O poveste oarecare

Ar trebui sa incep prin a ma prezenta, dar cine sunt eu? De fapt exista cineva in spatele acestui eu? Probabil ca da.sau probabil ca nu! Ce importanta are? Oricum, e doar o poveste oarecare. Daca ar fi sa incep dupa regula, as spune ca totul incepe intr-un orasel micutintr-un an indepartat din trecut,dar ewww, asta e mult diferit de mine. Ok, a inceput totul intr-un oras micut, intr-un an indepartat, dar nare a face. Ce rost are sa rascolim cu pantofi cu toc un trecut si asa destul de gri, monoton si neimportant? Prezentul e cel care conteaza.are sensul.sensul picaturilor de ploaie, sensul rafalelor de vant, sensul mirosului de frunze ude.acel sens al fiecarui tunet si al fiecarei bucatele de gheata ce cade de nicaieri. Mhmmm.asa e! PLOUA! As putea sa par ciudata, dar ploaia mi se pare atat de normala vara.aproape ca o ninsoare iarnaDe ce mi se pare atat de normala? Poate pentru ca vara nu inseamna numai soare,caldura si plaja. Nu! Ea mai inseamna si ploaie, racoare si odihna. Totusi trebuie sa recunosc, mai mult imi place ploaia, decat caldura infernala asociata verii. Euun om comun, recunoscdetest vara in anumite moment. E un amestec de etalare de superficialitate si oameni banali. Intreg orasul e impanzit de ciudatenii pe care pana atunci nu le-ai mai vazut: tonuri ciudate si pe alocuri chiar haioase ale pielii celor din jurul tau(de la alb branzos pana la negru-africa),diverse costumase cat mai apropiate de costumul Evei, culori ale parului electrice asociate unor fizionomii de-a dreptul extraterestre si unor machiaje si mai extraterestre si tot soiul de modele si culori ale vestimentatiei care iti fac retina sa implore indurare. De unde apar? E greu de zis. Sunt o mutatie genetica a citadinilor nostri concetateni. Sau poate sunt o specie de animale cu specific de vara: Homo coloritus idioticus...Sau nu stiu... Oricum, sunt ceva acolo,orice, numai oameni nu! Ici colo se mai zaresc 2,poate 3 fiinte care seamana a oameni...Si aud franturi de discutie: am cautat....cartea aceea......frumos scrisa....Hmmm,....o discutie inteligenta. Deci se poate sa nu discutam numai despre vreme,politica ,femeia vecinului si toate aceste subiecte atat de fade si de caracteristice unor tractoristi. De ce tractoristi? Pentru ca hai sa fim sinceri,nu o sa auzi la niste umili lucratori ai campului subiecte precum utilizarea fotonilor in stimularea implantarii semintei in cadrul ecosistemului. E de-a dreptul utopie. Revenind la eu si la cine sunt, pot spune ca incerc cu succes sa nu ies din tiparul citadelei.Nu pot spune ca ma incadrez perfect, dar diferentele pot fi ascunse. Insa am momente cand ma intreb: cum ar fi fost daca? Cum ar fi fost daca intreg mozaicul asta ar fi fost omogen? Oare ne-am fi inteles toti doar din priviri? Sau am fi ajuns sa ne plictisim de atata perfectiune?Cum ar fi fost daca in locul creaturilor astora colorate ar fi fost totul numai alb si negru? Ar mai fi existat chestiile amuzante? Ar mai fi existat tipare care sa fie incalcate sau in care sa nu te incadrezi? Ma intreb, oare ar fi gasit cineva un mod special de a fi alb sau negru? Sarind peste miile de intrebari care mi se perinda prin cap, vad zeci de perechi trecand incolo si incoace si prin mintea mea se plimba nonsalant un gand:Astia de unde au aparut? Fratilor, mai apar multe cupluri de nicaieri? Nici daca ploua o data la doua zile, nu erau atatea. Nici ciupercile nu sunt asa de multe precum cuplurile! Ce naiba, toata lumea si-a pus in gand sa se cupleze cat mai repede? Oare e invidia care vorbeste de undeva din adancul meu sau e realismul care sa incapataneaza sa observe fiecare detaliu, oricat de insignifiant ar parea? Pai stati sa analizez: daca ar fi invidie, ar insemna ca imi doresc si eu acelasi lucru. Hmmm, ciudat e ca nu imi doresc nimic, catusi de putin. Daca ar fi realismul, ar insemna ca scumpul meu creier s-a saturat de lancezeala in care e tinut si vrea sa

