Calc Dif Int

Calcul diferent ial si integral
(notit e de curs)
St. Balint
E. Kaslik, L. Tanasie, A. Tomoioaga, I. Rodila, N. Bonchis, S. Maris
Cuprins
0 La ce poate util un curs de calcul diferent ial si integral
pentru un student de anul ntai care doreste sa e licent iat n
informatica? 9
I Introducere 9
1 Not iunile: mult ime, element al unei mult imi, apartenent a la o mult ime:
sunt not iuni fundamentale n matematica. 9
2 Simboluri folosite n teoria mult imilor. 9
3 Operat ii cu mult imi. 10
4 Relat ii binare. 12
5 Funct ii. 14
6 Funct ia compusa. Inversa unei funct ii. 16
7 Simboluri logice. 17
8 Armat ia contrara, teorema contrara si teorema reciproca. 18
9 Condit ie necesara si condit ie sucienta. 19
1
II Calcul diferent ial si integral pentru funct ii reale de o
variabila reala 20
10 Elemente de topologie n R
1
. 20
11 Siruri de numere reale. 21
12 Convergent a sirurilor de numere reale. 22
13 Reguli privind convergent a sirurilor de numere reale. 23
14 Punct limita al unui sir de numere reale. 27
15 Serii de numere reale. 28
16 Reguli privind convergent a seriilor de numere reale. 31
17 Serii absolut convergente. 36
18 Limita ntr-un punct a unei funct ii. 38
19 Reguli privind limita funct iei ntr-un punct. 40
20 Limite laterale. 42
21 Limite innite. 44
22 Punctele limita ale unei funct ii ntr-un punct. 46
23 Continuitatea unei funct ii ntr-un punct. 47
24 Reguli privind continuitatea unei funct ii ntr-un punct. 48
25 Proprietat i ale funct iilor continue. 49
26 Siruri de funct ii. Mult imea de convergent a. 53
27 Convergent a uniforma a unui sir de funct ii si continuitatea. 54
28 Siruri de funct ii reale egal continue si egal marginite. 55
2
29 Serii de funct ii. Convergent a si convergent a uniforma. 56
30 Criterii de convergent a pentru serii de funct ii. 58
31 Serii de puteri. 59
32 Operat ii cu serii de puteri. 61
33 Derivabilitatea funct iilor. 62
34 Reguli de derivabilitate. 64
35 Extreme locale. 69
36 Proprietat i fundamentale ale funct iilor derivabile. 70
37 Derivabilitatea (diferent iabilitatea) de ordin
superior. 73
38 Polinoame Taylor. 74
39 Teorema de clasicare a punctelor de extrem. 79
40 Integrala Riemann-Darboux. 80
41 Proprietat i ale integralei Riemann-Darboux. 82
42 Clase de funct ii integrabile Riemann-Darboux. 87
43 Teoreme de medie. 90
44 Teorema fundamentala de calcul integral. 91
45 Tehnici de determinare a primitivelor. 93
45.1 Integrarea prin part i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
45.2 Schimbarea de variabil a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
46 Integrale improprii. 97
3
47 Serii Fourier. 99
48 Diferite forme ale seriei Fourier. 104
III Calcul diferent ial si integral pentru funct ii de n variabile
reale 109
n
. 109
50 Limita ntr-un punct a unei funct ii de n variabile. 113
51 Continuitatea funct iilor de n variabile. 114
52 Proprietat i remarcabile ale funct iilor continue de n variabile. 116
53 Diferent iabilitatea funct iilor de n variabile. 117
54 Proprietat i fundamentale ale funct iilor diferent iabile. 123
55 Diferent iala de ordin superior. 127
56 Teoremele lui Taylor. 129
57 Teoreme de clasicare a extremelor locale. 130
58 Extreme condit ionate. 131
59 Integrala Riemann-Darboux dubla pe un interval bidimensional. 132
60 Calculul integralei Riemann-Darboux duble pe un
interval bidimensional. 135
61 Integrala Riemann-Darboux dubla pe o mult ime
masurabila Jordan. 138
62 Calculul integralei Riemann-Darboux duble pe o
mult ime masurabila Jordan. 144
63 Integrala Riemann-Darboux pe o mult ime
n-dimensionala masurabila Jordan. 147
4
64 Calculul integralei Riemann-Darboux pe o mult ime n-dimensionala
masurabila Jordan. 153
65 Curbe simple si curbe simple nchise. 154
66 Integrala curbilinie de spet a ntai. 161
67 Integrala curbilinie de spet a a doua. 163
68 Transformarea integralelor duble n integrale curbilinii. 164
69 Suprafet e simple. 168
70 Integrale de suprafat a de spet a ntai. 173
71 Integrale de suprafat a de spet a a doua. 174
72 Proprietat i ale integralelor de suprafat a. 175
73 Derivarea integralelor cu parametru. 177
5
La ce poate util un curs de calcul diferent ial si
integral pentru un student de anul ntai care doreste
sa e licent iat n informatica?
Aceasta ntrebare ne-a fost pusa de mai multe ori chiar la primele lect ii de catre student ii
care au participat la curs.
Este dicil sa dam un raspuns complet si conving ator la ntrebare la nceput pentru ca
trebuie sa vorbim despre utilitatea unor concepte si instrumente matematice pe care cei
care ntreaba nu le cunosc nc a n rezolvarea unor probleme cu care nu s-au nt alnit.
Chiar daca asa stau lucrurile ntrebarea nu trebuie si nu poate ocolita. Este necesar
sa formul am un raspuns part ial care arata utilitatea acestei discipline n rezolvarea unei
probleme reale si o face interesanta pentru viitorii informaticieni. Dorim sa subliniem
aici ca pentru student ii care au optat pentru licent a n matematica disciplina de calcul
diferent ial si integral reprezint a o parte consistenta a ediciului matematicii pe care ei
trebuie sa-l studieze si problema utilitat ii nu se pune de obicei n termenii unei utilitat i
n afara matematicii.
Revenim acum la ncercarea de formulare a unui raspuns part ial promis student ilor
informaticieni. Dorim sa spunem de la nceput ca n acest curs vor prezentate concepte
si instrumente clasice de calcul diferent ial si integral folosite n analiza funct iilor reale sau
vectoriale de una sau mai multe variabile reale. Pentru a ilustra utilitatea unor concepte
si instrumente prezentate n curs vom considera problema reala de elaborare a unui mers
al trenurilor si vom sublinia acea faza n care anumite concepte si instrumente de calcul
diferent ial sunt utile.
Elaborarea unui mers al trenurilor pentru o ret ea de cai ferate data este o problema
reala si complexa. Ea se bazeaza pe: cunoasterea restrict iilor de viteza pe ret ea; pe
cunoasterea stat iilor; pe cunoasterea materialului rulant care urmeaza sa circule pe ret ea;
pe opt iuni privind oprirea sau nu si stat ionarea unor trenuri n anumite stat ii si pe un
calcul prealabil din care rezulta ca daca nu intervin lucruri neprevazute atunci conform
mersului, trenurile nu se ciocnesc. Anumite concepte si instrumente de calcul diferent ial
si integral se dovedesc utile tocmai n acest calcul. Vom ilustra un fragment dintr-un
asemenea calcul. Pentru a se asigura ca trenurile nu se ciocnesc este necesar sa cunoastem
la ecare moment pozit ia trenurilor care circula pe aceeasi linie si sa ne asiguram ca nu
exista un moment la care pozit iile a doua trenuri coincide. Sa alegem de exemplu linia
Timisoara Bucuresti pe care o reprezentam cu o curba

AB ca n gura urmatoare:
iar un tren care circula pe aceasta linie n intervalul de timp [t
0
, t
0
+T] va reprezentat cu
un punct P. Daca n intervalul de timp considerat sunt mai multe trenuri care circula pe
6
aceasta linie va trebui sa descriem miscarea ecaruia. Pentru a descrie matematic miscarea
unui tren reprezentat cu P, putem asocia ecarui moment de timp t [t
0
, t
0
+T] lungimea
arcului de curba

AP, unde P este punctul de pe curba

AB unde se aa trenul la momentul
t. Se obt ine astfel o funct ie f denita pentru t [t
0
, t
0
+T] si care are valori n mult imea
[0, l]: f : [t
0
, t
0
+ T] [0, l]; l este distant a pe calea ferata de la A la B.
Subliniem aici ca obiectul aparut aici n mod natural pentru a descrie miscarea unui tren,
este o funct ie reala de o variabil a reala care este un obiect matematic si este un subiect
de studiu al cursului.
Trenul despre care vorbim, trebuie sa soseasca la anumite ore n stat iile n care are opriri
si are restrict ii de viteza pe parcurs, de aceea funct ia f poate destul de complicata.
Cu toate acestea sunt cateva caracteristici ale misc arii reale care trebuie sa se regaseasca
n proprietat ile funct iei f. Astfel, de exemplu, miscarea reala este continua; prin aceasta
nt elegem ca trenul P ajunge dintr-o pozit ie P
1
ntr-o pozit ie P
2
treptat, trecand prin toate
pozit iile intermediare si nu printr-un salt. Aceasta nseamn a ca funct ia f care descrie
miscarea chiar daca este complicata trebuie sa aiba urmatoarea proprietate: oricare ar
t
2
[t 0, t
0
+ T] daca t
1
tinde la t
2
atunci f(t
1
) tinde la f(t
2
).
O funct ie cu o asemenea proprietate, se numeste n curs, funct ie continu a pe segmentul
[t
0
, t
0
+ T] si este studiata punandu-se n evident a diferite proprietat i ale acesteia. Prin
urmare funct iile continue studiate n cadrul cursului sunt utile, de exemplu, pentru a
descrie miscarea unui tren pe o linie ferata.
Daca trenul pleaca n momentul t
0
din stat ia A si se ndeparteaz a continuu de A fara sa
se opreasca pan a la momentul t
1
n prima stat ie S
1
atunci funct ia f care descrie miscarea
are urmatoarea proprietate: oricare ar t
t
, t
tt
[t
0
, t
1
], t
t
< t
tt
rezulta f(t
t
) < f(t
tt
).
In curs o funct ie cu aceasta proprietate este numit a monoton crescatoare. Tot n curs
sunt prezentate si funct iile monoton descrescatoare si proprietat i ale funct iilor monotone.
In cazul miscarii considerate, acest concept este util pentru ca exprima apropiere sau
ndep artare.
Datorita restrict iilor de viteza si a opririlor n stat ii viteza trenului depinde de locul n
care se aa. Mai exact depinde de momentul t: aceasta ntruc at trenul n intervalul de
timp [t
0
, t
0
+ T] poate sa treaca de mai multe ori prin acelasi loc. Pentru a aa viteza
trenului la momentul t
1
se considera viteza medie
f(t) f(t
1
)
t t
1
pe un interval de timp
mic [t, t
1
] si limita acesteia pentru t tinzand la t
1
reprezinta viteza trenului la momentul
t
1
.

In curs aceasta limita se numeste derivata funct iei f n t
1
si se noteaza f
t
(t
1
). Daca
trenul se aa ntr-o stat ie n intervalul de timp [t
1
, t
2
] atunci viteza lui este zero f
t
(t) = 0
pentru t [t
1
, t
2
]. Daca f
t
(t) > 0, atunci trenul se ndep arteaza de A, iar daca f
t
(t) < 0
atunci trenul se apropie de A. Daca trenul merge cu o viteza constant a n intervalul
[t
1
, t
2
], atunci f
t
(t) = const pe intervalul [t
1
, t
2
]. Aceste considerat ii arata cat de util este
conceptul de derivata studiat n curs n descrierea misc arilor mecanice.
In nal subliniem ca dintr-un prol de viteza v(t) (care rezulta din restrict ii de viteza,
xarea apriori a momentelor de sosire si plecare din stat ii) funct ia f(t) care descrie
miscarea se recupereaza folosind formula integral a:
f(t) = f(t
0
) +
t
_
t
0
v()d.
prezentat a n curs.
Nadajduim sa credem ca aceasta argumentat ie extrem de simpla si part iala reuseste
7
sa conving a student ii informaticieni ca vor face cunost iint a la acest curs cu obiecte si
rezultate matematice utile ce le vor de folos n viitoarea cariera de informatician.
Cursul scris este prezentat ntr-o forma destul de standard foarte aseman ator cu un curs
prezentat pentru cei care se pregatesc sa e licent iat i n matematica.
Cursul vorbit ns a este plin cu comentarii si exemple menite sa ilustreze pe parcurs
utilitatea si aplicabilitatea conceptelor si a rezultatelor la rezolvarea unor probleme reale.
Autorii
8
Partea I
Introducere
1 Not iunile: mult ime, element al unei mult imi,
apartenent a la o mult ime: sunt not iuni fundamen-
tale n matematica.
Intr-un curs de matematica riguros, not iunile care se folosesc trebuiesc denite.
O denit ie descrie o not iune (A) folosind o alta not iune (B) presupusa cunoscuta sau n
orice caz mai simpla decat (A). Not iunea (B) la randul ei trebuie si ea sa e denita si n
denit ia ei se va folosi o alta not iune (C) mai simpla ca (B), si asa mai departe.
Astfel, n construct ia unei teorii matematice, n care not iunile sunt denite, se degaja un
set restrans de not iuni simple la care celelalte pot reduse si care la randul lor nu sunt
denite. Not iunile din acest set vor numite not iuni fundamentale. Not iunile fundamen-
tale n matematica trebuie sa e asa de evidente ca sa nu necesite denit ii. Semnicat ia
not iunilor fundamentale se descrie prin exemple.
Not iunile: mult ime, element al unei mult imi, apartenent a unui element la o mult ime,
sunt not iuni fundamentale n matematica. Nu exista denit ii precise a acestor not iuni,
dar semnicat ia lor se poate clarica prin exemple.
Sa consideram not iunea de mult ime. Putem vorbi fara nici o ambiguitate despre:
mult imea student ilor dintr-o sala de curs, mult imea zilelor dintr-un an, mult imea
punctelor dintr-un plan, etc.

In cazurile enumerate; ecare student din sala de curs,
ecare zi a anului, ecare punct al planului este un element al mult imii respective.
Atunci cand se considera o mult ime concreta ceea ce este esent ial este ca sa existe un
criteriu n baza caruia se poate decide pentru orice element daca apart ine sau nu apart ine
la mult ime. Astfel, n cazul mult imii zilelor unui an; 20 mai, 3 iulie, 29 decembrie
sunt elemente ale mult imii, iar miercuri, vineri, ziua libera, ziua lucratoare nu
sunt elemente ale mult imii.

In cazul mult imii punctelor dintr-un plan doar punctele din
planul considerat sunt elemente ale mult imii. Daca un punct nu este n planul considerat
sau daca elementul nu este un punct, atunci punctul sau elementul nu este element al
mult imii.
Pentru a deni o mult ime concreta este necesar sa se descrie clar elementele care apart in
acestei mult imi. Orice descriere defectuoasa poate duce la contradict ie logica.
2 Simboluri folosite n teoria mult imilor.
Daca x este un element al mult imii A, atunci aceasta se noteaza astfel x A. Daca x nu
este element al mult imii A, atunci aceasta se noteaza cu x / A. Simbolul se numeste
simbolul apartenent ei.
Denit ia 2.1. Doua mult imi A si B care sunt formate exact din aceleasi elemente se zic
egale.
9
Altfel spus n familia mult imilor egalitatea A = Bnseamn a ca aceeasi mult ime se noteaza
cu litere diferite, sau altfel, A si B sunt nume diferite pentru aceeasi mult ime. Notat ia
A = x, y, z, ... nseamna ca mult imea A este formata din elementele x, y, z, .... Daca
ntr-o asemenea notat ie anumite simboluri se repeta acestea desemneaza acelasi element.
De exemplu: 1, 1, 1, 2, 2, 3, 4, 5 = 1, 2, 3, 4, 5.
O mult ime A formata din toate elementele x ale unei mult imi B care au o anumit a
proprietate, se noteaza astfel: A = x B[ ..., unde proprietatea este specicata dupa
linia verticala. De exemplu, e a si b doua numere reale astfel nc at a < b. Mult imea de
puncte ale intervalului nchis [a, b] este mult imea [a, b] =
_
x R
1
a x b
_
, unde
R
1
este mult imea tuturor numerelor reale.
Denit ia 2.2. Daca orice element dintr-o mult ime A este element al unei mult imi B,
atunci zicem ca A este o submult ime a mult imii B si notam A B sau B A.
Relat ia A B se citeste astfel mult imea A este inclusa n mult imea B, iar relat ia
B A se citeste astfel mult imea B include mult imea A. Se vede usor ca A = B daca
si numai daca A B si B A.
3 Operat ii cu mult imi.
Denit ia 3.1. Oricare ar mult imile A si B reuniunea AB este mult imea de elemente
care apart in la A sau la B sau la ambele mult imi.
Denit ia 3.2. Oricare ar mult imile A si B intersect ia AB este mult imea de elemente
care apart in la A si la B.
Denit ia 3.3. Oricare ar mult imile A si B diferent a AB este mult imea de elemente
din A care nu apart in la B.
Daca mult imea B este o submult ime a mult imii A atunci mult imea A B se numeste
complementara lui B n A si se noteaza C
A
B.
Comentariu:
1. Este posibil ca doua mult imi A si B sa nu aiba nici un element n comun.

Intr-un
asemenea caz intersect ia A B nu are nici un element. Cu toate acestea convenim
ca si n asemenea cazuri sa consideram ca intersect ia AB este o mult ime; care nu
cont ine nici un element. Aceasta mult ime se numeste mult imea vida (sau mult imea
nula) si se noteaza cu simbolul .
2. Not iunile de reuniune a doua mult imi si de intersect ie a doua mult imi pot extinse
la trei, patru, cinci sau mai multe mult imi. Astfel:
Daca A
1
, A
2
, ..., A
n
sunt n mult imi atunci:
- reuniunea A
1
A
2
... A
n
este mult imea elementelor care apart in la cel put in
una din mult imile A
1
, A
2
, ..., A
n
.
- intersect ia A
1
A
2
... A
n
este mult imea elementelor care apart in la toate
mult imile A
1
, A
2
, ..., A
n
.
10
3. Oricare ar mult imea A sunt adevarate urmatoarele incluziuni: A A si A.
Altfel spus mult imea A si mult imea vida sunt submult imi ale mult imii A. Aceste
doua submult imi ale lui A se numesc submult imi improprii ale mult imii A. O
submult ime B a mult imii A diferita de A si se numeste submult ime proprie a
mult imii A.
4. Uneori reuniunea mult imilor poarta denumirea de suma mult imilor si intersect ia
mult imilor poarta denumirea de produs al mult imilor.
5. Operat iile de reuniune si intersect ie sunt denite de obicei pe mult imea tuturor
submult imilor (part ilor) unei mult imi S, care se noteaza cu T(S).
Operat iile de reuniune si intersect ie au urmatoarele proprietat i:
- asociativitate:
(A B) C = A (B C) oricare ar A, B, C T(S)
(A B) C = A (B C) oricare ar A, B, C T(S)
- comutativitate:
A B = B A oricare ar A, B T(S)
A B = B A oricare ar A, B T(S)
- intersect ia este distributiva fat a de reuniune:
A (B C) = (A B) (A C) oricare ar A, B, C T(S)
- reuniunea este distributiva fat a de intersect ie:
A (B C) = (A B) (A C) oricare ar A, B, C T(S)
- pentru orice A T(S) exista un singur B T(S) astfel ncat sa avem A B = S si
A B = . Mult imea B este mult imea (
S
A.
- pentru orice A T(S) avem A S = S si A = .
- pentru orice A, B T(S) avem:
C
S
(A B) = C
S
A C
S
B
C
S
(A B) = C
S
A C
S
B
Aceste egalitat i se numesc legile lui De Morgan.
Denit ia 3.4. Oricare ar mult imile A si B produsul cartezian AB este mult imea de
perechi ordonate (a, b) cu a A si b B.
A B = (a, b)[ a A, b B .
Produsul cartezian este distributiv fat a de reuniune si intersect ie:
A (B C) = (A B) (A C) oricare ar A, B, C
A (B C) = (A B) (A C) oricare ar A, B, C
11
4 Relat ii binare.
Denit ia 4.1. O relat ie binara n (sau pe) mult imea A este o submult ime R a produsului
cartezian A A : R A A.
Prin tradit ie apartenent a (x, y) R se noteaza cu xRy.
Mult imea R = (x, y) R
1
R
1
[ x
2
+ y
2
1 este o relat ie binara n mult imea R
1
a
numerelor reale.
Denit ia 4.2. O relat ie binara R n mult imea A este reexiva daca pentru orice x A
avem xRx.
1
R
1
[ x y 0 este o relat ie binara reexiva n mult imea
R
1
a numerelor reale.
Denit ia 4.3. O relat ie binara R n mult imea A este simetrica daca
xRy yRx pentru orice x, y A
1
R
1
[ x
2
+ y
2
1 este o relat ie binara simetrican mult imea
R
1
a numerelor reale.
Denit ia 4.4. O relat ie binara R n mult imea A este antisimetrica daca
xRy si yRx x = y pentru orice x, y A
1
R
1
[ x y 0 este o relat ie binara antisimetric a n
mult imea R
1
a numerelor reale.
Denit ia 4.5. O relat ie binara R n mult imea A este tranzitiva daca:
xRy si yRz xRz pentru orice x, y, z A.
1
R
1
[ x y 0 este o relat ie binara tranzitiva n mult imea
R
1
a numerelor reale.
Denit ia 4.6. O relat ie binara R n mult imea A este totala daca pentru orice x, y A
este adevarata cel put in una dintre urmatoarele doua armat ii: xRy, yRx.
1
R
1
[ x y 0 este o relat ie binara totala n mult imea R
1
a numerelor reale.
Denit ia 4.7. O relat ie binara R n mult imea A este part iala daca exista x, y A astfel
ncat nici una din urmatoarele doua asert iuni nu este adevarata: xRy, yRx.
1
R
1
[ x
2
+ y
2
1 este o relat ie binara part ial a n mult imea
R
1
a numerelor reale.
12
Denit ia 4.8. O relat ie binara R n mult imea A este o relat ie de ordine part iala daca
are urmatoarele proprietat i: R este relat ie part iala; R este reexiva; R este antisimetrica;
R este tranzitiva.
Relat ia de incluziune a mult imilor este o relat ie de ordine part iala n mult imea part ilor
unei mult imi.
Denit ia 4.9. O relat ie binara R n mult imea A este relat ie de ordine totala daca are
urmatoarele proprietat i: R este relat ie totala; R este reexiva; R este antisimetrica; R
este tranzitiva.
1
R
1
[ x y 0 este o relat ie binara de ordine totala n
mult imea R
1
a numerelor reale.
Denit ia 4.10. O mult ime A mpreuna cu o relat ie de ordine part iala n A se numeste
sistem part ial ordonat si se noteaza cu (A, R).
Mult imea part ilor unei mult imi X mpreun a cu relat ia de incluziune este un sistem part ial
ordonat.
Denit ia 4.11. O mult ime A mpreuna cu o relat ie de ordine totala R n A se numeste
sistem total ordonat si se noteaza tot cu (A, R).
Mult imea numerelor reale mpreuna cu relat ia R = (x, y) R
1
R
1
[ x y 0 este
un sistem total ordonat.
Denit ia 4.12. Fie (A, R) un sistem part ial ordonat si A
t
o submult ime a lui A : A
t
A.
Un element a A este majorant pentru mult imea A
t
daca a verica a
t
Ra oricare ar
a
t
A
t
. Un majorant a
pentru A
t
este margine superioara pentru A
t
daca a
verica
a
Ra pentru orice majorant a al lui A

t
. Marginea superioara a lui A
t
daca exista se
noteaza cu sup A
t
.
Denit ia 4.13. Fie (A, R) un sistem part ial ordonat si A
t
o submult ime a lui A : A
t
A.
Un element a A este minorant pentru mult imea A
t
daca a verica aRa
t
pentru orice
a
t
A
t
. Un minorant a
pentru A
t
este margine inferioara pentru A
t
daca a
verica aRa
pentru orice minorant a al lui A

t
. Marginea inferioara a lui A
t
daca exista se noteaza cu
inf A
t
.
Denit ia 4.14. Fie (A, R) un sistem part ial ordonat. Un element a A este maximal
daca pentru orice a
t
A cu proprietatea aRa
t
rezulta a
t
Ra.
Remarca 4.1. Familia P(X) a part ilor unei mult imi X cu relat ia de incluziune R =
este un exemplu bun pentru ilustrarea acestor concepte. Sistemul part ial ordonat este
(P(X); ). Un majorant al unei mult imi B P(X) este orice submult ime a mult imii X
care cont ine mult imea
_
BB
B, iar mult imea
_
BB
B este marginea superioara a mult imii B.
Analog, mult imea
BB
B este marginea inferioara a mult imii B. Singurul element maximal
n mult imea P(X) este mult imea X.
13
Denit ia 4.15. O relat ie Rn mult imea A este relat ie de echivalent a daca are urmatoarele
proprietat i: R este reexiva, R este simetrica si R este tranzitiva. Un exemplu de relat ie
de echivalent a este egalitatea n mult imea part ilor P(X) ale unei mult imi X.
Mult imea R = (x, y) Z Z [ x y divizibil cu 5 este o relat ie de echivalent a n
mult imea Z a numerelor ntregi.
Denit ia 4.16. O relat ie R ntre elementele unei mult imi A si elementele unei mult imi
B este o submult ime a produsului cartezian A B; R A B.
Prin tradit ie daca (x, y) R se noteaza cu xRy.
Denit ia 4.17. O funct ie f denita pe o mult ime A si cu valori n mult imea B este o
relat ie Rntre elementele mult imii A si elementele lui B(R AB) care are urmatoarele
proprietat i:
a) pentru orice x A , exista y B astfel ncat xRy.
b) daca pentru x A si y
1
, y
2
B avem xRy
1
si xRy
2
, atunci y
1
= y
2
.
Prin tradit ie, o funct ie f denita pe mult imea A si cu valori n mult imea B se noteaza cu
f : A B.
5 Funct ii.
Not iunea de funct ie joaca un rol important n matematica. Nu este o not iune fundamen-
tala pentru ca asa cum am vazut poate denita folosind not iunea de mult ime (o relat ie
binara cu anumite proprietat i). Cu toate acestea pentru cei care abia ncep sa studieze
analiza matematica este mai usor sa considere not iunea de funct ie drept not iune funda-
mental a claricand semnicat ia ei prin exemple si descriind-o de o maniera satisfac atoare
(pentru sensul comun).
Descrierea 5.1. Daca la ecare element x al unei mult imi A(x A) am pus n
corespondent a (am asociat) un element y dintr-o mult ime B(y B) pe baza unei reguli,
atunci zicem ca am denit o funct ie (corespondent a, aplicat ie) f pe mult imea A cu valori
n mult imea B si o notam cu f : A B. Astfel o funct ie este determinata de mult imile
A si B, precum si de regula de corespondent a (legea) care asociaza unui element x A
un element y B.
De ce Descrierea 5.1. a funct iei nu este o denit ie? Ce-i lipseste?
Descrierea 5.1. foloseste not iunile de corespondent a si regula care nu au fost denite
n prealabil si de aceea Descrierea 5.1. nu este o denit ie. Desigur intuitiv este clar
ce este o regula si ce este o corespondent a.

In cazuri simple, aceste not iuni nu conduc la
confuzii si sunt sucient de clare pentru a conferii not iunii de funct ie calitate de not iune
fundamental a. Altfel spus si not iunea de funct ie poate considerata not iune fundamen-
tala. Trebuie ns a sa ret inem ca acest lucru nu este necesar pentru ca funct ia poate
denita cu ajutorul not iunii de mult ime.
Este de asemenea important de ret inut ca n cazul n care funct ia f : A B este gandita
ca not iune fundamentala descrisa de 5.1., atunci regula prin care unui element x A se
14
asociaza un element y B este aplicabila ecarui element x din mult imea A. Elementul
x A se numeste argumentul funct iei, iar elementul y B ce corespunde lui x se numeste
valoarea funct iei si se noteaza y = f(x).

Intr-o asemenea notat ie si viziune funct ia f apare
ca o regula care transforma ecare element x A ntr-un element y = f(x) B. De
aceea funct ia se numeste adesea si transformare.
Mult imea A se numeste domeniul de denit ie al funct iei f si mult imea elementelor y B
pentru care exista x A astfel ca y = f(x), se numeste domeniul de valori al funct iei f.
Acesta se noteaza de obicei cu f(A) :
f(A) =
_
y B
exista x A astfel ncat f(x) = y

_
si se numeste adesea imaginea mult imii A prin funct ia f.
Adesea va trebui sa consideram funct ii care asociaza la ecare num ar real x dintr-o
submult ime A a mult imii numerelor reale; x A R; un num ar real = f(x) R
1
.
Acest gen de funct ii se numesc funct ii reale de o variabil a reala si n cazul unora regula
de corespondent a este data de o expresie algebrica explicita. De exemplu:
y = x
2
+ 2x; y =
1 x
x + 2
; y =
5
_
1 +
7
x
Membrii drept i ai acestor egalitat i reprezint a regula dupa care x se transforma n y. Re-
gula n primul caz este: ecare x se ridica la patrat si apoi se adauga dublul lui x.
Regulile n cel de-al doilea si cel de-al treilea caz pot formulate n mod asemanator.
Regula poate formulat a si cu ajutorul funct iilor elementare exp, log
a
, sin, cos, tg, ctg, arctg, etc
n combinat ie cu operat ii algebrice. De exemplu:
y = log
2
1 + sin x; y =
1
tgx 2
x
.
Membrii drept i ai acestor egalitat i arata regula dupa care x se transforma n y.
O alta metoda, utilizata frecvent, pentru a deni o regula este urmatoarea: se considera
doua funct ii f
1
si f
2
denite printr-o expresie ca cele prezentate mai sus si un numar a,
dupa care se scrie:
f(x) =
_
f
1
(x) pentru x < a
f
2
(x) pentru x a
Egalitatea aceasta se interpreteaz a ca o regula care la un num ar x mai mic decat a face
sa corespunda un numar y dupa regula f
1
si la un num ar x mai mare sau egal cu a face
sa corespunda un num ar y dupa regula f
2
.
15
6 Funct ia compusa. Inversa unei funct ii.
Denit ia 6.1. Fie f : X Y si g : Y Z doua funct ii. Pentru orice x X elementul
g(f(x)) apart ine mult imii Z. Corespondent a:
x g(f(x))
deneste o funct ie pe mult imea X cu valori n mult imea Z, care se noteaza cu g f : X
Z si se numeste compusa funct iilor g si f.
Comentariu: Regula dupa care elementului x X i se asociaza elementul g(f(x)) se
formuleaz a n cuvinte astfel: prima oara se aplica f elementului x si se obt ine elementul
f(x) Y , dupa aceea se aplica funct ia g elementului f(x) si se obt ine elementul g(f(x))
din mult imea Z. De exemplu:
f(x) = sin x ; g(y) = y
2
(g f)(x) = g(f(x)) = sin
2
x
f(x) = x
2
; g(y) = tg y (g f)(x) = g(f(x)) = tg x
2
f(x) =
x
2
; g(y) = cos y (g f)(x) = g(f(x)) = cos
x
2
Denit ia 6.2. Funct ia f : X Y este injectiva daca pentru orice x
1
, x
2
X, x
1
,= x
2
rezulta f(x
1
) ,= f(x
2
).
Denit ia 6.3. Funct ia f : X Y este surjectiva daca pentru orice y Y exista x X
astfel ncat f(x) = y.
Denit ia 6.4. Funct ia f : X Y este bijectiva daca este injectiva si surjectiva.
Comentariu:
1. O funct ie injectiva f : X Y are urmatoarea proprietate: daca f(x
1
) = f(x
2
)
atunci x
1
= x
2
.
Funct iile numerice: y = 5x; y = e
x
; y = arctg x sunt injective.
2. O funct ie surjectiva f : X Y se numeste funct ie cu valori pe Y . Daca funct ia
denita pe X este cu valori pe Y atunci pentru orice y Y ecuat ia f(x) = y are cel
put in o solut ie n X. Funct ia numeric a y = sin x este o funct ie denita pe mult imea
R
1
a numerelor reale si cu valori pe segmentul nchis [1, 1] si nu este o funct ie
surjectiva pe mult imea R
1
a tuturor numerelor reale. (Ecuat ia sin x = 2 nu are
solut ie).
3. O funct ie bijectiva f : X Y este o corespondent a unu la unu. Aceasta nseamn a
ca: orice x X are un corespondent y Y, y = f(x) si la diferit i x corespund y
diferit i; pentru orice y Y exista x X astfel ca y = f(x) si pentru diferit i x,
elementele y sunt diferite.
Denit ia 6.5. Fie f : X Y o funct ie bijectiva. Pentru orice y Y exista un x X,
unic! astfel ca f(x) = y. Corespondent a y acel x pentru care f(x) = y deneste o
funct ie pe mult imea Y cu valori pe mult imea X, care se numeste inversa funct iei f si se
noteaza cu f
1
; f
1
: Y X.
16
Comentariu:
1. Regula de corespondent a din denit ia 6.5 implica urmatoarea proprietate a funct iei
inverse:
f(f
1
(y)) = y pentru orice y Y
f
1
(f(x)) = x pentru orice x X
2. Funct iile f si f
1
sunt mutual inverse; adica:
(f
1
)
1
= f
3. Pentru a gasi inversa unei funct ii numerice y = f(x) (daca f este bijectiva) trebuie
sa exprimam x n funct ie de y. Astfel de exemplu: daca y = 3x + 2 funct ia invers a
este x =
y 2
3
; daca y = x
3
funct ia invers a este: x =
3
y.
7 Simboluri logice.
In matematica se folosesc frecvent urmatoarele expresii: pentru orice element si

exista. Aceste expresii sunt notate cu simboluri speciale.
Expresia: pentru orice element se noteaza cu simbolul care se obt ine prin inversarea
literei A; prima litera din cuvantul Any.
Expresia exista se noteaza cu simbolul care este imaginea n oglinda a literei E; prima
litera din cuvantul Exist.
Se foloseste de asemenea simbolul cu semnicat ia rezulta. Daca A si B sunt doua
armat ii atunci A B nseamn a ca din A rezulta B.
Daca A B si B A atunci armat iile A si B sunt echivalente si aceasta se noteaza
cu A B. A B nseamn a ca armat ia A este adevarata daca si numai daca B este
adevarata.
Folosind aceste notat ii injectivitatea unei funct ii f : X Y poate scrisa sub forma:
x
1
, x
2
X, x
1
,= x
2
f(x
1
) ,= f(x
2
)
iar surjectivitatea aceleasi funct ii sub forma:
y Y x X [ f(x) = y.
Linia vertical a inaintea egalitat ii f(x) = y se citeste astfel ncat.
Notat ia A
def
B se foloseste cand vrem sa denim o not iune A folosind o armat ie B.
Ea se citeste: prin denit ie A este B. Astfel de exemplu notat ia:
X Y
def
(x)(x X) (x Y )
deneste X ca submult ime a mult imii Y . Partea dreapta a notat iei se citeste astfel: orice
element x din X este element al mult imii Y .
17
8 Armat ia contrara, teorema contrara si teorema
reciproca.
Denit ia 8.1. Oricare ar armat ia A, notam cu

A armat ia: armat ia A este falsa.
Armat ia

A se numeste armat ia contrara.
Exemplu 8.1. Daca A este armat ia: 7 este un num ar impar atunci

A este armat ia:
7 nu este un num ar impar. Daca A este armat ia: maine va ploua atunci armat ia
A va : maine nu va ploua. Daca A este armat ia: toate rachetele vor atinge t inta,
atunci

A este armat ia: cel put in o racheta nu va atinge t inta.
Denit ia 8.2. Pentru teorema daca A atunci B armat ia daca

A atunci

B se
numeste teorema contrara. Teorema contrara a teoremei contrare este teorema init iala.
Exemplu 8.2. A=suma marimilor a doua unghiuri opuse ntr-un patrulater este egala
cu 180
o
, B=patrulaterul este inscriptibil,

A=suma marimilor a doua unghiuri opuse
ntr-un patrulater nu este egala cu 180
o
,

B=patrulaterul nu este inscriptibil
Teorema daca A atunci B se formuleaz a astfel: daca suma marimilor a doua unghiuri
opuse ntr-un patrulater este egal cu 180
o
atunci patrulaterul este inscriptibil. Teorema
contrar a: daca

A atunci

B se formuleaza astfel: daca suma marimilor a doua unghiuri
opuse ntr-un patrulater nu este egala cu 180
o
atunci patrulaterul nu este inscriptibil
In acest exemplu ambele teoreme: cea directa si cea contrara sunt adevarate.
Denit ia 8.3. Pentru orice armat ie n matematica (teoremele inclusiv) care au forma
A B se poate construi o noua armat ie permutand A si B. Astfel se obt ine armat ia
B A care se numeste armat ie reciproca sau teorema reciproca. Mai exact teorema
B A este reciproca teoremei A B. Reciproca teoremei reciproce este teorema init iala.
De aceea teoremele A B si B A se zic mutual reciproce.
Daca teorema directa A B este adevarat a, reciproca ei B A poate adevarat a sau
falsa.
Exemplu 8.3. Teorema directa (teorema lui Pitagora) este: daca triunghiul este
dreptunghic atunci patratul laturii celei mai mari a triunghiului este egal cu suma
patratelor celorlalte doua laturi. Teorema reciproca este: daca patratul laturii celei mai
mari a triunghiului este egal cu suma patratelor celorlalte doua laturi atunci triunghiul
este dreptunghic.
In acest exemplu atat teorema directa cat si cea reciproca sunt adevarate.
Exemplu 8.4. Teorema directa: daca doua unghiuri sunt drepte atunci cele doua
unghiuri sunt egale. Teorema reciproca: daca doua unghiuri sunt egale atunci cele
doua unghiuri sunt drepte.
In acest exemplu teorema directa este adevarat a, iar teorema reciproca este falsa.
Teorema reciproca este echivalenta cu teorema contrar a. Aceasta nseamn a ca teorema
reciproca este adevarat a daca si numai daca teorema contrar a este adevarata.
18
9 Condit ie necesara si condit ie sucienta.
Denit ia 9.1. Daca teorema A B este adevarata atunci: condit ia A este sucienta
pentru B si condit ia B este necesara pentru A.
Daca teorema reciproca B A este adevarata atunci: condit ia B este sucienta pentru
A si condit ia A este necesara pentru B.
Denit ia 9.2. Daca teorema directa A B si teorema reciproca B A sunt adevarate
atunci : condit ia A este necesara si sucienta pentru B si condit ia B este necesara si
sucienta pentru A. Cu alte cuvinte condit iile A si B sunt echivalente. A este adevarata
daca si numai daca B este adevarata.
Exemplu 9.1. Teorema lui Bezout este: Daca este o rad acin a a polinomului P(x)
atunci polinomul P(x) este divizibil cu x .
Reciproca teoremei lui Bezout este: Daca polinomul P(x) este divizibil cu x atunci
este o rad acina a polinomului P(x).
Stim ca atat teorema lui Bezout cat si reciproca ei sunt adevarate. Rezulta de aici ca o
condit ie necesara si sucienta pentru ca num arul sa e radacin a a polinomului P(x)
este ca polinomul P(x) sa e divizibil cu x . Prin urmare, este adevarat a teorema:
polinomul P(x) este divizibil cu x daca si numai daca este rad acina a polinomului
P(x).
19
Partea II
Calcul diferent ial si integral pentru
funct ii reale de o variabila reala
1
.
Denit ia 10.1. O vecinatate a punctului x R
1
este o mult ime V R
1
care cont ine un
interval deschis (a, b) R
1
ce cont ine pe x: adica x (a, b) V .
Orice interval deschis care cont ine pe x este vecin atate pentru x. Un interval deschis este
vecin atate pentru orice x ce apart ine intervalului.
Denit ia 10.2. Un punct x R
1
este punct interior al mult imii A R
1
daca exista un
interval deschis (a, b) astfel ncat x (a, b) A.
Un punct x al intervalului (a, b) este un punct interior al mult imii (a, b).
Denit ia 10.3. Interiorul unei mult imi A R
1
este mult imea punctelor interioare ale
lui A.
Tradit ional interiorul mult imii A se noteaza cu Int(A) sau cu

A. Daca A = (a, b), atunci
A = (a, b) = A.
Denit ia 10.4. Mult imea A R
1
este deschisa daca A =

A.
Orice interval deschis este o mult ime deschis a. Mult imea A R
1
este deschis a, daca si
numai daca ecare punct al ei este n mult ime cu o ntreg a vecinatate.
Reuniunea unei familii de mult imi deschise este o mult ime deschisa.
Intersect ia unui num ar nit de mult imi deschise este mult ime deschis a.
Mult imea numerelor reale R
1
si mult imea vida sunt mult imi deschise.
1
este nchisa daca complementara ei (
R
1A este
deschisa.
Orice interval nchis [a, b] este o mult ime nchis a.
Intersect ia unei familii de mult imi nchise este nchisa.
Reuniunea unui numar nit de mult imi nchise este o mult ime nchisa.
Mult imea numerelor reale R
1
si mult imea vida sunt mult imi nchise.
Denit ia 10.6. Punctul x R
1
este punct limita sau punct de acumulare al mult imii
A R
1
, daca orice vecinatate V a lui x cont ine cel put in un punct y din A care este
diferit de x; y ,= x si y V
A.
Denit ia 10.7.

Inchiderea

A a mult imii A R
1
este intersect ia tuturor mult imilor
nchise care cont in mult imea A.
20
Inchiderea unei mult imi A are urmatoarele proprietat i:
A A;

A =

A; A B =

A

B;
A = A daca si numai daca A este mult ime nchisa.

x

A daca si numai daca orice vecinatate V a lui x intersecteaz a mult imea A(V A ,= ).
1
este marginita daca exista m, M R
1
astfel ncat
m x M pentru orice x A.
1
este compact a daca este marginita si nchisa.
Orice interval nchis [a, b] este mult ime compacta.
11 Siruri de numere reale.
Denit ia 11.1. O funct ie denita pe mult imea numerelor naturale N = 1, 2, 3, ..., n, ...
si cu valori n mult imea R
1
a numerelor reale se numeste sir de numere reale.
Comentariu: Valoarea funct iei, care deneste sirul de numere reale, n 1 se noteaza cu
a
1
, valoarea n 2 se noteaza cu a
2
, ... , valoarea n n cu a
n
, ... .
Tradit ional a
1
se numeste primul termen al sirului, a
2
cel de-al doilea termen al sirului,
... ,a
n
cel de-al n-lea termen al sirului sau termenul general.
Sirul a
1
, a
2
, ..., a
n
, ... se noteaza tradit ional cu (a
n
). Pentru a deni un sir trebuie sa
denim tot i termenii sirului. Altfel spus trebuie data o regula care permite determinarea
ecarui termen al sirului.
Exemplu 11.1.
a
n
= q
n1
, q ,= 0; a
1
= 1; a
2
= q; a
3
= q
2
; ... a
n
= q
n1
; ...
a
n
=
1
n
; a
1
= 1; a
2
=
1
2
; a
3
=
1
3
; ... a
n
=
1
n
; ...
a
n
= n
2
; a
1
= 1; a
2
= 4; a
3
= 9; ... a
n
= n
2
; ...
a
n
= (1)
n
; a
1
= 1; a
2
= 1; a
3
= 1; ... a
n
= (1)
n
; ...
a
n
=
1 + (1)
n
2
; a
1
= 0; a
2
= 1; a
3
= 0; ... a
n
=
1 + (1)
n
2
; ...
Se poate nt ampla ca atunci cand n creste si a
n
creste.
Denit ia 11.2. Sirul (a
n
) este crescator daca pentru orice n N are loc inegalitatea
a
n
a
n+1
.
Denit ia 11.3. Un sir (a
n
) este descrescator daca pentru orice n N are loc inegalitatea
a
n+1
a
n
.
n
) este monoton daca este crescator sau este descrescator.
Exemplu 11.2. Daca q > 1 atunci sirul a
n
= q
n
este crescator, iar daca q (0, 1) atunci
sirul a
n
= q
n
este descrescator. Daca q (0, ) si q ,= 1 atunci sirul a
n
= q
n
este
monoton
21
n
) este marginit daca exista un numar M > 0 astfel ncat pentru
orice n N are loc inegalitatea [a
n
[ M.
Daca q (0, 1) atunci sirul a
n
= q
n
este marginit ([a
n
[ < 1). Sirul a
n
= (1)
n
este
marginit ([a
n
[ 1).
n
) este nemarginit daca nu este marginit. Altfel spus, pentru
orice M > 0 exista n
M
N astfel ncat [a
n
M
[ > M.
Daca q > 1 atunci sirul a
n
= q
n
este nemarginit.
Denit ia 11.7. Un subsir al sirului (a
n
) este un sir de forma (a
n
k
) unde (n
k
) = n
1
, n
2
, ...
este un sir strict crescator de numere naturale.
Comentariu:
Orice subsir al unui sir crescator este sir crescator.
Orice subsir al unui sir descrescator este sir descrescator.
Orice subsir al unui sir marginit este sir marginit.
12 Convergent a sirurilor de numere reale.
Se poate nt ampla ca daca n creste termenii a
n
ai sirului (a
n
) sa se apropie de un numar
L.

