Sunteți pe pagina 1din 2

3.

3 Fenomene de transport


Orice transformare spontan a unui sistem fizic (sau biofizic) este acompaniat
de o eliberare de energie care poate fi printre altele i lucru mecanic. Dac
dorim ca acest sistem fizic (biofizic) s efectueze o transformare care nu
decurge n mod spontan atunci acesta trebuie s primeasc energie din exterior.
Ne vom reaminti cu aceast ocazie c formele prin care energia poate fi
transmis sunt: lucrul mecanic, cldura, sau radiaiile electromagnetice.
In funcie de caz, energia maxim eliberat n cursul unei transformri
spontane se poate scrie:

E
max
= E
p1
-E
p2
atunci cnd este rezultatul variaiei energiei poteniale
mecanice ntre dou puncte

E
max
= V
1
-V
2
atunci cnd este rezultatul diferenei de potenial electric
ntre dou puncte


Vom considera c nmoli de substanta se vor deplasa intre doua zone din
spaiu numai daca intre cele dou zone exista o diferent de potential chimic
A.
Cantitatea maxim de energie eliberat de un sistem fizico- chimic care
evolueaz spontan de la o stare la alta se numete entalpie liber (sau energie
liber).
Intre diferena de potenial chimic (A ) i variaia entalpiei libere (AG) exist relaia
A = AG/n
E
max
= n (
1

2
) atunci cnd este rezultatul diferenei de potenial chimic ( n
reprezint numrul de moli care traverseaz o membran permeabil, trecnd de la
potenialul chimic
1
la potenialul chimic
2
)
.


Prin convenie se atribuie semnul - ( valoare negativ) energiei furnizate de ctre un
sistem care evolueaz spontan i valori pozitive (semnul + ) pentru energia care este
furnizat din exterior sistemului pentru a-l fora s execute o anumit transformare.
Energia eliberat de o molecula de solvit care se deplaseaz dintr-un
punct A de potenial chimic
1
ntr-un punct B de potenial
2
se poate scrie
folosind relaia clasic

Lucru mecanic = Fora Deplasarea
AW = F Ax

Deci o molecula care se deplaseaza spontan printr-o soluie pe distana Ax genereaza
energia AW ca urmare asupra moleculei acioneaz o for F

F = - AW / Ax = A / Ax

Astfel putem spune c fora care se exercit asupra unei molecule care se deplaseaza
liber ntr-o soluie este o consecin a variaiei potenialului chimic de-a lungul
traectoriei parcurse de particul.
Deci fora deriv din potenial, iar particula se deplaseaz n sens invers
gradientului de potenial adic de la potenial mai ridicat la potenial mai sczut.
Dac se cunosc caracteristicile sistemului atunci se cunosc i valorile potenialului.