Viața necunoscută a lui Isus povestită de Osho

safiisanatos.ro/sanatate-spirituala/credinta-si-religie/viata-necunoscuta-lui-isus-povestita-de-osho/

Claudiu Pastor May 16,

2014

A fost Isus o persoană iluminată în totalitate?

Da, el a fost pe deplin iluminat. Dar, din
cauza faptului că a trăit în mijlocul unui
popor ignorant cu privire la iluminare, el a
trebuit să vorbească într-o limbă care
poate a arătat exact contrariul. Isus a
trebuit să folosească un asemenea limbaj,
deoarece, în acel moment și loc, nu exista
nicio altă posibilitate, doar în această
modalitate putea fi înțeles. Limbile
diferă între ele. Când un Buddha vorbește,
el se folosește de un limbaj care este total
diferit de celelalte limbaje. El nu poate
spune, ”Eu sunt Fiul lui Dumnezeu,”
pentru că simplul fapt de a vorbi despre
Fiul sau Tatăl este un nonsens. Cu toate
acestea, Isus nu poate vorbi într-o altă limbă – Isus se adresează unor categorii diferite
de persoane.

Cu toate acestea, Isus este legat de Buddha.

Creștinismul nu are nicio dovadă despre locul în care a trăit Isus timp de treizeci
de ani. Cu excepția a două evenimente anterioare – atunci când s-a născut și momentul
împlinirii a șapte ani – doar o perioadă de trei ani este cunoscută; restul anilor rămân o
enigmă. Cu toate acestea, India susține că există anumite povești din Kashmir care
ar indica faptul că Isus a meditat într-o mănăstire budistă în toți ceilalți ani în care
nu se cunoaște nimic despre viața sa.

În cartea sa ”Șarpele Paradisului”, Miquel Serrano, scrie: ”Nimeni nu știe ce a făcut sau
unde a trăit până la vârsta de treizeci de ani, anul în care a început să predice. Cu toate
acestea, există o legendă care spune că El a fost in Kashmir – numele original al
Kashmirului. „Ka” înseamnă „la fel” sau „egal cu”, iar ”shir„ înseamnă Siria.

Deasemenea, se spune că un călător rus, Nicolae Notovich, care a venit în India în

1887, a vizitat Ladakah din Tibet, în timpul cât a fost bolnav și a fost cazat în celebrul
Hemis Gumpa. În timpul șederii sale a răsfoit diferite volume budiste de scripturi și

1/7
literatură în care a găsit o mențiune despre Isus, învățăturile sale și despre vizita
sa la Ladakh. Mai târziu, Notovich și-a publicat cartea ”Viața Sfântului Isus„ în care a
relatat tot ceea ce a aflat în timpul vizitei sale în Ladakh și în alte țări în Est.

Se spune că din Ladakh, după ce a străbătut numeroase trecători montane înalte, ghețari
și văi înzăpezite, Isus a ajuns la Pahalgam în Kashmir. A locuit acolo o perioadă lungă
de timp ca și păstor. În acest loc, Isus a găsit urme ale triburilor din Israel.

După plecarea lui Isus, acest sat a fost numit Pahalgam, satul păstorilor, Pahal
însemnând păstor, iar gam însemnând sat. Mai târziu, în drumul său spre Srinagar,
Isus s-a odihnit și a predicat la Ishkuman/Ishmuqam – locul de odihnă al lui Isus –
iar acest sat a fost numit, de asemenea, după El. La vârsta de treizeci de ani, Isus
apare brusc în Ierusalim și de acolo începe șirul poveștii răstignirii și a învierii.

În timp ce Isus se afla încă pe cruce, un soldat i-a străpuns

cu lancea trupul, pentru ca în momentul următor, să se
scurgă din el sânge și apă. Incidentul este înregistrat în
Evanghelia după Ioan:” Dar unul dintre soldați a
străpuns cu o suliță trupul și de îndată a ieșit sânge și
apă.” Acest lucru a dus la convingerea că Isus era încă
viu pe cruce pentru că sângele nu poate curge din trupul
unei persoane decedate.

