Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea pedagogică de Stat Ion Creangă
Facultatea “Științe ale Educației”
Specialitatea “Pedagogie preșcolară”

PORTOFOLIUL
la disciplina

,, DIDACTICA ÎNVĂȚĂMÎNTULUI PREȘCOLAR ”

Didactica e privită ca una din științele educației.

Realizat: Buciușcan Doina

Gr.23 ,,A’’

- Chișinău 2022 -
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:

1. Ioan Cerghit. Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 1997;

2. Sorin Cristea, Dicţionar de termeni pedagogici, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1998.
3. Didactica educaţiei preşcolare: Sinteze / Gînju S., Carabet N., Haheu E. [et al.]. – Ch: S.n.,
2012 (Tipogr. UPS „I. Creangă”). – 221 p.
4. Ionescu, M., Radu, I., (coord.), Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj, 2001.
5. Noveanu, E., Metodologia cercetarii in educatie, Note de curs, Universitatea din Bucuresti,
1994
6. Ionescu M., Radu I. Didactica modernă. Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995
7. Repere metodologice„Organizarea procesului educaţional în instituţiile de educaţie timpurie în
anul de studii 2017-2018” (Scrisoare metodică). M. Vrânceanu. MECC. Disponibil la: http:
//edu.gov.md
8. Callo T. O pedagogie a integralităţii. Teorie şi practică. Chişinău: CEP USM, 2007.
9. Veronica Clichici, Cristina Straistari-Lungu, Stella Duminică . Tehnologii educaţionale de
eficientizare a dezvoltării curriculumului în educaţia timpurie, Inst. de Ştiinţe ale Educaţiei. –
Chişinău: IŞE, 2018
10. Cadrul de referință al educației timpurii. / coord.: Guțu Vl. și Vrânceanu M. [et. al.]. Aprobat
de către Consiliul Naţional pentru Curriculum, 25 octombrie 2018, MECC, Chișinău
11. Baranov M., Botnaru V., Ionescu, Vrânceanu M. Ghidul cadrelor didactice pentru educația
timpurie și preșcolară. 2008.
12. Achiri I., Cara A. Proiectarea didactică: orientări metodologice. Chişinău: Editura Lyceum,
2004
13. Duminică S., Dascal A. Metodologia proiectării curriculare a activităţilor în instituţiile de
educaţie timpurie. Ghid teoretico-metodologic pentru cadrele didactice. Chişinău: Tipografia Reclama,
2017.
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

NOȚIUNI:

DIDACTICA din limba greacă ,,didaskein” -a învăța

din limba latină ,,didactica” - știința învățării

Didactica - este ştiinţa organizării şi desfăşurării procesului de învăţămînt, ştiinţa educaţiei prin
instruire şi arta de a învăţa pe alţii (Comenius);

Didactica = stiinta sau teoria predarii ( de catre profesor) si invatarii ( de catre elev) in toate formele si pe
toate nivelurile invatamantului; teoria generala a instruirii; teoria conducerii procesului de predare si de
invatare.

Învățămî́nt n., pl. inte (d. a învăța, v. tr., după fr. enseignement). Acțiunea, modu de a-l învăța pe altu.
Instrucțiune, școală: învățămîntu primar, secundar, superior. Învățătură, lucru care te învață: a da copiilor
bune învățăminte. Cariera de profesor: a intra în învățămînt.

Preșcolar, preșcolară adjectiv

1. Care nu a atins încă vârsta de școală; care se referă la educația, învățământul copiilor sub această
vârstă, care aparține acestora.

Didactica învățămîntului preșcolar (DÎP)- știința care studiază,explică, descrie aspectele teoretice și
practice, ale activității de instruire a preșcolarilor.,investigînd necesitatea și posibilitatea realizării
aceestuia din instituțiile de învățămînt preșcolar.

Aspecte teoretice :finalități, esența, obiective educaționale, conținuturi, principii, concept, teorii.
Aspect practice: metode,procedee,mijloacele, forme de organizare, monitorizare

DÎP - este o știință ,deoarece intrunește sincron cinci criterii epistemologice,ale știențifizării:
1. Domeniul de cerectare – Instruirea preșcolară
2. Limbaj propriu- noțiuni ,conținut,caracter( normative,aplicativ/explicative)
3. Relația cu alte științe- psihologia,științele umane,informatica,biologia etc.
4. Are legi,principii,norme,reguli de acțiune.
5. Metodologie specific – îmbunătățește învățămîntul,contribuie la formarea și perfecționarea
competenței profesionale,stimularea intuiției și creației pedagogice.

Instruirea ( I )– un ansamblu coerent de acțiuni,conștient oraganizate și sistematizate,in vederea

dezvoltării armonioase a copilului ( formarea personalității ca să se integreze in viața social active).

