Sunteți pe pagina 1din 10

ALEXANDRA DAVID-NEEL

Alexandra DAVID-NEEL, (1868, Paris - 1969), a fost prima femeie care a reuit s ptrund n oraul interzis al tibetanilor, Lhassa. Ea a avut una din cele mai aventuroase i spirituale existene din secolul trecut, a cltorit de mai multe ori n Tibet i s-a apropiat prin studiu si practic direct de nvturile iniiailor tibetani. n crile sale, a prezentat lumii occidentale, pe lng descrierea geografic i etnografic a zonelor vizitate, i informaii preioase despre doctrinele tibetane, ritualurile lama-ilor, credinele i metodele lor de antrenament spiritual.

Originar din Paris, Alexandra David a studiat Limbile Orientale la Sorbona i la College de France. A fcut parte din Societatea Teozofic, la al crei centru parizian a i locuit o perioada. n tineree, a fost feminist i anarhist - a scris un tratat despre anarhism, tradus n cinci limbi (printre care i rusa). A studiat canto i a avut chiar o scurt cariera liric, strbtnd Europa vreme de civa ani n turnee de oper. n 1891 a primit o mica motenire pe care a folosit-o pentru a ntreprinde o prim adevrat cltorie" n India, cltorie care a durat un an i jumtate. Dup acest prim contact cu cultura indian, dorina ei cea mai fierbinte a fost s se ntoarc n solitudinile himalayene i s afle ct mai mult despre doctrinele orientale, despre magia i mistica budist, lamaist i taoist. nainte de a pleca din nou spre Extremul Orient, a fcut un ocol prin Africa de Nord, fiind interesat i de lumea spiritualitii musulmane. La Tunis l-a ntlnit pe Philippe Neel, bogat inginer la Caile Ferate, cu care s-a cstorit. El i-a finanat, timp de treizeci de ani, cltoriile i cercetrile de orientalistic.

n 1911 ncepe seria marilor expediii care o vor face celebr. Puternic i neobosit, perseverent i inventiv, Alexandra i dorea foarte mult sa ajung la Lhassa, capitala Tibetului, absolut interzis strinilor i cu att mai mult femeilor. A locuit trei ani ntr-un mic stat himalayan, Sikkim, i a vizitat toate mnstirile din zon. ntr-o astfel de mnstire l-a ntlnit pe tnrul lama Aphur Yongden, care o va nsoi din acel moment n toate peregrinrile ei. Mai trziu, n Frana, Alexandra l-a nfiat n mod legal. Alexandra David-Neel i Lama Yongden ptrund n teritoriul tibetan n doua etape, ajungnd pn la centrele sacre Jigatze i Gyantze (mai importante, dup vinii autori, dect Lhassa nsi). n 1916, n urma acestor expediii, Alexandra a fost expulzata din Sikkim, din ordinul supraintendentului britanic al zonei, deoarece englezii bnuiau ca expediiile fostei anarhiste aveau i alte scopuri dect cercetrile asupra budismului tibetan. Exploratoarea nu s-a ntors n Europa din cauza rzboiului, ci i-a continuat cltoriile prin Japonia, Coreea i China. A petrecut trei ani de studii i meditaii - la sfatul lui Dalai-Lama, care i acordase o ntrevedere (n timpul exilului pe teritoriul chinez) - la mnstirea Kum-Bum, aproape de marele lac Kuku-Nor, zon cu populaie tibetan. Alexandra a plecat din Kum-Bum, ncercnd s-i ascund identitatea, pentru a nu atrage atenia britancilor, prezeni i n teritoriul chinez. Dar prezena ei a fost totui semnalat, fiind obligat s se ntoarc spre Kuku-Nor. Fr a abandona proiectul tibetan vreo clip, n 1924 ea a pornit pentru a cincea oar spre zona interzis a "rii Zpezilor" (nume dat de tibetani propriei lor ri), de data aceasta de la misiunea britanic de la Ynuan, nsoit doar de Lama Yongden. Aceasta avea s fie o expediie reuit, i ea a constituit subiectul primei cri a Alexandrei David-Neel, carte intitulat "Cltoria unei pariziene la Lhassa" (1927). Pe toat durata cltoriilor ei, s-a confruntat cu o serie ntreag de dificulti, dar eforturile i-au fost rspltite de profunde experiene spirituale. Astfel, o cltorie despre care se spunea c va dura cteva luni avea s dureze aproape paisprezece ani. i-a nsuit modul tibetan de via, sfrind prin a-l prefera celui european i devenind Lady-Lama, titlu ce atest c fusese acceptat n lumea religioas budist tibetan. Alexandra a revenit pentru un timp n Frana. S-a instalat n Provence, la Digne-les-Bains, ntr-un mic domeniu pe care l-a numit Samten-Dzong - Fortreaa meditaiei" - devenit n 1977 sediu al Fundaiei David-Neel. A fost recunoscut ca o autoritate n materie de doctrine esoterice i a realizat mari turnee de conferine n Europa, nsoit fiind de fiul su adoptiv, Lama Yongden. n 1937, cei doi au plecat din nou n China, unde l-au ntlnit pe liderul comunist Mao (de mai multe ori) dar i pe teologul francez Teilhard de Chardin. Din cauza rzboiului chino-japonez, au rmas n China mai mult dect i-au propus

