Studiul 1 / Trim 3 / 24 – 30 IUNIE - 2023

Studiul 11
Pavel si efesenii
1. Sabat după-amiază, 24 Iunie
De memorat : ,, Căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,
ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele
din ceruri şi cele de pe pământ. " ( Efeseni 1 :9,10 ).

Când scriem ceva, scriem cu un scop, uneori unul important. Abraham Lincoln, de exemplu, şi-a scris
faimosul discurs de la Gettysburg, din 1863, după teribilele distrugeri în bătălia de acolo din cadrul Războiului
Civil American, în care muriseră aproximativ 7.000 de soldaţi. În acel discurs, evocându-i pe părinţii fondatori,
Lincoln şi-a exprimat convingerea că Războiul Civil era testul final care va arăta dacă naţiunea creată în 1776
avea să reziste sau avea să „piară de pe faţa pământului".
Pavel are un scop profund, care îi motivează epistola. În parte din cauza întemniţării
sale (Efeseni 3:13; 6:20) şi în parte din cauza neîntreruptelor persecuţii şi ispite,
efesenii erau pe cale să se descurajeze. Pavel le reaminteşte cum a fost când s-au convertit,
acceptându-L pe Hristos ca Mântuitor şi devenind parte din biserică. Au devenit trupul lui Hristos (Efeseni
1:19-23; 4:1-16), materiale de construcţie într-un templu (Efeseni 2:19-22), mireasa lui Hristos (Efeseni 5:21-
33) şi o armată bine echipată (Efeseni 6:10-20). El le mai spune că joacă un rol strategic în împlinirea marelui
plan al lui Dumnezeu de a uni totul în Hristos (Efeseni 1:9,10). Pavel scrie pentru a-i trezi pe credincioşii din
Efes la adevărata lor identitate şi la privilegiile lor ca urmaşi ai lui Hristos.

2. Duminică, 25 Iunie Pavel, evanghelist în Efes

1. Ce face Pavel în prima lui vizită în Efes, la sfârşitul celei de-a doua călătorii
misionare? Faptele 18 :18-21

Faptele 18 : 18. Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a
plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o
juruinţă.
19. Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii,
20. care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit,
21. ci şi-a luat rămas bun de la ei şi a zis: "Trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine, s-o fac în Ierusalim.
Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi." Şi a plecat din Efes.

Efesul era unul dintre cele mai mari oraşe din Imperiul Roman, cu o populaţie de
aproximativ 250.000. Era capitala uneia dintre cele mai bogate provincii, Asia, care în mare parte se
întindea în teritoriul pe care îl cunoaştem astăzi ca Asia Mică. În zilele lui Pavel, provincia se bucura de o
perioadă de înflorire şi prosperitate. Oraş portuar, Efesul se afla, de asemenea, la intersecţia unor rute terestre
importante. Deşi oamenii se închinau multor zeităţi, Artemis, considerată zeiţa protectoare a oraşului, era cea
mai importantă. Închinarea la ea se afla în centrul ceremoniilor civile, al jocurilor sportive şi al sărbătorilor
anuale (numele roman al zeiţei Artemis era Diana; vezi Faptele 19:24,35).
Pavel se întoarce apoi în Efes în a treia lui călătorie misionară (Faptele 19:1-12) şi rămâne acolo „ timp de
trei ani" (Faptele 20:31). Apostolul îşi ia angajamentul să petreacă un timp îndelungat în Efes, cu intenţia de a
întemeia acolo un creştinism puternic.

2. Ce eveniment neobişnuit duce la răspândirea respectului faţă de „Numele Domnului

Isus" în Efes? Faptele 19 :13-20

Faptele 19 : 13. Nişte exorcişti iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste
cei ce aveau duhuri rele, zicând: "Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!"
14. Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.
15. Duhul cel rău le-a răspuns: "Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?"
1
16. Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit
goi şi răniţi din casa aceea.
17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi
Numele Domnului Isus era proslăvit.
18. Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
19. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la
cincizeci de mii de arginţi.
20. Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.

Luca redă istoria ieşită din comun a şapte exorcişti iudei itineranţi care treceau prin oraş. Amestecarea
numelui lui Isus şi celui al lui Pavel în incantaţiile lor se dovedeşte o aventură neinspirată pentru aceşti
exorcişti. Când vestea se răspândeşte pe străzile cetăţii, „i-a apucat frica pe toţi şi Numele Domnului Isus era
proslăvit" (Faptele 19:17). Evenimentul a avut un impact profund şi asupra celor care deveniseră deja
credincioşi, care şi-au ars în public manualele scumpe de arte magice, a căror valoare se ridica la „ cincizeci de
mii de arginţi" (Faptele 19:19). Împreună cu ceilalţi locuitori ai cetăţii, credincioşii au învăţat că închinarea la
Isus nu trebuie diluată cu închinarea la orice altceva sau altcineva.

Ce semnifică arderea propriilor cărţi, care erau atât de costisitoare? Ce spune

lucrul acesta despre un angajament total faţă de Dumnezeu?

3. Luni, 26 Iunie, Revoltă în amfiteatru

3. Citeşte Faptele 19 :21 - 20:1. Ce lecţii extragem din acest episod?

Faptele 19 : 21. După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin
Macedonia şi Ahaia. "După ce voi merge acolo", îşi zicea el, "trebuie să văd şi Roma."
22. A trimis în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia.
23. Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.
24. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu
ele.
25. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: "Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă
de meseria aceasta;
26. şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult
norod şi zice că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.
27. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marii
zeiţe Diana este socotit ca o nimica şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este
nimicită."
28. Cuvintele acestea i-au umplut de mânie şi au început să strige: "Mare este Diana efesenilor!"
29. Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaiu şi
Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
30. Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
31. Chiar şi unii din mai marii Asiei care-i erau prieteni au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
32. Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se
adunaseră.
33. Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna şi
voia să se apere înaintea norodului.
34. Dar când l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: "Mare este
Diana efesenilor!"
35. Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: "Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este
păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?
36. Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire
nechibzuită.
37. Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva
zeiţei noastre.
38. Deci dacă, în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt
dregători; să se pârască unii pe alţii.
39. Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită.
40. Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem niciun
temei ca să putem îndreptăţi zarva aceasta."
41. După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
2
Faptele 20 : 1. Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la
ei şi a plecat în Macedonia.

Mărturia lui Pavel în marea şi sofisticata cetate Efes a fost atât de eficientă încât a afectat un important
motor economic al zonei: turismul axat pe templul închinat Dianei. Şi ce templu era! Această structură
magnifică era parţial alcătuită din 127 de stâlpi, fiecare având 18 metri înălţime, făcuţi din marmură de Paros,
o marmură perfectă de un alb imaculat, extrem de apreciată pentru sculpturi. Nu mai puţin de 36 dintre aceşti
stâlpi erau sculptaţi şi poleiţi cu aur, dând templului reputaţia de una dintre Cele Şapte Minuni ale Lumii
Antice.
Îngrijorat că discursurile lui Pavel împotriva idolatriei afectau negativ suportul financiar al templului
(Faptele 19:27), argintarul Dimitrie a stârnit o revoltă în rândul colegilor lui de breaslă. O mulţime foarte
agitată care creştea rapid a trecut repede din piaţă în marele amfiteatru, care avea în jur de 25.000 de locuri.
Agitaţia a continuat acolo şi timp de două ore s-a strigat continuu: „Mare este Diana efesenilor!" (Faptele
19:34). După ce mulţimea a fost risipită de către logofătul oraşului, Pavel s-a întâlnit cu credincioşii şi a plecat
din cetate.

