost ca oile cele pierdute; păstorii lor le-au abătut din cale şi le-au împrăştiat
prin munţi; rătăcit-au ele din deal în munte şi şi-au uitat staulul lor.
Ier.50:7. Toţi cei ce le găseau le mâncau şi duşmanii lor ziceau: Nu suntem noi de vină, pentru că
ele au păcătuit împotriva Domnului, Locaşul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea
părinţilor lor.
Ier.50:8. Fugiţi din Babilon şi plecaţi din ţara Caldeilor şi veţi fi ca berbecii înaintea turmelor de oi.
Ier.50:9. Căci iată, voi ridica şi voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari din ţara
de la miazănoapte; acelea se vor înşira împotriva lui şi el va fi luat. Săgeţile lor sunt ca ale
arcaşului iscusit, nu cad în zadar.
Ier.50:10. Caldeea va fi pradă lor şi pustiitorii ei se vor sătura, zice Domnul.
Ier.50:11. "Căci voi v-aţi bucurat şi v-aţi veselit când aţi răpit moştenirea Mea; zburdaţi ca viţeii pe
pajişte, nechezaţi ca armăsarii!
Ier.50:12. Mama voastră va fi în ruşine mare şi aceea care v-a născut va roşi. Iată, că ea va fi cea mai
de, pe urmă dintre neamuri: un pustiu, un pământ uscat şi fără apă.
Ier.50:13. De mânia Domnului ţara lor va ajunge nelocuită şi toată va fi pustiu. Tot cel ce va trece prin
Babilon se va mira şi va fluiera, văzând toate rănile lui.
82
Ier.50:14. Aşezaţi-vă în rânduială de bătaie împrejurul Babilonului. Cei ce încordaţi arcul, trageţi în el,
nu cruţaţi săgeţile, căci el a păcătuit împotriva Domnului.
Ier.50:15. Ridicaţi strigăt de război împotriva lui din toate părţile; el întinde mâna; căzut-au
întăriturile lui şi zidurile lui s-au prăbuşit, căci aceasta este răsplata Domnului! Răzbunaţi-
vă pe el!
Ier.50:16. Cum s-a purtat el, aşa purtaţi-vă şi voi! Stârpiţi din Babilon pe cel ce seamănă şi pe cel ce
lucrează cu secera în vremea secerişului! De frica sabiei ucigătoare, să se întoarcă fiecare
la poporul său şi fiecare să fugă în ţara sa.
Ier.50:17. Pe Israel, turma cea risipită leii l-au prigonit; mai înainte l-a mâncat regele Asiriei, iar acum
în urmă Nabucodonosor, regele Babilonului, i-a zdrobit oasele.
Ier.50:18. De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi pedepsi pe regele
Babilonului şi ţara lui, cum am pedepsit şi pe regele Asiriei,
Ier.50:19. şi voi întoarce pe Israel la păşunea lui şi va paşte el pe Carmel şi în Vasan; sufletul lui se va
sătura în muntele lui Efraim şi în Galaad.
Ier.50:20. În zilele acelea şi în vremea aceea se va căuta nedreptatea lui Israel, zice Domnul, şi nu se
va afla, se vor căuta şi păcatele lui Iuda şi nu se vor găsi, căci voi ierta pe aceia pe care îi
voi lăsa în viaţă.
Ier.50:21. Ridică-te împotriva ţării Merataim, împotriva ţării Răzvrătirii şi împotriva locuitorilor din
Pecod, ţara pedepsirii! Pustieşte şi nimiceşte, zice Domnul, şi fă tot ce ţi-am poruncit!
Ier.50:22. Strigăte de război se aud în toată ţara şi prăpădul este mare!
Ier.50:23. Cum s-a sfărâmat şi s-a zdrobit ciocanul lumii întregi! Cum a ajuns Babilonul de plâns pe
pământ!
Ier.50:24. Întins-am curse pentru tine şi te-ai prins, Babilonule, fără să te aştepţi. Găsit ai fost şi
prins, pentru că te-ai ridicat împotriva Domnului.
Ier.50:25. Domnul Şi-a deschis vistieria Sa şi a luat din ea vasele mâniei Sale, pentru că Domnul
Dumnezeul Savaot are de lucru în ţara Caldeilor.
Ier.50:26. Alergaţi împotriva ei din toate părţile, deschideţi jitniţele ei, călcaţi-o ca pe nişte snopi,
nimiciţi-o de tot, ca să nu mai rămână nimic din ea!
Ier.50:27. Ucideţi toţi boii ei! Să meargă la junghiere! Vai lor, căci a venit ziua lor şi vremea pedepsirii
lor!
Ier.50:28. Se aude glasul celor ce fug şi al celor care scapă din ţara Babilonului, ca să vestească în
Sion răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru, răzbunarea cea pentru templul Său!
Ier.50:29. Chemaţi împotriva Babilonului săgetători! Toţi cei ce încordaţi arcul, aşezaţi-vă tabăra
împrejurul lui, ca nimeni să nu scape din el! Răsplătiţi-i după faptele lui! Cum s-a purtat el,
aşa să vă purtaţi şi voi cu el, căci el s-a ridicat împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui
Israel.
Ier.50:30. De aceea vor cădea tinerii lui pe uliţele lui şi toţi oştenii lui vor fi pierduţi în ziua aceea, zice
Domnul.
Ier.50:31. Iată, Eu sunt împotriva ta, "trufaşule", zice Domnul Savaot, căci a venit ziua ta şi timpul
pedepsirii tale.
Ier.50:32. Şi se va împiedica "trufaşule" şi va cădea şi nimeni nu-l va ridica. Voi aprinde foc în cetăţile
lui şi acesta va mistui toate împrejurul lui.
Ier.50:.33. Aşa zice Domnul Savaot: Apăsaţi sunt fiii lui Israel, ca şi fiii lui Iuda, şi toţi cei ce i-au robit
îi ţin tare şi nu vor să le dea drumul.
Ier.50:34. Dar Răscumpărătorul lor este puternic şi numele Lui este Domnul Savaot. Acesta va apăra
pricina lor, ca să liniştească ţara şi să facă pe locuitorii Babilonului să tremure.
Ier.50:35. Sabie împotriva Caldeilor, zice Domnul, şi împotriva locuitorilor Babilonului şi a căpeteniilor
lui şi a înţelepţilor lui.
Ier.50:36. Sabie împotriva proorocilor minciunii, ca ei să-şi piardă mintea! Sabie împotriva oştenilor
lui: să se teamă!
Ier.50:37. Sabie împotriva cailor şi a carelor lui şi împotriva a toată mulţimea de oameni din el: să fie
ca nişte femei! Sabie împotriva comorilor lui: să fie jefuite!
Ier.50:38. Uscăciune peste apele lui: să sece! Fiindcă aceasta este o ţară de idoli şi au înnebunit cu
idolii lor.
Ier.50:39. Acolo se vor aşeza fiarele pustiului cu şacalii şi vor trăi în ea struţii; în veci nu va mai fi
locuită şi din neam în neam nu vor locui acolo oameni.
Ier.50:40. Cum au fost aruncate de Domnul Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine cu ele, zice Domnul,
aşa şi aici nici un om nu va trăi, nici fiu de om nu va poposi acolo.
Ier.50:41. Iată vine de la miazănoapte un popor mare şi regi mulţi se ridică de la marginile
pământului.
Ier.50:42. Şi ţin în mână arc şi suliţă; aceştia sunt cruzi şi nemilostivi şi glasul lor e zgomotos ca
marea, şi vin pe cai, ca unii care sunt gata să lupte cu tine, fiica Babilonului!
Ier.50:43. Auzit-a regele Babilonului veste despre ei şi au început să-i tremure mâinile; l-a cuprins
întristarea şi dureri ca ale femeii ce naşte.
Ier.50:44. Iată ca un leu se ridică din tufişurile Iordanului spre păşunea totdeauna verde! Dar Eu îl
voi face să plece cu grăbire de acolo şi voi aşeza acolo pe cel pe care l-am ales. Căci cine
este asemenea Mie? Şi cine-Mi va cere socoteală? şi ce păstor se va împotrivi Mie?
83
Ier.50:45. Ascultaţi dar hotărârea Domnului pe care a luat-o El împotriva Babilonului şi planurile pe
care le-a făcut El împotriva ţării Caldeilor! Da, vor fi târâţi ca oile cele mărunte; la vederea
lor păşunea lor se va înfiora de spaimă.
Ier.50:46. La vuietul luării Babilonului tremură pământul şi un strigăt se întinde printre neamuri".
CAP. 51
Proorocie pentru pieirea Babilonului.
Ier.51:1. Aşa zice Domnul: "Iată, voi ridica împotriva Babilonului şi a locuitorilor ţării Caldeii un duh
nimicitor.
Ier.51:2. Şi voi trimite la Babilon vânturători, care-l vor vântura şi vor pustii ţara lui, căci în ziua
nenorocirii vor năvăli asupra lui din toate părţile.
Ier.51:3. Arcaşul să-şi încordeze arcul împotriva arcaşului şi împotriva celui ce se laudă cu platoşele
sale, şi să nu cruţe pe tinerii lui! Nimiciţi toată oştirea lui!
Ier.51:4. Să cadă răniţi de moarte în ţara Caldeilor şi străpunşi pe străzile Babilonului.
Ier.51:.5. Căci Iuda şi Israel n-au rămas văduvi de Dumnezeul lor, de Domnul Savaot, şi ţara
Caldeilor e plină de păcate înaintea Sfântului lui Israel.
Ier.51:6. Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca să nu pieriţi pentru fărădelegile lui, căci
acesta este timpul răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da răsplată.
Ier.51:7. Babilonul a fost în mâna Domnului cupă de aur, care a îmbătat tot pământul; băut-au
popoarele din vinul ei şi au înnebunit.
Ier.51:8. Căzut-a fără de veste Babilonul, şi s-a zdrobit. Plângeţi-l şi aduceţi balsam pentru rănile lui,
că poate se va vindeca!
Ier.51:9. Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Lăsaţi-l şi haideţi să mergem fiecare în
ţara noastră, pentru că osânda lui s-a ridicat până la nori şi a ajuns până la cer!
Ier.51:10. Domnul a scos la lumină dreptatea noastră! Veniţi să vestim în Sion fapta Domnului
Dumnezeului nostru!
Ier.51:11. Ascuţiţi săgeţile şi vă umpleţi tolbele! Că Domnul a trezit duhul regilor Mediei, pentru că
vrea să nimicească Babilonul. Aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru
templul Său.
Ier.51:12. Ridicaţi steagul împotriva zidurilor Babilonului, întăriţi paza, puneţi străjeri, întindeţi curse,
căci Domnul a făcut un plan şi a împlinit ceea ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.
Ier.51:13. O, tu, cel ce locuieşti lângă apele cele mari şi eşti plin de comori, venit-a sfârşitul tău şi
măsura lăcomiei tale ţi s-a umplut!
Ier.51:14. Domnul Savaot S-a jurat pe Sine Însuşi şi a zis: "Adevărul grăiesc, că te voi umple de
oameni, ca de lăcuste, şi ei vor ridica strigăt de biruinţă".
Ier.51:15. El a făcut pământul cu puterea Sa, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Sa şi cu mintea Sa a
întins cerurile.
Ier.51:16. La glasul Lui freamătă apele în ceruri şi El ridică nori de la marginile pământului; făureşte
fulgerele în mijlocul ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale.
Ier.51:17. Tot omul rătăceşte în ştiinţa sa şi orice argintar se ruşinează de idolul său, căci chipurile
turnate de el nu sunt decât minciună; n-au nici o suflare în ele.
Ier.51:18. Aceasta este deşertăciune adevărată, faptă rătăcită şi în vremea pedepsirii lor vor pieri.
Ier.51:19. Dar soarta lui Iacov nu e ca a lor, pentru că Dumnezeul lui este făcătorul a toate, şi Israel
este toiagul moştenirii Lui, şi numele Lui este Domnul Savaot.
Ier.51:20. "Ciocan Îmi eşti tu şi armă de război. Cu tine am lovit popoare şi cu tine am stricat regate.
Ier.51:21. Cu tine am lovit cal şi călăreţ şi cu tine am sfărâmat carul şi pe conducătorul lui.
Ier.51:22. Cu tine am lovit bărbat şi femeie, cu tine am bătut tânăr şi bătrân şi cu tine am lovit fecior
şi fecioară.
Ier.51:23. Cu tine am lovit păstor şi turmă, cu tine am bătut pe plugar şi boii lui şi cu tine am lovit pe
mai-marii ţinuturilor şi pe căpeteniile cetăţilor.
Ier.51:24. Şi voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru toate relele ce au făcut ei
Sionului sub ochii voştri", zice Domnul.
Ier.51:25. "Iată, Eu sunt împotriva ta, munte al nimicirii, care ai pustiit tot pământul; voi întinde
împotriva ta mâna Mea, te voi arunca jos de pe stânci şi te voi face munte dogorit de
soare, zice Domnul!
Ier.51:26. Nimeni nu va lua din tine pietre de pus în capul unghiului, nici pietre de temelie, ci veşnic
vei fi pustiu", zice Domnul.
Ier.51:27. "Ridicaţi steag pe pământ, trâmbiţaţi cu trâmbiţa printre neamuri, pregătiţi neamurile
împotriva lui, chemaţi împotriva lui regatele: Ararat, Mini şi Aşchenaz, puneţi căpetenie
împotriva lui şi aduceţi cai ca lăcusta cea grozavă.
Ier.51:28. Înarmaţi împotriva lui neamurile şi pe regii Mediei, căpeteniile provinciilor ei şi pe toate
căpeteniile cetăţilor ei şi toată ţara de sub stăpânirea lor.
Ier.51:29. Pământul se cutremură şi se zbuciumă, căci se împlineşte împotriva Babilonului planul
Domnului de a face pământul Babilonului pustietate fără locuitori.
Ier.51:30. Cei puternici ai Babilonului au încetat lupta, şed în întăriturile lor; secătuitu-s-a puterea lor
şi au ajuns ca femeile; locuinţele lor sunt arse şi zăvoarele sfărâmate.
Ier.51:31. Sol după sol, vestitor după vestitor aleargă să dea de ştire regelui Babilonului că cetatea sa
e cuprinsă din toate părţile,
Ier.51:32. Că vadurile sunt luate, bălţile cu stuf arse şi ostaşii loviţi de spaimă".
84
Ier.51:33. Că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Fiica Babilonului e asemenea unei arii în
timpul treieratului: încă puţin şi vine vremea secerişului".
Ier.51:34. "Mâncatu-m-a şi m-a ros Nabucodonosor, regele Babilonului; făcutu-m-a vas gol; înghiţitu-
m-a ca un dragon; umplutu-şi-a pântecele cu bunătăţile mele şi m-a aruncat.
Ier.51:35. Ocara mea şi carnea mea cea sfâşiată să fie asupra Babilonului", să zică ceea ce locuieşte
în Sion - "şi sângele meu să fie asupra locuitorilor Caldeii", să zică Ierusalimul.
Ier.51:36. De aceea, aşa zice Domnul: "Iată Eu iau apărarea pricinii tale şi te voi răzbuna şi voi seca
marea lui Şi canalele lui le voi usca.
Ier.51:37. Babilonul va fi o movilă de dărâmături, adăpost pentru şacali, groază şi batjocură fără
locuitori.
Ier.51:38. Ei toţi vor mugi ca nişte lei şi vor mârâi ca nişte pui de leu.
Ier.51:39. În vremea aprinderii lor le voi face ospăţ şi-i voi adăpa, ca să se veselească şi să doarmă
somnul de veci şi să nu se mai trezească, zice Domnul.
Ier.51:40. Îi voi coborî ca pe nişte miei la junghiere, ca pe nişte berbeci şi ţapi.
Ier.51:41. Cum a fost luat Şisac! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a
ajuns Babilonul spaimă printre neamuri!
Ier.51:42. S-a ridicat marea împotriva Babilonului şi acesta e acoperit de mulţimea valurilor.
Ier.51:43. Cetăţile lui au ajuns pustii, pământul lui sec, ţinut unde nu locuieşte nici un om şi pe unde
nu trece fiu de om.
Ier.51:44. Voi pedepsi pe Bel în Babilon şi voi smulge din gura lui cele înghiţite de el; popoarele nu se
vor mai îngrămădi spre el de acum înainte. Dar zidurile Babilonului au şi căzut.
Ier.51:45. Ieşi din mijlocul lor, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa de flacăra mâniei Domnului.
Ier.51:46. Să nu slăbească inima voastră şi să nu vă temeţi de zvonul care se va auzi în ţară; căci
anul acesta va veni un zvon, iar în anul următor altul şi pe pământ va fi silnicie; tiran peste
tiran se va scula.
Ier.51:47. De aceea iată vin zile când voi pedepsi pe idolii Babilonului şi toată ţara lui va fi ruşinată,
toţi cei loviţi ai lui vor cădea în mijlocul lui.
Ier.51:48. Atunci cerul şi pământul şi tot ce cuprind ele vor striga de bucurie împotriva Babilonului,
căci vin asupra lui pustiitorii de la miazănoapte, zice Domnul.
Ier.51:49. Cum Babilonul a dobândit şi a zdrobit pe Israeliţi, aşa vor fi doborâţi şi zdrobiţi în Babilon
locuitorii pământului lui.
Ier.51:50. Cei scăpaţi de sabie, plecaţi, nu vă opriţi, aduceţi-vă aminte din depărtare de Domnul şi să-
şi găsească Ierusalimul loc în inima voastră.
Ier.51:51. Ne ruşinam când auzeam ocara, şi necinstea acoperea obrazul nostru, când străinii au venit
în locul cel sfânt al templului Domnului;
Ier.51:52. Dar în schimb iată vin zile, zice Domnul, când voi pedepsi idolii lui şi tot pământul lui va fi
plin de gemetele celor ce sunt ucişi.
Ier.51:53. De s-ar ridica Babilonul până la cer şi de şi-ar întări întru înălţime cetatea sa, tot vor veni
din porunca Mea pustiitorii, zice Domnul.
Ier.51:54. Ascultaţi ţipătul care se ridică din Babilon şi uriaşa trosnitură din Caldeea!
Ier.51:55. Că Domnul va pustii Babilonul şi va pune capăt glasului celui mândru al lui. Suna-vor
valurile lor, ca apele cele mari, răsuna-va glasul lor.
Ier.51:56. Căci pustiitorul va veni asupra lui, asupra Babilonului, şi apărătorii lui vor fi luaţi şi arcurile
lor vor fi sfărâmate, că Domnul Dumnezeul răsplătirilor va da fiecăruia plata cuvenită.
Ier.51:57. Voi îmbăta pe mai-marii lui şi pe înţelepţii iui, pe căpeteniile ţinuturilor lui şi pe căpeteniile
cetăţilor lui şi pe ostaşii lui şi vor dormi somnul de veci şi nu se vor mai trezi, zice Domnul,
al Cărui nume e Domnul Savaot".
Ier.51:58. Aşa zice Domnul Savaot: "Zidurile cele groase ale Babilonului le voi dărâma până la temelie
şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Aşadar în deşert s-au trudit popoarele şi
neamurile au muncit pentru foc".
Ier.51:59. Cuvântul pe care proorocul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiului Neria, fiul lui Maaseia,
când acesta a plecat la Babilon cu Sedechia, regele lui Iuda, în anul al patrulea al domniei
lui; Seraia era mare cămăraş.
Ier.51:60. Atunci a scris Ieremia într-o carte toate nenorocirile care trebuia să vină asupra
Babilonului.
Ier.51:.61. Şi a zis Ieremia către Seraia: "Când vei ajunge la Babilon, caută să citeşti toate cuvintele
acestea şi să zici:
Ier.51:62. "Doamne, Tu ai grăit de locul acesta că-l vei pierde aşa încât să nu rămână într-însul nici
om, nici animal, ci să fie pustietate veşnică".
Ier.51:63. Şi după ce vei isprăvi de citit cartea aceasta, leagă o piatră de ea şi arunc-o în mijlocul
Eufratului şi zi:
Ier.51:64. "Aşa se va cufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din acea nenorocire pe care o voi aduce
asupra lui şi se va istovi". Până aici este vorbirea lui Ieremia .
CAP. 52
Pustiirea Ierusalimului . Evreii duşi robi în Babilon.
Ier.52:1. Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când a început să domnească şi a domnit în
Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei sale era Hamutal, fata lui Ieremia din Libna.
Ier.52:2. El a făcut rele în ochii Domnului, precum făcuse şi Ioiachim.
85
Ier.52:3. De aceea a venit mânia Domnului asupra Ierusalimului şi a lui Iuda până într-atât încât i-a
lepădat de la faţa Sa, şi Sedechia a fost dat jos de regele Babilonului.
Ier.52:4. Era în al nouălea an al domniei lui, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii acesteia, când a
venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa împotriva Ierusalimului , l-a
înconjurat şi a făcut împrejurul lui valuri de pământ.
Ier.52:5. Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia.
Ier.52:6. Iar în luna a patra, în ziua a noua a lunii acesteia, s-a întărit foametea în cetate, şi poporul
ţării nu mai avea pâine.
Ier.52:7. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, pe unde au ieşit toţi oştenii şi au fugit din cetate
noaptea pe porţile ce se aflau între cele două ziduri de lângă grădina regelui; iar Caldeii
erau împrejurul cetăţii.
Ier.52:8. Şi a alergat oştirea Caldeilor după rege şi a ajuns pe Sedechia în şesurile Ierihonului.
Atunci toată oştirea lui a fugit de la el.
Ier.52:9. Deci au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului în Ribla, în ţinutul Hamat, unde acesta
l-a judecat.
Ier.52:10. Regele Babilonului a junghiat pe fiii lui Sedechia înaintea ochilor acestuia; a junghiat de
asemenea în Ribla şi pe toţi cei mari din Iuda.
Ier.52:11. Iar lui Sedechia i-a scos ochii şi a poruncit să-l încătuşeze cu cătuşe de aramă; şi l-a dus
regele Babilonului la Babilon şi l-a pus în casa cea de pază, unde l-a ţinut până în ziua
morţii lui.
Ier.52:12. în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii acesteia, în anul al nouăsprezecelea al regelui
Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit Nebuzaradan, căpetenia gărzii, care stătea
înaintea regelui Babilonului, la Ierusalim şi a ars templul Domnului,
Ier.52:13. Casa regelui şi toate casele din Ierusalim ; toate casele cele mari le-a ars cu foc;
Ier.52:14. Iar oştirea Caldeilor, care era cu căpetenia gărzii, a dărâmat toate zidurile dimprejurul
Ierusalimului .
Ier.52:15. Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat pe cei săraci din popor şi tot poporul care
rămăsese în cetate şi pe cei care se predaseră regelui Babilonului şi toată rămăşiţa de
popor.
Ier.52:16. Şi numai puţini din poporul sărac al ţării au fost lăsaţi de Nebuzaradan, căpetenia gărzii, ca
lucrători pentru vii şi ogoare.
Ier.52:17. Caldeii au sfărâmat stâlpii cei de aramă, care se aflau în templul Domnului, postamentele şi
marea de aramă care se afla în templul Domnului, şi toată arama lor au dus-o la Babilon.
Ier.52:18. Au luat lighenele, lopeţile, cuţitele şi castroanele, lingurile şi toate vasele de aramă, care
erau întrebuinţate la slujbele dumnezeieşti;
Ier.52:19. Şi căpetenia gărzii a mai luat vasele şi cleştele, cazanele şi candelele, căţuile şi cupele - tot
ce era de aur şi ce era de argint.
Ier.52:20. De asemenea au luat cei doi stâlpi, marea şi cei doisprezece boi de aramă, care serveau de
postament şi pe care regele Solomon îi făcuse pentru templul Domnului. În toate acestea
era atâta aramă, cât nu se putea cântări.
Ier.52:21. Fiecare stâlp din aceştia era de optsprezece coţi în înălţime şi o sfoară de doisprezece coţi îl
putea cuprinde împrejur, iar grosimea pereţilor lor era de patru degete, căci înăuntru nu
erau plini.
Ier.52:22. Coroana unui stâlp era de aramă şi înălţimea ei era de cinci coţi. Şi pereţii ei şi rodiile
dimprejur erau toate de aramă. Asemenea coroană cu rodii era şi la celălalt stâlp.
Ier.52:23. De jur împrejur erau nouăzeci şi şase de rodii; tot aşa şi la celălalt stâlp împrejurul coroanei
lui erau rodii.
Ier.52:24. Căpetenia gărzii a luat şi pe Seraia arhiereul şi pe Sofonie, preotul al doilea, şi pe trei
străjeri ai pragurilor.
Ier.52:25. Din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oştiri, şi şapte oameni, care stăteau
înaintea regelui şi care se aflau în cetate; au mai luat pe secretarul căpeteniei oştirii, care
înscrisese la oştire pe poporul ţării, precum şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care s-au
găsit în cetate.
Ier.52:26. Pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii, şi i-a dus la Nabucodonosor, regele
Babilonului, în Ribla.
Ier.52:27. Şi i a lovit pe ei regele Babilonului şi i-a omorât în Ribla cea din ţara Hamat. Aşa a fost
strămutat Iuda din ţara sa.
Ier.52:28. Iată acum poporul pe care l-a strămutat Nabucodonosor: în luna a şaptea, trei mii douăzeci
şi trei de oameni;
Ier.52:29. În al optsprezecelea an al lui Nabucodonosor au fost strămutaţi din Ierusalim opt sute
treizeci şi două de suflete;
Ier.52:30. În anul al douăzeci şi treilea al lui Nabucodonosor, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a
strămutat din Iudei şapte sute patruzeci şi cinci de suflete: în total patru mii şase sute de
suflete.
Ier.52:31. În anul al treizeci şi şaptelea după strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, în luna a
douăsprezecea, în douăzeci şi cinci ale lunii, Evil-Merodac, regele Babilonului, în anul întâi
al domniei lui, s-a îndurat de Ioiachim, regele lui Iuda, şi l-a scos din închisoare;
Ier.52:32. A vorbit cu el prieteneşte şi a pus scaunul lui mai sus decât al altor regi care erau la el în
Babilon.
86
Ier.52:33. A schimbat hainele lui de închisoare şi Ioiachim a mâncat întotdeauna la masa regelui în
toate zilele lui.
Ier.52:34. Hrana lui i s-a dat de la rege zilnic, până la moartea sa, în toate zilele vieţii sale.
PLÂNGERILE LUI IEREMIA

CAP. 1
Nenorocire asupra Ierusalimului .
Plâng.1:1. O, cum a rămas pustie cetatea cea cu mult popor! Cum a ajuns ca o văduvă cea mai de
frunte dintre neamuri; doamna cetăţilor a ajuns birnică.
Plâng.1:2. Noaptea plânge întruna cu lacrimi pe obraz şi dintre toţi câţi o iubeau, nici unul n-o mai
mângâie; toţi prietenii au devenit duşmani.
Plâng.1:3. Iuda s-a dus în robie, la suferinţă şi la muncă grea; sălăşluieşte printre neamuri şi nu-şi
află odihnă. Toţi asupritorii lui l-au prins la strâmtorare.
Plâng.1:4. Toate căile Sionului sunt pline de jale şi nimeni nu mai vine la sărbătoare. Toate porţile
(cetăţii) sunt pustii, preoţii ei suspină; fecioarele sunt deznădăjduite şi ea este plină de
amar.
Plâng.1:5. Vrăjmaşii ei sunt biruitori, duşmanii ei sunt cu voie bună; căci Domnul a umilit-o din
pricina multelor ei păcate, iar feciorii ei au plecat în robie înaintea asupritorului.
Plâng.1:6. Aşa şi-a irosit fiica Sionului toată strălucirea! Căpeteniile ei sunt asemenea cerbilor care
nu află păşune şi fug sleiţi de puteri dinaintea urmăritorului.
Plâng.1:7. Ierusalimul îşi aduce aminte de zilele ticăloşiei lui şi ale rătăcirii lui, de toate strălucirile pe
care le-a avut în străvechile vremuri. Acum însă, când poporul a căzut în mâna
vrăjmaşului şi când nimeni nu-i poate veni în ajutor, duşmanii lui se uită la el şi râd de
prăbuşirea lui.
Plâng.1:8. Ierusalimul a păcătuit de moarte, pentru aceasta a ajuns de spaimă; toţi cei ce-l cinsteau
nu-l mai iau în seamă, căci au văzut goliciunea lui, iar el suspină şi îşi întoarce faţa.
Plâng.1:9. Necurăţia lui e lipită de poala hainelor lui căci la sfârşitul lui el nu s-a gândit. El s-a
prăbuşit în chip uluitor şi n-are pe nimeni să-l mângâie! "Vezi, Doamne, necazul meu, căci
vrăjmaşul biruieşte".
Plâng.1:10. Duşmanii au întins mâna spre toate vistieriile lui. El a văzut neamuri intrând în templul
său, neamuri cărora le-ai dat poruncă: "Să nu intre în obştea ta!"
Plâng.1:11. Tot poporul Tău suspină căutând pâine, şi îşi dau odoarele lor pentru mâncare, ca să-şi
ţină viaţa. Vezi, Doamne, şi ia aminte cum am ajuns de ocară!
Plâng.1:12. O, voi trecătorilor, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca aceea care mă copleşeşte şi cu
care Domnul m-a umplut de necaz în ziua întăririi mâniei Lui.
Plâng.1:13. Foc a trimis de sus peste oasele mele şi m-a smerit, picioarelor mele le-a întins cursă, şi
m-a făcut să dau înapoi; pustiitu-m-a cu totul, iar eu toată ziua bolesc.
Plâng.1:14. Jugul păcatelor mele mi-a fost legat de gât de către mâna Lui; strânse ca într-un
mănunchi, ele atârnă de grumazul meu; El a făcut să se destrame puterea mea şi m-a dat
în mâna celor cărora nu puteam să mă împotrivesc.
Plâng.1:15. Domnul a spulberat pe toţi voinicii din mijlocul meu, El a chemat oaste împotriva mea, ca
să sfărâme pe voinicii mei. Stăpânul a toate a strivit ca în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda.
Plâng.1:16. Pentru aceasta eu plâng mereu, din ochii mei izvorăsc lacrimi, căci departe de mine este
Mângâietorul, Cel ce-mi îmbărbăta inima. Feciorii mei cu toţii au fost daţi pieirii, căci
duşmanul a avut biruinţă.
Plâng.1:17. Sionul întinde mâinile sale şi nimeni nu-l mângâie! Domnul a dat poruncă tuturor
vrăjmaşilor lui Iacov ca să-l împresoare. Ajuns-a Ierusalimul înaintea ochilor lor ca un
lucru spurcat.
Plâng.1:18. Drept este Domnul, căci împotriva poruncilor Lui m-am răzvrătit. Luaţi aminte, voi, toate
popoarele, şi vedeţi necazul meu: fecioarele mele şi flăcăii mei au fost duşi în robie.
Plâng.1:19. Strigat-am către iubiţii mei, dar ei m-au înşelat; preoţii mei şi bătrânii mei au pierit în
cetate, când căutau hrană ca să-şi ţină viaţa.
Plâng.1:20. Vezi, Doamne, cât sunt de strâmtorat, lăuntrul meu arde! Inima mea se zbuciumă în
trupul meu, pentru că m-am răzvrătit foarte. Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar
înăuntru, moartea.
Plâng.1:21. Toţi aud suspinul meu, dar nimeni nu mă mângâie! Toii duşmanii, aflând de nenorocirea
mea, se bucură că ai făcut aşa. Să vină peste ei ziua pe care ai făgăduit-o şi să ajungă şi
ei ca mine!
Plâng.1:22. Toată fărădelegea lor să vină înaintea Ta şi să le faci lor precum mi-ai făcut mie, pentru
toate păcatele mele! Căci suspinele mele sunt fără de număr, iar inima mea boleşte!
87
CAP. 2
Ruina Ierusalimului .
Plâng.2:1. O, cum a acoperit cu nori Domnul întru mânia Lui pe fiica Sionului! Din cer a aruncat pe
pământ măreţia lui Israel şi în ziua mâniei Sale nu şi-a adus aminte de aşternutul
picioarelor Sale.
Plâng.2:2. Domnul a nimicit fără milă toate sălaşele lui Iacov; întru întărâtarea urgiei Lui a doborât
la pământ întăriturile fiicei lui Iuda; le-a făcut una cu pământul, a pângărit regatul şi
căpeteniile lui.
Plâng.2:3. Întru aprinderea mâniei Lui a zdrobit toată puterea lui Israel; înaintea duşmanului şi-a
tras dreapta înapoi. El a aprins pe Iacov cu un foc arzător care prăpădeşte de jur
împrejur.
Plâng.2:4. El a încordat arcul Său ca un duşman, dreapta Sa a stat gata ca a unui vrăjmaş şi a ucis
tot ce desfăta ochiul în cortul fiicei Sionului; vărsat-a ca un foc mânia Lui.
Plâng.2:5. Stăpânul S-a arătat ca un duşman nimicind Israelul; i-a dărâmat toate palatele şi cetăţile
întărite şi asupra fiicei lui Iuda a adus multă supărare.
Plâng.2:6. Prăbuşit-a la pământ ca pe o dumbravă cortul lui, stricat-a locul de sărbătoare. Domnul a
făcut să se uite zilele de odihnă în Sion, dispreţuind, în văpaia mâniei Lui, pe rege şi pe
preot.
Plâng.2:7. Dispreţuit-a Domnul jertfelnicul Său şi S-a îndepărtat de locaşul Său cel sfânt; dat-a
zidurile palatelor Sale în mâna duşmanilor care au strigat în templul Domnului ca în zilele
de sărbătoare.
Plâng.2:8. Găsit-a Domnul cu cale să surpe zidurile fiicei Sionului; întins-a funia şi n-a tras înapoi
mâna Sa, până nu le-a nimicit. El a întins jalea peste ziduri şi întărituri, ce stau laolaltă
dărăpănate.
Plâng.2:9. Porţile lui s-au afundat în pământ, zăvoarele lor El le-a sfărâmat; regele lui şi căpeteniile
sunt pribegi printre neamuri. Lege nu mai au, chiar şi profeţii nu mai primesc vedenii de
la Domnul.
Plâng.2:10. Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; pe capul lor şi-au pus ţărână şi s-au încins cu
sac; la pământ îşi pleacă fecioarele Ierusalimului capetele lor.
Plâng.2:11. Ochii mei se sfârşesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia, măruntaiele mele fierb şi
fierea mi se varsă pe pământ din pricina zdrobirii fiicei neamului meu, când copiii şi
pruncii stau sleiţi de putere în pieţele cetăţii,
Plâng.2:12. Zicând mamei lor: "Unde este pâine, unde este vin?" Ei cad sleiţi de putere ca doborâţi de
sabie pe pieţele cetăţii şi îşi dau sufletul la sânul maicii lor.
Plâng.2:13. Cu cine te voi asemăna, cu cine aş putea să te pun alături, o, fiică a Ierusalimului ! Cu
cine te-aş pune faţă în faţă, ca să te pot mângâia, o, fecioară, fiică a Sionului? Căci
neţărmurită ca marea este năruirea ta! Cine ar putea să te tămăduiască?
Plâng.2:14. Profeţii tăi au avut pentru tine vedenii zadarnice şi arătări şi nu ţi-au dat pe faţă
fărădelegea ta, ca să-ţi schimbe calea ta, ci ţi-au arătat vedenii înşelătoare şi aducătoare
de pieire.
Plâng.2:15. Bat spre tine din palme toţi cei ce trec pe cale, fluieră şi clatină din cap pentru fiica
Ierusalimului: "Aceasta este, oare, cetatea pe care o numeau cununa frumuseţii, bucuria
a tot pământul?"
Plâng.2:16. Către tine toţi vrăjmaşii tăi cască gura lor, fluieră, scrâşnesc din dinţi, zicând: "Am nimicit-
o. Da, aceasta este ziua pe care noi o aşteptam; am aflat-o şi o vedem".
Plâng.2:17. Împlinit-a Domnul hotărârea Sa, adus-a la îndeplinire cuvântul Său, spus din zilele
străvechi; prăbuşit-a fără milă, bucurat-a pe vrăjmaşul tău, înălţat-a puterea apăsătorilor
tăi.
Plâng.2:18. Strigă către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un şuvoi, zi şi
noapte; nu înceta, ochiul tău să nu zăbovească!
Plâng.2:19. Scoală, jeleşte-te în timpul nopţii, la început do strajă; varsă-ţi inima ta ca apa înaintea
feţei Celui Atot-stăpânitor. Către El ridică mâna ta pentru viata pruncilor tăi, care se
prăpădesc de foame la colţul tuturor uliţelor.
Plâng.2:20. Vezi, o, Doamne, şi priveşte cui ai făcut aceasta! Să mănânce femeile rodul pântecelui lor,
copiii pe care îi poartă în braţe? Să fie ucişi în templu, Doamne, preotul şi profetul?
Plâng.2:21. Stau culcaţi la pământ pe uliţe tânăr şi bătrân. Fecioarele şi flăcăii mei de sabie au căzut;
Tu i-ai ucis în ziua mâniei Tale, jertfitu-i-ai fără de milă.
Plâng.2:22. Chemat-ai ca la sărbătoare pe toţi cei ce au sălaş în jurul meu. Şi în ziua mâniei Domnului
n-a scăpat, nici n-a rămas vreunul; pe cei care i-am purtat în braţe şi i-am făcut mari, mi
i-a nimicit duşmanul.
CAP. 3
Tânguire şi nădejde.
Plâng.3:1. Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui.
Plâng.3:2. El m-a purtat şi m-a dus în întuneric şi în beznă.
Plâng.3:3. Da, împotriva mea întoarce şi iar întoarce în toată vremea mâna Sa.
Plâng.3:4. Mistuit-a trupul meu şi pielea mea, zdrobit-a oasele mele;
Plâng.3:5. A ridicat zid împotriva mea şi m-a înconjurat de venin şi de zbucium,
88
Plâng.3:6. Mutându-mă în împărăţia morii, ca pe morţii cei din veac.
Plâng.3:7. M-a împrejmuit cu zid şi n-am pe unde să ies, îngreuiat-a lanţurile mele;
Plâng.3:8. Chiar când strig şi răcnesc, rugăciunea mea nu se aude;
Plâng.3:9. El a astupat cărările mele cu piatră şi a întortochiat potecile mele.
Plâng.3:10. El a ajuns pentru mine ca un urs la pândă, ca un leu în ascunzătoare.
Plâng.3:11. Rătăcit-a căile mele, m-a sfâşiat şi m-a pustiit;
Plâng.3:12. A încordat arcul Său şi m-a aşezat ca ţintă săgeţii Sale,
Plâng.3:13. Trimiţând în rărunchii mei pe fiii tolbei Sale.
Plâng.3:14. Făcutu-m-am de râs faţă de poporul meu, cântecul lor de batjocură în fiecare zi.
Plâng.3:15. El m-a săturat de amărăciuni, adăpatu-m-a cu pelin.
Plâng.3:16. A zdrobit de piatră dinţii mei şi m-a afundat în cenuşă.
Plâng.3:17. Tu ai răpit pacea sufletului meu, uitat-am fericirea
Plâng.3:18. Şi am zis: "S-a dus puterea vieţii mele şi nădejdea mea în Domnul".
Plâng.3:19. Adu-ţi aminte de nevoia şi necazul meu, de pelin şi otravă!
Plâng.3:20. Să-ţi aduci aminte că împovărat este în mine sufletul meu.
Plâng.3:21. Aceasta voi pune-o la inimă, de aceea voi nădăjdui:
Plâng.3:22. Milele Domnului nu s-au sfârşit, milostivirile Lui nu încetează.
Plâng.3:23. În fiecare dimineaţă sunt altele, credincioşia Ta este mare!
Plâng.3:24. "Partea mea este Domnul, a zis sufletul meu, de aceea voi nădăjdui în El".
Plâng.3:25. Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl caută.
Plâng.3:26. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
Plâng.3:27. Bine este omului să poarte un jug din tinereţile lui.
Plâng.3:28. Să stea la o parte în tăcere, dacă Domnul îi dă poruncă!
Plâng.3:29. Să atingă pulberea cu buzele lui; poate mai este nădejde!
Plâng.3:30. Să dea obrazul lui spre lovire şi să se sature de ocară!
Plâng.3:31. Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna;
Plâng.3:32. Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui.
Plâng.3:33. Că nu de bună voie umileşte şi pedepseşte pe fiii oamenilor.
Plâng.3:34. Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului,
Plâng.3:35. Când călcăm dreptatea omului înaintea feţei Celui Preaînalt,
Plâng.3:36. Când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede?
Plâng.3:37. Cine este Cel ce a grăit şi s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit?
Plâng.3:38. Nu iese oare din gura Celui Preaînalt binele şi răul?
Plâng.3:39. De ce suspină omul toată viaţa, fiecare pentru păcatul lui?
Plâng.3:40. Să cercetăm căile noastre, luând aminte şi întorcându-ne la Domnul!
Plâng.3:41. Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul din cer!
Plâng.3:42. Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit şi Tu ne-ai iertat.
Plâng.3:43. Tu Te-ai învesmântat cu mânie şi ne-ai urmărit; Tu ai ucis fără milă;
Plâng.3:44. Tu Te-ai ascuns în nori, ca să nu străbată rugăciunea la Tine;
Plâng.3:45. Tu ai făcut din mine o măturătură şi un gunoi, în mijlocul popoarelor.
Plâng.3:46. Toţi duşmanii noştri au deschis gura împotriva noastră;
Plâng.3:47. De spaimă şi de groapă am avut parte, de pustiire şi de ruină.
Plâng.3:48. Şuvoaie de apă lăcrimează ochiul meu, din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
Plâng.3:49. Ochiul meu varsă lacrimi fără încetare, căci nu este uşurare,
Plâng.3:50. Până să se uite în jos şi să privească Domnul din ceruri.
Plâng.3:51. Ochiul meu mă doare din pricina fiicelor cetăţii mele.
Plâng.3:52. Ca pe o pasăre m-au vânat fără cuvânt vrăjmaşii mei,
Plâng.3:53. Au vrut să nimicească în groapă viaţa mea, şi au aruncat cu pietre în mine.
Plâng.3:54. Ape năvăleau peste capul meu şi cugetam: "Sunt pierdut!"
Plâng.3:55. Chemat-am numele Tău, Doamne, din groapa cea mai dedesubt.
Plâng.3:56. Tu ai auzit glasul meu: "Nu astupa urechea la suspinul şi strigătul meu".
Plâng.3:57. Tu erai aproape în ziua când Te-am strigat şi ai zis: "Nu-ţi fie frică!"
Plâng.3:58. O, Doamne, Tu ai judecat pricina mea, Tu ai izbăvit viaţa mea!
Plâng.3:59. Văzut-ai, Doamne, apăsarea mea, ajută-mi şi-mi fă dreptate!
Plâng.3:60. Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea;
Plâng.3:61. O, Doamne, Tu ai auzit ocările lor, toate chibzuielile lor împotriva mea,
Plâng.3:62. Graiurile potrivnicilor mei şi gândul lor ascuns împotriva mea.
Plâng.3:63. Priveşte: de stau sau de se scoală, eu sunt de râsul lor!
Plâng.3:64. Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor,
Plâng.3:65. Dă-le învârtoşare inimii, blestemul Tău să fie pentru ei!
Plâng.3:66. Urmăreşte-i cu mânie şi nimiceşte-i sub cerurile Tale, Doamne!
CAP. 4
Ultimele nenorociri ale cetăţii.
Plâng.4:1. O, cum s-a întunecat aurul, şi cel mai curat aur şi-a schimbat faţa; pietrele nestemate
vărsate au fost la colţul tuturor uliţelor!
Plâng.4:2. Feciorii Sionului, cei mai de seamă altădată, cântăriţi cu aur, cum au ajuns să fie socotiţi
ca vasele de lut, lucru de mână de olar!
89
Plâng.4:3. Chiar şi şacalii îşi dau sânul, ca puii lor să sugă, dar fiica poporului meu ajuns-a crudă, ca
struţii în pustiu.
Plâng.4:4. Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer pâine, dar nimeni
nu le-o întinde.
Plâng.4:5. Cei care mâncau odinioară mâncăruri alese cad de foame pe uliţe; cei care au fost
crescuţi în purpură stau trântiţi în gunoi.
Plâng.4:6. Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decât a Sodomei, prăbuşită într-o clipă, nu de
mână omenească.
Plâng.4:7. Căpeteniile ei erau mai strălucitoare decât zăpada, mai albe decât laptele; trupul lor era
mai roşu decât mărgeanul, ca safirul era înfăţişarea lor.
Plâng.4:8. Chipul lor a ajuns mai negru decât funinginea, pe uliţe nu-i poţi cunoaşte; pielea lor s-a
zbârcit pe oase, s-a uscat ca o aşchie de lemn.
Plâng.4:9. Mai fericiţi au fost cei care au căzut de sabie, decât cei morţi de foame, care se prăpădesc
încet, doborâţi de lipsa roadelor de pe câmp.
Plâng.4:10. Femeile, deşi miloase, au fiert cu mâinile lor copiii şi i-au mâncat în vremea căderii fiicei
poporului meu.
Plâng.4:11. Sfârşit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; şi în Sion a aprins un fac
care l-a mistuit.
Plâng.4:12. Nici n-ar fi putut să creadă regii pământului şi toţi locuitorii lumii că vrăjmaşul şi
apăsătorul ar putea să intre pe porţile Ierusalimului !
Plâng.4:13. Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeţilor (mincinoşi) şi a fărădelegilor preoţilor,
care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepţi.
Plâng.4:14. Pe uliţe rătăceau pătaţi de sânge, şi nimeni nu se atingea de hainele lor.
Plâng.4:15. "Păziţi-vă! Un necurat!" Striga lumea după ei. "Fugiţi, la o parte, nu-i atingeţi!" Şi dacă
mai voiesc să rătăcească undeva - se zicea printre neamuri - n-ar trebui să rămână aici!
Plâng.4:16. Faţa plină de mânie a Domnului i-a risipit pe ei. Pe preoţi nimeni nu-i mai lua în seamă, de
bătrâni nu se îndura.
Plâng.4:17. Şi ochii noştri se sting de supărare, aşteptând zadarnic un ajutor! Din turnul nostru ne-am
uitat departe spre un popor al cărui ajutor nu vine.
Plâng.4:18. Şi pândeau paşii noştri ca să nu umblăm prin pieţele noastre. Sfârşitul nostru se apropia,
sosise!
Plâng.4:19. Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii de pe cer; umblau după noi prin munţi, ne
pândeau în pustiu.
Plâng.4:20. Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în groapa lor - acela despre care noi
ziceam: "La umbra lui vom vieţui printre popoare".
Plâng.4:21. Bucură-te şi te veseleşte, fiica Edomului, tu care locuieşti în pământul Uţ; şi la tine va
veni cupa; vei bea şi te vei lăsa goală.
Plâng.4:22. Fărădelegea ta, o, fiică a Sionului, s-a sfârşit; la fel robia. Dar ţie îţi cercetează păcatele,
o, fiică a Edomului, şi dă pe faţă fărădelegile tale!
CAP. 5
Rugăciunea profetului Ieremia .
Plâng.5:1. Adu-ţi aminte, Doamne, de cele întâmplate, şi vezi ocara noastră!
Plâng.5:2. Moştenirea şi casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam.
Plâng.5:3. Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve.
Plâng.5:4. Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.
Plâng.5:5. Pe grumajii noştri stau prigonitorii şi, deşi n-avem puteri, nu ne dau răgaz.
Plâng.5:6. Întindem mâna către Egipt şi Asiria ca să ne sature de pâine.
Plâng.5:7. Părinţii noştri au greşit şi nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor.
Plâng.5:9. Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu.
Plâng.5:10. Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei.
Plâng.5:11. Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetăţile lui Iuda.
Plâng.5:12. Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, feţele bătrânilor nu au mai fost luate în
seamă.
Plâng.5:13. Flăcăii au învârtit la râşniţă şi tinerii s-au poticnit cărând lemne.
Plâng.5:14. Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.
Plâng.5:15. S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.
Plâng.5:16. Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit!
Plâng.5:17. Pentru aceasta inima noastră tânjeşte şi ochii s-au întunecat.
Plâng.5:18. Muntele Sionului a rămas pustiu şi pe el se plimbă vulpile.
Plâng.5:19. Tu, Doamne, împărăţeşti în veci şi scaunul Tău în neam de neam!
Plâng.5:20. Pentru ce vrei să ne uiţi, să ne părăseşti atât de multă vreme?
Plâng.5:21. Întoarce-Te către noi şi ne vom întoarce; înnoieşte zilele noastre ca în vremea cea de
demult!
Plâng.5:22. Sau Tu ne-ai urgisit şi Te-ai mâniat pe noi, fără măsură?
90
IEZECHIEL
CAP. 1
Vedeniile proorocului Iezechiel.
Iez.1:1. În anul al treizecilea, în ziua a cincea a lunii a patra, când mă aflam între robi, la râul
Chebar, mi s-au deschis cerurile şi am văzut nişte vedenii dumnezeieşti.
Iez.1:2. În ziua a cincea a lunii a patra, în anul al cincilea ai robirii regelui Ioiachim,
Iez.1:3. A fost cuvântul Domnului către mine, preotul Iezechiel, fiul lui Buzi, preotul, la râul Chebar,
în ţara Caldeilor. Acolo a fost peste mine mâna Domnului.
Iez.1:4. Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios, un nor mare şi un val de foc,
care răspândea în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un
metal în văpaie.
Iez.1:5. Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc.
Iez.1:6. Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare din ele avea patru aripi.
Iez.1:7. Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor de
viţel şi scânteiau ca arama strălucitoare, iar aripile lor erau sprintene.
Iez.1:8. De cele patru părţi ele aveau sub aripi mâini de om şi toate patru îşi aveau feţele lor şi
aripile lor.
Iez.1:9. Aripile lor se atingeau una de alta, şi când mergeau, fiarele nu se întorceau, ci fiecare
mergea drept înainte.
Iez.1:10. Feţele lor? - Toate patru aveau câte o fată de om înainte, toate patru aveau câte o faţă de
leu la dreapta, toate patru aveau câte o faţă de bou la stânga şi toate patru mai aveau şi
câte o faţă de vultur în spate.
Iez.1:11. Feţele lor şi aripile lor erau despărţite în partea de sus, şi, la fiecare, două din aripi erau
întinse, iar două le acopereau trupul.
Iez.1:12. Fiecare fiară mergea drept înainte şi mergea încotro îi dădea duhul să meargă şi în mersul
său nu se întorcea.
Iez.1:13. Înfăţişarea acestor fiare se asemăna cu înfăţişarea cărbunilor aprinşi, cu înfăţişarea unor
făclii aprinse; printre fiare curgea foc, iar din foc ţâşneau raze şi fulgere.
Iez.1:14. Fiarele alergau înainte şi înapoi iute ca fulgerul.
Iez.1:15. Când mă uitam eu la fiare, iată am văzut jos, lângă aceste fiare, câte o roată la fiecare din
cele patru feţe ale lor.
Iez.1:16. Aceste roţi, după înfăţişarea lor, parcă erau de crisolit, iar după făptură toate aveau aceeaşi
înfăţişare. Şi după alcătuirea şi după făptura lor ele parcă erau vârâte una în alta.
Iez.1:17. Ele înaintau în toate cele patru părţi, şi în timpul mersului nu se întorceau.
Iez.1:18. Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare şi aceste obezi la toate patru
erau pline de ochi de jur împrejur.
Iez.1:19. Când mergeau fiarele, mergeau şi roţile de lângă ele, şi când se ridicau fiarele de la pământ,
se ridicau şi roţile.
Iez.1:20. Ele mergeau încotro le da duhul să meargă şi roţile se ridicau împreună, căci duh de viaţă
era şi în roţi.
Iez.1:21. Când mergeau acelea, mergeau şi acestea, şi când acelea se opreau, se opreau şi acestea;
iar când acelea se ridicau de la pământ, atunci împreună cu ele se ridicau şi roţile, pentru că
duh de viaţă era şi în roţi.
Iez.1:22. Deasupra capetelor fiarelor se vedea un fel de boltă, întinsă sus, deasupra capetelor lor, care
semăna cu cristalul cel mai curat;
Iez.1:23. Iar sub bolta aceasta erau întinse aripile fiarelor una spre alta, şi fiecare fiară mai avea câte
două aripi, care le acopereau trupurile;
Iez.1:24. Când mergeau fiarele, auzeam fâlfâitul aripilor lor, ca un vuiet de ape mari, ca glasul Celui
Atotputernic zgomot straşnic, ca zgomotul dintr-un lagăr ostăşesc; iar când ele se opreau,
îşi lăsau aripile în jos.
Iez.1:25. După ce fiarele se opreau şi îşi lăsau aripile în jos, zgomotul se auzea încă sub bolta ce se
întindea deasupra capetelor lor.
Iez.1:26. Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron şi la înfăţişare era
ca piatra de safir; iar sus pe acest tron era ca un chip de om.
Iez.1:27. Şi am mai văzut ceva, ca un metal înroşit în foc, ca nişte foc, sub care se afla acel chip de
om şi care lumina împrejur; de la coapsele acelui chip de om în sus şi de la coapsele chipului
aceluia în jos se vedea un fel de foc, un fel de lumină strălucitoare care-l împresura de jur
împrejur.
Iez.1:28. Cum este curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea acelei lumini
strălucitoare care-l înconjura. Astfel era chipul slavei Domnului. Şi când am văzut eu
aceasta, am căzut cu faţa la pământ.
91
CAP. 2
Vedenia cărţii.
Iez.2:1. Atunci am auzit glasul Unuia care mi-a zis: "Fiul omului, scoală în picioare, că am să-ţi
vorbesc!"
Iez.2:2. Şi cum mi-a zis Acela vorbele acestea, a intrat Duhul în mine şi m-a ridicat în picioare, şi am
ascultat pe Cel ce-mi vorbea.
Iez.2:3. Acela mi-a zis: "Fiul omului, am să te trimit la fiii lui Israel, la aceşti oameni neascultători,
care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei, ca şi părinţii lor, păcătuiesc înaintea Mea până în ziua
de astăzi.
Iez.2:4. Aceşti fii sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită; la ei te trimit Eu, ca să le zici: Aşa grăieşte
Domnul!
Iez.2:5. Ori te-or asculta, ori nu te-or asculta - căci sunt un neam îndărătnic - să ştie însă că este
între ei un prooroc.
