Metabolismul proteic

Proteinele reprezinta substante nutritive deosebit de importante, ca singura sursa de azot asimilabil de catre organism si furnizoare de aminoacizi esentiali. Numai o alimentatie diversificata asigura aportul in aminoacizii necesari. Alimentele de origine animala sunt bogate in proteine: in preparatele din carne procentul este ridicat (20%). uale contin apro!imativ "#% proteine, fiind bogate in colesterol (galbenus). $ste mult mai redus procentul de proteina in alimentele de origine vegetala: leguminoase, paine, cereale. %egatura proteinelor cu constituentii lor & aminoacizii & este indisolubila in toate procesele vitale. Proteinele din organismele vii permanent regenereaza. Proteinele din tesuturile si fluidele organismului sunt utilizate intr'o masura foarte mica pentru producerea de energie. (n inanitie, dupa epuizarea rezervelor de glucide si lipide, are loc degradarea lor cu utilizarea catenelor )idrocarbonate ale aminoacizilor, ce asigura durata supravietuirii. rganismele vii nu sunt capabile sa depoziteze proteine pentru cerinte strict energetice.

Calitatea si cantitatea proteinelor in alimentatie

Proteinele din alimentatie furnizeaza azot organic si aminoacizii esentiali. Pentru aprecierea cantitativa a necesitatilor proteice trebuie de luat in consideratie calitatea proteinei, ca determinata de compozitia aminoacizilor esentiali in cantitati corespunzatoare. Proteinele de origine animaliera & carne, oua, lapte, cascaval si peste & sunt de calitate buna din momentul in care furnizeaza toti aminoacizii esentiali. (n general, proteinele vegetale sunt sarace calitativ deoarece sunt lipsite de unul sau altul dintre aminoacizi esentiali. *ea mai buna calitate a proteinelor vegetale a fost gasita in legume si nuci.

Digestia proteinelor alimentare

Absorbtia aminoacizilor are loc numai dupa degradarea )idrolitica a proteidelor, datorita actiunii combinate a enzimelor proteolitice din sucurile gastric, pancreatic si intestinal. *antitatea aminoacizilor liberi in alimentele naturale e scazuta. +esi toate enzimele catalizeaza )idroliza legaturilor peptidice, ele difera specific. ,e disting exopeptidaze si endopeptidaze (ce scindeaza legaturile peptidice, formate de aminoacizi la e!tremitatile si in interiorul lantului).

-a.oritatea enzimelor sunt secretate in forme inactive (proenzime, zimogeni) si sunt active doar /ntr'un anumit segment. Astfel se produce prote.area celulelor reproductive si a canalelor prin care acestea sunt secretate. Activarea lor are loc prin detasarea unor oligopeptide, cu formarea centrului activ.

Digestia n stomac
$nzimele proteolitice digestive principale secretate de celulele stomacului sunt: pepsina, gastrixina, renina. Pepsina este sintetizata si secretata de catre celulele principale ale mucoasei gastrice in forma sa inactiva & pepsinogenul. (n mediul acid al sucului gastric, pepsinogenul este activat atat prin proteoliza limitata, cat si autocatalitic, de catre pepsina. (n calitate de substrat pentru pepsina servesc proteinele native alimentare sau denaturate prin fierbere. ,e considera ca pepsina produce un efect pronuntat asupra proteinelor denaturate, ce contin grupe ',0 libere. +urata limitata de stare a bolului alimentar in stomac duce la formarea amestecului de polipeptide. *elulele secundare secreta solutii de 0,"1 - 0*l si 0,002 - 3*l cu resturi de alti electroliti. *oncentratia 04 in stomac e de "01 mai mare decat in plasma. ,caderea aciditatii gastrice influenteaza considerabil degradarea proteinelor. 5astrinele amplifica concentratia *a24 intracelular, pe cand acetilc)olina induce eliberarea *a24 si din e!teriorul celulei.

Digestia in intestin
Proteoliza in intestin este asigurata de sucul pancreatic ce con6ine endo- si exopeptidaze in forme active. Tripsinogenul este convertit in tripsina prin detasarea de la capatul N'terminal al unui )e!apeptid. Procesul este influentat de enterokinaza intestinala, cat si de autocataliza (efectul entero7inazei de 2000 de ori mai pronuntat). 8ripsina )idrolizeza legaturile peptidice, cu participarea grupelor carbo!il ale aminoacizilor & arginina si lizina. Chimotripsina se secreta in forma neactiva & c)imotripsinogenul, drept activatori servind tripsina si autocataliticul, ce detaseaza doua peptide de la lantul compus din 29: aminoacizi, cu instituirea unei conformatii active ce poseda legaturi disulfidice incrucisate. $nzima are o specificitate mai ampla, )idrolizeza legaturile peptidice formate de grupa '* 0, a P)e (fenilalanina), 8;r(tirosina), 8rp (triptofan). +e altfel, scindeaza si amidele, esterii, derivatii acil. Elastaza se ob6ine din proelastaza, catalizeaza ruperea leg<turilor formate de aminoacizi )idrofobi relativ mici & glicina, alanina, serina si este activata de tripsina.

