Cisco It Essentials PC Hardware and Software v4 Subliniat PT Examen

1
CURS CISCO IT ESSENTIALS PC HARDWARE AND SOFTWARE V4

CAPITOLUL I:INTRODUCERE IN CALCULATOARELE PERSONALE
1.0 Introducere
Tehnologia Informatiei (IT) reprezinta proiectarea, dezvoltarea,
implementarea, asistenta si managementul componentelor
hardware ale unui calculator si al aplicatiilor software. Un
profesionist IT este informat in ceea ce priveste sistemele de
calculatoare si sistemele de operare. Acest capitol va prezenta o
imagine de ansamblu a certificarilor din domeniul IT si a
componentelor unui calculator personal de baza.
Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele
obiective:
Explicarea certificarilor din industria IT.

Descrierea unui calculator.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor
carcaselor si ale surselor de alimentare.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristilor
componentelor interne.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor porturilor
si cablurilor.
dispozitivelor de intrare.
echipamentelor de iesire.
Explicarea resurselor sistemului si rolul acestora.

1.1 Explicarea certificarilor din industria IT
Acest curs se va concentra asupra calculatoarelor de tip desktop
si laptop. Se va discuta si despre echipamente electronice,
precum PDA-urile (personal digital assistant) si telefoanele
mobile.
Pregatirea si experienta califica un tehnician pentru a putea opera

si depana aceste calculatoare si echipamente electronice
personale. Veti obtine abilitatile tehnice specializate necesare
pentru a instala, intretine si repara calculatoare. Obtinerea unei
certificari va va oferi mai multa incredere si va va creste
oportunitatile in domeniul IT.
Acest curs se concentreaza pe urmatoarele doua certificari:
CompTIA A+
The European Certification of Informatics Professional
(EUCIP) IT Administrator Certification (Modulele 1- 3)
Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini

urmatoarele obiective:
1.1
Identificarea nivelului de pregatire si certificarilor.

Descrierea Certificarii A+.
Descrierea Certificarii EUCIP.
Explicarea certificarilor din industria IT
Identificarea
nivelului
1.1.1
educatiei si
certificarilor
Tehnologia informatiei (IT) este un termen care cuprinde relatia
dintre hardware, software, retele si asistenta tehnica acordata
utilizatorilor. IT Essentials: PC Hardware and Software acopera
informatiile de care are nevoie un tehnician pentru a avea succes
in domeniul Tehnologiei Informatiei. Acest curs acopera
urmatoarele teme
Calculatoare personale
Procedurile de securitate in laborator
Depanare
Sisteme de operare
Laptop-urile
Imprimante si scannere
Retele
Securitate
Abilitati de comunicare
Cursul IT Essentials se concentreaza asupra a doua certificari din

industria hardware si software: CompTIA A+ si EUCIP. Acest curs
este numai o introducere in lumea IT. Un tehnician poate alege sasi continue studiile si sa primeasca urmatoarele certificari:
CCNA Cisco Certified Networking Associate

CCNP Cisco Certified Networking Professional
CCIE Cisco Certified Internetworking Expert

CISSP Certified Information System Security Professional
MCP Microsoft Certified Professional
MCSA Microsoft Certified Systems Administrator
MCSE Microsoft Certified Systems Engineer
Network+ CompTIA Network Certification
Linux+ CompTIA Linux Certification
Certificarile IT pot fi folosite drept acreditari pentru grade

universitare si de colegiu in domenii precum telecomunicatiile si
informatica.
1.1.2 Descrierea certificarii A+
Computing Technology Industry Association (CompTIA) a
dezvoltat programul de certificare A+. O certificare CompTIA A+,
prezentata in Figura 1, atesta faptul ca posesorul ei este un
tehnician hardware si software calificat. Certificarile CompTIA sunt
recunoscute in intreaga comunitate IT ca fiind una dintre cele mai
bune metode de a interactiona cu domeniul tehnologiei informatiei
si de a construi o cariera solida.
Un candidat pentru certificarea A+ trebuie sa treaca doua
examene. Primul examen este CompTIA A+ Essentials. Al doilea
examen avansat depinde de tipul de certificare dorit. Fiecare
examen avansat evalueaza competente specializate din una din
urmatoarele domenii:
Tehnician IT
Tehnician de asistenta la distanta
Tehnician pentru calculator
Examenul CompTIA A+: Essentials

Toti candidatii trebuie sa treaca examenul A+ Essentials (220-601).
Examenul acopera calificarile necesare pentru a instala, repara,
configura, depana, optimiza, diagnostica si mentine componente
hardware ale calculatoarelor personale si sisteme de operare.
Examenul CompTIA A+: Tehnician IT
Examenul CompTIA A+ (220-602) evalueaza un candidat pentru
specializarea tehnician de teren. Tehnicienii de teren lucreaza atat
in medii mobile cat si in birouri corporative.
Examenul CompTIA A+: Tehnician de asistenta la distanta
Examenul CompTIA A+ (220-603) evalueaza candidatii pentru
specializarea de tehnician de asistenta la distanta care sunt

responsabili pentru asistenta clientilor fara a avea acces la
echipamentele acestora. Un tehnician de asistenta la distanta
lucreaza intr-un call-center unde va rezolva probleme legate de
sistemul de operare sau conectivitate folosind o linie telefonica
sau Internetul.
Aceasta calificare poate fi intalnita si sub alte denumiri: tehnician
help-desk, tehnician call-center, specialist tehnic sau reprezentant
tehnic.
Examenul CompTIA A+: Tehnician pentru calculator
Examenul CompTIA A+ (220-604) examineaza cunostintele unui
tehnician pentru calculator. Tehnicianul pentru calculator are o
interactiune limitata cu utilizatorul si lucreaza in ateliere sau in
laboratoare. Tehnicianul pentru calculator este denumit si
tehnicianul de banca.
1.1.3 Descrierea certificarii EUCIP

Programul EUCIP IT Administrator ofera o certificare recunoscuta
de competenta in domeniul IT. Certificarea acopera standardele
descrise de Consiliul European al Societatilor de Informatica
Profesionala (CEPIS). Certificarea EUCIP IT Administrator consta
in cinci module, cu un examen pentru fiecare modul. Acest curs va
pregateste pentru modulele 1-3.
Modulul 1: Componentele Hardware ale Calculatorului
Modulul Componentele Hardware ale Calculatorului are ca cerinte
intelegerea constructiei de baza a unui calculator personal si
functiile componentelor. Candidatul ar trebui sa poata diagnostica
si repara in mod eficient problemele hardware. Candidatul ar
trebui sa poata sa dea sfaturi clientilor cu privire la hardware-ul
potrivit.
Modulul 2: Sisteme de Operare
Modulul Sisteme de Operare are ca cerinte familiarizarea cu
procedurile de instalare si de aducere la zi a celor mai utilizate
sisteme de operare si aplicatii. Candidatul ar trebui sa poata folosi
uneltele de sistem pentru depanarea si repararea sistemelor de
operare.
Modulul 3: Reteaua Locala si Servicii de Retea
Modulul Reteaua Locala si Servicii de Retea are ca cerinte
familiarizarea cu procedurile de instalare, utilizare si management
ale retelelor locale. Candidatul ar trebui sa poata adauga si sterge
utilizatori si resurse partajate. Candidatul ar trebui sa poata folosi
uneltele de sistem pentru depanarea si repararea retelelor.
Modulul 4: Utilizare Avansata a Retelelor
Acest modul iese din domeniul cursului IT Essentials, desi
anumite subiecte sunt acoperite. Modulul Utilizare Avansata a
Retelelor are ca cerinte intelegerea comunicarii in LAN.
Modulul 5: Securitate IT
Acest modul iese din domeniul cursului IT Essentials, desi
anumite subiecte sunt acoperite. Modulul Securitate IT are ca
cerinte familiarizarea cu metodele de securitate si particularitatile
disponibile pentru calculatoare izolate sau conectate in retea.
1.2 Descrierea unui calculator
Un sistem informatic este alcatuit din componente hardware si
software. Componentele hardware reprezinta echipamentele fizice
precum: carcasa, discurile de stocare, tastaturile, monitoarele,
cablurile, boxele si imprimantele. Termenul de software include
sistemul de operare si programele. Sistemul de operare da
instructiuni de operare unui calculator. Aceste operatii pot include
identificarea, accesarea si procesarea informatiei. Programele sau
aplicatiile indeplinesc functii diferite. Programele sunt extrem de
diverse in functie de tipul informatiei accesate sau generate. De
exemplu, instructiunile pentru verificarea contului bancar sunt
diferite de instructiunile pentru a simula o realitate virtuala pe
Internet.
Sectiunile urmatoare din acest capitol vor prezenta componentele
hardware dintr-un calculator.
1.3
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor carcaselor si

ale surselor de alimentare
Carcasa calculatorului protejeaza si sustine componentele interne

ale calculatorului. Toate calculatoarele au nevoie de o sursa de
tensiune pentru a transforma curentul alternativ (AC) de la priza in
curent continuu (DC). Dimensiunea si forma unei carcase depind
de placa de baza si alte componente interne.
Puteti alege o carcasa de dimensiuni mai mari in care sa incapa
componente suplimentare de care ati putea avea nevoie in viitor.
Puteti de asemenea alege o carcasa de dimensiuni mai mici care
ocupa un spatiu redus. In general, carcasa trebuie sa fie
rezistenta, usor de intretinut si sa aiba spatiu suficient pentru o
extindere ulterioara.
Sursa trebuie sa asigure suficienta energie electrica pentru
componentele instalate si pentru a permite adaugarea ulterioara
de noi componente. Daca alegeti o sursa care asigura doar
alimentarea componentelor instalate este posibil sa fie necesara
inlocuirea acesteia atunci cand veti adauga alte componente.
urmatoarele sarcini:
Descrierea carcaselor.
Descrierea surselor de alimentare.

1.3.1 Descrierea carcaselor
Carcasa unui calculator ofera cadrul pentru componentele interne
in timp ce permite inchiderea necesara pentru un plus de
protectie. Carcasele de calculator sunt de obicei facute din plastic,
otel si aluminiu si sunt disponibile intr-o gama variata de stiluri.
Dimensiunea si aranjarea carcasei poarta denumirea de factor de

forma. Sunt mai multe tipuri de carcase, dar factorul de forma
pentru carcase este de obicei desktop sau turn. Carcasele desktop
pot fi subtiri sau de dimensiune normala si cele turn pot fi mini
sau de dimensiune normala, asa cum sunt prezentate in Figura 1.
Carcasele au denumiri diferite:
Sasiu
Cabinet
Turn
Cutie
Housing
Pe langa protectie si sustinere, carcasele asigura un mediu

proiectat pentru a pastra componentele la o temperatura adecvata.
Ventilatoarele de carcasa sunt folosite pentru a misca aerul in
interiorul carcasei. Aerul care trece pe langa componentele calde,
absoarbe caldura si apoi iese din carcasa. Prin acest proces este
impiedicata supraincalzirea componentelor calculatorului.
Sunt mai multi factori care trebuie luati in considerare cand alegeti
o carcasa:
Dimensiunea placii de baza

Numarul de locuri pentru unitati de stocare interne sau
externe
Spatiul disponibil
In Figura 2 este prezentata o lista a tuturor detaliilor.

Pe langa protectie fata de factorii de mediu, carcasele previn
deteriorarea componentelor din cauza electricitatii statice.
Componentele interne ale calculatorului sunt impamantate prin
atasarea acestora la carcasa.
NOTA: Ar trebui sa alegeti o carcasa in functie de dimensiunile
fizice ale sursei de alimentare si ale placii de baza.
1.3.2 Descrierea surselor de alimentare
Sursa de alimentare, prezentata in Figura 1, transforma curentul
alternativ (AC), care provine dintr-o priza, in curent continuu (DC),
care are un voltaj mai scazut. Curentul continuu este folosit pentru
alimentarea tuturor componentelor unui calculator.
Conectori
Majoritatea conectorilor din zilele noastre sunt conectori codati.
Conectorii codati sunt proiectati pentru a fi inserati intr-o singura
directie. Fiecare parte a conectorului are un fir colorat cu un curent
de voltaj diferit care il parcurge, dupa cum este prezentat si in
Figura 2. Conectorii diferiti sunt folositi pentru conectarea
anumitor componente si diverse zone de pe placa de baza:
Un conector Molex este un conector codat utilizat la
conectarea unei unitati optice sau un hard disk.

Un conector Berg este un conector folosit la conectarea unei
unitati de discheta. Conectorul Berg este mai mic decat
conectorul Molex.
Placa de baza este conectata prin conectori de 20 sau 24 de
pini. Conectorul cu 24 de pini are doua randuri a cate 12 pini
fiecare si cel de 20 de pini are doua randuri de cate 10 pini
fiecare.
Un conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini are cate
doua randuri de cate doi sau patru pini si alimenteaza toate
zonele de pe placa de baza. Acesti conectori de patru sau opt
pini au aceeasi forma cu conectorul principal de alimentare
dar sunt de dimensiuni mai mici.
Standardele mai vechi de surse de alimentare foloseau doi
conectori numiti P8 si P9 pentru conectarea la placa de baza.
P8 si P9 sunt conectori necodati. Din aceasta cauza puteau fi
legati invers, putand astfel sa deterioreze placa de baza sau
sursa de alimentare. Instalarea presupunea alinierea
conectorului astfel incat firele negre sa fie impreuna la mijloc.
NOTA: Daca nu puteti insera un conector, incercati alta directie

sau asigurati-va inainte ca nu exista pini indoiti sau obiecte straine
care sa va impiedice. Amintiti-va ca daca vi se pare greu sa inserati
orice cablu sau componenta este posibil sa fie ceva in neregula.
Cablurile, conectorii si componentele sunt proiectate in asa fel
incat sa se potriveasca perfect. Nu fortati conectorii sau
componentele. Conectorii care sunt inserati in mod incorect vor
deteriora priza sau conectorul. Nu va grabiti si asigurati-va ca
manipulati in mod corect componentele hardware.
Electricitate si Legea lui Ohm
Exista patru marimi de baza in electricitate:
Voltaj (V)
Curent (I)
Putere (P)
Rezistenta (R)
Voltajul, curentul, puterea si rezistenta sunt termeni electronici pe

care un tehnician trebuie sa ii cunoasca:
Voltajul (tensiunea) este o marime care masoara forta
necesara pentru a impinge electronii printr-un circuit.

Voltajul se masoara in volti (V). Sursa de alimentare a unui
calculator produce de obicei mai multe voltaje diferite.
Curentul este marimea care masoara cantitatea de electroni
care trece printr-un circuit.
Curentul se masoara in amperi (A). Sursele de tensiune ale
unui calculator produc diferite amperaje corespunzatoare
fiecarui voltaj.
Puterea este marimea care masoara presiunea necesara
pentru a impinge electronii printr-un circuit, numita voltaj,
inmultita cu numarul de electroni care circula prin acel
circuit, numit curent. Unitatea de masura pentru putere este
watt (W). Sursele de tensiune sunt clasificate in functie de
puterea disipata.
Rezistenta este masura prin care un circuit se opune trecerii
curentului. Rezistenta se masoara in ohmi. O rezistenta mai
mica permite trecerea unui curent mai mare, deci mai multa
putere. O siguranta buna are o rezistenta mica sau masoara
aproximativ 0 ohmi.
Exista o ecuatie de baza care prezinta relatia acestor marimi.

Aceasta ecuatie indica faptul ca voltajul este egal cu produsul
dintre curent si rezistenta. Aceasta relatie reprezinta Legea lui
Ohm.
V = IR
Intr-un sistem electric, puterea (P) este egala cu produsul dintre
voltaj si curent.
P = VI
Intr-un circuit electric, o crestere a curentului sau a voltajului
rezulta intr-o crestere de putere.
De exemplu, imaginati-va un circuit simplu care are un bec de 9 V
conectat la o baterie de 9 V. Puterea disipata de bec este de 100 W.
Folosind ecuatia de mai sus, putem calcula valoarea curentului
necesar pentru a obtine 100 W prin becul alimentat la 9 V.
Pentru rezolvarea acestei ecuatii avem urmatoarele informatii:
P = 100 W
10
V=9V
I = 100 W/9 V = 11.11 A
Ce se intampla in cazul in care folosim o baterie de 12 V si un bec

de 12 V pentru a obtine o putere de 100 W?
100 W/12 V = 8.33 A
Sistemul produce aceeasi putere, dar foloseste mai putin curent.
Calculatoarele folosesc de obicei surse de alimentare din intervalul
200 W - 500 W. Totusi, unele calculatoare au nevoie de putere
cuprinsa intre 500 W si 800 W. La asamblarea unui calculator,
alegeti o sursa de alimentare cu o putere suficienta pentru a
alimenta toate componentele. Informatii despre puterea
componentelor pot fi obtinute din documentatia producatorului.
Cand alegeti o sursa de alimentare, asigurati-va ca acea sursa
produce suficienta energie pentru a alimenta componentele
instalate.
AVERTISMENT: Nu deschideti sursa de alimentare. Capacitatile din
interiorul sursei de alimentare, prezentata in Figura 3, pot ramane
incarcate pentru o perioada lunga de timp.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor componentelor
interne
Aceasta sectiune prezinta numele, scopurile si caracteristicile
componentelor interne ale unui calculator.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor

de baza.
Explicarea numelor, scopurilor si caracteristicilor
procesoarelor.
sistemelor de racire.
memoriilor ROM si RAM.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor
de extensie.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor unitatilor
de stocare.
11

cablurilor interne.
1.4. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de

1
baza
Placa de baza este circuitul integrat principal si contine
magistralele, sau caile circuitelor electrice, ce se gasesc intr-un
calculator. Magistralele permit datelor sa circule intre diferitele
componente care alcatuiesc un calculator. Figura 1 prezinta o
varietate de placi de baza. O placa de baza este cunoscuta si sub
numele de placa de sistem, backplane, sau placa principala.
Placa de baza cuprinde unitatea centrala de procesare (UCP),
memoria RAM, sloturi de extensie, ansamblul format din radiator
si ventilator, chip-ul BIOS si circuitele incorporate care
interconecteaza placa de baza cu celelalte componente. Socketurile, conectorii interni si externi si diferitele porturi sunt de
asemenea asezate pe placa de baza.
Factorul de forma al placii de baza depinde de dimensiunea si
forma placii. De asemena descrie asezarea fizica a diferitelor
componente si echipamente pe placa de baza. Exista diferiti
factori de forma pentru placile de baza dupa cum se poate
observa si in Figura 2.
Un set important de componente de pe placa de baza il reprezinta
chip set-ul. Chip set-ul este compus din diferite circuite integrate
atasate la placa de baza cu rolul de a controla modul de
interactiune al sistemului hardware cu UCP si placa de baza. UCP
este instalata intr-un slot sau socket de pe placa de baza. Socketul
de pe placa de baza determina tipul de UCP care poate fi instalat.
Chip set-ul placii de baza permite procesorului sa comunice si sa
interactioneze cu celelalte componente din calculator si sa
schimbe date cu memoria sistemului sau RAM-ul, hard disk-uri,
placi video si alte dispozitive de iesire. Chip set-ul stabileste cata
memorie poate fi adaugata la placa de baza. Chip set-ul determina
de asemenea tipul de conectori de pe placa de baza.
Majoritatea chip set-urilor sunt impartite in doua componente
distincte: Northbridge si Southbridge. Scopul fiecarei componente
variaza in functie de producator, dar in general northbridge-ul
12
controleaza accesul catre RAM si placa video si vitezele la care

UCP-ul poate comunica cu acestea. Placa video este cateodata
integrata in Northbridge. Southbridge-ul, in cele mai multe cazuri,
permite procesorului sa comunice cu hard disk-urile, placa de
sunet, porturile USB si alte porturi de intrare/iesire.
Explicarea numelor, scopurilor si caracteristicilor
procesoarelor
Unitatea centrala de prelucrare (UCP) este considerata creierul
calculatorului. Este cunoscuta si sub numele de procesor.
Majoritatea calculelor se efectueaza in procesor. In termeni de
putere de procesare, unitatea centrala de prelucrare este cea mai
importanta componenta a unui calculator. UCP-urile sunt fabricate
sub diverse forme, fiecare stil avand nevoie de un anumit tip de
slot sau socket pe placa de baza. Cei mai cunoscuti producatori
de microprocesoare sunt Intel si AMD.
1.4.2
Socketul sau slotul unui procesor este conectorul care joaca rol
de interfata intre placa de baza si procesor. Majoritatea socketilor
si procesoarelor folosite la ora actuala au la baza arhitectura pin
grid array (PGA), in care pinii de pe partea de dedesubt a
procesorului sunt inserati in socket, fara a folosi forta (zero
insertion force - ZIF). ZIF se refera la forta necesara pentru a
insera un procesor intr-un socket sau slot de pe placa de baza.
Procesoarele bazate pe sloturi sunt proiectate in forma de cartus
si intra intr-un slot asemanator cu cele folosite de placile de
extensie. Figura 1 prezinta cele mai comune specificatii ale unei
UCP.
Unitatea de procesare executa un program, care reprezinta o
secventa de instructiuni stocate in prealabil. Fiecare model de
procesor are un set de instructiuni pe care le executa. Procesorul
executa programul prin procesarea fiecarei secvente de date dupa
cum este ghidat de program si de setul de instructiuni. In timp ce
unitatea centrala de procesare executa un pas din program,
instructiunile ramase si datele sunt stocate in apropiere intr-o
memorie speciala numita cache. Exista doua arhitecturi majore ale
setului de instructiuni:
Reduced Instruction Set Computer (RISC) Aceste

arhitecturi folosesc un set relativ mic de instructiuni si chip-
13
urile RISC sunt proiectate sa execute aceste instructiuni

foarte rapid.
Complex Instruction Set Computer (CISC) Aceste
arhitecturi folosesc un set larg de instructiuni, rezultand mai
putini pasi executati pentru o operatie.
Unele procesoare incorporeaza hyperthreading pentru o crestere

de performanta. In cazul folosirii tehnicii hiperthreading, unitatea
centrala de procesare poate executa simultan mai multe segmente
de cod pe fiecare banda de asamblare. Pentru un sistem de
operare, un singur procesor care foloseste hyperthreading apare
ca doua procesoare.
Puterea unui procesor este masurata prin viteza si cantitatea de
date pe care o poate procesa. Viteza unui procesor este evaluata
in ciclii pe secunda. Viteza unui procesor actual este masurata in
milioane de ciclii pe secunda, numiti megahertzi (MHz) sau
miliarde de ciclii pe secunda, numiti gigahertzi (GHz). Cantitatea
de date pe care un procesor o poate procesa la un moment dat
depinde de magistrala de date a procesorului. Aceasta este numita
si magistrala procesorului sau front side bus (FSB). Cu cat
magistrala este mai mare, cu atat este mai puternic procesorul.
Procesoarele actuale au o magistrala de date de 32 sau 64 de biti.
Overclocking-ul este o tehnica folosita pentru a determina
procesorul sa functioneze la o viteza mai mare decat specificatiile
originale. Overclocking-ul nu este o metoda sigura de crestere a
performantei unui calculator si poate avea ca efect defectarea
procesorului.
MMX este un set de instructiuni multimedia incorporate in
procesoarele Intel. Procesoarele care suporta MMX pot efectua
multe operatii multimedia obisnuite care sunt efectuate de obicei
de placi de sunet sau video separate. Totusi, doar aplicatiile
software scrise special pentru a apela instructiuni MMX pot folosi
avantajele acestui set de instructiuni.
Cele mai noi tehnologii de proiectare a procesoarelor a rezultat in
gasirea de noi moduri de a incorpora mai multe unitati centrale de
prelucrare pe acelasi cip. Mai multe procesoare sunt capabile sa
proceseze concurent mai multe instructiuni:
14
Procesoare Single Core Un singur nucleu (core) aflat pe cip

se ocupa de toate prelucrarile. Un producator de placi de
baza poate asigura socketuri pentru mai mult de un singur
procesor, dand astfel posibilitatea de a construi un
calculator multi-procesor puternic.
Procesoare Dual Core Doua nuclee intr-un singur cip in

care ambele nuclee proceseaza informatia simultan.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor sistemelor
1.4.3 de racire
Componentele electronice genereaza caldura. Caldura este

generata la trecerea curentului prin componentele sistemului.
Componentele unui calculator functioneaza mai bine intr-un mediu
racoros. In cazul in care caldura nu este evacuata, este posibil ca
sistemul sa functioneze mai lent. Daca se acumuleaza prea multa
caldura, componentele calculatorului pot fi deteriorate.
Cresterea circulatiei aerului in interiorul carcasei unui calculator
permite o evacuare mai eficienta a caldurii. Un ventilator de
carcasa, prezentat in Figura 1, este instalat in carcasa
calculatorului pentru a face procesul de racire mai eficient.
In plus fata de ventilatoarele de carcasa, radiatorul de pe procesor
inlatura caldura de pe nucleul acestuia. Un ventilator aflat
deasupra radiatorului, prezentat in Figura 2, evacueaza caldura de
pe procesor.
Alte componente sunt de asemenea susceptibile la deteriorare din
cauza caldurii si sunt cateodata dotate cu ventilatoare. Ca si
procesorul, placile video produc o cantitate mare de caldura.
Exista ventilatoare dedicate pentru racirea unitatii de procesare
grafica, precum cele prezentate in Figura 3.
Calculatoarele care au unitati centrale de procesare sau unitati de
procesare grafica foarte rapide pot folosi sisteme de racire cu apa.
O placa de metal este asezata deasupra procesorului si apa este
pompata pe deasupra acesteia pentru a colecta caldura produsa
de unitatea centrala de procesare. Apa este pompata catre un
radiator pentru a fi racita cu ajutorul aerului si apoi este
recirculata.
15
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor memoriilor

ROM si RAM
ROM
Chip de memorie Read-Only Memory (ROM) sunt localizate pe
placa de baza. Chip-urile ROM contin instructiuni care pot fi
accesate in mod direct de catre unitatea centrala de procesare.
Instructiunile de baza folosite la pornirea (boot) calculatorului si la
incarcarea sistemului de operare sunt stocate in ROM. Chip-urile
ROM isi pastreaza continutul chiar si dupa ce a fost oprita
alimentarea. Continutul acestora nu poate fi sters sau modificat
prin mijloace obisnuite. Diferitele tipuri de ROM sunt prezentate in
Figura 1.
1.4.4
NOTA: ROM poate fi gasit si sub denumirea de firmware. Acest

lucru poate crea confuzie deoarece firmware reprezinta de fapt
software-ul pastrat intr-un chip ROM.
RAM
Random Access Memory (RAM) este o memorie care stocheaza
temporar datele si programele care sunt accesate de catre
procesor. RAM este o memorie volatila, ceea ce inseamna ca isi va
pierde continutul atunci cand calculatorul este inchis. Cu cat
exista mai multa memorie RAM in calculator cu atat creste
capacitatea de stocare si procesare a programelor si fisierelor de
dimensiuni mari, crescand de asemenea performanta sistemului.
Diferitele tipuri de RAM sunt prezentate in Figura 2.
Module de memorie
Primele calculatoare aveau RAM-ul instalat pe placa de baza ca
chip-uri individuale. Aceste chip-uri individuale, numite chip-uri
dual inline package (DIP), erau greu de instalat si se desprindeau
de pe placa de baza destul de des. Pentru a rezolva aceasta
problema, proiectantii au lipit chip-urile pe un circuit special numit
modul de memorie. Diferitele tipuri de module de memorie sunt
prezentate in Figura 3.
NOTA: Modulele de memorie pot avea o fata sau doua fete.
Modulele de memorie cu o singura fata contin RAM pe o singura
fata a modulului. Modulele de memorie cu doua fete contin RAM
pe ambele fete ale modulului.
16
Cache
SRAM este folosit ca memorie cache pentru a stoca datele folosite
cel mai frecvent. SRAM permite procesorului sa acceseze mai
repede date pe care in mod normal ar trebui sa le citeasca din
DRAM sau memoria principala, care sunt mai lente. Cele trei tipuri
de memorie cache sunt prezentate in Figura 4.
Verificarea erorilor
Erorile de memorie se produc in momentul in care datele nu sunt
stocate corect in chip-urile RAM. Calculatorul foloseste diverse
metode pentru a detecta si corecta erorile de memorie. Figura 5
prezinta trei moduri diferite de verificare a erorilor de memorie.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de
extensie
Placile de extensie cresc functionalitatea unui calculator prin
adaugarea de controlere pentru echipamente specifice sau prin
schimbarea porturilor defecte. Figura 1 prezinta diverse tipuri de
placi de extensie. Placile de extensie sunt folosite pentru a extinde
si personaliza capacitatile unui calculator:
1.4.5
Placa de retea (Network Interface Card - NIC) Conecteaza

calculatorul la o retea folosind un cablu de retea
Placa de retea pentru conexiune fara fir Conecteaza
calculatorul la o retea folosind frecvente radio
Placa de sunet Ofera capacitati audio
Placa video Ofera capacitati video
Modem Conecteaza calculatorul la Internet folosind o linie
telefonica
Adaptor SCSI Conecteaza echipamente SCSI, cum ar fi
hard disk-uri si unitati de benzi magnetice la un calculator
Adaptor RAID Conecteaza mai multe hard disk-uri la un
calculator pentru a oferi redundanta si o crestere a
performantei
Port USB Permite conectarea de echipamente periferice la
calculator
Port paralel Permite conectarea de echipamente periferice
la calculator
Port serial Permite conectarea de echipamente periferice la
calculator
17
Calculatoarele au porturi de extensie pe placa de baza ce permit

instalarea de placi de extensie. Tipul de conector folosit de placa
de extensie trebuie sa coincida cu cel al portului de extensie. O
placa de extensie poate fi folosita pentru calculatoarele cu un
factor de forma LPX pentru a permite celorlalte placi de extensie
sa fie instalate orizontal. O placa de extensie de acest tip se
utilizeaza de obicei pentru calculatoarele desktop slim-line. In
Figura 2 sunt prezentate diferite tipuri de porturi de extensie
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor unitatilor
1.4.6
de stocare
O unitate de stocare citeste sau scrie informatii pe medii de
stocare magnetice sau optice. O unitate de stocare poate fi
folosita pentru a stoca date permanent sau pentru a citi informatii
de pe un hard-disk. Unitatile pot fi instalate in carcasa
calculatorului, ca de exemplu hard-disk-ul. Pentru portabilitate,
unele unitati de stocare se pot conecta la calculator folosind un
port USB, FireWire sau SCSI. Aceste unitati portabile sunt numite
unitati detasabile si pot fi folosite de mai multe calculatoare.
Exemple de unitati de stocare comune:
Unitate de discheta
Hard disk
Unitate optica
Unitate flash
Unitate de retea
Unitatea de discheta
O unitate de discheta este un echipament de stocare care
foloseste discuri flexibile de 3.5 inch. Aceste discuri flexible
magnetice pot stoca 720 KB sau 1.44 MB de date. Intr-un
calculator, unitatea de discheta este configurata ca fiind unitatea
A: . Unitatea de discheta poate fi folosita pentru a porni
calculatorul daca se foloseste o discheta de boot. Exista si
dischete de 5.25 inch dar, fiind o tehnologie veche, nu mai sunt
folosite.
Hard disk
Hard disk-ul este o unitate magnetica de stocare care este
instalata in interiorul unui calculator. Este folosit pentru a stoca
date permanent. Intr-un calculator, hard disk-ul este de obicei
configurat ca partitia C: si contine sistemul de operare si
aplicatiile. Hard disk-ul este de obicei configurat ca prima unitate
18
in secventa de pornire. Capacitatea de stocare a unui hard disk

este masurata in miliarde de biti, adica gigabiti (GB). Viteza unui
hard disk este masurata in numarul de miscari de revolutie pe
minut (RPM). Pentru a mari capacitatea de stocare se pot adauga
mai multe hard disk-uri.
Unitatea optica
O unitate optica este o unitate de stocare ce foloseste tehnologia
laser pentru a citi date de pe mediul optic. Exista doua tipuri de
unitati optice:
Compact disc (CD)

Digital versatile disc (DVD)
Mediile CD si DVD pot fi inregistrate anterior (read-only),

inscriptibile (scriere o singura data) sau reinscriptibile (citire si
scriere de mai multe ori). CD-urile au o capacitate de stocare de
aproximativ 700 MB. DVD-urile au o capacitate de stocare de
aproximativ 8.5 GB pe o parte a discului.
Exista mai multe tipuri de medii optice:
CD-ROM Mediul CD read-only este inregistrat in prealabil.

CD-R Mediul CD-recordable poate fi inscriptionat o singura
data.
CD-RW Mediul CD-rewritable care poate fi inscriptionat,
sters si reinscriptionat.
DVD-ROM Mediul DVD read-only care este inregistrat in
prealabil.
DVD-RAM Mediul DVD random access memory care poate
fi inscriptionat, sters si reinscriptionat.
DVD+/-R Mediu DVD-recordable care poate fi inscriptionat
o singura data.
DVD+/-RW DVD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters
si reinscriptionat.
Unitate flash
O unitate de memorie flash, cunoscuta si ca stick de memorie,
este un tip de echipament de stocare care se conecteaza la un
port USB. Un stick de memorie foloseste un tip special de
memorie care nu are nevoie de alimentare pentru a stoca datele.
Aceste tipuri de unitati de stocare pot fi accesate de sistemul de
19
operare la fel ca si celelalte tipuri de unitati.

Tipuri de interfete
Hard-disk-urile si unitatile optice sunt fabricate avand diverse
tipuri de interfete care sunt folosite pentru conectarea la un
calculator. Pentru a instala o unitate de stocare in calculator,
interfata de conectare trebuie sa se potriveasca cu controller-ul de
pe placa de baza. Exemple de interfete comune:
IDE Integrated Drive Electronics, cunoscuta si sub

denumirea Advanced Technology Attachment (ATA) este un
tip de controller mai vechi care este folosit la conectarea
hard-disk-urilor. Interfata IDE foloseste un conector cu 40 de
pini.
EIDE Enhanced Integrated Drive Electronics, cunoscut si
ca ATA-2, este o versiune mai noua a controller-ului IDE.
EIDE suporta hard-disk-uri mai mari de 512 MB, foloseste
acces direct la memorie (DMA) pentru cresterea vitezei si
foloseste AT Attachment Packet Interface (ATAPI) pentru a
conecta unitatile optice si cu banda magnetica la magistrala
EIDE. Interfata EIDE foloseste un conector de 40 de pini.
PATA Parallel ATA este o versiune cu transmisie paralela a
interfetei ATA.
SATA Serial ATA este o versiune cu transmisie seriala a
interfetei ATA. O interfata SATA are un conector cu 7 pini.
SCSI Small Computer System Interface este un controller

de interfata care poate conecta pana la 15 unitati de stocare.
SCSI poate conecta atat unitati interne cat si externe. O
interfata SCSI foloseste conectori cu 50 de pini, 60 de pini
sau 80 de pini.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor cablurilor
1.4.7
interne
Unitatile de stocare necesita atat un cablu de alimentare cat si un
cablu de date. O sursa de alimentare va avea un conector de
alimentare SATA pentru unitati SATA, un conector de alimentare
de tip Molex pentru unitati PATA si un conector de tip Berg cu 4
pini pentru unitati de discheta. Butoanele si LED-urile de pe fata
carcasei se conecteaza la placa de baza prin cablurile de pe panoul
din fata.
Cablurile de date conecteaza unitatile la controler-ul de disc,
20
localizat pe o placa de extensie sau pe placa de baza. Exemple de

cabluri de date obisnuite:
Cablu de date pentru unitatea de discheta (FDD) Cablul de

date are maxim doi conectori de 34 de pini pentru unitatea de
stocare si un conector de 34 de pini pentru controler-ul de
disc.
Cablu de date PATA (IDE) Cablul de date Parallel ATA are
40 de conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru
unitati de stocare si un conector de 40 de pini pentru
controler-ul de disc.
Cablu de date PATA (EIDE) Cablul de date Parallel ATA are
80 de conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru
unitati de stocare si un conector de 40 de pini pentru
controler-ul de disc
Cablu de date SATA Cablul de date Serial ATA are sapte
conductori, un conector codat pentru unitatea de stocare si
unul pentru controler-ul de disc.
Cablu de date SCSI Exista trei tipuri de cabluri SCSI. Un
cablu de date SCSI ingust are 50 de conductori, pana la sapte
conectori de 50 de pini pentru unitatile de stocare si un
conector de 50 de pini pentru controler-ul de disc, denumit si
host adapter. Un cablu SCSI lat are 68 de conductori, pana la
cincisprezece conectori de 68 de pini pentru unitatile de
stocare si un conector de 68 de pini pentru host adapter. Un
cablu de date SCSI Alt-4 are 80 de conductori, pana la 15
conectori de 80 de pini pentru unitatile de stocare si un
conector de 80 de pini pentru host adapter.
NOTA: Dunga colorata de pe un cablu identifica pinul 1 al acelui

cablu. Cand instalati un cablu de date, asigurati-va ca pinul 1 de pe
cablu este conectat la pinul 1 de pe unitate sau controller. Unele
cabluri pot fi codificate si in consecinta se pot conecta numai intrun anumit sens la unitatea de stocare sau controler-ul de disc.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor porturilor si
cablurilor
Porturile de intrare/iesire (I/O) ale unui calculator conecteaza
echipamente periferice cum ar fi imprimante, scannere si
echipamente portabile. Urmatoarele porturi si cabluri sunt utilizate
1.5
21
in mod curent:
Serial
USB
FireWire
Paralel
SCSI
Retea
PS/2
Audio
Video
Porturi si cabluri seriale

Un port serial poate fi un conector DB-9, ca cel prezentat in Figura
1, sau DB-25 male. Porturile seriale transmit datele bit cu bit.
Pentru a conecta un echipament serial, de exemplu un modem sau
o imprimanta, trebuie folosit un cablu serial. Un cablu serial poate
avea o lungime maxima de 15.2 metri (50 feet).
Cabluri si porturi USB
Interfata Universal Serial Bus (USB) este o interfata care are rolul
de a conecta echipamente periferice la un calculator. Initial a fost
proiectata pentru a inlocui conexiunile seriale si paralele.
Echipamentele USB sunt hot-swappable, ceea ce inseamna ca
utilizatorii pot conecta si deconecta echipamentele si in cazul in
care calculatorul este pornit. Conectorii USB sunt folositi de
calculatoare, camere, imprimante, scannere, echipamente de
stocare si multe alte echipamente electronice. Un hub USB este
folosit pentru a conecta mai multe echipamente USB. Un singur
port USB al unui calculator poate conecta simultan pana la 127 de
echipamente diferite folosind mai multe hub-uri USB. Unele
echipamente pot de asemenea sa fie alimentate prin intermediul
portului USB, eliminand astfel nevoia unei surse externe de
alimentare. In Figura 2 sunt prezentate cabluri cu conectori USB.
USB 1.1 permitea transmisia la viteze de pana la 12 Mbps in mod
full-speed si 1.5 Mbps in modul low speed. USB 2.0 permite
transmisia la viteze de pana la 480 Mbps. Echipamentele USB pot
transfera date pana la viteza maxima permisa de portul la care
sunt conectate.
Porturi si cabluri FireWire
FireWire este o interfata de mare viteza, hot-swappable care
22
conecteaza echipamente periferice la un calculator. La un singur

port FireWire se pot conecta pana la 63 de echipamente. Unele
echipamente pot fi alimentate prin portul FireWire, eliminand astfel
nevoia unei surse externe de alimentare. FireWire foloseste
standardul IEEE 1394 si este cunoscut si sub numele i.Link.
Standardul IEEE 1394a permite viteze de transfer de pana la 400
Mbps si cabluri de lungime de pana la 4.5 metri (15 feet). Acest
standard poate folosi conectori cu 6 pini sau 4 pini. Standardul
IEEE 1394b permite viteze de peste 800 Mbps si foloseste
conectori cu 9 pini. In Figura 3 sunt prezentate cabluri cu
conectori FireWire.
Cabluri si porturi paralele
Un port paralel al unui calculator este un conector standard DB-25
female de tip A. Un port paralel al unei imprimante este un
conector standard Centronics de tip B cu 36 de pini. Unele
imprimante mai noi pot folosi conectori de tip C cu 36 de pini.
Porturile paralele pot transmite 8 biti de date la un moment dat si
folosesc standardul IEEE 1284. Pentru a conecta un echipament
paralel, cum ar fi o imprimanta, trebuie folosit un cablu paralel. Un
cablu paralel, ca cel prezentat in Figura 4, are o lungime maxima
de 4.5 metri (15 feet).
Cabluri si porturi SCSI
Un port SCSI poate transmite date la o viteza care depaseste 320
Mbps si poate conecta pana la 15 echipamente. Daca doar un
echipament SCSI este conectat la un port SCSI, cablul poate avea
pana la 24.4 metri (80 feet) lungime. Daca mai multe echipamente
sunt conectate la un port SCSI, cablul poate avea pana la 12.2
metri (40 feet) lungime. Un port SCSI al unui calculator poate fi
unul din urmatoarele trei tipuri, prezentate in Figura 5:
Conector DB-25 female

Conector female de mare densitate cu 50 de pini
Conector female de mare densitate cu 68 de pini
NOTA: Echipamentele SCSI trebuie sa aiba terminatii la capetele

lantului SCSI. Parcurgeti manualul echipamentului pentru a
cunoaste procedurile corecte de terminare.
ATENTIE: Unii conectori SCSI se aseamana cu cei paraleli. Aveti
23
grija sa nu conectati cablul la portul gresit. Voltajul folosit de

formatul SCSI poate defecta o interfata paralela. Conectorii SCSI
ar trebui sa fie clar etichetati.
Cabluri si porturi de retea
Un port de retea, cunoscut si sub numele de port RJ-45,
conecteaza calculatorul in cadrul unei retele. Viteza conexiunii
depinde de tipul portului de retea. Un port Ethernet standard poate
transmite la viteze de pana la 10 Mbps, Fast Ethernet de pana la
100 Mbps si Gigabit Ethernet de pana la 1000 Mbps. Lungimea
maxima a unui cablu de retea este de 100 metri. (328 feet) Un
conector de retea este prezentat in Figura 6.
Porturi PS/2
Portul PS/2 este folosit pentru a conecta tastatura sau mouse-ul la
calculator. Portul PS/2 este un conector female cu 6 pini de tip
mini-DIN. De obicei, conectorii pentru tastatura si mouse sunt
colorati diferit, ca cei prezentati in Figura 7. Daca porturile nu sunt
codificate prin culori, cautati un simbol de mici dimensiuni
reprezentand un mouse sau o tastatura in apropierea fiecarui port.
Porturi audio
Un port audio conecteaza echipamente audio la calculator. Cele
mai comune tipuri de porturi sunt prezentate in Figura 8:
Line In Conecteaza calculatorul la o sursa externa, cum ar

fi un sistem stereo
Microfon Se conecteaza la un microfon
Line Out Se conecteaza la boxe sau casti
Gameport/MIDI Se conecteaza la un joystick sau un
echipament care dispune de o interfata MIDI
Porturi si conectori video

Un port video conecteaza un monitor la calculator. Figura 9
prezinta doua dintre cele mai comune porturi video. Exista mai
multe tipuri de porturi si conectori video:
Video Graphics Array (VGA) VGA are un conector female

cu 15 pini aranjati pe 3 randuri si asigura iesirea analog spre
un monitor.
Digital Visual Interface (DVI) DVI are un conector female cu
24 de pini sau 29 de pini si asigura semnal digital comprimat
24
de iesire catre un monitor. DVI-I asigura atat semnal analog

cat si digital. DVI-D asigura doar semnal digital.
High-Definition Multimedia Interface (HDMi) HDMi are un
conector cu 19 pini care asigura semnale digitale de iesire
atat video cat si audio.
S-Video S-Video are un conector de 4 pini care asigura
semnale video analog.
Component/RGB RGB are trei cabluri ecranate (rosu,

verde, albastru) cu mufe RCA si asigura semnale video
analog.
1. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor dispozitivelor
6 de intrare
Un echipament de intrare este folosit pentru a introduce date sau
instructiuni in calculator. Exemple de echipamente de intrare:
Mouse si tastatura
Aparat de fotografiat digital si camera video digitala
Echipament de autentificare biometric
Touch screen
Scanner
Mouse-ul si tastatura sunt cele mai folosite echipamente de

intrare. Mouse-ul este folosit pentru a naviga prin interfata grafica
pentru utilizator (GUI). Tastatura este folosita pentru a introduce
comenzile text ce controleaza calculatorul.
Aparatul foto digital si camerele video digitale, prezentate in
Figura 1, creeaza imagini ce pot fi stocate pe suport magnetic.
Pozele sunt pastrate ca fisiere ce pot fi vizualizate, printate sau
modificate.
Identificarea biometrica foloseste particularitatile fiecarui utilizator
cum ar fi amprente, recunoasterea vocii sau scanarea retinei. In
combinatie cu numele de utilizator normale, biometria garanteaza
ca numai persoanele autorizate acceseaza datele respective.
Figura 2 prezinta un laptop care are incorporat un scanner de
amprente.
Un touch screen are un panou transparent sensibil la modificari
de presiune. Un calculator primeste instructiuni specifice in
functie de zona de pe ecran care este atinsa de utilizator.
25
Un scanner produce o imagine digitala a unui document. Imaginea

digitala este stocata intr-un fisier care poate fi vizualizat, printat
sau modificat. Un cititor de cod de bare este un tip de scanner
care citeste coduri universale de bare ale produselor. Este folosit
la scara larga pentru informatii despre preturi si inventar.
echipamentelor de iesire
Un echipament de iesire este folosit pentru a prezenta
utilizatorului informatii de la un calculator. Exemple de dispozitive
de iesire:
1.7
Monitoare si proiectoare
Imprimante, scannere si fax-uri
Boxe si casti
Monitoare si proiectoare
Monitoarele si proiectoarele sunt principalele echipamente de
iesire pentru un calculator. Exista diferite tipuri de monitoare,
dupa cum este prezentat in Figura 1. Cea mai importanta diferenta
intre aceste tipuri de monitoare este tehnologia folosita pentru a
crea o imagine:
CRT Monitoarele cu tub catodic reprezinta categoria cea

mai intalnita de monitoare. Undele de electroni de culoare
rosie, verde si albastra se deplaseaza pe suprafata imbracata
in fosfor a ecranului. Fosforul lumineaza la contactul cu
undele de electroni. Suprafata care nu este in contact cu
undele de electroni nu lumineaza. Combinatia zonelor
luminate si neluminate creeaza imaginea pe ecran.
Majoritatea televizoarelor folosesc aceasta tehnologie.
LCD Monitoarele cu cristale lichide sunt folosite mai ales la
laptop-uri si unele proiectoare. Sunt alcatuite din doua filtre
polarizate cu o solutie de cristale lichide intre ele. Un curent
electric aliniaza cristalele astfel incat lumina sa fie sau nu
lasata sa treaca. Imaginea este produsa de efectul luminii
care trece prin unele zone si prin altele nu. Exista doua tipuri
de monitoare LCD, cu matrice activa sau cu matrice pasiva.
Matricea activa este denumita si TFT (thin film transistor).
Tehnologia TFT permite controlul fiecarui pixel, creand
imagini in culori foarte clare. Monitoarele cu matrice pasiva
26
sunt mai ieftine decat cele cu matrice activa dar nu permit un

control al imaginii la fel de bun.
DLP Procesarea digitala a luminii este o alta tehnologie
folosita de proiectoare. Proiectoarele DLP folosesc o roata
ce contine culori impreuna cu o retea de oglinzi controlate de
un microprocesor numit echipament digital de micro-oglinzi
(digital micromirror device - DMD). Fiecare oglinda
corespunde unui anumit pixel. Fiecare oglinda reflecta
lumina catre sau dinspre sistemul optic al proiectorului. Prin
acest proces se creeaza o imagine monocromatica cu pana
la 1024 de nuante de gri. Roata de culori adauga informatiile
despre culori pentru a completa imaginea color proiectata.
Rezolutia monitorului se refera la nivelul de detaliu la care poate fi

reprodusa o imagine. Figura 2 reprezinta un grafic al celor mai
utilizate rezolutii. O rezolutie mai mare produce o imagine de o
calitate superioara. Exista mai multi factori care influenteaza
rezolutia unui monitor:
Pixel Termenul pixel este o abreviere a sintagmei "picture

element" (element al unei imagini). Pixelii reprezinta punctele
mici care compun un ecran. Fiecare pixel are trei
componente: rosu, verde si albastru.
Inaltimea punctului Inaltimea punctului reprezinta distanta
dintre pixeli pe ecran. O inaltime mai mica a punctului
produce o imagine de o calitate mai mare.
Rata de reimprospatare Rata de reimprospatare reprezinta
frecventa la care imaginea este reafisata. O rata de
reimprospatare mai mare produce o imagine mai buna si
reduce nivelul de oscilatie al imaginii.
Interlace/Non-Interlace Monitoarele care folosesc tehnica
intreteserii (interlace) creeaza imaginea scanand ecranul de
doua ori. Prima scanare acopera liniile impare, de sus in jos
si a doua scanare acopera liniile pare. Monitoarele care nu
folosesc tehnica intreteserii creeaza imaginea prin scanarea
ecranului o singura data, linie cu linie, de sus in jos.
Majoritatea monitoarelor CRT actuale sunt non-intretesute.
Culori Orizontal-Verticale (HVC) Numarul de pixeli de pe o
linie reprezinta rezolutia orizontala. Numarul de linii de pe
ecran reprezinta rezolutia verticala. Numarul de culori care
poate fi reprodus reprezinta rezolutia culorii.
Raportul de aspect Raportul de aspect reprezinta raportul
dintre latimea si inaltimea suprafetei monitorului. De
27
exemplu un raport de aspect 4:3 este echivalent cu o

suprafata de vizualizare cu o latime de 16 inch si o inaltime
de 12 inch. De asemenea un raport de aspect 4:3 este
echivalent si cu o suprafata de vizualizare cu o latime de 24
inch si o inaltime de 18 inch. O suprafata de vizualizare de 22
inch latime si 12 inch inaltime are un raport de aspect de
11:6.
Monitoarele au comenzi care ajusteaza calitatea imaginii. In
continuare sunt prezentate cateva exemple de setari ale unui
monitor:
Luminozitatea Intensitatea imaginii

Contrast Raportul intre luminos si intunecat
Pozitia Localizarea in plan vertical si orizontal a imaginii pe
ecran
Reset Revenirea monitorului la setarile initiale
Imprimante, scannere si fax-uri

Imprimantele sunt echipamente de iesire care creeaza copii fizice
ale fisierelor din calculator. Unele imprimante sunt specializate
pentru aplicatii particulare cum ar fi imprimarea fotografiilor color.
Alte imprimante multifunctionale, ca cea prezentata in Figura 3,
sunt concepute pentru a furniza mai multe servicii precum
imprimare, fax si functii de copiere.
Boxe si casti
Boxele si castile sunt echipamente de iesire pentru semnale
audio. Majoritatea calculatoarelor au suport audio, fie integrat in
placa de baza, fie printr-o placa de extensie. Suportul audio
include porturi care permit intrarea si iesirea de semnale audio.
Placa de sunet contine un amplificator care permite alimentarea
castilor si a boxelor externe, care sunt prezentate in Figura 4.
1.8 Explicarea resurselor sistemului si rolul acestora
Resursele sistemului au rolul de a realiza comunicarea intre
unitatea centrala de procesare (UCP) si alte componente dintr-un
calculator. Exista trei resurse principale de sistem:
Cereri de intrerupere (IRQ)

Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O)
28
Acces direct la memorie (DMA)
Cereri de intrerupere
Cererile de intrerupere sunt folosite de componentele
calculatorului pentru a cere informatii de la UCP. Cererea de
intrerupere este transmisa printr-un cablaj de pe placa de baza
catre UCP. Cand unitatea centrala de procesare primeste o cerere
de intrerupere, aceasta determina cum sa rezolve cererea.
Prioritatea cererii este determinata de numarul intreruperii
asociate cu acea componenta a calculatorului. Calculatoarele mai
vechi aveau numai opt cereri de intrerupere pe care le puteau
asocia echipamentelor. Calculatoarele mai noi au 16 cereri de
intrerupere, numerotate de la 0 la 15, dupa cum este prezentat in
Figura 1. Ca o regula generala, fiecare componenta a
calculatorului trebuie sa aiba asociata o cerere de intrerupere
unica. Conflictele intre cererile de intrerupere pot face unele
componente sa nu mai functioneze sau chiar sa duca la blocarea
intregului sistem. Avand in vedere numarul mare de componente
care pot fi instalate intr-un calculator, este dificil de asociat o
cerere de intrerupere unica pentru fiecare din aceste componente.
In ziua de azi, majoritatea numerelor cererilor de intrerupere sunt
asociate automat folosind sisteme de operare plug and play (PnP)
si implementarea sloturilor PCI, a porturilor USB si a porturilor
FireWire.
Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O)
Adresele de porturi intrare/iesire sunt folosite de comunicatia intre
echipamente si software. Adresa portului I/O este folosita pentru a
trimite si primi date pentru o anumita componenta. La fel ca in
cazul cererilor de intrerupere, fiecare componenta are asociata un
port I/O unic. Exista 65,535 de porturi de intrare/iesire intr-un
calculator si sunt identificate printr-o adresa hexazecimala din
intervalul 0000h pana la FFFFh. Figura 2 prezinta un grafic al celor
mai des utilizate porturi I/O.
Acces direct la memorie
Canalele DMA sunt folosite de echipamente de mare viteza pentru
a comunica direct cu memoria principala. Aceste canale permit
echipamentului sa ocoleasca interactiunea cu unitatea centrala de
prelucrare si sa stocheze sau sa citeasca informatii direct din
memorie. Numai anumite echipamente pot fi asociate unui canal
DMA, cum ar fi adaptoarele SCSI sau placile de sunet.
Calculatoarele mai vechi aveau numai patru canale DMA care
29
puteau fi asociate componentelor. Calculatoarele noi au opt

canale DMA numerotate de la 0 la 7, dupa cum este prezentat in
Figura 3.
1.9 Rezumat
Acest capitol prezinta conceptul de industrie IT, optiunile de
formare si angajare si cateva dintre certificarile standard. De
asemenea, sunt prezentate componentele care alcatuiesc un
calculator personal. Mare parte din continutul acestui capitol va va
fi de ajutor pe parcursul acestui curs:
Tehnologia Informatiei cuprinde utilizarea calculatoarelor,

echipamentelor de retea si aplicatiilor software pentru
procesarea, stocarea, transmiterea si gasirea de informatii.
Un calculator personal este alcatuit din componente
hardware si aplicatii software.
Carcasa calculatorului si sursa de alimentare trebuie alese
astfel incat sa poata sustine componentele hardware si sa
permita adaugarea de componente suplimentare.
Componentele interne ale unui calculator sunt selectate
conform anumitor particularitati si functii. Toate
componentele interne trebuie sa fie compatibile cu placa de
baza.
Trebuie sa utilizati tipurile de porturi si cabluri
corespunzatoare cand efectuati conectarea echipamentelor.
Printre principalele echipamente de intrare se numara:
tastatura, mouse-ul, touch screen-ul si camerele digitale.
Printre principalele echipamente de iesire se numara:
monitoarele, imprimantele si boxele.
Resursele sistemului trebuie atribuite componentelor
calculatorului. Resursele sistemului includ cereri de
intrerupere, adrese de porturi de intrare/iesire si echipamente
pentru acces direct la memorie.
30
CAPITOLUL II: EXPLICAREA NORMELOR DE PROTECTIE A MUNCII IN

LABORATOR SI UTILIZAREA UNELTELOR
2.0 Introducere
Acest capitol face referire la practicile de baza care se aplica
pentru siguranta locului de munca, protejarea hardware-ului si a
instrumentelor software, precum si eliminarea materialelor
periculoase. Instructiunile de siguranta ajuta la protejarea
indivizilor de accidente sau producerea unor rani, protejand
totodata si echipamentele de daune. Unele dintre aceste indicatii
sunt concepute pentru a proteja mediul inconjurator de
contaminarea rezultata din aruncarea materialelor. Atentie la
situatiile din care pot rezulta ranirea persoanelor sau deteriorarea
echipamentelor. Semnele de avertizare sunt concepute pentru a va
informa de o eventuala primejdie. Intotdeauna sa fiti atenti la
aceste semne si sa luati masuri de protectie corespunzatoare.
obiective:
Explicarea scopului procedurilor si conditiilor de munca in

siguranta.
Identificarea uneltelor si software-ului folosit impreuna cu
31
componentele calculatorului personal si rolul acestora.

Implementarea utilizarii corecte a uneltelor.
Explicarea scopului procedurilor si conditiilor de munca in
2.1
siguranta
Munca in conditii de siguranta ajuta la prevenirea accidentarii
umane si a defectarii echipamentelor calculatorului. Un loc de
munca sigur este curat, organizat si iluminat corespunzator. Toata
lumea trebuie sa inteleaga si sa urmeze procedurile de siguranta.
Urmati procedurile corespunzatoare de manevrare a

echipamentelor calculatorului pentru a reduce riscul de vatamare
corporala, defectare a proprietatii si pierdere de date. Orice
defectiune sau pierdere poate duce la despagubiri solicitate de
catre proprietarul echipamentelor si datelor.
Indepartarea corespunzatoare sau reciclarea componentelor
periculoase ale calculatoarelor este o problema globala. Aveti grija
sa urmati reglementarile ce guverneaza modul de indepartare a
unor elemente specifice. Organizatiile ce nu respecta aceste
reglementari pot fi amendate sau pot infrunta conflicte legale
costisitoare.
Identificarea procedurilor de siguranta si a potentialelor

pericole pentru utilizatori si tehnicieni.
Identificarea procedurilor de protejare a echipamentelor si
prevenire a pierderilor de date.
Identificarea procedurilor de siguranta pentru protejarea

mediului inconjurator de contaminare
Explicarea scopului procedurilor si conditiilor de
2.1
munca in siguranta
2.1.1
Identificarea
procedurilor
de siguranta
si a
potentialelor
pericole
pentru
utilizatori si
32
tehnicieni
Ghid general de siguranta
Urmati ghidul general de siguranta pentru a preveni
taierea,arderea, socurile electrice si eventuale leziuni ale vederii.
Cea mai buna practica este sa va asigurati ca exista un stingator
si o trusa de prim ajutor in caz de incendiu sau de accidente.
Figura 1 cuprinde o lista de instructiuni generale pentru siguranta.
ATENTIE: Sursele si monitoarele contin tensiuni foarte mari. Nu
purtati bratara antistatica atunci cand reparati surse de alimentare
sau monitoare.
ATENTIE: Unele componente ale imprimantei se pot incalzi foarte
tare atunci cand sunt folosite, iar alte componente pot contine
tensiuni foarte mari. Asigurati-va ca imprimanta a avut timp sa se
raceasca inainte de a va apuca de reparatie. Verificati manualul
imprimantei pentru a gasi locatia eventualelor componente ce pot
genera o inalta tensiune. Unele componente pot stoca tensiuni
mari chiar si dupa ce imprimanta a fost oprita.
Ghid de siguranta in caz de incendiu
Urmati ghidul de siguranta in caz de incendiu pentru a proteja
vietile oamenilor, cladirile si echipamentul. Pentru a evita un soc
electric si a preveni o stricaciune a calculatorului, opriti-l si
scoateti-l din priza inainte de a incepe orice reparatie.
Focul se extinde foarte rapid si poate fi extrem de daunator.
Utilizarea corespunzatoare a unui extinctor poate preveni iesirea
de sub control a unui foc de dimensiune mica. Atunci cand lucrati
cu componentele unui calculator trebuie sa aveti mereu in vedere
posibilitatea aparitiei unui incendiu si trebuie sa stiti cum sa
reactionati. Daca apare un incendiu, trebuie sa urmati aceste
proceduri de siguranta.
Nu incercati sa stingeti niciodata singur un foc care a scapat

de sub control sau care nu este izolat.
Intotdeauna aveti un plan de evacuare bine pus la punct
inainte de a incepe orice lucru.
Iesiti din cladire cat mai repede.
Contactati serviciul de pompieri pentru ajutor.
Cititi cu atentie instructiunile de pe stingatorul din biroul

dumneavoastra inainte de a fi nevoit sa il folosi. In organizatia
33
dumneavoastra ar putea fi disponibile antrenamente de siguranta.

In Statele Unite exista 4 categorii de clasificare pentru extinctoare.
Fiecare extinctor este identificat printr-o litera, culoare si forma
diferita, dupa cum puteti observa si in Figura 2. Fiecare extinctor
contine chimicale specifice pentru a lupta cu diferite tipuri de foc:
Clasa A : Hartie, lemn, plastic, carton

Clasa B : Benzina, gaz lampant, solventi organici
Clasa C : Echipament electric
Clasa D : Metale inflamabile
Ce clasificari de extinctoare exista in tara dumneavoastra?