Iez.2:.6. Dar tu, fiul omului, să nu te temi de ei şi de cuvintele lor să nu te sperii, deşi ei vor fi pentru
tine spini şi ciulini, şi ai să trăieşti între ei, ca între scorpii; să nu te temi de cuvintele lor şi
de faţa lor să nu te sperii, deşi sunt un neam îndărătnic,
Iez.2:7. Ci să le spui cuvintele Mele, ori te-or asculta, ori nu te-or asculta, căci sunt un neam de
răzvrătiţi.
Iez.2:8. Tu însă, fiul omului, ascultă ce voiesc să-ii spun! Nu fi îndărătnic, ca acest neam de
răzvrătiţi! Deschide-ii gura şi mănâncă ceea ce am să-ţi dau!"
Iez.2:9. Şi privind eu, am văzut o mână întinsă spre mine şi în ea o hârtie strânsă sul;
Iez.2:10 Şi a desfăşurat-o înaintea mea, şi am văzut că era scrisă şi pe o parte şi pe alta: plângere,
tânguire şi jale era scris în ea.
CAP. 3
Vedenia proorocului.
Iez.3:1. Apoi mi-a zis: "Fiul omului, mănâncă ceea ce ai dinainte, mănâncă această hârtie şi mergi
de grăieşte casei lui Israel!"
Iez.3:2. Atunci eu mi-am deschis gura şi Acela mi-a dat să mănânc cartea aceea,
Iez.3:3. Şi mi-a zis: "Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi-ţi satură lăuntrul tău cu această carte pe
care ţi-o dau Eu!" Şi eu am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea.
Iez.3:4. Apoi Acela mi-a zis: "Fiul omului, scoală şi mergi la casa lui Israel şi le spune cuvintele
Mele;
Iez.3:5. Căci nu eşti trimis la un popor cu grai necunoscut şi cu limbă neînţeleasă, ci către casa lui
Israel;
Iez.3:6. Nici la mai multe popoare cu grai necunoscut şi cu limbă neînţeleasă, ale căror cuvinte nu le-
ai pricepe. Şi chiar la unele ca acestea de te-aş trimite, ele tot te-ar asculta;
Iez.3:7. Casa lui Israel însă nu va vrea să te asculte, pentru că nu vrea să Mă asculte pe Mine, că
toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită.
Iez.3:8. Pentru aceasta voi împietri chipul tău ca şi chipurile lor şi fruntea ta întocmai ca frunţile lor;
Iez.3:9. Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât stânca. Să nu te temi de ei şi de faţa lor să
nu te sperii, căci ei sunt un neam de răzvrătiţi.
Iez.3:10. Fiul omului - îmi zice iar Acela, - primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate
cuvintele ce am să-ţi vorbesc.
Iez.3:11. Scoală şi mergi la cei duşi în robie, la fiii poporului tău şi, ori te-or asculta, ori nu te-or
asculta, tu grăieşte-le şi le spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu".
Iez.3:12. Atunci m-a ridicat Duhul şi am auzit la spatele meu un glas mare ca de tunet care zicea:
"Binecuvântată fie slava Domnului în locul unde sălăşluieşte El!"
Iez.3:13. Şi am mai auzit zgomotul fiarelor care băteau din aripi şi huruitul roţilor de lângă ele şi
bubuit puternic de tunet.
Iez.3:14. Şi Duhul m-a luat şi m-a dus. Şi am mers eu amărât şi cu sufletul întristat, dar mâna
Domnului lucra puternic asupra mea.
Iez.3:15. Apoi am sosit în Tel-Aviv, la robii care locuiau aproape de râul Chebar, şi m-am oprit acolo
unde trăiau ei şi am stat între ei şapte zile în uimire.
Iez.3:16. Iar după ce s-au împlinit cele şapte zile, a fost către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
Iez.3:17. "Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul ce-Mi va ieşi
din gură şi-l vei vesti ca din partea Mea.
Iez.3:18. De voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel
rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi cere
sângele lui din mâna ta.
Iez.3:19. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea sa
cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îţi vei mântui sufletul tău.
Iez.3:20. De asemenea, când cel drept se va abate de la dreptatea sa şi va săvârşi răul când voi pune
înaintea lui o cursă şi va muri, dacă tu nu l-ai înştiinţat, acela va muri pentru păcatul său, iar
faptele lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni, şi Eu voi cere sângele lui
din mâinile tale.
Iez.3:21. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel drept să nu păcătuiască şi el nu va păcătui, atunci va fi şi el
viu, pentru că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu sufletul tău".
92
Iez.3:22. Apoi a fost iarăşi acolo mâna Domnului peste mine şi mi-a zis Domnul: "Scoală-te şi ieşi la
câmp, că am să-ţi vorbesc acolo".
Iez.3:23. Atunci m-am sculat, am ieşit la câmp, şi iată mi s-a arătat acolo slava Domnului, pe care o
văzusem la râul Chebar, şi am căzut cu faţa la pământ.
Iez.3:24. Dar a intrat în mine Duhul şi m-a ridicat în picioare, iar Domnul mi-a grăit şi mi-a zis: "Mergi
şi te închide în casa ta!
Iez.3:25. Fiul omului, iată se vor pune asupra ta frânghii cu care vei fi legat, ca să nu mai ieşi în
mijlocul lor.
Iez.3:26. Şi limba ta o voi lipi de cerul gurii tale, ca să fii mut şi să nu-i mai poţi mustra, că aceştia
sunt un neam răzvrătit.
Iez.3:27. Dar când îţi voi grăi, voi deschide gura ta şi tu le vei zice: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu!
Cine va vrea să asculte, să asculte, şi cine nu va vrea să asculte, să nu asculte, căci sunt un
neam îndărătnic".
CAP. 4
Prevestirea foametei în cetatea Ierusalimului .
Iez.4:1. "Şi tu, fiul omului, ia-ţi o cărămidă şi pune-o înaintea ta şi sapă pe ea o cetate, Ierusalimul.
Iez.4:2. Apoi rânduieşte împresurare împotriva ei, ridică întărituri şi val şi rânduieşte tabără
împotriva ei; de jur împrejurul ei aşează berbeci de spart zidul.
Iez.4:3. Apoi ia o tablă de fier şi o pune ca un zid de fier între tine şi cetate şi întoarce-ţi faţa spre
ea, ca şi cum ea ar fi împresurată, iar tu cel care o împresori. Aceasta va fi un semn pentru
casa lui Israel.
Iez.4:4. După aceea să te culci pe partea stângă, punând pe ea nelegiuirile casei lui Israel, şi vei
purta nelegiuirile ei atâtea zile, cât vei sta culcat pe partea stângă;
Iez.4:5. Că Eu am să-ţi număr atâtea zile câţi ani au ţinut nelegiuirile ei, adică ai să porţi tu
nelegiuirile casei lui Israel trei sute nouăzeci de zile.
Iez.4:6. Iar după ce vei împlini aceste zile, să te culci pe partea dreaptă şi vei purta nelegiuirile casei
lui Iuda timp de patruzeci de zile, câte o zi de fiecare an ce ţi-am hotărât Eu.
Iez.4:7. Să-ţi îndrepţi faţa ta şi mâna ta cea dreaptă dezgolită spre Ierusalimul împresurat şi să
prooroceşti împotriva lui.
Iez.4:8. Şi iată, Eu voi pune pe tine legături, ca să nu te poţi întoarce de pe o parte pe alta, până nu
vei împlini zilele împresurării tale.
Iez.4:9. Ia-ţi grâu şi orz, bob şi linte, mei şi orzoaică, toarnă-le într-un vas şi-ţi fă din ele atâtea
pâini, câte zile ai să şezi culcat pe partea stângă; că trei sute nouăzeci de zile ai să mănânci
din ele.
Iez.4:10. Hrana ta, cu care te vei hrăni, să o mănânci cu măsură, câte douăzeci de sicli pe zi, dar s-o
mănânci din timp în timp.
Iez.4:11. Şi apa să o bei cu măsură, câte a şasea parte de hin pe zi şi tot din timp în timp.
Iez.4:12. Pâinile le vei găti ca turtele de orz şi le vei coace înaintea ochilor lor cu necurăţenie de om".
Iez.4:13. Apoi Domnul a mai zis: "Aşa îşi vor mânca fiii lui Israel pâinea lor, necurată, printre
popoarele la care îi voi izgoni".
Iez.4:14. Atunci am zis: "O, Doamne Dumnezeule, sufletul meu niciodată nu s-a întinat; din tinereţile
mele şi până acum niciodată n-am mâncat dintr-un animal mort sau sfâşiat şi carne
necurată n-a intrat în gura mea".
Iez.4:15. Iar El mi-a răspuns: "Iată, Eu îţi dau, în loc de necurăţenie de om, baligă de bou şi pe ea vei
găti pâinea ta".
Iez.4:16. Apoi mi-a zis: "Fiul omului, iată voi trimite foamete în Ierusalim şi oamenii vor mânca
pâinea cu măsură şi cu întristare şi tot cu măsură şi amărăciune vor bea şi apă,
Iez.4:17. Căci va fi la ei lipsă de pâine şi de apă; se vor uita cu groază unul la altul şi vor pieri pentru
nelegiuirile lor".
CAP. 5
Pedeapsa poporului.
Iez.5:1. "Iar tu, fiul omului, ia-ţi un cuţit tăios, ia-ţi un brici de bărbierit şi-l trece pe capul tău şi pe
barba ta; apoi ia o cumpănă cu talgere şi împarte părul în trei părţi:
Iez.5:2. O treime să o arzi cu foc în mijlocul cetăţii, după ce se vor împlini zilele împresurării; o altă
treime s-o iei şi s-o toci cu cuţitul în împrejurimile cetăţii; iar cealaltă treime s-o spulberi în
vânt, şi eu voi trage sabia în urma lor.
Iez.5:3. Să opreşti însă din părul acela puţine fire şi să le legi în poala hainei tale.
Iez.5:4. Apoi să iei câteva fire, să le arunci în foc şi să le arzi. Din acestea va izbucni foc împotriva
întregii case a lui Israel.
Iez.5:5. Apoi vei zice către casa lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Acesta este Ierusalimul,
pe care Eu l-am pus în mijlocul neamurilor şi al ţărilor dimprejur.
Iez.5:6. Dar el s-a răzvrătit împotriva hotărârilor Mele mai mult decât neamurile şi împotriva legilor
Mele mai mult decât ţările care îl înconjoară, căci el a lepădat legile Mele şi poruncile Mele
nu le-a urmat.
Iez.5:7. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ai înmulţit nelegiuirile mai mult decât
neamurile dimprejurul tău şi poruncile Mele nu le urmezi, nici nu împlineşti legile Mele, ba
nici după legile neamurilor celor dimprejurul tău nu te porţi,
93
Iez.5:8. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu vin împotriva ta şi în mijlocul tău voi rosti
osânda ta, în fala neamurilor.
Iez.5:9. Pentru toate spurcăciunile tale îţi voi face ceea ce niciodată n-am făcut până acum şi nici nu
voi mai face niciodată.
Iez.5:10. De aceea părinţii îşi vor mânca pe copii în mijlocul tău şi copiii îşi vor mânca părinţii lor; voi
aduce asupra ta osândă şi toate rămăşiţele tale le voi spulbera în toate vânturile,
Iez.5:11. Pentru că tu ai spurcat locaşul Meu cel sfânt cu toţi idolii tăi şi cu toate ticăloşiile tale, de
aceea zice Domnul Dumnezeu: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de
adevărat că te voi micşora, ochiul Meu nu te va cruţa şi nici nu te va milui.
Iez.5:12. O treime din locuitorii tăi vor muri de ciumă şi vor pieri de foame în mijlocul tău; o treime
din ei vor cădea de sabie în împrejurimile tale; şi cealaltă treime o voi împrăştia în toate
vânturile şi voi trage sabia în urma lor.
Iez.5:13. Aşa-Mi voi împlini mânia, Îmi voi potoli urgia Mea cu ei şi Mă voi răzbuna; şi când se va
săvârşi urgia Mea asupra lor, vor cunoaşte că Eu, Domnul, am grăit în râvna Mea.
Iez.5:14. Pustietate te voi face şi de ocară între popoarele cele dimprejurul tău şi în faţa tuturor
trecătorilor.
Iez.5:15. Vei fi de râs şi de batjocură, de pildă şi de groază la popoarele cele dimprejurul tău, când voi
săvârşi asupra ta judecăţile Mele cu mânie, cu urgie şi cu pedepse aspre: Eu, Domnul, am
zis aceasta.
Iez.5:16. Când voi slobozi împotriva voastră săgeţile cele ucigătoare ale foametei, care vor semăna
moartea, când le voi slobozi spre pieirea voastră şi voi întări foametea între voi şi voi zdrobi
tot paiul de grâu,
Iez.5:17. Eu voi trimite împotriva voastră foametea şi fiare rele care te vor lipsi de copii; ciumă şi
sânge vor trece peste tine şi sabie voi aduce împotriva ta: Eu, Domnul, grăiesc acestea".
CAP. 6
Proorocie împotriva lui Iuda.
Iez.6:1. Fost-a către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
Iez.6:2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa ta spre munţii lui Israel, prooroceşte împotriva lor şi zi:
Iez.6:3. Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu
munţilor şi dealurilor, şesurilor şi văilor: Iată, Eu voi aduce asupra voastră sabie şi voi
dărâma înălţimile voastre;
Iez.6:4. Altarele voastre vor fi stricate, idolii ridicaţi de voi în cinstea soarelui vor fi sfărâmaţi şi pe
oamenii voştri îi voi face să cadă morţi înaintea idolilor voştri;
Iez.6:5. Trupurile fiilor lui Israel le voi pune înaintea idolilor lor şi oasele lor le voi risipi împrejurul
altarelor lor.
Iez.6:6. În toate aşezările voastre cele locuite, cetăţile vor fi nimicite şi locurile înalte ale voastre
pustiite, altarele voastre vor fi stricate şi pustiite, idolii voştri vor fi sfărâmaţi şi nimiciţi,
stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărâmaţi şi lucrările voastre vor fi ruinate.
Iez.6:7. Cei ucişi vor cădea între voi şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.
Iez.6:8. Dar Eu voi lăsa o rămăşiţă din voi, care va scăpa de sabie printre celelalte neamuri, când
veţi fi risipiţi prin ţări.
Iez.6:9. Aceia din voi, care vor scăpa, îşi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi duşi
în robie, pentru că voi umili inima lor cea desfrânată, care s-a abătut de la Mine, şi ochii lor,
care s-au desfrânat cu idolii, se vor scârbi de ei înşişi, din pricina acelor rele pe care le-au
făcut şi a tuturor ticăloşiilor lor;
Iez.6:10. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul şi că nu în zadar i-am ameninţat că le voi trimite toate
aceste rele".
Iez.6:11. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Loveşte palmă de palmă, bate cu piciorul şi zi: Vai de casa
lui Israel, că are să cadă de sabie, de foamete şi de ciumă, pentru toate nelegiuirile sale!
Iez.6:12. Cel ce va fi departe va muri de ciumă; cel ce va fi aproape va muri de sabie, iar cel ce va
scăpa de acestea şi va rămâne va muri de foame. Aşa-Mi voi potoli mânia Mea împotriva lor.
Iez.6:13. Când ucişii vor zăcea printre idolii lor şi împrejurul altarelor lor, pe tot locul înalt şi pe toate
vârfurile de munte, sub tot pomul verde, sub tot stejarul umbros şi în tot locul, unde
aduceau tămâie mirositoare tuturor idolilor lor, veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.
Iez.6:14. Şi-Mi voi întinde mâna asupra lor şi voi face ţara peste tot unde locuiesc ei mai pustie şi mai
deşartă decât pustiul Diblat, şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul".
CAP. 7
Urmarea proorociei.
Iez.7:2. "Şi tu, fiul omului, spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul ţării lui Israel: Vine, vine sfârşitul
asupra celor patru laturi ale pământului.
Iez.7:3. Iată îţi vine sfârşitul! Trimite-voi împotriva ta mânia Mea şi te voi judeca după căile tale şi
după toate ticăloşiile tale te voi pedepsi.
Iez.7:4. Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci-ţi voi răsplăti după căile tale, ticăloşiile tale
vor fi peste tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul".
Iez.7:5. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Iată vine nenorocire peste nenorocire:
Iez.7:6. Sfârşitul! A venit sfârşitul! E lângă tine! Iată-l a sosit!
94
Iez.7:7. A sosit nenorocire asupra ta, locuitor al ţării! Vine vremea, vine ziua tulburării, iar nu a
chiuiturilor de bucurie prin munţi.
Iez.7:8. Iată vin acum îndată să vărs asupra ta urgia Mea, mânia Mea să o potolesc asupra ta şi te
voi judeca după căile tale şi după toate ticăloşiile tale te voi pedepsi.
Iez.7:9. Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci îţi vor plăti după căile tale; ticăloşiile tale
vor fi peste tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul Care loveşte.
Iez.7:10. Iată ziua! Iat-o că vine! Rândul tău a venit! Vine urgia! Toiagul înfloreşte! Trufia se
deschide,
Iez.7:11. Şi se ridică silnicia ca să slujească de toiag pentru răutate; nimic nu va rămâne din ei, nici
din bogăţiile lor, nici din petrecerile lor, nici din strălucirea lor!
Iez.7:12. Vine vremea, a sosit ziua! Cel ce cumpără sămânţă să nu se bucure şi cel ce vinde să nu
plângă, căci mânia vine peste toată mulţimea lor!
Iez.7:13. Căci cel ce vinde nu se va mai întoarce la cele vândute, măcar de ar şi rămânea printre cei
vii, căci proorocia îndreptată împotriva a toată mulţimea lor nu va fi schimbată şi nici nu-şi
va întări viaţa sa prin nelegiuirile sale.
Iez.7:14. Sună din trâmbiţe şi totul e gata, dar nimeni nu va merge la război, pentru că mânia Mea
este împotriva a toată mulţimea lor.
Iez.7:15. Afară va fi sabie, iar înăuntru ciumă şi foamete. Cel din câmp va muri de sabie şi pe cel din
cetate îl va mânca ciuma şi foametea.
Iez.7:16. Iar care vor fugi, vor scăpa şi vor fi prin munţi ca nişte porumbei rătăciţi. Toţi vor geme,
fiecare pentru nelegiuirea sa.
Iez.7:17. La toţi le vor tremura mâinile, şi picioarele tuturor se vor muia ca apa.
Iez.7:18. Atunci cu sac se vor îmbrăca şi groază îi va cuprinde; toţi vor avea ruşinea pe feţe şi pe cap
pleşuvia.
Iez.7:19. Argintul şi-l vor arunca pe uliţe şi vor dispreţui aurul; argintul lor şi aurul lor nu-i vor putea
scăpa în ziua urgiei Domnului; cu acestea ei nu vor putea să-şi sature sufletele, nici să-şi
umple pântecele lor, pentru că acestea au fost pricină a nelegiuirilor lor.
Iez.7:20. Prin găteli frumoase ei le-au prefăcut pe acestea în mândrie şi tot din acestea au făcut ei
chipurile cele ruşinoase ale idolilor lor. De aceea le voi face pe acestea necurate pentru ei.
Iez.7:21. Şi le voi da pradă în mâinile străinilor şi de jaf nelegiuiţilor pământului, care le vor spurca.
Iez.7:22. Îmi voi întoarce faţa de la ei şi jefuitorii vor întina locaşul Meu cel sfânt, pentru că vor intra
în el şi-l vor spurca.
Iez.7:23. Pregăteşte lanţuri, că ţara aceasta e mânjită de nelegiuiţi cu sânge, iar cetatea e plină de
silnicii.
Iez.7:24. De aceea vai aduce pe cei mai răi dintre neamuri ca să pună stăpânire pe casele lor. Voi
pune capăt trufiei celor puternici şi cele sfinte ale lor vor fi întinate.
Iez.7:25. Iată vine pieirea şi var căuta pacea, dar nu o vor găsi.
Iez.7:26. Va veni nenorocire peste nenorocire şi zvon peste zvon, şi oamenii vor cere vedenii de la
prooroc; dar preotului îi va lipsi cunoştinţa legii şi bătrânului sfatul.
Iez.7:27. Regele va plânge, căpetenia va fi cuprinsă de groază, iar mâinile poporului ţării vor tremura.
Mă voi purta cu ei după purtările lor şi după judecăţile lor îi voi judeca şi vor cunoaşte că Eu
sunt Domnul".
CAP. 8
Iezechiel răpit cu duhul din Caldeea în Ierusalim .
Iez.8:1. În anul al şaselea de la robirea regelui Ioiachim, în cinci ale lunii a şasea, pe când şedeam
eu în casa mea şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, s-a lăsat peste mine mâna
Domnului Dumnezeu.
Iez.8:2. Şi privind eu, am văzut un chip ca de om, de foc parcă; şi parcă de la brâul lui în jos era foc,
iar de la brâul lui în sus era o strălucire, ca de metal în văpaie.
Iez.8:3. Şi a întins, parcă, acela un fel de mână, şi m-a apucat de părul capului meu şi m-a ridicat
Duhul între pământ şi cer, şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim , la intrarea
porţii dinăuntru, îndreptată spre miazănoapte, unde era aşezat idolul geloziei care stârneşte
gelozia.
Iez.8:4. Şi iată acolo era slava Dumnezeului lui Israel asemenea aceleia pe care o văzusem eu în
câmp.
Iez.8:5. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, ridică-ţi ochii spre miazănoapte!" Şi mi-am ridicat ochii
spre miazănoapte şi iată acel idol al geloziei era la uşa dinspre miazănoapte a altarului, la
intrare.
Iez.8:6. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu ce urâciuni mari face casa lui Israel
aici, ca să Mă îndepărtez de locaşul Meu cel sfânt? Dar întoarce-te şi urâciuni şi mai mari vei
vedea!"
Iez.8:7. Apoi m-a dus pe poartă în curte şi privind, am văzut o spărtură în perete.
Iez.8:8. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, sapă în perete!" Şi am săpat în perete şi iată am dat de un
fel de uşă.
Iez.8:9. Şi mi-a zis Domnul: "Intră şi vezi urâciunile cele dezgustătoare pe care le fac aceştia aici".
Iez.8:10. Şi am intrat şi am privit şi iată erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare, de animale
necurate şi de tot felul de idoli de ai casei lui Israel, zugrăviţi pe pereţi de jur împrejur.
95
Iez.8:11. Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi din bătrânii casei lui Israel, având în mijloc pe
Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea în mâini câte o cădelniţă şi un nor gros de fum de
tămâie se ridica în sus.
Iez.8:12. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vezi ce fac bătrânii casei lui Israel la întuneric, stând
fiecare în cămara sa plină de chipuri? Că îşi zic: Domnul nu ne vede! A părăsit ţara Sa".
Iez.8:13. Apoi mi-a zis Domnul: "Întoarce-te şi vei vedea urâciuni încă şi mai mari, pe care le fac ei".
Iez.8:14. Şi m-a dus la uşa cea dinspre miazănoapte a templului Domnului, şi iată acolo şedeau nişte
femei, care plângeau pe Tamuz.
Iez.8:15. Şi mi-a zis Domnul: "Vezi, fiul omului? Întoarce-te şi vei vedea încă şi mai mari urâciuni!"
Iez.8:16. Apoi m-a dus în curtea cea dinăuntru a templului Domnului şi iată la uşa templului
Domnului, între pridvor şi jertfelnic, stăteau vreo douăzeci şi cinci de oameni cu spatele spre
templul Domnului, iar cu feţele spre răsărit şi se închinau spre răsărit la soare.
Iez.8:17. Şi mi-a zis Domnul: "Vezi, fiul omului? Nu i-a ajuns casei lui Iuda să-şi facă astfel de
urâciuni, ca acele pe care le fac aceştia aici, ci au umplut şi ţara de necredinţă, îndoit
mâniindu-Mă. Iată ei apropie ramuri de nările lor.
Iez.8:18. De aceea şi Eu voi lucra cu urgie; ochiul Meu nu-i va cruţa, şi Eu nu Mă voi îndura. Chiar de
ar striga ei cu glas mare la urechile Mele, nu-i voi auzi".
CAP. 9
Pierderea nelegiuiţilor şi cruţarea celor însemnaţi.
Iez.9:1. Apoi a răsunat la urechile mele un glas mare şi a zis: "Apropiaţi-vă pedepsitorii cetăţii,
având fiecare în mână unealta de nimicire!"
Iez.9:2. Şi iată dinspre poarta de sus, care dă spre miazănoapte, veneau şase bărbaţi, având fiecare
în mână unealta sa ucigătoare; şi între ei se afla unul, îmbrăcat cu haină de în, care avea la
brâu unelte de scris. Aceştia, venind, s-au oprit lângă jertfelnicul cel de aramă.
Iez.9:3. Atunci slava Dumnezeului lui Israel s-a pogorât de pe heruvimul pe care se afla la pragul
casei. Şi a chemat Domnul pe omul cel îmbrăcat în haină de în, care avea la brâu unelte de
scris,
Iez.9:4. Şi i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim , şi însemnează cu semnul crucii
(litera "tau" care în alfabetul vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care
gem şi care plâng din cauza multor ticăloşii care se săvârşesc în mijlocul lui".
Iez.9:5. Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: "Mergeţi după el prin cetate şi loviţi! Să nu aveţi nici o
milă şi ochiul vostru să fie necruţător!
Iez.9:6. Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei, dar să nu vă atingeţi de nici un
om, care are pe frunte semnul "+"! Şi să începeţi cu locul Meu cel sfânt!" Şi au început ei cu
bătrânii, care erau înaintea templului.
Iez.9:7. Apoi le-a zis: "Întinaţi templul, umpleţi curţile cu ucişi şi ieşiţi!" Şi au ieşit şi au început să
ucidă prin cetate.
Iez.9:8. Şi după ce i-au ucis, iar eu am rămas, am căzut cu faţa la pământ şi, strigând, am zis: "O,
Doamne, Dumnezeule, vei pierde oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi mânia
asupra Ierusalimului ?"
Iez.9:9. Iar El mi-a răspuns: "Nelegiuirea casei lui Israel şi a lui Iuda este mare, foarte mare şi ţara
aceasta e mânjită cu sânge, iar cetatea e plină de nedreptate, că ei zic: "A părăsit Domnul
ţara aceasta, Domnul nu mai vede!
Iez.9:10. De aceea ochiul Meu nu-i va cruţa şi Eu nu Mă voi îndura şi voi întoarce purtarea lor asupra
capului lor".
Iez.9:11. Şi iată omul cel îmbrăcat cu haină de în, care avea la brâu uneltele de scris, a dat răspuns şi
a zis: "Am făcut cum mi-ai poruncit".
CAP. 10
Vedenia focului şi a heruvimilor.
Iez.10:1. Privind eu atunci, am văzut pe bolta, care era deasupra capetelor heruvimilor, ceva
asemănător la înfăţişare cu un tron de rege, ca piatra de safir.
Iez.10:2. Şi a zis Domnul către omul cel îmbrăcat în haina de în: "Intră între roţile cele de sub
heruvimi şi umple-ţi pumnii de cărbuni aprinşi, pe care-i vei lua dintre heruvimi, şi-i
aruncă asupra cetăţii!" Şi el a intrat acolo înaintea ochilor mei;
Iez.10:3. Şi când a intrat omul acela, heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei şi un nor umplea
curtea cea dinăuntru.
Iez.10:4. Atunci s-a ridicat slava Domnului de pe heruvimi spre pragul templului şi templul s-a
umplut de nori, iar curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului.
Iez.10:5. Freamătul aripilor heruvimilor se auzea până şi în curtea de afară, ca glasul când vorbeşte
Dumnezeu Atotputernicul.
Iez.10:6. Când a dat Domnul poruncă omului celui îmbrăcat cu haină de în şi i-a zis: "Ia foc dintre
roţile cele dintre heruvimi", şi când a intrat el şi a stat lângă roţi,
Iez.10:7. Atunci unul din heruvimi şi-a întins mâna în focul cel dintre heruvimi, a luat şi a dat în
pumni celui îmbrăcat în haină de în, iar el, luându-l, a ieşit.
Iez.10:8. Şi la heruvimi sub aripi se vedeau un fel de mâini omeneşti.
Iez.10:9. Căutând eu atunci, am văzut lângă heruvimi patru roţi, câte o roată lângă fiecare heruvim;
roţile acestea erau la vedere ca şi crisolitul.
96
Iez.10:10. După făptură erau toate la fel şi parcă erau vârâte una în alta.
Iez.10:11. Când ele mergeau, mergeau în toate patru părţile, şi în vremea mersului nu se întorceau,
ci încotro era îndreptat capul heruvimului, într-acolo mergeau, şi în vremea mersului nu se
întorceau.
Iez.10:12. Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de ochi; asemenea şi
roţile, toate cele patru roţi de jur împrejur...
Iez.10:13. Roţilor acestora, după cum am auzit eu, li s-a zis: "Galgal" (Vijelie).
Iez.10:14. Fiecare din fiinţele acestea avea patru feţe: faţa întâi era faţă de heruvim, faţa a doua era
faţă de om, cea de a treia era faţă de leu şi cea de a patra era faţă de vultur.
Iez.10:15. Atunci heruvimii s-au ridicat; ei erau aceleaşi fiare pe care le văzusem la râul Chebar.
Iez.10:16. Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile pe lângă ei, iar când heruvimii îşi ridicau aripile
ca să se ridice de la pământ, nici roţile nu se despărţeau, ci erau împreună cu ei.
Iez.10:17. Când aceia stăteau, stăteau şi acestea; iar când se ridicau aceia, şi acestea se ridicau,
pentru că duhul fiarelor era şi în ele.
Iez.10:18. Atunci slava Domnului s-a dus de la prag şi s-a aşezat pe heruvimi.
Iez.10:19. Iar heruvimii, întinzând aripile, s-au ridicat de la pământ înaintea ochilor mei şi s-au dus
însoţiţi de roţi şi s-au oprit la poarta cea dinspre răsărit a templului Domnului, şi slava
Dumnezeului lui Israel era deasupra lor.
Iez.10:20. Aceştia erau aceleaşi fiare, pe care le văzusem eu la picioarele Dumnezeului lui Israel, la
râul Chebar.
Iez.10:21. Fiecare avea câte patru feţe şi fiecare avea câte patru aripi, iar sub aripi aveau un fel de
mâini omeneşti.
Iez.10:22. Chipul feţelor şi înfăţişarea lor era ca acelea pe care le văzusem la râul Chebar, ba şi ei
înşişi erau aceiaşi. Fiecare mergea în partea înspre care era cu faţa.
CAP. 11
Vedenia căldării
Iez.11:1. Atunci m-a ridicat Duhul şi m-a dus la poarta de răsărit a templului Domnului, care este
spre răsărit. Şi iată în poartă, la intrare, erau douăzeci şi cinci de oameni şi în mijlocul lor
am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.
Iez.11:2. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, iată oamenii care gândesc nelegiuirea şi care dau sfaturi
rele în cetatea aceasta,
Iez.11:3. Zicând: "Încă n-a venit vremea să ne zidim case; cetatea este cazanul, iar noi carnea".
Iez.11:4. De aceea prooroceşte, fiul omului, prooroceşte împotriva lor!"
Iez.11:5. Atunci S-a pogorât peste mine Duhul Domnului şi mi-a zis: "Spune: Aşa grăieşte Domnul:
Casa lui Israel, cele ce ziceţi voi şi cele ce vă vin în minte le ştiu.
Iez.11:6. Mulţi aţi ucis voi în cetatea aceasta şi aţi umplut uliţele ei de trupuri.
Iez.11:7. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Ucişii pe care i-aţi îngropat în ea sunt carnea, iar ea
e căldarea. Pe voi însă vă voi scoate din ea.
Iez.11:8. Voi vă temeţi de sabie, şi sabie voi aduce asupra voastră, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.11:9. Vă voi scoate din ea, vă voi da pe mâna străinilor şi vă voi judeca.
Iez.11:10. De sabie veţi cădea; la hotarele lui Israel vă voi judeca, şi veţi cunoaşte că Eu sunt
Domnul.
Iez.11:11. Cetatea aceasta nu va fi pentru voi cazan, nici voi nu veţi fi pentru ea carne; la hotarele lui
Israel vă voi judeca.
Iez.11:12. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, că nu v-aţi purtat după poruncile Mele, nici legile Mele
nu le-aţi împlinit, ci v-aii purtat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară".
Iez.11:13. Pe când prooroceam eu, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit. Atunci eu am căzut cu faţa la
pământ şi am strigat cu glas mare, zicând: "O, Doamne Dumnezeule, oare voieşti să pierzi
ce a mai rămas lui Israel?"
Iez.11:14. Atunci a fost către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
Iez.11:15. "Fiul omului, aceştia sunt fraţii tăi, fraţii tăi de un sânge cu tine, şi toată casa lui Israel,
cărora locuitorii Ierusalimului le zic: "Depărtaţi-vă de Domnul! Ţara asta nouă ni s-a dat
de moştenire".
Iez.11:16. La aceasta să zici: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Deşi i-am depărtat printre popoare şi deşi
i-am risipit prin ţări, totuşi voi fi pentru ei un locaş sfânt în acele ţări unde îi voi risipi.
Iez.11:17. După aceea zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vă voi aduna de prin popoare şi vă voi
întoarce de prin ţările unde sunteţi risipiţi şi vă voi da pământul lui Israel.
Iez.11:18. Atunci vor veni acolo şi vor depărta din el toate urâciunile şi toţi idolii.
Iez.11:19. Şi le voi da aceeaşi inimă şi duh nou voi pune în ei; voi scoate din trupul lor inima cea de
piatră şi le voi da inimă de carne,
Iez.11:20. Ca să urmeze poruncile Mele şi legile să le păzească şi să le împlinească; vor fi poporul
Meu, iar Eu le voi fi Dumnezeu.
Iez.11:21. Celor a căror inimă este legată de idolii lor şi de urâciunile lor le voi cere socoteală de
purtarea lor", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.11:22. Atunci heruvimii şi-au întins aripile şi roţile erau lângă ei, iar slava Dumnezeului lui Israel,
sus, deasupra lor.
Iez.11:23. Apoi slava Domnului s-a ridicat din mijlocul cetăţii şi a stat deasupra muntelui, care se află
spre răsărit de cetate.
97
Iez.11:24. Atunci iar m-a luat Duhul şi m-a dus în Caldeea, la cei robiţi, cuprins de vedeniile ce le
aveam prin Duhul lui Dumnezeu. Şi vedenia pe care o văzusem s-a depărtat de la mine.
Iez.11:25. Şi am spus celor ce au fost duşi în robie toate cuvintele Domnului pe care mi le
descoperise El.
CAP. 12
Robia Ierusalimului .
Iez.12:2. "Fiul omului, trăieşti în mijlocul unui neam răzvrătit. Aceştia au ochi ca să vadă, dar nu
văd; au urechi ca să audă, dar nu aud, pentru că sunt un neam de răzvrătiţi.
Iez.12:3. Tu însă, fiul omului, fă-ţi toate cele de trebuinţă pentru pribegie şi pleacă ziua, sub ochii
lor, şi pribegeşte sub ochii lor din loc în loc, poate vor înţelege că sunt un neam de
răzvrătiţi.
Iez.12:4. Lucrurile tale să le scoţi cum se scot lucrurile la vreme de pribegie, ziua, în ochii lor, iar tu
pleacă seara, în ochii lor, cum se pleacă în surghiun.
Iez.12:5. În ochii lor fă-ţi spărtură în zid pe unde vei ieşi.
Iez.12:6. Pune-ţi lucrurile pe umăr în ochii lor şi ieşi pe întuneric, şi faţa să şi-o acoperi, ca să nu
vezi pământul, căci te-am pus semn casei lui Israel".
Iez.12:7. Şi am făcut cum mi se poruncise: lucrurile mele, ca pe nişte lucruri trebuincioase la vreme
de pribegie, le-am scos ziua, iar seara mi-am săpat cu mâna o spărtură în zid şi pe
întuneric mi-am scos povara şi am luat-o pe umăr înaintea ochilor lor.
Iez.12:8. Apoi a fost către mine cuvântul Domnului dimineaţa şi mi-a zis:
Iez.12:9. "Fiul omului, casa lui Israel, neam de răzvrătiţi, nu te-a întrebat ce faci?
Iez.12:10. Spune-le: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Aceasta este o prevestire pentru cârmuitorul
Ierusalimului şi pentru toată casa lui Israel care se află acolo.
Iez.12:11. Şi să le mai spui: Eu sunt un semn pentru voi; ceea ce fac eu, aceea li se va face şi lor: în
pribegie şi în robie vor merge.
Iez.12:12. Şi căpetenia, care se află între ei, va lua povara pe umeri şi pe întuneric va ieşi prin zidul
pe care îl vor străpunge ca să-l scoată afară. El îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă cu ochii
săi pământul acesta.
Iez.12:13. Dar voi întinde mreaja Mea în calea lui şi-l voi prinde în laţul Meu, şi-l voi duce la Babilon,
în ţara Caldeilor, dar el nu o va vedea şi va muri acolo,
Iez.12:14. Iar pe toţi cei dimprejurul lui, apărătorii lui şi toată oştirea lui, o voi împrăştia în toate
vânturile şi în urma lor voi trage sabia Mea.
Iez.12:15. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când îi voi risipi printre popoare şi-i voi împrăştia pe
faţa pământului.
Iez.12:16. Dar un mic număr din ei voi cruţa de sabie, de ciumă şi de foamete ca să povestească
popoarelor, la care vor merge, despre toate ticăloşiile lor, şi să ştie şi ele că Eu sunt
Domnul".
Iez.12:18. "Fiul omului, tremurând să-ţi mănânci pâinea ta şi apa ta s-o bei amărât şi necăjit!
Iez.12:19. Spune poporului ţării: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului şi
despre ţara lui Israel: Cu întristare îşi vor mânca pâinea lor şi apa lor şi-o vor bea cu
groază, pentru că ţara lor va fi lipsită de orice belşug pentru nedreptăţile tuturor celor ce o
locuiesc.
Iez.12:20. Oraşele cele locuite ale lor vor fi dărâmate şi ţara pustiită şi vor şti că Eu sunt Domnul".
Iez.12:21. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.12:22. "Fiul omului, ce înseamnă zicătoarea care este la voi, în ţara lui Israel: "Zilele se
prelungesc şi orice vedenie proorocească a pierit?"
Iez.12:23. De aceea spune-le: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nimici-voi această zicătoare şi o
asemenea zicătoare nu se va mai auzi în ţara lui Israel. Spune-le însă că aproape este
vremea şi toată vedenia proorocească se va împlini.
Iez.12:24. Că nu va mai rămâne zadarnică nici o vedenie proorocească şi nici o proorocie nu va mai fi
mincinoasă în casa lui Israel.
Iez.12:25. Căci Eu, Eu Domnul grăiesc, şi cuvântul care-l spun Eu se va împlini şi nu se va schimba.
Neam de răzvrătiţi, în zilele voastre am rostit cuvântul şi-l voi împlini", zice Domnul
Dumnezeu.
Iez.12:26. Şi iarăşi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.12:27. "Fiul omului, iată casa lui Israel zice: "Vedenia proorocească, pe care a văzut-o acesta, se
va împlini după multă vreme, pentru că el prooroceşte pentru nişte timpuri depărtate".
Iez.12:28. De aceea spune-le: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nici unul din cuvintele Mele nu va fi
amânat, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 13
Proorocii cei mincinoşi
Iez.13:2. "Fiul omului, rosteşte profeţie împotriva proorocilor lui Israel, care prevestesc, şi zi celor
ce proorocesc după îndemnul inimii lor: Ascultaţi cuvântul Domnului!
98
Iez.13:3. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de proorocii cei mincinoşi, care urmează duhul lor şi
nu văd nimic!
Iez.13:4. Proorocii tăi, Israele, sunt ca vulpile din ruine.
Iez.13:5. La spărturile zidurilor nu se suie, nici nu apără cu zid casa lui Israel, ca să stea tare la
luptă în ziua Domnului.
Iez.13:6. Vedeniile lor sunt deşarte şi prevestirile lor mincinoase; ei zic: "Domnul a spus", dar
Domnul nu i-a trimis şi ei încredinţează că se va împlini cuvântul lor.
Iez.13:7. Domnul întreabă: Vedeniile ce le-aţi văzut nu sunt ele, oare, deşarte şi prevestirile ce le-
aţi rostit nu sunt ele, oare, mincinoase? Voi ziceţi: Domnul a spus, dar Eu n-am spus.
Iez.13:8. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că spuneţi lucruri deşarte şi pentru că
vedeniile voastre sunt minciuni, iată Eu vin împotriva voastră, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.13:9. Mâna Mea va fi împotriva acestor prooroci, care văd lucruri deşarte şi prevestesc minciuni;
în sfatul poporului Meu ei nu vor fi, nici nu se vor înscrie în cartea casei lui Israel şi vor şti
că Eu sunt Domnul Dumnezeu.
Iez.13:10. Pentru că duc poporul Meu în rătăcire, spunând: "Pace", atunci când nu e pace; şi pentru
că atunci când el face zid, ei îl tencuiesc cu ipsos.
Iez.13:11. Spune celor ce tencuiesc zidul că acesta va cădea. Ploaie potopitoare se va vărsa, pietre de
grindină vor cădea, şi puhoi vijelios va doborî zidul.
Iez.13:12. Iată el va cădea; atunci nu vă vor întreba oare: "Unde este tencuiala cu care l-aţi
acoperit?"
Iez.13:13. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu, în mânia Mea, voi slobozi furtună mare,
ploaie potopitoare voi vărsa în urgia Mea şi în mânia Mea va cădea grindină pustiitoare.
Iez.13:14. Şi voi dărâma zidul pe care voi l-aţi acoperit cu ipsos şi-l voi doborî la pământ; temeliile lui
se vor dezgoli şi el va cădea; o dată cu el, veţi pieri şi voi şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
Iez.13:15. Aşa îmi voi potoli mânia Mea împotriva zidului şi împotriva celor ce l-au acoperit cu ipsos şi
vă voi zice: Nu mai este zidul, nici cei ce l-au tencuit;
Iez.13:16. Nu mai sunt proorocii lui Israel care au proorocit Ierusalimului şi i-au prevestit vedenii de
pace, atunci când nu era pace, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.13:17. Iar tu, fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre fiicele poporului tău, care proorocesc după inima
lor; rosteşte împotriva lor proorocie,
Iez.13:18. Şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de cele ce cos perniţe fermecate pentru
subsuori şi fac marame pentru capul celor de orice statură, pentru a vâna sufletele! Au
doar vânând sufletele poporului Meu, vă veţi mântui sufletele voastre?
Iez.13:19. Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu pentru o mână de orz şi pentru o bucată de pâine,
ucigând sufletele care nu trebuie să moară, cruţând viaţa sufletelor care nu trebuie să
trăiască şi amăgind astfel pe poporul Meu, care ascultă minciună.
Iez.13:20. De aceea aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva perniţelor voastre
fermecate, cu care voi prindeţi sufletele în laţ ca pe păsări; vi le voi smulge de la subsuori
şi voi da drumul sufletelor, pe care voi le prindeţi în laţ.
Iez.13:21. Voi sfâşia maramele voastre şi voi izbăvi poporul Meu din mâinile voastre, ca să nu mai fie
pradă în mâinile voastre şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
Iez.13:22. Pentru că întristaţi prin minciuni inima dreptului, pe care Eu n-am voit să o întristez, şi
pentru că sprijiniţi braţul celui nelegiuit, ca acesta să nu se întoarcă de la calea lui cea rea
spre a-şi păstra viaţa.
Iez.13:23. De aceea nu veţi mai avea vedenii deşarte şi în viitor nu veţi mai rosti prevestiri; voi izbăvi
poporul Meu din mâinile voastre şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul".
CAP. 14
Pedeapsa profeţilor mincinoşi.
Iez.14:1. Atunci au venit la mine câţiva din bătrânii lui Israel şi au şezut înaintea mea.
Iez.14:2. Şi a fost către mine cuvântul Domnului şi a zis:
Iez.14:3. "Fiul omului, aceşti bărbaţi îşi poartă idolii în inimă şi îşi au ochii aţintiţi spre ceea ce i-a
făcut să cadă în nedreptăţi. Pot Eu oare să le răspund?
Iez.14:4. De aceea grăieşte cu ei şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Dacă cineva din casa
lui Israel, care poartă în inima sa idolii săi şi îşi are privirile aţintite spre ceea ce l-a făcut
să cadă în nedreptăţi, va veni să întrebe pe prooroc, oare aş putea Eu, Domnul, să-i dau
răspuns, din cauza mulţimii idolilor lui?
Iez.14:5. Să înţeleagă dar casa lui Israel în inima sa, căci ei cu toţii au ajuns străini de Mine, prin
idolii lor.
Iez.14:6. De aceea spune casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Abateţi-vă şi vă
întoarceţi de la idolii voştri şi de la toate urâciunile voastre întoarceţi-vă faţa.
Iez.14:7. Că dacă cineva din casa lui Israel şi din străinii care trăiesc în Israel s-a depărtat de la
Mine, îngăduind idolii în inima sa şi aţintindu-şi ochii spre ceea ce l-a făcut să cadă în
nedreptăţi, va veni la prooroc ca să Mă întrebe prin el, îi voi răspunde Eu oare?
Iez.14:8. Voi îndrepta faţa Mea împotriva omului aceluia, îl voi face să fie semn şi pildă şi-l voi
pierde din poporul Meu şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.
Iez.14:9. Iar dacă proorocul va amăgi şi va spune cuvânt, ca şi cum Eu, Domnul, i l-aş fi spus,
atunci Eu îmi voi întinde mâna şi-l voi stârpi din poporul Meu Israel.
99
Iez.14:10. Şi aşa îşi vor lua toţi pedeapsa pentru nelegiuirea lor; cum va fi pedeapsa celui ce întreabă,
aşa va fi şi pedeapsa celui ce prooroceşte,
Iez.14:11. Ca în viitor casa lui Israel să nu se mai abată de la Mine şi ca să nu se mai întineze cu tot
felul de nelegiuiri; ca să fie poporul Meu, iar Eu să fiu Dumnezeul lor", zice Domnul
Dumnezeu.
Iez.14:13. "Fiul omului, dacă vreo ţară ar păcătui înaintea Mea, abătându-se în chip nelegiuit de la
Mine, şi Eu aş întinde mâna Mea asupra ei, aş zdrobi în ea tot spicul de grâu şi aş trimite
asupra ei foametea şi aş începe să pierd în ea pe oameni şi dobitoace;
Iez.14:14. Dacă s-ar afla acolo cei trei bărbaţi: Noe, Daniel şi Iov, apoi aceştia, prin dreptatea lor, şi-
ar scăpa numai viaţa lor, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.14:15. Sau dacă aş trimite asupra acestui pământ fiare rele, care l-ar văduvi de popor, şi dacă ţel
din pricina fiarelor ar ajunge pustiu şi de nestrăbătut,
Iez.14:16. Atunci aceşti trei bărbaţi, aflându-se în el, precum este de adevărat că Eu sunt viu, zice
Domnul, tot aşa este de adevărat că ei n-ar scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei
singuri ar scăpa, iar ţara ar ajunge pustie.
Iez.14:17. Sau dacă aş aduce în ţara aceasta sabie şi aş zice: "Sabie, străbate ţara" şi aş începe a
pierde acolo pe oameni şi animale,
Iez.14:18. Atunci aceşti trei bărbaţi, aflându-se în ea, precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa
este de adevărat, zice Domnul, că ei n-ar scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei singuri
ar scăpa.
Iez.14:19. Sau dacă Eu aş trimite ciuma în ţara aceasta şi aş revărsa asupra ei urgia Mea în vărsare
de sânge, ca să pierd din ea şi pe oameni şi pe animale,
Iez.14:20. Apoi Noe, Daniel şi Iov, aflându-se în ea, precum este adevărat că Eu sunt viu, zice
Domnul, tot aşa este de adevărat că n-ar scăpa nici fii, nici fiice; prin dreptatea lor ei şi-ar
scăpa numai viaţa lor".
Iez.14:21. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Chiar de aş trimite aceste patru pedepse grozave ale
Mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi ciuma împotriva Ierusalimului , ca să stârpesc
din el oamenii şi dobitoacele,
Iez.14:22. Şi atunci va rămâne în ei o rămăşiţă de fii şi fiice, care vor fi scoşi de acolo. Iată ei vor veni
la voi şi voi veţi vedea purtarea lor şi faptele dor şi vă veţi mângâia de nenorocirea pe care
Eu am adus-o asupra Ierusalimului şi de toate câte am adus asupra lui.
Iez.14:23. Ei vă vor mângâia, când veţi vedea purtarea lor şi faptele lor, şi veţi cunoaşte că nu în
zadar am făcut Eu toate câte am făcut în el", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 15
Ierusalimul comparat cu lemnul viţei.
Iez.15:1. Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine:
Iez.15:2. "Fiul omului, ce întâietate are lemnul de viţă de vie faţă de oricare alt lemn, şi coarda de
viţă de vie între arborii din pădure?
Iez.15:3. Se ia oare din el vreo bucăţică pentru vreun lucru? Se ia oare din el măcar pentru un cui,
ca să atârni în el un lucru oarecare?
Iez.15:4. Iată el se dă focului spre ardere; amândouă capetele lui le mistuie focul, şi mijlocul arde şi
el. Va mai fi el bun de ceva?
Iez.15:5. Nici când era întreg nu era bun la ceva, cu atât mai mult nu va fi acum, când l-a mistuit
focul; acum când a ars se mai poate face ceva cu el?
Iez.15:6. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Precum lemnul de viţă de vie dintre arborii pădurii
l-am dat focului ca să-l ardă, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului .
Iez.15:7. Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva lor. Dintr-un foc au scăpat, dar focul îi va mistui, şi veţi
şti că Eu sunt Domnul, când îmi voi întoarce faţa împotriva lor.
Iez.15:8. Voi face din ţară un pustiu, pentru că ei Mi-au fost necredincioşi", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 16
Darurile lui Dumnezeu asupra Ierusalimului . Patima desfrânării.
Iez.16:1. Fost-a cuvântul Domnului către mine:
Iez.16:2. "Fiul omului, spune Ierusalimului urâciunile lui,
Iez.16:3. Şi-i spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu către fiica Ierusalimului : Obârşia ta şi patria
ta e ţara Canaan; tatăl tău e amoreu şi mama ta e hetită.
Iez.16:4. La naşterea ta, în ziua în care te-ai născut, nu ţi s-a tăiat buricul şi cu apă n-ai fost spălată
pentru curăţire şi cu sare n-ai fost sărată, nici cu scutece înfăşată.
Iez.16:5. Ochiul nimănui nu s-a înduioşat spre tine, ca din milă de tine să-ţi fi făcut vreuna din
acestea; ci ai fost aruncată în câmp din dispreţ către viata ta, în ziua naşterii tale.
Iez.16:6. Şi am trecut Eu pe lângă tine şi te-am văzut zbătându-te în sângele tău şi ţi-am zis:
"Trăieşte în sângele tău!" Aşa ţi-am zis: "Trăieşte în sângele tău!"
Iez.16:7. Şi te-am înmulţit ca pe iarba câmpului; ai crescut, te-ai făcut mare şi ai ajuns la o
frumuseţe desăvârşită; şi s-a ridicat pieptul şi ţi-a crescut părul; dar erai goală, de tot
goală.
Iez.16:8. Atunci am trecut Eu pe lângă tine şi te-am văzut, şi iată aceea era vremea ta, vremea
iubirii. Atunci mi-am întins Eu poala mantiei Mele peste tine şi am acoperit goliciunea ta,
100
şi-am făcut un jurământ, am făcut un legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu şi tu ai
fost a Mea.
Iez.16:9. Apoi te-am spălat cu apă, am curăţit de pe tine sângele tău şi te-am uns cu untdelemn.
Iez.16:10. Ţi-am dat veşminte brodate, încălţăminte de piele fină, o legătură de vison pentru cap şi o
mantie de mătase.
Iez.16:11. Te-am gătit cu podoabe şi ţi-am pus brăţări la mâini şi salbe la gât.
Iez.16:12. Ţi-am dat inel în nas şi cercei în urechi şi pe cap ţi-am pus o coroană minunată.
Iez.16:13. Aşa ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi îmbrăcămintea ta era de vison, de mătase şi
de ţesături brodate; te-ai hrănit cu pâine din cea mai bună făină de grâu, cu miere şi
untdelemn, şi erai foarte frumoasă şi ai ajuns la vrednicia de regină.
Iez.16:14. Ai fost renumită printre neamuri pentru frumuseţea ta, pentru că ea era desăvârşită
datorită strălucirii Mele cu care te-am îmbrăcat", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.16:15. Dar tu te-ai încrezut în frumuseţea ta şi, folosindu-te de renumele tău, ai început să te
desfrânezi; şi-ai cheltuit desfrânarea ta cu tot trecătorul, dându-te pe tine lui.
Iez.16:16. Ai luat din hainele tale, ca să-ţi faci locuri înalte în culori felurite, şi te-ai desfrânat acolo,
cum niciodată nu s-a întâmplat şi nici nu va mai fi.
Iez.16:17. Ai luat lucrurile tale de găteală, făcute din aurul Meu şi din argintul Meu, pe care ţi le-am
dat Eu, şi ţi-ai făcut chipuri de bărbat şi te-ai desfrânat cu ele.
Iez.16:18. Ai luat hainele tale cele brodate şi i-ai îmbrăcat pe ei cu ele; ai pus înaintea lor uleiul şi
tămâia Mea.
Iez.16:19. Şi pâinea Mea, pe care Eu ţi-o dădeam ţie; făina de grâu, uleiul şi mierea, pe care Eu ţi le
dădeam ţie, tu le puneai înaintea lor spre miros de bună mireasmă; iată ce s-a întâmplat,
zice Domnul Dumnezeu.
Iez.16:20. Ai luat pe fiii tăi şi pe fiicele tale pe care Mi i-ai născut Mie şi i-ai adus lor jertfă spre
mâncare. Dar puţin te-ai desfrânat tu oare?
Iez.16:21. Ba tu şi pe fiii Mei i-ai junghiat şi i-ai dat lor, trecându-i prin foc.
Iez.16:22. Pe lângă toate urâciunile şi desfrânările tale tu nu ţi-ai adus aminte de zilele tinereţii tale,
când erai goală, cu totul goală, zbătându-te şi aruncată în sângele tău.