Dar Isus trebuia să moară. Fie moare pe cruce, fie întrega

lume a creștinismului moare. Creștinismul depinde de
miracolul învierii; s-a anunțat că Hristos va fi răstignit și
apoi va învia. Isus a înviat – trebuia să fie așa. Daca nu s-ar
fi întâmplat așa, evreii nu ar fi crezut că el este un profet.

Ceea ce au așteptat, s-a întâmplat. După trei zile, corpul său a dispărut din peștera
unde fusese pus și văzut de cel puțin opt persoane.

Acesta s-a întors în Kashmir și a trăit acolo până la vârsta de 112 ani, apoi a murit,
fiind cunoscut orașul și locul exact al morții sale.

Oare El trăiește în Kashmir sub un alt nume?

Nu, nu sub un alt nume. În timp ce cei din Occident îl numesc Isus, întreaga lume
arabă îl numește Esus sau Esau. În Kashmir era cunoscut sub numele de Yousa-
Asaf. Mormântul său este cunoscut sub numele de Mormântul lui Yousa-Asaf care a
venit dintr-o țară îndepărtată. Pe mormânt este inscripționat faptul că a venit să
locuiască în Kashmir în urmă cu 1900 de ani.

Miquel Serrano, autorul Șarpelui din Paradis, vizitând mormântul, a scris că: ”Era seară
când am ajuns la mormânt, iar în lumina apusului de soare, fețele oamenilor și copiilor
de pe stradă păreau sfinte. Ei arătau precum oamenii din antichitate; foarte probabil
aveau o legătură cu unul dintre triburile pierdute ale Israelului care se spune că au
2/7
emigrat în India. Mi-am scos pantofii și am intrat într-un mormânt foarte vechi
înconjurat de o piatră filigranată foarte mare, în timp ce într-o parte era o amprentă
tăiată în piatră. Se spune că ar fi amprenta picioarelor lui Yousa-Asaf, iar potrivit
legendei, Yousa-Asaf este Isus. Pe peretele mormântului atârna o inscripție iar sub ea
era o traducere a ei din Sharda în Engleză care se traducea : Yousa-Asaf (Khanya,
Srinagar)”.

Isus era o ființă iluminată. Fenomenul învierii din perspectiva dogmei creștine pare
de neconceput, dar nu și pentru Yoga. Yoga crede – și există dovezi în privința asta – că
unei persoane i se poate opri inima fără a muri de fapt. Inima se oprește, pulsul
dispare, respirația se oprește – Yoga are chiar metode prin care predă lucrurile
acestea. Se știe că în India, Isus a practicat unele exerciții de Yoga în momentul în care a
fost așezat pe cruce, pentru că dacă organismul moare, nu mai există nicio șansă ca
acesta să revină la viață.

Când cei care l-au răstignit pe Isus au realizat că a murit, i-au coborât trupul de pe
cruce și l-au dat adepților săi. După ce i-au înfășurat trupul într-o etamină subțire și l-
au uns cu mir, care și în ziua de astăzi este cunoscut ca ”mirul lui Isus”, doi dintre
adepții săi, Iosif și Nicodim, i-au dus trupul într-o peșteră, blocându-i intrarea cu un
bolovan imens.

Pe de altă parte, există o sectă, Esenienii, care are propria versiune privind moartea și
învierea lui Isus. Se spune că esenienii i-au vindecat rănile lui Isus. După ce a fost
văzut din nou, deoarece adepții săi nu puteau crede că este același Isus care a fost
răstignit, singura modalitate – și acest lucru este consemnat în Biblie – era să le arate
rănile vindecate. Acele răni au fost vindecate de căte esenieni, iar vindecarea a avut loc
în timpul celor trei zile în care Isus a rămas în peșteră. Apoi, după vindecarea
rănilor, acesta a dispărut. Bolovanul imens de la gura peșterii a fost înlăturat iar în
peșteră nu mai era nimeni.

Isus nu mai era acolo! Pornind de la acestă dispariție a lui Isus s-a ajuns la teoria
învierii sale și a ridicării la ceruri. Dar, după ce s-a arătat ucenicilor Săi, a trebuit să
dispară din nou, pentru că dacă ar mai fi rămas ar fi fost răstignit din nou. Ca urmare,
a plecat în India, unde se spune că a ultimul trib a lui Israel s-a retras.