In acest caz ajungem la o not iune matematica importanta, acea de convergent a a unui
sir la un num ar.
Denit ia 12.1. Sirul de numere reale (a
n
) converge la numarul real L daca pentru orice
> 0 exista un numar N = N() astfel ca tot i termenii de rang n > N() ai sirului sa
verice inegalitatea:
[a
n
L[ <
Faptul ca sirul (a
n
) converge la numarul L se noteaza pe scurt cu lim
n
a
n
= L si se exprima
prin cuvintele: pentru n tinzand la innit limita lui (a
n
) este egala cu L sau a
n

n
L
si se exprima prin cuvintele pentru n tinzand la innit a
n
tinde la L.
In cazul a
n

n
L se mai spune (a
n
) converge la L.
Comentariu: Daca sirul (a
n
) converge la L, atunci orice subsir (a
n
k
) al sirului (a
n
)
converge la L. Aceasta ntrucat pentru orice > 0 exista N = N() astfel nc at pentru
n > N() sa avem [a
n
L[ < . De aici rezulta ca pentru orice n
k
> N avem [a
n
k
L[ < .
Nu orice sir este convergent. De exemplu, sirul a
n
= (1)
n
nu converge. Aceasta ntruc at
subsirul a
2k
= (1)
2k
= 1 converge la 1 si subsirul a
2k+1
= (1)
2k+1
= 1 converge la -1.
Limita unui sir convergent este unica.
Armat ia contrara ar nsemna ca sirul (a
n
) converge la L
1
si L
2
cu L
1
,= L
2
. Rezulta
de aici ca exista N
1
si N
2
astfel nc at [a
n
L
1
[ <
[L
1
L
2
[
2
pentru orice n > N
1
22
si [a
n
L
2
[ <
[L
1
L
2
[
2
pentru orice n > N
2
. De aici rezulta ca pentru orice
n > maxN
1
, N
2
avem: [L
1
L
2
[ [L
1
a
n
[ + [L
2
a
n
[ < [L
1
L
2
[ ceea ce este
absurd.
Daca un sir (a
n
) converge la L, atunci este marginit. Aceasta ntrucat exista N(1)
astfel ca pentru orice n > N(1) sa avem: [a
n
L[ < 1 si astfel [a
n
[ = [a
n
L[+[L[ < 1+[L[
pentru orice n > N(1). Rezulta n continuare ca pentru orice n are loc inegalitatea:
[a
n
[ max[a
1
[, . . . , [a
N(1)
[, 1 +[L[
Exemplu 12.1. Vom arata ca lim
n
1
n
= 0. Consideram > 0 si condit ia:
n
0
<
Rezulta de aici inegalitatea
1
n
< sau
1
n
<
2
echivalent cu n >
1
2
.
Punem N() =
_
1
2
_
+ 1, unde
_
1
2
_
este partea ntreag a a numarului
1
2
. Este evident
ca daca n > N() atunci n >
1
2
si inegalitatea
n
0
< este satisfacuta.
In acest exemplu am demonstrat convergent a la zero folosind denit ia convergent ei.
In urmatoarea sect iune vom stabili reguli care permit vericarea convergent ei si calcularea
limitei de o maniera mult mai simpla.
In anumite cazuri se spune ca sirul (a

n
) converge (tinde) la innit. Sensul acestei not iuni
este precizat n urmatoarele denit ii:
n
) tinde la + daca pentru orice M > 0 exista N(M) astfel
ncat a
n
> M oricare ar n > N(M).
Sirul a
n
= n
2
tinde la +n sensul acestei denit ii.
n
) tinde la daca pentru orice M > 0 exista N(M) astfel
ncat a
n
< M pentru n > N(M).
Sirul a
n
= n
2
tinde la n sensul acestei denit ii.
13 Reguli privind convergent a sirurilor de numere
reale.
Fie (a
n
) si (b
n
) doua siruri de numere reale convergente la numerele reale a si respectiv b.
Regula sumei: Sirul (a
n
+b
n
) converge la numarul real a + b.
23
Demonstrat ie. Fie > 0 si
t
=
1
2
. Deoarece a
n

n
a si b
n

n
b exista N
1
= N
1
(
t
)
astfel ncat [a
n
a[ <
t
, n > N
1
si exista N
2
= N
2
(
t
) astfel nc at [b
n
b[ <
t
, n > N
2
.
Fie N
3
= maxN
1
, N
2
. Pentru orice n > N
3
avem:
[a
n
b
n
a b[ [a
n
a[ +[b
n
b[ <
t
+
t
= 2
t
=
Aceasta demonstreaza ca a
n
+ b
n

n
a +b.
Regula produsului: Sirul (a
n
b
n
) converge la numarul real a b.
Demonstrat ie. Deoarece b
n

n
b exista M > 0 astfel ca [b
n
[ M pentru orice n N.
Rezulta:
[a
n
b
n
a b[ = [a
n
b
n
a b
n
+ a b
n
a b[ = [b
n
(a
n
a) + a (b
n
b)[
[b
n
[ [a
n
a[ +[a[ [b
n
b[ M [a
n
a[ +[a[ [b
n
b[, n N
Fie > 0 si e
1
=

2M
,
2
=

2([a[ + 1)
.
Deoarece a
n

n
a, b
n

n
b exista N
1
si N
2
astfel nc at: [a
n
a[ <
1
, n > N
1
si
[b
n
b[ <
2
, n > N
2
.
Fie N
3
= maxN
1
, N
2
. Pentru orice n > N
3
avem: [a
n
b
n
a b[ < . Altfel spus:
a
n
b
n

n
a b.
Regula catului: Daca b
n
,= 0, n N si b ,= 0 atunci sirul
a
n
b
n
converge la numarul real
a
b
.
Demonstrat ie. Prima oara arat am ca
1
b
n
n
1
b
. Pentru aceasta evaluam diferent a:
1
b
n
1
b
si gasim:
1
b
n
1
b
=
[b
n
b[
[b
n
[ [b[
Intruc at b
n

n
b exista N
1
astfel ncat sa avem: [b
n
b[ <
1
2
[b[ pentru orice
n > N
1
. Consideram numarul M = max
_
2
[b[
,
1
[b
1
[
, . . . ,
1
[b
N
1
[
_
si remarcam ca are loc
inegalitatea
1
b
n
< M pentru orice n.

Fie acum > 0 si
t
=
[b[
M
. Pentru
t
> 0 exista N
2
= N
2
(
t
) astfel nc at [b
n
b[ <
t
pentru orice n > N
2
. De aici rezulta ca
1
b
n
1
b
< pentru orice n > N

3
= maxN
1
, N
2
.
Cu alte cuvinte
1
b
n
n
1
b
.

In virtutea regulii produsului rezulta:
a
n
b
n
n
a
b
.
24
Regula de nmult ire cu un numar: Sirul (k a
n
) converge la numarul real k a pentru
orice numar real k.
Regula de nmult ire cu un num ar este un caz special al regulii produsului.
Aplicat ie 13.1 Determinat i limita:
lim
n
n
2
+ 2n + 3
4n
2
+ 5n + 6
=?
Solut ie: Regula catului nu poate aplicata direct pentru ca nici num aratorul nici
numitorul fract iei
n
2
+ 2n + 3
4n
2
+ 5n + 6
nu converge la o limita nita.
Cu toate acestea daca se da factor comun n
2
si la num arator si la numitor si fract ia se
simplica cu n
2
se obt ine:
a
n
=
1 +
2
n
+
3
n
2
4 +
5
n
+
6
n
2
Se arata usor ca
1
n

n
0 si ca sirul constant (k) converge la k. Aplicand acum regula
sumei, a produsului si a nmult irii cu un num ar rezulta urmatoarele convergent e:
1 +
2
n
+
3
n
2

n
1 4 +
5
n
+
6
n
2

n
4
Aplicand n continuare regula catului obt inem urmatoarea convergent a:
a
n
=
n
2
+ 2n + 3
4n
2
+ 5n + 6
=
1 +
2
n
+
3
n
2
4 +
5
n
+
6
n
2
n
1
4
Regula clestelui: Fie (a
n
), (b
n
), (c
n
) trei siruri de numere reale care verica
inegalitat ile:
a
n
b
n
c
n
, n N
Daca sirurile (a
n
) si (c
n
) sunt convergente la aceeasi limita L atunci sirul (b
n
) converge
la L.
Demonstrat ie. Deoarece a
n
b
n
c
n
, n N avem: a
n
L b
n
L c
n
L, n si
deci:
[b
n
L[ max[a
n
L[, [c
n
L[, n.
Pentru > 0 exista N
1
= N
1
() si N
2
= N
2
() astfel nc at sa avem:
[a
n
L[ < , n > N
1
() si [c
n
L[ < , n > N
2
()
Rezulta ca avem:
[b
n
L[ < , n > N
3
= N
3
() = maxN
1
(), N
2
().
Cu alte cuvinte b
n

n
L.
25
Aplicat ia 13.2. Aratat i ca (1)
n
1
n
2

n
0.
Solut ie: Fie a
n
=
1
n
2
; b
n
= (1)
n
1
n
2
; c
n
=
1
n
2
.
Intruc at a
n

n
0; c
n

n
0 si a
n
b
n
c
n
rezulta (aplicand regula clestelui) b
n

n
0.
Regula de convergent a a sirurilor monotone: Daca (a
n
) este un sir monoton si
marginit atunci este convergent la un numar real.
Demonstrat ie. Vom demonstra armat ia pentru un sir crescator si marginit. Demonstrat ia
este similara pentru un sir descrescator si marginit.
Fie (a
n
) un sir crescator si marginit si e M
0
= supa
n
[n N. Pentru orice > 0 exista
N = N() astfel nc at a
N
> M
0
.
Daca n > N, atunci a
n
a
N
si deci a
n
> M
0
.

In plus a
n
M
0
pentru orice n N.
Rezulta astfel ca [a
n
M[ < pentru n > N. Aceasta demonstreaza ca a
n

n
M
0
.
Aplicat ie 13.3. Un sir (a
n
) este denit astfel: a
1
= 1 si a
n+1
=
a
n
+ 1 pentru n 1.
Sa se arate ca: a
n

n
1 +
5
2
.
Solut ie: Prima oara se arata, prin induct ie, ca sirul (a
n
) este crescator.
Deoarece a
1
= 1 si a
2
=
2 avem: a
1
a
2
. Calculam acum diferent a a
n+1
a
n
si gasim:
a
n+1
a
n
=
a
n
+ 1
_
a
n1
+ 1 =
a
n
a
n1
a
n
+ 1 +
a
n1
+ 1
Intruc at suma
a
n
+ 1 +

a
n1
+ 1 este pozitiva daca a
n1
a
n
, atunci a
n
a
n+1
.
Astfel rezulta prin induct ie ca sirul (a
n
) este crescator.
Din relat ia de recurent a a
n+1
=
a
n
+ 1 prin ridicare la patrat se obt ine egalitatea:
a
2
n
a
2
n+1
= a
2
n
a
n
1 =
_
a
n
1
2
_
2
5
4
si deoarece sirul (a
n
) este crescator avem: (a
n

1
2
)
2
5
4
0. Din aceasta inegalitate
rezulta imediat ca sirul (a
n
) este marginit superior de numarul
1 +
5
2
. Cu regula de
convergent a a sirurilor monotone deducem ca sirul (a
n
) este convergent. Fie L = lim
n
a
n
.
Deoarece a
n+1

n
L obt inem ca L =
L + 1 si astfel L
2
= L + 1. Ecuat ia de gradul
al doilea L
2
= L + 1 are doua rad acini:
1
2
(1
5).

Intrucat a
n
1, n N, rad acina
pozitiva este limita. Adica L =
1
2
(1 +
5).
Teorema 13.1. Teorema lui Weierstrass-Bolzano Daca sirul de numere reale (a
n
)
este marginit atunci cont ine un subsir convergent la un numar real.
Demonstrat ie. Fie S
N
= a
n
[n > N.
Daca ecare mult ime S
N
are un cel mai mare element, atunci consideram urmatorul subsir
al sirului (a
n
):
b
1
= a
n
1
= max S
1
; b
2
= a
n
2
= max S
n
1
; b
3
= a
n
3
= max S
n
2
; . . .
26
Sirul (b
n
) este un subsir al sirului (a
n
) si este descrescator. Deoarece (a
n
) este marginit,
sirul (b
n
) este si el marginit. Rezulta astfel ca sirul (b
n
) este convergent. Daca pentru un
M, S
M
nu are un cel mai mare element atunci pentru orice a
m
cu m > M exista a
n
cu
n > m si a
n
> a
m
. Fie c
1
= a
M+1
si c
2
primul termen al sirului a
n
dupa c
1
= a
M+1
care
are proprietatea c
2
> c
1
.

In continuare e c
3
primul termen al sirului (a
n
) dupa c
2
care
veric a c
3
> c
2
si asa mai departe. Se obt ine n acest fel un subsir (c
n
) al sirului (a
n
);
care este monoton crescator. Deoarece (c
n
) este marginit este convergent.
Intuitiv este clar ca daca a
n

n
L atunci termenii sirului care au rang mare difera put in
de L si deci si unul de celalalt. Mai exact avem:
Teorema 13.2. Criteriul Cauchy de convergent a al unui sir de numere reale.
Un sir (a
n
) de numere reale este convergent la un numar real daca si numai daca pentru
orice > 0 exista N = N() astfel ncat avem:
[a
p
a
q
[ < , p, q > N()
Demonstrat ie. Presupunem ca sirul (a
n
) converge la num arul L si consideram un numar
> 0. Exista N = N() astfel nc at [a
n
L[ <

2
pentru orice n > N(). Prin urmare:
[a
p
L[ <

2
si [a
q
L[ <

2
, p, q > N() si rezulta ca:
[a
p
a
q
[ [a
p
L[ +[a
q
L[ < , p, q > N().
Presupunem acum ca pentru orice > 0 exista N = N() astfel ncat [a
p
a
q
[ < ,
p, q > N(). Pentru = 1 si N
1
= N(1) ales astfel nc at [a
p
a
q
[ < 1, p, q > N
1
,
avem:
[a
n
[ = [a
n
a
N
1
+1
+ a
N
1
+1
[ [a
n
a
N
1
+1
[ +[a
N
1
+1
[ 1 +[a
N
1
+1
[, n N
1
+ 1
si deci:
[a
n
[ max[a
1
[, [a
2
[, . . . , [a
N
1
[, [a
N
1
+1
[ + 1 = M, n
Cu alte cuvinte sirul (a
n
) este marginit.
Conform teoremei lui Weierstrass-Bolzano sirul (a
n
) cont ine un subsir (a
n
k
) convergent.
Fie L = lim
n
k
a
n
k
si un numar real pozitiv > 0. Exista N
1
= N
1
() astfel nc at
[a
n
k
L[ <

2
, n
k
> N
1
si exista N
2
= N
2
() astfel nc at [a
p
a
q
[ <

2
, p, q > N
2
. De
aici rezulta ca pentru orice n > N
3
= maxN
1
, N
2
avem:
[a
n
L[ [a
n
a
n
k
[ +[a
n
k
L[ <

2
+

2
=
unde n
k
este ales astfel nc at n
k
> N
3
.
14 Punct limita al unui sir de numere reale.
1
este punct limita al sirului (a
n
) daca exista un subsir
(a
n
k
) al sirului (a
n
) care converge la x; a
n
k

n
k
x.
27
Denit ia 14.2. Mult imea punctelor x R
1
care sunt puncte limita ale sirului (a
n
) se
noteaza cu L(a
n
) si se numeste mult imea punctelor limita sau pe scurt mult imea limita a
sirului (a
n
).
Sirul marginit (a
n
) converge la L (a
n

n
L) daca si numai daca L(a
n
) = L.
Denit ia 14.3. Limita superioara a sirului (a
n
) este marginea superioara a mult imii
L(a
n
). Limita superioara a sirului (a
n
) se noteaza tradit ional cu lim
n
sup a
n
sau cu lim
n
a
n
;
lim
n
a
n
= sup L(a
n
).
Denit ia 14.4. Limita inferioara a sirului (a
n
) este marginea inferioara a mult imii
L(a
n
). Limita inferioara a sirului (a
n
) se noteaza tradit ional cu lim
n
inf a
n
sau cu lim
n
a
n
;
lim
n
a
n
= inf L(a
n
).
Sirul (a
n
) converge daca si numai daca are loc:
lim
n
a
n
= lim
n
a
n
.
Exemplu 14.1.

In cazul sirului a
n
= (1)
n
mult imea punctelor limita L(a
n
) este:
L(a
n
) = 1, 1 si:
lim
n
a
n
= 1; lim
n
a
n
= 1.
15 Serii de numere reale.
Fie (a
n
) un sir de numere reale. Pentru orice n N xat, suma:
s
n
= a
1
+ a
2
+... + a
n
are sens.
Daca sirul (s
n
) converge la s atunci s poate numit n mod justicat suma seriei
innite
n=1
a
n
= a
1
+ a
2
+... + a
n
+ ...
Mai precis:
Denit ia 15.1. O serie innita de numere reale este un sir de numere reale (s
n
) al carui
termen general s
n
are forma s
n
= a
1
+a
2
+... +a
n
unde (a
n
) este un sir de numere reale
dat.
In mod tradit ional o serie innita se noteaza cu simbolul
n=1
a
n
si a
n
se numeste prin
tradit ie termenul general al seriei.
Tot prin tradit ie simbolul
n=1
a
n
se numeste serie iar sirul de numere reale (s
n
) cu
s
n
= a
1
+ a
2
+ ... + a
n
se numeste sirul sumelor part iale ale seriei.
28
Denit ia 15.2. Seria
n=1
a
n
este convergenta daca sirul sumelor part iale (s
n
) este
convergent. Limita sirului (s
n
) : lim
n
s
n
= s se numeste suma seriei si se noteaza cu
n=1
a
n
= s.
n=1
a
n
este divergenta daca sirul sumelor part iale (s
n
) este diver-
gent.
Exemplu 15.1. Sa se verice ca
n=1
1
2
n
= 1.
Solut ie: Sirul sumelor part iale al seriei
n=1
1
2
n
este s
n
=
n
k=1
1
2
k
= 1
1
2
n
. Deoarece
s
n

n
1 rezulta ca seria
n=1
1
2
n
este convergenta si
n=1
1
2
n
= 1.
Exemplu 15.2. Sa se verice ca seria
n=1
n este divergenta.
Solut ie: Sirul sumelor part iale al seriei
n=1
n este s
n
=
n
k=1
k =
1
2
n(n +1). Deoarece sirul
(s
n
) este divergent seria
n=1
n este divergenta.
n=1
1
n
2
+ n
este convergent a si suma ei este egala
cu 1.
Solut ie:

Intruc at:
1
n
2
+ n
=
1
n(n + 1)
=
1
n

1
n + 1
termenul general al sirului sumelor part iale este:
s
n
=
_
1
1
2
_
+
_
1
2

1
3
_
+ ... +
_
1
n

1
n + 1
_
= 1
1
n + 1
si deci s
n

n
1.
Comentariu: Exemplul 15.1 este un caz particular de serie geometrica av and forma
n=0
ax
n
, n care x este un numar real. Remarcam ca aici nsumarea ncepe cu n = 0 si nu
cu n = 1. Pentru o serie geometrica suma primilor n termeni este:
s
n
= a + ax +ax
2
+ ... + ax
n1
29
Un calcul standard arata ca
s
n
=
a(1 x
n
)
1 x
pentru x ,= 1.
De aici s
n

n
a
1 x
[x[ < 1.
Deoarece sirul (s
n
) este divergent pentru [x[ 1 obt inem urmatorul rezultat:
Seria geometrica
n=0
ax
n
= a +ax +ax
2
+... +ax
n
+... , a ,= 0 converge daca si numai
daca [x[ < 1. Mai mult suma seriei este
a
1 x
.
Deoarece suma unei serii convergente este denita ca limita sirului sumelor part iale al
seriei, rezultatele privind convergent a sirurilor de numere reale pot folosite pentru a
stabili convergent a seriilor.
Urmeaza un rezultat care poate adesea util pentru a testa divergent a unei serii.
Teorema 15.1. Convergent a la zero a termenului general
Daca seria
n=1
a
n
este convergenta atunci a
n

n
0
Demonstrat ie. Daca seria
n=1
a
n
este convergent a atunci sirul sumelor part iale (s
n
)
converge la o limita s. Rezulta ca sirul s
n1
converge tot la s si astfel a
n
= s
n
s
n1
converge la 0. Prin urmare a
n

n
0.
Aplicat ie 15.1 Consideram seria
n=1
n
n + 1
. Deoarece a
n
=
n
n + 1
1 ,= 0 rezulta ca
seria considerata nu este convergent a.
Trebuie ret inut ca daca a
n

n
0 nu rezulta ca seria
n=1
a
n
este convergent a. Astfel de
exemplu n cazul seriei
n=1
(
n 1) avem:
a
n
=
n 1 =
1
n +
n + 1
n
0
si
s
n
=
n
k=1
a
k
=
n
n
+
Criteriul lui Cauchy de convergent a a unei serii de numere reale
Seria
n=1
a
n
converge daca si numai daca pentru orice > 0 exista N = N() astfel ncat
pentru n N() si p 1 avem:
[a
n+1
+ a
n+2
+ . . . + a
n+p
[ <
30
Demonstrat ie. Seria
n=1
a
n
converge daca si numai daca sirul sumelor part iale (s
n
):
s
n
= a
1
+ a
2
+ . . . + a
n
; converge.
Sirul (s
n
) converge daca si numai daca pentru orice > 0 exista N = N() astfel nc at
[s
q
s
r
[ < pentru q, r > N(). Aceasta este echivalent cu condit ia: > 0N = N()
astfel nc at n N() si p 1 avem: [a
n+1
+ a
n+2
+ . . . + a
n+p
[ < .
16 Reguli privind convergent a seriilor de numere
reale.
In continuare prezent am cateva reguli relative la convergent a seriilor de numere reale, care
sunt utile n aplicat ii. Aceste reguli se obt in aplicand regulile de convergent a a sirurilor
la sirurile sumelor part iale.
Regula sumei
Daca seriile
n=1
a
n
si
n=1
b
n
sunt convergente atunci seria suma
n=1
(a
n
+b
n
) este conver-
genta si are loc egalitatea:
n=1
(a
n
+ b
n
) =
n=1
a
n
+
n=1
b
n
Regula de nmult ire cu un numar
Daca seria
n=1
a
n
este convergenta atunci k R
1
, seria
n=1
k a
n
este convergenta si
are loc egalitatea:
n=1
k a
n
= k
n=1
a
n
Criteriul 1 al comparat iei. Daca 0 a
n
b
n
, n N si daca seria
n=1
b
n
este
convergenta, atunci seria
n=1
a
n
este convergenta.
Demonstrat ie. Fie s
n
=
n
k=1
a
k
si t
n
=
n
k=1
b
k
. Din ipoteza rezulta ca n N avem
0 s
n
t
n
. Daca seria
n=1
b
n
converge atunci sirul t
n
converge la un numar t: t
n

n
t.
Sirul (t
n
) ind crescator pentru orice n are loc t
n
t. De aici si din s
n
t
n
rezulta
inegalitatea s
n
t, n. Prin urmare sirul crescator s
n
este marginit superior si deci este
convergent. Aceasta nseamna ca seria
n=1
a
n
este convergenta.
31
n=1
1 + cos n
3 2
n
+ 5 3
n
este convergent a.
Solut ie. Fie a
n
=
1 + cos n
3 2
n
+ 5 3
n
. Pentru orice n avem a
n
0 si a
n

1
2
n
. Consideram
sirul b
n
=
1
2
n
si seria
n=1
b
n
=
n=1
1
2
n
. Aceasta serie din urma ind convergent a rezulta
ca seria
n=1
a
n
este convergent a.
Criteriul 2 al comparat iei. Daca seriile
n=1
a
n
si
n=1
b
n
sunt cu termeni pozitivi
(a
n
0 si b
n
0) si
a
n
b
n
L ,= 0 atunci seria
n=1
a
n
converge daca si numai daca
n=1
b
n
converge.
Demonstrat ie. Presupunem ca seria
n=1
b
n
este convergent a si consideram sumele part iale:
s
n
= a
1
+ a
2
+ . . . + a
n
; t
n
= b
1
+ b
2
+ . . . + b
n
Deoarece
a
n
b
n
n
L pentru = 1 exista N
1
= N(1) astfel ncat avem:
a
n
b
n
L
< 1, n > N
1
.
De aici rezulta inegalitatea:
a
n
b
n
=
a
n
b
n
a
n
b
n
L + L
a
n
b
n
L
+[L[ < 1 +[L[ = k, n > N

1
.
Consideram acum seriile cu termeni pozitivi
n=1
n
si
n=1
n
unde
n
= a
N
1
+n
si
n
= k b
N
1
+n
.
Inegalitatea 0
n

n
, n si convergent a seriei
n=1
n
=
n=N
1
+1
k b
n
implica ca seria
n=1
n
este convergenta. Deoarece natura unei serii nu se schimba daca se adauga la ea
un num ar nit de termeni rezulta ca seria
n=1
a
n
este convergenta.
Am aratat astfel ca din convergent a seriei
n=1
b
n
rezulta convergent a seriei
n=1
a
n
.
Reciproca acestei armat ii se arata invers and rolurile lui a
n
si b
n
n rat ionamentul
precedent si observand ca
b
n
a
n
n
1
L
.
32
n=1
1
7 3
n
+ 2 5
n
este convergent a.
Demonstrat ie. Fie a
n
=
1
7 3
n
+ 2 5
n
si b
n
=
1
5
n
. Raportul
a
n
b
n
converge la
1
2
,= 0 si seria
n=1
b
n
=
n=1
1
5
n
este convergent a. Rezulta astfel ca seria
n=1
a
n
este convergenta.
Criteriul raportului.Daca seria
n=1
a
n
este cu termeni poztivi (a
n
> 0) si sirul
n
=
a
n+1
a
n
converge la L atunci: din L > 1 rezulta ca seria
n=1
a
n
este divergenta; din
L < 1 rezulta ca seria
n=1
a
n
este covergenta; din L = 1 nu putem trage nici o concluzie.
Demonstrat ie. Presupunem L < 1 si consideram =
1
2
(1 L). Observam ca > 0 si
L + = k < 1. Deoarece
n

n
L exista N = N() astfel ncat
n
= [
n
L + L[
+ L = k < 1, n > N(). De aici rezulta inegalitatea a
n+1
k a
n
, n > N(). Fie
n
= a
N()+n
. Pentru orice n 1 avem
n+1
k
n
si prin induct ie rezulta inegalitatea:
n+1
k
n

1
, n N
Seria
n=0
k
n

1
este o serie geometrica convergent a pentru ca k < 1. De aici rezulta ca
seria
n=1
n
converge si , prin urmare, seria
n=1
a
n
converge de asemenea.
Presupunem acum L > 1 si e = L 1. Numarul este pozitiv ( > 0) si deoarece
n

n
L exista N = N() astfel nc at
n
> L pentru orice n > N(). Rezulta ca
a
n+1
> a
n
, n > N() si a
n
> a
N()
, n > N().
Deoarece a
N()
,= 0 sirul (a
n
) nu tinde la zero si deci seria
n=1
a
n
este divergent a.
Exemplu 16.3. Sa se determine valorile lui x pentru care seria
n=1
n (4x
2
)
n
este
convergenta.
Solut ie: Fie a
n
= n(4x
2
)
n
si
n
=
(n + 1) (4x
2
)
n+1
n (4x
2
)
n
= 4x
2
_
1 +
1
n
_
. Sirul (
n
) converge
la 4x
2
;
n

n
4x
2
.
De aici rezulta ca seria
n=1
a
n
este divergenta daca 4x
2
> 1( [x[ >
1
2
) si este convergent a
daca [x[ <
1
2
. Nu stim deocamdata ce se nt ampl a daca [x[ =
1
2
. Daca [x[ =
1
2
atunci
33
n=1
a
n
=
n=1
n si deci seria este divergent a.
In consecint a seria
n=1
n (4x
2
)
n
este convergenta daca si numai daca [x[ <
1
2
.
Criteriul radacinii. Fie seria
n=1
a
n
o serie cu termeni pozitivi.
Daca exista k (0, 1) si N N astfel ncat
n
a
n
k, n > N atunci seria este conver-
genta.
Daca
n
a
n
1 pentru o innitate de termeni ai seriei atunci seria este divergenta.
Demonstrat ie. Daca exista k (0, 1) si N astfel nc at
n
a
n
k pentru n > N atunci
a
n
k
n
pentru n > N. Prin urmare seria
n=1
a
n
poate comparata cu seria geometrica
k=1
k
n
, care este convergenta pentru ca k < 1. Aceasta este demonstrat ia n primul caz.
Daca
n
a
n
1 pentru o innitate de termeni ai seriei, atunci a
n
1 pentru o innitate
de termeni ai sirului (a
n
) si a
n
nu tinde la zero. Rezulta astfel ca seria este divergenta.
Aceasta este demonstrat ia n al doilea caz.
Aplicat ie 16.1. Seria
n=1
1
n
n
este convergent a. Folosind criteriul rad acinii avem:
n
_
1
n
n
=
1
n

1
2
, n 2.
Criteriul de convergent a pentru serii alternate (Leibnitz). Daca sirul (b
n
) este
monoton
descrescator si converge la zero (b
n

n
0) atunci seria alternata
n=1
(1)
n1
b
n
converge.
Demonstrat ie. Consideram s
m
=
m
n=1
(1)
n1
b
n
termenul general al sirului sumelor
part iale al seriei
n=1
(1)
n1
b
n
. Subsirul termenilor de rang par s
2m
are proprietatea:
s
2m
= b
1
(b
2
b
3
) . . . (b
2m2
b
2m1
) b
2m
b
1
si
s
2m
= (b
1
b
2
) + (b
3
b
4
) + . . . + (b
2m1
b
2m
).
Deci este marginit superior si este crescator.
Rezulta n acest fel ca sirul (s
2m
) este convergent. Fie s = lim
m
s
2m
.
In mod analog se arata ca subsirul termenilor de rang impar (s

2m+1
) este descrescator si
marginit inferior. Rezulta astfel ca sirul (s
2m+1
) este convergent si e t = lim
m
s
2m+1
.
Avem:
t s = lim
m
(s
2m+1
s
2m
) = lim
m
b
2m+1
= 0
34
Aratam n nal ca s
n

n
s = t.
Pentru aceasta e > 0 si N
1
= N
1
(), N
2
= N
2
() alesi astfel ncat [s
2m
s[ <
m > N
1
si [s
2m+1
s[ < , m > N
2
. Fie N = max2N
1
, 2N
2
+ 1. Orice n > N
este par n = 2m (m > N
1
) sau este impar n = 2m + 1 (m > N
2
).

In ambele cazuri
[s
n
s[ < daca n > N. Cu alte cuvinte sirul (s
n
) converge la s si deci seria
n=1
(1)
n
b
n
este convergent a.
Exemplu 16.4. Seria
n=1
(1)
n
1
n
este convergent a pentru ca sirul
1
n
este monoton
descrescator si tinde la 0.
Criteriul integral. Fie f : R
1
+
R
1
+
o funct ie continua descrescatoare si
a
n
= f(n), n N. Consideram sirul j
n
=
n
_
1
f(x)dx.
Seria
n=1
a
n
este convergenta daca si numai daca sirul (j
n
) converge.
Demonstrat ia acestei teoreme va facut a n sect iunea n care integrala Riemann este
denita.
Aplicat ie 16.2. Aratat i ca seria
n=1
1
n
p
converge daca si numai daca p > 1.
Solut ie: Consideram funct ia f
p
(x) =
1
x
p
, x > 0 si p > 0. Funct ia f
p
este continu a,
descrescatoare si f
p
(n) =
1
n
p
= a
n
. Pentru p ,= 1 avem:
j
n
=
n
_
1
1
x
p
dx =
x
1p
1 p
n
1
=
1
1 p
(n
1p
1).
Pentru p > 1 avem j
n

n
1
p1
si pentru p < 1 sirul (j
n
) este divergent. Pentru p = 1
avem:
j
n
=
n
_
1
1
x
dx = ln x[
n
1
= ln(n)
si sirul (j
n
) este divergent.
Remarca 16.1. Daca p 0 seria
n=1
1
n
p
este divergent a pentru ca termenul general al
seriei nu tinde la zero.
Exemplu 16.5. Seria armonica
n=1
1
n
este divergent a si seria
n=1
1
n
2
este convergent a.
Comentariu. Seriile
n=1
1
n
p
mpreun a cu seriile geometrice constituie o clasa de serii a
caror convergent a (divergent a) este cunoscuta.
35
17 Serii absolut convergente.
n=1
a
n
este absolut convergenta daca seria valorilor absolute
n=1
[a
n
[
este convergenta.
O serie convergenta care nu este absolut convergenta este serie simplu convergenta.
Convergent a absoluta implica convergent a. Daca seria
n=1
[a
n
[ este convergenta,
atunci seria
n=1
a
n
este convergenta.
Demonstrat ie. Pentru orice n, m N, n > m avem:
[s
n
s
m
[ = [a
m+1
+. . . +a
n
[ [a
m+1
[ + . . . +[a
n
[
Daca seria
n=1
[a
n
[ este convergenta, atunci pentru orice > 0 exista N = N() astfel
nc at pentru orice n, m cu proprietatea n > m > N avem:
[a
m+1
[ + . . . +[a
n
[ <
De aici rezulta [s
n
s
m
[ < , n, m, n > m > N(). Folosind criteriul lui Cauchy obt inem
convergent a seriei
n=1
a
n
.
Exemplu 17.1. Seria
n=1
(1)
n
2
n
converge pentru ca este absolut convergent a.
Seria armonica alternata
n=1
(1)
n
n
este simplu convergent a. Ea converge (asa cum rezulta
din criteriul lui Leibnitz), dar nu converge absolut pentru ca seria
n=1
1
n
este divergenta.
Comentariu. Convergent a absoluta poate stabilita cu ajutorul criteriilor de convergent a
prezentate pentru serii cu termeni pozitivi.
Convergent a absoluta este importanta pentru ca suma unei serii absolut convergente este
independent a de ordinea n care se aduna termenii.
Pe de alta parte, se poate arata ca oricare ar seria
n=1
a
n
simplu convergent a si oricare
ar numarul real S, prin rearanjarea termenilor seriei
n=1
a
n
putem avea:
n=1
a
n
= S .
De exemplu, putem obt ine orice num ar real prin rearanjarea termenilor seriei armonice
alternate.
36
Produsul Cauchy a doua serii.
Daca seriile
n=1
a
n
si
n=1
b
n
sunt absolut convergente si
c
n
= a
1
b
n
+ a
2
b
n1
+ . . . + a
n
b
1
atunci seria
n=1
c
n
este absolut convergenta si are loc egalitatea:
n=1
c
n
=
_

n=1
a
n
_
n=1
b
n
_
Demonstrat ie. Admitem la nceput ca seriile
n=1
a
n
si
n=1
b
n
sunt serii cu termeni pozitivi
si consideram produsele:
a
1
b
1
a
1
b
2
a
1
b
3
. . .
a
2
b
1
a
2
b
2
a
2
b
3
. . .
a
3
b
1
a
3
b
2
a
3
b
3
. . .
. . . . . . . . . . . .
Daca w
n
este suma produselor din acest tabel situate n patratul nn cu varful n a
1
b
1
atunci w
n
= s
n
t
n
unde s
n
si t
n
sunt sumele part iale ale seriilor
n=1
a
n
si
n=1
b
n
.
De aici
lim
n
w
n
=
_

n=1
a
n
_
n=1
b
n
_
Observam acum ca
n=1
c
n
este suma produselor din acest tabel adunate dupa diagonala.
Astfel daca u
n
este suma part ial a a lui
n=1
c
n
atunci:
w
n
2
u
n
w
n
Cu regula clestelui rezulta u
n

n
_

n=1
a
n
_
n=1
b
n
_
.
In cazul general, rat ionamentul precedent poate repetat pentru seriile
n=1
[a
n
[;
n=1
[b
n
[;
n=1
[c
n
[ pentru a deduce ca seria
n=1
c
n
este absolut convergenta.
Deoarece seria produs
n=1
c
n
este o combinat ie liniara a seriilor:
n=1
a
+
n
;
n=1
a
n
;
n=1
b
+
n
;
37
n=1
b
n
avem:
n=1
c
n
=
_

n=1
a
n
_
n=1
b
n
_
.
18 Limita ntr-un punct a unei funct ii.
In calculul diferent ial si calculul integral un concept important este conceptul de limita
a unei funct ii ntr-un punct. Conceptul este folosit n studiul continuitat ii, derivatei,
integralei si alte studii.
Consideram o funct ie f : A R
1
R
1
. Vom analiza comportamentul lui f(x) atunci
cand x se apropie de o valoare reala xata a. Pentru aceasta se presupune ca f(x) este
denit pentru orice x care se apropie de a, nu nsa neaparat si n a. Cu alte cuvinte
vom presupune ca domeniul de denit ie A cont ine o mult ime de forma (ar, a)(a, a+r)
unde r > 0.
Denit ia 18.1. Funct ia f are limita numarul L n punctul a daca pentru orice > 0
exista un numar = () > 0 astfel ca [f(x) L[ < , x A, x ,= a si [x a[ < .
Faptul ca funct ia f are limita Ln punctul a se noteaza prin tradit ie astfel: lim
xa
f(x) = L
sau f(x)
xa
L.
Comentariu:
1. Valoarea funct iei f n punctul a, daca exista, nu intervine n denit ia limitei.
Valoarea f(a) poate sa nu verice inegalitatea din denit ia limitei.
2. Fiind data funct ia f si num arul L, inegalitatea [f(x) L[ < nseamna L <
f(x) < L+ si prin urmare poate interpretata ca si acuratet ea prescrisa cu care
se aproximeaz a L; cat de aproape vrem sa m de L.
3. Numarul nu este determinat n mod unic de . Dupa ce sa gasit un (), orice
t
< () poate luat.
Exemplu 18.1. Sa se arate ca lim
x2
x
2
4
x 2
= 4.
Solut ie: Fie > 0 si sa consideram inegalitatea:
x
2
4
x 2
4
< sau 4 <

x
2
4
x 2
< 4 +
pentru x ,= 2. Aceasta este echivalent a cu inegalitatea: 4 < x + 2 < 4 + sau
2 < x < 2 + , arat and ca putem lua = .
38
Exemplu 18.2. Sa se arate ca n orice punct a > 0, funct ia f(x) =

x are limita si
lim
xa
x =
a.
Solut ie:

In adevar, daca > 0, atunci are loc
[
a[ < sau
a <
x <
a +
care prin ridicare la patrat devine:
a 2
a +
2
< x < a + 2
a +
2
.
Pentru un a si un dat, putem lua = 2
a +
2
.
Exemplu 18.3. Sa se arate ca lim
x0
sin
1
x
nu exista.
Solut ie: Reamintim ca oricat de aproape de a = 0 exista x
t
astfel ca f(x
t
) = 1 si x
tt
astfel ca f(x
tt
) = 1. Rezulta ca pentru orice L exista > 0 astfel ncat > 0 x cu
[x 0[ < si
sin
1
x
L
> .
Limita funct iei f n punctul a (daca exista) este unica.
In adevar: sa presupunem prin absurd ca lim

xa
f(x) = L
1
si lim
xa
f(x) = L
2
si L
1
,= L
2
.
Pentru =
[L
1
L
2
[
2
exista
1
astfel nc at [f(x) L
1
[ < pentru 0 < [x a[ <
1
si exista
2
astfel ncat [f(x) L
2
[ < pentru 0 < [x a[ <
2
. De aici, pentru
0 < [x a[ < min
1
,
2
avem [L
1
L
2
[ [L
1
f(x)[ +[f(x) L
2
[ < [L
1
L
2
[ ceea ce
este absurd.
Teorema 18.1. (Teorema lui Heine) Funct ia f : A R
1
R
1
are limita nita n
a daca si numai daca pentru orice sir (x
n
), x
n
A, x
n
,= a, si x
n

n
a sirul (f(x
n
))
converge.
Demonstrat ie. Presupunem ca f(x)
xa
L si consideram un sir (x
n
) de numere reale cu
urmatoarele proprietat i: x
n
A, x
n
,= a, si x
n

n
a. Pentru > 0 exista = () > 0
astfel nc at 0 < [x a[ < [f(x) L[ < . Pentru > 0 exista N = N() astfel nc at
[x
n
a[ < , n > N. De aici rezulta [f(x
n
) L[ < pentru n > N, deci sirul (f(x
n
))
converge la L.
Presupunem acum ca pentru orice sir de numere reale (x
n
) cu urmatoarele proprietat i:
x
n
A, x
n
,= a, si x
n

n
a, sirul (f(x
n
)) converge. Vom arata la nceput ca lim
n
f(x
n
)
nu depinde de (x
n
). Rat ion am prin reducere la absurd si presupunem ca exista doua
siruri de numere reale (x
t
n
) si (x
t
n
t
) cu urmatoarele proprietat i: x
t
n
, x
tt
n
A, x
t
n
,= a,
x
tt
n
,= a, lim
n
x
t
n
= lim
n
x
tt
n
= a si lim
n
f(x
t
n
) = L
t
,= L
tt
= lim
n
f(x
tt
n
). Cu sirurile
(x
t
n
), (x
tt
n
) construim sirul (x
n
) denit astfel:
x
n
=
_
x
t
k
pentru n = 2k
x
tt
k+1
pentru n = 2k + 1
39
si remarcam ca acest sir are urmatoarele proprietat i: x
n
A, x
n
,= a, si x
n

n
a. Prin
urmare sirul (f(x
n
)) converge la un numar L. Deoarece f(x
t
n
)
n
L
t
si f(x
tt
n
)
n
L
tt
trebuie sa avem L = L
t
si L
tt
= L si astfel avem L
t
= L
tt
absurd.
Fie L valoarea comun a a limitelor sirurilor (f(x
n
)). Vom arata ca f(x)
xa
L. Pentru
aceasta presupunem contrariul. Rezulta ca exista
0
> 0 astfel nc at pentru orice n N
exista x
n
A, x
n
,= a astfel ncat [x
n
a[ <
1
n
si [f(x
n
) L[
0
. Rezulta de aici ca
sirul (f(x
n
)) nu converge la L desi x
n
A, x
n
,= a si x
n

n
a. Absurd.
Criteriul Cauchy-Bolzano pentru limita funct iei.
Funct ia f : A R
1
R
1
are limita nita n a daca si numai daca pentru orice
> 0 exista = () > 0 astfel ncat 0 < [x
t
a[ < si 0 < [x
tt
a[ < implica
[f(x
t
) f(x
tt
)[ < .
Demonstrat ie. Presupunem ca f(x)
xa
L si consideram > 0. Exista = () > 0 astfel
nc at pentru 0 < [x a[ < sa avem [f(x) L[ <

2
. De aici, pentru orice x
t
, x
tt
cu
0 < [x
t
a[ < si 0 < [x
tt
a[ < avem [f(x
t
) f(x
tt
)[ [f(x
t
) L[ +[f(x
tt
) L[ < .
Presupunem acum ca pentru orice > 0 exista = () astfel nc at pentru orice x
t
, x
tt
cu 0 < [x
t
a[ < si 0 < [x
tt
a[ < avem [f(x
t
) f(x
tt
)[ < si consideram un sir de
numere reale (x
n
n
A, x
n
,= a si x
n
a.
Pentru = () > 0 exista N = N() astfel nc at [x
n
a[ < pentru orice n > N. De
aici, pentru n, m > N avem [f(x
n
) f(x
m
)[ < . Aceasta arata ca sirul (f(x
n
)) este
convergent. Cu teorema lui Heine rezulta ca f are limita n a.
19 Reguli privind limita funct iei ntr-un punct.
Fie L, M, k R
1
.
a) Daca f(x) = k =constant atunci f(x)
xa
k, a.
b) Daca f(x)
xa
L si g(x)
xa
M atunci
_
_
f(x) g(x)
xa
L M
f(x) g(x)
xa
L M.
c) Daca f(x)
xa
L, g(x) ,= 0 si g(x)
xa
M ,= 0 atunci
f(x)
g(x)

xa
L
M
.
Demonstrat ie. Vom demonstra doar implicat ia
f(x)
xa
L si g(x)
xa
M = f(x) + g(x)
xa
L +M.
Celelalte se fac asemanator sau sunt mai degraba tehnice si pot omise la prima citire.
Pentru > 0 exista
1
=
1
() > 0 si
2
=
2
() > 0 astfel nc at:
0 < [x a[ <
1
= [f(x) L[ <

2
40
0 < [x a[ <
2
= [g(x) M[ <

2
Pentru 0 < [x a[ < min
1
,
2
avem:
[f(x) + g(x) (L + M)[ [f(x) L[ +[g(x) M[ <
Regula clestelui.
Daca pe o mult ime de forma I = (a r, a) (a, a + r), r > 0 funct iile f, g, h verica
inegalitat ile f(x) g(x) h(x) si daca f(x)
xa
L si h(x)
xa
L atunci g(x)
xa
L.
Demonstrat ie. Deoarece f(x) g(x) h(x), x I avemf(x)L g(x)L h(x)L.
De aici rezulta inegalitatea: [g(x) L[ max[f(x) L[, [h(x) L[, x I. Pentru
> 0 exista
1
=
1
() > 0 si
2
=
2
() > 0 astfel nc at sa avem:
0 < [x a[ <
1
= [f(x) L[ < si 0 < [x a[ <
2
= [h(x) L[ < .
De aici rezulta ca:
0 < [x a[ < min
1
,
2
= [g(x) L[ max[f(x) L[, [h(x) L[ <
Exemplu 19.1. Sa se arate ca sin
0
0 si cos
0
1.
Solut ie: Fie unghiul la centru masurat n radiani ntr-un cerc de raza 1.
Figura 19.1:
Aria sectorului circular OAB este
[ [
2
si aria triunghiului OAB este
[ sin [
2
. De aici
avem:
0
[ sin [
2

[ [
2
sau 0 [ sin [ [[
Funct iile f() = 0; g() = [ sin [; h() = [[ veric a condit iile din regula clestelui si
rezulta astfel ca: sin
0
0.
Pentru a arata ca cos
0
1 pornim de la identitatea sin
2
+cos
2
= 1 din care obt inem
cos
2
= 1sin
2
si deci cos
2

0
1. De aici rezulta cos
0
1, dar cos ind pozitiv
n vecinatatea lui 0 rezulta ca cos
0
1.
41
Exemplu 19.2. Folosind regula clestelui, putem arata ca x sin
1
x

x0
0.
Observam ca x sin
1
x
veric a inegalitat ile:
[x[
x sin
1
x
[x[, x ,= 0
Alegem f(x) = [x[, g(x) =
x sin
1
x
, h(x) = [x[ si aplicam regula clestelui; rezulta

x sin
1
x

x0
0.
Putem arata n acest fel si ca x
2
sin
1
x

x0
0.
Exemplu 19.3. Putem arata ca e
x
x0
1 prinzand exponent iala e
x
ntre 1 + x si
1 + x +x
2
pe o vecin atate a lui 0. Mai precis:
1 + x e
x
1 + x + x
2
, x (, 1).
Folosind inegalitat ile precedente putem arata:
e
x
1
x

x0
1.
Limita funct iei compuse: Daca f(x)
xa
L, g(y)
yL
M si g f este denit pe o
mult ime ce cont ine I = (a r) (a, a + r), r > 0 atunci g(f(x))
xa
M.
Demonstrat ie. Fie > 0. Deoarece g(y)
yL
M exista
1
=
1
() astfel nc at
0 < [y L[ <
1
= [g(y) M[ < .
Asemanator din f(x)
xa
L rezulta ca exista
2
=
2
(
1
()) astfel ncat 0 < [x a[ <
2
= [f(x) L[ <
1
.
De aici rezulta: 0 < [xa[ <
2
= [f(x) L[ <
1
= [g(y) M[ = [g(f(x)) M[ < .
Ceea ce arata ca g(f(x))
xa
M.
20 Limite laterale.
Limita L = lim
xa
f(x) prezentat an Denit ia 18.1 este o limita bilaterala pentru ca variabila
x se poate apropia de a si din stanga si din dreapta. Vom analiza acum limite unilaterale,
cand variabila x se apropie de a doar din stanga sau doar din dreapta. Aceasta este
necesar atunci cand funct ia este denita doar n stanga sau doar n dreapta punctului
a sau atunci cand apropiindu-ne din stanga si din dreapta obt inem limite diferite. Vom
folosi urmatoarea terminologie:
x tinde la a dinspre dreapta sau x coboara la a si notam x a
+
sau x a.
x tinde la a dinspre stanga sau x urca la a si notam x a
sau x a.
42
Denit ia 20.1. Limita la dreapta a funct iei f n punctul a este L (sau limita lui f(x)
atunci cand x tinde la a dinspre dreapta este L) daca pentru orice > 0 exista = () > 0
astfel ncat a < x < a + = [f(x) L[ < .
Faptul ca limita la dreapta a funct iei f n punctul a este L se noteaza astfel:
L = lim
xa
+
f(x) sau L = lim
xa
f(x)
Denit ia 20.2. Limita la stanga a funct iei f n punctul a este L (sau limita lui f(x)
atunci cand x tinde la a dinspre stanga este L) daca pentru orice > 0 exista = () > 0
astfel ncat a < x < a = [f(x) L[ < .
Faptul ca limita la stanga a funct iei f n punctul a este L se noteaza astfel:
L = lim
xa
f(x) sau L = lim

x,a
f(x)
Observat ia 20.1. Daca funct ia f are limita la stanga si limita la dreapta n a si aceste
limite laterale sunt egale cu L:
lim
xa
+
f(x) = L = lim
xa
f(x)
atunci funct ia f are limita n a si aceasta limita este L:
lim
xa
f(x) = L = lim
xa
+
f(x) = lim
xa
f(x)
Exemplu 20.1. Funct ia f(x) =

x este denita doar pentru x 0. lim
x0
+
f(x) =
lim
x0
+
x = 0.
Exemplu 20.2. Funct ia
sign(x) =
x
[x[
=
_
1, pentru x > 0
1, pentru x < 0
nu are limita n a = 0. Limitele laterale nsa exista: lim
x0
+
sign(x) = 1 si
lim
x0
sign(x) = 1.
Exemplu 20.3. Funct ia treapta si funct ia scara.
Funct ia treapta este denita astfel:
step(x) =
_
_
0, pentru x < 0
1
2
, pentru x = 0
1, pentru x > 0
Pentru x ,= 0 funct ia treapta poate scrisa astfel:
step(x) =
1
2
(1 + sign(x)).
Funct ia treapta are limite laterale n 0 si: lim
x0
+
step(x) = 1; lim
x0
step(x) = 0.
Funct ia treapta translatata step(x a) are treapta n punctul a (nu n 0) unde are limite
laterale: lim
xa
+
step(x a) = 1 si lim
xa
step(x a) = 0.
43
Funct ia scara este o funct ie cu mai multe trepte. De exemplu:
S
m
(x) =
m
n=0
step(x n)
La ecare treapta funct ia scara are o limita laterala la stanga si o limita laterala la dreapta
care sunt diferite si sunt diferite si de valoarea funct iei S
m
n punct.