Iez.16:23. După toate nelegiuirile tale, vai, vai de tine, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.16:24. Că ţi-ai făcut case de desfrânare, ai aşezat locuri înalte în fiecare piaţă;
Iez.16:25. La răspântia fiecărui drum ţi-ai făcut locuri înalte, ţi-ai batjocorit frumuseţea ta şi ţi-ai
arătat picioarele înaintea fiecărui trecător şi ţi-ai înmulţit desfrânările.
Iez.16:26. Te-ai desfrânat cu fiii Egiptului, vecinii tăi, oameni înalţi la statură, şi ţi-ai înmulţit
desfrânările, mâniindu-Mă pe Mine.
Iez.16:27. Iată, Mi-am întins asupra ta mâna Mea, am împuţinat cele menite pentru tine şi te-am
lăsat pradă fetelor Filistenilor, duşmancele tale, care s-au ruşinat de purtarea ta cea
nelegiuită.
Iez.16:28. Tu te-ai desfrânat cu Asirienii şi nu te-ai săturat; te-ai desfrânat cu ei, dar nu te-ai
mulţumit cu atât,
Iez.16:29. Ci ai înmulţit desfrânările tale din pământul Canaan până în pământul Caldeii, dar nici cu
atât nu te-ai mulţumit.
Iez.16:30. Cât de obosită trebuie să fie inima ta, zice Domnul Dumnezeu, după ce ai făcut toate
acestea, ca o desfrânată nestăpânită!
Iez.16:31. Când ţi-ai făcut case de desfrânare la fiecare răspântie de drum şi ţi-ai făcut locuri înalte în
fiecare piaţă, nu erai ca o desfrânată, pentru că respingeai darurile,
Iez.16:32. Ci ca o femeie adulteră, care, în locul bărbatului său, primeşte pe alţii.
Iez.16:33. Tuturor desfrânatelor se dau daruri; tu însă dădeai însăţi daruri amanţilor tăi şi îi cumpărai,
ca să vină aceştia din toate părţile la tine şi să se desfrâneze cu tine.
Iez.16:34. La tine desfrânările tale se petreceau în alt fel decât se întâmplă cu femeile; nu umblau
bărbaţii după tine, ci tu dădeai daruri, iar ţie nu ţi se dădeau daruri, şi deci tu te-ai purtat
cu totul altfel decât altele.
Iez.16:35. De aceea ascultă, desfrânato, cuvântul Domnului:
Iez.16:36. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ţi-ai vărsat astfel banii tăi şi pentru că în
desfrânările tale şi s-a descoperit goliciunea ta înaintea amanţilor tăi şi înaintea tuturor
oamenilor tăi neruşinaţi şi pentru sângele fiilor tăi, pe care tu i-ai dat lor,
Iez.16:37. Pentru toate acestea iată Eu voi aduna pe toţi amanţii tăi cu care te-ai desfrânat tu şi pe
care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe care i-ai urât, şi-i voi aduna pretutindeni împotriva ta şi
voi descoperi înaintea lor goliciunea ta şi vor vedea toată ruşinea ta.
Iez.16:38. Te voi judeca cum se judecă femeile adultere şi cele ce varsă sânge şi te voi preda urgiei şi
pismei;
Iez.16:39. Te voi da în mâinile acelora şi ei vor dărâma casele tale de desfrânare, vor risipi locurile
tale înalte, vor rupe de pe tine hainele tale, vor lua podoabele tale şi te vor lăsa goală, de
tot goală.
Iez.16:40. Voi strânge împotriva ta adunare şi te vor ucide cu pietre şi cu sabie te vor tăia.
Iez.16:41. Vor arde casele tale cu foc şi te vor judeca înaintea ochilor multor femei; aşa voi pune
capăt desfrânării tale şi nu vei mai face daruri.
Iez.16:42. Îmi voi potoli cu tine urgia Mea şi Mă voi linişti şi nu Mă voi mai mânia.
101
Iez.16:43. Pentru că tu nu ţi-ai adus aminte de zilele tinereţii tale şi de toate cu câte M-ai mâniat, iată
şi Eu voi întoarce purtarea ta asupra capului tău, zice Domnul Dumnezeu, ca tu să nu te
mai dedal desfrâului cu toţi idolii tăi.
Iez.16:44. Iată, tot cel ce grăieşte în pilde poate să zică de tine: "Cum e mama, aşa e şi fiica!"
Iez.16:45. Tu eşti cu adevărat fiica mamei tale, care şi-a lepădat bărbatul şi copiii; tu eşti cu adevărat
sora surorilor tale, care şi-au lepădat bărbaţii şi copiii lor. Mama voastră este hetită şi tatăl
vostru amoreu.
Iez.16:46. Iar sora ta cea mai mare este Samaria, care trăieşte cu fiicele sale în stânga ta. Iar sora ta
cea mai mică, aceea care trăieşte la dreapta ta, este Sodoma cu fiicele ei.
Iez.16:47. Tu însă n-ai mers nici măcar pe căile lor şi nici măcar la urâciunile lor nu te-ai mărginit;
aceasta şi s-a părut puţin; tu te-ai arătat mai stricată decât ele în toate căile tale.
Iez.16:48. Viu sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu; Sodoma, sora ta, n-a făcut nici ea, nici fiicele ei ce-ai
făcut tu şi fiicele tale.
Iez.16:49. Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi
trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit.
Iez.16:50. Ele s-au mândrit şi au făcut urâciune înaintea Mea; de aceea le-am şi nimicit, cum ai
văzut.
Iez.16:51. Iar Samaria n-a păcătuit nici pe jumătate din ce ai păcătuit tu. Tu le-ai întrecut în urâciuni
şi prin urâciunile tale, pe care le-ai făcut tu, surorile tale s-au dovedit mai drepte decât
tine.
Iez.16:52. Poartă-ţi dar ruşinea ta şi tu, ceea ce osândeai pe surorile tale; faţă de păcatele tale, cu
care tu te-ai batjocorit, acelea sunt mai drepte decât tine. Roşeşte dar de ruşine şi tu şi
du-ţi batjocura ta, pentru că ai îndreptăţit astfel pe surorile tale.
Iez.16:53. Dar Eu voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, pe prinşii de război ai Sodomei şi ai fiicelor
ei, pe prinşii de război ai Samariei şi ai fiilor ei şi pe prinşii tăi de război în mijlocul lor,
Iez.16:54. Ca să-ţi porţi ruşinea ta şi să te ruşinezi de tot ceea ce ai făcut, servind ca mângâiere
pentru ele.
Iez.16:55. Surorile tale, Sodoma, şi fiicele ei, se vor întoarce la starea lor de mai înainte; Samaria şi
fiicele ei se vor întoarce la starea lor de mai înainte; şi tu şi fiicele tale vă veţi întoarce la
starea voastră de altădată.
Iez.16:56. De sora ta, Sodoma, nici pomenire nu a fost pe buzele tale în zilele trufiei tale,
Iez.16:57. Până nu se descoperise goliciunea ta, ca în zilele batjocurei ce ţi-a venit din partea fiicelor
Siriei şi a tuturor celor ce o înconjoară, din partea fiicelor Filistenilor, care din toate părţile
se uitau la tine cu dispreţ.
Iez.16:58. Tu suferi din pricina desfrâului tău şi din pricina ticăloşiei tale, zice Domnul Dumnezeu;
Iez.16:59. Că aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Mă voi purta cu tine, cum te-ai purtat tu, dispreţuind
jurământul prin ruperea legământului.
Iez.16:60. Dar Eu Îmi voi aduce aminte de legământul Meu încheiat cu tine în zilele tinereţii tale şi voi
înnoi cu tine un aşezământ veşnic.
Iez.16:61. Şi tu îţi vei aduce aminte de căile tale şi-ţi va fi ruşine când vei începe să primeşti la tine
pe surorile tale, cele mai mari decât tine şi pe cele mai mici decât tine şi când Eu le voi da
ţie ca fiice, însă nu după aşezământul tău.
Iez.16:62. Voi înnoi aşezământul Meu cu tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul,
Iez.16:63. Ca să-ţi aduci aminte şi să te ruşinezi, ca pe viitor să nu poţi nici gura să-ţi deschizi de
ruşine, când iţi voi ierta ceea ce ai făcut", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 17
Pilda vulturului şi a cedrului.
Iez.17:1. Fost-a iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.17:2. "Fiul omului, spune casei lui Israel o ghicitoare, spune-i o pildă
Iez.17:3. Şi zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Un vultur mare cu aripi mari, cu pene lungi, pufos
şi pestriţ a zburat în Liban şi a frânt vârful unui cedru.
Iez.17:4. A rupt pe cel mai de sus din lăstarii lui cei tineri şi l-a adus în ţara Canaanului şi l-a pus
într-o cetate de negustori;
Iez.17:5. A luat apoi pe unul din lăstarii cedrului şi l-a pus într-un pământ roditor, l-a sădit lângă o
apă mare, ca pe o salcie.
Iez.17:6. Şi lăstarul a crescut şi s-a făcut un butuc de viţă întins, dar nu înalt, ale cărui ramuri se
întorceau spre vultur, iar rădăcinile îi erau sub el; el s-a făcut viţă, a dat lăstari şi a făcut
coarde.
Iez.17:7. Şi a mai fost un alt vultur cu aripi mari şi pufos. Şi iată acest butuc de viţă s-a întins spre
el cu rădăcinile şi cu coardele sale, ca să-l ude acela mai mult decât era udat în locul unde
fusese sădit.
Iez.17:8. El era sădit într-o ţarină bună, la nişte ape mari, încât îşi putea întinde viţele ca să aducă
rod şi să ajungă un minunat butuc de vie.
Iez.17:9. Spune dar: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Spori-va el oare? Nu cumva i se vor smulge
rădăcinile şi i se vor rupe viţele, încât să se usuce? Toţi lăstarii tineri, care au crescut din el
se vor usca. Şi se va smulge din rădăcinile lui nu cu putere mare, nici cu oameni mulţi.
Iez.17:10. Iată, deşi a fost sădit, îi va merge oare, bine? Oare nu se va usca îndată ce se va atinge de
el vântul de răsărit? Se va usca pe muşuroiul pe care a fost sădit".
102
Iez.17:12. "Spune neamului de răzvrătiţi: Oare nu ştiţi ce înseamnă acestea? Spune: Iată a venit
regele Babilonului la Ierusalim şi a luat pe rege şi pe căpeteniile lui şi i-a dus cu sine în
Babilon.
Iez.17:13. A luat pe unul din neamul regesc şi a încheiat cu acela legământ, l-a legat cu jurământ, iar
pe puternicii ţării i-a luat cu sine,
Iez.17:14. Ca regatul să rămână ascultător şi fără trufie, ca să păzească legământul şi să-s fie
credincios.
Iez.17:15. Dar acela s-a depărtat de el, trimiţându-şi soli în Egipt ca să li se dea cai şi oameni mulţi.
Va izbuti el oare şi va scăpa el, cel ce a făcut una ca aceasta? El a călcat învoiala; va scăpa
el oare?
Iez.17:16. Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este adevărat că
acolo unde şade regele care l-a făcut pe el rege, adică la Babilon, va muri, pentru că a
nesocotit jurământul pe care l-a dat aceluia şi a călcat legământul încheiat cu el.
Iez.17:17. Faraon cu puterea cea mare şi cu mulţimea poporului nu va face nimic pentru el în acest
război, când se va ridica val şi se vor zidi turnuri de împresurare spre pieirea a multe
suflete.
Iez.17:18. El a nesocotit jurământul, ca să calce legământul, şi iată ţi-a dat mâna şi a făcut toate
acestea şi nu va scăpa.
Iez.17:19. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este
de adevărat că jurământul Meu, pe care l-a nesocotit, şi legământul Meu, pe care l-a
călcat, le voi întoarce asupra capului său;
Iez.17:20. Voi arunca asupra lui mreaja Mea şi va fi prins în laţurile Mele; îl voi aduce la Babilon şi
acolo Mă voi judeca cu el pentru necredincioşia lui faţă de Mine.
Iez.17:21. Iar toţi fugarii lui din toate taberele lui vor cădea de sabie, şi cei rămaşi vor fi împrăştiaţi în
toate vânturile şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, am zis acestea".
Iez.17:22. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Voi lua din vârful cedrului celui înalt un lăstar şi-l voi sădi;
din creştetul lui voi rupe lăstarul cel plăpând şi-l voi sădi pe un munte înalt şi măreţ.
Iez.17:23. Pe muntele cel înalt al lui Israel îl voi sădi şi va slobozi ramuri, va aduce rod, şi se va face
un cedru falnic şi vor locui în el tot felul de păsări; tot felul de înaripate vor locui în umbra
ramurilor lui.
Iez.17:24. Şi vor cunoaşte toţi pomii câmpului că Eu, Domnul, pomul înalt îl fac mic şi pe cel mic îl fac
înalt; pomul verde îl usuc şi pomul uscat îl înverzesc. Eu, Domnul, am spus acestea".
CAP. 18
Îndemn la pocăinţă.
Iez.18:1. Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.18:2. "Pentru ce spuneţi voi în ţara lui Israel pilda aceasta şi ziceţi: Părinţii au mâncat aguridă şi
copiilor li s-au strepezit dinţii?
Iez.18:3. Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că
pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel.
Iez.18:4. Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul
fiului; sufletul care a greşit va muri.
Iez.18:5. De este cineva drept şi face judecată şi dreptate;
Iez.18:6. De nu mănâncă jertfit în munte şi spre idolii casei lui Israel nu-şi întoarce ochii săi; femeia
aproapelui său nu o necinsteşte şi de femeie nu se apropie în timpul perioadei ei de
necurăţie;
Iez.18:7. Pe nimeni nu strâmtorează şi datornicului îi întoarce zălogul, furt nu face, celui flămând îi
dă din pâinea sa şi pe cel gol îl îmbracă cu haină;
Iez.18:8. Banii săi cu camătă nu-i dă şi camătă nu ia; de la nedreptate mâinile şi le stăpâneşte şi
judecata dintre un om şi altul o face cu dreptate;
Iez.18:9. De se poartă după poruncile Mele şi legile Mele cu credincioşie le păzeşte, acela este drept
şi fără îndoială viu va fi, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.18:10. Dar de i s-a născut fiu hoţ, care varsă sânge sau face ceva de felul acesta,
Iez.18:11. Şi care nu urmează calea tatălui său, ci mănâncă cele jertfite în munţi, necinsteşte femeia
aproapelui său;
Iez.18:12. Pe sărac şi pe lipsit îl apasă, răpeşte avutul altuia şi zălogul nu-l întoarce; îşi ridică ochii la
idoli şi face ticăloşii;
Iez.18:13. Banii şi-i dă cu dobândă şi ia camătă; unul ca acesta va trăi oare? Nu! De va face
asemenea ticăloşii nu va trăi, ci sigur va muri şi sângele lui va fi asupra lui.
Iez.18:14. Iar de i s-a născut un fiu, care, văzând păcatele, văzând toate câte le-a făcut tatăl său, el
se păzeşte şi nu face nimic asemenea;
Iez.18:15. În munţi nu mănâncă jertfe idoleşti, nu-şi ridică ochii spre idolii cei mincinoşi ai casei lui
Israel şi femeia aproapelui său nu o necinsteşte;
Iez.18:16. Pe nimeni nu apasă, zălog nu ia şi avutul altuia nu-l risipeşte; celui flămând ii dă din
pâinea sa, cu haina sa îmbracă pe cel gol;
Iez.18:17. Pe sărac nu asupreşte, nu ia nici camătă, nici dobândă; poruncile Mele le păzeşte şi se
poartă după legile Mele; acest om nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci
va trăi.
103
Iez.18:18. Iar tatăl său, pentru că a apăsat pe alţii, a răpit ceea ce era al fratelui său şi a făcut în
poporul său ceea ce nu era îngăduit, iată va muri pentru nedreptatea sa.
Iez.18:19. Dar veţi zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea tatălui său? Pentru că fiul a făcut
ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi.
Iez.18:20. Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta
nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.
Iez.18:21. Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a făcut şi păzeşte toate legile
Mele şi face ceea ce e bun şi drept, el va trăi şi nu va muri.
Iez.18:22. Nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi făcut, ci va trăi pentru dreptatea pe
care va fi făcut-o.
Iez.18:23. Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi nu mai degrabă să se
întoarcă de la căile sale şi să fie viu?
Iez.18:24. Dar şi dreptul, dacă se va abate de la dreptatea sa şi se va purta cu nedreptate şi va face
toate acele ticăloşii pe care le face nelegiuitul, va fi el oare viu? Toate faptele lui bune, pe
care le va fi făcut, nu se vor pomeni, ci pentru nelegiuirea sa, pe care va fi făcut-o, şi
pentru păcatele sale, pe care le-a săvârşit, va muri.
Iez.18:25. Dar voi ziceţi: "Calea Domnului nu este dreaptă". Ascultaţi, casa lui Israel: Oare calea Mea
nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre?
Iez.18:26. Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa şi face nelegiuire şi din pricina aceasta moare,
apoi el moare pentru nelegiuirea sa, pe care a făcut-o.
Iez.18:27. Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa, pe care a făcut-o şi face judecată şi
dreptate, îşi întoarce sufletul său la viaţă;
Iez.18:28. Căci el a văzut şi s-a întors de la toate nelegiuirile sale, pe care le-a făcut; de aceea va fi
viu şi nu va muri.
Iez.18:29. Însă casa lui Israel zice: "Calea Domnului nu este dreaptă". Casa lui Israel, oare calea Mea
nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre?
Iez.18:30. De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul
Dumnezeu; pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu
vă fie piedică.
Iez.18:31. Lepădaţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi vă faceţi o inimă nouă şi un
duh nou. De ce să muriţi voi, casa lui Israel?
Iez.18:32. Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi
trăiţi!"
CAP. 19
Pilda leoaicei şi a viei.
Iez.19:1. Iar tu, fiul omului, fă o tânguire pentru căpeteniile lui Israel şi spune:
Iez.19:2. "Ce este mama ta? O leoaică! Ea a dormit între lei şi între puii de leu şi-a alăptat puii săi.
Iez.19:3. A crescut pe unul din puii săi, care s-a făcut leu, şi a învăţat să sfâşie prada, şi a mâncat
oameni.
Iez.19:4. Şi auzind popoarele de dânsul, a fost prins în groapa lor şi l-au adus în lanţuri în ţara
Egiptului.
Iez.19:5. Aşteptând leoaica puţin timp şi văzând că aşteptarea sa este zadarnică, a luat pe altul din
puii săi şi l-a făcut leu.
Iez.19:6. Acesta, făcându-se leu, a început să umble printre lei şi a învăţat să sfâşie prada şi a
mâncat oameni;
Iez.19:7. A atacat casele lor şi le-a pustiit cetăţile; şi de larma răgetului lui, ţara şi locuitorii ei s-au
îngrozit şi s-a pustiit ţara şi toate satele ei.
Iez.19:8. Atunci s-au sculat împotriva lui neamurile din ţinuturile vecine, şi-au întins cursele lor
împotriva lui şi el a fost prins în groapa lor;
Iez.19:9. Atunci l-au pus în lanţuri într-o cuşcă şi l-au dus la regele Babilonului; apoi l-au vârât într-
o cetate, ca să nu se mai audă glasul lui prin munţii lui Israel.
Iez.19:10. Mama ta a fost ca o viţă de vie, răsădită lângă apă; rămuroasă şi roditoare a fost ea din
pricina belşugului de apă.
Iez.19:11. Şi ea avea coarde tari, pentru sceptre regale, şi şi-a ridicat trunchiul său sus printre ramuri
dese şi atrăgea privirile cu înălţimea ei şi mulţimea ramurilor ei.
Iez.19:12. Dar a fost ruptă cu mânie şi aruncată la pământ, vântul de răsărit a uscat rodul ei;
ramurile ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat şi le-a mistuit focul.
Iez.19:13. Iar acum ea a fost sădită în pustiu, într-un pământ sec şi însetat.
Iez.19:14. Din trunchiul ce poartă ramurile ei a ieşit foc, a mistuit rodul ei şi nu au mai rămas în ea
coarde puternice pentru sceptrele regale. Aceasta este cântare de jale şi de jale va
rămâne".
CAP. 20
Mustrări poporului lui Israel.
Iez.20:1. În ziua a zecea a lunii a cincea din anul al şaptelea al robiei lui Ioiachim, au venit nişte
bărbaţi dintre bătrânii lui Israel să întrebe pe Domnul şi au şezut înaintea feţei mele.
Iez.20:2. Atunci a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
104
Iez.20:3. "Fiul omului, vorbeşte cu bătrânii lui Israel şi spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Aţi
venit să Mă întrebaţi? Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că nu
voi da răspuns, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.20:4. Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, spune-le ticăloşiile părinţilor lor.
Iez.20:5. Şi spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu: În ziua în care am ales pe Israel şi, ridicându-Mi
mâna, M-am jurat seminţiei casei lui Iacov şi M-am descoperit lor în ţara Egiptului şi,
ridicându-Mi mâna, le-am zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru;
Iez.20:6. În ziua aceea, ridicându-Mi mina, M-am jurat lor să-i scot din ţara Egiptului şi să-i duc în
ţara pe care o alesesem pentru ei, în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre
toate ţările.
Iez.20:7. Şi le-am zis: Lepădaţi fiecare ticăloşiile de la ochii voştri şi nu vă mai întinaţi cu idolii
Egiptului, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!
Iez.20:8. Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi n-au vrut să Mă asculte; nimeni n-a lepădat
ticăloşiile de la ochii săi şi idolii Egiptului nu i-a părăsit. Atunci am zis: Voi vărsa asupra lor
mânia Mea şi urgia Mea o voi deşerta peste ei în mijlocul ţării Egiptului.
Iez.20:9. Însă, dacă i-am scos din ţara Egiptului, am făcut aceasta pentru ca numele Meu să nu fie
pângărit în ochii neamurilor printre care se aflau ei şi înaintea cărora Mă descoperisem, ca
să-i scot din ţara Egiptului.
Iez.20:10. Scoţându-i din ţara Egiptului, i-am adus în pustiu.
Iez.20:11. Şi le-am dat legile Mele, le-am arătat rânduielile Mele, prin care omul, care le va ţine, va
trăi.
Iez.20:12. De asemenea le-am dat şi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi ei, ca să
cunoască ei că Eu sunt Domnul, Sfinţitorul lor.
Iez.20:13. Însă casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustiu; după legile Mele n-a umblat şi a
lepădat rânduielile Mele, pe care omul trebuie să le împlinească, ca să trăiască prin ele, şi
zilele Mele de odihnă le-au călcat. Atunci Eu am gândit să revărs asupra lor mânia Mea în
pustiu, ca să-i pierd.
Iez.20:14. Dar Eu am făcut ca numele Meu să nu fie pângărit în ochii neamurilor, la vederea cărora îi
scosesem.
Iez.20:15. Ba ridicându-Mi chiar mâna asupra lor în pustiu, M-am jurat că nu-i voi duce în ţara ce
rânduisem, în care curge lapte şi miere şi este cea mai frumoasă din toate ţările,
Iez.20:16. Pentru că ei lepădaseră aşezămintele Mele şi după poruncile Mele nu se purtau, ci călcau
zilele Mele de odihnă, că inima lor era îndreptată spre idolii lor.
Iez.20:17. Dar ochiul Meu nu s-a îndurat să-i piardă şi nu i-am stârpit în pustiu.
Iez.20:18. Am zis către fiii lor în pustiu: Nu vă purtaţi după rânduielile părinţilor voştri şi obiceiurile lor
să nu le păziţi, nici să nu vă întinaţi cu idolii lor.
Iez.20:19. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; purtaţi-vă după poruncile Mele şi hotărârile Mele
păziţi-le şi le împliniţi.
Iez.20:20. Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
Iez.20:21. Dar şi fiii s-au răzvrătit împotriva Mea; nici ei nu s-au purtat după rânduielile Mele şi legile
Mele nu le-au păzit; n-au împlinit ceea ce omul trebuie să împlinească, ca să fie viu; au
călcat zilele Mele de odihnă şi atunci am gândit să vărs peste ei urgia Mea şi să sting
mânia Mea împotriva lor în pustiu;
Iez.20:22. Dar iarăşi Mi-am tras mâna înapoi şi am făcut ca numele Meu să nu fie pângărit în ochii
neamurilor, la vederea cărora îi scosesem.
Iez.20:23. De asemenea Mi-am ridicat mâna în pustiu şi M-am jurat să-i risipesc printre popoare şi
să-i împrăştii prin ţări,
Iez.20:24. Pentru că nu împliniseră rânduielile Mele, legile Mele le lepădaseră şi călcaseră zilele Mele
de odihnă, că ochii lor erau îndreptaţi spre idolii părinţilor lor.
Iez.20:25. Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune şi rânduieli prin care ei nu puteau trăi;
Iez.20:26. Şi i-am întinat prin ofrandele lor, făcându-i să jertfească pe toţi întâi-născuţii lor, pentru a-i
pedepsi ca să ştie că Eu sunt Domnul.
Iez.20:27. De aceea, fiul omului, vorbeşte casei lui Israel şi le spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu:
Iată cu ce M-au mai hulit încă părinţii voştri, purtându-se cu necredincioşie faţă de Mine:
Iez.20:28. Eu i-am adus în ţara pe care cu jurământ făgăduisem să le-o dau, iar ei, punându-şi ochii
pe toată colina înaltă şi pe tot arborele umbros, au început să junghie acolo jertfele lor şi
au pus acolo prinoasele lor şi miresmele lor de tămâiere cele jignitoare pentru Mine şi au
săvârşit acolo jertfele lor cu turnare.
Iez.20:29. Atunci le-am zis: Ce este locul înalt unde vă duceţi voi? Şi ei l-au numit cu numele Bama
(înălţime) până în ziua de astăzi.
Iez.20:30. Pentru aceea, zi casei lui Israel: Acestea zice Domnul Dumnezeu: Nu vă întinaţi oare după
pilda părinţilor voştri şi oare nu vă desfrânaţi după ticăloşiile lor?
Iez.20:31. Adunându-vă darurile şi trecând copiii voştri prin foc, vă pângăriţi cu toţi idolii voştri până
în ziua de astăzi. Şi mai voiţi încă să Mă întrebaţi, casa lui Israel? Precum este adevărat că
Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că nu vă voi da răspuns.
Iez.20:32. Ceea ce vă frământă mintea nu se va împlini nicidecum. Voi ziceţi: Vom sluji lemnului şi
pietrei, ca neamurile, ca triburile din ţările străine.
105
Iez.20:33. Cum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că, zice Domnul Dumnezeu, cu
mână tare, cu braţ ridicat şi cu vărsarea urgiei Mele voi domni peste voi.
Iez.20:34. Vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi aduna din ţările străine unde aţi fost
împrăştiaţi şi vă voi aduna cu mână tare, cu braţ ridicat şi cu vărsarea mâniei,
Iez.20:35. Şi vă voi aduce în pustiul popoarelor şi acolo Mă voi judeca cu voi, faţă către faţă.
Iez.20:36. Cum M-am judecat cu părinţii voştri în pustiul din ţara Egiptului, aşa Mă voi judeca şi cu
voi, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.20:37. Vă voi trece sub toiag şi vă voi vârî în legăturile aşezământului.
Iez.20:38. Voi alege din voi pe răzvrătiţi, pe cei nesupuşi Mie; îi voi scoate din ţara unde sălăşluiesc
ei, dar în ţara lui Israel nu vor intra şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
Iez.20:39. Iar voi, casa lui Israel - aşa zice Domnul Dumnezeu - duceţi-vă fiecare la idolii săi şi le
slujiţi, dacă nu Mă ascultaţi pe Mine, dar nu mai pângăriţi numele Meu cel sfânt cu darurile
voastre şi cu idolii voştri.
Iez.20:40. Pentru că pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui Israel, - zice Domnul
Dumnezeu - acolo îmi va sluji toată casa lui Israel, toată, oricâtă ar fi ea pe pământ; acolo
îi voi primi cu bunăvoinţă şi acolo voi cere prinoasele voastre şi pârgile voastre cu toate
cele sfinte ale voastre.
Iez.20:41. Vă voi primi ca pe nişte tămâie mirositoare, când vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi
vă voi aduna din ţările străine, unde aţi fost împrăştiaţi şi Mă voi sfinţi întru voi înaintea
ochilor neamurilor.
Iez.20:42. Şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul, când vă voi duce în ţara lui Israel, în ţara pe care am
jurat să o dau părinţilor voştri, ridicându-Mi mâna.
Iez.20:43. Vă veţi aminti acolo de căile voastre şi de toate faptele voastre, cu care v-aţi întinat şi vă
veţi dezgusta singuri de toate nelegiuirile voastre, pe care le-aţi făcut.
Iez.20:44. Veţi şti că Eu sunt Domnul, când voi face cu voi după numele Meu, nu după căile voastre
cele rele, nici după faptele voastre cele stricate, casa lui Israel", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.20:45. Şi a fost iar cuvântul Domnului către mine:
Iez.20:46. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Teman şi rosteşte cuvântul tău spre miazăzi şi
prooroceşte împotriva pădurii din Negheb.
Iez.20:47. Şi zi pădurii celei de la miazăzi: Ascultă cuvântul Domnului: Aşa zice Domnul Dumnezeu:
Iată Eu voi aprinde foc în tine şi va arde în tine tot copacul verde şi tot lemnul uscat; şi
flacăra vâlvâitoare nu se va stinge şi toată faţa va fi arsă de ea de la Negheb până la
miazănoapte.
Iez.20:48. Şi va vedea tot trupul că Eu, Domnul, am aprins focul şi nu se va stinge".
Iez.20:49. Şi am zis: "0, Doamne, Dumnezeule, ei zic despre mine: "Nu cumva ne spune el o pildă?"
CAP. 21
Proorocie despre luarea Ierusalimului .
Iez.21:1. Fost-a iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.21:2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim şi vorbeşte împotriva locaşului lor cel sfânt şi
prooroceşte împotriva ţării lui Israel.
Iez.21:3. Şi zi pământului lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt asupra ta şi-Mi
voi trage sabia din teaca ei şi voi stârpi din tine pe cel drept şi pe cel necredincios.
Iez.21:4. Şi ca să pierd din tine pe cel drept şi pe cel necredincios, sabia Mea va ieşi din teaca sa
spre a lovi tot trupul de la miazăzi până la miazănoapte.
Iez.21:5. Atunci va cunoaşte tot trupul că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia din teaca ei şi nu se va mai
întoarce.
Iez.21:6. Tu, fiul omului, suspină atât încât să se frângă şalele tale, suspină cu amărăciune înaintea
ochilor lor.
Iez.21:7. Iar când îţi vor zice: "Pentru ce suspini?" Spune-le: Pentru vestea ce vine... şi toată inima
se va tulbura, toate mâinile vor slăbi şi toţi genunchii vor tremura ca frunza. Iat-o vine şi
este aproape, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.21:8. Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.21:9. "Fiul omului, prooroceşte şi zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Sabia este ascuţită şi
oţelită.
Iez.21:10. E ascuţită ca să junghie mai mult; e oţelită ca să scânteieze ca fulgerul. Ne vom bucura,
oare, că sabia fiului meu dispreţuieşte tot lemnul?
Iez.21:11. Eu am dat-o la oţelit, ca să se ia în mână, şi acum această sabie e ascuţită şi oţelită, gata
să fie dată în mâna ucigătorului.
Iez.21:12. Fiul omului, suspină şi te vaită, că ea e trasă asupra poporului Meu, asupra tuturor
căpeteniilor lui Israel; aceştia vor fi daţi sub sabie cu poporul Meu, de aceea loveşte-te cu
mâinile peste coapse,
Iez.21:13. Căci ea e şi încercată acum; şi ce este de mirare dacă ea va nesocoti şi sceptrul? Nici
acesta nu va rămâne, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.21:14. Dar tu, fiul omului, prooroceşte şi loveşte palmele una de alta şi loviturile sabiei se vor
îndoi şi se vor întrei; aceasta este sabia măcelului, sabia cumplitului măcel, sabia care
trebuie să-i urmărească,
Iez.21:15. Pentru a arunca groază în inimi şi a înmulţi jertfele tot mai mult. Vai! La toate porţile lor
voi pune sabie grozavă şi ascuţită spre junghiere, care scânteiază ca fulgerul.
106
Iez.21:16. Sabie, pregăteşte-te! Ia-o la dreapta şi apucă la stânga, încotro vrei să-ţi întorci faţa ta!
Iez.21:17. Iar Eu voi bate din palme şi-Mi voi potoli mânia. Eu, Domnul, grăiesc acestea".
Iez.21:19. "Tu, fiul omului, închipuieşte-ţi două drumuri pe care trebuie să treacă sabia regelui
Babilonului; acestea amândouă trebuie să plece din aceeaşi ţară; apoi închipuieşte-ţi o
mână, închipuieşte-o în cetatea Babilonului, de unde pleacă drumurile.
Iez.21:20. Închipuieşte drumul pe care sabia trebuie să vină împotriva cetăţii Raba, a fiilor lui Amon şi
împotriva lui Iuda, împotriva Ierusalimului celui întărit,
Iez.21:21. Pentru că regele Babilonului s-a oprit la o răspântie, unde încep două drumuri, şi stă să
ghicească: scutură săgeţile, întreabă terafimii şi cercetează ficatul.
Iez.21:22. Sorţul din dreapta are scris pe el: "spre Ierusalim ", încât el trebuie să îndrepte berbecii, să
îndemne la ucidere şi să scoată strigăte de război; să aşeze berbecii împotriva porţilor, să
ridice valuri şi să facă turnuri de împresurare.
Iez.21:23. Acest sorţ s-a părut neadevărat în ochii acelora care au făcut jurăminte mincinoase; dar
regele Babilonului, aducându-şi aminte de această necredinţă a lor, a hotărât să ia
Ierusalimul.
Iez.21:24. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: De vreme ce voi vă aduceţi aminte de nelegiuirea
voastră, făcând ca fărădelegile voastre să fie vădite şi scoţând la iveală păcatele voastre în
toate faptele voastre; de vreme ce voi singuri vă aduceţi aminte de acestea, veţi fi prinşi
cu mâna.
Iez.21:25. Şi ţie, căpetenie nelegiuită şi rea a lui Israel, căreia şi-a venit ziua acum, când nelegiuirea
ta a ajuns la culme,
Iez.21:26. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Diadema se va scoate, cununa va fi ridicată, lucrurile se vor
schimba; cele smerite se vor înălţa şi cele înalte se vor smeri;
Iez.21:27. O voi lepăda, o voi lepăda, o voi lepăda şi nu va mai fi până va veni acela căruia se cuvine
şi o voi da lui.
Iez.21:28. Iar tu, fiul omului, prooroceşte şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu despre fiii lui
Amon şi despre ocara lor. Şi le spune: Sabia, sabia este trasă pentru junghiere, este oţelită
pentru măcel, ca să scânteieze ca fulgerul.
Iez.21:29. În mijlocul acelor vedenii deşarte şi prezicerilor tale mincinoase, ea te va face să cazi
printre trupurile necredincioşilor, cărora le-a venit ziua atunci când nedreptatea şi-a ajuns
culmea.
Iez.21:30. O voi întoarce oare în teaca ei? La locul unde ai fost făcut, în ţara unde te-ai născut, te voi
judeca;
Iez.21:31. Voi vărsa asupra ta mânia Mea; voi sufla asupra ta focul urgiei Mele şi te voi da în mâna
oamenilor barbari, făuritori ai distrugerii.
Iez.21:32. Mâncare focului vei fi; sângele tău va curge în mijlocul ţării şi nici nu se va mai pomeni de
tine, că Eu, Domnul, am spus acestea".
CAP. 22
Nelegiuirea, fărădelegea şi păcatul atrag mânia lui Dumnezeu.
Iez.22:1. Fost-a cuvântul Domnului către mine:
Iez.22:2. "Tu, fiul omului, voieşti oare să judeci, să judeci cetatea sângelui? Spune-i toate urâciunile
ei,
Iez.22:3. Şi-i spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu: O, cetate, care verşi sânge în mijlocul tău, ca să-
ţi vină vremea, şi care-ţi faci idoli, ca să te întinezi!
Iez.22:4. Cu sângele, pe care l-ai vărsat, te-ai făcut vinovată şi cu idolii, pe care i-ai făcut, te-ai
spurcat şi ţi-ai apropiat zilele tale şi ai ajuns la sfârşitul anilor tăi. De aceea te voi da
popoarelor spre batjocură şi tuturor ţărilor spre bătaie de joc.
Iez.22:5. Cei de aproape şi cei de departe ai tăi îşi vor bate joc de tine, care ţi-ai întinat numele şi
eşti plină de neorânduială.
Iez.22:6. Iată cei ce povăţuiesc în Israel, fiecare după măsura puterilor sale, au fost întru tine ca să
verse sânge.
Iez.22:7. La tine, tatăl şi mama sunt dispreţuiţi, la tine străinul este chinuit, la tine orfanul şi văduva
sunt asupriţi.
Iez.22:8. Cele sfinte ale tale, tu nu le cinsteşti şi zilele Mele de odihnă le calci.
Iez.22:9. Clevetitori sunt destui în tine, ca să verse sânge; în munţii tăi se mănâncă jertfe idoleşti şi
în mijlocul tău se fac urâciuni.
Iez.22:10. La tine se descoperă goliciunea tatălui, la tine se siluieşte femeia în vremea perioadei ei de
necurăţie.
Iez.22:11. Unul face ticăloşie cu femeia vecinului său, altul se spurcă cu nora sa; unul siluieşte pe
sora sa, fiica tatălui său.
Iez.22:12. În tine se ia mită, ca să se verse sânge; tu iei dobândă şi camătă şi cu silnicie apuci câştig
de la fratele tău, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.22:13. Şi iată, Eu Mi-am lovit palmele Mele una de alta, văzând lăcomia ta, care se vede la tine, şi
vărsarea de sânge, care se săvârşeşte în mijlocul tău.
Iez.22:14. Va suferi oare inima ta şi vor fi oare tari mâinile tale în acele zile, când voi lucra împotriva
ta? Eu, Domnul, am zis şi voi face.
107
Iez.22:15. Te voi împrăştia printre popoare şi te voi vântura prin ţări, voi pune capăt urâciunilor tale
cele din tine.
Iez.22:16. Singură te vei face dispreţuită înaintea ochilor popoarelor şi vei cunoaşte că Eu sunt
Domnul".
Iez.22:17. Şi a fost cuvântul Domnului către mine:
Iez.22:18. "Fiul omului, casa lui Israel Mi s-a făcut zgură; toţi sunt plumb şi fier şi cositor în cuptor,
au ajuns ca nişte zgură de argint.
Iez.22:19. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: De vreme ce toţi v-aţi făcut zgură, de aceea iată Eu
vă voi aduna în Ierusalim .
Iez.22:20. După cum se pune în cuptor la un loc argint şi aramă şi fier şi cositor şi plumb, ca să
aprindă asupra lor foc şi să le topească,
Iez.22:21. Vă voi aduna şi voi aprinde asupra voastră focul mâniei Mele şi vă voi topi în mijlocul
cetăţii.
Iez.22:22. Cum se topeşte argintul în cuptor, aşa vă veţi topi şi voi în mijlocul cetăţii, şi veţi şti că Eu,
Domnul, am vărsat asupra voastră urgia Mea".
Iez.22:24. "Fiul omului, spune Ierusalimului : Eşti o ţară necurăţită şi neudată de ploaie în ziua
mâniei.
Iez.22:25. Mai-marii lui urzesc în el intrigi; ca nişte lei ce mugesc şi sfâşie prada, aşa mănâncă ei
sufletele; strâng avuţii şi lucruri preţioase şi sporesc numărul văduvelor.
Iez.22:26. Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele; nu osebesc ce este sfânt
de ce nu este sfânt şi nu fac deosebire între curat şi necurat; de la zilele Mele de odihnă şi-
au întors ochii, şi Eu sunt înjosit de către aceştia.
Iez.22:27. Căpeteniile lui în sânul lui sunt ca nişte lupi care sfâşie prada; ei varsă sânge şi ucid
sufletele, ca să-şi sature lăcomia.
Iez.22:28. Proorocii lui tencuiesc toate cu ipsos, cu vedenii deşarte şi cu prevestiri mincinoase,
zicând: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu", când Domnul nu le grăieşte nimic.
Iez.22:29. Iar poporul săvârşeşte silnicii şi jaf; asupreşte pe sărac şi pe cel în necaz, chinuieşte pe
străin fără nici un drept.
Iez.22:30. Am căutat printre ei să găsesc un om ca să se poarte cu dreptate şi să stea înaintea feţei
Mele, pentru ţara aceasta, ca să nu o pierd, şi nu am găsit.
Iez.22:31. Deci voi vărsa asupra lor mânia Mea; cu focul urgiei Mele îi voi pierde şi purtarea lor o voi
întoarce asupra capului lor", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 23
Pilda a două femei desfrânate şi pedepsirea lor.
Iez.23:1. Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.23:2. "Fiul omului, au fost odată două femei, fiicele unei mame;
Iez.23:3. Şi acestea s-au desfrânat în tinereţea lor, s-au desfrânat în Egipt. Acolo sânul lor a fost
atins şi trupul lor feciorelnic acolo a fost pângărit.
Iez.23:4. Numele lor erau: al celei mai mari Ohola şi al surorii ei Oholiba. Ele erau ale Mele şi au
născut fii şi fiice. Ohola este Samaria şi Oholiba este Ierusalimul.
Iez.23:5. Ohola a început să-Mi fie necredincioasă şi s-a aprins după amanţii ei, după Asirieni,
vecinii săi,
Iez.23:6. Dregători şi căpetenii de cetăţi, toţi tineri şi frumoşi, îmbrăcaţi în purpură şi călăreţi
iscusiţi.
Iez.23:7. Ea şi-a făcut plăcerile cu aceia, care erau fruntaşii Asirienilor, şi cu toţi aceia după care
înnebunea, spurcându-se cu toţi idolii lor.
Iez.23:8. Dar ea n-a încetat a se desfrâna şi cu Egiptenii, căci aceştia dormiseră cu ea în tinereţile
ei, atinseseră sânul ei fecioresc şi îşi vărsaseră desfrânarea lor peste dânsa.
Iez.23:9. De aceea am dat-o şi în mâna amanţilor ei, în mâinile Asirienilor, după care înnebunea.
Iez.23:10. Aceştia au dezvelit ruşinea ei şi au luat pe fiii ei şi pe fiicele ei, iar pe ea au ucis-o cu sabia.
Şi a ajuns ea de ocară între femei, după ce a fost osândită.
Iez.23:11. Sora ei, Oholiba, a văzut aceasta şi a fost şi mai stricată în poftele sale şi desfrânările ei au
întrecut pe ale surorii sale.
Iez.23:12. Ea s-a aprins după fiii lui Asur, vecinii ei, după dregători şi căpetenii de cetăţi, toţi tineri
aleşi, îmbrăcaţi frumos şi călăreţi iscusiţi.
Iez.23:13. Am văzut deci că s-a pângărit şi aceasta; ca şi sora sa, urmând amândouă aceeaşi cale.
Iez.23:14. Dar aceasta a mers şi mai departe cu desfrânarea, pentru că văzând zugrăvite pe pereţi
chipuri de bărbaţi, chipuri de caldei, zugrăviţi cu vopsele,
Iez.23:15. Încinşi peste mijloc cu centuri şi pe cap cu turbane largi, având înfăţişarea de mari viteji,
după felul Babilonenilor, a căror patrie este ţara Caldeilor,
Iez.23:16. Ea s-a aprins după ei la cea dintâi privire a lor şi a trimis soli la ei, în Caldeea.
Iez.23:17. Şi au venit fiii Babilonului la aceasta, în palatul ei de desfrânare, şi au pângărit-o cu
desfrânările lor şi ea s-a pângărit cu ei şi apoi sufletul său s-a depărtat de ei.
Iez.23:18. Iar când ea s-a dedat pe faţă la desfrânările sale şi şi-a descoperit goliciunea sa, atunci s-a
depărtat inima Mea şi de ea, cum se depărtase inima Mea şi de sora ei;
Iez.23:19. Căci ea a sporit desfrânările sale, aducându-şi aminte de zilele tinereţii sale, când se
desfrânase în ţara Egiptului;
108
Iez.23:20. Şi s-a aprins după amanţii ei, cei cu trup ca de măgar şi cu înfierbântarea ca de armăsar.
Iez.23:21. Şi aşa ţi-ai adus tu aminte de desfrânarea din tinereţile tale, când Egiptenii îţi strângeau
sânii feciorelnici ai pieptului tău.
Iez.23:22. De aceea, Oholiba, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi aţâţa împotriva ta pe amanţii
tăi de. care s-a dezgustat sufletul tău şi-i voi aduce împotriva ta din toate părţile.
Iez.23:23. Voi aduce pe fiii Babilonului şi pe toţi Caldeii: din Pecod, din Şoa şi din Coa şi, împreună cu
ei, pe toţi Asirienii, tineri frumoşi, căpetenii de provincii, căpetenii de cetăţi, slujitori şi
oameni vestiţi; toţi călăreţi iscusiţi.
Iez.23:24. Şi vor veni împotriva ta cu arme, cu cai şi cu căruţe şi cu mulţime de popor şi te vor
înconjura din toate părţile, cu suliţe, cu săbii şi cu scuturi; şi te voi da lor spre judecată, şi
cu judecata lor te vor judeca.
Iez.23:25. Şi voi întoarce zelul Meu împotriva ta, şi ei se vor purta cu tine cu urgie; îţi vor tăia nasul şi
urechile, iar celelalte ale tale vor cădea de sabie. Lua-vor pe fiii şi pe fiicele tale, iar
celelalte ale tale de foc vor fi mâncate.
Iez.23:26. Vor lua de pe tine hainele tale, vor smulge gătelile tale,
Iez.23:27. Şi voi pune capăt desfrânărilor tale şi destrăbălărilor tale aduse din ţara Egiptului, iar tu
nu-ţi vei mai întoarce ochii spre ei şi de Egipt nu-ţi vei mai aminti,
Iez.23:28. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, te dau în mâinile acelora pe care i-ai urât, în mâinile
acelora de la care s-a întors sufletul tău.
Iez.23:29. Aceia se vor purta cu tine crud şi-ţi vor lua tot ce ai dobândit cu osteneală; te vor lăsa
goală, cu totul goală, şi descoperită va fi goliciunea ta cea ruşinoasă şi desfrânarea ta şi
pângărirea.
Iez.23:30. Acestea ţi se vor face pentru desfrânarea ta cu popoarele, cu idolii cu care te-ai pângărit.
Iez.23:31. Ai mers pe calea surorii tale şi de aceea îţi voi da în mână şi paharul ei.
Iez.23:32. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Vei bea paharul surorii tale, cel adânc şi larg, şi vei ajunge de
râs şi de batjocură, căci este mare paharul acesta.
Iez.23:33. Cuprinsă vei fi de beţie şi de amărăciune, că acesta este paharul groazei şi al pustiirii,
paharul surorii tale, Samaria.
Iez.23:34. Şi tu îl vei bea, îl vei goli şi cioburile lui le vei roade şi-ţi vei sfâşia pieptul; că Eu am spus
aceasta, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.23:35. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că M-ai uitat şi te-ai întors de la Mine, de
aceea suferă şi tu pentru nelegiuirea ta şi pentru desfrânarea ta".
Iez.23:36. Zis-a Domnul către mine: "Fiul omului, vrei tu să judeci pe Ohola şi pe Oholiba? Spune-le
ticăloşiile lor!
Iez.23:37. Căci ele s-au desfrânat şi pe mâinile lor au sânge; s-au desfrânat cu idolii lor, şi pe fiii lor,
care Mi i-au născut, i-au trecut prin foc, ca să le fie de mâncare.
Iez.23:38. Iată ce Mi-au mai făcut ele: Au pângărit locaşul Meu cel sfânt în aceeaşi zi şi zilele Mele de
odihnă le-au călcat;
Iez.23:39. Pentru că atunci când ele au junghiat copiii lor pentru idolii lor, în aceeaşi zi au venit în
locaşul Meu cel sfânt ca să-l pângărească; iată cum s-au purtat ele în locaşul Meu!
Iez.23:40. Afară de aceasta, ele umblau după oameni veniţi de departe; trimiteau la ei soli şi ei
veneau. Pentru ei te-ai îmbăiat, ţi-ai făcut ochii cu dresuri şi te-ai gătit cu podoabe.
Iez.23:41. Te-ai aşezat pe pat luxos, în faţa căruia era gătită o masă pe care tu ai pus tămâia Mea şi
untdelemnul Meu.
Iez.23:42. Şi răsunau strigătele de veselie ale mulţimii nepăsătoare, din pricina gloatei de oameni
aduşi din pustiu; şi ei au pus brăţări la mâinile femeilor şi coroane măreţe pe capetele lor.
Iez.23:43. Atunci am zis despre cea îmbătrânită în desfrânări: Acum vor sfârşi desfrânările ei o dată
cu ea.
Iez.23:44. Şi au venit la ea ca la o desfrânată; aşa veneau la aceste femei desfrânate, adică la Ohola
şi la Oholiba.
Iez.23:45. Dar bărbaţi înţelepţi le vor judeca şi le or osândi cu osânda desfrânatelor şi cu osânda celor
ce varsă sânge, pentru că ele sunt nişte desfrânate şi mâinile lor sunt însângerate.
Iez.23:46. Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Să se adune împotriva lor mulţimea şi să le dea urgiei şi
jafului.
Iez.23:47. Mulţimea le va ucide cu pietre şi le va tăia cu săbiile; vor omorî pe fiii lor şi pe fiicele lor şi
casele lor le vor arde cu foc.
Iez.23:48. Aşa voi pune capăt desfrânării în ţara aceasta şi toate femeile vor lua învăţătură şi nu vor
mai face lucruri ruşinoase ca ele.
IEZ23.49. Nelegiuirea voastră va cădea asupra voastră, şi veţi purta greutatea păcatelor voastre de
închinare la idoli, şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu".
CAP. 24
Pilda cu fierberea căldării.
Iez.24:1. Fost-a cuvântul Domnului către mine, în anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea a
lunii, şi mi-a zis:
Iez.24:2. "Fiul omului, scrie-ţi numele acestei zile, anume al acestei zile, că chiar în ziua aceasta
regele Babilonului va păşi spre Ierusalim .
Iez.24:3. Rosteşte dar pentru neamul de răzvrătiţi o pildă şi le spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu:
Pune un cazan şi toarnă în el apă;
109
Iez.24:4. Pune în el bucăţi de carne, tot bucăţi din cele mai bune, şolduri şi spete, şi-l umple cu cele
mai bune oase;
Iez.24:5. Ia ceea ce este mai bun din turmă, pune lemne dedesubt, fierbe-l în clocote, aşa ca să
fiarbă şi oasele din el.
Iez.24:6. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea sângelui! Vai de căldarea în care
este rugină şi de pe care nu se mai ia rugina! Aruncaţi bucată cu bucată din el şi nu alegeţi
prin sorţ.
Iez.24:7. Că sângele pe care ea l-a vărsat este în mijlocul ei. Ea l-a lăsat pe stâncă goală; nu l-a
vărsat pe pământ, unde s-ar fi putut acoperi cu ţărână.
Iez.24:8. Pentru a-Mi aţâţa mânia, pentru a Mă răzbuna, am lăsat sângele ei pe stâncă goală, ca să
nu fie acoperit".
Iez.24:9. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: "Vai de cetatea sângelui! Că voi aprinde un foc
mare.
Iez.24:10. Adu lemne, aprinde focul, fierbe carnea; lasă să se îngroaşe tot şi oasele să se ardă.
Iez.24:11. Pune căldarea goală pe cărbuni, ca să se încălzească şi ca arama ei să se înfierbânte şi să
se topească murdăria din ea şi toată rugina de pe ea să se ducă.
Iez.24:12. Munca va fi grea, dar rugina cea multă de pe ea nu se va duce; şi în foc rugina va rămâne
pe ea.
Iez.24:13. Murdăria ta e atât de grozavă, că oricât te voi curăţi, tu tot necurată vei fi; de acum înainte
nu te vei mai curări de murdăria ta, până ce nu-Mi voi potoli urgia Mea asupra ta.
Iez.24:14. Eu sunt Domnul, şi Eu spun că vor veni acestea şi le voi împlini, nu le voi schimba, nici nu
voi cruţa ceva; după purtările şi după faptele tale te voi judeca", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.24:16. "Fiul omului, iată Eu printr-o lovitură îţi voi lua mângâierea ochilor tăi; dar tu nu te tângui
şi nu plânge, şi nici lacrimile să nu-ţi curgă;
Iez.24:17. Suspină în ascuns şi plângere pentru morţi să nu faci; pune-ţi turbanul pe cap şi
încălţăminte în picioare; barba să nu ţi-o acoperi şi pâine de la străini să nu mănânci".
Iez.24:18. După ce dimineaţa am grăit eu poporului cuvântul Domnului, seara mi-a murit femeia şi a
doua zi am făcut precum mi se poruncise.
Iez.24:19. Poporul însă mi-a zis: "Pentru ce nu ne spui ce însemnătate au pentru noi cele ce le faci
tu?"
Iez.24:20. Şi le-am răspuns: "A fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.24:21. Spune casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată locaşul Meu cel sfânt, mândria
puterilor voastre, bucuria ochilor voştri şi dragostea sufletelor voastre, îl voi da spre
pângărire, iar fiii şi fiicele voastre, pe care i-aţi părăsit, vor cădea de sabie;
Iez.24:22. Şi veţi face şi voi ceea ce fac eu: bărbile nu le veţi acoperi şi pâine de la străini nu veţi
mânca;
Iez.24:23. Turbanele voastre le veţi avea pe cap şi încălţămintele voastre în picioare; nu vă veţi
tângui, nici nu vă veţi plânge, ci vă veţi stinge pentru păcatele voastre şi veţi suspina unul
către altul.
Iez.24:24. Iezechiel va fi semn pentru voi: ceea ce el a făcut, veţi face şi voi întocmai; şi când se vor
împlini acestea, veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeu.
Iez.24:25. Şi tu, fiul omului, în ziua când le voi fi luat puterea lor, mândria lor falnică, bucuria ochilor
lor, desfătările sufletului lor, fiii şi fiicele lor,
Iez.24:26. În ziua aceea va veni la tine cel scăpat de acolo, care îţi va aduce ştirea;
Iez.24:27. În ziua aceea se va deschide gura ta către cel scăpat şi vei grăi şi nu vei mai fi mut şi vei fi
semn pentru ei, şi ei vor afla că Eu sunt Domnul".