4. La finalul celei de-a treia călătorii misionare, Pavel se întâlneşte cu prez-biterii

bisericii din Efes. Cum ai rezuma preocupările lui Pavel? Faptele 20 :17-38

Faptele 20 :

O presupusă cronologie a relaţiei lui Pavel cu Efesul:

• 52 d.Hr. - Prima şi scurta vizită a lui Pavel în Efes (Faptele 18:18-21).
• 53-56 d.Hr. - Activitatea lui Pavel în Efes timp de trei ani (Faptele 19:1 - 20:1). Scrie 1 Corinteni spre
sfârşitul şederii lui acolo (1 Corinteni
16:5-9).
• 57 d.Hr. - În timp ce se află la Milet, Pavel se întâlneşte cu prezbiterii din Efes (Faptele 20:17-38).
• 62 d.Hr. - Pavel scrie Epistola către efeseni, probabil din închisoarea din Roma.

„De aceea vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am
încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi" (Faptele 20:31). Ce avertizări crezi
că ar avea Pavel pentru biserica noastră de astăzi şi de ce?

4. Marţi, 27 Iunie Ascultarea Epistolei către efeseni

Pavel a scris cu intenţia ca epistola lui să fie citită cu voce tare în bise ricile din
casele particulare ale credincioşilor din marele Efes. În anii de după plecarea lui, mişcarea
creştină se dezvoltase în Efes, iar numărul bisericilor din locuinţe crescuse şi el. Pentru acei primi credincioşi,
a-l avea în mijlocul lor pe Tihic, reprezentantul personal al apostolului Pavel, citindu-le o scrisoare din partea
lui, era un eveniment important. După cum sugerează epistola în sine, adunarea includea probabil mem bri ai
gospodăriei gazdei: tatăl, mama, copiii şi sclavii (Efeseni 5:21 -6:9). La acea vreme, o gospodărie îi includea şi
pe alţii - apropiaţi (persoane libere al căror trai depindea de capul familiei) şi chiar şi negustori. Deci este
posibil ca şi aceştia să fi fost prezenţi, precum şi membri ai altor gospodării.

5. Pornind de la schema epistolei de mai jos, citeşte întreaga epistolă, de preferat cu

voce tare (îţi va lua aproximativ 15 minute). Care sunt temele evocate în epistolă?

I. Salutul de deschidere (1:1,2)

II. Binecuvântarea introductivă (1:3-14)
III. Rugăciunea pentru credincioşi ca aceştia să primească înţelepciunea orientată spre Hristos (1:15-23)
IV. Altădată morţi din punct de vedere spiritual, acum înălţaţi împreună cu Hristos (2:1-10)
V. Crearea bisericii din evrei şi neamuri, prin Hristos (2:11-22)
VI. Pavel ca predicator al lui Hristos pentru neamuri (3:1-13)
VII. Rugăciunea ca cei credincioşi să simtă iubirea lui Hristos (3:14-21)
VIII. Menţinerea unităţii bisericii inspirate de Duhul Sfânt (4:1-16)
IX. Trăirea noii vieţi care cultivă unitatea (4:17-32)
X. Umblarea în dragoste, lumină şi înţelepciune (5:1-20)
XI. Viaţa modelată de Hristos, în casa creştină (5:21 - 6:9)

3
XII. Rămânerea împreună: biserica, armata lui Dumnezeu (6:10-20)
XIII. Salut de încheiere (6:21-24)

Care sunt principalele teme care reies din această scrisoare? Ce îţi transmit? Ce
idee (idei) te ating(e) personal?

5. Miercuri, 28 Iunie Contextul istoric

6. Cum începe şi încheie Pavel scrisoarea către credincioşii din Efes? Care sunt cele
mai profunde dorinţe ale sale pentru ei? Vezi Efeseni 1 :1,2; 6 :21-24.

Efeseni 1 : 1. Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi
credincioşii în Hristos Isus:
2. Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
Efeseni 6 : 21. Acum, ca să ştiţi şi voi despre mine, Tihic, preaiubitul frate şi slujitor credincios în Domnul, vă va
face cunoscut totul.
22. Vi l-am trimis înadins, ca să luaţi cunoştinţă despre starea noastră şi să vă îmbărbăteze inimile.
23. Pace, fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa din partea lui Dumnezeu Tatăl şi din partea Domnului Isus
Hristos!
24. Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie. Amin.

La începutul scrisorii, Pavel se identifică drept autor al acesteia (Efeseni 1:1). Pe la jumătatea scrisorii,
Pavel îşi precizează din nou numele şi se identifică drept „întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, nea-
murilor..." (3:1), elemente cu care debutează o meditaţie personală asupra lucrării sale ca apostol (3:1-13).
Spre sfârşitul scrisorii, face din nou referire la întemniţarea lui (6:20) şi încheie cu câteva cuvinte personale
(6:21,22). Deşi unii cercetători neagă că scrisoarea a fost scrisă de către Pavel, e important să observăm că
epistola transmite ideea că el a scris-o. Majoritatea creştinilor îl acceptă, pe bună dreptate, pe Pavel ca autor.

7. Ce griji îşi face Pavel cu privire la efectul pe care îl va avea întemniţarea lui asupra
credincioşilor din Efes? Efeseni 3 :13

Efeseni 3 : 13. Vă rog iarăşi să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava
voastră.)

Epistola către Efeseni pare să aibă aceeaşi încadrare cronologică şi aceleaşi

împrejurări cu alte epistole scrise de Pavel din închisoare, cum ar fi Coloseni (vezi mai
ales Coloseni 4:7,8) şi Filimon. De asemenea, pare să fi trecut o perioadă considerabilă de la lucrarea
apostolului în Efes (Efeseni 1:15; 3:1,2). Pavel a întocmit această scrisoare către efeseni dintr-o închisoare din
Roma, în jurul anului 62 d.Hr.
În această scriere, Pavel oferă câteva detalii despre situaţia destinatarilor săi. Aria pe care o acoperă este
amplă. Abordează perioade îndelungate - începe cu deciziile lui Dumnezeu luate „înainte de întemeierea lumii"
(Efeseni 1:4) şi reflectă în linii mari temele majore ale salvării divine oferite prin Hristos. Stilul scrierii este
unul literar şi elevat, cu propoziţii lungi, expresii repetitive şi metafore elaborate. Pavel recurge la acest stil şi
în alte scrieri (de exemplu, Romani 8:31-39), dar preponderent în Epistola către efeseni, care exprimă într-o
măsură semnificativă laudă, rugăciune şi închinare (Efeseni 1:3-14,15-23; 3:14-21) şi conţine pasaje profund
retorice, alcătuite cu măiestrie (4:1-16; 5:21-33; 6:10-20).

6. Joi, 29 Iunie O epistolă care abundă de Hristos

8. Cum anunţă Pavel tema principală a scrisorii lui în primul capitol? Vezi Efeseni
1 :9,10.

Efeseni 1 : 9. căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,
10. ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate lucrurile:
cele din ceruri şi cele de pe pământ.