pierzndu-i toate lucrurile i ajungnd abia n 1946, epuizai i bolnavi, n India, de unde sau putut repatria. La Digne-les-Bains, Alexandra i-a scris mai departe crile, dar a pstrat mereu vie dorina de a pleca din nou n Tibet. La vrsta de peste o sut de ani, cu puin timp nainte de a muri, Alexandra David-Neel cerea s i se rennoiasc paaportul...

A scris 30 de cri de spiritualitate oriental, dintre care urmtoarele au fost traduse i n limba romn:

nvturile secrete ale buditilor tibetani Iniieri lamaiste Cunoaterea transcendent - dup textul i comentariile tibetane Cltoria unei pariziene la Lhassa n ara bandiilor gentilomi Cu mistici i magicieni n Tibet

Lung-Gom-Pa Enigmaticii mesageri din Tibet

Legende despre capacitatile extraordinare ale preotilor tibetani si despre performantele uluitoare pe care le poate atinge corpul acestora in urma unei intense pregatiri si stari de meditatie au impanzit lumea occidentala de sute de ani. Nu este un secret astazi ca in templele si manastirile din Asia, initiatii pot reusi lucruri ce ar parea imposibile pentru oamenii de rand. In aceeasi ordine de idei, va propun sa analizam impreuna unul dintre cele mai misterioase si mai de neinteles fenomene care au iesit la lumina din prea putin cunoscuta lume a misticilor tibetani mesagerii Lung-Gom-Pa. Legende despre capacitatile extraordinare ale preotilor tibetani si despre performantele uluitoare pe care le poate atinge corpul acestora in urma unei intense pregatiri si stari de meditatie au impanzit lumea occidentala de sute de ani. Nu este un secret astazi ca in templele si manastirile din Asia, initiatii pot reusi lucruri ce ar parea imposibile pentru oamenii de rand. In aceeasi ordine de idei, va propun sa analizam impreuna unul dintre cele mai misterioase si mai de neinteles fenomene care au iesit la lumina din prea putin cunoscuta lume a misticilor tibetani mesagerii Lung-Gom-Pa. Capacitatile paranormale ale misticilor tibetani au constituit subiectul multor dezbateri stiintifice, cu precadere la sfarsitul secolul al XIX-lea si inceputul secolului XX, atunci cand oamenii de stiinta europeni au incercat sa rupa barierele culturale existente intre civilizatia occidentala si cea a micutului stat asiatic. Oamenii care puteau comunica prin telepatie, care puteau levita, sau care isi puteau impinge organismul catre limite de neimaginat pentru un european, erau doar cateva dintre temele preferate de discutie ale medicilor, psihologilor sau teologilor din acea perioada. Multe dintre ele, insa, erau considerate exagerari si erau puse pe seama imaginatiei prea infierbantate a celor care pretindeau ca au vazut pe viu astfel de manifestari. Este si cazul mesagarilor Lung-Gom-Pa, cei despre care localnicii tibetani spuneau ca se puteau aseza pe un spic de grau sau pe un ou fara a le strivi, ca se puteau aseza pe o gramada de orez fara a misca un singur graunte sau, cel mai important, ca puteau calatori zile si nopti fara oprire, intr-un ritm ce il depasea chiar si pe cel al animalelor de tractiune. La urma urmei, intr-o societate in care se punea un puternic accent pe stiintele exacte, asa cum era societatea europeana, astfel de manifestari pareau de neconceput. A fost nevoie de initiativa uneia dintre cele mai cunoscute femei ale secolului XX, frantuzoaica Alexandra David-Neel, o figura de referinta in lumea exploratorilor si scriitorilor de la inceputul veacului trecut. Deghizata in pelerin, Alexandra David-Neel a intreprins, in 1924, una dintre cele mai curajoase calatorii ale vremurilor ei, o expeditie la Lhasa, intr-o perioada in care accesul oricarui strain era strict interzis in Tibet. Tot in aceeasi