munceasca putin, sa proceseze cat mai multe detalii, ca sa nu o ia razna. Imi schimb privirea si vad acelasi lucru...Oau, cred ca imi trebuie o vacanta spirituala. :D Ce alte lucruri ale orasului ma fac sa imi doresc o viata in afara lui? Pai, copiii! De tot felul, de toate varstele. De ce? Pai din mai multe motive, bineinteles. Unul ar fi sunetele mai mult decat ascutite si fara rost scoase de aceste creaturi miniaturale. Un alt motiv ar fi acea miscare fara rost, in costumase care mai de care mai turbat colorate, ce iti fac ochii sa fuga literalmente aiurea in peisaj, intr-un soi de dans obositor. Ma uit mai mult in jos...Aproape ca mi-e teama sa mai imi ridic privirea de la asfalt, pentru ca risc sa descopar ca , in lumea unde credeam ca nimic nu mai poate sa ma surprinda, mai exista cel putin o stupiditate care sa ma lase cu gura cascata. Si uite asa, mai usor e sa urmaresc dungile asfaltului..indiferent cat sunt ele de strambe si de ciudate. Dar imi fac ceva curaj si ridic ochii:SOC! Oameni ataaaat de cunoscuti isi fac aparitia ca din senin, de dupa colt, nu stiu! Cum sa fac sa ocolesc situatia, fara sa fiu nevoita sa zic nici macar o silaba? Ahhh, si fara sa ma arunc in fata unei masini! Simplu, cobor capul si continui sa ma bucur de tacere. Ahhhahhhh, ce minunata tacere! Si totul e doar o fata diurna a orasului. Adevarata nebunie incepe noaptea. Oameni pe care nu i-ai mai vazut vreodata si pe care speri sa nu ii mai vezi niciodata isi fac aparitia ca din neant. Si fiecare persoana care trece provoaca o reactie mai mult decat usor de remarcat celor care prefera sa stea pe margine. Sunt insa si momente dragute,ca de exemplu intalnirea cu oameni pe care nu i-ai mai vazut de mult timp, colegi, prieteni...o multime de persoane placute. Dar iata ca vara s-a stins cu rapiditatea unui bat de chibrit in vant si din nou toamna,cu minunata ei paleta cromatica si-a facut loc in peisaj.Au disparut tonurile tampite ale pielii si hainelor, dar au aparut modelele si mai tampite. Desi regimul termic inca mai aduce a vara, toata lumea se incapataneaza sa se imbrace cat mai gros si mai neadecvat.Afara sunt undeva in jurul a 25 poate 30 de grade si vezi fel de fel de copilasi cu bocanci si eventual si cu cate un palton aproape imblanit. Fratilooor, daca de acum v-ati imbracat asa, in toiul iernii, cand frigul va veni pe bune...ce faceti? Va incuiati in casa pana vine primavara? Si nu ma pot abtine pentru ca pe langa aceste costumatii de-a dreptul apocaliptice, mai auzi si niste fraze de tipul Doamne, cat de cald imi e! Pai daca lasai cojocul de blana pentru iarna baba Dochia, si te imbracai cu stiu eu, un pulovar, probabil ca acum ziceai Ce frumoasa e toamna! Dar nu, cat mai multe tampenii si cat mai putina minte. Ati observat ceva nou? Si-au deschis portile scolile, liceele si aproximativ toate unitatile de invatamant. O sa intrebati: Asa si? Ce daca au inceput scolile, ce e nou in asta? Pai este ceva nou...sunt noi si noi probleme. Alea se innoiesc si se inmultesc in fiecare an. Ba nu sunt suficiente scaune, ba nu sunt suficiente clase, ba a venit un dragon la etajul y si tot asa. Oare voi apuca vreodata epoca in care scoala sa inceapa perfect si sa se termine epic de perfect? Si la aceasta intrebare, primul lucru care imi vine in cap este o parte din refrenul unei melodii...IN ALTA VIATA! Intrand pe poarta propriei institutii de invatamant, observ persoane noi...boboci sau bibani... Hmmm...nu s-ar zice. Se comporta cu o siguranta care ar face si superglue-ul gelos.:)) Nici n-ai zice ca sunt noi...ba parca, noi parem mai noi ca ei, mai nesiguri, mai timizi. De ce? Pentru ca noi nu epatam fiecare fita care se gaseste in componenta atomica a creierului nostru, nu ne imblonzim intentionat doar pentru 15 minute de popularitate...Nu chiraim strident si nepotrivit, cam ca rasul la o inmormantare. Si cu toate astea, aceste manifestari atrag un singur lucru...coate si zambete galese, miloase si compasive,

ca pentru niste fiinte ramase foarte foarte foarte in urma...:)) Daca asta nu e de-a dreptul malitios...nu stiu ce poate fi mai malitios de atat! Si fiecare zi se deruleaza cu incetineala unui melc pe sedative...La un moment dat ajungi sa te pierzi intre ganduri plumburii si chestii care se compun si se aduna si se scad, intre origini si probabil chestii care se afla in sisteme diferite...si nu mai ai timp nici sa respiri..Ai o viata agitata si mult prea busy pentru varsta pe care o ai.Iar in singura secunda libera care intervine pe neasteptate,iti topaie prin creieri intrebarea Si eu cand mai am timp sa stau si cu mine? Si boom boom pow, raspunsul te pocneste peste lobul parietal Tu esti proasta? Nu mai stai cu tine! Te chinui sa te integrezi intr-o ecuatie sociala care implica o si p si i. Timpul, mareata creatie a omului, facuta doar pentru a masura incetineala cu care se intampla lucrurile bune,pare sa mearga oarecum in contradictie cu el insusi. Si din moment ce aceasta contradictie exista, e imposibil de spus cand soarele mult visat se va arata si pe strada Y. Dar locuitorul umil al acelei strazi isi vede de treaba lui, aratandu-se indiferent la criticile si bataia de vant din jurul sau. Isi urmeaza propriul cer si propriii nori, calca pe propriile cadavre si se simte fericit cu asta. Nu are nevoie de tine si de morcovismele pe care te incapatanezi sa le emiti in eterul universal ,desi nimeni nu ti le cere.