Universitatea „Valahia” din Târgoviște

Facultatea de Teologie și Științele Educației- Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

RELAȚIA
PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE
Studente: Antofie Andreea-Cristina
Căpățînă Alexandra-Nicoleta
Ganea Magda
Lecoiu Alexandra-Ionela
 Motto
”Îi poți da unui elev câte o lecție în fiecare zi, dar dacă îl poți
îndruma să învețe stârnindu-i curiozitatea, el își va dedica întreaga
viață învățăturii.”
Clay P. Bedford
(1903- 1991)
Cuprins
 Predarea

◦Explicarea predării se face prin raportare la ceea ce înseamnă

învățarea. Dacă învățarea de tip școlar presupune o schimbare în structura
comportamentului elevilor, atunci predarea înseamnă provocarea
acestei schimbări prin angajarea elevilor într-o nouă situație de
învățare.

◦(Didactică, manual pentru clasa a X-a, I. Cerghit, I.T.Radu, E. Popescu, L.

Vlăsceanu, Ed. Didactică și Pedagogică, 1994, pag. 9-10)
 a prevedea, a
proiecta și a
planifica producerea
schimbărilor dorite
a controla și a
aprecia nivelul la a preciza natura
care se realizează schimbărilor
schimbările
concretizate în
rezultate
A preda
înseamnă:
a organiza a determina
condițiile care conținutul
favorizează schimbărilor
producerea
schimbărilor
a organiza și dirija
producerea
schimbărilor
 ◦Predarea, totuși, nu se referă doar la ceea ce face profesorul în
timpul orei, ci și la activitatea de pregătire a acesteia, la evaluarea și
autoevaluarea lecțiilor.
◦Predarea rămâne însă în bună măsură un act de prezentare a unei
materii noi.
 pe baza materialului intuitiv, prin
aducerea obiectului în fața elevilor modalități combinate.
(învățare senzorială);
Profesorul se poate
baza pe multe
modalitați de predare:
reprezentarea iconică presupune
reprezentarea simbolică verbalizată aducerea în fața elevilor a unor
prin intermediul cuvintelor →învățare substitute ale realitații ( imagini,
de tip deductiv (conversația euristică); diapozitive);
 Învățarea

◦ Conceptul de învățare poate fi definit în sensul cel mai larg ca o dobândire de către ființele vii
a experienței individuale în scopul adaptării la mediu.
◦ Învățarea este activitatea elevului și reflectă aspectul psihologic al procesului de învățământ.
Din punct de vedere pedagogic învățarea este activitatea proiectată de cadrul didactic pentru a
determina schimbări comportamentale la nivelul personalității elevilor. Prin valorificarea
capacității acestora de a dobândi cunoștințe, de a forma deprinderi, de a utiliza o strategie în
învățare.
 ◦ Învățarea școlară este o formă tipică de învățare umană și se
definește ca o activitate sistematică, organizată și instituționalizată,
orientată în direcția asimilării de cunoștințe și formării structurilor
psihice și de personalitate.
◦ Vizează obiective precise, implică proiectare, anticipare, dirijare,
control și decizie.

◦ (Suport curs Didactica Pedagogie, Luminița Drăghicescu, 2015, pag. 27-30)

 Învățarea școlară
- caracteristici

- este organizată și
- este un proces dirijat
desfășurată sub
din exterior care se
îndrumarea profesorilor
dorește a deveni un
într-un cadru
proces autodirijat
instituționalizat

- are caracter gradual,
secvențial, informativ –
formativ
- este un demers
conștient, presupunând
stabilirea precisă a
scopului și mobilizarea
voluntară a efortului
Etapele procesului de învățare:

Formarea motivației

Receptarea materialului și memorarea datelor

Înțelegerea și realizarea generalizărilor

Fixarea cunoștințelor în memorie

Actualizarea și aplicarea cunoștințelor

 Evaluarea

◦ Acțiunea inițiată de profesor pentru verificarea gradului de îndeplinire a

sarcinilor de predare-învățare, proiectate și realizate conform obiectivelor
programelor școlare, operaționalizare la nivelul fiecărei activități de instruire.