Carboxipeptidaza A este o enzima ce contine =n 24, scindeaza aminoacizii aromatici mai intensiv, incepand de la capatul *'terminal, decat pe cei alifatici. Carboxipeptidaza B actioneaza asupra peptidelor, avand la capatul *'terminal resturi de Arg si %;s. +efinitivarea )idrolizei se soldeza prin implicarea enzimelor intestinale (din intestinul subtire). Prioritar functioneza intracelular dupa deplasarea in enterocite sau in procesul traversarii celulelor epiteliale.

Absorbia aminoacizilor
Are loc la nivelul intestinului subtire, fiind un proces activ cu solicitari de energie, analog cu transportul glucozei si dependent de Na4. ,angele portal ii transport< in ficat, unde ia parte la sinteza proteinelor proprii si serice. Absorbtia aminoacizilor prin difuzie este limitata. 8ransportul este mediat de proteine specializate & translocaze. $!ist< cateva translocaze de grup ce transporta aminoacizii cu o structura analoaga: ' aminoacizi neutri cu molecule mici> ' aminoacizi neutri cu molecule mari> ' aminoacizi bazici> ' aminoacizi cu caracter acid> ' prolina. Astfel pentru transportul aminoacizilor in celula este utilizata energia a trei leg<turi macroergice de A8P. 8ransportul intracelular al aminoacizilor este asigurat si de transportatori membranari specifici, a caror functie este reglata de insulina. -a.oritatea sunt sisteme de cotransport cu ioni de sodiu, utilizand energia A8P. ,istemul A este specific pentru aminoacizii aromatici si Ala, ,er si 5l;. *oncentratia aminoacizilor in plasma este de 0,#: & 0,1: g?%. Aminoacizii sangelui sunt asimilati de tesuturi si oragne (ficat, rinic)i). Alte organe le absorb mai selectiv. ,unt descrise unele afectiuni ereditare, caracterizate prin malabsorbtia aminoacizilor. Prin implica6iile lor multiple, o deosebit< importan6< au procesele de dezaminare, transaminare, decarbo!ilare.

Prin dezaminare se indeparteaza gruparile amino' din poziitia alfa', pe seama lor formandu'se amoniac> etapa cuprinde reactii de transaminare si o reactie de de)idrogenare. 8ransaminarea constituie o etapa'c)eie in catabolismul si anabolismul aminoacizilor si consta in sc)imbul de grupari amino' cu grupari carbonil' intre @'aminoacizi si @'cetoacizi. 5rupele &,0 si & 0 ofer< aminoacizilor respectivi o serie de particularit<6i metabolice. *atabolismul are drept scop furnizarea energiei si a unor componente structurale celulelor imuncompetente si altor compusi, ce au ca rol sus6inerea functiilor vitale in conditiile unui aport caloric limitat si regenerarea tesuturilor lezate. Aormat prin intermediul multiplelor cai metabolice, amoniacul este un compus deosebit de to!ic.

Amoniacul se utilizeaz:
' parte din N094 format la degradarea aminoacizilor este reutilizat la biosinteza compusilor azotati. ' ,urplusul de N094 la ma.oritatea vertebratelor este transformat in uree si e!cretat din organisme. ' Pasarile si reptilele terestre transforma N094 in acid uric pe care il elimina. ' Animalele acvatice il secreta sub forma de N094. N094 se formeaza in organismele animalelor, in ma.oritatea cazurilor, pe calea transdezaminarii. Amoniacul produs in intestin (sub actiunea florei microbiene la degradarea proteinelor) este absorbit si transportat prin sistemul'port spre ficat. Numai o cantitate forte mica de N0 94 este dislocata in sange in forma libera, fapt reflectat de concentratia plasmatica redusa: "0'20 mg la "00 m%. *ea mai mare parte este sub forma de glutamina & reac6ie catalizata de glutamin sintetaza, o enzima localizata in toate celulele:

COOHC (CH2 NH3

2 + +

COO$
Mg A"#
2+

+ NH!

HC (CH2
AD# + #i
2

NH3

COOAcidul glutamic

H2N

Glutamina

8ransportul N094 in aceasta forma .ustifica concentratia plasmatica ma.orata de #': ori a glutaminei fat< de ceilalti aminoacizi. 5lutamina, substanta neutra, neto!ica penetreaza usor membranele celulare. (n ficat si rinic)i, sub influenta glutaminazei, are loc )idroliza ireversibila a glutaminei in glutamat si N094, din care se sintetizeza ureea> B0'C0% din continutul total de amoniac sunt transformate in compusul vizat si eliminat prin urina. Dreea se formeza in cadrul unei secvente ciclice de reactii, denumite ciclul ureogenetic sau 3rebs & 0enseleit.