perioada, frantuzoaica ce avea sa isi dedice intreaga viata studierii modului de viata tibetan si a credintelor din aceasta parte a lumii, oferea lumii intregi primele date concrete despre existenta calatorilor Lung-Gom-Pa. Am vazut pentru prima oara un lung-gom-pa in desertul din partea de nord a Tibetului. Spre seara vazusem, foarte departe inainte noastra, un punct negru, in care, cu ajutorul binoclului a recunoscut un om. Am ramas foarte surprinsa. In tinuturile acelea indepartate intalnirile nu sunt prea frecvente si noi, de zece zile, nu mai vazusem picior de om. In afara de aceasta, in pustietatile fara de sfarsit de acolo, oamenii nu se aventureaza pe jos in calatorii solitare. Omul se apropia mereu si viteza cu care mergea devenea evidenta. Unul din insotitorii mei mi-a spus ca e vorba, probabil, de un lunggom-pa. Asta mi-a starnit si mai mult interesul si am vrut sa-i vorbesc, sa-l fotografiez. Cand mi-am rostit dorinta cu voce tare, slujitorul mi-a spus: - Venerabila doamna, nu-i permis sa opresti un lama si nici sa-i vorbesti. Asta i-ar provoca moartea. Cand merg, ei n-au voie sa-si intrerupa meditatiile. Daca inceteaza sa repete formulele magice, zeul care salasluieste in el fuge, si daca-l paraseste prea devreme, sufera un soc care-l omoara.

Mistici si magi din Tibet, Alexandra David-Neel. Scriitoarea mai mentioneaza ca omul nu alerga. Acesta, pur si simplu, se inalta de la pamant si sarea asemenea unei mingi. Intr-una din maini tinea un cutit ritual de care lasa impresia ca se sprijina. Misticul a trecut pe langa caravana fara a da nici cel mai mic semn ca ar fi constient de prezenta martorilor. Ulterior, membrii expeditiei aveau sa afle ca misteriosul calator ajunsese inaintea lor cu mai bine de o zi, ceea ce inseama ca ar fi parcurs distanta in acelasi ritm ametitor, timp de peste 24 de ore continuu. Dornica sa afle mai mult, Alexandra David-Neel a fost suprinsa sa afle ca preotii tibetani nu vedeau nimic special in faptele calatorului si nici macar nu il considerau pe acesta un om demn de a imbraca hainele preotesti. El nu era altceva decat un mesager iar discutiile pe tema aceasta nu anuntau atatea oprelisti ca in cazul altor subiecte tabu. Astfel, Neel urma sa descopere de la preoti adevarul din spatele enigmaticelor personaje. Calugarii care aspira la misiunea de sol, trebuie sa exerseze mai inainte. Antrenamentul consta in exercitii de respiratie si intr-o gimnastica speciala facuta in chilie, in intuneric deplin, timp de trei ani, trei luni, trei saptamani si trei zileAu inventat un examen ciudat, iar cel care il trece este considerat capabil de lucuri marete. Se sapa o groapa de aceeasi inaltime cu a candidatului. Deasupra ei se aseaza un fel de clopot de aceeasi inaltime cu adancimea gropii. Candidatul care sta pe jos, in groapa, trebuie sa treaca, dintr-un singur salt, prin deschizatura cupolei Tot de la preotii tibetani, frantuzoaica avea sa afle ca, odata cu depasirea stadiului de initiere, viitorului mesager ii este dictata formula magica de catre mentorul sau. Toata atentia novicelui se va concentra numai asupra acestei formule, cea care este capabila sa ii regleze ritmul respiratiei si cel cardiac in tempo-ul silabelor misterioase. Marsaluitorul nu are voie in timpul lungilor sale calatorii sa vorbeasca, sa priveasca in jur, nici macar sa se gandeasca la alte lucruri decat formula magica. In momentul in care porneste la drum, el isi alege un punct de pe cer si il fixeaza cu privirea pana la sfarsitul drumului. Orice obstacol intalnit in cale este evitat in mod mecanic iar oboseala nu intervine nici dupa parcurgerea mai multor sute de kilometri.