PREDARE ( process logic-se urmărește dezvoltarea; activitate logică – provoacă schimbarea )

I
ÎNVĂȚARE ( copilul suferă schimbare)
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

Procesul de învățămînt- monitorizarea însușirii de către copii a variilor,achizițiilor valorice.

Procesul de învățămînt este definit ca un ansamblu complex de componente aflate într-o interacțiune
dinamică, care funcționează ca un tot unitar.
Procesul de învățămînt - ,,o ofertă de învățare ,, astăzi are sens de a crea situațiile de învățare prin
care formiabilii să atingă obiectivele prevăzute de curricula. Valorile , reușitele (cunoștințe, capacități,
aptitudini, etc.) formiabililor fiind achiziționate prin propria lor activitate.

P.Î

Predare a)
Învățare
b)

Evaluare c)

a) Între predare și invățare este o legătură de interdependență;

- predarea și învățarea se condiționează reciproc;
- nu se suprapun (pentru ca acționează și alți factori );
- dacă se învață eficient,se predă eficient;
Cocluzie : O învățare eficientă necesită o predare eficientă.

b) evaluarea si predarea= reciprocitate;

- prin evaluare se apreciază eficiența predării;
-evaluarea îi arată educatorului cit de reușit a predate.

c) Învățarea și evaluarea -ceeca ce se învață ,aceea se evaluează;

- evaluarea arată educatorului cît de eficient a transmis informația
Concluzie : Intre laturile procesului de învățămint există o juxtapunere a condițiilor învățării eficiente-
intenționată,organizată,conștientă,dezvoltarea copilului.

Predarea – un element al procesului de învățămînt ce reprezintă monitorizarea însușirii de către copii

a variilor achizii valorice.
Astăzi sensul predării este de a crea situații de învățare prin care formiabilii să atingă obiectivele
prevăzute în curricula.
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

Predarea reprezintă o ofertă de învățare care să-i stimuleze pe formiabili,asigurîndu-i condiții de

învățare.
Predarea – componentă a procesului didactic.

Învățarea – progres in schimbările comportamentale.

Învățarea – o activitate psihică umană fundamentală,începînd odată cu instuționalizarea copilului,care
se desfășoară sistematic în scopul asimilării de noi cunoștințe,capacități,aptitudini care funcționează,
se integrează în competență.
Învăţarea – componentă a procesului didactic.
Premisele activității de învățare se formează la vîrsta preșcolară în cadrul activității ludice.

P < = > Î ( interdependență)

Evaluarea ( E ) – este o acțiune complex integrată în procesul de învățămînt prin care se constată și
se apreciază rezultatele învățării ( cunoștințe,capacități,atitudini, implicit competențe) în care se
reflectă obiectivele propuse și eficiența activității.
Evaluarea are 3 operații:
1) Măsurarea – statistica(scor,număr)
2) Aprecierea - judecăți
3) Decizia - hotărîrea ,masuri de eficiență a activității de predare și de învățare, notarea

Funcțiile evaluării
1) De control,de constatare și apreciere a activității didactice și rezultatele învățării obținute (a
predării)
2) De reglare a activității didactice ( feed-back)
3) Prognostică ( evaluare finală,curentă,inițială)
4) De selecție și clasificare a formiabililor ăn raport cu rezultatele obținute

Finalitate – o caracteristică esențială a educației ce exprimă sensul său teologic ce reflectă

tendințele ,proiecțilile privind rezultatele educației.
Obiectivele didactice - sînt enunţuri cu caracter finalist,(obiectivele sunt proiectate sub formarea
unei fraze) care dau o expresie intenției de a produce o schimbare in personalitatea copilului ( in
obiective sunt reflectate rezulatele copilului) ,ca urmare a implicării acestuia intr-o activitate de preadre -
învățare( copilul trebuie să se implice în activitatea de învățare).
Competenţa copilului vizează un sistem integrat de cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi valori
achiziționate, formate şi dezvoltate prin învăţare, a căror mobilizare permite identificarea şi rezolvarea
diferitor probleme în diverse contexte şi situații (CET, P.9)
Principiu din lat. -început,întemeiere,origine- normă sau teză fundamental,lege.
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