Celebrul istoric francez, Bernier, care a vizitat India în timpul domniei lui Aurangzeb, a
scris că: ” La intrarea în regat, după ce am trecut de trecătoarea Pir Panjal, locuitorii
satelor de frontieră m-au atacat crezând că sunt evreu.”

Da, locuitorii Kashmirului chiar seamănă cu evreii – atât fața lor cât și în fiecare expresie.
Oriunde te-ai duce în Kashmir, ai impresia că ești într-o țară evreiască. Se spune că Isus
a venit în Kashmir pentru că era un teren evreiesc în India. În Kashmir există multe
povești despre Isus, dar fiecare trebuie să meargă acolo pentru a le descoperi și a le
înțelege.

3/7
Răstignirea l-a schimbat pe Isus în totalitate. De atunci, a trăit în India timp de
șaptezeci de ani, într-o discreție și tăcere
totală – necunoscut, ascuns. El nu a fost
un profet, nici un predicator. Tocmai de
aceea nu se cunoaște foarte multe despre
El.

Creștinismul are multe lipsuri. Chiar și în

privința vieții lui Isus nu se cunosc foarte
multe detalii. Întreaga lui existență
rămâne un mister: practicile sale, modul
său de meditație, totul. Apostolii creștini
care au consemnat ceea ce Isus le-a Osho
spus au fost niște oameni fără școală,
unul dintre ei era pescar iar altul, tâmplar, și nu au înțeles în totalitate învățăturile lui
Isus.

Apostolii nu au înțeles ceea ce făcea Isus pe munte și de ce a stat în tăcere timp de

patruzeci de zile. Ei au menționat doar faptul că El a stat pe munte și că după cele
patruzeci de zile a început să predice. Dar ce a făcut Isus pe munte? Nu se știe nimic.

După perioada lui de tăcere, Isus a devenit din ce în ce mai implicat în lucruri ce
părea mai mult sociale și politice decât religioase. Și trebuia să fie așa, pentru că cei
din jurul său erau oameni fără interese filosofice, iar ceea ce spunea se interpreta
greșit. Când acesta a spus ”Eu sunt regele Iudeilor”, El nu vorbea despre un popor
anume, ci vorbea în metafore.

Nu numai că dușmanii săi l-au înțeles greșit, dar, chiar și adepții și apostolii săi i-au
interpretat greșit cuvintele. Aceștia au început să se gândească la existența unui regat
evreiesc într-o altă parte a lumii; ei nu au putut să înțeleagă că ceea ce spunea Isus
aparținea unei lumi simbolice. Deasemenea, ei au crezut că Isus va deveni rege, mai
devreme sau mai târziu. Această declarație a înrăutățit situația. Poate că dacă ar fi locuit
într-o altă țară, nu ar fi fost răstignit, dar pentru evrei, acesta reprezenta o problemă. În
general, evreii sunt foarte materialiști. Ei erau materialiști pe vremea lui Isus și încă
sunt. Pentru ei, cealaltă lume este lipsită de sens; pentru ei contează doar acestă lume.
Chiar dacă vorbesc de o altă lume, în concepția lor, ea este doar o prelungire a acesti
lumi, nu o transcendență și o continuitate. Ei au un alt mod de a gândi. De aceea, în ceea
ce privește lumea materială, contribuția lui Isus este capitală. Asta nu este o întâmplare.
Persoana responsabilă de impunerea unui nou mod de a gândi în ceea ce privește
conceptul materialistic, a fost însă evreul Karl Marx.

Karl, Marx, Freud, Einstein – acești trei evrei sunt antreprenorii secolului al XX-lea .
Trei evrei ajută la construirea întregii lumi! De ce? În ziua de astăzi, fiecare locuitor al
planetei a fost influențat într-o oarecare măsură de conceptul evreiesc. Evreii sunt

4/7
persoane cu picioarele pe pământ, înrădăcinați, așa că
în momentul în care Hristos a început să vorbească
asemenea unui Buddha, nu a exista nicio întâlnire,
nicio comuniune. El a fost înțeles greșit în mod
repetat.

Pilat a fost mult mai înțelegător față de El, decât

propriul popor. El întotdeauna a știut că a fost răstignit
un om nevinovat și a încercat din răsputeri să împiedice
acest lucru. Cu toate acestea, mai existau și
considerente politice.

Chiar și când era pe punctul de a fi răstignit, Pilat l-a

întrebat pe Isus: ”Ce este adevărul?” Iar Isus a rămas
tăcut. A fost un răspuns budist. Doar Buddha a rămas
Karl Marx
tăcut cu privire la adevăr. Nimeni altcineva nu a mai
făcut acest lucru. Numai Buddha a rămas tăcut, într-o
liniște totală. Și la fel a făcut și Isus. Însă, evreii au înțeles că Isus, de fapt, nu știe
răspunsul. Ei au considerat că dacă cunoaște răspunsul, va răspunde. Cu toate acestea,
am știut întotdeauna că Pilat l-a înțeles. El era de origine romană; se poate ca el să îl fi
înțeles. Dar Pilat a dispărut de pe scenă; a lăsat toate sarcinile pe umerii preoților și a
dispărut – nu dorea să fie implicat.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat datorită faptului că au fost utilizate două limbi. Isus
vorbea de lumea cealaltă, iar evreii au luat fiecare cuvânt literalmente. Acest lucru
nu s-ar fi întâmplat în India unde există o lungă tradiție a parabolelor și a
simbolurilor. Acolo, vorbirea metaforică este posibilă întrucât tradițiile sunt atât de
populare și folosite, încât, atunci când cineva vorbește despre acestă lume, ceilalți înțeleg
că ar vorbi despre lumea cealaltă. În India există poeți care scriu despre dragoste,
romantism, sex, lucruri ce aparțin lumii acesteia, dar susținătorii lor le interpreteză în
mod simbolic, ca și cum ar aparține unei alte lumi. Chiar dacă vorbim despre vin și femei,
ei cred că vinul înseamnă extaz iar femeile sunt niște zeițe. Chiar se întâmplă!

Evreii i-au totul foarte literal. Și surprinzător, au rămas la fel. Ei sunt un popor foarte
ciudat, cu o perspectivă diferită de restul lumii. Acesta este motivul pentru care ei nu simt
acasă niciunde. Ei nu pot fi altfel pentru că au alt mod de a gândi. Este foarte dificil să
înțelegi un evreu. Au o atitudine închisă și defensivă. Lucrul de bază cu privire la evrei
este că ei gândesc în termeni materialistici – chiar și Dumnezeu pare a fi o parte a
lumii materiale. Din acestă cauză a fost foarte greu pentru ei să îl înțeleagă pe Isus. De
exemplu, evreii spun că, atunci când cineva îți vrea răul, ar trebui să îi întorci fapta
– chiar cu o putere mai mare. Așa se comportă materia, reacționează!

Isus începuse să spună anumite lucruri absolut contradictorii: dacă cineva te lovește pe
un obraz, atunci întoarce-i și celălalt obraz. Aceasta este o modalitate de acțiune și
gândire absolut budistă. Unii nu pot pricepe cum un evreu poate dintr-o dată să
vorbească în acest mod. Nu mai existase așa ceva până acum. Nu se întâmplă nimic dacă
5/7
nu există o cauză. Astfel că Isus este de neconceput ca și evreu, invataturile lui nu isi
are origini în istoria evreilor. El nu poate avea vreo legătură cu evreii pentru că nu are
nimic în comun cu ei. Dragostea lui Isus, compasiunea sa, din perspectiva existenței
unui Dumnezeu în concepția poporului evreu, este de neconceput.

Nu poate exista un Dumnezeu mai gelos, mai violent și mai furios ca Dumnezeul
evreu. El poate distruge un oraș întreg într-o clipă dacă cineva îi încalcă poruncile. Apoi,
subit, apare Isus care spune, ”Dumnezeu este iubire.” Este de neconceput dacă nu a
perturbat altceva, între timp, tradiția. Când Buddha vorbește despre compasiune nu
este neconceput. Întreaga Indie a vorbit secole de-a rândul despre ea iar Buddha este o
parte a tradiției. Dar, Isus nu face parte din tradiția evreiască . Din această cauză, EL
a fost ucis și răstignit.