Alexandra David-Neel marturiseste chiar ca a avut ocazia, in anii petrecuti in chiliile manastirilor tibetane, sa intalneasca mesageri lung-gom-pa care i-au descris starile din timpul lungilor lor pelegrinari. Se pare ca acestia intra intr-o placuta stare de euforie si devin imuni la orice durere fizica pricinuita de oboseala sau de stancile pe care sunt nevoiti sa calce. Mai mult, odata cu insusirea secretelor mistice, unii mesageri devin atat de usori incat se vad nevoiti sa ia asupra lor diverse greutati pe care le poarta pe tot parcursul calatoriei. Fenomenul aparut, conform traditiei, inca din secolul al XIII-lea, avea sa fie confirmat ulterior si de alti exploratori si oameni de stiinta care i-au urmat in calatorii Alexandrei David-Neel. Nimeni nu a reusit, insa, sa ofere o explicatie plauzibila factorilor care duc la asemenea performante. De altfel, ipotezele medicilor europeni si ale sportivilor care au crezut ca pot egala reusitele tibetanilor s-au soldat cu esecuri lamentabile. Nici hipnoza, nici antrenamentele dure de fortifiere a muschilor, nici

macar diferentele de greutate pe care le poate resimti un om, in functie de starea psihica in care se afla, nu pot deslusi tainele mesagerilor lung-gom-pa. Tot ce se poate spune despre acesti curieri a desertului este ca ca au reprezentat si reprezinta inca.un mister al omenirii.
Intamplari descrise in carte care m-au impresionat. Acesti oameni sunt deosebiti. SPORTURI PSIHICE Alergatorii Lung-gom-pas Sub termenul general lung-gom, tibetanii includ un mare numar de practici care combina concentrarea mintala cu diferite miscari respiratorii pentru a obtine diferite rezultate de natura fizica sau spirituala. Desi efectele atribuite practicii lung-gom variaza considerabil, termenul este n special folosit pentru un tip de antrenament care se spune ca ar dezvolta o neobisnuita agerime si mai ales le confera adeptilor posibilitatea de a efectua marsuri extraordinar de lungi cu viteza uimitoare. De fapt, performantele scontate sunt caracterizate printr-o rezistenta deosebita, nu prin viteza de sprint. In aceste cazuri nu se alearga distante mici cu viteza maxima ca n concursurile noastre sportive, ci se marsaluieste cu pas rapid si fara oprire timp de mai multe zile si nopti. Manastirile din Tsang sunt renumite pentru exercitiile de iuteala. Exista o legenda care relateaza mprejurarile n care cea mai importanta - Shalu gompa - a fost desemnata pentru a urmari instruirea si antrenarea alergatorilor lung-gom-pas. Eroii acestei legende sunt doi lama proeminenti: Yungtn Dorje Pal si Bustn (personaj istoric). Primul era faimos ca magician puternic, specializat n pedepsirea zeitatilor rele. Nascut prin anul 1284 e.n., se spune ca era a saptea rencarnare succesiva a lui Subhuti (discipol al istoricului Buddha), linie ale carei rencarnari au continuat apoi prin Tashi Lama, cel prezent fiind a saisprezecea. Yungtn Dorje Pal a trait un timp la curtea mparatului dinastiei mongole, care conducea pe atunci China. Guru sau, se spune ca era un lama mistic numit Zurwang Senge, despre care nu se stie nimic precis, dect prin legende si folclor fantastic. Yungtn Dorje Pal a murit la 92 de ani. Bustn s-a nascut la Thophug, n apropiere de Shigatze n anul 188 e.n. A scris carti istorice si a aranjat scripturile buddhiste traduse din sanskrita, n colectia numita n prezent Kahgyur. Magicianul Yungtn s-a decis sa execute un