Tehnica – un ansamblu de indicații ,prescripții metodologice necesare pentru obținerea unei

productivități înalte.
Tehnica didactică -o cale de realizare a unor obiective ralată la un anumit algoritm.Tehnica
didactică conține anumite indicații metodologice,proceduale(etape,faze,condiții) necesar a fi aplicat
pentru o acțiune să dobîndească atributul eficacității. (SINELG;Cubul; Mozaic; Păianjenul)
Tehnologiile didactice (din l.greacă -,,tehno” -meșteșug,pricepre,artă ,,logos“– știință)
Tehnologie didactică(un set de acțiuni) reprezintă ansamblul metodelor, mijloacelor și
modurilor de organizare a învățării, prin selecționarea de către cadrul didactic a elementelor necesare
proiectării, desfășurării și elaborării unei activități didactice.
Tehnicile didactice sînt considerate operaţii care sprijină eficientizarea metodelor alese de
profesor în situaţii concrete, însoţite, după caz, de mijloace didactice (Curriculum de liceu, Cosovanu
Olga, Cartaleanu Olga, Patraşcu Dumitru
Strategiile didactice – este o parte component a tehnologiei didactice și se referă la demersul
autentic de abordare ( ce implică atît respectarea principiilor didactice cît și de proiectare,cît și de
articulare a unui conținut prin utilizarea metodelor,tehnicilor și procedeelor didactice,a resurselor și
mijloacelor de învățămînt și a modurilor de organizare raportate la stilurile de învățare și predare și
nivelul de performanță al actorilor implicați într-un context dat,demonstrînd flexibilitate,creativitate țși
pertinență în soluțiile propuse) a unei activități didactice pentru realizarea unui scop specific.

Caracteristicile strategiei didactice

 Interdependența între elementele strategiei didactice;
 Dinamica care urmărește structurarea și înlănțuirea situațiilor de instruire;
 Integralitatea ce vizează ansamblul instruirii.

TIPURI de strategii didactice:

 după domeniul activității instrucțională-predominantă( B.Bloom,I.Cerghit,1993)
- cognitive
- psihomotorii
- afectiv-motivoționale
- combinatorii
 după traseul cognitiv (G.R.Norman,1985, J.C.Brown,1998)
- inductive (se face analiza faptelor concrete la noțiuni noi; de la cazuri concrete la idee; de la
particular la general)
- deductive (de la noțiune la exemplu concret; de la general la particular)
- expozitiv-euristice (cultivă descoperirea, încurajând comportamentele de căutare)
- evaluativ-stimulative (prin combinarea metodelor specifice de verificare, obsevare,
chestionare orală, lucrări scrise sau practice, etc.)
 după logica gindirii și după gradul de monitorizare a învățării(I.Cerghit,L.Vlăsceanu)
- inductive
- deductive
- analogice (bazate pe modelare)
- transductive (relații concret-concret)- ex.Semaforul
- mix
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

Metodologia instruirii reprezintă teoria ce are scop organizarea continuă a activității didactice
prin definirea ,clasificarea și valorificarea metodelor și procedeelor didactice în relație optimă cu
celelalte componente ale tehnologiei didactice,procesul de învățămînt.

Metodologia este recunoscută ca:

- știință – (baza teoretica cum se realizează obiectivele curriculumului, procesul de predare -
învățare)
- tehnică ( oferă modalități de predare-învățare; strategii și forme de acțiune; ansamblu
metodelor și mijloacelor de învățămînt)
- artă (implică flexibilitate.adaptare,creativitate,măiestrie in activitatea de instruire,inovație
didactică)

Metodă – din greacă „Methados” – „ados” =drum ,cale; „metha” =spre,către

Metodele didactice – reprezintă o cale eficientă de organizare și monotorizare a procesului
instructiv-educativ ,în vederea atingerii unor obiective instructive-educative dinnainte stabilite, pentru
transmiterea și însușirea a cunoștințelor și a forma un comportament.
NOTĂ: Dacă o metodă ajută altei metode să atingă un obiectiv,ea devine procedeu.

Procedeele didactice reprezintă operaţii care sprijină eficientizarea metodelor selectate de

profesor în diferite situaţii concrete (Curriculum de liceu, 2001)
Procedeul este o tehnică mai limitată de acțiuni ,reprezintă un simplu detaliu,o componență a
metodei.
Metoda poate să include in structura ei mai multe procedee( mai multe operații )

Metoda indică acțiunile,iar procedeul operațiile acțiunilor.

Procedeul este un element adiacent ale metodei.

Ex: EPLICAȚIA
Procedeu 1

POVESTIREA
Metoda Pocedeu 2 CONVERSAȚIA
DEMONSTRAȚIA
Procedeu 3 (tablou,imagine)

Funcțiile metodelor :
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

1. Cognitivă (modalitate de a cerceta, cunoaste, invata, ori descoperi)

2. Normativă (metodele didactice prezinta sugestii adresate profesorilor despre cum sa perdea,
iar elevilor despre cum sa invete;)
3. Formativ-educațională (dezvoltă intelectul,procesele psihice; influență și modelare a
atitudinilor;trăsături de personalitate
4. Operațională -instrumentală –( metoda reprezinta o tehnica de executie pentru cel care o
utilizeaza, facilitand atingerea obiectivelor educationale preformulate)
În didactică se cunosc 5 categorii de metode:
 afirmative;
 interogative;
 de descoperire;
 active;
 de creativitate