Este important sa stiti cum sa folositi un extinctor. Folositi
abrevierea T-T-S-M pentru a tine minte regulile de baza in folosirea
stingatorului:
T - Trageti acul.
T - Tintiti la baza focului, nu catre flacari.
S - Strangeti manerul.
M - Miscati varful dintr-o parte in alta
Identificarea procedurilor de protejare a echipamentelor si
prevenire a pierderilor de date
Descarcarile electrostatice (Electrostatic discharge - ESD), clima
aspra si proasta calitate a surselor de electricitate pot produce
deteriorarea echipamentelor informatice. Respectati instructiunile
de utilizare corespunzatoare, acordati atentie problemelor de
mediu si folositi echipamente pentru stabilizarea curentului
electric pentru a preveni distrugerea echipamentului si pierderea
datelor.
2.1.2
ESD
Electricitatea statica reprezinta o acumulare a unor sarcini
electrice pe o suprafata. Aceasta acumulare poate bloca o
componenta si poate produce daune. Efectul acesta se numeste
descarcare electrostatica (ESD). ESD poate distruge
componentele electronice dintr-un calculator.
Pentru ca o persoana sa simta efectul ESD trebuie sa existe cel
34
putin 3,000 de Volti de electricitate statica. De exemplu,

electricitatea statica se poate acumula in corpul dumneavoastra in
timp ce pasiti pe un covor. La atingerea altei persoane amandoi
veti simti un soc. Daca descarcarea produce durere sau zgomot
inseamna ca s-au produs probabil peste 10,000 de Volti. Prin
comparatie, sunt suficienti 30 de Volti de electricitate statica
pentru a dauna unei componente de calculator.
Recomandari de protectie impotriva ESD
ESD poate produce daune definitive componentelor electrice.
Aceste recomandari va vor ajuta in prevenirea daunelor produse
de ESD:
Pastrati toate componentele in pungi antistatice pana in

momentul instalarii.
Folositi covoare antistatice pe birourile de lucru.
Folositi covoare impamantate in spatiile de lucru.
Folositi bratari antistatice atunci cand lucrati la calculatoare.
Climatul
Climatul afecteaza echipamentele calculatorului in diverse moduri:
Daca temperatura mediului este prea ridicata, echipamentele

se supraincalzesc.
Daca nivelul de umiditate este prea scazut, sansele de
aparitie a ESD-ului cresc.
Daca nivelul de umiditate este prea ridicat, echipamentele
pot fi defectate din cauza umiditatii ridicate.
In Figura 1 putem observa cum conditiile de mediu influenteaza

cresterea sau descresterea riscului de aparitie a ESD-ului.
Tipuri de fluctuatii ale tensiunii
Tensiunea este forta care determina miscarea electronilor de-a
lungul unui circuit. Deplasarea electronilor se numeste curent.
Circuitele calculatorului au nevoie de tensiune si curent pentru a
actiona componentele electronice. Componentele calculatorului
nu pot functiona corespunzator atunci cand curentul dintr-un
calculator nu este adecvat sau stabil. Instabilitatea voltajului se
numeste fluctuatie de tensiune.
Urmatoarele tipuri de fluctuatii de tensiune ale curentului
35
alternativ (AC) pot produce pierderi de date sau distrugerea

hardware-ului:
Pana de curent inseamna pierderea completa de curent

alternativ. Pana de curent poate fi provocata de o siguranta
arsa, un transformator stricat sau o linie de curent cazuta.
Caderea de tensiune inseamna reducerea nivelului de
voltaj al curentului alternativ pe o perioada de timp. Caderea
de tensiune se produce atunci cand voltajul de pe linia de
curent scade sub 80% fata de nivelul normal.
Supraincarcarea circuitelor electrice poate produce o cadere
de tensiune.
Zgomotul inseamna interferenta dinte generatoarele de
tensiune si fulgere. Zgomotul produce tulburari ale
curentului, putand produce erori intr-un sistem informatic.
Varfuri de tensiune inseamna cresterea brusca a voltajului
pe o perioada foarte scurta de timp, depasind cu 100%
valoarea normala a voltajului pe o linie de tensiune. Varfurile
de tensiune pot fi provocate de fulgere, dar pot aparea de
asemenea atunci cand sistemul electric isi revine dupa o
pana de curent.
Supratensiunea tranzitorie inseamna o crestere
spectaculoasa in voltaj fata de curentul electric normal.
Supratensiunea transitorie dureaza cateva nanosecunde, sau
a bilioana parte dintr-o secunda.
Dispozitive de protectie pentru curent

Protectia impotriva fluctuatiilor de tensiune se poate realiza
folosind dispozitive de protectie a datelor si a echipamentelor
informatice.
Dispozitiv de suprimare a supratensiunii tranzitorii ajuta la

protectia impotriva supratensiunii tranzitorii si a varfurilor de
tensiune. Un dispozitiv de suprimare a supratensiunii
tranzitorii deviaza curentul in exces pe o linie cu
impamantare.
Sursa de curent permanenta (UPS) ajuta la protectia
impotriva unor probleme potentiale de curent electric prin
furnizarea curentului electric unui calculator sau altor
dispozitive. Bateria se reincarca in permanenta atata timp cat
UPS-ul este in curs de folosire. UPS-ul este capabil sa
asigure calitatea constanta a curentului electric atunci cand
36
apar pane de curent sau caderi de tensiune. Multe dintre

UPS-uri sunt capabile sa comunice direct cu sistemul de
operare al calculatorului. Aceasta comunicare permite UPSului sa stinga calculatorul in siguranta, si sa salveze datele
inainte ca UPS-ul sa piarda in intregime curentul.
Sursa de curent de rezerva ajuta la protectia impotriva
eventualelor probleme electrice, asigurand o baterie de
rezerva pentru a furniza energia atunci cand tensiunea scade
sub nivelul normal. Bateria este in asteptare pe parcursul
functionarii normale. Atunci cand tensiunea scade, bateria
asigura curent continuu (CC) invertorului, care il transforma
in curent alternativ (CA) pentru calculator. Acest echipament
nu este la fel de sigur precum UPS-ul datorita timpului
petrecut pentru a comuta la baterie. Daca echipamentul de
comutare nu functioneaza, bateria nu va putea sa furnizeze
energie calculatorului. Figura 2 prezinta exemple de
echipamente precum dispozitivul de suprimare a
supratensiunii tranzitori, UPS-ul si SPS-ul.
ATENTIE: Nu montati niciodata o imprimanta la UPS. Producatorii

de UPS-uri recomanda sa nu montam o imprimanta la UPS, pentru
a nu distruge motorul imprimantei.
Explicarea scopului procedurilor si conditiilor de
2.1
munca in siguranta
Identificarea
procedurilor
de siguranta
pentru
2.1.3
protejarea
mediului
inconjurator
de
contaminare
Calculatoarele si perifericele, din Figura 1, contin materiale ce pot
dauna mediului inconjurator. Materialele periculoase sunt numite
cateodata deseuri toxice. Aceste materiale pot contine
concentratie mare de materiale grele precum zinc, plumb sau
mercur. Legile despre aruncarea deseurilor toxice difera in functie
de tara sau stat. Contactati autoritatea locala de reciclare sau
aruncare a materialelor toxice pentru mai multe informatii despre
procedurile si serviciile de eliminare a acestora.
Material Safety and Data Sheet
37
Material Safety and Data Sheet reprezinta un tabel ce rezuma

informatia despre identificarea materialelor, incluzand eventualele
pericole ce pot afecta siguranta personala, pericolele de incendiu,
si cerintele pentru primul ajutor. In Figura 2, tabelul MSDS contine
reactivitatea chimica si informatii de incompatibilitate ce includ
proceduri de varsare, scurgere si aruncare. El include de
asemenea masuri de protectie pentru manevrarea sigura si
depozitarea materialelor.
Pentru a determina daca un material este periculos, consultati
MSDS-ul producatorului. In U.S., Occupational Safety and Health
Administration (OSHA) cere ca toate materialele periculoase sa fie
insotite de un MSDS atunci cand sunt transferate unui nou
proprietar. Informatiile din MSDS ce insotesc produsele cumparate
pentru reparerea sau intretinerea unui calculator pot fi foarte
importante pentru un tehnician de calculatoare. OSHA cere de
asemenea ca angajatii sa fie informati despre materialele cu care
lucreaza si sa li se puna la dispozitie informatii despre siguranta
acestora. In Regatul Unit, Chemicals Hazard Information and
Packaging for Supply Regulations 2002 (CHIP3) supravegheaza
manevrarea materialelor periculoase. CHIP3 cere furnizorilor de
materiale chimice sa ambaleze si sa transporte materialele
chimice periculoase in siguranta, incluzand si un tabel despre
produs.
NOTA: MSDS-ul este necesar pentru a determina modul in care
trebuie aruncate materialele potential periculoase intr-o maniera
sigura. Inainte de a arunca orice echipamet electronic verificati
reglementarile locale cu privire la metodele de indepartare a
acestora acceptate.
Ce organizatie guverneaza folosirea elementelor chimice
periculoase in tara dumneavoastra? Sunt tabelele MSDS
obligatorii?
MSDS-ul contine informatii valoroase:
Numele materialului
Proprietatile fizice ale materialului
Orice substante periculoase continute de material
Informatii despre reactivitate, precum date despre posibila
incendiere si explozie a acestora
38
Procedurile pentru scurgere si varsare

Precautii speciale
Pericole de sanatate
Cerinte speciale de protectie
Calculatoarele si echipamentele de calcul sunt in cele din urma

aruncate din cauza unora din urmatoarele motive:
Pe masura ce echipamentul se invecheste, unele

componente incep sa nu mai functioneze.
Calculatorul devine invechit pentru aplicatiile pentru care
fusese construit.
Modelele noi au caracteristici imbunatatite.
Inainte de a arunca un calculator sau orice componenta, este

foarte important sa avem in vedere o metoda sigura de indepartare
pentru fiecare componenta.
Aruncarea corespunzatoare a bateriilor
Bateriile contin adesea metale ce pot fi daunatoare mediului
inconjurator. Bateriile calculatoarelor portabile pot contine plumb,
cadmiu, litiu, mangan si mercur. Aceste metale nu se descompun
si vor ramane in mediul incojurator pentru multi ani. Mercurul este
folosit in general la fabricarea bateriilor si este foarte toxic si
daunator omului.
Reciclarea bateriilor ar trebui sa fie o metoda standard pentru un
tehnician. Toate bateriile, inclusiv cele pe baza de litiu, cadmiu si
nichel, compozitie de metale si nichel, si cele pe baza de plumb
sunt supuse procedurilor de aruncare, corespunzator cu regulile
regionale.
Aruncarea corespunzatoare a Monitoarelor si a CRT-urilor
Manevrati CRT-urile si monitoarele cu grija. Voltaj extrem de
ridicat poate ramane in monitoare si CRT-uri chiar si dupa ce
acesta a fost scos din priza. CRT-urile contin geamuri, metale,
plastic, plumb, bariu si alte metale rare. Conform cu U.S.
Environmental Protection Agency (EPA), CRT-urile pot contine
aproximativ 1.8 kilograme de plumb. Trebuie respectate regulile de
mediu atunci cand se arunca un monitor.
Aruncarea corespunzatoare de cartuse, toner si hartia fotografica
Tonerele folosite si cartusele de imprimanta trebuie aruncare
39
corespunzator sau reciclate. Producatorii de cartuse si

distribuitori primesc cartusele goale pentru reumplere. Exista de
asemenea si unele companii specializate in reumplerea cartuselor.
Exista si echipamente de reumplere a cartuselor dar acestea nu
sunt recomandate, deoarece cerneala se poate scurge in
imprimanta, provocand pagube ireversibile. Garantia imprimantei
se poate pierde si ea la folosirea unor cartuse reincarcate.
Aruncarea corespunzatoare a aerosolilor si a solventilor chimici
Contactati autoritatile locale sanitare pentru a afla cum si unde
trebuie sa aruncati chimicalele si solventii. Nu aruncati niciodata
solventi sau chimicale intr-o scurgere sau canalizare ce duce la
canalizarea publica.
Bidonul sau sticlele ce contin solventi sau alte materiale de
curatat trebuie manevrate cu grija. Asigurati-va ca acestea sunt
identificate si tratate ca rebuturi periculoase. De exemplu, unii
aerosoli pot exploda atunci cand se incalzesc, daca nu au fost
folositi in intregime.
Identificarea uneltelor si software-ului folosit impreuna cu

2.2 componentele calculatorului personal si rolul acestora
Pentru fiecare treaba exista o unealta potrivita. Asigurati-va ca
sunteti familiarizat cu utilizarea corecta a fiecarei unelte si ca
pentru sarcina curenta folositi unealta corespunzatoare. Utilizarea
agila a uneltelor si software-ului fac slujba mai putin dificila si
asigura indeplinirea sarcinilor intr-un mod corespunzator si sigur.
Exista unelte software care ajuta la diagnosticarea problemei.
Folositi aceste unelte pentru a verifica ce dispozitiv al unui
calculator nu functioneaza corect.
Un tehnician trebuie sa documenteze orice reparatie sau problema
a calculatorului. Documentatia poate fi folosita ca punct de
referinta pentru viitoarele probleme sau poate ajuta alti tehnicieni
care nu au intampinat aceeasi problema inainte. Documentele pot
fi scrise de mana pe hartie, dar este de preferat forma lor
40
electronica pentru o cautare mai usoara a unei probleme specifice.

Identificarea uneltelor hardware si rolul acestora.

Identificarea uneltelor software si rolul acestora.
Identificarea componentelor de organizare si scopul lor.

Identificarea uneltelor si software-ului folosit
2.2
impreuna cu componentele calculatorului
personal si rolul acestora
Identificarea
uneltelor
2.2.1
hardware si
rolul
acestora
Trusa de unelte ar trebui sa contina toate uneltele necesare pentru
o reparatie hardware. Pe masura ce dobanditi experienta, veti
invata ce unealta va trebuie pentru fiecare tip de sarcina. Uneltele
hardware sunt grupate in patru categorii:
Unelte ESD
Unelte de mana
Unelte de curatare
Unelte de diagnosticare
Unelte ESD
Exista doua unelte ESD: bratara antistatica si covor antistatic.
Bratara antistatica protejeaza componentele calculatorului atunci
cand este impamantata la carcasa calculatorului. Covorul antistatic
protejeaza componentele calculatorului prin prevenirea de
acumulare a curentului static pe hardware sau pe tehnician.
Selecteaza fiecare obiect din Figura 1 pentru mai multe informatii
despre uneltele ESD.
Unelte de mana
Cele mai multe unelte folosite in asamblarea calculatorului sunt
unelte mici de mana. Acestea sunt disponibile fie individual fie ca
parte a unei truse de unelte. Trusele de unelte variaza in marime,
calitate si pret. Selecteaza fiecare obiect din Figura 2 pentru mai
multe informati despre uneltele de mana.
41
Unelte de curatare
Disponibilitatea uneltelor de curatare adecvate este esentiala
atunci cand repari sau intretii calculatoare. Folosirea acestor
unelte asigura nevatamarea componentelor calculatorului in timpul
procesului de curatare. Selecteaza fiecare obiect din Figura 3
pentru mai multe informatii despre uneltele de curatare.
Pentru testarea hardware-ului sunt folosite un multimetru digital si
un adaptor loopback. Selecteaza fiecare obiect din Figura 4 pentru
mai multe informati despre uneltele de diagnosticare.
Identificarea uneltelor si software-ului folosit
impreuna cu componentele calculatorului
personal si rolul acestora
2.2
Identificarea
uneltelor
2.2.2
software si
rolul
acestora
Un tehnician trebuie sa fie capabil sa utilizeze mai multe
unelte software care sa-l ajute la diagnosticarea
problemelor, la intretinerea componentelor hardware si la
protejarea informatiilor stocate pe calculator.
Unelte pentru managementul discului
Trebuie sa fiti capabili sa identificati ce software sa folositi
in diferite situatii. Uneltele pentru managementul discului
ajuta la detectarea si corectarea erorilor de disc, pregatesc
un disc pentru a stoca informatii si ajuta la stergerea
fisierelor nedorite.
Dati click pe fiecare buton din Figura 1 pentru a vedea o
captura de ecran cu urmatoarele unelte pentru
managementul discului:
Fdisk sau Disk Management folosit pentru a crea si

sterge partitii pe hard disk
Format folosit pentru a pregati discul pentru a
stoca date
Scandisk sau Chkdsk folosit pentru a verifica
integritatea fisierelor si directoarelor de pe hard disk,
42
scanand suprafata acestuia in cautare de erori fizice

Defrag folosit la optimizarea spatiului de pe hard
disk pentru a permite un acces mai rapid la programe
si date
Disk Cleanup folosit pentru a sterge spatiul de pe
disc prin cautarea fisierelor ce pot fi sterse in
siguranta
Disk Management un utilitar de sistem folosit
pentru administrarea discurilor si a partitiilor, care
poate realiza sarcini precum initializarea discului,
crearea si formatarea partitiilor
System File Checker (SFC) un utilitar din linia de
comanda care scaneaza fisierele critice ale
sistemului de operare si le inlocuieste pe cele care
sunt corupte
Se poate folosi discul de pornire a Windows XP pentru

depanarea si repararea fisierelor corupte. Discul de
pornire a Windows XP este conceput pentru a repara
fisierele de sistem ale Windows-ului, pentru a restaura
fisierele pierdute sau distruse si pentru a reinstala
sistemul de operare. Utilitare software ale unei parti terte
sunt disponibile pentru detectarea si inlaturarea unei
defectiuni.
Unelte software de protejare
In fiecare an virusi, spyware si alte tipuri de atacuri
malitioase infecteaza milioane de calculatoare. Aceste
atacuri avariaza sistemul de operare, aplicatiile si datele.
Calculatoarele care au fost infestate pot avea chiar si
probleme cu performanta hardware-ului sau defectarea
componentelor.
Pentru a proteja datele si integritatea sistemului de
operare si a hardware-ului, folositi software conceput
pentru protectia impotriva atacurilor si pentru eliminarea
programelor daunatoare.
Diferite tipuri de software sunt folosite pentru protectia
hardware-ului si a datelor. Selectati fiecare buton din
Figura 2 pentru a vedea o captura de ecran a urmatoarelor
unelte software de protectie:
43
Windows XP Security Center (Centrul de Securitate

Windows XP) permite verificarea starii setarilor
esentiale de securitate ale calculatorului. Centrul de
Securitate verifica in permanenta pentru a se asigura
ca firewall-ul software si programul antivirus ruleaza.
Verifica deasemenea daca actualizarile sunt setate sa
se descarce si sa se instaleze automat.
Programele Antivirus protejeaza calculatorul
impotriva atacurilor virusilor.
Software pentru eliminarea aplicatiilor spyware
protejeaza impotriva software-ului care trimite
informatii despre obiceiurile de navigare pe Internet
unui atacator. Spyware-ul poate fi instalat fara
cunostinta sau consimtamantul utilizatorului.
Firewall este un program care ruleaza in
permanenta protejand impotriva comunicatiilor
neautorizate catre si de la calculatorul
dumneavoastra
2.2.3 Identificarea componentelor de organizare si scopul lor

Este important ca un tehnician sa documenteze toate
reparatiile si serviciile pe care le face. Aceste documentatii
trebuie centralizate si puse la dispozitia tuturor celorlalti
tehnicieni. Documentatia este folosita ca material de
referinta in problemele similare ce pot fi intalnite in viitor.
Un bun serviciu de relatii cu clientii include asigurarea
unei descrieri detaliate a problemei si a solutiei.
Unelte pentru referinta personala
Uneltele pentru referinta personala includ ghiduri de
depanare, manuale ale producatorului, ghiduri scurte de
referinta si un jurnal de reparatie. Inainte de facturare, un
tehnician trebuie sa tina un jurnal de imbunatatiri si
reparatii. Documentatia din jurnal ar trebui sa includa
descrierea problemei, solutiile posibile care au fost
incercate pentru rezolvare si pasi urmati in repararea
defectiunii. Aveti grija sa notati orice schimbari de
configuratie ale echipamentului si orice schimbari de
44
componente din timpul reparatiei. Aceasta documentatie o

sa va ajute atunci cand intampinati o situatie
asemanatoare in viitor.
Notite Luati notite pe masura ce parcurgeti

procesul de investigare si reparatie. Urmariti aceste
notite pentru a evita repetarea pasilor anteriori si
pentru a determina urmatorii pasi.
Jurnal Documentati upgrade-urile si reparatiile
efectuate. Documentatia ar trebui sa includa
descrierea problemei, solutiile posibile care au fost
incercate pentru rezolvare si pasii urmati in repararea
defectiunii. Aveti grija sa notati orice schimbari de
configuratie a echipamentului si orice schimbari de
componente in timpul reparatiei. Jurnalul, impreuna
cu notitele, o sa va ajute atunci cand intampinati o
situatie asemanatoare in viitor.
Lista reparatiilor Alcatuiri o lista a problemelor si
rezolvarilor, incluzand data, componentele inlocuite
si informatii despre client. Aceasta lista permite
tehnicianului sa determine ce modificari au fast
facute pe calculator in trecut.
Unelte de referinta pe internet

Internetul este o sursa excelenta de informatie despre
probleme specifice de hardware si eventuale solutii:
Motoare de cautare
Grupuri de stiri
Lista de intrebari frecvente a producatorului
Manuale de calculatorare online
Forumuri si chat-uri
Site-uri tehnice
In Figura 1 se poate vedea un exemplu de site web tehnic.

Unelte diverse
Cu timpul veti descoperi o serie de unelte aditionale pe
care sa le adaugati trusei dumneavoastra. In Figura 2
puteti observa cum se poate folosi o rola de banda adeziva
pentru a eticheta partile care au fost scoase din calculator
atunci cand nu aveti la indemana un marcator de
45
componente.
Un calculator care functioneaza este o resursa foarte utila
pe care puteti sa o luati cu dumneavoastra atunci cand
efectuati reparatii pe teren. Un calculator care
functioneaza poate fi folosit in cautarea de informatie,
descarcarea uneltelor si a driver-elor sau comunicarea cu
alti tehnicieni.
In Figura 3 puteti vedea tipurile de componente de rezerva
pentru calculator pe care puteti sa le includeti in trusa de
unelte. Asigurati-va ca aceste componente functioneaza
inainte de a le folosi. Folosirea unor componente
functionale pentru a le inlocui pe cele stricate va poate
ajuta in determinarea mai rapida a componentei care nu
functioneaza corespunzator.
Implementarea
utilizarii
2.3
corecte a
uneltelor
Siguranta la locul de munca este responsabilitatea
tuturor. Daca folositi uneltele potrivite este mult mai
putin probabil sa va raniti sau sa stricati unele
componente.
Inainte de a curata sau repara echipamente, asigurativa ca uneltele folosite sunt in buna stare de
functionare. Curatati, reparati sau inlocuiti
componentele care nu functioneaza corect.
Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unei

bratari antistatice.
Demonstrarea utilizarii corespunzatoare a
covorului antistatic.
Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unor
unelte de mana.
Demonstrarea folosirii corecte a materialelor de
curatare.
46
2.3.1
Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unei bratari

antistatice
Ca in discutia precedenta, un exemplu de descarcare
electrostatica este un mic soc pe care cineva il
primeste atunci cand merge pe un covor prin camera si
atinge manerul de la usa. Desi acest mic soc este
nevatamator pentru dumneavoastra, aceeasi
descarcare electrica poate produce daune
componentelor unui calculator. Purtarea unei bratari
antistatice poate preveni o stricaciune a
componentelor calculatorului.
Scopul unei bratari antistatice este de a egala
descarcare electrica dintre dumneavoastra si
echipament. Bratara antistatica este un conductor ce
face legatura dintre corpul dumneavoastra si
echipamentul la care lucrezi. Atunci cand electricitatea
statica se produce in corpul dumneavoastra, legatura
creata de catre bratara antistatica si echipament, sau
pamant, canalizeaza electricitatea prin firul ce este
legat de bratara.
Ca in Figura 1, bratara are doua componente si este
usor de purtat:
1. Pune bratara pe incheietura si securizeaz-o
folosind capsa sau ariciul. Metalul de pe partea
din spate a bratarii trebuie sa ramana in
permanenta in contact cu pielea.
2. Prindeti conectorul de la capatul firului la bratara
si celalalt capat la echipament sau la acelasi
punct de impamantare la care este legat si
covorul antistatic. Scheletul de metal al carcasei
este un loc bun pentru a conecta firul. Alegeti un
loc de metal nevopsit atunci cand conectati firul
la echipamentul cu care lucrati. O suprafata
vopsita nu conduce curentul la fel de bine ca una
nevopsita.
NOTA: Atasati firul de aceeasi parte a echipamentului
cu mana pe care se afla bratara antistatica. Astfel firul
nu o sa va incurce atunci cand lucrati.
47
Purtarea unei bratari ajuta la prevenirea efectului

descarcarilor electrostatice, acesta poate fi redus si
mai mult daca nu purtati haine de matase, poliester sau
lana. Sunt sanse mai mari de producere a descarcarilor
electrostaice daca purtati astfel de haine.
NOTA: Tehnicieni ar trebui sa isi suflece manecile, sa
indeparteze esarfele sau cravatele si sa stranga
camasile pentru a preveni incurcatura cu hainele. Aveti
grija ca cerceii, colierele si alte bijuterii libere sa fie
aranjate corespunzator.
ATENTIE: Niciodata nu purtati o bratara antistatica
daca reparati un monitor sau un CRT.
2.3.2
Demonstrarea utilizarii corespunzatoare a covorului

antistatic
Este posibil sa nu aveti mereu posibilitatea de a lucra
la un calculator intr-un spatiu echipat corespunzator.
Daca puteti controla mediu, incercati sa puneti spatiul
de lucru departe de zonele cu covor. Covoarele pot
duce la construirea descarcarilor electrostatice. Daca
nu puteti evita covoarele, legati-va pentru impamantare
de portiunea nevopsita a carcasei calculatorului la care
lucrati inainte de a atinge orice componenta.
Covor antistatic
Covorul antistatic este un conductor slab.
Functioneaza prin atragerea energiei statice de la o
componenta si transmiterea acesteia intr-un mod sigur
de la echipament la un punct de impamantare, ca in
Figura 1:
1. In spatiul de lucru asezati covorul langa sau
dedesuptul carcasei calculatorului.
2. Prindeti covorul de carcasa pentru a asigura
impamantarea si folositi-l pentru a depozita
componentele scoase din calculator.
Reducand potentialul descarcarilor electrostatice duce
la scaderea sanselor de stricare a componentelor sau a
48
circuitelor delicate.
NOTA: Intotdeauna manevrati componentele de
marginea lor.
Birou de lucru
Impamantati biroul de lucru si covorul antistatic atunci
cand sunteti la munca. Daca stati pe covor si purtati
bratara antistatica corpul dumneavoastra are aceeasi
incarcare ca si echipamentul , reducand probabilitatea
de aparitie a descarcarilor electorstatice.
2.3.3
Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unor unelte de

mana
Un tehnician trebuie sa fie capabil sa foloseasca fiecare
unelta dintr-o trusa. Acest subiect acopera o mare
parte dintre uneltele folosite la repararea calculatorului.
Suruburile
Folositi surubelnita corespunzatoare pentru fiecare
surub. Folositi capul ascutit al surubelnitei pentru
capatul surubului. Invartiti surubelnita in sensul acelor
de ceasornic pentru a strange surubul, si in sensul
opus pentru a slabi surubul, ca in Figura 1.
Filetul surubului se poate distruge daca il strangeti
prea tare cu surubelnita. Un surub cu filetul distrus,ca
in Figura 2, se poate bloca in gaura sau nu se mai
fixeaza destul de bine. Aruncati suruburile cu filetul
prost.
Surubelnita cu capul drept
Ca in Figura 3, folositi o surubelnita cu capul drept
atunci cand utilizati un surub cu capul drept. Nu folositi
o surubelnita cu capul drept pentru a desface un surub
cu capul in cruce. Nu folositi niciodata o surubelnita ca
o parghie. Daca nu puteti scoate o componenta,
verificati daca nu cumva exista o clema sau o
incuietoare care asigura securizarea componentei in
acel loc.
49
ATentie: Daca aveti nevoie de o forta prea mare pentru

a scoate o componenta,sau pentru a adauga una, cu
siguranta ceva nu este in regula. Aruncati o a doua
privire pentru a fi sigur ca nu aiti uitat un surub sau o
clema care blocheaza componenta. Verificati manualul
sau diagrama pentru mai multe informati.
Surubelnita cu capul in cruce (Phillips)
Ca in Figura 4, folositio surubelnita cu capul in cruce
(Phillips) atunci cand utilizati un surub cu capul in
cruce. Nu folositi aceasta surubelnita pentru a gauri
obiectele. Capul surubelnitei se va strica.
Imbusul
Ca in Figura 5, folositi un imbus pentru a strange sau
desface suruburile cu capat hexagonal. Suruburile cu
capat hexagonal nu ar trebui stranse prea mult pentru a
nu strica filetul. Nu utilizati un imbus prea larg pentru
surubul pe care il folositi.
ATENTIE: Unele unelte sunt magnetizate. Cand lucrati
cu componente electronice, asigurati-va ca uneltele pe
care le folositi nu sunt magnetizate. Campurile
magnetice pot fi daunatoare pentru datele stocate pe
benzile magnetice. Verificati uneltele atingandu-le de
un surub. Daca surubul este atras de unelta, nu o
folositi.
Unelte de extragere, clesti cu varf ascutit, sau pensete
Ca in Figura 6, uneltele de extragere, clesti cu varf
ascutit si pensetele pot fi folosite pentru a pune sau
scoate parti ce nu pot fi ajunse de degete. Nu zgariati
sau atingeti componentele atunci cand folositi aceste
unelte.
ATENTIE: Nu folositi creioanele in interiorul
calculatorului pentru a face modificari asupra setarilor
comutatoarelor sau pentru a scoate jumperi. Capul
creionului se poate comporta ca un conductor si poate
defecta componentele calculatorului.
50
2.3.4 Demonstrarea folosirii corecte a materialelor de curatare

Pastrea calculatoarelor curate prin exterior si prin interior
este o parte foarte importanta in programul de intretinere.
Murdaria poate provoca probleme operatiilor fizice ale
ventilatorului, butoanelor si altor componente mecanice.
In Figura 1 se pot observa cateva acumulari de praf pe
componentele calculatorului. Pe componentele electrice o
acumalare excesiva de praf va actiona ca un izolator si va
opri caldura. Acesta izolatie va inhiba capacitatea
radiatorului si a ventilatorului de racire de a mentine
componentele reci, provocand supraincalzirea circuitelor
si a chipului.
ATENTIE: Inainte de a curata orice echipament, opriti-l si
scoateti-l din priza.
Carcasa calculatorului si monitoarele
Curatati carcasa calculatorului si suprafata exterioara a
monitorului folosind o solutie de curatat si o carpa de
stofa fara scame. Folositi putina solutie pentru spalat
vasele si 100 ml de apa pentru a crea aceasta solutie de
curatat. Daca pica apa in interiorul carcasei lasati
calculatorul o perioada de timp inainte de a il aprinde.
Monitoare LCD
Nu folositi solutii de curatare pe baza de amoniac sau
orice alta compozitie pentru un monitoare LCD, doar pe
cele special create pentru acest tip de monitoare.
Componentele chimice dure vor afecta exteriorul
monitorului. Nu exista nici un fel de sticla sa protejeze
aceste monitoare, curatati ecranul bland incercand sa nu
apasati prea ferm pe el.
Monitoare CRT
Pentru a curata ecranul monitoarelor CRT folositi o carpa
curata si fara scame, udati-o cu apa distilata si stergeti
monitorul de sus in jos. Apoi folositi o carpa uscata si fina
pentru a sterge ecranul si a indeparta dungile care au
ramas in urma curatirii.
Curatati componentele prafuite folosind aer comprimat.
Aerul comprimat nu produce incarcari electrostatice pe
componente. Asigurati-va ca sunteti intr-o zona ventilata
51
corespunzator inainte de a ventila praful din calculator. O

practica buna este sa purtati o masca pentru a va asigura
ca nu inhalati particule de praf.
Eliminati praful prin sufluri mici de aer din tubul de aer
comprimat. Nu varsati niciodata tubul de aer comprimat si
nu il folositi rasturnat. Nu permiteti paletele ventilatorului
sa se invarta de la forta provocata de aerul comprimat.
Tineti ventilatorul in loc. Motorul ventilatorului se poate
strica atunci cand acesta se invarte in gol.
Contactele componentelor
Curatati contactele componentelor folosind alcool izopropilic. Nu folositi acetona. Acetona contine impuritati ce
pot afecta contactele. Aveti grija sa nu ramana scame de la
bucata de material sau vata. Indepartati orice scama
folosind aer comprimat inainte de a reporni calculatorul.
Tastatura
Curatati tastatura calculatorului folosind aer comprimat
sau un aspirator de mana cu o perie atasata.
AVERTISMENT: Nu folositi un aspirator standard in
interiorul unui calculator. Componentele din plastic ale
aspiratorului pot provoca incarcari si descarcari
electrostatice asupra componentelor. Folositi un aspirator
corespunzator pentru componentele electronice.
Mouse-ul
Folositi solutie de curatat geamuri si materiale fine pentru
a curata suprafata exterioara a mouse-ului. Nu puneti
solutia de curatat direct pe mouse. Daca curatati un
mouse cu bila, scoateti bila si curatati-o folosind o solutie
de geamuri si un material fin. Stergeti rotitele din interiorul
mouse-ului cu acelasi material. Puteti folosi o pila pentru a
sterge aceste rotite. Nu pulverizati lichide in interiorul
mouse-ului.
Tabelul din Figura 2 arata componentele calculatorului pe
care ar trebui sa le curatati si materialele de curatare
corespunzatoare.
2.3.4 Laborator: Dezasamblarea calculatorului
52
In acest laborator veti dezasambla un calculator respectand

procedurile de siguranta si folosind uneltele adecvate. Fiti foarte
atent si respectati toate masurile de siguranta. Familiarizati-va cu
uneltele pe care le veti folosi in acest laborator.
NOTA: Daca nu puteti localiza sau indeparta componenta corecta,
cereti ajutor instructorului.
Unelte recomandate
Ochelari de protectie
Bratara antistatica
Covor antistatic
Surubelnite cu cap lat
Surubelnite cu cap
Phillips (zenc)
Surubelnite torx
Imbusuri
Clesti de cablu
Plastic
Recuperator de parti (sau penseta sau

cleste cu cap ascutit)
Pasta termoconductoare
Solutie de curatat componente
electronice
Spray cu aer comprimat
Coliere
Trusa compartimentata pentru
componente
Calculator cu hard disk instalat
Tub de plastic pentru colectarea partilor
de calculator
Pungi antistatice pentru partile
electronice
Pasul 1
Opriti calculatorul si inlaturati-i alimentarea cu energie electrica
Pasul 2
Localizati toate suruburile ce fixeaza panourile laterale de spatele
calculatorului. Folositi surubelnita de tipul si dimensiunea adecvata pentru
a indeparta suruburile panourilor laterale. Nu indepartati suruburile ce
fixeaza sursa de alimentare pe carcasa. Puneti toate aceste suruburi intr-un
singur loc, precum un pahar sau un compartiment din trusa. Etichetati
paharul sau compartimentul cu o bucata de banda adeziva pe care ati scris
"Suruburile de la panourile laterale". Indepartati panourile laterale de la
carcasa.
Ce tip de surubelnita ati folosit pentru a indeparta suruburile?
Cate suruburi au fixat panourile laterale?
Pasul 3
Puneti-va o manseta antistatica. Un capat al conductorului trebuie conectat
la manseta. Prindeti celalalt capat de o parte metalica nevopsita din
carcasa.
53
Daca aveti un covor antistatic, plasati-l pe suprafata de lucru si puneti

carcasa calculatorului pe el. Impamantati covorul antistatic la o parte
metalica nevopsita a carcasei.
Pasul 4
Localizati hard disk-ul. Deconectati cu grija cablul de alimentare si cel de
date din spatele hard disk-ului.
Ce tipuri de cablu ati deconectat?
Pasul 5
Localizati toate suruburile ce fixeaza hard disk-ul. Folositi tipul si
dimensiunea adecvata pentru surubelnita pentru a inlatura suruburile hard
disk-ului. Puneti aceste suruburi intr-un singur loc si etichetatile.
Ce tipuri de suruburi au fixat hard disk-ul la carcasa?
Cate suruburi au fixat hard disk-ul de carcasa.
Hard disk-ul este conectat la un rack? Daca da, ce tip de suruburi fixeaza
hard disk-ul la rack.
ATENTIE: NU inlaturati suruburile carcasei hard disk-ului.
Pasul 6
Inlaturati cu grija hard disk-ul din carcasa. Cautati o harta explicativa
pentru pozitiile jumper-ului pe hard disk. Daca este un jumper instalat pe
hard disk, folositi harta pentru a vedea daca este setat pe Master, Slave sau
Cable Select (CS). Plasati hard disk-ul intr-o punga antistatica.
Pasul 7
Localizati unitatea de discheta. Deconectati cu grija cablul de alimentare si
de date.
Pasul 8
Localizati si inlaturati toate suruburile ce fixeaza unitatea de discheta la
carcasa. Puneti toate aceste suruburi intr-un singur loc si etichetati-le.
Plasati unitatea de discheta intr-o punga antistatica.
Cate suruburi au fixat unitatea de discheta de carcasa.
Pasul 9
Localizati unitatea optica (CD-ROM, DVD, etc). Deconectati cu grija cablul de
alimentare si de date de la unitatea de discheta. Deconectati cablul audio de
la unitatea optica.
Ce tipuri de cablu ati deconectat?
Exista vreun jumper pe unitatea optica? Care este setarea jumper-ului?
Pasul 10
54
Localizati si inlaturati toate suruburile ce fixeaza unitatea optica la carcasa.

Puneti toate aceste suruburi intr-un singur loc si etichetati-le. Plasati
unitatea optica intr-o punga antistatica.
Cate suruburi au fixat unitatea optica de carcasa?
Pasul 11
Localizati sursei de alimentare. Gasiti conectorul/conectorii de alimentare
pentru placa de baza.
Inlaturati cu grija conectorii de alimentare din placa de baza. Cati pini sunt
in conectorul placii de baza?
Sursa de alimentare furnizeaza energie ventilatorului de pe CPU sau de pe
carcasa? Daca da, deconectati cablul de alimentare.
Sursa de alimentare furnizeaza energie auxiliara placii video? Daca da,
deconectati cablul de alimentare.
Pasul 12
Localizati si inlaturati toate suruburile ce fixeaza sursa de alimentare la
carcasa. Puneti toate aceste suruburi intr-un singur loc si etichetati-le.
Cate suruburi sunt folosite pentru fixarea sursei de alimentare de carcasa?
Inlaturati cu grija sursa de alimentare din carcasa. Asezati sursa de
alimentare impreuna cu celelalte componente ale calculatorului.
Pasul 13
Localizati toate placile de extensie instalate in calculator, precum placa
video, NIC, sau modem.
Localizati si inlaturati surubul ce fixeaza placa de extensie de carcasa.
Puneti suruburile de la placile de extensie intr-un singur loc si etichetati-le.
Inlaturati cu grija placa de extensie din slot. Fiti sigur ca manevrati placa de
extensie de tablita de montaj sau de margini. Plasati unitatea de discheta
intr-o punga antistatica. Repetati acest proces pentru toate placile de
extensie.
Listati placile de expansiune si tipurile de slot mai jos.
Placa de expansiune Tipul slotului
_______________________________ _______________________________
_______________________________ _______________________________
_______________________________ _______________________________
Pasul 14
Localizati modulele de memorie pe placa de baza.
Ce tipuri de module de memorie sunt instalate pe placa de baza?
Cate module de memorie sunt instalate pe placa de baza?
Inlaturati modulele de memorie pe de placa de baza. Fiti sigur ca ati eliberat
orice parghie de inchidere ce poate fixa modulul de memorie. Manevrati
modulul de memorie de margini si ridicati-l cu grija din slot. Puneti
modulele de memorie intr-o punga antistatica.
55
Pasul 15
Inlaturati toate cablurile de date de pe placa de baza. Asigurati-va ca ati
notat locatia initiala a oricarui cablu deconectat.
Ce tipuri de cablu au fost deconectate?
Ati incheiat acest laborator. Carcasa calculatorului trebuie sa contina placa
de baza, CPU-ul, si dispozitivele de racire. Nu inlaturati alte componente
suplimentare din carcasa.
2.4 Rezumat
Acest capitol discuta procedurile de siguranta in laborator,
folosirea corespunzatoare a instrumentelor, si inlaturarea corecta
a componentelor calculatorului si consumabilelor. In acest
laborator v-ati familiarizat cu multe dintre instrumentele folosite la
construirea, repararea si curatarea calculatorului si a
componentelor electronice. Ati invatat deasemenea si importanta
instrumentelor organizationale si cum va pot ajuta acestea pentru
a lucra mai eficient.
Urmatoarele concepte sunt dintre cele mai importante de retinut
din acest capitol:
Lucrati intr-o maniera sigura pentru a proteja atat utilizatorii

cat si echipamentul.
Urmati toate sfaturile de siguranta pentru a preveni
accidentarea dumneavoastra sau a celorlalti.
Sa stiti sa protejati echipamentul impotriva deteriorarilor
cauzate de ESD.
Sa stiti si sa puteti preveni caderile de tensiune care pot
avaria echipamentul si pot duce la pierderea de informatie.
Sa stiti care produse si consumabile necesita proceduri
speciale de inlaturare.
Familiarizati-va cu tabelele MSDS pentru problemele de
siguranta si restrictiile de inlaturare a echipamentelor pentru
a proteja mediul inconjurator.
Sa puteti folosi instrumentele corespunzatoare pentru fiecare
sarcina.
Sa stiti cum sa curatati componentele in siguranta.
Folositi instrumentele de organizare in timpul reparatiei unui
calculator.
56
CAPITOLUL 3:
ASAMBLAREA PAS CU PAS A UNUI CALCULATOR:
3.0 Introducere
Asamblarea calculatoarelor reprezinta o parte importanta din
profesia unui tehnician. Ca si tehnician, va trebui sa actionati intro maniera logica si metodica in lucrul cu componentele
calculatorului. Ca orice meserie care se invata, abilitatea de
asamblare a unui calculator se imbunatateste considerabil cu
practica.
obiective:
Deschiderea carcasei.
Instalarea sursei de alimentare.
57
Atasarea componentelor la placa de baza si instalarea placii

de baza.
Instalarea componentelor interne.
Instalarea componentelor in locasurile externe.
Instalarea placilor de extensie.
Conectarea cablurilor interne.
Reatasarea panourilor laterale si conectarea cablurilor
externe la calculator.
Pornirea calculatorului pentru prima data.

3.1 Deschiderea carcasei
Carcasele pentru calculatoare sunt produse in forme diferite.
Formele diferite se refera la dimensiunea si modelul carcasei.
Pregatiti biroul de lucru inainte de a deschide carcasa. Asigurati o

lumina adecvata, o buna ventilatie si o temperatura a camerei
confortabila. Spatiul de lucru sau masa ar trebui sa fie accesibile
din toate unghiurile. Evitati aglomerarea suprafetei de lucru sau a
mesei cu unelte si componente de calculator. Un covor antistatic
asezat pe masa va ajuta la prevenirea deteriorarilor fizice si a celor
produse de ESD asupra echipamentelor. Recipiente mici pot fi
folosite pentru a pastra suruburile de dimensiuni mici si alte parti
componente pe masura ce acestea sunt extrase din calculator.
Exista metode diferite pentru a deschide carcasele. Pentru afla
cum se deschide un anumit model de carcasa consultati manualul
utilizatorului sau site-ul web al producatorului. Majoritatea
carcaselor se deschid intr-unul dintre urmatoarele feluri:
Carcasa poate fi inlaturata ca o singura bucata.

Panourile laterale si cel superior se pot detasa.
Uneori trebuie desfacut mai intai panoul superior inaintea

celor laterale.
3.2 Instalarea sursei de alimentare
Unui tehnician i se poate solicita inlocuirea sau instalarea unei
surse de alimentare. Majoritatea surselor de alimentare pot fi fixate
doar dintr-o singura directie in carcasa calculatorului. Exista, de
obicei, trei sau patru suruburi ce fixeaza sursa de alimentare de
carcasa calculatorului. Sursele de alimentare au ventilatoare ce pot
vibra si astfel desface suruburile care nu au fost fixate
corespunzator. Atunci cand instalati sursa de alimentare asigurati
58
va ca toate suruburile sunt folosite si ca acestea sunt bine stranse.

Acestia sunt pasii pentru instalarea sursei de alimentare:
1. Introduceti sursa de alimentare in carcasa.
2. Aliniati orificiile de la sursa de alimentare cu cele de pe
carcasa.
3. Securizati sursa de alimentare la carcasa folosind suruburile
corespunzatoare.
3.2 Laborator: Instalarea sursei de alimentare

Introducere
In acest laborator veti instala o sursa de alimentare in interiorul carcasei.
Echipament recomandat
1
O sursa de curent compatibila cu factorul de forma al carcasei
2
Carcasa de calculator
3
Trusa de scule
4
Suruburi de prindere pentru sursa de curent
Pasul 1
Scoateti suruburile panoului lateral
Indepartati panourile laterale ale carcasei.
Pasul 2
Aliniati orificiile pentru suruburi din sursa de curent cu cele de pe carcasa.
Fixati sursa de curent folosind suruburile corespunzatoare.
Pasul 3
Daca sursa de curent are un comutator de selectie a tensiunii, alegeti
optiunea care se potriveste cu tensiunea din zona dumneavoastra.
Care este tensiunea de alimentare in zona dumneavoastra?
Cate suruburi sunt folosite pentru fixarea sursei de curent in interiorul
carcasei?
Care este puterea sursei de alimentare?
3.3 Atasarea componentelor la placa de baza si instalarea placii de baza
Aceasta sectiune detaliaza pasii necesari pentru instalarea
componentelor pe placa de baza si apoi instalarea placii de baza
in carcasa calculatorului.
59
Instalarea UCP (Unitatii Centrale de Procesare) si a

ansamblului radiator/ventilator.
Instalarea memoriei RAM.
Instalarea placii de baza.

Instalarea UCP (Unitatii Centrale de Procesare) si a ansamblului
3.3.1 radiator/ventilator
UCP si ansamblul radiator/ventilator pot fi instalate pe placa de

baza inainte ca aceasta sa fie montata in carcasa.
UCP
Figura 1 ilustreaza un prim-plan al Unitatii Centrale de Procesare
si al placii de baza. UCP si placa de baza sunt sensibile la
descarcarile electrostatice. Atunci cand manevrati o UCP si o
placa de baza, asigurati-va ca acestea sunt asezate pe un covor
antistatic impamantat. Ar trebui sa purtati o bratara antistatica
atunci cand lucrati cu aceste componente.
AVERTISMENT: Cand manevrati o UCP, sa nu atingeti niciodata
contactele acesteia.
UCP este securizata in socket-ul sau de pe placa de baza printr-un
sistem de parghie/clema. Socket-urile UCP din ziua de astazi sunt
socket-uri ZIF (Zero Insertion Force - Forta Zero la Insertie - nu
trebuie utilizata nici o forta la introducerea lor). Ar trebui sa fiti
familiarizati cu sistemul de parghie/clema inainte de a incerca sa
instalati UCP in socket-ul placii de baza.
Pasta termoconductoare ajuta la pastrarea rece a UCP. Figura 2
ilustreaza cum se aplica pasta termoconductoare pe UCP.
Atunci cand instalati o UCP uzata, curatati-o impreuna cu baza
radiatorului folosind alcool izopropilic. Aceasta manevra curata
orice urma de pasta termoconductoare anterioara. Suprafetele
sunt acum pregatite pentru un nou strat de pasta
termoconductoare. Urmariti toate recomandarile producatorului
referitoare la aplicarea pastei termoconductoare.
Ansamblul Radiator/Ventilator
Figura 3 ilustreaza un ansamblu radiator/ventilator. Este un
echipament de racire compus din doua parti. Radiatorul atrage
60
caldura dinspre procesor. Ventilatorul indeparteaza caldura de la

radiator. Ansamblul radiator/ventilator are de regula un conector
de alimentare cu 3 pini.
Figura 4 ilustreaza conectorul si legatura ansamblului
radiator/ventilator cu placa de baza.
Urmati aceste instructiuni de instalare a UCP si a ansamblului
radiator/ventilator:
1. Aliniati UCP astfel incat indicatorul Conexiunii 1 sa fie asezat
in dreptul Pinului 1 din socket-ul UCP. Astfel, veti asigura ca
semnele de orientare ale UCP sunt aliniate cu cheile de
orientare de pe socket-ul UCP.
2. Plasati cu grija UCP in socket.
3. Inchideti zona de incarcare a UCP si securizati-o coborand
pargia si prinzand-o sub locasul de retinere.
4. Aplicati o cantitate mica de pasta termoconductoare pe UCP
si distribuiti-o in mod egal. Urmati instructiunile de aplicare
furnizate de producator.
5. Aliniati dispozitivele de fixare ale ansamblului
radiator/ventilator cu gaurile de pe placa de baza.
6. Plasati ansamblul radiator/ventilator in socket-ul UCP, avand
grija sa nu prindeti cablurile ventilatorului.
7. Strangeti dispozitivele de fixare ale ansamblului
radiator/ventilator pentru a-l securiza in pozitie.
8. Conectati cablul de alimentare al ansamblului
radiator/ventilator in locasul de pe placa de baza.
3.3.2 Instalarea memoriei RAM
Ca si UCP si ansamblul radiator/ventilator, memoria RAM este
instalata pe placa de baza inainte de a o fixa in carcasa
calculatorului. Inainte de a instala un modul de memorie,
consultati documentatia placii de baza sau site-ul web al
producatorului pentru a va asigura ca memoria RAM este
compatibila cu placa de baza.
Memoria RAM asigura stocarea temporara de date pentru UCP in
timpul functionarii calculatorului. Memoria RAM este o memorie
volatila, ceea ce inseamna ca continutul acesteia se pierde odata
cu stingerea calculatorului. In general, mai multa memorie RAM
61
sporeste performantele calculatorului.

Urmati acesti pasi pentru instalarea memoriei RAM:
1. Aliniati memoria RAM cu slotul de memorie si apasati pana
cand dispozitivele laterale de prindere au intrat in pozitie.
2. Asigurati-va ca dispozitivele laterale de prindere au fixat
modulul RAM. Verificati vizual eventuale contacte expuse.
Repetati acesti pasi pentru module suplimentare de memorie
RAM.
3.3.
Instalarea placii de baza
3
Placa de baza este acum pregatita pentru a fi montata in carcasa.
Distantiere metalice si din plastic sunt folosite pentru a monta
placa de baza si pentru a impiedica contactul acesteia cu portiunile
metalice ale carcasei. Ar trebui sa instalati doar distantierele care
se aliniaza cu gaurile din placa de baza. Instalarea unor distantiere
aditionale poate impiedica asezarea corespunzatoare a placii de
baza in interiorul carcasei.
Urmati acesti pasi pentru instalarea placii de baza:
1. Montati distantierele in carcasa calculatorului.
2. Aliniati conectorii I/O de pe spatele placii de baza cu orificiile
din spatele carcasei.
3. Aliniati gaurile pentru suruburi de pe placa de baza cu
distantierele.
4. Inserati toate suruburile pentru placa de baza.
5. Strangeti toate suruburile pentru placa de baza.
3.3.3 Laborator: Instalarea placii de baza

Introducere
In acest laborator veti instala pe placa de baza un procesor (CPU), un
radiator/cooler si un modul RAM. Apoi veti monta placa de baza in interiorul
carcasei calculatorului.
1
Carcasa calculatorului cu sursa de alimentare
62
2
3
4
5
6
7
8
9
10
Placa de baza
CPU
Radiatorul si coolerul
Pasta termoconductoare
Modul(e) RAM
Distantiere si suruburi pentru placa de baza
Manseta antistatica si covorul antistatic
Trusa de scule
Manualul placii de baza
Pasul 1
Puneti placa de baza, CPU-ul, sistemul de racire (radiator/cooler) si modulul
RAM pe covorul antistatic.
Pasul 2
Folositi manseta antistatica si conectati cablul de impamantare al covorului
antistatic.
Localizati pinul 1 al CPU-ului. Localizati pinul 1 al socket-ului (conectorul de
pe placa de baza).
NOTA: CPU-ul se poate deteriora daca este instalat incorect.
Aliniati pinul 1 de pe CPU cu pinul 1 al socket-ului.
Pozitionati CPU-ul in socket.
Inchideti placa de incarcare a CPU-ului si fixati-o inchizand manerul de
incarcare si prinzandu-l sub tab-ul de retinere.
Pasul 3
Aplicati o cantitate mica de pasta termoconductoare pe CPU si intindeti-o in
mod egal pe toata suprafata.
NOTA: Pasta termoconductoare este necesara cand nu este inclusa in
radiator. Urmati toate instructiunile oferite de producator pentru detaliile
specifice de instalare.
Pasul 4
Aliniati suruburile ansamblului de racire radiator/cooler cu gaurile de pe
placa de baza din jurul socketului CPU.
Pozitionati ansamblul format din radiator/ventilator peste CPU si fixati
suruburile prin gaurile din placa de baza.
Strangeti suruburile ansamblului de racire pentru a fixa componentele.
Conectati cablul de alimentare al ventilatorului la placa de baza. Folositi
manualul placii de baza pentru a determina ce set de pini sa folositi.
Pasul 5
Localizati slot-urile pentru RAM pe placa de baza.
In ce tip de slot-uri vor fi instalate modulele RAM?
Cate contacte se afla pe rama inferioara a modulului RAM?
63
Aliniati contactele de pe rama inferioara a modulului RAM cu contactele din

slot.
Asigurati-va ca nici unul din contactele modulului RAM nu este vizibil.
Reasezati modulul RAM daca este necesar.
Verificati butoanele de fixare pentru a va asigura ca modulelul RAM este
bine prins.
Instalati module RAM suplimentare folosind aceeasi procedura.
Pasul 6
Instalarea distantierelor placii de baza.
Aliniati conectori din spatele placii de baza cu orificiile din spatele carcasei
calculatorului.
Asezati placa de baza in carcasa si aliniati orificiile pentru suruburi si
distantiere. Poate fi nevoie sa miscati placa de baza pentru a alinia gaurile
pentu suruburi.
Prindeti placa de baza de carcasa folosind suruburile potrivite.
Pasul 7
Conectati firele de la luminile carcasei si de la butoane la conectorii de pe
placa de baza.
3.4 Instalarea componentelor interne
Componentele care sunt instalate in locasuri interne sunt
denumite componente interne. Hard disk-ul (HDD) este un
exemplu de componenta interna.
Urmati acesti pasi pentru instalarea hard disk-ului:
Pozitionati hard disk-ul astfel incat sa fie aliniat cu locasul de

3,5 inch.
Inserati hard disk-ul in locas astfel incat gaurile pentru
suruburi sa fie aliniate cu cele din carcasa.
Securizati hard disk-ul de carcasa folosind suruburile
corespunzatoare.
3.5 Instalarea componentelor in locasurile externe

Unitatile, precum unitatile optice si unitatile pentru discheta, sunt
instalate in locasuri speciale care sunt accesibile din partea
frontala a carcasei. Unitatile optice si unitatile pentru discheta
stocheaza informatia pe medii de stocare externe. Unitatile din
locasurile externe permit accesul la mediile de stocare fara a
64
deschide carcasa.
Instalarea unitatii optice.
Instalarea unitatii pentru discheta.
3.5.
Instalarea unitatii optice
1
O unitate optica este un dispozitiv de stocare care citeste si scrie
informatii pe CD-uri si DVD-uri. Un conector de alimentare Molex
asigura curent electric unitatii optice de la sursa de alimentare. Un
cablu PATA conecteaza unitatea optica la placa de baza.
Urmati acesti pasi pentru a instala o unitate optica:
1. Pozitionati unitatea optica astfel incat sa fie aliniata cu
locasul de 5,25 inch.
2. Introduceti unitatea optica in locasul din carcasa astfel incat
gaurile pentru suruburi ale acesteia sa fie aliniate cu cele din
carcasa.
3. Fixati unitatea optica in carcasa folosind suruburile
corespunzatoare.
3.5.2 Instalarea unitatii pentru discheta
O unitate pentru discheta (Floppy Disk Drive - FDD) este un
dispozitiv de stocare care citeste si scrie informatii pe o discheta.
Un conector de alimentare BERG alimenteaza unitatea pentru
discheta. Un cablu de date pentru discheta conecteaza FDD-ul la
placa de baza.
O unitate pentru discheta intra intr-un locas de 3,5 inch aflat in
partea frontala a carcasei.
Urmati acesti pasi pentru instalarea FDD-ului:
Pozitionati unitatea pentru discheta astfel incat sa fie aliniata

cu locasul de 3,5 inch.
Inserati unitatea pentru discheta in locas astfel incat gaurile
pentru suruburi din aceasta sa fie aliniate cu cele din
carcasa.
Securizati unitatea pentru discheta la carcasa folosind
65
suruburile corespunzatoare.
3.5.2 Laborator: Instalati unitatile

Introducere
In acest laborator, veti instala unitatea hard disk, unitatea optica, si unitatea
de discheta.
1
Carcasa de calculator cu sursa de curent si placa de baza instalate
2
Bratara antistatica si covorul antistatic
3
Trusa de scule
4
Unitatea hard disk
5
Suruburile unitatii hard disk
6
Unitate de discheta
7
Suruburile unitatii de discheta
8
Unitate optica
9
Suruburile unitatii optice
10 Manualul placii de baza
Pasul 1
Aliniati unitatea hard disk pe sina de 3.5 inch din locasul special destinat.
Glisati unitatea hard disk in locasul special destinat din interiorul carcasei
pana ce gaurile pentru suruburi ale acesteia se aliniaza cu gaurile dispuse
pe sina de 3.5 inch.
Fixati unitatea hard disk in carcasa folosind suruburile corespunzatoare.
Pasul 2
Nota: Indepartati capacul de 5.25 inch de la unul dintre locasurile special
destinate pentru unitatile de 5.25 inch daca este necesar.
Aliniati unitatea optica pe sina de 5.25 inch din locasul special destinat.
Inserati unitatea optica in locasul special destinat din fata carcasei pana ce
gaurile pentru suruburi ale acesteia se aliniaza cu gaurile dispuse pe sina
de 5.25 inch si partea din fata a unitatii optice este asezata corespunzator in
partea din fata a carcasei.
Fixati unitatea optica in carcasa folosind suruburile corespunzatoare.
Pasul 3
Nota: Indepartati capacul de 3.5 inch de la unul dintre locasurile special
destinate pentru unitatile de 3.5 inch daca este necesar.
Aliniati unitatea de discheta pe sina de 3.5 inch din locasul special destinat.
Inserati unitatea de discheta in locasul special destinat din fata carcasei
pana ce gaurile pentru suruburi ale acesteia se aliniaza cu gaurile dispuse
66
pe sina de 3.5 inch si partea din fata a unitatii de discheta este asezata
corespunzator in partea din fata a carcasei.
Fixati unitatea de discheta in carcasa folosind suruburile corespunzatoare.
3.6 Instalarea placilor de extensie
Placile de extensie sunt instalate pentru a adauga functionalitate
unui calculator. Placile de extensie trebuie sa fie compatibile cu
slot-urile de expansiune. Aceasta sectiune se focalizeaza pe
instalarea a trei tipuri de placi de extensie:
Placa de retea (PCIe x1 NIC)

Placa de retea pentru conexiune fara fir (wireless) pe slot PCI
Placa video pe slot PCIe x16

Instalarea placii de retea.

Instalarea placii de retea pentru conexiune fara fir (wireless).
Instalarea placii/adaptorului video.

3.6.1 Instalarea placii de retea
O placa de retea (NIC - Network Interface Card) permite conectarea
unui calculator la o retea. Placile de retea folosesc slot-urile PCI
(Peripheral Component Interconnect) si PCIe (Peripheral
Component Interconnect Express) de pe placa de baza.
Urmati acesti pasi pentru instalarea placii de retea:

1. Aliniati placa de retea cu slot-ul de expansiune
corespunzator de pe placa de baza.
2. Apasati usor pe placa de retea pana cand aceasta a intrat
complet in slot-ul de expansiune.
3. Fixati placa de retea de carcasa calculatorului folosind un
surub corespunzator.
3.6.
Instalarea placii de retea pentru conexiune fara fir (wireless)
2
O placa de retea pentru conexiune fara fir (wireless NIC) permite
unui calculator sa se conecteze la o retea wireless. Placile de
retea pentru conexiune fara fir folosesc slot-urile PCI si PCIe de pe
placa de baza. Unele placi de retea pentru conexiune fara fir sunt
67
instalate extern printr-un conector USB.

Urmati acesti pasi pentru instalarea unei placi de retea pentru
conexiune fara fir:
1. Aliniati placa de retea pentru conexiune fara fir cu slot-ul
corespunzator de pe placa de baza.
2. Apasati usor pe placa de retea pentru conexiune fara fir pana
cand aceasta este fixata integral pe placa de baza.
3. Asigurati montarea placii de retea pentru conexiune fara fir
pe carcasa calculatorului folosind surubul corespunzator.
3.6.3 Instalarea placii/adaptorului video
Un adaptor video este interfata dintre un calculator si un monitor.
Un adaptor video imbunatatit poate asigura capabilitati grafice mai
bune pentru jocuri si programe grafice. Adaptoarele video folosesc
slot-uri de expansune PCI, AGP (Accelerated Graphics Port) sau
PCIe de pe placa de baza.
Urmati acesti pasi pentru a instala adaptorul video:
1. Aliniati adaptorul video cu slot-ul corespunzator de pe placa
de baza.
2. Apasati usor adaptorul video pana cand acesta este complet
fixat.
3. Asigurati montarea adaptorului video pe carcasa folosind
surubul corespunzator.
3.6.3 Laborator: Instalati placile de extensie

Introducere
In acest laborator, veti instala o placa de retea (NIC), o placa de retea
wireless, si o placa video.
1
Calculator cu sursa de alimentare, placa de baza, si unitati instalate
2
Placa de retea (NIC)
3
Placa de retea pentru conexiuni fara fir (Wireless NIC)
4
Placa video
5
Suruburi pentru placi de extensie
6
7
Trusa de scule
68
Pasul 1
Ce tip de slot de expansiune este compatibil cu placa de retea (NIC)?
Localizati pe placa de baza un slot de expansiune compatibil pentru placa
de retea.
Scoateti din spatele carcasei invelisul cu care este acoperita zona in care
este slotul, daca este necesar.
Aliniati placa de retea la slotul de expansiune unde o amplasati.
Apasati usor pe placa de retea pana cand aceasta este fixata corect pe
placa de baza.
Securizati placa de retea atasand suruburi la suportul de montare al
carcasei PC-ului.
Pasul 2
Ce tip de slot de exapansiune este compatibil cu placa de retea?
de retea wireless.
Scoateti din spatele carcasei invelisul cu care este acoperita zona in care
Aliniati placa de retea wireless la slotul de expansiune unde o amplasati.
Apasati usor pe placa de retea wireless pana cand aceasta este fixata corect
pe placa de baza.
Securizati placa de retea wireless (wireless NIC) atasand suruburi la
suportul de montare al carcasei PC-ului.
Pasul 3
Ce tip de slot de expansiune este compatibil cu placa video?
video de extensie.
Scoateti din spatele caracasei invelisul cu care este acoperita zona in care
Aliniati placa video de extensie la slotul de expansiune unde o ampalsati.
Apasati usor plaac video de extensie pana cand acesta este complet
asezata.
Securizati placa video de extensie atasand suruburi la suportul de montare
al carcasei PC-ului.
3.7 Conectarea cablurilor interne
Cablurile de curent/alimentare sunt folosite pentru a distribui
electricitate de la sursa de alimentare la placa de baza si alte
componente. Cablurile de date transmit informatii intre placa de
baza si dispozitivele de stocare, precum hard disk-urile. Cablurile
aditionale conecteaza butoanele si led-urile din partea frontala a
69
carcasei calculatorului la placa de baza.

Conectarea cablurilor de alimentare.
Conectarea cablurilor de date.