solemn dubthab pentru a-l pedepsi pe Shinjed (zeul Mortii). Ritualul trebuie realizat timp de 12 ani, sau zeitatea va ucide zilnic cte o fiinta pentru a-si satisface foamea. Efectul consta n a-l pune sub controlul magicianului pe Shinjed, pentru a-i smulge promisiunea sub juramnt, de a renunta la omucideri timp de 12 ani. I se ofera unele jertfe n timpul ritualului si veneratie zilnica, ce vor trebui sa nlocuiasca vietile la care acesta renunta. Bustn a aflat de intentia lui Yungtn si dorea sa se asigure daca prietenul sau detine cu adevarat puterea de a corecta zeitati. Porni deci spre templul acestuia nsotit de alti doi nvatati lama. Acolo au aflat ca mare ct cerulShinjed a raspuns deja amenintarii lui Yungtn. Frica sa era spune legenda. Magicianul le-a spus ca au venit la timp pentru a-si dovedi dragostea si compasiunea. L-a pedepsit, spuse el, pe zeu pentru ca a terorizat omenirea, iar acum este necesar sa-l hraneasca pentru a-l multumi si sugera ca unul dintre lamas sa se ofere ca victima. Cei trei companioni s-au eschivat sub diferite motive si au plecat grabiti. Bustn a ramas singur cu Yungtn si a declarat ca daca succesul ritualului reclama cu adevarat un sacrificiu uman, care sa opreasca uciderea zilnica a oamenilor timp de 12 ani, el este gata sa paseasca n gura deschisa a lui Shinjed. La aceasta propunere generoasa, magicianul a replicat ca poate asigura reusita ritualului fara sacrificarea vietii prietenului sau. Ii va ncredinta nsa lui si succesorilor sai sarcina de a ndeplini ritualul prescris, la fiecare 12 ani. Bustn a acceptat responsabilitatea si Yungtn prin puterile sale magice a creat nenumarati porumbei fantoma si i-a trimis n gura lui Shijed. De atunci, succesivele rencarnari ale lui lama Bustn care au condus Shalu gompa au perpetuat celebrarea ceremoniei hranirii. Se pare ca odata cu trecerea timpului Shinjed si-a mai facut niste colegi, caci n ziua de astazi se vorbeste despre multi demoni care sunt invocati cu aceasta ocazie. Era nevoie de un alergator care sa-i adune pe acesti demoni din diferite locuri. Alergatorul era numit Maheketang. Numele Mahe provine de la taurul pe care calatoreste Shinjed. Acest animal este nenfricat si consecvent n provocarea spiritelor rele. Alergatorul ales este alternativ un calugar de la Nyang td kyid phug, sau unul de la Samding. Cei care aspira sa joace rolul de Maheketang urmeaza un antrenament preliminar n una sau alta din manastirile mentionate. Antrenamentul consta n exercitii de respiratie practicate n stricta izolare, la ntuneric, timp de trei ani si trei luni. Dintre exercitii, urmatorul se bucura de cea mai mare favoare n rndul numerosilor ascetici tibetani, care nu sunt prea nzestrati intelectual. Elevul sta cu picioarele ncrucisate pe o perna mare si groasa. Inspira ncet, prelung, de parca ar vrea sa-si umple tot corpul cu aer. Apoi, tinndu-si respiratia, sare cu picioarele ncrucisate fara a se ajuta de mini si cade napoi pe perna, ramnnd n aceeasi pozitie. Repeta acest exercitiu de un numar de ori n cadrul fiecarei sedinte. Unii lama reusesc n final sa sara foarte sus n acest fel. Sunt si unele femei care se antreneaza n aceasta maniera. Potrivit tibetanilor, corpul celor care exerseaza ani de zile, prin aceasta metoda devine excesiv de usor, aproape fara greutate. Astfel de oameni, se spune, sunt n stare sa se aseze pe un spic de orz fara a-i ndoi paiul, sau sa se urce pe o

