INTRAREA ÎN IERUSALIM

Pitești – 2023
Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor)

Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută și sub numele de Duminica

Floriilor sau Duminica Stâlpărilor este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii
Ortodoxe, care este celebrat în Duminica dinaintea Paștilor.
Cu câteva zile înainte de răstignirea Sa, Domnul Iisus Hristos a fost primit de
mulțimile care Îl slăveau și Îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim, călare pe un mânz de asină
(măgăruș), ca pe Mesia și Împăratul lui Israel. Mulțimile, în semn de bucurie, aruncau
înaintea Lui frunze de palmier sau de smochin (finic), simbolul biruinței, și chiar și copiii Îi
strigau cuvinte de laudă.
Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: “Osana Fiului
lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!”
(Matei 21, 9).

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan notează că pentru sărbătoarea iudaică a Paştilor

Iisus Hristos a avut trei veniri la Ierusalim (“Dicţionarul de Teologie Ortodoxă“, pr. prof. dr.
Ion Bria, 1994). Prima dintre ele a avut loc în anul 27-28, atunci a mers la templu Domnului
(Ioan 2, 13).
La Ierusalim se afla casa sfântă a iudeilor, templul Domnului, ceea ce făcea din acest
oraş un centru politic şi religios al poporului evreu. Templul ridicat de regele Solomon a fost
distrus odată cu cetatea sfântă a Ierusalimului iar poporul Israel a fost dus în robie de către
regele Babilonului Nabucodonosor. Au fost rezidite atât oraşul cât şi templul după
întoarcerea din robia babiloniană în anul 538 î.Hr. La templu veneau iudeii de pretutindeni
cel puţin odată pe an pentru a se închina şi a aduce jertfe.
În vremea Mântuitorului, această ultimă construcţie a templului, exterior şi interior,
cuprindea o suprafaţă de câteva hectare şi se situa pe o colină în trei trepte suprapuse. La
serviciul templului erau folosite douăzeci de mii de persoane. Toţi aceşti slujitori erau
repartizaţi în douăzeci şi patru de grupe, fiecare din ele asigurând slujirea timp de o
săptămână (“Dicţionarul Noului Testament“, pr. dr. Ioan Mircea, 1995).

Când Iisus Hristos a venit în Ierusalim a găsit la templu o parte a spaţiului care era
destinat explicării şi citirii scrierilor sfinte ocupată de vânzătorii de animale şi de
schimbătorii de bani. În această situaţie, potrivit spuselor Evangheliei “Râvna casei tale mă
mistuie” (Ioan 2, 17), Iisus cu un bici din ştreanguri i-a scos pe toţi afară din templu,
schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele …

“Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui
Meu casă de negustorie” (Ioan 2, 17).
„Și intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? Iar
mulțimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. Și a intrat Iisus în
templu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele
schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei. Și a zis lor: Scris este:
 „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari!” (Matei 21,
10-13)

Dar ultima venire a Domnului în Ierusalim cu câteva zile înainte de a suferii

Jertfa de pe Golgota a fost triumfală. Mulţimile L-au aclamat ca pe un împărat, a fost
singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca
Împărat, deşi nu purta nici hlamidă împărătească de purpură, nici coroană de aur pe
cap, şi nu avea nici pază de oşti pământeşti, cum spune arhimandritul Ilie Cleopa, în
vol. “Predici la Praznice Împărăteşti” (1996).
Două sunt motivele pentru care Mântuitorul şi-a făcut o astfel de intrare în
vechea cetate a Ierusalimului, potrivit părintelui Cleopa. A venit Hristos la Ierusalim
pentru a pătimii moarte pe cruce de bunăvoie pentru mântuirea lumii. Şi, în al doilea
rând, ca să fie recunoscut după Lege de neamul în care s-a născut că El este Mesia,
cel aşteptat, Mântuitorul lumii, cel pe care L-au făcut cunoscut prorocii Vechiului
Testament.
Intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea Patimilor este
descrisă în Evanghelia după Marcu în capitolul 11. Iisus și discipolii lui se apropie
dinspre Betfaghe și Betania, orașe din marginea Ierusalimului. Betania era la
aproximativ două mile (3,2 km) la est de orașul de pe Muntele Măslinilor.

După învierea lui Lazăr din morţi (Ioan 11), mulţi dintre cei care au văzut minunea au
crezut în Hristos. Dar, în sinagoga iudeilor s-a hotărât uciderea lui Hristos şi a lui Lazăr.
Iudeii s-au gândit să-i omoare în preajma sărbătorii Paştilor. Şi, cu toate că Iisus avea destul
timp să fugă, totuşi a venit cu şase zile înainte de Paşti în Betania, unde era Lazăr cel înviat.
Acolo s-a făcut ospăţ şi a mâncat împreună cu El şi Lazăr. Iar sora lui, Maria, a turnat mir pe
picioarele lui Hristos.