4
 Cum poate fi rezumat mesajul Epistolei către efeseni? Din închisoare, Pavel expune planul lui Dumnezeu
pentru împlinirea vremurilor şi care Îl are în centru pe Hristos, precum şi rolul bisericii în acest plan. Prin
intermediul lui Hristos, Dumnezeu a demarat planul de a uni „în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri şi cele
de pe pământ" (1:10, EDCR), iar pentru aceasta a creat biserica drept o entitate compusă dintr-o nouă ome-
nire, atât din evrei, cât şi din neevrei (2:14). Credincioşii sunt chemaţi să acţioneze în acord cu acest plan divin,
dându-le de înţeles puterilor răului că scopul suprem al lui Dumnezeu este în curs de realizare (3:10).
După cum proclamă Efeseni 1:9,10, unitatea pe care Dumnezeu o are în minte Îl are în centru pe Hristos. Nu
este deci nicio surpriză că Efeseni este o scrisoare ce abundă de persoana lui Hristos, în care peste tot sunt
apreciate acţiunile lui Dumnezeu în Hristos, iar accesul credincioşilor la resursele spirituale oferite lor în
Hristos este privit cu entuziasm. Pavel foloseşte expresia „în Hristos" şi altele asemănătoare de peste 30 de ori
şi peste tot Îl proslăveşte pe Isus. În timp ce citeşti epistola, caută aceste expresii şi fii atent la diversele moduri
în care Pavel se concentrează pe Isus.
Pavel caută să reaprindă angajamentul spiritual al credincioşilor din Efes, amintindu-le că sunt parte din
biserică, în centrul planului lui Dumnezeu de a unifica toate lucrurile în Hristos. Când foloseşte în epistolă
cuvântul „biserică" (gr., ekklesia), el se referă la biserica „universală" sau biserica în ansamblu (nu la o
adunare locală de credincioşi).
O strategie principală este să vorbească despre biserică prin metafore, iar pe patru dintre acestea le şi
dezvoltă: (1) biserica trup (1:22,23; 2:16; 3:6; 4:1-16,25; 5:23,39,30); (2) biserica templu/clădire
(2:1922); (3) biserica mireasă (5:22-27); (4) biserica armată (6:10-20). Fiecare imagine transmite
intenţia lui Dumnezeu cu biserica Sa.

Prin Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, Dumnezeu formează o comunitate

transnaţională, transculturală, multirasială si multilingvă (Apocalipsa 14:6,7), cu
trimitere la împlinirea planului Său de unire a tuturor lucrurilor în Isus (Efeseni 1:9,10).
Cum putem acţiona în acord cu măreţul plan al lui Dumnezeu?

7. Vineri, 30 Iunie

Episodul cu exorciştii care folosesc greşit numele lui Isus şi al lui Pavel (Faptele 19:13-20) ne ajută să
înţelegem de ce Pavel foloseşte atât de mult în Efeseni un limbaj cu trimitere la ideea de putere. Unii dintre
noii credincioşi ajung să-şi arunce în flăcări manualele scumpe de magie. În urma
descoperirii a 250 de papirusuri despre magie, avem acces la ilustraţii ample ale unor
ritualuri, vrăji, formule, blesteme etc., ase mănătoare celor care apăreau probabil în
respectivele cărţi de vrăjitorie.
Luca ne spune că aceste volume valorau 50.000 de arginţi sau 50.000 de zile de
lucru. Acest detaliu demonstrează importanţa şi caracterul central al acestor cărţi în viaţa de zi cu zi a
oamenilor. „A fost nevoie de intervenţia suverană a lui Dumnezeu [...] ca ei să se pocăiască pe deplin de
utilizarea continuă a amuletelor, farmecelor, descântecelor şi a modurilor tradiţionale de câştigare a puterii
spirituale" (Clinton E. Arnold, Ephesians, 2010, p. 34.). Este deci de înţeles că Epistola către efeseni a fost scrisă
pentru credincioşi ca să înveţe cum să „facă faţă influenţei şi atacurilor continue din partea «duhurilor» cosmice
întunecate" (Clinton E. Arnold, Power and Magic, 1992, p. 165). Astfel, Pavel Îl indică pe Hristos ca
Acela înălţat mai presus de orice putere (Efeseni 1:20-23) şi accentuează
superioritatea puterii oferite de Dumnezeu credincioşilor (2:15-19; 3:14-21; 6:10-20).

MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Privire generală

Primul studiu din acest trimestru schiţează cadrul pentru studierea întregii Epistole
către efeseni şi se concentrează asupra câtorva teme majore. În primul rând, aflăm care
era scopul urmărit de Pavel când a scris această epistolă: să-i ajute pe efeseni să-şi amintească identitatea şi rolul
lor în împărăţia şi planurile lui Dumnezeu. În al doilea rând, ajungem să îi cunoaştem mai bine pe efeseni.
Vizităm în imaginaţie Efesul, umblăm pe străzile lui, ascultându-i pe oamenii din cetate cum discu tă despre
preocupările lor pentru magie şi lumea de dincolo. Observăm sute de corăbii ancorate în port şi vizităm templul

5
impresionant al zeiţei Diana (Artemis, în mitologia greacă), văzând cum oameni din toate categoriile sociale şi
de toate vârstele aleargă să se alăture revoltei din amfiteatru. În al treilea rând, studiem structura literară a
epistolei, dobândind astfel o viziune panoramică asupra succesiunii de gânduri ale autorului şi asupra
principalelor subiecte care îl preocupă. În al patrulea rând, descoperim că tema omniprezentă în epistola lui
Pavel este triplă: Isus Hristos, dragostea Lui pentru biserică şi lucrarea Lui, prin biserică, pentru salvarea
omenirii.
Să reţinem titlul general al acestor lecţii biblice aşa cum este redat în introducere :
„Epistola către efeseni: Cum să-L urmezi pe Isus în vremuri de încercare". Fără
îndoială, Epistola lui Pavel către efeseni se constituie în cea mai bună, cea mai
sistematică teologie a bisericii. Totuşi, această calitate nu face din Epistola către
efeseni un construct teologic rece, detaşat, teoretic, abstract. Ci epistola descrie
biserica într-o relaţie autentică, vie şi plină de iubire cu Cel care este Creatorul şi
Salvatorul ei, Domnul Isus Hristos, având drept rezultat o viaţă creştină trăită într-o
lume reală şi îndeplinirea marii misiuni a bisericii.

Temele studiului
1. Cunoaşterea autorului Epistolei către Efeseni
2. Cunoaşterea Efesenilor, destinatarii epistolei
3. Cunoaşterea principalului subiect din mesajul lui Pavel pentru biserica din Efes

Faptele apostolilor, în Efes şi cu Efeseni

Putem înţelege mult mai uşor Epistola lui Pavel către efeseni dacă o abordăm în
contextul cărţii Faptele apostolilor. Câteva aspecte narative din Faptele apostolilor
sunt în mod special relevante pentru naşterea bisericii din Efes:

1. Însoţit de Aquila şi Priscila (Faptele 18:18,19), Pavel pare să fi fost primul care a predicat pe scurt
Evanghelia lui Isus Hristos în Efes, unde i-a contactat iniţial pe iudei (18:19). Spre deosebire de iudeii din
Corint, care l-au respins şi l-au persecutat (18:6,12,13), iudeii din Efes au părut iniţial mai deschişi la
Evanghelie (18:20). Abia mai târziu, unii dintre iudei s-au încăpăţânat şi au respins mesajul lui Pavel (19:8,9).
În orice caz, aceşti evrei nu au apelat la autorităţi ca să îl alunge pe Pavel din cetate.
2. După prima plecare a lui Pavel din Efes, Aquila şi Priscila au continuat acolo lucrarea Evangheliei, mai
târziu alăturându-li-se şi Apolo din Alexandria (18:24-26). Lucrarea lor a avut drept rezultat o tânără
comunitate de creştini (19:1).
3. Apolo, Aquila şi Priscila păreau foarte buni cunoscători ai învăţăturii creştine. Însă efesenii au primit
învăţături pentru o scurtă perioadă, înainte ca Apolo să plece spre Corint. Poate de aceea ucenicii din Efes
aveau o înţelegere limitată asupra Evangheliei şi esenţei creştinismului. Ucenicii de acolo nici nu ştiau despre
Duhul Sfânt (Faptele 19:2,3). Din acest motiv, când s-a întors în Efes, Pavel a decis să petreacă mai mult timp
acolo şi să pună foarte necesara bază teologică solidă pentru biserică, atât în oraşul propriu-zis, cât şi în
întreaga regiune a Asiei Mici (19:10).
4. Este important să notăm că o modalitate clară prin care Pavel testa veridicitatea şi calitatea creştinismului
era să-i întrebe pe membrii bisericii dacă Îl primiseră pe Duhul Sfânt (Faptele 19:2) şi dacă înţelegeau corect
cine era Isus, cine era Dumnezeu şi cum sunt oamenii mântuiţi prin botezul în Isus Hristos (19:2-5). Din acest
motiv, când le-a scris efesenilor după mulţi ani, Pavel a revenit la aceste subiecte esenţiale şi a insistat asupra
lor (vezi, de exemplu, Efeseni 4). Aceste teme erau hotărâtoare pentru identitatea şi viaţa creştină, atât la nivel
individual, cât şi de grup (familie şi biserică). Nu există biserică creştină fără Isus Hristos, Duhul Sfânt şi Tatăl.
5. Când Duhul Sfânt a coborât asupra lor, ucenicii din Efes au devenit biserica lui Isus Hristos, conduşi de
Duhul Sfânt în misiunea lor. Duhul Sfânt i-a echipat imediat pentru lucrare şi misiune, revărsând asupra lor
darul vorbirii în limbi şi alte daruri spirituale. De aceea, când a scris Epistola către efeseni, Pavel a insistat
asupra caracterului crucial al darurilor spirituale pentru viaţa şi misiunea bisericii.

Arderea cărţilor

6
 Intelectuali contemporani - cum ar fi Rebecca Knuth (fostă preşedintă a Programului de Biblioteconomie şi
Ştiinţă a Informaţiei din cadrul Universităţii din Hawaii) în volumul ei Burning Books and Leveling Libraries:
Extreme Violence and Cultural Destruction (2006, „Arderea cărţilor şi desfiinţarea bibliotecilor: Violenţa
extremă şi distrugerea culturală") - consideră că arderea cărţilor constituie distrugerea moştenirii culturale a
umanităţii. În lucrarea Burning the Books: A History of the Deliberate Destruction of Knowledge (2020,
„Arderea cărţilor: O istorie a distrugerii deliberate a cunoaşterii"), Richard Ovenden (director al Bibliotecii
Bodleiene din cadrul Universităţii Oxford) afirmă că omenirea trebuie să se opună arderii cărţilor şi să
protejeze cunoaşterea şi cultura umanităţii. Faptul că naziştii au distrus, în 1933, majoritatea cărţilor iudaice
sau că Gărzile Roşii ale lui Mao Zedong au ars, în 1966, cărţile care sprijineau capitalismul apusean reprezintă
exemple clasice de ardere a cărţilor cu scopul politic de controlare a accesului populaţiei la informaţie şi de
impunere a unei noi culturi, ideologii şi interpretări istorice asupra lumii. Gestul insurgenţilor care au ars mii
de manuscrise africane antice în Timbuktu, în 2013, este folosit ca exemplu de ardere religioasă extremistă şi
fără discernământ a unor cărţi. În acea perioadă, câţiva pastori creştini din diferite confesiuni au fost criticaţi
şi catalogaţi bigoţi sau intoleranţi, întrucât conduceau ceremonii de incendiere a cărţilor, îndemnând la arderea
cărţilor de vrăjitorie.
Cum să înţelegem, aşadar, arderea cărţilor descrisă în Faptele 19:19? Ar trebui
notate câteva idei:
1. Această incendiere a cărţilor a fost un act voluntar al celor care se convertiseră de la păgânism şi magie la
creştinism. Ei nu au distrus bibliotecile sau lucrurile altor oameni, ci şi-au ars propriile cărţi de vrăjitorie, cărţi
pe care ei înşişi le folosiseră la practicarea religiilor lor păgâne. Prin acest act voluntar declarau public că,
odată acceptată chemarea lui Isus Hristos de a se alătura împărăţiei Sale, au rupt orice legătură cu viaţa lor
păcătoasă. Nu voiau să mai aibă nimic de-a face cu Satana şi activităţile lui demonice.
După 250 de ani, împăratul Diocleţian le-a poruncit tuturor creştinilor să îşi aducă toate cărţile sfinte să fie
arse, dacă nu voiau să fie arşi ei înşişi. Unii creştini s-au supus şi le-au oferit autorităţilor romane Scripturile
lor pentru a fi arse; aceşti creştini erau numiţi traditores, „cei care şi-au predat" cărţile. Alţi creştini însă au
preferat să fie ei înşişi arşi decât să trădeze sau să renunţe la Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, în timp ce
actul de ardere a cărţilor din Faptele 19 a fost o proclamare voluntară şi plină de bucurie a eliberării de
legăturile păcatului şi ale lui Satana, incendierea cărţilor poruncită de Diocleţian a fost o persecutare politică şi
ideologică violentă a creştinilor cu scopul de anihilare a poporului lui Dumnezeu şi impunere a religiei păgâne.
2. Dumnezeu face apel ca aceia care fac parte din poporul Său să refuze categoric şi să respingă orice urmă de
idolatrie şi vrăjitorie în casele şi proprietăţile lor (vezi Geneza 35:2-4; Deuteronomul 18:10).
3. Pe de altă parte, israeliţii au intrat în alte ţări, au distrus idoli şi au ars instrumente de vrăjitorie, însă nu
acesta era scopul lor principal. Misiunea lor era, pe de o parte, să proclame că idolatria este distructivă şi duce
la moarte (Psalmii 135:15-18; Isaia 44:9,10; 45:20; Ieremia 2:11-13; 16:19,20; Iona 2:8; Galateni 5:19-21;
Apocalipsa 9:20,21) şi, pe de altă parte, să trăiască fără idolatrie şi vrăjitorie, ca exemplu de naţiune care nu se
află sub stăpânirea lui Satana şi a morţii.
4. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu răpeşte bucuria artei şi a scrisului. Dimpotrivă, Dumnezeu se bucură de
creativitatea şi cultura umană exprimată în cărţi. Însă respectivele cărţi şi respectiva artă trebuie să exprime
experienţa unei vieţi omeneşti eliberate de păcat şi de Satana. Altfel, ne aflăm iarăşi sub puterea dominatoare a
lui Satana.

Aplicaţie
1. Salvare, misiune şi educaţie: Cartea Faptele apostolilor asociază originea bisericii din
Efes cu educaţia, care este redată prin verbele: a sta de vorbă, a vorbi, a căuta să înduplece, a încerca
să convingă (NTR), a învăţa. La început, Pavel a stat de vorbă cu evreii şi a căutat să îi înduplece/să îi
convingă în sinagogile lor, care nu erau doar locuri de închinare, ci şi locuri publice de educaţie
(Faptele 18:19; 19:8). Apoi, Pavel s-a mutat într-o şcoală locală, şcoala lui Tiran, şi a continuat să îi înveţe
atât pe evrei, cât şi pe greci despre calea spre mântuire (19:9,10). Îndeamnă-i pe membrii grupei tale să se
gândească cum ar putea ei, la nivel colectiv ca grupă, să contribuie la transformarea bisericii într-o şcoală a
Evangheliei pentru comunitatea socială din jurul bisericii. Cum pot face din biserica lor locală un spaţiu public
în care să „înduplece/convingă" comunitatea cu privire la Evanghelie?
2. Epistola lui Pavel către efeseni dovedeşte un minunat echilibru între raţiune, emoţii, sentimente,
reflecţii teologice şi viaţa practică. Roagă-i pe membrii grupei tale să identifice două moduri în care pot
transforma biserica lor într-un agent activ care să împlinească nevoi ale comunităţii din jur.
3. Ce poate face biserica voastră locală pentru a sluji nevoile localităţilor/ cartierelor în care locuiesc
membrii ei?