3.7.1 Conectarea cablurilor de alimentare
Conexiunile de alimentare ale placii de baza
Precum alte componente, placa de baza are nevoie de
putere/alimentare pentru a functiona. Conectorul principal de
putere (Advanced Technology Extended - ATX) va avea fie 20, fie
24 de pini. Sursa de alimentare poate avea si un conector auxiliar
de alimentare (AUX) de 4 sau 6 pini care se conecteaza la placa de
baza. Un conector de 20 de pini functioneaza pe o placa de baza
cu un slot de 24 de pini.
Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor de alimentare

pentru placa de baza:
1. Aliniati conectorul ATX de 20 de pini cu slotul de pe placa de
baza. [Figura 1]
2. Apasati usor pana cand clema face "click" in locul
corespunzator.
3. Aliniati conectorul auxiliar (AUX) de 4 de pini cu slotul de pe
placa de baza. [Figura 2]
4. Apasati usor pana cand clema face "click" in locul
corespunzator.
Conectori de alimentare SATA
Conectorii de alimentare SATA folosesc un conector de 15 pini.
Conectorii de alimentare SATA sunt folositi pentru hard disk-uri,
unitati optice, sau orice alta componenta care are un socket de
alimentare SATA.
Conectori de alimentare Molex
Hard disk-urile si unitatile optice care nu au socket-uri de
alimentare SATA folosesc un conector de alimentare Molex.
ATENTIE: Nu folositi un conector alimentare Molex si unul SATA
pe aceeasi unitate simultan.
70
Conectori de alimentare Berg

Conectorul de alimentare Berg de 4 pini alimenteaza o unitate
pentru discheta.
Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor de alimentare:
1. Inserati conectorul de alimentare SATA in hard disk (HDD).
[Figura 3]
2. Inserati conectorul de alimentare Molex in unitatea optica.
[Figura 4]
3. Inserati conectorul de alimentare Berg de 4 pini in unitatea
pentru discheta. [Figura 5]
4. Montati conectorul de alimentare de 3 pini pentru ventilator
pe placa de baza conform manualului placii de baza. [Figura
6]
5. Conectati cablurile aditionale din carcasa la conectorii
corespunzatori conform manualului placii de baza.
3.7.2 Conectarea cablurilor de date
Unitatile se conecteaza la placa de baza folosind cabluri de date.
Unitatea ce este conectata determina tipul de cablu de date folosit.
Tipurile de cabluri de date sunt PATA, SATA si floppy disk.
Cabluri de date PATA
Cablul PATA este uneori denumit "cablul panglica", deoarece este
lat si plat. Cablul PATA poate sa aiba 40 sau 80 de conductori. Un
cablu PATA are de obicei 3 conectori de 40 de pini. Un conector de
la capatul cablului se conecteaza la placa de baza. Ceilalti doi se
conecteaza la unitati. Daca sunt instalate mai multe unitati de hard
disk, unitatea master ("stapan") se va conecta la conectorul din
capat. Unitatea slave ("sclav") se va conecta la conectorul din
mijloc.
O dunga pe cablul de date indica pinul 1. Conectati cablul PATA in
unitate cu indicatorul de pin 1 de pe cablu aliniat la indicatorul de
pin 1 de la conectorul unitatii. Indicatorul de pin 1 de pe conectorul
unitatii este de obicei cel mai apropriat de conectorul de
alimentare de pe unitate. Multe placi de baza au doua controller-e
PATA ce asigura suport pentru maximum patru unitati PATA.
Cabluri de date SATA
Cablul de date SATA are un conector de 7 pini. Un capat al cablului
71
este conectat la placa de baza. Celalalt capat este conectat la orice

unitate care are un conector de date SATA.
Cabluri de date floppy
Cablul de date al unitatii floppy are un conector de 34 de pini.
Asemanator cu cablul de date PATA, cablul de date floppy are o
dunga care indica locatia pinului 1. Un cablu de date floppy are de
obicei trei conectori de 34 de pini. Un conector de la capatul
cablului se conecteaza la placa de baza. Ceilalti doi conectori se
conecteaza la unitati. Daca sunt instalate mai multe unitati floppy,
unitatea A: se va conecta la conectorul din capat. Unitatea B: se va
conecta la conectorul din mijloc.
Conectati cablul de date floppy in unitate cu indicatorul de pin 1 de
pe cablu aliniat cu indicatorul de pin 1 de pe conectorul din
unitate. Placile de baza au un singur controller pentru unitatea
floppy, ce asigura suport pentru maximum doua unitati floppy.
NOTA: Daca pinul 1 de pe cablul de date floppy nu este aliniat cu
pinul 1 de pe conectorul de pe unitate, unitatea floppy nu va
functiona. Nealinierea nu va dauna unitatii, insa LED-ul de
activitate va sta aprins permanent. Pentru a repara aceasta
problema, inchideti calculatorul si reconectati cablurile de date
astfel incat pinul 1 de pe cablu si pinul 1 de pe conector sa fie
aliniate. Restartati calculatorul.
Respectati urmatorii pasi pentru instalarea cablurilor de date:
1. Conectati capatul destinat placii de baza al cablului PATA in
socket-ul/soclul placii de baza. [Figura 1]
2. Inserati conectorul de la capatul indepartat al cablului PATA
la unitatea optica. [Figura 2]
3. Conectati un capat al cablului SATA in socket-ul de pe placa
de baza. [Figura 3]
4. Conectati celalalt capat al cablului SATA in unitatea de hard
disk. [Figura 4]
5. Conectati capatul destinat placii de baza al cablului floppy in
soclul de pe placa de baza. [Figura 5]
6. Inserati conectorul de la capatul indepartat al cablului floppy
in unitatea floppy. [Figura 6]
72
3.7.2 Laborator: Instalarea cablurilor interne

Introducere
Imprimati si finalizati acest laborator.
In acest laborator, instalati cablurile de alimentare si de date in calculator.
Echipamentul recomandat
1
Calculatoare cu surse de alimentare,placi de baza, drivere si adaptor
de carduri instalate.
2
Cablu de date pentru hard disk.
3
Cablu de date pentru unitatea optica.
4
Cablu de date pentru unitatea de dischete.
5
6
Trusa de scule
7
Pasul 1
Aliniati conectorul sursei de alimentare la mufa de pe placa de baza.
Apasati usor pana cand clema face clic in locul corespunzator.
Pasul 2
NOTA: Acest pas este necesar numai daca calculatorul dumneavoastra are
un conector auxiliar de curent.
Aliniati conectorul auxiliar de curent la mufa auxiliara de pe placa de baza.
Apasati usor pana cand clema face clic in locul corespunzator.
Pasul 3
Conectati la sursa calculatorului hard disk-ul, unitatea optica si unitatea de
discheta. Asigurati-va ca unitatea de dischete are conectorul introdus in
locasul corespunator.
Pasul 4
NOTA: Acest pas este necesar numai daca PC-ul dumneavoastra are un
conector de alimentare pentru ventilator.
Introduceti conectorul de alimentare pentru ventilator in cea mai apropiata
locatie de alimentare a placii de baza.
Pasul 5
NOTA: Pinul 1 de pe cablul PATA trebuie sa fie aliniat cu Pinul 1 de pe
conectorul placii de baza si al conectorului hard disk-ului.
Aliniati si conectati cablul de date al unitatii hard disk n conectorul placii de
baza.
Aliniati si conectati celalalt capat al cablului unitatii de date al hard disk-ului
in conectorul hard disk-ului.
Pasul 6
73
NOTA: Pinul 1 de pe cablul PATA trebuie sa fie aliniat cu Pinul 1 de pe

conectorul placii de baza si al conectorului unitatii optice.
Aliniati si conectati cablul de date al unitatii optice in conectorul placii de
baza.
Aliniati si conectati celalalt capat al cablului de date al unitatii optice in
conectorul unitatii optice.
Pasul 7
NOTA: Pinul 1 de pe cablul unitatii dischetei trebuie sa fie aliniat cu Pinul 1
de pe conectorul placii de baza si al conectorului unitatii de dischete.
Aliniati si conectati cablul de date al unitatii dischetei in conectorul placii de
baza.
Aliniati si conectati celalalt capat al cablului de date al unitatii dischetei in
conectorul hard disk-ului.
Reatasarea panourilor laterale si conectarea cablurilor externe la
calculator
Acum ca toate componentele interne au fost instalate si conectate
la placa de baza si sursa de alimentare, panourile laterale trebuie
reatasate la carcasa. Pasul urmator este sa conectam toate
cablurile pentru toate componentele periferice si cablul de
alimentare.
3.8

Reatasarea panourilor laterale.
Conectarea cablurilor externe la calculator.

3.8.1 Reatasarea panourilor laterale
Majoritatea carcaselor de calculatoare au doua panouri, cate unul
pentru fiecare parte. Unele carcase de calculatoare au un capac
format din trei parti ce se aseaza peste scheletul carcasei.
Odata ce capacul este in pozitie, asigurati-va ca toate suruburile

sunt fixate in locatia lor. Unele carcase de calculator folosesc
suruburi care se insereaza folosind o surubelnita. Unele carcase
au suruburi cu maner ce pot fi stranse cu mana.
Daca nu sunteti sigur cum sa scoateti sau sa inlocuiti carcasa
calculatorului, consultati documentatia sau site-ul web al
producatorului pentru mai multe informatii.
AVERTISMENT: Manevrati componentele carcasei cu grija. Unele
74
carcase de calculator au varfuri dintate sau ascutite.

3.8.2 Conectarea cablurilor externe la calculator
Dupa ce panourile laterale au fost reatasate, conectati cablurile in
spatele calculatorului. Cateva tipuri comune de conexiuni folosind
cabluri externe:
Monitorul
Tastatura
Mouse-ul
USB
Ethernet
Alimentarea
Atunci cand atasati cabluri, asigurati-va ca sunt conectate la

locatiile corespunzatoare de pe calculator. De exemplu, unele
tastaturi si mouse-uri folosesc acelasi tip de conector PS/2.
ATENTIE: Atunci cand conectati cabluri nu fortati niciodata
conexiunea.
NOTA: Conectati cablul de alimentare dupa ce ati montat toate
celelalte cabluri.
Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor externe:
1. Atasati cablul monitorului la portul video. [Figura 1]
2. Securizati cablul prin strangerea suruburilor de pe conector.
3. Montati cablul tastaturii in portul pentru tastatura PS/2.
[Figura 2]
4. Montati cablul mouse-ului in portul pentru mouse PS/2.
[Figura 3]
5. Montati cablul USB intr-un port USB. [Figura 4]
6. Montati cablul de retea intr-un port pentru retea. [Figura 5]
7. Conectati antena wireless (pentru conexiune fara fir) in
conectorul pentru antena. [Figura 6]
8. Conectati cablul de alimentare la sursa de alimentare. [Figura
7]
Puteti observa in Figura 8 toate cablurile atasate in spatele
calculatorului.
75
3.8.2 Laborator: Finalizati Asamblarea Calculatorului

Introducere
Imprimati si finalizati acest laborator.
In acest laborator veti monta panourile laterare si cablurile externe ale unui
calculator.
Echipament Recomandat
1
Calculator cu sursa de alimentare, placa de baza, unitati optice si
magnetice, placi de extensie si cablurile interne conectate
2
Cablu video (DVI sau VGA)
3
Tastatura
4
Mouse
5
Cablu USB pentru hub-ul USB
6
Cablu USB pentru imprimanta USB
7
Cablu de retea
8
Antena wireless
9
Cablu de alimentare
10 Trusa de scule
11 Manualul placii de baza
Pasul 1
Ataseaza panourile laterale carcasei.
Fixeaza panourile laterale de carcasa folosind suruburile panourilor.
Pasul 2
Conecteaza cablul monitorului in portul video.
Fixeaza cablul strangand suruburile conectorului.
Pasul 3
Conecteaza cablul tastaturii in portul PS/2 pentru tastatura.
Pasul 4
Conecteaza cablul mouse-ului in portul PS/2 pentru mouse.
Pasul 5
Conecteaza cablul hub-ului USB in oricare port USB.
Pasul 6
Conecteaza cablul USB al imprimantei in oricare port USB al hub-ului.
Pasul 7
Conecteaza cablul de retea in portul placii de retea.
Pasul 8
Conecteaza antena wireless in conectorul pentru antena.
Pasul 9
Conecteaza cablul de alimentare in priza sursei de alimentare.
3.9 Pornirea calculatorului pentru prima data
76
Atunci cand calculatorul este pornit, Basic Input/Output System

(BIOS) efectueaza o verificare a componentelor interne. Aceasta
verificare este denumita power-on self test (POST).
Identificarea codurilor de beep.
Descrierea configuratiei BIOS-ului.

3.9.1 Identificarea codurilor de beep
POST verifica functionarea corecta a tuturor componentelor
hardware. Daca un dispozitiv nu functioneaza corect, un semnal de
beep alerteaza tehnicianul ca exista o problema. In mod normal, un
singur beep arata ca totul functioneaza corespunzator. Daca exista
o defectiune hardware calculatorul poate emite o serie de beep-uri.
Fiecare producator de BIOS-uri foloseste coduri diferite pentru a
indica probleme de hardware. In Figura 1 este prezentat un tabel
cu coduri de beep. Codurile de beep ale calculatorului
dumneavoastra pot fi diferite. Consultati documentatia placii de
baza pentru a vedea semnalele de beep ale calculatorului
dumneavoastra.
3.9.
Descrierea configuratiei BIOS-ului
2
BIOS-ul contine un program de setup folosit pentru a configura
setarile dispozitivelor hardware. Datele de configurare sunt salvate
intr-un chip de memorie special numita CMOS (complementary
metal-oxide semiconductor), cum este prezentat in Figura 1.
CMOS-ul este mentinut de catre bateria din calculator. Daca bateria
moare, toate configurarile salvate in BIOS vor fi pierdute. Daca se
intampla asa ceva, inlocuiti bateria si reconfigurati setarile BIOSului.
Pentru a intra in programul de setup al BIOS-ului trebuie sa apasati
tasta sau combinatia de taste corespunzatoare in timpul POSTului. Majoritatea calculatoarelor folosesc tasta DEL. Calculatorul
dumneavoastra poate folosi alta tasta sau combinatie de taste.
In Figura 2 puteti observa un exemplu de program de setup al
BIOS-ului. Cateva exemple de optiuni comune de setup din meniul
77
BIOS-ului:
Main System time, date, HDD type, etc. (Principal - Timpul

sistemului, data, tipul de hard disk, etc.)
Advanced Infrared port settings, parallel port settings, etc.
(Avansat Configuratii port infrarosu, setari ale portului
paralel, etc.)
Security Password settings to setup utility (Securitate Setarile parolei pentru utilitarul de setup)
Others Low battery alarm, system beep, etc. (Altele - Alarma
in caz de baterie slaba, beep-urile sistemului, etc.)
Boot Boot order of the computer (Pornire - Ordinea de
pornire a calculatorului)
Exit Setup utility exit (Iesire - Iesirea din setup)
3.9.2 Laborator: Pornirea calculatorului

Introducere
In acest laborator, veti porni calculatorul pentru prima data, veti explora
programul de setup al BIOS-ului, si veti schimba ordinea secventei de boot.
1
Calculator asamblat fara un sistem de operare instalat
2
Pasul 1
Conectati sursa de alimentare la o priza de curent alternativ.
Porniti calculatorul.
NOTA: Daca calculatorul face bip mai mult decat o data, sau daca nu
porneste, notificati instructorul.
Pasul 2
In timpul POST-ului, apasati tasta sau combinatia de taste pentru meniul de
setup al BIOS-ului.
Ecranul programului de setup al BIOS-ului va aparea.
Care este tasta sau combinatia de taste folosita pentru a intra in programul
de setup al BIOS-ului?
Cine este producatorul BIOS-ului din calculatorul dumneavoastra?
Care este versiunea de BIOS?
Ce optiuni de meniu sunt disponibile?
Pasul 3
Navigati printre fereastre pentru a gasi ordinea secventei de boot.
Care este primul dispozitiv de boot in ordinea secventei de boot?
78
Cate dispozitive aditionale pot fi atribuite in ordinea secventei de boot?

Pasul 4
Asigurati-va ca primul dispozitiv din ordinea de boot este drive-ul optic.
Asigurati-va ca cel de-al doilea dispozitiv din ordinea de boot este hard
disk-ul.
De ce ati schimba primul dispozitiv de boot la drive-ul optic?
Ce se intampla cand calculatorul porneste si drive-ul optic nu contine nici
un mediu de stocare bootabil?
Pasul 5
Navigati prin fiecare fereastra pentru a o gasi pe cea de setup a
administrarii de putere (power management), sau ecranul ACPI.
Ce setari de administrare de putere sunt disponibile?
Pasul 6
Navigati printre ferestre pentru a gasi setarile PnP.
Ce setari PnP sunt disponibile?
Pasul 7
Salvati noile setari de BIOS si iesiti din programul de setup al BIOS-ului.
Pasul 8
Calculatorul se va restarta.
Un sistem de operare poate fi instalat in acest moment.
3.10 Rezumat
Acest capitol a detaliat pasii folositi pentru asamblarea unui
calculator si pornirea sistemului pentru prima data. Acestea sunt
cateva aspecte importante de retinut:
Carcasele calculatorului pot varia ca dimensiune si

configuratie. Multe dintre componentele calculatorului trebuie
sa se potriveasca cu forma carcasei.
Unitatea Centrala de Procesare (UCP) este instalata pe placa
de baza impreuna cu un ansamblu ventilator/radiator.
Memoria RAM este instalata in sloturile de memorie de pe
placa de baza.
Placile de extensie sunt instalate in sloturi de PCI si PCIe de
pe placa de baza.
Hard disk-urile sunt instalate in locasuri de 3,5 inch situate in
interiorul carcasei.
Unitatile optice sunt instalate in locasuri de 5,25 inch ce pot fi
accesate din exteriorul carcasei.
Unitatile pentru discheta sunt instalate in locasuri de 3,5 inch
ce pot fi accesate din exteriorul carcasei.
Cablurile de alimentare sunt conectate la toate unitatile si la
79
placa de baza.
Cablurile de date interne transfera informatii catre toate
unitatile.
Cablurile externe conecteaza dispozitivele periferice la
calculator.
Semnalele de beep anunta defectiunile la hardware.
Programul de setup al BIOS-ului este folosit pentru a afisa
informatii despre componentele calculatorului si permite
utilizatorului sa schimbe setarile sistemului.
CAPITOLUL IV:INTRETINEREA SI DEPANAREA CALCULATORULUI
80
Introducere
Acest capitol va prezinta intretinerea preventiva si procesul de
depanare. Intretinerea preventiva este o inspectie regulata si
sistematica, curatarea si inlocuirea componentelor, materialelor si
sistemelor uzate. Intretinerea preventiva ajuta la evitarea erorilor unor
parti, materiale si ale sistemelor asigurand o buna functionare a
acestora. Procesul de depanare este o abordare metodica pentru
localizarea cauzei unei erori in sistemul unui calculator. Un bun
program de intretinere preventiva ajuta la diminuarea defectiunilor.
Avand mai putine defectiuni se vor face mai putine investigatii tehnice,
astfel salvandu-se timp si resurse financiare.
Depanarea este o abilitate care se invata. Nu toate procesele de
investigare tehnica sunt la fel, motiv pentru care tehnicienii au tendinta
sa-si perfectioneze propriile abilitati de depanare bazandu-se pe
cunostiintele si experienta personala. Folositi indrumarile din acest
capitol ca un punct de plecare pentru a va ajuta sa va dezvoltati
abilitatile in procesul de depanare. Desi fiecare situatie este diferita,
procedeele descrise in acest capitol va vor ajuta sa va stabiliti planul de
actiune atunci cand incercati sa rezolvati o problema tehnica pentru un
client.
4.1
Explicarea scopului intretinerii preventive

Intretinerea preventiva este folosita pentru a reduce posibilitatea
unei probleme hardware sau software verificand periodic daca
functionarea se desfasoara in parametri normali.
Hardware
Verificati starea cablurilor, componentelor si perifericelor.
Curatati componentele pentru a reduce riscul de supraincalzire.
Reparati sau inlocuiti orice componenta care prezinta urme de
folosire excesiva sau uzura. Folositi sarcinile listate in Figura 1
pentru a va ghida atunci cand creati un program de intretinere
hardware.
Ce alte sarcini pentru intretinerea hardware-ului mai puteti
adauga la lista?
Software
Verificati daca software-ul instalat este recent. Urmariti politicile
organizatiei atunci cand instalati actualizari pentru securitate,
actualizari pentru sistemul de operare, precum si in actualizarea
altor programe. Multe organizatii nu permit actualizarea software-
81
ului inainte de finalizarea unei perioade extinse de testare. Aceste

teste sunt efectuate pentru a confirma ca actualizarea nu creaza
probleme sistemului de operare si software-ului. Utilizati sarcinile
enumerate in Figura 2 ca un ghid pentru a crea un program pentru
intretinerea software-ului care se potriveste nevoilor
dumneavoastra.
Ce alte sarcini pentru intretinerea software-ului mai puteti adauga
la lista?
Beneficii
Fiti pro-activ in intretinerea echipamentelor si in protectia datelor.
Efectuand in mod regulat operatii de intretinere, puteti reduce
potentiale probleme hardware si software. Acest lucru va reduce
timpul in care calculatorul este inoperabil si costurile de
depanare.
Un plan de intretinere preventiva este dezvoltat in functie de
cerintele echipamentului. Un calculator expus unui mediu plin de
praf, cum ar fi un santier, va avea nevoie de o mai mare atentie
decat calculatoarele dintr-un birou. Retelele cu trafic intens, cum
ar fi reteaua unei scoli, pot avea nevoie de scanari suplimentare,
eliminari de software nedorit si eliminari de fisiere nedorite.
Documentati activitatile de intretinere care trebuie efectuate
asupra unui calculator si frecventa fiecarei activitati. Aceasta lista
de sarcini poate fi apoi folosita pentru a crea un program de
intretinere.
Cateva beneficii ale intretinerii preventive sunt listate in figura 3.
Va puteti gandi la alte beneficii pe care intretinerea preventiva le
ofera?
4.2 Identificarea pasilor procesului de depanare
Depanarea necesita o abordare organizata si logica a problemelor
calculatoarelor si ale altor componente. Abordarea logica a
depanarii va permite sa eliminati variabilele intr-o ordine
sistematica. Punerea intrebarilor corecte, testarea componentei
hardware corecte, si examinarea informatiilor corespunzatoare va
ajuta sa intelegeti problema. Aceasta va ajuta la formarea unei
solutii pe care sa o incercati.
Depanarea este o indemanare care se va perfectiona in timp. De
fiecare data cand rezolvati o alta problema, va veti spori
82
indemanarea in depanare, castigand mai multa experienta. Veti

invata cum si cand sa imbinati sau sa sariti pasi pentru a ajunge
rapid la o solutie. Procesul de depanare este o indrumare care
poate fi modificata astfel incat sa se potriveasca nevoilor
dumneavoastra.
In aceasta sectiune, veti invata un mod de rezolvare al problemei
care poate fi aplicat atat pentru partea hardware cat si software.
Majoritatea pasilor pot fi de asemenea aplicati pentru rezolvarea
problemelor in alte zone de lucru.
NOTA: Sensul termenului "client" folosit in acest curs este orice
utilizator care necesita asistenta tehnica pe calculator.
Explicarea rolului protectiei datelor.

Adunarea de informatii de la client.
Verificarea problemelor evidente.
Incercarea solutiilor rapide.
Adunarea datelor din calculator.
Evaluarea problemei si implementarea solutiei.
Prezentarea solutiei clientului.
4.2.1 Explicarea rolului protectiei datelor

Inainte de a incepe diagnosticarea problemelor, urmati
intotdeauna procedurile necesare protectiei datelor pe un
computer. Unele reparatii, precum inlocuirea unui hard disc sau
reinstalarea sistemului de operare ar putea risca integritatea
datelor. Fiti sigur ca ati facut tot ce era posibil pentru a preveni
pierderile de date in timpul reparatiilor.
ATENTIE: Chiar daca protectia datelor nu face parte din cei 6 pasi
ai procesului de diagnosticare trebuie sa protejati datele inainte
de a incepe orice proces de reparatii pe computer-ul unui client.
Daca munca dumneavoastra va duce la pierderi de date ale
clientului, compania dumneavoastra poate fi considerata
responsabila.
Backup de date
Un backup este o copie a datelor de pe un hard disc salvata pe
83
medii precum CD, DVD, sau banda magnetica. Intr-o organizatie,

backup-urile sunt facute dupa o rutina, zilnic, saptamanal sau
lunar.
Daca nu sunteti sigur ca a fost facut un backup, nu incepeti nici o
activitate de depanare inainte sa intrebati clientul. In continuare
este prezentata o lista de elemente care ar trebui verificate cu
clientul:
Data ultimului backup

Continutul ultimului backup
Integritatea datelor din backup
Disponibilitatea mediilor de stocare pentru restaurarea
datelor
Daca nu exista un backup la client si nu puteti face

dumneavoastra unul ar trebui sa cereti clientului sa semneze un
document prin care sa fiti absolvit de orice vina in cazul in care se
inregistreaza pierderi de date. Un asemenea document ar trebui
sa contina urmatorul tip de informatii:
Dreptul de a lucra pe un calculator fara un backup disponibil

Absolvirea de orice vina in cazul in care datele sunt pierdute
sau corupte
Descrieri ale activitatilor care vor fi efectuate
4.2.2 Adunarea de informatii de la client

In procesul de depanare culegeti cat de multe informatii puteti de
la client. Clientul va va da informatiile de baza cu privire la
problema. Figura 1 prezinta cateva din informatiile importante pe
care ar trebui sa le obtineti de la client.
Eticheta de conversatie
Cand vorbiti cu clientul ar trebui sa urmati aceste recomandari:
Puneti intrebari directe pentru a culege informatii.

Nu folositi jargoane tehnice atunci cand vorbiti cu clientul.
Nu reduceti clientul la tacere.
Nu insultati clientul.
Nu acuzati clientul ca a fost cel care a cauzat problema.
Printr-o comunicare eficienta veti reusi sa obtineti informatiile
84
cele mai relevante despre problema de la client.

Intrebari cu raspuns deschis
Intrebarile cu raspuns deschis sunt cele care va ajuta sa obtineti
informatii generale. Intrebarile cu raspuns deschis permit
clientului sa explice detaliile problemei cu propriile cuvinte.
Figura 2 contine cateva exemple de intrebari cu raspuns deschis.
Intrebari cu variante limitate de raspuns
Pe baza informatiilor primite de la client puteti incepe sa puneti
intrebarile cu variante limitate de raspuns. Intrebarile cu variante
limitate de raspuns implica raspunsuri de tip "da" sau "nu".
Aceste intrebari trebuie sa ofere informatii relevante in timp scurt.
Figura 3 contine cateva tipuri de intrebari cu variante limitate de
raspuns.
Informatiile obtinute de la client ar trebui documentate in ordinul
de lucru si in jurnalul de reparatii. Scrieti tot ce vi se pare
important pentru dvs sau pentru alt tehnician. Deseori, micile
detalii pot duce la solutia unei probleme complicate sau delicate.
4.2.3 Verificarea problemelor evidente
Al doilea pas in procesul de depanare este verificarea
problemelor evidente. Chiar daca clientul crede ca exista o
problema majora, incepeti cu problemele evidente inainte de a
efectua diagnostice complexe.
Daca situatia nu este rezolvata atunci cand ati verificat
problemele evidente, trebuie sa continuati cu procesul de
depanare. Daca gasiti o problema evidenta care rezolva situatia
puteti merge la ultimul pas si sa solutionati problema clientului.
Acesti pasi sunt pur si simplu un ghid care va ajuta sa rezolvati
problemele intr-un mod eficient.
4.2.4 Incercarea solutiilor rapide
Urmatorul pas in procesul de depanare este incercarea mai intai a
solutiilor rapide. Problemele evidente si solutiile rapide pot
coincide in anumite ocazii si pot fi folosite impreuna pentru
rezolvarea problemei. Notati fiecare solutie pe care o incercati.
Informatiile legate de solutiile deja incercate sunt vitale in cazul in
care problema trebuie sa fie trimisa catre alt tehnician.
Figura 1 identifica cateva dintre solutiile mai rapide. Daca o
85
solutie rapida nu rezolva problema, notati rezultatele si incercati

urmatoarea solutie probabila. Continuati acest proces pana cand
rezolvati problema sau epuizati toate solutiile rapide. Notati
solutia pentru referinte ulterioare, ca in Figura 2.
4.2.5 Adunarea datelor din calculator
Urmatorul pas in procesul de depanare este de a aduna date de la
computer, asa cum va este prezentat in Figura 1. Ati ncercat
toate solutiile rapide, dar problema inca nu a fost rezolvata. Acum
este timpul pentru a verifica problema descrisa de catre client
prin culegerea de date de la computer.
Event Viewer
Cand pe calculator apar erori referitoare la sistem, utilizator sau
software, Event Viewer este actualizat cu informatii despre acele
erori. Aplicatia Event Viewer prezentata in Figura 2 inregistreaza
urmatoarele informatii despre problema:
Care este problema aparuta

Data si ora la care a aparut problema
Importanta problemei
Originea problemei
Numarul de identificare al evenimentului
Care utilizator era logat in momentul in care a aparut
problema
Desi aceasta aplicatie prezinta detaliile asociate erorii, va trebui

de asemenea sa cautati solutia.
Device manager
Aplicatia Device Manager prezentata in Figura 3 afiseaza toate
dispozitivele care sunt configurate pe un computer. Orice
dispozitiv pe care sistemul de operare il identifica ca functionand
incorect va fi marcat cu o pictograma care indica eroarea. Acest
tip de eroare este marcat ca un cerc galben cu un semn de
exclamare ("!"). Daca un dispozitiv este dezactivat, el va fi marcat
cu un cerc rosu si un "X".
Coduri de alerta
Fiecare producator de BIOS are o secventa unica de alertare
pentru defectiuni hardware. Cand efectuati depanarea, deschideti
calculatorul si ascultati. De indata ce sistemul trece prin POST,
cele mai multe calculatoare vor emite un semnal pentru a indica
86
faptul ca sistemul este pornit corect. Daca exista o eroare, veti

auzi mai multe sunete. Retineti secventa codului de alerta si
verificati codul pentru a determina eroarea hardware semnalata.
Informatiile BIOS-ului
In cazul in care calculatorul porneste si se opreste dup POST, ar
trebui sa verificati setarile BIOS-ului pentru a determina unde
puteti localiza problema. Un dispozitiv s-ar putea sa nu fie
descoperit sau configurat corect. Consultati manualul placii de
baza pentru a va asigura ca setarile BIOS-ului, sunt corecte.
Efectuati o cautare pentru a determina ce software este disponibil
pentru a va ajuta la diagnosticarea si rezolvarea problemelor.
Sunt disponibile mai multe programe care va pot ajuta la
depanarea hardware-ului. De cele mai multe ori, producatorii de
sisteme hardware furnizeaza instrumente de diagnosticare
proprii. Un producator de hard disk, de exemplu, poate oferi un
instrument care poate fi utilizat pentru a intra in setarile unui
calculator si pentru a oferi o rezolvare problemelor unitatii de
hard disk, atunci cand acesta nu intra in Windows.
Aveti cunostiinta de un alt instrument pe care il puteti utiliza
pentru a depana un calculator?
4.2.6 Evaluarea problemei si implementarea solutiei
Urmatorul pas n procesul de depanare este evaluarea problemei
si punerea n aplicare a solutiei. Evaluati problema si studiati
posibilele solutii. Figura 1 listeaza locatiile posibile in vederea
cercetarii problemei. Impartiti problemele mari in probleme mai
mici care pot fi analizate si rezolvate individual. Solutiile trebuie
prioritizate, incepand cu cele mai usoare si mai rapid de
implementat.
Creati o lista cu solutii posibile si implementati-le pe rand. Daca
implementati o solutie posibila iar aceasta nu are nici un efect,
anulati solutia si incercati alta.
4.2.7 Prezentarea solutiei clientului
Dupa ce au fost finalizate reparatiile calculatorului, terminati
procesul de depanare prezentand solutia clientului. Comunicati
clientului problema si solutia atat verbal cat si in scris. Figura 1
arata pasii ce trebuie urmati atunci cand ati finalizat o reparatie si
87
prezentati solutia problemei clientului.

Verificati solutia impreuna cu clientul. In cazul in care clientul
este disponibil, aratati-i cum solutia a corectat problema
calculatorului. Permiteti clientului sa testeze solutia si incercati sa
reproduceti problema. Cand clientul poate sa verifice faptul ca
problema a fost rezolvata, puteti incheia documentatia pentru
reparatie in fisa de lucru si in agenda. Documentatia ar trebui sa
includa urmatoarele informatii:
Descrierea problemei
Pasii urmati in rezolvarea problemei
Componentele folosite in procesul de reparatie
4.3 Rezumat
In acest capitol s-au discutat concepte ale intretinerii preventive si
ale procesului de depanare (detectare si inlaturare a unei
defectiuni).
Intretinerea preventiva efectuata regulat reduce problemele

hardware si software ale calculatorului.
Inainte de inceperea oricarei reparatii, salvati informatiile de
pe calculator.
Procesul de depanare va ajuta sa rezolvati problemele
calculatorului intr-un mod eficient.
Notati-va tot ceea ce incercati, chiar daca nu functioneaza.
Documentarea pe care dumneavoastra o realizati va deveni o
resursa folositoare atat pentru dumneavoastra cat si pentru
ceilalti tehnicieni.
88
CAPITOLUL V:SISTEME DE OPERARE

5.0 Introducere
Sistemul de operare (SO) controleaza aproape toate functiile unui
calculator. In acest capitol veti invata despre componentele,
functiile si terminologia asociata sistemelor de operare Windows
2000 si Windows XP.
Dupa incheierea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele
sarcini:
Explicarea rolului unui sistem de operare.

Descrieti si comparati sistemele de operare tinand cont de
rol, limitari si compatibilitati.
Alegerea sistemului de operare pe baza nevoilor clientului.
Instalarea unui sistem de operare.
Navigarea folosind GUI.
Identificarea si aplicarea tehnicilor comune de intretinere
preventiva pentru sistemele de operare.
Depanarea sistemelor de operare.
5.1 Explicarea rolului unui sistem de operare

Toate calculatoarele se bazeaza pe un sistem de operare care
ofera interfata pentru interactiunea dintre utilizatori, aplicatii si
hardware. Sistemul de operare porneste calculatorul si
administreaza sistemul de fisiere. Aproape toate sistemele
moderne de operare suporta mai mult de un utilizator, un task sau
o unitate centrala de procesare.
Descrierea caracteristicilor sistemelor de operare moderne
89
Explicarea conceptelor referitoare de sistemele de operare
5.1.1 Descrierea caracteristicilor sistemelor de operare moderne

Indiferent de dimensiunea si complexitatea calculatorului si a
sistemului de operare, toate sistemele de operare au aceleasi
patru functii de baza. Sistemele de operare controleaza accesul la
hardware, administreaza fisierele si directoarele, ofera o interfata
cu utilizatorul si administreaza aplicatiile.
Controlul accesului la hardware
Sistemul de operare administreaza interactiunea dintre aplicatii si
hardware. Pentru a accesa si comunica cu componentele
hardware, sistemul de operare instaleaza un driver pentru fiecare
componenta. Un driver este un program de mici dimensiuni scris
de producatorul componentei hardware si furnizat impreuna cu
respectiva componenta. Cand echipamentul hardware este
instalat, este de asemenea instalat driver-ul, permitand sistemului
de operare sa comunice cu respectiva componenta.
Procesul de atribuire a resurselor sistemului si de instalare a
driver-elor poate fi realizat prin Plug and Play (PnP). Procesul PnP
a fost introdus incepand cu Windows 95 pentru a simplifica
instalarea de hardware nou. Toate sistemele de operare moderne
sunt compatibile PnP. Folosind PnP, sistemul de operare
detecteaza automat hardware-ul compatibil PnP si instaleaza
driver-ul pentru acea componenta. Sistemul de operare
configureaza apoi echipamentul si actualizeaza registrul, o baza
de date care contine toate informatiile despre calculator.

NOTA: Registrul contine informatii despre aplicatii, utilizatori,
hardware, setari de retea si tipuri de fisiere.
Administrarea fisierelor si directoarelor
Sistemul de operare creeaza o structura de fisiere pe hard disk
pentru a permite stocarea datelor. Un fisier este un bloc de date
conectate care are un singur nume si este tratat ca o unitate de
sine statatoare. Fisierele de program si de date sunt grupate
impreuna intr-un director. Fisierele si directoarele sunt organizate
pentru a permite gasirea si utilizarea rapida. Directoarele pot fi
pastrate in interiorul altor directoare. Aceste directoare cuprinse
in alte directoare poarta numele de subdirectoare. Directoarele
poarta numele de foldere in sistemele de operare Windows, iar
90
subdirectoarele sunt numite subfoldere.

Interfata cu utilizatorul
Sistemul de operare permite utilizatorului sa interactioneze cu
componentele software si hardware. Exista doua tipuri de
interfete cu utilizatorul:
Command Line Interface (CLI) Linia de comanda.

Utilizatorul scrie comenzile la un prompt, ca in Figura 1.
Graphical User Interface (GUI) Interfata grafica. Utilizatorul
interactioneaza cu meniuri si pictograme, ca in Figura 2.
Majoritatea sistemelor de operare, cum ar fi Windows 2000 si

Windows XP, contin atat GUI cat si CLI.
Administrarea aplicatiilor
Sistemul de operare localizeaza o aplicatie si o incarca in
memoria RAM. Aplicatiile sunt programe software ca procesoare
de text, baze de date, foi de calcul, jocuri si multe altele. Sistemul
de operare asigura ca fiecare aplicatie din sistem sa aiba alocate
resursele potrivite.
Application programming interface (API) este un set de proceduri
folosit de catre programatori pentru a se asigura ca aplicatiile pe
care le dezvolta sunt compatibile cu un sistem de operare. In
continuare aveti doua exemple de API:
Open Graphics Library (OpenGL) Specificatii ale

standardului pentru aplicatii grafice multimedia suportate de
orice platforma
DirectX Colectie de API-uri care se ocupa de multimedia in

Microsoft Windows
5.1.2 Explicarea conceptelor referitoare de sistemele de operare

Pentru intelegerea capacitatilor unui sistem de operare, este
importanta intelegerea unor termeni de baza. Urmatorii termeni
sunt folositi in compararea sistemelor de operare:
Multi-user Doi sau mai multi utilizatori pot lucra cu

programe si pot partaja echipamente periferice, de exemplu
imprimante, in acelasi timp.
Multi-tasking Calculatorul este capabil sa execute mai
91
multe aplicatii simultan.

Multi-procesare Calculatorul poate avea doua sau mai
multe unitati centrale de procesare (UCP) partajate de
programe.
Multi-threading Un program poate fi divizat in parti mai
mici care pot fi incarcate de sistemul de operare dupa
necesitate. Multi-threading permite programelor individuale
sa fie multi-tasked.
Aproape toate sistemele de operare moderne sunt multi-user si

multi-tasking si suporta multi-procesare si multi-threading.
Moduri de operare
Toate procesoarele moderne ruleaza in diferite moduri de
operare. Modul de operare se refera la capabilitatea UCP si a
mediului de operare. Modul de operare determina modul in care
un procesor administreaza aplicatiile si memoria. Figura 1
exemplifica alocarea memoriei logice. Cele patru moduri comune
de operare sunt modul real, modul protejat, modul real virtual si
modul compatibil.
Modul real
O UCP care opereaza in modul real poate executa un singur
program la un moment dat si poate adresa doar 1MB de memorie.
Desi procesoarele moderne pot rula in mod real, acest mod este
folosit numai de catre DOS si aplicatiile DOS sau de sistemele de
operare pe 16 biti cum ar fi Windows 3.x. In modul real, cand o
aplicatie genereaza o eroare, intregul calculator poate fi afectat
pentru ca programul are acces direct la memorie. Acest lucru
poate cauza blocarea calculatorului, restartarea sau inchiderea
din cauza coruperii spatiului de memorie. Figura 2 prezinta un
grafic al celor mai folosite comenzi DOS, care pot fi inca folosite
pe sistemele moderne, cum ar fi Windows XP.
Modul protejat
O UCP care lucreaza in modul protejat are acces la toata memoria
calculatorului, inclusiv memoria virtuala. Memoria virtuala
reprezinta spatiul de pe hard disk folosit pentru emularea
memoriei RAM. Sistemele de operare care folosesc modul
protejat pot administra mai multe programe simultan. Modul
protejat permite accesul la memorie, drivere si transferuri intre
echipamente de intrare/iesire pe 32 de biti. Modul protejat este
folosit de sistemele de operare pe 32 de biti ca Windows 2000 sau
92
Windows XP. In modul protejat, aplicatiile nu pot folosi memoria

rezervata altei aplicatii care ruleaza.
Modul real virtual
Un procesor care opereaza in modul real virtual permite unei
aplicatii pentru modul real sa se execute intr-un sistem de
operare in mod protejat. Acest lucru poate fi demonstrat cand o
aplicatie DOS ruleaza pe un sistem de operare pe 32 de biti, cum
ar fi Windows XP.
Modul compatibil
Modul compatibil creeaza mediul unui sistem de operare mai
vechi pentru aplicatii care nu sunt compatibile cu sistemul de
operare curent. De exemplu, o aplicatie care verifica versiunea
sistemului de operare poate fi scrisa pentru Windows NT si
necesita un anumit pachet de servicii. Modul compatibil poate
crea mediul sau versiunea necesara a sistemului de operare
pentru a permite aplicatiei sa ruleze ca si cum este in mediul de
care are nevoie.
Descrieti si comparati sistemele de operare tinand cont de rol,
limitari si compatibilitati
Unui tehnician i se poate cere sa aleaga si sa instaleze un sistem
de operare pentru un client. Tipul sistemului de operare selectat
depinde de cerintele clientului. Sunt doua tipuri distincte de
sisteme de operare: sisteme de operare de tip desktop si sisteme
de operare pentru retea. Un sistem de operare de tip desktop este
creat pentru a fi folosit intr-un mediu small office/home office
(SOHO) cu un numar limitat de utilizatori. Un sistem de operare
pentru retea (NOS) este creat pentru un mediu corporativ
deservind mai multi utilizatori cu o plaja mare de cerinte.
5.2

Descrierea sistemelor de operare de tip desktop.
Descrierea sistemelor de operare pentru retea.
5.2.1 Descrierea sistemelor de operare de tip desktop

Un sistem de operare de tip desktop are urmatoarele
93
caracteristici:
Suporta un singur utilizator

Ruleaza aplicatii de tip single-user (utilizator unic)
Partajeaza fisiere si directoare intr-o retea mica cu securitate
limitata
Pe piata curenta de software, cele mai folosite sisteme de operare

de tip desktop se incadreaza in trei grupuri: Microsoft Windows,
Apple Mac OS si UNIX/Linux.
Microsoft Windows
Windows este unul dintre cele mai populare sisteme de operare
din ziua de astazi. Urmatoarele produse sunt versiuni desktop ale
sistemelor de operare Microsoft Windows:
Windows XP Professional Folosit pe majoritatea

calculatoarelor ce se conecteaza la un server Windows
dintr-o retea.
Windows XP Home Edition Folosit pe calculatoarele
personale, cu o securitate foarte limitata.
Windows XP Media Center Folosit pe calculatoare de
divertisment pentru a viziona filme si pentru a asculta
muzica.
Windows XP Tablet PC Edition Folosit pentru tablet PC-uri.
Windows XP 64-bit Edition Folosit pentru calculatoare cu
procesoare pe 64 de biti.
Windows 2000 Professional Versiune mai veche a
sistemului de operare Windows care a fost inlocuita de
Windows XP Professional.
Windows Vista Cea mai noua versiune de Windows.
Apple Mac OS
Calculatoarele Apple sunt patentate si folosesc un sistem de
operare numit Mac OS. Mac OS este proiectat sa fie un sistem de
operare cu o interfata cu utilizatorul prietenoasa(user-friendly
GUI). Versiunile curente de Mac OS sunt acum bazate o versiune
modificata de UNIX.
UNIX/Linux
UNIX, care a fost introdus pe la sfarsitul anilor 1960, este unul
dintre cele mai vechi sisteme de operare. In prezent, exista multe
versiuni diferite de UNIX. Una dintre cele mai recente este extrem
94
de popularul sistem de operare Linux. Linux a fost dezvoltat de

catre Linus Torvalds, in 1991, si este proiectat ca un sistem de
operare open-source (sursa deschisa). Programele open-source
permit distribuirea si modificarea codului sursa de catre oricine
prin descarcare gratuita sau de la dezvoltatori la un cost mult mai
mic decat alte sisteme de operare.
5.2.2 Descrierea sistemelor de operare pentru retea
Un sistem de operare pentru retea are urmatoarele caracteristici:
Permite accesul mai multor utilizatori

Executa aplicatii multi-user
Este robust si redundant
Ofera securitate crescuta in comparatie cu sistemele de
operare de tip desktop
Acestea sunt cele mai comune sisteme de operare pentru retea:
Microsoft Windows Sistemele de operare pentru retea

oferite de Microsoft sunt Windows 2000 Server si Windows
Server 2003. Sistemele de operare Windows Server folosesc
o baza centrala de date numita Active Directory pentru
administrarea resurselor de retea.
Novell Netware Novell NetWare a fost primul sistem de
operare care a indeplinit cerintele unui sistem de operare
pentru retea si s-a bucurat de o implementare la scara larga
in retelele PC din anii 1980.
Linux Sistemele de operare Linux includ Red Hat, Caldera,
SuSE, Debian si Slackware.
UNIX Diferite organizatii au oferit solutii proprietare de
sisteme de operare bazate pe UNIX.
5.3 Alegerea sistemului de operare pe baza nevoilor clientului

Pentru selectarea sistemului de operare adecvat pentru a
satisface nevoile clientului, va trebui sa intelegeti in ce scop
clientul va folosi respectivul calculator. Sistemul de operare
recomandat de dumneavoastra trebuie sa fie compatibil cu orice
aplicatii care vor fi folosite si ar trebui sa sustina toate
componentele hardware instalate in calculator. Daca un calculator
este conectat in retea, noul sistem de operare va trebui sa fie
compatibil si cu celelalte sisteme de operare existente in retea.
95

Identificarea aplicatiilor si mediilor care sunt compatibile cu

un sistem de operare.
Determinarea cerintelor minime de hardware si a

compatibilitatii cu sistemul de operare.
Identificarea aplicatiilor si mediilor care sunt compatibile cu un
5.3.1
sistem de operare
Un sistem de operare ar trebui sa fie compatibil cu toate
aplicatiile care sunt instalate pe un calculator. Inainte de a
recomanda un sistem de operare clientului dumneavoastra,
investigati tipurile de aplicatii pe care el le va folosi. In cazul in
care calculatorul va face parte dintr-o retea, sistemul de operare
va trebui de asemenea sa fie compatibil cu sistemele de operare
ale celorlalte calculatoare din retea. Tipul retelei determina
sistemele de operare compatibile. Retelele Microsoft Windows pot
avea mai multe calculatoare care folosesc diferite versiuni ale
sistemului de operare Microsoft. Urmeaza cateva norme care va
vor ajuta sa determinati care este cel mai bun sistem de operare
pentru clientul dumneavoastra:
Calculatorul are instalate aplicatii comune sau aplicatii

particulare care au fost proiectate special pentru acest
client. In cazul in care clientul foloseste o aplicatie
personalizata, programatorul aplicatiei va specifica
sistemele de operare cu care aceasta este compatibila.
Majoritatea aplicatiilor standard specifica o lista de sisteme
de operare compatibile pe exteriorul cutiei in care sunt
livrate.
Aplicatiile sunt scrise pentru a fi folosite de un singur
utilizator, sau de mai multi utilizatori? Aceasta informatie va
va ajuta sa decideti daca recomandati un SO de tip desktop
sau un SO pentru retea. In cazul in care calculatorul va fi
conectat la o retea, recomandati aceeasi platforma pe care o
au si celelalte calculatoare din retea.
Exista fisiere de date partajate cu alte calculatoare? Pentru a
asigura compatibilitatea formatelor de fisiere, recomandati
acelasi sistem de operare pe care il au si celelalte
calculatoare cu care sunt partajate date.
96
De exemplu, clientul dumneavoastra poate avea o retea Windows

instalata si vrea sa adauge mai multe calculatoare la acea retea. In
acest caz, ar trebui sa recomandati un sistem de operare
Windows pentru noile calculatoare. In cazul in care clientul nu are
nici un fel de echipament, plaja din care puteti alege sistemul de
operare creste. Pentru a recomanda un sistem de operare, va
trebui sa treceti in revista constrangerile legate de buget, sa aflati
cum va fi folosit calculatorul si sa determinati tipul aplicatiilor
care vor fi instalate.
Determinarea cerintelor minime de hardware si a
5.3.2
compatibilitatii cu sistemul de operare
Sistemele de operare au cerinte minime de hardware care trebuie
satisfacute pentru a fi instalate si pentru a functiona corect.
Figura 1 prezinta un tabel al cerintelor minime de hardware pentru
sistemele de operare Windows 2000, Windows XP Pro si Windows
XP Home.
Identificati echipamentul de care dispune clientul dumneavoastra.
Daca sunt necesare imbunatatiri pentru a satisface cerintele
minime ale unui sistem de operare, realizati o analiza a costului
pentru a determina cel mai bun plan de actiune. In unele cazuri,
poate fi mai putin costisitor pentru client sa cumpere un
calculator nou in loc sa faca imbunatatiri ale sistemului. In alte
cazuri, este mai ieftina imbunatatirea unora dintre componentele
urmatoare:
RAM
Hard disk
UCP
Placa video
NOTA: In unele cazuri, cerintele unei aplicatii pot depasi cerintele

hardware ale sistemului de operare. Pentru ca o aplicatie sa
functioneze corect, va fi necesar sa fie satisfacute cerintele
suplimentare.
O data ce au fost determinate cerintele minime de hardware
necesare pentru sistemul de operare, ar trebui sa va asigurati ca
toate componentele hardware ale calculatorului sunt compatibile
cu sistemul de operare ales pentru client.
Lista compatibilitatii hardware
97
Majoritatea sistemelor de operare au o lista de compatibilitati

hardware (hardware compatibility list - HCL) care poate fi gasita
pe pagina producatorului, dupa cum este prezentat in Figura 2.
Aceasta lista contine un inventar detaliat al componentelor
hardware care au fost testate si care functioneaza corect cu
sistemul de operare. Daca oricare dintre componentele din
calculatorul clientului nu apar pe acesta lista, acele componente
ar trebui imbunatatite pentru a corespunde cu HCL.
NOTA: O lista de compatibilitate a componentelor hardware e
posibil sa nu fie adusa la zi; in acest caz nu poate fi o referinta
corecta.
5.4 Instalarea unui sistem de operare
Ca tehnician, va trebui probabil sa instalati de la zero un sistem
de operare. Este bine sa faceti o instalare de la zero in
urmatoarele situatii:
Cand un calculator este trecut de la un angajat la altul

Cand sistemul de operare este defect
Cand un hard disk nou de inlocuire este instalat in
calculator

Identificarea procedurilor de setup ale hard disk-ului.

Pregatirea hard disk-ului.
Instalarea sistemului de operare cu setarile standard.
Crearea de conturi.
Finalizarea instalarii.
Descrierea optiunilor avansate de instalare.
Identificarea fisierelor secventei de bootare si fisierelor ce
contin registre.
Descrierea modului de manipulare a fisierelor de sistem.
Descrierea structurii de directoare.
5.4.1 Identificarea procedurilor de setup ale hard disk-ului

Instalarea si pornirea initiala a sistemului de operare se numeste
setup-ul sistemului. Desi este posibila instalarea unui sistem de
operare prin retea de la un server sau de pe un hard disk, cea mai
folosita metoda de instalare este folosind CD-uri si DVD-uri.
98
Pentru a instala un SO folosind un CD sau DVD, intai trebuie sa

configurati o setare BIOS pentru a porni sistemul de pe CD sau
DVD.
Partitionare si formatare
Inainte de instalarea unui sistem de operare pe un hard disk,
acesta trebuie sa fie partitionat si formatat. Cand un hard disk
este partitionat este impartit logic in una sau mai multe zone. Prin
formatare, partitiile sunt pregatite pentru a stoca fisiere si
aplicatii. In timpul pasului de instalare, majoritatea sistemelor de
operare partitioneaza si formateaza automat hard disk-ul. Un
tehnician ar trebui sa inteleaga procesul de setup al hard diskului. Urmatorii termeni sunt folositi referitor la setup-ul hard diskului:
Partitie primara Aceasta partitie este de obicei prima

partitie. O partitie primara nu poate fi impartita in sectiuni
mai mici. Pot fi pana la patru asemenea partitii pe un hard
disk.
Partitie activa Aceasta partitie este partitia folosita de
sistemul de operare pentru a porni calculatorul. O singura
partitie primara poate fi marcata ca fiind activa.
Partitie extinsa Aceasta partitie foloseste de obicei spatiul
liber ramas pe hard disk sau ia locul unei partitii primare.
Poate exista o singura partitie extinsa per hard disk si poate
fi impartita in sectiuni mai mici numite partitii logice.
Partitie logica Acest tip de partitie este o sectiune dintr-o
partitie extinsa care poate fi folosita pentru a separa
informatii in scopuri administrative.
Formatarea Acest proces pregateste un sistem de fisiere
intr-o partitie pentru stocarea fisierelor.
Cluster Un cluster este denumit si unitate de alocare a
fisierelor. Este cea mai mica unitate de spatiu folosita pentru
stocarea datelor.
Pista O pista este un cerc complet de date pe o parte a
unui platan de hard disk. O pista este impartita in grupuri de
512 bytes, numite sectoare.
Cilindru Un cilindru este o stiva de piste aliniate una peste
cealalta in forma de cilindru.
Maparea partitiei Maparea partitiei reprezinta alocarea unei
litere pentru partitii fizice sau logice.
99
5.4.2 Pregatirea hard disk-ului

O instalare de la zero a unui sistem de operare porneste ca si cum
discul ar fi nou; nu se incearca pastrarea informatiilor care sunt
deja pe disc. Prima faza a instalarii impune partitionarea si
formatarea hard disk-ului. Acest proces pregateste discul pentru
a accepta sistemul de fisiere. Sistemul de fisiere ofera o structura
de directoare care organizeaza sistemul de operare, aplicatiile,
configuratiile si fisierele de date ale utilizatorului.
Sistemul de operare Windows XP poate folosi unul dintre
urmatoarele doua sisteme de fisiere:
File Allocation Table, 32-bit (FAT32) Un sistem de fisiere

care permite dimensiuni ale partitiilor de pana la 2 TB sau
2048 GB. Sistemul de fisiere FAT32 poate fi folosit de
Windows 9.x, Windows Me, Windows 2000 si Windows XP.
New Technology File System (NTFS) Un sistem de fisiere
care permite dimensiuni ale partitiilor de pana la 16
exabytes, teoretic. NTFS prezinta detalii de securitate mai
bune si atribute extinse in comparatie cu FAT32.
Figura 1 prezinta pasii necesari pentru a partitiona si formata un

disc in Windows XP. Dati click pe butonul Start din coltul dreapta
jos pentru a vedea pasii de setup pentru hard disk.
5.4
Instalarea unui sistem de operare
5.4.3
Instalarea
sistemului
de
operare
cu
setarile
standard
La instalarea Windows XP, interfata de instalare permite

instalarea folosind setari standard sau setari definite de utilizator.
Folosirea setarilor standard creste sansele unei instalari de
succes. Totusi, un utilizator trebuie sa ofere urmatoarele
informatii in timpul instalarii:
Standardele si formatele care definesc moneda si numerele

Limba dorita
Numele utilizatorului si companiei
Cheia produsului
100
Numele calculatorului
Parola de administrator
Setari de data si ora
Setari de retea
Informatii despre domeniu sau workgroup
Cand un calculator porneste cu CD-ul de instalare Windows,

instalarea Windows XP incepe cu una dintre urmatoarele trei
optiuni:
Setup XP - Pentru a rula setup-ul si a instala sistemul de

operare XP, apasati ENTER.
Repair XP - Pentru a repara o instalare, apasati R pentru a
deschide Recovery Console(Consola de Recuperare).
Quit - Pentru a parasi setup-ul fara a instala Windows XP,
apasati F3.
Pentru aceasta sectiune, selectati optiunea Setup XP.

5.4.
Crearea de conturi
4
Un cont de administrator este creat automat la instalarea
Windows XP. Contul implicit de administrator se numeste
"administrator". Din motive de securitate, schimbati acest nume
cat mai repede. Acest cont privilegiat ar trebui folosit numai
pentru a administra calculatorul, nu ar trebui folosit in mod
curent. Exista cazuri in care utilizatorii au facut accidental
modificari grave folosind contul de administrator in locul unui
cont de utilizator neprivilegiat. Atacatorii cauta contul de
administrator pentru privilegiile pe care le are.
Creati un cont de utilizator cand acest lucru este cerut in procesul
de instalare. Spre deosebire de contul de administrator, conturile
de utilizatori pot fi create oricand. Un cont de utilizator are mai
putine permisiuni decat administratorul calculatorului. De
exemplu, utilizatorii pot avea drept de citire dar nu de modificare
pentru un fisier.
5.4.
Finalizarea instalarii
5
Dupa ce procesul de instalare copiaza toate fisierele necesare
sistemului de operare pe hard disk, calculatorul se va reboota si
va va cere sa va logati pentru prima data.
Va trebui sa inregistrati Windows XP. Dupa cum este prezentat in
101
Figura 1, trebuie de asemenea sa completati verificarea care

asigura ca folositi o copie legala a sistemului de operare. Acest
lucru va permite sa descarcati patch-uri si pachete de servicii
(service packs). Acest pas necesita o conexiune la internet.
In functie de varsta aplicatiilor in momentul instalarii, este posibil
sa fie actualizari disponibile pentru instalare. Dupa cum este
prezentat in Figura 2, puteti folosi Microsoft Update Manager din
meniul Start pentru a scana eventualele actualizari de software si
pentru:
Instalarea tuturor pachetelor de servicii

Instalarea tuturor patch-urilor
Start > All Programs > Accessories > System Tools > Windows
Update
Ar trebui sa verificati daca toate componentele hardware sunt
instalate corect. Dupa cum este prezentat in Figura 3, puteti folosi
Device Manager pentru a localiza problemele si pentru a instala
driver-ele corecte actualizate, urmand urmatoarea cale:
Start > Control Panel > System > Hardware > Device Manager
In Device Manager, pictogramele de atentionare sunt reprezentate
printr-un semn galben de exclamare sau un "X" de culoare rosie.
Un semn de exclamare galben reprezinta o problema cu acel
echipament. Pentru a vizualiza descrierea problemei, dati click
dreapta pe echipament si selectati Properties. Un "X" rosu
reprezinta un echipament care a fost oprit. Pentru a porni
echipamentele, dati click dreapta pe acestea si selectati Enable
(Activare). Pentru a deschide o categorie care nu este expandata,
dati click pe semnul plus (+).
NOTA: Cand Windows detecteaza o eroare de sistem, Windows
reporting deschide o casuta de dialog. Daca alegeti sa trimiteti
raportul, atunci serviciul de raportare a erorilor Microsoft
Windows (WER - Windows Error Reporting) colecteaza
informatiile despre aplicatia si modulul implicate in eroare si
trimite aceste informatii catre Microsoft.
102
5.4.
Descrierea optiunilor avansate de instalare
6
Instalarea unui sistem de operare pe un singur calculator dureaza
destul de mult timp. Imaginati-va de cat timp este nevoie pentru a
instala un sistem de operare pe rand, pe mai multe calculatoare,
intr-o organizatie de dimensiuni mari. Pentru simplificarea acestei
activitati, puteti folosi utilitarul Microsoft System Preparation
(Sysprep) pentru a instala si configura acelasi sistem de operare
pe mai multe calculatoare. Sysprep pregateste un sistem de
operare care va fi folosit pe calculatoare cu configuratii hardware
diferite. Folosind Sysprep si o aplicatie de clonare a discului, un
tehnician poate sa instaleze rapid un sistem de operare, sa
parcurga ultimii pasi de configurare a unui sistem de operare si
sa instaleze aplicatii.
Clonarea discului
Clonarea discului creeaza o imagine a hard disk-ului unui
calculator. Urmati acesti pasi pentru clonarea discului:
1. Creati o instalare master pe unul din calculatoare. Aceasta
instalare master include sistemul de operare, aplicatii
software si configuratiile care vor fi folosite de celelalte
calculatoare din organizatie.
2. Executati Sysprep.
3. Creati o imagine a discului pe calculatorul configurat
folosind un program de clonare separat.
Copiati imaginea pe un server. Cand calculatorul destinatie
este pornit, o versiune scurta a setup-ului Windows este
executata. Setup-ul va crea un nou identificator de
securitate al sistemului (SID), va instala driverele hardware,
va crea conturile de utilizator si va configura setarile de
retea pentru finalizarea instalarii sistemului de operare.
5.4. Indentificarea fisierelor secventei de bootare si fisierelor ce
7
contin registre
Ar trebui sa stiti care este procesul folosit de Windows XP pentru
a boota. Intelegerea acestor pasi va va ajuta pentru a depana
probleme de boot-are. Figura 1 prezinta o secventa de boot pentru
Windows XP.
4.
Procesul de pornire pentru Windows XP

Pentru a initializa procesul de boot-are, mai intai porniti
calculatorul, actiune denumita pornire de la buton (cold boot).
103
Calculatorul realizeaza Power-On Self Test (POST). Deoarece

placa video nu a fost inca initializata, orice erori care apar la acest
punct vor fi raportate printr-o serie de tonuri audio, numite beep
codes.
Dupa POST, BIOS-ul localizeaza si citeste setarile de configurare
care sunt stocate in CMOS. Aceste setari de configurare
reprezinta ordinea in care echipamentele vor fi incercate pentru a
localiza sistemul de operare. BIOS-ul porneste calculatorul
folosind prima partitie care contine un sistem de operare.
Odata localizata partitia cu sistemul de operare, BIOS-ul cauta
Master Boot Record (MBR). MBR localizeaza boot loader-ul pentru
sistemul de operare. Pentru Windows XP boot loader-ul se
numeste NT Loader (NTLDR).
NTLDR si meniul de boot Windows
In acest moment NTLDR controleaza mai multi pasi de instalare.
De exemplu, daca sunt prezente mai multe sisteme de operare pe
disc, BOOT.INI permite utilizatorului sa selecteze sistemul dorit.
Daca nu exista alte sisteme de operare sau daca uitilizatorul nu
selecteaza nimic pana la expirarea timpului, se va trece la
urmatorii pasi:
NTLDR executa NTDETECT.COM pentru a obtine informatii

despre hardware-ul instalat.
NTLDR foloseste apoi calea specificata de BOOT.INI pentru
a gasi prima partitie.
NTLDR incarca doua fisiere care reprezinta nucleul XP:
NTOSKRNL.EXE si HAL.DLL.
NTLDR citeste fisierele de registri, alege un profil hardware
si incarca driver-ele selectate.
Registrii Windows
Fisierele de registri Windows reprezinta o parte importanta a
procesului de boot-are Windows XP. Aceste fisiere sunt
recunoscute prin numele distinctive care incep cu HKEY_, dupa
cum este prezentat in Figura 2, urmat de numele portiunii
sistemului de operare pe care il controleaza. Orice setare in
Windows - de la culoarea de background de pe desktop si
culoarea butoanelor de pe ecran pana la licentele aplicatiilor este stocata in registri. Cand un utilizator face modificari in
104
setarile din Control Panel, File Associations, System Policies sau

software-ul instalat, modificarile sunt stocate in registri.
Fiecare utilizator are o sectiune unica in registri. Procesul de
login din Windows scoate setarile de sistem din registri si
reconfigureaza sistemul in starea in care era ultima data cand a
fost accesat de utilizator.
Kernelul NT
In acest punct, kernelul NT, inima sistemului de operare Windows,
preia controlul. Numele acestui fisier este NTOSKRNL.EXE.
Porneste fisierul de login numit WINLOGON.EXE si afiseaza
ecranul Welcome pentru XP.
NOTA: Daca sistemul este pornit folosind un dispozitiv SCSI,
Windows va copia fisierul NRBOOTDD.SYS in timpul instalarii.
Acest fisier nu va fi copiat daca discurile SCSI nu sunt folosite.
5.4.
Descrierea modului de manipulare a fisierelor de sistem
8
Dupa instalarea Windows XP, e posibil sa doriti modificarea
configuratiei. Urmatoarele aplicatii sunt folosite extensiv pentru
modificari dupa instalare:
Msconfig Acest utilitar de configurare a boot-arii va

permite sa alegeti programele care o sa se execute la
pornire si sa editati fisierele de configurare. Ofera de
asemenea un control simplificat asupra Serviciilor Windows,
dupa cum este prezentat si in Figura 1.
Regedit Aceasta aplicatie va permite sa modificati registrii,
dupa cum este prezentat si in Figura 2.
NOTA: REGEDT32 era folosit de Windows NT. In Windows XP si

Windows Server 2003, fisierul REGEDT32 este doar o scurtatura
catre comanda REGEDIT.EXE. In Windows XP, puteti introduce
comenzile REGEDT32 sau REGEDIT.EXE; ambele comenzi
executa acelasi program.
ATENTIE: Folosirea incorecta a REGEDT32.EXE sau
REGEDIT.EXE poate produce probleme de configurare care se pot
rezolva doar prin reinstalarea sistemului de operare.
Moduri de pornire
105
Puteti porni sistemul de operare Windows in mai multe moduri.