◦ (Psihologie și pedagogie școlară, ediția a II-a, Constanța, Ovidius University Press, Dragu & Cristea, 2003, p. 183)
Evaluarea este punctul final într-o succesiune de evenimente care
cuprinde următorii pași:

- stabilirea scopurilor - proiectarea și

pedagogice prin prisma executarea programului - măsurarea rezultatelor
comportamentului de realizare a scopurilor aplicării programului
dezirabil al elevilor propuse

(R. Ausubel)
 ◦ Din perspectiva relației proces - produs și produs ( evaluat ) - proces ,
evaluarea reprezintă un act necesar de conducere a unei activități în special în
perspectiva luării deciziilor, privind desfășurarea activității respective.
◦ Ea este menită să furnizeze informații necesare reglării și ameliorării
activității, pentru ca aceasta să se desfășoare în condițiile unei perfecționări
continue.
◦ Evaluarea verifică, măsoară și apreciază rezultatele școlare ale elevilor
obținute într-un anumit interval de timp.
 Scopul evaluării

influențarea
fundamentarea conștientizarea evoluției
deciziilor problemei sistemului
evaluat
Din punctul de vedere al momentului evaluării:
◦ evaluare inițială (predictivă);
◦ evaluare continuă (formativă);
◦ evaluare finală (sumativă).
 PREDARE

RELAȚIE

EVALUARE ÎNVĂȚARE
Relația predare-învățare-evaluare

◦ Cele trei procese nu sunt într-o simplă relație de coexistență, ci interacționează

permanent, se influențează și se sprijină reciproc. Sunt activ inseparabile,
funcționează ca o unitate organică, se constituie ca părți integrante și definitorii
ale aceluiași proces.

◦ În perspectiva tradițională actul evaluării era separat de predare și învățare.

Accentul era pus pe transmiterea de cunoștințe, iar predarea era considerată
activitate primordială.
 ◦ Predarea există și se justifică doar în postura în care generează un efort
corespunzător de învățare în măsura în care îi motivează pe elevi și îi implică
activ în actul învățării; în absența învățării nu se poate vorbi despre o reală
funcționare a procesului de învățare deoarece lipsește elementul central care
realizează legătura între elevi și cadrul didactic.

◦ Predarea dă linia de orientare, iar învățarea este cea care dictează prin
intermediul evaluării condițiile cum să se predea.

◦(Didactică, manual pentru clasa a X-a, I. Cerghit, I.T.Radu, E. Popescu, L. Vlăsceanu, Ed. Didactică și
Pedagogică, 1994, pag. 9-10)
 ◦ Caracterul formativ-educativ al procesului de învățământ

◦ În viziune modernă, procesul de învățământ nu este doar informație. Este

informație+gândire+voință. Este instruire, formație și educație în același timp.
Această nouă orientare a învățării caută să ofere prioritate educației și formării
asupra instrucției.
 ◦ Valențe formative

1. Fiecare disciplină care se predă în învățământul primar urmează să dezvolte în mod specific anumite
capacități sau procese psihice.
2. Însușirea de cunoștințe constituie premisa formării unei concepții știintifice despre sine și viață,
formarea unor convingeri, momentele afective care însoțesc întotdeauna predarea contribuie la
dezvoltarea unor atitudini pozitive sau negative, formează progresiv anumite conduite , cultivă
sinceritatea, onsetitatea.
3. Contextul psihosocial în care are loc învățarea, clasa de elevi, relațiile stabilite constituie premisa unei
vieți sociale. Dezvoltă simțul datoriei, răspunderii, al respectului, al prieteniei și colegialității.
 Concluzie
◦ Predarea, învățarea, evaluarea sunt trei activități fundamentale ce
se desfășoară în mod unitar în cadrul procesului de învățământ care
devine eficient numai în măsura în care cele trei activități
fundamentale de natură instructiv-educativă ale sale formează o
unitate.
 Reflectăm
◦ https://
create.kahoot.it/share/reflectam/44ec3fab-9265-49db-8e3e-970
5d71ab520
 Bibliografie
 Didactică, manual pentru clasa a X-a, I. Cerghit, I.T.Radu, E. Popescu, L.
Vlăsceanu, Ed. Didactică și Pedagogică, 1994, pag. 9-10;

 Suport curs Didactica Pedagogie, Luminița Drăghicescu, 2015, pag. 27-30;

 Psihologie și pedagogie școlară, ediția a II-a, Constanța, Ovidius University Press,

Dragu & Cristea, 2003, p. 183