Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiective operaţionale:
La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:
O1: să istorisească evenimentul Intrării Domnului în Ierusalim;
O2: să releve semnificaţia acestui eveniment, atât pentru cei ce au participat la el în
vremurile biblice, cât şi pentru cei de astăzi;
O3: să cânte după auz „Ca pre Împăratul";
O4: să prezinte obiceiuri româneşti legate de Florii.
Obiective formativ-educative:
- să conştientizeze faptul că nu e suficient să Îl primeşti pe Hristos cu inima deschisă, ci
trebuie să-ţi păstrezi această atitudine de-a lungul vieţii, până la moarte.
Strategia didactică:
- metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, lectura biblică, explicaţia,
exerciţiul, cântecul religios, demonstraţia, problematizarea.
- formele de organizare a clasei: frontală, pe grupe.
Bibliografia:
Biblia, Caiet auxiliar de Religie, Omilii la Matei (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Desfăşurarea lecţiei:
I. Moment organizatoric
„Iar când s-au apropiat de Ierusalim (...) atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicându-le:
- Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz
cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I
trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.
Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul (Isaia),
care zice:
- Spuneţi fiicei Sionului: Iată împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe
mânz, fiul celei de sub jug.
Mergând deci ucenicii şi făcând cum le-a poruncit Iisus, au adus asina şi mânzul şi
deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi
aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale. Iar
mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând:
- Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana
întru cei de sus!
Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând:
- Cine este Acesta?
Iar mulţimile răspundeau:
- Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii." (Matei 21, 1-11)
Mai fusese Hristos la Ierusalim şi altă dată, dar niciodată nu fusese primit cu atâta
strălucire ca acum. Ne aflăm în perioada de după învierea lui Lazăr, după ce Hristos
spusese multe pilde şi învăţături şi după ce făcuse zeci de minuni. Se apropia vremea
Răstignirii Sale. La celelalte veniri ale Sale la Ierusalim nu fusese prea cunoscut. El Se
amesteca de obicei în mulţime, Se ascundea. Însă acum Se lasă cunoscut de toţi, chiar
dacă astfel mânia fariseilor a crescut împotriva Lui.
Duhul Sfânt a atins cu lumina Sa mângâietoare inimile evreilor, încât ei L-au cunoscut ca
pe Mântuitorul lor. Dar nu toţi şi-au lăsat inimile îmblânzite: cei mai mulţi farisei deja
hotărâseră să-L omoare pe Iisus, supăraţi că El nu a venit să aducă o împărăţie pe pământ,
ci una cerească.
Să continuăm să înţelegem ce s-a întâmplat atunci. S-a împlinit profeţia lui Isaia şi a lui
Zaharia: „Iată Împăratul tău vine la tine blând şi călare pe asină şi mânz tânăr."
(Zaharia 9, 9) E mare minune că oameni care nu L-au cunoscut niciodată pe Iisus au fost
de acord să-I dea şi asina, şi mânzul ei, fără a întreba pentru ce-I trebuie lui Hristos aceste
animale. Cine îşi dă de bunăvoie vitele din curte? Aceasta ne arată puterea lui Hristos: El
putea face orice, putea să nu Se lase răstignit; deci tot ce a făcut, a făcut de bunăvoie,
pentru mântuirea noastră. Mai învăţăm de aici să-I dăm lui Hristos orice ne-ar cere.
Astăzi Hristos ne cere credinţă şi fapte bune. Ne cheamă la Biserica Sa şi ne cere să fim
iubitori. Ne cere un gest frumos, un cuvânt politicos faţă de ceilalţi ...
- Întrebări şi discuţii:
- Obiceiuri româneşti:
Floriile cad în fiecare an în Duminica dinaintea Paştilor. Aşa au fost ele şi pe vremea lui
Hristos. Este dezlegare la peşte, fiind în Postul Mare. Pentru că în România nu creşte
finic (curmal) sau palmier, oamenii Îl întâmpină pe Hristos mai ales cu ramuri de salcie.
De ce salcie? Se zice că odată Maica Domnului a vrut să treacă peste un râu şi o salcie
şi-a aplecat crengile peste ape, ca să poată trece Maica Domnului. Atunci, Fecioara Maria
a binecuvântat salcia, să nu ajungă niciodată cărbune şi să fie adusă la biserică în fiecare
an.
Nu trebuie să venim noi cu crenguţe la biserică şi în niciun caz nu trebuie să cumpărăm
de la cei care vând crenguţe de salcie pe lângă biserici (de Florii), pentru că stâlpările de
salcie se sfinţesc în biserică de către preot şi abia apoi se împart. Se aduc atunci şi flori la
biserică, altarele fiind pline de parfumul primăverii. Şi aceste flori se împart la sfârşitul
slujbei de Florii. Cu florile şi crenguţele de salcie sfinţite la biserică, oamenii se întorc
acasă şi, după ce ating cu ele copiii, să crească mari şi frumoşi, le pun la icoane, unde se
păstrează tot anul.
stâlpare = ramură verde, crenguţă înfrunzită.
De Florii se sărbătoresc toţi cei cu nume de floare: Florin, Florea, Florica, Viorel,
Viorica, Narcis, Crina, Dalia, Camelia etc. Aveţi grijă, că e post! E o sărbătoare cu peşte
şi prăjituri de post!
VII. Încheierea
- rugăciunea, salutul.