Apasarea tastei F8 in timpul procesului de pornire va deschide
meniul Windows Advanced Startup Options, care va permite sa
selectati modul in care sa porniti Windows. Urmatoarele optiuni
de pornire sunt folosite de obicei:
Safe Mode Porneste Windows dar incarca numai driver-ele

pentru componentele de baza, cum ar fi tastatura si
monitorul.
Safe Mode cu suport de retea Porneste Windows la fel ca
Safe Mode dar incarca si driver-ele pentru componentele de
retea.
Safe Mode cu prompt de comanda Porneste Windows si
incarca promptul de comanda in locul interfetei grafice.
Ultima configuratie buna cunoscuta Permite unui utilizator
sa incarce configuratia Windows folosita la ultima pornire cu
succes a sistemului de operare. Acest lucru este realizat
accesand o copie a registrilor care este creata cu acest
scop.
NOTA: Ultima configuratie buna cunoscuta nu este utila decat

daca este folosita imediat dupa ce s-a produs o defectiune. In
cazul in care calculatorul este repornit si, in ciuda dificultatilor,
reuseste sa porneasca Windows, registrul pentru "Ultima
configuratie buna cunoscuta" va fi probabil actualizat cu
informatie gresita.
5.4.9 Descrierea structurii de directoare
Extensii de fisiere si atribute
In Windows, fisierele sunt organizate intr-o structura de
directoare. Directorul radacina pentru partitia Windows este de
obicei etichetat ca C:\. In cele ce urmeaza, exista un set initial de
directoare standard, numite foldere, pentru sistemul de operare,
aplicatii, informatii de configurare si fisiere de date. Dupa
instalarea initiala, utilizatorii pot instala majoritatea aplicatiilor si
datelor in orice director aleg.
Fisierele din structura de directoare adera la o conventie
Windows a denumirii:
Pot fi folosite maxim 255 de caractere.

Caractere cum ar fi punctul (.) sau slash-ul (\ /) nu sunt
106
permise.
O extensie de trei sau patru litere este adaugata la numele
de fisier pentru a identifica tipul fisierului.
Numele fisierelor nu sunt case sensitive(nu se face diferenta
intre litere mari si litere mici).
Urmatoarele extensii de fisiere sunt folosite frecvent:
.doc Microsoft Word

.txt Text ASCII
.jpg Format grafic
.ppt Microsoft PowerPoint
.zip Format de comprimare
Structura de directoare mentine un set de atribute pentru fiecare

fisier care controleaza cum poate fi vizualizat sau modificat
fisierul. Urmatoarele atribute sunt folosite frecvent:
R Fisierul este read-only (are doar permisiuni de citire).

A Fisierul va fi arhivat la urmatorul backup.
S Fisierul este marcat ca fisier de sistem si o avertizare
este generata daca se incearca stergerea sau modificarea
lui.
H Fisierul este ascuns.
Numele de fisiere, extensiile si atributele pot fi vizualizate intrand

intr-o fereastra DOS si folosind comanda ATTRIB, dupa cum se
arata in Figura 1. Folositi calea urmatoare:
Start > Run > cmd
Navigati pana la folderul care contine fisierul de care sunteti
interesati. Tastati ATTRIB urmat de numele fisierului. Folositi
wildcard-uri cum ar fi *.* pentru a vizualiza mai multe fisiere
deodata. Atributele fiecarui fisier vor aparea in coloana din stanga
ecranului. Informatii despre comanda ATTRIB pot fi obtinute in
linia de comanda tastand:
ATTRIB /?
Echivalentul Windows pentru comanda ATTRIB poate fi accesat
dand click dreapta pe fisier in Windows Explorer si alegand
Properties.
107
NOTA: Pentru a vedea proprietatile unui fisier in Windows

Explorer, va trebui sa setati Windows Explorer sa permita
vizualizarea fisierelor ascunse "Show Hidden Files". Folositi
urmatoarea cale:
Click dreapta Start > Explore > Tools > Folder Options > View
NTFS si FAT32
Windows XP si Windows 2000 folosesc sistemele de fisiere FAT32
si NTFS. Securitatea este una dintre cele mai importante diferente
dintre aceste doua sisteme de fisiere. NTFS suporta fisiere mai
multe si mai mari decat FAT32 si permite optiuni de securitate mai
flexibile pentru fisiere si foldere. Figurile 2 si 3 prezinta
permisiunile pentru fisiere in FAT32 si NTFS.
Partitiile pot fi convertite de la FAT32 la NTFS folosind utilitarul
CONVERT.EXE. Acest lucru ofera avantajele de securitate
suplimentare ale NTFS. Pentru a transforma o partitie NTFS in
FAT32, reformatati partitia si restaurati datele folosind un backup.
ATENTIE: Inainte de a converti un sistem de fisiere, nu uitati sa
faceti un backup al datelor.
5.5 Navigarea folosind GUI (Windows)
Sistemul de operare ofera o interfata de utilizare care va permite
sa interactionati cu calculatorul. Exista doua metode pe care le
puteti folosi pentru a naviga in sistemul de fisiere si de a rula
aplicatii in cadrul unui sistem de operare:
O interfata grafica (GUI) ofera reprezentari grafice

(pictograme) ale tuturor fisierelor, folderelor si programelor
de pe calculator. Puteti manipula aceste pictograme folosind
un indicator care este controlat prin intermediul unui mouse
sau al unui echipament similar. Indicatorul va permite sa
mutati pictogramele prin "drag and drop" si sa executati
programele prin click.
O interfata in linia de comanda (CLI) este o metoda bazata
pe text. Trebuie sa tastati comenzi pentru a manipula
fisierele si pentru a executa programe.

108
Manipularea obiectelor de pe desktop.

Explorarea applet-urilor din Control Panel.
Explorarea uneltelor de administrare.
Instalarea, navigarea si dezinstalarea unei aplicatii.
Descrierea procesului de imbunatatire a unui sistem de
operare.
5.5.
Manipularea obiectelor de pe desktop
1
Odata cu instalarea sistemului de operare, desktop-ul poate fi
modificat sa raspunda nevoilor personale. Desktop-ul unui
calculator este o reprezentare grafica a locului de munca. Pe
desktop se gasesc pictograme, bare de instrumente si meniuri
pentru manipularea fisierelor. Desktop-ul poate fi modificat
folosind imagini, sunete si culori pentru a oferi un aspect si o
senzatie personalizata.
Desktop Properties
Pentru a adapta interfata GUI a desktop-ului dumneavoastra dati
click dreapta pe desktop si alegeti Properties (Proprietati), dupa
cum este prezentat in Figura 1. Meniul Display Properties are
cinci tab-uri: Themes, Desktop, Screen Saver, Appearance si
Settings. Dati click pe oricare din aceste tab-uri pentru a
personaliza setarile monitorului.
Obiecte de pe desktop
Exista mai multe obiecte pe desktop care pot fi personalizate,
cum ar fi Taskbar si Recycle Bin. Pentru a personaliza orice
obiect, dati click dreapta pe acel obiect si apoi alegeti Properties.
Meniul Start
Pe desktop, meniul start este accesat prin click pe butonul Start.
Meniul Start, prezentat in Figura 2, afiseaza toate aplicatiile
instalate pe calculator, o lista a ultimelor documente deschise si o
lista a altor elemente cum ar fi optiunea de cautare, help center si
setarile sistemului. Meniul Start poate de asemenea sa fie
personalizat. Exista doua tipuri de meniu Start: XP si clasic.
Meniul Start stil XP va fi folosit pe parcursul acestui curs pentru a
demonstra secventele de comenzi.
My Computer
Pentru a accesa diverse partitii instalate pe calculator, dati dublu
109
click pe pictograma My Computer de pe desktop. Pentru a

personaliza anumite setari dati click dreapta pe My Computer si
alegeti Properties. Setarile care pot fi personalizate includ:
Numele calculatorului
Setari hardware
Memoria virtuala
Actualizari automate
Acces la distanta
Lansarea aplicatiilor
Aplicatiile pot fi lansate in mai multe moduri:
Dati click pe numele aplicatiei in meniul Start.

Dati dublu click pe scurtatura de pe desktop.
Dati dublu click pe fisierul executabil din My Computer.
Lansati aplicatia din fereastra Run sau din linia de comanda.
My Network Places
Pentru a vizualiza si configura conexiunile de retea, dati click
dreapta pe pictograma My Network Places de pe desktop. In My
Network Places, puteti sa va conectati sau sa va deconectati de la
un disc de retea. Dati click pe Properties pentru a configura
conexiunile de retea existente, cum ar fi conexiuni LAN cu fir sau
fara fir.
5.5.2 Explorarea applet-urilor din Control Panel
Windows centralizeaza setarile pentru multe caracteristici care
controleaza comportamentul si aspectul calculatorului. Aceste
setari sunt clasificate in applet-uri sau mici programe care se
gasesc in Control Panel, ca in Figura 1. Adaugarea sau stergerea
de programe, schimbarea setarilor retelei si modificarea setarilor
de securitate sunt cateva dintre optiunile de configurare
disponibile in Control Panel.
Applet-urile din Control Panel
Intre numele diverselor appleturi din Control Panel exista mici
diferente in functie de versiunea de Windows instalata. In
Windows XP, pictogramele sunt grupate pe categorii:
Appearance and Themes applet-uri care controleaza

aspectul ferestrelor:
o Display
110
Taskbar si meniul Start

o Optiuni pentru foldere
Network and Internet Connections appleturi care
configureaza toate tipurile de conexiuni:
o Optiuni Internet
o Conexiuni de retea
Add or Remove Programs un applet care adauga sau
sterge programe si componente Windows intr-un mod sigur.
Sounds, Speech, and Audio Devices applet-uri care
controleaza toate setarile pentru sunet:
o Sunete si dispozitive de sunet
o Vorbire
o Dispozitive media portabile
Performance and Maintenance applet-uri care permit
gasirea de informatii despre calculatorul dumneavoastra sau
intretinerea acestuia:
o Instrumente administrative
o Optiuni de alimentare
o Scheduled tasks (sarcini programate)
o Sistem
Printers and Other Hardware applet-uri pentru configurarea
echipamentelor conectate la calculator:
o Controllere pentru jocuri
o Tastatura
o Mouse
o Optiuni pentru telefon si modem
o Imprimante si faxuri
o Scannere si camere
User Accounts applet-uri pentru configurarea optiunilor
pentru utilizatori si e-mail-urile acestora:
o E-mail
o Conturi de utilizatori
Date, Time, Language, and Regional Options applet-uri
pentru modificarea setarilor in functie de localizarea si limba
dumneavoastra:
o Data si ora
o Optiuni regionale si lingvistice
Accessibility Options o interfata folosita pentru a configura
Windows pentru nevoi speciale de vedere, auz si mobilitate
Security Center applet folosit pentru a configura setari de
securitate pentru:
o Optiuni Internet
o
111
o
o
Windows firewall
Display Settings
Puteti modifica setarile monitorului folosind applet-ul Display
Settings. Modificati aspectul desktop-ului dumneavoastra prin
schimbarea rezolutiei si calitatii culorii, cum este prezentat si in
Figura 2. Puteti schimba si setari mai avansate ale display-ului
cum ar fi wallpaper, screen saver, setari de alimentare si alte
optiuni urmand calea urmatoare:
Start > Control Panel > Display > tab-ul Settings > Advanced
5.5.
Explorarea uneltelor de administrare
3
Device Manager
Device Manager, prezentat in Figura 1, permite vizualizarea
tuturor setarilor componentelor din calculator. O sarcina
obisnuita pentru tehnicieni este sa vada valorile atribuite IRQ,
adreselor I/O si setarile DMA pentru toate echipamentele din
calculator. Pentru a vedea resursele sistemului in Device Manager
folositi calea urmatoare:
Start > Control Panel > System > Hardware > Device Manager >
View > Resources
Task Manager
Task Manager, prezentat in Figura 2, va permite vizualizarea
tuturor aplicatiilor care ruleaza si inchiderea oricarei aplicatii ce
nu mai raspunde. Task Manager va permite sa monitorizati
performatele UCP si ale memoriei virtuale, sa vizualizati toate
procesele care ruleaza si sa obtineti informatii despre conexiunile
in retea. Pentru a vedea informatii in Task Manager folositi calea
urmatoare:
CTRL-ALT-DEL > Task Manager
Event Viewer
Event Viewer, prezentat in Figura 3, inregistreaza evenimentele cu
privire la aplicatii, securitate si sistem. Aceste fisiere log sunt o
unealta de depanare valoroasa. Pentru a accesa Event Viewer
folositi urmatoarea cale:
112
Start > Control Panel > Administrative Tools > Event Viewer
Remote Desktop
Remote Desktop permite unui calculator aflat la distanta sa preia
controlul asupra altui calculator. Aceasta unealta de depanare
este disponibila doar pentru sistemele Windows XP. Pentru a
accesa Remote Desktop folositi urmatoarea cale:
Start > All Programs > Accessories > Communications > Remote
Desktop Connection
Setari de performanta
Pentru a creste performantele sistemului de operare, puteti
modifica o parte din setarile folosite de calculatorul
dumneavoastra, cum ar fi configurarea memoriei virtuale,
prezentate in Figura 4. Pentru a modifica setarile memoriei
virtuale, folositi urmatoarea cale:
Start > Control Panel > System > Advanced > zona Performance >
butonul Settings
5.5.4 Instalarea, navigarea si dezinstalarea unei aplicatii
Ca tehnician, sunteti responsabil de adaugarea si inlaturarea
aplicatiilor software de pe calculatorul clientului. Majoritatea
aplicatiilor folosesc un proces de instalare automat cand un CD
cu aplicatia respectiva este introdus in unitatea optica. Procesul
de instalare actualizeaza utilitarul Add or Remove Programs.
Utilizatorul trebuie sa dea click-uri in interfata de instalare si sa
ofere informatiile solicitate.
Applet-ul Add or Remove Programs
Microsoft recomanda ca utilizatorii sa foloseasca in permanenta
utilitarul Add or Remove Programs, prezentat in Figura 1, pentru a
instala sau dezinstala aplicatii. Cand folositi utilitarul Add or
Remove Programs pentru a instala o aplicatie, acesta urmareste
fisierele de instalare astfel incat aplicatia poate fi dezinstalata
complet daca se doreste acest lucru. Pentru a deschide applet-ul
Add or Remove Programs, folositi urmatoarea cale:
Start > Control Panel > Add or Remove Programs
Adaugarea unei aplicatii
Daca un program sau o aplicatie nu este instalata automat la
113
introducerea CD-ului, puteti folosi applet-ul Add or Remove

Programs pentru a o instala, ca in Figura 2. Dati click pe butonul
Add New Programs si selectati locul in care se gaseste aplicatia.
Windows va instala aplicatia pentru dumneavoastra.
Odata ce aplicatia este instalata, aceasta poate fi pornita din
meniul Start sau folosind scurtatura pe care aplicatia o instaleaza
pe desktop. Verificati aplicatia pentru a va asigura ca
functioneaza corect. Daca sunt probleme cu aplicatia, reparati sau
dezinstalati aplicatia. Unele aplicatii, cum ar fi Microsoft Office,
asigura optiunea de reparare in procesul de instalare. Puteti folosi
aceasta functie pentru a incerca sa corectati un program care nu
functioneaza corect.
Dezinstalarea unei aplicatii
Daca o aplicatie nu este dezinstalata corect, poate lasa fisiere pe
hard disk si setari inutile in registri. Desi acest lucru nu provoaca
probleme, consuma spatiu pe hard disk, resurse de sistem si
viteza de citire a registrilor. Figura 3 prezinta applet-ul Add or
Remove Programs care trebuie folosit pentru a dezinstala
programele de care nu mai aveti nevoie. Interfata va va ghida in
procesul de dezinstalare a aplicatiei si va sterge toate fisierele
instalate.
5.5.5 Descrierea procesului de imbunatatire a unui sistem de operare
Uneori este necesara imbunatatirea unui sistem de operare.
Inainte de a incepe, verificati cerintele minime ale noului sistem
de operare pentru a va asigura ca acestea sunt indeplinite de
calculatorul dumneavoastra. Verificati HCL pentru a va asigura ca
exista compatibilitate intre componentele hardware ale
calculatorului si noul sistem de operare. Realizati un backup al
datelor inainte de imbunatatire pentru a le putea recupera in cazul
unei probleme cu instalarea.
Procesul de imbunatatire a unui sistem Windows 2000 la
Windows XP este mai rapid decat o instalare de la zero a
Windows XP. Utilitarul de setup pentru Windows XP inlocuieste
fisierele existente Windows 2000 cu fisiere Windows XP in timpul
procesului de imbunatatire. Totusi, aplicatiile si setarile existente
vor fi salvate.
Procesul de imbunatatire al unui sistem de operare
114
Introduceti CD-ul de instalare Windows XP in unitatea CDROM pentru a incepe procesul de imbunatatire. Selectati
Start > Run
2. In casuta Run tastati D:\i386\winnt32, unde D reprezinta
numele unitatii CD-ROM, si apoi apasati Enter. Va fi afisat
ecranul Welcome al Windows XP Setup Wizard.
3. Alegeti Upgrade to Windows XP si dati click pe butonul
Next. Este afisata pagina de License Agreement.
4. Cititi licenta si dati click pe butonul pentru acceptarea
acesteia.
5. Dati click pe Next. Pagina denumita Upgrading to the
Windows XP NTFS File System este afisata.
6. Urmati prompt-urile pentru a incheia procesul de
imbunatatire. Cand instalarea este finalizata, calculatorul se
va restarta.
1.
NOTA: Interfata de instalare Windows XP poate porni automat

cand CD-ul este inserat in unitatea optica.
Identificarea si aplicarea tehnicilor comune de intretinere
5.6
preventiva pentru sistemele de operare
Intretinerea preventiva pentru un sistem de operare include
organizarea sistemului, defragmentarea hard disk-ului,
actualizarea aplicatiilor, stergerea aplicatiilor nefolosite si
verificarea erorilor din sistem.
Crearea unui plan de intretinere preventiva.

Planificarea unei sarcini.
Efectuarea backup-ului hard disk-ului.
5.6.
Crearea unui plan de intretinere preventiva
1
Scopul unui plan de intretinere preventiva a unui sistem de
operare este evitarea problemelor viitoare. Ar trebui sa realizati
intretinere preventiva in mod regulat, si ar trebui sa mentineti un
raport al tuturor actiunilor intreprinse si al observatiilor facute. O
parte a intretinerii preventive ar trebui sa se desfasoare cand ar
deranja cel mai putin persoanele care folosesc calculatoarele.
Acest lucru inseamna de obicei programarea acestor sarcini in
timpul noptii, dimineata devreme sau in timpul weekend-ului.
115
Exista de asemenea tehnici si unelte care pot automatiza multe

din sarcinile intretinerii preventive.
Sistematizarea intretinerii preventive
Planurile de intretinere preventiva ar trebui sa includa informatii
detaliate despre intretinerea tuturor calculatoarelor si a
echipamentului de retea, cu accent pe echipamentul care ar afecta
cel mai mult organizatia. Intretinerea preventiva cuprinde
urmatoarele sarcini importante:
Actualizarea sistemului de operare si a aplicatiilor

Actualizarea software-ului antivirus si a altor aplicatii de
protectie
Verificarea erorilor de pe hard disk
Efectuarea backup-ului hard disk-ului
Defragmentarea hard disk-ului
Un program de intretinere preventiva care este proiectat sa repare

lucrurile inainte ca acestea sa se strice si sa rezolve problemele
minore inainte ca acestea sa afecteze productivitatea aduce
urmatoarele beneficii utilizatorilor si organizatiilor:
Scade downtime-ul
Creste performanta
Creste credibilitatea
Scad costurile de reparatie
O parte suplimentare a intretinerii preventive este documentarea.

Un registru de reparatii va va ajuta sa va dati seama ce
echipament este cel mai sigur sau cel mai putin sigur. Acest lucru
va oferi de asemenea o istorie a datelor la care a fost reparat un
anumit calculator, cum a fost reparat si care a fost problema.
5.6.2 Planificarea unei sarcini
Unele sarcini de intretinere preventiva se refera la curatare,
inspectare si reparatii minore. Alte sarcini de intretinere
preventiva folosesc ca unelte aplicatii care sunt deja incorporate
in sistemul de operare sau pot fi incarcate pe hard diskul
utilizatorului. Majoritatea aplicatiilor de intretinere preventiva pot
fi setate sa se execute automat conform unui program.
Windows are urmatoarele utilitare care vor lansa aplicatii
programate:
116
Comanda DOS AT lanseaza o sarcina la un timp specificat

folosind interfata in linie de comanda.
Windows Task Scheduler lanseaza sarcini la un timp
specificat folosind interfata grafica.
Informatii despre comanda AT sunt disponibile urmand aceasta

cale:
Start > Run > cmd
Apoi tastati AT /? in linia de comanda.
Accesati Windows Task Scheduler urmand aceasta cale:
Start > All Programs > Accessories > System Tools > Scheduled
Tasks
Ambele utilitare permit utilizatorilor sa programeze anumite
comenzi sa se execute la un timp prestabilit, o singura data sau
repetat in zilele si la orele selectate. Windows Task Scheduler,
prezentat in Figura 1, este mai usor de invatat si de folosit decat
comanda AT, mai ales cand trebuie programate sarcini recurente
si cand trebuie sterse sarcini care sunt deja programate.
Utilitare de sistem
Exista mai multe utilitare de sistem incluse in DOS si Windows
care se ocupa de mentinerea integritatii sistemului. Doua utilitare
care sunt utile pentru intretinerea preventiva:
ScanDisk sau CHDSK ScanDisk (Windows 2000) si

CHKDSK (Windows XP) verifica integritatea fisierelor si
directoarelor si scaneaza suprafata hard diskului cautand
erori fizice. Folositi-le cel putin o data pe luna si de fiecare
data cand sistemul se opreste din cauza unei caderi de
tensiune.
Defrag Pe masura ce fisierele isi maresc dimensiunile, o
parte din date este scrisa pe urmatorul spatiu liber de pe
disc. In timp, datele devin fragmentate, sau se intind pe tot
hard disk-ul si cautarea fiecarei sectiuni de date dureaza mai
mult. Defrag aduna partile de date neadiacente intr-un
singur loc, marind astfel viteza de acces.
117
Ambele utilitare pot fi accesate urmand calea:

Start > All Programs > Accessories > System Tools > Disk
Defragmenter
Daca fiecare sarcina de intretinere ar trebui sa fie programata de
fiecare data cand se executa, repararea calculatoarelor ar fi mult
mai grea decat in prezent. Din fericire, unelte ca interfata
Scheduled Task permit automatizarea multor functii. Dar cum pot
fi automatizate actualizarile de software care nu a fost inca scris?
Sistemele de operare si aplicatiile sunt aduse la zi in mod
constant din motive de securitate si pentru a adauga noi
functionalitati. Este important ca Microsoft si altii sa asigure un
serviciu de actualizare, ca cel prezentat in Figura 2. Serviciul de
actualizare poate scana sistemul pentru a vedea ce actualizari
sunt necesare si apoi sa recomande ce ar trebui descarcat si
instalat. Serviciul de actualizare poate descarca si instala
actualizari imediat cum acestea sunt disponibile, sau poate
descarca actualizari cerute, si sa le instaleze la urmatoarea bootare. Interfata Microsoft Update poate fi accesata urmand calea:
Start > Control Panel > System > Automatic Updates
Majoritatea aplicatiilor anti-virus au propriul sistem de actualizare.
Acesta poate actualiza automat atat software-ul aplicatie propriu
cat si fisierele bazei de date. Aceasta functie ii permite sa asigure
o protectie imediata avand in vedere aparitia continua a unor noi
pericole.
Punct de restaurare
O actualizare poate cauza cateodata probleme serioase. Este
posibil ca un program mai vechi din sistem sa nu fie compatibil
cu sistemul de operare curent. Actualizarile automate pot instala
cod care poate functiona pentru majoritatea utilizatorilor dar nu si
pentru sistemul dumneavoastra.
Windows Restore Point, prezentat in Figura 3, este solutia pentru
aceasta problema. Windows XP poate crea o imagine a setarilor
curente ale calculatorului, numita punct de restaurare. In acest
caz, daca se blocheaza calculatorul sau o actualizare produce
118
probleme in sistem, calculatorul poate fi readus la configuratia

anterioara.
Un tehnician ar trebui sa creeze intotdeauna un punct de
restaurare inainte de a actualiza sau schimba sistemul de
operare. Punctele de restaurare ar trebui de asemenea create de
fiecare data cand:
Este instalata o aplicatie

Este instalat un driver
NOTA: Un punct de restaurare pastreaza copii ale driver-elor,

fisierelor de sistem si registrilor dar nu si ale aplicatiilor.
Pentru a restaura sau a crea un punct de restaurare folositi calea:
Start > All Programs > Accessories > System Tools > System
Restore
ERD si ASR
Windows 2000 ofera capacitatea de a crea un disc de reparatie de
urgenta (emergency repair disk - ERD) care salveaza fisiere critice
de boot si informatii de configurare necesare pentru a depana
probleme in Windows. Windows XP ofera aceleasi functii prin
Automated System Recovery (ASR). Desi atat ERD cat si ASR
sunt unelte de depanare puternice, nu ar trebui sa inlocuiasca
niciodata un backup complet.
Un CD de recuperare contine fisiere esentiale folosite pentru a
repara sistemul dupa o problema serioasa, cum ar fi o defectiune
a hard disk-ului. CD-ul de recuperare poate contine versiunea
originala de Windows, drivere hardware si aplicatii software. Cand
un CD de recuperare este folosit, calculatorul va fi readus la
configuratia initiala implicita.
5.6.3 Efectuarea backup-ului hard disk-ului

La fel cum punctele de restaurare ale sistemului permit
119
recuperarea fisierelor de configurare ale sistemului de operare,

utilitarele de backup permit recuperarea datelor. Puteti folosi
utilitarul Microsoft Backup, prezentat in Figura 1, pentru a realiza
backup-uri in functie de necesitati. Este important sa stabiliti o
strategie de backup care sa includa si recuperarea datelor.
Cerintele organizatiei vor determina cat de des va trebui facut un
backup al datelor si tipul de backup care va fi facut.
Un backup poate dura destul de mult timp. Daca strategia de
backup este urmata cu atentie, nu va fi nevoie sa se faca un
backup al tuturor fisierelor de fiecare data. Este necesar sa se
copieze numai fisierele modificate de la ultimul backup. Din acest
motiv exista mai multe tipuri de backup.
Backup normal
Un backup normal se mai numeste si backup complet. In cazul
unui backup normal, toate fisierele selectate de pe disc sunt
arhivate pe mediul de backup. Aceste fisiere sunt marcate ca fiind
arhivate prin resetarea bitului de arhivare.
Backup de copiere
Acest tip de backup va copia toate fisierele selectate. Nu
marcheaza fisierele ca fiind arhivate.
Backup diferential
Un backup diferential face un backup al tuturor fisierelor si
directoarelor care au fost create sau modificate de la ultimul
backup normal sau incremental (detalii mai jos). Un backup
diferential nu marcheaza fisierele ca fiind arhivate. Copiile vor fi
facute pornind de la acelasi punct pana la efectuarea urmatorului
backup complet sau incremental. Backup-urile diferentiale sunt
importante deoarece pentru recuperarea datelor este nevoie doar
de ultimele backup-uri complete si diferentiale.
Backup incremental
Un backup incremental face un backup al tuturor fisierelor si
directoarelor care au fost create sau modificate de la ultimul
backup normal sau incremental. Marcheaza fisierele ca fiind
arhivate prin resetarea bitului de arhivare. Acest lucru are ca efect
avansarea punctului de plecare pentru backup-urile diferentiale
fara sa fie nevoie de rearhivarea intregului continut al discului.
Daca trebuie sa realizati o restaurare a sistemului, va trebui sa
folositi intai ultimul backup complet, apoi fiecare backup
120
incremental in ordine, iar apoi sa folositi orice backup diferential

realizat de la ultimul backup incremental.
Backup zilnic
Backup-urile zilnice fac un backup numai al fisierelor care au fost
modificate in ziua respectiva. Backup-ul zilnic nu modifica bitul
de arhivare.
Pentru accesarea utilitarului de backup zilnic intr-un sistem
Windows XP Professional, folositi urmatoarea cale:
Start > All Programs > Accessories > System Tools > Backup
Medii de backup
Exista mai multe medii de stocare care pot fi folosite pentru
backup:
Unitatile cu banda magnetica pot fi folosite pentru backup-ul

datelor pe un server din retea. Unitatile cu banda magnetica
sunt un mod ieftin prin care se pot stoca cantitati mari de
date.
Standardul Digital Audio Tape (DAT) foloseste casete audio
digitale pentru a stoca datele in format Digital Data Storage
(DSS).
Tehnologia Digital Linear Tape (DLT) ofera o capacitate
mare si o viteza relativ mare de backup.
O memorie flash pe USB poate stoca de sute de ori mai
multe date decat un floppy disk. Unitatile de memorie flash
USB sunt disponibile in diverse capacitati si ofera rate de
transfer mult mai bune decat echipamentele cu banda
magnetica.
5.7 Depanarea sistemelor de operare

Majoritatea sistemelor de operare contin utilitare pentru asistenta
in procesul depanarii sistemului. Aceste utilitare ajuta un
tehnician sa stabileasca de ce calculatorul sufera o defectiune
sau nu porneste corect. Aceste utilitare ajuta de asemenea la
identificarea si rezolvarea problemei.
Urmati pasii schitati in aceasta sectiune pentru a identifica, repara
si documenta corect problema. Procesul de depanare este
121
prezentat in Figura 1.
Trecerea in revista a procesului de depanare.
Identificarea problemelor comune si a solutiilor.
5.7.
Trecerea in revista a procesului de depanare
1
Problemele sistemelor de operare pot fi rezultatul unei combinatii
de factori: hardware, aplicatii si configuratii. Un tehnician trebuie
sa poata analiza problema si sa determine cauza erorii pentru a
putea repara sistemul de operare. Acest proces se numeste
depanare (troubleshooting).
Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor
de la client. Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu raspuns
deschis sau cu variante limitate de raspuns.
Dupa ce discutati cu clientul ar trebui sa verificati problemele
evidente. Figura 3 contine o lista a problemelor sistemelor de
operare.
Dupa ce problemele evidente au fost verificate, incercati cateva
solutii rapide. Figura 4 contine o lista a unor solutii rapide pentru
sistemele de operare.
Daca aceste solutii nu au corectat problema, folositi pasul 4 din
procesul de depanare pentru a aduna date de la calculator. Figura
5 prezinta diferite moduri de a aduna informatii despre problema
de la calculator.
Dupa acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua
problema si pentru a cerceta si implementa solutii posibile. Figura
6 prezinta resursele pentru solutiile posibile.
Dupa ce ati rezolvat problema sistemului de operare veti prezenta
solutia clientuluil. Figura 7 prezinta o lista de sarcini necesare
pentru a termina acest pas.
5.7.
Identificarea problemelor comune si a solutiilor
2
Problemele sistemelor de operare pot fi atribuite componentelor
122
hardware, aplicatiilor sau problemelor de configurare sau unor

combinatii ale acestora. Veti rezolva unele tipuri de probleme
legate de sistemele de operare mai des decat altele. Figura 1
prezinta o schema a problemelor uzuale ale sistemelor de operare
si a solutiilor de rezolvare a acestora.
5.8 Rezumat
Acest capitol prezinta sistemele de operare. Ca tehnician, ar trebui
sa aveti competente de instalare, configurare si depanare a
sistemelor de operare. Este important sa retineti urmatoarele
concepte din acest capitol:
Exista mai multe sisteme de operare disponibile si trebuie sa

luati in considerare cerintele clientului si mediul atunci cand
alegeti unul dintre aceste sisteme.
Pasii principali in instalarea calculatorului unui client includ
pregatirea hard disk-ului, instalarea sistemului de operare,
crearea conturilor de utilizatori si configurarea optiunilor de
instalare.
O interfata grafica (GUI) afiseaza pictograme ale fisierelor,
folderelor si aplicatiilor din calculator. Un dispozitiv de
selectie, cum este mouse-ul poate fi folosit pentru a naviga
pe un desktop GUI.
Trebuie sa stabiliti o strategie de backup care sa permita
recuperarea datelor. Backup-uri normale, de copiere,
diferentiale, incrementale si zilnice sunt unelte de backup
optionale disponibile in sistemele de operare Windows.
Tehnicile de intretinere preventiva asigura functionarea
optima a sistemului de operare.
Printre uneltele disponibile pentru depanarea unui sistem de
operare putem mentiona meniul Windows Advanced
Options, log-uri de evenimente, Device Manager si fisierele
de sistem.
123
CAPITOLUL VI:LAPTOPURI SI DISPOZITIVE PORTABILE

6.0 Introducere
Stiti cand au fost create primele laptop-uri? Cine credeti ca a
folosit primele laptop-uri?
Unul dintre primele laptop-uri a fost GRiD Compass 1101. Acesta
a fost folosit de astronauti in misiunile spatiale la inceputul anilor
'80. Acesta cantarea 5kg (11lb) si costa 8.000$-10.000$! Laptopurile din ziua de azi in general cantaresc mai putin de jumatate si
costa mai putin de o treime din pretul lui GRiD. Designul compact,
comoditatea si tehnologia in continua evolutie au facut laptopurile sa fie la fel de populare ca si calculatoarele de tip desktop.
Laptop-urile, Personal Digital Assistants (PDA-urile) si telefoanele
inteligente devin mai populare cu cat pretul lor scade si
tehnologia continua sa progreseze. Ca si tehnician de
calculatoare, trebuie sa aveti cunostinte despre toate tipurile de
dispozitive portabile. Acest capitol se axeaza pe diferentele dintre
calculatoarele de tip laptop si desktop si descrie trasaturile PDAurilor si telefoanelor inteligente.
Dupa terminarea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele
sarcini:
Descrierea laptop-urilor si a altor dispozitive portabile.

Identificarea si descrierea componentelor unui laptop.
Compararea si evidentierea diferentelor intre componentele
unui calculator de tip desktop si cele ale unui laptop.
Explicarea modului de configurare a laptop-urilor.
Compararea diferitelor standarde pentru telefoane mobile.
Identificarea metodelor comune de intretinere preventiva
pentru laptop-uri si dispozitive portabile.
Descrierea procesului de depanare a laptop-urilor si a
dispozitivelor portabile.
6.1 Descrierea laptop-urilor si a altor dispozitive portabile

Nota:Agendele,laptop-urile si carnetelele sunt tipuri de
calculatoare portabile. Pentru mai multa claritate si coerenta a
124
acestui curs, toate calculatoarele portabile vor fi denumite laptopuri.

Laptop-uri
Primele laptop-uri erau grele si scumpe. Astazi,laptop-urile sunt
foarte cunoscute deoarece evolutiile in tehnologie au condus la
laptop-uri care costa mai putin,cantaresc mai putin si au
capacitati imbunatatite. Multe laptop-uri pot fi configurate cu port
video suplimentar,cu port FireWire,port infrarosu sau camera
incorporata.
PDA-uri si Smartphone-uri
PDA-urile si Smartphone-urile sunt exemple de dispozitive
portabile de mana,ce devin din ce in ce mai populare. PDA-urile
ofera optiuni precum jocurile,navigare pe web,e-mail,mesagerie
instant si multe alte optiuni oferite de calculatoare. Smartphone-ul
este un telefon cu multe capacitati ale PDA-ului incorporate. PDAurile si Smartphone-urile pot rula unele dintre software-urile pe
care le regasim si pe laptop-uri.
Identificarea unor intrebuintari comune ale laptop-urilor
Identificarea unor intrebuintari comune ale PDA-urilor

(Personal Digital Assistant) si ale Smartphone-urilor
Descrierea laptop-urilor si a altor
6.1
dispozitive portabile
Identificarea unor
6.1.1
intrebuintari comune ale
laptop-urilor
Cea mai importanta caracteristica a unui laptop este forma sa
compacta. Design-ul laptop-ului plaseaza tastatura, ecranul si
componentele interne intr-o carcasa mica si portabila
O alta caracteristica importanta a laptop-ului este posibilitatea de

a fi usor de transportat. O baterie reincarcabila permite laptop-ului
sa functioneze atunci cand este deconectat de la sursa de curent
AC.
Primele laptop-uri au fost folosite in principal de catre oamenii de
afaceri care aveau nevoie sa acceseze si sa inregistreze informatii
125
atunci cand nu se aflau in biroul lor. Intrebuintarea laptop-urilor a

fost limitata datorita costului, greutatii si capacitatilor limitate
comparate cu calculatoarele mai putin costisitoare.
Astazi, laptop-urile au preturi mai scazute si capacitati sporite. Un
laptop este acum o alternativa reala la calculatorul obisnuit.
Aici sunt cateva intrebuintari comune pentru un laptop.
A lua notite la scoala sau proiecte.

Prezentarea informatiilor la intalnirile de afaceri.
Accesarea informatiilor la distanta de casa sau birou.
Posibilitatea de a va juca in timp ce calatoriti.
Posibilitatea de a viziona filme in timp ce calatoriti.
Posibuilitatea de a accesa internetul intr-un loc public.
Posibilitatea de a trimite si de a primi e-mail-uri intr-un loc

public
Identificarea unor intrebuintari comune ale PDA-urilor (Personal
6.1.2
Digital Assistant) si ale Smartphone-urilor
Notiunea de PDA exista din 1970. Primele modele erau agende
personale computerizate facute sa aiba touchscreen sau
tastatura. Astazi, unele modele au ambele optiuni si folosesc un
sistem de operare care este similar cu sistemele folosite de
calculatoare.
PDA-ul este o agenda personala electronica cu unelte care ajuta

la organizarea informatiilor.
Agenda
Calculator
Alarma
Acces la internet
E-mail
Pozitionare globala.
Smartphone-ul este un telefon mobil cu capacitatile PDA-ului.

Smartphone-ul combina functiile unui telefon si a unui calculator
intr-un singur dispozitiv portabil. Tehnologia PDA-ului si
tehnologa Smartphone-ului continua sa se imbine.
Smartphone-ul poate include aceste optiuni suplimentare:
126
Camera incorporata
Acces la documente.
E-mail
Notite
Televiziune
Conectivitatea Smartphone-ului si a PDA-ului include Bluetooth si

USB .
Va puteti gandi la alte intrebuintari pentru PDA si Smartphone?
6.2 Identificarea si descrierea componentelor unui laptop
Care sunt unele trasaturi comune ale laptopurilor?
Sunt mici si portabile.

Au un ecran integrat in capac.
Au o tastatura integrata in baza.
Folosesc curent alternativ sau baterii reincarcabile.
Suporta componente si periferice hot-swappable.
Majoritatea laptopurilor pot folosii statii de andocare si
replicatoare de porturi pentru conectarea perifericelor.
In aceasta sectiune, va veti uita indeaproape la componentele

unui laptop. De asemenea veti examina o statie de andocare.
Retineti, laptopurile si statiile de andocare sunt livrate sub multe
modele. Componentele pot fi localizate in locuri diferite la modele
diferite.
Descrierea componentelor gasite la exteriorul unui laptop.

Descrierea componentelor gasite in interiorul unui laptop.
Descrierea componentelor gasite pe statia de extindere a
laptop-ului (laptop docking station).
6.2.1 Descrierea componentelor gasite la exteriorul unui laptop

Laptop-urile si calculatoarele folosesc aceleasi tipuri de porturi
astfel incat perifericele, sa poata fi interschimbabile. Aceste
porturi sunt proiectate special pentru conectarea perifericelor,
oferind conectivitate in retea si furnizand acces audio.
127
Porturile, conexiunile, si unitatile de stocare sunt situate in partea

din fata, spate, si in lateral ale laptop-ului, datorita design-ului
compact al acestuia. Laptop-urile contin PC Card sau sloturi
ExpressCard pentru a-i imbunatati functionalitatea, cum ar fi mai
multa memorie, un modem, sau o conexiune de retea.
Laptop-urile necesita un port extern pentru sursa de curent.
Laptop-urile pot opera utilizand fie o baterie fie un adaptor de
alimentare. Acest port poate fi folosit pentru alimentarea
calculatorului sau pentru a incarca bateria.
Exista indicatori de stare, porturi, sloturi, conectori, locase, mufe,
ventilatoare si o cheie de securitate pe exteriorul laptop-ului. Dati
click pe zonele evidentiate in Figurile de la 1 la 7 pentru a
descoperi informatii suplimentare despre fiecare dintre aceste
componente.
Figura 1 arata trei LED-uri pe partea de sus a laptop-ului. Dati clic
pe cele trei zone evidentiate pentru a afla mai multe informatii
despre ceea ce LED-urile indica:
1. Bluetooth
2. Baterie
3. Standby
NOTA: LED-urile indicatoare pot varia in functie de laptop.
Tehnicienii ar trebui sa consulte manualul laptop-ului pentru o
lista de afisari specifice.
Figura 2 arata trei componente pe partea din spate a laptop-ului.
Dati click pe cele trei zone evidentiate pentru a afla mai multe
informatii despre componente:
1. Port paralel
2. Conector de alimentare
3. Locasul acumulatorului
Un laptop functioneaza utilizand fie o baterie, fie un adaptor de
alimentare Bateriile laptop-urilor sunt fabricate in diferite forme si
marimi. Acestea folosesc diferite tipuri de produse chimice si
metale pentru a stoca sursa de alimentare. Priviti Figura 3 pentru
a compara acumulatorii.
128
Partea stanga a laptop-ului prezentata in Figura 4 are zece

componente. Dati click pe cele zece zone evidentiate pentru mai
multe informatii despre componente:
1. cheie pentru securitate
2. USB
3. Conector S-video
4. Modem
5. Ethernet
6. LED-uri de retea
7. Mufa pentru casti stereo
8. Conector pentru microfon
9. ventilatie
10.
slot de expansiune PC
In partea din fata a laptop-ului prezentata in Figura 5 apar
componentele enumerate. Dati click pe cele patru zone
evidentiate pentru a afla mai multe informatii despre componente:
1.
2.
3.
4.
ventilatie
Boxe
Port infrarosu
Incuietoarea laptopului
Partea dreapta a laptop-ului prezentata in Figura 6 contine patru

componente. Dati click pe cele patru zone evidentiate pentru a
afla mai multe informatii despre componente:
1.
2.
3.
4.
Port-ul VGA
Indicatorul de stare al echipamentului
Indicator de stare optic
Unitate optica
In partea de jos a laptop-ului prezentata in Figura 7 sunt

enumerate componentele acesteia. Dati click pe cele patru zone
evidentiate pentru a afla mai multe informatii despre componente:
1. Conectorul statiei de plasare
2. Declicul acumulatorului
3. Panoul de acces al RAM-ului
4. Panoul de acces al unitatii de hard disk
129
6.2.2 Descrierea componentelor gasite in interiorul unui laptop

Laptop-urile au un design de scoica. In mod obisnuit, laptop-ul se
inchide cand nu este utilizat. Deschizand capacul laptop-ului,
puteti accesa o varietate de dispozitive pentru introducerea de
date, LED-uri si un monitor.
Exista mai multe dispozitive disponibile pentru introducerea
datelor atunci cand capacul laptop-ului este dechis. Dati click pe
cele cinci zone evidentiate din Figura 1 pentru mai multe
informatii despre dispozitivele pentru introducerea de date:
1.
2.
3.
4.
5.
Tastatura
Dispozitive pentru introducerea de date
Cititor de amprente
Taste de control al volumului
Butonul de pornire
Referitor la Figura 1. Stiti care dintre aceste dispozitive

indeplinesc urmatoarele functii?
Mutati cursorul
Mariti volumul
Autentificati-va pe laptop.
Scrieti un document
Porniti laptop-ul
Comutati pe monitorul extern
Va puteti gandi la alte informatii pe care le puteti introduce?

In partea de jos a ecranului este un rand de leduri ce arata starea
functiilor specifice. Dati click pe cele opt zone evidentiate din
Figura 2 pentru mai multe informatii despre aceste leduri:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
Wireless
Bluetooth
Num Lock
Caps lock
Activitatea unitatii hard disk
Pornit
Starea bateriei
Hibernate/Standby
130
NOTA: Indicatorii pot varia in functie de laptop.

Monitorul unui laptop este un LCD incorporat. Este similar unui
monitor LCD de tip desktop, cu exceptia faptului ca rezolutia,
luminozitatea, si sertarile de contrast pot fi ajustate folosind
software si butoane de control. Monitorul laptop-ului nu poate fi
ajustat pentru inaltime sau distanta deoarece este integrat in
capacul carcasei. Un monitor de tip desktop poate fi adaugat la un
laptop. Tasta Fn (Function key) de pe tastatura laptop-ului comuta
intre afisajul laptop-ului si monitorul de tip desktop, dupa cum se
arata in Figura 3.
Pe multe laptop-uri, un mic pin de pe carcasa laptop-ului comuta
un intrerupator atunci cand carcasa este inchisa, proces denumit
comutatorul intreruperii LCD. Comutatorul intreruperii LCD
anunta CPU-ul sa conserve energia prin stingerea luminii de
fundal si inchiderea LCD-ului. Daca comutatorul este deteriorat
sau murdar, LCD-ul va ramane inchis chiar daca laptop-ul va fi
deschis. Curatati cu grija acest comutator pentru a restabili
functionarea normala.
Descrierea componentelor gasite pe statia de extindere a
6.2.3
laptop-ului (laptop docking station)
O statie de baza este un dispozitiv de care se ataseaza bateria si
componentele periferice a unui calculator de tip desktop. Cand
conectati laptop-ul la o statie de baza, aveti acces la energie si la
componentele periferice.
Sunt 2 tipuri de statii de baza: statiile de extindere si
replicatoarele de porturi. Statia de extindere si replicatorarele de
porturi au acelasi scop. Replicatoarele de porturi sunt de obicei
mai mici decat statiile de extindere, neavand difuzoare sau sloturi
PCI. Figurile de la 1 la 3 arata o statie de extindere.
Selectati cele 3 zone evidentiate in Figura 1 pentru mai multe
informatii despre componentele de baza a unei statii de extindere.
1. Butonul de pornire
2. Butonul de iesire
3. Conector laptop
Unele statii de extindere includ urmatoarele locatii pentru unitati
131
de stocare si porturi pentru a oferii functii suplimentare:
Paralel
USB
Ethernet
Video
Audio
Partea din spate a statiei de extensie contine porturi si piese de

legaturi folosite pentru atasarea componentelor periferice ale
calculatorului de tip desktop, cum ar fi:mouse-ul, monitorul sau
imprimanta. Un ventilator este de asemenea util pentru a elimina
aerul cald din statia de extindere. Selectati cele 15 zone
evidentiate in Figura 2 pentru mai multe informatii despre
componentele asezate in spatele statiei de extensie.
1. Dispozitiv de evacuare.
2. Conector de alimentare
3. Slot-ul PC card sau Express Card
4. Port-ul VGA
5. Port-ul DVI
6. Conexiune directa
7. Conectorul castii
8. Port-ul USB-ului
9. Port-ul mouse-ului
10.
Port-ul tastaturii
11.
Driver-ul extern al conectorului dischetei.
12.
Port-ul paralel
13.
Port serial
14.
Port-ul modem-ului
15.
Port-ul Ethernet-ului.
Securizati laptop-ul in statia de extindere cu cheia. Selectati
zonele evidentiate in Figura 3 pentru mai multe informatii
referitoare la localizarea cheitei in partea dreapta a statiei de
extensie.
Compararea si evidentierea diferentelor intre componentele unui
6.3
calculator de tip desktop si cele ale unui laptop
Majoritatea functiilor avute de un calculator de tip desktop pot fi
indeplinite si de laptop. In orice caz, aceste doua tipuri de
calculatoare sunt construite foarte diferit iar componentele nu se
pot substitui intre ele. De exemplu, un avion si un elicopter pot
132
merge la aceeasi destinatie, dar ele nu pot fi reparate cu aceleasi

piese. Acest lucru este valabil si in cazul calculatoarelor de tip
desktop si laptop-uri. Foarte putine componente pot fi schimbate
intre calculatoarele de tip desktop si laptop-uri.
Componentele calculatoarelor de tip desktop tind sa fie
standardizate. De obicei dimensiunile acestora sunt universale.
Adesea puteti folosi aceleasi componente la calculatoarele de tip
desktop provenite de la diferiti producatori. Unitatea DVD/CD-RW
este un exemplu de componenta ce are dimensiuni universale.
Componentele unui laptop sunt mult mai particularizate decat
componentele unui calculator de tip desktop. Aceasta diferenta
exista datorita faptului ca fabricile de laptop-uri se concentreaza
pe simplificarea componentelor pentru a le face mai eficiente si
compacte. Rezultatul, fabricile proiecteaza componentele laptopului urmand propriile dimensiuni . Componentele laptopului sunt
patentate. Ca si rezultat, dumneavoastra nu veti putea folosi
componentele produse de o fabrica de laptop-uri pentru a repara
un laptop produs de o alta fabrica.
NOTA: Tehnicienii trebuie sa obtina certificari pentru fiecare
producator de laptop-uri pentru care ofera suport.
Compararea si evidentierea diferentelor intre placa de baza a

unui calculator de tip desktop si cea a unui laptop.
Compararea si evidentierea diferentelor intre procesorul
unui calculator de tip desktop si cel al unui laptop.
Compararea si evidentierea diferentelor intre administrarea
puterii (power management) la un calculator de tip desktop
si cea de la un laptop.
Compararea si evidentierea diferentelor intre capabilitatile

de extensie ale unui calculator de tip desktop si cele ale
unui laptop.
6.3. Compararea si evidentierea diferentelor intre placa de baza a
1
unui calculator de tip desktop si cea a unui laptop
Placa de baza a unui calculator de tip desktop are un format
standard. Marimea si forma standard permit placilor de baza
133
produse de diferiti fabricanti sa fie substituite.

Placa de baza a unui laptop variaza in functie de producator.
Atunci cand reparati un laptop, este recomandat sa obtineti o
placa de baza de la producatorul laptop-ului. Figura 1 arata o
placa de baza a unui calculator de tip desktop si o placa de baza a
unui laptop.
Placa de baza a unui laptop si placa de baza a unui calculator de
tip desktop sunt proiectate diferit. Componentele proiectate
pentru laptop in general nu pot fi utilizate la un calculator de tip
desktop. Figura 2 arata cateva exemple a diferentelor de
proiectare.
Compararea si evidentierea diferentelor intre procesorul unui
6.3.2
calculator de tip desktop si cel al unui laptop
Unitatea centrala de prelucrare (UCP), sau procesorul, este
considerata creierul calculatorului. Unitatea centrala de
prelucrare interpreteaza si proceseaza instructiunile care sunt
utilizate pentru a manipula date.
Procesoarele laptop-urilor sunt proiectate pentru a utiliza mai
putina putere si pentru a crea mai putina caldura decat
procesoarele calculatoarelor de tip desktop. Ca rezultat,
procesoarele laptop-urilor nu au nevoie de dispozitive de racire
care sunt la fel de mari ca si cele care se gasesc la calculatoarele
de tip desktop. Procesoarele laptop-urilor folosesc de asemenea
tehnica modificarii vitezei procesorului pentru a reduce puterea
consumata si caldura degajata Acest lucru duce la o usoara
scadere a performantei. De asemenea creste durata de viata a
unor componente. Aceste procesoare special concepute permit
laptop-urilor sa functioneze pentru o perioada mai lunga de timp,
atunci cand bateria este folosita ca sursa de alimentare. Figura 1
arata specificatiile procesorului unui laptop.
NOTA: Tehnicienii ar trebui sa se foloseasca de manualul laptopului pentru a afla ce procesoare pot fi folosite pentru inlocuire si
instructiunile de inlocuire ale procesorului.
Compararea si evidentierea diferentelor intre administrarea
6.3.
puterii (power management) la un calculator de tip desktop si
3
cea de la un laptop
Procesul de administrare a energiei controleaza fluxul de
electricitate catre componentele unui calculator.
134
Calculatoarele de tip desktop sunt de obicei montate intr-o locatie

unde raman conectate la o sursa de alimentare. Procesul de
administrare a energiei distribuie curent de la sursa la
componentele desktop-ului Exista, de asemenea, o mica baterie
in calculator care furnizeaza energie electrica pentru a mentine
ceasul intern si setarile BIOS, atunci cand calculatorul este oprit.
Laptop-urile sunt mici si pot fi transportate. Aceasta portabilitate
este atinsa prin combinarea dimensiunilor si greutatii reduse ale
unui laptop cu abilitatea de a opera folosind o baterie. Cand
laptop-ul este in priza, procesul de administrare a energiei laptopului trimite electricitate de la sursa de curent alternativ la
componentele laptop-ului. De asemenea procesul de administrare
a energiei va reincarca bateria laptop-ului. Cand laptop-ul este
deconectat de la sursa de curent, procesul de administrare a
energiei laptop-ului ia energie electrica de la baterie si o trimite
componentelor laptop-ului.
Sunt 2 metode de gestionare a energiei:
Advanced Power Management (APM)

Advanced Configuration and Power Interface (ACPI)
APM este o versiune mai veche de gestionare a energiei. Cu APM,

BIOS-ul a fost folosit pentru a controla setarile de administrare a
energiei.
APM a fost inlocuit de ACPI. ACPI ofera caracteristici
suplimentare de gestionare a energiei. Cu ACPI, sistemele de
operare controleaza administrarea energiei.
Compararea si evidentierea diferentelor intre capabilitatile de
6.3.4 extensie ale unui calculator de tip desktop si cele ale unui
laptop
Capacitatea de expansiune adauga un plus de functionalitate
calculatorului. Multe dispozitive de expansiune se pot folosi atat
la calculatoare de tip laptop cat si desktop.
Dispozitive externe
Modem-uri
Placi de retea
Adaptoare wireless
Imprimante
135
Alte periferice
Dispozitivele de expansiune sunt atasate in mod diferit la

calculatoarele de tip desktop si laptop. Unui calculator de tip
desktop ii se ataseaza aceste dispozitive folosind porturi seriale,
paralele, USB si FireWire. Unui laptop ii se ataseaza aceste
dispozitive folosind aceleasi porturi si carduri PC.
Folosirea standardizata a porturilor USB si FireWire face posibila
conectarea mai multor tipuri de componente externe la laptop-uri,
statii de extindere, multiplicatoare de porturi si calculatoare de tip
desktop. Standardele USB si FireWire fac posibila conectarea si
deconectarea perifericelor fara a fi necesara oprirea sistemului.
Porturile USB si FireWire sunt folosite pentru a conecta mai multe
componente externe:
Imprimante
Scanner-e
Unitati floppy
Mouse-uri
Camere
Tastaturi
Unitati Hard
Unitati Flash
Unitati Optice
MP3 player-e
Laptop-urile si calculatoarele de tip desktop au capacitati de

expansiune asemanatoare. Este diferenta de factor de forma intre
calculatoarele care determina ce tip de dispozitiv de expansiune
este folosit. Calculatoarele de tip desktop au cadre interne care
suporta unitati de 5.25" si 3.5". In plus, exista spatiu pentru a
instala alte unitati de expansiune permanente. Laptop-urile au
spatiu limitat; motiv pentru care, cadrele pentru extindere la
laptop-uri sunt proiectate pentru a permite ca diferite tipuri de
unitati sa se potriveasca in acelasi cadru. Unitatile sunt hotswappable si sunt inserate sau eliminate in functie de nevoi.
Figura 1 arata o comparatie intre componentele de expansiune ale
unui calculator de tip desktop si ale unui laptop.
Laptop-urile folosesc slotul PC Card pentru a mari
functionalitatea. Slotul PC Card foloseste o interfata standard
libera pentru a se conecta cu dispozitivele periferice folosind
136
standardul CardBus. Aici sunt cateva exemple de dispozitive care

se conecteaza folosind PC Card:
Memorii
Modem-uri
Unitati Hard
Placi de retea
PC Card-urile utilizeaza standardul PCMCIA. Ele sunt de trei

tipuri: de Tipul I, Tipul II si Tipul III. Fiecare tip de PC Card este
diferit ca marime si se poate atasa la diferite dispozitive. Un nou
tip de PC Card este numit PC ExpressCard. Figura 2 arata o
comparare intre PC Card-uri si PC ExpessCard-uri. PC
ExpessCard-urile au configuratii de 34 pini si 54 pini. Figura 3
arata un exemplu de PC Card si PC ExpressCard.
Sa presupunem ca aveti nevoie sa achizitionati o placa de retea
(NIC) pentru conexiune fara fir pentru un laptop. Ce tip de PC
Card veti selecta?
6.4 Explicarea modului de configurare a laptop-urilor
Pentru a permite aplicatiilor si proceselor sa ruleze fara probleme,
este posibil sa fie necesar sa configurati si sa alocati resursele
sistemului, sa instalati componente suplimentare si module de
extensie, sau sa schimbati mediul sistemului de operare pentru a
indeplini cerintele software-ului. Adaugarea componentelor
externe este de obicei indeplinita prin folosirea Plug and Play, dar
ocazional este necesara instalarea driver-elor si configurari
suplimantare. Configurarea adecvata a setarilor de putere o sa va
ajute sa obtineti maximul de performanta de la un laptop, ca de
exemplu cresterea duratei in care un laptop poate fi utilizat
folosind puterea bateriei.
La laptop-uri, este posibil sa fie necesar sa schimbati
componente, dupa caz, pentru a indeplini diferite sarcini si sa
raspunda la schimbarile de situatie si nevoi. Un laptop poate fi
configurat pentru scopuri specifice prin adaugarea de
componente externe. De exemplu, un al doilea hard-disk poate fi
instalat intr-un laptop pentru a oferi capacitate de stocare
suplimentara. Componentele trebuiesc introduse cu grija sau
conectate in locasuri, conectori, si zone de expansiune specifice
producatorului pentru a evita deteriorarea echipamentului. Este
137
important sa urmariti procedurile de inlaturare in siguranta cand

deconectati dispozitive ce pot fi deconectate fara stingerea
calculatorului si ce nu pot fi deconectate astfel.
Descrierea modului de configurare a setarilor de putere

(power settings).
Descrierea metodei de instalare si scoatere in conditii de

siguranta a componentelor unui laptop.
Descrierea modului de configurare a setarilor de putere (power
6.4.1
settings)
Una dintre cele mai importante caracteristici ale laptop-ului este
abilitatea acestuia de a functiona folosind baterii. Aceasta
caracteristica permite laptop-ului sa functioneze in locatii unde
sursa de curent nu este disponibila sau este nepotrivita.
Progresele in administrarea controlului si tehnologia bateriilor
sunt in crestere in timp ce utilizatorii laptop-urilor pot ramane
deconectati de la sursa de curent. Bateriile actuale pot tine
oriunde intre doua si zece ore fara a fi incarcate. Administrand
sursa de curent prin configurarea setarilor de alimentare pe un
laptop este important sa va asigurati ca bateria este folosita
eficient.
Standardele Configuratiilor avansate si Interfata alimentarii (ACPI)

creeaza o punte de legatura intre hardware si OS si permit
tehnicienilor sa creeze un plan de administrare a sursei de curent
pentru a obtine o buna performanta a calculatorului. Standardele
ACPI pot fi aplicabile aproape tuturor calculatoarelor, dar in mod
special sunt importante cand administrati curentul in laptop Click
pe optiunile de putere din Figura 1 pentru a afla mai multe
informatii despre fiecare optiune in parte.
In mod frecvent tehnicienii sunt rugati sa configureze setarile
sursei de alimentare prin schimbarea setarilor gasite in BIOS.
Configurand setarile sursei in BIOS sunt afectate urmatoarele
conditii:
Situatia sistemului
Baterie si optiuni AC
138
Administrarea temperaturii
Administrarea energiei pentru magistrala UPC PCI
Figura 2 va arata un exemplu de setarea a energiei in BIOS

Nota: Cand lucrati in Windows XP, optiunea de administrarea a
alimentarii ACPI trebuie sa fie activa in BIOS pentru a permite OSului sa configureze toate starile de administrare a alimentarii.
Nota: Nu exista un nume standard pentru conditiile de
management ale puterii Producatorii pot folosi nume diferite
pentru aceleasi componente
Iata pasii pentru a verifica setarile ACPI din BIOS:
Intrati in setarile BIOS-ului apasand tasta corespunzatoare
sau combinatia de taste in timp ce calculatorul buteaza In
general aceasta este tasta Delete sau tasta F2, dar mai sunt
si alte cateva optiuni.
2. Localizati si accesati setarile Power Management din meniu.
3. Folositi tasta adecvata pentru a activa optiunea ACPI
4. Salvati modificarile si iesiti din BIOS.
1.
Nota: Acesti pasi sunt comuni la majoritatea laptop-urilor si ar

trebui urmati doar ca o indrumare. Verificati manual setarile
specifice configuratiei unui laptop
Optiunea Power Options in Windows XP permite reducerea
consumului de putere a unor parti componente sau al intregului
sistem. Folositi optiunea Power Options pentru a controla
managementul energiei electrice ale urmatoarelor:
Hard Disk
Display
Optiunea de Shut Down, Hibernate si Standby
Avertisment baterie descarcata
Configurati optiunea de Power Settings in Windows XP

Puteti ajusta optiunea de power management folosind Power
Options din Control Panel. Power Options afiseaza doar optiunile
care pot fi controlate.
Nota: Power Options va identifica automat componentele unice
ale calculatorului dumneavoastra. Prin urmare, fereastra de Power
139
Options poate fi diferita in functie de echipamantul care este

identificat.
Pentru a va configura setarile pentru alimentare, apasati:
Start > Control Panel > Power Options.
Power Schemes
Power Schemes sunt o colectie de setari care gestioneaza
pierderile de curent ale calculatorului. Atat hard disk-ul cat si
monitorul consuma cantitati mari de electricitate. Ele pot fi
configurate in fereastra Power Schemes.
Cand accesati optiunea Power Options, veti observa ca Windows
XP are planul de alimentare prestabilit. Aceste setari implicite au
fost create atunci cand a fost instalat Windows XP. Puteti folosi
setarile implicite ale optiunii Power Scheme sau puteti crea
sisteme personalizate care sunt specializate pe segmente de
lucru specifice. Figura 3 va prezinta setarile Power Scheme ale
unui laptop
Personalizati desktop-ul monitorului si setarile de alimentare ale
hard disk-ului
In aceasta situatie, studentul are acces la monitor, dar rareori are
acces la hard disk. De exemplu: un student care foloseste laptopul pentru a se documenta pe internet, dar care nu creeaza sau
salveaza fisierele foarte des.
Administrarea sursei de alimentare a hard disk-ului
Hard disk-ul unui laptop este una dintre componentele care
consuma cel mai mult curent. In exemplul nostru, hard disk-ul nu
este accesat frecvent. Timpul pentru oprirea hard disk-ului este
stabilit la o ora atunci cand laptop-ul este conectat la sursa si trei
minute atunci cand acesta functioneaza pe baterii.
Dumneavoastra decideti daca setarile implicite pentru optiunea de
Standby sau Hibernate sunt acceptabile si nu sunt necesare alte
modificari. Optiunea Power Scheme poate fi salvata cu un nume
personalizat. Salvand Power Scheme cu un nume obisnuit acesta
permite utilizatorului sa se reintoarca cu usurinta la setarile
implicite. In acest exemplu, salvati setarile Power Scheme ca fiind
Research, asa cum puteti vedea in Figura 4.
140
Setarea laptop-ului in starea de Standby sau Hibernate

Daca nu doriti sa dati shut down la laptop, aveti la dispozitie doua
optiuni: Standby si Hibernate.
Standby Documentele si aplicatiile sunt salvate pe

memoria RAM, permitand calculatorului sa porneasca
automat.
Hibernate Documentele si aplicatiile sunt salvate intr-un
fisier temporar pe hard disk si va va lua putin mai mult timp
decat optiunea Standby sa le accesati.
Figura 5 va arata in proprietatile Power Options optiunea

Hibernate activa.
Reglarea avertizarilor pentru baterie descarcata
La Windows XP, puteti seta avertizarile pentru baterie descarcata.
Exista doua nivele: Alarma pentru baterie descarcata si Alarma
pentru baterie foarte descarcata. Alarma pentru baterie
descarcata va va anunta ca bateria este descarcata. Alarma
pentru baterie foarte descarcata va initia un standby, hibernate,
sau un shut down fortat, dupa cum puteti vadea in Figura 6.
6.4. Descrierea metodei de instalare si scoatere in conditii de
2
siguranta a componentelor unui laptop
Exista un numar de componente la un laptop care ar putea fi
inlocuite. Amintiti-va intotdeauna sa va asigurati ca aveti toate
componentele de inlocuire corecte si instrumentele recomandate
de producator. Unele componente sunt inlocuite in timpul rularii,
ceea ce inseamna ca pot fi eliminate si inlocuite in timp ce
calculatorul este pornit. Acestea sunt unele componente care ar
putea avea nevoie sa fie inlocuite:
Baterie
Unitate optica
Hard disk
Memorii
Carduri de extensie ale unui calculator
Figura 1 arata exemplul unui laptop.