Clasificarea metodelor didactice

Criterii
Din punct de vedere istoric:
După sfera de aplicabilitate:
După gradul de angajare a formabilor (celor ce
învaţă):
După modul,sursa de prezentare a
cunoştinţelor:
După criteriul sarcinii didactice
Clasificări
- Metode tradiţionale , clasice (expunerea, conversaţia
exerciţiul etc.);
- Metode moderne (algoritmizarea, problematizarea,
brainstorming-ul, instruirea programată
- Metode generale (expunerea, prelegerea, conversaţia
cursul magistral ş.a);
- Metode particulare sau speciale (la predarea unor
discipline de învăţământ: FAS,
exerciţiul moral sau exemplul în cazul educaţiei
morale).
- Metode expozitive sau pasive, -
povestirea,explicația ,descrierea,prelegeri,instructaju
l
- Metode active care suscită activitatea de exploarare
personală a realităţii.(conversația)
- Metode verbale, bazate pe cuvântul scris sau
rostit(convorbirea,povestirea,problematizarea)
- Metode intuitive, bazate pe observarea directă,
concret-senzorială a obiectelor şi fenomenelor
realităţii sau a substitutelor acestora(observația direct
și indirectă,audiția)
- Metode de comunicare (conversația, dezbateri,
problematizarea)
- Metode de sistematizare și generalizare
(braistormingul,judecata
- Metode de consolidare (disputa, exercițiul,
problematizarea)
- Metode de verificare-evaluare( cuvintul
interzis,teste,probe de evaluare)

După modul de administrare a experiemței ce - Metode algoritmice

urmează a fi însușită - Metode euristice , (bazate pe învăţarea experimentală.)
După modul de organizare - Metode frontale
- Metode individuale
- Metode de învîțare în grup(mozaicul,SINELG, Turul
galeriei)
- Metode combinate, (prin alternări între variantele de
mai sus.)
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

Mijloace de învățamânt - ansamblul instrumentelor materiale, naturale sau tehnice, selectate

şi adaptate pedagogic la nivelul metodelor şi procedeelor de instruire, pentru realizarea eficientă a
sarcinilor de predare-învățare-evaluare.

Funcțiile mijloacelor de învățământ

stimulativă - de dezvoltare a motivației elevilor pentru studiu, de stimulare a curiozității şi
interesului pentru cunoaştere;
de comunicare - de transmitere de informații;
ilustrativ-demonstrativă - de formare la elevi a reprezentărilor, de însuşire de noi cunoştințe,
de fixare şi sistematizare etc.;
formativ-educativă - exersare şi dezvoltare a operațiilor gândirii, formare a deprinderilor
intelectuale şi practice;
ergonomică - de raționalizare a eforturilor profesorului şi elevilor în activitatea de predare-
învățare;
estetică - de cultivare a capacității de receptare şi apreciere a frumosului;
de evaluare - de diagnoză şi apreciere a progreselor elevilor.

Clasificarea mijloacelor de învățământ

Mijloace de Exemple
învățămînt
reale, naturale colecții de plante, roci, insecte, minerale, substanŃe etc
substitute ale bidimensionale - fotografii, desene, hărți, planşe etc.
realității tridimensionale - machete, mulaje, corpuri geometrice etc.
simbolice reprezentări grafice, scheme, formule etc
acționale truse de piese, instrumente, aparatura de laborator, aparate
etc.
Importanța mijloacelor de învățământ

1. Mijloacele de învățământ devin eficiente dacă sunt folosite adecvat în activitatea de predare-
învățare şi dacă se valorifică potențialul lor didactic.
2. Introducerea în practica didactică a mijloacelor de învățământ nu este un scop în sine, ci au
rolul de a sprijini desfăşurarea activității de predare-învățare şi realizarea obiectivelor
instructiv-educative prestabilite.
3. Mijloacele de învățământ trebuie corelate cu:
- obiectivele şi conținuturile instruirii;
- metodele şi procedeele didactice;
- particularitățile de vârstă şi individuale ale elevilor.