In toate celelalte
puncte limitele laterale coincid si deci funct ia scara are limita n puncte x ,= n.
Denit ia 20.3. Funct ia f : A R
1
R
1
este crescatoare daca pentru orice
x
1
, x
2
A, x
1
x
2
rezulta f(x
1
) f(x
2
).
1
R
1
este descrescatoare daca pentru orice
x
1
, x
2
A, x
1
x
2
rezulta f(x
1
) f(x
2
).
1
R
1
este monotona daca este crescatoare sau este
descrescatoare.
Existent a limitelor laterale n cazul funct iilor monotone
Daca funct ia f : (a, b) R
1
este monotona atunci pentru orice x
0
(a, b) limitele
lim
xx
+
0
f(x), lim
xx
0
f(x) exista.
Demonstrat ie. Fie x
0
(a, b) si mult imea:
S
x
0
= f(x)[x < x
0
Daca funct ia f este crescatoare, atunci mult imea S

x
0
este marginit a superior de f(x
0
) si
daca f este descrescatoare, atunci mult imea S
x
0
este marginita inferior de f(x
0
).
Daca funct ia f este crescatoare, atunci marginea superioara a mult imii S
x
0
este limita la
stanga a lui f n x
0
: sup S
x
0
= lim
xx
0
f(x) si daca f este descrescatoare atunci marginea
inferioara a mult imii S
x
0
este limita la stanga a lui f n x
0
; inf S
x
0
= lim
xx
0
f(x).
Considerand mult imea:
R
x
0
= f(x)[x > x
0
se arata de aceeasi maniera ca daca f este funct ie crescatoare atunci lim

xx
+
0
f(x) = inf R
x
0
si daca f este funct ie descrescatoare atunci lim
xx
+
0
f(x) = sup R
x
0
.
21 Limite innite.
Plus innit +si minus innit sunt simboluri matematice si nu sunt numere cu care
se fac operat ii algebrice.
Denit ia 21.1. Limita la dreapta a funct iei f n punctul a este + daca pentru orice
M > 0 exista = (M) > 0 astfel ncat:
f(x) > M, x (a, a + )
Faptul ca limita la dreapta a funct iei f n a este + se noteaza astfel: lim
xa
+
f(x) = +.
44
Denit ia 21.2. Limita la dreapta a funct iei f n punctul a este daca pentru orice
M > 0 exista = (M) > 0 astfel ncat:
f(x) < M, x (a, a + )
Faptul ca limita la dreapta a funct iei f n a este se noteaza astfel: lim
xa
+
f(x) = .
Remarca 21.1. Limitele la stanga:
lim
xa
f(x) = +; lim
xa
f(x) =
si limitele bilaterale:
lim
xa
f(x) = +; lim
xa
f(x) =
se denesc analog.
Exemplu 21.1. Sa se verice ca:
a) lim
x0
1
x
= ; lim
x0
+
1
x
= +.
b) lim
x0
1
x
2
= +.
Exemplu 21.2. Se poate ntampla ca o funct ie sa aibe o limita laterala nita si cealalta
limita laterala innita ntr-un punct a. De exemplu:
h(x) =
_
0, pentru x 0
1
x
, pentru x > 0
lim
x0
h(x) = 0; lim
x0
+
h(x) = +
Limitele care se obt in pentru x + sau x se numesc limite la si nu
trebuiesc confundate cu limita innita.
Denit ia 21.3. (limita la innit) Limita funct iei f la + este L daca pentru orice
> 0 exista un numar M > 0 astfel ncat:
[f(x) L[ < , x > M
Limita la se deneste analog.
Exemplu 21.3. Funct ia f(x) =
1 x
2
1 + x + x
2
are urmatoarele limite la innit:
lim
x+
f(x) = 1; lim
x
f(x) = 1
Denit ia 21.4. (limita la innit este innit). Limita funct iei f la + este + daca
pentru orice M > 0 exista M
t
> 0 astfel ncat f(x) > M, () x > M
t
si se noteaza
lim
x+
f(x) = +.
Limita funct iei f la + este daca pentru orice M > 0 exista M
t
> 0 astfel ncat
f(x) < M, () x > M
t
si se noteaza lim
x+
f(x) = .
45
Limitele lim
x
f(x) = , lim
x
f(x) = + se denesc analog.
Exemplu 21.4. lim
x+
x
2
= +; lim
x
x
2
= +; lim
x+
x
3
= +; lim
x
x
3
= .
22 Punctele limita ale unei funct ii ntr-un punct.
Denit ia 22.1. Numarul L este punct limita al funct iei f n a daca exista un sir (x
n
) de
numere reale cu urmatoarele proprietat i: x
n
A, x
n
,= a, x
n

n
a si f(x
n
)
n
L;
unde A este domeniul de denit ie al funct iei f.
Tradit ional mult imea punctelor limita a lui f n a se noteaza L
a
(f).
Denit ia 22.2. Limita inferioara a funct iei f n a este marginea inferioara a mult imii
L
a
(f), adica inf L
a
(f). Limita inferioara a lui f n a se noteaza cu lim
xa
f(x) si avem:
lim
xa
f(x) = inf L
a
(f)
Denit ia 22.3. Limita superioara a funct iei f n a este marginea superioara a mult imii
L
a
(f), adica sup L
a
(f). Limita superioara a lui f n a se noteaza cu lim
xa
f(x) si avem:
lim
xa
f(x) = sup L
a
(f)
Are loc urmatoarea armat ie:
Funct ia f : A R
1
R
1
marginita pe o vecinatate a punctului a are limita L n punctul
a daca si numai daca:
lim
xa
f(x) = lim
xa
f(x) = L
Demonstrat ie. Prima oara presupunem ca f(x)
xa
L si consideram un sir (x
n
) cu
n
A, x
n
,= a, x
n

x
a. Pentru orice > 0 exista = ()
astfel nc at:
0 < [x a[ < = [f(x) L[ <
Intruc at x
n

x
a exista N = N() astfel ncat [x
n
a[ < pentru orice n > N. Rezulta
ca pentru n > N avem [f(x
n
) L[ < . Se obt ine astfel egalitatea L
a
(f) = L si prin
urmare:
lim
xa
f(x) = lim
xa
f(x) = L
Presupunem acum ca lim
xa
f(x) = lim
xa
f(x) = L si vrem sa arat am ca f(x)
xa
L.
Rat ion am prin reducere la absurd si admitem ca f(x)
xa
L. Rezulta ca exista
0
astfel
nc at pentru orice n N exista x
n
cu proprietatea [x
n
a[ <
1
n
si [f(x
n
) L[ >
0
. Sirul
(f(x
n
)) are un subsir (f(x
n
k
)) care are limita. Este clar ca lim
n
k
f(x
n
k
) ,= L.
Rezulta ca L
a
(f) nu se reduce la un element.
46
Exemplu 22.1. Sa se arate ca daca f(x) = sin
1
x
, x ,= 0 atunci L
0
(f) = [1, 1].
Solut ie: Fie l [1, 1]. Ecuat ia sin
1
x
= l are o innitate de solut ii:
x
n
=
1
(1)
n
arcsin l + n
.
Sirul (x
n
) are urmatoarele proprietat i: x
n
R
1
, x
n
,= 0, x
n

x
0 si f(x
n
) = l. Rezulta
l L
0
(f).
Prin urmare avem incluziunea [1, 1] L
0
(f). Aratam acum incluziunea L
0
(f) [1, 1].
Pentru aceasta e l L
0
(f). Exista un sir (x
n
n
,= 0,
x
n

x
0 si f(x
n
)
n
l.
Intruc at f(x
n
) = sin
1
x
n
rezulta ca [f(x
n
)[ 1 si deci [l[ 1. De aici avem apartenent a
l [1, 1].
23 Continuitatea unei funct ii ntr-un punct.
Imprecis dar sugestiv, o funct ie f : A R
1
R
1
este continu a daca gracul ei este o
curba continu a.

In particular daca A cont ine o vecinatate a punctului a A, gracul lui f
se traseaza prin (a, f(a)) far a a ridica creionul de pe hartie. Un asemenea comportament
n (a, f(a)) se realizeaza daca se impune ca pentru x aproape de a, f(x) sa e aproape
de f(a). Daca punctul a este izolat atunci x nu se poate apropia oricat de mult de a si
continuitatea are alta semnicat ie.
Fie f : A R
1
R
1
si a Int(A).
Denit ia 23.1. Funct ia f este continua n a daca lim
xa
f(x) = f(a).
Aceasta denit ie impune trei condit ii: f(a) este denita; exista lim
xa
f(x); f(a) = lim
xa
f(x).
Daca a este un punct izolat atunci prin denit ie f este continu a n a.
Denit ia limitei ntr-un punct a funct iei f, formulat a n limbajul , poate usor
transpusa pentru a formula o denit ie a continuitat ii n a a funct iei f.
Denit ia 23.2. Funct ia f este continua in punctul a daca > 0,
= () astfel ncat [x a[ < [f(x) f(a)[ < .
Exemplu 23.1. Sa se verice ca funct ia f(x) = x
2
, x R
1
este continua n a = 0.
Solut ie: Pentru > 0 determinam x pentru care [x
2
0[ = [x
2
[ < si gasim [x[ <

.
Prin urmare, daca =

atunci [f(x) f(0)[ < , pentru x astfel ncat [x 0[ <

.
Denit ia 23.3. Daca funct ia f este continua pentru orice x (a, b) zicem ca f este
continua pe intervalul (a, b).
Daca funct ia f este continua n orice punct x din domeniul de denit ie zicem ca f este
continua.
47
Denit ia 23.4. Daca lim
xa
+
f(x) = f(a) atunci f este continua la dreapta n a.
Denit ia 23.5. Funct ia f este continua la stanga n a daca lim
xa
f(x) = f(a).
Are loc urmatoarea armat ie:
Funct ia f este continua n a daca si numai daca este continua la stanga si la dreapta n
a.
Remarca 23.1. Daca f : [a, b] R
1
si este continu a aceasta nseamna ca f este continu a
pe (a, b), este continua la dreapta n a si continu a la stanga n b.
Teorema 23.1. [de continuitate a lui Heine.]Funct ia f : A R
1
R
1
este
continua n punctul a

A daca si numai daca pentru orice sir (x
n
) cu proprietat ile:
x
n
A, x
n

n
a sirul (f(x
n
)) converge la f(a).
Demonstrat ie. Acest rezultat se obt ine din teorema lui Heine pentru limita.
Teorema 23.2. [de continuitate a lui Cauchy-Bolzano.] Funct ia f : A R
1
R
1
este continua n punctul a

A daca si numai daca > 0 = () > 0 astfel ncat
[x
t
a[ < si [x
tt
a[ < [f(x
t
) f(x
tt
)[ < .
Demonstrat ie. Rezultatul se obt ine din teorema Cauchy-Bolzano pentru limita.
24 Reguli privind continuitatea unei funct ii ntr-un
punct.
Regula sumei: Daca funct iile f si g sunt continue n punctul a R
1
atunci funct ia
f + g este continua n punctul a.
Regula produsului: Daca funct iile f si g sunt continue n punctul a R
1
atunci funct ia
f g este continua n punctul a.
Regula catului: Daca funct iile f si g sunt continue n punctul a R
1
, g(x) ,= 0 pentru
orice x atunci funct ia
f
g
este continua n punctul a.
Regula clestelui: Daca funct iile f, g si h sunt astfel ncat inegalitatea:
f(x) g(x) h(x)
este vericata pe o vecinatate a punctului a R
1
si f(a) = g(a) = h(a) atunci
continuitatea funct iilor f si h n punctul a implica continuitatea funct iei g n punctul
a.
Aceste reguli se demonstreaza folosind regulile cu aceeasi denumire de la limita ntr-un
punct.
Regula de continuitate a funct iei compuse:
Daca funct ia f este continua n a R
1
si funct ia g este continua n f(a) R
1
atunci
funct ia compusa g f este continua n a.
48
Demonstrat ie. Fie b = f(a). Deoarece g este continua n b, > 0
1
=
1
() > 0 astfel
nc at [t b[ <
1
[g(t) g(b)[ < .
Deoarece f este continua n a pentru
1
=
1
() exista
2
=
2
(
1
) =
2
() astfel ncat
[x a[ <
2
[f(x) f(a)[ <
1
. Deducem ca [x a[ <
2
[g(f(x)) g(f(a))[ < .
Prin urmare: > 0 =
2
() > 0 astfel nc at [x a[ < [(g f)(x) (g f)(a)[ <
.
Aplicat ie 24.1 Deoarece funct ia identic a x x, funct ia constant a x k si funct iile
trigonometrice sin si cos sunt continue, n virtutea regulilor precedente, urmatoarele funct ii
sunt continue:
x
x
2
+ 2x + 3
x
2
+ x + 1
; x x
3
cos x
2
; x
_
x sin
1
x
pentru x ,= 0
0 pentru x = 0
Prelungirea prin continuitate.
Daca funct ia f : A R
1
R
1
nu este denita n punctul a dar L = lim
xa
f(x) exista si
este nita atunci funct ia g : A a R
1
R
1
, denita prin g(x) = f(x) pentru x ,= a
si g(a) = L este continua n a.
Funct ia g se numeste prelungirea prin continuitate a funct iei f.
Exemplu 24.1. Funct ia g : R
1
R
1
denita cu:
g(x) =
_
sin x
x
pentru x ,= 0
1 pentru x = 0
este prelungirea prin continuitate a funct iei f : R
1
0 R
1
denita cu f(x) =
sin x
x
.
25 Proprietat i ale funct iilor continue.
Proprietatea de marginire: Daca funct ia f : [a, b] R
1
este continua atunci:
1. funct ia f este marginit a pe [a, b].
2. funct ia f si atinge marginile n anumite puncte din [a, b].
Comentariu:
1. Prima armat ie nseamn a ca exista numerele reale m si M astfel nc at m f(x)
M, x [a, b].
2. Cea de-a doua armat ie nseamna ca daca m = inf f(x)[ x [a, b] si M =
sup f(x)[ x [a, b] atunci exista c si d n [a, b] astfel nc at m = f(c) si M = f(d).
Demonstrat ie. Demonstrat ia marginirii. Fie B = x[ x [a, b] si f este marginta pe [a, x].
Mult imea B cont ine pe a (a B) si este marginita; y b, y B. Fie c = sup B.
Intruc at funct ia f este continu a la dreapta n punctul a, pentru = 1 exista

1
= () =
49
(1) > 0 astfel ncat: a < x < a +
1
[f(x) f(a)[ < 1. De aici rezulta inegalitatea
[f(x)[ < 1 +[f(a)[, x [a, a +
1
]. Prin urmare c > a +

1
2
> a.
De fapt va trebui sa aratam ca c = b. Deocamdata am obt inut doar ca c > a. Presupunem
prin absurd ca c < b. Deoarece c > a si f este continu a n c rezulta ca pentru = 1 exista
t
=
t
() =
t
(1) > 0 astfel nc at [x c[ <
t
[f(x)[ 1 +[f(c)[. Altfel spus funct ia f
este marginita pe [c, c +
t
]. De aici c +

t
2
B si aceasta contrazice faptul ca c = sup B.
Prin urmare c = b si astfel f este marginit a pe [a, b].
Demonstrat ie. Demonstrat ia atingerii marginii. Deoarece funct ia f este marginit a pe
[a, b] mult imea: A = f([a, b]) = f(x)[x [a, b] este marginita. Fie m = inf A si
M = sup A. Sa presupunem prin absurd ca f(x) ,= M, x [a, b] si sa consideram
funct ia g(x) =
1
M f(x)
denita pentru x [a, b]. Funct ia g construita n acest fel este
continua si conform primei part i din aceasta demonstrat ie, este marginit a pe [a, b]. Fie
K astfel ncat:
g(x) K, x [a, b].
De aici se obt ine:
1
M f(x)
K
1
K
M f(x) f(x) M
1
K
, x [a, b]
Aceasta din urma inegalitate contrazice egalitatea M = sup A. Prin urmare ipoteza
f(x) ,= M, x [a, b] este absurda. Trebuie deci sa admitem ca exista x
M
[a, b]
astfel nc at f(x) = M. Analog se arata ca f si atinge marginea inferioara.
Proprietatea valorii intermediare (proprietatea lui Darboux)
Daca f : [a, b] R
1
este continua atunci pentru orice situat ntre = f(a) si = f(b)
exista c (a, b) astfel ncat f(c) = .
Comentariu: De aici rezulta ca daca f are valorile
t
si
t
n punctele x
t
si x
tt
din [a, b]
atunci f are toate valorile posibile ntre
t
si
t
.
Demonstrat ie. Pentru a face o alegere, admitem ca < < si consideram mult imea
S = x [ x [a, b] si f(x) < .
Mult imea S cont ine pe a deci S nu este vida. Consideram c = sup S si observam ca
c (a, b). Vom arata ca f(c) = . Pentru aceasta rat ion am prin reducere la absurd si
admitem ca f(c) ,= . Rezulta de aici ca f(c) < sau f(c) > .
Daca f(c) < atunci pentru = f(c) exista = () > 0 astfel nc at:
[x c[ < [f(x) f(c)[ <
In particular
[f(c +

2
) f(c)[ <
si astfel: f(c +

2
) f(c) < f(c).
De aici f(c +

2
) < si deci c +

2
S. Aceasta contrazice egalitatea c = sup S. Prin
50
urmare nu putem avea f(c) < .
Daca f(c) > , atunci pentru = f(c) > 0 exista = () > 0 astfel ca:
[x c[ < [f(x) f(c)[ < . De aici rezulta ca daca x (c , c] atunci f(x) > si
deci x / S. Altfel spus sup S c ceea ce contrazice c = sup S.
Rezulta n nal f(c) = .
Proprietatea lui Darboux are multe aplicat ii. Iata una din acestea:
Aplicat ia 25.1 Orice polinom de grad impar are cel put in o radacin a reala.
Demonstrat ie. Fie P(X) = a
0
+a
1
X +... +a
n
X
n
un polinom de grad n= impar. Far a a
pierde din generalitate, putem presupune a
n
= 1.
Stim ca P = P(X) este o funct ie continua si consideram funct ia
r(X) =
P(X)
X
n
1, X ,= 0
Funct ia r(X) se majoreaza astfel:
[r(X)[ =
P(X)
X
n
1
a
n1
X
+ ... +
a
1
X
n1
+
a
0
X
n
a
n1
X
+ ... +
a
1
X
n1
a
0
X
n
si daca M = max [a
n1
[, ..., [a
1
[, [a
0
[ atunci:
[r(X)[ M
n
r=1
1
[X[
r
< M
r=1
1
[X[
r
=
M
[X[ 1
, [X[ > 1
De aici [r(X)[ < 1 pentru [X[ > 1 + M.

In particular 1 + r(X) > 0 pentru orice X cu
[X[ > 1 + M. De aici rezulta ca P(X) = X
n
(1 + r(X)) are acelasi semn ca X
n
pentru
[X[ > 1 +M.
Intruc at n este num ar impar rezulta ca exista > 0 si < 0 astfel ca P() > 0 (se
alege > 1 + M) si P() < 0 (se alege < (1 + M)). Folosind proprietatea valorii
intermediare rezulta ca exista c ([c[ < 1 + M) astfel nc at P(c) = 0.
Aceasta arata ca P are o rad acina n intervalul ((1 + M), 1 + M).
De fapt toate rad acinile reale ale polinomului P sunt n interalul ((1 +M), 1 +M).
Proprietatea de transformare a intervalului n interval
Daca funct ia f : [a, b] = I R
1
este continua atunci mult imea f(I) este un interval
marginit si nchis.
Comentariu: Aceasta proprietate a funct iei continue arata ca ea transforma un interval
marginit si nchis tot ntr-un interval marginit si nchis.
Demonstrat ie. Din proprietatea de marginire rezulta ca exista c, d I astfel ncat:
f(c) = m
0
= inff(x) [ x I
f(d) = M
0
= supf(x) [ x I
Pentru a face o alegere presupunem ca c d. Proprietatea valorii intermediare aplicata
pe subintervalul [c, d] arata ca f ia toate valorile dintre m
0
= f(c) si M
0
= f(d). Cu alte
cuvinte f(I) = [m
0
, M
0
].
51
Proprietatea de punct x.
Daca funct ia f : [a, b] [a, b] este continua atunci exista cel put in un punct c [a, b]
astfel ncat f(c) = c (c este punct x pentru f).
Comentariu: Aceasta propritate spune ca gacul funct iei intersecteaz a prima bisectoare
y = x.
Demonstrat ie. Fie g : [a, b] R
1
denit prin g(x) = f(x) x. Funct ia g este continua.
Daca f(a) = a sau f(b) = b atunci nu avem nimic de demonstrat. Putem deci presupune
ca f(a) ,= a si f(b) ,= b. De aici g(a) = f(a) a > 0 si g(b) = f(b) b < 0. Proprietatea
valorii intermediare n cazul funct iei g arata ca exista c (a, b) astfel ncat g(c) = 0. De
aici rezulta egalitatea f(c) = c.
Proprietatea de continuitate a funct iei inverse
Daca f : I J este o biject ie continua denita pe intervalul I si cu valori pe intervalul
J atunci funct ia inversa f
1
: J I este continua.
Demonstrat ie. Consideram o biject ie continu a f : I J denita pe intervalul I si cu
valori pe intervalul J.
Prima oara arat am ca funct ia f este sau strict crescatoare sau strict descrescatoare.
Pentru aceasta rat ion am prin reducere la absurd si presupunem ca f nu este nici strict
crescatoare nici strict descrescatoare.

In acest caz exista n I trei numere a
1
, a
2
, a
3
cu
urmatoarele proprietat i: a
1
< a
2
< a
3
si f(a
1
) < f(a
3
) < f(a
2
). Aplicam proprietatea
valorii intermediare funct iei f pe [a
1
, a
2
] si deducem ca exista c (a
1
, a
2
) astfel ncat
f(c) = f(a
3
). Aceasta contrazice faptul ca f este biject ie.

In demonstrat ie presupunem
n continuare ca f este crescatoare. Demonstrat ia este similara daca f este descrescatoare.
Funct ia f ind deci strict crescatoare, funct ia f
1
este si ea strict crescatoare.
Fie acum b J si a = f
1
(b) I. Pentru orice > 0 (sucient de mic) funct ia f
transforma intervalul I
a
= [a , a + ] n intervalul J
b
= f(I
a
) = [m, M]. Deoarece
funct ia f este strict crescatoare, rezulta b (m, M). Fie = min b m, M b > 0.
Intervalul nchis [b , b + ] este o submult ime a intervalului [m, M] = f(J
b
) si f
1
transforma intervalul [b , b + ] n I
a
= [a , a + ]. Rezulta astfel ca pentru > 0
exista = () > 0 astfel ca
[y b[ < [f
1
(y) f
1
(b)[ <
Daca funct ia f : I J este o surject ie strict monotona a intervalului I pe intervalul J
atunci funct ia f si inversa ei f
1
sunt continue.
1
R
1
este uniform continua pe A daca pentru orice
> 0 exista = () > 0 astfel ncat:
[x
t
x
tt
[ < [f(x
t
) f(x
tt
)[ < x
t
, x
tt
A
Teorema de continuitate uniforma.
Daca funct ia f : [a, b] R
1
este continua atunci f este uniform continua.
Comentariu: Aceasta teorema arma de fapt ca o funct ie continua pe un interval
marginit si nchis este uniform continu a.
52
Demonstrat ie. Este tehnica si nu o facem.
26 Siruri de funct ii. Mult imea de convergent a.
Fie A R
1
si f
1
, f
2
, . . . , f
n
, . . . un sir de funct ii reale denite pe A: f
n
: A R
1
, n N.
Vom nota acest sir cu (f
n
).
Denit ia 26.1. Un element a A este punct de convergent a al sirului (f
n
) daca sirul
de numere reale (f
n
(a)) converge.
Mult imea punctelor de convergent a ale sirului (f
n
) se numeste mult imea de convergent a
a sirului (f
n
).
Fie B A mult imea de convergent a a sirului (f
n
). Pentru orice b B exista lim
n
f
n
(b)
si are sens sa consideram funct ia f : B R
1
denita prin:
f(b) = lim
n
f
n
(b)
Funct ia f denita n acest fel se numeste limita sirului de funct ii f
n
pe mult imea B. Se
mai spune ca sirul f
n
converge la f pe B.
Denit ia 26.2. Fie (f
n
) un sir de funct ii reale denite pe A R
1
: f
n
: A R
1
. Funct ia
f : A R
1
este limita sirului de funct ii (f
n
) daca pentru orice x A si orice > 0
exista N = N(x, ) astfel ca pentru n > N(x, ) sa avem:
[f
n
(x) f(x)[ <
Faptul ca funct ia f este limita sirului de funct ii (f
n
) pe A se noteaza astfel: f
n

n
f
pe A.
Comentariu: Dacan denit ia precedenta N depinde doar de si nu depinde de x atunci
zicem ca sirul (f
n
) converge uniform la f pe A.
Denit ia 26.3. Sirul de funct ii (f
n
) converge uniform la funct ia f pe mult imea A daca
pentru orice > 0, exista N = N() astfel ncat pentru orice n > N() si x A are loc:
[f
n
(x) f(x)[ <
Exemplu 26.1. Consideram A = [0, 1], f
n
(x) = x
n
, f(x) =
_
1, pentru x = 1
0, pentru 0 x < 1
.
Sirul de funct ii (f
n
) converge la f si nu converge uniform la f.
Exemplu 26.2. Consideram A = [0, 2], f
n
(x) =
sin nx
n
, f(x) = 0, x A.
n
) converge uniform la f pe A.
Faptul ca sirul de funct ii (f
n
) converge uniform la funct ia f pe mult imea A se noteaza
astfel:
f
n
u
n
f, pe A
53
Urmeaza n continuare doua criterii de convergent a uniforma.
Criteriul 1 (Cauchy). Sirul de funct ii reale (f
n
): f
n
: A R
1
R
1
converge uniform
la funct ia f : A R
1
daca si numai daca pentru orice > 0 exista N = N() astfel ncat
pentru orice n, m > N() si orice x A are loc:
[f
n
(x) f
m
(x)[ <
Demonstrat ie. Presupunem prima oara ca f
n
u
n
f pe A. Pentru > 0 exista N = N()
astfel nc at pentru orice p N() are loc [f
p
(x) f(x)[ <

2
, x A. Fie n, m > N()
si x A. Are loc inegalitatea:
[f
n
(x) f
m
(x)[ < [f
n
(x) f(x)[ +[f(x) f
m
(x)[

2
+

2
=
Presupunem acum ca pentru orice > 0 exista N = N() astfel nc at pentru n, m > N()
si x A are loc:
[f
n
(x) f
m
(x)[ <
si arat am ca exista f : A R
1
R
1
astfel ca f
n
u
n
f.
Din ipoteza rezulta ca pentru orice x A sirul de numere (f
n
(x)) este convergent. Deci
sirul de funct ii (f
n
) converge la o funct ie f pe A: f
n

n
f pe A.
Consideram > 0 si N = N() astfel nc at pentru n, m > N() si x A sa avem:
[f
n
(x) f
m
(x)[ <
Alegem m
0
> N() si din f
n

n
f deducem ca:
[f(x) f
m
0
(x)[ , x A
Aceasta arata ca f
n
u
n
f pe A.
Criteriul 2. Fie (f
n
) un sir de funct ii reale: f
n
: A R
1
R
1
si o funct ie reala
f : A R
1
R
1
. Daca exista un sir de numere reale pozitive (a
n
) care converge la zero
si verica [f
n
(x) f(x)[ a
n
pentru orice n N si orice x A atunci f
n
u
n
f pe A.
Demonstrat ie. Fie > 0. Deoarece a
n
0, exista N = N() astfel nc at pentru n N()
are loc a
n
< . Rezulta ca [f
n
(x) f(x)[ < pentru n > N() si x A. Cu alte cuvinte
f
n
u
n
f.
27 Convergent a uniforma a unui sir de funct ii si
continuitatea.
Propozit ia urmatoare arata ca, convergent a uniforma pastreaz a continuitatea:
54
Propozit ia 27.1. Fie (f
n
) un sir de funct ii reale f
n
: A R
1
R
1
uniform convergent
la o funct ie reala f : A R
1
R
1
; f
n
u
n
f. Daca funct iile f
n
sunt continue ntr-un
punct a A atunci funct ia f este continua n a.
Demonstrat ie. Fie > 0. Deoarece f
n
u
n
f exista N = N() astfel nc at pentru orice
x A are loc [f
N()
(x) f(x)[ <

3
.

In particular, avem:
[f
N()
(a) f(a)[ <

3
Deoarec funct ia f
N()
este continu a n punctul a exista = () astfel nc at
[x a[ < = [f
N()
(x) f
N()
(a)[ <

3
.
De aici, rezulta ca pentru orice x cu [x a[ < avem:
[f(x) f(a)[ [f(x) f
N()
(x)[ +[f
N()
(x) f
N()
(a)[ +[f
N()
(a) f(a)[ < .
Aceasta arata ca funct ia f este continu a n a.
Consecint a 27.1. Limita unui sir uniform convergent de funct ii continue este funct ie
continua.
28 Siruri de funct ii reale egal continue si egal marginite.
Fie (f
n
) un sir de funct ii reale de variabila reala: f
n
: A R
1
R
1
.
Expresia:
(f
n
) este un sir de funct ii continue pe A nseamna ca:
n N, x A, > 0, = (n, x, ) > 0, a.. [xx
t
[ < = [f
n
(x
t
)f
n
(x)[ < .
Daca funct iile f
n
sunt uniform continue pe A, atunci nu depinde de x. Prin urmare,
expresia
(f
n
) este un sir de funct ii uniform continue pe A nseamn a ca:
n N, > 0, = (n, ) > 0, a..
[x
t
x
tt
[ < = [f
n
(x
t
) f
n
(x
tt
)[ < , x
t
, x
tt
A.
Se poate ntampla ca nu depinde de n, dar depinde de x si .

In acest caz sirul (f
n
) este
un sir de funct ii egal continue. Mai precis:
n
) este un sir de funct ii egal continue pe A daca pentru orice x A
si orice > 0 exista = (x, ) > 0 astfel ncat pentru orice n are loc:
[x x
t
[ < = [f
n
(x) f
n
(x
t
)[ < .
55
Daca nu depinde de x si n, atunci funct iile din sirul (f
n
) sunt uniform continue si egal
continue. Mai exact:
n
) este un sir de funct ii egal uniform continue pe A daca pentru
orice > 0 exista = () > 0 astfel ncat:
[x
t
x
tt
[ < () [f
n
(x
t
) f
n
(x
tt
)[ < n N si x
t
, x
tt
A.
Sirul (f
n
) este un sir de funct ii marginite pe A daca n N, M = M(n) > 0
astfel ncat [f
n
(x)[ < M, x A.
Daca M nu depinde de n atunci funct iile din sirul (f
n
) sunt egal marginite. Mai exact:
Sirul (f
n
) este un sir de funct ii egal marginite pe A daca exista M > 0 astfel ncat
[f
n
(x)[ < M, n N, x A.
Teorema 28.1. [Arzela-Ascoli]. Fie I = [a, b] un interval nchis si (f
n
) un sir de
funct ii reale f
n
: [a, b] R
1
. Daca sirul (f
n
) este un sir de funct ii egal continue si egal
marginite atunci sirul (f
n
) cont ine un subsir (f
n
k
) care este uniform convergent.
Demonstrat ie. Demonstrat ia este tehnica si este omisa n acest curs.
29 Serii de funct ii. Convergent a si convergent a uni-
forma.
Fie A R
1
si f
n
un sir de funct ii reale f
n
: A R
1
.
Denit ia 29.1. Simbolul
n=1
f
n
este o serie de funct ii convergenta n a A daca seria
numerica
n=1
f
n
(a) este convergenta.
Simbolul
n=1
f
n
este o serie de funct ii divergenta n a A daca seria numerica
n=1
f
n
(a)
este divergenta.
Denit ia 29.2. Un punct a A este punct de convergent a al seriei de funct ii
n=1
f
n
daca seria converge n a.
Mult imea punctelor de convergent a ale seriei de funct ii
n=1
f
n
se numeste mult imea de
convergent a a seriei de funct ii
n=1
f
n
.
56
Fie B A mult imea de convergent a a seriei de funct ii
n=1
f
n
. Pentru x B notam cu
S(x) suma:
S(x) =
n=1
f
n
(x).
Stabilim astfel o corespondent a de la mult imea B la R
1
. Adica o funct ie
S : B A R
1
R
1
Funct ia denita mai sus se numeste suma seriei de funct ii
n=1
f
n
pe mult imea B.
Tradit ional suma seriei de funct ii se noteaza cu S =
n=1
f
n
pentru x B.
Denit ia 29.3. Fie
n=1
f
n
o serie de funct ii denite pe A si S o funct ie denita pe
B A. Seria de funct ii
n=1
f
n
converge la S pe mult imea B daca pentru orice x B si
orice > 0 exista N = N(x, ) > 0 astfel ncat pentru orice n > N avem:
[f
1
(x) + f
2
(x) + ... + f
n
(x) S(x)[ < .
Daca numarul N nu depinde de x atunci seria converge uniform la S pe B.

In acest caz
avem urmatoarea denit ie:
Denit ia 29.4. Seria de funct ii
n=1
f
n
converge uniform la S pe B daca > 0 N =
N() astfel ncat:
k=1
f
k
(x) S(x)
< , n > N(), x B.

Denit ia 29.5. Seria de funct ii reale
n=1
f
n
converge absolut pe B daca seria de funct ii
n=1
[f
n
[ converge pe B.
Daca seria de funct ii
n=1
f
n
converge absolut pe B atunci ea converge pe B.
Exemplu 29.1. a) Consideram sirul de funct ii f
n
(x) =
x
2
(1 + x
2
)
n
n 0, si seria de
funct ii
n=1
f
n
.
Mult imea de convergent a a seriei de funct ii este R
1
si suma seriei este funct ia:
S(x) =
_
1 + x
2
pentru x ,= 0
0 pentru x = 0
57
Seria de funct ii este absolut convergent a pe R
1
.
b) Pentru n 1 consideram sirul de funct ii denit pe R
1
astfel: f
n
(x) =
sin
n
x
n
2
si seria
de funct ii
n=1
f
n
.
Seria de funct ii este absolut convergent a pe R
1
. Seria de funct ii este uniform
convergent a pe R
1
.
c) Pentru n 1 consideram f
n
(x) = cos
n
x si seria de funct ii
n=1
f
n
. Mult imea de
convergent a a seriei este R
1
k
kZ
. Seria este absolut convergent a pe aceasta
mult ime.
d) Pentru n 1 consideram f
n
(x) =
e
n[x[
n
si seria de funct ii
n=1
f
n
. Mult imea de
convergent a a acestei serii de funct ii este vida.
30 Criterii de convergent a pentru serii de funct ii.
Consideram seria de funct ii
n=1
f
n
denite pe A; f
n
: A R
1
R
1
.
Denit ia 30.1. Seria de funct ii
n=k+1
f
n
se numeste restul de ordinul k + 1 al seriei
n=1
f
n
.
Criteriul 1: Seria de funct ii
n=1
f
n
este convergenta pe A daca si numai daca restul de
orice ordin al seriei este convergent pe A.
Demonstrat ie. Consideram sumele part iale:
S
k
= f
1
+f
2
+ ... +f
k
k
p
= f
k+1
+f
k+2
+ ... +f
k+p
si observam ca
S
k+p
= S
k
+
k
p
Din aceasta egalitate rezulta ca sirul (S
k+p
) converge pentru p daca si numai daca
sirul (
k
p
) converge pentru p .
Criteriul 2: Seria de funct ii
n=1
f
n
este convergenta pe A daca si numai daca sirul
sumelor resturilor converge la zero pe A.
58
Demonstrat ie. Imediata.
Criteriul 3 (Cauchy): Seria de funct ii
n=1
f
n
converge uniform pe A daca si numai
daca pentru orice > 0 exista N = N() astfel ca pentru n N si p 1 sa aibe loc:
[f
n+1
(x) + f
n+2
(x) + ... +f
n+p
(x)[ < x A
Demonstrat ie. Criteriul este o consecint a a criteriului Cauchy pentru siruri.
Criteriul 4: Fie
n=1
a
n
o serie de numere pozitive convergenta. Daca [f
n
(x)[
a
n
, x A, n N atunci seria de funct ii
n=1
f
n
este uniform convergenta pe A.
31 Serii de puteri.
Denit ia 31.1. O serie de funct ii de forma
n=1
a
n
x
n
, x R
1
se numeste serie de puteri.
Orice serie de puteri converge pentru x = 0.
Mult imea de convergent a a unei serii de puteri.
Teorema 31.1. [Abel-Cauchy-Hadamard.]Seria de puteri
n=1
a
n
x
n
este absolut con-
vergenta n orice punct x cu [x[ < R unde R este:
R =
1
pentru 0 < +
R = + pentru = 0
si = lim
n
n
_
[a
n
[.
Seria de puteri este divergenta n orice punct x cu [x[ > R.
Pentru orice r (0, R) seria de puteri este uniform convergenta pe intervalul nchis
[r, r].
R se numeste raza de convergent a a seriei de puteri.
59
Demonstrat ie. Consideram un punct x
0
R
1
si seria
n=1
[a
n
[ [x
0
[
n
. Aplicam criteriul
radacinii acestei serii si obt inem: daca lim
n
n
_
[a
n
[ [x
0
[ < 1, atunci seria
n=1
a
n
x
n
0
este
absolut convergent a. Cu alte cuvinte, seria
n=1
a
n
x
n
0
este absolut convergenta pentru
[x
0
[ < R, unde R =
1
daca 0 < + si R = + daca = 0, iar = lim

n
n
_
[a
n
[.
Aplicand acelasi criteriu rezulta ca seria
n=1
a
n
x
n
0
este divergent a pentru orice x
0
cu
[x
0
[ > R.
Pentru r (0, R) seria
n=0
[a
n
[ r
n
converge (x = r este un punct n care
n=0
a
n
x
n
converge absolut) si pentru x [r, r] are loc:
[a
n
[ [x[
n
[a
n
[ r
n
Conform Criteriului 4 de convergent a seria
n=0
a
n
x
n
este uniform convergent a pe
[r, r].
Exemplu 31.1. a) Seria de puteri
n=0
x
n
este absolut convergenta pentru [x[ < 1 si
este divergenta pentru [x[ > 1. Raza de convergent a a seriei este R = 1; mult imea
de convergent a este intervalul deschis (1, 1).
b) Pentru seria de puteri
n=0
x
n
n
raza de convergent a R este R = 1. Mult imea de
convergent a este [1, 1).
c) Mult imea de convergent a a seriei de puteri
n=0
(1)
n
x
n
n
este (1, 1].
d) Seria de puteri
n=0
x
n
n
> 1 este absolut convergent a pe [1, 1].
In ceea ce priveste continuitatea sumei unei serii de puteri avem:

Teorema 31.2. Teorema de continuitate a sumei. Suma S a seriei de puteri
n=0
a
n
x
n
este o funct ie continua pe (-R,R).
Demonstrat ie. Fie x
0
(R, R). Exista r > 0 si r < R astfel ncat sa aiba loc:
R < r < x
0
< r < R. Deoarece pe intervalul nchis [r, r] seria converge uniform si
termenii seriei sunt funct ii continue, suma S este funct ie continua pe [r, r].

In particular,
S este o funct ie continu a n x
0
.
60
Suma S a seriei de puteri
n=0
a
n
x
n
este uniform continu a pe orice interval compact
cont inut n (R, R).
Remarca 31.1. Considerat iile acestea pot aplicate si n cazul seriilor de forma:
n=0
a
n
(x a)
n
.
32 Operat ii cu serii de puteri.
Consideram seriile de puteri
n=0
a
n
x
n
si
n=0
b
n
x
n
avand razele de convergent a R
1
si R
2
si
presupunem ca are loc 0 < R
1
R
2
. Notam cu f(x) suma seriei
n=0
a
n
x
n
si cu g(x) suma
seriei
n=0
b
n
x
n
:
n=0
a
n
x
n
= f(x) si
n=0
b
n
x
n
= g(x)
Regula sumei. Seria de puteri
n=0
(a
n
+b
n
) x
n
are raza de convergent a cel put in R
1
si
are loc:
n=0
(a
n
+ b
n
) x
n
=
n=0
a
n
x
n
+
n=0
b
n
x
n
, x : [x[ < R
1
Regula nmult irii cu un numar. Seria de puteri
n=0
k a
n
x
n
are raza de convergent a
cel put in R
1
si are loc:
n=0
k a
n
x
n
= k
n=0
a
n
x
n
, x : [x[ < R
1
Regula produsului. Seria de puteri
n=0
c
n
x
n
are raza de convergent a R
1
si are loc:
n=0
c
n
x
n
=
_

n=0
a
n
x
n
_
n=0
b
n
x
n
_
unde c
n
=
n
k=0
a
k
b
nk
.
Demonstrat ie. Aceste reguli se obt in n baza regulilor generale relative la serii de funct ii.
Remarca 32.1. Aceste reguli pot aplicate si la serii de forma:
n=0
a
n
(x a)
n
.
61
33 Derivabilitatea funct iilor.
Intuitiv vorbind, o funct ie f : A R
1
R
1
este derivabila(diferent iabil a) n c A daca
n punctul P(c, f(c)) se poate trasa tangenta la gracul funct iei.
Panta corzii PQ din gura 33.1:
Figura 33.1:
este
f(x) f(c)
x c
si ceea ce se cere este ca aceasta sa tinda la panta tangentei n P atunci
cand Q se apropie de P.
Aceasta idee geometrica motiveaz a urmatoarea denit ie:
1
R
1
este derivabila (diferent iabila ) n punctul
c

A daca exista limita lim
xc
f(x) f(c)
x c
si este nita.
Tradit ional valoarea limitei se noteaza cu f
t
(c) sau cu
df
dx
(c) si se numeste derivata lui f
n c.
Exemplu 33.1. Funct ia f(x) = x
2
, x R
1
este derivabila (diferent iabil a ) n orice punct
c R
1
.
In adevar pentru c xat,

f(x) f(c)
x c
(pentru x ,= c) n cazul de fat a este:
f(x) f(c)
x c
=
x
2
c
2
x c
=
(x c) (x + c)
x c
= x + c
xc
2c
De aici, rezulta ca funct ia f este derivabil a (diferent iabila ) n punctul c si f
t
(c) = 2c.
Exemplu 33.2. Funct ia f(x) = [x[, x R
1
este derivabil a (diferent iabil a ) n orice
c ,= 0.
Este usor de vericat ca funct ia f este derivabila (diferent iabil a ) n orice c ,= 0 si f
t
(c) = 1
pentru c > 0 si f
t
(c) = 1 pentru c < 0.
Pentru c = 0 avem:
f(x) f(0)
x 0
=
[x[
x
=
_
1, pentru x > 0
1, pentru x < 0
De aici
f(x) f(0)
x 0

x0
+
1 si
f(x) f(0)
x 0

x0
1
Deoarece aceste limite laterale nu coincid, f nu este derivabila (diferent iabil a ) n c = 0.
62
Denit ia 33.2. Daca funct ia f : A R
1
R
1
este derivabila (diferent iabila ) n orice
punct a A atunci funct ia f
t
: A R
1
R
1
denita prin f
t
(a) = lim
xa
f(x) f(a)
x a
se
numeste derivata funct iei f.
Remarca 33.1.

In general, punctele n care f nu este derivabil a (diferent iabil a ), pot
identicate adesea examinand limitele laterale ale raportului
f(x) f(c)
x c
daca x c.
Limita la stanga lim
xc
f(x) f(c)
x c
se numeste derivata la stanga a funct iei f n c si se
noteaza cu f
t
(c).
Analog, limita la dreapta lim
xc
+
f(x) f(c)
x c
se numeste derivata la dreapta a funct iei f n
c si se noteaza cu f
t
+
(c).
Evident, f
t
(c) exista daca si numai daca f
t
(c) = f
t
+
(c).
Teorema 33.1. Daca f este derivabila (diferent iabila ) n punctul c, atunci f este
continua n c.
Demonstrat ie. Denim funct ia:
F
c
(x) =
_
_
f(x) f(c)
x c
, daca x ,= c
f
t
(c), daca x = c
Deoarece f este derivabil a (diferent iabil a) n c, F
c
(x)
xc
F
c
(c) si deci F
c
este funct ie
continua n c.

