25%(4)25% au considerat acest document util (4 voturi)
647 vizualizări1 pagină
Această carte se adresează în primul rând studenţilor la psihologie, care au nevoie de informaţii privind specificul psihoterapiei, calităţile şi condiţiile necesare pentru a deveni psihoterapeut, principalele orientări în psihoterapie, o scurtă caracterizare a fiecărei orientări şi unele aspecte de ordin deontologic.
În al doilea rând, cartea se adresează tuturor specialiştilor implicaţi în serviciile de intervenţie psihologică: psihologi clinicieni, consilieri psihologici sau psihoterapeuţi, consilieri educaţionali, asistenţi sociali care lucrează în cadru instituţionalizat sau privat.
Nu în ultimul rând, cartea se adresează tuturor persoanelor interesate de acest domeniu, care doresc să se familiarizeze cu modul în care psihoterapia îi poate ajuta în anumite momente dificile din viaţă sau doresc unele indicii legate de alegerea unei psihoterapii sau a unui psihoterapeut eficient.
Psihoterapia reprezintă un refugiu sigur pentru schimbări reale, negocierea unor ţeluri comune, adoptarea unor proceduri mutual acceptabile, încorporarea unor schimbări dorite în viaţa de zi cu zi.
Când vin la psihoterapeut, oamenii sunt uşuraţi să afle că problemele lor personale sunt bine înţelese de către o persoană care îi ascultă cu atenţie
şi îi observă (Rizeanu, 2006).
Cei care sunt descurajaţi şi necăjiţi prind curaj atunci când observă cum alţii au făcut schimbări satisfăcătoare. Când sunt invadaţi de emoţii intense, o ghidare suportivă spre noi opţiuni le este de mare ajutor. Când sunt asediaţi de presiuni complexe, sunt învăţaţi să-şi acorde timp să se gândească cum pot influenţa ei desfăşurarea evenimentelor.
Motivele pentru care oamenii apelează la psihoterapie sunt diverse, începând cu nefericirea personală, divergenţe de tot felul, până la optimizarea performanţelor în diverse domenii.
Cel mai adesea, oamenii apelează la psihoterapie când comportamentul de zi cu zi intră în conflict cu criteriile sociale de normalitate şi/sau cu propriul simţ de adaptare adecvată.
O persoană vine la cabinet după ce a încercat fără succes să facă faţă propriilor probleme; această persoană se poate decide singură sau poate fi sfătuită de prieteni, familie, medici, etc. În unele cazuri,
discomfortul psihologic asociat problemelor medicale de durată poate fi ameliorat prin psihoterapie.
De asemenea, diversele schimbări ce pot interveni, de la lipsa unui loc de muncă şi până la pierderea unei persoane apropiate, pot declanşa sau înrăutăţi anumite disfuncţionalităţi la nivel psihic, fiind necesar ajutorul extern specializat.
Unii oameni nu vin la psihoterapie din convingerea greşită că problema lor este de natură fizică, nu psihică, ei confundând anxietatea sau tulburările de dispoziţie cu unele dezechilibre chimice.
Este adevărat că anumite investigaţii medicale precum tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică nucleară pot decela un substrat fiziologic al tulburărilor suferite, substrat de tipul unei vascularizaţii inadecvate sau de tipul existenţei anumitor neurotransmiţători ce pot fi implicaţi, dar nu pe deplin responsabili de anumite manifestări de ordin psihologic. Dar este adevarat şi faptul că anumite modificări neurofizio- logice se pot produce la nivelul creierului şi în urma şedinţelor de psihoterapie.
Faptul că modificările fizice sunt demonstrabile nu duce neapărat la concluzia că sunt necesare intervenţii în acest domeniu: mintea şi corpul fuzionează strâns. Psihoterapia este de mare ajutor celor cu probleme medicale, în sensul că suportul psihologic ameliorează şi minimizează
efectele evoluţiei bolii.
Credinţa oamenilor că lucrurile se vor îmbunătăţi oricum, cu timpul, este o motivaţie comună pentru a nu apela la psihoterapie, dar adevărul este că nu timpul este cel care vindecă, ci modul în care îşi folosesc timpul face diferenţa. Când apar probleme minore în viaţa oamenilor, majoritatea consideră că se vor descurca dac
Această carte se adresează în primul rând studenţilor la psihologie, care au nevoie de informaţii privind specificul psihoterapiei, calităţile şi condiţiile necesare pentru a deveni psihoterapeut, principalele orientări în psihoterapie, o scurtă caracterizare a fiecărei orientări şi unele aspecte de ordin deontologic.