Proiectarea didactică este o activitate complexă, un proces de anticipare a ceea ce doreşte

profesorul să realizeze împreună cu elevii în cadrul unei lecţii, sistem de lecţii, temă pe parcursul
întergului an şcolar, pentru realizarea obiectivelor programei. (I. Jinga, 1998, p.397).
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

Proiectarea vizează specific activităţi delimitate (predarea–învăţarea–evaluarea unui capitol, sistem de lecţii, o lecţie, o
secvenţă de lecţie); detalierea poate merge până acolo, încât să fie prefiguraţi paşii, operaţiile, acţiunile delimitate ale
profesorului şi elevilor, conform obiectivelor operaţionale sau neoperaţionale (prin metoda scenariului sau prin design
instrucţional – R. M. Gagne).
Proiectarea este operaţională, din perspectiva profesorului (identifică elemente şi acţiuni, analizează, evaluează,
organizează, corelează, stabileşte strategii, formulează sarcini concrete, raportează la criterii, coordonează,
elaborează) şi a elevilor (acţiuni, operaţii conform obiectivelor, sarcinilor date, finalizate în comportamente
cognitive).
Planificarea se adresează rezolvării scopurilor, obiectivelor generale şi specifice, conţinuturilor şcolare,
organizării etapelor mari ale procesului de învăţămînt, evaluării sumative (trimestre, ani şcolari, cicluri de
învăţămînt) şi are un caracter relative unitar, stabil, fiind şi o problem de decizie centrală, de politică
educaţională, a învăţămîntului.
Planificarea are în vedere globalitatea prevederii, realizării scopurilor instruirii

P.Î

Predare a)
Învățare
b)

Evaluare c)

Model de comunicare interumane

Principii didactice
- reguli,lege,normativitate;
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

-un enunț cu caracter de normativitate;

-o teză normative care ajută să fie eficientă predarea și învățarea
Principiile derivă din niște legități,care se iau in calcul la dezcoltarea copilului.
Principiile didactice – concept în concordanță cu legitățile ,în dezvoltarea copilului,a predării și
învățării a educației.
Principiile sunt niște concept teoretice,științifice validate.

Pedagogul polonez Vincenty Okon defineşte principiile didactice ca „norme generale de activitate
didactică”, reguli de urmat, avînd caracter reglator.
Principiile procesului de învăţămînt au fost formulate şi teoretizate pentru prima dată de către I. A.
Comenius în monumentala sa lucrare Didactica Magna, (1632).
Pînă astăzi principiile procesului de învăţămînt au cunoscut o continuă restructurare fiind denumite şi
principii didactice.
S. Cristea distinge:
 „principii pedagogice“ valabile pentru procesul de învăţămînt în ansamblul său) şi
 „principii didactice „valabile pentru activitatea didactică microstructurală; din acest punct de vedere
se poate vorbi şi despre „principii ale procesului de învăţămînt“ (vezi S. Cristea, 2000, p.298-299).

Comunicarea didactică - un process ce se desfășoară intre educator și educabil in vederea

transmiterii și asimilării de informație.Este o comunicare de conținuturi pentru a instrui,cu efect de
învățare,intenționată acordată la realizarea obiectivelor.

Tehnici de lucru cu hârtia:

• Tehnica colaj-decolaj constă în decuparea exactă a unor forme, sau a unor părți
ale acesteia din hârtie și amplasarea lor într-un anumit context. Formele decupate cu multă grijă (pentru a nu fi
deteriorate) sunt scoase și combinate cu golul
rămas (negativul formei). Formele decupate împreună cu negativul acesteia se
vor aplica pe carton color, hârtie, formând o compoziție decorativă.
• Tehnica Tangram, este un joc din șapte figuri geometrice, decupate dintr-un pătrat de hârtie colorată, după o
anumită schemă. Figurile se vor aranja astfel, încât
să sugereze o imagine inspirată din natură (păsări, animale, oameni etc.) sau să
creeze o formă imaginară.
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

• Tehnica origami se realizează prin plierea hârtiei după anumite reguli. Prin plierea succesivă a
pătratului/dreptunghiului, se va ajunge la crearea formelor volumetrice/geometrizate.
Sfaturi practice pentru executarea unui colaj
În vederea executării unui colaj, trebuie să se ţină cont de câteva indicaţii utile:
- Se poate folosi orice tip de hârtie (albă sau colorată, argintată sau aurie, subţire sau groasă) rezistentă la
rupere;
- Se îndoaie întotdeauna hârtia cu partea colorată spre interior;
- Se decupează din interior spre exterior, întâi părţile interioare mai fine, apoi
cele intermediare şi în ultimul rând cele exterioare;
- În timpul tăierii, hârtia se ţine în mâna stângă, iar în mâna dreaptă se ţine
foarfeca, care în procesul de tăiere rămâne în aceiaşi poziţie, se roteşte doar
foaia de hârtie.
Utilizarea diverselor materiale şi tehnici atât tradiţionale cât şi netradiţionale
pentru realizarea colajului, contribuie la lărgirea experienţei tehnologice, la promovarea noilor idei, la
valorificarea capacităţilor individuale ale elevilor.

. Sugestii metodologice.
Activități de învățare recomandate
Pentru diversificarea modelelor de realizare practică a proceselor de predareînvățare se recomandă utilizarea
unei game cât mai largi de strategii educaționale.
Ținând cont de specificul vârstei elevilor, noutatea disciplinei și instrumentarul specific, pot fi aplicate:
Strategii Conținut
Conversația o serie de întrebări adresate de profesor sau elevi şi răspunsurile lor
pentru a verifica nivelul de înțelegere şi se încurajează reflectarea
informației din mai multe puncte de vedere;
Demonstrația profesorul sau elevul prezintă o abilitate în timp ce ceilalți ascultă
şi examinează, instruirea practică pentru a prezenta elementele
operațiunii, lucrul cu harta, schemele, diagramele etc.;
Discuţii
în grup
grupuri de 2-6 elevi care discută o problemă de studiu, pentru a
încuraja elevii reticenți, a ușura feed-back-ul, a emite judecăți de
valoare şi a prezenta rezultatul la care au ajuns de comun acord;
Exerciţiul o activitate în care elevii trebuie să ducă la bun sfârșit o sarcină
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

sau un proces, după ce au examinat o informație teoretică pentru

a reîmprospăta cunoștințele şi a exersa abilitățile;
Simularea imitarea unei situații reale ca problemă istorică complexă sau un
joc în care elevii să aibă roluri diferite şi schimbarea rolului de
câteva ori, pentru a forma abilități de prezentare şi spirit de echipă;
Mozaic metodă de brainstorming neliniară, utilizată pentru a stimula
gândirea înainte de a studia mai temeinic un anumit subiect, de
asemenea ca mijloc de a rezuma ceea ce s-a studiat, ca modalitate
de a construi asociații noi sau de a reprezenta noi sensuri, de a găsi
căi de acces la propriile cunoștințe, înțelegeri şi convingeri
Activități creative și ludice
• Jocul didactic „Săculețul fermecat”
Scopul: identificarea şi denumirea corectă a unor obiecte, în absența vederii, prin
pipăit.
Sarcina didactică: să identifice şi să denumească corect obiectele aflate în
săculeț, prin pipăit.
Resurse didactice: diverse obiecte (fructe, legume, pix, ceas, etc.), o basma sau
un fular.
Desfăşurarea jocului. Învățătorul va lega la ochi câte un elev şi îi va cere să introducă mâna în săculeț, să pipăie
un obiect, apoi să-l denumească. Dacă ghicește
denumirea animalului, elevul va fi dezlegat de la ochi şi va continua jocul un alt elev,
dacă nu a ghicit mai are dreptul la două încercări după care este eliminat din joc.
Evaluarea jocului. Jocul se poate organiza şi sub formă de concurs, pe grupe. La
fiecare răspuns corect, grupa primeşte un punct, la fiecare răspuns incorect i se scade câte un punct. Câştigă
grupa care totalizează mai multe puncte.
• Jocul didactic „Cine merge, cine sare, cine zboară, cine înoată”
Scopul: consolidarea cunoștințelor despre modul de deplasare a viețuitoarelor în
funcție de mediul de viață.
Sarcina didactică: identificarea și gruparea animalelor în funcție de modul de
deplasare.
Resurse didactice: planșe cu siluete de animale din diferite medii de viață, fișe cu
cuvintele-acțiuni.
Desfăşurarea jocului. Învățătorul prezintă planșa și întreabă: merge, sare, zboară, înoată? Elevii recunosc
animalul din planșă, imită mișcarea și lipesc planșa la
tablă în dreptul acțiunii.
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

Evaluarea jocului. Câștigă elevii care au răspuns corect.