*iclul ureogenetic debuteaza prin condensarea, in interiorul mittocondriilor, a amoniacului cu * 2 si A8P> 8ot la nivelul mitocondriei are loc transferul gruparii carbamil de pe carbamilfosfat pe ornitina (r. catalizata de ornitin-carbamil-transferaza) cu formarea citrulinei. (n citosol, citrulina se condenseaza cu acidul aspartic in prezenta arginin'succinat sintetazei si se formeaza acidul argininsuccinic cu participarea A8P care se scindeaza in A-P si Ppi. Prin )idroliza argininei se obtine uree si ornitina. Aormarea unei molecule de uree necesita scindarea a patru legaturi macroergice iar toata cantitatea sintetizata este indepartata rapid prin urina. Amoniacul e foarte to!ic pentru organismul uman. $fectul to!ic al amoniacului se e!plica prin concentratia mare de ioni de amoniu, ce dezec)ilibreaza reactia catalizata de glutamat de)idrogenaza, cu formarea glutamatului. Acesta epuizeaza concentratia de @'cetoglutarat & produs intermediar al ciclului 3rebs, cu reducerea reactiilor de generare a A8P, ce deregleaza, in primul rand, functia creierului. Dltima reactie e insotita de crearea unui produs intermediar macroergic fi!at de enzima (glutamil':' fosfat). *entrul activ al glutamil sintetazei, aditionand N094, formeaza glutamina, cu eliberarea fosfatului. Hiperamonemiile ,unt cauzate de catre erorile innascute ale ureogenezei si acidemiilor organice, imaturizarea ficatului ()iperamonemia trecatoare a nou'nascutului). 0iperamonemiile neonatale sunt caracterizate prin voma, letargie, lipsa apetitului, atacuri de aprople!ie si coma. corespunz<toare. (n cazuri acute de )iperamonemie, indepartarea e!cesului de amoniac prin dializa este o terapie eficace. (n situatile respective este important de a interzice ingestia de proteine. Au fost elaborate metode de tratament si s'a aratat a fi eficace perioade indelungate de timp, ce sunt bazate pe e!cretia de azot in forme diferite de uree. (ntreruperea ciclului in orice punct afecteaza metabolismul azotului pentru ca, unii dintre intermediari pot difuza din )epatocite, se acumuleaza in sange si trec in urina. +e aceea simptomologia, pronosticul si tratamentul este diferit pentru fiecare deficient< enzimatica. (n general acestea sunt patologii grave cu indici mariti de retard mintal, piticism, coma si moarte precoce. (mpiedicarea azotului de a produce altceva decat uree este obtinuta prin administrarea benzoatului de sodiu sau fenilacetatului de sodiu (sau de calciu), care pot inlocui formarea ureei si preveni amonemia to!ica, con.ugatele (amide) fiind rapid eliminate in urina. Eeactiile ce formeaza aceste +efectele descrise pot fi identificate prin masurarile de laborator

amide, au fost crezute a fi importamte doar ca mi.loc de a elimina acizii organici straini ca acidul )ipuric si fenilacetilglutamina. *u mena.ari atente reactiile de deto!ifiere prin utilizarea benzoatului si a fenilacetatului pot inlocui formarea ureei si preveni amonemia to!ica, con.ugatele fiind rapid eliminate in urina. Dn tratament adi6ional ce minimalizeaza amonemia to!ica il reprezinta substitutia in dieta a @' cetoanalogilor catorva aminoacizi> aceasta reduce preluarea totala de azot si distrage azotul de la e!cretie spre aminoacizi esentiali necesari pentru sintezele proteice.

Creatinogeneza
*reatinina este un produs de metabolism al creatin'fosfatului din musc)i si se produce cu o rata constanta, dependenta de masa musculara. +in punct de vedere c)imic, creatinina este un derivat ciclic spontan al creatinei.

5licina, arginina si ,'adenozilmetionina sunt sursele de carbon si de azot ale creatinei (acidul N' metil'guanidin acetic)> *reatinfosfatul este singurul compus cu legaturi macroergice pe care organismul il poate depozita in anumite limite si numai in musc)i> Creatinfosfokinaza serica este una dintre enzimele a carei activitate creste mult in infarctul miocardic>

parte din creatina (cca 20%) este transformata neenzimatic in creatinina printr'o reactie de des)idratare> *reatina se elimina prin urina. *learence'ul de creatinina este o metoda simpla, e!trem de utila in investigarea functiei renale. Concluzie -etabolismul proteinelor este deosebit de comple! ce cuprinde anabolismul (biosinteza din aminoacizi a proteinelor) si catabolismul (eliberarea aminoacizilor prin )idroliza si utilizarea acestora pentru producere de energie).