NOTA: Fiecare producator de laptop foloseste hardware de
instalare si proceduri de eliminare unice. Verificati manualul de
proceduri ale laptop-ului pentru informatii specifice referitoare la
141
instalare si urmati instructiunile pentru siguranta si precautiile

ESD-ului.
ATENTIE: Intotdeauna deconectati sursa de curent si inlaturati
bateria inainte de instalarea sau eliminarea componentelor unui
laptop care nu sunt schimbate in timpul rularii.
Pasii care trebuie urmati la inlocuirea unui acumulator [Figura 2]
Scoateti bateria din locul destinat acesteia:
1. Mutati incuietoarea bateriei din pozitia de incuiat in pozitie
descuiat.
2. Tineti mecanismul de inchidere/deschidere pe pozitia de
deblocare si scoateti bateria.
Plasati bateria in locul destinat acesteia:
1. Introduceti bateria.
2. Asigurati-va ca ambele mecanisme de inchidere/deschidere
ale bateriei sunt blocate.
Pasii de inlocuire a unitatii optice [Figura 3]
Indepartati unitatea DVD/CD-RW:
1. Apasati butonul pentru a deschide unitatea si scoateti orice
mediu de stocare din acesta. Inchideti tavita.
2. Deschideti incuietoarea pentru a elibera dispozitivul care
securizeaza unitatea.
3. Trageti de maneta pentru a expune dispozitivul. Indepartati
unitatea.
Instalati unitatea DVD/CD-RW:
1. Introduceti unitatea cu grija.
2. Apasati maneta in interior.
Pasii pentru inlocuirea Hard Disk-ului [Figura 4]
Indepartati unitatea de hard disk:
1. In partea de jos a laptop-ului, desurubati surubul care
fixeaza hard disk-ul.
2. Scoateti ansamblul prin alunecare in exterior. Indepartati
ansamblul unitatii de hard disk
142
3. Indepartati suportul de fixare de pe unitatea de hard disk.

Instalati unitatea de hard disk:
1. Atasati suportul unitatii de hard disk de pe unitatea harddisk-ului.
2. Inserati unitatea de hard disk in locul special destinat
acesteia.
3. In partea de jos a laptop-ului, insurubati surubul care fixeaza
hard disk-ul in locas.
Pasii de inlocuire a memoriei de expansiune [Figura 5]
Memoria de expansiune a laptop-ului se mai numeste si SODIMM.
Eliminati memoria SODIMM existenta daca nu mai sunt
disponibile sloturi pentru noile SODIMM-uri:
1. Indepartati surubul pentru a putea vedea SODIMM-ul.
2. Presati spre exterior parghiile ce sustin marginile SODIMMului
3. Ridicati pentru a elibera SODIMM-ul din slot si indepartati-l.
Instalarea SODIMM:
1. Aliniati placa cu slotul la un unghi de 45 grade.
2. Apasati cu grija pana pana la inchiderea clamei.
3. Repozitionati capacul si instalati surubul.
Pasii de inlocuire pentru placile de expansiune [Figura 6]
Inlaturati placa de expansiune:
1. Apasati butonul de eliberare de deasupra pentru eliberarea
placii de expansiune.
NOTA: Sunt doua butoane. Butonul inferior albastru scoate PC
Card-ul de Tip II
Instalati cardul de expansiune:
1. Apasati spre interior butonul albastru.
2. Inserati cardul de expansiune in slotul corect.
ATENTIE: La unele laptop-uri, PC Card-ul, Unitatea Optica, si
USB-ul sunt hot-swapable. In orice caz, hard disk-ul intern, RAM-
143
ul si bateria nu sunt hot-swapable.

Pasii pentru inlaturarea dispozitivelor hot-swapable
Click stanga pe butonul Safely Remove Hardware din bara
de sistem pentru a va asigura ca dispozitivul nu este in uz.
2. Click stanga pe dispozitivul pe care doriti sa il eliminati. Un
mesaj va aparea sa va spuna ca este n siguran sa
eliminati dispozitivul.
1.
3. Indepartati dispozitivele care pot fi inlocuite din laptop.

6.5 Compararea diferitelor standarde pentru telefoane mobile
Cand oamenii au inceput sa foloseasca telefoane mobile, erau
putine standarde industiale raspandite care sa se aplice
tehnologiilor de telefonie mobila. Fara standarde, era dificil si
scump sa se initieze apeluri persoanelor din alte retele. Astazi,
operatorii de telefonie mobila folosesc standarde industiale ce
faciliteaza apelurile folosind telefoanele mobile.
La aparitia acestei industrii, majoritatea standardelor de telefonie
mobila erau de tip analog. Astazi, standardele de telefonie mobila
sunt in mare parte digitale.
NOTA: Standardele de telefonie mobila nu au fost adoptate
uniform peste tot in lume. Unele telefoane mobile sunt capabile sa
utilizeze mai multe standarde, in timp ce altele folosesc unul
singur. Ca si rezultat, unele telefoane mobile pot opera in mai
multe tari pe cand altele pot fi folosite numai local.
Prima generatie (1G) de telefoane mobile au intrat in utilizare in
anii '80. Telefoanele de prima generatie foloseau in principal
standarde de tip analog, incluzand Advanced Mobile Phone
System (AMPS) si Nordic Mobile Telephone (NMT). In sistemul
analog, informatia vocala este trimisa prin variatia undelor radio
folosite de telefon utilizand acelasi tipar ca si vocea la difuzor. Din
pacate, aceasta inseamna ca interferentele si zgomotul, care de
asemenea variaza semnalul, nu pot fi separate cu usurinta de
voce in semnal. Acest factor limiteaza necesitatea sistemelor de
tip analog.
Semnalele digitale transforma vocea de la difuzor intr-o serie de
unu si zero. Aceasta tehnologie degradeaza putin semnalul,
144
deoarece unu si zero nu sunt o reprezentare fidela a vocii. Totusi,

semnalul digital este robust. El poate fi reparat folosind rutine de
corectare a erorilor, daca sunt interferente. Deasemenea,
semnalele digitale pot fi compresate, facand sistemul mult mai
eficient decat cel analog.
In anii '90, generatia a doua (2G) a telefoanelor mobile a fost
marcata de o schimbare de la standardele analogice la cele
digitale. Standardele de telefonie mobila de generatie secunda au
inclus Global System for Mobile (GSM), Integrated Digital
Enhanced Network (iDEN), si Code Division Multiple Access
(CDMA).
Standardele din a treia generatie permit telefonelor mobile sa
treaca mai departe de comunicatiile simple de voce si date. Acum
este normal pentru telefoanele mobile sa trimita si receptioneze
text, fotografii, si video. Este de asemenea normal pentru
telefoanele mobile 3G sa acceseze Internet-ul si sa foloseasca
Global Positioning System (GPS).
NOTA: In masura ce au fost cercetate standarde de telefonie
mobila, au fost adaugate extensii la standardele 2G deja
existente. Aceste standarde de tranzitie sunt cunoscute ca
standarde 2.5G.
Standardele de a patra generatie (4G) au fost sustinute de multi
utilizatori, ca raspuns la disponibilitatea ratelor crescute de
transfer. Ratele de transfer mai mari vor permite utilizatorilor sa
descarce fisiere, ca de exemplu video si muzica, mai repede decat
a fost disponibil la standardele generatiilor trecute.
Faceti click pe butoanele cu cele cinci generatii in Figura 1 pentru
a vizualiza mai multe informatii despre diferite standarde de
telefonie mobila.
Noi tehnologii ce adauga functii multimedia si de retea pot fi
incluse impreuna cu standardele de telefonie mobila. Figura 2
listeaza tehnologii comune ce pot fi adaugate pachetului de
servicii al telefoanelor mobile. Majoritatea operatorilor de
telefonie mobila taxeaza suplimentar pentru adaugarea acestor
optiuni.
6.6 Identificarea metodelor comune de intretinere preventiva pentru
145
laptop-uri si dispozitive portabile

Deoarece laptop-urile sunt portabile, acestea sunt folosite in
diferite medii. Unele medii pot fi periculoase pentru laptop-uri.
Chiar si a manca sau a bea in jurul unui laptop este un posibil
pericol.
Ganditi-va la ce s-ar intampla daca s-ar varsa lichide pe tastatura
unui laptop. Multe componente sunt plasate intr-o zona foarte
mica direct sub tastatura. Varsand lichide sau scapand firimituri
pe tastatura puteti provoca pagube interne severe.
Este important sa tineti un laptop curat si sa va asigurati ca este
folosit intr-un mediu optim. Aceasta sectiune se refera la tehnicile
de intretinere preventiva a laptop-ului.
Identificarea procedurilor de curatare corecte.
Identificarea mediilor operationale optime.
6.6.1 Identificarea procedurilor de curatare corecte

Curatenia zilnica este cea mai usoara, cea mai ieftina metoda de a
proteja si a prelungi viata unui laptop. Este foarte important sa
folositi produse si proceduri corespunzatoare atunci cand curatati
un laptop. Intotdeauna cititi avertismentele inscriptionate pe
produsele de curatat. Componentele sunt foarte sensibile si ar
trebui manevrate cu grija. Consultati manualul de instructiuni al
laptop-ului pentru informatii suplimentare si sugestii de curatare.
Procedurile de curatare a tastaturii laptop-ului.
1.
2.
3.
4.
5.
Opriti laptop-ul.
Deconectati toate echipamentele atasate.
Deconectati laptop-ul de la priza electrica.
Inlaturati toate bateriile instalate.
Stergeti laptop-ul si tastatura cu o bucata de carpa moale
care este umezita in apa sau in solutie de curatare a
ecranului calculatorului.
Procedurile de curatare prin ventilare.

1. Opriti laptop-ul.
146
2.
3.
4.
5.

Folositi aerul comprimat sau aspiratorul pentru a curata
praful de pe ventilatoare si fantele din spatele ventilatorului.
6. Folositi penseta pentru a indeparta orice urma de mizerie.
Procedurile de curatare a LCD-uui.
1.
2.
3.
4.
5.
Opriti laptop-ul.
Stergeti monitorul cu o bucata de carpa moale umezita in
solutie de curatare.
ATENTIE: Nu pulverivati solutie de curatare direct pe monitorul

LCD. Folositi produse create special pentru curatarea monitorului
LCD.
Procedurile de curatare a Touch Pad-ului.
1.
2.
3.
4.
5.
Opriti laptop-ul.
Stergeti suprafata touch pad-ului cu blandete folosind o
bucata de carpa moale umezita in solutie de curatare. Nu
folositi niciodata o carpa uda.
Ecranul mic al unui PDA sau Smartphone cere ingrijiri speciale.

Utilizatorii manevreaza aceste aparate atingand ecranul cu un
stilou. Daca este prafuit, ecranul PDA-ului poate sa nu detecteze
pozitia stiloului sau miscarile acestuia. Din cauza prafului ecranul
poate fi zgariat. Curata-ti ecranul cu o cantitate mica de solutie
non-abraziva pe o carpa moale. Pentru a proteja suprafata
ecranului de stilou, folositi un invelis de protectie a ecranului.
ATENTIE: Folositi o carpa moale cu solutie speciala de curatare
pentru a evita deteriorarile suprafetelor laptop-ului. Aplicati
solutia de curatare pe bucata de carpa, nu direct pe laptop.
Procedurile de curatare a unitatii floppy
147
Pentru a curata o unitate floppy folositi echipament de curatare

din comert. Echipamentul de curatare a unitatii floppy include
discuri care sterg impuritatile de pe capul de redare a unitatii
floppy care s-au acumulat de-alungul operatiilor normale.
1. Scoateti toate dischetele din unitate.
2. Inserati discul de curatare si lasati-l sa se invarta cat timp
este nevoie.
Procedurile de curatare a driver-ului Optic
Mizeria, praful si alte impuritati sunt colectate de driver-ul optic.
Driver-ele contaminate pot cauza defectiuni, pierderi de date,
mesaje de eroare si pierdere a productivitatii.
1. Folositi un disc de curatare CD sau DVD din comert. Cele
mai multe echipamente includ un disc optic de curatare. La
fel ca si curatatorul de floppy, curatatorul de disc optic
contine o solutie de curatare si un disc non-abraziv care
este inserat in driver-ul optic.
2. Scoate-ti toate cd-urile sau dvd-urile din driver-ul optic.
3. Inserati discul de curatare si lasa-ti-l sa se invarta cat timp
este necesar pentru a curata toate zonele cu care intra in
contact.
Curatarea unui CD sau DVD
Examinati discul sa nu aibe zgarieturi. Inlocuiti discurile care au
zgarieturi adanci; acestea pot produce erori de date. Daca
observati probleme cum ar fi sarirea sau calitatea proasta a
redarii CD-ului sau DVD-ului, curatati discul. Produsele
comerciale curata discurile si le protejeaza de praf, amprente si
zgarieturi. Produsele de curatare a CD-urilor pot fi folosite si
pentru DVD-uri.
1. Tine-ti discul de partea cealalta sau de partea din mijloc.
2. Stergeti cu blandete discul cu o carpa moale de bumbac.
Niciodata sa nu folositi hartie sau alte materiale care ar
putea zgaria discul sau ar lasa urme.
3. Stergeti din interior spre exterior. Niciodata sa nu faceti
miscari circulare.
4. Folositi o solutie de curatat CD-uri sau DVD-uri pe carpa
moale din bumbac si stergeti inca o data daca raman
148
impuritati pe disc.
5. Lasa-ti CD-ul sa se usuce inainte de a-l insera in unitate.
6.6.2 Identificarea mediilor operationale optime
Un mediu optim de lucru pentru un laptop este un mediu curat,
fara impuritati si cu un grad de temperatura si umiditate
specificate de catre producator. Figura 1 arata exemple de medii
de lucru. Pentru cele mai multe calculatoare, mediul de lucru
poate fi controlat. Cu toate acestea, datorita caracterului portabil
al laptop-urilor, nu este intotdeauna posibil de a controla
temperatura, umiditatea, precum si conditiile de munca. Laptopurile sunt construite pentru a rezista mediilor nefavorabile, insa
tehnicienii ar trebui intotdeauna sa ia masuri pentru a proteja
echipamentul de daune si pierderi de date.
Este important sa transportati laptop-urile cu atentie. Folositi o
geanta captusita pentru a pastra laptop-ul. Cand il transportati,
folositi o geanta corespunzatoare pentru un calculator. In cazul in
care transportati un laptop, folositi suficient material de ambalare.
Figura 2 va arata exemple de genti care transporta un laptop si
cutii de ambalare.
ATENTIE: Asigurati-va ca impachetati laptop-ul si toate
accesoriile acestuia in siguranta pentru a preveni deteriorarea in
timpul transportului.
Laptop-urile sunt transportate la mai multe tipuri de medii de
lucru. Particulele de praf, temperatura si umiditatea pot afecta
performanta unui laptop.
Urmati aceste sfaturi pentru a asigura o performanta de lucru
optima a laptop-ului dumneavoastra:
Curatati in mod frecvent laptop-ul pentru a indeparta praful

si posibilele impuritati.
Nu blocati deschizaturile sau gaurile de ventilatie a
componentelor interne. Daca circulatia aerului este
impiedicata laptop-ul se poate supraincalzi.
Pastrati temperatura camerei intre 45 pana la 90 de grade
Fahrenheit (7 pana la 32 grade Celsius).
Pastrati nivelul de umiditate intre 10 pana la 80 de procente.
ATENTIE: Folositi o carpa moale cu solutie speciala de curatare
149
pentru a evita deteriorarile suprafetelor laptop-ului. Aplicati

solutia de curatare pe panza moale, nu direct pe laptop.
Temperatura si umiditatea vor varia in functie de recomandarile
producatorului de laptop. Ar trebui sa verificati aceste valori
recomandate, mai ales daca aveti de gand sa folositi laptop-ul in
conditii extreme. Priviti Figura 3 pentru exemple de temperatura si
umiditate.
Descrierea procesului de depanare a laptop-urilor si a
6.7
dispozitivelor portabile
La depanarea problemelor de la laptopuri sau dispozitive
portabile, ar trebui determinata eficienta metodei alese. Pentru a
alege cea mai buna cale de solutionare, va fi comparat costul
reparatiei cu pretul inlocuirii laptopului sau dispozitivului portabil
minus amortizarea aferenta.
Deoarece multe dispozitive portabile sunt foarte des schimbate
din punct de vedere al design-ului si al functionalitatii, este
adeseori mai scump ca acestea sa fie reparate decat inlocuite. Din
aceasta cauza, dispozitivele portabile sunt de obicei inlocuite, in
timp ce laptopurile pot fi reparate sau inlocuite.
Urmariti etapele descrise in aceasta sectiune pentru a identifica,
repara si documenta in mod corespunzator o problema. Procesul
de depanare este descris in Figura 1.
6.7

Descrierea procesului de depanare a laptop-urilor
si a dispozitivelor portabile
Trecerea
in revista
a
6.7.1
procesului
de
depanare
Problemele calculatoarelor pot rezulta dintr-o combinatie de
probleme hardware, software si de retea. Un tehnician trebuie sa
150
fie capabil sa analizeze problema si sa determine cauza erorii

pentru a putea repara calculatorul. Acest proces se numeste
depanare.
Imediat ce ati discutat cu clientul ar trebui sa verificati problemele
evidente. Figura 3 contine o lista cu cateva probleme care se
intalnesc la laptop-uri.
solutii rapide. Figura 4 contine o lista de solutii rapide pentru
laptopuri.
Daca aceste solutii nu au rezolvat problema, folositi pasul 4 din
de la calculator.
In acest moment, veti avea destule informatii pentru a evalua
problema, pentru a cerceta si implementa solutii posibile. Figura 6
prezita resursele pentru solutiile posibile.
Dupa ce rezolvati problema, veti incheia cu clientul. Figura 7
prezinta o lista de activitati necesare pentru a termina acest pas.
6.7.2 Identificarea problemelor comune si a solutiilor
Problemele laptop-urilor pot fi hardware, software, de retele, sau
o combinatie a celor trei. Veti rezolva unele tipuri de probleme ale
laptop-urilor mai des decat altele. Figura 1 prezinta o diagrama a
celor mai frecvente probleme si solutiile acestora.
6.8 Rezumat
Acest capitol prezinta trasaturile pentru laptopuri, dispozitive
portabile (PDA-uri) si telefoane inteligente (Smartphones).
Urmatoarele concepte din capitol sunt cele mai importante de
retinut:
Laptopurile si PDA-urile devin din ce in ce mai populare

printre consumatori datorita costurilor reduse, greutatii mai
mici, capabilitatilor mai ridicate si duratei mai indelungate de
viata a bateriei.
151
PDA-urile si telefoanele inteligente sunt dispozitive mici, cu

multe dintre capabilitatile unui computer, cum ar fi un
director cu adrese, calendar, e-mail si acces la Internet.
Laptopurile si computerele de birou au porturi
asemanatoare; prin urmare, dispozitivele periferice pot fi
schimbate intre ele. Laptopurile pot folosi statiile de
prelungire (docking stations) pentru a se conecta mai rapid
la dispozitivele periferice si la sursa de alimentare.
Componentele de laptop si de computer de birou, cum ar fi
placile de baza, nu se pot schimba intre ele. In plus,
componentele de laptop sunt de obicei prioritare pentru
fiecare producator si sunt proiectate cu specificatii de
fabricatie unice.
Procesorul de laptop este construit pentru a consuma mai
putina energie si a crea mai putina caldura decat procesorul
pentru un computer de birou. Este folosita tehnica de
accelerare a procesorului pentru reducerea consumului de
energie si a caldurii.
Functionalitatea unui laptop poate fi extinsa prin adaugarea
unor componente prin sloturi PC Card sau ExpressCard,
precum si prin USB, FireWire sau porturi paralele.
O componenta importanta a portabilitatii unui laptop este
capacitatea sa de a functiona doar cu baterii. Metoda
prezenta de management de energie pentru un laptop este
prin sistemul de operare, cu optiunile de Advanced
Configuration and Power Interface (ACPI). Standardul ACPI
defineste sase stari de management de energie.
Exista mai multe componente ale unui laptop pentru care ar
putea aparea necesitatea inlocuirii. Sunt definite etapele
necesare inlocuirii bateriei, unitatii optice, hard-disk-ului,
memoriei si cardurilor PC.
Standardele pentru telefoanele mobile au fost definite in anii
1980. Standardele curente, de generatia a treia, permit
telefoanelor mobile sa preia cateva functii ale laptopului,
cum ar fi e-mail-ul, accesul la Internet, adresele, si functia de
calendar. Nu au fost adoptate standarde in intreaga lume.
Intretinerea preventiva asigura functionarea optima a unui
laptop. Este importanta mentinerea laptopului curat, in medii
sigure. Este critica folosirea materialelor si tehnicilor corecte
atunci cand componentele unui laptop sunt curatate. Sunt
prezentate procedurile pentru curatarea componentelor unui
laptop.
152
Praful, temperatura si umiditatea pot afecta performantele

unui laptop. Principiile de baza pentru intretinerea unui
laptop sunt curatarea sa frecventa, pastrarea intr-un loc
aerisit, cu temperatura camerei intre 7 si 32 grade Celsius, si
umiditatea intre 10% si 80%.
Verificati intotdeauna ca reparatiile unui laptop sa fie
eficiente din punctul de vedere al costurilor.
Depanarea problemelor unui laptop presupune ca un
tehnician sa identifice, repare si sa documenteze problema.
Etapele de depanare includ: colectarea informatiilor de la
clienti, verificarea problemelor probabile, incercarea initiala a
solutiilor rapide, colectarea datelor de la computer, evaluarea
problemelor, implementarea solutiilor, si solutionarea
problemei la client.
In timpul depanarii dispozitivelor wireless, se vor verifica
toate LED-urile si indicatorii de semnal. Vor fi inlaturate toate
dispozitivele periferice, pentru izolarea problemei.
Vor fi verificate problemele externe, cum ar fi erorile de
conexiune, erorile de alimentare si cele ale tastelor de
Function. Erorile de conexiune pot fi rezolvate adeseori prin
inlaturarea si reintroducerea componentelor. Verificarea in
Device Manager a erorilor. Erorile de alimentare pot fi
cauzate de folosirea unui adaptor incorect, a bateriilor
defecte, a unui adaptor stricat sau a unor prize defecte.
Verificarea componentelor controlate de tastele de Function.
Vor fi incercate inainte de toate solutiile rapide de
solutionare a problemelor la un laptop. Se va restarta
calculatorul si se vor verifica setarile din BIOS, apoi laptopul
va fi pornit in safe mode si se va folosi ultimul set corect de
configurari.
Pentru rezolvarea problemelor se vor colecta informatiile din
computer, din Device Manager, Network Settings, Power
Options, Event Viewer si System Configuration.
Resursele pentru depanare includ si alti tehnicieni, resursele
de pe Internet, intrebarile frecvente de pe site-urile
producatorilor, precum si forumuri online.
Etapele finale in procesul de depanare sunt testarea
laptopului in mai multe situatii, discutarea solutiilor
impreuna cu clientul, completarea documentatiei necesare si
a facturilor, precum si documentarea solutiei gasite.
Capitolul "Avansat: Laptopuri si Dispozitive portabile" se va
153
concentra pe depanarea problemelor mai dificile.
CAPITOLUL 7 :IMPRIMANTE SI SCANNERE

7.0 Introducere
Acest capitol prezinta informatii esentiale despre imprimante si
scannere. Veti invata cum functioneaza imprimantele, ce trebuie
avut in vedere atunci cand cumparati o imprimanta si cum se
conecteza o imprimanta la un calculator personal sau la o retea.
Imprimantele produc copii pe hartie ale fisierelor electronice.
Scanner-ele permit utilizatorilor sa converteasca documentele pe
hartie in fisiere electronice. Multe reglementari guvernamentale
necesita inregistrari fizice; asadar, copiile fizice ale documentelor
de pe calculator sunt de cele mai multe ori la fel de importante
astazi ca acum cativa ani cand a inceput revolutia pentru folosirea
a cat mai putina hartie.
Trebuie sa intelegeti modul de operare a diferitelor tipuri de
imprimante si scannere pentru a le putea instala si pentru a le
intretine, dar si pentru a depana orice problema ce poate
interveni.
154

sarcini:
Descrierea tipurilor de imprimante disponibile in prezent.

Descrierea procesului de instalare si configurare a
imprimantelor.
Descrierea tipurilor de scannere disponibile in prezent.
Descrierea procesului de instalare si configurare a scannerelor.
Identificarea si aplicarea tehnicilor de intretinere preventiva
pentru imprimante si scannere.
Depanarea imprimantelor si a scanner-elor.
7.1 Descrierea tipurilor de imprimante disponibile in prezent

Ca tehnician de calculator, este posibil sa fiti nevoit sa cumparati,
reparati sau doar sa intretineti o imprimanta. Utilizatorul poate sa
va solicite sa executati urmatoarele sarcini:
Alegerea unei imprimante.

Instalarea si configurarea unei imprimante.
Depanarea unei imprimante.

Descrierea caracteristicilor si capacitatilor imprimantelor.

Descrierea interfetei imprimanta-calculator.
Descrierea imprimantelor de tip laser.
Descrierea imprimantelor de impact.
Descrierea imprimantelor de tip inkjet.
Descrierea imprimantelor cu cerneala solida.
Descrierea altor tipuri de imprimante.
7.1.1 Descrierea caracteristicilor si capacitatilor imprimantelor

Imprimantele disponibile astazi sunt de obicei fie imprimantele
laser ce folosesc tehnologie electrofotografica sau imprimantele
cu cerneala ce folosesc tehnologie cu spray electrostatic.
Imprimantele matriceale folosind tehnologie de impact sunt
folosite in aplicatii ce necesita copii la indigo. Figura 1 ilustreaza
o lista cu criteriile de selectie a imprimantelor.
155
Capacitate si viteza
Capacitatea si viteza sunt factori de luat in considerare la
alegerea unei imprimante. Imprimantele cu cerneala sunt de
obicei mai incete, dar pot fi potrivite pentru acasa sau la birou.
Viteza unei imprimante este masurata in pagini pe minut (ppm).
Viteza unei imprimante cu cerneala este de 2 - 6 ppm. Viteza unei
imprimante laser este de 8 - 200 ppm.
Color sau alb-negru
Monitorul unui calculator produce culori prin combinarea aditiva
a punctelor ce sunt afisate pe ecran. Ochiul surprinde culorile in
mod direct. Punctele produc paleta cromatica folosind puncte
rosii, verzi, si albastre (Red, Green, Blue - RGB).
O imprimanta produce culorile folosind combinare substractiva.
Ochiul vede o culoare reflectata din combinatia culorilor de pe
hartie. Figura 2 afiseaza un set de culori CMYK.
Alegerea intre o imprimanta alb-negru si o imprimanta color
depinde de nevoile clientului dumneavoastra. Daca clientul
dumneavoastra imprimeaza in primul rand scrisori si nu are
nevoie de capabilitatile color, o imprimanta alb-negru va fi
suficienta. Cu toate acestea, un profesor de scoala elementara ar
avea nevoie de o imprimanta color pentru a adauga un plus de
atractivitate lectiilor.
Calitate
Calitatea imprimarii este masurata in puncte pe inch (dpi). Cu cat
dpi este mai mare, cu atat rezolutia este mai mare. Cand rezolutia
este mai mare, textele si imaginile sunt de obicei mai clare. Pentru
a produce cele mai bune imagini cu rezolutie mare, ar trebui sa
folositi atat cerneala sau toner de buna calitate, cat si hartie de
buna calitate.
Fiabilitate
O imprimanta trebuie sa fie fiabila. Intrucat sunt atatea tipuri de
imprimante pe piata, ar trebui sa va interesati asupra
specificatiilor mai multor imprimante inainte de a alege una.
Acestea sunt cateva dintre optiunile oferite de producatori:
Garantia Aflati ce este acoperit de catre garantie.

Servicii planuite Serviciile sunt bazate in functie de gradul
156
de utilizare anticipat. Informatii se gasesc in manualul de

utilizare sau pe website-ul producatorului.
Timpul dintre perioadele de nefunctionare ale imprimantei
(Mean time between failures - MTBF) Exista un timp mediu
in care imprimanta va functiona fara erori. Informatii se
gasesc in manualul de utilizare sau pe website-ul
producatorului.
Costul total de achizitie

Luati in calcul si costul cand alegeti un hardware. Cand cumparati
o imprimanta, sunt mai multe lucruri de luat in considerare decat
costul initial al imprimantei. Costul total de achizitie(TCO) include
mai multi factori:
Pretul initial de cumparare

Costul consumabilelor, precum hartia si cerneala
Pretul pe pagina
Costurile de intretinere
Costurile de garantie
Cand calculati TCO, ar trebui sa luati in considerare si cantitatea

de material imprimat si durata de viata asteptata de la imprimanta.
7.1.2 Descrierea interfetei imprimanta-calculator

Un calculator trebuie sa posede o interfata compatibila cu
imprimanta pentru a putea imprima documente. In mod tipic,
imprimantele se conecteaza la calculator folosind un port paralel,
USB sau o interfata wireless. Imprimantele companiilor se pot
conecta la o retea folosind cablu de retea.
Serial
Transferul de date serial reprezinta miscarea unui singur bit de
informatie intr-un ciclu. O conexiune seriala poate fi folosita
pentru o imprimanta matriceala pentru ca aceste tipuri de
imprimante nu au nevoie de viteza mare de transfer a datelor.
Paralel
Transferul de date paralel este mai rapid decat cel serial.
Transferul de date paralel reprezinta miscarea mai multor biti de
informatie intr-un singur ciclu. Calea de miscare a informatiei este
mai mare catre si dinspre imprimanta.
157
IEEE 1284 este standardul curent pentru imprimantele cu porturi

paralele. Enhanced Parallel Port (EPP) si Enhanced Capabilities
Port (ECP) reprezinta doua moduri de operare definite in
standardul IEEE 1284 ce permit comunicatie bidirectionala.
SCSI
Small Computer System Interface (SCSI) este un tip de interfata
ce foloseste comunicatia paralela pentru a ajunge la viteze
ridicate de transfer.
USB
USB este o interfata comuna pentru imprimante si alte
dispozitive. Viteza si configurarea simpla au facut USB-ul foarte
practic. Sistemele de operare mai recente ofera suport PnP pentru
USB. Atunci cand un dispozitiv USB este adaugat la un calculator
ce suporta PnP, echipamentul este detectat automat si se
porneste instalarea driverului.
FireWire
FireWire, cunoscut si sub numele de i.LINK sau IEEE 1394, este o
magistrala cu viteza de comunicare ridicata independenta de
platforma. FireWire interconecteaza dispozitive digitale precum
imprimante digitale, scannere, camere digitale si hard disk-uri.
FireWire permite unui echipament periferic, precum o imprimanta,
sa se conecteze foarte usor la un calculator. Deasemenea permite
unui dispozitiv sa poata fi scos atunci cand calculatorul este in
functiune. FireWire asigura o singura conexiune plug-and-socket
la care se pot atasa pana la 63 de dispozitive. FireWire are o rata
de transfer de pana la 400 Mbps.
Ethernet
Imprimantele pot fi partajate intr-o retea. Conectarea unei
imprimante la retea necesita cablare compatibila atat cu reteaua
existenta cat si cu portul de retea instalat pe imprimanta. Marea
majoritate a imprimantelor de retea folosesc o interfata RJ-45
pentru a se conecta la retea.
Wireless
Tehnologia de printare wireless este disponibila prin infrarosu,
Bluetooth si fidelitate wireless (Wi-Fi).
158
Pentru a putea transfera date prin infrarosu intre o imprimanta si

un calculator, un transmitator si un receptor sunt necesare pe
ambele dispozitive. Transmitatorul si receporul trebuie sa fie
accesibile in linie dreapta, cu o distanta maxima de 3.7m (12 feet).
Infrarosul foloseste un tip de lumina invizibila pentru ochiul
uman.
Tehnologia Bluetooth foloseste o frecventa radio nelicentiata
pentru comunicatiile de distanta mica si este foarte populara
pentru castile wireless si sincronizarea PDA-urilor cu laptopurile
sau cu calculatoarele de birou. Un adaptor Bluetooth permite
dispozitivelor Bluetooth sa se conecteze la o imprimanta, folosind
in mod frecvent un port USB.
Wi-Fi este numele popular pentru o tehnologie relativ noua ce
permite conectarea unui calculator la o retea fara a folosi cabluri.
Exista doua standarde uzuale pentru tehnologia Wi-Fi, ambele
incepand cu numarul standardului IEEE 802.11:
802.11b ofera rata de transfer de 11 Mbps.
802.11g ofera rata de transfer de 54 Mbps. Produsele

802.11g sunt compatibile cu versiunile anterioare 802.11b.
7.1.
Descrierea imprimantelor de tip laser
3
O imprimanta laser este o imprimanta foarte rapida si de calitate
superioara ce foloseste raza laser pentru a crea o imagine. Partea
centrala a unei imprimante laser este tubul electrofotografic.
Tubul este un cilindru metalic invelit cu un material izolator
sensibil la lumina. Atunci cand o raza laser intalneste tubul,
acesta devine conductor in locul in care a fost atins. Pe masura
ce tubul se roteste, raza laser deseneaza o imagine electrostatica
pe el, numita "imaginea". Imaginea latenta sau nedezvoltata este
trecuta pe langa sursa de cerneala uscata sau toner-ul, care este
atras de ea. Tubul se roteste si pune aceasta imagine in contact
cu hartia, ceea ce atrage toner-ul de pe tub. Hartia este trecuta
printr-un fuser compus din tuburi incinse, ce topesc tonerul in
hartie.
Procesul de printare
Procesul de printare laser include sase pasi pentru a printa
159
informatia pe o singura foaie de hartie.

Pasul 1: Curatarea
Atunci cand imaginea a fost inscriptionata pe hartie si tubul a fost
separat de hartie, orice toner ramas pe tub trebuie separat. O
imprimanta poate avea o lama ce indeparteaza excesul de toner
ramas pe tub. Unele imprimante folosesc curent alternativ de pe
un fir ce descarca sarcina electrica de pe suprafata tubului si
permite excesului de toner sa cada. Excesul de toner este retinut
intr-un container ce poate fi golit sau aruncat.
Pasul 2: Conditionarea
Acest pas implica stergerea vechi imaginii latente de pe tub si
reconditionarea tubului pentru o noua imagine latenta.
Reconditionarea este efectuata prin plasarea uniforma pe
suprafata tubului a unui fir special, gratar sau a unui cilindru ce
primeste o sarcina negativa de aproximativ 600 volti de curent
continuu. Firul sau gratarul incarcat este denumit corona primara.
Cilindrul este denumit cilindru de reconditionare.
Pasul 3: Scrierea
Procesul de scriere implica scanarea tubului fotosenzitiv cu o
raza de laser. Fiecare portiune a tubului expusa la lumina are
sarcina pe suprafata redusa la aproximativ 100 de volti de
curent continuu. Aceasta sarcina electrica are o incarcare
negativa mai mica decat restul tubului. Pe masura ce tubul se
roteste, o imagine latenta invizibila este creata pe tub.
Pasul 4: Dezvoltarea
In faza de dezvoltare, toner-ul este aplicat in imaginea latenta de
pe tub. Toner-ul este o combinatie incarcata negativ de particule
de plastic si metal. O lama mentine toner-ul la o distanta
microscopica fata de tub. Toner-ul se muta de pe lama de control
pe zona cu incarcare pozitiva mai mare - imaginea latenta de pe
tub.
Pasul 5: Transferul
In acest pas, toner-ul atasat imaginii latente este transferat pe
hartie. Transferul, sau corona secundara, plaseaza o sarcina
pozitiva pe hartie. Deoarece tubul era incarcat negativ, tonerul de
pe tub este atras pe hartie. Imaginea este acum pe hartie si este
160
tinuta pe pozitie de catre incarcarea pozitiva.

Pasul 6: Arderea
In acest pas, tonerul este topit permanent pe hartie. Hartia de
imprimat este rulata intre un tub incalzit si un tub de presiune. Pe
masura ce hartia se misca prin tuburi, toner-ul nelipit este topit si
imbinat cu fibrele de hartie. Hartia este mutata pe tava
imprimantei ca o pagina imprimata.
Urmatoarea mnemonica va va ajuta la memorarea ordinii pasilor
din procesul de printare: Continuous Care Will Delay Trouble
Forever (Cleaning, Conditioning, Writing, Developing,
Transferring, Fusing).
AVERTISMENT: Firul sau gratarul din corona principala sau tubul
de reconditionare pot fi foarte periculoase. Tensiunea poate
ajunge pana la 6000 de volti. Doar tehnicieni certificati trebuie sa
umble cu aceasta unitate. Inainte de a lucra in interiorul unei
imprimante laser, trebuie sa va asigurati ca voltajul s-a descarcat
corespunzator.
7.1.4 Descrierea imprimantelor de impact

Imprimantele de impact sunt imprimante foarte simple.
Imprimantele de impact au un cap de imprimare ce loveste fasia
de cerneala, cauzand astfel imprimarea caracterelor pe hartie.
Imprimantele matriceale si cele cu matrita sunt exemple de
imprimante de impact.
Avantaje ale imprimantelor de impact sunt:
Folosesc consumabile ieftine

Folosesc alimentatoare de hartie continue
Au capabilitati de printare prin copiere la indigo
Dezavantaje ale imprimantelor de impact sunt:
Zgomotoase
Grafica de rezolutie mica
Capacitati de culoare reduse
Printare inceata, in mod normal in limita a 32 pana la 76 de
161
caractere pe secunda (cps)

Tipuri de imprimante de impact
Intr-o imprimanta cu matrita, roata contine literele, numerele si
caracterele speciale. Roata se invarte pana cand se ajunge la
caracterul corespunzator, apoi un ciocan electromecanic impinge
caracterul in fasia de cerneala. Caracterul loveste apoi hartia,
imprimandu-se pe aceasta.
Imprimanta matriceala este similara unei imprimante cu matrita,
exceptand faptul ca in loc de o roata cu caractere, capul
imprimantei contine pini inconjurati de electromagneti. Atunci
cand este alimentata, pinii imping in fasia de cerneala, formand
astfel caracterul pe hartie.
Numarul de pini din capul de imprimare, 9 sau 24, determina
calitatea imprimantei. Cea mai buna calitate produsa de o
imprimanta matriceala este asemanata cu aproximativ calitatea
unei scrisorii (NLQ - near letter quality).
Marea majoritate a imprimantelor matriceale folosesc un
alimentator continuu de hartie. Hartia are gauri intre fiecare
pagina si perforatii pe partile laterale folosite pentru procesul de
alimentare si pentru a preveni deplasarea si trecerea pe oblica.
Alimentatoare de hartie ce imprima cate o singura pagina sunt
disponibile in unele imprimante de birou de calitate ridicata. Un
tub mare, numit presa, aplica presiune pentru a impiedica foile sa
alunece. Daca o hartie multi-copiere este folosita, distanta presei
poate fi ajustata la grosimea hartiei.
7.1.5 Descrierea imprimantelor de tip inkjet
Imprimantele inkjet produc rezultate de inalta calitate.
Imprimantele inkjet sunt usor de folosit si ieftine in comparatie cu
imprimantele laser. Calitatea printarii unei imprimante inkjet este
masurata in puncte pe inch (dpi). Un numar mai mare de dpi
asigura o imagine mai detaliata. In Figura 1 este prezentat un
dispozitiv multifunctional ce contine o imprimanta inkjet. In Figura
2 sunt prezentate componente ale imprimantelor inkjet.
Imprimantele inkjet folosesc cartuse umplute cu cerneala ce
imprastie cerneala pe foaie prin mici orificii. Orificiile sunt
denumite duze. Cerneala este pulverizata intr-un model pe pagina.
162
Exista doua tipuri de duze pentru cerneala:
Termice Un puls de curent electric este aplicat pentru a

incalzi camerele din jurul duzelor. Caldura creaza vapori de
abur in camera. Forta vaporilor scoate cerneala prin duze si
o imprima pe foaie.
Piezoelectric Cristale piezoelectrice sunt localizate in
rezervorul de cerneala in spatele fiecarei duze. O sarcina
electrica este aplicata cristalului, facandu-l pe acesta sa
vibreze. Vibratia cristalului controleaza curgerea cernelei pe
foaie.
Imprimantele inkjet folosesc coli de hartie obisnuite pentru a

realiza imprimari ieftine. Hartie speciala poate fi folosita pentru a
imprima fotografii de inalta calitate. Atunci cand imprimarea se
termina si hartia paraseste imprimanta, cartusul ramane ud. Ar
trebui sa evitati sa atingeti foile imprimate pentru 10 - 15 secunde
pentru a preveni patarea imaginii.
Imprimantele inkjet au urmatoarele avantaje:
Pret redus
Rezolutie mare
Pornesc rapid
Imprimantele inkjet au urmatoarele dezavantaje:
Duzele se pot infunda.

Cartusele de cerneala sunt scumpe.
Cerneala ramane umeda dupa printare.
7.1.
Descrierea imprimantelor cu cerneala solida
6
Imprimantele cu cerneala solida(solid-ink) folosesc batoane de
cerneala mai degraba decat toner sau cartuse de cerneala.
Imprimantele cu cerneala solida(solid-ink) produc poze de o
calitate superioara. Batoanele de cerneala nu sunt toxice si pot fi
manevrate in siguranta.
Imprimantele cu cerneala solida topesc batoanele de cerneala si
le pulverizeaza prin duze. Cerneala este pulverizata pe un tub.
Tubul transmite cerneala catre hartie.
163
Acestea sunt unele avantaje ale imprimantelor cu cerneala solida:
Produce imprimari cu culori vibrante

Usor de folosit
Pot folosi multe tipuri de hartie
Acestea sunt unele dezavantaje ale imprimantelor cu cerneala

solida:
Imprimantele sunt scumpe

Cerneala este scumpa
Se incalzesc greu
7.1.
Descrierea altor tipuri de imprimante
7
Alte doua tehnologii cu care puteti lucra sunt cele termice si
fotografice.
Imprimante termice
Unele case de marcat sau faxuri mai vechi pot contine imprimante
termice, ca in Figura 1. Hartia termica folosita in astfel de
imprimante este tratata chimic si are calitatea unei hartii cerate.
Haria termica devine neagra atunci cand este incalzita. Capul de
imprimare pentru o imprimanta termica are latimea hartiei. Zone
din capul de imprimare sunt incazite pentru a face un model pe
foaie. Hartia este furnizata sub forma de rola.
Avantajele unei imprimante termice sunt:
Durabilitate crescuta pentru ca exista putine parti mobile
Dezavantajele unei imprimante termice sunt:
Hartia este scumpa.

Hartia are o durabilitate scazuta.
Calitatea imaginii este scazuta.
Hartia trebuie pastrata la temperatura camerei.
Imprimante foto
Imprimante foto produc imagini de inalta calitate pentru printarea
grafica. In Figura 2 puteti vedea un exemplu de imprimanta foto.
Acest tip de imprimanta foloseste foi solide de cerneala ce trec
din starea solida in starea gazoasa, printr-un proces numit
164
sublimare. Capul de imprimare trece peste foile de cyan, purpuriu,

galben si o suprafata curata (CMYO). Exista o trecere pentru
fiecare culoare.
Avantajele imprimantei foto sunt:
Imprimantele foto produc poze de o calitate superioara.

Suprafata de protectie reduce mizeria si creste rezistenta la
umezeala.
Dezavantajele imprimantei foto sunt:
Mediul de printare poate fi costisitor.

Imprimantele sunt mai bune color decat gri(alb si negru).
In fotografie, atat imprimantele foto cat si cele mici cu jet de

cerneala produc poze de calitate.
7.2 Descrierea procesului de instalare si configurare a imprimantelor
Atunci cand cumparati o imprimanta, informatiile de instalare si
configurare sunt de obicei furnizate de catre producator. Un CD
de instalare ce include drivere, manuale si software de
diagnosticare este inclus cu imprimanta. Aceleasi unelte pot fi
puse la dispozitie pentru descarcare pe site-ul producatorului.
7.2
Descrierea modului de configurare a unei imprimante.

Explicarea modului de alimentare si conectare a
dispozitivului folosind un port local sau de retea.
Descrierea modului de instalare si actualizare a driver-ului
unui dispozitiv, a versiunii de firmware si a memoriei RAM.
Identificarea optiunilor de configurare si a setarilor
standard.
Descrierea modului de optimizare a performantei unei
imprimante.
Descrierea modalitatii de imprimare a unei pagini de test.
Descrierea modului de partajare a unei imprimante.
Descrierea procesului de instalare si configurare a
imprimantelor
165
7.2.1
Descrierea
modului de
configurare
a unei
imprimante
Desi toate tipurile de imprimanta difera la conectarea si

configurarea lor, exista proceduri ce ar trebui aplicate pentru
toate imprimantele. Dupa ce imprimanta a fost scoasa din cutie si
plasata in pozitia corespunzatoare, conectati-o la calculator, retea
sau serverul de imprimare si apoi la sistemul de energie electrica.
Explicarea modului de alimentare si conectare a dispozitivului
7.2.2
folosind un port local sau de retea
Acum ca imprimanta a fost desfacuta si plasata in pozitia
corespunzatoare, conectati-o la calculator, retea sau serverul de
printare si apoi la sistemul de energie electrica.
In primul rand, conectati cablul de date corespunzator la portul de
comunicare in partea din spate a imprimantei. Daca imprimanta
are un port USB, FireWire sau paralel, conectati cablul respectiv
la portul imprimantei. Conectati celalalt capat al cablului la portul
corespunzator din spatele calculatorului. Daca instalati o
imprimanta de retea, conectati cablul de retea la portul de retea.
Dupa ce cablul de date a fost conectat corespunzator, atasati
cablul de alimentare la imprimanta. Conectati celalalt capat al
cablului de alimentar la o priza.
Avertisment: Nu conectati niciodata o imprimanta la UPS (sursa
de curent permanenta). Saltul de curent ce se produce atunci
cand imprimanta este pornita va afecta sursa de curent
permanenta (UPS).
Descrierea modului de instalare si actualizare a driver-ului unui
dispozitiv, a versiunii de firmware si a memoriei RAM
Dupa ce ati conectat cablurile de alimentare si de date, sistemul
de operare poate descoperi imprimanta si poate incerca sa
instaleze driver-ul. Daca aveti un disc cu driver-ul, folositi acel
driver. Driver-ul inclus cu imprimanta este mult mai recent decat
driver-ele folosite de sistemul de operare. In Figura 1 puteti vedea
interfata "Add Printer", care poate fi folosita de asemenea la
instalarea unei imprimante.
7.2.3
166
Driver pentru imprimanta

Driver-ele pentru imprimanta sunt programe software ce permit
unui calculator sa comunice cu imprimanta si viceversa. Driverele asigura de asemenea si o interfata de configurare pentru
utilizator. Fiecare model de imprimanta are un driver unic.
Producatori de imprimante actualizeaza frecvent driver-ele pentru
a creste performantele imprimantelor, pentru a adauga optiuni
sau pentru a rezolva unele probleme. Puteti descarca noi drivere
pentru imprimante de pe site-ul producatorului.
Pasul 1: Verificati daca exista un driver mai nou
Intrati pe site-ul producatorului. Marea majoritate a site-urilor
producatorilor au un link direct de pe pagina principala catre
pagina ce ofera drivere si suport. Verificati compatibilitatea
diverului cu calculatorul pe care vreti sa il actualizati.
Pasul 2: Descarcati driver-ul
Descarcati fisierele driver-ului pe calculator. Marea majoritate a
fisierelor pentru driver vin arhivate (intr-un format zip). Descarcati
fisierele intr-un director si apoi desfaceti arhiva ("unzip" pentru
formatele zip). Salvati instructiunile sau documentatia intr-un
director separat pe calculator.
Pasul 3: Instalarea driver-ului descarcat
Instalati driver-ul descarcat automat sau manual. Marea majoritate
a driver-elor pentru imprimante au fisiere de setup ce vor cauta
automat driver-ele mai vechi din sistem si le vor inlocui cu cele
noi. Daca nu exista fisier de setup, urmati instructiunile furnizate
de producator.
Pasul 4: Verificati noul driver pentru imprimanta
Rulati mai multe teste pentru a va asigura ca imprimanta
functioneaza corespunzator. Folositi diferite aplicati pentru a
printa mai multe tipuri de documente. Schimbati si testati fiecare
optiune a imprimantei.
Firmware
Firmware-ul reprezinta un set de instructiuni stocate pe
imprimanta. Firmware-ul controleaza modul de operare al
imprimantei. In Figura 2 puteti vedea o utililate de upgrade a
firmware-ului. Procedura de upgrade pentru firmware este foarte
167
similara cu procedura de instalare a driverelor.

Memoria imprimantei
Adaugarea de memorie la imprimanta poate imbunatati viteza de
printare si poate permite imprimantei sa efectueze sarcini mai
complexe. Toate imprimantele au cel putin o cantitate mica de
memorie in interior. In general, cu cat imprimanta are memoria
mai mare, cu atat este mai eficienta. In Figura 3 sunt listati pasii
generici pentru imbunatatirea memoriei.
Consultati documentatia imprimantei pentru necesitatile de
memorie ale imprimantei:
Specificatiile de memorie Anumiti producatori de

imprimante folosesc tipuri de memorie standard si alti
producatori folosesc memorie proprietara. Verificati
documentatia pentru tipul de memorie, viteza memoriei si
capacitatea memoriei.
Aranjarea si disponibilitatea memoriei Unele imprimante

au mai multe slot-uri. Pentru a afla cate slot-uri de memorie
sunt folosite si cate sunt disponibile, sunteti nevoiti sa
deschideti un compartiment al imprimantei pentru a verifica
aranjarea memoriei.
7.2.4 Identificarea optiunilor de configurare si a setarilor standard

Fiecare imprimanta poate avea diferite configurari si optiuni
implicite. Verificati documentatia imprimantei pentru informatii cu
privire la setarile si configurarile initiale.
Acestea sunt niste optiuni de configurare uzuale pentru
imprimantele din ziua de astazi:
Tipul de hartie standard, ciorna, hartie lucioasa sau pentru

poze
Calitatea imprimarii ciorna, normal, poza sau automata
Imprimarea color mai multe culori folosite
Imprimarea alb-negru doar cerneala neagra este folosita
Imprimarea in tonuri de gri imaginile color sunt printate
folosind doar cerneala neagra in diferite nuante
Dimensiunea hartiei dimensiunea standard sau plic si carti
de vizita
Orientarea paginii peisaj sau portret
168
Macheta imprimarii normal, banner, livret sau poster
Duplex printare normala sau pe doua parti

7.2. Descrierea modului de optimizare a performantei unei
5
imprimante
Optimizarea imprimantelor se efectueaza cel mai adesea prin
intermediul software-ului ce vine odata cu driverele.
In software, exista unelte pentru optimizarea performantei:
Setari pentru print spool Abilitatea de a anula sau pune pe

pauza sarcinile curente din coada de imprimare
Calibrarea culorilor Abilitatea de a ajusta setarile astfel
incat culorile de pe ecran sa corespunda cu cele de pe foaia
printata
Orientarea paginii Abilitatea de a selecta formatul de tip
peisaj sau de tip portret.
7.2.
Descrierea modalitatii de imprimare a unei pagini de test
6
Dupa instalarea unei imprimante, ar trebui sa imprimati o pagina
de test pentru a verifica daca aceasta functioneaza
corespunzator. Pagina de test confirma ca sofware-ul driver-ului
este instalat si functioneaza corect si ca imprimanta si
calculatorul comunica.
Imprimati o pagina de test
Pentru a imprima o pagina manual, folositi urmatoarea cale:
Start > Printers and Faxes pentru a afisa meniul Imprimante si
Faxuri.
Dati click dreapta pe imprimanta dorita si urmati calea:
Properties > General Tab > Print Test Page
Se va deschide o mica fereastra, intrebandu-va daca pagina a fost
imprimata corect. Daca pagina nu s-a imprimat, fisierele de ajutor
incorporate va vor asista in detectarea si inlaturarea vreunei
probleme.
Imprimarea din cadrul unei aplicatii
Puteti sa va mai testati imprimanta imprimand o pagina de test
dintr-o aplicatie precum Notepad sau WordPad. Pentru a accesa
Notepad, folositi urmatoarea cale:
169
Start > Programs > Accessories > Notepad

Se va deschide un document gol. Scrieti un text in document.
Imprimati-l folosind urmatoarea cale:
File > Print
Testarea unei imprimante
Puteti de asemenea sa imprimati din linia de comanda pentru a
testa imprimanta. Imprimarea din linia de comanda este limitata
numai la fisiere ASCII, precum fisierele .txt si .bat. Pentru a trimite
un fisier imprimantei din linia de comanda, folositi calea:
Start > Run
Fereastra Run ar trebui sa apara. Scrieti cmd in fereastra Run, si
apoi dati click pe butonul OK.
In linia de comanda, introduceti urmatoarea comanda:
Print thefile.txt
Testarea imprimantei din panoul frontal
Majoritatea imprimantelor au un panou frontal cu comenzi care sa
va permita sa generati pagini de test. Aceasta metoda de
imprimare va permite sa verificati functionarea imprimantei
separat de retea sau de calculator. Consultati website-ul sau
documentatia producatorului imprimantei pentru a invata cum sa
imprimati o pagina de test de la panoul frontal al imprimantei.
7.2.
Descrierea modului de partajare a unei imprimante
7
Partajarea imprimantei permite mai multor utilizatori sau clienti sa
acceseze o imprimanta la care nu sunt conectati direct. In Figura
1 se observa diferite calculatoare cu diferite sisteme de operare,
toate conectate la aceeasi imprimanta. Aceasta aranjare reduce
costurile retelei, deoarece mai putine imprimante sunt necesare.
Partajarea unei imprimante pe Windows XP este simpla. Urmatorii
pasi permit unui calculator sa partajeze o imprimanta:
1.
2.
3.
4.
Alegeti Start > Printers and Faxes (Start > Imprimante si faxuri)
Click dreapta pe imprimanta si alegeti Properties
Selectati Share
Faceti click pe butonul Share this printer, ca in Figura 2.
170
5. Pastrati sau schimbati numele de partajare.

6. Faceti click pe butonul Apply.
Toate calculatoarele ce folosesc imprimanta partajata trebuie sa
aiba driverele corecte instalate. Driverele pentru alte sisteme de
operare pot fi instalate pe serverul de imprimare.
Pentru a va conecta la o imprimanta de retea, alegeti Start >
Printers and Faxes > Add Printer. Va aparea interfata pentru
adaugarea unei imprimante. Urmati pasii folosind interfata.
7.3 Descrierea tipurilor de scannere disponibile in prezent
Ca tehnician de calculator, este posibil sa fiti nevoit sa cumparati,
reparati sau doar sa intretineti o imprimanta. Utilizatorul poate sa
va solicite sa executati urmatoarele sarcini:
Alegerea unui scanner.

Instalarea si configurarea unei imprimante.
Depanarea unui scanner.
In Figura 1 puteti vedea mai multe tipuri de scannere.

7.3
7.3.1
Descrierea tipurilor de scannere, a rezolutiilor intalnite si a

interfetelor de conectare.
Descrierea dispozitivelor multifunctionale.
Descrierea scanner-elor de tip flatbed.
Descrierea scanner-elor ce se tin in mana.
Descrierea scanner-elor de tip tambur.
Descrierea tipurilor de scannere disponibile in
prezent
Descrierea
tipurilor de
scannere,
a
rezolutiilor
intalnite si
a
interfetelor
de
conectare
171
Scanner-ele sunt folosite pentru a converti date sau imagini

imprimate intr-un format electronic, care poate fi stocat sau
procesat de un calculator atunci cand este necesar. Dupa ce o
imagine a fost scanata, ea poate fi salvata, modificata si trimisa
prin e-mail exact ca orice alt tip de fisier. Desi toate scanner-ele
executa aceeasi operatie, exista diferite tipuri de scannere
disponibile, prezentate in Figura 1. Faceti click pe fiecare tip de
scanner pentru a afla mai multe informatii.
Ca si la imprimante, trasaturile, calitatea si viteza diferitelor tipuri
de scannere variaza. Scanner-ele creaza in mod tipic o imagine
RGB ce poate fi convertita in formate de imagine uzuale precum
JPEG, TIFF, Bitmap si PNG. O imagine RGB are trei canale : rosu,
verde si albastru. Canalele RGB urmeaza in general receptia de
culori a ochiului uman si sunt folosite la monitoarele
calculatorelor si la scannere de imagine.
Unele scannere sunt capabile sa creeze documente text folosind
software pentru recunoasterea optica a caracterelor (OCR).
Software-ul OCR este folosit pentru a converti o pagina imprimata
si scanata in text ce poate fi editat de procesoarele de text.
Rezolutia unui scanner este masurata in puncte pe inch (dpi). Ca
si imprimantele, cu cat este mai mare rezolutia, cu atat este mai
buna calitatea imaginii.
Pentru a permite comunicarea datelor, scanner-ul si calculatorul
trebuie sa aiba interfete compatibile. Interfetele si cablurile
folosite pentru imprimante sunt in mod uzual aceleasi cu
interfetele si cablurile folosite pentru scannere, dupa cum puteti
vedea in Figura 2.
7.3.2 Descrierea dispozitivelor multifunctionale
Dispozitivele multifunctionale combina functionalitatea
multiplelor echipamente intr-un singur dispozitiv fizic hardware.
Aceste dispozitive pot include carduri de citire si hard disk-uri de
stocare. Multifunctionalele includ in general urmatoarele functii:
Scanner
Imprimanta
Copiator
Fax
Multifunctionalele sunt folosite cel mai adesea in birourile de
172
acasa sau alte locatii unde spatiul este limitat. Aceste

echipamente sunt folosite cu un calculator dar ele pot opera si
singure pentru a copia si trimite prin fax documente.
7.3.3 Descrierea scannerelor de tip flatbed
Scannerele de tip flatbed sunt folosite pentru scanarea cartilor si
a fotografiilor pentru arhivare. O imagine electronica este obtinuta
prin plasarea cartii sau a fotografiei cu fata in jos pe sticla. Capul
scannerului, alcatuit dintr-un vector de senzori de imagine, este
asezat sub sticla si se muta de-a lungul obiectului, capturand
intreaga imagine.
Alimentatorul de hartie poate fi folosit cu scannerul de tip flatbed
pentru a scana mai multe pagini. Un alimentator de hartie este un
echipament ce poate fi atasat la unele scannere de tip flatbed
pentru a tine mai multe foi si a alimenta scannerul cu ele, cate una
pe rand. Aceasta caracteristica permite scanarea rapida; totusi,
calitatea imaginii nu este la fel de buna ca la un scanner de tip
flatbed ce nu foloseste un alimentator de hartie.
7.3.4 Descrierea scanner-elor ce se tin in mana
Un scanner de mana este mic si portabil. Este dificil sa scanezi
incet o imagine folosind un scanner de mana. Pentru a le scana,
treceti capul scanner-ului peste obiectul pe care trebuie sa il
scanati. Ca si la un scanner de tip flatbed, imaginile digitale sunt
construite din imaginile colectate de catre scanner-ul de mana.
Atunci cand doriti sa scanati un obiect mai mare decat capul
scannerului de mana, trebuie sa faceti mai multe treceri pentru a
captura intreaga imagine. Reconstruirea digitala a imaginii
originala poate fi dificila atunci cand aceasta este scanata prin
mai multe treceri. Imaginile trebuie combinate pentru a forma o
singura imagine a obiectului scanat.
7.3.
Descrierea scanner-elor de tip tambur
5
Scanner-ele de tip drum produc transferuri de inalta calitate a
imaginilor. Scanner-ele de tip drum sunt folosite in mod uzual in
scop comercial dar ele incep sa fie inlocuite de cele mai ieftine,
de catre scanner-ele de inalta calitate de tip flatbed. Multe
scannere de tip drum sunt inca folosite pentru reproduceri de cea
mai inalta calitate, precum arhivarea fotografiilor din muzee.
Pentru a scana o imagine folosind un scanner de tip drum, atasati
173
imaginea la tamburul rotativ sau incarcati-o direct in suport.

Tamburul se roteste la viteze mari de-a lungul scanner-elor
optice. Scanner-ele optice se misca incet de-a lungul suprafetei
tamburului pana cand intreaga imagine este capturata. Imaginea
capturata este apoi reprodusa de catre calculator ca un fisier de
imagine digital.
7.4 Descrierea procesului de instalare si configurare a scanner-elor

Atunci cand cumparati un scanner, informatiile de instalare si
configurare sunt de obicei furnizate de catre producator. Un CD
de instalare ce include drivere, manuale si software de
diagnosticare este inclus cu scanner-ul. Aceleasi unelte pot fi
puse la dispozitie pentru descarcare pe site-ul producatorului.
Explicarea modului de alimentare si configurare a unui

scanner.
Descrierea instalarii si actualizarii driver-ului unui scanner.
Identificarea optiunilor de configurare si a setarilor
standard.
7.4.1 Explicarea modului de alimentare si configurare a unui scanner

Ca si imprimantele, scanner-ele sunt conectate la calculator prin
porturi USB, FireWire, de retea sau paralele. Unele scannere se
pot conecta folosind interfata SCSI.
Scanner-ele integrate in multifunctionale trebuie sa fie introduse
direct intr-o priza. Aceasta va furniza curentul necesar pentru
functionarea echipamentului multifunctional. Alte tipuri de
scannere pot fi alimentate direct prin USB sau FireWire.
Dupa despachetarea scanner-ului conectati cablurile de date si de
alimentare. Folositi ca ghid documentatia scannerului sau
verificati site-ul producatorului pentru instructiuni.
7.4.2 Descrierea instalarii si actualizarii driver-ului unui scanner
Odata ce ati conectat si pornit scanner-ul, sistemul de operare
poate descoperi scannerul folosind procesul PnP. Daca scanner-
174
ul este descoperit, un driver poate fi instalat automat de catre

sistemul de operare.
Dupa instalarea unui scanner, instalati software-ul pe care
producatorul il furnizeaza impreuna cu scanner-ul. Acest driver
este de obicei mai nou decat cele de pe calculatorul personal.
Poate include si mai multe functii decat cel de care dispune
Windows.
Ca si la imprimanta, exista posibilitatea de a instala driverul de pe
site-ul producatorului pentru a obtine functionalitati aditionale,
unelte de diagnosticare si utilitare de depanare. Descarcati
software-ul de pe site-ul producatorului si urmati indicatiile oferite
pentru a instala software-ul si utilitarele pentru scanner-ul
dumneavoastra. Unele software-uri pentru scannere vor descarca
si instala automat versiuni imbunatatite pentru software-ul, driverele si firmware-ul instalat pe calculatorul dumneavoastra. Urmati
instructiunile oferite de aplicatia de actualizare pentru a instala
aceste fisiere.
7.4.3 Identificarea optiunilor de configurare si a setarilor standard
Scanner-ele au optiuni de configurare si setari standard ce difera
in functie de model si producator.
Un scanner poate veni insotit de un pachet software cu un editor
de imagini de baza pentru editarea fotografiilor si a altor imagini.
Pachetele software de editare pot include software OCR ce
permite textului din imaginea scanata sa fie manipulat ca text.
Iata cateva optiuni de configurare ce pot fi disponibile pe un
scanner:
Scanare color, gri sau alb-negru

Scanare printr-o singura atingere in software-ul ales de dvs.
Alegerea calitatii si a rezolutiei
Alimentator de foi
Calibrarea culorilor dintre echipamente este importanta pentru a

vedea reprezentarea adevarata a culorilor. Pentru a calibra un
scanner, scanati o imagine ce contine anumite culori. O aplicatie
de calibrare instalata pe un calculator compara rezultatul primit
de la scanner cu culorile cunoscute dintr-o poza mostra pe
175
monitor. Software-ul ajusteaza culorile scanner-ului

corespunzator. Atunci cand scanner-ul, monitorul si imprimanta
trateaza culorile in acelasi fel, imaginea printata este
asemanatoare cu imaginea pe care o scanati.
7.5
pentru imprimante si scannere
Imprimantele si scannerele au multe componente mobile si se pot
defecta cu timpul sau in urma folosirii intensive. Ele trebuie sa fie
revizuite periodic pentru a functiona corect.
Partile care se misca pot fi afectate de praf si alte particule din
aer. Curatati imprimantele si scannerele regulat pentru a preveni
incetinirea, scaderea productivitatii si costurile mari de reparatie.
Descrierea modalitatii de intretinere a unei imprimante.
Descrierea modalitatii de intretinere a unui scanner.
7.5.1 Descrierea modalitatii de intretinere a unei imprimante

Imprimantele au multe componente mobile si necesita un nivel
mai ridicat de intretinere fata de alte dispozitive electronice.
Impuritatile produse de imprimanta sunt colectate de
componentele interne. In timp, daca impuritatile nu sunt eliminate,
imprimanta poate sa se defecteze. Programul de intretinere pentru
o imprimanta este gasit in manual sau pe site-ul producatorului.
AVERTISMENT: Aveti grija sa scoateti imprimanta din priza
inainte de a incepe orice tip de intretinere.
Marea majoritate a imprimantelor au un sistem de monitorizare si
software de diagnosticare de la producator ce va poate ajuta sa
intretineti imprimanta. Observati indicatiile de la producator
pentru curatarea urmatoarelor componente ale scannerelor si
imprimantelor:
Suprafata cilindrului rotativ

Mecanismul de manevrare a hartiei pentru imprimante si
scannere
Tipul si calitatea hartiei si cerneala folosita poate afecta durata de
176
viata a unei imprimante.
Alegerea hartiei Hartia de inalta calitate poate asigura

eficienta imprimantei pentru o perioada lunga de timp. Multe
tipuri de hartie sunt disponibile, inclusiv cele pentru
cerneala si laser. Producatorul imprimantei poate
recomanda tipul de hartie ce trebuie folosit pentru cele mai
bune rezultate. Pentru unele tipuri de hartie, in special cele
foto si cele transparente, imprimarea se poate face doar pe o
anumita fata. Incarcati hartia potrivit instructiunile
producatorului.
Alegerea de cerneala Producatorul va recomanda marca si

tipul de cerneala pe care ar trebui sa il folositi. Daca este
folosit un alt tip de cerneala, imprimanta poate sa nu
functioneze corespunzator sau calitatea imprimarii sa fie
mai proasta. Ar trebui sa evitati reumplerea cartusului
pentru ca acesta poate sa curga.
7.5.
Descrierea modalitatii de intretinere a unui scanner
2
Suprafata scanner-ului trebuie sa fie pastrata curata. Daca sticla
se murdareste, verificati manualul de utilizare oferit de producator
pentru recomandarile privind curatarea. Pentru a preveni lichidul
sa se scurga in carcasa scanner-ului, nu pulverizati solutie de
geamuri direct pe echipament. Umeziti o carpa cu solutie de
curatat si apoi aplicati usor pe sticla.
Daca interiorul sticlei devine murdar, verificati manualul pentru
instructiuni despre cum sa deschideti unitatea si sa scoateti
geamul din scanner. Daca este posibil, curatati meticulos ambele
parti ale geamului si puneti-l la loc exact in aceeasi pozitie. Atunci
cand nu folositi scanner-ul, tineti capacul inchis. In cazul
scanner-ului de mana, puneti-l intr-un loc sigur. De asemenea, nu
asezati nimic greu pe scanner deoarece puteti avaria carcasa sau
componentele interne.
7.6 Depanarea imprimantelor si a scanner-elor
Legat de problemele unei imprimante sau ale unui scanner, un
tehnician trebuie sa determine daca problema este a
echipamentului, a cablului sau a calculatorului la care este
atasata. Urmati pasii schitati in aceasta sectiune pentru a
177
identifica, repara si documenta corect problema.

Revizuirea procesului de depanare.
Identificarea problemelor si a solutiilor comune.
7.6.1 Revizuirea procesului de depanare

Problemele imprimantelor pot rezulta dintr-o combinatie de
probleme hardware, software si de retea. Un tehnician trebuie sa
poata analiza problema si sa determine cauza erorii pentru a
putea repara imprimanta. Acest proces se numeste depanare.
deschis sau cu variante limitate de raspuns care pot fi adresate
clientului.
evidente. In Figura 3 sunt listate cateva probleme ale
imprimantelor si scannerelor.
solutii rapide. In Figura 4 sunt listate cateva solutii rapide pentru
imprimante si scannere.
Daca aceste solutii nu au corectat problema, folositi pasul 4 din
de la calculator.
prezinta resurse pentru solutiile posibile.
Dupa ati rezolvat problema, prezentati solutia clientului. Figura 7
prezinta o lista de sarcini necesare pentru a termina acest pas.
7.6.
Identificarea problemelor si a solutiilor comune
2
Problemele imprimantelor si ale scanerelor pot fi atribuite
componentelor hardware, software, conectivitatii sau unei
combinatii intre acesti trei factori. Puteti rezolva anumite tipuri de
178
probleme ale imprimantei si ale scannerului mai repede decat alte

tipuri de probleme. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai
frecvente probleme ale imprimantei si scannerului si solutiile
acestora.
7.7 Rezumat
In acest capitol, diverse tipuri de imprimante si scannere au fost
discutate. Ati invatat ca exista multe tipuri si marimi diferite de
imprimante si scannere, fiecare cu capacitati, viteze si utilitati
diferite. Ati mai invatat ca atat imprimantele cat si scanner-ele pot
fi conectate in mod direct la calculatoare, precum si partajate intro retea. Capitolul a mai prezentat tipurile diferite de cabluri si
interfete disponibile pentru a conecta o imprimanta sau un
scanner. Clientul poate sa va solicite sa executati urmatoarele
sarcini:
Unele imprimante si scannere au rezultate slabe si sunt

potrivite pentru uz casnic, in timp ce alte imprimante si
scannere au rezultate bune si sunt destinate pentru uz
comercial.
Imprimantele pot avea viteze si calitate de printare diferite.
Imprimantele si scanner-ele mai vechi folosesc cabluri si
porturi paralele. Imprimantele si scanner-ele mai noi folosesc
de obicei cabluri si conectori USB sau FireWire.
Imprimantele si scanner-ele mai mari pot avea si porturi de
retea (NIC) pentru a se conecta la o retea.
Imprimantele si scanner-ele mai noi sunt PnP. Calculatorul
va instala automat driver-ele necesare.
Daca driver-ele unui echipament nu sunt instalate automat,
va trebui sa furnizati driver-ele de pe un CD sau sa le
descarcati de pe website-ul producatorului.
Cele mai multe optimizari sunt facute prin driver-ele sofwareului si prin utilitati.
Dupa ce ati instalat imprimanta sau scanner-ul, puteti partaja
echipamentul cu alti utilizatori din retea. Acest aranjament
este eficient ca si cost deoarece nu este nevoie ca fiecare
utilizator sa aiba propria imprimanta sau propriul scanner.
Un program bun de intretinere preventiva va prelungi viata
imprimantei sau scanner-ului si le va mentine functionarea
corecta.
Depanarea problemelor unei imprimante si ale unui laptop
presupune ca un tehnician sa identifice, sa repare si sa
179
documenteze problema. Etapele de depanare includ:

Colectarea informatiilor de la client, verificarea problemelor
evidente, incercarea initiala a solutiilor rapide, colectarea
datelor de la calculator, evaluarea problemei, implementarea
solutiei si prezentarea solutiei clientului.
CAPITOLUL VIII:RETELE
8.0 Introducere
Acest capitol ofera o privire de ansamblu asupra principiilor,
standardelor si scopurilor unei retele. Urmatoarele tipuri de retele
vor fi discutate in acest capitol:
Retea locala (LAN)

Retea de mare intindere (WAN)
Retea fara fir (WLAN)
Diferitele tipuri de topologii, protocoale si modele logice, cat si

hardware-ul necesar pentru a crea o retea vor fi expuse in acest
capitol. Vor fi acoperite subiecte de configurare, depanare si
intretinere preventiva. De asemenea veti invata despre software-ul
folosit in retea, metode de comunicare si relatii hardware.
sarcini:
Explicarea principiilor retelisticii.

Descrierea tipurilor de retele.
Descrierea conceptelor si a tehnologiilor de baza in
retelistica.
Descrierea componentelor fizice ale unei retele.
Descrierea topologiilor si a arhitecturilor folosite in retelele
locale de calculatoare.
Identificarea organizatiilor de standardizare.
Identificarea standardelor Ethernet.
Explicarea modelelor de date OSI si TCP/IP.
Descrierea modului de configurare a unei placi de retea si a
unui modem.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor altor
tehnologii folosite pentru stabilirea conectivitatii.
180
Identificarea si aplicarea tehnicilor obisnuite de intretinere

preventiva pentru retele.
Depanarea unei retele.
8.1 Explicarea principiilor retelisticii

Retelele sunt sisteme constituite din legaturi. Site-urile web care
permit indivizilor sa se conecteze la paginile altor utilizatori se
numesc site-uri de retele sociale. Un set de idei inrudite poate fi
numit o retea conceptuala. Conexiunile pe care dumneavoastra le
aveti cu toti prietenii dumneavoastra pot fi numite reteaua
dumneavoastra personala.
Urmatoarele retele sunt folosite zilnic:
Sistemul postal
Sistemul telefonic
Sistemul de transport public
Reteaua de calculatoare a unei companii
Internetul
Calculatoarele pot fi conectate in retele pentru a partaja date si

resurse. O retea poate fi foarte simpla, formata din doua
calculatoare conectate printr-un singur cablu sau poate fi
complexa, formata din sute de calculatoare conectate la
echipamente care controleaza fluxul informatiei. Retelele de date
convergente pot include calculatoare obisnuite, cum ar fi PC-urile
si serverele, precum si echipamente cu functii mai specifice,
incluzand imprimante, telefoane, televizoare si console de jocuri.
Toate retelele de date, voce, video si cele convergente partajeaza
informatii si folosesc diferite metode pentru a directiona fluxul
acestora. Informatia dintr-o retea se deplaseaza dintr-un loc in
altul, uneori urmand cai diferite pentru a ajunge la destinatia
dorita.
Sistemul de transport public este similar unei retele de date.
Masinile, camioanele si alte vehicule reprezinta mesajele care
circula prin retea. Fiecare sofer defineste un punct de plecare
(sursa) si un punct de sosire (destinatie). In interiorul sistemului
exista reguli, cum ar fi indicatoarele stop si semafoarele care
controleaza fluxul de la sursa la destinatie.
181
Definirea retelelor de calculatoare.
Explicarea beneficiilor retelisticii.
8.1.1 Definirea retelelor de calculatoare

O retea de calculatoare este o colectie de statii conectate prin
echipamente de retea. O statie este orice echipament care trimite
sau primeste informatii intr-o retea. Perifericele sunt
echipamentele care sunt conectate la statii. Unele echipamente
pot avea rol de statii sau de periferice. De exemplu, o imprimanta
conectata la laptopul dumneavoastra care este in retea are rol de
periferic. Daca imprimanta este conectata direct la un echipament
de retea, de exemplu un hub, switch sau router, are rolul unei
statii.
Retelele de calculatoare sunt folosite la nivel global in companii,
acasa, in scoli si agentii guvernamentale. Multe din aceste retele
sunt interconectate prin Internet.
Mai multe tipuri de echipamente diferite se pot conecta la o retea:
Calculatoare desktop
Laptop-uri
Imprimante
Scannere
PDA-uri
Smartphone-uri
Servere de fisiere/imprimare
O retea poate partaja diverse tipuri de resurse:
Servicii, cum ar fi printarea sau scanarea

Spatiu de stocare pe echipamente externe, cum ar fi hard
disk-uri sau discuri optice.
Aplicatii, cum ar fi bazele de date
Puteti folosi retelele pentru a accesa informatii stocate pe alte

calculatoare, pentru a imprima documente folosind imprimante
partajate sau pentru a sincroniza calendarul intre calculatorul si
Smartphone-ul dumneavoastra.
182
Echipamentele de retea sunt interconectate folosind o varietate

de conexiuni:
Conexiune prin cupru Foloseste semnale electrice pentru a

transmite date intre echipamente
Conexiune prin fibra optica Foloseste fire din sticla sau
plastic, denumite si fibre, pentru a transporta informatie sub
forma de impulsuri luminoase
Conexiune fara fir (Wireless) Foloseste semnale radio,
tehnologie infrarosu (laser) sau transmisii prin satelit
8.1.2 Explicarea beneficiilor retelisticii

Beneficiile calculatoarelor si ale altor echipamente aflate intr-o
retea includ costuri reduse si productivitate sporita. In cadrul
retelelor, resursele pot fi partajate, ceea ce implica reducerea
duplicarii si a coruptiei datelor.
1.
Este nevoie de mai putine echipamente periferice

Figura 1 prezinta faptul ca multe echipamente pot fi
conectate la o retea. Nu este nevoie de cate o imprimanta,
scanner sau echipament de backup pentru fiecare calculator
din retea. Mai multe imprimante pot fi plasate intr-o locatie
centrala si apoi partajate intre utilizatorii retelei. Toti
utilizatorii trimit documente de imprimat catre serverul
central de imprimare care administreaza cererile. Serverul
de imprimare poate distribui cererile catre mai multe
imprimante sau le poate pastra intr-o coada pe cele care au
nevoie de o anumita imprimanta.
2.
Posibilitati sporite de comunicare

Retelele ofera diverse unelte de colaborare care pot fi
folosite de diferiti utilizatori pentru a comunica unii cu altii.
Uneltele de colaborare online includ e-mail, forumuri si
chaturi, voce si video, mesagerie instanta. Folosind aceste
instrumente, utilizatorii pot comunica cu prietenii, familia si
colegii.
Evitarea duplicarii si coruperii fisierelor
Un server administreaza resursele din retea. Serverele
stocheaza date si le partajeaza cu utilizatorii dintr-o retea.
Datele confidentiale pot fi protejate si partajate numai cu
3.
183
4.
5.
6.
utilizatorii care au permisiunea de a accesa acele date.

Software pentru urmarirea documentelor poate fi folosit
pentru a preveni suprascrierea sau modificarea fisierelor
care sunt accesate si de mai multi utilizatori simultan.
Costuri mai mici de licentiere
Licentele pentru aplicatii pot avea costuri ridicate pentru
calculatoare individuale. Multi producatori software ofera
licente pentru retele, care pot reduce dramatic costurile.
Aceasta licenta de retea permite unui grup de persoane sau
unei intregi organizatii sa foloseasca aplicatia platind o
singura taxa.
Administrare centralizata
Administrarea centralizata reduce numarul de persoane de
care este nevoie pentru a administra echipamentele si datele
din retea, reducand timpul si costurile companiei. Nu este
nevoie ca utilizatorii individuali ai retelei sa isi administreze
datele si echipamentele. Un administrator poate controla
datele, echipamentele si permisiunile utilizatorilor din retea.
Realizarea backup-ului datelor este mai usorara deoarece
acestea sunt stocate intr-o locatie centrala.
Conservarea resurselor
Procesarea datelor poate fi distribuita pe mai multe
calculatoare pentru a evita cazul in care un calculator este
supraaglomerat cu taskurile de procesare.
8.2 Descrierea tipurilor de retele

Retelele de date evolueaza continuu in ceea ce priveste
complexitatea, gradul de utilizare si proiectarea. Pentru a discuta
despre retele, diferitelor tipuri de retele li se asociaza nume
diferite. O retea de calculatoare este identificata prin urmatoarele
caracteristici specifice:
Raza de acoperire
Modul de stocare a datelor
Modul de administrare a resurselor
Modul de organizare a retelei
Tipul de echipamente de retea folosite
Mediul folosit pentru conectarea echipamentelor

184
Descrierea unei retele locale (LAN).

Descrierea unei retele de mare intindere (WAN).
Descrierea unei retele fara fir (WLAN).
Explicarea conceptului de retele peer-to-peer (P2P).
Explicarea conceptului de retele client/server.
8.2.1 Descrierea unei retele locale (LAN)

O retea locala (LAN) se refera la un grup de echipamente
interconectate care se afla sub o administrare comuna. In trecut,
retelele locale erau considerate retele mici care existau intr-o
singura locatie fizica. Desi retelele locale pot fi mici, de exemplu o
retea instalata acasa sau intr-un birou mic, in timp definitia unui
LAN a evoluat pentru a include si retelele locale interconectate
formate din sute de dispozitive instalate in mai multe cladiri si
locatii.
Lucrul important ce trebuie retinut este ca toate retelele locale
dintr-un LAN se afla sub aceeasi administrare care controleaza
securitatea si politicile de control al accesului care sunt aplicate
in acea retea. In acest context, cuvantul "local" din "retea locala"
se refera mai degraba la controlul local consecvent decat la
apropierea fizica intre echipamente. Echipamentele dintr-o retea
locala pot fi apropiate fizic dar acest lucru nu este o cerinta
efectiva.
8.2.2 Descrierea unei retele de mare intindere (WAN)
Retelele de mare intindere (WAN-uri) conecteaza retele locale
(LAN-uri) aflate in locatii geografice separate. Cel mai simplu
exemplu de WAN este Internetul. Internetul este o retea WAN de
mari dimensiuni care este formata din milioane de retele locale
interconectate. Furnizorii de servicii de telecomunicatii
(Telecommunications service providers - TSP) sunt utilizati pentru
a interconecta aceste retele aflate in locuri diferite.
8.2.3 Descrierea unei retele fara fir (WLAN)
Intr-o retea locala traditionala, echipamentele sunt conectate
folosind cablu de cupru. In unele medii, e posibil ca instalarea
cablurilor de cupru sa nu fie practica sau sa fie chiar imposibila.
In aceste situatii, sunt utilizate dispozitive wireless pentru a
transmite si a primi date folosind unde radio. Aceste retele se
numesc retele fara fir (Wireless LANs - WLANs). Ca si intr-o retea
locala, intr-un WLAN se pot partaja resurse cum ar fi fisiere si
185
imprimante si se poate accesa Internetul.

Intr-un WLAN, echipamentele wireless se conecteaza la puncte de
acces din zona lor. Punctele de acces sunt de obicei conectate la
retea folosind cabluri de cupru. In loc sa fie nevoie de cabluri de
cupru pentru toate statiile din retea, doar punctul de acces
wireless este conectat la reteaua cu cablare de cupru. Raza de
acoperire pentru un WLAN poate fi mica si limitata la o camera
sau poate fi mai mare.
8.2.4 Explicarea retelelor de tip peer-to-peer (P2P)
Intr-o retea peer-to-peer, echipamentele sunt conectate direct
unele la altele fara alte dispozitive de retea intre ele. In acest tip
de retea, fiecare echipament are capabilitati si responsabilitati.
Utilizatorii individuali sunt responsabili de resursele personale si
pot decide ce date si echipamente partajeaza. Deoarece utilizatorii
individuali sunt responsabili cu resursele calculatoarelor lor, nu
exista un punct central de control si administrare in retea.
Retelele peer-to-peer functioneaza cel mai bine in medii care au
pana la zece calculatoare. Deoarece utilizatorii individuali isi
controleaza calculatoarele, nu este necesara angajarea unui
administrator de retea.
Retelele peer-to-peer au mai multe dezavantaje:
Nu exista o administrare centralizata a retelei ceea ce

ingreuneaza determinarea persoanei care controleaza
resursele din retea.
Nu exista securitate centralizata. Fiecare calculator trebuie
sa foloseasca masuri de securitate pentru protectia datelor.
Cu cat numarul de calculatoare conectate creste, devine din
ce in ce mai dificila si complexa administrarea retelei.
Nu exista stocare centralizata a datelor. Trebuie mentinute
backup-uri separate ale datelor. Responsabilitatea cade in
sarcina utilizatorilor individuali.
Retele peer-to-peer exista in cadrul retelelor actuale de

dimensiuni mai mari. Chiar si intr-o retea mai mare, utilizatorii pot
partaja resurse direct cu alti utilizatori fara a folosi un server
dedicat. Acasa, puteti organiza o retea peer-to-peer daca aveti mai
multe calculatoare. Puteti partaja fisiera cu alte calculatoare,
puteti trimite mesaje intre calculatoare si puteti imprima
186
documente folosind o imprimanta partajata.

8.2.5 Explicarea retelelor de tip client/server
Intr-o retea client/server, clientul cere informatii si servicii din
partea serverului. Serverul ofera clientului informatiile sau
serviciile solicitate. Serverele dintr-o astfel de retea realizeaza de
obicei diverse procesari pentru masinile client - de exemplu,
cautarea intr-o baza de date inainte de a trimite clientului
inregistrarile cerute.
Un exemplu de retea client/server il constituie mediul corporatist
in care angajatii folosesc serverul de e-mail al companiei pentru a
trimite, primi si stoca e-mailuri. Clientul de e-mail de pe
calculatorul unui angajat trimite o cerere catre server pentru a
descarca eventualele e-mailuri necitite. Serverul raspunde
trimitand e-mailurile solicitate catre client.
Intr-un model client/server, serverele sunt intretinute de catre
administratori de retea. Backup-urile de date si masurile de
securitate sunt implementate de administratorul de retea.
Administratorul de retea controleaza de asemenea accesul
utilizatorilor la resursele din retea. Toate datele dintr-o retea sunt
stocate pe un server centralizat de fisiere. Imprimantele partajate
din retea sunt de asemenea administrate de un server centralizat
de imprimare. Utilizatorii retelei care detin drepturile de acces
necesare pot accesa atat datele cat si imprimantele partajate.
Fiecare utilizator trebuie sa aiba un nume si o parola autorizate
pentru a avea acces la resursele retelei pe care au permisiunea sa
le foloseasca.
Pentru protectia datelor, administratorul trebuie sa realizeze un
backup de rutina al tuturor fisierelor de pe servere. Astfel, daca
unul din calculatoare se strica sau datele sunt pierdute,
administratorul poate cu usurinta sa recupereze datele pe baza
unui backup recent.
8.3 Descrierea conceptelor si a tehnologiilor de baza in retelistica

Ca tehnician va trebui sa configurati si sa depanati calculatoarele
dintr-o retea. Pentru a configura eficient un calculator din retea,
trebuie sa intelegeti adresarea IP, protocoalele si alte concepte de
187
retelistica.
Explicarea conceptelor de latime de banda si transmisie de

date.
Descrierea adresarii IP.
Definirea DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol).
Descrierea protocoalelor si a aplicatiilor folosite pe Internet.
Definirea ICMP.
8.3.1 Explicarea conceptelor de latime de banda si transmisie de date

Latimea de banda (bandwidth) reprezinta cantitatea de date care
poate fi transmisa intr-o perioada fixa de timp. Cand datele sunt
transmise intr-o retea de calculatoare, acestea sunt impartite in
bucati mai mici numite pachete. Fiecare pachet contine un
header. Headerul reprezinta informatii adaugate la fiecare pachet,
incluzand sursa si destinatia pachetului. De asemenea contine
informatii care descriu modul in care vor fi rearanjate pachetele la
destinatie. Latimea de banda determina cantitatea de informatie
care poate fi transmisa.
Latimea de banda este masurata in biti pe secunda si foloseste de
obicei urmatoarele unitati de masura:
bps biti pe secunda

Kbps kilobiti pe secunda
Mbps megabiti pe secunda
NOTA: Un byte contine 8 biti si se noteaza cu un B mare. Un

MBps are aproximativ 8 Mbps.
Figura 1 prezinta o analogie intre latimea de banda si o
autostrada. In cazul autostrazii, masinile si camioanele reprezinta
date. Numarul de benzi ale autostrazii reprezinta numarul de
masini care pot circula simultan pe autostrada. O autostrada cu
opt benzi poate suporta de patru ori mai multe masini decat o
autostrada cu doua benzi.
O retea suporta trei moduri de transmisie a datelor: simplex, halfduplex sau full-duplex.
188
Simplex
Simplex, intalnit si sub numele de transmisie unidirectionala, este
o singura transmisie intr-un singur sens. Un exemplu de
transmisie simplex este semnalul care este transmis de catre o
statie TV catre televizorul dumneavoastra.
Half-Duplex
Cand datele circula pe rand intr-o anumita directie tipul de
transmisie folosit este half-duplex. Folosind transmisie halfduplex, canalul de comunicatie permite alternarea conexiunii in
doua directii, dar nu simultan. Statiile radio de emisie-receptie,
cum ar fi cele ale politiei sau ale ambulantelor, functioneaza
folosind transmisii half-duplex. Cand apasati butonul
microfonului pentru a transmite, nu auziti persoana de la celalalt
capat. Daca ambele persoane incearca sa vorbeasca in acelasi
timp, nici o transmisie nu va ajunge la destinatie.
Full-Duplex
Cand datele pot circula simultan in ambele directii, inseamna ca
este folosita o transmisie full-duplex. Desi datele circula in
ambele directii, latimea de banda este masurata numai intr-o
directie. Un cablu de retea care functioneaza in mod full-duplex la
o viteza de 100 Mbps are o latime de banda de 100 Mbps.
O conversatie telefonica este un exemplu de comunicatie fullduplex. Ambele persoane pot vorbi si pot asculta in acelasi timp.
Tehnologiile full-duplex folosite in retelistica cresc performanta
retelei deoarece datele pot fi trimise si primite in acelasi timp.
Tehnologiile broadband permit transmisia simultanta pe acelasi
cablu a mai multor semnale. Tehnologiile broadband ca linia
digitala de conexiune (DSL) si cablu folosesc modul full-duplex.
Folosind o conexiune DSL, de exemplu, utilizatorii pot descarca
date pe calculator si pot purta o convorbire telefonica in acelasi
timp.
8.3.
Descrierea adresarii IP
2
O adresa IP este un numar folosit pentru a identifica un
echipament intr-o retea. Fiecare echipament dintr-o retea trebuie
sa aiba o adresa IP unica pentru a putea comunica cu celelalte
echipamente. Dupa cum am notat in prealabil, o statie este un
echipament care trimite sau primeste informatii in retea.
189
Echipamentele de retea sunt dispozitive care transporta datele in

retea si pot fi huburi, switchuri sau routere. Intr-un LAN, fiecare
statie si echipament de retea trebuie sa aiba o adresa IP din
cadrul aceleiasi retele pentru a putea comunica intre ele.
Numele si amprentele unei persoane nu se schimba de obicei.
Acestea ofera o eticheta sau adresa pentru aspectul fizic al
persoanei - corpul. Adresa unei persoane, pe de alta parte, este
strans legata de domiciliul sau. Aceasta adresa se poate schimba.
Pe o statie, adresa Media Access Control (MAC- explicata mai jos)
este atribuita placii de retea si este denumita adresa fizica. Adresa
fizica nu se schimba, indiferent de locul in care statia este plasata
in cadrul retelei asa cum amprentele raman neschimbate
indiferent de unde se duce persoana respectiva.
Adresa IP este asemanatoare cu adresa postala a unei persoane.
Ea este cunoscuta sub numele de adresa logica deoarece este
atribuita pe baza locatiei statiei. Adresa IP, sau adresa de retea,
depinde de reteaua locala si este atribuita fiecarei statii de catre
administratorul de retea. Procesul este similar cu atribuirea de
catre autoritatile locale a adreselor de strazi pe baza descrierii
logice a orasului sau satului si a cartierului.
Adresa IP este formata din 32 de cifre binare (unu si zero) sau biti.
Este dificil pentru oamenii sa citeasca o adresa IP in forma binara
asa ca cei 32 de biti sunt grupati in bucati de 8 biti, numite octeti.
O adresa IP, chiar si in acest format grupat, este greu de citit,
scris si tinut minte; astfel, fiecare octet este reprezentat ca
valoarea sa zecimala, separat de ceilalti octeti printr-un punct.
Acest format se numeste notatie zecimala cu punct. Cand unei
statii i se configureaza adresa IP, aceasta adresa este scrisa in
notatie zecimala, de exemplu 192.168.1.5. Imaginati-va ca ar trebui
sa scrieti echivalentul binar pe 32 de biti:
11000000101010000000000100000101. Daca un singur bit este
gresit, adresa va fi diferita si statia nu va putea comunica in retea.
Adresa IP logica de 32 de biti este un tip de adresare ierahica si
este compusa din doua parti. Prima parte identifica reteaua si a
doua parte identifica statia din retea. Ambele parti sunt necesare
pentru a obtine o adresa IP valida. De exemplu, daca o statie are
adresa IP 192.168.18.57, primii trei octeti, 192.168.18, reprezinta
partea de retea a adresei si ultimul octet, 57, identifica statia.
Acest tip de adresare este cunoscut drept adresare ierarhica,
190
deoarece partea de retea indica reteaua in care se afla fiecare

statie. Routerele au nevoie sa cunoasca doar calea spre fiecare
retea, nu locatia fiecarei statii in parte.
Adresele IP sunt impartite in urmatoarele cinci clase:
Clasa A Retele mari, folosite de companii mari si unele tari

Clasa B Retele de dimensiuni medii, folosite de universitati
Clasa C Retele mici, folosite de ISP pentru clientii lor
Clasa D Folosita pentru multicast
Clasa E Folosita pentru testare
Masca de subretea
Masca de subretea este utilizata pentru a indica partea de retea a
unei adrese IP. Ca si adresa IP, masca de subretea este un numar
in format zecimal cu punct. De obicei, statiile dintr-o retea locala
folosesc aceeasi masca de subretea. Figura 1 prezinta mastile de
subretea implicite pentru adresele IP ce corespund primelor trei
clase:
255.0.0.0 Clasa A, indica faptul ca primul octet al adresei IP

este partea de retea
255.255.0.0 Clasa B, indica faptul ca primii doi octeti ai
adresei IP reprezinta partea de retea
255.255.255.0 Clasa C, indica faptul ca primii trei octeti ai
adresei IP reprezinta partea de retea
Daca o organizatie detine o retea de Clasa B dar are nevoie de

adrese IP pentru patru LAN-uri, organizatia va trebui sa imparta
Clasa B in patru parti mai mici. Subnetarea reprezinta impartirea
logica a unei retele. Ea ofera mijloacele necesare pentru a imparti
o retea, masca de subretea specificand modul de impartire. Un
administrator de retea cu experienta efectueaza in mod obisnuit
subnetarea. Dupa ce schema de subnetare a fost creata, adresele
IP si mastile de subretea corespunzatoare pot fi configurate pe
statiile din cele patru LAN-uri. Aceste abilitati sunt invatate in
cursurile Cisco Networking Academy la nivel de CCNA.
Configurare manuala
Intr-o retea cu un numar redus de statii, configurarea manuala a
adresei IP a fiecarui echipament nu este dificila. Un administrator
de retea care intelege adresarea IP trebuie sa aloce adresele si
191
trebuie sa stie cum sa aleaga o adresa valida pentru o anumita

retea. Adresa IP configurata este unica pentru fiecare statie dintro retea sau subretea.
Pentru a configura manual o adresa IP pentru a statie, selectati
setarile TCP/IP din fereastra Properties a placii de retea (NIC).
Placa de retea este componenta hardware care permite unui
calculator sa se conecteze la retea. Aceasta are o adresa numita
adresa Media Access Control (MAC). In timp ce adresa IP este o
adresa logica ce poate fi configurata de administratorul de retea,
adresa MAC este "arsa" sau programata permanent pe placa de
retea la fabricare. Adresa IP a placii de retea poate fi schimbata
dar adresa MAC nu se modifica niciodata.
Principala diferenta intre o adresa IP si o adresa MAC este ca
adresa MAC este folosita pentru a transmite cadre in reteaua
locala, in timp ce adresa IP este folosita pentru a transmite cadre
in afara retelei locale. Un cadru este un pachet de date, impreuna
cu informatiile de adresa adaugate la inceputul si sfarsitul
pachetului inainte de a fi transmis in retea. Dupa ce un cadru a
ajuns in reteaua destinatie, adresa MAC este folosita pentru a
transmite cadrul la statia corespunzatoare din reteaua locala
respectiva.
Daca reteaua locala este formata din mai multe calculatoare,
configurarea manuala a adreselor IP pentru fiecare statie din retea
poate dura foarte mult si este expusa la erori. In acest caz, se
poate folosi un server Dynamic Host Configuration Protocol
(DHCP) pentru atribuirea automata a adreselor, simplificand
procesul de adresare
.
8.3.3 Definirea DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol)
Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) este un utilitar
software folosit pentru atribuirea dinamica de adrese IP
echipamentelor de retea. Acest proces dinamic elimina nevoia de
atribuire manuala a adreselor IP. Un server DHCP poate fi instalat
si statiile pot fi configurate sa obtina in mod automat o adresa IP.
Cand un calculator este configurat sa obtina o adresa IP in mod
automat, toate celelalte casute de configuratie pentru adresarea
IP sunt estompate, dupa cum este prezentat in Figura 1. Serverul
192
mentine o lista de adrese IP pe care le poate atribui si

administreaza procesul in asa fel incat fiecare echipament din
retea sa primeasca o adresa unica. Fiecare adresa este pastrata
pentru o perioada predeterminata. Cand aceasta perioada expira,
serverul DHCP poate folosi respectiva adresa pentru orice alt
calculator care intra in retea.
Acestea sunt informatiile pe care un server DHCP le poate atribui
statiilor:
Adresa IP
Masca de subretea
Default gateway
Valori optionale, cum ar fi adresa serverului Domain Name
System (DNS)
Serverul DHCP primeste o cerere de la o statie. Serverul

selecteaza o adresa IP si un set de informatii asociate dintr-o
multime de adrese predefinite care sunt pastrate intr-o baza de
date. Odata ce adresa IP este selectata, serverul DHCP ofera
aceste valori statiei care a efectuat cererea. Daca statia accepta
oferta, serverul DHCP ii imprumuta adresa IP pentru o anumita
perioada.
Folosirea unui server DHCP simplifica administrarea unei retele
pentru ca software-ul tine evidenta adreselor IP. Configurarea
automata a stivei TCP/IP reduce de asemenea posibilitatea de a
atribui adrese IP invalide sau duplicate. Inainte ca un calculator
din retea sa se bucure de avantajele serviciului DHCP,
calculatorul trebuie sa poate sa gaseasca un astfel de server in
reteaua locala. Un calculator poate fi configurat sa accepte o
adresa IP de la un server DHCP selectand optiunea "Obtain an IP
address automatically" in fereastra de configurare a placii de
retea, dupa cum puteti vedea in Figura 2.
Daca un calculator nu poate comunica cu serverul DHCP pentru a
obtine o adresa IP, sistemul de operare Windows va configura
automat o adresa IP privata. In cazul in care calculatorul primeste
o adresa IP din plaja 169.254.0.0 169.254.255.255, calculatorul va
putea comunica doar cu alte calculatoare care au adrese din
aceeasi clasa. O situatie in care aceste adrese private sunt utile o
reprezinta un laborator unde vreti sa preveniti accesul in
exteriorul retelei. Aceasta optiune a sistemului de operare se
193
numeste adresare automata cu IP-uri private (Automatic Private IP

Addressing - APIPA). APIPA va cere in mod continuu o adresa IP
de la un server DHCP din retea.
8.3.4 Descrierea protocoalelor si a aplicatiilor folosite in Internet

Un protocol reprezinta un set de reguli. Protocoalele folosite in
Internet sunt seturi de reguli care guverneaza comunicatiile din
interiorul si intre calculatoarele unei retele. Specificatiile
protocoalelor definesc formatul mesajelor care sunt trimise si
primite. O scrisoare trimisa prin sistemul postal foloseste de
asemenea protocoale. O parte a protocolului specifica pozitia de
pe plic unde trebuie scrisa adresa destinatarului. Daca aceasta
adresa este scrisa in alt loc, scrisoarea nu poate fi livrata.
Sincronizarea este cruciala pentru functionarea unei retele.
Protocoalele au nevoie ca mesajele sa fie livrate in anumite
intervale de timp, astfel incat calculatoarele sa nu astepte
nedefinit sosirea unor mesaje care e posibil sa fie pierdute. Astfel,
sistemele mentin unul sau mai multe timere in timpul transmisiei
de date. Protocoalele initiaza de asemenea actiuni alternative
daca reteaua nu indeplineste regulile de sincronizare. Multe
protocoale reprezinta de fapt o serie de alte protocoale organizate
pe mai multe niveluri. Aceste niveluri depind de actiunea
celorlalte niveluri din serie pentru a functiona corect.
Principalele functii ale protocoalelor sunt urmatoarele:
Identificarea erorilor
Comprimarea datelor
Definirea modului de transmitere a datelor
Adresarea datelor
Deciderea modului de anuntare a trimiterii si primirii datelor
Desi exista multe alte protocoale, Figura 1 prezinta un sumar al

celor mai comune protocoale folosite in diverse retele si in
Internet.
Pentru a intelege cum functioneaza retelele si Internetul, trebuie
sa fiti familiarizati cu cele mai des folosite protocoale. Aceste
protocoale sunt folosite pentru a naviga pe web, pentru a trimite
si primi e-mailuri si pentru a transfera fisiere de date. Veti intalni
194
si alte protocoale in timp ce veti capata mai multa experienta in IT,

dar acestea nu sunt la fel de frecvent folosite ca protocoalele
descrise aici.
In Figura 2, dati click pe numele protocoalelor pentru a afla mai
multe detalii despre fiecare.
Cu cat intelegeti mai bine fiecare dintre aceste protocoale, cu atat
veti intelege mai bine cum functioneaza retelele si Internetul.
8.3.5 Definirea ICMP
Internet Control Message Protocol (ICMP) este folosit de
echipamentele dintr-o retea pentru a trimite mesaje de control si
eroare catre calculatoare si servere. Exista mai multe utilizari
pentru ICMP, cum ar fi anuntarea erorilor de retea, anuntarea
congestiei din retea si depanarea.
Packet internet groper (ping) este folosit pentru a testa
conectivitatea intre calculatoare. Ping este un utilitar in linia de
comanda simplu dar foarte folositor utilizat pentru a determina
daca o anumita adresa IP este accesibila. Puteti da ping catre o
adresa IP pentru a testa concectivitatea IP. Pingul functioneaza
prin trimiterea unui mesaj ICMP echo request catre calculatorul
destinatar sau catre un echipament din retea. Destinatarul trimite
inapoi un mesaj ICMP echo reply pentru a confirma
conectivitatea.
Ping este o unealta de depanare folosita pentru testarea
conectivitatii de baza. Parametrii care pot schimba
comportamentul comenzii ping sunt prezentati in Figura 1. Patru
mesaje ICMP echo request (ping) sunt trimise catre calculatorul
destinatie. Daca acesta este accesibil, va raspunde cu patru
mesaje ICMP echo reply. Procentul de raspunsuri primite cu
succes va pot ajuta sa va dati seama cat de sigura si accesibila
este conexiunea catre calculatorul destinatie.
De asemenea puteti folosi comanda ping pentru a afla adresa IP a
unei statii cand numele este cunoscut. Daca dati ping catre un
website, de exemplu www.cisco.com, dupa cum este prezentat in
Figura 2, este afisata adresa IP a serverului.
Alte mesaje ICMP sunt folosite pentru a anunta pachetele
netransmise, date despre o retea IP care includ adresele IP ale
195
sursei si destinatiei precum si daca un echipament este prea

ocupat ca sa trimita un pachet. Datele, sub forma de pachet,
ajung la un router, un echipament de retea care transmite pachete
de date intre retele catre destinatie. Daca routerul nu stie unde sa
trimita pachetul, il va sterge. In acest caz routerul trimite un mesaj
ICMP inapoi la calculatorul sursa pentru a-l informa ca datele au
fost sterse. Cand un router devine foarte ocupat, poate trimite un
tip particular de mesaj ICMP catre calculatorul sursa pentru a-i
indica faptul ca ar trebui sa incetineasca transmisia pentru ca
reteaua este aglomerata.
8.4 Descrierea componentelor fizice ale unei retele

Exista multe echipamente care pot fi folosite intr-o retea pentru a
oferi conectivitate. Echipamentul folosit depinde de cat de multe
dispozitive vor fi conectate, de tipul de conexiune utilizat de
acestea si de viteza de operare a lor. Acestea sunt cele mai
comune echipamente intr-o retea:
Calculatoare
Hub-uri
Switch-uri
Rutere
Puncte de acces wireless
Componentele fizice ale unei retele sunt necesare pentru a

transporta datele intre aceste echipamente. Caracteristicile
mediului determina unde si cum sunt utilizate componentele.
Acestea sunt cele mai utilizate medii de transmisie folosite intr-o
retea:
Cablu torsadat
Fibra optica
Unde radio

Identificarea denumirilor, scopurilor si caracteristicilor

echipamentelor de retea.
196
cablurilor de retea frecvent utilizate.

8.4.1
echipamentelor de retea
Pentru a face transmisia de date mai scalabila si eficienta decat
intr-o retea peer-to-peer, proiectantii folosesc echipamente de
retea specializate cum ar fi hub-uri, switch-uri, rutere si puncte de
acces wireless, pentru a transmite date intre echipamente.
Hub-uri
Hub-urile, prezentate in Figura 1, sunt echipamente care extind
raza unei retele, primind date pe un port, regenerand semnalul si
apoi trimitand datele pe toate celelalte porturi. Acest proces
inseamna ca tot traficul generat de un echipament conectat la hub
este trimis catre toate celelalte echipamente conectate la hub de
fiecare data cand hub-ul transmite date. Astfel se genereaza o
cantitate mare de trafic in retea. Hub-urile mai sunt denumite si
concentratoare, deoarece au rolul unui punct central de conectare
pentru un LAN.
Bridge-uri si switch-uri
Fisierele sunt impartite in bucati de dimensiuni mici numite
pachete, inainte de a fi transmise in retea. Acest proces permite
detectarea erorilor si o retransmisie mai simpla daca un pachet
este pierdut sau corupt. Informatiile de adresare sunt adaugate la
inceputul si sfarsitul pachetelor inainte de a fi transmise.
Pachetul, impreuna cu informatiile de adresare, se numeste
cadru.
Retelele locale sunt de obicei impartite in sectiuni numite
segmente, similar cu modul in care o companie este impartita pe
departamente. Granitele dintre segmente pot fi definite folosind
un bridge. Un bridge este un echipament folosit pentru a filtra
traficul de retea intre segmentele unui LAN. Bridge-urile pastreaza
in memorie informatii despre toate echipamentele de pe fiecare
segment la care sunt conectate. Cand un bridge primeste un
cadru, adresa destinatie este examinata de acesta pentru a
determina daca respectivul cadru ar trebui trimis catre un alt
segment sau aruncat. Un bridge mai ajuta si la imbunatatirea
fluxului de date prin limitarea cadrelor numai la segmentul de
care apartin.
Switchurile, prezentate in Figura 2, sunt uneori denumite bridge-
197
uri multiport. De obicei, un bridge poate avea doar doua porturi,

conectand doua segmente ale aceleiasi retele. Un switch are mai
multe porturi, depinzand de cat de multe segmente de retea
trebuie conectate. Un switch este un echipament mai complex
decat un bridge. Un switch mentine o tabela cu adresele MAC
pentru calculatoarele care sunt conectate la fiecare port. Cand un
cadru este primit pe un port, switch-ul compara informatiile de
adresa din cadru cu tabela sa de adrese MAC. Switch-ul
determina ce port sa foloseasca pentru a trimite cadrul.
Rutere
In timp ce un switch conecteaza segmente ale unei retele,
ruterele, prezentate in Figura 3, sunt echipamente care
interconecteaza mai multe retele. Switch-urile folosesc adresele
MAC pentru a transmite un cadru in interiorul unei retele. Ruterele
folosesc adrese IP pentru a transmite cadrele catre alte retele. Un
ruter poate fi un calculator care are instalat un software special
sau poate fi un echipament special conceput de producatorii de
echipamente de retea. Ruterele contin tabele cu adrese IP
impreuna cu caile optime catre alte retele destinatie.
Puncte de acces wireless
Punctele de acces wireless, prezentate in Figura 4, ofera acces la
retea pentru dispozitive wireless cum ar fi laptopuri si PDA-uri.
Punctul de acces wireless foloseste unde radio pentru a realiza
comunicatia cu calculatoare, PDA-uri si alte puncte de acces
wireless. Un punct de acces are o raza de acoperire limitata.
Retelele mari au nevoie de mai multe puncte de acces pentru a
asigura o acoperire adecvata.
Echipamente multifunctionale
Exista echipamente de retea care au mai multe functii. Este mult
mai convenabil sa cumparati si sa configurati un singur
echipament care deserveste mai multe scopuri decat sa
cumparati un echipament separat pentru fiecare functie. Acest
lucru este adevarat mai ales pentru utilizatorii individuali. Acasa,
este de preferat sa cumparati un echipament multifunctional
decat sa cumparati un switch, un ruter si un punct de acces
wireless. Linksys 300N, prezentat in Figura 5, este un exemplu de
echipament multifunctional.
198

cablurilor de retea frecvent utilizate
Pana de curand, cablurile erau singurul mediu utilizat pentru a
conecta echipamentele intr-o retea. Exista multe tipuri de cabluri
de retea. Cablurile coaxiale sau torsadate folosesc cupru pentru a
transmite date. Cablurile din fibra optica folosesc sticla sau
plastic pentru transmisia datelor. Aceste cabluri difera in ceea ce
priveste latimea de banda, dimensiunea si costul. Trebuie sa stiti
ce tip de cablu sa folositi in diferite situatii astfel incat sa puteti
instala tipul de cablu cel mai potrivit. De asemenea va trebui sa
puteti depana si repara problemele care pot sa apara.
8.4.2
Cablul torsadat
Cablul torsadat este un tip de cablu de cupru folosit in retelele
telefonice si in majoritatea retelelor Ethernet. O pereche de fire
formeaza un circuit care poate transmite date. Aceasta pereche
este torsadata pentru a oferi protectie impotriva interferentelor
cauzate de celelalte perechi de fire din cablu. Perechile de fire de
cupru sunt acoperite intr-o izolatie de plastic codificata pe culori
si sunt torsadate impreuna. O izolatie exterioara protejeaza
fasciculul de perechi torsadate.
La trecerea curentului printr-un fir de cupru, un camp magnetic
este creat in jurul firului. Un circuit are doua fire, iar intr-un circuit
cele doua fire au campuri magnetice de semn opus. Cand cele
doua fire se afla unul langa celalalt, campurile magnetice se
anuleaza reciproc. Acest efect se numeste efectul de anulare
(cancellation effect). Fara aceasta proprietate, reteaua ar fi foarte
lenta din cauza interferentelor cauzate de campurile magnetice.
Exista doua tipuri de cablu torsadat:
Cablul torsadat neecranat (Unshielded twisted-pair - UTP)

Cablu care are doua sau patru perechi de fire. Acest tip de
cablu se bazeaza numai pe efectul de anulare obtinut prin
torsadarea perechilor de fire care limiteaza degradarea
semnalului cauzata de interferente electromagnetice (EMI) si
interferente in frecventa radio (RFI). UTP este cel mai folosit
tip de cablu in retele. Se poate intinde pe maxim 100 m (328
feet).
Cablul torsadat ecranat (Shielded twisted-pair - STP)
Fiecare pereche de fire este acoperita de o folie metalica
pentru a ecrana si mai bine zgomotul. Patru perechi de fire
199
sunt ulterior invelite intr-o alta folie metalica. STP reduce

zgomotele electrice din interiorul cablului. De asemenea
reduce EMI si RFI din exterior.
Desi cablul STP reduce interferentele mai bine decat UTP, este
mai scump din cauza ecranarii suplimentare si este mai greu de
instalat din cauza grosimii. In plus, folia metalica trebuie
impamantata la ambele capete. Daca impamantarea nu se face
corect, ecranarea va actiona ca o antena, receptionand semnale
nedorite. STP este folosit mai ales in afara Americii de Nord.
Categoriile de cabluri
Cablul UTP poate fi separat in mai multe categorii in functie de
urmatorii factori:
Numarul de fire din cablu

Numarul de torsadari ale firelor
Categoria 3 este folosita pentru sistemele telefonice si pentru

Ethernet in retele locale care functioneaza la viteze de 10 Mbps.
Categoria 3 are 4 perechi de fire.
Categoriile 5 si 5e au patru perechi de fire cu o rata de transmisie
de 100 Mbps. Acestea sunt cele mai frecvent folosite. Cablul UTP
de categoria 5e are mai multe torsadari pe metru decat cel de
categoria 5. Aceste torsadari suplimentare previn interferentele
din surse exterioare cablului sau cele datorate celorlalte perechi
din cablu.
Unele cabluri de Categoria 6 folosesc un perete despartitor de
plastic pentru a separa perechile de fire, fapt care impiedica
interferentele. Perechile au de asemenea mai multe torsadari
decat Categoria 5e. Figura 1 prezinta un cablu torsadat.
Cablu coaxial
Cablul coaxial are un miez de cupru puternic ecranat. Acest tip de
cablu este folosit pentru conectarea calculatoarelor dintr-o retea.
Exista mai multe tipuri de cablu coaxial:
Thicknet sau 10BASE5 Cablu coaxial care a fost folosit in

retelistica si functiona la viteze de 10 megabiti pe secunda
pana la o distanta maxima de 500 de metri.
Thinnet 10Base2 Cablu coaxial care a fost folosit in
200
retelistica si functiona la viteze de 10 megabiti pe secunda

pana la o distanta maxima de 185 de metri.
RG-59 Folosit mai ales pentru cablul de televiziune in
Statele Unite.
RG-6 Cablu de o calitate mai buna decat RG-59, cu o
latime de banda mai mare si mai putin susceptibil la
interferente.
Figura 2 prezinta un cablu coaxial.

Cablul cu fibra optica
Fibra optica este un conductor din sticla sau plastic care
transmite informatii folosind lumina. Un cablu cu fibra optica,
prezentat in Figura 3, contine una sau mai multe fibre optice
acoperite de o teaca sau camasa. Datorita faptului ca este
confectionat din sticla, cablul cu fibra optica nu este afectat de
interferentele electromagnetice sau interferentele cu frecventele
radio. Toate semnalele sunt convertite in impulsuri de lumina
pentru a intra in cablu, si convertite inapoi in semnale electrice
cand parasesc cablul. Aceasta inseamna ca un cablu cu fibra
optica poate transmite semnale care sunt mai clare, ajung mai
departe si au o latime de banda mai mare decat cablurile de cupru
sau alte metale.
Cablurile cu fibra optica pot atinge distante de mai multe mile sau
kilometri inainte de a fi nevoie ca semnalul sa fie regenerat.
Totusi cablul cu fibra optica are un pret mai mare decat cablul de
cupru si conectorii sunt de asemenea mai costisitori si mai greu
de instalat. Conectorii pentru fibra optica sunt SC, ST si LC.
Aceste trei tipuri de conectori pentru fibra optica sunt half-duplex,
ceea ce permite datelor sa circule intr-o singura directie. Astfel,
pentru comunicatie este nevoie de doua cabluri.
Exista doua tipuri de cabluri cu fibra optica:
Multimode Cablul are un miez mai gros decat cablul

single-mode. Este mai usor de fabricat, poate folosi surse
de lumina mai simple (LED-uri) si functioneaza bine pe
distante de cativa kilometri sau mai putin.
Single-mode Cablul are un miez foarte subtire. Este mai
greu de fabricat, foloseste laser pentru semnalizare si poate
transmite semnale la distante de zeci de kilometri cu
201
usurinta.
Un cablu cu fibra optica, prezentat in Figura 3, este format dintruna sau mai multe fibre optice invelite intr-o teaca sau camasa.
Descrierea topologiilor si a arhitecturilor folosite in retelele locale
de calculatoare
Majoritatea calculatoarelor pe care lucrati vor face la un moment
dat parte dintr-o retea. Topologiile si arhitecturile sunt parti
fundamentale pentru proiectarea unei retele de calculatoare. Desi
este probabil sa nu fie nevoie sa construiti de la zero o retea de
calculatoare, trebuie sa intelegeti cum sunt proiectate pentru a
lucra cu calculatoare care fac parte dintr-o retea.
8.5
Exista doua categorii de topologii LAN: topologii fizice si

topologii logice. O topologie fizica, prezentata in Figura 1, este o
aranjare fizica a componentelor unei retele. O topologie logica,
prezentata in Figura 2, determina modul de comunicatie a statiilor
in mediul de transmisie, de exemplu cablu sau aer. Topologiile
sunt reprezentate de obicei ca diagrame de retea.
Arhitectura unei retele locale este construita pe baza unei
topologii. Arhitectura LAN include toate componentele care
formeaza structura unui sistem de comunicatie. Aceste
componente includ hardware-ul , software-ul, protocoalele si
secventa de operatii.
Descrierea topologiilor pentru LAN.
Descrierea arhitecturilor pentru LAN.
8.5.1 Descrierea topologiilor pentru LAN

Topologia fizica defineste modul in care calculatoarele,
imprimantele si celelalte echipamente se conecteaza la retea.
Topologia logica descrie modul in care statiile acceseaza mediul
si comunica in retea. Tipul de topologie determina capabilitatile
retelei, cum ar fi usurinta instalarii, viteza, lungimea maxima a
cablului.
Topologii fizice
202
Figura 1 prezinta tipuri de topologii fizice uzuale pentru LAN
Magistrala
Inel
Stea
Stea ierarhica sau extinsa
Mesh
Topologie magistrala
In topologia magistrala, fiecare calculator se conecteaza la un
cablu comun. Cablul conecteaza fiecare calculator la urmatorul ca
o linie de autobuz care traverseaza un oras. Cablul are un capac
instalat la capat, numit terminator. Terminatorul previne reflexia
semnalelor, fenomen care poate produce erori la transmisia
datelor.
Topologie inel
Intr-o topologie inel, statiile sunt conectate in inel sau cerc.
Deoarece topologia inel nu are un punct de inceput sau sfarsit,
cablul nu are nevoie de terminatori. Un cadru cu un format
special, numit jeton (token), parcurge inelul, oprindu-se pe rand la
fiecare statie. Daca o statie vrea sa transmita date, adauga datele
si adresa destinatie la cadru. Acesta traverseaza in continuare
inelul pana cand ajunge la statia care are adresa destinatie. Statia
destinatia preia datele din cadru.
Topologie stea
Topologia stea are un punct de conectare central, care este de
obicei un echipament de retea, precum un hub, switch sau router.
Fiecare statie din retea are un segment de cablu care o
conecteaza la punctul central. Avantajul topologiei stea consta in
usurinta depanarii. Fiecare statie este conectata la punctul central
cu un cablu propriu. Daca este o problema cu acel cablu, numai
statia respectiva este afectata. Restul retelei ramane operational.
Topologie stea ierarhica sau extinsa
Topologia stea extinsa sau ierarhica este o retea de tip stea care
are un echipament de retea suplimentar conectat la punctul
central. De obicei, un cablu de retea se conecteaza la un singur
hub si apoi mai multe hub-uri se conecteaza la primul hub.
Retelele mai mari, ca cele ale corporatiilor sau ale universitatilor,
203
folosesc o topologie stea ierarhica.

Topologie mesh
Intr-o topologie mesh fiecare echipament are conexiune directa
cu toate celelalte. In acest caz, o problema care afecteaza unul din
cabluri nu va afecta reteaua. Topologia mesh se foloseste in
cadrul retelelor WAN care interconecteaza LAN-uri.
Topologii logice
Cele mai comune doua tipuri de topologii logice sunt broadcast si
pasarea jetonului (token passing).
Intr-o topologie broadcast, fiecare statie trimite datele catre o
anumita statie sau catre toate statiile conectate la retea. Nu exista
o anumita ordine in care statiile vor folosi reteaua - se aplica o
politica de tipul primul venit primul servit pentru a transmite
datele in retea.
Pasarea jetonului controleaza accesul la retea prin pasarea unui
jeton digital secvential de la o statie la alta. Cand o statie primeste
jetonul, poate trimite date in retea. Daca statia nu are date de
trimis, paseaza mai departe jetonul urmatoarei statii si procesul
se repeta.
8.5.2 Descrierea arhitecturilor pentru LAN

Arhitecturile pentru LAN descriu atat topologiile fizice cat si cele
logice folosite intr-o retea. Figura 1 prezinta cele mai comune trei
arhitecturi LAN.
Ethernet
Arhitectura Ethernet se bazeaza pe standardul IEEE 802.3.
Standardul IEEE 802.3 specifica faptul ca o retea foloseste
metoda de control a accesului Carrier Sense Multiple Access with
Collision Detection (CSMA/CD). Folosind CSMA/CD, statiile
acceseaza reteaua folosind metoda broadcast primul venit, primul
servit pentru a transmite datele.
204
Ethernet foloseste o topologie logica de tip magistrala sau

broadcast si o topologie fizica de tip magistrala sau stea. Pe
masura ce retelele se extind, majoritatea retelelor Ethernet sunt
implementate folosind o topologie stea extinsa sau stea ierarhica,
prezentate in Figura 1. Vitezele de transfer standard sunt de 10
Mbps si 100 Mbps, dar noile standarde specifica si Gigabit
Ethernet care este capabil sa obtina viteze de pana la 1000 Mbps
(1 Gbps).
Token Ring
Initial IBM a dezvoltat Token Ring ca o arhitectura sigura bazata
pe metoda de control a accesului token-passing (pasarea unui
jeton). Token Ring este deseori integrata in sistemele mainframe
IBM. Token Ring este folosita de calculatoare si mainframe-uri.
Token Ring este un exemplu de arhitectura in care topologia
fizica este diferita de cea logica. Topologia Token Ring este
denumita topologie stea-cablata inel deoarece vazuta din exterior
reteaua pare a fi proiectata ca o stea. Calculatoarele sunt
conectate la un hub central, numit multistation access unit
(MSAU). Totusi, in interiorul echipamentului, cablajul formeaza o
cale de date circulara, creand un inel logic. Inelul logic este creat
de jetonul (token) care se deplaseaza printr-un port al MSAU catre
un calculator. Daca respectivul calculator nu are date de
transmis, jetonul este trimis inapoi catre MSAU si apoi pe
urmatorul port catre urmatorul calculator. Acest proces continua
pentru toate calculatoarele, dand astfel impresia unui inel fizic.
FDDI
FDDI este un tip de retea Token Ring. Implementarea si topologia
FDDI difera de arhitectura LAN Token Ring de la IBM. FDDI este
de cele mai multe ori folosit pentru a conecta mai multe cladiri
intr-un complex de birouri sau intr-un campus universitar.
FDDI foloseste fibra optica. FDDI combina performanta la viteze
mari cu avantajele unei topologii inel de tip token-passing. FDDI
functioneaza la viteze de 100 Mbps pe o topologie de tip inel
dublu. Inelul exterior este denumit inel primar si inelul interior
este denumit inel secundar.
In mod normal, traficul foloseste doar inelul primar. In cazul in
care acesta se defecteaza, datele o sa circule in mod automat pe
205
inelul secundar in directie opusa.