7
 BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE - STUDIU LA RÂND

Studiu zilnic : Psalmii 43 - 49 ;

1. Ce anume era bucuria şi veselia psalmistului?
Psalmii 43 : 4. Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu, la altarul lui Dumnezeu care este bucuria si veselia
mea si Te voi lauda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!
2. Ce haină poartă fata împăratului?
Psalmii 45 : 13. Fata imparatului este plina de stralucire inauntrul casei imparatesti; ea poarta o haina tesuta
cu aur.
3. Cine trebuie să-L aplaude pe Dumnezeu?
Psalmii 47 : 1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm facut de fiii lui Core.) Bateti din palme toate
popoarele! Inaltati lui Dumnezeu strigate de bucurie!
4. Ce anume este bucuria întregului pământ?
Psalmii 48 : 2. Frumoasa inaltime, bucuria intregului pamant, este muntele Sionului; in partea de miazanoapte
este cetatea Marelui Imparat.

Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 24., Pag. 233 – 239

5. Cum (nu) se roagă cel care cere binecuvântare doar pentru sine?
,, Când Îl numim pe Dumnezeu Tatăl nostru, noi îi recunoaştem pe toţi copiii Săi ca fiind fraţii noştri. Noi
suntem o parte din marea ţesătură a omenirii, suntem toţi membri ai unei familii. În cererile noastre trebuie să-
i includem şi pe semenii noştri, ca pe noi înşine. Niciun om care cere o binecuvântare doar pentru sine nu se
roagă corect. – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 267. ’’. Pag. 233-234

REZUMAT / STUDIUL 1 / TRIM 3 / 2023

Pavel si efesenii
A Autorul:
 Pavel evanghelizează Efesul.
— Pe vremea lui Pavel, Efes era un oraș prosper, capitala provinciei romane Asia. Templul lui Artemis
[numit Diana de către romani] a fost una dintre cele 7 minuni ale lumii antice.
— La sfârșitul celei de-a doua călătorii misionare, Pavel a făcut o scurtă campanie de evanghelizare la
Efes. Dar în a treia călătorie și-a consolidat munca în acel oraș.
 Reacții la mesaj.
— Creștinii din Efes au ars de bunăvoie cărți magice în valoare de patru milioane de euro (Fapte 19:19).
Ce i-a motivat să facă acest lucru (Fapte 19:11-18)?
— Ei au înțeles că Isus este mai puternic decât Satana și că, pentru a-L sluji pe Isus, trebuie să rupă orice
legătură cu puterile satanice.
— Nu toată lumea a reacționat așa. Dimitrie, constructorul templului Dianei, și-a văzut economia
amenințată. El s-a gândit că, dacă toată lumea l-ar accepta pe Hristos, afacerea lui ar dispărea (Fapte
19:23-28).
— Din cauza agitației provocate de Dimitrie, Pavel a trebuit să părăsească orașul (Fapte 19:29-41).
B Destinatarii.
 Pavel a scris o scrisoare (epistolă). Deoarece nu era o scrisoare personală, ci era adresată întregii
biserici, a trebuit să fie citită în public de Tihic, purtătorul ei (Efes. 6:21-22).
 Pe vremea aceea, biserica se întruneau în case diferite, unde mai multe familii se adunau pentru a se
închina (vezi Filim. 1-2).
 În case, pe lângă membrii familiei, participau sclavi, apropiați (lucrători liberi), negustori și chiar
clienți ai gazdei.

8
C Tema:
 Stilul elevat și metaforele.
— La câțiva ani după ce și-a luat rămas bun de la bătrânii din Efes, Pavel s-a trezit prizonier într-o casă
închiriată din Roma (Fapte 20:17, 36-38; 28:30).
— În timpul acestei „perioade de odihnă”, el a crezut că întemnițarea sa i-ar putea descuraja pe Efeseni
(3:13). Astfel, a pregătit o scrisoare cu un înalt stil literar, bine scrisă, cu repetări menite să-i
impresioneze pe ascultători (cititori) cu adevăruri spirituale.
— El a inclus și patru metafore pentru a înțelege mai bine funcția bisericii:
(1)Biserica – trup
(2)Biserica – o clădire/un templu
(3)Biserica – o soție
(4)Biserica – o armată
 Tema principală: Hristos.
— Nu există nicio îndoială cu privire la tema principală a scrisorii . În diferitele sale înfățișări (Isus,
Hristos), Pavel îl menționează pe Isus de 49 de ori.
— Ne mântuiește(Efes.2:5); ne face asemenea Lui pentru a face binele (Efes.2:10); unește iudeii cu
neamurile (Efes.2:11-14); ne dă siguranța că putem accede la Tatăl (Efes.3:10-12); locuiește în inimile
noastre Efes. (3:17); ne dă daruri spirituale (Efes.4:7-8); ne ajută să creștem (Efes.4:15); este
exemplul nostru de iubire (Efes.5:2); este Domnul căruia îi slujim(Efes.6:5-6).
— Pavel caută să reaprindă angajamentul spiritual al credincioșilor din Efes, amintindu-le că ei fac parte
din biserică – însăși inima planului lui Dumnezeu de a unifica toate lucrurile în Hristos.

9
10
 COMENTARII BIBLICE
Studiul 1
24 – 30 Iunie - 2023

Pavel si efesenii
1. Sabat după-amiază, 24 Iunie

Pavel a fost un exemplu viu pentru ce ar trebui să fie fiecare creştin ade vărat. El
trăia pentru slava lui Dumnezeu. Cuvintele lui răsună până în zilele noastre : „Pentru
mine, a trăi este Hristos". „... Departe de mine gândul (în engl: Să mă ferească
Dumnezeu) să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin
care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu, faţă de lume!" Acela care fusese cândva
un prigonitor al lui Hristos în persoana sfinţilor Lui, acum înălţa înaintea lumii crucea
lui Hristos. Inima lui Pavel ardea de iubire pentru suflete şi el îşi folo sea toate puterile
pentru a-i converti pe oameni. Nu a existat niciodată un lucrător mai gata de sacrificiu
de sine, mai zelos şi mai perseverent. Viaţa lui era Hristos; el făcea lucrarea lui
Hristos. Toate binecuvântările pe care le-a primit erau considerate tot atâtea avantaje
de folosit pentru a le aduce binecuvântare altora. - Comentariile Ellen G. White în
CBAZŞ, vol. 6, p. 1112
În sfatul Cerului au fost luate măsuri ample pentru ca oamenii, deşi păcătoşi, să nu
piară în neascultarea lor, ci, prin credinţa în Hristos ca înlocuitor şi garant al lor să
poată deveni aleşi ai lui Dumnezeu, hotărâţi mai dinainte să fie adoptaţi în familia lui
Dumnezeu, devenind copiii Săi prin Isus Hristos, potrivit cu buna plăcere a voii Sale.
Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie salvaţi, pentru că El a asigurat tot ce era
necesar, dân-du-L pe singurul Său Fiu ca să plătească răscumpărarea oamenilor. Cei
care vor pieri, vor pieri pentru că nu au vrut să fie adoptaţi şi să devină copii ai lui
Dumnezeu prin Isus Hristos.
Înainte de întemeierea pământului a fost făcut un legământ ca toţi cei care vor fi
ascultători, care, prin harul îmbelşugat care a fost asigurat, vor deveni sfinţi în
caracter şi fără pată înaintea lui Dumnezeu, prin acest har al Său, să fie copii ai lui
Dumnezeu. Acest legământ, făcut din veşnicii, i-a fost încredinţat lui Avraam cu nouăsprezece veacuri
înainte de venirea lui Hristos. Cu ce interes şi cât de intens a căutat Hristos să vadă în oameni dacă ei îşi vor
însuşi oferta aceasta atât de bogată care le-a fost făcută. - Comentariile Ellen G. White în CBAZŞ, vol. 6, p. 1114
Toată aprecierea arătată faţă de Fiul Său, atunci când I-a primit ma rea jertfă de
ispăşire, este acum manifestată faţă de poporul Său. Aceia care şi-au unit interesele în iubire cu
Hristos sunt primiţi de Tatăl prin Cel Preaiubit. Ei au suferit cu El în umilinţa Sa cea mai adâncă şi proslă virea
Sa este foarte importantă pentru ei, deoarece ei sunt primiţi prin El. Dumnezeu îi iubeşte aşa cum Îl iubeşte pe
Fiul Său. Hristos Emanuel stă între Dumnezeu şi omul credincios, descoperindu-le celor aleşi ai Săi slava lui
Dumnezeu şi acoperind defectele şi nelegiuirile lor cu mantia nepătată a neprihănirii Sale. - Comentariile Ellen
G. White în CBAZŞ, vol. 6, p. 1115