gramada de graunte fara a le misca. De fapt se urmareste levitatia. Este impus un test curios si elevul care l trece cu succes este considerat capabil sa execute faptele de mai sus mentionate, sau va reusi n cele din urma. Se sapa o groapa cu adncimea egala cu naltimea candidatului. Deasupra se construieste un soi de cupola a carei naltime atinge si ea naltimea candidatului. In vrful cupolei se afla o mica deschidere. Astfel, ntre omul asezat cu picioarele ncrucisate pe fundul gropii si deschidere, se afla o distanta egala cu dublul naltimii omului. Testul consta n a sari cu picioarele ncrucisate asa ca n timpul antrenamentelor si a iesi prin mica deschidere din vrful cupolei. Maheketang porneste n a unsprezecea zi a celei de a zecea luna a anului tibetan (corespunzatoare lunii noiembrie); dupa vizitarea oraselor Lhasa, Samye si a altor cteva locuri, se rentoarce la Shalu n a 25-a zi a aceleiasi luni. Porneste imediat din nou, mergnd la Shigatze, prelungind turul n tinuturile nalte din Tsang si ntorcndu-se la Shalu dupa o luna. Apoi succesorul direct al lui Bustn oficiaza ritualul ispasirii, invitarea demonilor de catre Maheketang fiind dupa toate aparentele, acceptata fara obiectii. Primul pas nainte de a trece la antrenament este ca de obicei, dobndirea puterii prin ritualul angkur. Trebuie apoi sa urmeze, sub ndrumarea unui profesor experimentat, o autoinstruire timp de mai multi ani n diferite feluri de respiratie. Doar n momentul cnd sicipolul a atins un grad suficient de perfectionare, se va putea astepta la realizarea performantei nsesi. In acest studiu, urmeaza un nou angkur, iar maestrul i va mpartasi novicelui o formula magica. Acesta din urma va fi sfatuit sa-si concentreze gndurile la recitarea mentala cadentata a acestei formule cu care, n timpul mersului, inspiratiile si expiratiile trebuie sa fie n ritm; pasii, respiratia si silabele formulei fiind sincronizate. Drumetul nu trebuie nici sa vorbeasca, nici sa se uite ntr-o parte, sau alta. Trebuie sa-si mentina privirea fixata pe un obiect distant si sa nu permita distragerea atentiei de catre nimic altceva. Cnd se ajunge la transa, desi constiinta normala este n mare masura suprimata, ramne suficienta pentru ca omul sa evite obstacolele din drum si sa aiba n minte directia si tinta sa. Spatiile goale ale pustiurilor, platourile, mai ales pe nserat, sunt conditii favorabile. Chiar daca cineva a facut deja un mars lung n timpul zilei si se simte obosit, transa se obtine relativ usor la asfintit. Oboseala nu se va mai resimti, si drumetul poate sa continue mersul mile ntregi. Primele ore ale diminetii sunt de asemenea favorabile, dar n masura mai mica. Amiaza si dupa-amiaza devreme, vaile nguste, terenurile mpadurite si zonele denivelate, sunt considerate nefavorabile si numai adeptii perfectionati lung-gom sunt capabili sa domine influentele adverse care sunt emanate de acestea. Orice noapte senina pare potrivita pentru antrenamentul ncepatorilor, dar stralucirea puternica a stelelor este deosebit de favorabila. Unii sunt nvatati sa-si pastreze privirea fixata pe o stea deosebita. Asta pare sa aiba legatura cu efectul hipnotic. Printre novicii care se antreneaza n acest fel sunt unii care apune sau se ridica deasupra capului pesteaua lorse opresc din mers cnd bolta cereasca. Altii, din contra, nu remarca disparitia ei caci n timp ce steaua iese din raza lor vizuala ei si formeaza o imagine subiectiva a acesteia, care ramne fixa n fata lor. Unii initiati n legea secreta afirma ca drept rezultat al multor ani de practica, dupa ce au calatorit o anumita distanta, picioarele lui lung-gom-pa nu mai ating pamntul, si el aluneca prin aer cu mare viteza. Se poate ajunge la situatia n care un lung-gom-pa nu-si mai simte greutatea propriului corp. Un fel de anestezie atenueaza senzatiile produse prin lovirea de pietre sau alte obstacole din drum si se poate merge ore n sir cu o viteza neobisnuita, cu o usoara ameteala agreabila bine cunoscuta motociclistilor sportivi. Sursa: Forum : Unica