Intruc at
f(x) = f(c) + F
c
(x) (x c), x A
rezulta ca funct ia f este continua n c.
Ment ion am ca exista funct ii continue care nu sunt diferent iabile.
63
Tabelul urmator cont ine cateva funct ii elementare si derivatele lor:
f(x) = k f
t
(x) = 0
f(x) = x
n
, n N f
t
(x) = n x
n1
f(x) =

x, x > 0 f
t
(x) =
1
2
x
f(x) = sin x f
t
(x) = cos x
f(x) = cos x f
t
(x) = sin x
f(x) = tg x f
t
(x) =
1
cos
2
x
f(x) = ctg x f
t
(x) =
1
sin
2
x
f(x) = e
x
f(x) = e
x
f(x) = ln x f
t
(x) =
1
x
34 Reguli de derivabilitate.
Regula sumei: Daca f si g sunt funct ii derivabile n c, atunci suma funct iilor f + g
este derivabila n c si are loc egalitatea:
(f +g)
t
(c) = f
t
(c) +g
t
(c).
Regula produsului: Daca f si g sunt funct ii derivabile n c, atunci produsul funct iilor
f g este funct ie derivabila n c si are loc egalitatea:
(f g)
t
(c) = f
t
(c) g(c) + f(c) g
t
(c).
Regula reciproca: Daca f este o funct ie care nu se anuleaza si este derivabila n c,
atunci
1
f
este derivabila n c si are loc egalitatea:
_
1
f
_
t
(c) =
f
t
(c)
f
2
(c)
.
Demonstrat ie. (pentru regula produsului)
64
Pentru x ,= c avem:
(f g)(x) (f g)(c)
x c
=
f(x) g(x) f(c) g(c)
x c
=
=
f(x) g(x) f(x) g(c) + f(x) g(c) f(c) g(c)
x c
=
=
f(x) f(c)
x c
g(c) +f(x)
g(x) g(c)
x c
.
Daca x c atunci,
f(x) f(c)
x c
f
t
(c) si
g(x) g(c)
x c
g
t
(c).
Deci
(f g)(x) (f g)(c)
x c
xc
f
t
(c) g(c) + f(c) g
t
(c).
Regula produsului si a reciprocei pot combinate pentru a obt ine regula catului.
Regula catului: Daca f si g sunt funct ii derivabile n c si g(x) ,= 0, atunci
f
g
este
derivabila n c si are loc egalitatea:
_
f
g
_
t
(c) =
f
t
(c) g(c) f(c) g
t
(c)
[g(c)]
2
.
Exemplu 34.1. Folosind regulile de mai sus sa se calculeze pentru ecare din urmatoarele
funct ii derivata n punctele indicate:
i) f(x) = x
2
+ sin x x R
1
;
ii) f(x) = x
2
sin x x R
1
;
iii) f(x) = tg x x R
1
si x ,= (2n + 1)
2
, n numar ntreg;
iv) f(x) = x
n
, n Z, n ,= 0 , x ,= 0;
v) f(x) = sec x, x ,= (2n + 1)
2
;
vi) f(x) = cosec, x ,= n;
vii) f(x) = tg x, x ,= (2n + 1)
2
;
viii) f(x) = ctg x, x ,= n.
65
Regula clestelui: Fie f, g si h trei funct ii care verica relat iile: g(x) f(x) h(x),
pentru orice x n vecinatatea lui c si g(c) = f(c) = h(c). Daca funct iile g si h sunt
derivabile n c, atunci si f este derivabila n c si este vericata relat ia:
f
t
(c) = g
t
(c) = h
t
(c).
Demonstrat ie. Din inegalitat ile date rezulta ca pentru orice x > c avem:
g(x) g(c)
x c

f(x) f(c)
x c

h(x) h(c)
x c
si pentru orice x < c avem:
g(x) g(c)
x c

f(x) f(c)
x c

h(x) h(c)
x c
Rezultatul cautat se obt ine din regula clestelui pentru limite de funct ii daca g
t
(c) = h
t
(c).
Pentru a demonstra aceasta egalitate din urma, e:
G
c
(x) =
_
_
_
g(x) g(c)
x c
daca x ,= c
g
t
(c) daca x = c
si
H
c
(x) =
_
_
_
h(x) h(c)
x c
daca x ,= c
h
t
(c) daca x = c.
Fie k(x) = G
c
(x) H
c
(x). Deoarece funct iile g si h sunt derivabile n c, funct iile G
c
si H
c
sunt continue n c. Astfel funct ia k este continu a n c. Din primele inegalitat i rezulta ca
daca x > c, atunci k(x) 0, iar daca x < c, atunci k(x) 0. Asadar, k(c) = 0 si atunci
G
c
(c) = H
c
(c). Cu alte cuvinte, g
t
(c) = h
t
(c).
Exemplu 34.2. Funct ia
f(x) =
_
_
x
2
sin
1
x
daca x ,= 0
0 daca x = 0.
veric a inegalitatea: g(x) f(x) h(x), daca h(x) = x
2
si g(x) = x
2
. Deoarece g si
h sunt derivabile n 0, iar derivata celor doua funct ii n 0 este 0, din criteriul clestelui se
obt ine ca f este derivabil a n x = 0.
Folosind alte reguli se obt ine ca funct ia f este derivabil a pentru orice x ,= 0 si n plus,
f
t
(x) =
_
_
2x sin
1
x
cos
1
x
daca x ,= 0
0 daca x = 0.
Se observa ca lim
x0
f
t
(x) nu exista, desi f
t
(0) exista, si f
t
nu este continua n 0.
66
Regula de derivare a funct iei compuse: Daca functia f este derivabila n c si funct ia
g este derivabila n b = f(c), atunci funct ia g f este derivabila n c si are loc egalitatea:
(g f)
t
(c) = g
t
(f(c)) f
t
(c).
Demonstrat ie. Fie
F
c
(x) =
_
_
f(x) f(c)
x c
daca x ,= c
f
t
(c) daca x = c
si
G
b
(y) =
_
_
g(y) g(b)
y b
daca y ,= b
g
t
(b) daca y = b.
Funct ia F
c
este continua n x = c si pentru orice x avem:
f(x) = f(c) + (x c) F
c
(x).
Funct ia G
b
este continua n y = b si pentru orice y avem:
g(y) = g(b) + (y b) G
b
(y).
Asadar
(g f)(x) =g(f(x)) = g(y) = g(b) + (y b) G
b
(y) =
=g(f(c)) + (f(x) f(c)) G
b
(f(x)) =
=g(f(c)) + (x c) F
c
(x) G
b
(f(x)).
si astfel
(g f)(x) (g f)(c)
x c
= F
c
(x) G
b
(f(x)).
Funct ia din membrul drept al egalitat ii de mai sus este continu a n x = c. Deci
lim
xc
(g f)(x) (g f)(c)
x c
= F
c
(c) G
b
(f(c)) = f
t
(c) g
t
(f(c)),
Regula de derivare a funct iilor compuse, n literatura anglo saxona, este adesea numit a
the chain rule. Formula de derivare a funct iilor compuse este mai sugestiva n notat ia
lui Leibniz. Daca x = h si y = f(x + h) f(x), atunci
f
t
(x) = lim
h0
f(x + h) f(x)
h
= lim
x0
y
x
.
Notat ia lui Leibniz pentru aceasta limita este:
dy
dx
. Daca se noteaza y = g(u), unde
u = f(x), atunci f
t
(x) =
du
dx
si g
t
(f(x)) =
dy
du
si (g f)
t
(x) =
dy
dx
. Regula de derivare
poate scrisa astfel:
dy
dx
=
dy
du

du
dx
.
67
Exemplu 34.3. Sa se arate ca h(x) = sin x
2
este derivabila.
Solut ie: Daca consideram funct iile g(x) = sin x si f(x) = x
2
, atunci h = g f. Deoarece
f si g sunt derivabile n orice punct, din regula de derivare a funct iei compuse rezulta ca
funct ia h este derivabila.

In plus,
h
t
(x) = g
t
(f(x)) f
t
(x) = 2x cos x.
Regula de derivare a inversei: Presupunem ca f : A B este o funct ie bijectiva
si continua, unde A si B sunt intervale. Daca f este derivabila n a A si f
t
(a) ,= 0,
atunci f
1
este derivabila n b = f(a) si are loc egalitatea:
(f
1
)
t
(b) =
1
f
t
(a)
.
Demonstrat ie. Pentru a A. Consideram:
F
a
(x) =
_
_
f(x) f(a)
x a
daca x ,= a
f
t
(a) daca x = a.
F
a
este continua n x = a si pentru orice x A
f(x) = f(a) + (x a) F
a
(x).
Daca b = f(a) si y = f(x) pentru x A atunci:
F
a
(x) =
y b
x a
pentru x ,= a.
Consideram
G
b
(y) =
x a
y b
pentru y ,= b
si remarcam ca aceasta verica:
G
b
(y) =
x a
f(x) f(a)
=
1
F
a
(x)
=
1
(F
a
f
1
)(y)
, y ,= b.
Deoarece funct ia f este bijectiva si continua, f
1
este continu a. Pe de alta parte F
a
este
continuan x = a si astfel funct ia F
a
f
1
este continu an y = b.

In plus au loc egalitat ile:
(F
a
f
1
)(b) = F
a
(f
1
(b)) = F
a
(a) = f
t
(a) = f
t
(f
1
(b)) ,= 0
Astfel rezulta ca:
x a
y b
= G
b
(y) =
1
(F
a
f
1
)(y)

yb
1
(F
a
f
1
)(b)
.
Cu alte cuvinte:
lim
yb
f
1
(y) f
1
(b)
y b
=
_
1
f
t
f
1
_
(b) =
1
f
t
(a)
.
68
Consecint a 34.1. Daca funct ia f este bijectiva si derivabila pe intervalul A si f
t
(a) ,= 0
pentru orice a A atunci funct ia inversa f
1
este derivabila pe f(A) si are loc egalitatea
(f
1
)
t
(f(a)) =
1
f
t
(a)
.
Exemplu 34.4. Funct ia f : (0, ) (0, ) denita prin relat ia f(x) = x
2
este o funct ie
bijectiva. Inversa funct iei f este f
1
(x) =

x. Funct ia f este derivabila pentru x > 0 si
f
t
(x) = 2x ,= 0. Folosind regula inversei, funct ia f
1
(x) =

x este derivabil a si are loc
relat ia:
(f
1
)
t
(x) =
1
2
x
.
Exemplu 34.5. Funct ia g :
_
2
,

2
_
(1, 1) data prin relat ia g(x) = sin x este o
funct ie bijectiva, iar inversa ei este data de relat ia g
1
(x) = arcsin x. Funct ia g este
derivabila si are loc relat ia:
(g
t
g
1
)(x) = cos(arcsin x) pentru [x[ < 1.
Folosind regula inversei, funct ia g
1
este derivabil a si are loc egalitatea:
(g
1
)
t
(x) =
1
1 x
2
pentru [x[ < 1.
35 Extreme locale.
In aceasta sect iune sunt prezentate rezultate referitoare la determinarea maximului si

minimului local pentru funct ii derivabile.
Denit ia 35.1. O funct ie f are un maxim local n c daca exista un interval deschis I
care cont ine pe c astfel ncat f(x) f(c) pentru orice x I. Daca f(x) f(c) pentru
ecare x I, atunci f are un minim local n c.
Teorema 35.1. [Teorema extremelor locale, teorema lui Fermat] Daca funct ia f
este derivabila n c si are n c un minim sau maxim local, atunci f
t
(c) = 0.
Demonstrat ie. Presupunem ca x = c este un punct de minim local pentru f. Exista un
interval deschis I astfel ncat f(x) f(c) 0 pentru orice x I. Daca x > c, atunci
f(x) f(c)
x c
0 si daca x < c, atunci
f(x) f(c)
x c
0. Astfel f
t
+
(c) 0 si f
t
(c) 0.
Dar f
t
(c) exista si avem: f
t
+
(c) = f
t
(c). Deci f
t
(c) = 0.
Desi condit ia f
t
(c) = 0 trebuie sa e ndeplinit a ntr-un punct de maxim sau minim
local, aceasta condit ie nu este sucienta pentru a avea un extrem local n c. De exemplu,
consideram urmatoarea funct ie: f(x) = x
3
.

In punctul x = 0, avem f
t
(0) = 0, dar 0 nu
este nici maxim local, nici minim local.
Exemplu 35.1. Sa se delimiteze o mult ime n care se aa punctele de minim si maxim
local pentru urmatoarea funct ie:
f(x) = x (x 1) (x 2)
69
36 Proprietat i fundamentale ale funct iilor derivabile.
In aceasta sect iune sunt prezentate cateva proprietat i fundamentale ale funct iilor deriv-
abile.
Teorema 36.1. [Teorema lui Rolle.] Daca o funct ie f este continua pe [a, b],
derivabila pe (a, b) si daca f(a) = f(b), atunci exista cel put in un c (a, b), astfel ncat
f
t
(c) = 0.
Demonstrat ie. Deoarece funct ia f este continu a pe [a, b], ea este marginit a pe [a, b] si
atinge o valoare maxima, notata f(c
1
), si o valoare minima, notata f(c
2
), c
1
si c
2
situate
n intervalul [a, b].
Daca f(c
1
) = f(c
2
), atunci funct ia f este constanta pe [a, b]. De aici, rezulta f
t
(x) = 0,
pentru orice x [a, b] si teorema este demonstrata.
Daca f(c
1
) ,= f(c
2
), atunci cel put in una din valorile c
1
si c
2
este diferita de a si b.
Prin urmare, funct ia f are un maxim sau un minim local n intervalul (a, b) (sau pe
amandoua).
Conform teoremei de extrem local f
t
este zero cel put in ntr-un punct din intervalul
(a, b).
Teorema 36.2. [Teorema valorii medii, Lagrange.] Daca funct ia f este derivabila
pe intervalul (a, b) si este continua pe intervalul [a, b], atunci exista cel put in o valoare
c (a, b), atfel ncat:
f
t
(c) =
f(b) f(a)
b a
.
Demonstrat ie. Consideram funct ia g(x) = f(x) x, unde =
f(b) f(a)
b a
. Funct ia g
este derivabil a pe (a, b) si continua pe intervalul [a, b]. a fost ales astfel nc at g(a) = g(b).
Aplicand teorema lui Rolle, exista cel put in o valoare c, c (a, b), astfel ncat g
t
(c) = 0.
Prin urmare, f
t
(c) = 0 si rezulta ca f
t
(c) =
f(b) f(a)
b a
.
Teorema 36.3. [Teorema de monotonie.] Daca funct ia f este derivabila pe intervalul
(a, b) si este continua pe intervalul [a, b], atunci:
(1) Daca f
t
(x) > 0 pentru orice x (a, b) atunci f este strict crescatoare pe intervalul
[a, b];
(2) Daca f
t
(x) < 0 pentru orice x (a, b) atunci f este strict descrescatoare pe
intervalul [a, b];
(3) Daca f
t
(x) = 0 pentru orice x (a, b) atunci f este constanta pe [a, b].
Demonstrat ie. Consideram x
1
, x
2
[a, b], cu x
1
< x
2
. Deoarece funct ia f ndeplineste
ipotezele din teorema de medie pe intervalul [x
1
, x
2
] exista c, x
1
< c < x
2
astfel nc at sa
avem:
f(x
2
) f(x
1
)
x
2
x
1
= f
t
(c)
70
Deoarece f
t
(c) > 0, rezulta ca f(x
2
) > f(x
1
). Cu alte cuvinte, f este funct ie strict
crescatoare pe intervalul [a, b].
Demonstrat ia pentru 2 si 3 este similara.
Observat ia 36.1. Teorema anterioar a este folosita pentru determinarea si clasicarea
punctelor de extrem si pentru stabilirea unor inegalitat i dintre funct ii.
Exemplu 36.1. Pentru funct ia f(x) = x
2
e
x
determinat i punctele de extrem si precizat i
natura lor: .
Solut ie: Funct ia f este derivabila si derivata ei este:
f
t
(x) = e
x
(2 x) x.
Punctele de extrem se aa printre solut iile ecuat iei f
t
(x) = 0. De aici rezulta ca x = 0 si
x = 2 sunt eventual puncte de extrem. Deoarece e
x
> 0, avem urmatoarele situat ii: daca
x < 0 atunci f
t
(x) < 0, daca x (0, 2) atunci f
t
(x) > 0 si daca x > 2 atunci f
t
(x) < 0.
Astfel funct ia f este descrescatoare pe intervalul (, 0), este crescatoare pe intervalul
(0, 2) si este descrescatoare din nou pe intervalul (2, +). Rezulta ca x = 0 este un punct
de minim local pentru funct ia f si x = 2 este un punct de maxim local pentru funct ia f.
Exemplu 36.2. Aratat i ca e
x
1 +x, pentru orice x.
Solut ie: Consideram funct ia f(x) = e
x
1x. Funct ia f este derivabila si f
t
(x) = e
x
1.
Deoarece f
t
(x) > 0 pentru x > 0 rezulta ca f(x) > f(0) = 0 pentru x > 0.
Deoarece f
t
(x) < 0 pentru x < 0 rezulta ca f(x) > f(0) = 0 pentru x < 0.
In nal se obt ine ca f(x) 0 pentru orice x R

1
, adica e
x
1 +x.
Rezultatul urmator este greu de interpretat geometric, dar este necesar pentru a demon-
stra regula lui l
t
Hospital. Aceasta este o regula foarte potrivita pentru determinarea
limitelor de forma: lim
xx
0
f(x)
g(x)
, unde f(x
0
) = g(x
0
) = 0.
Teorema 36.4. [Teorema de medie a lui Cauchy.] Daca f si g sunt funct ii derivabile
pe intervalul (a, b) sunt continue pe intervalul [a, b] si g
t
(x) ,= 0 pentru orice x (a, b),
atunci exista cel put in o valoare c (a, b), astfel ncat:
f
t
(c)
g
t
(c)
=
f(b) f(a)
g(b) g(a)
Demonstrat ie. Observam ca g(a) ,= g(b).

In caz contrar aplicand teorema lui Rolle pentru
funct ia g n intervalul [a, b] se obt ine ca funct ia g
t
se anuleaz a ntr-un punct din intervalul
(a, b) ceea ce contravine ipotezei.
Consideram funct ia h(x) = f(x) g(x), unde =
f(b) f(a)
g(b) g(a)
.
Funct ia h ndeplineste ipotezele din teorema lui Rolle. Asadar exista c (a, b), astfel
nc at h
t
(c) = 0, ceea ce implica: f
t
(c) = g
t
(c).
71
Teorema 36.5. [Regula lui l
t
Hospital, versiunea A] Fie f si g doua funct ii
care ndeplinesc ipotezele teoremei de medie a lui Cauchy si e x
0
(a, b). Daca
f(x
0
) = g(x
0
) = 0, atunci
lim
xx
0
f(x)
g(x)
= lim
xx
0
f
t
(x)
g
t
(x)
cu condit ia ca limita din dreapta exista.
Demonstrat ie. Aplicand teorema de media a lui Cauchy pentru funct iile f si g pe
intervalul [x
0
, x] unde x
0
< x b, rezulta ca exista c, x
0
< c < x astfel ncat:
f
t
(c)
g
t
(c)
=
f(x) f(x
0
)
g(x) g(x
0
)
=
f(x)
g(x)
.
De aici rezulta ca:
lim
xx
+
0
f(x)
g(x)
= lim
cx
+
0
f
t
(c)
g
t
(c)
= lim
xx
+
0
f
t
(x)
g
t
(x)
Un rezultat similar se obt ine pentru intervalul [x, x
0
], unde a x < x
0
:
lim
xx
0
f(x)
g(x)
= lim
xx
0
f
t
(x)
g
t
(x)
Regula rezulta imediat.
lim
x0
sin x
x
= 1.
Solut ie: Funct iile f(x) = sin x si g(x) = x ndeplinesc ipotezele regulei lui l
t
Hospital.

In
plus,
lim
x0
sin x
x
= lim
x0
cos x
1
= 1.
lim
x0
(1 +x)
1
x
= e.
Solut ie: Folosind regula compunerii pentru limite de funct ii se obt ine:
ln
_
lim
x0
(1 + x)
1
x
_
= lim
x0
_
ln(1 + x)
1
x
_
= lim
x0
ln(1 + x)
x
.
iar cu regula lui l
t
Hospital:
lim
x0
ln(1 + x)
x
= lim
x0
1
x + 1
= 1.
Deci
lim
x0
(1 +x)
1
x
= e.
72
Regula lui l
t
Hospital poate folosita pentru evaluarea multor limite nedeterminate, odata
ce acestea sunt exprimate ca si limite de caturi de funct ii, cu condit ia ca lim
xx
0
f(x)
g(x)
sa se
poata evalua.
Adesea, limita de mai sus este tot o nedeterminare (adica f
t
(x
0
) = g
t
(x
0
) = 0) si s-ar
putea aplica din nou regula lui l
t
Hospital, dar trebuie ca funct iile f
t
si g
t
sa e si ele
derivabile.
37 Derivabilitatea (diferent iabilitatea) de ordin
superior.
Denit ia 37.1. Daca f este o funct ie derivabila si derivata sa f
t
este la randul ei o
funct ie derivabila, atunci se spune ca funct ia f este de doua ori derivabila, iar derivata
lui f
t
se numeste derivata de ordinul al doilea a lui f si se noteaza: f
tt
sau f
(2)
.
Denit ia 37.2.

In general, f este derivabila de n ori daca f este derivabila de (n 1)
ori si derivata de ordinul n 1 este o funct ie derivabila.
Derivata derivatei de ordinul n1 se numeste derivata de ordinul n a lui f si se noteaza
cu f
(n)
. Daca, n plus f
(n)
este o funct ie continua, atunci se spune ca funct ia f are
derivata de ordinul n continua (este de clasa (
n
)
Exemplu 37.1.
1. Daca f(x) = x
m
, m N, atunci
f
(n)
(x) =
_
_
_
m!
(mn)!
x
mn
pentru n m
0 pentru n > m.
2. Daca f(x) = sin x, atunci f
(n)
(x) = sin
_
x +
n
2
_
pentru n 1.
3. Daca f(x) = ln x, atunci f
(n)
(x) =
(1)
n1
(n 1)!
x
n
pentru n 1.
Derivatele de ordin superior pentru un produs de funct ii f si g sunt:
(f g)
t
=f
t
g + g
t
f (37.1)
(f g)
(2)
=f
(2)
g + 2 f
t
g
t
+ f g
(2)
(37.2)
(f g)
(3)
=f
(3)
g + 3 f
(2)
g
t
+ 3 f
t
g
(2)
+f g
(3)
. (37.3)
Formula ce urmeaza este des folosita si poate demonstrata prin induct ie dupa n.
Teorema 37.1. [Formula lui Leibnitz.] Daca f si g sunt funct ii derivabile de n ori,
atunci h = f g este o funct ie derivabila de n-ori si este vericata relat ia:
h
(n)
=
n
k=0
C
k
n
f
(nk)
g
(k)
.
73
Teorema 37.2. [Regula lui l
t
Hospital, versiunea B.] Fie f si g doua funct ii care
au derivatele de ordinul n continue pe intervalul (a, b), iar x
0
cu proprietatea a < x
0
< b.
Daca
f
(k)
(x
0
) = g
(k)
(x
0
) = 0 pentru 0 k n 1
si
g
(n)
(x
0
) ,= 0
atunci
lim
xx
0
f(x)
g(x)
=
f
(n)
(x
0
)
g
(n)
(x
0
)
.
lim
x0
1 cos x
x
2
=
1
2
si
lim
x0
_
1
x
ctg x
_
= 0.
38 Polinoame Taylor.
Consideram o serie de puteri
n=0
a
n
x
n
cu raza de convergent a R > 0. Fie f(x) suma seriei
pentru [x[ < R.
Se poate demonstra ca f este o funct ie derivabil a si derivata veric a egalitatea:
f
t
(x) =
n=1
a
n
n x
n1
pentru [x[ < R.
Derivata de ordin k veric a:
f
(k)
(x) =
n=k
a
n
n (n 1) . . . (n k + 1) x
nk
pentru [x[ < R.
Daca x = 0, atunci
a
k
=
f
(k)
(0)
k!
pentru k = 1, 2, . . .
Asadar coecientul a
n
al lui x
n
n seria de puteri este
f
(n)
(0)
n!
unde f(x) este suma seriei
de puteri. Deci:
f(x) =
n=0
f
(n)
(0)
n!
x
n
pentru [x[ < R.
Pentru valori mici ale lui x, suma f(x) poate aproximat a cu polinomul de gradul N:
f(0) +
f
t
(0)
1!
x +
f
(2)
(0)
2!
x
2
+ . . . +
f
(N)
(0)
N!
x
N
74
n care N este un numar natural oarecare.
In aceasta sect iune vom analiza cat de bine aproximeaz a acest polinom funct ia f(x), n
cazul n care f(x) nu este neaparat suma unei serii de puteri.
Denit ia 38.1. Fie f o funct ie derivabila de n-ori n 0. Polinomul Taylor de gradul n
pentru f n 0 este denit de egalitatea:
T
n
f(x) = f(0) +
f
t
(0)
1!
x +
f
(2)
(0)
2!
x
2
+ . . . +
f
(n)
(0)
n!
x
n
.
Exemplu 38.1. Fie f(x) = e
x
. Pentru k = 1, 2, . . ., avem f
(k)
(0) = 1. Astfel
T
0
f(x) =1
T
1
f(x) =1 + x
T
2
f(x) =1 + x +
1
2
x
2
Primul rezultat se obt ine din estimarea diferent ei ntre f(b), valoarea funct iei date n
x = b si T
n
f(b), valoarea polinomului Taylor de gradul n n x = b.
Teorema 38.1. [Prima teorema a restului] Daca f este o funct ie de clasa (
(n+1)
pe
un interval deschis ce cont ine punctele 0 si b, atunci diferent a dintre f si T
n
f n punctul
x = b este data de:
f(b) T
n
f(b) =
b
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(c)
n care c (0, b).
Demonstrat ie. Pentru simplicare, vom presupune ca b > 0. Daca
h
n
(x) = f(b)
n
k=0
f
(k)
(x)
k!
(b x)
k
x [0, b].
atunci h
n
(b) = 0 si h
n
(0) = f(b) T
n
f(b). Daca
g(x) = h
n
(x)
_
b x
b
_
n+1
h
n
(0) x [0, b].
atunci g este continu a pe intervalul [0, b], este derivabil a pe intervalul (0, b) si este vericat a
relat ia g(0) = g(b) = 0. Conform teoremei lui Rolle exista c ntre 0 si b astfel ncat
g
t
(c) = 0. Dupa un calcul simplu se obt ine
h
t
n
(x) =
f
(n+1)
(x)
n!
(b x)
n
Astfel
g
t
(x) =
f
(n+1)
(x)
n!
(b x)
n
+
(n + 1)(b x)
n
b
n+1
h
n
(0)
si
0 = g
t
(c) =
f
(n+1)
(c)
n!
(b c)
n
+
(n + 1)(b c)
n
b
n+1
h
n
(0)
75
obt in andu-se
h
n
(0) =
b
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(c).
Diferent a f(b) T
n
f(b) se noteaza cu R
n
f(b) si se numeste restul aproxim arii n x = b.
Astfel:
f(b) = T
n
f(b) + R
n
f(b)
si eroarea de aproximare a lui f(b) prin polinomul T
n
f(b) este data de restul aproxim arii
R
n
f(b). Deoarece f
(n+1)
este continua pe un interval nchis ce cont ine punctele 0 si b, ea
este marginit a pe acest interval. Exista deci un numar M astfel ncat [f
(n+1)
(c)[ M si
[R
n
f(b)[
b
n+1
(n + 1)!
M.
Astfel, pentru un n xat, restul aproxim arii poate mic pentru valori ale lui b apropiate
de zero. Cu alte cuvinte, polinoamele Taylor reprezinta o buna aproximare a funct iilor n
vecin atatea lui x = 0. Urmatorul exemplu ilustreaza acest fapt:
Exemplu 38.2. Daca f(x) = sin x, atunci
T
7
f(x) = x
x
3
3!
+
x
5
5!

x
7
7!
R
7
f(x) =
x
8
8!
(sin c)
pentru c ntre 0 si x. Conform primei teoreme a restului se obt ine:
R
7
f(0.1)
0.1
8
8!
= 2.48 10
13
.
Vom arata n continuare cum polinoamele Taylor pot utilizate pentru a dezvolta n serie
de puteri funct ia f care este indenit derivabila pe un interval deschis ce cont ine pe 0 si
pe x. Pentru x avem:
f(x) = T
n
f(x) + R
n
f(x).
si
lim
n
T
n
f(x) =
k=0
f
(k)
(0)
k!
x
k
pentru [x[ < R
unde R este raza de convergent a a seriei de puteri.
Daca lim
n
R
n
f(x) = 0 pentru [x[ < R
t
< R, pentru o anumita valoare R
t
, atunci
f(x) =
n=0
f
(n)
(0)
n!
x
n
pentru [x[ < R
t
.
Aceasta serie de puteri este numit a serie McLaurin pentru f(x).
Exemplu 38.3. Dezvoltarea n serie McLaurin a funct iei f(x) = e
x
.
76
Solut ie:

In primul rand
T
n
f(x) = 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+ . . . +
x
n
n!
si R
n
f(x) =
x
n+1
(n + 1)!
e
c
unde c (0, x). Seria
n=0
x
n
n!
, conform criteriului raportului este
absolut convergent a pentru orice num ar real x
lim
n
T
n
f(x) =
n=0
x
n
n!
.
Convergent a la zero a termenului general
x
n
n!

n
0 implica
[R
n
f(x)[ =
x
n+1
(n + 1)!
e
c
0 pentru n
oricare ar x xat. Deci, pentru x xat, lim
n
R
n
f(x) = 0, si rezulta
e
x
=
n=0
x
n
n!
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+. . . +
x
n
n!
+. . .
In mod aseman ator, seriile de puteri pot generate pentru funct iile standard.

In ecare
caz, suma seriei de puteri este lim
n
T
n
f(x) si egalitatea dintre funct ie si suma seriei este
valabila pentru acele valori x pentru care:
a) seria de puteri determinata converge si
b) restul R
n
f(x) 0 pentru n .
In alcatuirea urmatoarei liste, dicultatea consta n stabilirea condit iei de la punctul b):
e
x
=
n=0
x
n
n!
x R
1
(38.1)
sin x =
n=0
(1)
n
x
2n+1
(2n + 1)!
x R
1
(38.2)
cos x =
n=0
(1)
n
x
2n
(2n)!
x R
1
(38.3)
(1 + x)
t
= 1 +
n=1
t (t 1) . . . (t n + 1)
n!
x
n
t / N, x (1, 1) (38.4)
ln(1 + x) =
n=1
(1)
n1
x
n
n
1 < x 1. (38.5)
Forma restului determinata n prima teorema a restului se numeste forma Lagrange.
77
Primii cat iva termeni ai seriei McLaurin pentru o funct ie f data dau o buna aproximare
a lui f(x) n vecinatatea lui 0.
Dar care este aproximarea lui f(x) pentru x n vecin atatea unui num ar real a?

In acest
caz polinoamele trebuie considerate ca puteri ale lui (x a) si nu puteri ale lui x.
Denit ia 38.2. Fie f o funct ie de n-ori derivabila pe un interval deschis ce cont ine pe
a, a numar real xat. Polinomul Taylor de gradul n pentru f n a este denit astfel:
T
n,a
f(x) = f(a) +
f
t
(a)
1!
(x a) +
f
(2)
(a)
2!
(x a)
2
+. . . +
f
(n)
(a)
n!
(x a)
n
.
Prima teorema a restului poate acum generalizata.
Teorema 38.2. Teorema lui Taylor Daca f este o funct ie de clasa (
(n+1)
pe un interval
deschis ce cont ine punctele a si b, atunci diferent a dintre f si T
n,a
f n b este data de relat ia:
f(b) T
n,a
f(b) =
(b a)
n+1
(n + 1)!
f
n+1
(c)
pentru c (a, b).
Demonstrat ie. Pentru ecare t ntre a si b avem:
f(b) = f(t) +
f
t
(t)
1!
(b t) + . . . +
f
(n)
(t)
n!
(b t)
n
+ F(t)
unde
F(t) = R
n,t
f(b) = f(b) T
n,t
f(b).
Derivand n raport cu t se obt ine:
0 =f
t
(t) +
_
f
t
(t) +
f
(2)
(t)
1!
(b t)
_
+
_
f
(2)
(t)
1!
(b t) +
f
(3)
(t)
2!
(b t)
2
_
+ . . .
. . . +
_
f
(n)
(t)
(n 1)!
(b t)
n1
+
f
(n+1)
(t)
n!
(b t)
n
_
+ F
t
(t).
Reducand termenii asemenea se obt ine egalitatea:
F
t
(t) =
f
(n+1)
(t)
n!
(b t)
n
.
Conform teoremei de medie a lui Cauchy pentru funct iile F si G pe intervalul marginit
de punctele a si b (unde G(t) = (b t)
n+1
), exista un num ar c ntre a si b astfel nc at:
F(b) F(a)
G(b) G(a)
=
F
t
(c)
G
t
(c)
=
f
(n+1)
(c)
n!
(b c)
n
(n + 1)(b c)
n
.
Deci
(f(b) T
n,a
f(b))
(b a)
n+1
=
f
(n+1)
(c)
n!
(b c)
n
(n + 1)(b c)
n
sau
f(b) T
n,a
f(b) =
(b a)
n+1
(n + 1)!
f
n+1
(c).
78
Eroarea de aproximare a lui f(b) prin polinomul T
n,a
f(b) este restul aproxim arii::
R
n,a
f(b) =
(b a)
n+1
(n + 1)!
f
n+1
(c)
n care c (a, b). Aproximarea este buna cand b este aproape de a.
Seriile de puteri pot generate ca serii de puteri ale lui (xa),numite serii Taylor, pentru
funct ii n a. Egalitatea dintre funct ie si suma seriei este valabil a pentru acele valori x
pentru care:
a) seria de puteri determinata este convergenta si
b) R
n,a
f(x) 0 pentru n .
39 Teorema de clasicare a punctelor de extrem.
Formula lui Taylor, ntalnit a des n analiza numerica si prezentat a n continuare, se
folosest e la investigarea punctelor de extrem.
In formula lui Taylor:

f(x) = T
n,a
f(x) + R
n,a
f(x) =
= f(a) +
f
t
(a)
1!
(x a) +
f
(2)
(a)
2!
(x a)
2
+ . . . +
f
(n)
(a)
n!
(x a)
n
+
(b a)
n+1
(n + 1)!
f
n+1
(c)
c este ntre a si x, c (a, x) si daca x a = h, atunci c este ntre a si a + h si se scrie
astfel c = a + h cu (0, 1). Rezulta:
f(a + h) = f(a) +
h
1!
f
t
(a) +. . . +
h
n
n!
f
(n)
(a) +
h
n+1
(n + 1)!
f
n+1
(a + h)
cu (0, 1).
Aceasta expresie subliniaza ca valoarea lui f n a + h este determinata de valoarea lui f
si a derivatelor n a, iar reprezint a gradul de nedeterminare.
Atunci cand se investigheaz a extremele funct iei f care are punctul stat ionar x = a (adica
f
t
(a) = 0), este necesara determinarea semnului expresiei f(a + h) f(a) pentru valori
mici ale lui h. Aceasta se poate face folosind expresia precedenta si se obt ine urmatorul
rezultat.
Teorema 39.1. Teorema de clasicare a punctelor de extrem Daca f este o funct ie
de clasa (
(n+1)
ntr-o vecinatate a lui a si f
(k)
(a) = 0 pentru k = 1, 2, . . . , n (n particular
f
t
(a) = 0, deci x = a este un punct stat ionar pentru f) si f
(n+1)
(a) ,= 0 atunci:
(1) daca n + 1 este par si f
(n+1)
(a) > 0, atunci f admite un minim local n x = a.
(2) daca n + 1 este par si f
(n+1)
(a) < 0, atunci f admite un maxim local n x = a.
79
(3) daca n + 1 este impar, atunci f nu admite nici minim local, nici maxim local n
x = a.
Demonstrat ie. Deoarece f
(k)
(a) = 0 pentru k = 1, 2, . . . , n, obt inem ca
f(a + h) f(a) =
h
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(a + h)
unde 0 < < 1. Dar f
(n+1)
(a) ,= 0 si f
(n+1)
este continu a, deci exista > 0 astfel
nc at f
(n+1)
(x) ,= 0 pentru [x a[ < . Asadar pentru orice h care satisface [h[ < ,
f
(n+1)
(a +h) are acelasi semn ca si f
(n+1)
(a), deci f(a +h) f(a) are acelasi semn ca si
h
n+1
f
(n+1)
(a) pentru orice h cu [h[ < .
(1) Daca n+1 este par si f
(n+1)
(a) > 0, atunci f(a +h) f(a) 0 pe un interval deschis
(a , a + ). Deci x = a este un minim local pentru f.
(2) Daca n+1 este par si f
(n+1)
(a) < 0, atunci f(a +h) f(a) 0 pe un interval deschis
(a , a + ). Deci x = a este un maxim local pentru f.
(3) Daca n + 1 este impar, semnul lui f(a + h) f(a) se schimba dupa semnul lui h. Se
spune ca x = a este un punct orizontal de inexiune.
Exemplu 39.1. Sa se determine natura punctelor stat ionare:
f(x) = x
6
4x
4
.
40 Integrala Riemann-Darboux.
Denit ia 40.1. O partit ie P a segmentului [a, b] R este o mult ime nita de puncte
x
0
, x
1
, x
2
, ..., x
n
cu proprietatea:
a = x
0
< x
1
< x
2
< ... < x
n
= b
Fie o funct ie f : [a, b] R marginita pe [a, b] si m, M astfel nc at
m f(x) M x [a, b]
Funct ia f este marginita pe ecare subinterval [x
i1
, x
i
] si notam:
m
i
= inff(x)[x [x
i1
, x
i
] M
i
= supf(x)[x [x
i1
, x
i
]
Denit ia 40.2. Suma superioara Darboux a funct iei f corespunzatoare partit iei P este,
prin denit ie, numarul:
U
f
(P) =
n
i=1
M
i
(x
i
x
i1
)
Denit ia 40.3. Suma inferioara Darboux a funct iei f corespunzatoare partit iei P este,
prin denit ie, numarul:
L
f
(P) =
n
i=1
m
i
(x
i
x
i1
)
80
Propozit ia 40.1. Oricare ar partit ia P a segmentului [a, b], au loc urmatoarele
inegalitat i:
m(b a) L
f
(P) U
f
(P) M(b a)
Demonstrat ie.
U
f
(P) =
n
i=1
M
i
(x
i
x
i1
)
n
i=1
M(x
i
x
i1
) = M
n
i=1
(x
i
x
i1
) = M(b a)
L
f
(P) =
n
i=1
m
i
(x
i
x
i1
)
n
i=1
m(x
i
x
i1
) = m
n
i=1
(x
i
x
i1
) = m(b a)
Inegalitatea L
f
(P) U
f
(P) este evidenta.
Remarca 40.1. Propozit ia 40.1 arata ca mult imile:
L
f
= L
f
(P)[P partit ie a segmentului [a, b]
U
f
= U
f
(P)[P partit ie a segmentului [a, b]
sunt marginite.
Fie L
f
= sup L
f
si |
f
= inf U
f
.
Propozit ia 40.2. Are loc inegalitatea:
L
f
|
f
Demonstrat ie. Fie P o partit ie a segmentului [a, b] si P
t
partit ia P
t
= P y unde
x
i1
< y < x
i
pentru un anumit i, 1 i n. Cu alte cuvinte, P
t
este obt inut a prin
adaugarea unui punct y la punctele partit iei P.
Vom arata acum ca au loc urmatoarele inegalitat i:
L
f
(P) L
f
(P
t
) si U
f
(P
t
) U
f
(P)
Consideram numerele M
i
t
= supf(x)[x [x
i1
, y] si M
i
tt
= supf(x)[x [y, x
i
] si
remarcam inegalitat ile imediate M
i
t
M
i
si M
i
tt
M
i
.
T inand seama de acestea, deducem:
U
f
(P
t
) =
i1
j=1
M
j
(x
j
x
j1
) + M
i
t
(y x
i1
) + M
i
tt
(x
i
y) +
n
j=i+1
M
j
(x
j
x
j1
)
i1
j=1
M
j
(x
j
x
j1
) + M
i
(y x
i1
) +M
i
(x
i
y) +
n
j=i+1
M
j
(x
j
x
j1
)
=
n
j=1
M
j
(x
j
x
j1
) = U
f
(P)
Intr-un mod aseman ator se arata ca are loc si inegalitatea L

f
(P) L
f
(P
t
).
Se poate acum arma ca, daca P
tt
= P y
1
, y
2
, ..., y
m
unde y
i
sunt numere distincte n
[a, b], atunci au loc inegalitat ile:
L
f
(P) L
f
(P
tt
) si U
f
(P
tt
) U
f
(P)
81
Consideram acum doua partit ii P
1
si P
2
ale segmentului [a, b] si notam cu P
3
partit ia
P
3
= P
1
P
2
. Pe baza celor aratate avem: L
f
(P
1
) L
f
(P
3
) si U
f
(P
3
) U
f
(P
2
) si t inand
seama de inegalitatea L
f
(P
3
) U
f
(P
3
) deducem inegalitatea:
L
f
(P
1
) U
f
(P
2
)
Cu alte cuvinte, orice suma inferioara este mai mica decat orice suma superioara. De aici
rezulta L
f
|
f
.
Denit ia 40.4. O funct ie f : [a, b] R marginita pe [a, b] este integrabila Riemann-
Darboux pe [a, b] daca L
f
= |
f
. Aceasta valoare comuna se noteaza cu
b
_
a
f(x) dx = L
f
= |
f
si se numeste integrala Riemann-Darboux a funct iei f pe segmentul [a, b].
Exemplu 40.1. Funct ia f : [0, 1] R, f(x) = x este integrabila Riemann-Darboux pe
[0, 1] si
1
_
0
xdx =
1
2
.
Intr-adevar, pentru n N, e P
n
= 0,
1
n
,
2
n
, ..., 1. Avem:
U
f
(P
n
) =
n + 1
2n
si L
f
(P
n
) =
n 1
2n
si astfel
n 1
2n
L
f
|
f

n + 1
2n
Pentru n + rezulta L
f
= |
f
=
1
2
.
Exemplu 40.2. Funct ia f : [0, 1] R, f(x) = 1 daca x este rat ional si f(x) = 0 daca
x este irat ional, nu este integrabila Riemann-Darboux pe [0, 1].
Intr-adevar oricare ar partit ia P avem L

f
(P) = 0 si U
f
(P) = 1. Prin urmare, L
f
= 0
si |
f
= 1, si astfel L
f
,= |
f
.
Comentariu: Aceasta denit ie a integralei
b
_
a
f(x) dx este doar una din multiplele
denit ii existente (de exemplu, un alt tip de integral a este integrala Lebesque).

In cazul
funct iilor continue nsa, aceste integrale coincid.
41 Proprietat i ale integralei Riemann-Darboux.
Teorema 41.1. Fie f, g : [a, b] R funct ii marginite pe segmentul [a, b]. Daca funct iile
f si g sunt integrabile Riemann-Darboux pe [a, b] atunci toate integralele care apar n
relat iile urmatoare exista si relat iile sunt adevarate:
82
(1)
b
_
a
(f(x) +g(x)) dx =
b
_
a
f(x) dx +
b
_
a
g(x) dx , R
(2)
b
_
a
f(x) dx =
c
_
a
f(x) dx +
b
_
c
f(x) dx c (a, b)
(3) daca f(x) g(x), x [a, b] atunci
b
_
a
f(x) dx
b
_
a
g(x) dx
(4) [
b
_
a
f(x) dx [
b
_
a
[ f(x) [ dx
Demonstrat ie. (1) Demonstrat ia egalitat ii (1) se reduce la demonstrarea egalitat ilor:
b
_
a
f(x) dx =
b
_
a
f(x) dx si
b
_
a
(f(x) + g(x)) dx =
b
_
a
f(x) dx +
b
_
a
g(x) dx
Faptul ca egalitatea
b
_
a
f(x) dx =
b
_
a
f(x) dx este adevarata pentru orice 0
rezulta din egalitat ile L
f
(P) = L
f
(P) si U
f
(P) = U
f
(P), valabile pentru orice
0 si orice partit ie P a lui [a, b] .
b
_
a
f(x) dx =
b
_
a
f(x) dx este adevarat a pentru orice < 0
rezulta din egalitat ile L
f
(P) = U
f
(P) si U
f
(P) = L
f
(P), valabile pentru orice
partit ie P a lui [a, b].
b
_
a
(f(x) + g(x)) dx =
b
_
a
f(x) dx +
b
_
a
g(x) dx este adevarat a se
obt ine observand ca pentru orice partit ie P a lui [a, b] are loc:
L
f
(P) + L
g
(P) L
f+g
(P) U
f+g
(P) U
f
(P) +U
g
(P)
din care rezulta inegalitat ile:
L
f
+L
g
L
f+g
|
f+g
|
f
+|
g
Aceste inegalitat i mpreun a cu egalitat ile:
L
f
= |
f
=
b
_
a
f(x) dx si L
g
= |
g
=
b
_
a
g(x) dx
demonstreaza ca are loc:
L
f+g
= |
f+g
=
b
_
a
(f(x) + g(x)) dx =
b
_
a
f(x) dx +
b
_
a
g(x) dx
83
(2) Pentru demonstrat ia egalitat ii (2) e P
1
si P
2
partit ii ale lui [a, c], respectiv [c, b].
Reuniunea P = P
1
P
2
este o partit ie a lui [a, b] si avem:
L
f
(P) = L
f
(P
1
) + L
f
(P
2
)
Consideram numerele:
L
1
f
= supL
f
(P
1
) [ P
1
este partit ie a lui [a,c]
L
2
f
= supL
f
(P
2
) [ P
2
este partit ie a lui [c,b]
Intrucat L
f
(P)
b
_
a
f(x) dx (din denit ie) rezulta ca are loc inegalitatea:
L
f
(P
1
) + L
f
(P
2
)
b
_
a
f(x) dx
De aici rezulta inegalitatea L
f
(P
1
)
b
_
a
f(x) dx L
f
(P
2
), din care se obt ine n
continuare inegalitatea:
L
1
f

b
_
a
f(x) dx L
f
(P
2
)
Din aceasta inegalitate rezulta succesiv:
L
f
(P
2
)
b
_
a
f(x) dx L
1
f
L
2
f

b
_
a
f(x) dx L
1
f
L
1
f
+L
2
f

b
_
a
f(x) dx
Consideram acum sumele superioare si observam ca avem:
U
f
(P) = U
f
(P
1
) + U
f
(P
2
)
In continuare consideram:
|
1
f
= infU
f
(P
1
) [ P
1
este partit ie a lui [a,c]
|
2
f
= infU
f
(P
2
) [ P
2
este partit ie a lui [c,b]
84
Intrucat U
f
(P)
b
_
a
f(x) dx (din denit ia integralei) rezulta
U
f
(P
1
) + U
f
(P
2
)
b
_
a
f(x) dx
De aici se obt ine succesiv:
U
f
(P
1
)
b
_
a
f(x) dx U
f
(P
2
)
|
1
f

b
_
a
f(x) dx U
f
(P
2
)
U
f
(P
2
)
b
_
a
f(x) dx |
1
f
|
2
f

b
_
a
f(x) dx |
1
f
|
1
f
+|
2
f

b
_
a
f(x) dx
Am obt inut n acest fel inegalitat ile:
L
1
f
+L
2
f

b
_
a
f(x) dx |
1
f
+|
2
f
Intrucat f este integrabil a Riemann-Darboux pe [a, b], pentru orice > 0 se poate
alege P astfel nc at U
f
(P) L
f
(P) < .
Alegand P
1
si P
2
astfel ncat P = P
1
P
2
sa satisfaca condit ia de sus, obt inem:
U
f
(P
1
) L
f
(P
1
) + U
f
(P
2
) L
f
(P
2
) = U
f
(P
1
) + U
f
(P
2
) (L
f
(P
1
) + L
f
(P
2
)) =
= U
f
(P) L
f
(P) <
De aici rezulta inegalitat ile:
0 U
f
(P
1
) L
f
(P
1
) < si 0 U
f
(P
2
) L
f
(P
2
) <
Aceste inegalitat i demonstreaza ca avem:
L
1
f
= |
1
f
si L
2
f
= |
2
f
adica f este integrabil a Riemann-Darboux pe [a, c] si [c, b] si are loc egalitatea (2.2).
85
(3) Pentru a demonstra (3) este sucient sa se arate ca daca f(x) 0 pe [a, b] atunci
are loc :
b
_
a
f(x) dx 0
Faptul ca inegalitatea
b
_
a
f(x) dx 0 este adevarat a rezulta din inegalitat ile:
0 L
f
(P) U
f
(P)
valabile pentru orice partit ie P a lui [a, b].
(4) Pentru a arata (4) demonstramn primul rand ca daca f este integrabil a Riemann-
Darboux pe [a, b], atunci funct ia [f[ este integrabil a Riemann-Darboux pe [a, b].
Pentru aceasta introducem funct iile f
+
, f
: [a, b] R, denite astfel:

f
+
(x) =
_
f(x) daca f(x) 0
0 daca f(x) 0
si
f
(x) =
_
0 daca f(x) 0
f(x) daca f(x) 0
si remarcam urmatoarele egalitat i:
f(x) = f
+
(x) f
(x) si [f(x)[ = f
+
(x) + f
(x)
Arat amn continuare ca daca funct ia f este integrabil a Riemann-Darboux pe [a, b],
atunci funct iile f
+
, f
: [a, b] R sunt integrabile Riemann-Darboux pe [a, b].

Marginirea funct iilor f
+
si f
este evidenta.
Fie P o partit ie a segmentului [a, b].