2. Duminică, 25 Iunie Pavel, evanghelist în Efes

Când a venit în contact în mod direct cu locuitorii idolatri ai Efesului, pu terea lui Dumnezeu s-a manifestat
într-un mod frapant prin el. Apostolii nu puteau să facă minuni cum şi când voiau. Domnul le-a asigurat însă
slujitorilor Săi această putere specială atunci când era necesară pentru progresul cauzei Sale sau pentru
onoarea Numelui Său. La fel ca Moise şi Aaron la curtea lui Faraon, apostolii trebuiau să apere acum adevărul
împotriva minunilor false făcute de vrăjitori; de aceea, minunile pe care le-a făcut acum aveau un alt caracter

11
decât cele făcute mai înainte. ... Astfel, Scriptura spune că Domnul a făcut minuni prin mâinile lui Pavel şi că a
fost preamărit Numele lui Isus, nu cel al lui Pavel. - Sketches from the Life of Paul, p. 135
Arzându-şi cărţile de vrăjitorie, convertiţii efeseni au arătat că acum priveau cu
scârbă lucrurile în care găsiseră cândva plăcere. În şi prin vrăjitorie, ei Îl jigniseră în
mod deosebit pe Dumnezeu şi îşi primejduiseră sufletele şi acum îşi arătau indignarea
contra vrăjitoriei. În felul acesta, ei au dovedit că se convertiseră cu adevărat.
Aceste tratate despre farmece şi ghicire cuprindeau reguli şi forme de comunicare cu spiritele rele. Ele
cuprindeau rânduieli ale cultului lui Satana - îndrumări pentru a-i cere ajutorul şi a obţine informaţii din
partea lui. Păstrând aceste cărţi, noii convertiţi s-ar fi expus ispitei; vânzându-le, ar fi aşezat ispita în calea
altora. Ei renunţaseră la împărăţia întunericului şi, pentru a-i nimici puterea, nu s-au dat înapoi de la niciun
sacrificiu. În felul acesta, adevărul a triumfat asupra prejudecăţilor oamenilor, dar şi asupra iubirii lor de bani.
Prin această manifestare a puterii lui Hristos s-a câştigat o puternică biruinţă pentru
creştinism în chiar cetăţuia superstiţiei. Influenţa faptelor care avuseseră loc a fost mult mai întinsă
decât şi-a dat seama chiar Pavel. Din Efes, veştile s-au răspândit pretutindeni şi un puternic avânt a fost dat
lucrării lui Hristos. Multă vreme, după ce apostolul însuşi îşi terminase alergarea, scenele acestea au rămas vii
în amintirea oamenilor şi au fost mijloace de câştigare de convertiţi pentru Evanghelie. - Faptele apostolilor, p.
288-289
Noi putem avea o influenţă în lume, o influenţă puternică. ... Trebuie să avem un
ochi aţintit numai la slava lui Dumnezeu. Trebuie să lucrăm cu inteligenţa pe care ne-a
dat-o Dumnezeu, aşezându-ne în culoarul de lumină, ca harul lui Dumnezeu să poată
veni asupra noastră pentru a ne modela şi desăvârşi după chipul divin. Cerul aşteaptă
să reverse cele mai bogate binecuvântări asupra acelora care se vor dedica lucrării lui
Dumnezeu în aceste ultime zile ale istoriei lumii. - Harul uimitor al lui Dumnezeu, p.
272 (21 sept.)

3. Luni, 26 Iunie, Revoltă în amfiteatru

În vorbirea sa, Dimitrie spusese: „Meseria noastră cade în dispreţ". Aceste cuvinte dezvăluie adevărata
cauză a zarvei din Efes şi, de asemenea, cauza multora dintre prigonirile care i-au urmărit pe apostoli în
lucrarea lor. Dimitrie şi meşterii lui au văzut că, prin propovăduirea şi răspândirea Evangheliei, negoţul cu
chipurile idolatre era primejduit. Era în joc venitul preoţilor şi meşteşugarilor păgâni şi, din pricina aceasta, ei
au ridicat împotriva lui Pavel cea mai nemiloasă împotrivire.
Hotărârea logofătului şi a altor slujbaşi cu vază din cetate l-a prezen tat pe Pavel
înaintea oamenilor ca pe unul care nu era vinovat de nicio faptă ilegală. Aceasta era o altă
biruinţă a creştinismului asupra rătăcirii şi superstiţiei. Dumnezeu îl ridicase pe un mare magistrat ca să-l
apere pe apostolul Său şi să ţină în frâu acea gloată gălăgioasă. Inima lui Pavel era plină de mulţumire la
adresa lui Dumnezeu pentru că viaţa lui fusese ocrotită şi creştinismul nu fusese făcut de ruşine prin zarva din
Efes. -Faptele apostolilor, p. 295
Pavel, pe lângă faptul că prezenta solia în mod public, mergea din ca să în casă,
predicând pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos. El se
întâlnea cu oamenii în casele lor şi insista cu lacrimi, prezentându-le toată învăţătura lui Dumnezeu. Isus intra
în contact personal cu oamenii. El nu stătea izolat şi departe de cei care aveau nevoie de ajutorul Lui. Noi
trebuie să ne apropiem de inima celor care au nevoie de lucrarea noastră. Trebuie să le explicăm Scripturile, să
le prezentăm cerinţele Legi lui Dumnezeu; celor şovăitori, să le citim făgăduinţele, să îi îndemnăm pe cei rămaşi
în urmă pe cale, să îi trezim pe cei nepăsători şi să îi întărim pe cei slabi. - Asemenea lui Hristos, p. 245 (19 aug.)
Există o mie de ispite deghizate, pregătite pentru aceia care au lumina adevărului şi unica siguranţă a
oricăruia dintre noi este să nu primim ni-cio lumină nouă, nicio interpretare nouă a Scripturilor fără să o
supunem mai întâi fraţilor cu experienţă. Aduceţi-o înaintea lor cu un spirit smerit, dispus să înveţe, şi cu
rugăciune fierbinte. Dacă ei nu văd nicio lumină în ea, supuneţi-vă judecăţii lor.
Satana este mereu la lucru, dar puţini au idee de activitatea şi subtilitatea lui. Poporul lui Dumnezeu trebuie
să fie pregătit să se împotrivească vicleanului duşman. Această rezistenţă îl înspăimântă. El îşi cunoaşte mai
bine decât noi limitele puterii şi ştie cât de uşor poate să fie biruit dacă rezistăm şi îl înfruntăm. Prin puterea
divină, chiar cel mai slab dintre sfinţi este mai mult decât un rival pentru el şi toţi îngerii lui, iar dacă este pus
la probă va putea să-şi demonstreze puterea. De aceea, Satana păşeşte fără zgomot, mişcările îi sunt prudente şi
armele camuflate. El nu se aventurează să se arate pe faţă ca nu cumva să trezească energiile adormite ale
creştinului şi să-l facă să caute ajutor la Dumnezeu în rugăciune. - Maranatha, p. 60 (21 febr.)

12
4. Marţi, 27 Iunie Ascultarea Epistolei către efeseni

Apostolul [Pavel] continuă: „... aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă, pentru ca ... să
ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu." Deşi această deplinătate divină a fost pusă la dispoziţia
noastră, cât de uşor ne mulţumim noi cu puţin! Ne-am obişnuit să credem că este suficient să avem o cunoaştere
a adevărului fără puterea lui sfinţitoare. Doar o înghiţitură de apă din izvorul vieţii ne potoleşte setea. Noi nu
ne întoarcem să bem iar şi iar. Dar nu acesta este planul lui Dumnezeu. Sufletele noastre ar trebui să fie
continuu însetate după apa vieţii. Inimile noastre ar trebui să Îl caute continuu pe Hristos, să tânjească după
comuniunea cu El. Doar foamea şi setea după neprihănire ne vor aduce măsura deplină a harului Său.
Cum a ajuns [Enoh] să aibă această legătură atât de strânsă cu Domnul? Având continuu gândul Domnului
înaintea lui. La plecare şi la venire, el se gândea la bunătatea, la desăvârşirea şi la frumuseţea caracterului lui
Dumnezeu. Şi, fiindcă era atât de preocupat de acestea, el a fost transformat după chipul glorios al Domnului,
pentru că, privind, noi suntem schimbaţi. - The Signs of the Times, August 18, 1887
Nu este numai privilegiul, ci şi datoria fiecărui creştin să păstre ze o unire strânsă cu
Hristos şi să aibă o experienţă bogată în lucrurile lui Dumnezeu. Atunci viaţa lui va fi rodnică
în fapte bune. Hristos zice: „Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit şi voi veţi fi astfel
ucenicii Mei" (Ioan 15:8). Când citim despre viaţa bărbaţilor care s-au distins prin evlavia lor, socotim adesea
experienţele şi înfăptuirile lor ca fiind prea departe ca să poată fi atinse şi de noi. Dar lucrurile nu stau aşa.
Hristos a murit pentru toţi şi noi suntem asiguraţi în Cuvântul Său că El este mai bucuros să le dea Duhul Sfânt
acelora care Îl cer decât sunt părinţii pământeşti să le dea daruri bune copiilor lor. Profeţii şi apostolii nu şi-au
câştigat printr-o minune un caracter de creştin desăvârşit. Ei au folosit mijloacele pe care Dumnezeu li le-a pus
la îndemână şi toţi cei care vor depune aceleaşi eforturi vor avea aceleaşi rezultate.
În epistola sa către biserica din Efes, Pavel le pune credincioşilor în faţă „taina
Evangheliei" (Efeseni 6:19), „bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos" (Efeseni 3:8). Şi apoi
îi asigură de rugăciunile sale pentru înaintarea lor spirituală. - Sfinţirea vieţii, p. 83-84

5. Miercuri, 28 Iunie Contextul istoric

„Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie" (Efeseni 6:24).
Mulţi consideră că sunt creştini pentru că subscriu la anumite declaraţii teologice. Dar ei nu au adus
adevărul în viaţa practică. Ei nu l-au crezut şi nu l-au iubit, de aceea nu au primit puterea şi harul aduse de
sfinţirea prin adevăr. Oamenii pot susţine că ei cred adevărul, dar dacă aceasta nu îi face sinceri, amabili,
răbdători, îngăduitori şi cu un caracter ceresc, atunci este un blestem pentru ei şi, prin influenţa lor, este un
blestem şi pentru lume.
Lumea are nevoie de dovezile unui creştinism veritabil. Creştinism cu numele poate fi văzut pretutindeni,
însă, când puterea harului lui Dumnezeu este văzută în bisericile noastre, membrii vor face şi ei lucră rile lui
Hristos. Trăsăturile de caracter naturale şi ereditare vor fi transformate. Faptul că Duhul Sfânt locuieşte în ei îi
va face în stare să descopere asemănarea cu Hristos, iar succesul lucrării va fi proporţional cu puritatea evlaviei
lor. - Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 263 (12 sept.)
Uneori, dificultăţile pe care le vom întâmpina vor fi foarte descuraja toare. Însăşi
măreţia misiunii ne va umple de teamă. Cu toate acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, în cele din urmă, slujitorii
Săi vor triumfa. Prin urmare, fraţii mei, nu doresc să cădeţi în descurajare din cauza încercărilor prin care veţi
trece. Isus va fi cu voi. El va merge înaintea voastră, prin Duhul Său Sfânt, pregătind calea şi va fi ajutorul
vostru în fiecare situaţie de criză.
„Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din
care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pă mânt, şi-L rog ca, potrivit cu
bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui în omul dinăuntru,
aşa încât Hristos să locu iască în inimile voastre prin credinţă, pentru ca, având
rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care
sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos
care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. ..."
- Schiţe din viaţa mea, p. 439
Pentru credincioşii din Efes apostolul Pavel se ruga: „Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru
Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui şi să vă
lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei
moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după
lucrarea puterii tăriei Lui" (Efeseni 1:17-19). Lucrarea Duhului divin, pentru iluminarea
13
înţelegerii şi pentru deschiderea minţii faţă de lucrurile adânci ale Cuvântului
sfânt al lui Dumnezeu, era binecuvântarea pe care Pavel o cerea în favoarea
bisericii din Efes. - Tragedia veacurilor, p. 9

6. Joi, 29 Iunie O epistolă care abundă de Hristos

Mântuitorul dorea foarte mult să le dezvăluie ucenicilor Săi adevărul cu privire la