Un inel dublu FDDI suporta maxim 500 de calculatoare pe inel.
Distanta totala a fiecarul inel este de 100km. Un repetor,
echipament care regenereaza semnalele, este necesar la fiecare 2
km. In ultimii ani, multe retele de tip token ring au fost inlocuite de
retele Ethernet mai rapide.
8.6 Identificarea organizatiilor de standardizare

Exista numeroase organizatii de standardizare care sunt
responsabile de crearea de standarde pentru retelele de
calculatoare. Aceste standarde sunt folosite de producatori
pentru a dezvolta tehnologii, in special in domeniul comunicatiilor
si al retelelor. Standardizarea tehnologiilor asigura
compatibilitatea echipamentelor care folosesc aceeasi tehnologie.
Grupurile de standardizare creeaza, examineaza si actualizeaza
standarde. Aceste standarde sunt aplicate in dezvoltarea
tehnologiilor pentru a face fata cererilor de marire a latimii de
banda, comunicare eficienta si servicii de incredere.
Dati click pe fiecare dintre standardele prezentate in Figura 1
pentru a afla mai multe informatii.
8.7 Identificarea standardelor Ethernet

Protocoalele Ethernet descriu regulile care controleaza modul de
comunicare intr-o retea Ethernet. Pentru a se asigura ca
echipamentele Ethernet sunt compatibile, IEEE a dezvoltat o serie
de standarde pentru producatorii si programatorii de echipamente
Ethernet.
Explicarea standardelor Ethernet pentru retele cu cabluri.
Explicarea standardelor Ethernet pentru retele fara fir.
8.7
Identificarea standardelor Ethernet

8.7.1
Explicarea
standardelor
206
Ethernet
pentru retele
cu cabluri
IEEE 802.3
Arhitectura Ethernet este bazata pe standardul IEEE 802.3.
Standardul 802.3 specifica implementarea metodei de control a
accesului CSMA/CD.
Folosind CSMA/CD, toate statiile din retea "asculta" mediul de
transmisie pentru a se asigura ca este liber pentru a transmite
date. Acest proces este similar cu a astepta tonul inainte de a
forma un numar pe o linie telefonica. Cand o statie nu detecteaza
nici o alta transmisie, aceasta poate trimite date. Daca nici o alta
statie nu transmite in acelasi timp, datele transmise initial vor
ajunge la calculatorul destinatie fara nici o problema. Daca un alt
calculator observa in acelasi timp cu primul ca mediul este liber si
transmite in acelasi timp, va avea loc o coliziune.
Prima statie care detecteaza coliziunea, sau dublarea voltajului de
pe fir, trimite un semnal de jam care avertizeaza toate statiile sa
opreasca transmisia si sa execute un algoritm de incetare a
comunicatiei pentru un timp (backoff algorithm). Acest algoritm
calcuneaza un timp aleator in functie de care statiile vor reincerca
transmisia. Acest timp aleator este in general de una sau doua
milisecunde (ms), sau o miime de secunda. Acest algoritm este
repetat de cate ori apare o coliziune in retea si poate reduce rata
de transmisie cu pana la 40%.
Tehnologii Ethernet
Standardul IEEE 802.3 defineste cateva implementari de nivel fizic
pentru Ethernet. In continuare sunt descrise unele dintre cele mai
comune implementari
Ethernet
10BASE-T este o tehnologie Ethernet care foloseste o topologie
de tip stea. 10BASE-T este o arhitectura Ethernet populara ale
carei caracteristici sunt indicate de numele ei:
Zece (10) reprezinta viteza de 10 Mbps.

BASE semnifica faptul ca transmisia este baseband. In
transmisia baseband, intreaga latime de banda a cablului
este folosita pentru un singur tip de semnal.
207
T-ul reprezinta cablarea folosind cablu torsadat de cupru.
Avantajele 10BASE-T:
Costurile de instalare sunt foarte mici in comparatie cu fibra

optica.
Cablurile sunt subtiri, flexibile si mai usor de instalat decat
cablul coaxial.
Echipamentul si cablurile sunt usor de imbunatatit.
Dezavantajele 10BASE-T:
Lungimea maxima al unui segment de cablu 10BASE-T este

de doar 100 m.
Cablurile sunt susceptibile la interferente electromagnetice
(EMI).
Fast Ethernet
Cererile mari de latime de banda ale aplicatiilor moderne, cum ar
fi conferinte video si streaming audio, au creat nevoia de viteze de
transfer crescute. Multe retele au nevoie de o latime de banda mai
mare decat cea oferita de Ethernet-ul de 10 Mbps.
100BASE-TX este mult mai rapid decat 10BASE-T si are o latime
de banda teoretica de 100 Mbps.
Avantajele 100BASE-TX
La 100 Mbps, rata de transfer a 100BASE-TX este de 10 ori

mai mare decat cea a 10BASE-T.
100BASE-TX foloseste cablu torsadat care este ieftin si usor
de instalat.
Dezavantajele 100BASE-TX:
Lungimea maxima a unui segment 100BASE-TX este de doar

100m.
Cablurile sunt susceptibile la interferente electromagnetice
(EMI).
1000BASE-T este cunoscut sub numele de Gigabit Ethernet.

Gigabit Ethernet este o arhitectura LAN.
208
Avantajele 1000BASE-T:
Arhitectura 1000BASE-T ofera suport pentru transfer de date

la viteze de 1 Gbps. La 1 Gbps, este de 10 ori mai rapid
decat Fast Ethernet si de 100 de ori mai rapid decat
Ethernet. Aceasta viteza sporita face posibila implementarea
aplicatiilor ce au nevoie de latime de banda mare, cum ar fi
video live.
Arhitectura 1000BASE-T suporta interoperabilitatea cu
10BASE-T si 100BASE-TX.
Dezavantajele 1000BASE-T:
Lungimea maxima a unui segment 1000BASE-T este de doar

100m.
Este susceptibil la interferente.
Placile de retea Gigabit si switchurile Gigabit sunt scumpe.
Este de asemenea nevoie de echipament suplimentar.
10BASE-FL, 100BASE-FX, 1000BASE-SX si LX sunt tehnologii

Ethernet care folosesc fibra-optica.
8.7.2 Explicarea standardelor Ethernet pentru retele fara fir
Standardul IEEE 802.11 specifica modul de conectare pentru
retelele wireless. Standardul IEEE 802.11, sau Wi-Fi, se refera la
un grup de standarde - 802.11a, 802.11b, 802.11g si 802.11n.
Aceste protocoale specifica frecventele, vitezele si alte
capabilitati ale diferitelor standarde Wi-Fi.
802.11a
Echipamentele 802.11a ofera retelelor wireless rate de transfer de
date de pana la 54 Mbps. Echipamentele 802.11a functioneaza in
banda de frecventa radio de 5 GHz avand o raza maxima de 45.7
m (150 feet).
802.11b
Standardul 802.11b functioneaza in banda de frecvente de 2.4
GHz oferind rate de transmisie teoretice de pana la 11 Mbps.
Aceste echipamente pot avea o raza maxima de 91 m (300 feet).
802.11g
Standardul 802.11 g ofera aceeasi viteza teoretica maxima ca si
802.11a, adica 54 Mbps, dar functioneaza in banda de frecventa
209
de 2.4 GHz ca si 802.11b. Spre deosebire de 802.11a, 802.11g este

compatibil cu 802.11b. 802.11g are de asemenea o raza maxima
de acoperire de 91 m (300 feet).
802.11n
802.11n este un standard wireles nou care are o latime de banda
teoretica de 540 Mbps si opereaza fie in banda de 2.4 GHz fie in
banda de 5 GHz cu o raza maxima de acoperire de 250 m (984
feet).
8.8 Explicarea modelelor de date OSI si TCP/IP
Un model arhitectural este un cadru de referinta pentru explicarea
comunicatiilor in Internet si pentru dezvoltarea protocoalelor de
comunicatie. Rolul lui este de a separa functiile protocoalelor in
niveluri usor de administrat si inteles. Fiecare nivel realizeaza o
functie specifica in procesul de comunicatie in retea.
Modelul TCP/IP a fost creat de cercetatorii din U.S. Department of
Defense (DoD). Modelul TCP/IP este folosit pentru a explica suita
de protocoale TCP/IP, care este standardul dominant pentru
transportul datelor intr-o retea. Acest model are patru niveluri, ca
in Figura 1.
La inceputul anilor 1980, Organizatia Internationala de
Standardizare (International Standards Organization - ISO) a
dezvoltat modelul Open Systems Interconnect (OSI), definit in
standardul ISO 7498-1 pentru a standardiza modul in care
echipamentele comunica in retea. Acest model are sapte niveluri,
dupa cum este prezentat in Figura 1. Acest model a fost un pas
important catre asigurarea interoperabilitatii intre echipamentele
de retea.
Definirea modelului TCP/IP.

Definirea modelului OSI.
Compararea modelului OSI cu modelul TCP/IP
8.8.
Definirea modelului TCP/IP
1
Modelul de referinta TCP/IP ofera un cadru de referinta pentru
dezvoltarea protocoalelor folosite in Internet. Este format din
210
niveluri care realizeaza functiile necesare pentru a pregati datele

inainte de a fi trimise pe retea. Schema din Figura 1 prezinta cele
patru niveluri ale modelului TCP/IP.
Un mesaj porneste de la nivelul superior, nivelul Aplicatie si
traverseaza de sus in jos nivelurile TCP/IP pana la nivelul inferior,
nivelul de Acces la retea. Informatiile din header sunt adaugate la
mesaj in timp ce acesta parcurge fiecare nivel, apoi mesajul este
transmis. Dupa ce ajunge la destinatie, mesajul traverseaza din
nou, de data aceasta de jos in sus fiecare nivel al modelului
TCP/IP. Informatiile din header care au fost adaugate mesajului
sunt inlaturate in timp ce acesta traverseaza nivelurile la
destinatie.
Protocoalele de nivel Aplicatie
Protocoalele de nivel aplicatie ofera servicii de retea aplicatiilor
utilizator cum ar fi browserele web si programele de e-mail.
Explorati cateva dintre protocoalele uzuale folosite in Internet in
Figura 2, nivelul Aplicatie, pentru a afla mai multe informatii
despre protocoalele care opereaza la acest nivel.
Protocoalele de nivel Transport
Protocoalele de nivel transport ofera administrarea de la un capat
la altul a transmisiei de date. Una dintre functiile acestor
protocoale este de a imparti datele in segmente mai mici pentru a
fi transportate usor peste retea. Explorati fiecare dintre
protocoalele din Figura 3, nivelul Transport, pentru a afla mai
multe despre protocoalele care opereaza la acest nivel.
Protocoalele de nivel Internet
Protocoalel de nivel Internet opereaza la nivelul trei (incepand de
sus) al modelului TCP/IP. Aceste protocoale sunt folosite pentru a
oferi conectivitate intre statiile din retea. Explorati fiecare dintre
protocoalele din Figura 3, nivelul Internet, pentru a afla mai multe
despre protocoalele care opereaza la acest nivel.
Protocoalele de nivel Acces retea
Protocoalele de nivel acces retea descriu standardele pe care
statiile le folosesc pentru a accesa mediul fizic. Standardele si
tehnologiile Ethernet IEEE 802.3, precum CSMA/CD si 10BASE-T
sunt definite pe acest nivel.
211
8.8.2 Definirea modelului OSI

Modelul OSI este un framework standard in industrie care este
folosit pentru a imparti retelele de comunicatie pe sapte niveluri
distincte. Desi exista si alte modele, majoritatea producatorilor de
echipamente de retea isi construiesc produsele folosind acest
framework.
Un sistem care implementeaza comportamentul unui protocol
format dintr-o serie de astfel de niveluri este numit stiva de
protocoale. Stivele de protocoale pot fi implementate atat in
hardware cat si in software, sau o combinatie a celor doua. In
general, doar nivelurile inferioare sunt implementate in hardware,
cele superioare fiind implementate in software.
Fiecare nivel este responsabil de o parte din procesarile efectuate
pentru a pregati transmisia de date in retea. Figura 1 prezinta
actiunile efectuate de fiecare nivel din modelul OSI.
In modelul OSI, la transferul datelor, se considera ca acestea
traverseaza virtual de sus in jos nivelurile modelului OSI al
calculatorului sursa si de jos in sus nivelurile modelului OSI al
calculatorului destinatie.
Cand un utilizator vrea sa transmita date, de exemplu un e-mail,
incepe procesul de incapsulare la nivelul Aplicatie. Nivelul
Aplicatie ofera acces la retea catre aplicatii. Informatia
traverseaza primele trei niveluri si este considerata a fi date cand
ajunge la nivelul Transport.
La nivelul Transport, datele sunt impartite in segmente mai usor
de administrat, numite si unitati de date de nivel Transport
(Transport layer protocol data units - PDUs) pentru a facilita
transportul ordonat prin retea. Un PDU descrie datele care se
deplaseaza de la un nivel la altul in modelul OSI. PDU-ul de nivel
Transport contine de asemenea informatii cum ar fi numere de
port, numere de secventa si numere de acknowledgement care
sunt folosite pentru transportul sigur al datelor.
La nivelul Retea, fiecare segment de la nivelul Transport devine
un pachet. Un pachet contine adresele logice si alte informatii de
control de nivel trei.
La nivelul Legatura de Date, fiecare pachet de la nivelul Retea
212
devine un cadru. Un cadru contine adresele fizice si informatii

pentru corectarea erorilor.
La nivelul Fizic, cadrul este transformat in biti. Acesti biti sunt
transmisi pe rand prin mediul de transmisie.
La destinatie, se face decapsularea datelor care este inversul
procesului de incapuslare. Bitii ajung la nivelul Fizic din modelul
OSI al calculatorului destinatie. Procesul de traversare virtuala de
jos in sus a modelului OSI al calculatorului destinatie va conduce
datele la nivelul Aplicatie unde un program de citire a e-mailurilor
va afisa e-mailul.
NOTA: Diverse mnemonici va pot ajuta sa retineti numele celor
sapte niveluri ale modelului OSI. De exemplu: "Foarte lungi rauri
trec spre plaiurile apusene".
8.8.3 Compararea modelului OSI cu modelul TCP/IP

Modelul OSI si modelul TCP/IP sunt ambele modele de referinta
folosite pentru a descrie procesul de comunicatie a datelor.
Modelul TCP/IP este folosit pentru suita de protocoale TCP/IP iar
modelul OSI este folosit pentru dezvoltarea standardelor de
comunicatie pentru echipamente si aplicatii ale diferitilor
producatori.
Modelul TCP/IP executa acelasi proces ca si modelul OSI, dar
foloseste patru niveluri in loc de sapte. In Figura 1 puteti vedea o
comparatie a nivelurilor celor doua modele
8.9
Descrierea modului de configurare a unei placi de retea si a unui

modem
Pentru a va conecta la Internet aveti nevoie de o placa de retea . O
placa de retea poate fi preinstalata in sistem sau este posibil sa
fie nevoie sa o cumparati dumneavoastra. In cazuri rare poate fi
necesar sa actualizati driverul. Puteti folosi discul de instalare
care insoteste placa de baza sau placa de retea, sau puteti sa
213
folositi un driver pe care l-ati descarcat de pe website-ul

producatorului.
Dupa ce placa de retea si driverul au fost instalate, puteti sa va
conectati calculatorul in retea.
In plus fata de instalarea placii de retea, puteti de asemenea sa
instalati un modem pentru a va conecta la Internet.
8.9
Instalarea sau actualizarea driver-ului unei placi de retea.

Conectarea unui calculator la o retea existenta.
Descrierea instalarii unui modem.
Descrierea modului de configurare a unei placi de
retea si a unui modem
Instalarea
sau
actualizarea
8.9.1
driver-ului
unei placi
de retea
Cateodata, un producator va publica noi drivere software pentru o
placa de retea. Un driver nou poate sa sporeasca functionalitatea
unei placi de retea sau poate fi necesar pentru compatibilitate cu
un sistem de operare.
Cand instalati un nou driver, asigurati-va ca ati oprit software-ul
antivirus astfel incat fisierele sa fie instalate corect. Unele
scannere antivirus pot detecta actualizarile de drivere ca fiind un
posibil atac. De asemenea, doar un driver ar trebui instalat la un
moment dat, altfel un proces de actualizare poate sa intre in
conflict cu altele.
Este recomandata inchiderea tuturor aplicatiilor care se executa
astfel incat fisierele asociate cu actualizarea driverului sa nu fie
accesate de alte procese. Inainte de actualizarea unui driver, ar
trebui sa vizitati site-ul producatorului. In multe cazuri, puteti sa
descarcati un executabil care va instala sau va actualiza automat
driverul. Alternativ, puteti da click pe butonul Update Driver pe
214
care il gasiti in Device Manager.

Semnul "+" care apare langa categoria Network adapters va
permite sa expandati aceasta categorie si afiseaza o lista cu
placile de retea instalate in sistem. Pentru a vizualiza si modifica
proprietatile placii de retea, sau pentru a actualiza driverul, dati
dublu click pe aceasta. In fereastra in care sunt prezentate
proprietatile placii de retea selectati meniul Driver.
Dupa ce actualizarea a fost efectuata, este recomandat sa
reporniti calculatorul chiar daca nu primiti un mesaj de avertizare
care sa va ceara explicit acest lucru. Repornirea calculatorului
asigura faptul ca instalarea s-a incheiat cu succes si ca noul
driver functioneaza corect. Cand instalati mai multe drivere,
reporniti calculatorul dupa fiecare update pentru a va asigura ca
nu exista conflicte. Acest pas dureaza mai mult dar asigura o
instalare corecta a driverului.
Dezinstalarea unui driver pentru placa de retea
Daca un driver de placa de retea nu functioneaza asa cum va
asteptati dupa ce a fost instalat, driverul poate fi dezinstalat sau
se poate trece la versiunea precedenta. Dati dublu click pe
echipament in Device Manager. In fereastra Adapter Properties,
selectati meniul Driver si dati click pe butonul Roll Back Driver.
Daca nu a fost instalat nici un driver inainte de actualizare,
aceasta optiune nu va fi accesibila. In acest caz, va trebui sa
gasiti un driver pentru echipament si sa il instalati manual daca
sistemul de operare nu gaseste un driver potrivit pentru placa de
retea.
8.9.2 Conectarea unui calculator la o retea existenta
Dupa instalarea driverului placii de retea, sunteti gata pentru
conectare. Conectati cablul de retea, numit si patch Ethernet sau
cablu straight-through, la portul de retea al calculatorului.
Conectati celalalt capat al cablului la un echipament de retea sau
la o priza de perete.
Dupa conectarea cablului de retea, verificati LED-urile sau
indicatoarele de legatura, de langa portul Ethernet de pe placa de
retea, pentru a va asigura ca exista activitate. Figura 1 prezinta o
legatura activa. Daca legatura nu este activa, este posibil sa fie
din cauza cablului, a portului din hub sau chiar din cauza unei
215
placi de retea stricate. Este posibil sa fie nevoie sa inlocuiti unul

sau chiar mai multe dintre aceste dispozitive pentru a elimina
problema.
Dupa ce ati confirmat conectarea calculatorului la retea si LEDurile de pe placa de retea indica o legatura activa, calculatorul are
nevoie de o adresa IP. Majoritatea retelelor sunt configurate astfel
incat calculatorul sa primeasca automat o adresa IP de la un
server DHCP local. In cazul in care calculatorul nu are o adresa IP,
va trebui sa introduceti o adresa IP unica in fereastra de
proprietati TCP/IP a placii de retea.
Pentru a functiona, fiecare placa de retea trebuie sa aiba
urmatoarele informatii:
Protocoale Acelasi protocol trebuie implementat intre

oricare doua calculatoare care comunica in aceeasi retea.
Adresa IP Aceasta adresa este configurabila si trebuie sa
fie unica pentru fiecare echipament. Adresa IP poate fi
configurata manual sau primita automat prin DHCP.
Adresa MAC Fiecare echipament are o adresa MAC unica.
Adresa MAC este alocata de catre producator si nu poate fi
modificata.
Dupa ce calculatorul este conectat in retea, ar trebui sa testati

conectivitatea cu comanda ping. Folositi comanda ipconfig,
prezentata in Figura 2, pentru a va afla adresa IP. Dati ping la
adresa dumneavoastra IP pentru a va asigura ca placa de retea
functioneaza corect. Dupa ce v-ati asigurat ca placa de retea este
functionala, dati ping la default gateway sau alt calculator din
retea, dupa cum este prezentat in Figura 3. Un default gateway
permite unei statii sa comunice in afara retelei. Daca aveti
conexiune la internet, dati ping unui site cunoscut, cum ar fi
www.cisco.com. Daca puteti da ping unui site de pe internet sau
altui calculator din reteaua locala cu succes, inseamna ca aveti o
conexiune care functioneaza corect. Daca nu puteti da ping uneia
dintre aceste destinatii, va trebui sa incepeti procesul de
depanare a conexiunii.
8.9.3 Descrierea instalarii unui modem
Un modem este un echipament electronic folosit pentru a
transfera date intre doua calculatoare folosind semnale analogice
216
peste o linie telefonica. Figura 1 prezinta exemple de modem-uri.

Modemul converteste datele digitale in semnale analogice pentru
transmisie. Modemul de la destinatie reconverteste semnalele
analogice inapoi in date digitale pentru a fi interpretate de
calculator. Procesul de convertire a semnalelor analogice in
semnale digitale si invers se numeste modulare/demodulare.
Transmisiile de date prin modem au o acuratete foarte mare, in
ciuda faptului ca liniile telefonice au un zgomot foarte puternic
din cauza click-urilor, electricitatii statice si a altor probleme.
Un modem intern se conecteaza intr-un slot de extensie de pe
placa de baza. Pentru a configura un modem, este posibil sa fie
necesara setarea jumper-ilor pentru a selecta adresele IRQ si
adresele I/O (intrare/iesire). Nu este nevoie de nici un fel de
configuratie pentru un modem plug-and-play, care poate fi
instalat doar pe o placa de baza ce suporta acest tip de conectare.
Un modem care foloseste un port serial nefolosit trebuie sa fie
configurat. In plus, driverele software care insotesc modemul
trebuie instalate pentru ca modemul sa functioneze corect.
Driverele pentru modemuri sunt instalate in acelasi mod in care
se instaleaza cele pentru placile de retea.
Modemurile externe se conecteaza la un calculator prin portul
serial sau portul USB.
Folosirea sistemul public de telefonie de catre calculatoare pentru
a comunica se numeste retea dial-up (dial-up network - DUN).
Modemurile comunica intre ele folosind semnale audio. Acest
lucru inseamna ca modem-urile au aceleasi caracteristici de
apelare a numerelor ca si un telefon obisnuit. Dial-up creeaza o
conexiune Point-to-Point Protocol (PPP) intre doua calculatoare
folosind o linie telefonica.
Dupa ce conexiunea a fost stabilita, urmeaza o secventa de
negociere intre cele doua modemuri si calculatoare. Secventa de
negociere este o serie de comunicatii scurte intre cele doua
sisteme. Acest lucru se face pentru a stabili daca ambele
modemuri si calculatoare sunt pregatite pentru a schimba date.
Modemurile dial-up trimit datele serial folosind linia telefonica sub
forma de semnale analogice. Deoarece semnalele analogice se
schimba gradual si continuu, pot fi desenate ca unde. Semnalele
digitale sunt reprezentate de o succesiune de 1 si 0. Astfel,
semnalele digitale trebuie sa convertite in unde pentru a putea fi
217
transmise pe liniile telefonice. Semnalele sunt convertite inapoi in

forma digitala, 1 si 0, de catre modemul de la destinatie astfel
incat calculatorul destinatie sa poata procesa datele.
Comenzile AT
Toate modemurile au nevoie de un software care sa controleze
sesiunea de comunicare. Majoritatea aplicatiilor software folosesc
un set de comenzi compatibil Hayes. Setul de comenzi Hayes se
bazeaza pe un grup de instructiuni care incepe tot timpul cu un
set de caractere de atentionare (AT), urmate de caracterele
comenzii. Aceste comenzi sunt denumite comenzi AT. Setul de
comenzi AT este prezentat in Figura 2.
Comenzile AT sunt comenzile de control pentru modem. Setul de
comenzi AT este folosit pentru a transmite comenzi de apelare,
inchidere, resetare catre modem. Majoritatea manualelor de
utilizare care insostesc un modem contin o lista completa cu
setul de comenzi AT.
Codul standard compatibil Hayes pentru apelare este
ATDxxxxxxx. De obicei nu exista spatii intr-un sir AT. Daca totusi
exista un spatiu, acesta va fi ignorat. "x" semnifica numarul
format. Sunt sapte cifre pentru un apel local si 11 cifre pentru un
apel la distanta. Un W indica faptul ca modemul va atepta ca o
linie externa sa fixeze tonul, daca este necesar, inainte sa
inceapa. Cateodata, un T este adaugat semnificand tonul sau un P
specificand pulsul.
Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor altor
tehnologii folosite pentru stabilirea conectivitatii
Exista mai multe metode de conectare la Internet. Companiile de
telefonie, cablu, satelit sau telecomunicatii ofera conexiuni la
Internet pentru acasa sau pentru mediul business.
8.10
In anii 1990, Internetul era folosit de obicei pentru transfer de

date. Vitezele de transmisie erau mici in comparatie cu
conexiunile de mare viteza din prezent. Majoritatea conexiunilor la
Internet se faceau prin intermediul unui modem analogic care
folosea sistemul obisnuit de telefonie ("plain old telephone
system" - POTS) pentru a transmite si primi date. In ultimul timp,
multi utilizatori particulari sau din mediul de afaceri au facut pasul
218
spre conexiuni de mare viteza la Internet . Latimea de banda

suplimentara permite transmisii de voce si video in afara de cele
de date.
Trebuie sa intelegeti modul de conectare la Internet al
utilizatorilor si avantajele si dezavantajele fiecarui tip de
conexiune.
Descrierea tehnologiei de telefonie.

Definirea comunicatiei peste infrastructura de electricitate
(power line communication).
Definirea termenului broadband.
Definirea VoIP (Voice over IP).
8.10.1 Descrierea tehnologiei telefonice

Exista mai multe tipuri de solutii WAN disponibile pentru
conectarea intre diferite locatii sau conectarea la Internet.
Serviciile de conectare WAN ofera diverse viteze si niveluri de
servicii. Inainte de a va decide pentru un tip de conectare la
Internet, documentati-va in ceea ce priveste toate serviciile pentru
a stabili cea mai buna solutie care raspunde nevoilor clientilor
dumneavoastra.
Telefonia analogica
Aceasta tehnologie foloseste liniile telefonice standard. Acest tip
de serviciu foloseste un modem pentru a incepe o legatura
telefonica cu alt modem aflat la distanta, cum ar fi de exemplu un
Internet Service Provider. Exista doua dezavantaje majore in cazul
folosirii unei linii telefonice cu un modem analogic. Primul este ca
acea linie telefonica nu mai poate fi folosita pentru transfer de
voce in timp ce este folosit modemul. Al doilea este limitarea
latimii de banda furnizata de serviciul telefonic analogic. Latimea
de banda maxima la folosirea unui modem analogic este 56 Kbps,
dar, in realitate, este mult mai mica de atat. Un modem analogic
nu este o solutie buna pentru cerintele unei retele incarcate.
Integrated services digital network
Urmatorul pas in tehnologiile WAN il reprezinta ISDN. ISDN este
un standard pentru transferuri de voce, video si date printr-o linie
219
telefonica obisnuita. Tehnologia ISDN foloseste firele telefonice in

acelasi mod ca si serviciul de telefonie analogica. Totusi, ISDN
foloseste tehnologie digitala pentru transferul datelor. Datorita
faptului ca folosese tehnologie digitala, ISDN ofera transferuri de
date la viteze mai mari si transferuri de voce de o calitate
superioara fata de serviciul traditional de telefonie analogica.
Exista trei servicii oferite de conexiunile digitale ISDN: Basic Rate
Interface (BRI), Primary Rate Interface (PRI)si Broadband ISDN
(BISDN). ISDN foloseste doua tipuri diferite de canale de
comunicatie. Canalul de tip "B" este folosit pentru transferul de
informatie - date, voce sau video - iar canalul de tip "D" este de
obicei folosit pentru control si semnalizare, dar poate fi folosit si
pentru date.
Dati click pe tipurile de servicii ISDN din Figura 1 pentru a afla mai
multe detalii.
Digital Subscriber Line (DSL)
DSL este o tehnologie "mereu conectata". "Mereu conectata"
inseamna ca nu este nevoie sa fie apelat un numar la fiecare
conectare la Internet. DSL foloseste liniile telefonice de cupru
existente oferind comunicatie de date digitala de viteza mare intre
utilizatori si companiile telefonice. Spre deosebire de ISDN, unde
comunicatia digitala de date inlocuieste comunicatia analogica de
voce, DSL partajeaza linia telefonica avand semnale analogice.
Compania telefonica limiteaza latimea de banda pentru
transferurile de voce de pe cablu. Aceasta limitare permite
tehnologiei DSL sa transmita date digitale pe linia telefonica
folosind portiunea nefolosita de banda. Aceasta partajare a liniei
telefonice permite realizarea transferului de voce in timp ce DSL
este conectat la Internet.
Exista doua aspecte importante care trebuie luate in considerare
la selectarea DSL. DSL are limitari de distanta. Liniile telefonice
folosite de DSL au fost proiectate pentru a transporta informatii
analogice. Asadar, distanta pe care poate fi transmis semnalul
digital este limitata si nu poate trece prin orice tip de multiplexor
folosit de liniile telefonice analogice. Un al doilea aspect
important este ca informatiile de voce si date transmise prin DSL
trebuie separate la client. Un echipament numit splitter separa
220
conexiunea catre linia telefonica si conexiunea catre

echipamentele de retea ale clientului.
Asymmetric Digital Subscriber Line (ADSL)
ADSL este in momentul actual cea mai folosita tehnologie DSL.
ADSL are latimi de banda diferite in fiecare directie. ADSL are o
viteza downstream mare - de obicei 1.5 Mbps. Downstream este
procesul de transfer al datelor de la server la utilizator. Acest
aspect este avantajos pentru utilizatorii care descarca o cantitate
mare de date. Viteza de upload pentru ADSL este mai mica. ADSL
nu are performante bune in cazul gazduirii unui server web sau
FTP, pentru ca in ambele cazuri se desfasoara o activitate mai
intensa de upload pe Internet.
Dati click pe tipurile de conexiuni DSL din Figura 2 pentru a afla
mai multe detalii.
8.10.2 Definirea comunicatiei peste infrastructura de electricitate
Comunicatia peste infrastructura de electricitate (Power line
communication - PLC) este o metoda de comunicatie care
foloseste reteaua de distributie a energiei electrice pentru a
trimite si primi date.
PLC este cunoscuta si sub alte nume:
Power Line Networking (PLN)

Mains Communication
Power Line Telecoms (PLT)
Folosind PLC, o companie electrica poate suprapune un semnal

analogic peste curentul alternativ standard de 50 sau 60 de Hz
care circula prin reteaua electrica. Semnalul analogic poate
transporta semnale de date si voce.
PLC poate fi disponibil in zone in care nu sunt accesibile alte
conexiuni de viteza mare. PLC este mai rapida decat o conexiune
printr-un modem analogic, si poate avea costuri mult mai reduse
decat oricare alt tip de conexiune de mare viteza. Odata cu
maturizarea tehnologiei, va deveni din ce in ce mai utilizata si e
posibil sa se obtina o crestere de viteza.
Puteti folosi o conexiune PLC pentru a conecta calculatoarele
dumneavoastra de acasa in retea ca alternativa la o retea cablata
221
sau wireless. Conexiunile PLC pot fi folosite oriunde exista o

priza electrica. Puteti controla iluminarea si aparatele
electrocasnice folosind PLC fara a instala alte echipamente de
control.
8.10.3 Definirea termenului broadband
Broadband este o tehnica utilizata in transmisia si receptia
semnalelor multiple care utilizeaza mai multe frecvente pe un
singur cablu. De exemplu, cablul folosit pentru transmisia tv poate
sa transmita simultan date specifice retelelor de calculatoare.
Datorita faptului ca cele doua tipuri de transmisii folosesc
frecvente diferite, nu exista interferente intre ele.
Broadband este o metoda de semnalizare care foloseste o plaja
mare de frecvente care pot fi impartite la randul lor in canale. In
retelistica, termenul de broadband descrie metodele de
comunicatie prin care sunt transmise doua sau mai multe semnale
in acelasi timp. Acest mod de transmisie simultan creste rata de
transmisie. Printre conexiunile de retea broadband utilizate cel
mai frecvent se numara cablul, DSL, ISDN si satelit.
Cablul
Un modem de cablu conecteaza calculatorul dumneavoastra cu
compania de cablu folosind acelasi cablu coaxial prin care se face
si transmisia semnalului TV. In Figura 1 este prezentat un modem
de cablu. Puteti conecta calculatorul direct la modem sau puteti
conecta un ruter, switch, hub sau echipament de retea
multifunctional astfel incat mai multe calculatoare sa partajeze
aceeasi conexiune la Internet.
DSL
Prin DSL, semnalele de voce si date sunt transmise la frecvente
diferite pe firele de cupru folosite in telefonia traditionala. Un filtru
este folosit pentru a impiedica semnalele DSL sa interfereze cu
semnalele telefonice. Un filtru DSL este prezentat in Figura 2.
Conectati filtrul la o mufa telefonica si apoi conectati telefonul la
filtru.
Un modem DSL nu are nevoie de un filtru. Acesta nu este afectat
de frecventele transmisiei telefonice. La fel ca un modem de cablu,
un modem DSL se poate conecta direct la un calculator sau se
poate conecta la un echipament de retea pentru a partaja
222
conexiunea intre mai multe calculatoare.

ISDN
ISDN este un alt exemplu de tehnologie broadband. ISDN
foloseste mai multe canale pentru a transmite diferite tipuri de
servicii, deci este considerat un tip de tehnologie broadband.
Poate transmite voce, video si date.
Satelit
Satelit broadband este o alternativa pentru clientii care nu pot
avea o conexiune prin cablu sau DSL. Acest tip de conexiune nu
are nevoie de o linie telefonica sau cablu dar foloseste o antena de
satelit pentru o comunicatie duplex. Viteza de descarcare este de
obicei de pana la 500 Kbps; viteza de upload este de aproape 56
Kbps. Dureaza foarte mult pentru ca semnalul de la antena de
satelit sa fie transmisa la Internet Service Provider (ISP) prin
intermediul satelitului care orbiteaza in jurul Pamantului.
Locuitorii din mediul rural folosesc deseori conexiuni broadband
prin satelit deoarece au nevoie de o conexiune mai rapida decat
dial-up si nici un alt tip de conexiune broadband nu este
disponibila.
8.10.
Definirea VoIP (Voice over IP)
4
Voice over IP (VoIP) este o metoda de a transporta convorbiri
telefonice peste o retea de date si Internet. VoIP transforma
semnalele analogice ale vocii in informatie digitala care este
transportata in cadrul unor pachete IP. VoIP poate de asemenea
sa foloseasca o retea IP existenta pentru a oferi acces la reteaua
comutata de telefonie publica (public switched telephone network
- PSTN).
Cand folositi VoIP, depindeti de o conexiune la Internet. Acest
lucru poate fi dezavantajos daca aceasta conexiune la Internet
functioneaza intermitent. Cand are loc o intrerupere a serviciului,
utilizatorul nu poate sa initieze convorbiri telefonice.
Identificarea si aplicarea tehnicilor obisnuite de intretinere
8.11
preventiva pentru retele
Exista tehnici de intretinere preventiva care ar trebui sa fie
executate periodic pentru ca o retea sa opereze corect. Intr-o
223
organizatie, daca exista un calculator defect, in general numai un

utilizator este afectat. Dar daca reteaua nu functioneaza corect,
mai multi sau chiar nici unul dintre utilizatori nu vor putea lucra.
Una dintre cele mai mari probleme cu echipamentele de retea, mai
ales in camera serverelor, este caldura. Echipamentele de retea
cum ar fi calculatoarele, huburile si switchurile nu au o
functionare optima cand se supraincalzesc. Deseori, caldura in
exces este generata de praful acumulat sau de filtrele de aer
murdare. Cand praful se acumuleaza in si pe echipamentele de
retea, impiedica circulatia corecta a aerului si cateodata infunda
ventilatoarele. Este important ca incaperile cu echipamentele de
retea sa fie curate si filtrele de aer sa fie schimbate des. Este de
asemenea o idee buna sa aveti filtre de rezerva pentru o
intretinere rapida.
Intretinerea preventiva implica verificarea uzurii diferitelor
componente ale retelei. Verificati starea cablurilor de retea
deoarece acestea sunt deseori mutate, scoase sau lovite. Multe
probleme isi au originea intr-un cablu de retea defect. Ar trebui sa
inlocuiti orice cabluri care au fire la vedere sau care sunt indoite
puternic.
Etichetati-va cablurile. Acest mod de intretinere va reduce timpul
de depanare mai tarziu. Verificati diagramele de cablare si urmati
in permanenta regulile de etichetare a cablurilor folosite de
compania dumneavoastra.
8.12 Depanarea unei retele
Problemele unei retele pot fi simple sau complexe. Pentru a
aprecia cat de complicata este o problema, trebuie sa determinati
cat de multe calculatoare din retea au acea problema.
Daca este o problema care afecteaza un singur calculator,
incepeti procesul de depanare de la acel calculator. Daca este o
problema cu toate calculatoarele din retea, incepeti procesul de
depanare din punctul in care sunt conectate toate calculatoarele
Ca tehnician, trebuie sa va dezvoltati o metoda logica si
consecventa de a diagnostica problemele retelei eliminand pe
rand problemele.
repara si documenta in mod corespunzator o problema. Procesul
224
de depanare este prezentat in Figura 1.

8.12
Identificarea problemelor uzuale si a solutiilor acestora in

retelele de calculatoare.
Depanarea unei retele
Trecerea
in revista
a
8.12.1
procesului
de
depanare
Problemele retelelor pot rezulta dintr-o combinatie de probleme
hardware, software si de conectivitate. Un tehnician trebuie sa
putea rezolva situatia. Acest proces se numeste depanare.
deschis si cu variante limitate de raspuns.
evidente. Ficura 3 contine o lista a problemelor care pot afecta
reteaua.
solutii rapide. Figura 4 prezinta cateva solutii rapide pentru retea.
Daca solutiile rapide aplicate nu au rezolvat problema este timpul
sa se adune date din calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri
de a aduna informatii despre problema din retea.
problema, pentru a cerceta si implementa posibile solutii. Figura 6
prezinta resurse pentru solutiile posibile.
Dupa ce veti rezolva problema, veti prezenta solutia clientului.
Figura 7 prezinta o lista de sarcini necesare pentru a efectua
225
acest pas.
Identificarea problemelor uzuale si a solutiilor in retelele de
8.12.2
calculatoare
Problemele de retea pot fi atribuite componentelor hardware,
software, conectivitatii sau unei combinatii intre acesti trei factori.
Puteti rezolva anumite tipuri de probleme legate de retea mai
repede decat altele. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai
frecvente probleme de retea si solutile acestora.
8.13 Rezumat
Acest capitol v-a prezentat notiunile fundamentale de retelistica,
beneficiile unei retele si modurile de conectare la retea ale unui
calculator. Au fost discutate diferitele aspecte ale depanarii unei
retele exemplificand modul de analiza si implementare a solutiilor
simple. Este important sa retineti urmatoarele concepte din acest
capitol:
O retea de calculatoare este formata din doua sau mai multe

calculatoare care partejeaza date sau resurse.
O retea locala (LAN) se refera la un grup de calculatoare
interconectate care se afla sub o administrare comuna.
O retea WAN (Wide Area Network) este o retea care
conecteaza mai multe LAN-uri care se afla in locuri diferite
din punct de vedere geografic.
Intr-o retea peer-to-peer echipamentele sunt conectate direct
unul la celalalt. O retea peer-to-peer este usor de instalat si
nu este necesar echipament aditional sau administrare
dedicata. Utilizatorii controleaza propriile resurse si acest tip
de retea functioneaza cel mai bine cu un numar mic de
calculatoare. O retea client/server foloseste un sistem
dedicat care functioneaza ca server. Serverul raspunde la
cereri primite de la utilizatorii sau clientii conectati la retea.
O retea locala foloseste o conexiune directa intre
calculatoare. Este potrivita pentru o zona restransa, precum
o casa, cladire sau scoala. O retea WAN foloseste legaturi
punct la punct (point-to-point) sau punct la multipunct (pointto-multipoint), linii de comunicatie seriale pentru a comunica
pe distante mai mari. Un WLAN foloseste tehnologie wireless
pentru a conecta echipamentele.
Topologia retelei defineste modul in care calculatoarele,
imprimantele si alte echipamente sunt conectate. Topologia
fizica descrie asezarea cablurilor si a echipamentelor,
226
precum si caile urmate pentru transmisia datelor. Topologia

logica reprezinta calea pe care semnalele o parcurg dintr-un
punct in altul. Tipurile de topologii includ magistrala, stea,
inel si mesh.
Echipamentele de retea sunt folosite pentru a conecta
calculatoarele si echipamentele periferice pentru a
comunica. Acestea pot fi hub-uri, switch-uri, routere si
echipamente multifunctionale. Tipurile de echipament folosit
depind de tipul de retea.
Mediul de transmisie este definit ca mijlocul prin care
semnalele sau datele sunt transmise de un calculator la altul.
Semnalele pot fi transmise fie prin cablu fie wireless. Tipurile
de medii discutate au fost coaxial, cablu torsadat, fibra
optica si frecvente radio.
Arhitectura Ethernet este in prezent cea mai populara pentru
LAN. Arhitectura se refera la structura generala a unui sistem
de comunicatie sau de calculatoare. Ea determina
capabilitatile si limitarile sistemului. Arhitectura Ethernet se
bazeaza pe standardul IEEE 802.3. Standardul 802.3 specifica
implementarea metodei de control a accesului CSMA/CD.
Modelul OSI este un framework standard in industrie care
este folosit pentru a imparti retelele de comunicatie pe sapte
niveluri distincte. Aceste niveluri sunt Aplicatie, Prezentare,
Sesiune, Transport, Retea, Legatura de date si Fizic. Este
important sa intelegeti scopul fiecarui nivel.
Suita de protocoale TCP/IP a devenit standardul dominant
pentru Internet. TCP/IP reprezinta un set de standarde
publice care specifica modul in care pachetele de date sunt
schimbate intre calculatoare in una sau mai multe retele.
O placa de retea este un echipament care se instaleaza pe
placa de baza si ofera porturi pentru conexiunile de retea.
Este interfata calculatorului cu LAN-ul.
Un modem este un echipament electronic care este folosit de
un calculator pentru a comunica peste liniile telefonice.
Permite transferul datelor intre doua calculatoare. Modemul
coverteste datele intr-un flux serial de biti. Toate modemurile
au nevoie de un software care sa controleze sesiunea de
comunicare. Setul de comenzi folosit de majoritatea
modemurilor este cunoscut sub numele de setul de comenzi
compatibil Hayes.
Cele trei metode de trasmisie a semnalelor peste canalele de
date sunt simplex, half-duplex si full-duplex. Tehnologiile
227
full-duplex folosite in retelistica cresc performanta retelei

deoarece datele pot fi trimise si primite in acelasi timp. DSL,
modemul de cablu bidirectional si alte tehnologii broadband
opereaza in mod full-duplex.
Echipamentele de retea si mediile de transmisie trebuie sa fie
intretinute. Este important sa curatati in mod regulat
echipamentul si sa folositi o abordare proactiva pentru a
preveni problemele. Reparati sau inlocuiti echipamentele
stricate pentru a preveni timpii morti (downtime).
Cand depanati problemele de retea ascultati cu atentie ceea
ce va spune clientul pentru a putea formula intrebari cu
raspuns deschis si cu variante limitate de raspuns care va
vor ajuta sa determinati punctul de plecare pentru rezolvarea
problemei. Verificati problemele evidente si invercati solutiile
rapide inainte de a complica procesul de depanare.
228
CAPITOLUL IX:SECURITATE
9.0 Introducere
Tehnicienii trebuie sa inteleaga securitatea calculatorului si a
retelei. Esecul in a implementa procedurile de securitate adecvate
poate avea un impact asupra utilizatorilor, calculatoarelor si
publicului general. Informatiile private, secretele companiei,
datele financiare, calculatoarele si detaliile de securitate nationala
sunt supuse riscului daca procedurile adecvate de securitate nu
sunt urmate.
sarcini:
Explicarea importantei securitatii.

Descrierea amenintarilor de securitate.
Identificarea procedurilor de securitate.
Identificarea tehnicilor comune de intretinere preventiva
pentru securitate.
Depanarea problemelor de securitate.
9.1 Explicarea importantei securitatii

Securitatea la nivel de PC si retea ajuta la mentinerea in functiune
a datelor si echipamentelor precum si la permiterea accesului
doar persoanelor autorizate. Tot personalul dintr-o organizatie ar
trebui sa acorde o prioritate ridicata elementelor de securitate
pentru ca oricine poate fi afectat de o infiltrare in sistemul de
securitate.
Furtul, pierderea, fortarea accesului in retea precum si
distrugerea fizica sunt cateva dintre modurile prin care se pot
aduce prejudicii la nivelul unei retele sau a unui PC. Defectiuni
sau pierderi de echipamente inseamna pierderi de productivitate.
Repararea si inlocuirea echipamentelor poate costa o companie
timp si bani. Utilizarea neautorizata a retelei poate expune
informatii confidentiale precum si poate reduce resursele retelei.
229
Un atac care afecteaza in mod intentionat un PC sau o retea poate

sa aduca si prejudicii la nivel de productie in organizatie. Masurile
de securitate implementate defectuos in retelele wireless
demonstreaza ca o legatura fizica nu este obligatorie pentru a
aparea un acces neautorizat in retea.
Printre primele responsabilitati ale unui tehnician se gasesc
elementele de securitate a datelor si retelei. Un client sau o
organizatie poate depinde de modul in care un tehnician
protejeaza datele si echipamentele. In general sarcinile vor fi ceva
mai dificile decat cele specifice majoritatii angajatilor. Este posibil
sa fie nevoie de repararea, reglarea sau instalarea de
echipamente. Este necesara cunoasterea metodelor de
configurare pentru a mentine reteaua sigura si in acelasi timp
disponibila celor care vor sa o acceseze. Tehnicianul trebuie sa
se asigure ca actualizarile si patch-urile sunt aplicate, un software
de tip anti-virus este instalat iar un sistem anti-spyware este
folosit. Este probabil sa fie nevoie ca utilizatorii sa primeasca un
instructaj privind metodele prin care se mentine un nivel de
securitate ridicat la nivel de PC.
9.2 Descrierea amenintarilor de securitate

Pentru a proteja cu succes calculatoarele si reteaua, un tehnician
trebuie sa inteleaga ambele tipuri de amenintari in domeniul
securitatii calculatoarelor:
La nivel fizic Evenimente sau atacuri ca furtul, defectarea,

distrugerea echipamentelor precum servere, switch-uri sau
sistemul de cablare.
La nivelul datelor Evenimente si atacuri ca inlaturarea,
coruperea, furtul de informatii precum si restrictionarea sau
permiterea accesului la informatii.
Amenintari de securitate pot aparea din interiorul sau exteriorul

unei organizatii, nivelul problemelor cauzate putand sa varieze
semnificativ:
Interne Angajatii au acces la date, echipamente si retea

o Atacuri intentionate reprezinta atacurile in care
angajatul doreste sa provoace pagube.
o Atacuri involuntare reprezinta atacurile in care
230
pagubele aduse datelor sau echipamentelor nu sunt

intentionate.
Externe Utilizatori din afara organizatiei care nu au acces
autorizat la date sau la resurse din cadrul retelei
o Nestructurate Atacatorii folosesc resursele
disponibile precum parole sau script-uri, pentru a
obtine accesul si a rula programe ce au ca scop
vandalizarea retelei
o Structurate Atacatorii se folosesc de cod pentru a
accesa sistemul de operare si diverse produse
software instalate
Pierderile sau distrugerile echipamentelor la nivel fizic pot fi

costisitoare, iar pierderea de date poate afecta serios imaginea si
reputatia companiei. Amenintarile asupra datelor se schimba
constant iar atacatorii gasesc mereu noi metode pentru a accesa
reteaua si a comite diverse ilegalitati.
Definirea virusilor, a viermilor (worms) si a troienilor

(Trojans).
Explicarea securitatii web.
Definirea conceptelor adware, spyware si grayware.
Explicarea Denial of Service (refuzul de a presta un serviciu).
Descrierea conceptelor de spam si ferestre de tip "popup".
Explicarea ingineriei sociale.
Explicarea atacurilor de tip TCP/IP.
Explicarea demontarii componentelor hardware si reciclarii
acestora.
9.2.1 Definirea virusilor, viermilor (Worms) si troienilor (Trojans)

Virusii de calculator sunt creati si trimisi intentionat de catre
atacatori. Un virus este atasat la mici bucati de cod de calculator,
software sau documente. Virusul actioneaza atunci cand
software-ul este rulat pe un calculator. Daca virusul se
raspandeste si la alte calculatoare, acele calculatoare ar putea
continua la randul lor la raspandirea virusului.
Un virus este un program scris cu intentia de a crea daune si
trimis de catre atacatori. Virusul este transferat la un alt calculator
231
prin intermediul e-mail-ului, transferului de fisiere si a mesageriei

instante. Virusul se ascunde prin atasarea la un fisier de pe
calculator. Cand fisierul este accesat, virusul se declanseaza si
infecteaza calculatorul. Un virus are puterea de a deteriora sau
chiar de a sterge fisierele de pe calculatorul dumneavoastra, de a
folosi e-mail-ul dumneavoastra pentru a se raspandi pe alte
calculatoare sau chiar de a sterge intrega unitate de hard disk.
Unii virusi pot fi extrem de periculosi. Cel mai periculos si
daunator virus este folosit pentru inregistrarea informatiilor
tastate. Acesti virusi pot fi folositi de atacatori pentru a aduna
informatii importante, cum ar fi parole si numerele cartilor de
credit. Virusii pot chiar distruge sau modifica informatiile de pe
un calculator. Virusii invizibili pot infecta un calculator si pot
ramane inactivi pana cand primesc o comanda de la atacator.
Un vierme (worm) este un program cu auto-replicare care este
daunator pentru retele. Un vierme foloseste reteaua pentru a-si
multiplica codul pe calculatoarele din retea, de cele mai multe ori
fara nici o interventie din partea utilizatorului. Acesta este diferit
de un virus pentru ca un vierme nu are nevoie sa se anexeze la un
program pentru a infecta un host. Chiar daca viermele nu
dauneaza datelor sau aplicatiilor de pe host, el este daunator
pentru retele deoarece consuma latimea de banda.
Un troian (Trojan) este teoretic un vierme. Troianul nu este nevoie
sa fie atasat la alte componente software. In schimb, o amenintare
de tip troian este ascunsa intr-un software care pare ca face un
lucru si de fapt face altul. Troienii sunt adesea deghizati in
software-uri utile. Programul troian se poate reproduce ca un
virus si se poate raspandi si la alte calculatoare. Deteriorarea
datelor dintr-un calculator si pierderile de informatii pot fi
semnificative. Este posibil sa fie nevoie de un tehnician pentru
efectuarea reparatiilor si angajatii pot pierde sau pot fi nevoiti sa
inlocuiasca date. Un calculator infectat ar putea trimite date
critice la concurenta si in acelasi timp ar putea infecta alte
calculatoare din retea.
Software-ul de protectie impotriva virusilor, cunoscut sub
denumirea de software anti-virus, este special conceput pentru a
detecta, dezactiva si elimina virusi, viermi, troieni inainte ca
acestia sa infecteze un calculator. Software-ul anti-virus devine
232
repede depasit si este responsabilitatea tehnicianului de a aplica

cele mai recente actualizari, patch-uri, precum si definitii ale
virusilor ca parte a unui program regulat de intretinere. Multe
organizatii stabilesc in scris o politica de securitate, precizand ca
angajatilor nu li se permite sa instaleze nici un software care nu
este oferit de catre companie. De asemenea organizatiile ii fac
constienti pe angajati de pericolele la care se expun atunci cand
deschid atasamentele e-mail-urilor care ar putea contine un virus
sau un vierme.
9.2.2 Explicarea securitatii web
Securitatea web este importanta deoarece foarte multa lume
viziteaza Word Wide Web in fiecare zi. Cateva din caracteristicile
care fac web-ul folositor si distractiv pot deasemenea sa-l faca
daunator unui calculator.
Instrumentele care sunt folosite pentru a face paginile web mai
puternice si versatile, dupa cum puteti vedea in Figura 1, pot de
asemenea sa faca calculatoarele mai vulnerabile la atacuri. Aici
sunt cateva exemple de instrumente web:
ActiveX Tehnologia creata de Microsoft pentru a controla

interactivitatea pe paginile web. Daca ActiveX ruleaza pe o
pagina, o aplicatie sau un mic program trebuie descarcat
pentru a avea acces la functionalitatea integrala.
Java Limbajul de programare care permite aplicatiilor sa
ruleze in interiorul unui browser web. Exemplele de aplicatii
includ un calculator sau un numarator.
JavaScript Limbaj de programare dezvoltat pentru a
interactiona cu codul sursa HTML pentru a crea site-uri web
interactive. Exemplele includ un banner care se roteste sau
o fereastra popup.
Atacatorii pot folosi oricare din aceste intrumente pentru a instala

un program intr-un calculator. Pentru protectia impotriva acestor
atacuri, majoritatea browser-elor au setari care obliga utilizatorul
calculatorului sa accepte descarcarea sau folosirea ActiveX-ului,
a Java sau a JavaScript-ului, dupa cum puteti observa in Figura 2
9.2.3 Definirea conceptelor adware, spyware si grayware

Adware-ul, spyware-ul si grayware-ul sunt in general instalate
233
intr-un calculator fara cunostinta utilizatorului. Aceste programe

colecteaza informatii stocate in calculator, schimba configuratia
calculatorului, deschid ferestre suplimentare pe calculator fara
consimtamantul utilizatorului.
Adware-ul este un software ce afiseaza publicitate pe calculatorul
dumneavoastra. Adware-ul este in general distribuit cu
programele descarcate de pe Internet. Cel mai adesea, adware-ul
este afisat intr-o fereastra pop-up. Ferestrele pop-up cu adware
sunt uneori dificil de controlat si deschid ferestre noi mai repede
decat utilizatorul le poate inchide.
Grayware-ul sau malware-ul este un fisier sau un program, altul
decat un virus, care este potential daunator. Multe atacuri
grayware sunt atacuri de tip phishing ce incearca sa convinga
cititorul sa ofere atacatorului acces la informatii personale fara ca
acesta sa stie. Pe masura ce completati un formular online, datele
sunt trimise la atacator. Grayware-ul poate fi inlaturat folosind
unelte de inlaturare spyware si adware.
Spyware-ul, un tip de grayware, este similar cu adware-ul. Acesta
este distribuit fara interventia si cunostinta utilizatorului. Odata
instalat, spyware-ul monitorizeaza activitatea calculatorului.
Spyware-ul transmite apoi aceasta informatie organizatiei
responsabile de lansarea spyware-ului.
Phishing-ul este o forma de inginerie sociala unde atacatorul
pretinde sa reprezinte o organizatie externa legitima, ca de
exemplu o banca. O potentiala victima este contactata prin e-mail.
Atacatorul este posibil sa ceara sa verifice informatii, ca de
exemplu parola sau username-ul, pentru a preveni presupuse
consecinte teribile ce pot aparea.
NOTA: Se intampla rar sa fie nevoie sa oferiti online informatii
personale sau financiare importante. Fiti suspicios. Folositi
serviciile postale pentru a schimba informatii importante.
9.2.
Explicarea atacului de tip Denial of Service
4
Denial of Service (DoS) este o forma de atac care interzice
utilizatorilor sa acceseze servicii standard precum un server de email sau web, pentru ca sistemul este ocupat sa raspunda unui
234
numar anormal de mare de cereri. DoS functioneaza prin

trimiterea unui numar suficient de mare de cereri astfel incat
serviciul cautat sa devina supraincarcat si sa cedeze.
Atacurile tipice de tip DoS includ:
Ping al mortii O serie de ping-uri repetate mai mari decat

cele normale care vor face sa cedeze calculatorul receptor.
E-mail-ul bomba O cantitate mare de mail bulk este
transmisa asfel incat sa suprasolicite serverul de mail si sa
impiedice utilizatorii normali sa acceseze serverul.
DoS distribuit (DDoS) este o alta forma care foloseste mai multe
calculatoare, numite zombi. Cu DDoS, intentia este sa se
obstructioneze sau sa se suprasolicite accesul la serverul tinta.
Calculatoarele de tip zombi aflate in diverse zone geografice fac
dificila descoperirea originii atacului.
9.2.5 Descrierea spam-ului si a ferestrelor de tip popup

Spam-ul, de asemenea cunoscut ca si junk mail, este un tip de email nesolicitat asa cum este prezentat in Figura 1. In cele mai
multe cazuri, spam-ul este folosit ca si metoda de publicitate. Cu
toate acestea, spam-urile pot fi folosite pentru a trimite link-uri
daunatoare sau cu un continut inselator, asa cum este prezentat
in Figura 2.
Cand este utilizat ca o metoda de atac, spam-ul poate include
link-uri catre un web site infectat sau un atasament care ar putea
infecta un computer. Aceste link-uri sau atasamente pot duce la o
multime de ferestre concepute pentru a capta atentia si care va
vor duce la site-uri publicitare. Acestea sunt numite ferestre
popup. Asa cum se arata in Figura 2, daca nu le controlam aceste
ferestre popup pot acoperi rapid ecranul utilizatorului si pot
impiedica efectuarea oricaror sarcini.
Multi anti-virusi si programe software de e-mail pot detecta
automat si sterge spam-ul din casuta postala. Unele spam-uri pot
trece de programe, asa ca uitati-va dupa cateva indicii des
intalnite:
Nici un subiect
Adresa incompleta
235
E-mail-uri generate de calculator
E-mail-uri de raspuns care nu au fost trimise de catre

utilizator
9.2.6 Explicarea ingineriei sociale (social engineering)

Un inginer social este un individ capabil sa obtina acces la un
echipament sau la o retea pacalind persoane pentru a i se oferi
informatiile de acces necesare. Adesea, inginerii sociali castiga
increderea unui angajat si il conving pe acesta sa divulge numele
de utilizator (username-ul) si parola.
Un inginer social poate sa para un tehnician care incearca sa
obtina intrarea intr-o incinta, dupa cum se poate observa in Figura
1. Odata intrat, inginerul social poate sa se uite pe furis la angajati
pentru a aduna informatii, poate cauta documente pe birouri cu
parole si numere de telefon atasate, sau sa obtina un fisier al
companiei cu adrese de e-mail.
Aici sunt cateva masuri de baza care va ajuta sa va protejati
impotriva ingineriei sociale:
Nu divulgati niciodata parola dumneavoastra

Verificati intotdeauna ID-ul unei persoane necunoscute
Restrictionati accesul vizitatorilor neasteptati
Escortati toti vizitatorii
Nu va pastrati nicoadata parola pe suprafata de lucru
Blocati-va calculatorul cand parasiti biroul dumneavoastra
Nu lasati pe nimeni sa va insoteasca cand treceti de o usa
care cere accesul cu card
9.2.7 Explicarea atacurilor de tip TCP/IP

TCP/IP este suita de protocoale folosita pentru a controla toate
comunicatiile de pe Internet. Din pacate, TCP/IP poate de
asemenea sa faca o retea vulnerabila la atacuri.
Unele dintre cele mai generale atacuri:
Traficul excesiv de pachete SYN (SYN flood) Deschide la

intamplare porturi TCP, incarcand echipamentul de retea
sau calculatorul cu o cantitate mare de cereri false, lucru ce
cauzeaza blocarea celorlalte sesiuni
DoS (Denial of Service) Trimite cantitati de cereri anormal
236
de mari unui sistem oprind accesul la servicii

DDoS-ul Foloseste "zombi" pentru a face originile
atacurilor DoS dificil de localizat
Spoofing Dobandeste accesul la resursele dispozitivelor
simuland ca este un calculator de incredere
Omul-din-mijloc (Man-in-the-Middle) Intercepteaza sau
introduce informatii false in traficul dintre doua host-uri
(calculatoare gazda)
Replay Foloseste programe ce capteaza pachete din retea
pentru a extrage nume de utilizatori (username-uri) si parole
ce vor fi folosite ulterior pentru obtinerea accesului
Coruperea DNS-ului (DNS Poisoning) Schimba

inregistrarile DNS ale unui sistem pentru a redirectiona
cererile catre servere false unde informatiile sunt
inregistrate
Explicarea demontarii componentelor hardware si a reciclarii
9.2.8
acestora
Deconstructia hardware reprezinta procesul prin care se elimina
date importante de pe componentele hard sau soft inainte de a fi
reciclate sau aruncate. Hard disk-urile trebuie sterse complet
pentru a evita o posibila recuperare a datelor folosind programe
specializate. Nu este de ajuns sa stergeti fisierele sau chiar sa
formatati hard disk-ul. Folositi programe terte pentru a suprascrie
in mod repetat datele astfel incat acestea sa devina inutilizabile.
Singura posibilitate care ne asigura ca datele nu pot fi recuperate
de pe hard disk este sa lovim cu atentie platanele cu un ciocan si
sa aruncam resturile.
Mediile de stocare, cum ar fi CD-urile si floppy disk-urile, trebuie

de asemenea distruse. Folositi o masina de tocat proiectata
pentru acest scop.
9.3 Identificarea procedurilor de securitate

Un plan de securitate trebuie utilizat pentru a determina modul de
actiune in cazuri critice. Politicile planului de securitate trebuie
actualizate constant pentru a reflecta ultimele amenintari la
adresa unei retele. Un plan de securitate cu proceduri clare este
baza ce trebuie urmarita de un tehnician. Planurile de securitate
trebuiesc revizuite anual.
237
Parte din procesul de a asigura securitatea este sa efectuati teste

pentru a determina zonele unde securitatea este slaba. Testele
trebuie efectuate cu regularitate. Noi amenintari apar zilnic.
Testarea regulata asigura detalii asupra oricaror slabiciuni
posibile in planul de securitate curent, ce trebuie indepartate.
Sunt mai multe niveluri de securitate intr-o retea, incluzand cel
fizic, wireless si al datelor. Fiecare nivel este supus atacurilor.
Tehnicianul trebuie sa inteleaga cum sa implementeze proceduri
de securitate pentru a proteja echipamentele si datele.
Explicarea componentelor necesare pentru o politica de

securitate locala standard.
Explicarea sarcinilor necesare protejarii echipamentului
fizic.
Descrierea modalitatii de protejare a datelor.
Descrierea tehnicilor de securitate ale retelelor fara fir

(wireless)
Explicarea componentelor necesare pentru o politica de
9.3.1
securitate locala standard
Chiar daca politicile de securitate locale pot varia de la o
organizatie la alta, exista cateva intrebari pe care orice organizatie
ar trebui sa le puna:
Ce bunuri au nevoie de protectie?