A doua zi, Iisus a trimis pe ucenicii Săi să-I aducă asina şi mânzul ei. Şi, într-adevăr,
El, Care are cerul ca tron, S-a urcat pe mânzul asinei şi a intrat în Ierusalim. Copiii evreilor
aşterneau înaintea Lui veşminte şi ramuri de finic; unii le aruncau pe cale, iar alţii le purtau
în mâini şi strigau, mergând înaintea Lui: ,,Osana Fiului lui David! Binecuvântat este Cel ce
vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Matei 21, 9; Ioan 12, 13).

Când s-au apropiat de Ierusalim și au fost lângă Betfaghe și Betania, înspre Muntele
Măslinilor, Iisus a trimis doi dintre ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea
voastră; îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă nici un
om, dezlegați-l și aduceți-Mi-l. Dacă vă va întreba cineva: «Pentru ce faceți lucrul acesta?»
să răspundeți: «Domnul are nevoie de el. Și îndată îl va trimite înapoi aici.»

” Ucenicii s-au dus, au găsit măgărușul legat afară lângă o ușă, la cotitura drumului și
l-au dezlegat. Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceți? De ce dezlegați măgarul
ăsta?” Ei le-au răspuns cum le poruncise Iisus. Și i-au lăsat sa plece. Au adus măgărușul la
Iisus și-au aruncat hainele pe el și Iisus a încălecat pe el. Mulți oameni își așterneau hainele
lor în drum, iar alții presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp.

Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după Iisus strigau: „Osana! Binecuvântat este
cel ce vine în numele Domnului! Binecuvântată e Împărăția care vine, Împărăția părintelui
nostru David! Osana în ceruri preaînalte!” Iisus a intrat în Ierusalim și S-a dus în Templu.
După ce s-a uitat la toate lucrurile din jur a plecat la Betania cu cei doisprezece apostoli.
(Evanghelia dupa MARCU) (11).

Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele Măslinilor,

Iisus a trimis doi ucenici și le-a zis: “Duceți-va in satul dinaintea voastră: în el veți găsi
îndata o măgărița legată și un măgăruș împreună cu ea; dezlegați-i și aduceți-i la Mine! Dacă
vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are nevoie de ei. Și îndată îi va trimite”.

Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlineasca ce fusese vestit prin
proorocul, care zice: Spuneți fiicei Sionului: Iată, Împaratul tău vine la tine, blând și călare
pe un măgar. Pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe. “Ucenicii s-au dus și au făcut cum le
poruncise Iisus. Au adus măgărița si măgărul, și-au pus hainele peste ei și El s-a asezat
deasupra.

Cei mai mulți din mulțime își așterneaau hainele pe drum: alții tăiau ramuri din copaci
și le presărau în drum. Mulțimile care mergeau înaintea lui Iisus și cele care veneau în urma
Sa strigau: “Osana ,Fiul lui David! Binecuvăntat e cel ce vine în numele Domnului! Osana in
ceruri preaînalte”! Cănd a intrat in Ierusalim toată cetatea s-a pus în mișcare și fiecare zicea:
“Cine e acesta?” “Este Iisus. Proorocul din Nazaretul Galileei”, răspundeau mulțimile.
Iisus a intrat în Templul lui Dumnezeu. I-a dat afară pe toți cei care vindeau și cumpărau în
Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei,
și le-a zis: Este scris: Casa Mea se va numi o casă re rugăciune. Dar voi ați facut din ea o
peștera de tâlhari. “Niște orbi și șchiopi au venit la El la Templu și El i-a vindecat.
Dar preoții cei mai de seamă și invățatorii Legii, când au vâzut minunile pe care le făcea și
pe copii strigând în Templu și zicând: “Osana Fiul lui David!” s-au umplut de mânie. Și I-au
zis: “Auzi ce zic aceștia?” “Da”le-a răspuns Iisus. “Oare nu ați citit niciodată cuvintele
acestea: Tu ai scos laude și din gura copiilor si din gura celor care sug?” Și, lăsându-i, a ieșit
afară din cetate și s-a îndreptat spre Betania și a rămas acolo peste noapte. (Evanghelia dupa
MATEI) (21)

Duminica Floriilor

Intrarea Domnului în Ierusalim mai este cunoscută și ca „Duminica Floriilor”, în această

zi, în România, fiind sărbătoriți toți cei cu nume de flori (Viorel, Viorica, Florin,
Floriana, Margareta etc.). Aceasta se sărbatorește duminica dinaintea Paștelui.
Numele popular de Florii păstrat pentru praznicul Intrării Domnului în Ierusalim
provine de la numele sărbătorii antice romane (păgâne) a primăverii, Floralia, care
se desfășura în antichitate cam în perioada în care astăzi se sărbătorește Intrarea
Domnului în Ierusalim. Calendarul liturgic creștin l-a înlocuit pe cel păgân, inclusiv
în memoria oamenilor.
Bibliografie https://www.unitischimbam.ro/intrarea-domnului-in-ierusalim-duminica-floriilor/
https://doxologia.ro/intrarea-domnului-ierusalim-duminica-6-din-post-floriilor

https://doxologia.ro/intrarea-triumfala-lui-hristos-ierusalim