CAP. 25
Proorocii împotriva celor de alt neam.
Iez.25:2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre fiii lui Amon şi grăieşte împotriva lor.
Iez.25:3. Spune fiilor lui Amon: Ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu: Aşa zice Domnul
Dumnezeu: Deoarece tu faci: Aha! Aha! împotriva locaşului Meu cel sfânt când el e
pângărit şi când ţara lui Israel e pustiită şi casa lui Iuda dusă în robie,
Iez.25:4. De aceea, iată Eu te voi da de moştenire fiilor Răsăritului, care îşi vor face sălaşele la tine
şi vor aşeza la tine corturile şi vor mânca fructele şi laptele tău.
Iez.25:5. Voi face din Raba un staul de cămile şi din cetăţile lui Amon o stână de oi, şi veţi şti că Eu
sunt Domnul.
Iez.25:6. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ai bătut din palme şi ai bătut din picioare şi din
suflet te-ai bucurat cu tot dispreţul tău pentru ţara lui Israel,
Iez.25:7. De aceea iată Eu Îmi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi da popoarelor spre jefuire şi te
voi stârpi din numărul popoarelor şi din numărul ţărilor te voi şterge; te voi zdrobi şi vei şti
că Eu sunt Domnul".
Iez.25:8. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pentru că Moab şi Seir zic: Iată şi casa lui Iuda este ca toate
neamurile;
Iez.25:9. De aceea iată Eu, începând de la cetăţi, de la toate cetăţile lui de pe hotar, de la Bet-
Ieşimot, Baal-Meon şi Chiriataim, podoabele ţării, voi descoperi colinele Moabului şi voi
nimici cetăţile lui în toată întinderea lui.
110
Iez.25:10. Şi-l voi deschide şi-l voi da în stăpânire fiilor Răsăritului împreună cu ţara fiilor lui Amon, ca
să nu se mai amintească despre fiii lui Amon printre neamuri.
Iez.25:11. Voi săvârşi astfel judecăţi împotriva lui Moab, şi ei vor şti că Eu sunt Domnul".
Iez.25:12. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pentru că Edom s-a răzbunat cumplit împotriva casei lui Iuda
şi a păcătuit greu, săvârşind răzbunare asupra ei,
Iez.25:13. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Îmi voi întinde mâna împotriva Edomului şi voi
pierde din el pe oameni şi pe animale şi îl voi face pustietate; de la Teman până la Dedan
toţi vor cădea de sabie.
Iez.25:14. Răzbunarea Mea împotriva Edomului o voi săvârşi prin mâna poporului Meu Israel; el va
lucra în Edom după mânia Mea şi după urgia Mea şi vor şti Edomiţii ce este răzbunarea
Mea", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.25:15. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Pentru că Filistenii s-au purtat răzbunători şi s-au
răzbunat cu ură în suflet şi cu o veşnică duşmănie de moarte,
Iez.25:16. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată Eu Îmi voi întinde mâna împotriva Filistenilor
şi voi pierde pe Cheretieni şi restul locuitorilor de pe ţărmul mării îl voi stârpi.
Iez.25:17. Voi săvârşi împotriva lor cumplite răzbunări, pedepse grele, şi vor şti că Eu sunt Domnul,
când voi săvârşi asupra lor răzbunarea Mea".
CAP. 26
Proorocie pentru pustiirea Tirului.
Iez.26:1. În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii întâi, a fost cuvântul Domnului către mine:
Iez.26:2. "Fiul omului, pentru că Tirul face împotriva Ierusalimului : Aha! Aha! şi zice: Iată el -
poarta popoarelor - este dărâmat; acum aleargă la mine; eu mă umplu, iar el se
pustieşte,
Iez.26:3. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată sunt împotriva ta, Tirule, şi voi ridica
împotriva ta popoare multe, cum îşi ridică marea valurile sale.
Iez.26:4. Voi sfărâma zidurile Tirului şi turnurile lui le voi dărâma; voi mătura praful din el şi-l voi
face stâncă goală.
Iez.26:5. Loc de uscat mrejele va fi el la mare, pentru că a zis acestea, grăieşte Domnul Dumnezeu,
şi va fi prada neamurilor.
Iez.26:6. Iar fiicele lui, care sunt pe pământ, vor fi ucise cu sabia şi vor şti că Eu sunt Domnul".
Iez.26:7. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată Eu voi aduce împotriva Tirului de la miazănoapte pe
Nabucodonosor, regele Babilonului, regele regilor, cu cai, cu care şi cu călăreţi, cu oştire şi
cu mulţime de neamuri.
Iez.26:8. Pe fiicele tale cele din câmpie el le va ucide cu sabia şi va ridica împotriva ta turnuri de
împresurare, va face val împrejurul tău şi va pune împotriva ta scuturile.
Iez.26:9. Spre zidurile tale va împinge berbecii de spart ziduri şi turnurile tale le va dărâma cu
topoarele.
Iez.26:10. De mulţimea cailor lui vei fi acoperit de praf şi de zgomotul călăreţilor, al carelor şi al roţilor
se vor cutremura zidurile tale, când va intra el pe porţile tale, cum se intră într-o cetate
sfărâmată.
Iez.26:11. Cu copitele cailor săi va călca el toate uliţele tale, pe poporul tău îl va ucide cu sabie, iar
puternicele tale columne le va răsturna la pământ.
Iez.26:12. Vor jefui bogăţia ta şi mărfurile tale le vor fura, vor dărâma zidurile tale şi frumoasele tale
case le vor strica, şi pietrele tale şi arborii tăi şi pământul tău le vor arunca în apă.
Iez.26:13. Voi curma zgomotul cântecelor tale şi sunet de chitară nu se va mai auzi la tine.
Iez.26:14. Te voi face stâncă goală şi loc de uscat mrejele vei fi; nu vei mai fi zidit din nou, căci
Domnul a spus acestea", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.26:15. Aşa zice Domnul Dumnezeu Tirului: "De zgomotul căderii tale şi de geamătul răniţilor tăi,
când se va face măcelul în tine, nu se vor cutremura oare insulele?
Iez.26:16. Toţi stăpânitorii mării se vor cobori de pe tronurile lor, îşi vor scoate purpurile şi îşi vor
dezbrăca hainele lor cele brodate; cu groază se vor îmbrăca, vor şedea la pământ şi vor
tremura fără încetare şi vor fi umiliţi din pricina ta.
Iez.26:17. Vor ridica plângere împotriva ta şi-ţi vor zice: "Cum ai pierit tu, cel locuit de stăpânitorii
mărilor, cetate vestită, care erai tare pe mare şi tu şi locuitorii tăi, care aduceai groază
asupra tuturor celor care locuiau pe uscat!
Iez.26:18. Acum, în ziua căderii tale, s-au cutremurat insulele; insulele de pe mare sunt îngrozite de
sfârşitul tău".
Iez.26:19. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Când te voi face cetate pustie, asemenea cetăţilor
nelocuite, când voi ridica împotriva ta adâncul şi te vor acoperi apele cele mari,
Iez.26:20. Atunci te voi coborî cu cei ce se coboară în mormânt, la poporul de odinioară şi te voi
aşeza în adâncurile pământului, în pustietăţi veşnice, cu cei ce s-au dus în mormânt, ca să
nu mai fii locuit şi să nu mai dăinuieşti în ţara celor vii.
Iez.26:21. Groază te voi face şi nu vei mai fi; te vor căuta şi nu te vor mai găsi în veci", zice Domnul
Dumnezeu.
CAP. 27
Neguţătoria Tirului şi căderea lui.
111
Iez.27:2. "Şi tu, fiul omului, ridică plângere împotriva Tirului,
Iez.27:3. Şi zi către el: O, tu, cel ce eşti aşezat la marginea mării şi faci negoţ cu popoarele a
nenumărate insule, aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Tirule, tu zici: "Eu sunt o corabie de
desăvârşită frumuseţe!"
Iez.27:4. Ţinutul tău este în largul mării; cei ce te-au zidit te-au făcut minunat de frumos.
Iez.27:5. Toate acoperişurile corăbiilor tale le-ai făcut din chiparos de Senir şi cedru de Liban s-a
adus, ca să-ţi facă ţie catarge.
Iez.27:6. Vâslele tale s-au făcut de stejar din Vasan; băncile şi le-au făcut din lemn de cimşir,
împodobite cu fildeş din insulele Chitim;
Iez.27:7. Pânzele tale, din vison de Egipt brodat, îţi slujeau ca steag. Porfira violetă şi stacojie din
insulele Elişa alcătuiau acoperământul tău.
Iez.27:8. Locuitorii Sidonului şi ai Arvadului erau vâslaşii tăi; şi cei mai iscusiţi ai tăi, Tirule, erau
cârmaci.
Iez.27:9. Bătrânii din Ghebal şi meşterii lui erau la tine, ca să-ţi repare stricăciunile. Toate corăbiile
mării şi corăbiile lor erau la tine, ca să facă negoţul tău.
Iez.27:10. Perşi, Lidieni şi Libieni se aflau în oştirea ta şi erau oamenii tăi de război; atârnau în tine
scuturile şi coifurile lor.
Iez.27:11. Fiii Arvadului împreună cu oştirea ta stăteau împrejur pe zidurile tale şi în turnurile tale se
aflau oameni viteji; aceştia îşi atârnau tolbele sus pe zidurile tale şi desăvârşeau
frumuseţea ta.
Iez.27:12. Cei din Tarsis făceau negoţ cu tine pentru tot felul de bogăţii şi veneau la târgul tău cu
argint, cu fier , cu cositor şi plumb.
Iez.27:13. Iavan, Tubal şi Meşec făceau negoţ cu tine, dând în schimb, pe mărfurile tale, suflete
omeneşti şi vase de aramă, în pieţele tale.
Iez.27:14. Cei din casa Togarma aduceau la târgul tău cai şi căruţe.
Iez.27:15. Fiii lui Dedan făceau negoţ cu tine; insule multe luau mărfurile tale şi-ţi plăteau cu fildeş şi
abanos.
Iez.27:16. Pentru mulţimea mărfurilor tale făcea negoţ cu tine Siria şi venea la târgul tău cu
smaralde, cu purpură, cu ţesături alese, cu în subţire, cu mărgean şi cu rubine.
Iez.27:17. Iuda şi ţinuturile lui Israel făceau negoţ cu tine şi pe mărfurile tale dădeau grâu de Minit şi
turte, miere, ulei şi balsam.
Iez.27:18. Damascul făcea negoţ cu tine şi, pentru mulţimea multă de lucruri şi pentru toate
bunătăţile ce aveai tu din belşug, îţi aducea vin de Helbon şi lână albă.
Iez.27:19. Vedan şi Iavan din Uzal îţi plăteau pe mărfurile tale fier lucrat; casie şi trestie mirositoare
şi se aduceau în schimb.
Iez.27:20. Dedan făcea negoţ cu tine cu pături pentru pus pe cai.
Iez.27:21. Arabia şi toate căpeteniile din Chedar făceau negoţ cu tine; miei, berbeci şi ţapi îţi dădeau
în schimb pentru mărfurile tale.
Iez.27:22. Neguţătorii din Şeba şi Rama făceau negoţ cu tine, dând în schimb tot felul de aromate
alese, felurite pietre scumpe şi aur, pentru mărfurile tale.
Iez.27:23. Haran, Cane şi Eden, neguţătorii din Şeba, Asiria şi Chilmad făceau negoţ cu tine.
Iez.27:24. Aceştia făceau negoţ cu tine cu haine scumpe, cu mantii de purpură violetă şi brodată,
stofe ţesute cu felurite culori, funii împletite şi tari, puse în lăzi de cedru, aduse pe pieţele
tale.
Iez.27:25. Corăbiile Tarsisului erau caravanele tale pentru negoţul tău şi prin acestea ai ajuns tu
bogat şi foarte slăvit pe mare.
Iez.27:26. Vâslaşii tăi te-au făcut să călătoreşti pe apele cele mari, dar un vânt de la răsărit te va
sfărâma în mijlocul mărilor.
Iez.27:27. Bogăţia ta şi mărfurile tale, corăbierii şi cârmacii tăi, cei ce dreg crăpăturile corăbiilor, cei
ce fac schimb de mărfuri cu tine, toţi ostaşii care se află în tine se vor prăbuşi în inima
mărilor în ziua căderii tale.
Iez.27:28. De strigătul cârmacilor tăi se vor cutremura împrejurimile.
Iez.27:29. Se vor coborî din corăbiile lor toţi vâslaşii, corăbierii şi toţi cârmacii mării vor sta pe uscat;
Iez.27:30. Vor plânge pentru tine cu mare glas, presărându-şi capetele lor cu cenuşă şi tăvălindu-se
în pulbere;
Iez.27:31. Îşi vor tunde pentru tine părul până la piele, cu sac se vor îmbrăca şi vor plânge după tine
cu plângere mare de durerea inimii;
Iez.27:32. Şi în durerea lor vor cânta cântare de jale pentru tine şi te vor baci aşa: "Cine a fost ca
Tirul, ca această cetate dărâmată în mare!"
Iez.27:33. Când veneau mărfurile tale de pe mări, tu săturai popoare multe; prin mulţimea bogăţiei
tale şi prin negoţul tău îmbogăţeai pe regii pământului;
Iez.27:34. Iar când ai fost sfărâmat de mări în adâncul apelor, mărfurile tale şi tot ce se grămădea în
tine au căzut împreună cu tine.
Iez.27:35. Toţi locuitorii insulelor s-au îngrozit de tine şi regii lor s-au cutremurat şi s-au schimbat la
faţă.
Iez.27:36. Negustorii popoarelor fluieră asupra ta. Tu ai ajuns o groază, eşti nimicit pentru
totdeauna!
112
CAP. 28
Proorocie împotriva Tirului şi a Sidonului.
Iez.28:2. "Fiul omului, spune celui ce domneşte în Tir: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Inima ta s-a
înălţat şi a zis: "Sunt un dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu în inima mărilor, dar
tu, deşi nu eşti Dumnezeu, ci om, îţi închipui în inima ta că eşti la fel cu Dumnezeu;
Iez.28:3. Iată, tu îţi închipui că eşti mai înţelept decât Daniel şi nu sunt taine ascunse pentru tine;
Iez.28:4. Prin înţelepciunea ta şi cu mintea ta ţi-ai agonisit bogăţie şi ai adunat în vistieriile tale
argint şi aur;
Iez.28:5. Prin înţelepciunea ta cea mare, prin ajutorul negoţului tău, ţi-ai sporit bogăţia şi mintea ta
s-a îngâmfat cu bogăţia ta;
Iez.28:6. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu te-ai asemănat cu Dumnezeu,
Iez.28:7. Iată, Eu voi aduce împotriva ta pe străinii cei mai răi din toate popoarele, şi aceia îşi vor
scoate sabia împotriva frumoasei tale înţelepciuni şi vor întina strălucirea ta;
Iez.28:8. În mormânt te voi coborî şi vei muri în inima mărilor de moartea celor ucişi.
Iez.28:9. Spune-vei oare înaintea ucigaşului tău: "Eu sunt un dumnezeu", când tu eşti un om în
mâna celui care te ucide, iar nu Dumnezeu?
Iez.28:10. Vei muri de mâna străinilor, de moartea celor netăiaţi împrejur, căci Eu am spus aceasta",
Iez.28:11. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.28:12. "Fiul omului, plânge pe regele Tirului şi-i spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Tu erai
pecetea desăvârşiri, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii.
Iez.28:13. Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de
pietre scumpe: cu rubine, topaze şi diamante, cu crisolit, onix şi iaspis, cu safir, smarald,
carbuncul şi aur; toate erau pregătite şi aşezate cu iscusinţă în cuibuleţe şi puse pe tine în
ziua în care ai fost făcut.
Iez.28:14. Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu,
şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc.
Iez.28:15. Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea.
Iez.28:16. Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit, şi
Eu te-am izgonit pe tine, heruvim ocrotitor, din pietrele cele scânteietoare şi te-am aruncat
din muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat.
Iez.28:17. Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut
înţelepciunea. De aceea te-am aruncat la pământ şi te voi da înaintea regilor spre
batjocură.
Iez.28:18. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, săvârşite în negoţul tău nedrept, ţi-ai pângărit altarele
tale; şi Eu voi scoate din mijlocul tău foc, care te va şi mistui; şi te voi preface în cenuşă
pe pământ înaintea ochilor tuturor celor ce te văd.
Iez.28:19. Toţi cei ce te cunosc între popoare se vor mira de tine, vei ajunge o groază şi în veci nu vei
mai fi".
Iez.28:21. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Sidon, prooroceşte împotriva lui şi spune:
Iez.28:22. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva ta, Sidoane; Mă voi preaslăvi în
mijlocul tău şi se va şti că Eu sunt Domnul, când te voi judeca şi-Mi voi arăta sfinţenia Mea
în mijlocul tău.
Iez.28:23. Voi trimite împotriva ta ciumă şi vărsare de sânge pe uliţele tale şi vor cădea ucişi în
mijlocul tău de sabia care te va lovi din toate părţile, şi vor şti toţi că Eu sunt Domnul.
Iez.28:24. Şi nu vei mai fi pentru casa lui Israel spin care răneşte şi ciulin care sfâşie printre cei ce o
înconjoară şi o urăsc, şi vor şti toţi că Eu sunt Domnul Dumnezeu".
Iez.28:25. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Când voi aduna casa lui Israel din mijlocul popoarelor unde
este împrăştiată şi voi arăta prin aceasta sfinţenia Mea în ochii neamurilor şi când va locui
ea în pământul său, pe care l-am dat robului Meu Iacov,
Iez.28:26. Ei vor locui acolo în siguranţă, îşi vor face case, vor sădi vii. Când voi face judecăţi asupra
tuturor celor dimprejur care îi dispreţuiesc, vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor".
CAP. 29
Proorocie împotriva Egiptului.
Iez.29:1. În ziua a douăsprezecea a lunii a zecea din anul al zecelea după robirea lui Ioiachim, a fost
cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.29:2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Faraon, regele Egiptului, şi prooroceşte împotriva lui şi a
tot Egiptul,
Iez.29:3. Şi grăieşte şi zi: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva ta, Faraoane, rege al
Egiptului, crocodilul cel mare, care stai lungit între râurile tale şi zici: "Al meu este râul şi
eu l-am făcut pentru mine".
Iez.29:4. Eu însă voi înfige cârligul în fălcile tale şi de solzii tăi voi lipi peştii râurilor tale şi te voi târî
afară din râurile tale, cu tot peştele râurilor tale, care s-a lipit de solzii tăi;
113
Iez.29:5. Şi te voi arunca în pustiu pe tine şi tot peştele din râurile tale şi vei cădea în câmpia goală
şi nu te vor lua, nici te vor ridica; te voi da mâncare fiarelor pământului şi păsărilor
cerului.
Iez.29:6. Şi vor şti toţi locuitorii Egiptului că Eu sunt Domnul; pentru că ei au fost pentru casa lui
Israel toiag de trestie.
Iez.29:7. Când ei te prindeau, tu te sfărâmai în mâinile lor şi tu le sfâşiai toată mâna; iar când ei se
sprijineau de tine, tu te rupeai şi le zdruncinai coapsele.
Iez.29:8. De aceea, aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi aduce împotriva ta sabie şi voi
nimici oamenii şi vitele din tine;
Iez.29:9. Şi va ajunge pământul Egiptului pustiu şi deşert şi vor afla că Eu sunt Domnul. Pentru că el
zice: "Al meu este râul şi eu l-am făcut".
Iez.29:10. De aceea, iată Eu vin împotriva fluviilor tale şi voi face pământul Egiptului pustiu între
pustiurile ce se întind de la Migdol până la Siena şi până în hotarele Etiopiei.
Iez.29:11. Picior de om nu va trece prin el, nici picior de vită nu va trece prin el şi nu va locui nimic în
el patruzeci de ani.
Iez.29:12. Voi face pământul Egiptului o pustietate între ţările pustiite; şi cetăţile lui între cetăţile
pustiite vor fi pustii patruzeci de ani şi pe Egipteni îi voi împrăştia printre neamuri şi-i voi
risipi prin ţări".
Iez.29:13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "După trecerea celor patruzeci de ani, voi aduna pe Egipteni
dintre neamurile printre care au fost împrăştiaţi,
Iez.29:14. Şi voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Egiptului şi-i voi aşeza iarăşi în ţara Patros, în
pământul naşterii lor, şi vor fi acolo un regat slab.
Iez.29:15. Va fi mai slab decât celelalte regate şi nu se vor mai înălţa peste popoare; îl voi mai
micşora, ca să nu mai domnească peste popoare;
Iez.29:16. Şi nu va mai fi de acum înainte pentru casa lui Israel pricină de încredere, ci îi va aduce
aminte de nelegiuirea ei, că s-a dat de partea Egiptului, şi vor cunoaşte că Eu sunt
Domnul".
Iez.29:17. În ziua întâi a lunii întâi din anul al douăzeci şi şaptelea de la robirea lui Ioiachim, a fost
cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.29:18. "Fiul omului, Nabucodonosor, regele Babilonului, şi-a obosit oştirile sale printr-o muncă
grea împotriva Tirului; toate capetele s-au pleşuvit şi toţi umerii sunt răniţi; dar nici pentru
el, nici pentru oştirile lui nu este nici o răsplată de la Tir pentru lucrarea pe care a făcut-o
împotriva lui.
Iez.29:19. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu dau lui Nabucodonosor, regele Babilonului,
ţara Egiptului, ca să prade bogăţia lui şi să facă jaf în el; aceasta va fi răsplata oştirilor lui.
Iez.29:20. Ca răsplată pentru lucrarea pe care a făcut-o Tirului, Eu îi dau ţara Egiptului, pentru că
acest lucru l-a făcut el pentru Mine, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.29:21. În ziua aceea voi face să crească cornul casei lui Israel şi ţie-ţi voi deschide gura în mijlocul
lor şi vor şti că Eu sunt Domnul".
CAP. 30
Prăpăd asupra multor cetăţi.
Iez.30:2. "Fiul omului, prooroceşte şi zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Plângeţi! O, ce zi!
Iez.30:3. Că se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, ziua cea întunecată! Vine vremea
neamurilor.
Iez.30:4. Atunci se va duce sabia în Egipt şi groază se va lăţi în Etiopia; vor cădea în Egipt cei loviţi
şi bogăţiile lui se vor lua şi vor fi dărâmate temeliile lui.
Iez.30:5. Etiopia, Libia, Lidia, străini de toate neamurile, Cub şi fiii ţării aşezământului vor cădea
împreună cu ei de sabie.
Iez.30:6. Aşa zice Domnul: "Vor cădea sprijinitorii Egiptului şi îngâmfarea puterii lui se va prăbuşi;
de la Migdol şi până la Siena vor cădea în el de sabie; aşa zice Domnul Dumnezeu.
Iez.30:7. Şi va fi el pustiu între pustiuri şi cetăţile lor vor face parte dintre cetăţile pustiite.
Iez.30:8. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi trimite foc asupra Egiptului şi toţi sprijinitorii lui vor
fi zdrobiţi.
Iez.30:9. În ziua aceea vor merge vestitori de la Mine pe corăbii, ca să îngrozească pe Etiopienii cei
fără de grijă, şi se va întinde groaza la ei, ca în ziua Egiptului, căci iat-o că vine".
Iez.30:10. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Voi pune capăt mulţimii Egiptului prin mâna lui
Nabucodonosor, regele Babilonului.
Iez.30:11. El şi, împreună cu el, poporul lui, cel mai straşnic dintre popoare, vor fi aduşi pentru
pieirea acestei ţări; şi îşi vor scoate săbiile lor împotriva Egiptului şi vor umple ţara de
ucişi.
Iez.30:12. Fluviile lor le voi usca şi voi da pământul în mâinile celor răi; prin mâna străinilor voi pustii
ţara şi tot ce este în ea. Eu, Domnul, am spus acestea".
Iez.30:13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pierde-voi idolii şi pe dumnezeii cei mincinoşi din Nof
(Memfis). Nu va mai fi prinţ în ţara Egiptului şi voi răspândi groaza în ţara Egiptului.
Iez.30:14. Voi pustii Patrosul şi foc voi trimite asupra Ţoanului şi voi rosti judecată asupra lui No
(Teba).
114
Iez.30:15. Vărsa-voi urgia Mea peste Sin, cetatea Egiptului şi mulţimea oamenilor din No o voi
pierde.
Iez.30:16. Voi trimite foc asupra Egiptului; cutremura-se-va Sin şi No se va prăbuşi, iar asupra Nofului
vor năvăli vrăjmaşii în ziua cea mare.
Iez.30:17. Tinerii din On şi din Bubastis vor cădea de sabie, iar ceilalţi se vor duce în robie.
Iez.30:18. Şi în Tahpanhes se va întuneca ziua, când voi zdrobi acolo jugul Egiptului şi se va curma
puterea cea mândră a lui. Un nor îl va acoperi şi fiicele lui vor fi duse în robie.
Iez.30:19. Aşa voi face Eu judecată împotriva Egiptului şi vor şti că Eu sunt Domnul".
Iez.30:20. În anul al unsprezecelea, în luna întâi, în ziua a şaptea a lunii, a fost cuvântul Domnului
către mine:
Iez.30:21. "Fiul omului, Eu am şi zdrobit un braţ al lui Faraon, regele Egiptului, şi iată, nimeni nu l-a
legat ca să se vindece şi nu l-a înfăşurat cu legături ca să capete putere pentru a mânui
sabia".
Iez.30:22. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva lui Faraon, regele Egiptului,
şi voi zdrobi braţele lui, pe cel sănătos şi pe cel zdrobit, încât sabia va cădea din mâinile
lui.
Iez.30:23. Voi împrăştia pe Egipteni printre popoare şi-i voi vântura prin ţări.
Iez.30:24. Iar braţele regelui Babilonului le voi întări şi-i voi da sabia Mea în mână, iar braţele lui
Faraon le voi zdrobi şi el, rănit cumplit, va geme înaintea lui.
Iez.30:25. Întări-voi braţele regelui Babilonului, iar braţele lui Faraon vor cădea fără putere; şi vor şti
că Eu sunt Domnul când voi da sabia Mea în mâinile regelui Babilonului, şi acesta o va
întinde asupra Egiptului.
Iez.30:26. Voi împrăştia pe Egipteni printre neamuri; îi voi risipi prin ţări şi vor şti că Eu sunt
Domnul".
CAP. 31
Proorocie pentru pieirea Egiptului.
Iez.31:1. În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, a fost cuvântul Domnului către mine:
Iez.31:2. "Fiul omului, spune lui Faraon, regele Egiptului, şi poporului lui: Cu cine te asemeni tu în
mărirea ta?
Iez.31:3. Iată Asiria era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase, cu frunziş umbros şi cu trunchi
înalt; vârful lui se ridicase până la nori.
Iez.31:4. Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl ridicase şi râurile acestuia înconjurau locul unde
fusese sădit şi trimiteau apele lor la toţi arborii câmpului.
Iez.31:5. De aceea înălţimea lui întrecuse pe toţi arborii câmpului şi avea pe dânsul mulţi lăstari şi
ramurile lui se înmulţiseră; lăstarii lui se făcuseră înalţi, pentru că avuseseră apă multă la
creşterea lor.
Iez.31:6. În lăstarii lui îşi împletiseră cuiburi tot felul de păsări de-ale cerului; sub ramurile lui îşi
scoteau puii tot felul de fiare de ale pământului, iar la umbra lui trăiau numeroase şi
felurite popoare.
Iez.31:7. El era frumos prin înălţimea trunchiului său, şi prin lungimea ramurilor sale, căci
rădăcinile sale se aflau lângă nişte ape mari.
Iez.31:8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l umbreau, chiparoşii nu se puteau asemăna cu
crengile lui şi castanii nu erau la mărime ca ramurile lui; nici un copac din grădina lui
Dumnezeu nu se asemăna cu el în frumuseţe.
Iez.31:9. Eu îl împodobisem cu mulţimea ramurilor lui, încât toţi arborii Edenului din grădina lui
Dumnezeu îl pizmuiau.
Iez.31:10. De aceea, aşa a zis Domnul Dumnezeu: Pentru că s-a făcut înalt la statură şi creştetul lui şi
l-a înălţat până la nori şi inima lui s-a îngâmfat cu înălţimea lui,
Iez.31:11. De aceea l-am dat în mâna regelui neamurilor, şi acesta s-a purtat cu el după răutatea lui;
pentru nelegiuirea lui l-am lepădat.
Iez.31:12. Tăiatu-l-au străinii cei mai răi dintre popoare şi l-au prăvălit peste munţi; ramurile lui au
căzut prin toate văile, iar lăstarii lui s-au frânt prin toate văgăunile pământului şi de sub
umbra lui au fugit toate popoarele pământului şi l-au părăsit.
Iez.31:13. Pe dărâmăturile lui s-au aşezat toate păsările cerului şi în lăstarii lui erau toate fiarele
câmpului.
Iez.31:14. Aceasta s-a făcut pentru ca nici unul dintre arborii de pe lângă ape să nu se îngâmfe cu
statura sa înaltă şi să nu-şi înalţe vârful până la nori; ca toţi stejarii ce se adapă din ape să
nu mai vadă înălţimea lor, căci toţi vor fi daţi morţii, în latura cea de dedesubt a
pământului, împreună cu fiii oamenilor, care s-au coborât în mormânt.
Iez.31:15. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "În ziua aceea, când s-a coborât el în locuinţa morţilor, în
semn de jale, am închis peste el adâncul; am oprit râurile lui şi apele cele mari au secat;
am întunecat Libanul pentru el şi toţi arborii câmpului s-au uscat din cauza lui.
Iez.31:16. La vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când l-am prăbuşit în locuinţa
morţilor, la cei ce se coborâseră în mormânt, şi s-au bucurat în latura cea de dedesubt toţi
arborii Edenului, cei mai aleşi şi mai buni ai Libanului, toţi cei adăpaţi cu apă;
Iez.31:17. Şi aceştia s-au coborât cu el în locuinţa morţilor la cei ucişi de sabie, care erau braţul lui şi
trăiau în umbra lui, printre neamuri".
115
Iez.31:18. Deci, cu care din arborii Edenului te-ai asemănat tu în strălucire şi măreţie? Acum însă la
rând cu arborii Edenului vei fi prăbuşit în adânc, vei. zăcea în mijlocul celor netăiaţi
împrejur, cu cei ucişi de sabie. Iată pe Faraon şi toată mulţimea supuşilor săi", zice
Domnul.
CAP. 32
Plângere asupra Egiptului.
Iez.32:1. În anul al doisprezecelea de la robirea lui Ioiachim, în luna a douăsprezecea, în ziua întâi a
acestei luni, a fost către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
Iez.32:2. "Fiul omului, ridică plângere asupra lui Faraon, regele Egiptului, şi spune-i: Leu al
neamurilor, iată-te nimicit. Tu erai ca un crocodil în ape, tu suflai din nările tale, tu tulburai
apele cu picioarele tale şi întărâtai valurile lor.
Iez.32:3. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Cu putere voi arunca asupra ta mreaja Mea în adunarea a
multor popoare şi ele te vor târî afară cu mreaja Mea.
Iez.32:4. Te voi arunca pe uscat, în câmp deschis te voi arunca şi se vor aşeza pe tine toate păsările
cerului şi se vor sătura cu tine toate fiarele pământului.
Iez.32:5. Voi împărţi cărnurile tale pe munţi şi văile le voi umple cu stârvul tău.
Iez.32:6. Ţara în care înoţi tu o voi umple cu sângele tău până în munţi şi văgăunile lor vor fi
umplute cu tine.
Iez.32:7. Când te vei stinge, voi acoperi cerurile şi stelele lor le voi întuneca; soarele îl voi acoperi
cu nor şi luna nu va mai lumina cu lumina sa.
Iez.32:8. Toate stelele care luminează pe cer le voi întuneca deasupra ta şi asupra ţării tale voi
aduce negură, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.32:9. Voi umple de tulburare inima multor popoare, când voi vesti căderea ta la popoarele de
prin ţările pe care tu nu le-ai cunoscut.
Iez.32:10. Voi umple prin tine de groază multe popoare şi regii lor se vor cutremura de frică prin tine,
când voi flutura sabia Mea înaintea lor, şi în orice clipă va tremura fiecare pentru sufletul
său în ziua căderii tale.
Iez.32:11. Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Sabia regelui Babilonului va veni asupra ta;
Iez.32:12. Cu sabia războinicilor voi face să cadă mulţimea supuşilor tăi; aceştia sunt cei mai cruzi
dintre popoare, vor zdrobi mândria Egiptului, şi toată mulţimea poporului lui va pieri.
Iez.32:13. Voi nimici toate vieţuitoarele din apele tale cele mari şi mai mult nu le va mai tulbura picior
de om, nici copită de dobitoc nu le va tulbura.
Iez.32:14. Atunci voi potoli apele; voi face să curgă ca untdelemnul fluviile lui, zice Domnul
Dumnezeu.
Iez.32:15. Când voi face din ţara Egiptului un pustiu, când ţara va fi jefuită de tot ce are şi când voi
lovi pe toţi cei ce trăiesc în ea, atunci vor şti că Eu sunt Domnul.
Iez.32:16. Iată cântarea de jale pe care o vor striga fiicele neamurilor. Ele o vor striga asupra
Egiptului şi asupra întregului său popor. Ele vor striga această cântare de jale", zice
Domnul Dumnezeu.
Iez.32:17. În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii întâi, a fost cuvântul Domnului
către mine:
Iez.32:18. "Fiul omului, plângi pentru mulţimea poporului Egiptului şi fă-o să coboare, ea şi fiicele
neamurilor strălucite, în adâncurile pământului, cu cei ce s-au coborât în mormânt.
Iez.32:19. Pe cine întreci tu! Coboară-te şi zaci cu cei netăiaţi împrejur!
Iez.32:20. Aceia au căzut printre cei ucişi de sabie; şi el este dat sabiei; târâţi-l pe el şi toate
mulţimile lui!
Iez.32:21. În mijlocul locuinţei morţilor se va vorbi de el şi de cei ce-l sprijineau, cei mai vestiţi dintre
eroi; aceia au căzut şi zac printre cei netăiaţi împrejur, răpuşi de sabie.
Iez.32:22. Acolo este Asiria şi oamenii ei de război, împrejurul mormântului ei, toţi ucişi, căzuţi sub
sabie.
Iez.32:23. Mormintele lor sunt aşezate chiar în fundul adâncului şi armata ei împrejurul mormântului
ei; toţi ucişi, căzuţi sub sabie, ei care împrăştiau groaza în pământul celor vii.
Iez.32:24. Acolo este Elam cu toată armata lui împrejurul mormântului său; toţi ucişi, căzuţi sub sabie
şi netăiaţi împrejur s-au coborât în adâncuri, ei care împrăştiaseră groază pe pământul
celor vii, iar acum îşi poartă ruşinea cu cei ce s-au coborât în mormânt.
Iez.32:25. În mijlocul ucişilor l-am culcat împreună cu toată mulţimea oamenilor lui şi mormintele lor
sunt împrejurul lui; toţi aceşti netăiaţi împrejur sunt ucişi de sabie; şi după cum au
împrăştiat groază pe pământul celor vii, aşa îşi poartă ruşinea lor alături de cei ce s-au
coborât în mormânt şi sunt aşezaţi printre cei ucişi.
Iez.32:26. Acolo sunt Meşec şi Tubal cu toată mulţimea lor de popor şi mormintele lor sunt împrejurul
lor; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit de sabie, pentru că au împrăştiat groază pe
pământul celor vii.
Iez.32:27. Nu trebuia oare să zacă şi ei printre vitejii căzuţi dintre cei netăiaţi împrejur, care cu
armele lor de război s-au coborât în locuinţa morţilor şi săbiile lor şi le-au pus sub cap şi
fărădelegea lor a rămas pe oasele lor, pentru că ei, ca nişte puternici, au fost o spaimă pe
pământul celor vii?
Iez.32:28. Şi tu, Faraoane, vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi împrejur şi vei zăcea împreună cu cei
ucişi de sabie.
116
Iez.32:29. Acolo sunt Edom şi regii lui şi toate căpeteniile lui, care cu toată vitejia lor au fost aşezaţi
printre cei căzuţi de sabie şi zac cu cei netăiaţi împrejur, care s-au coborât în mormânt.
Iez.32:30. Acolo sunt stăpânitorii de la miazănoapte şi toţi Sidonienii, care s-au coborât acolo cu cei
ucişi şi, fiind ruşinaţi în puternicia lor cu care au împrăştiat groază, zac cu cei netăiaţi
împrejur, care au fost ucişi cu sabia şi îşi poartă ruşinea cu cei coborâţi în mormânt.
Iez.32:31. Faraon îi va vedea şi se va mângâia la vederea acestei întregi mulţimi, ucisă de sabie
Faraon şi toată armata lui, zice Domnul.
Iez.32:32. Căci voi împrăştia frica Mea peste pământul celor vii şi Faraon cu toată mulţimea lui va fi
pus printre cei netăiaţi împrejur cu cei căzuţi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 33
Dregătoria proorocilor.
Iez.33:2. "Fiul omului, rosteşte cuvânt către fiii poporului tău şi le spune: De voi aduce sabie asupra
unei ţări şi poporul ţării aceleia va lua din mijlocul său un om şi îl va pune străjer,
Iez.33:3. Şi el, văzând sabia venind împotriva ţării, va trâmbiţa din trâmbiţă şi va vesti poporul;
Iez.33:4. De va auzi cineva sunetul trâmbiţei, dar nu se va păzi, când va veni sabia şi-l va prinde,
sângele aceluia va fi asupra capului său.
Iez.33:5. Pentru că a auzit glasul trâmbiţei şi nu s-a păzit, sângele lui va fi asupra lui; iar cel ce se
va păzi îşi va scăpa viaţa sa.
Iez.33:6. Dacă însă străjerul a văzut sabia venind şi nu a sunat din trâmbiţă şi poporul n-a fost
vestit şi va veni sabia şi va ridica viaţa cuiva, acela a fost răpit pentru păcatele lui, dar
sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.
Iez.33:7. Şi pe tine, fiul omului, te-am pus Eu străjer casei lui Israel şi tu vei auzi cuvânt din gura
Mea şi îl vei vesti din partea Mea.
Iez.33:8. Când Eu voi zice păcătosului: "Păcătosule, vei muri", şi tu nu-i vei grăi nimic, ca să
vesteşti pe păcătos să se abată de la calea lui, atunci păcătosul acela va muri pentru
păcatele sale, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
Iez.33:9. Iar dacă tu ai vestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi să se întoarcă de la ea, şi el
nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat viaţa.
Iez.33:10. Şi tu, fiul omului, spune casei lui Israel: Voi ziceţi aşa: "Nelegiuirile noastre şi păcatele
noastre sunt asupra noastră şi ne stingem în ele; cum vom putea dar să trăim?"
Iez.33:11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc
moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-
vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?
Iez.33:12. Şi tu, fiul omului, spune fiilor poporului tău: Dreptatea dreptului nu-l va scăpa în ziua
păcătuirii lui şi nelegiuitul nu va cădea pentru nelegiuirea sa în ziua întoarcerii sale de la
nelegiuirea sa, precum nici dreptul în ziua păcătuirii sale nu va putea rămâne cu viaţă
pentru dreptatea sa.
Iez.33:13. Când voi zice dreptului că va fi viu, iar el se va încrede în dreptatea sa şi va face
nedreptate, atunci nu se va mai pomeni toată dreptatea lui, ci el va muri pentru tot răul pe
care l-a făcut.
Iez.33:14. Şi când voi zice păcătosului: "Vei muri", dar el se va întoarce de la păcatele sale şi va face
judecată şi dreptate,
Iez.33:15. Dacă acest păcătos va înapoia zălogul, pentru cele răpite va despăgubi, va umbla după
legile vieţii, nefăcând nimic rău, atunci el va fi viu şi nu va muri.
Iez.33:16. Nici unul din păcatele sale, pe care le-a făcut, nu i se vor pomeni şi, pentru că a început a
face dreptate şi judecată, va fi viu.
Iez.33:17. Fiii poporului tău zic: "Calea Domnului nu este dreaptă!" Dar nedreaptă este calea lor.
Iez.33:18. Dacă dreptul se va abate de la dreptatea sa şi va începe să facă nelegiuire, va muri pentru
aceasta.
Iez.33:19. De asemenea, dacă nelegiuitul s-a întors de la nelegiuirea sa şi a început să facă judecată
şi dreptate, pentru aceasta el va trăi.
Iez.33:20. Voi însă ziceţi: "Calea Domnului este nedreaptă". Eu vă voi judeca pe voi, casa lui Israel, şi
voi judeca pe fiecare după purtările lui".
Iez.33:21. În anul al doisprezecelea după robirea noastră, în ziua a cincea a lunii a zecea, a venit la
mine unul din cei scăpaţi din Ierusalim şi mi-a spus: "Cetatea este dărâmată!"
Iez.33:22. Mâna Domnului a fost peste mine, seara, încă înainte de a veni acest fugar; iar dimineaţa,
când a venit acesta la mine, Domnul îmi deschisese gura şi nu mai eram mut, ei mi se
deschisese gura.
Iez.33:23. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
Iez.33:24. Fiul omului, cei ce trăiesc în locurile pustiite din ţara lui Israel zic: "Avraam a fost unul şi a
primit în stăpânire ţara aceasta, iar noi suntem mulţi; deci nouă ne este dată în stăpânire
ţara aceasta.
Iez.33:25. De aceea spune-le: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Voi mâncaţi mâncare cu sânge; vă
ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge şi apoi voiţi să stăpâniţi ţara?
Iez.33:26. Voi vă rezemaţi pe sabia voastră, faceţi ticăloşii, vă pângăriţi femeile unii altora şi apoi voiţi
să stăpâniţi ţara?
117
Iez.33:27. Iată ce să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Precum este adevărat că Eu sunt viu,
tot aşa de adevărat este că cei ce locuiesc în locurile pustiite vor cădea de sabie; iar cel ce
se află în câmp, pe acela îl voi da fiarelor spre mâncare, iar cei din cetăţi şi din peşteri vor
muri de ciumă.
Iez.33:28. Şi voi face din ţară un pustiu şi o singurătate, trufia puterii ei va înceta, şi munţii lui Israel
se vor pustii, încât nici un trecător nu va mai trece prin ei.
Iez.33:29. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când voi face ţara pustietatea pustietăţilor pentru
toate ticăloşiile pe care le-au făcut ei.
Iez.33:30. Iar despre tine, fiul omului, fiii poporului tău grăiesc pe la ziduri şi pe la uşile caselor şi zice
unul către altul şi frate către frate: "Mergeţi de vedeţi ce cuvânt a ieşit de la Domnul!"
Iez.33:31. Şi ei vin la tine, ca la o adunare de petrecere; poporul Meu se aşează înaintea ta şi ascultă
cuvintele tale. Dar nu le împlineşte; căci ei cu gura lor fac din acestea o petrecere, iar
inima lor e târâtă după poftele lor.
Iez.33:32. Iată că tu eşti pentru ei un cântăreţ plăcut, cu glas frumos şi care cântă bine din
instrumentul său; ei ascultă cuvintele tale, dar nimeni nu le împlineşte,
Iez.33:33. Iar când aceste lucruri vor veni, şi iată că ele vin, atunci vor şti că în mijlocul lor era un
prooroc".
CAP. 34
Păstorii necredincioşi şi făgăduinţa păstorului bun.
Iez.34:2. "Fiul omului, prooroceşte împotriva păstorilor lui Israel, prooroceşte şi le spune: Aşa
grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de păstorii lui Israel, care s-au păstorit pe ei înşişi!
Păstorii nu trebuia ei oare să păstorească turma?
Iez.34:3. Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele grase le-aţi junghiat, iar
turma n-aţi păscut-o.
Iez.34:4. Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia bolnavă n-aţi lecuit-o şi pe cea rănită n-aţi legat-o; pe
cea rătăcită n-aţi întors-o şi pe cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi
cruzime.
Iez.34:5. Şi ele, neavând păstor, s-au risipit şi, risipindu-se, au ajuns mâncarea tuturor fiarelor
câmpului.
Iez.34:6. De aceea rătăcesc oile Mele prin toţi munţii şi pe tot dealul înalt; împrăştiatu-s-au oile
Mele peste toată faţa pământului şi nimeni nu îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută.
Iez.34:7. De aceea, ascultaţi păstori, cuvântul Domnului:
Iez.34:8. Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că
voi face dreptate; pentru că oile Mele au fost lăsate pradă şi fără păstor, oile Mele au ajuns
mâncarea tuturor fiarelor câmpului, iar păstorii Mei n-au purtat grijă de oile Mele, ci
păstorii s-au păscut pe ei înşişi şi oile Mele nu le-au păscut.
Iez.34:9. De aceea ascultaţi, păstori, cuvântul Domnului.
Iez.34:10. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu vin la păstori; le voi cere înapoi oile Mele din mâna lor
şi îi voi împiedica să nu mai pască oile Mele şi nu se vor mai paşte păstorii pe ei înşişi şi
voi smulge oile Mele din gura lor şi ele nu vor mai fi pentru ei o pradă de sfâşiat.
Iez.34:11. Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu Însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi
cerceta.
Iez.34:12. Cum cercetează păstorul turma sa în ziua când se află în mijlocul turmei sale risipite, aşa
voi cerceta şi Eu oile Mele şi le voi aduna din toate locurile, unde au fost ele risipite în ziua
cea ceţoasă şi întunecată.
Iez.34:13. Le voi face să iasă din mijlocul popoarelor, le voi aduna din diferite ţări şi le voi aduce în
ţara lor şi le voi paşte prin munţii lui Israel, pe lângă cursurile de apă şi prin toate locurile
de locuit ale ţării acesteia.
Iez.34:14. Le voi paşte în păşune bună şi staulul va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor
odihni ele, în staul bun şi vor paşte în păşune grasă în munţii lui Israel.
Iez.34:15. Eu voi paşte oile Mele şi Eu le voi odihni, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.34:16. Oaia pierdută şi rătăcită o voi întoarce la staul, pe cea rănită o voi lega şi pe cea bolnavă o
voi întări, iar pe cea grasă şi tare o voi păzi şi voi păstori cu dreptate.
Iez.34:17. Iar despre voi, oile Mele, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată voi face judecată între oaie şi
oaie, între berbec şi ţap.
Iez.34:18. Oare nu vă ajunge că paşteţi în păşune bună, iar ce rămâne călcaţi cu picioarele voastre şi
că beţi apă curată, iar pe cea care rămâne o tulburaţi cu picioarele voastre,
Iez.34:19. Aşa că oile Mele sunt nevoite să se hrănească cu ceea ce este călcat de picioarele voastre
şi să bea ceea ce este tulburat de picioarele voastre?"
Iez.34:20. De aceea aşa le zice Domnul Dumnezeu: "Iată Eu Însumi voi face judecată între oaia grasă
şi oaia slabă.
Iez.34:21. Deoarece voi izbiţi cu umărul, cu şoldul şi cu coarnele voastre, împungeţi pe toate oile
bolnăvicioase, până când le scoateţi afară,
Iez.34:22. Eu voi veni să scap oile Mele, ca să nu mai fie pradă şi voi judeca între oaie şi oaie.
Iez.34:23. Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte; voi pune pe robul Meu David; el le
va paşte şi el va fi păstorul lor.
118
Iez.34:24. Iar Eu, Domnul, le voi fi Dumnezeu, iar robul Meu David va fi prinţ între ei. Eu, Domnul,
am grăit acestea.
Iez.34:25. Voi încheia cu acela legământul păcii şi voi depărta din ţară fiarele sălbatice, încât oile Mele
să trăiască în siguranţă în pustiu şi să doarmă în pădure.
Iez.34:26. Voi dărui lor şi împrejurimilor muntelui Meu binecuvântare şi ploaie le voi trimite la vreme;
ploi de binecuvântare vor fi acestea.
Iez.34:27. Pomul din câmp îşi va da rodul său şi pământul îşi va da roadele sale şi oile Mele vor fi în
siguranţă pe pământul lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi sfărâma cătuşele jugului
lor şi le voi scăpa din mâinile celor ce le-au robit.
Iez.34:28. Nu vor mai fi ele pradă popoarelor şi fiarele câmpului nu le vor mai sfâşia; ele vor trăi în
siguranţă şi nimeni nu le va mai tulbura.
Iez.34:29. Voi face acolo sădire vestită şi nu vor mai pieri de foame pe pământ, nici nu vor mai suferi
ocară de la popoare.
Iez.34:30. Şi vor şti că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele, casa lui Israel, sunt poporul
Meu, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.34:31. Şi voi, oile Mele, sunteţi turma pe care o pasc, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul
Dumnezeu.
CAP. 35
Proorocie împotriva Edomului.
Iez.35:2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre muntele Seir şi prooroceşte împotriva lui,
Iez.35:3. Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva ta, munte Seir, şi-Mi
voi întinde mâna împotriva ta şi te voi face pustiu şi nelocuit.
Iez.35:4. Cetăţile tale le voi preface în ruine şi tu însuţi vei fi pustiit şi vei şti că Eu sunt Domnul;
Iez.35:5. Fiindcă ai duşmănie veşnică şi ai dat pe fiii lui Israel în mâna sabiei în timpul necredinţei
lor, în vremea pieirii desăvârşite,
Iez.35:6. De aceea, precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de
adevărat că te voi umple de sânge şi sângele te va urmări; şi pentru că tu n-ai urât
vărsarea de sânge, de aceea sângele te va şi urmări.
Iez.35:7. Voi face muntele Seir o singurătate şi un pustiu; voi nimici pe oricine străbate ţara.
Iez.35:8. Şi voi umple înălţimile lui de ucişii lui. Pe dealurile tale, în văile tale şi în toate văgăunile
tale vor cădea răpuşi de sabie.
Iez.35:9. Te voi face pustiu veşnic şi în cetăţile tale nu vor mai trăi oameni, şi veţi şti că Eu sunt
Domnul.
Iez.35:10. De vreme ce tu ai zis: "Aceste două popoare şi aceste două ţări vor fi ale mele şi le voi
stăpâni", cu toate că Domnul era acolo,
Iez.35:11. De aceea precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de
adevărat că Mă voi purta cu tine după măsura urii tale şi a pizmei tale, pe care le-ai arătat
către ele, şi Mă voi face cunoscut lor, când te voi judeca.
Iez.35:12. Atunci vei şti că Eu, Domnul, am auzit toate hulele tale pe care le-ai rostit împotriva
munţilor lui Israel, zicând: "S-au pustiit şi ne sunt daţi nouă spre mâncare!"
Iez.35:13. Auzit-am că v-aţi lăudat înaintea Mea cu limba voastră şi aţi înmulţit vorbele voastre
împotriva Mea.
Iez.35:14. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi face pustiu.
Iez.35:15. Cum te-ai bucurat tu, că partea casei lui Israel s-a pustiit, aşa voi face şi cu tine: pustiit vei
fi, munte Seir, şi împreună cu tine şi tot Edomul şi vor şti că Eu sunt Domnul".
CAP. 36
Făgăduinţa mântuirii lui Israel.
Iez.36:1. "Şi tu, fiul omului, prooroceşte asupra munţilor lui Israel şi spune: "Munţii lui Israel,
ascultaţi cuvântul Domnului.
Iez.36:2. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Deoarece vrăjmaşul grăieşte despre voi şi zice: "Aha, şi
înălţimile cele veşnice au ajuns moştenirea noastră",
Iez.36:3. De aceea prooroceşte şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Pentru că vă pustiesc, şi
anume pentru că vă pustiesc şi vă înghit din toate părţile, ca să ajungeţi moştenirea
celorlalte popoare şi aţi ajuns clevetirea şi ocara oamenilor,
Iez.36:4. De aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu către munţi şi dealuri., către văi şi vâlcele, către ruinele pustii şi către cetăţile
părăsite, care au ajuns pradă şi ocară celorlalte popoare de primprejur;
Iez.36:5. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: În focul zelului Meu am rostit cuvânt împotriva
celorlalte popoare şi împotriva întregului Edom, care au socotit ţara Mea ca moştenire a
lor, şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jefuiască
roadele.
Iez.36:6. De aceea rosteşte proorocie asupra ţării lui Israel şi spune munţilor şi dealurilor, văilor şi
vâlcelelor: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu am rostit aceasta în zelul urgiei Mele,
pentru că voi purtaţi asupra voastră ocara neamurilor.
Iez.36:7. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Ridicatu-Mi-am mâna cu jurământ, că popoarele
care sunt împrejurul vostru vor purta ele singure ruşinea lor.
119
Iez.36:8. Iar voi, munţii lui Israel, veţi întinde ramurile voastre şi veţi aduce roadele voastre
poporului Meu Israel; că se apropie venirea lui.
Iez.36:9. Căci iată Eu Mă întorc spre voi şi veţi fi lucraţi şi semănaţi.
Iez.36:10. Şi voi aşeza pe voi mulţime de oameni, toată casa lui Israel. Cetăţile vor fi locuite şi ruinele
zidite din nou.
Iez.36:11. Voi înmulţi la voi oamenii şi dobitoacele; se vor prăsi acestea şi se vor înmulţi şi vă voi face
să fiţi locuiţi, ca şi mai înainte şi vă voi face bine mai mult decât altă dată şi veţi şti că Eu
sunt Domnul.
Iez.36:12. Voi aduce pe voi oameni, pe poporul Meu Israel şi ei te vor stăpâni pe tine, ţară, şi tu vei fi
moştenirea lor şi nu-i vei mai lipsi de copiii lor".
Iez.36:13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pentru că se zice despre voi: "Tu eşti o rară care mănânci
oameni şi lipseşti neamul tău de copiii săi",
Iez.36:14. De aceea nu vei mai mânca pe oameni şi pe poporul tău nu-l vei mai lipsi de copiii săi, zice
Domnul Dumnezeu.
Iez.36:15. Şi nu vei mai auzi batjocuri de la popoare şi hulă de la neamuri nu vei mai purta pe obrazul
tău; pe poporul tău de acum înainte nu-l vei mai lipsi de capii", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.36:17. "Fiul omului, când casa lui Israel trăia în ţara sa, au pângărit-o cu purtarea lor şi cu faptele
lor; căile lor erau înaintea feţei Mele ca necurăţenia femeii în timpul regulei ei;
Iez.36:18. Eu am vărsat asupra lor mânia Mea pentru sângele pe care l-au vărsat în ţară şi pentru că
au întinat-o cu idolii lor.