In cazul funct iei f
+
notam:
m
+
i
= inff
+
(x) [ x [x
i1
, x
i
] si M
+
i
= supf
+
(x) [ x [x
i1
, x
i
]
si observam ca au loc urmatoarele inegalitat i:
M
+
i
m
+
i
M
i
m
i
i = 1, 2, ..., n
unde:
m
i
= inff(x) [ x [x
i1
, x
i
] si M
i
= supf(x) [ x [x
i1
, x
i
]
Rezulta de aici ca are loc inegalitatea:
0 U
f
+(P) L
f
+(P) U
f
(P) L
f
(P)
pentru orice partit ie P.
De aici rezulta integrabilitatea Riemann-Darboux a funct iei f
+
pe segmentul [a, b].
Integrabilitatea Riemann-Darboux a funct iei f
pe segmentul [a, b] se arata la fel.
In baza armat iei (1) si a egalitat ii [f[ = f

+
+ f
rezulta ca funct ia [f[ este

86
integrabila Riemann-Darboux pe [a, b].
Pentru a obt ine inegalitatea (4) t inem seama de inegalitat ile:
[f(x)[ f(x) [f(x)[
si folosind (3) deducem inegalitat ile:
b
_
a
[f(x)[ dx
b
_
a
f(x) dx
b
_
a
[f(x)[ dx
care demonstreaza (4).
Remarca 41.1. Daca funct ia f : [a, b] R este marginit a si integrabil a pe [a, b] atunci
f este integrabil a pe orice subinterval [c, d] [a, b].
Mai mult, daca a = c
0
< c
1
< ... < c
n
= b, atunci are loc egalitatea:
b
_
a
f(x) dx =
n
i=1
c
i
_
c
i1
f(x) dx
Remarca 41.2. Prin denit ie,
a
_
a
f(x) dx = 0
Remarca 41.3. Daca a > b, atunci, prin denit ie
b
_
a
f(x) dx =
a
_
b
f(x) dx
42 Clase de funct ii integrabile Riemann-Darboux.
Teorema 42.1. Daca f : [a, b] R este o funct ie continua pe [a, b] atunci f este
integrabila Riemann-Darboux pe [a, b].
Demonstrat ie. Vom arata ca pentru orice > 0 exista o partit ie P astfel nc at U
f
(P)
L
f
(P) .
Consideram n acest scop un numar > 0 si num arul
t
=

2(ba)
.
Daca pentru orice x [a, b] avem:
[f(x) f(a)[ <
t
87
atunci consideram partit ia P = x
0
, x
1
cu x
0
= a si x
1
= b si vericam ca
U
f
(P) L
f
(P) < .
Daca ns a mult imea S denita prin:
S = x [a, b][ [f(x) f(a)[ =
t
este nevida atunci consideram punctul x

1
= inf S. Acesta este primul element al
segmentului [a, b] care are proprietatea [f(x) f(a)[ =
t
.
Daca x
1
= inf S = b atunci consideram partit ia P = x
0
, x
1
cu x
0
= a si x
1
= b si
veric am ca U
f
(P) L
f
(P) < .
Daca x
1
= inf S < b atunci se considera x
2
primul element din [x
1
, b] pentru care
[f(x) f(x
1
)[ =
t
.
Daca x
2
= infx [x
1
, b][[f(x) f(x
1
)[ =
t
= b atunci consideram partit ia
P = x
0
, x
1
, x
2
cu x
0
= a, x
1
= inf S si x
2
= b si veric am ca U
f
(P) L
f
(P) .
Daca x
2
= infx [x
1
, b][[f(x) f(x
1
)[ =
t
< b atunci se considera x
3
primul element
din [x
2
, b] pentru care [f(x) f(x
2
)[ =
t
si se continua procesul.
Trebuie sa arat am ca acest proces nu poate continuat la nesfarsit.
Sa presupunem prin absurd ca n acest fel se obt ine un sir innit (x
n
). Este clar din
construct ie ca sirul (x
n
) este crescator si marginit. Prin urmare (x
n
) este convergent
la un punct x [a, b]. Deoarece f este funct ie continu a rezulta ca f(x
n
) f(x) si
f(x
n1
) f(x). Pe de alta parte, din construct ie avem [f(x
n
) f(x
n1
)[ =
t
, ceea ce
este n contradict ie cu f(x
n
) f(x
n1
) 0.
Rezulta astfel ca sirul (x
n
) este nit, adica exista N astfel nc at P = x
0
, x
1
, ..., x
N
este
o partit ie a lui [a, b] pentru care [f(x
i
) f(x
i1
)[ =
t
, i = 1, 2, ..., N.
Pentru aceasta partit ie P avem:
M
i
m
i
2
t
i = 1, 2, ..., N
Rezulta:
U
f
(P) L
f
(P) =
N
i=1
(M
i
m
i
)(x
i
x
i1
) 2
t
(b a) =
Folosim aceasta inegalitate si obt inem succesiv:
L
f
L
f
(P) U
f
(P) |
f

Deoarece > 0 este oarecare, rezulta L
f
|
f
. Aceasta inegalitate mpreuna cu
inegalitatea L
f
|
f
implica L
f
= |
f
. Rezulta astfel ca funct ia continu a f este integrabil a
Riemann-Darboux pe segmentul [a, b].
Denit ia 42.1. O funct ie f : [a, b] R se zice continua pe port iuni daca exista o
partit ie P = x
0
, x
1
, ..., x
n
a segmentului [a, b] si funct iile continue f
i
: [x
i1
, x
i
]
R, i = 1, 2, ..., n astfel ncat f(x) = f
i
(x), x (x
i1
, x
i
).
Teorema 42.2. O funct ie f : [a, b] R continua pe port iuni este integrabila Riemann-
Darboux si are loc egalitatea:
b
_
a
f(x) dx =
n
i=1
x
i
_
x
i1
f
i
(x) dx
88
Demonstrat ie. Este sucient sa arat am ca daca o funct ie f : [a, b] R are proprietatea
f(x) = g(x), x (, ) [a, b] si g : [, ] R este continua, atunci f este integrabil a
Riemann-Darboux pe [, ] si are loc egalitatea:
f(y) dy =
g(y) dy
Pentru aceasta consideram o partit ie P = y
0
, y
1
, ..., y
n
a segmentului [, ],
= y
0
< y
1
< ... < y
n
= si scriem:
L
f
(P) = L
g
(P) + (m
f
1
m
g
1
) (y
1
y
0
) + (m
f
n
m
g
n
) (y
n
y
n1
)
U
f
(P) = U
g
(P) + (M
f
1
M
g
1
) (y
1
y
0
) + (M
f
n
M
g
n
) (y
n
y
n1
)
unde am notat:
m
f
1
= inff(y)[y [y
0
, y
1
] m
g
1
= infg(y)[y [y
0
, y
1
]
m
f
n
= inff(y)[y [y
n1
, y
n
] m
g
n
= infg(y)[y [y
n1
, y
n
]
M
f
1
= supf(y)[y [y
0
, y
1
] M
g
1
= supg(y)[y [y
0
, y
1
]
M
f
n
= supf(y)[y [y
n1
, y
n
] M
g
n
= infg(y)[y [y
n1
, y
n
]
Prin scadere se obt ine:
U
f
(P) L
f
(P) = U
g
(P) L
g
(P) + (M
f
1
m
f
1
+ m
g
1
M
g
1
)(y
1
y
0
) +
+ (M
f
n
m
f
n
+ m
g
n
M
g
n
)(y
n
y
n1
)
U
g
(P) L
g
(P) + [(M
f
m
f
) + (M
g
m
g
)](y
1
y
0
+ y
n
y
n1
)
Alegand > 0 si P astfel nc at U
g
(P) L
g
(P) < /2 si y
1
y
0
+ y
n
y
n1
<
/[2(M
f
m
f
+ M
g
m
g
)] rezulta ca U
f
(P) L
f
(P) < . Numarul putand oricat
de mic, rezulta ca f este integrabil a pe [, ].
Pentru a demonstra egalitatea:
f(y) dy =
g(y) dy
remarcam urmatoarele:
f() g() implica m
f
1
m
g
1
si f() > g() implica m
f
1
= m
g
1
de unde rezulta inegalitatea m
f
1
m
g
1
0.
f() g() implica m
f
n
m
g
n
si f() > g() implica m
f
n
= m
g
n
de unde rezulta inegalitatea m
f
n
m
g
n
0.
Inegalitat ile m
f
1
m
g
1
0 si m
f
n
m
g
n
0 implica inegalitatea L
f
(P) L
g
(P).
f() g() implica M
f
1
= M
g
1
si f() > g() implica M
f
1
M
g
1
de unde rezulta inegalitatea M
f
1
M
g
1
0.
f() g() implica M
f
n
= M
g
n
si f() > g() implica M
f
n
M
g
n
89
de unde rezulta inegalitatea M
f
n
M
g
n
0.
Inegalitat ile M
f
1
M
g
1
0 si M
f
n
M
g
n
0 implica inegalitatea U
f
(P) U
g
(P).
Prin urmare avem:
L
f
(P) L
g
(P) U
g
(P) U
f
(P)
Deoarece L
f
= |
f
=
f(y) dy (am aratat ca f este integrabila), din aceste inegalitat i

obt inem egalitat ile:
L
f
= |
f
=
f(y) dy = L
g
= |
g
=
g(y) dy
Comentariu: Exista diferite caracterizari ale integrabilitat ii Riemann-Darboux. Una
dintre aceste caracterizari, care se leaga de rezultatele stabilite n teoremele precedente
este urmatoarea:
O funct ie marginita f : [a, b] R este integrabil a Riemann-Darboux daca si numai daca
f este continua aproape peste tot.
Ment ion am ca funct ia f este continua aproape peste tot daca mult imea punctelor sale de
discontinuitate este neglijabila.
O mult ime A [a, b] se zice neglijabila daca pentru orice > 0 exista o familie cel mult
num arabil a de intervale deschise (a
n
, b
n
) astfel ncat sa avem:
A
_
n=1
(a
n
, b
n
) si
n=1
(b
n
a
n
) <
O funct ie continu a pe port iuni este continu a aproape peste tot.
43 Teoreme de medie.
Teorema 43.1. Daca funct iile f, g : [a, b] R sunt continue si g(x) 0 oricare ar
x [a, b], atunci exista c [a, b] astfel ncat sa avem:
b
_
a
f(x) g(x) dx = f(c)
b
_
a
g(x) dx
Demonstrat ie. Daca funct ia g este identic nula, egalitatea de mai sus este vericat a,
pentru orice c [a, b]. Presupunem n cele ce urmeaza ca g nu este identic nula, de
unde
b
_
a
g(x)dx > 0. Consideram m = inff(x)[x [a, b] si M = supf(x)[x [a, b].
Intruc at g(x) 0 avem:

m g(x) f(x) g(x) M g(x), x [a, b]
90
De aici rezulta:
m
b
_
a
g(x) dx
b
_
a
f(x) g(x) dx M
b
_
a
g(x) dx
si
K =
b
_
a
f(x) g(x) dx
b
_
a
g(x) dx
[m, M]
Funct ia f ind continua exista c [a, b] astfel nc at f(c) = K. De aici rezulta:
b
_
a
f(x) g(x) dx = f(c)
b
_
a
g(x) dx
Consecint a 43.1. Daca f este continua pe [a, b] atunci exista c [a, b] astfel ncat:
b
_
a
f(x) dx = f(c) (b a).
44 Teorema fundamentala de calcul integral.
Teorema 44.1. Daca f : [a, b] R este marginita si integrabila Riemann-Darboux pe
segmentul [a, b] si F : [a, b] R este funct ia denita prin
F(x) =
x
_
a
f(t) dt
atunci funct ia F este continua pe [a, b]. Mai mult, daca funct ia f este continua pe [a, b],
atunci F este derivabila pe [a, b] si F
t
(x) = f(x), x [a, b].
Demonstrat ie. Deoarece f este marginit a, exista M > 0 astfel ncat [f(t)[ M,
t [a, b]. Pentru c [a, b] xat, avem:
[F(x) F(c)[ =
x
_
a
f(t) dt
c
_
a
f(t) dt
x
_
c
f(t) dt
Pentru x > c rezulta inegalitatea:

[F(x) F(c)[
x
_
c
[f(t)[ dt M (x c)
91
Pentru x < c rezulta inegalitatea:
[F(x) F(c)[
c
_
x
[f(t)[ dt M (c x)
Rezulta n nal inegalitatea:
[F(x) F(c)[ M [x c[, x [a, b]
Aceasta inegalitate demonstreaza continuitatea funct iei F n punctul c.
Sa presupunem acum ca funct ia f este continu a pe [a, b] si sa consideram c [a, b] xat.
Pentru c < x < b avem:
F(x) F(c)
x c
f(c)
x
_
a
f(t) dt
c
_
a
f(t) dt
x c
f(c)
x
_
c
f(t) dt
x c
f(c)
=
=
x
_
c
(f(t) f(c)) dt
x c
x
_
c
[f(t) f(c)[ dt
x c
Cum f este continu a, pentru > 0, exista = () > 0 astfel ncat [f(t) f(c)[ <
pentru orice [t c[ < . De aici, pentru x (c, c + ), rezulta:
F(x) F(c)
x c
f(c)
<
x
_
c
dt
x c
=
Cu alte cuvinte, derivata la dreapta F
+
t
(c) exista si F
+
t
(c) = f(c).
In mod analog rezulta ca derivata la stanga exista si F
t
(c) = f(c).
Remarca 44.1. Daca f : [a, b] R este continua si x
1
, x
2
[a, b], x
1
< x
2
, atunci:
x
2
_
x
1
f(t) dt = F(x
2
) F(x
1
)
unde F(x) =
x
_
a
f(t) dt.
Remarca 44.2. Daca f : [a, b] R este continu a si : [a, b] R este derivabila cu
t
(x) = f(x), x [a, b], atunci exista o constant a reala C astfel nc at:
(x) = F(x) + C x [a, b]
unde F(x) =
x
_
a
f(t) dt.
92
Remarca 44.3. Daca f : [a, b] R este continu a si : [a, b] R este derivabila cu
t
(x) = f(x), x [a, b], atunci oricare ar x
1
, x
2
[a, b], x
1
< x
2
avem:
x
2
_
x
1
f(t) dt = (x
2
) (x
1
)
Comentariu: Evaluarea integralei
x
2
_
x
1
f(t) dt pe baza formulei:
x
2
_
x
1
f(t) dt = (x
2
) (x
1
)
depinde de gasirea unei funct ii care are proprietatea
t
(x) = f(x), x [a, b].
Exemplu 44.1.
a)
1
_
0
(x
3
+ 2) dx = (
1
4
x
4
+ 2x)/
1
0
=
9
4
b)
0
_
1
(x
2
x) dx = (
x
3
3

x
2
2
)/
0
1
=
5
6
Denit ia 44.1. Orice funct ie : [a, b] R care are proprietatea
t
(x) = f(x),
x [a, b] se numeste o primitiva a funct iei f .
Remarca 44.4. Din pacate exista multe funct ii a caror primitiva nu poate scrisa n
termeni de funct ii elementare.

In asemenea situat ii calculul integralei
x
2
_
x
1
f(t) dt se face
numeric.
45 Tehnici de determinare a primitivelor.
In sect iunea precedenta am vazut ca integrala Riemann-Darboux

b
_
a
f(x) dx
poate calculata gasind o primitiva a funct iei f, daca asa ceva exista si este exprimabila
n termeni de funct ii simple.
Exista numeroase tehnici de determinare a primitivelor si n aceasta sect iune prezentam
doua din cele mai importante tehnici: integrarea prin part i si schimbarea de variabila.
93
45.1 Integrarea prin part i
Teorema 45.1. Daca funct iile f, g : [a, b] R sunt derivabile si au derivate continue pe
[a, b] atunci are loc egalitatea:
_
f(x)g
t
(x) dx = f(x)g(x)
_
f
t
(x)g(x) dx
unde simbolul
_
f(x)g
t
(x) dx reprezinta mult imea primitivelor funct iei fg
t
, iar
_
f
t
(x)g(x) dx
reprezinta mult imea primitivelor funct iei f
t
g.
Demonstrat ie. Funct ia h = fg are derivata continu a pe [a, b] si
h
t
(x) = f
t
(x)g(x) +f(x)g
t
(x)
Fie acum
_
f(x)g
t
(x) dx si diferent a = fg. Prin derivare se obt ine egalitatea:
t
=
t
f
t
g fg
t
= f
t
g
care arata ca
_
f
t
g.
Astfel am obt inut ca funct ia = fg + si
_
f
t
g. Altfel spus, fg
_
f
t
g.
Analog se arata ca oricare ar
_
f
t
(x)g(x) dx, funct ia = fg +
_
f(x)g
t
(x) dx.
Consecint a 45.1. Daca funct iile f, g : [a, b] R au derivate continue pe [a, b], atunci
are loc egalitatea:
b
_
a
f(x)g
t
(x) dx = f(b)g(b) f(a)g(a)
b
_
a
f
t
(x)g(x) dx
Exemplu 45.1. Multe formule de recurent a se stabilesc prin integrare prin part i repetata.
De exemplu, e:
I
n
=
_
cos
n
x dx
Integrand prin part i rezulta:
I
n
= cos
n1
x sin x + (n 1)I
n2
(n 1)I
n
De aici avem:
nI
n
= cos
n1
x sin x + (n 1)I
n2
n 2
Aceasta formula mpreuna cu egalitat ile I
0
= x si I
1
= sin x conduc la evaluarea primitivei
I
n
, pentru n N.
94
45.2 Schimbarea de variabila
Propozit ia 45.1. Daca funct ia g : I R J R este surjectiva, este derivabila cu
derivata g
t
continua pe I si diferita de zero, si daca funct ia f : J R R este continua
pe J atunci are loc egalitatea:
(
_
f(x) dx) g =
_
(f g)(t) g
t
(t) dt
unde simbolul (
_
f(x) dx) g reprezinta mult imea de funct ii ce se obt ine compunand
primitivele funct iei f cu funct ia g, iar simbolul
_
(f g)(t) g
t
(t) dt reprezinta mult imea
primitivelor funct iei (f g) g
t
.
Demonstrat ie. Fie G (
_
f(x) dx) g. Exista F
_
f(x) dx astfel nc at G = F g.
Funct ia G : I R este derivabil a si :
G
t
(t) = F
t
(g(t)) g
t
(t) = f(g(t)) g
t
(t) = (f g)(t) g
t
(t)
Aceasta egalitate demonstreaza apartenent a G
_
(f g)(t) g
t
(t) dt.
Fie acum G
_
(f g)(t) g
t
(t) dt. Funct ia g : I J este bijectiva si inversa g
1
: J I
este derivabil a , funct ia derivat a (g
1
)
t
este continua si verica:
(g
1
)
t
(x) =
1
g
t
(t)
unde x = g(t)
Se considera funct ia F = G g
1
: J R. Funct ia F este derivabil a si veric a:
F
t
(x) = G
t
(g
1
(x)) (g
1
)
t
(x) = (f g)(g
1
(x))[(g
1
)
t
(x)]
1
(g
1
)
t
(x) = f(x)
Prin urmare, F
_
f(x) dx. Din denit ia lui F avem G = F g si se obt ine astfel
apartenent a G (
_
f(x) dx) g.
Consecint a 45.2. Daca f si g satisfac condit iile din Propozit ia 45.1 si daca [a, b] I si
[, ] J verica g([a, b]) = [, ] atunci are loc egalitatea:
b
_
a
f(g(t)) g
t
(t) dt =
f(x) dx
Exemplu 45.2. Pentru a gasi mult imea de funct ii
_
dx
x lnx
consideram f(x) =
1
xlnx
, x >
0 si g(t) = e
t
, t R. Suntem n condit iile Propozit iei 45.1 si avem:
(
_
dx
x lnx
) g =
_
e
t
t e
t
dt =
_
1
t
dt = lnt +C t > 0
Rezulta de aici egalitatea:
_
dx
x lnx
= ln(lnx) + C
95
Remarca 45.1. Tehnica schimb arii de variabila se numeste adesea integrare prin
substitut ie, unde x = g(t) deneste substitut ia.
Remarca 45.2. Formula de schimbare a variabilei:
b
_
a
f(g(t)) g
t
(t) dt =
f(x) dx
ramane adevarata si n ipoteza n care funct ia f este continua pe port iuni, iar g satisface
condit iile din Propozit ia 45.1 si este strict crescatoare (g(a) = si g(b) = ).
Remarca 45.3. Daca f : [a, a] R este continua pe port iuni si este simetrica
(f(x) = f(x)) atunci:
a
_
a
f(x) dx = 2
a
_
0
f(x) dx
iar daca f este antisimetrica (f(x) = f(x)) atunci:
a
_
a
f(x) dx = 0
In ambele cazuri se prezinta integrala

a
_
a
f(x) dx sub forma:
_
a
a
f(x) dx =
0
_
a
f(x) dx +
a
_
0
f(x) dx
si apoi se aplica primei integrale substitut ia x = t.
Remarca 45.4. Daca f : R R este periodica de perioada T si este continua pe port iuni
atunci pe orice interval de lungime T integrala acestei funct ii are aceeasi valoare:
a+T
_
a
f(x) dx =
T
_
0
f(x) dx a R
Pentru demonstrat ie se scrie:
a+T
_
a
f(x) dx =
0
_
a
f(x) dx +
T
_
0
f(x) dx +
a+T
_
T
f(x) dx
In integrala
a+T
_
T
f(x) dx se aplica schimbarea de variabil a x = t + T si se obt ine:
a+T
_
T
f(x) dx =
0
_
a
f(x) dx
96
46 Integrale improprii.
Integrala Riemann-Darboux a fost denita numai pentru funct ii marginite denite pe un
interval marginit.
In aceasta sect iune relaxam aceste condit ii si denim integralele improprii.

Denit ia 46.1. Fie f : [a, +) R o funct ie marginita si integrabila Riemann-Darboux
pe intervalul [a, b] pentru orice b > a. Daca limita
lim
b+
b
_
a
f(x) dx
exista si este nita atunci zicem ca integrala
+
_
a
f(x) dx converge (f este integrabila pe
[a, +)) si prin denit ie:
+
_
a
f(x) dx = lim
b+
b
_
a
f(x) dx
Daca limita lim
b+
b
_
a
f(x) dx nu exista sau nu este nita zicem ca integrala
+
_
a
f(x) dx
este divergenta (f nu este integrabila pe [a, +)).
Remarca 46.1. Pentru f : (, b] R marginit a si integrabil a Riemann-Darboux pe
orice [a, b], a < b, integrala
b
_
f(x) dx se deneste n mod analog:

b
_
f(x) dx = lim
a
b
_
a
f(x) dx
Remarca 46.2. Pentru a pastra aditivitatea n cazul integralelor improprii, integrala pe
R se deneste astfel:
+
_
f(x) dx =
0
_
f(x) dx +
+
_
0
f(x) dx
cu condit ia ca ambele integrale din membrul drept al egalitat ii sa e convergente.
In continuare vom deni integrala unei funct ii pe un interval marginit atunci cand funct ia
nu este marginit a pe interval. Aceste integrale se numesc integrale improprii de spet a a
doua.
97
Denit ia 46.2. Fie f : (a, b] R integrabila Riemann-Darboux pe [a +, b] pentru orice
(0, b a). Daca limita:
lim
0
+
b
_
a+
f(x) dx
exista si este nita atunci zicem ca integrala
b
_
a
f(x) dx converge (f este integrabila pe
[a, b]) si prin denit ie:
b
_
a
f(x) dx = lim
0
+
b
_
a+
f(x) dx
Remarca 46.3. Pentru f : [a, b) R integrabila Riemann-Darboux pe [a, b ] pentru
orice (0, b a), integrala
b
_
a
f(x) dx se deneste n mod analog:
b
_
a
f(x) dx = lim
0
+
b
_
a
f(x) dx
Propozit ia 46.1 (Criteriu de comparat ie pentru integrale improprii). Fie
f, g : [a, +) R funct ii marginite si integrabile Riemann-Darboux pe [a, b] pentru
orice b > a. Daca sunt ndeplinite urmatoarele condit ii:
1) 0 f(x) g(x), x a
2)
+
_
a
g(x) dx converge
atunci integrala
+
_
a
f(x) dx converge de asemenea si are loc inegalitatea:
+
_
a
f(x) dx
+
_
a
g(x) dx
Demonstrat ie. Pentru orice b > a avem:
0
b
_
a
f(x) dx
b
_
a
g(x) dx
Funct ia b
b
_
a
g(x) dx este crescatoare si marginit a:
b
_
a
g(x) dx lim
b+
b
_
a
g(x) dx =
+
_
a
g(x) dx
98
Prin urmare funct ia crescatoare b
b
_
a
f(x) dx este marginit a si deci integrala
+
_
a
f(x) dx
este convergent a.
Un criteriu de comparat ie pentru integrale improprii de spet a a doua se formuleaza si se
demonstreaza prin analogie.
Propozit ia 46.2. Fie f, g : (a, b] R integrabile Riemann-Darboux pe [a + , b] pentru
orice (0, b a). Daca sunt ndeplinite urmatoarele condit ii:
1) 0 f(x) g(x), x (a, b]
2)
b
_
a
g(x) dx este convergenta
atunci integrala
b
_
a
f(x) dx converge de asemenea si are loc inegalitatea:
b
_
a
f(x) dx
b
_
a
g(x) dx
47 Serii Fourier.
Pentru ca o funct ie f sa e dezvoltabil a n serie Taylor este necesar ca f sa e indenit
derivabila. Aceasta restrict ie este sever a. Chiar daca se foloseste formula lui Taylor cu
rest pentru reprezentarea funct iei, funct ia trebuie sa e derivabil a de un numar nit de
ori. Aceasta din urma condit ie implica continuitatea funct iei. Multe funct ii nsa, care
descriu fenomene zice importante, nu sunt continue si nu pot reprezentate nici cu
formula lui Taylor. De exemplu, funct ia care descrie evolut ia n timp a tensiunii ntr-un
circuit electric n care apar comut ari de contacte, nu este continu a.
Seriile Fourier ofera posibilitatea de reprezentare a funct iilor continue si continue pe
port iuni. Aceasta ntrucat pentru a construi seria Fourier, funct ia trebuie sa e doar
integrabil a Riemann-Darboux.
Denit ia 47.1. Fie f : [, ] R o funct ie continua pe port iuni. Seria Fourier a lui
f este, prin denit ie, seria de funct ii:
f(x)
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos nx + b
n
sin nx)
99
n care coecient ii Fourier a
n
, b
n
sunt calculat i cu formulele:
a
n
=
1
f(x) cos nxdx n = 0, 1, 2, ...

b
n
=
1
f(x) sin nxdx n = 1, 2, 3, ...

Remarca 47.1.

In mod tradit ional, pan a cand problema convergent ei seriei Fourier nu
este transata, relat ia dintre funct ia f si seria Fourier a lui f se noteaza cu semnul n
loc de egalitate.
Rezultatul fundamental care va stabilit n aceasta sect iune se refera la convergent a seriei
Fourier a unei funct ii continue pe port iuni si la suma seriei. Acest rezultat se bazeaza pe
alte doua rezultate care au important a lor n sine si le vom prezenta sub forma a doua
leme.
Lema 47.1. [de reprezentare integrala a sumei part iale S
n
(x)] Suma part iala de
ordinul n, S
n
(x), a seriei Fourier a unei funct ii f : [, ] R
1
continue pe port iuni si
prelungita prin periodicitate la R
1
poate reprezentata sub forma:
S
n
(x) =
1
f(x u)
sin(n +
1
2
)u
2 sin
1
2
u
du x R
Demonstrat ie. Consideram suma part iala S
n
(x) a seriei Fourier a funct iei f:
S
n
(x) =
a
0
2
+
n
k=1
(a
k
cos kx + b
k
sin kx)
In virtutea denit iei coecient ilor Fourier a

k
, b
k
putem scrie:
S
n
(x) =
1
2
f(t) dt +
1
k=1
[coskx
f(t) cos kt dt + sinkx
f(t) sin kt dt]

Introducand cos kx si sin kx sub semnul de integral a si folosind identitatea trigonometrica:
cos k(x t) = cos kx cos kt + sin kx sin kt
obt inem:
S
n
(x) =
1
f(t)[
1
2
+
n
k=1
cos k(x t)] dt
Aplicand identitatea:
1
2
+
n
k=1
cos k(x t) =
sin(n +
1
2
)(x t)
2 sin
1
2
(x t)
100
si introducand u = x t, S
n
(x) devine:
S
n
(x) =
1
x+
_
x
f(x u)
sin(n +
1
2
)u
2 sin
1
2
u
du
Integrantul este o funct ie de u periodica de perioada 2 si prin urmare:
S
n
(x) =
1
f(x u)
sin(n +
1
2
)u
2 sin
1
2
u
du
Lema 47.2. Daca f : [, ] R este o funct ie continua pe port iuni atunci sunt
adevarate urmatoarele egalitat i:
a) lim
n
a
n
= lim
n
b
n
= 0
b) lim
n
b
_
a
f(x) sin(n +
1
2
)xdx = 0 daca a < b
unde a
n
si b
n
sunt coecient ii Fourier ai funct iei f.
Demonstrat ie. Se considera identitatea:
[f(x) S
n
(x)]
2
dx =
f
2
(x) dx 2
f(x)S
n
(x) dx +
[S
n
(x)]
2
dx
Prin calcul se arata ca avem:
[S
n
(x)]
2
dx =
f(x)S
n
(x) dx = [
a
2
0
2
+
n
k=1
(a
2
k
+ b
2
k
)]
T inand seama de aceasta egalitate din urma, identitatea considerata devine:
[f(x) S
n
(x)]
2
dx =
[f(x)]
2
dx [
a
2
0
2
+
n
k=1
(a
2
k
+b
2
k
)]
De aici se deduce inegalitatea:
a
2
0
2
+
n
k=1
(a
2
k
+b
2
k
)
1
f
2
(x) dx
valabila pentru orice n si cunoscuta sub denumirea de inegalitatea lui Bessel.
Din inegalitatea lui Bessel rezulta ca seria numerica:
a
2
0
2
+
k=1
(a
2
k
+b
2
k
)
101
este convergent a si , prin urmare, a
k

k
0 si b
k

k
0.
Remarcam aici faptul ca daca:
lim
n
[f(x) S
n
(x)]
2
dx = 0
atunci are loc egalitatea:
a
2
0
2
+
k=1
(a
2
n
+ b
2
n
) =
1
f
2
(x) dx
numit a egalitatea lui Parseval.
Convergent a:
lim
n
[f(x) S
n
(x)]
2
dx = 0
se numeste convergent a n medie a sirului de sume part iale S
n
(x) la funct ia f(x).
Trecem acum sa aratam ca pentru a < b, a, b [, ] avem:
lim
n
b
_
a
f(x) sin(n +
1
2
)xdx = 0
Remarcam la nceput ca pentru < avem:
sin(n +
1
2
)xdx
cos(n +
1
2
) cos(n +
1
2
)
n +
1
2

2
n +
1
2
Fie a = x
0
< x
1
< ... < x
p
= b o partit ie a segmentului [a, b] si descompunerea
corespunzatoare a integralei:
b
_
a
f(x) sin(n +
1
2
)xdx =
p1
i=0
x
i+1
_
x
i
f(x) sin(n +
1
2
)xdx
Notam:
m
i
= inff(x)[x [x
i
, x
i+1
]
si reprezentam integrala
b
_
a
f(x) sin(n +
1
2
)xdx n forma urmatoare:
b
_
a
f(x) sin(n +
1
2
)x dx =
p1
i=0
x
i+1
_
x
i
[f(x) m
i
] sin(n +
1
2
)xdx +
p1
i=0
m
i
x
i+1
_
x
i
sin(n +
1
2
)xdx
Pentru
i
= M
i
m
i
, unde M
i
= supf(x)[x [x
i
, x
i+1
], avem:
f(x) m
i
M
i
m
i
=
i
x [x
i
, x
i+1
] si i = 0, ..., p 1
102
De aici rezulta:
b
_
a
f(x) sin(n +
1
2
)xdx
p1
i=0
i
x
i
+
2
n +
1
2
p1
i=0
[m
i
[
Pentru > 0 alegem partit ia astfel ncat sa avem:
p1
i=0
i
x
i
<

2
Acest lucru este posibil pentru ca funct ia f este continua pe port iuni si este integrabila.
Acum putem lua n >
4
M(b a), unde M = supf(x)[x [a, b] si pentru asemenea

valori ale lui n obt inem inegalitatea:
b
_
a
f(x) sin(n +
1
2
)x dx
> 0
Teorema 47.1. [Fourier] Fie f : [, ] R o funct ie continua pe port iuni care se
prelungeste prin periodicitate la toata axa reala. Daca f are derivate laterale nite n
punctele ei de discontinuitate atunci urmatoarele armat ii sunt adevarate:
a) daca x
0
este un punct de continuitate a lui f atunci:
lim
n
S
n
(x
0
) = f(x
0
)
b) daca x
0
este punct de discontinuitate a lui f atunci:
lim
n
S
n
(x
0
) =
1
2
[f(x
+
0
) + f(x
0
)]
Demonstrat ie. Facem demonstrat ia n cazul n care f nu este continu a ntr-un punct x
0
.
Consideram:
f(x
0
) = lim
xx
0
f(x) si f(x
+
0
) = lim
xx
+
0
f(x)
Conform lemei 47.1 avem:
S
n
(x
0
) =
1
f(x
0
u)
sin(n +
1
2
)u
2 sin
1
2
u
du
Avem de asemenea:
1
2
f(x
+
0
) =
1
0
_
f(x
+
0
)
sin(n +
1
2
)u
2 sin
1
2
u
du
1
2
f(x
0
) =
1
_
0
f(x
0
)
sin(n +
1
2
)u
2 sin
1
2
u
du
103
si, prin urmare:
S
n
(x
0
)
1
2
[f(x
+
0
) + f(x
0
)] =
1
0
_
[f(x
0
u) f(x
+
0
)]
sin(n +
1
2
)u
2 sin
1
2
u
du +
+
1
_
0
[f(x
0
u) f(x
0
)]
sin(n +
1
2
)u
2 sin
1
2
u
du
Integranzii sunt bine denit i peste tot, cu except ia lui u = 0 unde trebuie facut a o analiza.
Primul integrant poate scris sub forma:
F
1
(u) sin(n +
1
2
)u
unde
F
1
(u) =
f(x
0
u) f(x
+
0
)
u

1
2
u
sin
1
2
u
Pentru u 0
, cel de-al doilea factor tinde la 1 si produsul tinde la f

t
(x
+
0
). Astfel daca
punem F
1
(0) = f
t
(x
+
0
) integrantul este bine denit n u = 0.
In mod similar, avem:

F
2
(u) =
f(x
0
u) f(x
0
)
u

1
2
u
sin
1
2
u
are limita +f
t
(x
0
) si daca punem F
2
(0) = +f
t
(x
0
) cel de-al doilea integrant este bine
denit.
Prin urmare avem:
S
n
(x
0
)
1
2
[f(x
+
0
) +f(x
0
)] =
1
0
_
F
1
(u) sin(n +
1
2
)udu +
1
_
0
F
2
(u) sin(n +
1
2
)udu
si aplicand lema 47.2 concluzionam ca:
lim
n
S
n
(x
0
) =
1
2
[f(x
+
0
) + f(x
0
)]
Pe rul acestei demonstrat ii se arata usor ca daca f este continua n x
0
atunci:
lim
n
S
n
(x
0
) = f(x
0
)
48 Diferite forme ale seriei Fourier.
Teorema 48.1. [schimbarea originii intervalului fundamental [, ]] Daca
f : [, ] R este o funct ie continua pe port iuni si este prelungita pe R prin peri-
odicitate, atunci pentru orice , coecient ii Fourier a
n
, b
n
ai lui f verica relat iile:
a
n
=
1
+
_
f(x) cos nxdx n = 0, 1, 2, ...

104
b
n
=
1
+
_
f(x) sin nxdx n = 1, 2, 3, ...

si
f(x) =
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos nx +b
n
sin nx)
n orice punct de continuitate x [ , + ].
Demonstrat ie. Funct iile f(x) cos nx, f(x) sin nx sunt periodice de perioada 2. Rezulta
ca integralele lor sunt aceleasi pe orice interval de lungime 2. Se obt in n acest fel
egalitat ile:
1
+
_
f(x) cos nxdx =

1
f(x) cos nxdx = a

n
1
+
_
f(x) sin nxdx =

1
f(x) sin nxdx = b

n
Pentru egalitatea:
f(x) =
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos nx +b
n
sin nx)
consideram sirul y
k
= x 2k, k Z. Exista k
0
Z astfel nc at y
k
0
[, ] si pentru
k
0
avem: f(y
k
0
) = f(x 2k
0
) = f(x), precum si:
f(y
k
0
) =
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos ny
k
0
+ b
n
sin ny
k
0
) =
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos nx + b
n
sin nx)
Remarca 48.1.

In condit iile Teoremei 48.1, daca x este un punct de discontinuitate a
prelungirii lui f prin periodicitate, atunci are loc:
1
2
[f(x
+
) + f(x
)] =
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos nx +b
n
sin nx)
Aceasta egalitate se demonstreaza aseman ator cu egalitatea din Teorema 48.1.
Teorema 48.2. [schimbarea lungimii intervalului] Daca f : [L, L] R
1
este o
funct ie continua pe port iuni, atunci pentru orice x [L, L] are loc:
f(x) =
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos
nx
L
+ b
n
sin
nx
L
) daca f este continua n x
1
2
[f(x
+
) + f(x
)] =
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos
nx
L
+ b
n
sin
nx
L
) daca f nu este continua n x
105
n care:
a
n
=
1
L
L
_
L
f(x) cos
nx
L
dx n = 0, 1, 2, ...
b
n
=
1
L
L
_
L
f(x) sin
nx
L
dx n = 1, 2, 3, ...
Demonstrat ie. Consideram funct ia : [, ] [L, L] denita prin (y) =
L
y si
funct ia g : [, ] R denita prin g = f , g(y) = f((y)) = f(
Ly
).
Remarcam ca funct ia g este continua pe port iuni si punctele de discontinuitate y
d
ale lui
g se obt in din punctele de discontinuitate x
d
ale lui f cu formula y
d
=
x
d
L
.
Daca ntr-un punct y funct ia g este continu a atunci:
g(y) =
a
(g)
0
2
+
n=1
(a
(g)
n
cos ny +b
(g)
n
sin ny)
iar daca g este discontinua n y, atunci:
1
2
[g(y
+
) + g(y
)] =
a
(g)
0
2
+
n=1
(a
(g)
n
cos ny + b
(g)
n
sin ny)
unde:
a
(g)
n
=
1
g(y) cos ny dy n = 0, 1, 2, ...

b
(g)
n
=
1
g(y) sin ny dy n = 1, 2, 3, ...

Prin schimbarea de variabila y =
x
L
pentru a
(g)
n
si b
(g)
n
obt inem:
a
(g)
n
=
1
g(y) cos ny dy =
1

L
L
_
L
g(
x
L
) cos
nx
L
dx =
1
L
L
_
L
f(x) cos
nx
L
dx
b
(g)
n
=
1
g(y) sin ny dy =
1

L
L
_
L
g(
x
L
) sin
nx
L
dx =
1
L
L
_
L
f(x) sin
nx
L
dx
si astfel avem:
a
(g)
0
2
+
n=1
(a
(g)
n
cos ny + b
(g)
n
sin ny) =
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos
nx
L
+ b
n
sin
nx
L
)
Daca x este punct de continuitate pentru f atunci f(x) = g(
x
L
) = g(y) si daca x este
punct de discontinuitate pentru f atunci:
1
2
[f(x
+
) + f(x
)] =
1
2
[g(y
+
) + g(y
)]
106
cu y
+
=
x
+
L
, y
=
x
L
.
Rezulta n acest fel egalitat ile din enunt .
Remarca 48.2. Daca f : [, ] R
1
este o funct ie para (f(x) = f(x)) atunci funct ia
f(x)cos nx este funct ie para si funct ia f(x)sin nx este funct ie impara. Coecient ii Fourier
a
n
, b
n
n acest caz sunt:
a
n
=
2
_
0
f(x) cos nxdx n = 0, 1, 2, ...
b
n
= 0 n = 1, 2, 3, ...
Prin urmare, daca funct ia f este para atunci dezvoltarea ei n serie Fourier cont ine doar
funct ia cosinus:
f(x) =
a
0
2
+
n=1
a
n
cos nx x [, ]
Aceasta dezvoltare se numeste dezvoltare Fourier n serie de cosinusuri a funct iei pare
f(x).
Remarca 48.3. Daca f : [, ] R
1
este o funct ie impara (f(x) = f(x)) atunci
funct ia f(x)cos nx este funct ie impara si funct ia f(x)sin nx este funct ie para. Coecient ii
Fourier a
n
, b
n
n acest caz sunt:
a
n
= 0 n = 0, 1, 2, ...
b
n
=
2
_
0
f(x) sin nxdx n = 1, 2, 3, ...
Prin urmare, daca funct ia f este impara atunci dezvoltarea ei n serie Fourier cont ine
doar funct ia sinus:
f(x) =
n=1
b
n
sin nx x [, ]
Aceasta dezvoltare se numeste dezvoltare Fourier n serie de sinusuri a funct iei impare
f(x).
Remarca 48.4. Aceste rezultate pot folosite pentru o funct ie oarecare f(x) care trebuie
dezvoltat a n serie Fourier pe intervalul [0, ]. Denind o funct ie noua g(x) cu regula:
g(x) =
_
f(x), pentru x < 0
f(x), pentru 0 x
obt inem o funct ie para care coincide cu funct ia init ial a f pe intervalul [0, ].
Funct ia g se dezvolt a n serie Fourier de cosinusuri:
g(x) =
a
0
2
+
n=1
a
n
cos nx
107
si coecient ii a
n
se obt in cu formula:
a
n
=
2
_
0
f(x) cos nxdx n = 0, 1, 2, ..
Astfel se obt ine o dezvoltare n serie de cosinusuri a funct iei f pe [0, ]:
f(x) =
a
0
2
+
n=1
a
n
cos nx
cu:
a
n
=
2
_
0
f(x) cos nxdx n = 0, 1, 2, ..
Remarca 48.5. Aceeasi funct ie f : [0, ] R
1
care trebuie dezvoltata poate extinsa
pe [, ] prin imparitate:
h(x) =
_
f(x), pentru x < 0
f(x), pentru 0 x
Funct ia h ind impara se dezvolt a n serie de sinusuri pe [, ]:
h(x) =
n=1
b
n
sin nx
cu
b
n
=
2
_
0
f(x) sin nxdx n = 1, 2, 3, ...
De aici rezulta dezvoltarea lui f n serie de sinusuri pe intervalul [0, ]:
f(x) =
n=1
b
n
sin nx
cu
b
n
=
2
_
0
f(x) sin nxdx n = 1, 2, 3, ...
Am obt inut astfel urmatorul rezultat:
Teorema 48.3. Daca f : [0, ] R
1
este continua pe port iuni, atunci funct ia f poate
dezvoltata pe [0, ] n serie de cosinusuri sau n serie de sinusuri:
f(x) =
a
0
2
+
n=1
a
n
cos nx sau f(x) =
n=1
b
n
sin nx
unde:
a
n
=
2
_
0
f(x) cos nxdx n = 0, 1, 2, ...
b
n
=
2
_
0
f(x) sin nxdx n = 1, 2, 3, ...
108
Partea III
Calcul diferent ial si integral pentru
funct ii de n variabile reale
n
.
Denit ia 49.1. Mult imea R
n
este prin denit ie mult imea tuturor sistemelor ordonate
x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) de n numere reale.
R
n
= (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) [ x
i
R
1
Denit ia 49.2. O funct ie reala de n variabile reale este o funct ie f : A R

n
R
1
.
Exemplu 49.1. Funct ia f : R
2
R
1
denita prin f(x
1
, x
2
) = x
2
1
+ x
2
2
este o funct ie
reala de doua variabile.
Denit ia 49.3. O funct ie vectoriala de n variabile reale este o funct ie f : A R
n
R
m
.
3
R
2
denita prin
f(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
+ x
2
+ x
3
, x
1
x
2
x
3
)
este o funct ie vectorial a de trei variabile.
O funct ie vectoriala de n variabile f : A R
n
R
m
poate scrisa sub forma:
f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = (f
1
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), . . . , f
m
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
))
Funct iile reale de n variabile f
i
: A R
n
R
1
care apar n aceasta reprezentare a lui f
se numesc componentele scalare ale funct iei f.
La investigarea funct iilor reale de o singura variabila reala s-au considerat numere x care
sunt aproape de num arul a. Aceasta a condus la considerarea modulului [x a[, care
reprezint a distant a dintre x si a.
O distant a analoaga poate introdusa n R
n
n felul urmator:
Cu operat iile:
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) + (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) = (x
1
+ y
1
, x
2
+ y
2
, . . . , x
n
+ y
n
)
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) si (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) R
n
k (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = (kx
1
, kx
2
, . . . , kx
n
), k R
1
, (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) R
n
mult imea R
n
se structureaza ca spat iu vectorial real n-dimensional.
Pentru vectorul x = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
se deneste norma (sau lungimea) lui x prin
|x| =
_
n
i=1
x
2
i
_
1/2
=
_
x
2
1
+ x
2
2
+ . . . +x
2
n
.
109
Pentru doi vectori x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) si a = (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) R
n
se deneste distant a
cu formula:
|x a| =
_
n
i=1
(x
i
a
i
)
2
_
1/2
=
_
(x
1
a
1
)
2
+ (x
2
a
2
)
2
+ . . . + (x
n
a
n
)
2
.
Denit ia 49.4. O vecinatate a vectorului a R
n
este o mult ime V R
n
cu urmatoarea
proprietate:
r > 0 a.. mult imea S
r
(a) = x R
n
[ |x a| < r este inclusa n V : S
r
(a) V .
Denit ia 49.5. Mult imea S
r
(a) denita prin
S
r
(a) = x R
n
[ |x a| < r
se numeste sfera deschisa centrata n punctul a.
Denit ia 49.6. O funct ie f : N R
n
se numeste sir de puncte din R
n
.
Ca si n cazul sirurilor de numere reale f(k) = a
k
se numeste termenul de rang k al sirului
de vectori din R
n
si tot sirul se noteaza cu (a
k
).
Denit ia 49.7. Sirul de puncte (a
k
), a
k
R
n
converge la punctul a R
n
daca
> 0, N = N() > 0 a.. k > N |a
k
a| < .
Faptul ca sirul de puncte (a
k
), a
k
R
n
converge la punctul a R
n
se noteaza cu:
lim
k
a
k
= a sau a
k

k
a
iar num arul a este limita sirului.
Propozit ia 49.1. Daca un sir de puncte (a
k
) din R
n
este convergent atunci limita este
unica.
Demonstrat ie. Ca si pentru siruri de numere reale.
Propozit ia 49.2. Daca un sir de puncte (a
k
) din R
n
este convergent atunci sirul (a
k
)
este marginit. Adica: M > 0 a.. |a
k
| < M k N.
Propozit ia 49.3. Daca sirul (a
k
), a
k
R
n
converge la a R
n
atunci orice subsir al
sirului (a
k
) converge la a.
Propozit ia 49.4. Sirul de puncte (a
k
), a
k
R
n
converge la a R
n
daca si numai daca
sirurile de numere reale (a
i,k
) converg la numerele a
i
, i = 1, n. Unde a
k
= (a
1k
, . . . , a
nk
).
110
Demonstrat ie. Daca a
k

k
a atunci > 0, N = N() > 0 a.. |a
k
a| <
k > N(). Rezulta de aici ca [a
ik
a
i
[ < k > N(), i = 1, n. Prin urmare
a
ik

k
a
i
, i = 1, n.
Daca a
ik

k
a
i
, i = 1, n atunci > 0, N
i
= N
i
() a.. [a
ik
a
i
[ <

n
, k > N
i
.
Rezulta de aici ca pentru orice k > maxN
1
, . . . , N
n
avem |a
k
a| < . Adica
a
k

k
a.
Propozit ia 49.5. (Weierstrass-Bolzano) Daca sirul de puncte (a
k
) din R
n
; (a
k
) R
n
;
este marginit atunci cont ine un subsir convergent.
Demonstrat ie. Daca sirul (a
k
) este marginit atunci sirurile de coordonate (a
ik
) sunt
marginite si se aplica Weierstrass-Bolzano pentru siruri de numere reale.
Criteriul de convergent a Cauchy. Sirul de puncte (a
k
) din R
n
este convergent daca
si numai daca > 0, N = N() a.. p, q > N |a
p
a
q
| < .
Demonstrat ie. Se aplica criteriul lui Cauchy pentru sirurile de coordonate (a
ik
).
n
este punct interior al mult imii A daca exista o sfera
deschisa S
r
(x) cu proprietatea S
r
(x) A.
Un punct y din sfera deschisa S
r
(x) este punct interior al mult imii S
r
(x).
Denit ia 49.9. Interiorul unei mult imi A R
n
este mult imea formata cu toate punctele
interioare ale lui A. Tradit ional interiorul mult imii A se noteaza cu

A sau cu Int(A).
Daca mult imea A este o sfera deschis a S
r
(a), atunci

A = A.
Denit ia 49.10. O mult ime A R
n
este deschisa daca

A = A.
O sfera deschis a S
r
(x) este o mult ime deschis a.
O mult ime A R
n
este deschisa daca si numai daca orice element al mult imii A i
apart ine cu o ntreaga vecinatate.
Reuniunea unei familii de mult imi deschise este o mult ime deschisa.
Intersect ia unui numar nit de mult imi deschise este o mult ime deschisa.
Mult imile R
n
si sunt deschise.
n
este nchisa daca mult imea C
R
nA este deschisa.
Intersect ia unei familii oarecare de mult imi nchise este o mult ime nchisa.
Reuniunea unui numar nit de mult imi nchise este mult ime nchisa.
Mult imile R
n
si sunt nchise.
Sfera nchisa de raza r, S
r
(a), centrata n a R
n
este denita prin:
S
r
(a) = x R
n
[ |x a| r
111
Denit ia 49.12. Un punct a R
n
este punct limita (sau punct de acumulare) al mult imii
A R
n
daca orice vecinatate redusa V
0
= V a a lui a intersecteaza mult imea A.
Denit ia 49.13.