******
Tumo - trezirea cldurii interioare A petrece o iarn ntr-o grot printre zpezi la o altitudine cuprins ntre 3.500 m i 6.000 m, mbrcat cu veminte subiri sau chiar dezbrcat, i nici mcar s nu rceti, este o realizare deosebit. Totui, numeroi pustnici tibetani trec n fiecare an cu bine prin aceast ncercare. Rezistena lor este atribuit puterii pe care o dein de a genera tumo. Cuvntul tumo nseamn literal cldur", dar nu este folosit n limba tibetan pentru a desemna cldura obinuit. n nvtura secret, tumo este focul subtil existent n fiina uman, pe care aspirantul l trezete i l dinamizeaz 7

prin intermediul respiraiei controlate, genernd cldur n tot corpul. Iniierea n tumo este precedat de o lung perioad de testare a aspirantului. Calitatea absolut necesar celui care realizeaz aceast tehnic consider c este vitalitatea. Cednd insistenelor mele de a-mi scurta perioada de testare, venerabilul lama care m-a iniiat n tehnica de tumo, mi-a indicat s merg ntr-un loc izolat, s m mbiez n apa foarte rece a unui pru. Apoi, fr s m terg sau s m mbrac, trebuia s-mi petrec noaptea acolo nemicat n meditaie. Iarna nu ncepuse nc, dar la altitudinea de 3.500 m unde era situat locul indicat, nopile erau cu adevrat geroase i am fost foarte mndr c nu am rcit. Dup o scurt perioad n care exerseaz sub ndrumarea atent a unui maestru, discipolul trebuie s se retrag htr-un loc foarte izolat, absolut solitar, situat la mare nlime (n Tibet, aceasta nseamn la peste 3.500 m). Discipolul trebuie s-i nceap antrenamentele n fiecare zi nainte de apus i s sfreasc exerciiile speciale tumo nainte de rsrit, or la care el trebuie s realizeze anumite meditaii. Practica se desfoar afar, adeptul fiind dezbrcat sau mbrcat doar cu un vemnt subire de bumbac. nceptorii pot sta pe o saltea de paie sau pe o bucat de pnz de sac, ori pe un trunchi de lemn. Discipolii mai avansai vor sta pe pmnt, iar cei care au atins un anumit grad de miestrie se vor aeza direct pe zpad sau pe suprafaa ngheat a unui lac sau ru. Ei trebuie s nu mnnce i s nu bea mai ales buturi calde, nainte de nceperea exercitiilor. Diferite exerciii de respiraie vor fi practicate la nceput pentru a purifica aura practicantului. Pasiunile inferioare (mndria, mnia, ura, lcomia, lenea, prostia) vor fi respinse mental cu ajutorul expiraiilor ritmice. Toate binecuvntrile sfinilor, spiritul lui Buddha, cele cinci nelepciuni vor fi asimilate n timpul inspiraiei. Acum, dup ce a alungat toate gndurile parazite i grijile, devenind perfect calm, aspirantul vizualizeaz n corpul su un lotus de aur la nivelul ombilicului. n acest lotus, strlucind ca Soarele, este vizualizat silaba Ram". Deasupra se afl silaba Ma", iar din aceasta eman Dorjee Naljorma (o zeitate feminin). Aceste silabe mistice numite bija mantra (sunete smn) nu trebuie privite ca simple litere sau reprezentri simbolice ale lucrurilor. De exemplu, Ram nu este numele mistic al focului, ci este nsi smna focului. Puterea bija mantra-elor rezid n sunetul lor pe care hinduii l consider creator. Anumii mistici tibetani sunt ferm convini c silaba Ram pronunat corect poate genera focul, chiar i n plan fizic, fr combustibil aparent. Aspirantul trebuie s se concentreze asupra apariiei focului subtil, care urc de-a lungul canalului energetic central al fiinei sale, Uma (n tibetan) sau Sushumna Nadi (n sanscrit), situat n plan subtil de-a lungul coloanei vertebrale. (extras din cartea Cu mistici si magicieni n Tibet")

VIzualizarea creatoare Zei, demoni, ntregul univers nu sunt dect miraje care exist n minte, create i absorbite de minte", afirma nvtura tibetan, Crearea unei forme-gnd Yidam are doua scopuri distincte. Primul i cel mai nobil const n a-i nva pe discipoli ca nu exista ali zei sau demoni dect cei creai de propria lor minte. Al doilea scop, mai puin nalt, este dobndirea unei puternice modaliti de protecie. Totui practica aceasta este considerat a fi plin de pericole pentru oricine nu a dobndit un nalt grad de iluminare mental i spiritual i nu este pe deplin contient de natura forelor psihice care acioneaz n acest proces. Dotat cu destul vitalitate pentru a fi capabil sa joace rolul unei fiine reale, tulpa (forma-gnd creat prin vizualizare) tinde sa se elibereze de sub controlul creatorului. n afara de faptul ca am avut cteva ocazii de a asista la crearea unor astfel de fantome, nencrederea care m caracterizeaz m-a determinat s experimentez eu nsmi i eforturile s-au soldat cu anumite succese. Pentru a nltura influena picturilor lamaiste pe care le aveam n jurul meu zilnic, am ales pentru experimentul meu un caracter anodin: un clugr rotofei i gras, tipul inocentului jovial. M-am retras si am practicat concentrarea mental i alte ritualuri. Dup cteva luni, forma clugrului pe care o vizualizasem s-a materializat. A devenit un fel de musafir al locuinei mele. Atunci am ntrerupt izolarea si am pornit ntr-o cltorie lund cu mine servitorii i corturile. Clugrul s-a alturat grupului. Dei am trit n loc deschis, clrind cteva mile

pe zi, iluzia a persistat, l vedeam pe grsuul clugr ici-colo, fr s fie necesar s m concentrez pentru a-l face s apar. Forma-gnd executa anumite activiti fireti ntr-o cltorie, pe care eu nu le comandam. De exemplu, se plimba, se oprea, privea n jos. Iluzia era mai ales vizual, dar uneori parc i auzeam roba fonind n spatele meu, iar la un moment dat mi s-a prut c mi atinge coapsa. nfiarea pe care am vizualizat-o cnd am creat forma-gnd a nceput s se schimbe treptat. Rotofeiul glume a nceput s slbeasc, expresia feei devenind viclean, iar privirea rutcioas. Devenise deranjant i obraznic. Pe scurt, l-am scpat de sub control, ntr-o zi, un pstor care mi-a adus n dar unt i ceai, vzndul pe clugr n cortul meu, l-a luat drept un lama autentic. Ar fi trebuit s las aceast form-gnd s-si urmeze drumul, dar prezena sa nedorit ncepuse s m oboseasc. Mai mult, plnuiam cltoria la Lhassa i aveam nevoie de o minte eliberat de alte preocupri, aa c am decis s dizolv Yidam-ul creat. Am reuit, dar numai dup 6 luni de strdanie intens. Creatura minii mele inea cu tenacitate s triasc. (extras din cartea Cu mistici si magicieni n Tibet")

10