Iez.36:19. I-am risipit printre neamuri şi au fost împrăştiaţi prin ţările străine; după purtările lor şi
după faptele lor i-am judecat.
Iez.36:20. Şi au mers la neamurile la care s-au dus şi au necinstit numele Meu cel sfânt, încât se
zicea despre ei: "Acesta este poporul Domnului, care a ieşit din ţara sa".
Iez.36:21. Am luat aminte la numele Meu cel sfânt, pe care l-a necinstit casa lui Israel printre
popoarele la care s-a dus.
Iez.36:22. Şi de aceea spune casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Aceasta o fac nu
pentru voi, casa lui Israel, ci pentru numele Meu cel sfânt pe care l-aţi necinstit voi printre
neamurile la care aţi mers.
Iez.36:23. Voi sfinţi numele Meu cel mare care a fost necinstit la neamurile printre care l-aţi necinstit
voi, şi vor şti neamurile că Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când Mă voi sfinţi în
voi, înaintea ochilor lor.
Iez.36:24. De aceea vă voi scoate dintre neamuri şi din toate ţările vă voi aduna şi vă voi aduce în
pământul vostru.
Iez.36:25. Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii
voştri vă voi curăţi.
Iez.36:26. Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi
vă voi da inimă de carne.
Iez.36:27. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi
să urmaţi rânduielile Mele.
Iez.36:28. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri şi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi
Dumnezeul vostru.
Iez.36:29. Vă voi scăpa de toate necurăţiile voastre şi voi chema pâinea şi o voi înmulţi şi nu vă voi
lăsa să suferiţi de foame.
Iez.36:30. Voi înmulţi fructele în pom şi roadele în câmp, ca să nu mai suferiţi de acum înainte ocara
neamurilor din pricina foametei.
Iez.36:31. Atunci vă veţi aduce aminte de purtările voastre cele rele şi de faptele voastre care n-au
fost bune şi vă veţi scârbi de voi înşivă pentru nelegiuirile voastre şi pentru ticăloşiile
voastre.
Iez.36:32. Ştiut să vă fie, că nu pentru voi, zice Domnul Dumnezeu, voi face aceasta. Roşiţi şi vă
ruşinaţi de căile voastre, casa lui Israel!"
Iez.36:33. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "În ziua aceea, când vă voi curăţi de toate fărădelegile
voastre şi voi face să fie cetăţile locuite, când aşezările dărâmate vor fi iarăşi zidite,
Iez.36:34. Şi pământul cel pustiit, care în ochii oricărui trecător era o pustietate, va fi lucrat,
Iez.36:35. Atunci se va zice: "Acest pământ, altă dată pustiit, s-a făcut ca grădina Edenului şi cetăţile
acestea pustiite şi dărâmate sunt iarăşi întărituri locuite".
Iez.36:36. Şi neamurile care vor rămâne împrejurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, zidesc din nou cele
ruinate şi sădesc cele pustiite. Eu, Domnul, am zis şi fac".
Iez.36:37. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Iată încă şi pentru aceasta voi lăsa casa lui Israel să Mă
caute; îi voi înmulţi pe oamenii săi ca pe o turmă.
Iez.36:38. Cum sunt de multe oile de jertfă în Ierusalim , în timpul sărbătorilor, aşa vor fi pline de
oameni cetăţile pustiite, şi vor şti că Eu sunt Domnul".
CAP. 37
Vedenia oaselor uscate. Alcătuirea din nou a trupului şi învierea morţilor.
Iez.37:1. Fost-a mâna Domnului peste mine şi m-a dus Domnul cu Duhul şi m-a aşezat în mijlocul
unui câmp plin de oase omeneşti,
120
Iez.37:2. Şi m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe pe faţa pământului
şi uscate de tot.
Iez.37:3. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vor învia, oasele acestea?" Iar eu am zis: "Dumnezeule,
numai Tu ştii aceasta".
Iez.37:4. Domnul însă mi-a zis: "Prooroceşte asupra oaselor acestora şi le spune: Oase uscate,
ascultaţi cuvântul Domnului!
Iez.37:5. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh şi
veţi învia.
Iez.37:6. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în
voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul".
Iez.37:7. Proorocit-am deci cum mi se poruncise. şi când am proorocit, iată s-a făcut un vuiet şi o
mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa.
Iez.37:8. Şi am privit şi eu şi iată erau pe ele vine şi crescuse carne şi pielea le acoperea pe
deasupra, iar duh nu era în ele.
Iez.37:9. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, prooroceşte duhului, prooroceşte şi spune duhului:
Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii
aceştia şi vor învia!"
Iez.37:10. Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, şi a intrat în ei duhul şi au, înviat şi mulţime
multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor.
Iez.37:11. Şi mi-a zis iarăşi Domnul: "Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată ei
zic: "S-au uscat oasele noastre şi nădejdea noastră a pierit; suntem smulşi din rădăcină".
Iez.37:12. De aceea prooroceşte şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi deschide
mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi
duce în ţara lui Israel.
Iez.37:13. Astfel veţi şti că Eu sunt Domnul, când voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe
voi, poporul Meu, din mormintele voastre.
Iez.37:14. Şi voi pune în voi Duhul Meu şi veţi învia şi vă voi aşeza în ţara voastră şi veţi şti că Eu,
Domnul, am zis aceasta şi am făcut", zice Domnul.
Iez.37:15. Fost-a iarăşi către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
Iez.37:16. "Iar tu, fiul omului, ia-ţi un toiag şi scrie pe el: "Lui Iuda şi fiilor lui Israel, care sunt uniţi
cu el". şi să mai iei un toiag şi să scrii pe el: "Lui Iosif". Acesta este toiagul lui Efraim şi a
toată casa lui Israel, care este unită cu el.
Iez.37:17. Apoi să le apropii unul de altul încât ele să fie în mâna ta ca un singur toiag.
Iez.37:18. Iar când te vor întreba fiii poporului tău: "Nu ne vei tălmăci oare şi nouă ce înseamnă ceea
ce ai în mână?
Iez.37:19. Tu să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu voi lua toiagul lui Iosif, care este în
mâna lui Efraim şi a seminţiilor lui Israel unite cu el şi le voi împreuna cu toiagul lui Iuda şi
voi face din ele un singur toiag şi vor fi în mâna Mea una.
Iez.37:20. Când însă amândouă toiegele pe care vei scrie vor fi în mâna ta înaintea ochilor lor,
Iez.37:21. Atunci să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi lua pe fiii lui Israel din
mijlocul neamurilor, printre care se află, îi voi aduna din toate părţile şi-i voi aduce în ţara
lor;
Iez.37:22. Iar în ţara aceasta, pe munţii lui Israel, îi voi face un singur neam şi un singur rege va fi
peste toţi; nu vor mai fi două neamuri şi în viitor nu se vor mai împărţi în două regate;
Iez.37:23. Nu se vor mai pângări cu idolii lor, cu urâciunile lor şi cu toate păcatele lor. şi voi izbăvi de
toate fărădelegile pe care le-au săvârşit, îi voi curăţi şi vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi
Dumnezeul lor.
Iez.37:24. Iar robul Meu David va fi rege peste ei şi păstorul lor al tuturor, şi ei se vor purta după cum
cer poruncile Mele şi legile Mele le vor păzi şi le vor împlini.
Iez.37:25. Vor locui ţara pe care am dat-o Eu robului Meu Iacov, unde au trăit părinţii lor; acolo vor
locui ei şi copiii lor în veci; iar robul Meu David va fi peste ei rege în veac.
Iez.37:26. Voi încheia cu ei un legământ al păcii, legământ veşnic voi avea cu ei. Voi pune rânduială la
ei, îi voi înmulţi şi voi aşeza în mijlocul lor locaşul Meu pe veci.
Iez.37:27. Fi-va locaşul Meu la ei şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
Iez.37:28. Atunci vor şti popoarele că Eu sunt Domnul Care sfinţeşte pe Israel, când locaşul Meu va fi
veşnic în mijlocul lor".
CAP. 38
Proorocie împotriva lui Gog şi Magog.
Iez.38:2. "Fiul omului, întoarce-îi faţa spre Gog din ţara lui Magog, regele lui Roş, al lui Meşec şi al
lui Tubal; prooroceşte împotriva lor,
Iez.38:3. Şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva ta, Gog, rege al lui Roş
şi al lui Meşec şi al lui Tubal!
Iez.38:4. Te voi prinde, voi pune zăbale în fălcile tale şi te voi scoate pe tine şi toată oştirea ta, caii
şi toţi călăreţii strălucit îmbrăcaţi, ceată mare cu platoşe şi cu scuturi, toţi înarmaţi cu
săbii;
Iez.38:5. Şi cu ei voi scoate pe Perşi, pe Etiopieni şi pe Libieni, toţi cu scuturi şi coifuri;
121
Iez.38:6. Şi pe Gomer cu toate oştirile lui; casa lui Togarma din hotarele de la miazănoapte, cu toate
oştirile lui şi voi mai scoate şi alte multe popoare cu tine.
Iez.38:7. Găteşte-te şi fii gata, tu ai toată mulţimea ta strânsă împrejurul tău, şi fii căpetenia lor.
Iez.38:8. După zile multe tu vei primi porunci. În anii de pe urmă vei veni în ţara izbăvită de sabie,
ai cărei locuitori au fost adunaţi dintr-o mulţime de popoare, în munţii lui Israel, care au
fost mult timp pustiiţi. De când au fost despărţiţi de celelalte popoare, ei locuiesc toţi în
siguranţă.
Iez.38:9. Şi tu te vei ridica, cum se ridică furtuna şi te vei duce ca norul, ca să acoperi tara, tu şi
toată oastea ta şi multe popoare împreună cu tine.
Iez.38:10. Aşa zice Domnul Dumnezeu: n ziua aceea îţi vor veni gânduri în mintea ta şi vei face
planuri rele,
Iez.38:11. şi vei zice: "Mă voi ridica împotriva unei ţări fără apărare, voi merge împotriva oamenilor
paşnici care trăiesc în siguranţă, căci aceia toţi trăiesc în cetăţi fără ziduri şi n-au nici porţi,
nici zăvoare,
Iez.38:12. Ca să fac jaf şi să iau pradă, punând mâna pe ruinele locuite din nou şi pe poporul cel
adunat din mijlocul neamurilor, care creşte turme şi strânge averi şi care locuieşte în
mijlocul pământului".
Iez.38:13. Şeba, Dedan şi negustorii Tarsisului cu toţi puii de lei ai lor vor zice: "Ai venit tu oare ca să
faci jaf, ai adunat taberile tale, ca să faci pradă, să iei argint şi aur, să ridici dobitoace şi
avere şi să apuci pradă mare?"
Iez.38:14. De aceea, rosteşte proorocie, fiul omului, şi spune lui Gog: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu: Nu este aşa oare că în ziua când poporul Meu Israel va trăi în siguranţă, tu vei
porni la drum?
Iez.38:15. Şi vei pleca de la locul tău, din hotarele de la miazănoapte, tu şi multe popoare împreună
cu tine, toţi călări pe cai, tabără mare şi oştire nenumărată?
Iez.38:16. Şi te vei ridica împotriva poporului Meu, împotriva lui Israel, ca un nor care acoperă
pământul; aceasta va fi în zilele cele de pe urmă când te voi aduce împotriva ţării Mele, ca
popoarele să Mă cunoască pe Mine, când Eu voi fi arătat sfinţenia Mea înaintea ochilor lor,
asupra ta, o, Gog!
Iez.38:17. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Nu eşti tu, oare, acelaşi despre care am grăit Eu în zilele cele
de demult prin robii Mei, proorocii lui Israel, care au proorocit în vremurile acelea că te voi
aduce împotriva lor?
Iez.38:18. Şi în ziua aceea, când Gog va veni împotriva ţării lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, mânia
Mea se va aprinde pe faţa Mea.
Iez.38:19. Şi în zelul Meu, în văpaia urgiei Mele am zis: Cu adevărat în ziua aceea va fi un mare
cutremur în ţara lui Israel.
Iez.38:20. Atunci vor tremura înaintea Mea peştii mării şi păsările cerului, fiarele câmpului şi toate
târâtoarele care se târăsc pe pământ şi toţi oamenii care sunt pe fata pământului; şi se
vor prăbuşi munţii, stâncile se vor dărâma şi toate zidurile vor cădea la pământ.
Iez.38:21. Prin toţi munţii Mei voi chema sabia împotriva lui, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecărui
om va fi împotriva fratelui său.
Iez.38:22. Şi îl voi pedepsi cu ciumă şi vărsare de sânge; voi vărsa asupra lui şi a taberilor lui şi
asupra multor popoare care sunt cu el, ploaie potopitoare şi grindină de piatră, foc şi
pucioasă;
Iez.38:23. Voi arăta slava Mea şi sfinţenia Mea şi Mă voi arăta înaintea ochilor multor popoare şi vor
şti că Eu sunt Domnul".
CAP. 39
Urmarea proorociei contra lui Gog şi Magog.
Iez.39:1. "Iar tu, fiul omului, rosteşte proorocie împotriva lui Gog şi spune: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva ta, Gog, prinţul lui Roş, al lui Meşec şi al lui `Tubal!
Iez.39:2. Te voi ademeni şi te voi trage, te voi scoate din hotarele de la miazănoapte şi te voi aduce
în munţii lui Israel.
Iez.39:3. Acolo voi scoate aurul tău din mâna stângă a ta şi voi arunca săgeţile tale din mâna
dreaptă a ta.
Iez.39:4. Cădea-vei în munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale şi popoarele cele ce sunt cu tine; şi te
voi da spre mâncare la tot felul de păsări de pradă şi fiarelor câmpului.
Iez.39:5. Cădea-vei în câmp deschis, căci Eu am spus acestea", zice Domnul Dumnezeu.
Iez.39:6. "Şi voi trimite foc în pământul lui Magog şi asupra locuitorilor insulelor, care trăiesc fără
grijă şi vor şti că Eu sunt Domnul.
Iez.39:7. Voi arăta numele Meu cel sfânt poporului Meu Israel şi nu voi mai lăsa de acum să se
necinstească sfânt numele Meu şi vor şti neamurile că Eu sunt Domnul cel sfânt în Israel.
Iez.39:8. Iată, aceasta va veni şi se va împlini, zice Domnul Dumnezeu; aceasta este ziua aceea de
care am grăit Eu.
Iez.39:9. Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi şi vor aprinde foc, vor arde armele, scuturile,
pavezele, arcurile, săgeţile; lăncile şi suliţele; şapte ani le vor arde.
Iez.39:10. Nu vor aduce lemne din câmp, nici nu var tăia din pădure, ci vor arde numai arme; vor
jefui pe jefuitorii lor şi vor prăda pe prădătorii for, zice Domnul Dumnezeu.
122
Iez.39:11. În ziua aceea voi da lui Gog loc de mormânt, în Israel, valea trecătorilor, la răsărit de
Marea Moartă şi mormântul acela va împiedica pe trecători; acolo vor îngropa pe Gog şi
toată tabăra lui şi vor numi valea aceea Valea taberei lui Gog.
Iez.39:12. Şapte luni îi va îngropa casa lui Israel, ca să cureţe ţara.
Iez.39:13. Tot poporul ţării îi va îngropa şi va fi vestită la ei ziua în care Mă voi preaslăvi, zice Domnul
Dumnezeu;
Iez.39:14. Apoi se vor ridica oameni care să cutreiere necontenit ţara şi cu ajutorul trecătorilor să
îngroape pe cei ce au rămas pe faţa pământului, ca să cureţe ţara; iar după trecerea a
şapte luni, vor începe să facă cercetări.
Iez.39:15. Şi când cineva din cei ce cutreieră ţara va vedea os de om, va pune semn lângă el până ce
groparii îl vor îngropa în Valea taberei lui Gog.
Iez.39:16. Numele cetăţii va fi Hamona (cimitir). Şi aşa vor curăţi ei ţara".
Iez.39:17. "Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iar tu, fiul omului, spune la tot felul de păsări şi tuturor
fiarelor câmpului: "Adunaţi-vă şi mergeţi din toate părţile, adunaţi-vă la jertfa Mea, pe
care o voi junghia Eu pentru voi, la jertfa cea mare din munţii lui Israel şi veţi mânca acolo
carne şi veţi bea sânge.
Iez.39:18. Carnea războinicilor o veţi mânca şi veţi bea sângele căpeteniilor pământului, al berbecilor,
al mieilor, al ţapilor, al viţeilor şi al tuturor celor îngrăşaţi din Vasan;
Iez.39:19. Veţi mânca grăsime până vă veţi sătura şi veţi bea sânge până vă veţi îmbăta din jertfa
Mea, pe care o voi junghia pentru voi.
Iez.39:20. şi vă veţi sătura la masa Mea de cai şi de călăreţi, de războinici şi de tot felul de ostaşi,
Iez.39:21. Voi arăta slava Mea între neamuri, şi toate neamurile vor vedea judecata Mea, pe care o
voi săvârşi Eu, şi mâna Mea, pe care o voi pune asupra lor.
Iez.39:22. Atunci va şti casa lui Israel că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, din ziua de astăzi înainte.
Iez.39:23. Popoarele de asemenea vor cunoaşte că neamul lui Israel a fost dus în robie pentru
nedreptatea lui; pentru că ei s-au purtat cu necredincioşie înaintea Mea, am ascuns Eu
faţa şi i-am dat pe mâna vrăjmaşilor lor şi au căzut ei cu toţii de sabie;
Iez.39:24. Pentru necurăţiile lor şi pentru fărădelegile lor am făcut Eu aceasta cu ei şi Mi-am ascuns
Eu faţa de la dânşii.
Iez.39:25. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Acum voi întoarce prizonierii lui Iacov, Mă voi îndura
de toată casa lui Israel şi voi fi zelos pentru numele Meu cel sfânt.
Iez.39:26. Ei vor uita ocara lor şi toate nelegiuirile lor pe care le-au făcut înaintea Mea, când vor trăi
în ţara lor în siguranţă şi nimeni nu-i va tulbura.
Iez.39:27. Când îi voi întoarce dintre popoare şi-i voi aduna dintre ţările vrăjmaşilor lor şi-Mi voi arăta
în ei sfinţenia Mea înaintea ochilor a multor neamuri.
Iez.39:28. Atunci vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, când, după ce i-am risipit printre popoare,
iarăşi îi voi aduna în ţara lor şi nu voi mai lăsa acolo nici unul din ei.
Iez.39:29. Şi nu voi mai ascunde de ei faţa Mea pentru că voi revărsa duhul Meu asupra casei lui
Israel, zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 40
Vedenia zidirii templului.
Iez.40:1. În anul al douăzeci şi cincilea după robirea noastră, la începutul anului, în ziua a zecea a
lunii, la paisprezece ani după dărâmarea cetăţii Ierusalimului , tocmai în ziua aceea a fost
mâna Domnului peste mine şi m-a dus în ţara lui Israel.
Iez.40:2. Dar am fost dus acolo în nişte vedenii dumnezeieşti şi am fost aşezat pe un munte foarte
înalt. Pe acest munte, pe partea lui de miazăzi, era un fel de ziduri de cetate.
Iez.40:3. Am fost dus acolo şi iată era un om, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea aramei
strălucitoare, el avea în mână o sfoară de in şi o prăjină de măsurat şi stătea la poartă.
Iez.40:4. Omul acela mi-a zis: "Fiul omului, priveşte cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale ş ia aminte
la toate câte am să-ţi arăt, căci de aceea ai fost tu adus aici, ca să-ţi arăt acestea. Să
vesteşti casei lui Israel tot ce vei vedea".
Iez.40:5. Iată, un zid înconjura templul pe dinafară de jur împrejur şi în mâna omului aceluia era o
prăjină de măsurat, lungă de şase coţi, socotind cotul cât lungimea mâinii de la cot în jos,
cu palmă cu tot. Omul acela a măsurat zidul şi era gros de o prăjină şi înalt tot de o
prăjină.
Iez.40:6. Apoi a mers la poarta cea cu faţa spre răsărit, se urcă pe cele şapte trepte ale ei şi găsi
terasa ei lată de o prăjină şi terasa cea dinăuntru lată tot de o prăjină.
Iez.40:7. Fiecare din odăile laterale avea lungimea de o prăjină şi lăţimea tot de o prăjină, iar tinda
dintre odăi era de cinci coţi.
Iez.40:8. Apoi a măsurat pridvorul porţii dinăuntru, şi era de o prăjină.
Iez.40:9. Iar pridvorul celălalt a avut la măsurătoare opt coţi şi stâlpii câte doi coţi. Acest pridvor era
la poartă, înăuntru, spre templu.
Iez.40:10. Odăi de pază la porţile dinspre răsărit erau trei de o parte şi trei de cealaltă parte; tustrele
aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi măsură aveau şi stâlpii de o parte şi de cealaltă.
Iez.40:11. A măsurat apoi deschizătura porţii şi a găsit zece coţi lăţime şi treisprezece coţi lungime.
Iez.40:12. Dinaintea odăilor de pază era o prispă de un cot şi la cele de dincolo o prispă tot de un cot.
Odăile de dincoace aveau şase coţi şi tot şase coţi aveau şi odăile de dincolo.
123
Iez.40:13. Apoi a măsurat el faţa porţii, de la acoperişul unei camere până la acoperişul celeilalte,
douăzeci şi cinci de coţi în lăţime. Uşile camerelor erau faţă în faţă.
Iez.40:14. La măsurarea pridvorului a măsurat douăzeci de coţi; dinaintea pridvorului era o curte, în
faţa porţii.
Iez.40:15. De la faţa de dinafară a porţii până la faţa ei dinăuntru erau cincizeci de coţi.
Iez.40:16. Odăile de pază aveau ferestre cu gratii; asemenea ferestre erau şi printre stâlpi, spre
poartă de jur împrejur. Iar pe stâlpi erau săpate ramuri de finic.
Iez.40:17. Apoi m-a dus omul acela în curtea cea din afară şl iată acolo erau camere şi împrejurul
curţii era făcut caldarâm de piatră. Pe acel caldarâm erau treizeci de camere.
Iez.40:18. Caldarâmul acesta era pe laturile porţii, e răspunzând lungimii lor. Acest caldarâm era mai
jos.
Iez.40:19. A măsurat apoi lăţimea, de la poarta de jos până la marginea de afară a curţii lăuntrice, o
sută de coţi.
Iez.40:20. Apoi m-a dus spre miazănoapte şi iată, era şi acolo o poartă la curtea cea de la margine,
care dădea spre miazănoapte şi a măsurat clădirea porţii cât e de lungă şi de lată;
Iez.40:21. Camerele de pe laturile ei şi prispele ei, trei de o parte şi trei de alta, stâlpii ei erau de
măsura celor de la poarta cea dinspre răsărit; lungimea clădirii porţii, cincizeci de coţi şi
lăţimea, douăzeci şi cinci de coţi.
Iez.40:22. Ferestrele ei, prispele ei şi palmierii ei erau ca şi la poarta care dădea spre răsărit; la ea
duc şapte trepte şi înaintea ei are pridvor.
Iez.40:23. Dinaintea ei, în curtea cea dinăuntru, este o poartă care dă spre miazănoapte, ca şi cea
care dă spre răsărit. Şi a măsurat de la poarta curţii de la margine până la poarta curţii
dinăuntru şi a găsit o sută de coţi.
Iez.40:24. După aceea m-a dus spre miazăzi, unde era poarta de miazăzi; şi a măsurat-o pe ea,
stâlpii şi pridvorul; şi aveau aceeaşi măsură.
Iez.40:25. Ferestrele camerelor şi ale pridvorului erau la fel cu ferestrele clădirilor celorlalte două
porţi; lungimea era de cincizeci de coţi şi lăţimea de douăzeci şi cinci de coţi.
Iez.40:26. Scara dinaintea ei era cu şapte trepte şi avea înaintea ei pridvor; şi palmierii de podoabă
erau unul pe un stâlp şi altul pe alt stâlp de la intrare.
Iez.40:27. Şi în fala ei se afla poarta curţii celei dinăuntru. A măsurat de la poarta de miazăzi până la
poarta curţii celei dinăuntru o sută de coţi.
Iez.40:28. Apoi m-a dus pe poarta de miazăzi în curtea cea dinăuntru; şi a măsurat el poarta cea
dinspre miazăzi şi a găsit aceeaşi măsură.
Iez.40:29. Camerele ei de pe laturi, stâlpii ei şi pridvorul ei aveau aceeaşi măsură. Împrejur, la
camere şi la pridvor avea ferestre; lungimea era de cincizeci de coţi şi lăţimea de douăzeci
şi cinci de coji.
Iez.40:30. Împrejur avea coridor lung de douăzeci şi cinci de coţi şi lat de cinci.
Iez.40:31. Spre curtea cea de la margine, avea şi pridvor; pe stâlpii ei erau palmieri săpaţi, iar scara
dinaintea ei era cu opt trepte.
Iez.40:32. Apoi m-a dus la poarta cea dinspre răsărit a curţii celei dinăuntru şi a măsurat-o şi a găsit
aceeaşi măsură.
Iez.40:33. Camerele ei cele de pe laturi, stâlpii ei şi pridvorul ei erau de aceeaşi măsură. Împrejur
avea ferestre la camere şi la pridvor. Lungimea ei era de cincizeci de coţi şi lăţimea de
douăzeci şi cinci de coţi.
Iez.40:34. Pridvorul ei era spre curtea cea de la margine şi avea palmieri săpaţi pe stâlpii ei de o
parte şi de alta a intrării; iar scara ei avea opt trepte.
Iez.40:35. După aceea m-a dus la poarta cea dinspre miazănoapte şi a măsurat-o şi a găsit aceeaşi
măsură.
Iez.40:36. Ea avea camere pe de lături, stâlpi, pridvor şi ferestre pe din afară; în lungime avea
cincizeci de coli, iar în lăţime douăzeci şi cinci de coli.
Iez.40:37. Pridvorul ei era spre curtea cea de la margine şi palmieri avea şi pe unul şi pe altul din
stâlpii de la intrare; iar scara ei avea opt trepte.
Iez.40:38. Mai era o cameră care se deschidea spre pridvorul porţii; acolo se spăla jertfa arderii de
tot.
Iez.40:39. Iar în pridvorul porţii erau două mese de o parte a intrării şi două mese de cealaltă parte,
pe care se tăiau jertfele arderii de tot, jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină.
Iez.40:40. Pe latura din afară a pridvorului, spre răsărit, aproape de intrarea porţii celei dinspre
miazănoapte, se aflau două mese şi pe cealaltă latură a pridvorului, spre apus, se aflau iar
două mese.
Iez.40:41. Aşadar erau patru mese de o parte şi patru mese de cealaltă parte; în total opt mese, pe
care se tăiau jertfele.
Iez.40:42. Patru mese, pentru pregătirea arderilor de tot, erau de piatră cioplită, lungi de un cot şi
jumătate şi late de un cot şi jumătate şi înalte de un cot. Pe ele se puneau uneltele de
junghiat, arderile de tot şi jertfele celelalte.
Iez.40:43. Pe margine, de jur împrejur mesele aveau un pervaz din ele, înalt de un lat de mână; iar
deasupra meselor era acoperământul, ca să le apere de ploaie şi de căldură.
Iez.40:44. În curtea cea dinăuntru, în partea din afară a clădirilor porţilor, erau două camere pentru
cântăreţi: una pe latura clădirii porţii dinspre miazănoapte, cu faţa spre miazăzi, iar
cealaltă pe latura clădirii porţii celei de miazăzi, cu faţa spre miazănoapte.
124
Iez.40:45. Şi mi-a zis bărbatul acela: Camera aceasta, cu faţa spre miazăzi, este pentru preoţi care
veghează la paza templului;
Iez.40:46. Iar camera cea cu faţa spre miazănoapte este pentru preoţii care fac slujba la altar; aceştia
sunt fiii lui Ţadoc, singurii dintre fiii lui Levi care se apropie de Domnul ca să-I slujească.
Iez.40:47. Apoi a măsurat curtea şi a găsit o sută de coţi în lungime şi o sută de coţi în lăţime; ea era
în patru colţuri, iar în faţa templului se ridica altarul.
Iez.40:48. Apoi m-a dus în pridvorul templului, a măsurat stâlpi pridvorului şi a găsit cinci coţi de o
parte şi cinci coţi de cealaltă parte, de la ţâţânile uşilor până în pereţi trei coţi de o parte şi
trei coţi de altă parte.
Iez.40:49. Lungimea pridvorului era de unsprezece coţi şi lăţimea de douăzeci de coţi. La el suia o
scară cu zece trepte. Şi lângă stâlpi erau coloane: una de o parte şi alta de altă parte a
intrării.
CAP. 41
Rânduiala zidirii templului
Iez.41:1. După aceea m-a dus în templu, a măsurat stâlpii şi a găsit şase coţi în lăţime de o parte şi
şase coţi de cealaltă parte; aceasta era lărgimea cortului adunării.
Iez.41:2. Lărgimea uşii era de zece coţi şi de amândouă părţile uşii câte cinci coţi. A măsurat apoi
lungimea templului şi a găsit-o de patruzeci de coţi, iar lăţimea de douăzeci de coti.
Iez.41:3. A mers înăuntrul templului şi a măsurat stâlpii de la uşă şi i-a găsit de doi coţi, iar uşa de
şase coţi; de la ţâţânile uşii până în perete a găsit şapte coţi de o parte şi şapte coţi de
cealaltă parte.
Iez.41:4. A măsurat locaşul şi a găsit douăzeci de coţi în lungime, douăzeci de coţi în lăţime şi mi-a
zis: "Aceasta este Sfânta Sfintelor".
Iez.41:5. Apoi a măsurat peretele templului şi l-a găsit gros de şase coţi; lăţimea camerelor de pe
laturile templului de jur împrejur a găsit-o de patru coţi.
Iez.41:6. În jurul templului sunt trei rânduri de câte treizeci de camere, cameră lângă cameră. Ele
intră într-un zid, care este făcut împrejurul templului anume pentru aceste camere, ca ele
să fie întărite, dar de peretele templului nu se ating.
Iez.41:7. Camerele cu cât sunt mai sus, cu atât sunt mai încăpătoare, subţiindu-se peretele. Din
camerele de jos te urci la cele din mijloc şi de la cele din mijloc la cele de sus; suişul este
învârtit, căci te sui pe o scară în chipul melcului.
Iez.41:8. Şi am văzut un caldarâm înalt împrejurul templului, care slujea de temelie pentru
camerele laterale, care avea lăţimea de o prăjină întreagă, adică de sase coti mari.
Iez.41:9. Grosimea zidului camerelor laterale, care ieşeau în afară, era de cinci coţi, iar lângă
camerele laterale era un loc gol.
Iez.41:10. Locul gol dintre camerele laterale ale templului şi dintre camerele dimprejurul curţii
templului are o lăţime de douăzeci de coţi de jur împrejur.
Iez.41:11. Uşile camerelor laterale dădeau într-un loc deschis, o uşă în partea de miazănoapte, iar
altă uşă în partea de miazăzi; iar lăţimea locului deschis era de cinci coţi.
Iez.41:12. Clădirea de dinaintea locului deschis din partea de apus avea o lăţime de şaptezeci do coţi;
zidul acestei clădiri era de cinci coţi de jur împrejur, iar lungimea ei era de nouăzeci de
coţi.
Iez.41:13. A măsurat templul; el avea o sută de coţi în lungime; locul liber, clădirea de la apus şi
zidurile lui de asemenea aveau o lungime de o sută de coti.
Iez.41:14. Lăţimea feţei templului şi curtea din partea dinspre răsărit era de o sută de coţi.
Iez.41:15. Apoi a măsurat lungimea clădirii din faţa locului liber din spatele templului cu camerele
laterale de o parte şi de alta a lui şi avea o sută de coţi.
Iez.41:16. Uşorii uşilor şi ai ferestrelor cu gratii, camerele laterale din cele trei caturi, pe jos şi de jos
până Ia ferestre, de jur împrejur erau căptuşite cu lemn. Ferestrele erau închise.
Iez.41:17. Până la înălţimea uşilor, tot peretele, atât la despărţitura cea mai dinăuntru, cât şi la cea
mai din afară, de jur împrejur, înăuntru şi pe afară, era împodobit cu chipuri săpate cu
anumită măsură;
Iez.41:18. Şi anume, erau săpaţi heruvimi şi palmieri, astfel: între fiecare doi heruvimi un palmier şi
fiecare heruvim avea două feţe.
Iez.41:19. Heruvimul într-o parte avea o faţă de om, întoarsă spre un palmier , şi în cealaltă parte
avea o faţă de leu, întoarsă spre alt palmier . Aşa erau făcute chipuri în tot templul şi
împrejur.
Iez.41:20. De jos până la înălţimea uşilor erau sculptaţi heruvimi şi palmieri ca şi pe pereţii
templului.
Iez.41:21. În templu, uşorii uşilor erau în patru muchii. Iar în faţa Sfintei Sfintelor se vedea un fel de
altar de lemn.
Iez.41:22. Altarul era de lemn, înalt de trei coţi şi lung de doi coţi; şi coarnele lui şi postamentul lui şi
pereţii lui erau de lemn. Şi mi-a zis bărbatul acela: Aceasta este masa cea de dinaintea
Domnului.
Iez.41:23. Sfânta Sfintelor avea două uşi şi Sfânta avea două uşi.
Iez.41:24. Fiecare din acele două uşi avea câte două canaturi, care se deschideau într-o parte şi în
alta, căci două canaturi erau la o uşă şi două la cealaltă uşă.
125
Iez.41:25. Şi pe ele, pe uşile templului, erau sculptaţi heruvimi şi palmieri, ca şi pe pereţi. Iar în faţa
pridvorului, afară, era o pardoseală de lemn.
Iez.41:26. Pe o latură şi pe alta a pridvorului erau ferestre cu gratii şi chipuri de palmieri; asemenea
erau şi în camerele laterale şi pe căptuşeala de lemn.
CAP. 42
Împrejurimile templului
Iez.42:1. După aceea m-a scos spre curtea cea din afară spre miazănoapte şi m-a dus la camerele
din faţa curţii, din faţa clădirii, spre miazănoapte,
Iez.42:2. La acel loc care este spre poarta de miazănoapte a curţii dinăuntru şi care are în lungime o
sută de coţi, iar în lăţime cincizeci de coţi;
Iez.42:3. Adică în dreptul locului de douăzeci de coţi al curţii dinăuntrul şi în dreptul caldarâmului
curţii din afară, unde era o galerie cu trei rânduri în faţa altei galerii cu trei rânduri.
Iez.42:4. Pe dinaintea camerelor era un loc de trecere de zece coţi lat şi de o sută de coţi lung. Uşile
erau spre miazănoapte.
Iez.42:5. Camerele cele de sus erau mai strâmte decât cele de jos şi cele de la mijloc ale clădirii,
pentru că galeriile le răpeau o parte din întinderea lor.
Iez.42:6. Ele aveau trei caturi, dar nu aveau stâlpi ca în curte. De aceea, plecând de la pământ,
camerele de sus erau mai strâmte decât cele de jos şi decât cele de la mijloc.
Iez.42:7. Zidul din afară, paralel cu camerele, dinspre curtea cea din afară, din faţa camerelor, avea
în lungime cincizeci de coţi,
Iez.42:8. Pentru că şi camerele dinspre curtea cea din afară aveau o lungime tot numai de cincizeci
de coţi. Şi aceste două clădiri care erau în dreptul templului aveau o sută de coţi.
Iez.42:9. Iar de jos, intrarea la aceste camere era dinspre răsărit, cum veneai din curtea cea din
afară.
Iez.42:10. Se aflau de asemenea camere şi în lungul zidului curţii dinăuntru, din partea dinspre
miazăzi, în faţa curţii şi a clădirii templului;
Iez.42:11. Dinaintea lor era un loc de trecere întocmai ca şi la camerele cele dinspre miazănoapte şi
avea aceeaşi lungime ca şi acelea şi aceeaşi lăţime; toate ieşirile lor, întocmirea lor şi uşile
lor erau la fel;
Iez.42:12. Tot aşa era şi cu uşile camerelor de la miazăzi. Apoi era o uşă de la capătul locului de
trecere, ce mergea de-a lungul zidului drept spre răsărit.
Iez.42:13. Şi mi-a zis bărbatul acela: "Camerele dinspre miazănoapte şi camerele dinspre miazăzi,
care sunt în faţa curţii, sunt camere sfinte, în care preoţii care se apropie de Domnul
mănâncă cele mai sfinte jertfe; tot acolo pun ei cele mai sfinte jertfe şi prinosul de pâine,
jertfă pentru păcat şi jertfă pentru vină, căci acesta este loc sfânt.
Iez.42:14. Când preoţii intră acolo, nu se cuvine să iasă din acest loc sfânt în curtea cea din afară,
până nu lasă acolo hainele lor cu care au fost îmbrăcaţi la slujbă, că acestea sunt sfinţite;
ei trebuie să se îmbrace cu alte haine şi numai după aceea să iasă la popor.
Iez.42:15. După ce a isprăvit el de măsurat templul şi curţile cele dinăuntrul zidurilor, m-a scos pe
poarta dinspre răsărit şi a început să măsoare împrejur.
Iez.42:16. Şi a măsurat latura cea dinspre răsărit cu prăjina de măsurat şi a găsit în total cinci sute de
coţi.
Iez.42:17. Pe latura de miazănoapte cu aceeaşi prăjină a măsurat cinci sute de coţi.
Iez.42:18. Pe latura de miazăzi a măsurat cu prăjina de măsurat tot cinci sute de coţi.
Iez.42:19. Apoi, apucând pe latura de apus, a măsurat cu prăjina de măsurat cinci sute de coţi.
Iez.42:20. A măsurat în cele patru laturi zidul de jur împrejurul locaşului sfânt; lungimea era de cinci
sute de coţi şi lăţimea de cinci sute de coţi; zidul acesta despărţea locul sfânt de cel ce nu
este sfânt.
CAP. 43
Vedenia slavei lui Dumnezeu.
Iez.43:1. Apoi m-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit.
Iez.43:2. Şi iată slava Dumnezeului lui Israel venea dinspre răsărit; glasul Lui era ca glasul de ape
multe şi pământul strălucea de slava Lui.
Iez.43:3. Vedenia aceasta era ca aceea pe care o văzusem mai înainte, tocmai ca aceea pe care o
văzusem când am venit să vestesc pieirea cetăţii; vedenia aceasta era asemenea vedeniei
pe care o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ.
Iez.43:4. Şi slava Domnului a intrat în templu pe poarta care este cu faţa spre răsărit.
Iez.43:5. Şi m-a ridicat Duhul şi m-a dus în curtea cea dinăuntru şi iată slava Domnului umplea tot
templul.
Iez.43:6. Şi am auzit pe Cineva Care-mi grăia din templu, iar bărbatul acela de mai înainte stătea
lângă mine.
Iez.43:7. Şi mi-a zis glasul: "Fiul omului, acesta este locul tronului Meu şi locul pe care-Mi pun
tălpile picioarelor Mele, unde voi locui veşnic în mijlocul fiilor lui Israel; casa lui Israel nu
va mai întina numele Meu cel sfânt, nici ea, nici regii ei, prin desfrânările lor, prin
cadavrele regilor lor, cu locurile lor înalte.
126
Iez.43:8. El îşi puneau pragurile lor lângă pragurile Mele şi ţâţânile uşilor lor lângă ţâţânile uşilor
Mele, încât un singur perete era între Mine şi ei, şi întinau numele Meu cel sfânt cu
urâciunile lor pe care le făceau, şi de aceea i-am pierdut întru mânia Mea.
Iez.43:9. Iar acum ei vor depărta de la Mine desfrânările lor şi trupurile moarte ale regilor lor şi Eu
voi locui în mijlocul lor în veci.
Iez.43:10. Iar tu, fiul omului, descrie casei lui Israel acest templu, ca să se ruşineze ei de fărădelegile
lor şi să-i măsoare planul.
Iez.43:11. Dacă ei se vor ruşina de toate acelea câte au făcut, atunci să le arăţi chipul templului şi
planul lui, ieşirile lui şi intrările lui şi forma lui şi toate întocmirile lui, toate formele lui şi
toate legile lui; pune toate acestea în scris înaintea ochilor lor, ca ei să vadă forma lui şi
toate întocmirile lui şi să le urmeze întocmai.
Iez.43:12. Iată acum legea templului: pe vârful muntelui tot locul care îl înconjoară este locul cel mai
sfânt. Aceasta este legea templului.
Iez.43:13. Iată măsurile jertfelnicului în coţi, socotind drept cot braţul de la cot în jos, împreună cu
palma: soclul de jos al lui era înalt de un cot şi lat tot de un cot; iar brâul, care-l încingea
pe margine, avea o palmă în lăţime. Acesta era soclul jertfelnicului.
Iez.43:14. Pe soclu, care era la pământ, se înălţa un fundament mic, care mergea ca un fel de prispă
de jur împrejurul jertfelnicului, înaltă de doi coţi şi lată de un cot. Pe fundamentul mic se
înălţa fundamentul mare, care iarăşi încingea jertfelnicul ca o prispă înaltă de patru coţi şi
lată de un cot.
Iez.43:15. Pe fundamentul mare se înălţa însuşi jertfelnicul, înalt de patru coţi; şi din jertfelnic se
ridicau patru coarne.
Iez.43:16. Jertfelnicul avea doisprezece coţi înălţime şi doisprezece coţi în lungime. El era în patru
colţuri, având toate cele patru laturi ale sale deopotrivă de lungi.
Iez.43:17. Iar faţa soclului jertfelnicului era de paisprezece coţi în lungime şi de paisprezece coţi
înălţime şi împrejurul ei avea un brâu de o jumătate de cot. Soclul de pus împrejur era lat
de un cot, iar scara de suit la jertfelnic era în partea de răsărit.
Iez.43:18. Apoi mi-a zis bărbatul acela: "Fiul omului, aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată rânduielile
jertfelnicului pentru ziua când va fi el făcut, ca să se aducă pe el arderi de tot şi ca să fie
stropit cu sânge.
Iez.43:19. Preoţilor din tribul lui Levi, care sunt din neamul lui Sadoc şi care se apropie de Mine ca să-
Mi slujească, dă-le, zice Domnul Dumnezeu, un viţel din cireada de boi ca jertfă pentru
păcat;
Iez.43:20. Şi să iei sângele lui şi să stropeşti cele patru coarne ale jertfelnicului şi pe cele patru colţuri
ale soclului lui şi brâul cel dimprejur şi astfel să-l cureţi şi să-l sfinţeşti.
Iez.43:21. Apoi ia viţelul cel de jertfă pentru păcat şi arde-l la locul rânduit al templului, dar afară din
locul cel sfânt.
Iez.43:22. Iar a doua zi, ca jertfă pentru păcat, să aduci din turma de capre un ţap fără meteahnă şi
să cureţi jertfelnicul tot aşa, cum l-aţi curăţit cu viţelul.
Iez.43:23. Iar după ce vei isprăvi curăţirea, ia din cireada de boi un viţel fără meteahnă şi din turma
de oi un berbec fără meteahnă,
Iez.43:24. Şi-i adu înaintea Domnului; preoţii să arunce asupra lor sare şi să-i înalţe ardere de tot
Domnului.
Iez.43:25. Şapte zile se aduce jertfă pentru păcat câte un ţap pe zi; de asemenea să se aducă jertfă
câte un viţel din cireada de boi şi câte un berbec din turma de oi, fără meteahnă.
Iez.43:26. Şapte zile să facă ispăşire pentru jertfelnic, să-l cureţe şi să-l sfinţească.
Iez.43:27. Iar după sfârşitul acestor zile, în ziua a opta şi mai departe, preoţii vor înălţa, pe jertfelnic,
arderile de tot ale voastre şi jertfele de împăcare şi Eu Mă voi milostivi spre voi", zice
Domnul Dumnezeu.
CAP. 44
Portul şi cumpătarea preoţilor.
Iez.44:1. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi
aceasta era închisă.
Iez.44:2. Şi mi-a zis Domnul: "Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va
intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă.
Iez.44:3. Cât priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe
calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi".
Iez.44:4. După aceea m-a dus pe calea porţii de la miazănoapte, în faţa templului, şi am privit, şi
iată slava Domnului umplea templul Domnului, şi am căzut cu faţa la pământ.
Iez.44:5. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, pleacă-ţi inima ta, priveşte cu ochii tăi şi ascultă cu
urechile tale toate câte-ţi voi grăi despre toate aşezămintele templului Domnului şi despre
toate legile ei. Uită-te cu băgare de seamă la intrarea templului şi la toate ieşirile din
locaşul cel sfânt.
Iez.44:6. Şi spune casei celei răzvrătite a lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Destul vouă,
casa lui Israel, cu toate urâciunile voastre;
Iez.44:7. Că aţi băgat înăuntru fii străini, netăiaţi împrejur la inimă şi netăiaţi împrejur la trup, ca să
stea în locaşul Meu cel sfânt şi să spurce templul Meu; aţi adus pâinea Mea, grăsimea şi
sângele şi aţi stricat legământul Meu cu tot felul de urâciuni de ale voastre.
127
Iez.44:8. Voi n-aţi făcut slujba Mea în templu, ci i-aţi pus pe ei să îndeplinească slujba voastră în
templul Meu în locul vostru".
Iez.44:9. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Nici un fiu străin, netăiat împrejur ia inimă şi netăiat
împrejur la trup, nu trebuie să intre în locaşul Meu cel sfânt, nici chiar acel fiu care
locuieşte în mijlocul fiilor lui Israel.
Iez.44:10. Chiar şi leviţii, care s-au depărtat de Mine în timpul rătăcirii lui Israel pentru a-şi urma
idolii lor, îşi vor purta greutatea păcatului lor.
Iez.44:11. Ei vor sluji în templul Meu ca străjeri la porţile templului şi făcând slujba templului; ei vor
junghia pentru popor arderi de tot şi alte jertfe şi vor sta înaintea lui ca să-i slujească.
Iez.44:12. Pentru că ei au slujit înaintea idolilor lui şi au fost pentru casa lui Israel sminteală şi au
dus-o la necredinţă, Mi-am ridicat mâna împotriva lor, zice Domnul Dumnezeu, şi îşi vor
lua pedeapsa pentru vinovăţia lor.
Iez.44:13. Ei nu se vor apropia de Mine ca să slujească înaintea Mea; nu se vor apropia de lucrurile
Mele cele sfinte, nici de Sfânta Sfintelor, ci vor purta asupra lor necinstea şi urâciunile lor,
pe care le-au făcut.
Iez.44:14. Îi voi face străjeri la templu, să facă slujba lui, şi tot ce trebuie făcut la el.
Iez.44:15. Iar preoţii din seminţia lui Levi, fiii lui Sadoc, care în vremea abaterii de la Mine a fiilor lui
Israel au îndeplinit slujirea Mea în locaşul Meu cel sfânt, aceia se vor apropia de Mine, ca
să-Mi slujească şi vor sta înaintea feţei Mele, ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice
Domnul Dumnezeu.
Iez.44:16. Ei vor intra în locaşul Meu cel sfânt şi se vor apropia de masa Mea, ca să-Mi slujească; ei
vor îndeplini slujirea Mea.
Iez.44:17. Când vor veni la poarta curţii dinăuntru, atunci se vor îmbrăca în haine de în, iar haine de
lână nu trebuie să aibă pe ei în timpul slujbei lor în porţile curţii dinăuntru şi în templu.
Iez.44:18. Turbanele de pe capetele lor trebuie să fie tot de în; hainele cele de pe dedesubt de pe
coapsele lor să fie de asemenea de în. Ei nu trebuie să se încingă, ca să nu transpire.
Iez.44:19. Iar când va trebui să iasă în curtea cea de la margine, la popor, atunci trebuie să dezbrace
hainele lor cu care au slujit şi să le lase în camerele cele sfinţite şi să se îmbrace "u alte
haine, ca să nu se atingă de popor cu hainele lor cele sfinţite.
Iez.44:20. Capetele lor nu trebuie să şi le radă, dar nici părul să nu-şi lase să crească, ci să-şi tundă
neapărat capul.
Iez.44:21. Vin nu trebuie să bea nici un preot când are să intre în curtea cea dinăuntru;
Iez.44:22. Nici văduvă, nici despărţită de bărbat nu trebuie să ia ei de femeie, ci pot să ia numai fată
din neamul casei lui Israel şi văduvă care a rămas în văduvie după moartea unui preot.
Iez.44:23. Ei trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să le
lămurească ce este curat şi ce este necurat.
Iez.44:24. În pricinile nehotărâte, ei trebuie să ia parte la judecată şi vor judeca după aşezămintele
Mele şi legile Mele vor păzi şi toate rânduielile Mele cele pentru sărbătorile Mele şi pentru
zilele Mele de odihnă le vor păzi cu sfinţenie.
Iez.44:25. De omul mort nimeni din ei nu trebuie să se apropie, ca să nu se facă necurat; numai
pentru tată şi pentru mamă, pentru fiu şi pentru fiică, pentru frate şi soră nemăritată pot
să se facă necuraţi.
Iez.44:26. După curăţirea acestuia, trebuie să i se mai socotească încă şapte zile.
Iez.44:27. Şi în ziua aceea, când trebuie să se apropie de cele sfinte în curtea cea dinăuntru, ca să
slujească în templu, trebuie să aducă jertfă pentru păcat, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.44:28. Iar cât priveşte partea lor de moşie, apoi Eu sunt partea lor; şi moşie nu li se va da întru
Israel, căci Eu sunt moşia lor.
Iez.44:29. Ei vor mânca din prinosul de pâine, din jertfa pentru păcat şi din jertfa pentru vină. Şi tot
ce este afierosit în Israel al lor este.
Iez.44:30. Pârga din toate roadele voastre şi din tot felul de prinoase, ori din ce s-ar alcătui prinoasele
voastre, este a preoţilor. Pârga din cele treierate ale voastre să o daţi preotului, ca să
odihnească binecuvântarea asupra casei tale.
Iez.44:31. Nici un fel de mortăciuni şi nimic sfâşiat de fiară, nici de păsări, nici de dobitoace nu
trebuie să mănânce preoţii.
CAP. 45
Obligaţii rituale pentru rege şi popor.
Iez.45:1. Când veţi împărţi pământul în părţi prin sorţi, atunci să osebiţi o parte sfântă a Domnului
de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi douăzeci de mii în lăţime, ca să fie sfânt
acest loc în toate hotarele lui de jur împrejur.
Iez.45:2. Din el va merge la locaşul sfânt o bucată în patru colţuri de cinci sute de coţi pe cinci sute
de coţi şi împrejurul lui o fâşie de loc lată de cincizeci de coti.
Iez.45:3. De la locul pe care va fi locaşul cel sfânt, Sfânta Sfintelor, vei măsura cele douăzeci şi cinci
de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi în lăţime;
Iez.45:4. Această parte sfântă de pământ va fi a preoţilor care slujesc locaşului sfânt şi care se
apropie să slujească Domnului; acesta va fi pentru ei loc de case şi pentru locaşul sfânt.
Iez.45:5. Douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi în lăţime va fi bucata de
pământ a Leviţilor, slujitorii templului, ca moşie a lor cu cetăţi de locuit.
128
Iez.45:6. În stăpânirea cetăţii să daţi cinci mii de coţi în lăţime şi douăzeci şi cinci de mii în lungime,
în faţa locului sfânt, care este osebit pentru Domnul. Acesta trebuie să fie al întregii oase a
lui Israel.
Iez.45:7. Şi regelui să-i daţi parte de pământ, de o parte şi de alta a locului sfânt care este osebit
Domnului şi a locului cetăţii, adică o parte la răsărit, în partea de răsărit a celor două
porţiuni şi o parte la asfinţit, în partea de asfinţit a celor două porţiuni. În lungime se vor
întinde ca una din acele părţi de la hotarul de apus până la hotarul de răsărit al ţării.
Iez.45:8. Acesta este pământul lui, moşia lui în Israel, ca regii Mei de acum să nu mai strâmtoreze
poporul Meu, şi ca să lase pământul casei lui Israel după triburile ei.
Iez.45:9. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Destul, regi ai lui Israel! Lăsaţi nedreptăţile şi împilările şi
faceţi judecată şi dreptate! Încetaţi de a mai asupri pe poporul Meu, zice Domnul
Dumnezeu.
Iez.45:10. Să aveţi cântar drept şi efă dreaptă şi bat drept.
Iez.45:11. Efa şi batul trebuie să fie măsuri deopotrivă de mari, încât într-un bat să încapă a zecea
parte dintr-un homer şi într-o efă să încapă a zecea parte dintr-un homer. Mărimea lor
trebuie măsurată cu homerul.
Iez.45:12. Siclul să aibă douăzeci de ghere. Mina va fi de douăzeci de sicli, de douăzeci şi cinci de sicli
şi de cincisprezece sicli.
Iez.45:13. lată ofranda ce trebuie să daţi regelui: a şasea parte de efă din homerul de grâu şi a şasea
parte de efă din homerul de orz.
Iez.45:14. Hotărârea pentru untdelemn: dintr-o coră de untdelemn veţi da a zecea parte dintr-un bat;
zece baturi fac un homer, căci homerul are zece baturi;
Iez.45:15. Veţi da o oaie dintr-o turmă de două sute de oi, din păşunile cele mănoase ale lui Israel.
Toate acestea le veţi da pentru prinosul de pâine şi ardere de tot şi jertfă de împăcare spre
curăţirea voastră, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.45:16. Tot poporul ţării este îndatorat să dea aceste prinoase regelui lui Israel,
Iez.45:17. Iar în sarcina regelui vor fi arderile de tot, prinosul de pâine şi turnările la sărbători, la lună
nouă, la ziua de odihnă şi la toate prăznuirile casei lui Israel. El va trebui să aducă jertfă
pentru păcat, prinos de pâine, ardere de tot şi jertfă de împăcare pentru ispăşirea casei lui
Israel".
Iez.45:18. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "În ziua întâi a lunii întâi ia din cireada de boi un junc fără
meteahnă şi curăţă locaşul sfânt.
Iez.45:19. Preotul să ia din sângele acestei jertfe pentru păcat şi să stropească cu el uşorii uşii
templului, cele patru laturi ala jertfelnicului şi uşorii porţilor curţii celei dinăuntru.