Inchiderea A a mult imii A R
n
este intersect ia tuturor mult imilor
nchise care cont in mult imea A.
Mult imea punctelor din A care nu sunt n interiorul mult imii A este frontiera mult imii A
si se noteaza tradit ional cu A sau Front (A); A = A
A
Operat ia de nchidere a mult imilor are urmatoarele proprietat i::
A B = A B;
A A;
A = A;
A = A A este nchis a;
x A V
x
, V
x
A ,= .
n
este marginita daca exista r > 0 astfel ncat
A S
r
(0).
Altfel spus: |a| < r, a A
n
este compacta daca este marginita si nchisa.
O sfera nchisa S
a
(r) este compacta.
Exemplu 49.3. Mult imea D denita prin:
D = (x, y) [ x +y 1 si x 0 si y 0
este compacta.
Solut ie:

In adevar, mult imea D este marginit a pentru ca este inclusa n sfera
S
2
(0) = (x, y) [ x
2
+ y
2
< 4.
Pe de alta parte, daca a (
R
2D, atunci a se aa la o distant a r > 0 de cel put in una din
dreptele x + y = 1, x = 0, y = 0. Rezulta ca sfera deschisa S
r
(a) este inclusa n una din
regiunile x +y > 1, x < 0 sau y < 0. Deci S
r
(a) C
R
2D, si prin urmare mult imea C
R
2D
este deschis a. Rezulta astfel ca mult imea D este nchisa.
Remarca 49.1. Daca mult imea A R
n
este compacta, atunci orice sir (x
k
) de elemente
din A (x
k
A) cont ine un subsir (x
k
l
) care converge la un punct x
0
A.
n
este conexa daca nu exista doua mult imi deschise
G
1
, G
2
care sa aibe urmatoarele proprietat i:
A G
1
G
2
, A G
1
,= , A G
2
,= , si (A G
1
) (A G
2
) = .
112
50 Limita ntr-un punct a unei funct ii de n variabile.
Fie f : A R
n
R
1
o funct ie reala de n variabile si a R
n
un punct de acumulare
pentru mult imea A (orice vecinatate V a punctului a cont ine cel put in punctul x
t
cu
t
,= a si x
t
V A).
Denit ia 50.1. Funct ia f are limita L R
1
n punctul a daca > 0, = () > 0
a.. 0 < |x a| < [f(x) L[ < .
Faptul ca funct ia f are limita L n a se noteaza tradit ional n felul urmator:
lim
xa
f(x) = L sau f(x)
xa
L
Ca si n cazul funct iilor reale de o singura variabil a vericarea faptului ca funct ia f are
limita Ln a, pe baza denit iei 50.1 este anevoioasa. De aceea se folosesc de obicei reguli
referitoare la suma, produs, cat etc care se obt in pe o cale asemanatoare cu cea de la
funct ii de o singura variabila. Utilizarea acestor reguli este ilustrata n exemplul urmator:
Exemplu 50.1. Sa se determine lim
x2
y1
f(x, y) unde f(x, y) =
x
2
y
2
x
2
+ y
2
; (x, y) ,= (0, 0).
Solut ie: x 2 si y 1 x
2
y
2
3 si x
2
+ y
2
5
x
2
y
2
x
2
+ y
2

(x,y)(2,1)
3
5
.
n
R
m
are limita L R
m
n punctul de acumulare
a al lui A daca > 0 = () > 0 a.. |x a| < |f(x) L| < . Faptul ca
funct ia f are limita L n a se noteaza tradit ional n felul urmator:
L = lim
xa
f(x) sau f(x)
xa
L
Daca f(x
1
, . . . , x
n
) = (f
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , f
m
(x
1
, . . . , x
n
)) si L = (L
1
, . . . , L
m
) atunci are
loc:
Propozit ia 50.1.
lim
xa
f(x) = L lim
xa
f
i
(x) = L
i
i = 1, m.
Demonstrat ie. imediata
Exemplu 50.2. Sa se determine limita lim
x2
y1
f(x, y) unde f(x, y) =
_
xy
x
2
+ y
2
, x y
_
;
(x, y) ,= (0, 0).
Solut ie:
xy
x
2
+ y
2

x2
y1
3
5
; x y
x2
y1
1 f(x, y)
(x,y)(2,1)
_
2
5
, 1
_
.
113
Criteriul lui Heine pentru limite:
Funct ia f : A R
n
R
1
are limita n punctul de acumulare x = a daca si numai daca
pentru orice sir (x
k
) avand proprietat ile: x
k
A, x
k
,= a, si x
k

k
a sirul (f(x
k
)) este
convergent.
Demonstrat ie. Aceeasi ca pentru funct ii de o singura variabil a.
Funct ia f : A R
n
R
m
are limita n punctul de acumulare x = a daca si numai daca
pentru orice sir (x
k
) avand proprietat ile: x
k
A, x
k
,= a, si x
k

k
a pentru k
sirul (f(x
k
)) este convergent.
Demonstrat ie. Se aplica acelasi criteriu valabil pentru componentele f
1
, . . . , f
m
ale lui
f.
Criteriul Cauchy-Bolzano pentru limite:
Funct ia f : A R
n
R
m
are limita pentru x a daca si numai daca > 0, =
() > 0 a.. 0 < |x
t
a| < si 0 < |x
tt
a| < |f(x
t
) f(x
tt
)| < .
Demonstrat ie. Pentru m = 1 criteriul se demonstreaza la fel ca pentru funct ii de o singura
variabila.
Pentru m > 1 criteriul se demonstreaza aplicand acelasi criteriu pentru componentele
f
1
, . . . , f
m
ale lui f.
51 Continuitatea funct iilor de n variabile.
Denit ia 51.1. Funct ia reala de n variabile reale f : A R
n
R
1
este continua n
a A daca lim
xa
f(x) = f(a).
In aceasta denit ie se cere ca: lim

xa
f(x) sa existe; f(a) sa e denita si cele doua valori sa
coincida.
In termeni de , aceasta denit ie este echivalenta cu urmatoarea:

n
R
1
este continua n a A daca pentru orice
> 0 exista = () > 0 cu urmatoarea proprietate:
|x a| < [f(x) f(a)[ < .
Denit ia 51.3. Funct ia vectoriala de n variabile reale f : A R
n
R
m
este continua
n a A daca pentru orice > 0 exista = () > 0 cu urmatoarea proprietate:
x A si |x a| < |f(x) f(a)| < .
114
Teorema 51.1. Funct ia f : A R
n
R
m
, f(x
1
, . . . , x
n
) = (f
1
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , f
m
(x
1
, . . . , x
n
))
este continua n a A daca si numai daca funct iile f
i
: A R
n
R
1
sunt continue n
a.
Exemplu 51.1. Folosind condit ia de continuitate formulat a n termeni de , aratat i ca
funct iile urmatoare sunt continue n punctele ment ionate:
a) f(x, y) = x
2
+ y
2
n x = y = 0;
b) f(x, y) = (x
2
y
2
, x y) n x = 1, y = 1;
c) f(x, y, z) = x +y + z n x = y = z = 0;
d) f(x, y, z) = (x
2
+ y
2
+ z
2
, x + y + z) n x = y = z = 1.
Regulile de continuitate formulate pentru funct ii reale de o singura variabil a pot
transpuse cu usurint a la funct ii de n variabile. Aceste reguli sunt formulate n urmatoarele
teoreme.
Teorema 51.2. Daca funct iile f, g : A R
n
R
1
sunt continue n a A atunci:
i) funct ia f + g este continua n a;
ii) funct ia f g este continua n a;
iii) daca f(x) ,= 0 x A atunci funct ia
1
f
: A R
1
este continua n a.
Teorema 51.3. Daca funct ia f : A R
n
B R
m
este continua n a A si
g : B R
m
R
p
este continua n b = f(a) R
p
atunci funct ia compusa g f : A R
p
este continua n a A.
2
R
1
deinita prin f(x, y) = x
2
+ y
2
este continu a n
orice punct (x, y) R
2
.
Exemplu 51.3. Examinat i continuitatea n (0, 0) a funct iei f : R
2
R
1
denita prin
f(x, y) =
_
_
xy
x
2
+ y
2
daca (x, y) ,= (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
.
Solut ie: Deoarece
f(x, mx) =
mx
2
x
2
+ m
2
x
2
=
m
1 + m
2

x0
m
1 + m
2
funct ia f nu are limita n (0, 0). Rezulta ca funct ia f nu este continu a n (0, 0).
Exemplu 51.4. Analizat i continuitatea n (0, 0) a funct iei f : R
2
R
1
denita prin
f(x, y) =
_
_
xy
3
x
2
+y
6
pentru (x, y) ,= (0, 0)
0 pentru (x, y) = (0, 0)
.
115
Solut ie: Pentru orice m R
1
avem
f(x, mx) =
m
3
x
2
1 + m
6
x
4

x0
0.
Cu toate acestea funct ia f nu este continu a n (0, 0) pentru ca
f(x,
3
x) =
x
2
2x
2

x0
1
2
,= f(0, 0).
De fapt, f nu are limita n (0, 0).
Teorema 51.4. [Criteriul de continuitate a lui Heine] Funct ia f : A R
n
R
m
este continua n a A daca pentru orice sir de puncte (x
k
) cu proprietat ile x
k
A,
x
k

k
a, sirul de puncte (f(x
k
)) converge la f(a).
Teorema 51.5. [Criteriul de continuitate Cauchy-Bolzano] Funct ia f : A R
n
R
m
este continua n a A daca si numai daca pentru orice > 0 exista > 0 cu
urmatoarea proprietate:
x
t
, x
tt
A, |x
t
a| < si |x
tt
a| < |f(x
t
) f(x
tt
)| < .
Observat ia 51.1. Daca funct ia f : A R
n
R
m
este continu a n a A atunci funct ia
|f| : A R
n
R
1
+
denita prin |f|(x) = |f(x)| este continu a n a.
Observat ia 51.2. Generalizarea teoremelor stabilite pentru funct ii continue de o singura
variabila apeleaza la considerat ii topologice n dimensionale.
52 Proprietat i remarcabile ale funct iilor continue de
n variabile.
Teorema 52.1. [marginirea] Daca funct ia f : A R
n
R
m
este continua pe mult imea
compacta A, atunci:
a) mult imea f(A) este marginita.
b) exista a A astfel ncat |f(a)| = sup
xA
|f(x)|.
Demonstrat ie. a) Sa presupunem prin absurd ca mult imea f(A) este nemarginit a.

In
aceasta ipoteza pentru orice k N exista x
k
A astfel nc at |f(x
k
)| > k. Sirul (x
k
)
este marginit si prin urmare exista un subsir (x
k
l
) al sirului (x
k
) convergent la un punct
x
0
A, x
k
l

k
l
x
0
. Rezulta de aici ca f(x
k
l
)
k
l
f(x
0
).
Prin urmare exista N astfel nc at pentru k
l
> N avem: |f(x
k
l
)| |f(x
0
)| + 1. Absurd.
b) Consideram R = sup |f(A)| si observam ca pentru orice k N exista x
k
A astfel
nc at
R
1
k
< |f(x
k
)| R.
116
Pentru sirul (x
k
) exista un subsir x
k
l
convergent la x
0
A: x
k
l

k
l
x
0
. Rezulta
f(x
k
l
)
k
l
f(x
0
) si deci |f(x
k
l
)|
k
l
|f(x
0
)|. Din inegalitatea
R
1
k
l
< |f(x
k
l
)| R.
rezulta ca |f(x
0
)| = R.
Consecint a 52.1. Daca f : A R
n
R
1
este funct ie continua si A este mult ime
compacta, atunci:
a) exista m, M R
1
astfel ncat
m = inff(x) [ x A M = supf(x) [ x A
b) exista c si d n A astfel ncat f(c) = m si f(d) = M.
n
R
1
este uniform continua pe A daca pentru orice
> 0 exista = () > 0 astfel ncat pentru x
t
, x
tt
A avem:
|x
t
x
tt
| < |f(x
t
) f(x
tt
)| < .
Teorema 52.2. Funct ia f : A R
n
R
m
este uniform continua pe A daca si numai
daca componentele scalare f
1
, f
2
, . . . , f
m
ale lui f sunt uniform continue.
n
R
m
este uniform continua pe A si A este o
mult ime compacta, atunci f este uniform continua pe A.
Teorema 52.4. Fie A R
n
, A
t
R
m
si f : A A
t
surjectiva. Funct ia f este continua
pe A daca si numai daca pentru orice mult ime deschisa G
t
R
m
exista o mult ime deschisa
G R
n
cu proprietatea:
G A = f
1
(G
t
A
t
).
Consecint a 52.2. Funct ia f este continua pe A daca si numai daca pentru orice mult ime
nchisa F
t
R
m
, exista o mult ime nchisa F R
n
astfel ncat:
F A = f
1
(F
t
A
t
).
Teorema 52.5. Daca mult imea A R
n
este conexa si funct ia f : A R
n
R
m
este
continua, atunci mult imea f(A) este conexa.
Consecint a 52.3. Daca A R
n
este o mult ime compacta si conexa si funct ia
f : A R
n
R
1
este continua, atunci f(A) este un interval nchis.
53 Diferent iabilitatea funct iilor de n variabile.
In aceasta sect iune vom deni ce nt elegem prin aceea ca o funct ie de n variabile este
diferent iabil a. Vom ncepe cu analiza conceptului de de derivabilitate (diferent iabilitate)
part ial a.
117
n
R
1
are derivata part iala n raport cu variabila x
i
ntr-un punct a

A daca exista limita
lim
h0
f(a
1
, ..., a
i1
, a
i
+ h, a
i+1
, ..., a
n
) f(a
1
, ..., a
i
, ..., a
n
)
h
si este nita.
Valoarea acestei limite se noteaza tradit ional cu
f
x
i
(a) si se numeste derivata part iala a
funct iei f n raport cu variabila x
i
, n punctul a.
Denit ia 53.2. Daca funct ia f are derivata part iala n raport cu variabila x
i
ntr-o
vecinatate V a punctului a atunci funct ia x
f
x
i
(x) denita pentru x V se numeste
derivata part iala a funct iei f n raport cu x
i
.
Observat ia 53.1. Pentru a calcula derivata part iala n raport cu x
i
se deriveaz a n mod
obisnuit n raport cu x
i
considerand celelalte variabile constante.

In acest scop se folosesc
regulile obisnuite de derivare a sumei, produsului si a catului de la funct ii de o singura
variabila.
Exemplu 53.1.

In cazul funct iei f(x, y, z) = x
2
y +x sin y +
y
z
; z ,= 0 derivatele part iale
sunt:
f
x
= 2xy + sin y ;
f
y
= x
2
+ x cos y +
1
z
;
f
z
=
y
z
2
In cazul funct iei f(x

1
, ..., x
n
) =
n
i=1
n
j=1
a
ij
x
i
x
j
, (x
1
, ..., x
n
) R
n
derivatele part iale sunt:
f
x
k
=
n
j=1
(a
kj
+ a
jk
)x
j
.
n
R
m
are derivata part iala n raport cu variabila
x
i
ntr-un punct a

A daca componentele scalare f
1
, . . . , f
m
ale funct iei f au derivate
part iale n raport cu x
i
n a. Vectorul
_
f
1
x
i
(a), . . . ,
f
m
x
i
(a)
_
se numeste derivata part iala
a lui f n raport cu x
i
n a si se noteaza cu
f
x
i
(a)
f
x
i
(a) =
_
f
1
x
i
(a), . . . ,
f
m
x
i
(a)
_
.
Daca funct ia f = (f
1
, ..., f
m
) are derivata part iala n raport cu variabila x
i
pe o vecin atate
V a lui a atunci funct ia V x
f
x
i
(x) se numeste derivata part ial a a lui f n raport
cu x
i
:
V x
f
x
i
(x) =
_
f
1
x
i
(x), . . . ,
f
m
x
i
(x)
_
.
118
Exemplu 53.2.

In cazul funct iei f(x, y, z) = (x + y + z, xy + xz + yz, xyz), derivatele
part iale sunt:
f
x
= (1, y +z, yz) ;
f
y
= (1, x + z, xz) ;
f
z
= (1, x + y, xy).
n
R
1
este derivabila dupa direct ia u R
n
(|u| = 1)
ntr-un punct a

A daca exista limita:
lim
t0
f(a + t u) f(a)
t
si este nita.
Valoarea acestei limite se noteza tradit ional cu
u
f(a) sau
f
u
(a) si se numeste derivata
dupa u a lui f n a.
Observat ia 53.2. Fie e
i
= (0, ..., 0, 1
..
i
, 0, ..., 0), i = 1, n. Derivata funct iei f dupa
direct ia e
i
n a este:
e
i
f(a) =
f
e
i
(a) =
f
x
i
(a) , i = 1, n.
Prin urmare derivatele part iale sunt cazuri particulare de derivate dupa direct ie.
Exemplu 53.3. Daca u = (u
x
, u
y
) si f(x, y) = x y atunci
u
f(x, y) =
f
x
u
x
+
f
y
u
y
= y u
x
+ x u
y
.
Denit ia 53.5. Funct ia f = (f
1
, . . . , f
m
) este derivabila dupa direct ia u R
n
(|u| = 1)
ntr-un punct a

A daca exista limita:
lim
t0
f(a + t u) f(a)
t
Aceasta limita se numeste derivata dupa u a lui f n a si se noteza cu
u
f(a) sau
f
u
(a).
Se vede usor ca are loc egalitatea:
u
f(a) = (
u
f
1
(a), . . . ,
u
f
m
(a)).
Observat ia 53.3. Derivata dupa direct ia u:
u
f(a) exista daca si numai daca derivatele
componentelor scalare f
1
, . . . , f
m
ale lui f dupa direct ia u:
u
f
1
(a), . . . ,
u
f
m
(a) exista.
Exemplu 53.4. Derivata dupa direct ia u = (u
x
, u
y
, u
z
) a funct iei f(x, y, z) = (xy +xz +
yz, xyz) n (x, y, z) este:
u
f(x, y, z) = ((y + z)u
x
+ (x + z)u
y
+ (x + y)u
z
, yz u
x
+ xz u
y
+ xy u
z
).
119
Teorema 53.1. Daca derivatele part iale
f
x
i
, i = 1, n ale funct iei f : A R
n
R
1
exista pe o vecinatate V a punctului a

A si sunt funct ii continue n punctul a
_
V x
f
x
i
, i = 1, n funct ii continue
_
atunci are loc urmatoarea egalitate:
lim
h0
1
|h|
_
f(a + h) f(a)
n
i=1
f
x
i
(a) h
i
_
= 0.
Demonstrat ie. Se considera punctele v
j
= (a
1
, a
2
, . . . , a
j
+ h
j
, a
j+1
+ h
j+1
, . . . , a
n
+ h
n
)
pentru j = 1, n precum si v
n+1
= a si se reprezinta diferent a f(a + h) f(a) sub forma:
f(a + h) f(a) =
n
j=1
[f(v
j
) f(v
j+1
)] =
=
n
j=1
f
x
j
(v
j+1
+
j
h
j
e
j
) h
j
cu
j
[0, 1], i = 1, n si e
j
= (0, ..., 0, 1
..
j
, 0, ..., 0).
De aici rezulta:
1
|h|
_
f(a + h) f(a)
n
i=1
f
x
i
(a) h
i
_
=
1
|h|
n
i=1
_
f
x
i
(v
i+1
+
i
h
i
e
i
)
f
x
i
(a)
_
h
i
.
Observam acum ca |v
i+1
+
i
h
i
e
i
a| |h|, i = 1, n si de aici rezulta ca daca pentru
orice > 0, exista = () > 0 cu proprietatea
|h| <
f
x
i
(v
i+1
+
i
h
i
e
i
)
f
x
i
(a)
<

n
, i = 1, n
atunci
|h| <
1
|h|
f(a + h) f(a)
n
i=1
f
x
i
(a) h
i
< .
Comentariu:

In condit iile teoremei 53.1 funct ia f este derivabila dupa orice direct ie
u = (u
1
, . . . , u
n
) n a si are loc egalitatea
u
f(a) =
u
i=1
f
x
i
(a) u
i
, iar pe o vecinatate a
punctului a funct ia f se poate aproxima cu un polinom de n variabile de gradul ntai:
f(a + h) f(a) +
n
i=1
f
x
i
(a) h
i
.
n
R
1
este diferent iabila n a

A daca are derivate
part iale n raport cu ecare variabila x
i
n punctul a si
lim
h0
1
|h|
_
f(a + h) f(a)
n
i=1
f
x
i
(a) h
i
_
= 0.
120
Funct ia d
a
f : R
n
R
1
denita prin
d
a
f(h) =
n
i=1
f
x
i
(a) h
i
h R
n
se numeste diferent iala Frechet (derivata Frechet) a lui f n a.
Observat ia 53.4. Diferent iala Frechet a lui f n a este un polinom omogen de gradul
nt ai n variabilele h
1
, h
2
, . . . , h
n
. Pentru orice h R
n
cu |h| = 1 are loc egalitatea
d
a
(h) =
h
f(a).
Exemplu 53.5. Urmatoarele funct ii sunt diferent iabile Frechet si diferent ialele lor
Frechet sunt:
a) f(x, y) = x
2
+ y
2
, d
(x,y)
f(h
x
, h
y
) = 2x h
x
+ 2y h
y
b) f(x, y) = x y, d
(x,y)
f(h
x
, h
y
) = y h
x
+ x h
y
c) f(x, y, z) = xy+xz+yz, d
(x,y,z)
f(h
x
, h
y
, h
z
) = (y+z)h
x
+(x+z)h
y
+(x+y)h
z
.
Observat ia 53.5. Daca funct ia f : R
n
R
1
este diferent iabil a n a

A atunci f este
continua n a.
n
R
m

A daca ecare
componenta scalara f
1
, . . . , f
m
: A R
n
R
m
a lui f este diferent iabila n a.
Funct ia d
a
f : R
n
R
m
denita cu egalitatea:
d
a
f(h) =
m
j=1
_
n
i=1
f
j
x
i
(a) h
i
_
e
j
h R
n
este diferent iala (derivata) Frechet a lui f n a. Unde e
j
= (0, . . . , 0, 1
..
j
, 0, . . . , 0) R
m
.
Diferent iala Frechet a lui f n a este un sistem ordonat de m polinoame omogene de gradul
nt ai n variabilele h
1
, h
2
, . . . , h
n
care sunt diferent ialele Frechet ale componenetelor scalare
a lui f.
3
R
2
denita cu formula
f(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
x
2
x
3
, x
2
1
+x
2
2
+ x
2
3
)
este diferent iabil a Frechet n orice punct (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
si are loc egalitatea
d
x
1
,x
2
,x
3
f(h
1
, h
2
, h
3
) = (x
2
x
3
h
1
+x
1
x
3
h
2
+x
1
x
2
h
3
, 2x
1
h
1
+2x
2
h
2
+2x
3
h
3
), (h
1
, h
2
, h
3
) R
3
Denit ia 53.8. Matricea aplicat iei liniare d
a
f : R
n
R
m
se numeste matricea Jacobi a
lui f n a. Aceasta este o matrice mn si elementele sale sunt date de:
J
a
(f) =
_
f
i
x
j
(a)
_
mn
d
a
f(h) = J
a
(f) h.
121
n
R
m
denita cu formula:
f(x
1
, . . . , x
n
) =
m
i=1
_
n
j=1
a
ij
x
j
_
e
i
este diferent iabil a Frechet n orice x R
n
si au loc urmatoarele egalitat i:
d
x
f(h) =
m
i=1
_
n
j=1
a
ij
h
j
_
e
i
J
a
(f) =
_
f
i
x
j
(a)
_
mn
= (a
ij
)
mn
.
Observat ia 53.6. Daca funct ia f : A R
n
R
m
este diferent iabil a n a

A atunci f
este continu a n a.
Teorema 53.2. Daca f : A R
n
B R
m

A si
g : B R
m
R
p
este diferent iabila n b = f(a)
B
atunci h = g f este diferent iabila
n a si are loc egalitatea:
d
a
h = d
b
g d
a
f.
Demonstrat ie. f este diferent iabil a n a

A
f(x) f(a) = d
a
f(x a) +
1
(x) |x a| cu
1
(x)
xa
0
g este diferent iabila n b = f(a)
g(y) g(b) = d
b
g(y b) +
2
(y) |y b| cu
2
(y)
yb
0
De aici rezulta:
h(x) h(a) =g(f(x)) g(f(a)) = d
b
g(f(x) f(a)) +
2
(f(x)) |f(x) f(a)|
=d
b
g(d
a
f(x a) +
1
(x) |x a|) +
2
(f(x)) |d
a
f(x a) +
1
(x) |x a||
=d
b
g d
a
f(x a) +|x a|d
b
g(
1
(x)) +|d
a
f(x a) +
1
(x)|x a||)
2
(f(x)).
Prin urmare avem:
3
(x) =
h(x) h(a) d
b
g d
a
f(x a)
|x a|
=d
b
g(
1
(x)) +
|d
a
f(x a) +
1
(x) |x a||
|x a|

2
(f(x))
si astfel:
|
3
(x)| |d
b
g| |
1
(x)| + (|d
a
f| +|
1
(x)|) |
2
(f(x))|
De aici rezulta egalitatea:
lim
xa
3
(x) = 0.
122
Observat ia 53.7. Matricea Jacobi a funct iei h n a este produsul matricei Jacobi a lui
g n b si a lui f n a:
h
i
x
j
(a) =
m
k=1
g
i
y
k
(b)
f
k
x
j
(a), i = 1, p , j = 1, n.
Exemplu 53.8. Se considera f : R
2
R
2
denita cu formula f(x
1
, x
2
) = (x
1
+x
2
, x
1
x
2
)
si g : R
2
R
2
denita cu formula g(, ) = ( cos , sin ). Sa se determine h(, ) =
(f g)(, ) si
h
,
h
.
Consecint a 53.1. Daca biject ia f : A R
n
B R
n
de la mult imea deschisa A la
mult imea deschisa B este diferent iabila n a A si f
1
: B A este diferent iabila n
b = f(a) atunci d
a
f : R
n
R
n
este un izomorsm si
(d
a
f)
1
= d
f(a)
f
1
.
Aceasta armat ie rezulta din egalitatea f
1
f = I
A
folosind regula de diferent iere a
funct iilor compuse.
54 Proprietat i fundamentale ale funct iilor diferent iabile.
Teorema de medie (Lagrange) (cresterilor nite) Fie x, h R
n
si mult imea
[x, x + h] denita prin:
[x, x + h] = x + th R
n
[ 0 t 1
Aceasta mult ime se numeste segment nchis care uneste x cu x + h.
Consideram o funct ie f : A R
n
R
1
, A =

A si x, x + h A.
Teorema 54.1. Daca sunt ndeplinite urmatoarele condit ii:
a) [x, x + h] A
b) f este diferent iabila n toate punctele segmentului [x, x + h]
atunci exista t
0
(0, 1) cu urmatoarea proprietate:
f(x + h) f(x) = d
x+t
0
h
f(h) =
n
i=1
f
x
i
(x +t
0
h) h
i
Demonstrat ie. Se considera funct ia (t) = f(x + th) pentru t [0, 1]. Funct ia este
derivabila n orice punct t (0, 1) si
t
(t) = d
x+th
f(h). Deoarece f(x + h) f(x) =
(1) (0) aplicam teorema Lagrange (cresterilor nite) funct iei pe segmentul [0, 1] si
obt inem ca exista t
0
(0, 1) cu proprietatea:
(1) (0) =
t
(t
0
) = d
x+t
0
h
f(h) =
n
i=1
f
x
i
(x + t
0
h) h
i
123
Observat ia 54.1. Daca funct ia de n variabile este vectoriala; f : A R
n
R
m
, m > 1
atunci teorema precedenta nu mai este adevarata. Astfel de exemplu pentru funct ia
f(t) = (cos t, sin t), t [0, 2] (n = 1, m = 2) teorema nu este adevarata pentru ca
f(2) f(0) ,= f
t
(t
0
) 2 pentru orice t
0
[0, 2].
In cazul funct iilor vectoriale de n variabile, f : A R

n
R
m
, m 1 teorema lui
Lagrange (a cresterilor nite) este urmatoarea:
Teorema 54.2. Daca sunt ndeplinite urmatoarele condit ii:
a) [x, x + h] A
b) f este diferent iabila n toate punctele segmentului [x, x + h]
c) |d
x+th
f| M, t [0, 1]
atunci |f(x + h) f(x)| M |h| .
Demonstrat ie. Se considera din nou funct ia (t) = f(x + th), t [0, 1] si
(t) =
n
i=1
(
i
(1)
i
(0))
i
(t), t [0, 1]. Pentru funct ia exista t
0
[0, 1] cu proprie-
tatea: (1) (0) =
t
(t
0
). De aici rezulta:
m
i=1
[
i
(1)
i
(0)]
2
=
m
i=1
[
i
(1)
i
(0)]
t
i
(t
0
)
_
m
i=1
[
i
(1)
i
(0)]
2
_1
2
_
m
i=1
[
t
i
(t
0
)]
2
_1
2
M |h| |(1) (0)|
Rezulta n acest fel inegalitatea:
|(1) (0)| M |h|
Extreme locale (Teorema Fermat; punct stat ionar)
n
R
1
are un maxim local n a

A daca exista o
vecinatate deschisa V
a
A a punctului a cu proprietatea: f(x) f(a), x V
a
. Daca
f(x) f(a), x V
a
, atunci f are n a un minim local.
Teorema 54.3. Daca funct ia f este diferent iabila ntr-un punct a

A si punctul a este
un extrem local pentru f atunci
f
x
i
(c) = 0 pentru i = 1, n.
Demonstrat ie. Pentru h R
n
si t R
1
sucient de aproape de 0 consideram funct ia
(t) = f(a + th). Funct ia f are n t = 0 un maxim sau un minim local si este funct ie
derivabila. Rezulta ca
t
(0) = 0 adica
t
(0) =
n
i=1
f
x
i
(a) h
i
= 0 h R
n
.
124
Rezulta de aici egalitat ile:
f
x
i
(a) = 0 , i = 1, n.
Condit iile
f
x
i
(a) = 0, i = 1, n nu sunt suciente pentru ca punctul a sa e punct de
maxim sau minim local pentru f.
Exemplu 54.1. Daca f(x, y) = xy atunci
f
x
= y si
f
y
= x. De aici rezulta ca punctul
0 = (0, 0) este singurul punct care ar putea punct de extrem local pentru f. Pe de alta
parte pentru orice > 0 avem f(, ) =
2
si f(, ) =
2
< 0. Prin urmare n orice
vecin atate a lui 0, f are valori pozitive si negative. Rezulta de aici ca (0, 0) nu este nici
maxim nici minim local pentru f.
Denit ia 54.2. Un punct c este stat ionar pentru f daca
f
x
i
(c) = 0 pentru i = 1, n.
Ca si n cazul funct iilor de o singura variabila punctele stat ionare se clasica cu ajutorul
aproxim arii Taylor.
Denit ia 54.3. Daca derivatele part iale A x
f
i
x
j
, i = 1, m, j = 1, n ale funct iei
f : A R
n
R
m
sunt continue atunci funct ia f este de clasa (
1
pe A.
Teorema 54.4 (de inversare locala). Daca funct ia f : A R
n
R
n
este de clasa (
1
pe mult imea deschisa A si matricea Jacobi J
a
(f) =
_
f
i
x
j
(a)
_
nn
este nesingulara (adica
det
_
f
i
x
j
(a)
_
,= 0), atunci exista o vecinatate deschisa U
a
a punctului a si o vecinatate
deschisa V
b
a punctului b = f(a) cu proprietatea: f : U
a
V
b
este bijectiva. Mai mult,
funct ia inversa f
1
: V
b
U
a
este diferent iabila n b = f(a) si are loc egalitatea:
d
b
f
1
= (d
a
f)
1
.
Demonstrat ie. demonstrat ia este tehnica si va omisa.
Exemplu 54.2. Funct ia f(, ) = ( cos , sin ) denita pentru (, ) R
2
, ,= 0 este
local inversabil a.
Funct ia f(, , ) = ( sin cos , sin sin , cos ) denita pentru (, , ) R
3
, ,= 0
este local inversabila.
Funct ii implicite: Fie A R
n
si B R
m
doua mult imi deschise si f : AB R
m
o
funct ie. Notam cu f
1
, f
2
, ... , f
m
componentele scalare ale funct iei f : f = (f
1
, f
2
, ..., f
m
)
si consideram sistemul de ecuat ii:
()
_
_
f
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
, y
1
, y
2
, ..., y
m
) = 0
f
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
, y
1
, y
2
, ..., y
m
) = 0

f
m
(x
1
, x
2
, ..., x
n
, y
1
, y
2
, ..., y
m
) = 0
125
Denit ia 54.4. O funct ie : A
t
A B, = (
1
,
2
, ...,
m
) care verica egalitat ile:
()
_
_
f
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
,
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), ...,
m
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) = 0
f
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
,
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), ...,
m
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) = 0

f
m
(x
1
, x
2
, ..., x
n
,
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), ...,
m
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) = 0
pentru orice (x
1
, x
2
, ..., x
n
) A
t
se numeste funct ie denita implicit de sistemul de ecuat ii
().
Sistemul de ecuat ii () poate scris sub forma
f(x, y) = 0
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
Teorema 54.5 (de existent a si unicitate a funct iei implicite). Daca funct ia f are
urmatoarele proprietat i:
1) a A si b B a.. f(a, b) = 0
2) f este de clasa (
1
pe A B
3) diferent iala Frechet d
b
f
a
: R
m
R
m
este izomorsm (unde f
a
: B R
m
este
denita prin f
a
(y) = f(a, y)), atunci exista o vecinatate deschisa U
a
a lui a, o
vecinatate deschisa V
b
a lui b si o funct ie : U
a
V
b
care are urmatoarele
proprietat i:
i) (a) = b
ii) f(x, (x)) = 0 x U
a
iii) este de clasa (
1
pe U
a
si diferent iala lui este data de:
d
x
= (d
y
f
x
)
1
(d
x
f
y
)
unde: f
x
(y) = f(x, y), f
y
(x) = f(x, y) si y = (x).
Trebuie subliniat faptul ca funct ia denita implicit, n general, nu poate exprimata
n mod explicit.
Aplicat ie 54.1
a) Gasit i funct ia y = (x) denita implicit de ecuat ia x
2
+ y
2
= 1.
b) Aratat i ca ecuat ia y
5
+y x = 0 deneste implicit o funct ie y = (x).
126
55 Diferent iala de ordin superior.
Fie funct ia f : A R
n
R
m
o funct ie care are derivate part iale pe mult imea deschis a
A, n raport cu ecare variabila x
j
, j = 1, n .
Denit ia 55.1. Funct ia f are derivate part iale de ordinul al doilea n a n raport cu
ecare variabila x
k
daca ecare derivata part iala x
f
x
j
este derivabila part ial n a A
n raport cu ecare variabila x
k
,
Derivata part iala n raport cu variabila x
k
a derivatei part iale
f
i
x
j
se noteaza cu
2
f
x
k
x
j
(a), i.e.

x
k
(
f
x
j
)(a) =

2
f
x
k
x
j
(a) si se numeste derivata part iala de ordinul
al doilea al funct iei f.
Exista n
2
derivate part iale de ordinul al doilea.
Exemplu 55.1. Consideram funct ia f(x, y) = x
2
+ y
2
+ e
x
cos y, pentru care exista
derivatele part iale de ordinul nt ai n ecare punct (x, y) R
2
si sunt date de:
f
x
= 2x + e
x
cos y
f
y
= 2y e
x
sin y
Derivatele part iale de ordinul nt ai ale lui f au la randul lor derivate part iale si n ecare
punct (x, y) R
2
avem:
x
(
f
x
) =

2
f
x
2
= 2 + e
x
cos y

y
(
f
x
) =

2
f
yx
= e
x
sin y
x
(
f
y
) =

2
f
xy
= e
x
sin y

y
(
f
y
) =

2
f
y
2
= 2 e
x
cos y
Aceste derivate part iale sunt derivatele part iale de ordinul al doilea.
Denit ia 55.2.

In general, funct ia f are derivate part iale de ordin k n a A n raport
cu toate variabilele, daca f are derivate part iale de ordin (k 1) n raport cu toate
variabilele pe o vecinatate deschisa a punctului a si ecare derivata part iala de ordinul
(k 1):

k1
f
x
j
k1
x
j
1
are derivate part iale n a prin raport cu toate variabilele x
j
k
.
Derivata part iala

x
j
k
(

k1
f
x
j
k1
x
j
1
)(a) va numita derivata part iala de ordinul k a
lui f si va notata cu:
k
f
x
j
k
x
j
k1
x
j
1
(a) =

x
j
k
(

k1
f
x
j
k1
x
j
1
)(a)
Exemplu 55.2. Sa se determine derivatele part iale de ordinul 4 ale funct iei f(x, y) =
x
2
+ y
2
+ e
x
cos y.
Denit ia 55.3. Daca derivatele part iale x
f
i
x
j
sunt diferent iabile n punctul a A
atunci f este diferent iabila de doua ori n punctul a.
127
Denit ia 55.4. Derivata (diferent iala) Frechet de ordinul al doilea a funct iei f n punctul
a este prin denit ie funct ia d
2
a
f : R
n
R
n
R
m
denita cu formula:
d
2
a
f(u)(v) =
m
i=1
_
n
j=1
n
k=1
2
f
i
x
j
x
k
(a) u
j
v
k
_
e
i
u, v R
n
, e
i
= (0, ..., 0, 1, 0, ..., 0), i = 1, m.
d
2
a
f este un sistem ordonat de m forme biliniare n variabilele u
1
, u
2
, . . . , u
n
, v
1
, v
2
, . . . , v
n
.
Teorema 55.1. Derivata (diferent iala) Frechet de ordinul al doilea are proprietatea:
lim
u0
1
|u|
|d
a+u
f(v) d
a
f(v) d
2
a
f(u)(v)| = 0, v R
n
.
Demonstrat ie. Demonstrat ia este tehnica si este omisa.
Polinomul d
a+u
f se poate aproxima cu polinomul d
a
f + d
2
a
f(u).
Teorema 55.2. [de intervertire a ordinii de derivare; Schwarz.] Daca funct ia f
este diferent iabila de doua ori n a, atunci au loc urmatoarele egalitat i:
2
f
i
x
j
x
k
(a) =

2
f
i
x
k
x
j
(a) i = 1, m j, k = 1, n
Exemplu 55.3.

In cazul funct iei f(x, y, z) = (xy + xz + yz, xyz) vericat i egalitat ile:
2
f
xy
=

2
f
yx
2
f
xz
=

2
f
zx
2
f
yz
=

2
f
zy
Teorema 55.3. [Criteriu de diferent iabilitate de ordinul al doilea.] Daca
derivatele part iale de ordinul al doilea

2
f
i
x
j
x
k
exista pe o vecinatate deschisa a punctului
a si daca acestea sunt funct ii continue n a, atunci f este diferent iabila de doua ori n a.
Denit ia 55.5. Daca derivatele part iale de ordinul k 1: x

k1
f
i
x
j
k1
x
j
1
sunt
diferent iabile n a A, atunci zicem ca f este diferent iabila de k ori n a si derivata
Frechet de ordinul k a lui f n a este prin denit ie funct ia d
k
a
f : R
n
R
n
R
m
,
d
k
a
f(u
1
)(u
2
) (u
k
) =
m
i=1
_
n
j
1
=1
n
j
2
=1

n
j
k
=1
k
f
i
x
j
k
x
j
1
(a) u
1
j
1
u
2
j
2
u
k
j
k
_
e
i
Teorema 55.4. Derivata Frechet de ordinul k are urmatoarea proprietate:
lim
|u
k
|0
1
|u
k
|
|d
k1
a+u
k
f(u
1
)(u
2
) (u
k1
)d
k1
a
f(u
1
)(u
2
) (u
k1
)d
k
a
f(u
1
)(u
2
) (u
k
)| = 0
128
Teorema 55.5. [de permutare a ordinii de derivare] Daca funct ia f este
diferent iabila de k-ori n a, atunci au loc urmatoarele egalitat i:
k
f
i
x
j
1
x
j
2
x
j
k
(a) =

k
f
i
x
(j
1
)
x
(j
2
)
x
(j
k
)
(a)
Teorema 55.6. [Criteriu de diferent iabilitate de ordin k.] Daca funct ia f
are derivate part iale de ordinul k ntr-o vecinatate a punctului a si acestea sunt funct ii
continue n a, atunci f este diferent iabila de k-ori n a.
56 Teoremele lui Taylor.
Teorema 56.1. [formula lui Taylor cu rest integral] Daca funct ia f : A R
n
R
p
are derivate part iale de ordinul m + 1 continue pe mult imea deschisa A (A =

A) si
segmentul nchis [x, x + h] este inclus n A, atunci:
f(x + h) = f(x) +
1
1!
d
x
f(h) +
1
2!
d
2
x
f(h)(h) + +
1
m!
d
m
x
f
m
..
(h) (h) +
+
1
m!
_
1
0
(1 t)
m
d
m+1
x+th
f
m+1
..
(h) (h) dt
Demonstrat ie. Funct ia g(t) = f(x + th) pentru t [0, 1] veric a relat iile:
d
k
g
dt
k
= g
(k)
(l) = d
k
x+th
f
k
..
(h) (h) k = 1, m + 1
Pe de alta parte ea veric a si relat iile:
d
dt
[g(t) +
1 t
1!
g
t
(t) + +
(1 t)
m
m!
g
m
(t)] =
(1 t)
m
m!
g
m+1
(t)
g(1) [g(0) +
1
1!
g
t
(0) + +
1
m!
g
m
(0)] =
1
m!
_
1
0
(1 t)
m
g
m+1
(t) dt
De aici rezulta egalitatea:
f(x + h) = f(x) +
1
1!
d
x
f(h) +
1
2!
d
2
x
f(h)(h) + +
1
m!
d
m
x
f
m
..
(h) (h) +
+
1
m!
_
1
0
(1 t)
m
d
m+1
x+th
f
m+1
..
(h) (h) dt
129
Teorema 56.2. [formula lui Taylor cu restul lui Lagrange] Daca funct ia este
diferent iabila de m + 1 ori pe mult imea deschisa A: f : A R
n
R
p
si |d
m+1
x
f| M
pe segmentul [x, x + h] A atunci are loc inegalitatea:
|f(x + h) f(x)
1
1!
d
x
f(h)
1
m!
d
m
x
f
m
..
(h) (h) | M
|h|
m+1
(m + 1)!
Teorema 56.3. [formula lui Taylor cu restul 0 (|h|
m
).] Daca funct ia f este
diferent iabila de (m 1) ori pe mult imea deschisa A, este diferent iabila de m-ori n
x A si segmentul [x, x + h] este inclus n A, atunci are loc inegalitatea:
|f(x + h) f(x)
1
1!
d
x
f(h)
1
m!
d
m
x
f
m
..
(h) (h) | = O(|h|
m
)
Demonstrat ie. Prin induct ie dupa m.
57 Teoreme de clasicare a extremelor locale.
n
R
1
are derivate part iale continue de ordinul
al doilea pe mult imea deschisa A si d
a
f = 0 n punctul a A, atunci:
i) daca f are n a un minim local, atunci d
2
a
f(h)(h) 0
ii) daca f are n a un maxim local, atunci d
2
a
f(h)(h) 0
Demonstrat ie. Consideram formula lui Taylor:
f(a + h) = f(a) +
1
1!
d
a
f(h) +
1
2!
d
2
a
f(h)(h) + O(|h|
2
)
si o scriem sub forma:
f(a + h) f(a) =
1
2!
d
2
a
f(h)(h) + O(|h|
2
)
i) daca a este un punct de minim local pentru f, atunci exista r > 0 cu proprietatea:
|r| < h = f(a + h) f(a) =
1
2!
d
2
a
f(h)(h) + O(|h|
2
) 0
pentru h R
n
(h ,= 0) si t R
1
cu proprietatea [t[ <
r
|h|
avem
1
2!
d
2
a
f(th)(th) + O(|th|
2
) 0
t
2
[
1
2!
d
2
a
f(h)(h) +|h|
2
O(|th|
2
)
|th|
2
] 0
d
2
a
f(h)(h) +|h|
2
O(|th|
2
)
|th|
2
0
De aici rezulta inegalitatea d
2
a
f(h)(h) 0.
130
ii) Cea de-a doua armat ie se demonstreaza analog.
Teorema 57.2. [condit ie sucienta de extrem local] Presupunem ca funct ia
f : A R
n
R
1
are derivate part iale continue de ordinul al doilea pe mult imea deschisa
A si d
a
f = 0 ntr-un punct a A.
i) Daca d
2
a
f(h)(h) 0, h R
n
si det(

2
f
x
i
x
j
(a)) ,= 0, atunci f are n a un minim
local;
ii) Daca d
2
a
f(h)(h) 0, h R
n
si det(

2
f
x
i
x
j
(a)) ,= 0, atunci f are n a un maxim
local.
Exemplu 57.1. Determinat i si clasicat i punctele stat ionare ale funct iei:
f(x, y) = x
4
y
4
2(x
2
y
2
)
Exemplu 57.2. Determinat i valorile lui k pentru care funct ia
f(x, y) = k(e
y
1) sin x cos x cos 2y + 1
are minim local n O = (0, 0).
Exemplu 57.3. Determinat i si gasit i natura punctelor stat ionare ale funct iilor urmatoare:
a) f(x, y) = x
2
+ y
2
+ 2x + 4y + 10;
b) f(x, y) = x
3
+ y
3
+ 3xy;
c) f(x, y) = sin
2
x cos y + sin
2
y cos x, 0 < x < , 0 < y < .
58 Extreme condit ionate.
Fie funct ia f : A R
n
R
1
, denita pe mult imea deschisa A si A mult imea::
= x A[ g
i
(x) = 0 i = 1, p
unde g
i
sunt funct ii g
i
: A R
1
, p < n .
Presupunem ca f si g
i
, i = 1, p, (p < n) au derivate part iale continue pe A.
Denit ia 58.1. Daca restrict ia f
/
are extrem local ntr-un punct a , zicem ca acest
extrem este un extrem condit ionat (legat) (de ecuat iile g
i
(x) = 0 i = 1, p).
131
Teorema 58.1. Daca diferent ialele d
a
g
1
, , d
a
g
p
: R
n
R
1
sunt liniar independente
si f are n punctul a un extrem legat, atunci exista p constante
1
, ,
p
cu urmatoarea
proprietate:
d
a
f =
p
i=1
i
d
a
g
i
sau echivalent
f
x
k
(a) =
p
i=1
i
g
i
x
k
(a) k = 1, n
Exemplu 58.1. Determinat i extremele legate n urmatoarele cazuri:
a) f(x, y) = x
3
, g(x, y) = x
2
+ 6xy + y
2
1
b) f(x, y) = xy, g(x, y) = 2x + 3y 1
c) f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
, g(x, y, z) = x + y + z 1
59 Integrala Riemann-Darboux dubla pe un interval
bidimensional.
Integrala Riemann-Darboux pe un segment [a, b] prezentata pentru funct ii reale de o
variabila reala poate generalizata cu usurint a la integrala Riemann-Darboux dubla pe
un interval bidimensional pentru funct ii reale de doua variabile reale.
Denit ia 59.1. Se numeste interval bidimensional real o mult ime R
2
care are
proprietatea:
= [a, b] [c, d]
unde [a, b] si [c, d] sunt segmente pe axa reala.
Denit ia 59.2. O partit ie P a intervalului bidimensional este o mult ime nita de
intervale bidimensionale
ij
, i = 1, 2, ..., m; j = 1, 2, ..., n, de forma:
ij
= [x
i1
, x
i
] [y
j1
, y
j
]
unde:
a = x
0
< x
1
< ... < x
m
= b si c = y
0
< y
1
< ... < y
n
= d
Fie f o funct ie f : R marginit a pe si m, M astfel ncat:
m f(x, y) M (x, y)
Funct ia f este marginita pe ecare subinterval
ij
si notam cu:
m
ij
= inff(x, y)[(x, y)
ij
M
ij
= supf(x, y)[(x, y)
ij
132
Denit ia 59.3. Suma superioara Darboux corespunzatoare partit iei P este prin denit ie
numarul:
U
f
(P) =
m
i=1
n
j=1
M
ij
(x
i
x
i1
)(y
j
y
j1
)
Denit ia 59.4. Suma inferioara Darboux corespunzatoare partit iei P este prin denit ie
numarul:
L
f
(P) =
m
i=1
n
j=1
m
ij
(x
i
x
i1
)(y
j
y
j1
)
Propozit ia 59.1. Oricare ar partit ia P a intervalului bidimensional au loc
urmatoarele inegalitat i:
m(b a)(d c) L
f
(P) U
f
(P) M(b a)(d c)
Demonstrat ie. analoaga cu cea din cazul unidimensional.
Remarca 59.1. Propozit ia 59.1 arata ca mult imile
L
f
= L
f
(P)[P partit ie a intervalului
U
f
= U
f
(P)[P partit ie a intervalului
sunt marginite.
Fie L
f
= sup L
f
si |
f
= inf U
f
.
L
f
|
f
Demonstrat ie. aseman atoare cu cea din cazul unidimensional.
Denit ia 59.5. O funct ie marginita f : R este integrabila Riemann-Darboux pe
daca L
f
= |
f
. Aceasta valoare comuna se noteaza cu:
__
f(x, y) dxdy = L
f
= |
f
si se numeste integrala dubla Riemann-Darboux a funct iei f pe intervalul .
Teorema 59.1. Daca funct iile marginite f, g : R sunt integrabile Riemann-
Darboux pe atunci toate integralele care apar n relat iile urmatoare exista si relat iile
sunt adevarate:
(1)
__
(f + g) dx dy =
__
f dx dy +
__
g dx dy
(2)
__
f dx dy =
__
1
f dx dy +
__
2
f dx dy
pentru orice descompunere =
1

2
,
1
,
2
intervale cu

2
=
133
(3) daca f(x, y) g(x, y), (x, y) atunci
__
f(x, y) dxdy
__
g(x, y) dx dy
(4) [
__
f(x, y) dxdy[
__
[f(x, y)[ dx dy
Remarca 59.2. Daca f : R este marginit a si integrabila pe atunci f este
integrabil a pe orice subinterval
t
. Mai mult, daca =
1
2
...
n
, unde
i
sunt intervale cu proprietatea
j
= , i ,= j atunci:
__
f(x, y) dx dy =
n
i=1
__
i
f(x, y) dxdy
Teorema 59.2. Daca f : R este o funct ie continua pe atunci f este integrabila
Riemann-Darboux pe .
Denit ia 59.6. O funct ie f : R se zice continua pe port iuni daca exista o partit ie
P =
1
, ...,
n
a intervalului si funct iile continue f
i
:
i
R, i = 1, 2, ..., n astfel
ncat f(x, y) = f
i
(x, y), (x, y)

i
.
Teorema 59.3. O funct ie continua pe port iuni este integrabila Riemann-Darboux si are
loc egalitatea:
__
f(x, y) dxdy =
n
i=1
__
i
f
i
(x, y) dxdy
Teorema 59.4 (Teorema de medie in cazul bidimensional). Daca funct iile f, g : R
sunt continue si g(x, y) 0 oricare ar (x, y) atunci exista (, ) astfel ncat:
__
f(x, y) g(x, y) dxdy = f(, )

__
g(x, y) dxdy
Consecint a 59.1. Daca f este continua pe atunci exista (, ) astfel ncat:
__
f(x, y) dxdy = f(, )(b a)(d c)

134
60 Calculul integralei Riemann-Darboux duble pe un
interval bidimensional.
Dorim sa aratam ca n anumite condit ii calculul integralei duble pe un interval bidimen-
sional se reduce la calcularea succesiva a integralelor unor funct ii de o singura variabil a.
Fie = [a, b] [c, d] un interval bidimensional si f : R.
Teorema 60.1. Daca funct ia f este integrabila pe si daca pentru orice x [a, b]
(x - xat) funct ia f
x
(y) = f(x, y) este integrabila pe [c, d], adica:
I(x) =
d
_
c
f
x
(y) dy =
d
_
c
f(x, y) dy
exista, atunci integrala succesiva:
b
_
a
I(x) dx =
b
_
a
(
d
_
c
f(x, y) dy) dx
exista de asemenea si are loc egalitatea:
__
f(x, y) dxdy =
b
_
a
(
d
_
c
f(x, y) dy) dx
Demonstrat ie. Se considera partit iile:
P
x
= a = x
0
< x
1
< ... < x
m
= b a lui [a, b]
si
P
y
= c = y
0
< y
1
< ... < y
n
= d a lui [c, d]
Mult imea de intervale bidimensionale P =
ij
, unde
ij
= [x
i1
, x
i
] [y
j1
, y
j
], i =
1, 2, ..., m; j = 1, 2, ..., n, este o partit ie a lui .
Notam:
m
ij
= inff(x, y)[(x, y)
ij
M
ij
= supf(x, y)[(x, y)
ij
Pentru (x, y)
ij
avem m
ij
f(x, y) M
ij
, i = 1, 2, ..., m; j = 1, 2, ..., n.
Rezulta:
m
ij
(y
j
y
j1
)
y
j
_
y
j1
f(x, y) dy M
ij
(y
j
y
j1
)
i = 1, 2, ..., m; j = 1, 2, ..., n, x [x
i1
, x
i
].
135
Deducem de aici inegalitat ile:
m
ij
(y
j
y
j1
) inf
x
y
j
_
y
j1
f(x, y) dy[x [x
i1
, x
i
]
y
j
_
y
j1
f(x, y) dy sup
x
y
j
_
y
j1
f(x, y) dy[x [x
i1
, x
i
]
M
ij
(y
j
y
j1
)
si nmult ind cu (x
i
x
i1
) obt inem:
m
ij
(y
j
y
j1
)(x
i
x
i1
) (x
i
x
i1
) inf
x
y
j
_
y
j1
f(x, y) dy[x [x
i1
, x
i
]
(x
i
x
i1
)
y
j
_
y
j1
f(x, y) dy
(x
i
x
i1
) sup
x
y
j
_
y
j1
f(x, y) dy[x [x
i1
, x
i
]
M
ij
(y
j
y
j1
)(x
i
x
i1
).
Prin nsumare dupa i, j rezulta:
L
f
(P) L
I(x)
(P
x
)
m
i=1
n
j=1
(x
i
x
i1
)
y
j
_
y
j1
f(x, y) dy U
I(x)
(P
x
) U
f
(P)
Intruc at:
sup L
f
(P) = inf U
f
(P) =
__
f(x, y) dxdy
rezulta ca:
sup L
I(x)
(P
x
) = inf U
I(x)
(P
x
) =
b
_
a
(
d
_
c
f(x, y) dy) dx
si obt inem egalitatea:
__
f(x, y) dxdy =
b
_
a
(
d
_
c
f(x, y) dy) dx
Remarca 60.1. Schimband rolul lui x cu rolul lui y obt inem urmatoarea armat ie:
Daca f este integrabil a Riemann-Darboux pe si daca pentru orice y xat funct ia
136
f
y
(x) = f(x, y) este integrabil a pe [a, b] atunci integrala succesiva
d
_
c
(
b
_
a
f(x, y) dx) dy
exista si are loc egalitatea:
__
f(x, y) dxdy =
d
_
c
(
b
_
a
f(x, y) dx) dy
Teorema 60.2. Daca f : R este continua atunci funct ia:
F(x, y) =
__
[a,x][c,y]
f(u, v) dudv
denita pentru (x, y) este de clasa C
1
pe .
In plus, derivata part iala de ordinul al doilea

2
F
xy
exista si are loc egalitatea:
2
F
xy
= f(x, y) (x, y)
Demonstrat ie. Funct ia F(x, y) se reprezint a sub forma:
F(x, y) =
x
_
a
y
_
c
f(u, v) dudv =
x
_
a
(
y
_
c
f(u, v) dv) du =
y
_
c
(
x
_
a
f(u, v) du) dv
Teorema 60.3. Daca exista o funct ie : R astfel ncat:
xy
= f(x, y)
atunci are loc egalitatea:
__
f(x, y) dxdy = (a, c) (b, c) + (b, d) (a, d)

Demonstrat ie. Se considera partit iile:
P
x
= a = x
0
< x
1
< ... < x
m
= b a lui [a, b]
si
P
y
= c = y
0
< y
1
< ... < y
n
= d a lui [c, d]
si apoi partit ia P =
ij
,
ij
= [x
i1
, x
i
] [y
j1
, y
j
], i = 1, 2, ..., m; j = 1, 2, ..., n.
Pentru evaluarea expresiei:
E = (x
i
, y
j
) (x
i
, y
j1
) (x
i1
, y
j
) + (x
i1
, y
j1
)
137
se aplica de doua ori Teorema de medie si se obt ine:
E =

2
xy
(
ij
,
ij
)(x
i
x
i1
)(y
j
y
j1
) = f(
ij
,
ij
)(x
i
x
i1
)(y
j
y
j1
)
unde x
i1

ij
x
i
si y
j1

ij
y
j
.
De aici rezulta:
m
i=1
n
j=1
f(
ij
,
ij
)(x
i
x
i1
)(y
j
y
j1
) = (a, c) (b, c) + (b, d) (a, d)
si egalitatea:
__
f(x, y) dxdy = (a, c) (b, c) + (b, d) (a, d)

61 Integrala Riemann-Darboux dubla pe o mult ime
masurabila Jordan.
Vom prezenta o cale de extindere a conceptului de integrala Riemann-Darboux dubla
pe mult imi care nu sunt neaparat intervale bidimensionale.

Intrucat acest concept (deja
creionat n cazul intervalelor bidimensionale) utilizeaza aria dreptunghiului (intervalului
bidimensional) va trebui sa luam n considerare submult imi ale lui R
2
care au arie si
partit ii ale caror elemente au arie. Vom identica o clasa de submult imi ale lui R
2
care
au aceasta proprietate si le vom numi mult imi masurabile Jordan.
Consideram mult imea intervalelor unidimensionale marginite deschise (forma (a, b)),
nchise (forma [a, b]), deschise la stanga si nchise la dreapta (forma (a, b]), nchise la
stanga si deschise la dreapta (forma [a, b)). Produsul cartezian = I
1
I
2
a doua
intervale I
1
, I
2
de acest fel va numit interval bidimensional sau dreptunghi. Astfel,
mult imile
1
= (a, b) [c, d],
2
= [a, b) (c, d],
3
= (a, b) (c, d),
4
= [a, b) [c, d)
etc sunt dreptunghiuri n R
2
. Aria dreptunghiului = I
1
I
2
este prin denit ie
Aria=lungimeaI
1
lungimeaI
2
, Aria
1
= (b a) (d c); Aria
2
= (b a) (d c).
Consideram mult imea ( a reuniunilor nite de intervale bidimensionale :
( = C [ C =
n
_
i=1
i
,
i
interval bidimensional
.
Propozit ia 61.1. Mult imea ( are urmatoarele proprietat i:
a) C
1
, C
2
( C
1
C
2
(;
b) C
1
, C
2
( C
1
C
2
(;
c) C ( exista un numar nit de intervale bidimensionale
1
, ...,
n
astfel ca
C =
n
_
i=1
i
si
i

j
= , i ,= j.
138
Demonstrat ie. a) Este evidenta;
b) Se reduce la a arata ca diferent a a doua intervale bidimensionale este o reuniune
nita de intervale bidimensionale.
c) este tehnica si este omisa.
Denit ia 61.1. Pentru C ( denim aria cu formula:
aria(C) =
n
i=1
aria(
i
) =
n
i=1
(b
i
a
i
) (d
i
c
i
)
unde C =
n
_
i=1
i
si
i

j
= , i ,= j
Aceasta denit ie a ariei nu depinde de reprezentarea lui C sub forma de reuniune nita
de intervale bidimensionale disjuncte.
Propozit ia 61.2. Aria denita n acest fel pentru orice C ( are urmatoarele pro-
prietat i:
1) aria(C) > 0 pentru orice C (;
2) daca C
1
, C
2
( si C
1
C
2
= atunci aria(C
1
C
2
) = aria(C
1
) + aria(C
2
)
Demonstrat ie. Imediata
Denit ia 61.2. Pentru o mult ime marginita A R
2
denim aria interioara aria
i
(A) si
aria exterioara aria
e
(A) astfel:
aria
i
(A) = sup
C (
aria(C) [ C A si aria
e
(A) = inf
C (
aria(C) [ C A .
Denit ia 61.3. O mult ime marginita A R
2
este masurabila Jordan daca:
aria
i
(A) = aria
e
(A)
Denit ia 61.4. Daca mult imea marginita A R
2
este masurabila Jordan atunci aria
mult imii A, aria(A), este prin denit ie numarul:
aria(A) = aria
i
(A) = aria
e
(A)
Propozit ia 61.3. Fie A R
2
o mult ime marginita. Urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
1) A este masurabila Jordan.
2) > 0 exista C
1
, C
2
( astfel ncat C
1
A C
2
si
aria(C
2
) aria(C
1
) < .
139
3) exista doua siruri (C
1
n
), (C
2
n
), C
1
n
, C
2
n
( astfel ncat C
1
n
A C
2
n
si
lim
n
aria(C
1
n
) = lim
n
aria(C
2
n
)
4) aria(Fr A) = 0
5) > 0 exista A
, B
masurabile Jordan astfel ncat A
A B
si
aria(B
) aria(A
) <
6) exista doua siruri (A
n
), (B
n
) de mult imi masurabile Jordan astfel ncat A
n
A
B
n
si
lim
n
aria(A
n
) = lim
n
aria(B
n
)
Demonstrat ie. Aceste echivalent e au demonstrat ie tehnica.
Propozit ia 61.4. Daca mult imile A
1
si A
2
sunt masurabile Jordan, atunci mult imile
A
1
A
2
, A
1
A
2
si A
1
A
2
sunt masurabile Jordan si daca A
1
A
2
= , atunci:
aria(A
1
A
2
) = aria(A
1
) +aria(A
2
)
Demonstrat ie. Este demonstrat ie tehnica.
Fie A R
2
o mult ime marginita, masurabila Jordan.
Denit ia 61.5. O partit ie P a mult imii A este o mult ime nita de submult imi A
i
,
i = 1, 2, ..., n a mult imii A care satisface urmatoarele condit ii:
1) A =
n
i=1
A
i
;
2) ecare mult ime A
i
este masurabila Jordan;
3) daca i ,= j atunci A
i
A
j
= .
Norma partit iei P este num arul (P) = maxd
1
, . . . , d
n
, unde d
i
= sup
x,yA
i
|x y|.
Fie f : A R o funct ie marginit a si m, M astfel ncat:
m f(x, y) M (x, y) A
Funct ia f este marginita pe ecare mult ime A
i
P si e
m
i
= inff(x, y) [ (x, y) A
i
, M
i
= supf(x, y) [ (x, y) A
i
140
Denit ia 61.6. Suma superioara Darboux a funct iei f corespunzatoare partit iei P este:
U
f
(P) =
n
i=1
M
i
aria(A
i
)
Suma inferioara Darboux a funct iei f corespunzatoare partit iei P este:
L
f
(P) =
n
i=1
m
i
aria(A
i
)
Denit ia 61.7. Suma Riemann a funct iei f corespunzatoare partit iei P este numarul:
f
(P) =
m
i=1
f(
i
, y
i
) aria(A
i
).
Remarca 61.1. Suma Riemann
f
(P) depinde si de alegerea punctelor (
i
,
i
) A
i
.
Indiferent nsa de alegerea acestor puncte avem:
m aria(A) L
f
(P)
f
(P) U
f
(P) M aria(A)
Rezulta din aceste inegalitat i ca mult imile:
L
f
= L
f
(P) [ P este partit ie a lui A
U
f
= U
f
sunt marginite.
Fie L
f
= sup L
f
si |
f
= inf U
f
.
L
f
|
f
Demonstrat ie. Fie P o partit ie a lui A si P
t
partit ia P
t
= P A
i
t
, A
i
tt
, unde
A
i
t
A
i
tt
= A
i
pentru un anumit i xat, A
i
t
, A
i
tt
sunt masurabile Jordan si A
i
t
A
i
tt
= .
Vom arata ca au loc urmatoarele inegalitat i:
L
f
(P) L
f
(P
t
) si U
f
(P) U
f
(P
t
)
Consideram n acest scop numerele:
M
i
t
= supf(x, y) [ (x, y) A
i
t
M
i
tt
= supf(x, y) [ (x, y) A
i
t
si remarcam ca M
i
t
M
i
, M
i
tt
M
i
. Rezulta:
U
f
(P
t
) =
i1
j=1
M
j
aria(A
j
) + M
i
t
aria(A
i
t
) + M
i
tt
aria(A
i
tt
) +
n
j=i+1
M
j
aria(A
j
)
i1
j=1
M
j
aria(A
j
) + M
i
aria(A
i
t
) + M
i
aria(A
i
tt
) +
n
j=i+1
M
j
aria(A
j
)
=
n
j=1
M
j
aria(A
j
) = U
f
(P)
141
Asemanator se arata ca are loc:
L
f
(P) L
f
(P
t
)
Rezulta pe aceasta baza ca daca P
tt
= P A
i
1
tt
, ..., A
i
m
tt
, atunci:
L
f
(P) L
f
(P
tt
) si U
f
(P
tt
) U
f
(P)
Daca P
1
si P
2
sunt doua partit ii ale lui A:
P
1
= A
1
, A
2
, ..., A
m
si P
2
= B
1
, B
2
, ..., B
n
atunci consideram partit ia:

P
3
= A
i
B
j
[ i = 1, m, j = 1, n
Rezulta
L
f
(P
1
) L
f
(P
3
) U
f
(P
3
) U
f
(P
2
)
Cu alte cuvinte, suma inferioara corespunzatoare unei partit ii a lui A nu poate depasi
suma superioara corespunzatoare la orice partit ie a lui A. Orice suma inferioara este
margine inferioara pentru mult imea sumelor superioare.
Astfel, L
f
(P) |
f
pentru orice partit ie P. De aici rezulta:
L
f
|
f
Denit ia 61.8. Funct ia marginita f : A R este integrabila Riemann-Darboux pe A
daca
L
f
= |
f
Aceasta valoare comuna se numeste integrala Riemann-Darboux dubla a lui f si se noteaza
cu
__
A
f(x, y) dxdy = L
f
= |
f
Teorema 61.1. Funct ia f : A R este integrabila Riemann-Darboux pe A daca si
numai daca pentru orice > 0 exista o partit ie P astfel ncat sa avem:
U
f
(P) L
f
(P) <
Demonstrat ie. Rezulta imediat n baza Propozit iei 61.5
numai daca exista un numar I cu proprietatea ca pentru orice > 0 exista = () > 0
atfel ncat pentru orice partit ie P cu (P) < rezulta ca suma Riemann
f
(P) are
proprietatea:
[
f
(P) I[ <
Demonstrat ie. Armat ia rezulta n baza teoremei precedente si a inegalitat ii
L
f
(P)
f
(P) U
f
(P)
142
Remarca 61.2. Funct ia constant a f(x, y) = 1 este integrabil a Riemann-Darboux pe o
mult ime masurabila Jordan A si are loc:
__
A
dxdy = aria(A)
Teorema 61.3. Daca funct iile f si g sunt integrabile Riemann-Darboux pe mult imea
masurabila Jordan A, atunci toate integralele care apar n relat iile de mai jos exista si
relat iile sunt adevarate:
(1)
__
A
( f + g) =
__
A
f +
__
A
g
(2)
__
A
f =
__
A
1
f +
__
A
2
f, unde A
1
A
2
= A si A
1
A
2
=
(3) daca f(x, y) g(x, y) (x, y) A atunci
__
A
f(x, y) dxdy
__
A
g(x, y) dxdy
(4) [
__
A
f(x, y) dxdy[
__
A
[f(x, y)[ dx dy
Demonstrat ie. Analoaga cu cea facuta pentru integrale pe interval bidimensional.
Remarca 61.3. Daca f este integrabila Riemann-Darboux pe A si mult imea A
1
A
este masurabil a Jordan, atunci f este integrabila Riemann-Darboux pe A
1
.
Mai mult, daca A =
n
_
i=1
A
i
si A
i
A
j
= i ,= j, atunci:
__
A
f =
n
i=1
__
A
i
f
Teorema 61.4. Daca f : A R este continua si A este masurabila Jordan atunci f este
integrabila Riemann-Darboux pe A.
Demonstrat ie. Analoaga cu cea facuta pentru intervale bidimensionale.
Denit ia 61.9. O funct ie f : A R se zice continua pe port iuni daca exista o partit ie
P = A
1
, A
2
, ..., A
n
a lui A si funct iile continue f
i
: A
i
R i = 1, 2, ..., n, astfel ncat:
f(x, y) = f
i
(x, y) (x, y)

A
i
Teorema 61.5. O funct ie f : A R continua pe port iuni este integrabila Riemann-
Darboux pe mult imea masurabila Jordan A si are loc egalitatea:
__
A
f =
n
i=1
__
A
i
f
i
143
Demonstrat ie. Analoaga cu cea pentru integrala pe intervale bidimensionale.
Teorema 61.6. Daca f : A R este integrabila Riemann-Darboux pe A, atunci:
m aria(A)
__
A
f M aria(A)
unde:
m = inff(x, y) [ (x, y) A M = supf(x, y) [ (x, y) A
Remarca 61.4. Teorema de medie enunt at a pentru integrala dubla pe un interval bidi-
mensional nu mai este adevarat a.
De exemplu, e A = [0, 1] [0, 1] [2, 4] [2, 4] si funct ia f(x, y) = 1 pentru
(x, y) [0, 1] [0, 1] si f(x, y) = 2 pentru (x, y) [2, 4] [2, 4]. Avem:
__
A
f(x, y) dxdy =
__
[0,1][0,1]
f +
__
[2,4][2,4]
f = 1 + 8 = 9
iar aria(A) = 1 + 4 = 5.
Egalitatea
__
A
f = f(, ) aria(A) ar nsemna
9 = f(, ) 5 adica f(, ) =
9
5
,
imposibil.
62 Calculul integralei Riemann-Darboux duble pe o
mult ime masurabila Jordan.
Dorim sa aratam ca n anumite condit ii calculul integralei duble pe o mult ime masurabil a
Jordan se reduce la calcularea sucesiva a integralelor unor funct ii de o singura variabil a.
Fie A o mult ime masurabila Jordan cu proprietatea urmatoare: exista g, h : [a, b] R
funct ii continue astfel nc at g(x) h(x) x [a, b] si
A = (x, y) [ x [a, b] si g(x) y h(x)
Teorema 62.1. Daca funct ia f : A R este integrabila Riemann-Darboux pe A si daca
pentru orice x [a, b], x - xat, funct ia f
x
(y) = f(x, y) este integrabila Riemann-Darboux
pe [g(x), h(x)], adica exista
I(x) =
h(x)
_
g(x)
f
x
(y) dy =
h(x)
_
g(x)
f(x, y) dy
144
atunci integrala succesiva:
b
_
a
I(x) dx =
b
_
a
(
h(x)
_
g(x)
f(x, y) dy) dx
__
A
f(x, y) dxdy =
b
_
a
(
h(x)
_
g(x)
f(x, y) dy) dx
Demonstrat ie. Putem demonstra aceasta armat ie reducand-o la cazul intervalelor bidi-
mensionale pentru care am vazut ca ea este adevarata. Iata cum procedam:
Consideram
m = infg(x) [ x [a, b] si M = suph(x) [ x [a, b]
si intervalul bidimensional [a, b] [m, M] = .
Pe acest interval consideram funct ia F : R denita astfel:
F(x, y) =
_
f(x, y), daca (x, y) A
0, daca (x, y) A
Funct ia F este integrabila Riemann-Darboux pe si avem:
__
F =
__
A
F +
__
\A
F
In continuare pentru funct ia F aplicam teorema de integrare succesiva stabilita n cazul

intervalelor bidimensionale si gasim:
__
F(x, y) dxdy =
b
_
a
(
M
_
m
F(x, y) dy) dx
=
b
_
a
(
g(x)
_
m
F(x, y) dy +
h(x)
_
g(x)
F(x, y) dy +
M
_
h(x)
F(x, y) dy) dx
=
b
_
a
(
h(x)
_
g(x)
f(x, y) dy) dx
Rezulta n acest fel egalitatea:
__
f(x, y) dxdy =
b
_
a
(
h(x)
_
g(x)
f(x, y) dy) dx
145
Remarca 62.1. Fie A o mult ime masurabil a Jordan cu urmatoarea proprietate: exista
g, h : [c, d] R funct ii continue astfel nc at g(y) h(y) y [c, d] si
A = (x, y) [ y [c, d] si g(y) x h(y).
Daca o funct ie f : A R este integrabil a Riemann-Darboux pe A si are proprietatea ca
pentru orice y [c, d], y - xat, funct ia f
y
(x) = f(x, y) este integrabila Riemann-Darboux
pe [g(y), h(y)], adica exista
I(y) =
h(y)
_
g(y)
f
y
(x) dx =
h(y)
_
g(y)
f(x, y) dx
atunci integrala succesiva:
d
_
c
I(y) dy =
d
_
c
(
h(y)
_
g(y)
f(x, y) dx) dy
__
A
f(x, y) dxdy =
d
_
c
(
h(y)
_
g(y)
f(x, y) dx) dy
Remarca 62.2. Fie A o mult ime masurabila Jordan cu urmatoarele proprietat i:
- exista g, h : [a, b] R funct ii continue astfel ncat g(x) h(x) x [a, b] si
A = (x, y) [ x [a, b] si g(x) y h(x)
- exista l, k : [c, d] R funct ii continue astfel ncat l(y) k(y) y [c, d] si
A = (x, y) [ y [c, d] si l(y) x k(y)
Oricare ar funct ia f : A R integrabila Riemann-Darboux pe A cu proprietatea ca
pentru orice x [a, b], x - xat, funct ia f
x
(y) = f(x, y) este integrabila Riemann-Darboux
pe [g(x), h(x)] si pentru orice y [c, d], y - xat, funct ia f
y
(x) = f(x, y) este integrabil a
Riemann-Darboux pe [l(y), k(y)], integralele succesive
b
_
a
(
h(x)
_
g(x)
f(x, y) dy) dx si
d
_
c
(
k(y)
_
l(y)
f(x, y) dx) dy
exista si au loc egalitat ile:
__
A
f(x, y) dxdy =
b
_
a
(
h(x)
_
g(x)
f(x, y) dy) dx =
d
_
c
(
k(y)
_
l(y)
f(x, y) dx) dy
146
Teorema 62.2 (Calculul ariei lui g(A)). Fie A R
2
o mult ime deschisa masurabila
Jordan si g : A g(A) = B R
2
o funct ie bijectiva g de clasa C
1
si cu inversa de clasa
C
1
. Mult imea deschisa B este masurabila Jordan si are loc egalitatea:
aria(B) =
__
A
D(g
x
, g
y
)
D(x, y)
dxdy
Demonstrat ie. Notam cu g
x
, g
y
componentele scalare ale difeomorsmului g, g(x, y) =
(g
x
(x, y), g
y
(x, y)) si consideram determinantul matricii Jacobi a difeomorsmului g, adica
determinantul:
D(g
x
, g
y
)
D(x, y)
= det
_
_
g
x
x
g
x
y
g
y
x
g
y
y
_
_
Daca P
A
= A
1
, ..., A
n
este o partit ie a lui A, atunci P
B
= B
1
, ..., B
n
, B
i
= g(A
i
), este
o partit ie a mult imii B = g(A).

In plus, pentru orice > 0 exista o partit ie P
A
(sucient
de na) astfel nc at sa avem:
i=1
aria(B
i
)
n
i=1
D(g
x
, g
y
)
D(x, y)
(
i
,
i
)
aria(A
i
)
<
unde (
i
,
i
) A
i
. Rezulta de aici egalitatea din enunt .
Teorema 62.3 (Schimbarea de variabila). Fie A R
2
o mult ime deschisa masurabila
Jordan si g : A g(A) = B R
2
o funct ie bijectiva g de clasa C
1
si cu inversa de clasa
C
1
. Daca funct ia f : B R este integrabila Riemann-Darboux pe B, atunci funct ia
(f g) [
D(g
x
,g
y
)
D(x,y)
[ : A R este integrabila Riemann-Darboux pe A si are loc egalitatea:
__
B
f(X, Y ) dX dY =
__
A
f(g
x
(x, y), g
y
(x, y))
D(g
x
, g
y
)
D(x, y)
dxdy
Demonstrat ie. Aseman atoare cu cea a Teoremei 62.2.
63 Integrala Riemann-Darboux pe o mult ime
n-dimensionala masurabila Jordan.
Vom prezenta o cale de extindere a conceptului de integral a pe o mult ime bidimensionala
masurabila Jordan pe mult imi n-dimensionale.

Intrucat n dimensiunea doi conceptul de
integral a Riemann-Darboux utilizeaza conceptul de arie va trebui sa luam n consider-
are submult imi ale lui R
n
care au volum si partit ii ale caror elemente au volum. La
nceput vom identica o clasa de asemenea mult imi si le vom numi mult imi n-dimensionale
masurabile Jordan.
147
Consideram mult imea intervalelor unidimensionale marginite deschise (forma (a, b)),
nchise (forma [a, b]), deschise la stanga si nchise la dreapta (forma (a, b]), nchise la
stanga si deschise la dreapta (forma [a, b)). Produsul cartezian = I
1
I
2
. . . I
n
a
n intervale I
1
, I
2
, . . . , I
n
de acest fel va numit interval n dimensional sau paralelipiped.
Astfel mult imile
1
= (a
1
, b
1
)(a
2
, b
2
). . .(a
n
, b
n
),
2
= (a
1
, b
1
)[a
2
, b
2
]. . .[a
n
, b
n
)
etc. sunt paralelipipezi n R
n
. Volumul paralelipipedului = I
1
I
2
. . . I
n
este prin
denit ie vol() = lung(I
1
)lung(I
2
) . . .lung(I
n
), vol(
1
) = (b
1
a
1
)(b
2
a
2
)...(b
n
a
n
),
vol(
2
) = (b
1
a
1
) (b
2
a
2
) ... (b
n
a
n
).
Notam cu ( mult imea reuniunilor nite de intervale n-dimensionale :
( = C [ C =
m
_
i=1
i
,
i
interval n dimensional
Propozit ia 63.1. Mult imea ( are urmatoarele proprietat i:
a) C
1
, C
2
( C
1
C
2
(;
b) C
1
, C
2
( C
1
C
2
(;
c) C ( exista un numar nit de intervale n-dimensionale
1
, ...,
m
astfel ca
C =
m
_
i=1
i
si
i

j
= , i ,= j.
Demonstrat ie. a) Este evidenta.
b) Revine la a arata ca diferent a a doua intervale n-dimensionale este o reuniune nita
de intervale n-dimensionale.
c) este tehnica si este omisa.
Denit ia 63.1. Pentru C ( denim volumul cu formula
vol(C) =
m
i=1
vol(
i
)
unde C =
m
_
i=1
i
si
i

j
= pentru i ,= j.
Acest concept de volum nu depinde de reprezentarea lui C sub forma de reuniune nita
de intervale n-dimensionale disjuncte.
Propozit ia 63.2. Volumul denit n acest fel pentru orice C ( are urmatoarele
proprietat i:
1) vol(C) > 0 C (;
2) daca C
1
, C
2
( si C
1
C
2
= atunci
vol(C
1
C
2
) = vol(C
1
) +vol(C
2
)
148
Denit ia 63.2. Pentru o mult ime marginita A R
n
denim volumul interior vol
i
(A) si
volumul exterior vol
e
(A) astfel
vol
i
(A) = sup
C(, CA
vol(C) vol
e
(A) = inf
C(, CA
vol(C)
Denit ia 63.3. O mult ime marginita A R
n
este masurabila Jordan daca
vol
i
(A) = vol
e
(A)
Denit ia 63.4. Daca mult imea marginita A R
n
este masurabila Jordan, atunci
volumul mult imii A, vol(A) este ,prin denit ie, numarul
vol(A) = vol
i
(A) = vol
e
(A)
Propozit ia 63.3. Fie A R
n
o mult ime marginita. Urmatoarele armat ii sunt
echivalente:
1) A este masurabila Jordan.
2) > 0 exista C
1
, C
2
( astfel ncat C
1
A C
2
si
vol(C
2
) vol(C
1
) < .
3) exista doua siruri (C
1
k
), (C
2
k
), C
1
k
, C
2
k
( astfel ncat C
1
k
A C
2
k
si
lim
k
vol(C
1
k
) = lim
k
vol(C
2
k
)
4) vol(Fr A) = 0
5) > 0 exista A
, B
masurabile Jordan astfel ncat A
A B
si
vol(B
) vol(A
) <
6) exista doua siruri (A
k
), (B
k
) de mult imi masurabile Jordan astfel ncat A
k
A
B
k
si
lim
k
vol(A
k
) = lim
k
vol(B
k
)
Propozit ia 63.4. Daca mult imile A
1
, A
2
R
n
sunt masurabile Jordan, atunci mult imile
A
1
A
2
, A
1
A
2
, A
1
A
2
sunt masurabile Jordan si, daca A
1
A
2
= , atunci:
vol(A
1
A
2
) = vol(A
1
) + vol(A
2
)
Fie A R
n
o mult ime marginita si masurabil a Jordan.
Denit ia 63.5. O partit ie P a mult imii A este o mult ime nita de submult imi A
i
,
i = 1, 2, ..., m ale mult imii A care satisfac urmatoarele condit ii:
1) A =
m
_
i=1
A
i
;
149
2) ecare mult ime A
i
este masurabila Jordan;
3) daca i ,= j atunci A
i
A
j
= .
Norma partit iei P este num arul (P) = maxd
1
, d
2
, . . . , d
n
unde d
i
= sup
x,yA
i
|x y|.
Fie f : A R o funct ie marginita si
m = inff(x) [ x A M = supf(x) [ x A
Funct ia f este marginita pe ecare mult ime A
i
P si e:
m
i
= inff(x) [ x A
i
M
i
= supf(x) [ x A
i
Denit ia 63.6. Suma superioara Darboux a funct iei f corespunzatoare partit iei P este:
U
f
(P) =
m
i=1
M
i
vol(A
i
)
Suma inferioara Darboux a funct iei f corespunzatoare partit iei P este:
L
f
(P) =
m
i=1
m
i
vol(A
i
)
Denit ia 63.7. Suma Riemann a funct iei f corespunzatoare partit iei P este numarul:
f
(P) =
m
i=1
f(
i
) vol(A
i
)
unde
i
A
i
.
Remarca 63.1. Suma Riemann
f
(P) depinde si de alegerea punctelor
i
A
i
. Indiferent
ns a de alegerea acestor puncte avem:
m vol(A) L
f
(P)
f
(P) U
f
(P) M vol(A)
Rezulta din aceste inegalitat i ca mult imile:
L
f
= L
f
U
f
= U
f
sunt marginite.
Fie L
f
= sup L
f
si |
f
= inf U
f
.
L
f
|
f
Demonstrat ie. Analoaga cu cea facuta n dimensiunea doi.
150
Denit ia 63.8. Funct ia marginita f : A R este integrabila Riemann-Darboux pe A
daca
L
f
= |
f
Aceasta valoare comuna se numeste integrala Riemann-Darboux n-dimensionala a lui f
pe A si se noteaza cu
_

_
. .
nori
f(x
1
, ..., x
m
) dx
1
... dx
m
= L
f
= |
f
numai daca pentru orice > 0 exista o partit ie P astfel ncat sa avem:
U
f
(P) L
f
(P) <
Demonstrat ie. Rezulta imediat n baza Propozit iei 63.5.
numai daca exista un numar I cu proprietatea ca pentru orice > 0 exista = () > 0
astfel ncat pentru orice partit ie P si cu (P) < suma Riemann
f
(P) verica:
[
f
(P) I[ <
Demonstrat ie. Armat ia rezulta n baza teoremeii precedente si a inegalitat ii
L
f
(P)
f
(P) U
f
(P)
Remarca 63.2. Funct ia constanta f(x
1
, ..., x
m
) = 1 este integrabil a Riemann-Darboux
pe o mult ime masurabila Jordan A si are loc:
_

_
. .
nori
dx
1
... dx
m
= vol(A)
Teorema 63.3. Daca funct iile f si g sunt integrabile Riemann-Darboux pe mult imea
masurabila Jordan A, atunci toate integralele care apar n relat iile de mai jos exista si
relat iile sunt adevarate:
(1)
_

_
. .
A
( f + g) =
_

_
. .
A
f +
_

_
. .
A
g
(2)
_

_
. .
A
f =
_

_
. .
A
1
f +
_

_
. .
A
2
f, unde A
1
A
2
= A si A
1
A
2
=
(3) daca f g pe A atunci
_

_
. .
A
f
_

_
. .
A
g
151
(4) [
_

_
. .
A
f[
_

_
. .
A
[f[
Demonstrat ie. Analoaga cu cea facuta pentru integrale duble.
Remarca 63.3. Daca f este integrabila Riemann-Darboux pe A si mult imea A
1
A
este masurabil a Jordan, atunci f este integrabila Riemann-Darboux pe A
1
.
Mai mult, daca A =
m
_
i=1
A
i
si A
i
A
j
= i ,= j, atunci:
_

_
. .
A
f =
m
i=1
_

_
. .
A
i
f
Teorema 63.4. Daca f : A R este continua si A este masurabila Jordan, atunci f
este integrabila Riemann-Darboux pe A.
Demonstrat ie. Analoaga cu cea facuta pentru integrale duble.
Denit ia 63.9. O funct ie f : A R se zice continua pe port iuni daca exista o partit ie
P = A
1
, A
2
, ..., A
m
a lui A si funct iile continue f
i
: A
i
R i = 1, 2, ..., m, astfel
ncat:
f(x
1
, ..., x
m
) = f
i
(x
1
, ..., x
m
) (x
1
, ..., x
m
)

A
i
Teorema 63.5. O funct ie f : A R continua pe port iuni este integrabila Riemann-
Darboux pe mult imea masurabila Jordan A si are loc egalitatea:
_

_
. .
A
f =
m
i=1
_

_
. .
A
f
i
Demonstrat ie. Analoaga cu cea pentru integrala pentru integrale duble.
Teorema 63.6. Daca f : A R este integrabila Riemann-Darboux pe A, atunci:
m vol(A)
_

_
. .
A
f M vol(A)
unde:
m = inff(x
1
, ..., x
m
) [ (x
1
, ..., x
m
) A M = supf(x
1
, ..., x
m
) [ (x
1
, ..., x
m
) A
152
64 Calculul integralei Riemann-Darboux pe o mult ime
n-dimensionala masurabila Jordan.
Dorim sa aratam can anumite condit ii calculul integralei Riemann-Darboux pe o mult ime
n-dimensionala masurabil a Jordan se reduce la calcularea succesiva a unor integrale
Riemann-Darboux pentru funct ii de o singura variabila.
Consideram la nceput cazul n care mult imea A este un interval n-dimensional de forma:
A = [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] ... [a
n
, b
n
]
Teorema 64.1. Daca funct ia f : A R este integrabila Riemann-Darboux pe A si daca
pentru orice x
1
[a
1
, b
1
], funct ia f
x
1
denta prin f
x
1
(x
2
, ..., x
n
) = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) este
integrabila Riemann-Darboux pe A
1
= [a
2
, b
2
] ... [a
n
, b
n
], adica integrala
I(x
1
) =
_

_
A
1
f
x
1
(x
2
, ..., x
n
) dx
2
... dx
n
=
b
2
_
a
2
...
b
n
_
a
n
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) dx
2
... dx
n
exista, atunci integrala iterata
b
1
_
a
1
I(x
1
) dx
1
=
b
1
_
a
1
(
b
2
_
a
2
...
b
n
_
a
n
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) dx
2
... dx
n
) dx
1
_

_
A
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) dx
1
... dx
n
=
b
1
_
a
1
(
b
2
_
a
2
...
b
n
_
a
n
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) dx
2
... dx
n
) dx
1
Demonstrat ie. Este similara cu cea facut a pentru integrale duble.
Remarca 64.1. Aceasta teorema reduce calculul integralei
_

_
A
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) dx
1
... dx
n
la calculul succesiv a n integrale Riemann-Darboux pentru funct ii de o singura variabila:
b
1
_
a
1
b
2
_
a
2
...
b
n
_
a
n
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) dx
1
dx
2
... dx
n
=
b
1
_
a
1
(
b
2
_
a
2
(...
b
n
_
a
n
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) dx
n
) dx
n1
) ... dx
1
Remarca 64.2. Teorema 64.1 este adevarat a si n cazul unor mult imi n-dimensionale A
mai complicate, ca si n cazul bidimensional.
Fie A R
n
o mult ime masurabila Jordan cu proprietatea ca are loc egalitatea:
A =
_
x
1
[a
1
,b
1
]
x
1

x
1
unde
x
1
R
n1
este o mult ime masurabil a Jordan pentru orice x
1
[a
1
, b
1
].
153
Teorema 64.2. Daca funct ia f : A R este integrabila Riemann-Darboux pe A si
daca pentru orice x
1
[a
1
, b
1
], funct ia f
x
1
:
x
1
R denta prin f
x
1
(x
2
, ..., x
n
) =
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) este integrabila Riemann-Darboux pe
x
1
, adica integrala
I(x
1
) =
_

_
x
1
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) dx
2
... dx
n
exista, atunci integrala iterata
b
1
_
a
1
I(x
1
) dx
1
=
b
1
_
a
1
(
_

_
x
1
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) dx
2
... dx
n
) dx
1
_

_
A
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) dx
1
... dx
n
=
b
1
_
a
1
(
_

_
x
1
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) dx
2
... dx
n
) dx
1
Demonstrat ie. Este similara cu cea facut a pentru integrale duble.
Teorema 64.3. Fie A R
n
o mult ime deschisa, masurabila Jordan si g : A g(A) =
B R
n
o funct ie bijectiva de clasa C
1
denita pe A avand inversa de clasa C
1
. Mult imea
B este masurabila Jordan si are loc egalitatea:
vol(B) =
_

_
A
[
D(g
1
, ..., g
n
)
D(x
1
, ..., x
n
)
[ dx
1
... dx
n
Demonstrat ie. Este similara cu cea din cazul bidimensional.
Teorema 64.4 (Schimbarea de variabil a). Fie A o mult ime deschisa, masurabila Jordan
si g : A g(A) = B R
n
o biject ie de clasa C
1
denita pe A cu inversa de clasa
C
1
. Daca funct ia f : B R este integrabila Riemann-Darboux pe B, atunci funct ia
f g
D(g
1
, ..., g
n
)
D(x
1
, ..., x
n
)
: A R este integrabila Riemann-Darboux pe A si are loc egalitatea:

_

_
B
f(y
1
, ..., y
n
) dy
1
... dy
n
=
_

_
A
f(g(x
1
, ..., x
n
))
D(g
1
, ..., g
n
)
D(x
1
, ..., x
n
)
dx
1
... dx
n
Demonstrat ie. Este similara cu cea din cazul bidimensional.
65 Curbe simple si curbe simple nchise.
Integralele curbilinii pot denite asemanator cu integralele denite. Pentru a face acest
lucru este nsa nevoie sa introducem conceptul de curba si cel de lungime a unui arc de
curba. Vom prezenta aceste concepte ntr-un cadru particular care poate extins ntr-un
mod natural la unul mai general.
154
Denit ia 65.1. Curba simpla (arc simplu) este o mult ime de puncte C R
3
cu
proprietatea ca exista un segment [a, b] R si o funct ie : [a, b] C care are urmatoarele
proprietat i:
a) este bijectiva;
b) este de clasa C
1
si
t
(t) ,= 0, t [a, b] .
Punctele A = (a) si B = (b) de pe curba se numesc extremitat i sau capete, iar se
numeste reprezentarea parametrica a curbei simple C. Vectorul /(t) este tangent la curba
n punctul (t).
Figura 65.1:
Denit ia 65.2. Curba simpla nchisa este o mult ime de puncte C R
3
cu proprietatea
ca exista un segment [a, b] R si o funct ie : [a, b] C care are urmatoarele proprietat i:
a) este bijectiva de la [a, b) la C si (a) = (b) ;
b) este de clasa C
1
si
t
(t) ,= 0, t [a, b] .
Figura 65.2:
Funct ia se numeste reprezentarea parametrica a curbei nchise C. Vectorul /(t) este
tangent la curba n punctul (t).
155
Exemplu 65.1. Daca x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, x
0
3
) si h = (h
1
, h
2
, h
3
) sunt doua puncte din R
3
, atunci
segmentul [x
0
, x
0
+h] care uneste punctele x
0
, x
0
+h este o curba simpla C.

In acest caz,
segmentul [a, b] este [0, 1], iar funct ia : [0, 1] C este:
(t) = (x
0
1
+ th
1
, x
0
2
+ th
2
, x
0
3
+th
3
)
Exemplu 65.2. Cercul C denit prin:
C = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
2
1
+ x
2
2
= 1, x
3
= 0
este o curba simpla nchisa.