În India, niciodată nu a fost ucis vreun Buddha ,

pentru că el aparține tradiției și se conformează
idealurilor profunde. Se crede chiar că Buddha
este mai indian decât întreaga societate indiană
datorită faptului că el se conformează idealurilor
de bază ale țării.

În schimb, Isus a fost mai mult un străin în

Ierusalim, folosind cuvinte și simboluri, o limbă
total necunoscută evreilor. El trebuia să fie
răstignit; era ceva natural. Îl văd pe Isus trăind
într-o meditație adâncă, în totală iluminare, însă
viețuind într-o societate politică, nu religioasă sau
filosofică.

Evreii nu au dat omenirii mari filosofi. Ei au Buddha

dăruit lumii oameni de știință, dar nu filosofi,
pentru că modul lor de gândire este diferit. Isus a fost un străin, care a început să
creeze probleme și care trebuia să fie redus la tăcere. Apoi, a reușit să scape și a nu mai
revenit niciodată în acel loc. A trăit în tăcere alături de un grup mic de oameni, lucrând în
liniște, ezoteric. Iar eu simt că încă mai există o tradiție ascunsă, ezoterică care mai
continuă și astăzi. Dacă cineva ar uita de existența Creștinismului și ar merge înapoi în
timp, va descoperi un Creștinism fără Isus, însă va rămâne uluit. Creștinismul nu fost
decît o barieră în calea gândirii.

Ori de câte ori te gândești la Isus, prima interpretarea a acestuia vine din partea
creștinismului. Acum cateva zeci de ani, când au fost descoperite Manuscrisele de la
Marea Moartă, s-a creat foarte multă agitație. Manuscrisele, care inițial aparțineau
Esenienilor, sunt mult mai autentice decât Biblia. Dar Creștinismul nu putea să facă
un compromis. Manuscrisele de la Marea Moartă spun o cu totul altă poveste
despre evrei. Chiar și Coranul are propria sa variantă. Se pare că Mohamed,
deasemenea, a luat contact cu numeroși mistici evrei.

6/7
Întotdeauna se întâmplă așa: când spun ceva, creez două grupuri de oameni în jurul
meu. Un grup va fi exoteric. Ei vor organiza, ei vor face multe lucruri în legătură cu
societatea, cu lumea care este înafară; ei vor ajuta la preservarea a tot ce spun eu.
Celălalt grup va fi preocupat mai mult de lumea interioară. Mai devreme sau mai
târziu cele două grupuri în mod obligatoriu vor intra în conflict pentru că abordarea
lor este diferită. Grupul interior, mintea ezoterică, este preocupată de altceva, diferit de
interesul grupului exoteric. Și în cele din urmă, grupul exterior va câștiga deoarece ei pot
lucra ca un grup. Cei ezoterici nu pot lucra ca un grup; ei continuă să lucreze ca indivizi.
Când un individ este pierdut, ceva se pierde pentru totdeauna.

Acest lucru i se întâmplă fiecărui profesor. În cele din urmă, grupul orientat spre
exterior va deveni din ce în ce mai influent; va deveni o comunitate. Primul lucru
pe care o comunitate trebuie să îl facă este să distrugă partea ezoterică, pentru că,
grupul ezoteric va constitui mereu un obstacol. Din cauza ”ereziei”, Creștinismul a
distrus orice urmă de ezoteric.

În prezent, Papa se situează la celaltă extremă față de Isus: aceasta este schisma
finală dintre exoteric și ezoteric. Papa se aseamănă mai mult cu preoții care l-au
răstignit pe Isus, decât Isus însuși. Dacă Isus, ar veni din nou pe pământ, ar fi răstignit la
Roma, de către Vatican. Vaticanul reprezintă exotericul, partea organizațională,
instituția.

Acestea sunt probleme intrinseci – ele se întâmplă și nu putem face nimic în privința
asta.

Da, Isus a fost o ființă iluminată exact ca și Buddha, Mahavira, Krishna .

Osho, Fragment din cartea ”Marea provocare”, Capitolul nouă

Sursa: o-meditation.com

7/7