Iez.45:20. Acelaşi lucru să-l faci şi în ziua a şaptea a lunii, pentru cei ce au greşit cu ştiinţă şi din
neştiinţă şi aşa să cureţi templul.
Iez.45:21. În ziua a paisprezecea a lunii întâi, trebuie să prăznuiţi Paştile, sărbătoare de şapte zile,
când trebuie să se mănânce azime.
Iez.45:22. În această zi regele va aduce pentru sâne şi pentru tot poporul ţării un viţel ca jertfă
pentru păcat.
Iez.45:23. Şi în cele şapte zile ale sărbătorii el trebuie să aducă ardere de tot Domnului în fiecare zi
câte şapte viţei şi câte şapte berbeci fără meteahnă, iar ca jertfă pentru păcat să aducă în
fiecare zi câte un ţap din turma de capre.
Iez.45:24. Prinos de pâine trebuie să aducă el câte o efă de fiecare viţel şi câte o efă de fiecare
berbec şi câte un hin de untdelemn la efă.
Iez.45:25. În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoarea corturilor, timp de şapte zile, el
trebuie să aducă la fel: aceeaşi jertfă pentru păcat, aceeaşi ardere de tot şi tot atâta
prinos de pâine şi tot atâta untdelemn".
CAP. 46
Ritualul cerut regelui.
Iez.46:1. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Poarta curţii celei dinăuntru, care dă spre răsărit, trebuie să
fie încuiată în timpul celor şapte zile de lucru, iar în ziua odihnei ea trebuie să fie deschisă,
şi în ziua de lună nouă trebuie să fie deschisă.
Iez.46:2. Regele va trece prin pridvorul din afară al porţii acesteia şi va sta la uşorul acestei porţi;
iar preoţii vor săvârşi arderea de tot a lui, şi jertfa lui cea de împăcare; şi el din pragul
porţii se va închina Domnului şi va ieşi, iar poarta va rămâne neîncuiată până seara.
Iez.46:3. Poporul ţării se va închina înaintea Domnului, dinaintea porţii, în ziua odihnei şi la lună
nouă.
Iez.46:4. Arderea de tot pe care regele trebuie să o aducă Domnului în ziua odihnei, trebuie să fie
de şase miei fără meteahnă şi un berbec fără meteahnă,
Iez.46:5. Prinosul de pâine de o efă de făină, cu berbecul şi cu mieii, cât îi va da mâna, iar
untdelemnul, un hin la efă.
Iez.46:6. În ziua de lună nouă se va aduce de el un junc fără meteahnă din cireada de boi şi de
asemenea şase miei şi un berbec fără meteahnă.
Iez.46:7. Prinos de pâine va aduce o efă cu viţelul şi o efă cu berbecul, iar cu mieii, cât îi va da
mâna, untdelemn, câte un hin la efă.
Iez.46:8. Când vine regele, trebuie să intre prin pridvorul porţii celei dinăuntru şi tot pe acolo să
iasă.
129
Iez.46:9. Iar când va veni poporul ţării înaintea feţei Domnului, la sărbători, atunci, intrând pe
poarta de miazănoapte pentru închinare, trebuie să iasă pe poarta de miazăzi, iar când
intră pe poarta de miazăzi, trebuie să iasă pe poarta de miazănoapte; el nu trebuie să iasă
tot pe acea poartă pe care a intrat, ci trebuie să iasă pe cea din faţa aceleia.
Iez.46:10. Regele trebuie să fie în mijlocul lor; când intră ei, intră şi el, şi când ies ei, iese şi el.
Iez.46:11. În zilele de sărbătoare şi în zilele de bucurie, prinosul de pâine din partea lui trebuie să fie
de câte o efă, cu viţelul şi berbecul, iar cu mieii, cât îi va da mina, iar untdelemn, câte un
hin la efă.
Iez.46:12. Iar dacă regele, din evlavie, vrea să aducă ardere de tot Domnului, trebuie să i se deschidă
porţile cete de la răsărit şi el va săvârşi arderea sa de tot şi jertfa sa de mulţumire tot aşa
cum a săvârşit-o în ziua odihnei, şi după aceea va ieşi, iar după ieşirea lui poarta se va
închide.
Iez.46:13. În fiecare zi să aduci Domnului ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă; în fiecare
dimineaţă să-l aduci.
Iez.46:14. Iar ca prinos de pâine să adaugi la el în fiecare dimineaţă a şasea parte de efă şi
untdelemn a treia parte din hin, ca să amesteci făina. Aceasta este o lege veşnică despre
prinosul de pâine ce trebuie să se aducă Domnului totdeauna.
Iez.46:15. Să se aducă ardere de tot un miel şi prinos de pâine şi untdelemn necontenit în fiecare
dimineaţă.
Iez.46:16. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Dacă regele va da vreunuia din fiii săi dar, acest dar trebuie
să treacă moştenire şi la fiii aceluia. Ei îl vor stăpâni ca pe o moştenire.
Iez.46:17. Iar dacă el dă din moştenirea sa cuiva din robii săi dar, acesta va fi al aceluia numai până
la anul jubileu şi atunci se va întoarce la rege. Moştenirea lui poate trece numai la fiii lui.
Iez.46:18. Dar regele nu poate lua din partea de moştenire a poporului, strâmtorându-l în moştenirea
lui. El numai din moştenirea sa poate împărţi copiilor săi, ca nimeni din poporul Meu să nu
fie izgonit din moştenirea lui.
Iez.46:19. Apoi m-a dus bărbatul acela pe calea porţii celei de miazăzi la camerele sfinţite ale
preoţilor, dinspre miazănoapte, şi iată era un loc în fund, spre apus.
Iez.46:20. Şi mi-a zis: "Acesta este locul unde preoţii trebuie să fiarbă jertfa cea pentru vină şi jertfa
cea pentru păcat; unde trebuie să coacă pâinile din prinoase, fără să le scoată în curtea
cea din afară, pentru sfinţirea poporului".
Iez.46:21. După aceea m-a scos în curtea cea din afară şi m-a dus în cele patru colţuri ale curţii şi
iată în fiecare colţ al curţii era încă o curte.
Iez.46:22. În toate patru colţurile curţii erau curţi acoperite, de patruzeci de coţi în lungime şi de
treizeci în lăţime; curţile din toate patru colţurile aveau o singură măsură.
Iez.46:23. Şi împrejurul celor patru curţi erau ziduri, iar pe lângă pereţi de jur împrejur erau vetre
pentru gătit mâncare.
Iez.46:24. Şi mi-a zis bărbatul acela: "Iată bucătăriile în care slujitorii templului fierb jertfele
poporului".
CAP. 47
Poziţia templului şi împrejurimile.
Iez.47:1. Apoi m-a dus înapoi la uşa templului şi iată de sub pragul templului curgea o apă spre
răsărit; pentru că templul era cu fata spre răsărit şi apa curgea de sub partea dreaptă a
templului, pe partea de miazăzi a jertfelnicului.
Iez.47:2. M-a scos spoi pe partea cea de la miazănoapte şi m-a dus pe din afară, împrejur, la poarta
care dă spre răsărit şi iată apa curgea pe partea dreaptă.
Iez.47:3. Când bărbatul acela mergea spre răsărit, ţinea în mână sfoara şi a măsurat o mie de coţi;
şi m-a dus prin apă şi apa era până la glezne.
Iez.47:4. A mai măsurat apoi o mie de coţi Şi m-a dus prin apă, şi apa era până la genunchi. Şi a
mai măsurat încă o mie de con şi apa era până la brâu.
Iez.47:5. Şi a mai măsurat încă o mie de coji şi era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apele
crescuseră; erau ape de trecut înotând, un fluviu care nu se putea trece.
Iez.47:6. Atunci mi-a zis bărbatul acela: "Ai văzut, fiul omului?" Şi el m-a dus înapoi la malul râului.
Iez.47:7. Şi cârd am venit înapoi, iată pe malurile râului erau mulţi arbori pe o parte şi pe alta.
Iez.47:8. Şi mi-a zis acela: "Această apă curge în partea de răsărit a ţării, se va coborî în şes şi va
intra în mare, şi apele ei se vor face sănătoase.
Iez.47:9. Toată vietatea care mişună acolo pe unde va trece râul, va trăi. Peşte va fi foarte mult,
pentru că va intra acolo apa aceasta şi apele din mare se vor face sănătoase; unde va
intra râul acesta, toate vor trăi acolo.
Iez.47:10. Lângă el vor sta pescarii de la En-Gaddi până la En-Eglaim şi îşi vor arunca mrejele. Vor fi
peşti de tot soiul, ca cei din Marea cea Mare (Mediterană) şi foarte numeroşi.
Iez.47:11. Mlaştinile lui şi lacurile lui, care nu se vor face sănătoase, vor rămâne pentru sare.
Iez.47:12. La râu, pe amândouă laturile lui, vor creşte tot felul de arbori care dau hrană. Frunzele lor
nu se vor veşteji şi fructele din ei nu se vor mai isprăvi. n fiecare lună se vor coace fructe
noi, pentru că apa pentru ele vine din locul cel sfânt; fructele lor se vor întrebuinţa ca
hrană, iar frunzele la leacuri".
Iez.47:13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată hotarele pământului pe care-l veţi împărţi ca moştenire
celor douăsprezece seminţii ale lui Israel: Iosif va avea două părţi.
130
Iez.47:14. Şi veţi stăpâni din el toţi deopotrivă, pentru că, ridicându-Mi mâna, M-am jurat să-l dau
părinţilor voştri, de aceea va fi pământul acesta moştenirea voastră.
Iez.47:15. Iată care sunt hotarele ţării acesteia: În partea de miazănoapte de la Marea cea Mare,
drumul Hetlonului până la intrarea Hamatului: Ţedad,
Iez.47:16. Berot, Sibraim care e între hotarul Damascului şi al Hamatului, Haţer-Haţicon, spre hotarul
Hauranului.
Iez.47:17. Şi va fi hotarul de la mare până la Haţar-Enon în hotarul Damascului, având la
miazănoapte ţinutul Hamat. Aceasta este latura de miazănoapte.
Iez.47:18. Hotarul de răsărit să-l trageţi printre Hauran şi Damasc, printre Galaad şi ţara lui Israel, pe
Iordan, de la hotarul de miazănoapte până la marea de răsărit spre Tamar. Aceasta este
latura de răsărit.
Iez.47:19. Iar latura de miazăzi începe spre miazăzi de la Tamar şi merge până la apele Meriba la
Cadeş, apoi urmează cursul râului până la Marea cea Mare. Aceasta este latura de
miazăzi.
Iez.47:20. Iar hotarul de la apus este Marea cea Mare, de la hotarul de miazăzi până în dreptul
Hamatului, Aceasta este latura de la apus.
Iez.47:21. Şi să vă împărţiţi între voi ţara aceasta, după seminţiile lui Israel.
Iez.47:22. Şi s-o împărţiţi prin sorţi ca moştenire a voastră şi a străinilor care vor trăi la voi, care au
născut copii între voi; şi ei trebuie să se socotească între fiii lui Israel deopotrivă cu
locuitorii băştinaşi. Cu voi să primească şi ei la sorţi moştenirea lor intre seminţiile lui
Israel.
Iez.47:23. În care seminţie va trăi străinul, în aceea i se va da şi moştenire", zice Domnul Dumnezeu.
CAP. 48
Împărţirea pământului celui sfânt la cele douăsprezece seminţii.
Iez.48:1. Iată numele seminţiilor: la capătul de miazănoapte al ţării, pe calea care duce de la Hetlon
la Hamat, Haţar-Enon la hotarul Damascului, pe hotarul de miazănoapte, care este spre
Hamat, pe toată întinderea aceasta de la răsărit până la mare este o singură parte, a lui
Dan.
Iez.48:2. Lângă hotarul lui Dan, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui Aşer.
Iez.48:3. Lângă hotarul lui Aşer, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui Neftali.
Iez.48:4. Lângă hotarul lui Neftali, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui
Manase.
Iez.48:5. Lângă hotarul lui Manase, de la hotarul de răsărit până la cel de la apus, este partea lui
Efraim.
Iez.48:6. Lângă hotarul lui Efraim, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui
Ruben.
Iez.48:7. Lângă hotarul lui Ruben, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea lui Iuda.
Iez.48:8. Iar lângă hotarul lui Iuda, de la hotarul de răsărit până la cel de apus, este partea sfântă,
în lăţime de douăzeci şi cinci de mii de coţi, iar în lungime deopotrivă cu celelalte părţi, de
la marginea de răsărit ţa ţării până la cea de apus. În mijlocul acestei părţi va fi templul.
Iez.48:9. Partea pe care o veţi osebi Domnului va fi lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi, iar
lăţimea de zece mii de coţi.
Iez.48:10. Şi această parte sfântă trebuie să fie a preoţilor: la miazănoapte douăzeci şi cinci de mii de
coţi, la apus în lăţime zece mii de coţi, spre răsărit în lăţime zece mii şi spre miazăzi în
lungime douăzeci şi cinci de mii, iar la mijloc va fi locaşul sfânt al Domnului.
Iez.48:11. Aceasta să o afierosiţi preoţilor din fiii lui Sadoc, care au stat în slujba Mea şi care, în
vremea rătăcirii fiilor lui Israel, nu s-au abătut de la Mine, cum s-au abătut ceilalţi leviţi.
Iez.48:12. Această parte sfântă de pământ, va fi a lor, sfinţenie mare, la hotarul leviţilor.
Iez.48:13. Leviţii vor primi lângă partea preoţilor o parte de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime
şi zece mii de coţi în lăţime: toată partea douăzeci şi cinci de mii în lungime şi zece mii în
lăţime.
Iez.48:14. Şi din această parte ei nu pot nici să vândă, nici să schimbe; pârga pământului nu poate fi
trecută altora, pentru că ea este lucru sfânt, al Domnului.
Iez.48:15. Iar următoarele cinci mii în lăţime şi douăzeci şi cinci de mii în lungime se dau pentru
cetate, pentru întrebuinţarea obştească, pentru locuinţe şi pentru pieţe; cetatea va fi în
mijloc.
Iez.48:16. Iată măsurile ei: latura de miazănoapte patru mii cinci sute de coţi, latura de miazăzi patru
mii cinci sute de coţi, latura de răsărit patru mii cinci sute de coţi şi latura de la apus de
patru mii cinci sute de coţi.
Iez.48:17. Iar păşunea împrejurul cetăţii va fi două sute cincizeci de coţi la miază-noapte, la răsărit
două sute cincizeci, la miazăzi două sute cincizeci şi la apus două sute cincizeci.
Iez.48:18. Iar ce rămâne din lungime în linie cu porţiunea sfântă - zece mii spre răsărit şi zece mii
spre apus - va forma un venit pentru hrana muncitorilor din cetate.
Iez.48:19. În cetate pot să lucreze lucrători din toate seminţiile lui Israel.
Iez.48:20. Toată partea aceasta, un pătrat de douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi douăzeci şi
cinci de mii de coţi în lăţime, va fi partea sfântă şi va cuprinde şi pământul cetăţii.
Iez.48:21. Ce va rămâne va fi al regelui de o parte şi de alta a porţiunii sfinte şi a porţiunii cetăţii, ce
va trece peste cele douăzeci şi cinci de mii de coli spre răsărit până la hotarul ţării şi ce va
131
trece peste cele douăzeci şi cinci de mii de coţi spre apus până la hotarul ţării. Aceasta va
fi partea regelui, aşa încât partea sfântă şi locaşul sfânt vor fi la mijloc.
Iez.48:22. Şi ceea ce rămâne de la stăpânirea leviţilor şi de la stăpânirea oraşului, la mijloc, între
hotarul lui Iuda şi hotarul lui Veniamin, va fi al regelui.
Iez.48:23. Iată acum celelalte seminţii: alături de partea leviţilor, de la hotarul de răsărit al ţării până
la cel de apus, este partea lui Veniamin.
Iez.48:24. Lângă hotarul de miazăzi al lui Veniamin, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de
apus, este partea lui Simeon.
Iez.48:25. Lângă hotarul de miazăzi al lui Simeon, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus,
este partea lui Isahar.
Iez.48:26. Lângă hotarul de miazăzi al lui Isahar, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus,
este partea lui Zabulon.
Iez.48:27. Lângă hotarul de miazăzi al lui Zabulon, de la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus,
este partea lui Gad.
Iez.48:28. Iar pe hotarul de miazăzi al lui Gad merge şi hotarul de miazăzi al jării de la Tamar spre
apele Meriba de la Cadeş, de-a lungul râului acestuia până la Marea cea Mare.
Iez.48:29. Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi seminţiilor lui Israel, şi acestea sunt
părţile seminţiilor, zice Domnul Dumnezeu.
Iez.48:30. Iată acum care sunt porţile cetăţii. Porţile cetăţii vor purta numele seminţiilor lui Israel.
Iez.48:31. Latura de miazănoapte va avea patru mii cinci sute de coli şi va avea trei porţi: una, poarta
lui Ruben, una, poarta lui Iuda şi una, poarta lui Levi.
Iez.48:32. Latura de răsărit va avea patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: una, poarta lui Iosif, una,
poarta lui Veniamin şi una, poarta lui Dan.
Iez.48:33. Latura de miazăzi va avea patru mii cinci sute de coţi şi trei porţi: una, poarta lui Simeon,
una, poarta lui Isahar şi una, poarta lui Zabulon.
Iez.48:34. Şi latura dinspre mare va avea patru mii cinci sute de coli şi trei porţi: una, poarta lui Gad,
una, poarta lui Aşer şi una, poarta lui Neftali.
Iez.48:35. De jur împrejurul cetăţii sunt optsprezece mii de coţi. Iar din ziua aceea înainte numele
cetăţii va fi: Domnul este acolo.
DANIEL
CAP. 1
Tinerii evrei, aleşi de Nabucodonosor, respectă legea dată strămoşilor.
Dan.1:1. În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda, a pornit Nabucodonosor, regele
Babilonului, împotriva Ierusalimului şi 1-a împresurat.
Dan.1:2. Şi a dat Domnul în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, şi o parte din vasele templului lui
Dumnezeu, pe care le-a dus în tara Şinear, in templul dumnezeului lui şi a aşezat aceste
vase în vistieria acestui dumnezeu.
Dan.1:3. Şi a zis regele către Aşpenaz, cel mai mare peste famenii săi, să aducă dintre fiii lui Israel,
din neam regesc şi din cei din viţă aleasă,
Dan.1:4. Patru tineri fără nici un cusur trupesc, frumoşi la chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea,
cunoscători a toată ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plini de râvnă, ca să
slujească in palatul regelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi limba Caldeilor.
Dan.1:5. Şi să-i înveţe pe ei vreme de trei ani, după trecerea cărora să intre în slujba regelui. Pentru
aceasta, regele le-a rânduit să li se dea în fiecare zi bucate din bucatele lui şi vin din vinul
lui.
Dan.1:6. Printre ei se aflau din fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Misael şi Azaria.
Dan.1:7. Şi căpetenia famenilor le-a dat nume şi a chemat pe Daniel, Beltşaţar, pe Anania, Şadrac,
pe Misael, Meşac şi pe Azaria, Abed-Nego.
Dan.1:8. Şi Daniel şi-a pus in gând să nu se spurce cu bucatele şi vinul regelui şi a cerut voie
căpeteniei famenilor să nu se pângărească.
Dan.1:9. Şi Dumnezeu i-a dat să afle înaintea căpeteniei famenilor bunăvoinţă şl îndurare.
Dan.1:10. Şi a zis căpetenia famenilor către Daniel: "Mă tem numai de domnul meu, regele, care v-a
rânduit mâncărurile şi băuturile; pentru ce să vadă el mai trase chipurile voastre decât ale
tinerilor celor de o vârstă cu voi? Voi puneţi în primejdie capul meu înaintea regelui.
Dan.1:11. Şi a grăit Daniel către supraveghetorul pe care căpetenia famenilor îl pusese peste Daniel,
Anania, Misael şi Azaria:
Dan.1:12. "Încearcă o dată cu servii tăi timp de zece zile şi dă-ne să mâncăm bucate din zarzavaturi
şi să bem apă!
Dan.1:13. Apoi să te uiţi la chipurile noastre şi la chipul tinerilor care mănâncă din bucatele regelui şi
cum ţi se va părea, aşa fă cu supuşii tăi!"
Dan.1:14. Atunci el le-a ascultat această rugăminte şi a încercat timp de zece zile.
Dan.1:15. Şi după un răstimp de zece zile, ei arătau mai frumoşi şi mai graşi la trup decât toii tinerii
care mâncau din bucatele regelui.
132
Dan.1:16. Atunci supraveghetorul le-a înlocuit mâncarea lor şi vinul - băutura dor - şi le-a dat
mâncăruri de legume.
Dan.1:17. Şi acestor patru tineri le-a dat Dumnezeu ştiinţă şi pricepere în oricare scriere, precum şi
înţelepciune, încât Daniel putea să tâlcuiască vedeniile şi visele.
Dan.1:18. Şi după acel răstimp hotărât de rege ca să-i aducă, i-a înfăţişat căpetenia famenilor
înaintea lui Nabucodonosor.
Dan.1:19. Şi a grăit regele cu ei, dar n-a aflat pe nimeni printre ei toţi ca pe Daniel, Anania, Misael şi
Azaria. Şi ei au început să slujească pe rege.
Dan.1:20. Şi în toate întrebările, asupra cărora regele le cerea dezlegarea, când era vorba de
înţelepciune şi de pricepere, îi găsea pe ei de zece ori mai isteţi decât magii şi prezicătorii
din tot regatul lui.
Dan.1:21. Şi a rămas Daniel acolo până în anul întâi al domniei lui Cirus.
CAP. 2
Visul regelui tâlcuit de Daniel.
Dan.2:1. Şi în anul al doilea al domniei lui Nabucodonosor, a visat Nabucodonosor vise, iar duhul lui
s-a tulburat şi somnul nu-l mai prindea.
Dan.2:2. Şi a poruncit regele să cheme pe vrăjitori, pe prezicători, pe magi şi pe caldei, ca să-i
spună regelui visele lui; şi ei au intrat şi s-au înfăţişat înaintea regelui.
Dan.2:3. Şi le-a zis lor regele: "Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi vreau să ştiu visul".
Dan.2:4. Atunci caldeii au grăit către rege în grai arameian: "O, rege, să trăieşti în veac! Spune
servilor tăi visul şi noi îţi vom descoperi tâlcuirea".
Dan.2:5. Răspuns-a regele şi a zis către caldei: "Să ştiţi că hotărârea am luat-o! Dacă nu-mi veţi
face cunoscut visul şi tâlcuirea lui, veţi fi tăiaţi în bucăţi, iar casele voastre prefăcute în
grămezi de ruine.
Dan.2:6. Dar dacă îmi faceţi cunoscut visul şi tâlcuirea lui veţi primi de la mine daruri bogate şi
cinstire multă; deci arătaţi-mi visul şi tâlcuirea lui!"
Dan.2:7. Ei au răspuns pentru a doua oară şi au zis: "0, rege, spune servilor tăi visul, iar noi îţi vom
face cunoscută tâlcuirea lui!"
Dan.2:8. Răspuns-a şi a zis regele: "Fără îndoială, eu ştiu că voi căutaţi să câştigaţi vreme, fiindcă
vedeţi că eu hotărârea am luat-o;
Dan.2:9. Că dacă nu-mi faceţi cunoscut visul, este că aveţi de gând să vă sfătuiţi unul cu altul şi să
spuneţi înaintea mea vorbe mincinoase şi înşelătoare, până când vremurile se vor schimba.
De aceea spuneţi-mi acum visul şi eu voi şti dacă voi puteţi să-mi descoperiţi şi tâlcuirea
lui!"
Dan.2:10. Răspuns-au caldeii în faţa regelui şi au zis: "Nu se află om pe pământ care să poată face
cunoscut ceea ce cere regele, fiindcă nici un rege, oricât de mare şi de puternic ar fi, nu ar
cere aşa ceva de la nici un tâlcuitor de semne, vrăjitor, sau caldeu.
Dan.2:11. Şi lucrul pe care îl cere regele este greu şi nimeni altul nu poate să-l descopere înaintea lui,
decât zeii al căror locaş nu este printre cei muritori".
Dan.2:12. Din această pricină regele s-a mâniat şi, în marea lui furie, a poruncit să fie ucişi toţi
înţelepţii din Babilon.
Dan.2:13. Când a ieşit porunca, să fie omorâţi înţelepţii, trebuia să fie omorât şi Daniel şi cei
dimpreună cu el.
Dan.2:14. Atunci Daniel şi-a îndreptat cuvântul cu înţelepciune şi iscusinţă către Arioh, mai-marele
gărzii regelui, care ieşise să omoare pe înţelepţii din Babilon,
Dan.2:15. Şi a început să grăiască către Arioh, împuternicitul regelui: "De ce a dat regele o poruncă
aşa de aspră?" După ce Arioh i-a lămurit lui Daniel rostul poruncii,
Dan.2:16. Daniel a plecat şi a rugat pe rege să-i lase vreme ca să-i descopere tâlcul.
Dan.2:17. După aceasta Daniel s-a dus în casa lui şi a dat de ştire lui Anania, Misael şi Azaria,
prietenii lui, care este pricina,
Dan.2:18. Cerându-le să roage fierbinte milostivirea lui Dumnezeu din ceruri pentru această taină, ca
să nu lase să piară Daniel şi prietenii lui împreună cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului.
Dan.2:19. Atunci i s-a descoperit lui Daniel taina aceasta într-o vedenie de noapte. Şi a preaslăvit
Daniel pe Dumnezeul cerului.
Dan.2:20. Şi a început Daniel a grăi: "Să fie numele lui Dumnezeu binecuvântat din veac şi până în
veac, că a Lui este înţelepciunea şi puterea.
Dan.2:21. Şi El este Cel care schimbă timpurile şi ceasurile, Cel care dă jos de pe tron pe regi şi Cel
care îi pune; El dă înţelepciune celor înţelepţi şi ştiinţă celor pricepuţi.
Dan.2:22. El descoperă cele mai adânci şi cele mai ascunse lucruri, ştie ce se petrece în întuneric şi
lumina sălăşluieşte cu El.
Dan.2:23, Pe Tine, Dumnezeule al părinţilor mei, Te preaslăvesc şi Îţi mulţumesc ţie, că mi-ai dat mie
înţelepciune şi pricepere şi m-ai făcut să cunosc acum ceea ce noi Ţi-am cerut rugându-Te,
căci Tu ne-ai descoperit taina regelui".
Dan.2:24. Apoi Daniel s-a dus la Arioh, pe care regele îl însărcinase să omoare pe înţelepţii Babilonului
şi i-a grăit aşa: "Nu da morţii pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea regelui şi eu îi voi
descoperi regelui tâlcuirea".
Dan.2:25. Atunci Arioh a dus grabnic înăuntru pe Daniel în faţa regelui şi i-a vorbit astfel: "Am găsit
un iudeu dintre cei aduşi în robie care poate să tâlcuiască visul".
133
Dan.2:26. Răspuns-a regele şi a zis către Daniel, care se cheamă Beltşaţar: "Oare eşti tu în stare să-
mi spui visul pe care l-am avut precum şi tâlcuirea lui?"
Dan.2:27. Daniel a răspuns înaintea regelui zicând: "Taina pe care vrea să o afle regele nu pot s-o
facă cunoscută lui nici înţelepţii, nici prezicătorii, nici vrăjitorii, nici cititorii în stele.
Dan.2:28. Dar este un Dumnezeu în ceruri, Care descoperă tainele şi Care a făcut cunoscut regelui
Nabucodonosor ce se va întâmpla în vremurile ce vor veni. Iată care este visul şi vedenia
pe care le-ai avut când erai culcat în patul tău:
Dan.2:29. Ţie, rege, îţi treceau gânduri prin minte, când erai în patul tău, pentru ceea ce se va
întâmpla mai pe urmă şi Cel ce ţi-a descoperit taina ţi-a dat să ştii ce va fi.
Dan.2:30. Şi mie, nu prin înţelepciunea care ar fi în mine mai mult decât la toţi cei vii, mi s-a
descoperit taina aceasta, ci ca să se facă ştiut regelui înţelesul ei ca să cunoşti gândurile
inimii tale.
Dan.2:31. O, rege! Tu priveai şi iată un chip - acest chip era peste măsură de mare şi strălucirea lui
neobişnuită stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era grozavă.
Dan.2:32. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de
aramă,
Dan.2:33. Pulpele de fier , iar picioarele o parte de fier şi o parte de lut.
Dan.2:34. Tu priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier şi de
lut şi le-a sfărâmat.
Dan.2:35. Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca
pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra
care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot pământul.
Dan.2:36. Iată visul, iar tâlcuirea lui o vom spune înaintea regelui.
Dan.2:37. Tu, rege al regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul, puterea, tăria şi mărirea,
Dan.2:38. Şi în mâinile căruia a dat pe fiii oamenilor în orice ţinut ar locui, precum şi fiarele câmpului
şi păsările cerului şi i-a dat stăpânire peste toate, tu eşti capul de aur.
Dan.2:39. Şi după tine se va ridica un alt regat mai mic decât al tău, apoi un al treilea regat de
aramă, care va stăpâni peste tot pământul.
Dan.2:40. Şi un al patrulea regat va fi tare ca fierul şi, după cum fierul sfărâmă şi zdrobeşte totul, aşa
şi el va sfărâma şi va preface totul în pulbere, ca fierul care face totul bucăţi.
Dan.2:41. Iar picioarele pe care le-ai văzut şi degetele, unele de lut de olar şi altele de fier , înseamnă
că va fi un regat împărţit şi va fi tare ea fierul, după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut.
Dan.2:42. Şi degetele picioarelor, unele de fier şi altele de lut, înseamnă că regatul va fi parte tare,
parte şubred.
Dan.2:43. Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca prin înrudiri, dar nu vor
avea legătură temeinică între ele, după cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul.
Dan.2:44. Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat veşnic care nu va fi nimicit
niciodată şi care nu va fi trecut la alt popor; El va sfărâma şi va nimici toate aceste regate
şi singur El va rămâne în veci.
Dan.2:45. După cum tu ai văzut că o piatră a fost desprinsă din munte, nu de mână, şi a zdrobit
fierul, arama, lutul, argintul şi aurul, Marele Dumnezeu a dat de ştire regelui ceea ce va fi
în viitor; visul este adevărat şi tâlcuirea lui neîndoielnică".
Dan.2:46. Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel
şi a dat poruncă să-i aducă jertfe şi tămâieri.
Dan.2:47. Răspuns-a regele către Daniel şi a zis: "Cu adevărat că Dumnezeul vostru este Dumnezeul
dumnezeilor şi Stăpânul regilor, descoperitorul tainelor, căci tu ai putut să descoperi
această taină".
Dan.2:48. Atunci regele a ridicat la mare vrednicie pe Daniel şi i-a dat daruri şi numeroase lucruri de
mare preţ şi l-a pus guvernator peste tot ţinutul Babilonului şi căpetenie peste toţi înţelepţii
Babilonului.
Dan.2:49. La rugămintea lui Daniel, regele a însărcinat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego cu ocârmuirea
ţinutului Babilonului, iar Daniel a rămas la curtea regelui.
CAP. 3
Chipul cel de aur şi cei trei tineri în cuptorul de foc.
Dan.3:1. Regele Nabucodonosor a făcut un chip de aur înalt de şaizeci de coţi, lat de şase coţi şi 1-a
aşezat în câmpia Dura (Deir) din ţinutul Babilonului.
Dan.3:2. Şi regele Nabucodonosor a trimis să adune pe satrapi, pe mai-marii dregători, pe
cârmuitori, pe conducătorii oştirilor, pe vistiernici, pe cunoscătorii de legi, pe judecători şi
pe toţi ceilalţi dregători ai ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care îl ridicase
regele Nabucodonosor.
Dan.3:3. Atunci s-au adunat satrapii, dregătorii cei mari, cârmuitorii, conducătorii oştirilor,
vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toţi ceilalţi dregători ai ţinuturilor la sfinţirea chipului pe
care îl ridicase Nabucodonosor şi au stat înaintea chipului ridicat de Nabucodonosor.
Dan.3:4. Şi îndată un crainic a strigat cu glas tare: "Iată ce vi se porunceşte vouă, popoarelor,
neamurilor şi limbilor:
Dan.3:5. De îndată ce veţi auzi glasul trâmbiţei, flautului, chitarei, harpei, psalterionului, cimpoiului
şi al tuturor instrumentelor muzicale, veţi cădea la pământ şi vă veţi închina chipului de aur
pe care 1-a ridicat regele Nabucodonosor;
134
Dan.3:6. Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în
mijlocul unui cuptor cu foc arzător!"
Dan.3:7. De aceea, când toate popoarele au auzit glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harpei,
al psalterionului şi al tuturor instrumentelor muzicale, toate popoarele, neamurile şi limbile
au căzut la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care îl ridicase regele
Nabucodonosor.
Dan.3:8. În acelaşi timp s-au apropiat câţiva bărbaţi caldei, care au pârât pe iudei.
Dan.3:9. Ei au început să spună regelui Nabucodonosor: "O, rege, să trăieşti în veac!
Dan.3:10. Tu poruncă ai dat, ca oricine va auzi glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harpei, al
psalterionului, al cimpoiului şi al altor instrumente muzicale, să cadă la pământ şi să se
închine chipului de aur.
Dan.3:11. Iar cine nu va cădea la pământ, nici se va închina, să fie aruncat în mijlocul unui cuptor cu
foc arzător.
Dan.3:12. Dar sunt nişte iudei, pe care i-ai pus cârmuitori peste ţinutul Babilonului: Şadrac, Meşac şi
Abed-Nego. Aceşti bărbaţi, nici că au luat în seamă porunca ta, o, rege; dumnezeului tău
nu-i slujesc şi chipului de aur pe care tu l-ai înălţat nu-i aduc închinare!"
Dan.3:13. Atunci regele Nabucodonosor, plin de mânie şi de zbucium, a poruncit să i se aducă înainte
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Îndată au adus pe aceşti bărbaţi înaintea regelui.
Dan.3:14. Nabucodonosor le-a zis: "Este, oare, adevărat, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, că voi nu
slujiţi dumnezeului meu şi chipului de aur pe care eu l-am aşezat şi nu-i cădeţi la pământ
cu rugăciuni?
Dan.3:12. Acum, fiţi gata şi atunci când veţi auzi glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harpei, al
psalterionului, al cimpoiului şi al altor instrumente muzicale, să cădeţi la pământ şi să vă
închinaţi chipului pe care eu l-am făcut; iar dacă nu vreţi să vă închinaţi, într-o clipă veţi fi
aruncaţi în mijlocul unui cuptor cu foc arzător. Şi care dumnezeu vă va scăpa din mâna
mea?"
Dan.3:16. Răspuns-au Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi au zis regelui: O, Nabucodonosor, noi n-avem
nevoie ca la aceasta să-ţi dăm un răspuns!
Dan.3:17. Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să ne scape, El ne va scăpa din
cuptorul cel cu foc arzător şi din mâna ta, o, rege!
Dan.3:18. Şi chiar dacă nu ne va scăpa, ştiut să fie de tine, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor
tăi şi înaintea chipului de aur pe care tu l-ai aşezat nu vom cădea la pământ!"
Dan.3:19. Atunci Nabucodonosor s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat înfăţişarea feţei sale faţă de
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi începând iarăşi a grăi, a poruncit să încălzească cuptorul
de şapte ori mai mult decât era de obicei.
Dan.3:20. Şi a poruncit celor mai puternici oameni din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-
Nego şi să-i arunce în cuptorul cel cu foc arzător.
Dan.3:21. Atunci aceşti oameni, îmbrăcaţi cum erau, cu mantie, încălţăminte, pălărie şi cu toată
îmbrăcămintea lor, au fost legaţi şi aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător.
Dan.3:22. Fiindcă porunca regelui era grabnică şi cuptorul foarte înfierbântat, acei oameni care au
aruncat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au fost mistuiţi de văpaia focului.
Dan.3:23. Şi aceşti trei bărbaţi, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au căzut legaţi în mijlocul cuptorului cu
foc arzător.
Dan.3:24. Atunci regele Nabucodonosor a fost cuprins de spaimă şi s-a sculat în grabă. El a început a
grăi şi a zis către sfetnicii săi: "Oare, n-am aruncat noi trei bărbaţi legaţi în mijlocul
cuptorului cu foc arzător?" Răspuns-au şi i-au zis: "Cu adevărat, aşa este, o, rege!"
Dan.3:25. Şi începând din nou a grăi, a zis: "Iată, eu văd patru bărbaţi dezlegaţi, umblând prin
mijlocul cuptorului, nevătămaţi, iar chipul celui de al patrulea, ca faţa unuia dintre fiii
zeilor".
Dan.3:26. Atunci s-a apropiat Nabucodonosor de gura cuptorului cu foc arzător şi, începând a grăi, a
zis: "Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii mei, ieşiţi afară şi veniţi la mine!" Atunci
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit dinăuntrul cuptorului.
Dan.3:27. Şi adunându-se satrapii, dregătorii cei mai mari, cârmuitorii şi sfetnicii regelui, au văzut că
focul nu pricinuise nici o vătămare trupului acestor oameni, că nici perii capului nu se
pârliseră şi că hainele lor erau neschimbate şi că nici măcar nu miroseau a foc.
Dan.3:28. Răspuns-a Nabucodonosor şi a zis: "Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi
Abed-Nego, Care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe servii Săi, care îşi puseseră
nădejdea în El şi care au călcat porunca regelui şi şi-au dat trupurile lor ca să nu slujească
şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor.
Dan.3:29. Şi poruncesc: Popoare, neamuri şi limbi, toţi aceia care ar vorbi de rău pe Dumnezeul lui
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, să fie tăiaţi în bucăţi şi casele lor să fie nimicite, fiindcă nu
este un alt dumnezeu care să-i poată izbăvi într-acest chip".
Dan.3:30. După aceasta a întărit regele în slujbele lor pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, peste ţinutul
Babilonului.
Dan.3:31. Regele Nabucodonosor a dat hrisov către toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiesc
pe tot pământul: "Pacea voastră să sporească!
Dan.3:32. Plăcutu-mi-a să vestesc minunile şi faptele cele peste fire, pe care le-a făcut mie
Dumnezeul cel Preaînalt.
135
Dan.3:33. Cât de mari sunt minunile Lui şi cât de puternice sunt faptele cele peste fire! Împărăţia Lui
este împărăţie veşnică şi stăpânirea Lui ţine din neam în neam!
CAP. 4
Al doilea vis şi tâlcuirea lui.
Dan.4:1. Eu, Nabucodonosor, stam fără de grijă în casa mea şi bucuros de viaţă în patul meu.
Dan.4:2. Am visat un vis care m-a înspăimântat; şi gândurile mele când stam culcat în patul meu şi
vedeniile pe care le-am avut m-au frământat adânc.
Dan.4:3. Şi am poruncit să mi se aducă în faţa mea toţi înţelepţii din Babilon, care să-mi tâlcuiască
visul.
Dan.4:4. Atunci au sosit tâlcuitorii de semne, prezicătorii, caldeii şi cititorii în stele şi le-am spus
visul, dar ei nu mi-au dat tâlcuirea lui.
Dan.4:5. Iar în cele din urmă s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, după
numele dumnezeului meu şi care are în al Duhul Dumnezeului celui Sfânt şi i-am spus
visul:
Dan.4:6. "Beltşaţar, tu, mai-marele tâlcuitorilor de semne, tu, cel în care ştiu că locuieşte Duhul lui
Dumnezeu celui Sfânt şi că nici o taină nu-ţi este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat
şi spune-mi tâlcuirea lui!
Dan.4:7. Vedenia pe care am avut-o, când eram culcat în patul meu, a fost: "Mă uitam şi iată un
copac în mijlocul pământului, înalt foarte.
Dan.4:8. Copacul creştea şi era puternic şi vârful lui ajungea până la cer şi se putea vedea până la
capătul pământului.
Dan.4:9. Frunzişul lui era frumos şi roadele lui multe, şi hrană pentru toţi se afla în el. Sub el căutau
umbră fiarele câmpului, iar în ramurile lui îşi făceau cuiburi păsările cerului şi din el se
hrăneau toate vieţuitoarele.
Dan.4:10. Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu şi iată un înger, un sfânt, se
cobora din ceruri;
Dan.4:11. El a strigat cu glas tare şi a poruncit aşa: Doborâţi copacul şi tăiaţi-i crengile, scuturaţi
frunzele lui şi împrăştiaţi roadele lui, ca animalele să fugă de sub el şi păsările din frunzişul
lui!
Dan.4:12. Iar butucul şi rădăcinile să rămână în pământ în legături de fier şi de aramă, în iarba
câmpului! Din roua cerului să fie udat şi cu dobitoacele câmpului să împartă iarba
pământului.
Dan.4:13. Inima lui să nu mai fie inimă de om, ci o inimă de dobitoc să-i fie dată şi şapte ani să treacă
peste el!
Dan.4:14. Această hotărâre se sprijină pe porunca îngerilor, iar porunca sfinţilor este ca să cunoască
cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, pe care o dă cui vrea şi poate
să ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.
Dan.4:15. Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor, iar tu, Beltşaţar, spune
tâlcuirea lui, căci toţi înţelepţii regatului meu nu pot să-mi facă cunoscută tâlcuirea. Tu însă
eşti în stare, fiindcă ai în tine Duhul Dumnezeului celui Sfânt".
Dan.4:16. Atunci Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, a rămas înmărmurit pentru o clipă şi gândurile
lui s-au tulburat. Regele a prins din nou a grăi şi a zis: "Beltşaţar, visul şi tâlcuirea lui să nu
te înfricoşeze!" Răspuns-a Beltşaţar şi a zis: "O, stăpâne, visul să fie pentru cei ce te urăsc
pe tine, iar tâlcuirea lui pentru vrăjmaşii tăi!
Dan.4:17. Copacul pe care tu l-ai văzut, mare şi puternic, care cu vârful ajungea până la cer şi se
vedea până la capătul pământului,
Dan.4:18. Cu frunziş frumos, cu rod mult şi din care se hrăneau toţi, sub care se adăposteau fiarele
câmpului, iar în ramurile lui făceau cuiburi păsările cerului,
Dan.4:19. Acela eşti tu, o, rege, tu, care te-ai mărit şi te-ai făcut puternic, ai crescut şi ai ajuns până
la ceruri, ai stăpânirea ta până la marginea pământului.
Dan.4:20. Iar că a văzut regele un înger, un sfânt, coborându-se din cer şi zicând: Doborâţi copacul şi
nimiciţi-l, dar butucul şi rădăcinile lui lăsaţi-le în pământ şi în legături de fier şi de aramă,
în iarba pământului, şi de roua cerului să fie udat şi cu animalele câmpului să fie părtaş
până ce vor trece peste el şapte ani,
Dan.4:21. Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va împlini peste stăpânul meu
regele,
Dan.4:22. Că tu vei fi alungat dintre oameni şi vei locui împreună cu animalele câmpului şi vei mânca
iarbă şi din roua cerului vei fi udat şi vor trece peste tine şapte ani, până ce tu vei cunoaşte
că Cel Preaînalt are stăpânirea peste împărăţia oamenilor şi o dă cui voieşte.
Dan.4:23. Şi dacă a poruncit să lase butucul şi rădăcinile copacului, înseamnă că regatul tău va fi
ocrotit pentru tine îndată ce tu vei recunoaşte că Cerul are stăpânirea.
Dan.4:24. De aceea, o, rege, plăcut să-ţi fie sfatul meu înaintea ta: Răscumpără păcatele tale prin
fapte de dreptate şi nedreptăţile tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în
care te afli să dăinuiască".
Dan.4:25. Totul s-a împlinit cu regele Nabucodonosor.
Dan.4:26. După douăsprezece luni, când regele Nabucodonosor se plimba în palatul regal din Babilon,
Dan.4:27. A prins a grăi zicând: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am clădit eu întru
tăria puterii mele şi spre cinstea strălucirii mele, ca reşedinţă regală?"
136
Dan.4:28. Pe când cuvântul era încă în gura regelui, un glas s-a coborât din cer: "Ţie, rege
Nabucodonosor, ţi se spune: Regatul s-a luat de la tine.
Dan.4:29. Şi dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele câmpului şi vei paşte iarbă şi vor trece
şapte ani peste tine, până ce vei recunoaşte că Cel Preaînalt are putere peste împărăţia
oamenilor şi că o dă cui voieşte!"
Dan.4:30. Îndată s-a împlinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor, căci a fost alungat dintre oameni şi
a mâncat iarbă ca animalele şi trupul lui era udat de rouă până când părul i-a crescut ca
penele vulturilor şi unghiile ca ghiarele păsărilor.
Dan.4:31. "Şi după trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer şi mintea mi-
a venit din nou şi am binecuvântat pe Cel Preaînalt şi Celui veşnic viu l-am adus laudă şi
preamărire, că puterea Lui este putere veşnică, iar împărăţia Lui din neam în neam.
Dan.4:32. Toţi locuitorii pământului sunt socotiţi ca o nimica şi El face ce voieşte cu oştirea cerească şi
cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-L împiedice la lucrul Lui şi să-I zică: "Ce faci
Tu?"
Dan.4:33. În acelaşi timp mi-a venit mintea la loc şi, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarăşi
măreţia şi strălucirea şi sfetnicii mei şi dregătorii cei mari m-au chemat şi regatul mi-a fost
dat în stăpânire, iar puterea mea a crescut şi mai mult.
Dan.4:34. Acum, eu, Nabucodonosor, laud, înalţ şi preamăresc pe Împăratul cerului; toate faptele Lui
sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!"
CAP. 5
Ospăţul lui Belşaţar (Baltazar), scrierea minunată şi tâlcuirea ei.
Dan.5:1. Regele Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie din dregătorii săi şi în faţa celor o mie
a băut vin.
Dan.5:2. Belşaţar când era în toiul ospăţului, la băutul vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi
de argint pe care Nabucodonosor, tatăl său, le luase din templul din Ierusalim , ca regele să
bea vin din ele, împreună cu dregătorii săi, femeile sale şi concubinele sale.
Dan.5:3. Atunci au fost aduse vasele de aur şi de argint care fuseseră luate din templul lui
Dumnezeu din Ierusalim şi au băut din ele regele şi dregătorii săi, femeile sale şi
concubinele sale.
Dan.5:4. Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier , de lemn
şi de piatră.
Dan.5:5. În aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui
mare pe tencuiala peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care
scria.
Dan.5:6. Atunci faţa regelui s-a îngălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale
au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul neîncetat.
Dan.5:7. Regele a început să strige din toate puterile să i se aducă prezicătorii, caldeii şi tâlcuitorii
de semne. Atunci el a prins a grăi şi a zis tuturor înţelepţilor din Babilon: "Oricine va citi
scrisul acesta şi îmi va arăta tâlcuirea lui va fi îmbrăcat în veşmânt de purpură, lanţ de aur
i se va pune împrejurul gâtului lui şi va cârmui ca al treilea în regatul meu!"
Dan.5:8. Atunci au venit toţi înţelepţii regelui, dar nu au putut citi scrisul, nici să-i facă cunoscut
înţelesul lui.
Dan.5:9. Regele Belşaţar s-a înspăimântat foarte, faţa lui s-a îngălbenit, iar dregătorii lui au rămas
înmărmuriţi.
Dan.5:10. Regina, auzind strigătul regelui şi al dregătorilor, s-a dus in cămara de ospăţ. Ea a început a
grăi şi a zis: "O, rege, să trăieşti în veac! Gândurile tale să nu te înspăimânte, şi chipul
feţei tale să nu se schimbe!
Dan.5:11. În regatul tău se află un om care are în el Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi în vremea
domniei tatălui tău a fost descoperită în el lumină, pricepere şi înţelepciune, ca
înţelepciunea dumnezeiască, iar regele Nabucodonosor, tatăl tău, l-a pus mai-marele
tâlcuitorilor ele semne, al caldeilor, al cititorilor în stele şi al înţelepţilor.
Dan.5:12. Din pricină că s-a descoperit în Daniel un duh înalt, o ştiinţă şi o pricepere de a tâlcui
visele, de a dezlega lucrurile greu de înţeles şi de a descoperi tainele, pentru aceasta
regele i-a dat numele de Beltşaţar. Deci cheamă pe Daniel, şi el îţi va arăta tâlcuirea".
Dan.5:13. Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a zis atunci lui Daniel: "Tu eşti Daniel, cel dintre
robii iudei pe care i-a adus tatăl meu din Iuda?
Dan.5:14. Am auzit că în tine este Duhul lui Dumnezeu şi că în tine se află lumină, pricepere şi
înţelepciune fără seamăn.
Dan.5:15. Acum au fost aduşi la mine înţelepţii şi prezicătorii ca să-mi citească scrisul acesta şi să-mi
facă cunoscută tâlcuirea lui, dar nu au fost în stare să-mi spună tâlcuirea acestor cuvinte.
Dan.5:16. Şi eu am auzit despre tine că tu poţi să tâlcuieşti visele şi să dezlegi cele tainice. Acum,
dacă tu eşti în stare să citeşti scrisul şi să-mi faci cunoscută tâlcuirea lui, vei fi îmbrăcat în
veşmânt de purpură şi lanţ de aur vei avea împrejurul gâtului tău şi vei cârmui ca al treilea
în regatul meu".
Dan.5:17. Atunci Daniel a început să vorbească şi a grăit regelui: "Darurile tale poţi să le păstrezi
pentru tine, iar lucrurile de preţ dă-le altora; căci eu voi citi regelui scrisul şi îi voi face
cunoscută tâlcuirea lui.
137
Dan.5:18. O, rege! Dumnezeu cel Preaînalt a dat lui Nabucodonosor, tatăl tău, regatul, mărirea,
cinstea şi strălucirea.
Dan.5:19. Iar din pricina puterii pe care El i-o dăduse, toate popoarele, neamurile şi limbile erau
înfricoşate şi tremurau înaintea lui; el omora pe cine voia şi lăsa în viaţă pe cine voia, înălţa
pe cine voia şi cobora pe cine voia.
Dan.5:20. Şi pentru că inima lui se trufise şi duhul lui se împietrise până la mândrie, a fost coborât de
pe scaunul regatului său şi vrednicia lui i-a fost luată;
Dan.5:21. Şi a fost izgonit din neamul omenesc, iar inima i s-a făcut asemenea dobitoacelor, şi a locuit
cu asinii sălbatici, mâncând iarbă ca boii şi şi-a udat trupul din roua cerului până a
recunoscut că Dumnezeu cel Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi aşază peste
ea pe cine vrea.
Dan.5:22. Şi tu, fiul său, Belşaţar, tu nu eşti smerit cu inima, măcar că tu ştii toate acestea.
Dan.5:23. Şi te-ai ridicat împotriva Stăpânului cerului şi ai adus vasele templului Său înaintea ta, şi ai
băut vin din ele, tu şi dregătorii tăi, femeile tale şi concubinele tale, şi ai preamărit
dumnezei de argint, de aur, de aramă, de fier , de lemn şi de piatră, dumnezei care nu văd,
nici nu aud şi nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta şi
toate căile tale, nu L-ai cinstit.
Dan.5:24. Atunci a trimis El vârful mâinii care a scris aceste cuvinte.
Dan.5:25. Iată inscripţia care a fost scrisă: Mene, mene, techel ufarsin.
Dan.5:26. Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău şi i-a pus
capăt.
Dan.5:27. Techel: l-a cântărit în cântar şi l-a găsit uşor.
Dan.5:28. Peres: a împărţit regatul tău şi 1-a dat Mezilor şi Perşilor".
Dan.5:29. Atunci a poruncit Belşaţar şi au îmbrăcat pe Daniel în veşmânt de purpură şi i-au pus lanţ
de aur la gâtul lui şi au dat de veste că el va cârmui ca al treilea în împărăţie.
Dan.5:30. Chiar în noaptea aceea a fost omorât Belşaţar, împăratul Caldeilor.
CAP. 6
Daniel în groapa cu lei.
Dan.6:1. Şi Darius Medul a ajuns rege când era în vârstă de aproape 62 de ani.
Dan.6:2. Şi i-a plăcut lui Darius să pună peste regatul lui 120 de satrapi, care să poarte de grijă în
tot regatul,
Dan.6:3. Iar în fruntea lor, trei dregători dintre care unul era Daniel, şi aceşti satrapi trebuia să le
dea lor socoteală, astfel ca regele să nu fie păgubit.
Dan.6:4. Însă Daniel era mai presus decât toţi dregătorii şi satrapii, fiindcă în el era un duh înalt şi
regele îşi pusese în gând să-l pună mai mare peste tot regatul.
Dan.6:5. Atunci dregătorii şi satrapii s-au trudit să găsească lui Daniel vreo pricină din partea
cârmuirii regatului, dar n-au putut să-i afle nici o pricină sau lucru rău, căci el era
credincios şi nici o trecere cu vederea sau greşeală nu i s-a putut pune în seamă.
Dan.6:6. Atunci oamenii aceştia au zis: "Dacă nu-i găsim lui Daniel nici o pricină, cu toate acestea îi
vom afla lui una, în legea Dumnezeului lui".
Dan.6:7. Dregătorii şi satrapii aceştia s-au dus atunci în grabă la rege şi aşa i-au grăit: "O, rege
Darius, să trăieşti în veac!
Dan.6:8. Toţi marii dregători ai regatului, marii cârmuitori, satrapii, sfetnicii şi guvernatorii s-au
sfătuit laolaltă ca regele să dea o poruncă şi să se rânduiască oprirea ca oricine s-ar ruga
vreme de treizeci de zile altui dumnezeu şi om în afară de tine, rege, să fie aruncat în
groapa cu lei.
Dan.6:9. Acum, o, rege, fă cunoscută oprirea şi dă poruncă scrisă, care, potrivit legii Mezilor şi
Perşilor, nu se mai poate schimba".
Dan.6:.10. Aşadar, regele Darius a dat oprire scrisă şi poruncă.
Dan.6:11. Îndată ce Daniel a aflat că o poruncă a fost dată, a intrat în casa sa, care avea în cămara
de sus fereastră deschisă înspre Ierusalim şi în fiecare zi îngenunchea de trei ori, s-a rugat
şi a lăudat pe Dumnezeu, cum făcea şi mai înainte.
Dan.6:12. Atunci bărbaţii aceia au venit în număr mare şi au aflat pe Daniel rugându-se şi cerând mila
lui Dumnezeu.
Dan.6:13. Apoi s-au apropiat şi au grăit înaintea regelui privitor la porunca regală: "Oare n-ai poruncit
tu ca oricine s-ar ruga timp de treizeci de zile la oricare alt dumnezeu sau om, în afară de
tine, rege, să fie aruncat într-o groapă cu lei?" Răspuns-a regele şi a zis: "Lucrul rămâne
hotărât şi, după legile Mezilor şi Perşilor, nu se poate schimba".
Dan.6:14. Atunci au răspuns ei regelui şi au zis: "Daniel, cel dintre robii iudei, nu a luat în seamă
porunca ta, rege, nici nu s-a îngrijit de oprirea ta, ci de trei ori pe zi îşi face rugăciunea".
Dan.6:15. Când a auzit regele acestea, s-a tulburat foarte şi şi-a îndreptat gândul spre Daniel, cum ar
putea să-l scape, şi până la apusul soarelui s-a străduit ca să-l scoată.
Dan.6:16. În urmă, oamenii aceia au intrat în grabă la rege şi i-au zis: "Ştiut să-ţi fie, o, rege, că,
după legea Mezilor şi a Perşilor, orice poruncă sau oprire dată de rege nu se mai poate
schimba".
Dan.6:17. Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel şi 1-a aruncat în groapa cu lei. După
acestea regele a prins a grăi şi a zis lui Daniel: "Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinsteşti fără
încetare, Acela te va scăpa!"
138
Dan.6:18. Apoi s-a adus o piatră care a fost pusă peste gura gropii, iar regele a pecetluit-o cu inelul
său şi cu inelul dregătorilor săi, aşa ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel.
Dan.6:19. Pe urmă, împăratul s-a dus în palatul său şi a petrecut noaptea în post şi nu au adus lângă
el concubine, iar somnul nu l-a mai prins.
Dan.6:20. Apoi regele s-a sculat dis-de-dimineaţă, în revărsat de zori şi a venit în grabă la groapa cu
lei.
Dan.6:21. Şi când s-a apropiat de groapă, a strigat pe Daniel cu glas tare. Atunci regele a prins a grăi
şi a zis lui Daniel: "Daniel, slujitorul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, Căruia te
închini neîncetat, oare a putut să te scape de lei?"
Dan.6:22. Apoi Daniel a vorbit cu regele: "O, rege, în veci să trăieşti!
Dan.6:23. Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un rău,
pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, precum şi în faţa ta, rege, n-am făcut nici
un rău!"
Dan.6:24. Regele s-a bucurat foarte şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă şi Daniel a fost scos
din groapă şi nici o rană nu i-a fost găsită, căci nădăjduise în Dumnezeul lui.
Dan.6:25. Atunci a poruncit regele să aducă pe bărbaţii aceia care defăimaseră pe Daniel şi au fost
aruncaţi în groapa cu lei, ei, fiii lor şi femeile lor, şi nici nu au ajuns bine în fundul gropii, că
leii s-au şi năpustit asupra lor şi le-au sfărâmat toate oasele.
Dan.6:26. Regele Darius a scris la toate popoarele, neamurile şi limbile care locuiesc peste tot
pământul: "Pacea voastră să sporească!
Dan.6:27. Poruncă iese de la mine ca în tot cuprinsul regatului meu să se teamă şi să tremure lumea
înaintea Dumnezeului lui Daniel, că El este Dumnezeul cel viu, Care rămâne în veci şi
împărăţia lui nu se va nimici, iar stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.
Dan.6:28. El poate să scape şi să libereze, face semne şi minuni în cer şi pe pământ; El a scăpat pe
Daniel din ghearele leilor".
Dan.6:29. Şi Daniel se afla într-o stare fericită în regatul lui Darius şi în regatul lui Cirus, regele
Perşilor.
CAP. 7
Vedenia lui Daniel, în care se arată cele patru fiare.
Dan.7:1. În anul dintâi al lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel a visat un vis, şi vedeniile pe care
le-a avut când era culcat în patul lui îl înfricoşară. Atunci el a scris visul şi a povestit ceea
ce era mai de seamă dintre fapte.
Dan.7:2. Daniel a început a grăi, zicând: "Văzut-am în vedenia mea din timpul nopţii cum cele patru
vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă.
Dan.7:3. Şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta.
Dan.7:4. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au
fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă
de an.
Dan.7:5. Şi iată o a doua fiară, cu înfăţişare de urs, stând într-o rână, cu trei coaste în gură, între
dinţi, şi aşa i s-a poruncit: "Scoală-te! Mănâncă multă carne!"
Dan.7:6. Apoi m-am uitat din nou şi iată o altă fiară, asemenea unui leopard, având pe spate patru
aripi de pasăre; şi fiara avea patru capete, şi i s-a dat putere.
Dan.7:7. În urmă am privit în vedeniile mele de noapte şi iată o a patra fiară înspăimântătoare şi
înfricoşătoare şi nespus de puternică. Ea avea dinţi mari de fier şi gheare de aramă;
mânca şi sfărâma, iar rămăşiţa o călca in picioare. Ea se deosebea de toate celelalte fiare
de mai înainte şi avea zece coarne.
Dan.7:8. M-am uitat cu luare aminte la coarne, şi iată un alt corn mic creştea între ele, şi trei din
coarnele cele dintâi au fost smulse de el. Şi iată că acest corn avea ochi ca ochii de om şi
gură care grăia lucruri mari.
Dan.7:9. Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea
Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile
lui, foc arzător.
Dan.7:10. Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau
înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise.
Dan.7:11. Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia. Am privit
până când fiara a fost omorâtă şi trupul ei nimicit şi dat focului.
Dan.7:12. Dar şi celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, şi lungimea vieţii lor a fost hotărâtă până la o
vreme şi un anumit timp.
Dan.7:13. Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a
înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faţa Lui.
Dan.7:14. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate popoarele, neamurile şi limbile Îi
slujeau Lui. Stăpânirea Lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va
fi nimicită niciodată.
Dan.7:15. Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi vedeniile pe care le-am avut
mă înspăimântau.
Dan.7:16. M-am apropiat atunci de unul din cei de faţă şi l-am rugat să-mi spună adevărul privitor la
toate acestea. Şi el mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscut înţelesul acestor lucruri.
Dan.7:17. "Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ,
139
Dan.7:18. Şi sfinţii Celui Preaînalt vor primi regatul şi îl vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor.
Dan.7:19. După aceasta l-am rugat să-mi spună adevărul despre fiara a patra, care se deosebea de
toate celelalte şi care era afară din cale de înspăimântătoare, cu dinţi de fier şi cu gheare
de aramă şi care mânca, sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare;
Dan.7:20. Şi despre cele zece coarne care erau pe capul său şi despre celălalt care creştea şi înaintea
căruia au căzut cale trei şi avea ochi şi gură care grăia lucruri mari şi care era mult mai
mare decât celelalte.
Dan.7:21. M-am uitat, şi cornul acela purta război cu cei sfinţi şi i-a biruit,
Dan.7:22. Până ce a venit Cel vechi de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, până ce s-a
împlinit vremea şi împărăţia a ajuns sub stăpânirea sfinţilor.
Dan.7:23. El a răspuns astfel: "Fiara a patra înseamnă că un al patrulea rege va fi pe pământ, care se
va deosebi de toate celelalte regate, care va mânca tot pământul, îl va călca în picioare şi îl
va zdrobi.
Dan.7:24. Şi cele zece coarne înseamnă că din acest regat se vor ridica zece regi, şi un altul se va
scula după ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui şi va doborî la pământ trei regi.
Dan.7:25. Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii Celui
Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui
o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme.
Dan.7:26. Şi judecata se va face şi i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească şi să-l prăbuşească
pentru totdeauna.
Dan.7:27. Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui
Preaînalt; împărăţia Lui este împărăţie veşnică şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl
vor asculta".
Dan.7:28. Iată sfârşitul vorbirii mele cu el. Pe mine, Daniel, gândurile mele m-au înfricoşat foarte şi
faţa mi s-a schimbat şi am păstrat cuvântul în inima mea.
CAP. 8
Vedenia berbecului şi a ţapului.
Dan.8:1. În anul al treilea al domniei regelui Belşaţar mi s-a arătat mie, lui Daniel, o vedenie, afară
de cele ce mi se arătaseră la început.
Dan.8:2. Şi m-am uitat în vedenie şi, când priveam, parcă eram în capitala Suza, care este în ţara
Elamului şi, stând cu privirea aţintită, eram pe fluviul Ulai.
Dan.8:3. Şi am ridicat ochii mei şi m-am uitat şi iată un berbec cu două coarne stând în picioare în
faţa fluviului şi coarnele lui erau lungi, iar unul mai lung decât celălalt şi cel mai lung
creştea cel din urmă.
Dan.8:4. Am văzut berbecul lovind cu coarnele la apus, la miazănoapte şi la miazăzi şi nici o fiară
nu-i putea sta împotrivă şi nimeni nu scăpa de asuprirea lui. El făcea ce voia şi creştea.
Dan.8:5. Şi m-am uitat cu luare aminte şi iată un ţap venea de la apus pe deasupra feţei
pământului, fără ca să-l atingă. Şi ţapul avea un corn între ochi, care corn se putea zări.
Dan.8:6. Şi a venit până la berbecul cel cu două coarne pe care l-am văzut stând în faţa fluviului şi
s-a năpustit spre el cu toată tăria puterii lui.
Dan.8:7. Şi l-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a întărâtat împotriva lui şi a lovit berbecul şi i-
a sfărâmat cele două coarne, iar berbecul nu mai avea putere să i se împotrivească; şi l-a
aruncat la pământ şi 1-a călcat în picioare şi nimeni n-a scăpat pe berbec.
Dan.8:8. Şi ţapul a crescut foarte şi când a ajuns puternic, cornul cel mare s-a sfărâmat şi am zărit
patru coarne crescând în locul lor, spre cele patru vânturi ale cerului.
Dan.8:9. Şi din unul dintre ele a ieşit un corn mic, care a crescut afară din cale, către miazăzi, către
răsărit şi către ţara strălucirii.
Dan.8:10. Şi el s-a înălţat până către oştirea cerească şi a doborât la pământ din oştire şi din stele şi
le-a călcat în picioare.
Dan.8:11. Şi a mai crescut până la mai-marele oştirii şi i-a luat jertfa de fiecare zi şi i-a răsturnat locul
templului său.
Dan.8:.12. Şi peste jertfa de fiecare zi el a pus nelegiuirea şi a aruncat adevărul la pământ, şi el a
făcut şi a izbutit.
Dan.8:13. Şi am auzit un sfânt care grăia, şi un alt sfânt a zis către cel ce grăia: "Până când va dura
vedenia şi jertfa de fiecare zi nu se va mai aduce şi un păcat al pustiirii va fi pus în loc şi
templul şi oştirea vor fi călcate în picioare?"
Dan.8:14. Atunci el i-a răspuns: "Până la două mii trei sute de seri şi de dimineţi; după aceasta
templul îşi va avea din nou rostul lui".
Dan.8:15. Şi când eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o înţeleg, iată că atunci a stat
cineva înaintea mea cu chip de om.
Dan.8:16. Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga şi spunea: "Gavriile,
tâlcuieşte celui de acolo vedenia!"
Dan.8:17. Şi el a venit unde eram eu şi, când se apropia, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la
pământ. Şi el mi-a grăit: "Ia aminte, fiul omului, căci vedenia este pentru a arăta sfârşitul
veacurilor!"
Dan.8:18. Şi când vorbea cu mine, stam înmărmurit cu faţa la pământ; atunci el s-a atins de mine şi
m-a ridicat în picioare in locul în care mă aflam,
140
Dan.8:19. Şi mi-a spus: "Iată, îţi voi face cunoscut ceea ce se va întâmpla în vremea din urmă a
mâniei lui Dumnezeu; că pentru vremea cea din urmă este vedenia.
Dan.8:20. Berbecul cu două coarne, pe care tu îl vezi, înseamnă regii Mediei şi ai Persiei.
Dan.8:21. Iar ţapul este regele Greciei şi cornul cel mare, care este între ochi, este regele cel dintâi.
Dan.8:22. Şi dacă el a fost sfărâmat, patru s-au ridicat în locul lui; înseamnă că patru regate se vor
ridica din neamul lui, dar fără să aibă puterea lui.
Dan.8:23. La sfârşitul stăpânirii lor, la vremea covârşirii păcatelor lor, se va ridica un rege cu chip
semeţ şi isteţ în lucrurile ascunse.
Dan.8:24. Şi stăpânirea lui va creşte în putere - dar nu prin puterea lui însuşi - şi va face pustiiri
uriaşe şi în orice lucru va izbuti şi va prăbuşi pe cei tari şi pe poporul sfinţilor.
Dan.8:25. Din pricina isteţimii lui, va izbuti înşelăciunea în mâna lui şi se va semeţi în inima sa şi în
plină vreme de pace va doborî pe mulţi. Şi se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va fi
aruncat la pământ nu de mână omenească.
Dan.8:26. Iar vedenia despre seri şi despre dimineţi, care a fost spusă, este adevărată; tu însă
pecetluieşte vedenia, că se va întâmpla după multe zile".
Dan.8:27. Şi eu, Daniel, am fast istovit de puteri şi am căzut bolnav câteva zile. Dar m-am sculat şi
am avut grijă de lucrurile regelui. Am rămas uimit de cele ce am văzut şi n-am putut să le
înţeleg.
CAP. 9
Rugăciunea lui Daniel şi proorocia celor şaptezeci de săptămâni de ani.
Dan.9:1. În anul întâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş (Artaxerxe), din neamul Mezilor, care a domnit
peste regatul Caldeilor,
Dan.9:2. În anul întâi al domniei lui - eu, Daniel, am citit în cărţi numărul de şaptezeci de ani, pentru
care a fost cuvântul Domnului către proorocul Ieremia , ani care trebuia să se împlinească
de la dărâmarea Ierusalimului .
Dan.9:3. Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi,
cu post, sac şi cenuşă.
Dan.9:4. Şi m-am rugat Domnului Dumnezeu şi m-am mărturisit şi am zis: "O, Doamne,
Dumnezeule cel mare şi minunat, Care păzeşti legământul şi îndrumarea pentru cei ce Te
iubesc pe Tine şi iau aminte la poruncile Tale!
Dan.9:5. Păcătuit-am, fărădelege am făcut, ca şi cei nelegiuiţi ne-am purtat, răsculatu-ne-am şi ne-
am depărtat de la poruncile şi de la legile Tale.
Dan.9:6. Şi nu am ascultat de slujitorii Tăi prooroci, care ne-au grăit în numele Tău: către regii
noştri, către mai-marii noştri, părinţilor noştri şi la tot poporul ţării.
Dan.9:7. A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastră ruşinarea feţelor noastre, precum se arată
astăzi oamenilor din Iuda şi locuitorilor din Ierusalim şi la tot Israelul, cei de aproape şi cei
de departe, în toate ţările în care Tu i-ai izgonit din pricina fărădelegilor ce le-au săvârşit
împotriva Ta.
Dan.9:8. Doamne Dumnezeule, a noastră este ruşinarea feţelor, a regilor noştri, a mai-marilor noştri
şi a părinţilor noştri, căci noi am păcătuit ţie;
Dan.9:9. A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea şi îndurarea. Răzvrătitu-ne-am împotriva
Lui.
Dan.9:10. Şi nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca să umblăm în legea Lui, pe
care ne-a dat-o nouă prin mâna slujitorilor Săi profeţi.
Dan.9:11. Şi tot Israelul a călcat legea Ta şi s-a depărtat, ca să nu mai audă glasul Tău. Vărsatu-s-a
peste noi blestemul şi jurământul scris în legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, căci am
păcătuit împotriva Ta.
Dan.9:12. Şi a adeverit cuvintele Sale pe care le-a grăit către noi şi către judecătorii noştri, care au
cârmuit peste noi, că a voit să abată peste noi straşnic prăpăd, ce nu s-a mai întâmplat
niciodată sub cer, asemenea celui din Ierusalim .
Dan.9:13. Precum este scris în legea lui Moise, toată această nenorocire s-a năpustit asupra noastră,
dar n-am îmbunat faţa Domnului Dumnezeului nostru, întorcându-ne de la nelegiuirile
noastre şi luând aminte la adevărul Său.
Dan.9:14. Gândit-a îndelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abătut-o peste noi, că drept este
Domnul Dumnezeul nostru în toate faptele pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat de
glasul Lui.
Dan.9:15. Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu Care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului cu
mână tare şi Te-ai făcut vestit până în ziua de astăzi, păcătuit-am, fărădelege am făcut.
Dan.9:16. O, Doamne! Întoarcă-se, după milostivirile Tale, toată mânia şi toată văpaia urgiei Tale de
la cetatea Ierusalimului , de la muntele cel sfânt al Tău! Că, pentru păcatele noastre şi
pentru fărădelegile părinţilor noştri, Ierusalimul şi poporul Tău au ajuns de ocară pentru
toţi vecinii noştri.
Dan.9:17. Acum ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea slujitorului Tău şi ruga fierbinte şi luminează
faţa Ta spre templul Tău pustiit, pentru numele Tău, Doamne!
Dan.9:18. Pleacă, Dumnezeul meu, urechea Ta şi auzi, deschide ochii Tăi şi vezi mâhnirea noastră
adâncă şi cetatea asupra căreia se cheamă numele Tău. Că nu pentru faptele noastre
drepte aducem înaintea Ta rugăciunile noastre cele fierbinţi, ci pentru milele Tale cele
mari.
141
Dan.9:19. O, Doamne, ascultă! O, Doamne, iartă! O, Doamne, ia aminte şi lucrează! Nu întârzia
pentru numele Tău, Dumnezeul meu; că numele Tău îl poartă cetatea şi poporul Tău!"
Dan.9:20. Şi în vreme ce grăiam şi mă rugam şi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu
Israel şi cădeam cu ruga mea fierbinte înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru sfânt
muntele Dumnezeului meu,
Dan.9:21. Şi pe când vorbeam în rugăciunea mea, iată un om, Gavriil, pe care l-am văzut în vedenia
mea cea de la început, în zbor grăbit, s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seară.
Dan.9:22. Şi a venit şi mi-a grăit zicând: "Daniele, chiar acum am sosit ca să-ţi deschid mintea.
Dan.9:23. Când tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată şi eu am venit ca să-ţi vestesc, căci tu
eşti un om iubit de Dumnezeu. Ia aminte la cuvânt şi înţelege vedenia!
Dan.9:24. Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău şi pentru cetatea ta cea sfântă
până ce fărădelegea va trece peste margini şi se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi
nelegiuirea, până ce dreptatea cea veşnică va veni, vedenia şi proorocia se vor pecetlui şi
se va unge Sfântul Sfinţilor.
Dan.9:25. Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului şi până
la Cel-Uns - Cel-Vestit - sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din nou
vor fi zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de strâmtorare.
Dan.9:26. Iar după cele şaizeci şi două de săptămâni, Cel-Uns va pieri fără să se găsească vreo vină
în El, iar poporul unui domn va veni şi va dărâma cetatea şi templul. Şi sfârşitul cetăţii va
veni prin potopul mâniei lui Dumnezeu şi până la capăt va fi război - prăpădul cel hotărât.
Dan.9:27. Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână, iar la mijlocul săptămânii va înceta
jertfa şi prinosul şi în templu va fi urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea
hotărâtă se va vărsa peste locul pustiirii".
CAP. 10
Continuarea vedeniilor.
Dan.10:1. În anul al treilea al lui Cirus, regele Perşilor, i s-a descoperit un cuvânt lui Daniel - care se
chema Beltşaţar - şi adevărat este cuvântul şi el vesteşte război mare. El a pătruns
cuvântul şi a înţeles vedenia.
Dan.10:2. "În vremea aceea, eu, Daniel, am petrecut trei săptămâni de zile în jale.
Dan.10:3. Pâine bună n-am mâncat, carne şi vin n-am pus în gura mea şi cu miresme nu m-am uns,
până ce nu s-au împlinit trei săptămâni de zile.
Dan.10:4. Dar în ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, eu, Daniel, mă aflam pe malul fluviului celui
mare, adică Tigrul,
Dan.10:5. Şi mi-am ridicat ochii mei şi iată un om îmbrăcat în veşminte de in, iar coapsele lui încinse
cu aur curat şi de preţ;
Dan.10:6. Trupul lui ca şi crisolitul şi faţa lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, braţele şi
picioarele lui străluceau ca arama lustruită şi sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei
mulţimi.
Dan.10:7. Şi am văzut numai eu, Daniel, o vedenie, iar oamenii care erau cu mine nu au văzut
vedenia; ci o mare spaimă a căzut peste ei şi au fugit să se ascundă.
Dan.10:8. Atunci eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie şi n-a rămas în mine
putere, faţa mea şi-a schimbat înfăţişarea, stricându-se, şi nu mai aveam vlagă.
Dan.10:9. Şi am auzit glasul cuvintelor lui şi, la glasul cuvintelor lui, eu am căzut înmărmurit cu faţa
la pământ.
Dan.10:10. Şi iată că o mână s-a atins de mine şi m-a ridicat în genunchi şi pe palmele mâinilor
mele.
Dan.10:11. Şi a grăit către mine: "Daniele, om plăcut al lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care
ţi le spun ţie şi stai drept, că acum sunt trimis către tine". Şi pe când îmi grăia cuvântul
acesta, m-am sculat tremurând.
Dan.10:12. Şi a zis către mine: "Nu te teme, Daniele, că din ziua cea dintâi, de când ţi-ai sârguit
inima ta ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost
auzite şi eu am sosit din pricina cuvintelor tale.
Dan.10:13. Şi îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, dar iată că Mihail,
cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu şi eu l-am lăsat acolo la îngerul
păzitor al regelui Perşilor
Dan.10:14. Şi am venit ca să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la sfârşitul zilelor; că mai
este o vedenie pentru zilele cele din urmă".
Dan.10:15. Şi pe când grăia cu mine astfel de cuvinte, mi-am întors privirea spre pământ şi am rămas
ca un mut.
Dan.10:16. Şi iată! Acela care avea înfăţişarea fiului omului s-a atins de buzele mele; atunci am
deschis gura mea şi am grăit şi am zis către cel ce sta înaintea mea: "O, Stăpânul meu!
Din pricina acestei vedenii m-au cuprins zvârcoliri de durere şi am rămas fără putere.
Dan.10:17. Şi cum poate un slujitor atât de mic al Domnului său să grăiască cu un Stăpân atât de
mare ca Tine! Şi de spaimă îmi piere toată puterea şi suflarea mi se opreşte".
Dan.10:18. Atunci s-a atins iarăşi de mine acela care avea înfăţişarea Fiului Omului şi mi-a dat tărie.
Dan.10:19. Şi mi-a zis: "Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ţie! Fii tare şi curajos!" Şi pe
când grăia cu mine, m-am simţit întărit şi am zis: "Spune, Stăpâne, căci Tu m-ai întărit!"
142
Dan.10:20. Atunci El a zis: "Ştii tu, oare, pentru ce am venit la tine? Acum Mă voi întoarce să fac
război cu îngerul păzitor al Persiei şi, când Eu Mă voi duce, iată că îngerul păzitor al
Greciei va veni.
Dan.10:21. Îţi voi vesti ţie ceea ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu poate să Mă ajute mai
bine la aceasta decât Mihail, îngerul vostru păzitor".
CAP. 11
Proorocie despre regii Persiei, Egiptului şi Siriei.
Dan.11:1. Şi eu în anul dintâi al lui Darius Medul stam lângă el ca să-l ajut şi să-l întăresc.
Dan.11:2. Şi acum îţi fac cunoscut adevărul: Iată că se vor scula încă trei regi în Persia, iar al
patrulea va stăpâni bogăţii mai mari decât toţi şi, când va fi puternic prin bogăţiile sale,
va ridica pe toţi împotriva regatului Greciei.
Dan.11:3. Şi va ieşi la iveală un rege viteaz şi va stăpâni peste un regat puternic şi va face numai
ceea ce i se va părea bun.
Dan.11:4. Iar când va fi în culmea puterii sale, regatul lui se va prăbuşi şi se va împărţi după cele
patru vânturi ale carului, fără ca să rămână urmaşilor lui şi nici să aibă putere întocmai ca
mai înainte, că regatul lui va fi sfâşiat şi se va împărţi la alţii decât la aceia din neamul
lui.
Dan.11:5. Şi regele de la miazăzi va ajunge puternic, dar unul din căpeteniile lui va fi mai puternic
decât el şi va domni, iar stăpânirea lui va fi un regat puternic.
Dan.11:6. Şi după trecere de ani se vor uni şi fiica regelui de la miazăzi va veni către regele de la
miazănoapte, ca să statornicească pacea. Dar ea nu va păstra tăria braţului său şi nu va
dăinui nici el, nici braţul lui; şi va fi dată morţii, ea şi însoţitorii ţ ei şi copiii ei Şi aliatul ei
în acele vremuri.
Dan.11:7. Iar unul dintre odraslale din rădăcinile ei se va ridica şi va porni împotriva oştirii şi va intra
în cetatea cea întărită a regelui de la miazănoapte şi va face cu ei ce va voi şi va fi
biruitor.
Dan.11:8. Chiar şi dumnezeii lor, împreună cu chipurile lor turnate, cu vasele lor de preţ, aur şi
argint, vor fi duse în robia Egiptului şi el va fi mai puternic decât regele de la
miazănoapte, ani de-a rândul.
Dan.11:9. El va năvăli în regatul regelui de la miazănoapte, apoi se va întoarce în ţara sa.
Dan.11:10. Şi feciorul lui va pregăti războiul şi va strânge o mare mulţime de oşti de luptă şi va da
năvală peste el şi îl va potopi şi îl va cotropi şi se va întoarce şi va pătrunde până la
cetatea lui cea întărită.
Dan.11:11. Atunci regele de la miazăzi va fi amărât foarte şi va ieşi şi va face război cu el - cu regele
de la miazănoapte, care va ridica o mare oştire; dar oştirea va cădea în mâna regelui de
la miazăzi;
Dan.11:12. Şi oştirea va fi nimicită; inima regelui se va îngâmfa; zeci de mii va doborî la pământ, dar
nu va fi mai puternic.
Dan.11:13. Şi încă o dată regele de la miazănoapte va ridica oştiri mai puternice decât cele dintâi şi,
după un răstimp de câţiva ani, va da năvală peste el, cu o mare oştire şi cu numeroasă
călărime.
Dan.11:14. Şi în vremea aceea mulţi se vor scula împotriva regelui de la miazăzi şi oameni silnici din
poporul tău se vor ridica, aşa ca să se împlinească vedenia, dar se vor poticni.
Dan.11:15. Iar regele de la miazănoapte va veni şi va ridica întărituri şi va cuprinde o cetate întărită,
iar oştirea de ajutor a regelui de la miazănoapte nu va putea să ţină piept şi trupele sale
vor fugi şi nu va fi nici un chip de stat împotrivă.
Dan.11:16. Cel care va porni împotriva lui va face după placul său şi nimeni nu i se va împotrivi, şi se
va opri în ţara strălucirii şi totul va fi în mâna lui.
Dan.11:17. Şi îşi va îndrepta privirea să ia în stăpânire întregul lui regat şi va face o învoială cu el şi ii
va da de soţie pe o fiică a sa, ca să aducă pieirea ţării, dar aceasta nu se va întâmpla şi
nu va duce la izbândă.
Dan.11:18. Şi îşi va întoarce privirea spre insule şi va cuprinde multe din ele, iar o căpetenie va pune
capăt ocării lui, fără putinţă de răspuns.
Dan.11:19. Şi îşi va întoarce faţa spre întăriturile ţării sale, dar se va poticni, va cădea şi va pieri.
Dan.11:20. Şi în locul lui va veni altul, care va trimite un strângător de dări în locul care este gloria
regatului (Ierusalimul), dar în câteva zile va fi doborât nu prin mânie, nici prin război.
Dan.11:22. Şi în locul lui va veni un batjocoritor, care nu avusese nici un drept la vrednicia regală, şi
el va veni paşnic şi prin uneltiri se va face stăpân pe regat.
Dan.11:22. Şi oştirile de ajutor vor da înapoi înaintea lui şi vor fi sfărâmate, de asemenea şi o
căpetenie a legământului.
Dan.11:23. Şi după împrietenirea cu el se va servi de vicleşug şi va porni şi va birui cu puţin popor.
Dan.11:24. Şi pe neaşteptate va veni în cele mai bogate ţinuturi ale ţării şi va face ceea ce n-au făcut
părinţii lui şi părinţii părinţilor lui; el le va împărţi cu risipă, pradă şi jaf şi bogăţii; şi va
urzi planuri împotriva cetăţilor întărite, numai pentru o vreme.
Dan.11:25. Şi îşi va îndrepta puterea şi inima împotriva regelui de la miazăzi, eu oştire mare, iar el se
va prinde în luptă cu oaste mare şi puternică, dar nu va putea să i se împotrivească, că se
vor urzi uneltiri împotriva lui.
143
Dan.11:26. Cei ce mănâncă la masă cu el, îl vor prăbuşi, iar oastea lui se va sfărâma şi mulţi vor
cădea loviţi de moarte.
Dan.11:27. Şi cei doi regi vor pune la cale viclenii în inima lor şi la masă îşi vor spune lucruri
mincinoase, dar fără nici o izbândă, că încă n-a venit sfârşitul rânduit de Dumnezeu.
Dan.11:28. Şi se va duce cu mari averi în ţara lui şi inima lui va fi împotriva Legământului cel sfânt;
aşa va lucra şi se va întoarce în ţara lui.
Dan.11:29. La vremea hotărâtă va năvăli din nou la miazăzi şi această din urmă bătălie nu va fi ca
bătălia dintâi.
Dan.11:30. Corăbii din Chitim vor veni împotriva lui; şi el va pierde curajul, se va întoarce şi se va
întărâta împotriva legământului sfânt şi va lucra şi se va învoi iarăşi cu cei ce au părăsit
legământul sfânt.
Dan.11:31. Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar jertfa de fiecare zi o
var da de o parte şi vor pune în loc urâciunea pustiirii.
Dan.11:32. Şi pe cei ce au săvârşit fărădelegi împotriva legământului îi va înşela prin linguşiri, iar
poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va rămâne statornic şi îl va urma.
Dan.11:33. Cei mai înţelepţi vor învăţa pe cei mulţi, dar ei vor cădea un timp de sabie şi foc, de
temniţă şi pustiire.
Dan.11:34. Şi în vremea căderii lor, vor primi puţin ajutor şi mulţi se vor uni cu ei, dar din făţărnicie.
Dan.11:35. Şi printre înţelepţi, mulţi vor cădea ca să se lămurească, să se curăţească şi să se
albească până la sfârşitul vremii, că mai este încă până la vremea rânduită.
Dan.11:36. Şi regele va face după placul său şi se va ridica şi se va trufi împotriva oricărui dumnezeu
şi împotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite şi va propăşi până ce
sfârşitul mâniei va veni, că ceea ce este hotărât se va întâmpla.
Dan.11:37. Şi nu va lua aminte la dumnezeii părinţilor lui şi nici la dumnezeul plăcut femeilor şi nu va
băga în seamă pe nici un alt dumnezeu căci el se va ridica deasupra tuturor.
Dan.11:38. Iar în locul lui va cinsti pe dumnezeul cetăţilor, pe un dumnezeu pe care nu l-au cunoscut
părinţii lui; aceluia i se va închina cu aur, cu argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.
Dan.11:39. El va lua ca apărători ai cetăţilor întărite pe poporul unui dumnezeu străin; pe cei care îl
vor recunoaşte, el îi va cinsti mult, îi va pune stăpâni peste mulţime şi le va împărţi
pământuri ca răsplată.
Dan.11:40. La sfârşitul vremii se va război cu el regele cel de la miazăzi şi se va năpusti împotriva lui
regele cel de la miazănoapte, cu care de război, cu călăreţi şi cu multe corăbii. El va veni
în ţările pe care le va cotropi şi le va străbate.
Dan.11:41. Şi va veni şi în ţara strălucirii şi zeci de mii se var prăbuşi; şi iată care vor scăpa din mâna
lui: Edomul, Moabul şi restul fiilor lui Amon.
Dan.11:42. Şi va întinde mâna sa peste ţări şi ţara Egiptului nu va scăpa.
Dan.11:43. Şi va ajunge stăpân peste comorile de aur şi de argint şi peste toate lucrurile preţioase ale
Egiptului, iar Libienii şi Etiopienii vor merge după el.
Dan.11:44. Dar zvonuri de la răsărit şi de la miazănoapte vor veni să-l înspăimânte şi el va ieşi cu
furie grozavă ca să prăpădească şi să nimicească pe mulţi.
Dan.11:45. Şi el va înfige corturile palatului său între mare şi muntele cel sfânt şi strălucit, apoi va
veni sfârşitul lui şi nimeni nu-i va veni în ajutor!
CAP. 12
Vedenie despre învierea morţilor şi despre Antihrist.
Dan.12:1. Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău,
şi va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea
de acum. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris
în carte.
Dan.12:2. Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar
alţii spre ocară şi ruşine veşnică.
Dan.12:3. Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei care vor fi îndrumat pe mulţi pe
calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor.
Dan.12:4. Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi
vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa.
Dan.12:5. Şi eu, Daniel, m-am uitat, şi iată alţi doi bărbaţi stând în picioare, unul pe un mal al
fluviului, iar altul pe celălalt mal al fluviului.
Dan.12:6. Şi unul a zis celui ce era îmbrăcat în veşminte de in şi stătea deasupra apelor fluviului:
"Pe când se var sfârşi aceste fapte minunate?"
Dan.12:7. Şi am ascultat pe bărbatul cel îmbrăcat în veşminte de in care stătea deasupra apelor
fluviului şi el şi-a ridicat dreapta şi stânga lui către ceruri şi a jurat pe Cel ce este viu în
veci: "Va mai ţine o vreme; vremuri şi jumătate de vreme, iar când se va isprăvi de
sfărâmat puterea poporului celui sfânt, atunci vor lua sfârşit toate acestea".
Dan.12:8. Şi eu am auzit, dar nu am înţeles şi am zis: "Stăpâne, care va fi sfârşitul acestora?"
Dan.12:9. Şi mi-a răspuns: "Du-te, Daniele, că sunt închise şi pecetluite cuvintele acestea până la
sfârşit!
Dan.12:10. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi; toţi cei
fără de lege nu var pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege.
144
Dan.12:11. Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o
mie două sute nouăzeci de zile.
Dan.12:12. Fericit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.
Dan.12:13. Şi tu mergi spre sfârşitul tău şi te odihneşte şi te vei scula, ca să primeşti moştenirea ta în
vremea cea de apoi!".
OSEA
CAP. 1
Proorocie despre fărădelegea poporului Israel.
Osea 1:1. Cuvântul Domnului care a fost către Osea, feciorul lui Beeri, în vremea domniei lui Ozia,
Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii din Iuda, şi în zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele din
Israel.
Osea 1:2. Începutul cuvântului Domnului către Osea. Şi a grăit Domnul către Osea: "Ia-ţi de nevastă
o femeie desfrânată şi să ai copii de desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel,
abătându-se de la Domnul".
Osea 1:3. Atunci s-a dus el şi şi-a luat de soţie pe Gomer, fiica lui Diblaim, şi ea a rămas însărcinată
şi i-a născut un fiu.
Osea 1:4. Şi a zis Domnul către acesta: "Pune-i numele Izreel! Căci iată puţină vreme mai este şi Eu
voi răzbuna vărsările de sânge ale lui Israel asupra casei lui Iehu şi voi sfârşi regatul casei
lui Israel.
Osea 1:5. Şi atunci voi sfărâma arcul lui Israel în valea lui Izreel!"
Osea 1:6. Şi ea a rămas însărcinată şi a mai născut o fiică. Şi i-a zis atunci Domnul: "Pune-i numele
Lo-Ruhama (Cea neiubită), căci de acum încolo nu voi mai avea milă de casa lui Israel, ca
să-i iert păcatele.
Osea 1:7. Dar de casa lui Iuda Mă voi milostivi şi o voi mântui prin Domnul Dumnezeul lui Israel, şi
nu-i voi mântui pe ei nici cu arcul, nici cu sabia, nici prin luptă, nici prin puterea cailor sau
a călăreţilor".
Osea 1:8. Şi ea a înţărcat pe Lo-Ruhama şi a rămas însărcinată şi a născut încă un fiu.
Osea 1:9. Şi a zis: "Pune-i numele: Lo-Ami (Nu este poporul Meu), căci voi nu sunteţi poporul Meu,
iar Eu nu sunt Dumnezeul vostru!"
CAP. 2
Pedepsirea fărădelegii lui Israel. Dumnezeu făgăduieşte întoarcerea.
Osea 2:1. Iar numărul fiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se socoteşte, nici nu se numără.
Şi în loc să vă zică vouă: "Voi nu sunteţi poporul Meu",
Osea 2:2. Vi se spune: "Voi sunteţi fiii Dumnezeului celui viu!"
Osea 2:3. Şi se vor aduna Iudeii şi fiii lui Israel laolaltă şi îşi vor alege o căpetenie şi vor ieşi din ţara
robiei şi Izreel se va face mare şi vor numi pe fratele lor: "Ami" şi pe sora lor: "Ruhama".
Osea 2:4. Osândiţi pe mama voastră, învinuiţi-o - că ea nu mal este femeia Mea, iar Eu nu mai sunt
bărbatul ei ca să lepede de la dânsa podoabele desfrânării ei şi semnele destrăbălării
dintre sânii ei;
Osea 2:5. Altfel, Eu îi voi dezveli goliciunea ei şi o voi înfăţişa goală ca în ziua când s-a născut şi o
voi preface într-un pustiu, ca un pământ uscat şi o voi prăpădi de sete.
Osea 2:6. Nu voi avea milă de fiii ei - că ei sunt copii de desfrânată -
Osea 2:7. De vreme ce mama lor a preadesfrânat, cea care i-a zămislit a săvârşit lucruri ruşinoase.
Că ea a zis: "Mă voi duce după iubiţii mei, cei care îmi dau pâine, apă, lână şi în,
untdelemn şi băuturi".
Osea 2:8. Pentru aceasta iată că-i voi astupa drumul său cu mărăcini, voi ridica zid, ca ea să nu-şi
mai găsească cărările sale.
Osea 2:9. Ea va umbla după iubiţii săi, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va afla. Şi va grăi
atunci: "Merge-voi şi mă voi întoarce la bărbatul meu cel dintâi, că atunci îmi mergea mai
bine decât acum".
Osea 2:10. Dar ea n-a recunoscut că Eu am fost Acela Care i-a dat ei grâul, mustul şi untdelemnul şi
i-am înmulţit argintul şi aurul pe care l-a întrebuinţat pentru Baal.
Osea 2:11. Pentru aceasta îmi voi lua înapoi grâul la vremea lui şi mustul la timpul lui şi-Mi voi lua
lâna şi inul cu care ea îşi acoperă goliciunea ei.
Osea 2:12. Şi acum voi descoperi goliciunea ei în ochii iubiţilor ei şi nimeni nu va putea s-o scape din
mâna Mea.
Osea 2:13. Şi voi face să încetez toate desfătările ei, sărbătorile şi lunile noi şi zilele de odihnă şi toate
prăznuirile ei.
Osea 2:14. Şi voi pustii via ei şi smochinii ei, despre care ea zicea: "Acesta este darul pe care mi l-au
dat iubiţii mei". Şi-i voi preface în păduri şi-i vor strica dobitoacele cele sălbatice.
145
Osea 2:15. "Şi o voi pedepsi pentru zilele de sărbătoare în cinstea lui Baal, căruia îi aducea tămâieri,
atunci când se gătea cu inelele sale şi îşi punea podoabele şi se ducea după iubiţii ei, iar
pe Mine M-a dat uitării", zice Domnul.
Osea 2:16. Pentru aceasta, iată Eu o voi atrage şi o voi duce în pustiu şi voi vorbi inimii ei;
Osea 2:17. Şi îi voi da viile ei de acolo şi valea Acor o voi preface în poartă de nădejde; şi ea va fi
voioasă ca în vremea tinereţii ei, ca în ziua când tu ai scos-o din pământul Egiptului.
Osea 2:18. Şi va fi în vremea aceea - zice Domnul - că ea Mă va numi: "Bărbatul meu" şi nu-Mi va
mai zice: "Baalul (stăpânul) meu".
Osea 2:19. Şi voi scoate din gura ta numele Baalilor şi nu vor mai fi chemaţi fiecare pe numele lor.
Osea 2:20. Şi voi încheia în ziua aceea un legământ cu dobitoacele câmpului şi cu păsările cerului şi cu
târâtoarele de pe pământ şi voi sfărâma arcul şi sabia şi voi face să nu mai fie război în
ţară, iar pe cei ce o locuiesc, îi voi pune la adăpost.
Osea 2:21. Şi te voi logodi cu Mine pe vecie şi te voi logodi Mie după dreptate şi bunăcuviinţă întru
bunătate şi dragoste;
Osea 2:22. Şi te voi logodi Mie întru credincioşie, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul!
Osea 2:23. şi în ziua aceea, zice Domnul, Eu voi răspunde cerurilor, iar cerurile vor răspunde
pământului,
Osea 2:24. Şi pământul va răspunde grâului, mustului şi untdelemnului, şi ele vor răspunde lui Izreel.
Osea 2:25. Şi-Mi voi semăna pe Israel în tară şi Mă voi milostivi spre Lo-Ruhama şi voi zice către Lo-
Ami: "Tu eşti poporul Meu", iar el Îmi va răspunde: "Tu eşti Dumnezeul meu!"
CAP. 3
Despre necredinţa poporului şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu.
Osea 3:1. Şi a zis Domnul către mine: "Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie îndrăgită de un prieten, şi
totuşi desfrânată, aşa precum Domnul iubeşte pe fiii lui Israel, deşi ei se întorc spre
dumnezei străini şi iubesc turtele de struguri".
Osea 3:2. Şi am cumpărat-o pe preţ de cincisprezece sicli de argint, un homer de orz şi un letec de
orz;
Osea 3:3. Şi i-am zis: "Zile fără număr vei sta aşa, nu vei desfrâna şi nu vei fi a nici unui bărbat, şi Eu
voi face asemenea faţă de tine".
Osea 3:4. Că zile fără de număr fiii lui Israel vor rămâne fără rege, fără căpetenie, fără jertfă, fără
stâlp de aducere aminte, fără efod şi fără terafimi.
Osea 3:5. După aceasta, fiii lui Israel se vor întoarce la credinţă şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul
lor, şi pe David, împăratul lor, iar la sfârşitul zilelor celor de pe urmă se vor apropia cu
înfricoşare de Domnul şi de bunătatea Lui.
CAP. 4
Dumnezeu mustră necredinţa Israeliţilor.
Osea 4:1. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, copii ai lui Israel, că Domnul stă la judecată cu locuitorii
pământului,
Osea 4:2. Că nu mai este credinţă, nici iubire, nici cunoaştere de Dumnezeu în ţară.
Osea 4:3. Toţi jură strâmb, mint, ucid, fură şi sunt desfrânaţi; săvârşesc fapte silnice, iar sângele
vărsat curge peste sânge.
Osea 4:4. Pentru aceasta ţara e în mare jale, iar cei ce o locuiesc sunt fără vlagă.
Osea 4:5. Tu te poticneşti ziua, iar noaptea se poticneşte cu tine şi profetul şi voi face să piară
poporul tău.
Osea 4:6. Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi pentru că tu ai trecut cu
vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai
uitat de legea Domnului, şi Eu voi uita pe fiii tăi.
Osea 4:7. Cu cât s-au înmulţit, cu atât au păcătuit împotriva Mea; cinstea lor au schimbat-o în
ruşine.
Osea 4:8. Ei se hrănesc din fărădelegile poporului Meu, şi năzuinţa lor este numai către păcat.
Osea 4:9. Dar şi poporului i se va întâmpla ca şi preotului; voi pedepsi purtarea lui, iar faptele lui le
voi întoarce împotriva lui;
Osea 4:10. Vor mânca, dar nu se vor sătura. Când se vor desfrâna, nu se vor înmulţi, că au părăsit pe
Domnul.
Osea 4:11. Desfrânarea, vinul şi mustul dau curaj inimii.
Osea 4:12. Poporul Meu întreabă o bucată de lemn şi toiagul lui îi vesteşte viitorul, că un duh de
desfrânare i-a făcut să rătăcească şi au săvârşit destrăbălări, depărtându-se de
Dumnezeul lor;
Osea 4:13. Ei aduc jertfe pe vârfurile munţilor şi tămâieri pe înălţimea colinelor, sub stejari, plopi şi
terebinţi, căci umbra este bună. Iar dacă fiicele voastre se desfrânează şi nurorile voastre
sunt prea desfrânate,
Osea 4:14. Nu voi pedepsi pe fetele voastre fiindcă au fost ticăloase şi nici pe nurorile voastre că s-au
desfrânat, că ele înseşi merg laolaltă cu desfrânatele şi aduc jertfă la un loc cu ticăloasele,
astfel că poporul Meu merge la pieirea lui.
Osea 4:15. Dacă te desfrânezi, o, Israele, Iuda să nu mai păcătuiască. Nu mai veniţi la Ghilgal şi nu
vă mai suiţi în Bet-Aven şi nu vă juraţi: "Viu este Domnul!"
146
Osea 4:16. Că asemenea junincei îndărătnice, aşa şi Israel s-a îndărătnicit. Şi să-i mai pască pe ei
Domnul ca pe un miel în păşuni întinse?
Osea 4:17. Efraim este alipit de idoli; lasă-l!...
Osea 4:18. După ce isprăvesc de băut, se dedau desfrâului; iar mai-marii lor năzuiesc numai către
fapte de ruşine.
Osea 4:19. Vântui îi va strânge în aripile sale şi ruşinea îi va cuprinde din pricina jertfelor lor.
CAP. 5
Fărădelegea lui Israel şi a lui Iuda. Prezicerea pedepsei lor.
Osea 5:1. Ascultaţi acestea voi, preoţilor, şi luaţi aminte voi cei din casa lui Israel, şi plecaţi urechea,
voi cei din casa regelui, căci către voi se îndreaptă hotărârea, fiindcă aţi fost un laţ la
Miţpe şi o cursă întinsă pe Tabor.
Osea 5:2. Şi la Sitim au săpat o groapă adâncă. Nu mai e nici o scăpare pentru ei toţi!
Osea 5:3. Iată Eu cunosc Efraimul, iar Israelul nu se poate ascunde de Mine că tu, Efraime, chiar
acum ai săvârşit fapte de ocară şi Israelul s-a întinat cu spurcăciuni.
Osea 5:4. Faptele lor nu le dau răgaz să se întoarcă la credinţa în Domnul Dumnezeul lor, că un duh
de ticăloşie sălăşluieşte înăuntru lor şi pe Domnul nu vor să-L cunoască.
Osea 5:5. Trufia lui Israel mărturiseşte pe faţă împotriva lui; Israel şi Efraim se vor prăbuşi din
pricina fărădelegilor lor, de asemenea şi Iuda va cădea cu ei.
Osea 5:6. Cu oile şi cu boii lor vor merge să caute pe Domnul, dar nu-L vor afla. El S-a despărţit de
ei!
Osea 5:7. Căzut-au de la credinţa în Domnul, că au născut fii din desfrânare; de aceea, la sărbătoare
de lună nouă vor fi nimiciţi ei şi ţarinile lor.
Osea 5:8. Sunaţi din corn în Ghibea şi din trâmbiţă în Rama; strigaţi de deznădejde în Bet-Aven! Ia
seama, Veniamine!
Osea 5:9. Efraim va fi pustiit în ziua judecăţii; pentru seminţiile lui Israel vestesc un lucru care se va
adeveri.
Osea 5:10. Căpeteniile lui Iuda. au fost ca unii care schimbă piatra de hotar; peste ei voi vărsa ca apa
întărâtarea Mea!
Osea 5:11. Efraim este asupritor, calcă dreptul fiecăruia, fiindcă îi place să alerge după idoli.
Osea 5:12. Iar Eu sunt ca o molie pentru Efraim, ca un cariu pentru casa lui Iuda.
Osea 5:13. Când Efraim a văzut boala lui, iar Iuda rana lui, Efraim s-a îndreptat spre Asiria şi a trimis
soli către regele din Iareb. Acela însă n-a putut să-l tămăduiască şi să-l vindece de rana
lui;
Osea 5:14. Căci Eu sunt ca un leu faţă de Efraim şi ca un pui de leu faţă de casa lui Iuda. Eu, Eu sfâşii
şi Mă duc şi nimeni nu poate să-i scape din mâna Mea.
Osea 5:15. Mă duc să nu Mă mai întorc la locul Meu, până ce nu se vor căi şi-Mi vor căuta faţa Mea.
Întru strâmtorarea lor ei umblă după Mine, zicând:
CAP. 6
Pedeapsa lui Dumnezeu îndeamnă spre pocăinţă.
Osea 6:1. "Veniţi să ne întoarcem către Domnul, căci numai El, după ce ne-a rănit, ne tămăduieşte,
iar după ce ne-a bătut, ne leagă rănile noastre.
Osea 6:2. Şi după două zile din nou ne va da viaţă, iar în ziua a treia ne va ridica iarăşi şi vom trăi în
faţa Lui.
Osea 6:3. Să-L cunoaştem, să ne sârguim să cunoaştem cine este Domnul! Venirea Lui este sigură
ca ivirea zorilor. Că El va veni la noi ca o ploaie timpurie şi ca o ploaie târzie care adapă
pământul".
Osea 6:4. Ce să-ţi fac ţie, Efraime? Ce să-ţi fac ţie, Israele, fiindcă dragostea ta se risipeşte ca norii
de dimineaţă, ca roua care se ia de timpuriu?
Osea 6:5. Pentru aceasta i-am prăbuşit prin cuvântul profeţilor, i-am ucis prin graiul gurii Mele, iar
judecata Mea s-a înălţat ca soarele.
Osea 6:6. Că milă voiesc, iar nu jertfă, şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot.
Osea 6:7. Ei, întocmai ca Adam, au călcat legământul Meu, au căzut de la credinţă.
Osea 6:8. Galaadul este o cetate de răufăcători, plină de urme de sânge.
Osea 6:9. Ca şi tâlharii din locuri ascunse, o ceată de preoţi săvârşesc ucideri pe drumul spre Sichem
- ei au făcut lucruri de ocară.
Osea 6:10. În Betel am văzut lucruri înspăimântătoare; desfrânarea lui Efraim şi întinarea lui Israel.
OSEA6.11. Şi ţie, Iuda, îţi este pregătit un seceriş, când voi aduce înapoi pe prinşii de
război ai poporului Meu.
CAP. 7
Tânguirea asupra lui Israel şi vestirea dreptelor pedepse.
Osea 7:1. Când am voit să tămăduiesc pe Israel, atunci s-au dat pe faţă păcatele lui Efraim şi
ticăloşiile Samariei, că toţi laolaltă săvârşesc fărădelegi: tâlharii intră prin case, hoţii pradă
la drumul mare.
Osea 7:2. Dar ei nici nu cugetă în inimile lor că Eu Îmi aduc aminte de răutăţile lor. Faptele lor Mă
împresoară; ele se întâmplă înaintea ochilor Mei.
147
Osea 7:3. Prin fărădelegile lor înveselesc pe rege şi pe căpetenii prin graiurile lor mincinoase;
Osea 7:4. Ei sunt toţi desfrânaţi, ei ard ca un cuptor aprins de brutar pe care el nu-l mai încinge de
când a frământat aluatul şi până ce acesta s-a ridicat.
Osea 7:5. La ziua regelui căpeteniile s-au îmbolnăvit de prea mult vin, şi regele şi-a dat mâna cu
batjocoritorii.
Osea 7:6. Toată noaptea mânia lor stă potolită, iar dimineaţa arde ca văpaia focului.
Osea 7:7. Ei toţi sunt ca un cuptor încins şi mistuie pe judecătorii lor. Toţi regii lor s-au prăbuşit şi
nici unul din ei nu M-a chemat pe Mine!
Osea 7:8. Efraim s-a ofilit printre neamuri, el este ca o turtă pe care nimeni n-a întors-o la foc.
Osea 7:9. Cei de alt neam i-au stors vlaga lui, iar el nu bagă de seamă! Păr alb îi creşte, şi el tot nu
simte.
Osea 7:10. Cu toate că trufia lui Israel mărturiseşte împotriva lui, el nu se întoarce către Domnul
Dumnezeul lui şi nu-L caută.
Osea 7:11. Şi Efraim s-a purtat ca un porumbel, nepriceput şi neştiutor; au chemat pe Egipteni şi s-au
îndreptat către Asirieni;
Osea 7:12. În vreme ce se duc acolo, Eu întind asupra lor laţul Meu; ca pe păsările cerului îi voi
doborî, îi voi pedepsi precum s-a dat de ştire în obştea lor.
Osea 7:13. Vai de ei, căci au fugit de Mine! Prăpăd să vină peste ei, căci au păcătuit împotriva Mea!
Eu aş vrea să-i răscumpăr, dar ei grăiesc minciuni împotriva Mea.
Osea 7:14. Şi nu strigă către Mine din toată inima lor, ci se tânguiesc pentru jertfelnicele lor. Ei se iau
la harţă pentru grâu şi pentru must, şi îşi întorc privirea de la Mine.
Osea 7:15. Dacă îi învăţ şi le întăresc braţul lor, atunci gândesc lucruri rele împotriva Mea:
Osea 7:16. Ei se îndreaptă către Baal. Ei sunt asemenea unui arc care scapă din mână. Căpeteniile lor
au căzut în ascuţişul sabiei, din pricina iuţimii lor. Limba lor M-a făcut de ocară în ţara
Egiptului.
CAP. 8
Cei fără de Dumnezeu şi cei necredincioşi se vor stinge.
Osea 8:1. Sună din trâmbiţă! Vrăjmaşul vine ca un vultur asupra templului Domnului!... Pentru că ei
au călcat legământul cu Mine; împotriva legii Mele au păcătuit laolaltă.
Osea 8:2. Cu toate acestea ei strigă: "Dumnezeul meu, noi cei din Israel Te-am cunoscut pe Tine!"
Osea 8:3. Israel a dispreţuit milostivirea mântuitoare; duşmanul să-l urmărească!