În al doilea rând, cartea se adresează tuturor specialiştilor implicaţi în serviciile de intervenţie psihologică: psihologi clinicieni, consilieri psihologici sau psihoterapeuţi, consilieri educaţionali, asistenţi sociali care lucrează în cadru instituţionalizat sau privat.
Nu în ultimul rând, cartea se adresează tuturor persoanelor interesate de acest domeniu, care doresc să se familiarizeze cu modul în care psihoterapia îi poate ajuta în anumite momente dificile din viaţă sau doresc unele indicii legate de alegerea unei psihoterapii sau a unui psihoterapeut eficient.
Psihoterapia reprezintă un refugiu sigur pentru schimbări reale, negocierea unor ţeluri comune, adoptarea unor proceduri mutual acceptabile, încorporarea unor schimbări dorite în viaţa de zi cu zi.
Când vin la psihoterapeut, oamenii sunt uşuraţi să afle că problemele lor personale sunt bine înţelese de către o persoană care îi ascultă cu atenţie
şi îi observă (Rizeanu, 2006).
Cei care sunt descurajaţi şi necăjiţi prind curaj atunci când observă cum alţii au făcut schimbări satisfăcătoare. Când sunt invadaţi de emoţii intense, o ghidare suportivă spre noi opţiuni le este de mare ajutor. Când sunt asediaţi de presiuni complexe, sunt învăţaţi să-şi acorde timp să se gândească cum pot influenţa ei desfăşurarea evenimentelor.
Motivele pentru care oamenii apelează la psihoterapie sunt diverse, începând cu nefericirea personală, divergenţe de tot felul, până la optimizarea performanţelor în diverse domenii.
Cel mai adesea, oamenii apelează la psihoterapie când comportamentul de zi cu zi intră în conflict cu criteriile sociale de normalitate şi/sau cu propriul simţ de adaptare adecvată.
O persoană vine la cabinet după ce a încercat fără succes să facă faţă propriilor probleme; această persoană se poate decide singură sau poate fi sfătuită de prieteni, familie, medici, etc. În unele cazuri,
discomfortul psihologic asociat problemelor medicale de durată poate fi ameliorat prin psihoterapie.
De asemenea, diversele schimbări ce pot interveni, de la lipsa unui loc de muncă şi până la pierderea unei persoane apropiate, pot declanşa sau înrăutăţi anumite disfuncţionalităţi la nivel psihic, fiind necesar ajutorul extern specializat.
Unii oameni nu vin la psihoterapie din convingerea greşită că problema lor este de natură fizică, nu psihică, ei confundând anxietatea sau tulburările de dispoziţie cu unele dezechilibre chimice.
Este adevărat că anumite investigaţii medicale precum tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică nucleară pot decela un substrat fiziologic al tulburărilor suferite, substrat de tipul unei vascularizaţii inadecvate sau de tipul existenţei anumitor neurotransmiţători ce pot fi implicaţi, dar nu pe deplin responsabili de anumite manifestări de ordin psihologic. Dar este adevarat şi faptul că anumite modificări neurofizio- logice se pot produce la nivelul creierului şi în urma şedinţelor de psihoterapie.
Faptul că modificările fizice sunt demonstrabile nu duce neapărat la concluzia că sunt necesare intervenţii în acest domeniu: mintea şi corpul fuzionează strâns. Psihoterapia este de mare ajutor celor cu probleme medicale, în sensul că suportul psihologic ameliorează şi minimizează
efectele evoluţiei bolii.
Credinţa oamenilor că lucrurile se vor îmbunătăţi oricum, cu timpul, este o motivaţie comună pentru a nu apela la psihoterapie, dar adevărul este că nu timpul este cel care vindecă, ci modul în care îşi folosesc timpul face diferenţa. Când apar probleme minore în viaţa oamenilor, majoritatea consideră că se vor descurca dac
Drepturi de autor:
Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Formate disponibile
Descărcați ca TIF, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Această carte se adresează în primul rând studenţilor la psihologie, care au nevoie de informaţii privind specificul psihoterapiei, calităţile şi condiţiile necesare pentru a deveni psihoterapeut, principalele orientări în psihoterapie, o scurtă caracterizare a fiecărei orientări şi unele aspecte de ordin deontologic.