In acest caz, segmentul [a, b] este [0, 2], iar funct ia
: [0, 2] C este:
(t) = (cos t, sin t, 0)
Remarca 65.1. Orice curba simpla sau curba simpla nchis a are o innitate de
reprezent ari parametrice.
Remarca 65.2. Punctele A, B, numite extremitat ile curbei simple, nu depind de
reprezentarea parametrica a curbei. Prin aceasta nt elegem ca daca : [c, d] C este o
alta reprezentare parametrica a curbei simple C, atunci mult imea de puncte (c), (d)
coincide cu mult imea (a), (b) = A, B. Acest fapt poate demonstrat prin reducere
la absurd. Presupunand, de exemplu, ca (c) / A, B, se poate arata ca exista
1
[c, d]
astfel nc at
t
(
1
) = 0.
Astfel, oricare ar reprezentarea parametrica a segmentului [x
0
, x
0
+h] ce leaga punctele
A = x
0
si B = x
0
+h, capetele sunt punctele A si B: de exemplu: () = x
0
+ (2 )h,
[1, 2], (1) = x
0
+ h = B; (2) = x
0
= A.
Folosind o reprezentare parametrica, putem deni lungimea curbei simple si a curbei
simple nchise.
Denit ia 65.3. Lungimea curbei simple (a curbei simple nchise) este, prin denit ie,
numarul l, denit prin:
l =
b
_
a
[[
t
(t)| dt =
b
_
a
_

2
1
(t) +
2
2
(t) +
2
3
(t) dt
unde (t) = (
1
(t),
2
(t),
3
(t)) si
i
(t) =
d
i
dt
(t), i = 1, 2, 3.
Remarca 65.3. Aceasta denit ie este independent a de reprezentarea parametrica a
curbei C. Altfel spus, daca : [c, d] C este o a doua reprezentare parametrica a
curbei C, atunci num arul
d
_
c
|
t
()| d
este egal cu num arul
b
_
a
|
t
(t)| dt
Egalitatea rezulta din teorema de schimbare de variabil a pentru funct ii de o singura varia-
bila, care se poate aplica t in and seama de faptul ca
t
(t) ,= 0 si
t
() ,= 0 pentru orice t
si pentru orice .
156
Exemplu 65.3. Lungimea segmentului [x
0
, x
0
+ h] este
l =
1
_
0
_
h
2
1
+ h
2
2
+ h
2
3
dt = |h|
iar lungimea cercului C = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
2
1
+x
2
2
= 1, x
3
= 0 este
l =
2
_
0
_
sin
2
t + cos
2
t dt = 2
Exemplu 65.4 (Ilustreaza independent a lungimii de reprezentarea parametrica). Pentru
cercul C = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
2
1
+ x
2
2
= 1, x
3
= 0 alegem : [0, ] C denita astfel
(t) = (cos 2t, sin 2t, 0)
Utilizand aceasta reprezentare obt inem:
l =
_
0
2
_
sin
2
2t + cos
2
2t dt = 2
aceeasi valoare ca si cea obt inuta n cazul reprezentarii
(t) = (cos t, sin t, 0) t [0, 2]
Remarca 65.4. Condit ia
t
(t) ,= 0, t [a, b] asigura faptul ca o curba simpla are doar
doua capete, acestea nedepinzand de reprezentarea parametrica. Altfel spus, exista doua
puncte A, B C astfel nc at oricare ar reprezentarea parametrica : [c, d] C a lui
C avem: (c), (d) = A, B.
In cazul (c) = A si (d) = B daca parcurge segmentul [c, d] de la c la d, atunci ()

parcurge curba C de la A la B.
In cazul (c) = B si (d) = A daca parcurge segmentul [c, d] de la c la d, atunci ()

parcurge curba C de la B la A.
Cele doua sensuri de parcurs pe C, de la A la B sau de la B la A se numesc orientari
pe curba simpla si din cele aratate pana acum rezulta ca pe o curba simpla exista doua
orietari si oricare ar reprezentarea parametrica sensul de parcurs dat de este una din
cele doua orientari. Altfel spus mult imea reprezentarilor parametrice ale curbei simple
se descompune n doua clase (submult imi) disjuncte. Pentru toate reprezentarile dintr-o
clasa avem un sens de parcurs (o orientare) pentru toate reprezentarile de cealalta clasa
avem sensul de parcurs opus (cealalta orientare).
Consideram o curba simpla C avand reprezentarea : [a, b] C a lui C pentru care
sensul de parcurs este de la A la B ((a) = A, (b) = B).
Daca n formula lungimii curbei
l =
b
_
a
|
t
()| d
157
Figura 65.3:
nlocuim limita superioara b cu t obt inem o funct ie care depinde de t, s
A
(t), data de
s
A
(t) =
t
_
a
|
t
()| d
Valoarea s
A
(t) reprezint a lungimea arcului de curba AA
t
C, unde A
t
= (t) ( AA/ este
doar o parte a curbei C).
Funct ia s
A
este denita pe intervalul nchis [a, b] si este o biject ie de la [a, b] la [0, l],
s
A
(a) = 0 si s
A
(b) = l. Mai mult, s
A
si s
1
A
sunt funct ii de clasa C
1
.
Funct ia s
1
A
poate folosita pentru a construi o reprezentare parametrica remarcabila a
curbei simple: anume x
A
: [0, l] C, x
A
= s
1
A
.

In aceasta reprezentare parametrica
a lui C, s [0, l] este parametrul si x
A
(0) = A, x
A
(l) = B, iar daca s parcurge [0, l] de
la 0 la l, atunci x
A
(s) parcurge C de la A la B. Reprezentarea x
A
este canonica n cazul
orient arii de la A la B. Parametrul s este lungimea arcului de curba A x
A
(s). Nu mai
exista o alta reprezentare parametrica cu aceste proprietat i.
Daca pentru aceeasi curba simpla C cu capetele A, B se considera o reprezentare
: [c, d] C pentru care sensul de parcurs este de la B la A ((c) = B si (d) = A) si
daca n formula lungimii curbei
l =
d
_
c
|
t
()| d
nlocuim limita superioara d cu t, obt inem o funct ie care depinde de t, s
B
(t), data de
s
B
(t) =
t
_
c
|
t
()| d
Valoarea s
B
(t) reprezint a de data aceasta lungimea arcului de curba BB
t
C, unde
B
t
= (t).
Funct ia s
B
: [c, d] [0, l] este bijectiva, s
B
(c) = 0, s
B
(d) = l si s
B
, s
1
B
sunt funct ii de
clasa C
1
. Reprezentarea parametrica x
B
= s
1
B
a curbei simple C are proprietatea
x
B
(0) = B, x
B
(l) = A si daca s parcurge [0, l] de la 0 la l, atunci x
B
(s) parcurge C de
la B la A. Reprezentarea x
B
este canonica n cazul orientarii de la B la A, parametrul s
158
ind n acest caz lungimea arcului B x
B
(s) (este unica reprezentare parametrica cu aceste
proprietat i).
Exemplu 65.5.

In cazul segmentului [x
0
, x
0
+h] ce leaga punctele A = x
0
si B = x
0
+h,
daca se considera reprezentarea parametrica (t) = x
0
+th, t [0, 1], atunci sensul de par-
curs este de la A la B, iar daca se considera reprezentarea parametrica () = x
0
+(2)h,
[1, 2], atunci sensul de parcurs este de la B = x
0
+ h la A = x
0
.
Cu reprezentarea , lungimea arcului de curba AA
t
este data de
s
A
(t) =
t
_
0
_
h
2
1
+ h
2
2
+ h
2
3
d = t |h|
cu s
A
(0) = 0 si s
A
(1) = |h|.
Funct ia s
1
A
: [0, |h|] [0, 1] este data de s
1
A
(s) =
s
|h|
, iar reprezentarea canonica
x
A
: [0, |h|] C este
x
A
(s) = ( s
1
A
)(s) = x
0
+
1
|h|
s h.
Cu reprezentarea , lungimea arcului de curba BB
t
este data de
s
B
(t) =
t
_
1
|
t
()| d =
t
_
1
_
h
2
1
+ h
2
2
+ h
2
3
d = (t 1) |h|
cu s
B
(1) = 0 si s
B
(2) = |h|.
Funct ia s
1
B
: [0, |h|] [1, 2] este data de s
1
B
(s) = 1 +
s
|h|
, iar reprezentarea canonica
x
B
: [0, |h|] C este
x
B
(s) = ( s
1
B
)(s) = x
0
+ (2 1
s
|h|
) h = x
0
+ (1
s
|h|
) h
Reprezentarea x
A
(s) = x
0
+
1
|h|
s h este canonica n cazul orientarii de la A la B, iar
reprezentarea x
B
(s) = x
0
+ (1
s
|h|
) h este canonica n cazul orient arii de la B la A.

In
ambele reprezent ari, parametrul s parcurge segmentul [0, l].
La o curba simpla nchisa C nu mai avem doua capete A si B, ca sa putem vorbi de
parcurgerea curbei de la A la B sau de la B la A. Cu toate acestea, si n cazul unei
curbe simple nchise, putem introduce doua orient ari care corespund la doua sensuri de
parcurgere a curbei. Calea este urmatoarea:
Pentru curba simpla nchisa C consideram o reprezentare parametrica : [a, b] C si
punctul A = (a) de pe C.
Deoarece
t
(t) ,= 0 daca t creste de la a la b atunci (t) descrie curba parcurgand-o
ntr-un sens. Aceasta miscare a lui (t) este o orientare pe curba. Miscarea opusa pe C
este orientarea opusa. Daca : [c, d] C este o reprezentare parametrica oarecare a lui
159
C atunci daca t creste de la c la d miscarea lui (t) se face conform uneia din cele doua
orient ari: daca
d
d
_

1
()
_
=
dt
d
> 0 atunci (t) si () se misc a n acelasi sens
daca t creste de la a la b si creste de la c la d; daca
d
d
_

1
()
_
=
dt
d
< 0 atunci
(t) si () se misca n sensuri opuse cand t creste de la a la b si creste de la c la d.
Si n cazul curbei simple nchise C putem considera funct ia s
A
: [a, b] [0, l] denita
prin:
s
A
(t) =
_
t
a
|
t
() | d
s
A
(t) este lungimea arcului A(t) descris de () cand creste de la a la t.
Figura 65.4:
Funct ia s
A
: [a, b] [0, l] e o biject ie si poate folosita pentru a deni o noua reprezentare
a lui C: x : [0, l] C, x
A
= s
1
A
.

In aceasta reprezentare a lui (, s [0, l] este
parametrul si x
A
(0) = x
A
(l) = A, iar daca s creste de la 0 la l atunci x
A
(s) se misc a
pe C si descrie curba C miscandu-se n acelasi sens ca (t). aceasta reprezentare este
canonica modulo punctul A (unica modulo A). Funct ia

x
A
: [0, l] C denita prin
x
A
(s) = x
A
(l s) este reprezentarea parametrica canonica care corespunde orient arii
opuse.
De exemplu n cazul cercului:
( = (x
1
, x
2
, x
3
)[x
2
1
+x
2
2
= 1, x
3
= 0
pentru reprezentarea parametrica (t) = (cos t, sin t, 0) cu t [0, 2] avem: (0) =
(1, 0, 0) = A, s
A
(t) =
_
t
0
d = t; x
A
(s) = (cos s, sin s, 0), s [0, ]; x
A
(0) = (1, 0, 0) =
A; x
A
(s) se misca pe cerc ca n gura 65.4, iar

x
A
(s) = (cos(2 s), sin(2 s), 0) si se
misc a pe cerc ca n gura 65.5:
Figura 65.5:
160
Rezulta ca o curba simpla si o curba simplanchisa poate reprezentat a parametric astfel:
x(s) = (x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)), 0 s l
unde l este lungimea curbei si s [0, l] este lungimea arcului de curba x(0)x(s) C.
Pentru o curba simpla C exista doua reprezent ari de acest fel ce corespund la cele doua
orient ari ale lui C. Pentru o curba simpla nchisa C daca se xeaza un punct A pe C
atunci avem de asemenea doua reprezent ari corespunzatoare la cele doua orientari ale
curbei.
66 Integrala curbilinie de spet a ntai.
Fie C o curba simpla si x(s) = (x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)) una din reprezentarile parametrice ale
ei n funct ie de arcul s [0, l]. Exista doar doua reprezent ari de acest fel care corespund
la cele doua orient ari ale lui C. Pentru a face o alegere sa presupunem ca reprezentarea
considerata x(s) este cea corespunzatoare parcurgerii lui C de la A la B.
Fie acum f o funct ie reala de trei variabile, f : R
3
R, denita pe mult imea deschis a
care include curba simpla, f continua n punctele curbei, adica f(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s))
este continu a.
Consideram o partit ie P = A = Q
0
, Q
1
, ..., Q
m
= B a curbei C (A si B sunt capetele
lui C)
Figura 66.1:
si valorile corespunzatoare ale lungimilor arcelor determinate de punctele partit iei: s
i
=
lungimea arcului AQ
i
:
0 = s
0
< s
1
< s
2
< ... < s
m
= l
Alegem un punct oarecare pe ecare port iune de curba:
R
1
ntre Q
0
, Q
1
, R
2
ntre Q
1
, Q
2
, ... , R
m
ntre Q
m1
, Q
m
R
i
= (x
1
(s
t
i
), x
2
(s
t
i
), x
3
(s
t
i
)); s
t
i
[s
i1
, s
i
], i = 1, dots, m
si consideram suma
I
m
=
m
i=1
f(R
i
) (s
i
s
i1
) =
m
i=1
f(x
1
(s
t
i
), x
2
(s
t
i
), x
3
(s
t
i
)) (s
i
s
i1
)
161
Aceasta suma I
m
depinde de partit ia considerata si de alegerea punctelor R
i
. Daca ns a
norma partit iei
P = maxs
i
s
i1
[ i = 1, 2, ..., m
tinde la zero, atunci indiferent de alegerea punctelor intermediare R
i
, suma I
m
tinde la
un numar real I care se numeste integrala curbilinie de spet a ntai a lui f pe curba C si
se noteaza cu
_
C
f ds
Acest fapt este imediat daca observam ca funct ia s f(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)) este continua
si suma I
m
este suma Riemann a acestei funct ii continue.
Din aceasta observat ie rezulta si egalitatea:
_
C
f ds =
l
_
0
f(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)) ds
De aici rezulta n continuare ca daca : [a, b] C este o reprezentare parametrica
oarecare a curbei C, atunci are loc egalitatea:
_
C
f ds =
b
_
a
f((t)) |
t
(t)| dt
De aici rezulta si independent a de orientare a integralei curbilinii de spet a nt ai.
Prin urmare, integrala curbilinie este egala cu o integral a Riemann obisnuit antr-o singura
dimensiune si are proprietat i similare cu aceasta.
Propozit ia 66.1. Au loc urmatoarele egalitat i:
a)
_
C
k f ds = k
_
C
f ds
b)
_
C
(f + g) ds =
_
C
f ds +
_
C
g ds
c)
_
C
f ds =
_
C
1
f ds +
_
C
2
f ds
unde curba C este reuniunea arcelor disjuncte C
1
, C
2
.
Toate aceste integrale sunt independente de orientarea curbei C.
Integralele curbilinii de spet a ntai pe curbe simple nchise se denesc n mod analog.
Pentru integrale curbilinii pe curbe nchise C se foloseste adesea si simbolul
_
C
f ds
Pentru a calcula integrala curbilinie de spet a ntai a unei funct ii f pe o curba simpla sau
pe o curba simpla nchis a C se alege o reprezentare parametrica a curbei.
162
- Daca aceasta reprezentare este una canonica (n funct ie de elementul de arc s)
x(s) = (x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)) 0 s l
atunci avem:
_
C
f ds =
l
_
0
f(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)) ds
- Daca reprezentarea este data de funct ia : [a, b] C, atunci:
_
C
f ds =
b
_
a
f((t)) |
t
(t)| dt
Remarca 66.1. Integralele curbilinii ale funct iilor care sunt date numeric sau care conduc
la integrale denite complicate se calculeaza numeric.
67 Integrala curbilinie de spet a a doua.
In diferite domenii ale zicii (mecanica, electricitate etc.) si ale chimiei, se considera
integrale curbilinii de spet a ntai pe curbe orientate din funct ii care depind de curba de
orientarea acesteia si sunt de forma:
f
dx
1
ds
, g
dx
2
ds
, h
dx
3
ds
unde
dx
1
ds
,
dx
2
ds
,
dx
3
ds
sunt derivatele funct iilor care apar n reprezentarea parametrica n
funct ie de lungimea arcului s.
x(s) = (x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s))
a curbei orientate.
Aceste integrale curbilinii se numesc integrale curbilinii de spet a a doua si se noteaza
astfel:
_
C
f
dx
1
ds
ds =
_
C
f dx
1
_
C
g
dx
2
ds
ds =
_
C
g dx
2
_
C
h
dx
3
ds
ds =
_
C
hdx
3
In termenii reprezent arii parametrice considerate aceste integrale de spet a a doua sunt
egale cu urmatoarele integrale Riemann:
_
C
fdx
1
=
l
_
0
f(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s))
dx
1
ds
ds =
l
_
0
f(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)) cos (s)ds
163
_
C
gdx
2
=
l
_
0
g(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s))
dx
2
ds
ds =
l
_
0
g(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)) cos (s)ds
_
C
hdx
3
=
l
_
0
h(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s))
dx
3
ds
ds =
l
_
0
h(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)) cos (s)ds
unde (s), (s), (s) sunt unghiurile tangentei la curba cu axele de coordonate Ox
1
, Ox
2
,
Ox
3
.
In termenii unei reprezentari parametrice oarecare : [a, b] C care corespunde aceleasi

orient ari a curbei aceste integrale de spet a a doua sunt egale cu urmatoarele integrale
Riemann:
_
C
fdx
1
=
b
_
a
f((t))

1
(t)
_

2
1
(t) +
2
2
(t) +
2
3
(t)
dt
_
C
gdx
2
=
b
_
a
g((t))

2
(t)
_

2
1
(t) +
2
2
(t) +
2
3
(t)
dt
_
C
hdx
3
=
b
_
a
h((t))

3
(t)
_

2
1
(t) +
2
2
(t) +
2
3
(t)
dt
Toate aceste integrale depind de orientarea curbei C. Daca orientarea curbei se schimba
valoarea integralei schimb a semnul.
Pentru suma celor trei integrale de spet a a doua adesea se foloseste notat ia simplicata:
_
C
f dx
1
+ g dx
2
+ hdx
3
si aceasta n termeni de integral a Riemann este
l
_
0
[f(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)) cos (s) + g(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)) cos (s) + h(x
1
(s), x
2
(s), x
3
(s)) cos (s)] ds
68 Transformarea integralelor duble n integrale cur-
bilinii.
Integrala dubla pe un domeniu plan poate transformata n integrala curbilinie pe
frontiera domeniului si reciproc. Aceasta transformare are atat important a teoretica cat
si important a practica si se bazeaza pe teorema urmatoare.
Teorema 68.1 (Teorema lui Green n plan). Fie D un domeniu marginit n R
2
a carui
frontiera D este o reuniune nita de curbe simple nchise. Fie f, g : R funct ii de
164
clasa C
1
, denite pe un domeniu care cont ine D, D .

In aceste ipoteze, are loc
egalitatea:
__
D
(
g
x

f
y
) dxdy =
_
C
f dx + g dy =
_
C
(f cos + g cos )ds.
unde C este frontiera domeniului D si pe ecare componenta a lui C (care, prin ipoteza,
este o curba simpla nchisa) orientarea este aleasa astfel ncat domeniul D este n stanga
atunci cand parcurgem aceasta componenta n sensul orientarii alese.
Demonstrat ie. Facem demonstrat ia teoremei n cazul particular n care domeniul D poate
reprezentat sub forma:
D = (x, y) [ x [a, b] si y [u(x), v(x)]
si
D = (x, y) [ y [c, d] si x [p(y), q(y)]
165
In acest caz, avem:

__
D
f
y
dxdy =
b
_
a
[
v(x)
_
u(x)
f
y
dy] dx =
b
_
a
[f(x, v(x)) f(x, u(x))] dx
=
b
_
a
f(x, u(x)) dx
a
_
b
f(x, v(x)) dx =
_
C
f(x, y) dy
_
C
f(x, y) dx
=
_
C
f(x, y) dx
deoarece y = u(x), x = x este reprezentarea parametrica a curbei orientate C
si y = v(x),
x = x este reprezentarea parametrica a curbei orientate C
In cazul n care domeniul D nu are proprietatea ment ionat a la nceputul demonstrat iei,
dar poate descompus ntr-o reuniune de subdomenii cu proprietatea ment ionata, se
aplica egalitatea stabilita pe subdomenii si apoi se aduna aceste egalitat ii. Membrul
drept al egalitat ii obt inute n acest fel cont ine integrala curbilinie pe C si integrale pe
curbe introduse pentru a partit iona D n subdomenii. Fiecare din aceste integrale din
urma apare de doua ori: o data ntr-un sens de parcurs si o data n sensul opus. Prin
urmare, aceste integrale curbilinii se reduc si ram ane integrala curbilinie pe C.
Acum prezent am o a doua teorema a lui Green, care se refera la transformarea integralei
duble a Laplacianului unei funct ii n integrala curbilinie a derivatei normale a funct iei.
Fie w(x, y) o funct ie de clasa C
2
ntr-un domeniu .
Denit ia 68.1. Laplacianul funct iei w este, prin denit ie, funct ia w : R, denita
astfel:
w(x, y) =

2
w
x
2
+

2
w
y
2
Sa presupunem acum ca cont ine un domeniu D de tipul celui considerat n teorema lui
Green.
Teorema 68.2. Are loc urmatoarea egalitate:
__
D
wdx dy =
_
C
w
n
ds =
_
C
_
w
x
1
n
1
+
w
x
2
n
2
_
ds
=
_
C
_
w
x
1
cos
1
+
w
x
2
cos
2
_
ds
Demonstrat ie.

In egalitat ile de mai sus, expresiile
w
x
1
n
1
+
w
x
2
n
2
=
w
x
1
cos
1
+
w
x
2
cos
2
166
sunt diferite exprimari ale derivatei normale.
Pentru demonstrat ie, consideram f =
w
y
, g =
w
x
si remarcam egalitatea
w =
g
x

f
y
Aplicam teorema lui Green si obt inem:
__
D
wdx dy =
_
C
w
y
dx +
w
x
dy =
_
C
_
w
y

dx
ds
+
w
x

dy
ds
_
ds
=
_
C
grad w nds
unde:
grad w =
_
w
x
,
w
y
_
si n =
_
dy
ds
,
dx
ds
_
Vectorul n este versorul normalei exterioare la C. Aceasta pentru ca vectorul =
_
dx
ds
,
dy
ds
_
este versorul tangentei la C si n = 0.
Produsul scalar grad w n este derivata normala
w
n
. Am obt inut astfel egalitatea:
__
D
wdx dy =
_
C
w
n
ds
Fie v = v(x, y) = (f(x, y), g(x, y)) o funct ie vectorial a de doua variabile reale x, y, denita
pe un domeniu R
2
de clasa C
1
.
Denit ia 68.2. Divergent a lui v este, prin denit ie, funct ia reala div v : R, denita
astfel:
div v =
f
x
+
g
y
Teorema 68.3. Daca cont ine un domeniu D de tipul celui considerat n teorema lui
Green, atunci are loc egalitatea:
__
D
div v dx dy =
_
C
v nds
unde n este versorul normalei exterioare la C.
Demonstrat ie. Aplicand Teorema 68.1, obt inem:
__
D
div v dxdy =
__
D
_
f
x
+
g
y
_
dxdy =
_
C
g dx + f dy
=
_
C
v nds
167
69 Suprafet e simple.
Pentru a prezenta integralele de suprafat a este nevoie sa prezentam n prealabil cateva
elemente de baza privind suprafet ele.
Denit ia 69.1. O mult ime S R
3
se numeste suprafat a simpla daca exista o mult ime
marginita D R
2
deschisa si simplu conexa si o funct ie : D S cu urmatoarele
proprietat i:
a) este bijectiva;
b) este de clasa C
1
si vectorul
v
= N
= (
2
u

3
v

3
u

2
v
,

3
u

1
v

1
u

3
v
,

1
u

2
v

2
u

1
v
)
este nenul pentru orice (u, v) D.
Funct ia se numeste reprezentare parametrica a suprafet ei simple S. Vectorii

u
,

v
sunt tangent i la S n punctul (u, v).
Vectorul N
este vector normal la suprafat a si vectorul n
=
N
|N
|
se numeste versorul
vectorului normal N

.
Exemplu 69.1. Mult imea S = (x
1
, x
2
, 1) R
3
[ 0 < x
1
< 1 , 0 < x
2
< 1 este o
suprafat a simpla. O mult ime marginita D R
2
deschisa si simplu conexa si o funct ie
: D S care are proprietat ile a) si b) sunt:
D = (u, v) R
2
[ 0 < u < 1 , 0 < v < 1 si (u, v) = (u, v, 1)
Vectorul N
= (0, 0, 1) este normal la suprafat a simpla S si versorul vectorului normal

N
este n
= (0, 0, 1).
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
2
1
+ x
2
2
= 1 , x
1
> 0 , x
2
> 0 , 0 <
x
3
< 1 este o suprafat a simpla. O mult ime marginit a D R
2
deschis a si simplu conexa
si o funct ie : D S care are proprietat ile a) si b) sunt:
D = (u, v) R
2
[ 0 < u <

2
, 0 < v < 1 si (u, v) = (cos u, sin u, v)
Vectorul N
= (cos u, sin u, 0) este normal la suprafat a simpla S si versorul vectorului

normal N
este n
= (cos u, sin u, 0).

1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
= 1 , x
1
> 0 , x
2
>
0 , x
3
> 0 este o suprafat a simpla. O mult ime marginit a D R
2
deschisa si simplu
conexa si o funct ie : D S care are proprietat ile a) si b) sunt:
D = (u, v) R
2
[ 0 < u <

2
, 0 < v <

2
si (u, v) = (cos sin v, sin u sin v, cos v).
Vectorul N
= sin v (cos u sin v, sin u sin v, cos v) este normal la suprafat a simpla S
si versorul vectorului normal N
este n
= (cos u sin v, sin u sin v, cos v).

168
Remarca 69.1. O suprafat a simpla S are o innitate de reprezent ari parametrice.
Direct ia vectorului normal N nu depinde de reprezentarea parametrica, dar sensul
vectorului normal N depinde de reprezentarea parametrica a suprafet ei S. Daca n
locul reprezent arii parametrice x = (u, v), cu (u, v) D se considera reprezentarea
parametrica x = (u
t
, v
t
), unde x = (u
t
, v
t
) = (u
t
, v
t
) cu (u
t
, v
t
) D
t
obt inut
din D prin transformarea T : D D
t
denita prin T(u, v) = (u, v), atunci sensul
vectorului normal N
construit cu reprezentarea parametrica este contrar sensului

vectorului normal N
construit cu reprezentarea parametrica .

In general, daca x = (u, v) cu (u, v) D si x = (u
t
, v
t
) cu (u
t
, v
t
) D
t
sunt doua
reprezentari parametrice ale suprafet ei S, atunci:
- daca Jacobianul transformarii T =
1
, T : D D
t
, T(u, v) = (u
t
, v
t
) este
pozitiv, atunci vectorii normalei N
si N
au acelasi sens;
- daca Jacobianul transformarii T =
1
, T : D D
t
, T(u, v) = (u
t
, v
t
) este
negativ, atunci vectorii normalei N
si N
sunt de sens contrar.

Remarca 69.2. Fie o suprafat a simpla S data prin reprezentarea parametrica
: D R
2
S, x = (u, v). O curba simpla C situata pe S (C S) poate
obt inuta din curba simpla C
t
=
1
(C), C
t
D. O reprezentare parametrica u = g(t),
v = h(t) cu t [a, b] si (u, v) D a curbei C
t
, genereaza reprezentarea parametrica
x = (g(t), h(t)) a curbei C.
Exemplu 69.4.

In cazul suprafet ei simple
S = (x
1
, x
2
, 1) R
3
[ 0 < x
1
< 1 , 0 < x
2
< 1
reprezentata parametric prin (u, v) = (u, v, 1), unde (u, v) (0, 1)(0, 1) = D, mult imea
C =
_
(x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
= x
2
, x
3
= 1 , x
1

_
1
3
,
2
3
__
este o curba simpla situata pe suprafat a S. Aceasta curba simpla se obt ine din curba
simpla C
t
=
1
(C) D avand reprezentarea parametrica: u = t, v = t, t
_
1
3
,
2
3
_
.
Reprezentarea parametrica a curbei C obt inuta pe aceasta cale este x(t) = (t, t, 1).
Exemplu 69.5.

In cazul suprafet ei simple
S = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
2
1
+x
2
2
= 1 , x
1
> 0 , x
2
> 0 , 0 < x
3
< 1
reprezentat a parametric prin (u, v) = (cos u, sin u, v), unde (u, v) D = (u, v)
R
2
[ 0 < u <

2
, 0 < v < 1, mult imea
C =
_
(x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
2
1
+ x
2
2
= 1 , x
3
=
1
2
,
1
2
< x
1
<
3
2
,
3
2
< x
2
<
1
2
_
este o curba simpla situata pe suprafat a S. Aceasta curba simpla se obt ine din
curba simpla C
t
=
1
(C) D av and reprezentarea parametrica: u = t, v =
1
2
,
t
_
3
,
2
3
_
. Reprezentarea parametrica a curbei C obt inut a pe aceasta cale este
x(t) =
_
cos t, sin t,
1
2
_
.
169
Remarca 69.3. Din formula de reprezentare parametrica x = (u(t), v(t)) a lui C S,
rezulta ca tangenta la curba C este data de:
dx
dt
=
_
1
u

du
dt
+

1
v

dv
dt
,

2
u

du
dt
+

2
v

dv
dt
,

3
u

du
dt
+

3
v

dv
dt
_
Vectorii:
u
=
_
1
u
,

2
u
,

3
u
_
si

v
=
_
1
v
,

2
v
,

3
v
_
sunt vectori tangent i la suprafat a S, ei sunt liniar independent i si
dx
dt
=

u
du
dt
+
v

dv
dt
.
In cazul din Exemplul 69.4, tangenta la curba este vectorul

dx
dt
= (1, 1, 0) iar vectorii
tangent i la suprafat a

u
,

v
sunt vectorii

u
= (1, 0, 0),

v
= (0, 1, 0).
In cazul din Exemplul 69.5, tangenta la curba este vectorul

dx
dt
= (sin t, cos t, 0) iar
vectorii tangent i la suprafat a

u
,

v
sunt vectorii

u
= (sin u, cos u, 0),

v
= (0, 0, 1).
Vectorul normal la suprafat a

N considerat n Denit ia 69.1 este de fapt produsul vectorial
al vectorilor tangent i

u
si

v
, adica:
N =

u

v
si este perpendicular pe tot i vectorii din planul tangent n punctul x = (u, v) la suprafat a
S.
Daca suprafat a S este data prin reprezentarea parametrica x = (u, v) cu (u, v) D si
curba C situata pe S (C S) este data prin reprezentarea parametrica x = (u(t), v(t)),
t [a, b], atunci lungimea l a curbei C este data de formula:
l =
b
_
a
E u
2
+ 2F u v + G v
2
dt
n care:
E =
_
_
_
_
u
(u(t), v(t))
_
_
_
_
2
F =

u
(u(t), v(t))

v
(u(t), v(t))
G =
_
_
_
_
v
(u(t), v(t))
_
_
_
_
2
u =
du
dt
v =
dv
dt
Expresia E u
2
+ 2F u v +G v
2
de sub radical se numeste prima forma fundamentala
a suprafet ei S. Important a ei rezida n faptul ca permite calcularea lungimii curbelor
situate pe S si a unghiului dintre doua curbe situate pe S.
Am vazut deja cum se calculeaza lungimea curbei C situata pe S. Pentru a vedea cum se
calculeaza unghiul dintre doua curbe situate pe S (curbe care se intersecteaz a) consideram
curbele C
1
si C
2
situate pe S date prin reprezentarile parametrice:
C
1
: x = (g(t), h(t)) C
2
: x = (p(t), q(t))
170
cu t [a, b] si presupunem ca aceste curbe se intersecteaz a ntr-un punct P S,
P = (g(t
0
), h(t
0
)) = (p(t
0
), q(t
0
)).
Vectorul tangent n P la curba C
1
este T
1
si vectorul tangent n P la curba C
2
este T
2
:
T
1
= (
1
u
g +

1
v

h,

2
u
g +

2
v

h,

3
u
g +

3
v

h)
T
2
= (
1
u
p +

1
v
q,

2
u
p +

2
v
q,

3
u
p +

3
v
q)
Unghiul n punctul de intersect ie P dintre C
1
si C
2
este, prin denit ie, unghiul dintre
T
1
si T
2
n P si astfel:
cos =
T
1
T
2
|T
1
| |T
2
|
Intruc at:
T
1
T
2
= E g p + F( g q +

h p) + G

h q
|T
1
| =
_
E g
2
+ 2F g

h + G

h
2
|T
2
| =
_
E p
2
+ 2F p q + G q
2
obt inem ca unghiul dintre cele doua curbe se exprima n termeni de E, F, G si derivatele
funct iilor care reprezinta curbele.
Vom arata n continuare cum se calculeaza aria unei port iuni de pe suprafat a S.
Aria A a unei port iuni S
t
de pe suprafat a simpla S, reprezentata parametric prin
x = (u, v) cu (u, v) D, este data de:
A =
__
R
EGF
2
dudv
unde R este partea din D ce corespunde port iunii A.
Formula aceasta a ariei provine din egalitatea:
A =
EGF
2
u v
n care A reprezinta aria unui paralelogram av and laturile
x
u
u si
x
v
v
Aceasta din urma egalitate provine din denit ia produsului vectorial:
A = [
x
u
u
x
v
v[ = [
x
u

x
v
[ u v =
EGF
2
u v
Aria port iunii S
t
se obt ine mp art ind S
t
n part i mici S
1
, S
2
, ..., S
n
si aproximand aria
ecarei part i S
k
prin aria paralelogramului din planul tangent la S ntr-un punct din S
k
si
facand suma ariilor aproximative. Aceasta se face pentru n = 1, 2, ... astfel ca dimensiunile
171
celui mai mare S
k
sa tinda la zero atunci cand n . Limita acestor sume este integrala.
In diverse aplicat ii apar integrale de suprafat a pentru care conceptul de orientare a

suprafet ei este esent ial.
In cazul unei suprafet e simple S pentru versorul normal n exista doua sensuri posibile si la
ecare din aceste sensuri asociem o orientare a suprafet ei, asa cum am facut la orientarea
curbelor cu ajutorul sensului de parcurs.
Mult imea reprezentarilor parametrice ale suprafet ei simple se descompune n doua clase
(submult imi) disjuncte. Pentru toate reprezentarile dintr-o clasa avem una din cele doua
sensuri ale normalei (o orientare) pentru toate reprezent arile din cealalta clasa avem ori-
entarea opusa a normalei (cealalta orientare).
Daca frontiera lui S este o curba simpla nchis a C, atunci putem asocia celor doua
orient ari posibile ale suprafet ei simple S cate o orientare a lui C, asa cum este reprezentat
pe gura urmatoare:
Regula este urmatoarea: privind din varful versorului normalei, sensul de parcurs pe
curba este contrar acelor de ceasornic.
Folosind acest concept putem extinde conceptul de orientare la suprafet e care pot des-
compuse n suprafet e simple (sunt suprafet e simple pe port iuni).
O suprafat a S care se descompune n suprafet e simple este orientabil a daca putem ori-
enta ecare parte simpla astfel nc at de-a lungul curbelor C
, care sunt frontiere comune

a doua part i S
1
, S
2
, direct ia pozitiva pe C
relativ la S
1
sa e contrara direct iei pozitive
pe C
relativ la S
2
.
172
Exemplu 69.6. Suprafat a unui paralelipiped este o suprafat a neteda pe port iuni,
orientabil a.
Denit ia 69.2. O suprafat a S este orientabila daca pentru orice P
0
S si orice curba
simpla nchisa C S care trece prin P
0
sensul normalei nu se inverseaza atunci cand
aceasta se deplaseaza pe C de la P
0
si revine n P
0
.
Remarca 69.4. O suprafat a simpla S este ntotdeauna orientabil a. Exista ns a suprafet e
care nu sunt orientabile, cum este banda lui Mobius.
70 Integrale de suprafat a de spet a ntai.
Fie S o suprafat a simpla de arie nita data prin reprezentarea parametrica x = (u, v)
cu (u, v) D si f : R
3
R o funct ie continu a cu proprietatea S.
Impart im suprafat a S n n suprafet e mai mici S

1
, S
2
, ..., S
n
, avand ariile A
1
, A
2
, ..., A
n
.

In
ecare parte S
k
alegem un punct oarecare P
k
si consideram suma:
I
n
=
n
k=1
f(P
k
) A
k
Denit ia 70.1. Daca n creste si S
1
, S
2
, ..., S
n
sunt astfel ncat cel mai mare S
k
tinde la
un punct pentru n , atunci sirul de numere I
1
, I
2
, ..., I
n
, ... tinde la un numar care
nu depinde de diviziune si de alegerea punctelor P
k
. Aceasta limita se numeste integrala
de suprafat a de spet a ntai a funct iei f pe S si se noteaza cu
__
S
f(x
1
, x
2
, x
3
) dS
De fapt, sirul I
1
, I
2
, ..., I
n
, ... tinde la integrala dubla
__
D
f((u, v))
EGF
2
dudv
si valoarea acestei integrale duble este integrala de suprafat a de spet a ntai a lui f pe S:
__
S
f(x
1
, x
2
, x
3
) dS =
__
D
f((u, v))
EGF
2
dudv
173
Valoarea integralei de suprafat a de spet a nt ai nu depinde de reprezentarea parametrica
a suprafet ei.
71 Integrale de suprafat a de spet a a doua.
Fie S o suprafat a simpla av and reprezentarea parametrica x = (u, v), (u, v) D.
Orient am S cu versorul normalei n, n =
N
|N|
, dat de aceasta reprezentare.
N = (
3
u

2
v

2
u

3
v
,

1
u

3
v

3
u

1
v
,

2
u

1
v

1
u

2
v
) (u, v) D
Notam cu
1
,
2
,
3
unghiurile dintre n si direct iile pozitive ale axelor de coordonate
Ox
1
, Ox
2
, Ox
3
si avem:
n = (cos
1
, cos
2
, cos
3
)
Fie acum funct iile W
1
= W
1
(x
1
, x
2
, x
3
), W
2
= W
2
(x
1
, x
2
, x
3
), W
3
= W
3
(x
1
, x
2
, x
3
) denite
si continue n orice punct din S.
Denit ia 71.1. Integralele de suprafat a notate cu
__
S
W
1
dx
2
dx
3
__
S
W
2
dx
3
dx
1
__
S
W
3
dx
1
dx
2
denite prin:
__
S
W
1
dx
2
dx
3
=
__
S
W
1
cos
1
dS
__
S
W
2
dx
3
dx
1
=
__
S
W
2
cos
2
dS
__
S
W
3
dx
1
dx
2
=
__
S
W
3
cos
3
dS
se numesc integrale de suprafat a de spet a a doua.
Integralele de suprafat a de spet a a doua sunt integrale de suprafat a de spet a nt ai din
funct ii care depind de suprafat a si de orientarea suprafet ei.
Este clar ca valoarea unei asemenea integrale depinde de n (de reprezentarea parame-
trica) care deneste o orientare a lui S. Trecerea la orientarea opusa corespunde nmult irii
cu 1 a integralei, deoarece componentele cos
1
, cos
2
, cos
3
ale lui n se nmult esc cu
1.
Suma celor trei integrale de suprafat a de spet a a doua poate scrisa ntr-o forma simpla
alegand o notat ie vectorial a:
W = (W
1
(x
1
, x
2
, x
3
), W
2
(x
1
, x
2
, x
3
), W
3
(x
1
, x
2
, x
3
))
174
si obt inem:
__
S
W
1
dx
2
dx
3
+ W
2
dx
3
dx
1
+ W
3
dx
1
dx
2
=
__
S
(W
1
cos
1
+ W
2
cos
2
+ W
3
cos
3
) dS
=
__
S
W ndS
Fiecare integrala de suprafat a de spet a a doua se exprima ca o integrala dubla n termenii
reprezent arii parametrice:
__
S
W
1
dx
2
dx
3
=
__
D
W
1
((u, v))
D(
2
,
3
)
D(u, v)
dudv
__
S
W
2
dx
3
dx
1
=
__
D
W
2
((u, v))
D(
3
,
1
)
D(u, v)
dudv
__
S
W
3
dx
1
dx
2
=
__
D
W
3
((u, v))
D(
1
,
2
)
D(u, v)
dudv
72 Proprietat i ale integralelor de suprafat a.
Integralele de suprafat a de spet a nt ai si cele de spet a a doua sunt liniare si aditive.
Aceasta ntrucat ele se reduc la integrale duble care au aceste proprietat i.
Astfel avem:
a)
__
S
k f dS = k
__
S
f dS
b)
__
S
(f + g) dS =
__
S
f dS +
__
S
g dS
c)
__
S
f dS =
__
S
1
f dS +
__
S
2
f dS
Pe lang a aceste proprietat i, integralele de suprafat a au urmatoarele proprietat i impor-
tante.
Fie A o mult ime marginita si nchisa n R
3
a carei frontier a este o suprafat a orientabila
S, simpla pe port iuni.
Teorema 72.1 (teorema de divergent a a lui Gauss). Daca funct ia vectoriala u este de
clasa C
1
pe un domeniu care cont ine mult imea A, atunci are loc egalitatea:
___
A
div udx
1
dx
2
dx
3
=
__
S
u ndS
unde n este versorul normalei exterioare la S.
175
Demonstrat ie. Demonstrat ia este tehnica.
Consecint a 72.1. Daca u = grad f, atunci:
___
A
f dV =
__
S
f
n
dS
si pentru f = 0 avem:
__
S
f
n
dS = 0
Consecint a 72.2. Daca u = f grad g, atunci:
div u = f g + grad f grad g
u n = f (n grad g) = f
g
n
si
___
A
(f g +grad f grad g) dV =
__
S
f
g
n
dS
Aceasta egalitate poarta numele de prima formula a lui Green.
Schimband rolurile lui f si g si scazand se obt ine egalitatea:
___
A
(f g g f) dV =
__
S
(f
g
n
g
f
n
) dS
care poarta denumirea de cea de a doua formula a lui Green.
Fie S o suprafat a simpla orientat a, a carei frontier a este o curba simplanchis a C orientat a
conform regulii descrise dupa Remarca 69.4
Teorema 72.2 (Stokes). Daca funct ia vectoriala v = v(x
1
, , x
2
, x
3
) este de clasa C
1
ntr-
un domeniu care cont ine suprafat a S, atunci:
__
S
(rot v) ndS =
_
C
v t ds
unde: rot v = (
v
3
x
2
v
2
x
3
,
v
1
x
3
v
3
x
1
,
v
2
x
1
v
1
x
2
), n este versorul normalei la S, iar t
este versorul tangentei la C.
176
73 Derivarea integralelor cu parametru.
Exista situat ii n care funct ia care se integreaz a depinde nu numai de variabila de inte-
grare x, ci si de un parametru real t (de exemplu, timpul). Mai mult, domeniul pe care se
calculeaza integrala depinde si el de timpul t.

In aceste cazuri valoarea integralei depinde
si ea de parametrul real t.
In aceasta sect iune vom prezenta condit ii suciente de derivabilitate n raport cu para-
metrul t a unei asemenea integrale.
Mai ntai consideram cazul 1-dimensional:
I(t) =
(t)
_
(t)
f(t, x) dx
Teorema 73.1. Daca funct iile , : [c, d] R sunt derivabile pe [c, d] ((t) < (t),
t [c, d]) si funct ia f(t, x) este continua n raport cu x pe intervalul [(t), (t)] si este
de clasa C
1
n raport cu t, atunci funct ia I(t) este derivabila si avem:
d
dt
(t)
_
(t)
f(t, x) dx =
t
(t) f(t, (t))
t
(t) f(t, (t)) +
(t)
_
(t)
f
t
(t, x) dx
Consecint a 73.1. Daca funct ia f(t, x) este continua n raport cu x pe intervalul [a, b] si
este de clasa C
1
n raport cu t, atunci:
d
dt
b
_
a
f(t, x) dx =
b
_
a
f
t
(t, x) dx
Fie acum D R
3
un domeniu si (a, b) R un interval deschis. Consideramm o funct ie
x : (a, b) D R
3
de clasa C
1
si o submult ime marginit a
0
D a carei frontier a S
0
este o suprafat a simpla pe port iuni.
Pentru un t arbitrar, dar xat, notam cu (t) multimea:
(t) = x(t, ) [
0
si presupunemm ca jacobianul
D(x
1
, x
2
, x
3
)
D(
1
,
2
,
3
)
funct iei x
t
:
0
(t) denita prin
x
t
() = x(t, ) este nenul.
Consideram acum o funct ie F : (a, b) R
3
R de clasa C
1
si integrala:
I(t) =
___
(t)
F(t, x) dx
1
dx
2
dx
3
177
Teorema 73.2. Funct ia I(t) este de clasa C
1
si are loc egalitatea:
dI
dt
=
___
(t)
F
t
dx
1
dx
2
dx
3
+
__
S(t)
F v ndS
unde S(t) este frontiera lui (t), v =
x
t
si n este versorul normalei exterioare a lui S(t).
BIBLIOGRAFIE
[1] R. Haggarty, Fundamentals of Mathematical Analysis; Addison-Wesley, 1989, Oxford
[2] A. B. Israel, R. Gilbert, Computer-Supported Calculus; Springer Wien New York,
2001, RISC Johannes Kepler University, Linz, Austria
[3] C. Lanczos, Applied Analysis; Sir Isaac Pitman, 1967, London
[4] F. Ayres, J. Cault, Dierential and Integral Calculus in Simetric Units; Mc.Grow-
Hill, 1988
[5] A. Jerey, Mathematics for engineers ad scientists; Van Nostrand, 1961
[6] E. Kreiszig, Advanced engineering mathematics; Wiley & Sons, 1967
[7] O. V. Manturov, N. M. Matveev, A course of higher mathematics; Mir, 1989
178

Calc Dif Int

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calc Dif Int

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calcul diferent ial si integral

Ra pentru orice majorant a al lui A

pentru orice minorant a al lui A

exista x A astfel ncat f(x) = y

In matematica se folosesc frecvent urmatoarele expresii: pentru orice element si

Inchiderea unei mult imi A are urmatoarele proprietat i:

A = A daca si numai daca A este mult ime nchisa.

< este satisfacuta.

In acest exemplu am demonstrat convergent a la zero folosind denit ia convergent ei.

In anumite cazuri se spune ca sirul (a

< M pentru orice n.

< pentru orice n > N

In mod tradit ional o serie innita se noteaza cu simbolul

+[L[ < 1 +[L[ = k, n > N

In mod analog se arata ca subsirul termenilor de rang impar (s

In cazul general, rat ionamentul precedent poate repetat pentru seriile

< sau 4 <

In adevar: sa presupunem prin absurd ca lim

, h(x) = [x[ si aplicam regula clestelui; rezulta

f(x) sau L = lim

Daca funct ia f este crescatoare, atunci mult imea S

se arata de aceeasi maniera ca daca f este funct ie crescatoare atunci lim

Intruc at funct ia f este continu a la dreapta n punctul a, pentru = 1 exista

< , n > N(), x B.

daca 0 < + si R = + daca = 0, iar = lim

> 1 este absolut convergent a pe [1, 1].

In ceea ce priveste continuitatea sumei unei serii de puteri avem:

In adevar pentru c xat,

In aceasta sect iune sunt prezentate rezultate referitoare la determinarea maximului si

In nal se obt ine ca f(x) 0 pentru orice x R

In formula lui Taylor:

Intr-un mod aseman ator se arata ca are loc si inegalitatea L

Intr-adevar oricare ar partit ia P avem L

: [a, b] R, denite astfel:

: [a, b] R sunt integrabile Riemann-Darboux pe [a, b].

pe segmentul [a, b] se arata la fel.

In baza armat iei (1) si a egalitat ii [f[ = f

rezulta ca funct ia [f[ este

este nevida atunci consideram punctul x

f(y) dy (am aratat ca f este integrabila), din aceste inegalitat i

Intruc at g(x) 0 avem:

Pentru x > c rezulta inegalitatea:

In mod analog rezulta ca derivata la stanga exista si F

In sect iunea precedenta am vazut ca integrala Riemann-Darboux

In ambele cazuri se prezinta integrala

In aceasta sect iune relaxam aceste condit ii si denim integralele improprii.

f(x) dx se deneste n mod analog:

f(x) cos nxdx n = 0, 1, 2, ...

f(x) sin nxdx n = 1, 2, 3, ...

In virtutea denit iei coecient ilor Fourier a

f(t) cos kt dt + sinkx

f(t) sin kt dt]

M(b a), unde M = supf(x)[x [a, b] si pentru asemenea

, cel de-al doilea factor tinde la 1 si produsul tinde la f

In mod similar, avem:

f(x) cos nxdx n = 0, 1, 2, ...

f(x) sin nxdx n = 1, 2, 3, ...

f(x) cos nxdx =

f(x) cos nxdx = a

f(x) sin nxdx =

f(x) sin nxdx = b

g(y) cos ny dy n = 0, 1, 2, ...

g(y) sin ny dy n = 1, 2, 3, ...

Denit ia 49.2. O funct ie reala de n variabile reale este o funct ie f : A R