surparea „zidului de la mijloc care-i despărţea" pe israeliţi de celelalte naţiuni,
adevărul că „neamurile sunt împreună-moştenitoare cu noi", cu iudeii, şi „se
împărtăşesc de aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelie" (Efeseni 2:14; 3:6).
...
Hristos căuta să-i înveţe pe ucenici adevărul că, în Împărăţia lui Dumnezeu, nu
există graniţe, nici caste şi nici aristocraţie; că ei trebuie să meargă la toate
neamurile, ducându-le solia iubirii unui Mântuitor. Dar de abia mai târziu au înţeles pe deplin că
Dumnezeu „a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat
anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească
bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi" (Faptele 17:26,27). - Faptele apostolilor, p. 19-20
„Şi viaţa veşnică este aceasta", spunea Domnul Hristos, „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu
adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17:3). Oare de ce nu înţelegem noi valoarea acestei
cunoaşteri? De ce aceste adevăruri pline de slavă nu umplu de strălucire inima noastră, pătrunzând întreaga
noastră fiinţă şi constituind subiectul vorbirii noastre?
Dându-ne Cuvântul Său, Dumnezeu ne-a pus în posesia tuturor ade vărurilor esenţiale
pentru mântuirea noastră. Deşi mii de oameni au scos apa vieţii din această fântână, totuşi conţinutul ei
nu s-a diminuat cu nimic. Mii de oameni L-au aşezat pe Domnul în centrul atenţiei lor şi, privind la El, au fost
schimbaţi după chipul Lui. Inima lor arde când vorbesc despre caracterul Său, mărturisind ce înseamnă
Domnul Hristos pentru ei şi ce înseamnă ei pentru Domnul Hristos. Totuşi aceşti cercetători nu au epuizat
subiectele sfinte şi măreţe ale Cuvântului lui Dumnezeu. Încă mai există loc pentru mii de alţi cercetători care
să se angajeze în lucrarea de descoperire a tainelor mântuirii. Pe măsură ce vor stărui în studiul vieţii
Domnului Hristos şi al caracterului misiunii Sale, razele de lumină vor străluci tot mai clar cu fiecare încercare
de a găsi adevărul. Fiecare nouă căutare va arăta că există aspecte mai profunde şi mai interesante, care nu au
fost descoperite încă. - Lift Him Up, p. 378
„Căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire", spune apostolul Pavel, „în sfinţirea Duhului şi
credinţa adevărului" (2 Tesaloniceni 2:13).
În acest text, sunt menţionaţi cei doi agenţi ai lucrării de mântuire - puterea divină
şi credinţa puternică şi vie a celor care-L urmează pe Hristos. Prin sfinţirea prin Duhul
şi credinţa în adevăr devenim împre-ună-lucrători cu Dumnezeu. Hristos aşteaptă
colaborarea bisericii Sale. El nu intenţionează să aducă îmbunătăţiri Cuvântului Său.
El Şi-a făcut lucrarea inspirând acest Cuvânt. Sângele lui Isus Hristos, Duhul Sfânt,
Cuvântul Sfânt sunt ale noastre. Obiectivul acestei oferte a Cerului se află înaintea
noastră - mântuirea sufletelor pentru care a murit Hristos. Depinde însă de noi dacă ne
vom bizui pe făgăduinţele lui Dumnezeu şi vom deveni împreună-lucrători cu El. Agenţii
divini şi umani trebuie să coopereze în lucrare. - Sfaturi pentru părinţi, educatori şi
elevi, p. 22

7. Vineri, 30 Iunie
Studiu suplimentar:

Harul uimitor al lui Dumnezeu, „Sursa unei influenţe pozitive", p. 272 (21 sept.);
Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, „Rugăciunea pentru ploaia târzie", p.
508.

14
 VESTILE MISIONARE, 01 Iulie - 2023
Sabatul 1 / trim 3. MICUL BUCĂTAR
MUNTENEGRU /1 Iulie / Luka

Când era mic, lui Luka îi plăcea să se târască prin casă pe genunchi şi pe coate. Îi plăcea, în mod special, să
se târască prin bucătărie şi să se joace cu oalele şi tigăile.
După ce a mai crescut, îi plăcea să intre în bucătărie şi să o ajute pe mama lui să gătească. Când a început
să meargă la şcoală, Luka avea timp liber după ce îşi făcea temele, aşa că o ajuta pe mama lui să gătească
pentru întreaga familie. Nu după multă vreme, Luka a început să gătească de unul singur pentru întreaga fa-
milie. Era un bucătar extraordinar.
Mai apoi, tatăl lui a deschis un local unde servea mâncare vegetariană şi avea nevoie de ajutor. La cine a
apelat pentru ajutor?
— Ţi-ar plăcea să ne ajuţi la bucătărie? l-a întrebat tatăl pe Luka.
Băiatul a încuviinţat nerăbdător. Iubea gătitul!
Luka a început să se trezească la cinci dimineaţa ca să citească Biblia, să se roage şi să îşi facă gimnastica de
dimineaţă. Apoi, înainte de şcoală, se ducea la local. Se îmbrăca cu uniforma gri şi îşi punea boneta de bucătar,
după care îşi spăla mâinile. În cele din urmă, se apuca de treabă, tăind legumele pentru a pregăti o mâncare
delicioasă, numită ratatouille. Tăia vinetele, dovleceii, cartofii, ceapa, roşiile şi ardeii. Ştia că trebuia să aibă
grijă cu cuţitul, ca nu cumva să se taie. După ce aprindea cuptorul, amesteca mirodeniile cu legumele tăiate şi
aşeza amestecul colorat într-o tavă de cuptor imensă. Seta cronometrul la patruzeci şi cinci de minute şi punea
mâncarea în cuptor. Între timp, spăla vasele murdare şi se ocupa de alte preparate. Când mâncarea era gata, o
aşeza în vitrina localului. După şcoală, Luka îşi făcea temele şi se întorcea la local ca să pregătească mai multă
mâncare.
Lui Luka îi place ceea ce face. Îi place să gătească. Este dificil să găseşti mâncare sănătoasă în Muntenegru.
Oamenii care vin la local sunt surprinşi să îl vadă pe băiatul în uniformă gri şi cu bonetă de bucătar.
— Câţi ani are? Este bucătar? întreabă ei.
Când află că are doisprezece ani, sunt şi mai uimiţi. Vor să afle mai multe despre el şi despre familia lui.
Tatăl lui Luka le oferă cărţi despre Dumnezeul care le asigură mâncare sănătoasă.
Nu cu mult timp în urmă, Luka şi părinţii lui au mers la o adunare din Serbia. Ei au gătit pentru oamenii
de acolo. O doamnă doctor l-a observat pe Luka lucrând în bucătărie şi a intrat în vorbă cu el.
— Cine crezi că este medicul-şef aici? a întrebat ea.
Deşi a fost surprins de întrebare, Luka ştia că doamna era medic.
— Tu? a întrebat el. Femeia a clătinat din cap.
— Nu, a spus ea.
Luka era confuz şi se întreba cine ar fi putut să fie medicul-şef. Apoi i-a venit o idee.
— Probabil că Dumnezeu, a spus el. Femeia a zâmbit.
— Da, a spus ea. Dar mai este cineva care este un doctor important.
Luka a devenit şi mai confuz, dar apoi i-a venit o altă idee.
— Bucătarul? a întrebat el.
— Da! a exclamat ea. Şi tu eşti doctor, la fel ca mine, pentru că modul tău de a găti are un impact enorm
asupra sănătăţii oamenilor.
Luka s-a bucurat să audă că este şi bucătar, şi doctor atunci când găteşte sănătos.

Idei de prezentare
> Arătaţi-le copiilor unde se află Muntenegru pe hartă. Le puteţi arăta şi unde se află Zelenika
(Muntenegru), locul în care vor ajunge darurile din al treisprezecelea Sabat din acest trimestru. Luka locuieşte
la aproximativ o oră distanţă de locul acesta.
>Descărcaţi fotografii de pe Facebook: bit.ly/fb-mq.
> Descărcaţi informaţii şi ştiri misionare din Divizia Transeuropeană: bit.ly/ TED-2023.

„Îmi place să ajut la gătit", spune el. „Cu ajutorul lui Dumnezeu, îmi place să îi ajut pe alţii".
O parte din darurile celui de-al treisprezecelea Sabat din acest trimestru va ajuta la construirea unui centru
în Muntenegru. Acolo, copiii pot învăţa mai multe despre mâncarea sănătoasă şi despre Dumnezeu. Vă
mulţumim pentru că plănuiţi un dar generos pentru al treisprezecelea Sabat!

15
 de Andrew McChesney

16