• Jocul didactic „Cuvântul interzis”
Scopul: consolidarea cunoștințelor despre anotimpuri.
Sarcina didactică: formularea propozițiilor fără utilizarea cuvântului stabilit.
Resurse didactice: fişe cu cuvintele interzise: primăvara, vara, toamna, iarna.
Desfăşurarea jocului. Se cere ca la întrebările învățătoarei, copiii să răspundă în
aşa fel încât un anumit cuvânt stabilit anterior să nu fie folosit, ci să găsească alte
formulări care să constituie totuşi răspunsul la întrebarea pusă. Aceasta trebuie construită astfel, încât să ceară în
răspuns folosirea cuvântului interzis. Pentru fiecare
răspuns se pune la dispoziţie un minut de gândire.
Cuvântul interzis „primăvara”:
– Când se întorc rândunelele?
– Când înfloresc ghioceii?
– Când înmuguresc copacii?
– Ce anotimp urmează după iarnă? etc.
Cuvântul interzis se poate schimba de mai multe ori în timpul jocului.
Evaluarea. La sfârşitul jocului vor fi evidenţiaţi copiii care au formulat răspunsurile corect.
• Jocul discuției
Jocul este simplu de creat, de explicat și de modificat, în funcție de subiect, nivelul clasei etc. Fiecare elev
primește 4 carduri de diferite culori, pe care le utilizează
pe parcursul discuției. Elevii trebuie să joace fiecare card o singură dată, dar pot juca
cardul de întrebare de mai mute ori după ce au utilizat alte carduri.
• Cardul albastru = EU ȘTIU (fiecare elev va enunța o informație știută la subiectul pus în discuție);
• Cardul galben = EU ÎNTREB (poate fi folosit de mai multe ori și se va răspunde
la toate întrebările);
• Cardul verde = EU SIMT (va spune ce emoții, sentimente are în legătură cu
subiectul discutat);
• Cardul portocaliu = EU CONECTEZ (cele știute/învățate cu sine, cu lumea, cu
alt text/idee/subiect.
• Activitate creativă. Jocurile de personificare se realizează în baza unui monolog expresiv, menit să activizeze
imaginaţia copiilor, să le solicite „contopirea” cu
obiectul naturii despre care merge vorba. Se cere elevilor să închidă ochii, să-şi
închipuie ca ei sunt obiectul naturii vizat, să se mişte şi să emită sunete corespunzător celor imaginate, aşa cum
simt. La finalul jocului, pedagogul cere copiilor să
redevină elevi, pentru că au sarcini importante de realizat. Sentimentele empatice cauzate de „trăirea” vieţii unui
arbore, unei picături de apă etc., vor conduce
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

la o însuşire mai bună a informaţiilor ştiinţifice ulterioare despre obiectul vizat.

Arborele. Sunt un arbore tânăr şi cresc împreună cu alţi fraţi ai mei într-o pădure,
ca într-o casă părintească. Este sfârşit de iarnă şi rădăcinile mele suferă de frig în
solul rece. Crengile sunt dezgolite şi tremură în suflarea vântului nemilos. Demult
s-au scuturat frunzele care mă împodobeau toamna trecută cu o haină colorată. Însă
în muguraşii ce se coc tainic pe ramurile mele se plăzmuieşte o nouă haină verde.
Acum muguraşii sunt aproape nevăzuţi, ascunzându-se de frigul năprasnic. Şi iată,
răbdarea mea se încununează cu o bucurie multaşteptată – a venit primăvara! Simt
pârâiaşele zglobii ce îţi mângâie rădăcinile însetate. Întinde-mă bine, îndreaptă-mă,
aşa ca apa să ajungă din rădăcini la tulpină, la ramuri, cu veselie şi împlinire. Iată şi
lăstăraşe fragede ies curioase la soare, muguri se umflă şi crapă, iar din ei, cu faţa
spre cerul senin, apar frunzuliţe verzi. Razele soarelui își aduc iarăşi alinare şi bucurie
sufletului meu.

3.4. Activități de protecție a mediului

• Activitatea „Înfiază un copac”
Copiii trebuie să se facă responsabili de plantele și animalele din jurul nostru.
Activitatea „Înfiază un copac” constă în selectarea împreună cu copiii a unui copac
din zona școlii, pe care îl vom personaliza (desenăm ochi, gură, etc.; îi dăm un nume).
„Înfiind” copacul, elevii trebuie să cunoască cât mai multe despre el. De aceea,
propuneți copiilor să găsească cât mai multă informație despre copac. Toamna adunaţi frunzele căzute pe jos şi
presaţi-le, studiaţi florile şi fructele, primăvara şi vara.
În fiecare zi, copiii vor vizita acest copac și vor avea grijă de el. Elevii, sub îndrumarea învățătoarei pot să
inițieze un calendar al copacului, în care pot nota înălţimea,
perioada când înfloreşte, mirosul pe care îl răspândesc florile, forma fructelor etc.
În final, o dată sau de două ori pe an faceţi fotografii copilului împreună cu copacul
,,înfiat’’.
• Activitatea „Copacul care râde, copacul care plânge”
Învățătoarea, împreună cu copiii aleg doi copaci. Un copac „vesel”– adică înalt
cu coroana deasă, cu frunzele verzi care strălucesc la soare; iar alt copac „trist”– cu
crengile rupte, cu tulpina într-o parte putredă, cu frunzele gălbui. Pentru a spori interesul copiilor, putem plasa
pe coaja copacului „fețe ale copacilor”. Copiii primesc
mai multe tichete rotunde pe care notează ce foloseşte şi ce dăunează copacilor,
lipindu-le pe copacul corespunzător.
• Activitatea „Câte firicele de iarbă striveşte talpa noastră?”
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

Activitatea poate fi executată în cadrul unei excursii sau plimbări de studiu. În

prealabil, copiii vor decupa o talpă. Ieșind afară, solicităm copiilor să plaseze talpa pe
iarbă sau într-un răzor cu plante decorative. Copiii vor număra câte plante încap sub
talpă. Se constată că un picior distruge în medie 4-5 plante, dar cu ambele picioare
9-10 plante.
Copiii vor plasa toate tălpile decupate și vor observa că un anumit teritoriu devin
alb. Așa se poate întâmpla, dacă am călca toți pe iarbă sau răzoarele cu plante. Ca
să evităm distrugerea în masă a plantelor, trebuie să mergem pe trotuare, care sunt
plasate special pentru deplasarea pietonilor.

• Cărărușa ecologică presupune un traseu bine determinat și organizat de către

cadrele didactice pentru informarea copiilor și pentru realizarea activităților de
observare, experimentare asupra corpurilor, fenomenelor și proceselor naturale.
Cărărușa ecologică include elemente, numite Stații.
1. Stația „Etaje vii”– presupune analizarea și observarea de către copii a plantelor și
animalelor care habitează în anumite etaje: arbori, cum ar fi stejarul, plopul fac
parte din etajul I; arbuștii: – liliacul, cununița – etajul al II-lea; plantele ierboase –
calendula, vâzdoagele – etajul al III-lea. Copiii pot observa de asemenea și licheni,
mușchi care fac parte din etajul al IV-lea.
2. Stația „Florăria”. Această stație este destinată pentru a familiariza copiii cu
frumusețea plantelor decorative de exterior. Plantele selectate pentru această
stație vor înflori în anumite anotimpuri. De exemplu, pentru primăvară vom alege: ghiocel, viorea, lalea; pentru
vară: cosmea, clarchie; pentru toamnă: gherghine, vâzdoage, cârciumărese, brumărele. Plantele mai înalte vor fi
sădite în spate
sau la mijloc, iar cele mai joase – în față. Se recomandă de a lăsa mici cărărușe
între plante, pentru a oferi copiilor posibilitatea de a observa, îngriji plantele,
colecta semințele.
3. Stația „Farmacia verde” se organizează cu scopul de a familiariza copiii cu plantele medicinale. Aici
propunem să plantăm următoarele plante medicinale: calendula; mușețelul; podbalul; cicoarea, menta; traista
ciobanului etc. Copiii pot
colecta, usca plantele medicinale; poate fi preparat ceai de mușețel, mentă și
propus copiilor pentru a gusta.
4. Stația „Copacul înțelept” poate fi concepută dacă avem pe teritoriul școlii un copac bătrân sau stația poate fi
numită „Trunchiul înțelept”, dacă avem un trunchi
pe terenul școlii. Copiii vor examina copacul, trunchiul. Vor număra inelele de pe
trunchi și vor constata câți ani are copacul, vor identifica anii secetoși și invers.
 Buciușcan Doina ,Gr23,,A”

5. Stația „Mușuroiul” este prevăzută pentru a da posibilitate copiilor să observe un

mușuroi de furnici, activitatea lor, abilitatea de a transporta obiecte mai mari de
câteva ori ca însăși furnica. Copiii vor analiza cu lupa galeriile formate de furnici.
Învățătorul va explica normele de conduită în apropiere de mușuroi și importanța
furnicilor.
6. Stația „Păsările” este amenajată cu hrănitori, cantine pentru păsări, graurnițe
pentru a atrage păsările și oferirea posibilității copiilor să observe aspectul exterior cât și comportamentul
păsărilor. Copiii pot duce observări cu lupele, cu
binoclurile.
7. Stația „Livada”. În această stație copiii vor examina și vor cunoaște pomi fructiferi:
mărul, părul, prunul, vișin, cireș. Copiii vor îngriji plantele, vor observa procesul
de polenizare, procesul de înflorire a copacilor și formarea fructelor din flori.
Harta cărărușei ecologice poate fi prezentată sub formă de imagine și plasată pe
terenul școlii.
• Activități de menținere a sănătății
Efectuarea exercițiilor pentru menținerea sănătății organelor de simț.
Gimnastica pentru ochi:
a. Închideţi strâns ochii, ai apoi îi deschideţi. Repetaţi de 5 ori
b. Faceţi mişcări rotative cu ochii. Repetaţi de 10 ori
c. Întindeţi mâna înainte. Urmăriţi cu privirea unghia degetului mijlociu, apropiindu-l uşor de nas, apoi iarăşi
îndepărtaţi mâna. Repetaţi de 5 ori.
Exerciții de respirație:
• Picioarele depărtate cu brațele în formă de V:
▪ Aplecare spre dreapta – inspirație;
▪ Revenire – expirație;
▪ Aplecare spre stânga – inspirație.
• Jocuri-exerciții:
◊ Stingem lumânarea;
◊ Mirosul florilor;
◊ Bule în pahar.