În al doilea rând, cartea se adresează tuturor specialiştilor implicaţi în serviciile de intervenţie psihologică: psihologi clinicieni, consilieri psihologici sau psihoterapeuţi, consilieri educaţionali, asistenţi sociali care lucrează în cadru instituţionalizat sau privat.
Nu în ultimul rând, cartea se adresează tuturor persoanelor interesate de acest domeniu, care doresc să se familiarizeze cu modul în care psihoterapia îi poate ajuta în anumite momente dificile din viaţă sau doresc unele indicii legate de alegerea unei psihoterapii sau a unui psihoterapeut eficient.
Psihoterapia reprezintă un refugiu sigur pentru schimbări reale, negocierea unor ţeluri comune, adoptarea unor proceduri mutual acceptabile, încorporarea unor schimbări dorite în viaţa de zi cu zi.
Când vin la psihoterapeut, oamenii sunt uşuraţi să afle că problemele lor personale sunt bine înţelese de către o persoană care îi ascultă cu atenţie
şi îi observă (Rizeanu, 2006).
Cei care sunt descurajaţi şi necăjiţi prind curaj atunci când observă cum alţii au făcut schimbări satisfăcătoare. Când sunt invadaţi de emoţii intense, o ghidare suportivă spre noi opţiuni le este de mare ajutor. Când sunt asediaţi de presiuni complexe, sunt învăţaţi să-şi acorde timp să se gândească cum pot influenţa ei desfăşurarea evenimentelor.
Motivele pentru care oamenii apelează la psihoterapie sunt diverse, începând cu nefericirea personală, divergenţe de tot felul, până la optimizarea performanţelor în diverse domenii.
Cel mai adesea, oamenii apelează la psihoterapie când comportamentul de zi cu zi intră în conflict cu criteriile sociale de normalitate şi/sau cu propriul simţ de adaptare adecvată.
O persoană vine la cabinet după ce a încercat fără succes să facă faţă propriilor probleme; această persoană se poate decide singură sau poate fi sfătuită de prieteni, familie, medici, etc. În unele cazuri,
discomfortul psihologic asociat problemelor medicale de durată poate fi ameliorat prin psihoterapie.
De asemenea, diversele schimbări ce pot interveni, de la lipsa unui loc de muncă şi până la pierderea unei persoane apropiate, pot declanşa sau înrăutăţi anumite disfuncţionalităţi la nivel psihic, fiind necesar ajutorul extern specializat.
Unii oameni nu vin la psihoterapie din convingerea greşită că problema lor este de natură fizică, nu psihică, ei confundând anxietatea sau tulburările de dispoziţie cu unele dezechilibre chimice.
Este adevărat că anumite investigaţii medicale precum tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică nucleară pot decela un substrat fiziologic al tulburărilor suferite, substrat de tipul unei vascularizaţii inadecvate sau de tipul existenţei anumitor neurotransmiţători ce pot fi implicaţi, dar nu pe deplin responsabili de anumite manifestări de ordin psihologic. Dar este adevarat şi faptul că anumite modificări neurofizio- logice se pot produce la nivelul creierului şi în urma şedinţelor de psihoterapie.
Faptul că modificările fizice sunt demonstrabile nu duce neapărat la concluzia că sunt necesare intervenţii în acest domeniu: mintea şi corpul fuzionează strâns. Psihoterapia este de mare ajutor celor cu probleme medicale, în sensul că suportul psihologic ameliorează şi minimizează
efectele evoluţiei bolii.
Credinţa oamenilor că lucrurile se vor îmbunătăţi oricum, cu timpul, este o motivaţie comună pentru a nu apela la psihoterapie, dar adevărul este că nu timpul este cel care vindecă, ci modul în care îşi folosesc timpul face diferenţa. Când apar probleme minore în viaţa oamenilor, majoritatea consideră că se vor descurca dac
Drepturi de autor:
Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Formate disponibile
Descărcați ca TIF, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd