Istoria evreilor.

Holocaustul

Lecția 5. Revenirea în patrie. Al doilea templu. Profețiile despre Mesia

1.
Din cauza păcatelor cu care aţi păcătuit
înaintea lui Dumnezeu, veţi fi duşi robi în
Babilon de Nabucodonosor, regele
Babilonului.

2.
Şi după ce veţi intra în Babilon, veţi
rămâne acolo ani mulţi şi pentru mult
timp, până la al şaptelea neam; iar după
aceea vă voi scoate în pace de acolo.

3.
Şi veţi vedea în Babilon dumnezei de
argint şi de aur şi de lemn, purtaţi pe
umeri şi care insuflă teamă neamurilor.

4.
Păziţi-vă! Nu vă asemănaţi cu cei de alt
neam şi teama să nu vă cuprindă înaintea
acestor dumnezei,

5. Când veţi vedea mulţime dinaintea şi

dinapoia lor, închinându-li-se. Ziceţi mai
degrabă în inima voastră: ţie trebuie să ne
închinăm, Stăpâne!
(Ieremia, cap. I, vers. 1-5)
1.
În anul întâi al domniei lui Cirus, regele Perşilor, ca
să se împlinească cuvântul Domnului, cel grăit prin
gura lui Ieremia, a deşteptat Domnul duhul lui Cirus,
regele Perşilor şi acesta a poruncit să se facă ştiut în
tot regatul său, prin grai şi prin scris, acestea:
2. "Aşa grăieşte Cirus, regele Perşilor: Toate regatele
pământului mi le-a dat mie Domnul Dumnezeul
cerului şi mi-a poruncit să-I fac locaş la Ierusalim în
Iuda.
3. Aşadar, aceia dintre voi, din tot poporul Lui, care
voiesc - fie cu ei Dumnezeul lor - să se ducă la
Ierusalim în Iuda (Iudeea) şi să zidească templul
Domnului Dumnezeului lui Israel, a Acelui
Dumnezeu Care este în Ierusalim;

5. Atunci s-au ridicat căpeteniile seminţiilor lui Iuda şi

ale lui Veniamin, şi preoţii şi leviţii şi toţi aceia
cărora Dumnezeu le deşteptase duhul să se ducă să
înalţe templul Domnului care este la Ierusalim.
6. Şi toţi vecinii lor i-au ajutat cu vase de argint, cu aur
şi cu altă avuţie şi cu vite şi cu lucruri scumpe şi cu
tot felul de daruri de bună voie pentru templu.
7. Iar regele Cirus a scos vasele templului Domnului, pe
care Nabucodonosor le luase din Ierusalim şi le
pusese în casa dumnezeului său;
(Ezdra, cap. I, vers. 1-7)
Templul lui Neemia
 2.
Profeții despre venirera lui Mesia
Ci nelegiuirile voastre au pus despărţire intre voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre L-au făcut să-Şi ascundă faţa ca să nu
vă audă.
3.

Pentru că mâinile voastre sunt întinate cu sânge şi degetele voastre cu nelegiuiri; buzele voastre grăiesc cuvinte mincinoase şi
limba voastră, strâmbătate.
4.

Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea şi cu cinste nici un judecător nu hotărăşte; ci toţi îşi pun nădejdea în lucruri
deşarte şi în vorbe fără rost: zămislesc silnicia şi nasc păcatul.
9.

Pentru aceasta, judecata este departe de noi şi dreptatea nu ne ajunge. Noi aşteptăm lumina, dar iată întunericul; aşteptăm
revărsatul zorilor, dar umblăm în beznă.
10.

Umblăm bâjbâind, ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi bâjbâim mereu, ne poticnim în miezul zilei ca şi pe înserate; între
oamenii în putere suntem ca nişte morţi.
12.

Că păcatele noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi nelegiuirile sunt mărturie împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt de faţă
şi faptele noastre nelegiuite le ştim:
15.

Adevărul nu mai este şi cel ce se dă la o parte din calea răutăţii este sfărâmat. Şi Dumnezeul nostru a văzut şi S-a mâniat că nu
mai este dreptate.
16.

Şi a văzut că nu este nici un om şi S-a mirat că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui I-a venit în ajutor, şi dreptatea Sa a fost
sprijinul Său.
17.

S-a îmbrăcat cu dreptatea ca şi cu o platoşă şi a pus pe capul Său coiful izbăvirii; S-a îmbrăcat cu răzbunarea ca şi cu o haină şi
S-a înfăşurat în râvna Sa ca şi într-o mantie.
20.
"Pentru Sion El va veni ca un Mântuitor, pentru cei din Iacov care se vor căi de păcatele lor", zice Domnul.
(Isaia – cap. 59, vers. 2-20)
Revolta evreilor împotriva romanilor. Distrugerea celui de-
al doilea templu
67-73 d.Hr)
„Toți au fost tratați la fel, și cei care
cerșeau îndurare, și cei care se apărau și
mulți au fost străpunși de săbii ... Toată
curtea exterioară a templului era inundată
de sânge și lumina zilei care se înfiripa a
dat la iveală un număr de 8.500 de
morți... O dată cu posibilitatea ieșirii din
oraș, iudeilor li s-au tăiat și toate
speranțele de a se salva, iar foametea
făcea ravagii în rândurile poporului...
Acoperișurile erau năpădite de femei cu
odrasle sleite, iar străzile pline de cadavre
de moșnegi...”
(Flavius Josephus – Războiul iudeilor împotriva
romanilor)
„În timp ce sanctuarul ardea fără întrerupere, soldații jefuiau tot ce le cădea în mână și măcelăreau cu miile iudeii care le ieșeau
în cale... Urletele oamenilor strânși pe colina sanctuarului se contopeau cu strigătele celor rămași în oraș. Mulți dintre cei care
erau atât de sleiți de foame, încât nu mai puteau rosti un cuvânt, la vederea Templului în flăcări, au mai găsit puterea să mai
scoată gemete și plânsete...” (Flavius Josephus – Războiul iudeilor împotriva romanilor)
„...întreaga țară fusese subjugată și doar o singură fortăreață mai
rămăsese răzvrătită...Numele fortăreței era Masada.
Când a văzut zidul mistuit de flăcări și a priceput că nu mai exista
nicio cale de salvare și niciun ajutor [Eleazar], a întrezărit soarta pe
care, după victorie, romanii ar fi hărăzit-o bărbaților, copiilor și
soțiilor lor, ajungând la concluzia că toți trebuiau să moară...
Numaidecât ei (bărbații) și-au luat rămas-bun: și-au îmbrățișat
soțiile, și-au tras încă o dată spre ei copiii și, printre șuvoaiele de
lacrimi, le-au dat ultimul sărut...Până la urmă, în înfăptuirea
temerarului act, n-a rămas niciunul în urma celuilalt, ci toți și-au
răpus rând pe rând pe cei mai apripiați de ființa lor...Din rândurile
lor, au tras la sorți zece bărbați. Ei trebuiau să fie ucigașii tuturor
celorlalți...Aceștia i-au înjunghiat pe toți ceilalți fără să șovăie
măcar. Apoi au aplicat regula tragerii la sorți și între ei. Cel ales
trebuia să-u ucidă pe ceilalți nouă și, în final, să-și dea singur
lovitura fatală...
Numărul morților s-a ridicat la 960, socotind și femeile și copiii.
Groaznica întâmplare s-a petrecut în a 15 zi a lunii Xanthicos (2
mai 73 d.Hr)
(Flavius Josephus – Războiul iudeilor împotriva romanilor)