Osea 8:4. Ei şi-au ales rege fără voinţa Mea, şi-au pus căpetenii fără ca Eu să fi ştiut. Din aurul şi din
argintul lor şi-au făcut idoli, ca ei să se prăbuşească.
Osea 8:5. Samaria aduce jertfă unui viţel; mânia Mea stă aprinsă împotriva lor. Până când pot să
rămână ei nepedepsiţi?
Osea 8:6. Că el este din Israel, un meşter l-a lucrat, dar el nu este Dumnezeu. Să fie sfărâmat în
bucăţi viţelul Samariei!
Osea 8:7. Pentru că ei au semănat vânt, vor culege furtună; o semănătură care nu rodeşte spice şi
care nu au nici un grăunte în ele! Şi dacă ar avea ceva în ele, străinii să le mănânce!
Osea 8:8. Israel va fi nimicit, va fi socotit printre neamuri ca un vas fără preţ.
Osea 8:9. Că ei şi-au îndreptat ochii spre Asirieni, au dat daruri de dragoste...
Osea 8:10. - Chiar când ei vor fi împrăştiaţi printre neamuri, Eu îi voi aduna laolaltă - şi ei vor înceta
ca să-şi ungă regi şi căpetenii.
Osea 8:11. Efraim şi-a clădit multe altare - cu gând de păcat au fast ridicate!
Osea 8:12. Dacă Eu aş scrie pentru el o mie de porunci ale legii Mele, ele sunt privite ca ale unui
străin.
Osea 8:13. Le plac jertfe şi ei le aduc, carne vor şi o mănâncă. Domnul nu le binevoieşte. Şi acum Îmi
voi aduce aminte de fărădelegile lor şi voi pedepsi păcatele lor. Să se întoarcă în Egipt!
Osea 8:14. Israel a uitat pe Ziditorul său şi şi-a clădit palate, şi Iuda şi-a înmulţit întăriturile sale; de
aceea voi trimite foc în cetăţile lui care îi va mistui palatele.
CAP. 9
Păcatelor grele le urmează pedepse grele.
Osea 9:1. Nu te bucura, Israele, şi nu sălta de veselie ca păgânii, că te-ai ticăloşit, părăsind pe
Dumnezeul tău; ai iubit preţul unei desfrânate pe toate ariile de grâu.
Osea 9:2. Pentru că nici aria şi nici teascul nu-i vor mai hrăni, iar mustul le va lipsi.
Osea 9:3. Nu vor mai locui în pământul Domnului; Efraim se va întoarce în Egipt, iar în Asiria vor
mânca mâncăruri necurate.
Osea 9:4. Nu vor mai aduce Domnului nici o turnare de vin şi nici nu-I vor mai pregăti vreo jertfă. Ca
o pâine de jale este pâinea lor; toţi cei care vor mânca din ea vor fi necuraţi, că pâinea lor
slujeşte numai pentru potolirea foamei lor şi nu va fi adusă în templul Domnului.
Osea 9:5. Ce vreţi să faceţi când vor veni zilele de prăznuire, în ziua de sărbătoare a Domnului?
Osea 9:6. Iată ei au plecat din pricina pustiirii; Egiptul îi va primi, Memfisul îi va îngropa! Odoarele
lor scumpe de argint le va moşteni urzica, şi mărăcinii vor năpădi corturile lor.
Osea 9:7. Sosit-au zilele de pedeapsă, venit-au zilele de răsplată. Israel strigă: "Profetul este un
nebun, omul insuflat aiurează!" Da, desigur, din pricina mărimii nelegiuirii tale, din pricina
mărimii răzvrătirii tale.
148
Osea 9:8. Proorocul află pretutindeni laţuri întinse... Ei întind capcane pe toate drumurile, capcane în
templul lui Dumnezeu.
Osea 9:9. Grozave fapte de ocară au săvârşit, precum odinioară în Ghibea! - El îşi va aduce aminte
de fărădelegile lor şi va pedepsi păcatele lor.
Osea 9:10. Ca pe nişte struguri în pustiu, aşa am găsit pe Israel; ca la o pârgă de smochine la
începutul ei, aşa M-am uitat la părinţii lui. Când ei au mers după Baal Peor, s-au sfinţit lui
Baal şi au ajuns urâciune întocmai ca şi cel pe care îl îndrăgiseră.
Osea 9:11. Gloria lui Efraim va zbura ca o pasăre; şi nu vor mai fi nici naşteri, nici sarcini, nici
zămisliri.
Osea 9:12. Chiar când îşi fac mari pe fiii lor, îi voi lăsa fără copii, lipsiţi de partea bărbătească; căci vai
de ei, dacă Îmi voi întoarce privirea.
Osea 9:13. Efraim, precum văd, a făcut din fiii săi un vânat; Efraim trebuie să-şi ducă fiii săi la
junghiere.
Osea 9:14. Dă-le lor, Doamne, ceea ce trebuie să le dai! Dă-le lor pântece sterp şi sâni fără lapte!
Osea 9:15. Toate răutăţile lor şi-au luat naştere în Ghilgal, că acolo am început să-i urăsc. Din pricina
gândurilor celor rele, îi voi alunga din templul Meu; nu-i voi mai iubi nicidecum. Toate
căpeteniile lor sunt oameni răzvrătiţi!
Osea 9:16. Efraim va fi trântit la pământ; rădăcina lui se va usca. Nu va mai avea de loc rod! Şi când
vor avea fii, Eu voi ucide pe feciorii lor iubiţi.
Osea 9:17. Dumnezeul meu îi va arunca de la Sine, că nu au ascultat de El. Să rătăcească printre
neamuri!
CAP. 10
Mustrarea Israeliţilor pentru răutăţile lor.
Osea 10:1. Israel a fost o vie mănoasă, care dădea rod din belşug. Cu cât avea mai mult rod, cu
atât sporeau altarele sale; cu cit era mai bogată ţara, cu atât se înălţau mai multe pietre
de aducere aminte.
Osea 10:2. Inima lui era făţarnică; să-şi ispăşească păcatul! El singur va doborî altarele sale, va
sfărâma pietrele de aducere aminte.
Osea 10:3. Ba chiar zic: "Noi nu mai avem rege, din pricină că nu ne-am temut de Domnul. Şi la ce
ne-ar sluji regele?"
Osea 10:4. Ei spun vorbe deşarte, jură strâmb, încheie legăminte şi prefac dreptatea în otravă;
judecata va creşte pe brazdele câmpului!
Osea 10:5. Pentru viţelul din Bet-Aven, locuitorii din Samaria sunt plini de mare grijă, ba chiar vor
plânge preoţii lui şi poporul său şi se vor tângui pentru comorile lui care se irosesc.
Osea 10:6. Şi pe el îl va duce în Asiria ca pe un dar al regelui din Iareb; ruşinea îl va cuprinde pe
Efraim, iar Israel se va ruşina de idolii lui.
Osea 10:7. Nimicit va fi regele Samariei; ca o aşchie va fi pe deasupra apei.
Osea 10:8. Pustiite vor fi înălţimile de la Aven, păcatul lui Israel; spini şi ciulini să crească deasupra
altarelor lor! Atunci vor grăi către munţi: "Acoperiţi-ne!", iar colinelor: "Cădeţi peste
noi!"
Osea 10:9. Ca în zilele Ghibeii, aşa ai păcătuit tu, Israele! Acolo ei Mi se împotriviră. Nu-i va atinge
oare războiul în Ghibea pe fiii nelegiuirii?
Osea 10:10. Întru mânia Mea îi voi pedepsi şi voi aduna popoare împotriva lor, când se vor pune
laolaltă cele două fărădelegi ale lor.
Osea 10:11. Şi Efraim este o junincă învăţată la jug, căreia îi plăcea să treiere grâul pe arie. Dar Eu
am pus jug pe gâtul ei frumos; am înjugat pe Efraim, Iuda va ara pământul, Iacov va
trage grapa.
Osea 10:12. Semănaţi-vă fapte bune, căci numai aşa veţi secera milostivire; prefaceţi ţelina în ogoare
ale cunoaşterii de Dumnezeu şi căutaţi pe Domnul, ca El să vină şi să vă îndestuleze de
roade mântuitoare!
Osea 10:13. Dar voi aţi arat semănând fărădelegea şi aţi secerat nenorocirea, şi acum trebuie să
mâncaţi din roadele minciunii. Ţi-ai pus nădejdea în carele tale de luptă şi în mulţimea
vitejilor tăi!
Osea 10:14. Pentru aceasta prăpădul războiului să vină peste cetăţile tale şi toate întăriturile tale să
fie dărâmate - precum odinioară Salman a nimicit cu război Bet-Arbelul - când mama a
fost zdrobită împreună cu pruncii ei.
Osea 10:15. Aşa voi face cu voi, cei din casa lui Israel, căci ticăloşi sunteţi. În vălmăşagul luptei va
pieri regele lui Israel!
CAP. 11
Slava milei dumnezeieşti primită de nemulţumitorii Israeliţi.
Osea 11:1. Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, şi din Egipt am chemat pe fiul Meu.
Osea 11:2. Cu cât Eu îi chemam, cu atât fugeau de dinaintea Mea şi jertfeau baalilor şi aduceau
tămâieri chipurilor cioplite de idoli.
Osea 11:3. Şi Eu învăţam pe cei din Efraim să meargă în picioare şi-i luam în braţe, dar ei n-au
înţeles, cu toate că Eu îi îngrijeam ca pe copii,
Osea 11:4. Îi iubeam cu dragoste părintească, eu iubire fără de margini. Am fost pentru ei ca unul
care le ridică jugul de pe grumajii lor, şi mă plecam către ei şi-i hrăneam.
149
Osea 11:5. Nu se vor mai duce în Egipt, ci Asiria le va fi rege, căci n-au voit să se întoarcă la
credinţă.
Osea 11:6. Sabia să pustiiască cetăţile lui şi să dărâme întăriturile lui, din pricina punerii lor la cale!
Osea 11:7. Dar poporul Meu este hotărât să se despartă de Mine. Îl strig, dar el nici nu ridică ochii
spre Mine.
Osea 11:8. O, cum te voi lăsa, Efraime! Cum te voi părăsi, Israele! Cum te voi trece cu vederea ca
odinioară pe Adma şi te voi face ca Ţeboimul! Inima se zvârcoleşte în Mine, mila Mă
cuprinde!
Osea 11:9. Nu voi dezlănţui iuţimea mâniei Mele, şi nu voi prăpădi din nou Efraimul; căci Eu sunt
Dumnezeu atotputernic şi nu om: Eu sunt Sfântul în mijlocul tău şi nu voi veni să te
prăpădesc.
Osea 11:10. Vor merge după Domnul; dar El va mugi ca un leu, şi când Ei va mugi, vor alerga
zbuciumându-se toţi cei dinspre apus;
Osea 11:11. Ei vor alerga tremurând ca o pasăre din Egipt şi ca un porumbel din ţara Asiriei. Şi îi voi
sălăşlui în casele lor, zice Domnul.
CAP. 12
Necredinţa lui Efraim şi judecata lui Dumnezeu împotriva lui luda.
Osea 12:1. Efraim M-a înconjurat cu minciună şi casa lui Israel cu viclenie, şi Iuda este fără frâu în
fala Celui Atotputernic şi înaintea Dumnezeului celui Sfânt şi credincios.
Osea 12:2. Lui Efraim îi place vântul şi după vântul de răsărit aleargă; grămădeşte minciună şi
deşertăciune, încheie legământ cu Asiria şi duce untdelemn în Egipt.
Osea 12:3. Şi Domnul dojeneşte cu ceartă pe Iuda: "Pedepsi-voi pe Iacov pentru purtările lui şi-i voi
răsplăti după faptele lui!"
Osea 12:4. În pântecele maicii sale, Iacov a ţinut de călcâi pe fratele său, şi ca un viteaz s-a luptat
el cu Dumnezeu.
Osea 12:5. Cu îngerul s-a luptat şi l-a biruit; a plâns şi l-a rugat să se milostivească spre el; apoi l-a
aflat la Betel şi acolo Dumnezeu a grăit cu el.
Osea 12:6. Dar Dumnezeu este Domnul Savaot, Domnul este numele Lui.
Osea 12:7. Întoarce-te în cortul tău! Păzeşte dragostea şi dreptatea Lui şi nădăjduieşte totdeauna în
Dumnezeul tău!
Osea 12:8. Canaan tine în mână un cântar strâmb şi la cântărire îi place să înşele!
Osea 12:9. Dar Efraim zice: "Am ajuns bogat şi averi mi-am strâns!" Dar câştigul lui nu-i este de
ajuns pentru fărădelegea pe care a făptuit-o.
Osea 12:10. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, din pământul Egiptului şi până acum. Te voi face să mai
locuieşti în corturi ca în zilele de sărbătoare.
Osea 12:11. Eu am vorbit către prooroci şi le-am înmulţit vedeniile şi tot prin prooroci am grăit în
pilde.
Osea 12:12. În Galaad au săvârşit închinări la idoli, în Ghilgal au jertfit demonilor. Jertfelnicele lor să
fie dărâmate - grămezi de pietre pe brazdele ogorului!
Osea 12:13. Când Iacov a fugit în Mesopotamia, atunci Israel pentru o femeie a fost slugă, iar pentru
alta a păzit turmele.
Osea 12:14. Şi printr-un prooroc Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt şi printr-un prooroc l-a păzit.
Osea 12:15. Efraim însă a întărâtat urgia Lui. Vărsările de sânge le va aduce Domnul asupra lui şi va
prăvăli peste el batjocura lui.
CAP. 13
Ameninţarea Domnului împotriva fiilor lui Israel. Prezicere despre mântuire.
Osea 13:1. Ori de câte ori Efraim vorbea, era groază; el era mare în Israel, dar el s-a făcut vinovat
cu Baal şi a murit.
Osea 13:2. Şi acum ei păcătuiesc din nou; şi-au făcut chipuri turnate din argintul lor după felul
idolilor - lucru de mână de meşter sunt toţi! Şi ei le zic: "Aceştia sunt dumnezeu!" Ei dau
ajutor oamenilor. Pentru aceasta ei se închină sărutând viţeii cei de aur.
Osea 13:3. Din această pricină să ajungă ca norii cei de dimineaţă, ca roua care se ia de cu vreme,
ca pleava pe care o mătură vântul de pe arie şi ca fumul care iese printre gratii.
Osea 13:4. Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tău din ţara Egiptului încoace şi să nu cunoşti un alt
dumnezeu, decât pe Mine, şi în afară de Mine nu este izbăvitor.
Osea 13:5. Eu te-am cunoscut pe tine în pustiu şi în pământ uscat ţi-am dat păşune!
Osea 13:6. Dar cu cât ei aveau păşune, cu atât mâncau mai mult, iar după ce se săturau, inima lor
se semeţea. Pentru aceasta ei M-au uitat.
Osea 13:7. De aceea voi fi pentru ei ca un leu şi îi voi pândi pe cale ca o panteră.
Osea 13:8. Şi Mă voi arunca asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei şi le voi sfâşia învelişul cel tare
al inimii lor. Şi leii cei din pădure să-i mănânce şi animalele sălbatice să-i sfârtece!
Osea 13:9. Eu te voi pierde pe tine, Israele, şi cine ar putea veni în ajutorul tău?
Osea 13:10. Unde este regele tău, care să te izbăvească în toate cetăţile tale? Şi unde mai sunt
judecătorii tăi despre care tu ai zis: "Dă-mi un rege şi o căpetenie!"
Osea 13:11. Îţi voi da un rege întru mânia Mea şi ţi-l voi lua întru urgia Mea.
Osea 13:12. Fărădelegea lui Efraim este bine păstrată şi păcatul lui este pus la o parte.
150
Osea 13:13. Durerile naşterii îl cuprind; dar el este un copil fără de minte, că în clipa naşterii el nu
iese din sânul maicii lui.
Osea 13:14. Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi voi mântui. Unde este,
moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!...
Osea 13:15. Efraim să tot crească printre trestii; vântul de la răsărit va veni, suflarea Domnului se va
ridica din pustiu, îi va seca izvoarele şi îi va usca fântânile, va pustii ţara şi toate lucrurile
ei de preţ.
CAP. 14
Îndemnarea lui Israel la pocăinţă. Făgăduinţa lui Dumnezeu.
Osea 14:1. Pustie să ajungă Samaria, fiindcă s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei! Să cadă în
ascuţişul sabiei, pruncii ei să fie ucişi şi femeile care i-au zămislit să fie spintecate!
Osea 14:2. Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai poticnit din pricina fărădelegii
tale!
Osea 14:3. Găsiţi rugi de pocăinţă, întoarceţi-vă către Domnul şi-I ziceţi Lui: "Iartă-ne orice
fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea Ta şi să aducem, în loc de tauri, lauda
buzelor noastre:
Osea 14:4. Asiria nu ne va scăpa, noi nu ne vom mai sui pe cai şi nu vom mai zice către lucrurile
mâinilor noastre: "Tu eşti Dumnezeul nostru", căci numai la Tine găseşte orfanul milă".
Osea 14:5. Tămădui-voi urmele căderii lor de la credinţă, îi voi iubi din toată inima Mea, căci mânia
Mea s-a depărtat ţie la ei.
Osea 14:6. Voi fi ca roua pentru Israel; ca liliacul să înflorească şi rădăcinile lui să se afunde în
pământ ca cele din pădurile Libanului.
Osea 14:7. Lăstarii lui să fie puzderii, cununa lui să fie ca a măslinului, iar mireasma lui ca cea din
Liban.
Osea 14:8. Să se întoarcă la Mine şi să se adăpostească la umbra Mea, să-şi agonisească hrană, şi
ca viţa să înflorească şi să li se ducă numele ca vinul cel din Liban.
Osea 14:9. Ce va mai face Efraim de aici încolo cu idolii? Eu singur îi vor răspunde şi voi avea ochii
aţintiţi asupra lui. Eu sunt ca un chiparos verde! Din Mine ies roadele lui!
Osea 14:10. O, de ar fi cineva înţelept ca să priceapă aceasta şi ager ca să poată pătrunde cuvântul
cel adânc! Căile Domnului sunt căi drepte! Cei drepţi merg pe ele în bună pace, iar cei
nelegiuiţi se poticnesc şi cad.
AMOS
CAP. 1
Preziceri asupra neamurilor din pricina rătăcirii lor.
Amos 1:1. Cuvintele lui Amos, unul dintre păstorii din Tecoa, care a avut vedenie pentru Israel în
vremea lui Ozia, regele lui Iuda, în vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele lui Israel, doi
ani înaintea cutremurului de pământ.
Amos 1:2. Şi a zis: „Când Domnul va striga puternic din Sion şi din Ierusalim va slobozi glasul Său,
jalnice vor fi păşunile păstorilor şi uscat va fi vârful Carmelului".
Amos 1:3. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale Damascului, ba chiar pentru patru, nu Mă voi
întoarce, fiindcă ei au sfărâmat Galaadul cu tăvălugi de fier .
Amos 1:4. Pentru aceasta voi trimite foc asupra casei lui Hazael şi va mistui palatele lui Ben-Hadad;
Amos 1:5. Şi voi zdrobi zăvoarele Damascului şi voi stârpi pe locuitorii din valea Aven şi pe ai celui
care ţine în mână sceptrul din Bet-Eden şi poporul cel din Aram va fi dus în robie la Chir",
zice Domnul!
Amos 1:6. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale Gazei, ba chiar pentru patru, nu Mă voi întoarce,
din pricină că ei au dus în robie mari tabere de robi, ca să le dea în mâna lui Edom;
Amos 1:7. Pentru aceasta, foc voi năpusti în zidurile Gazei şi palatele ei le va mistui;
Amos 1:8. Pe tot locuitorul din Aşdod îl voi stârpi şi pe cel ce ţine în mână sceptrul din Ascalon; şi voi
îndrepta către Acaron mâna Mea şi rămăşiţele Filistenilor vor pieri", zice Domnul
Dumnezeu.
Amos 1:9. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale Tirului, ba chiar pentru patru, nu Mă voi întoarce,
din pricină că tabere întregi de robi au fost date în mâna lui Edom şi nu şi-au mai adus
aminte de legământul cel dintre fraţi.
Amos 1:10. Pentru aceasta voi trimite vâlvătăi de foc în zidurile Tirului şi vor mistui palatele lui!"
Amos 1:11. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale Edomului, ba chiar pentru patru, nu Mă voi
întoarce, din pricină că el a urmărit cu sabia pe fratele său şi că a înăbuşit milostivirea lui.
Din pricină că urgia lui a dăinuit necontenit şi furia lui s-a dezlănţuit mereu;
Amos 1:12. Pentru aceasta voi trimite foc în Teman şi palatele cele din Bosra le va mistui".
Amos 1:13. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale feciorilor lui Amon, ba chiar pentru patru, nu Mă
voi întoarce, căci ei au spintecat femeile însărcinate ale Galaadului, ca să-şi întindă
hotarele lor;
151
Amos 1:14. Pentru aceasta voi aprinde foc în zidurile Rabei şi văpaia va mistui palatele ei în ziua de
război, în mijlocul vijeliei, în ziua cea de grea furtună.
Amos 1:15. Şi regele lor va merge în robie, împreună cu căpeteniile lui", zice Domnul!
CAP. 2
Pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui Moab, Iuda şi Israel.
Amos 2:1. Aşa grăieşte Domnul: "Pentru trei păcate ale Moabului, ba chiar pentru patru, nu Mă voi
întoarce, din pricină că el a ars oasele regelui Edomului până le-a prefăcut în cenuşă.
Amos 2:2. Pentru aceasta voi trimite foc în Moab şi va mistui palatele cele din Cheriot. Şi Moabul îşi
va sfârşi viaţa în larmă, printre strigăte de război şi în sunetul trâmbiţei;
Amos 2:3. Pe judecători îi voi stârpi din mijlocul lui şi pe toate căpeteniile, împreună cu el le voi
omorî", zice Domnul!
Amos 2:4. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ale lui luda, ba chiar pentru patru, nu Mă voi
întoarce, din pricină că ei au aruncat legea Domnului şi au nesocotit rânduielile Lui şi au
rătăcit în minciunile lor în care şi părinţii lor alunecaseră;
Amos 2:5. Pentru aceasta voi trimite foc în Iuda şi palatele cele din Ierusalim le va mistui".
Amos 2:6. Aşa zice Domnul: "Pentru trei păcate ţale lui Israel, ba chiar pentru patru, nu Mă voi
întoarce, fiindcă ei au vândut pe cel drept pentru argint şi pe cel sărac pentru o pereche
de încălţăminte.
Amos 2:7. Ei zdrobesc în pulbere capul celor sărmani şi calcă în picioare pe cei în necazuri. Feciorul
dimpreună cu tatăl său la aceeaşi desfrânată îşi află calea, ca să pângărească numele Meu
cel sfânt;
Amos 2:8. Pe veşmintele luate zălog, pe lângă jertfelnice, se tolănesc şi vinul celor năpăstuiţi îl beau
în templul dumnezeului lor.
Amos 2:9. Eu am prăpădit pe Amorei dinaintea lor, oameni înalţi la stat ca cedrii şi falnici ca stejarii;
am nimicit rodul lor sus şi rădăcina jos!
Amos 2:10. Eu v-am scos pe voi din ţara Egiptului şi patruzeci de ani v-am purtat prin pustiu, ca să
luaţi în stăpânire ţara Amoreilor.
Amos 2:11. Eu am aşezat prooroci dintre feciorii voştri şi nazirei dintre flăcăii voştri! Oare nu este aşa,
fii ai lui Israel?" zice Domnul.
Amos 2:12. Dar voi aţi dat nazireilor vin să bea şi proorocilor le-aţi poruncit, zicând: "Nu proorociţi!"
Amos 2:13. Pentru aceasta vă voi face să vă clătinaţi încoace şi încolo, cum se clatină o căruţă
încărcată cu snopi.
Amos 2:14. Cel iute de picior nu va putea să fugă, cel puternic nu se va mai bizui pe puterea lui şi cel
viteaz nu va scăpa cu viaţă;
Amos 2:15. Arcaşul nu va putea ţine piept, cel sprinten la picior nu va scăpa, iar cel călare pe cal nu
va putea să se izbăvească.
Amos 2:16. Şi cel mai îndrăzneţ dintre cei viteji va fugi dezbrăcat în ziua aceea", zice Domnul.
CAP. 3
Fărădelegea Israeliţilor şi prezicerea pedepsei lor.
Amos 3:1. Ascultaţi cuvântul acesta pe care Domnul îl grăieşte către voi, fii ai lui Israel, şi către tot
neamul pe care l-a scos din pământul Egiptului, zicând:
Amos 3:2. "Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamurile pământului; pentru aceasta vă voi
pedepsi pe voi pentru toate fărădelegile voastre.
Amos 3:3. Oare pot merge doi laolaltă fără să se fi înţeles?
Amos 3:4. Oare urlă leul în pădure fără a fi găsit prada? Oare puiul de leu face să-i răsune glasul din
culcuşul său fără să fi prins ceva?
Amos 3:5. Pasărea cade oare în laţ fără să fi fost el întins? Şi se ridică oare cursa de pe pământ fără
să se fi prins ceva în ea?
Amos 3:6. Sună oare trâmbiţa în cetate fără ca poporul să nu se înspăimânte? Se întâmplă vreo
nenorocire în cetate fără ca Domnul să nu o fi pricinuit?
Amos 3:7. Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui!
Amos 3:8. Dacă leul mugeşte, cine nu se va înfricoşa? Şi dacă Domnul grăieşte, cine nu va prooroci?
Amos 3:9. Daţi de ştire de pe acoperişurile palatelor din Aşdod, de pe palatele din ţara Egiptului şi
ziceţi: Adunaţi-vă pe muntele Samariei şi vedeţi câte neorânduieli sînt în această cetate si
ce asupriri în sânul ei.
Amos 3:10. Ei nu ştiu să lucreze cu dreptate, zice Domnul, strâng comori din silnicie şi din jaf în
palatele lor.
Amos 3:11. Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu: "Vrăjmaşul va cutreiera prin ţară şi te va
despuia de puterea ta şi va jefui palatele tale!"
Amos 3:12. Aşa grăieşte Domnul: "Precum ciobanul scapă din gura leului două şolduri de carne sau un
vârf de ureche, aşa vor scăpa fiii lui Israel! Voi care staţi în Samaria pe un colţ de pat şi în
Damasc în aşternuturi,
Amos 3:13. Ascultaţi şi mărturisiţi împotriva casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul
Savaot;
Amos 3:14. Că în ziua în care voi pedepsi fărădelegile lui Israel, voi răsturna altarele cele din Betel şi
coarnele jertfelnicului vor fi sfărâmate şi vor cădea pe pământ.
152
Amos 3:15. Şi casa cea de iarnă o voi dărâma şi lăcaşurile cele de fildeş vor pieri şi case fără de
număr nu vor mai fi", zice Domnul.
CAP. 4
Mustrarea şi ameninţarea celor răi din poporul Israel.
Amos 4:1. Ascultaţi cuvântul acesta, voi vaci din Vasan, care staţi pe muntele Samariei, voi care
asupriţi pe cei slabi, zdrobiţi pe cei săraci, voi care ziceţi bărbaţilor voştri: "Aduceţi să
bem!"
Amos 4:2. Juratu-S-a Domnul întru sfinţenia Sa: "Iată vin zile când voi veţi fi ridicaţi cu cârlige şi
urmaşii cei de după voi cu căngi;
Amos 4:3. Şi veţi ieşi prin spărturile zidurilor una câte una şi veţi fi aruncate către muntele
Hermonului, zice Domnul!
Amos 4:4. Veniţi la Betel şi păcătuiţi şi în Ghilgal înmulţiţi fărădelegile! De dimineaţă aduceţi jertfele
voastre, şi la fiecare trei zile zeciuielile voastre!
Amos 4:5. Puneţi înainte prinoase cu aluat ca jertfă de laudă, vestiţi, trâmbiţaţi prinoasele voastre
cele de bunăvoie; că aceasta vă place vouă, copii ai lui Israel", zice Domnul Dumnezeu.
Amos 4:6. "De aceea şi Eu v-am lăsat cu dinţii curaţi în toate cetăţile voastre şi cu lipsă de pâine în
toate sălaşele voastre, dar nu v-aţi întors către Mine", zice Domnul.
Amos 4:7. "V-am lipsit de ploaie cu trei luni mai înainte de seceriş; şi peste o cetate am revărsat
ploaia, iar peste alta nu; peste un ţinut a plouat, iar în cel care n-a plouat, s-a uscat
holda.
Amos 4:8. Şi s-au pornit două-trei cetăţi către o altă cetate ca să bea apă, dar nu s-au săturat! Si
voi tot nu v-aţi întors către Mine", zice Domnul.
Amos 4:9. "V-am bătut pe voi cu rugină şi cu mălură; am pustiit grădinile şi viile voastre; smochinii
şi măslinii voştri au fost prăpădiţi de lăcuste. Dar voi nu v-aţi întors către Mine", zice
Domnul.
Amos 4:10. "Am trimis asupra voastră ciumă ea aceea din pământul Egiptului; cu sabie am ucis pe
feciorii voştri, în robie am dus până şi caii voştri, iar întru urgia Mea am ridicat văpăi de
foc în taberele voastre. Dar voi nu v-aţi întors către Mine", zice Domnul.
Amos 4:11. "Şi v-am prăbuşit pe voi cum a prăbuşit Dumnezeu Sodoma şi Gomora şi aţi ajuns ca un
tăciune scos din vâlvătaie. Dar nu v-aţi întors către Mine", zice Domnul!
Amos 4:12. Drept aceea, iată ce-ţi voi face; Israele - şi cu deadinsul îţi voi face aceasta! Pregăteşte-
te, Israele, să te întâlneşti cu Dumnezeul tău!
Amos 4:13. Că El este Cel ţare a întocmit munţii şi a făurit vântul şi descoperă omului gândurile sale;
El a făcut zorile şi întunericul şi calcă peste înălţimile pământului. Domnul Dumnezeu
Savaot este numele Lui!
CAP. 5
Tânguirea proorocului; chemarea la pocăinţă şi căderea lui Israel.
Amos 5:1. Ascultaţi cuvântul acesta pe care eu îl rostesc asupra voastră, cântec de jale pentru voi,
cei din casa lui Israel:
Amos 5:2. Căzut-a ca să nu se mai scoale fecioara lui Israel, trântită stă la pământ şi nimeni nu o
ridică!
Amos 5:3. Că aşa grăieşte Domnul Dumnezeu casei lui Israel: "Cetatea care scotea o mie de
oameni în luptă va rămâne cu o sută, şi cea care scotea o sută va rămâne cu zece".
Amos 5:4. Că aşa zice Domnul către casa lui Israel:
Amos 5:5. "Căutaţi-Mă şi veţi fi vii! Nu umblaţi după Betel şi în Ghilgal să nu intraţi şi nu treceţi pe
lângă Beer-Şeba, căci Ghilgalul va fi dus în robie şi Betelul va rămâne o nimica toată.
Amos 5:6. Ci căutaţi pe Domnul ca să fiţi vii, ca nu cumva să dea flăcărilor casa lui Iosif, să fie
mistuită şi nimeni să nu o poată stinge din cei din Betel.
Amos 5:7. Aceştia prefac judecata în pelin şi prăbuşesc dreptatea la pământ.
Amos 5:8. Căutaţi pe Cel care a făcut Orionul şi Pleiadele, pe Cel care preface dimineaţa în întuneric
adânc şi întunecă ziua ca noaptea, pe Cel care cheamă apa mării şi o varsă peste fata
pământului. Domnul este numele Lui!
Amos 5:9. El aduce ruina peste cel puternic şi prăpădul peste cetatea cea întărită.
Amos 5:10. Ei urăsc pe apărătorul dreptului la poarta cetăţii şi de cel ce grăieşte cinstit le este
scârbă.
Amos 5:11. Drept aceea, fiindcă voi călcaţi în picioare pe cel sărman şi luaţi de la el dar de grâu, cu
toate că aţi zidit case de piatră, nu le veţi locui, şi deşi aţi sădit viţă de bun soi, nu veţi
bea din vinul ei.
Amos 5:12. Că Eu ştiu că mari sunt fărădelegile voastre şi grele păcatele voastre, ca unii care
asupriţi pe cel drept şi luaţi mită şi stoarceţi pe cei săraci la porţile cetăţii.
Amos 5:13. Dar în vremea aceea omul cel înţelept va tăcea, că este vreme rea.
Amos 5:14. Căutaţi binele şi nu răul, ca să fiţi vii şi aşa Domnul Dumnezeu Savaot va fi cu voi
precum ziceţi că este.
Amos 5:15. Urâţi răul şi iubiţi binele şi hotărâţi judecata cea dreaptă la porţi, poate că Domnul
Dumnezeu Savaot Se va milostivi de cei rămaşi ai lui Iosif.
153
Amos 5:16. Pentru aceasta aşa grăieşte Domnul Dumnezeu Savaot, Atotţiitorul: "În toate pieţele
plânset va fi şi pe toate uliţele se va auzi strigând: Vai! Vai! Plugarul va fi îndemnat la
jale şi la tânguire lângă cei ce ştiu să se bocească.
Amos 5:17. Şi în toate viile va fi bocet, că Eu trec prin mijlocul tău", zice Domnul.
Amos 5:18. Vai de cei ce doresc ziua Domnului! Ce se va întâmpla cu voi? Ziua Domnului este zi de
întuneric si nu de lumină!
Amos 5:19. Veţi fi ca un om care fuge din faţa leului şi dă peste un urs, şi ca unul care intră în casă
şi se reazemă cu mâna de un perete şi îl muşcă şarpele.
Amos 5:20. Nu va fi oare ziua Domnului întuneric şi nu lumină, beznă şi nu strălucire?
Amos 5:21. Urât-am, dispreţuit-am prăznuirile voastre şi nu simt nici o plăcere pentru sărbătorile
voastre.
Amos 5:22. Când Îmi veţi aduce arderi de tot şi prinoase, nu le voi binevoi şi la jertfele de mântuire
grase ale voastre nu voi pleca ochii.
Amos 5:23. Depărtează de Mine zgomotul cântecelor tale, că nu am plăcere să ascult cântarea
alăutelor tale!
Amos 5:24. Şi judecata se va năpusti ca apa ,Şi dreptatea ca un şuvoi furios.
Amos 5:25. Voi cei din casa lui Israel, Mi-aţi adus, oare, jertfe şi prinoase în pustiu, vreme de
patruzeci de ani?
Amos 5:26. Dar acum veţi aduce cu voi pe Sacut, regele vostru, şi steaua dumnezeului vostru,
Chevan, idolii voştri pe care vi i-aţi făurit.
Amos 5:27. Şi Eu vă voi duce robi dincolo de Damasc, zice Domnul, al Cărui nume este Dumnezeu
Savaot.
CAP. 6
Ameninţarea cu pieire şi robie a celor mândri şi dezmierdaţi.
Amos 6:1. Vai de voi, cei fără de grijă din Sion şi cei care nădăjduiţi în muntele Samariei! Însemnaţi
pe cei mai de seamă dintre neamuri şi îndreptaţi-vă către ei, voi cei din casa lui Israel!
Amos 6:2. Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo la Hamatul cel mare şi coborâţi-vă în Gatul
Filisteii; preţuiesc ele mai mult decât aceste regate? Ţinutul lor este mai mare decât al
vostru?
Amos 6:3. Voi fugiţi de ziua cea de nenorocire şi vă hărăziţi o odihnă plină de primejdii.
Amos 6:4. Iată că ei stau tolăniţi pe paturi de fildeş şi stau întinşi în aşternuturile lor şi mănâncă
miei din turmă şi viţei crescuţi în staul.
Amos 6:5. Se arată dibaci în cântece de liră şi întocmai ca David se întrec în instrumente muzicale;
Amos 6:6. Beau din cupe vin şi din pârga untdelemnului îşi fac miresme pentru uns şi nu le pasă de
prăbuşirea casei lui Iosif!
Amos 6:7. Pentru aceasta ei vor fi duşi în robie în fruntea robilor şi strigătul de bucurie al celor fără
frâu va dispărea.
Amos 6:8. Juratu-S-a Domnul pe Sine însuşi, zice Domnul Dumnezeu Savaot: Îmi este scârbă de
semeţia lui Iacov şi palatele lui le urăsc, pentru aceasta voi preda cetatea dimpreună cu
tot ceea ce este în ea.
Amos 6:9. Astfel că dacă vor rămâne zece oameni într-o singură casă, vor muri!
Amos 6:10. Şi nu va scăpa decât un mic număr, ca să scoată oasele din casă. Unul va zice celui care
este în fundul casei: "Mai este cu tine cineva?" Şi celălalt îi va răspunde: "Nu!" Şi cel
dintâi îi va zice: "Taci, că nu trebuie să aminteşti numele Domnului!"
Amos 6:11. Că iată Domnul va porunci şi va lovi casa cea mare cu dărâmare şi casa cea mică cu
crăpături.
Amos 6:12. Oare pot caii să fugă pe stâncă? Se va ara marea cu boii? Căci voi prefaceţi judecata în
otravă şi rodul dreptăţii în pelin.
Amos 6:13. Voi vă veseliţi pentru Lodebar şi ziceţi: "Oare n-am cucerit prin forţa noastră puterea?"
Amos 6:14. Şi iată Eu voi ridica împotriva voastră - voi, cei din casa lui Israel - zice Domnul
Dumnezeu Savaot, un popor care vă va asupri de Ia intrarea Hamatului până la râul
Araba.
CAP. 7
Vedeniile proorocului Amos despre pedepsele următoare.
Amos 7:1. Iată ce vedenie mi-a arătat Domnul Dumnezeu: se făcea un stol de lăcuste la datul
otavei, şi era otava după cositul cuvenit regelui.
Amos 7:2. Şi după ce au sfârşit de mâncat iarba de pe pământ, am zis: Doamne Dumnezeule, fie-ţi
milă! Cum va putea îndura aceasta Iacov, căci el este mic!
Amos 7:3. Şi S-a milostivit Domnul pentru aceste vorbe şi a zis: "Nu se va mai întâmpla!"
Amos 7:4. Apoi Domnul Dumnezeu mi-a arătat o altă vedenie: iată că Domnul chema focul ca să
facă judecată; el a mistuit adâncul cel necuprins şi a prăpădit şi parte din pământ,
Amos 7:5. Şi am zis: Doamne, Dumnezeule, opreşte-Te! Cum va îndura Iacov, căci el este mic!
Amos 7:6. Şi S-a milostivit Domnul şi acum, şi a zis: "Nici aceasta nu se va întâmpla!"
Amos 7:7. Şi iarăşi am avut o vedenie: iată că Domnul stătea lângă un zid drept, iar în mâna Lui
avea o cumpănă de plumb.
154
Amos 7:8. Şi a zis Domnul către mine: "Ce vezi tu Amos?" Şi am zis: O cumpănă de plumb. Şi mi-a
răspuns Domnul: "Iată Eu voi pune cumpăna cea de plumb în mijlocul poporului Meu
Israel şi de aici încolo nu-l voi mai cruţa.
Amos 7:9. Înălţimile lui Isaac vor fi distruse, şi capiştile lui Israel vor fi dărâmate, iar împotriva casei
lui Ieroboam Mă voi scula cu sabie".
Amos 7:10. Atunci a trimis Amasia, preotul cel din Betel, către Ieroboam, regele lui Israel, zicând:
"Amos unelteşte împotriva ta chiar în casa lui Israel! Şi locuitorii ţării nu mai pot îndura
cuvintele lui!"
Amos 7:11. Dar iată ce grăieşte Amos: "De sabie va muri Ieroboam şi Israel va fi dus în robie de pe
pământul lui!"
Amos 7:12. Si a zis Amasia către Amos: "Profetule, scoală şi fugi în pământul lui Iuda şi mănâncă
acolo pâine şi profeţeşte în acele locuri;
Amos 7:13. Dar în Betel tu nu vei mai profeţi, că el este un sanctuar al regelui, un templu al
regatului!"
Amos 7:14. Şi a răspuns Amos şi a zis către Amasia: "Eu nu sunt prooroc şi nici fecior de prooroc, ci
sunt păstor şi adunător de sicomore;
Amos 7:15. Şi de la turmă m-a luat Domnul şi mi-a zis: "Du-te şi prooroceşte în poporul Meu Israel!"
Amos 7:16. şi acum ascultă cuvântul Domnului, tu ,care zici: "Nu se cuvine să prooroceşti împotriva
lui Israel şi să nu propovăduieşti împotriva casei lui Isaac!
Amos 7:17. Pentru aceasta aşa zice Domnul: "Femeia ta se va desfrâna în cetate şi fiii şi fiicele tale
vor cădea în ascuţişul sabiei; pământul tău va fi măsurat cu funia şi tu vei muri într-un loc
spurcat, iar Israel va fi dus în robie de pe pământul lui".
CAP. 8
Vedenie despre pieirea casei lui Israel şi foametea duhovnicească.
Amos 8:1. Şi iată ce mi-a arătat Domnul Dumnezeu: se făcea un coş cu poame,
Amos 8:2. Şi mi-a zis: "Ce vezi tu, Amos?" şi a grăit Domnul către mine: "Vine sfârşitul poporului
Meu Israel, căci nu-l voi mai trece cu vederea!
Amos 8:3. Şi in ziua aceea cântările templului se vor preface în tânguiri, zice Domnul Dumnezeu.
Hoiturile vor fi fără de număr; oriunde se vor arunca va fi tăcere!
Amos 8:4. Ascultaţi acestea, voi cei care zdrobiţi pe cei sărmani şi vreţi să stârpiţi pe cei obijduiţi din
ţară,
Amos 8:5. Zicând: "Când va trece luna nouă ca să vindem grâul şi ziua de odihnă ca să deschidem
jitniţa, să micşorăm efa, să mărim siclul şi să le înlocuim cu cântare strâmbe?
Amos 8:6. Să cumpărăm pe preţ de argint pe cei nevoiaşi şi pe cei în strâmtorare pentru o pereche
de încălţăminte, să vindem grâul cel de lepădat?"
Amos 8:7. Juratu-S-a Domnul împotriva semeţiei lui Iacov: "Niciodată nu voi uita faptele lor!"
Amos 8:8. Pentru aceasta, oare, pământul nu se va zbuciuma şi toţi locuitorii nu vor fi cuprinşi de
jale? Se va înălţa ca Nilul pe de-a întregul, se va învolbura şi va descreşte ca fluviul cel
din Egipt.
Amos 8:9. Iar în ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi apune soarele în miezul zilei şi voi întuneca
pământul în zi luminoasă;
Amos 8:10. Voi preface praznicele voastre în jelire şi toate cântările voastre în tânguire; pe toate
coapsele voi pune sac şi pleşuve vor fi toate capetele; voi înteţi jalea ca pentru cel unul-
născut şi sfârşitul va fi o zi de deznădejde!
Amos 8:11. Iată vin zile, zice Domnul Dumnezeu, în care voi trimite foamete pe pământ, nu foamete
de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului.
Amos 8:12. Şi ei se vor clătina de la o mare până la cealaltă şi de la miazănoapte la răsărit şi vor
cutreiera pământul căutând cuvântul Domnului, dar nu îl vor afla.
Amos 8:13. În vremea aceea se vor usca de sete fecioarele cele cu chip frumos şi flăcăii;
Amos 8:14. Cei care se jură pe păcatul Samariei şi zic: "Viu este Dumnezeul tău, Dane, şi vie este
calea până la Beer-Şeba" - vor cădea şi nu se vor mai scula!
CAP. 9
Ameninţarea necredincioşilor cu pedeapsă şi întoarcerea poporului din robie.
Amos 9:1. Văzut-am pe Domnul stând lângă altar şi a zis: "Loveşte capetele stâlpilor ca să cadă
tavanul, prăvăleşte-le peste capetele tuturor, iar pe cei ce vor scăpa, cu sabia îi voi omorî.
Nimeni nu se va izbăvi cu fuga şi nici unul nu-şi va scăpa viaţa!
Amos 9:2. Dacă se vor strecura în locuinţa morţilor, de acolo mâna Mea îi va apuca, şi de se vor sui
în cer, îi voi da jos de acolo;
Amos 9:3. Dacă se vor ascunde pe vârful Carmelului şi acolo îi voi prinde şi îi voi apuca. De se vor
ascunde dinaintea ochilor Mei în fundul mării, voi da poruncă şarpelui şi îi va muşca.
Amos 9:4. În robie de se vor duce înaintea vrăjmaşilor lor, şi acolo voi da poruncă şi sabia îi va
ucide, căci ochii Mei Eu îi aţintesc spre rău iar nu spre bine!
Amos 9:5. Domnul Dumnezeu Savaot se atinge de pământ, şi el se topeşte şi toţi locuitorii sunt
cuprinşi de jale. Pământul se înalţă ca Nilul şi descreşte ca fluviul Egiptului.
Amos 9:6. El a zidit locuinţele Sale înalte în ceruri şi bolta cea de peste pământ a întemeiat-o. El
cheamă apele mării şi le revarsă peste faţa a tot pământul. Domnul este numele Lui.
155
Amos 9:7. "Oare nu sunteţi voi, feciori ai lui Israel, pentru Mine, ca şi Cuşiţii?", zice Domnul. "Oare
n-am scos Eu pe Israeliţi din pământul Egiptului, pe Filisteni din Caftor şi pe sirieni din
Chir?"
Amos 9:8. Iată ochii Domnului Dumnezeu privesc spre împărăţia cea păcătoasă şi Eu o voi nimici de
pe faţa pământului! Dar nu voi distruge casa lui Iacov, zice Domnul!
Amos 9:9. Căci iată, voi da porunci şi vă voi vântura printre toate neamurile, pe voi cei din neamul
lui Israel, precum vânturi grâul la ciur, ca nici o pietricică să nu cadă pe pământ.
Amos 9:10. De sabie vor pieri toţi păcătoşii cei din poporul Meu, care zic: "Prăpădul nu ne va atinge şi
peste noi nu va da".
Amos 9:11. În ziua aceea voi ridica cortul cel căzut al lui David şi voi drege spărturile lui şi
dărâmăturile le voi ridica la loc şi-l voi zidi ca în vremurile cele dintru început;
Amos 9:12. Ca astfel ei să ia în stăpânire rămăşiţa Edomului şi toate popoarele peste care s-a chemat
numele Meu, zice Domnul, Care face acestea.
Amos 9:13. Iată vin zile, zice Domnul, când cel ce ară va ajunge din urmă pe cel ce seceră, şi cel ce
calcă strugurii pe cel ce seamănă. şi munţii vor picura must şi toate colinele se vor topi.
Amos 9:14. Şi Eu voi întoarce din robie pe poporul Meu Israel, şi ei vor zidi cetăţile cele pustiite şi le
vor locui, vor sădi vii şi vor bea din vinul lor, vor face grădini şi din roadele lor vor mânca.
Amos 9:15. Şi îi voi răsădi în pământul lor şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o în
stăpânire", zice Domnul Dumnezeul tău.
MIHEIA
CAP. 1
Proorocie despre pustiirea lui Iuda şi a Samariei din pricina îndepărtării de la Dumnezeu.
Mih.1:1 Cuvântul Domnului care a fast către Miheia din Moreşet în vremea domniei lui Iotam, Ahaz
şi Iezechia, regii lui Iuda, când a avut vedenie pentru Samaria şi Ierusalim .
Mih.1:2. Ascultaţi, voi neamuri toate, ia aminte pământule şi tot ce se află pe tine! Căci Domnul
Dumnezeu va fi vouă mărturie împotriva voastră, Domnul din templul cel sfânt al Său!
Mih.1:3. Căci iată Domnul va ieşi din locaşul Lui, Se va pogorî şi va păşi peste înălţimile pământului;
Mih.1:4. Munţii se vor topi sub El ca ceara în faţa focului şi văile vor curge, cum se pornesc la vale
apele pe povârniş.
Mih.1:5. Toate acestea vor fi din pricina fărădelegii lui Iacov şi a păcatului casei lui Israel. Care este
fărădelegea lui Iacov? Oare nu Samaria? Şi care sunt înălţimile lui Iuda? Oare nu
Ierusalimul?
Mih.1:6. Pentru aceasta voi preface Samaria într-o grămadă de pietre adunate de pe câmp, când se
sădeşte via; voi prăvăli în vale pietrele ei şi temeliile ei le voi dezveli.
Mih.1:7. Toate chipurile ei cele cioplite vor fi doborâte, toată bogăţia adunată din preţul desfrânării
va fi arsă în foc şi toate chipurile ei de idoli le voi face una cu pământul; căci din plată de
desfrânată i-a adunat şi în plată de desfrânată se vor preface!
Mih.1:8. Din această pricină Mă voi tângui şi voi urla, voi merge desculţ şi gol; voi scoate urlete ca
şacalii şi ţipete ca struţii;
Mih.1:9. Căci rana ei este fără de leac, ajuns-a până în Iuda, atins-a porţile poporului Meu, până la
Ierusalim .
Mih.1:10. Nu daţi de veste în Gat, şi în Aco, nu plângeţi! În Bet-Leafra tăvăliţi-vă în pulbere!
Mih.1:11. Cornul sună pentru voi, locuitori din Şafir. şi din cetatea lor nu ies cei din Taanan. Plângere
se aude în Bet-Haeţel, căci veţi fi lipsiţi de sprijin.
Mih.1:12. Cum să nădăjduiască locuitorii cei din Marot că le va fi bine, când nenorocirea de la Domnul
s-a coborât la porţile Ierusalimului ?
Mih.1:13. Înhămaţi caii la căruţă, locuitori ai Lachişului! Iată începutul ispăşirii păcatului fiicei
Sionului, căci în tine s-au aflat fărădelegile lui Israel.
Mih.1:14. De aceea tu vei renunţa să stăpâneşti Moreşet-Gat; casele Aczibului vor fi o dezamăgire
pentru regii Israelului!
Mih.1:15. Îţi voi aduce un nou cuceritor ţie care locuieşti în Mareşa; strălucirea Israelului va merge
până la Odolam!
Mih.1:16. Fii pleşuvă şi te rade pentru copiii tăi cei dragi, măreşte-ţi pleşuvia ca a vulturului, căci ei
au fost duşi în robie, departe de tine!
CAP. 2
Fărădelegile fiilor lui Israel şi prezicerea robiei lor.
Mih.2:1. Vai de cei ce cugetă gânduri silnice stând în aşternuturile lor şi de cei ce săvârşesc
fărădelegea la lumina zilei de îndată ce află prilej.
Mih.2:2. Le plac ţarinile, pentru aceea le şi răpesc; casele, de aceea le şi iau. Calcă silnic drepturile
stăpânului şi ale casei lui, ale omului şi ale moştenirii lui.
156
Mih.2:3. Pentru aceasta aşa zice Domnul Iată că Eu pun la cale pentru neamul acesta o nenorocire,
de care nu veţi putea să vă feriţi grumazul vostru şi nu veţi mai călca mândri; căci
vremurile sunt rele.
Mih.2:4. În vremea aceea veţi ajunge de batjocură şi vi se va cânta un cântec de jale: "Domnul a
spus, şi iată că au fost nimiciţi! El dă în alte mâini partea de moştenire a poporului Său!
Cum ia El fără să mai dea înapoi şi ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului!
Mih.2:5. Pentru aceasta voi nu veţi avea pe nimeni care să arunce funia pentru sorţii voştri în obştea
Domnului!"
Mih.2:6. Nu ziceţi nimic împotrivă! Nu vă ridicaţi împotrivă, căci aceasta nu poate să depărteze
ruşinea voastră!
Mih.2:7. Casa lui Iacov zice: "Oare Dumnezeu a pierdut răbdarea? Acestea sunt lucrurile Sale?"
Cuvintele Mele nu sunt ele, oare, binevoitoare pentru cel ce umblă pe calea cea dreaptă?
Mih.2:8. Ci voi, împotriva poporului Meu, staţi într-ajutor vrăjmaşului lui. Mai înainte ca să
năvălească Salmanasar voi jefuiţi ca la război pe cei care merg cu încredere pe calea lor;
Mih.2:9. Voi daţi afară pe femeile poporului Meu din casele lor plăcute, iar feciorilor lor le luaţi pentru
totdeauna slava Mea!
Mih.2:10. Sculaţi-vă şi plecaţi, căci aici nu este loc de odihnă; din pricina întinăciunii lui, va avea parte
de chinuri grozave.
Mih.2:11. O! Dacă ar putea cineva să fie purtat de duhul născocirilor şi să spună cuvinte mincinoase,
zicând: "Am să-ţi proorocesc despre vin şi despre băutura cea îmbătătoare", acesta ar fi
proorocul poporului acestuia.
Mih.2:12. Te voi aduna pe tine, Iacove tot, voi strânge laolaltă ceea ce a mai rămas din Israel! Îl voi
aduna ca pe oile ce sunt în mare primejdie, ca pe o turmă în mijlocul unei nenorociri.
Spăimântaţi, ei vor fugi departe de locul prăpădului!
Mih.2:13. Cel ce croieşte cale este în fruntea lor; ei îşi croiesc cale şi trec şi ies pe o poartă, iar regele
merge înaintea lor Domnul este în fruntea lor.
CAP. 3
Mustrări pentru căpetenii şi pentru preoţi.
Mih.3:1. Şi am zis: "Ascultaţi acum, căpetenii ale lui Iacov şi judecători ai casei lui Israel: Oare nu
este datoria voastră să cunoaşteţi dreptatea?
Mih.3:2. Ei urăsc binele şi iubesc răul, jupoaie pielea de pe oameni şi carnea de pe oasele lor.
Mih.3:3. Şi, după ce vor fi mâncat carnea poporului meu, vor fi jupuit pielea şi oasele lor le vor fi
sfărâmat şi prefăcut în bucăţi ca şi carnea în oală, ca trupul lor în căldare,
Mih.3:4. Atunci vor striga către Domnul, dar El nu le va răspunde şi în vremea aceea Îşi va ascunde
faţa Sa de la ei, din pricina faptelor

Script 2

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Script 2

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnoredactare: Prof. Iconom Stavrofor Adrian N.

CAP. 28 Proorocie împotriva lui Efraim. Ameninţări şi mângâieri.

Isaia 35:1 Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească.

CAP. 38 Boala şi vindecarea lui Iezechia. Rugăciunea lui.

Isaia 40:1 "Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu", zice Dumnezeul vostru.

Ier.11:1. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia :

PLÂNGERILE LUI IEREMIA