Care sunt posibilele amenintari?
Ce trebuie facut in cazul unei fisuri in sistemul de
securitate?
NOTA: PC-ul poate fi denumit si procesor sau UCP. In cadrul

acestui curs, termenul de UCP se va referi numai la chip-ul
microprocesorului.
O politica de securitate ar trebui sa descrie cum rezolva o
companie problemele de securitate:
Definirea unui proces pentru tratarea incidentelor de

securitate la nivel de companie
Definirea unui proces pentru auditarea sistemului de
238
securitate actual
Definirea unui cadru general de securitate pentru a
implementa securitatea retelei
Definirea comportamentelor permise
Definirea comportamentelor interzise
Descrierea evenimentelor ce trebuie memorate in log-uri si a
modului de stocare: Event Viewer, fisiere de log ale
sistemului sau fisiere de log de securitate
Definirea accesului la resursele din retea prin intermediul
permisiunilor la nivel de cont
Definirea metodelor de autentificare pentru acces la date:
nume de utilizator, parole, sisteme biometrice, smart carduri
9.3.2 Explicarea sarcinilor necesare protejarii echipamentului fizic

Securitatea fizica este la fel de importanta ca si securitatea
informatiilor. Cand un calculator cade in mainile atacatorilor,
informatiile sunt de asemenea furate.
Exista mai multe metode de a proteja din punct de vedere fizic
echipamentele, dupa cum puteti vedea in Figurile 1 si 2:
Controlul accesului la facilitati

Folosirea incuietorilor cu cablu pentru echipamente
Pastrarea camerelor de telecomunicatie incuiate
Fixarea echipamentelor cu suruburi de protectie
Folosirea unor carcase de securizare in jurul echipamentelor
Instalarea si etichetarea senzorilor, precum tag-uri pentru
identificarea frecventei radio (RFID), pe echipamente
Pentru accesul la facilitati exista mai multe masuri de protectie:
Carduri pentru a stoca informatiile utilizatorului, incluzand

nivele de acces
Conectori de tip Berg pentru conexiunea la o unitate de
discheta (floppy drive)
Senzori biometrici care identifica caracteristicile fizice ale
utilizatorului, precum amprentele sau retinele
Amplasarea unui paznic pentru asigurarea securitatii
Senzori, precum etichete RFID, pentru monitorizarea
echipamentului
239
9.3.3 Descrierea modalitatii de protejare a datelor

Valoarea echipamentelor fizice este deseori cu mult mai mica
decat valoarea datelor continute. Pierderea datelor importante ale
unei companii in fata competitorilor sau raufacatorilor poate fi
foarte costisitoare. Acest tip de pierderi poate cauza o lipsa de
incredere fata de companie si concedierea tehnicienilor
companiei care se ocupa de securitate. Pentru a proteja datele
exista mai multe metode de securitate care pot fi implementate.
Protejarea prin parola
Protejarea prin parola poate preveni accesul neautorizat la
continut, asa cum este prezentat in Figura 1. Atacatorii pot obtine
acces la date neprotejate din cadrul PC-urilor. Toate PC-urile ar
trebui sa fie protejate prin parole. Se recomanda 2 nivele de
protectie prin parole:
BIOS Se impiedica modificarea setarilor BIOS fara a

introduce parola corespunzatoare.
Autentificare Impiedica accesul neautorizat la retea.
Autentificarea in retea permite metode de inregistrare a

activitatilor in retea precum si permiterea sau interzicerea
accesului la resurse. Astfel se poate determina ce resurse sunt
accesate. In mod normal, administratorul de sistem defineste o
conventie de nume pentru username-uri la implementarea
autentificarii in retea. Un exemplu des intalnit pentru un username
este initiala prenumelui urmata de numele de familie. Este
recomandat sa se mentina o conventie de nume simpla pe care
angajati sa o poata memora usor.
Cand se atribuie parole, nivelurile de securitate trebuie sa fie
comparabile cu protectia necesara. O politica buna de securitate
trebuie implementata strict si trebuie sa includa dar nu sa se
limiteze la urmatoarele reguli:
Parolele ar trebui sa expire dupa o anumita perioada de

timp.
Parolele ar trebui sa fie o combinatie intre litere si cifre
astfel incat sa nu poata fi sparte usor.
Standardele de parole ar trebui sa interzica utilizatorilor sa
scrie parolele si sa le lase neprotejate de ochii vizitatorilor.
Trebuie definite regulile privind expirarea parolelor si
240
blocarea conturilor. Regulile privind blocarea conturilor se

aplica atunci cand o incercare nereusita a fost facuta in
scopul de a accesa sistemul sau cand s-a detectat o
schimbare specifica in configuratia sistemului.
Pentru a simplifica sistemul de administrare a securitatii, o
metoda buna este de a introduce utilizatorii in grupuri si apoi de a
atribui grupurilor anumite resurse. Prin aceasta metoda se
asigura schimbarea drepturilor de acces la resurse a utilizatorilor
dintr-o retea doar mutand-i intre diverse grupuri. Aceasta este o
metoda utila atunci cand este necesar sa se creeze conturi
temporare pentru vizitatori sau consultanti, carora li se poate
limita usor accesul la resurse
Criptarea datelor
Criptarea datelor foloseste coduri si cifruri. Traficul dintre resurse
si computerele din retea poate fi protejat de atacatorii care
monitorizeaza sau inregistreaza tranzactii prin implementarea
criptarii. Este foarte putin probabil sa se poata descifra date
capturate in timp util pentru a fi folosite.
Retelele Virtuale Private (VPN) folosesc criptarea pentru a proteja
datele. O conexiune de tip VPN permite unui utilizator la distanta
sa acceseze in siguranta resursele unei retele ca si cum ar fi legat
fizic la acea retea.
Protectia porturilor
Orice comunicatie care foloseste TCP/IP are asociat un numar de
port. HTTPS, de exemplu, foloseste in mod implicit portul 443. Un
firewall, asa cum este prezentat in Figura 2, este o metoda de a
proteja un PC de intruziune prin intermediul porturilor. Utilizatorul
poate controla tipul de date trimise catre un PC selectand ce
porturi sunt deschise si care sunt securizate. Datele transportate
intr-o retea poarta denumirea de trafic.
Backup al datelor
Procedurile de efectuare de backup-uri de date ar trebui incluse
intr-un plan de securitate. Datele pot fi pierdute sau deteriorate in
circumstante precum furt, erori ale echipamentelor sau dezastre
precum incendiu sau inundatii. Backup-ul datelor este una dintre
cele mai eficiente metode de protectie impotriva pierderilor de
date. In continuare sunt prezentate cateva elemente importante
241
privind backup-ul de date:
Frecventa backup-urilor Backup-urile de date pot dura

destul de mult. Uneori este mult mai usor sa se faca un
backup complet lunar sau saptamanal, iar apoi sa se faca
mai des backup-uri partiale ale datelor care au fost
modificate de la ultimul backup complet. Totusi, raspandirea
backup-urilor pe mai multe inregistrari creste durata
necesara restaurarii datelor.
Stocarea backup-urilor Backup-urile ar trebui transportate
la un sediu extern organizatiei pentru un nivel de securitate
sporit. Mediile de stocare cu datele de backup sunt
transportate la locatia externa organizatiei, zilnic,
saptamanal sau lunar asa cum este nevoie in companie.
Siguranta backup-urilor Backup-urile pot fi protejate cu
parole. Parolele trebuie sa fie introduse inainte de
restaurarea datelor de pe mediul de stocare.
Securitatea sistemului de fisiere

Toate sistemele de fisiere tin evidenta resurselor, insa numai
sistemele de fisiere cu jurnale pot inregistra logarile utilizatorilor
dupa data si timp. Sistemul de fisiere FAT 32, prezentat in figura
3, folosit in cateva versiuni ale Windows, nu are nici sisteme de
jurnale nici metode de criptare. Prin urmare, in situatiile in care
este nevoie de securitate ridicata se utilizeaza in general sisteme
de fisiere precum NTFS, intalnit la Windows 2000 si Windows XP.
Daca o securitate sporita este necesara, se pot rula anumite
utilitare precum CONVERT care sa permita imbunatatirea
sistemului de fisiere de la FAT 32 la NTFS. Procesul de conversie
este ireversibil. Este importanta definirea clara a scopurilor
inainte de a face tranzitia.
Descrierea tehnicilor de securitate ale retelelor fara fir
(wireless)
Din moment ce traficul este transmis prin unde radio in retelele
wireless, este usor pentru atacatori sa monitorizeze i sa atace
datele fara sa fie nevoie s se conecteze fizic la o retea. Atacatorii
dobandesc acces la o retea aflandu-se in raza de actiune a unei
retele wireless neprotejate. Un tehnician trebuie sa stie cum sa
configureze puncte de acces (access points) si placi de retea
9.3.4
242
wireless la un nivel corespunzator de securitate.

Cand instalati servicii pentru conexiunile wireless, ar trebui sa
aplicati imediat tehnici de securitate wireless pentru a preveni
accesul nedorit la retea, dupa cum puteti observa in Figura 1.
Punctele de acces wireless ar trebui configurate cu setari de baza
pentru siguranta care sa fie compatibile cu securitatea retelei
existente.
Un atacator poate accesa informatiile ce sunt transmise prin
semnale radio. Un sistem de criptare wireless poate fi folosit
pentru a preveni captarea i utilizarea datelor, codand informatia
ce este trimisa. Ambele terminale ale fiecarei legaturi trebuie sa
foloseasca aceleasi standarde de criptare. Figura 2 ilustreaza
nivelele de securitate descrise aici:
Wired Equivalent Privacy prima generatie de standarde ale

securitatii pentru conexiuni wireless. Atacatorii au
descoperit repede faptul ca spargerea criptarii de tip WEP
era usor de realizat. Cheile de criptare folosite pentru a
codifica mesajele pot fi detectate monitorizand programe.
Odata ce cheile au fost obtinute, mesajele pot fi decodificate
cu usurinta.
Wi-Fi Protected Access (WPA) o versiune imbunatatita a
WEP-ului. A fost creat ca o solutie temporara pana cand
802.11i (un nivel de securitate pentru sistemele wireless) a
fost implementat complet. Acum ca 802.11i a fost omologat,
a fost lansat WPA2. Acesta acopera intregul standard
802.11i.
Lightweight Extensible Authentication Protocol (LEAP)
numit si EAP-Cisco este un protocol de securitate pentru
conexiuni wireless creat de Cisco pentru a acoperi
neajunsurile WEP-ului si WPA-ului. LEAP este o alegere
buna cand folosim echipamente Cisco impreuna cu sisteme
de operare precum Windows si Linux.
Wireless Transport Layer Security (WTLS) este un nivel de

securitate folosit de dispozitivele mobile ce utilizeaza Wireless
Applications Protocol (WAP - Protocolul pentru Aplicatii Fara Fir).
Dispozitivele mobile nu detin foarte multa latime de banda libera
pe care sa o dedice protocoalelor de securitate. WTLS-ul a fost
proiectat pentru a oferi securitate dispozitivelor WAP intr-o
243
maniera eficienta din punct de vedere al ocuparii latimii de banda.

Identificarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru
securitate
Securitatea este un proces si o tehnologie in continua schimbare.
Noi vulnerabilitati sunt descoperite in fiecare zi. Atacatorii sunt in
continua cautare de noi metode care sa fie folosite in atacuri.
Producatorii de software trebuie sa creeze si sa publice in mod
regulat noi patch-uri pentru a corecta defectele si vulnerabilitatile
produselor. Daca un calculator este lasat neprotejat de catre un
tehnician, un atacator poate sa obtina usor acces la el.
Calculatoarele neprotejate de pe Internet pot fi infectate in cateva
minute.
9.4
Din cauza schimbarilor permanente ale amenintarilor de

securitate, un tehnician trebuie sa inteleaga modul de instalare a
patch-urilor si actualizarilor. De asemenea, trebuie sa fie capabil
sa recunoasca aparitia unor noi actualizari si patch-uri. Unii
producatori realizeaza actualizari in aceeasi zi in fiecare luna, dar
in acelasi timp trimit actualizari critice atunci cand este necesar.
Alti producatori furnizeaza servicii de actualizare automata care
updateaza produsul software de fiecare data cand calculatorul
este pornit, sau trimit notificari prin e-mail cand un nou patch sau
o noua actualizare este lansata.
Explicarea modului de actualizare a semnaturilor softwareurilor anti-virus si anti-spyware.
Explicarea modului de instalare a pachetelor de servicii si a

patch-urilor de securitate pentru sistemul de operare.
Explicarea modului de actualizare a semnaturilor software9.4.1
urilor anti-virus si anti-spyware
Amenintarile de securitate ale diferitelor tipuri de virusi sunt
intotdeauna prezente. Atacatorii cauta in mod constant noi
modalitati de infiltrare in calculatoare si retele. Deoarece sunt
dezvoltati intotdeauna noi virusi, securitatea software-ului trebuie
sa fie continuu imbunatatita. Acest proces poate fi efectuat
automat, dar un tehnician trebuie cunoasca modul manual de
244
actualizare a oricarui tip de software de protectie si a oricaror

aplicatii ale clientilor.
Programele de identificare a virusilor, spyware-urilor si adwareurilor cauta tipare in codul programat al software-ului dintr-un
calculator. Aceste tipare sunt stabilite prin examinarea virusilor
care sunt descoperiti pe internet sau in LAN-uri. Aceste tipare de
cod sunt denumite semnaturi. Producatorii de software de
protectie compileaza semnaturile in tabele de definire a virusilor.
Pentru a updata fisierele semnatura pentru software-ul de
spyware si anti-virus, mai intai verificati daca fisierele semnatura
sunt cele mai recente. Aceasta se poate face accesand optiunea
"About" a software-ului de protectie, sau lansand instrumentul de
actualizare al software-ului de protectie. Daca la cele mai multe
dintre software-urile de protectie fisierele semnatura sunt
expirate, incercati sa le reactualizati manual accesand optiunea
"Update Now".
Intotdeauna ar trebui sa descarcati fisierele semnatura de pe
pagina de internet a producatorului, pentru a va asigura ca
update-ul este autentic si nu virusat. Acest lucru poate solicita
serios pagina de internet a producatorului, in special cand noi
virusi sunt pusi in circulatie. Pentru a evita crearea unui trafic
intens pe un singur site web, o parte dintre producatori distribuie
fisiere semnatura pentru a fi descarcate pe multe asemenea siteuri. Aceste site-uri folosite pentru descarcare sunt denumite
mirrors(oglinzi).
ATENTIE: Cand descarcati fisierele semnatura de pe un
asemenea site(mirror), asigurati-va ca acesta este legitim. Folositi
intotdeauna legaturile catre site-uri mirror aflate pe site-ul web al
producatorului.
Explicarea modului de instalare a pachetelor de servicii si a
patch-urilor de securitate pentru sistemul de operare
Virusii si viermii pot fi eliminati cu dificultate dintr-un calculator.
Instrumente software sunt necesare pentru a elimina virusii si
pentru a repara codul calculatorului pe care virusul l-a modificat.
Aceste instrumente sunt furnizate de producatorii sistemelor de
operare si de companiile producatoare de software de securitate.
Asigurati-va ca descarcati aceste intrumente de pe un site legitim.
9.4.2
245
Producatorii de sisteme de operare si aplicatii software pot

furniza actualizari de cod numite patch-uri care impiedica virusii
nou descoperiti sau viermii de retea sa efectueze un atac reusit.
Periodic, producatorii combina patch-urile si actualizarile intr-o
aplicatie de actualizare completa numita pachet de servicii
(service pack). Multe atacuri devastatoare ale virusilor ar putea sa
fie mai putin grave daca mai multi utilizatori ar descarca si instala
cele mai recente pachete de servicii.
Sistemul de operare Windows de obicei verifica site-ul de
actualizari ale Windows-ului pentru actualizari de inalta prioritate
care pot proteja calculatorul de cele mai recente amenintari de
securitate. Aceste actualizari pot include actualizari de securitate,
actualizari critice, precum si pachete de servicii (service packs).
In functie de setarea pe care o alegeti, Windows descarca si
instaleaza automat orice actualizari de inalta prioritate de care
calculatorul are nevoie, sau va anunta ca aceste actualizari devin
disponibile.
Actualizarile trebuie instalate, nu doar descarcate. Daca folositi
setarea Automatic puteti programa ziua si ora. Altfel, noile
actualizari sunt instalate la 3 A.M. (dimineata) in mod implicit. In
cazul in care calculatorul este oprit in timpul unei actualizari
programate , acestea se instaleaza urmatoarea data cand pornim
calculatorul. De asemenea puteti alege ca Windows-ul sa va
anunte cand o noua actualizare este disponibila si sa instalati
dumneavoastra actualizarea.
Urmati pasii din Figura 1 pentru a actualiza sistemul de operare
cu un pachet de servicii (service pack) sau cu un patch de
securitate.
9.5 Depanarea problemelor de securitate

Procesul de depanare este folosit pentru a ajuta la rezolvarea
problemelor de securitate. Aceste probleme se intind de la cele
simple, precum prevenirea unei persoane sa se uite peste umarul
dumneavoastra, la cele mai complexe, precum inlaturarea
manuala a fisierelor infectate. Folositi pasii de depanare ca un
ghid care sa va ajute la diagnosticarea si repararea problemelor.
246
9.5.1 Trecerea in revista a procesului de depanare

Tehnicienii de calculatoare trebuie sa fie capabili sa analizeze o
amenintare de securitate si sa determine cea mai potrivita metoda
pentru a proteja bunurile si a repara pagubele. Acest proces se
numeste depanare.
Dupa ce discutati cu clientul ar trebui sa verificati problemele
evidente. Figura 3 listeaza problemele care se aplica laptop-urilor.
solutii rapide. Figura 4 listeaza cateva solutii rapide pentru
problemele laptop-urilor.
Daca solutiile rapide nu corecteaza problema, este timpul sa
adunati informatii din calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri
de a aduna informatii despre problema de la laptop.
In acest moment veti avea destule informatii pentru a evalua
prezinta resursele pentru solutiile posibile.
Dupa ce ati rezolvat problema, prezentati solutia clientului. Figura
7 prezinta o lista de sarcini necesare pentru a termina acest pas.
9.5.2 Identificarea problemelor si a solutiilor comune

Problemele calculatoarelor pot fi hardware, software, de
conectivitate sau o combinatie a celor trei. Puteti rezolva anumite
tipuri de probleme mai des decat alte tipuri de probleme. Figura 1
prezinta o diagrama a celor mai frecvente probleme de securitate
si solutiile acestora.
Foaia de lucru este proiectata pentru a consolida abilitatile
247
dumneavoastra de comunicare pentru a verifica informatiile de la

client.
9.6 Rezumat
In acest capitol s-au discutat problemele de securitate si de ce
este important sa se protejeze echipamentele dintr-un computer,
retelele si datele. Amenintarile, procedurile si intretinerea
preventiva legate de securitatea datelor precum si cea fizica sunt
descrise pentru a va ajuta sa va mentineti echipamentele si datele
in siguranta. Securitatea protejeaza PC-urile, echipamentele de
retea si datele de la pierderi si pericole fizice. Urmatoarele
concepte sunt dintre cele mai importante de retinut din acest
capitol:
Amenintarile de securitate pot veni din interiorul sau din

exteriorul unei companii.
Virusii si viermii informatici sunt principalele tipuri de
amenintari asupra datelor.
Se recomanda dezvoltarea si mentinerea unui plan de
securitate pentru a proteja atat datele cat si echipamentele
de la pierderi.
Mentineti sistemele de operare si aplicatiile la zi si securizate

cu actualizari si pachete de servicii.
CAPITOLUL X:APTITUDINI DE COMUNICARE
10.0 Introducere
Care este relatia dintre aptitudinea de comunicare si cea de
depanare? Ca si tehnician, nu numai ca veti repara calculatoare
dar veti interactiona si cu oamenii. De fapt, in depanare este la fel
de important sa comunicati cu un client, precum este nevoie sa
aveti cunostinte despre cum se repara un calculator. In acest
capitol, veti invata sa folositi aptitudinile de comunicare cu
aceeasi incredere cu care manevrati o surubelnita.
Dupa parcurgerea acestui capitol veti putea indeplini urmatoarele
obiective:
Explicarea relatiei dintre comunicare si procesul de

depanare.
Descrierea aptitudinilor bune de comunicare si a
248
comportamentului profesional.
Explicarea aspectelor etice si legale privind lucrul cu
tehnologia calculatoarelor.
Descrierea mediului dintr-un centru de apel si a
responsabilitatilor tehnicianului.
10.1 Explicarea relatiei dintre comunicare si procesul de depanare

Ganditi-va la un moment in care a trebuit sa sunati o persoana de
la service pentru a va repara ceva. Ati avut impresia ca este o
urgenta? Ati apreciat cand persoana de la service a fost simpatica
si entuziasta? Poate ati avut o experienta neplacuta cu persoana
de la service. V-ati gandit sa sunati inca o data aceeasi persoana
pentru a repara o alta problema?
Aptitudinile bune de comunicare vor spori aptitudinile de
depanare ale unui tehnician. Ambele aptitudini necesita timp si
experienta pentru a se dezvolta temeinic. Pe masura ce
cunostintele dumneavoastra despre hardware, software si
sisteme de operare cresc, abilitatea de a determina rapid care
este problema si de a gasi o solutie se va imbunatati. Acelasi
principiu se aplica si pentru a va dezvolta abilitatile de
comunicare. Cu cat veti practica mai mult abilitatile de
comunicare, cu atat veti deveni mai eficient in relatia cu clientii.
Un tehnician bine informat, care foloseste bune abilitati de
comunicare va fi intotdeauna solicitat pe piata de munca.
Pentru a depana un calculator, va trebui sa aflati detaliile
problemei de la client. Majoritatea persoanelor care au nevoie de
repararea unei probleme a calculatorului simt, probabil, o stare de
stres. Daca stabiliti o buna comunicare cu clientul, acesta se mai
poate relaxa putin. Un client relaxat va fi capabil sa va dea
informatiile de care aveti nevoie pentru a determina sursa
problemei, pentru ca apoi sa o puteti rezolva.
Discutia deschisa cu clientul este de obicei primul pas facut in
rezolvarea problemei calculatorului. Ca si tehnician, veti avea de
asemenea acces la diferite instrumente de comunicare si
cercetare. Toate aceste resurse pot fi folosite pentru a culege
informatii utile pentru procesul de depanare.
Descrierea aptitudinilor bune de comunicare si a
10.2
comportamentului profesional
Fie ca discutati cu un client la telefon sau in persoana, este
249
important sa comunicati bine si sa va prezentati profesional.

Profesionalismul si bunele calitati de comunicare va vor spori
credibilitatea in fata clientului.
Limbajul corpului dumneavoastra poate fi vazut de catre client.
Un client poate auzi suspinele dumneavoastra si poate simti cand
sunteti ironic, chiar si la telefon. In schimb, clientii pot
deasemenea simti ca dumneavoastra zambiti in timp ce vorbiti cu
ei la telefon. Majoritatea tehnicienilor din centrele de relatii cu
clientii folosesc o oglinda la birou pentru a-si urmari expresia
fetei.
Tehnicienii de succes isi controleaza propriile reactii si emotii de
la apelul unui client la altul. O regula buna, care ar trebui urmata
de toti tehnicienii, este aceea ca un nou apel reprezinta un nou
inceput. Niciodata sa nu va purtati frustrarea de la un apel la
celalalt.
Determinarea problemei calculatorului clientului.

Afisarea unui comportament profesional fata de client.
Focalizarea atentiei clientului asupra problemei in timpul
apelului.
Folosirea unei etici corespunzatoare in comunicarea prin
intermediul Internetului (netiquette).
Implementarea tehnicilor de administrare a timpului si
stresului.
Observarea documentelor de tip SLA (Service Level
Agreements).
Respectarea politicilor companiei.
10.2.1 Determinarea problemei calculatorului clientului

Una dintre primele sarcini ale tehnicianului este aceea de a
determina tipul problemei pe care clientul o intampina.
Amintiti-va aceste trei reguli la inceputul conversatiei
dumneavoastra:
Fiti informat Adresati-va clientului pe nume

Raportati-va la client Comunicati concis pentru a crea o
conexiune unu-la-unu cu clientul dumneavoastra
250
Fiti intelegatori Determinati nivelul de cunostinte al

clientului despre calculator pentru a sti cum sa comunicati
eficient cu acesta
Pentru a face toate acestea, trebuie sa exersati tehnici de

ascultare activa. Permiteti-i clientului sa va spuna intreaga
poveste. In timp ce clientul va explica problema, ocazional
strecurati mici cuvinte sau propozitii, cum ar fi "Inteleg", "Da",
"Pricep" sau "In ordine". Acest comportament ii arata clientului
ca sunteti acolo si ca il ascultati. Nu este acelasi lucru cu
intreruperea clientului pentru a pune o intrebare sau pentru a face
o afirmatie.
Un tehnician nu ar trebui sa intrerupa clientul pentru a pune o
intrebare sau pentru a face o afirmatie. Acest lucru este
necuviincios, nepoliticos si creaza tensiune. De multe ori intr-o
conversatie, va puteti trezi ca va ganditi deja la ceea ce o sa
spuneti inainte ca cealalta persoana sa termine de vorbit. Cand
faceti acest lucru, nu ascultati cu adevarat. Ca si exercitiu,
incercati sa ascultati cu atentie cand ceilalti vorbesc si lasati-i sa
isi termine ideile.
Dupa ce ati ascultat explicatia intregii probleme de la client,
clarificati ceea ce acesta tocmai a spus. Aceasta il va convinge pe
client ca ati auzit si inteles situatia. O buna practica este sa
parafrazati explicatia clientului incepand cu: "Dati-mi voie sa vad
daca am inteles ce mi-ati spus...." Aceasta este o metoda eficienta
care ii arata clientului ca ati ascultat si ca sunteti preocupat de
problemele acestuia.
Dupa ce ati asigurat clientul ca intelegeti problema, va trebui
probabil sa puneti cateva intrebari in continuare. Asigurati-va ca
puneti intrebari pertinente. Nu puneti intrebari la care clientul a
raspuns deja in momentul in care va descria problema. Acest
lucru doar il va irita pe client si ii va demonstra ca nu l-ati
ascultat.
Intrebarile puse dupa povestea clientului ar trebui sa fie intrebari
cu variante limitate de raspuns, concentrate pe informatiile pe
care le-ati adunat deja. Intrebarile cu variante limitate de raspuns
ar trebui sa fie focalizate pe obtinerea unor informatii specifice.
Clientul ar trebui sa fie capabil sa raspunda cu un simplu "da"
sau "nu", sau cu un raspuns concret, cum ar fi "Windows XP
251
Pro". Folositi toate informatiile pe care le-ati adunat de la client

pentru a completa ordinul de munca.
10.2.2 Afisarea unui comportament profesional cu clientul
Cand relationati cu clientii, trebuie sa fiti profesionisti in toate
aspectele legate de rolul dumneavoastra. Trebuie sa tratati clientii
cu respect si sa le acordati cea mai mare atentie. Cand sunteti la
telefon, asigurati-va ca stiti cum sa puneti apelul unui client pe
"hold" (in asteptare), precum si modul de a transfera un client fara
a pierde apelul. Este important modul in care va comportati in
timpul unui apel si responsabilitatea dumneavoastra este de a
ajuta clientul sa se concentreze asupra problemei si sa o
comunice astfel incat sa aveti posibilitatea de a o rezolva.
Fiti optimist atunci cand comunicati cu clientul. Comunicati-i
clientului ceea ce puteti face. Nu va axati pe ceea ce nu puteti
face. Fiti pregatit sa explicati modalitati alternative in care puteti
sa-l ajutati, precum informatii trimise prin e-mail, instructiuni pas
cu pas trimise prin fax sau folosirea software-ului pentru control
de la distanta (remote) in rezolvarea problemei. Clientii isi vor da
seama repede daca sunteti interesat in a-i ajuta.
Figura 1 descrie procesul pe care trebuie sa-l urmati inainte de a
pune un client pe "hold" (in asteptare). In primul rand, lasati
clientul sa termine de vorbit. Apoi, explicati clientului faptul ca
trebuie sa-l puneti pe "hold" si cereti-i permisiunea pentru a face
acest lucru. In momentul in care clientul este de acord sa fie pus
in asteptare, multumiti-i. Spuneti clientului dumneavoastra ca veti
lipsi doar cateva minute si explicati-i ce anume veti face in acel
timp.
Figura 2 descrie procesul de transfer al unui apel. Urmariti acelasi
proces pentru transferul unui apel ca atunci cand puneti apelul
unui client in asteptare. Lasati clientul sa termine de vorbit si apoi
explicati-i motivul pentru care trebuie sa transferati apelul. Cand
clientul este de acord sa transferati apelul, comunicati-i numarul
de telefon la care ii veti face transferul. Trebuie sa-i comunicati
noului tehnician numele dumneavoastra, numele clientului pe care
il transferati si numarul de ordine al acestuia.
Cand colaborati cu clientii, uneori este mai usor de explicat ceea
ce nu trebuie sa faceti dumneavoastra. Observati urmatoarea lista
252
cu lucruri care nu trebuie sa le faceti cand discutati cu un client:
Evitati minimizarea problemelor clientului

Evitati folosirea jargonului, abrevierilor si acronimelor
Evitati o atitudine sau un ton negativ al vocii
Evitati sa va certati cu clientii sau sa deveniti defensiv
Evitati sa deveniti critic, insultator sau sa va adresati
clientului intr-un mod neadecvat
Evitati intreruperile cand vorbiti cu clientii
Evitati pauzele inutile si bruste
Evitati transferurile fara sa explicati rolul acestora si fara a
obtine consimtamantul clientului
Evitati remarcile negative catre client despre alti tehnicieni
Una dintre responsabilitatile dumneavoastra este mentinerea atentiei

clientului asupra problemei in timpul convorbirii. Cand focalizati atentia
clientului asupra problemei, acest lucru va permite sa controlati
convorbirea. Astfel veti folosi eficient timpul dumneavoastra si al clientului
pentru a rezolva problema. Nu luati nici un comentariu facut de client ca pe
un atac personal si nu va razbunati folosind comentarii sau critici. Daca va
pastrati calmul, veti gasi o solutie la problema ramanand concentrat asupra
convorbirii.
Cum exista mai multe tipuri de probleme cu calculatorul, exista si diferite
tipuri de clienti, exact cum este aratat in Figura 1. Lista de mai jos a tipurilor
de clienti-problema nu este completa si deseori un client poate afisa o
combinatie a acestor trasaturi. Va trebui sa recunoasteti care sunt
trasaturile pe care clientul dumneavoastra le expune. Recunoscand aceste
trasaturi de caracter veti putea sa conduceti conversatia in consecinta.
Clientii vorbareti
Un client vorbaret discuta despre orice cu exceptia problemei pentru care a
sunat. Clientii folosesc adesea convorbirea telefonica ca si o oportunitate
de a socializa. Poate fi dificil sa concentrati atentia unui client vorbaret
asupra problemei.
Clientii nepoliticosi
Un client nepoliticos se plange in timpul convorbirii si adesea face
comentarii negative despre produs, serviciile oferite si despre tehnician.
Acest tip de client este adesea insultator si necooperant si se simte jignit
foarte usor.
253
Clientii nervosi
Un client nervos vorbeste tare in timpul convorbirii si adesea incearca sa
vorbeasca atunci cand tehnicianul explica. Clientii nervosi sunt de obicei
frustrati pentru ca au o problema si suparati pentru ca au sunat pe cineva
sa le rezolve problema.
Clientii inteligenti
Un client inteligent doreste sa discute cu un tehnician care are aceeasi
experienta in calculatoare ca si el. Acest tip de client incearca sa controleze
convorbirea si nu doreste sa discute cu un tehnician de nivel 1.
Clientii lipsiti de experienta
Un client lipsit de experienta are dificultati in a explica problema. Acesti
clienti nu sunt de obicei capabili sa urmeze instructiunile corect si nici sa
comunice erorile cu care se confrunta.
Folosirea unei etici corespunzatoare atunci cand comunicati prin
intermediul Internetului (netiquette)
Ati citit vreodata vreun blog unde 2 sau 3 membri nu mai discuta
problema ci pur si simplu se insulta? Astfel de conversatii sunt
denumite "flame wars" ("razboaie de foc") si apar in blog-uri sau
in discutii pe baza de e-mail. V-ati intrebat vreodata daca ei si-ar
permite sa-si spuna aceste lucruri fata in fata? Poate ati primit un
e-mail care nu a avut nici un salut sau a fost scris n ntregime cu
majuscule. Cum v-ati simtit in timp ce citeati acel mesaj?
10.2.4
Ca si tehnician trebuie sa fiti un profesionist atunci cand

comunicati cu clientii. Pentru comunicarea prin e-mail sau text,
exista un set de reguli de eticheta personala si oficiala numit
Netiquette.
In plus fata de regulile Netiquette, mai sunt reguli generale care
se aplica tuturor interactiunilor online cu clientii si colegii
dumneavoastra:
Amintiti-va ca lucrati cu oameni.

Adoptati aceleasi standarde de comportament pe care le
urmati in viata reala.
Sa stiti unde va aflati in cyberspace (spatiu virtual).
Respectati timpul si latimea de banda a altor persoane.
Impartasiti-va cunostintele.
Nu va angajati in discutii de tipul "flame wars".
Respectati intimitatea altor persoane.
254
Iertati greselile altor persoane.
Lista de mai sus nu este completa. La ce alte reguli generale de

comunicare online va puteti gandi?
Implementarea unei tehnici de administrare a timpului si
10.2.5
stresului
Ca si tehnician, sunteti o persoana foarte ocupata. Este foarte
important pentru bunastarea dumneavoastra sa folositi tehnicile
de administrare a timpului si stresului.
Ergonomia spatiului de lucru
Ergonomia spatiului de lucru te poate ajuta sa iti faci treaba sau o
poate face mai dificila. Deoarece puteti petrece cea mai mare
parte din zi in spatiul de lucru, fiti sigur ca biroul este bine
organizat, la fel ca in Figura 1. Sa aveti castile si telefonul intr-o
pozitie in care sunt atat usor de gasit cat si usor de folosit.
Scaunul dumneavostra ar trebui potrivit la o inaltime confortabila.
Potriviti ecranul calculatorului la un unghi confortabil astfel incat
sa nu fiti nevoit sa inclinati capul in sus sau in jos pentru a vedea.
Fiti sigur ca tastatura si mouse-ul sunt deasemenea intr-o pozitie
confortabila pentru dumneavoastra. Nu trebuie sa va indoiti
incheietura mainii pentru a scrie. Daca este posibil incercati sa
evitati orice distragere externa precum zgomotul.
Administrarea timpului
Pentru administrarea timpului este important sa va stabiliti
activitatile prioritare. Fiti sigur ca urmati cu constiinciozitate
politica companiei. Politica companiei poate stabili ca
dumneavoastra trebuie sa preluati apelurile in stare de urgenta,
chiar daca solutionarea lor poate fi dificila. Un apel in stare de
urgenta inseamna ca server-ul nu functioneaza si ca un birou
intreg sau o companie asteapta ca problema sa fie rezolvata
pentru a putea relua activitatea.
Daca trebuie sa sunati inapoi un client, asigurati-va ca sunati intrun timp foarte scurt fata de apelul precedent. Pastrati o lista a
clientilor sunati si verificati lista in momentul in care s-au incheiat
aceste apeluri. Facand asta va veti asigura ca nu ati uitat nici un
client.
Cand lucrati cu multi clienti, nu oferiti clientilor favoriti servicii
mai rapide si mai bune. Cand verificati lista de apeluri, nu preluati
doar apelurile usoare ale clientilor. Vizualizati Figura 2 pentru a
255
vedea o lista de apeluri ale clientilor. Nu preluati apelul unui alt

tehnician in afara cazului in care acesta va da permisiunea de a o
face.
Administrarea stresului
Pentru administrarea stresului, incercati sa va reculegeti intre
apelurile clientilor. Fiecare apel este independent de celalalt, iar
dumneavostra nu ar trebui sa transmiteti frustrarea de la un apel
la altul.
Veti fi nevoit sa faceti cateva activitati fizice pentru a va elibera de
stres. Ar trebui sa va ridicati si sa faceti o scurta plimbare. Faceti
cateva miscari simple de intindere sau strangeti in mana o minge
anti-stres. Luati o pauza daca puteti si incercati sa va relaxati.
Atunci veti fi pregatit sa raspundeti la urmatoarele apeluri ale
clientilor intr-un mod eficient.
Figura 3 va arata cum sa va relaxati. Puteti sa va ganditi si la alte
activitati care pot reduce stresul la lucru?
10.2.6 Observarea Intelegerilor Legale de Servicii (SLAs)
Cand lucrati cu clientii, este important sa va conformati cu
documentele de tip SLA(Service Level Agreements) ale acestora.
Un SLA este un contract care defineste asteptarile dintre o
organizatie si serviciile furnizorului pentru a asigura un nivel de
suport convenit. Ca angajat al unei companii de servicii, sarcina
dumneavoastra este de sa respectati SLA-ul pe care il aveti cu
clientul. Priviti cu atentie la cateva sectiuni standard intalnite intrun SLA dand click in interiorul cercurilor din Figura 1.
Un SLA este un acord legal care contine responsabilitati si
angajamente ale tuturor partilor implicate. O parte din continutul
unui SLA include de obicei urmatoarele:
Timpul de raspuns garantat (de obicei bazat pe tipul de apel

si nivelul acordului de servicii)
Echipamentul si/sau programele software care vor fi
suportate
Unde vor fi furnizate serviciile
Intretinere preventiva
Diagnosticare
Disponibilitatea partilor componente (parti echivalente)
Costuri si penalitati
256
Timpul disponibil pentru servicii (de exemplu, 24X7; de luni

pana vineri, de la 8 am pana la 5 pm EST; si asa mai departe)
Pot fi si exceptii intr-un SLA. Asigurati-va ca firma dumneavoastra

urmeaza regulile in detaliu. Unele exceptii pot include abilitatea
clientului de a imbunatati nivelul de serviciu, sau abilitatea de
redirectionare pentru revizuire la nivel de management.
Redirectionarea la nivel de management ar trebui sa fie rezervata
pentru situatii speciale. De exemplu, un client vechi sau un client
dintr-o companie foarte mare poate avea o problema care nu se
incadreaza in parametrii declarati in SLA-ul serviciilor companiei
dumneavoastra. In aceste cazuri, management-ul dumneavoastra
poate alege sa sprijine clientul din motive referitoare la relatia cu
clientii.
Va puteti gandi la alte circumstante in care ar fi o idee buna sa
redirectionati un apel catre management?
10.2.7 Urmarea politicilor afacerii
Ca tehnician, trebuie sa fiti constient de toate politicile companiei
raportate la cererile clientilor. Nu trebuie sa faceti promisiuni unui
client pe care nu puteti sa le respectati. Trebuie de asemenea sa
detineti o buna intelegere a tuturor regulilor care controleaza
angajatii.
Reguli la apelul clientului
Urmatoarele reguli sunt exemple de reguli specifice pe care un
centru de relatii cu clientii (call-center) le poate avea pentru a
gestiona apeluri ale clientilor:
Timpul maxim pentru un apel (Exemplu: 15 minute)

Timpul maxim pentru un apel in asteptare (Exemplu: trei
minute)
Numarul de apeluri pe zi (Exemplu: minim 30)
Reguli privind trecerea apelurilor catre alti tehnicieni
(Exemplu: Doar atunci cand este absolut necesar si nu fara
permisiunea tehnicianului)
Reguli privind ceea ce puteti sau nu puteti promite clientului
(Pentru mai multe detalii puteti vedea SLA-ul clientilor).
Cand trebuie sa urmati SLA-ul si cand sa redirectionati
clientul catre management
Reguli pentru angajatii unui centru de relatii cu clientii (call-
257
center)
Exista, de asemenea, si alte reguli pentru a acoperi activitatile
generale zilnice ale angajatilor:
Sositi la locul dumneavoastra de munca suficient de

devreme pentru a fi pregatit, de obicei cu aproximativ 15-20
de minute inainte de primul apel.
Nu depasiti numarul permis de pauze si lungimea acestora.
Nu luati o pauza sau mergeti la masa de pranz daca exista
un apel in asteptare.
Nu luati o pauza sau mergeti la masa in acelasi timp cu
ceilalti tehnicieni (grupati pauzele intre tehnicieni).
Nu lasati in curs de asteptare un apel pentru a lua o pauza
sau a merge la masa de pranz.
Asigurati-va ca alt tehnician este disponibil daca
dumneavoastra trebuie sa plecati.
Daca nu este disponibil nici un alt tehnician, verificati
impreuna cu clientul pentru a vedea daca il puteti suna din
nou mai tarziu, eventual dimineata.
Nu aratati favoritism anumitor clienti.
Nu preluati apelurile altui tehnician fara permisiune.
Nu vorbiti negativ despre capacitatile altui tehnician.
Puteti sa va ganditi la alte reguli care ar putea sa se aplice intr-un

centru de relatii cu clientii (call-center)?
Explicarea aspectelor etice si legale privind lucrul cu tehnologia
10.3
calculatoarelor
Cand se lucreaza cu clientii si cu echipamentele acestora, exista
cateva deprinderi etice generale si norme legale care ar trebui
respectate. De obicei, aceste deprinderi si reguli se suprapun.
Deprinderi etice
Ar trebui sa aveti intotdeauna respect pentru clientii
dumneavoastra, la fel si pentru proprietatea lor. Proprietatea
include orice informatii sau date care pot fi accesate. Asemenea
informatii sau date includ oricare dintre urmatoarele elemente:
E-mail-uri
Liste de telefoane
Inregistrari sau date dintr-un calculator
Copii ale fiselor, informatiilor sau datelor ramase pe birou
258
Inainte de a accesa un cont de pe un calculator, inclusiv contul de

administrator, ar trebui sa obtineti permisiunea clientului. Din
procesul de depanare, este posibil sa fi adunat unele informatii
private, cum ar fi nume de utilizatori (username) si parole. Daca
documentati acest tip de informatie privata, trebuie sa o pastrati
confidentiala. Divulgarea oricarei informatii cu privire la client
pentru oricine altcineva este nu numai imoral ci si ilegal. Detaliile
legale cu privire la informatiile clientilor sunt de obicei acoperite
de SLA.
Nu trimiteti mesaje nesolicitate catre un client. Nu trimiteti mesaje
nesolicitate in masa sau scrisori in lant clientilor. Nu trimiteti
niciodata e-mail-uri falsificate sau anonime. Toate aceste activitati
sunt considerate imorale si, in anumite circumstante, pot fi
considerate ilegale.
Norme juridice
Exista mai multe activitati legate de calculatoare care sunt nu
numai imorale, dar cu siguranta sunt ilegale. Fiti constienti de
faptul ca aceasta nu este o lista completa:
Nu faceti nici o modificare a configuratiei sistemului

software sau hardware fara permisiunea clientului.
Nu accesati un cont al clientului sau al colegului de serviciu,
fisiere private, sau e-mail-uri fara permisiune.
Nu instalati, copiati sau distribuiti continut digital (inclusiv
software, muzica, text, imagini si video) ce violeaza
drepturile de autor si/sau acordurile software sau legile
statului.
Nu folositi resursele IT ale companiei unui client pentru
scopuri comerciale.
Nu faceti disponibile resursele IT ale unui client utilizatorilor
neautorizati.
Pastrati informatiile sensibile ale clientului confidentiale.
Nu utilizati intentionat resursele companiei clientului pentru
activitati ilegale. Utilizarea penala sau ilegala poate include
obscenitate, pornografie infantila, amenintari, hartuire,
incalcare a drepturilor de autor, incalcarea marcilor
inregistrate, calomnie, furt, furt de identitate, precum si
accesul neautorizat.
Stiti legile pentru dreptul de autor si marca inregistrata din statul
259
sau tara dumneavoastra?

Descrierea mediului dintr-un centru de apel si a
10.4
responsabilitatilor tehnicianului
Mediul dintr-un centru de apel este de obicei foarte profesionist si
alert. Este un sistem de asistenta unde clientii care suna sunt
plasati catre o coada de asteptare. Tehnicienii disponibili preiau
apelurile clientilor. Un tehnician trebuie sa indeplineasca nivelul
de suport specificat in cadrul SLA-ului.
Descrierea mediului dintr-un centru de apel.

Descrierea responsabilitatilor unui tehnician de nivel unu.
Descrierea responsabilitatilor unui tehnician de nivel doi.
10.4.1 Descrierea mediului dintr-un centru de apel

Un centru de apel poate exista intr-o companie si ofera servicii
angajatilor companiei respective, cat si clientilor ce cumpara
produsele companiei. Alternativ, un centru de apel poate fi o
afacere independenta ce ofera suport pentru calculatoare ca un
serviciu pentru clientii externi. In orice caz, un centru de apel va fi
un mediu de lucru aglomerat, cu pasi rapizi, deseori functionand
24 de ore pe zi.
Centrele de apel tind sa aiba un numar mare de birouri. Ca si in
Figura 1, fiecare birou are un scaun, cel putin un calculator, un
telefon si o pereche de casti cu microfon. Tehnicienii ce lucreaza
in aceste birouri vor avea diferite niveluri de experienta cu
calculatoarele si unii vor fi specializati in diferite tipuri de
calculatoare, software sau sisteme de operare.
Toate calculatoarele dintr-un centru de apel vor avea un software
specializat. Tehnicienii folosesc acest software pentru a indeplini
multe dintre functiile serviciului lor. Desi nu exista o lista
completa a majoritatii caracteristicilor software-ului de ajutor,
Figura 2 ofera mai multe detalii.
Centrul dumneavoastra de apel va avea propriile reguli de afacere
privind prioritatea apelurilor. Figura 3 ofera un tabel simplu
despre cum trebuiesc numite, definite si prioritizate apelurile.
260
10.4.2 Descrierea responsabilitatilor unui tehnician de nivel unu

Centrele de apel au uneori diferite denumiri pentru tehnicienii de
nivel unu. Acesti tehnicieni pot fi cunoscuti sub numele de
analisti nivel unu, dispeceri sau asistenti in caz de incidente.
Indiferent de nume, responsabilitatile tehnicienilor de nivel unu
sunt destul de asemenatoare de la un centru la altul.
Prima responsabilitate a tehnicienilor este de a aduna informatiile
necesare de la client. Tehnicianul trebuie sa documenteze toate
informatiile in tichet sau in ordinul de lucru. Informatiile pe care
trebuie sa le obtina un tehnician de nivel unu sunt prezentate in
Figura 1.
Unele probleme sunt destul de simplu de rezolvat si un tehnician
de nivel unu poate sa se ocupe de acestea fara sa fie nevoie sa
redirectioneze ordinul de lucru tehnicianului de nivel doi.
Adeseori, pentru o problema este nevoie de experienta unui
tehnician de nivel doi. In acest caz, tehnicianul de nivel unu
trebuie sa fie capabil sa descrie problema clientului in cateva
fraze succinte care sunt inscrise in ordinul de lucru. Aceasta
descriere este importanta astfel incat alt tehnician sa poata
intelege repede problema si sa nu mai fie nevoit sa puna aceleasi
intrebari clientului. Figura 2 arata cum un client poate sa descrie
unele dintre cele mai comune probleme si cum un tehnician ar
trebui sa documenteze aceste probleme.
10.4.3 Descrierea responsabilitatilor unui tehnician de nivel doi
Ca si pentru tehnicienii de nivel unu, centrele de apel, uneori, au
nume diferite pentru tehnicienii de nivelul doi. Acesti tehnicieni
pot fi cunoscuti sub numele de specialisti in produse sau de
personal pentru suport tehnic. Responsabilitatile tehnicianului de
nivel doi sunt, in general, aceleasi de la un centru de apel la altul.
Tehnicianul de nivel doi este de obicei mai experimentat decat un
tehnician de nivel unu in ceea ce priveste tehnologia, sau a lucrat
pentru companie pentru o perioada mai lunga de timp. Atunci
cand o problema nu pot fi rezolvata in termen de zece minute,
tehnicianul de nivel unu pregateste un ordin de munca ce va fi
redirectionat la un nivel superior, asa cum este prezentat in
Figura 1. Tehnicianul de nivel doi primeste ordinul de munca
impreuna cu descrierea problemei care necesita rezolvare. El ia
atunci legatura cu clientul pentru a pune intrebari suplimentare si
261
pentru a rezolva problema.

Urmatoarea lista de instructiuni ofera detalii referitoare la
inaintarea unei probleme la un tehnician mai experimentat. Aceste
sunt indicatii generice; ar trebui sa urmati politica de afaceri a
companiei pentru care lucrati pentru redirectionarea problemelor.
Redirectionati problemele care necesita desfacerea carcasei

calculatorului.
Redirectionati problemele care necesita instalare de
aplicatii, sisteme de operare sau drivere.
Redirectionati problemele care vor necesita o perioada
lunga de timp pentru a-i explica clientului - de exemplu
modificari ale CMOS.
Redirectionati apelurile urgente. Intreaga retea este picata si
un tehnician mai experimentat ar putea fi capabil sa rezolve
problema cu mai multa rapiditate.
Problemele care necesita desfacerea carcasei unui calculator

trebuie sa fie rezolvate de un tehnician de nivel doi. Tehnicienii de
nivel doi pot folosi de asemenea software-ul de diagnosticare de
la distanta pentru a se conecta la calculatorul clientului, cu scopul
de a actualiza driver-ele si software-ul, de a accesa sistemul de
operare, de a verifica BIOS-ul si de a aduna alte informatii pentru
a rezolva problema.
10.5 Rezumat
In acest capitol ati invatat despre relatia dintre abilitatile de
comunicare si abilitatile de depanare. Ati invatat ca trebuie sa
combinati aceste doua abilitati pentru ca dumneavoastra sa
deveniti un tehnician de succes. Ati invatat de asemenea
aspectele legale si morale in lucrul cu tehnologia calculatoarelor
si proprietatea clientului.
Este important sa retineti urmatoarele concepte din acest capitol:
Pentru a fi un tehnician de succes, veti fi nevoit sa practicati

abilitatile de comunicare cu clientii si colegii dumneavoastra.
Aceste abilitati sunt la fel de importante ca si expertiza
tehnica.
Intotdeauna ar trebui sa va orientati spre o atitudine
profesionala cu clientii si colegii dumneavoastra.
Comportamentul profesional creste increderea clientilor si va
262
sporeste credibilitatea. De asemenea ar trebui sa

recunoasteti semnele clasice ale unui client dificil si sa
invatati ce sa faceti si ce sa nu faceti cand vorbiti la telefon
cu acest client.
Exista cateva tehnici pe care le puteti folosi pentru a pastra
atentia unui client asupra unei probleme in timpul
convorbirii. In primul rand, trebuie sa ramaneti calm si sa
puneti intrebari potrivite intr-o maniera corespunzatoare. Cu
ajutorul acestor tehnici puteti pastra controlul asupra
convorbirii.
Exista o modalitate corecta si una gresita de a pune clientul
in asteptare, sau de a transfera clientul la un alt tehnician.
Invatati si folositi modalitatea corecta de fiecare data. Facand
oricare dintre aceste operatii incorect, puteti cauza prejudicii
serioase companei dumneavoastra in relatiile cu clientii.
Netiquette este o lista de reguli pe care trebuie sa o folositi
de cate ori comunicati prin e-mail, mesaje text, mesaje
instant sau blog-uri. Aceasta este o alta zona unde facand
lucrurile intr-o maniera gresita puteti cauza prejudicii
companiei in relatiile cu clientii.
Trebuie sa intelegeti si sa ajungeti la un consens impreuna
cu clientul dumneavoastra in legatura cu contractul referitor
la serviciile oferite (SLA). Daca problema nu se incadreaza in
termenii contractului, trebuie sa gasiti metode pozitive de a
spune clientilor ce puteti face pentru a-i ajuta si ce nu puteti
face. In imprejurari speciale, puteti decide sa redirectionati
sarcina catre management.
Ca o adaugire la SLA, trebuie sa urmati politica companiei. In
politica companiei vor fi incluse prioritatile apelurilor, cum si
cand sa redirectionati apelurile catre management si cand
este permis sa luati pauze si pranzul.
Functia de tehnician de calculator este foarte stresanta. Rar
veti avea ocazia sa intalniti un client binedispus. Puteti sa
alinati stresul zilnic asezand spatiul de lucru intr-un mod cat
ergonomic posibil. Ar trebui sa exersati in fiecare zi tehnicile
de administrare a timpului si stresului.
Exista aspecte morale si legale in lucrul cu tehnologia
calculatoarelor. Ar trebui sa fiti constient de politica si
procedurile companiei dumneavoastra. In plus, veti fi nevoit
sa va familiarizati cu legile dreptului de autor si ale marcilor
inregistrate din tara dumneavoastra.
263
Centrul de apel este un mediu in continua miscare.

Tehnicienii de nivel 1 si tehnicienii de nivel 2 au
responsabilitati specifice. Aceste responsabilitati variaza
putin de la un centru de apel la altul.
CAPITOLUL 11:AVANSAT:CALCULATOARE PERSONALE
11.0 Introducere
In cariera dumneavoastra de tehnician, veti fi pusi in situatia sa
decideti daca o componenta din calculatorul clientului ar trebui
actualizata sau inlocuita. Este important sa va dezvoltati aptitudini
avansate in proceduri de instalare, tehnici de depanare, si metode
de diagnosticare pentru calculatoare. Acest capitol discuta
importanta compatibilitatii componentelor atat hardware cat si
software. De asemenea acopera nevoia pentru resurse de sistem
adecvate pentru functionarea eficienta a componentelor hardware
si software ale clientului.
obiective:
Privire generala asupra muncii tehnicienilor de teren,

tehnicienilor de la distanta si tehnicienilor prin telefon.
Explicarea normelor de protectie a muncii in laborator si
utilizarea uneltelor.
Descrierea situatiilor in care este necesara inlocuirea
componentelor unui calculator.
Imbunatatirea si configurarea calculatoarelor personale si a
echipamentelor periferice.
pentru componentele calculatoarelor personale.
Depanarea eventualelor probleme ale componentelor calculatorului si
ale perifericelor.
Privire generala asupra muncii tehnicienilor de teren,

tehnicienilor de la distanta si tehnicienilor prin telefon
Experienta acumulata in lucrul cu calculatoarele si obtinerea de
certificari tehnice va vor ajuta sa fiti calificati pentru angajare pe
una dintre urmatoarele specializari:
11.1
Tehnician de teren
Tehnician de la distanta
Tehnician de birou
264
In functie de optiunea aleasa, tehnicienii lucreaza in medii de

lucru diferite. Aptitudinile necesare de fiecare cariera pot fi
similare. Gradul de necesitate al diferitelor aptitudini difera de la o
slujba la alta. Cand studiati pentru a deveni un tehnician de
calculatoare, trebuie sa dezvoltati urmatoarele aptitudini:
Construirea si actualizarea calculatoarelor

Efectuarea de instalari
Instalarea, configurarea si optimizarea aplicatiilor software
Executarea intretinerii preventive
Depanarea si repararea calculatoarelor
Comunicarea clara cu clientul
Documentarea feedback-ului primit de la client si a pasilor
necesari in gasirea solutiei unei probleme.
Tehnicienii de teren, ilustrati in Figura 1, lucreaza in diverse

conditii si medii de afaceri. Puteti lucra pentru o singura
companie reparand numai bunurile acelei companii. Alternativ,
puteti lucra pentru o companie care ofera reparatii de calculatoare
pentru o varietate de companii si clienti. In oricare dintre aceste
situatii, aveti nevoie de abilitati excelente de depanare cat si
abilitati de comunicare cu clientii, deoarece sunteti in permanenta
in contact cu clientii si lucrati cu o varietate de componente
hardware si software.
Daca sunteti tehnician la distanta, puteti lucra la un help desk,
avand ca sarcina sa raspundeti la telefon sau la mesaje e-mail
venite de la clientii care au probleme cu calculatoarele, ca in
figura 2. Realizati ordine de lucru si comunicati cu clientii pentru a
putea diagnostica si repara problema.
Abilitatile bune de comunicare sunt foarte importante deoarece
clientul trebuie sa inteleaga foarte clar intrebarile si instructiunile
dumneavoastra. Unele help desk-uri folosesc software specializat
pentru a se conecta direct la calculatoarele clientilor pentru a
rezolva problema. Ca tehnician la distanta, veti lucra probabil intro echipa de tehnicieni help desk pentru o organizatie sau direct
de acasa.
Ca tehnician de birou, in mod normal nu o sa lucrati direct cu
clientii. Tehnicienii de birou sunt deseori angajati pentru a asigura
service in garantie intr-un depozit central sau intr-o facilitate de
265
lucru, ca in Figura 3.
Explicarea normelor de protectie a muncii in laborator si
11.2
utilizarea uneltelor
Siguranta ar trebui sa fie intotdeauna o prioritate pentru
dumneavoastra la lucru sau in laborator. Ca tehnician, trebuie sa
fiti constient de numeroasele riscuri la locul de munca si ar trebui
sa va luati masurile de precautie necesare pentru a le evita.
Ar trebui sa lucrati in conditii de siguranta in laborator in asa fel
incat aceasta sa devina o rutina. Respectati toate procedurile de
siguranta si utilizati instrumentele adecvate pentru fiecare
activitate. Aceasta politica va va ajuta sa nu va raniti sau sa
avariati echipamentele.
Pentru a avea un mediu de lucru sigur, este mai bine sa actionati
proactiv decat reactiv. Figura 1 prezinta o lista a regulilor de
siguranta care va va ajuta sa mentineti un mediu de lucru sigur.
Trecerea in revista a mediilor de lucru si a procedurilor de

siguranta.
Analizarea denumirilor, scopurilor, caracteristicilor si
utilizarea sigura si adecvata a instrumentelor.
Identificarea posibilelor pericole si implementarea politicilor
de siguranta pentru componentele calculatorului.
Descrierea problemelor care afecteaza mediul.
Trecerea in revista a mediilor de lucru si a procedurilor de

siguranta
Siguranta la locul de munca este necesara pentru a asigura ca
dumneavoastra si persoanele din jurul dumneavoastra sa ramana
nevatamate. In orice situatie, ar trebui sa urmati intotdeauna
aceste reguli de baza:
11.2.1
Folositi covoare antisatice si pad-uri pentru a reduce

sansele ca descarcarile electrostatice (ESD) sa va
deterioreze echipamentul.
Pastrati materialele periculoase si toxice intr-un dulap
inchis.
Curatati podeaua de orice ar putea sa faca o persoana sa se
266
impiedice.
Curatati locul de munca la intervale regulate.
Ar trebui sa actionati cu prudenta atunci cand mutati echipamente

de calculatoare dintr-un loc in altul. Asigurati-va ca si clientii
dumneavoastra respecta regulile de siguranta cand se afla la
locul dumneavoastra de munca. Va trebui sa le explicati aceste
reguli si sa ii asigurati ca regulile au rolul de a-i proteja.
Urmati codurile locale si regulile guvernamentale cand aruncati
echipamente precum baterii, solventi, calculatoare, si monitoare.
In caz contrar puteti fi amendat. Multe tari au agentii care se
ocupa cu standardele de siguranta si asigura conditii sgure de
lucru pentru angajati. Care sunt documentele care descriu
regulile si standardele de siguranta in tara dumneavoastra?
11.2. Analizarea denumirilor, scopurilor, caracteristicilor si
2
utilizarea sigura si adecvata a instrumentelor
Un tehnician trebuie sa aiba uneltele potrivite pentru a lucra in
siguranta fara riscul de a deteriora echipamentele. Exista multe
unelte pe care un tehnician le foloseste pentru a diagnostica si
repara problemele unui calculator:
Surubelnita cu cap drept, mare si mica

Surubelnita cruce (Phillips), mare si mica
Penseta sau extractor de piese
Foarfeca cu varf ascutit
Clesti pentru cabluri
Instrument pentru scoaterea chipului
Set de chei hexagonale
Surubelnita Torx
Cheie pentru piulite, mare si mica
Extractor cu trei brate
Multimetru digital
Terminatori pentru testare
Oglinda mica
Pensula mica de praf
Carpa moale, fara scame
Legaturi pentru prinderea cablurilor
Foarfeca
Lanterna mica
Banda izolatoare
Creion sau pix
267
Aer comprimat
Electricitatea statica este una dintre cele mai mari probleme

pentru tehnicieni cand lucreaza in diferite medii. Uneltele folosite
sau chiar corpul dumneavoastra pot retine sau conduce mii de
volti de electricitate. Mersul pe covor sau pres si atingerea unei
componente a calculatorului inainte de a intra in contact cu un
obiect care are acces la impamantare poate deteriora respectiva
componenta.
Echipamente antistatice ajuta la mentinerea sub control a
electricitatii statice. Folositi echipamente antistatice pentru a
preveni distrugerea componentelor sensibile. Inainte de a atinge
o componenta a calculatorului, asigurati-va ca nu veti produce un
soc electric atingand o carcasa sau un covor impamantat.
Acestea sunt cateva echipamente antistatice:
Bratara antistatica Conduce electricitatea statica stocata

de corp in pamant
Covor antistatic Impamanteaza carcasa calculatorului
Punga antistatica Pastreaza componentele sensibile ale
calculatorului in siguranta cand nu sunt instalate in
interiorul unui calculator
Produse de curatare Mentin componentele intr-o stare
buna fara a retine electricitate statica
ATENTIE: Nu purtati o bratara antistatica daca lucrati cu circuite

de voltaj inalt, cum ar fi cele gasite in monitoare sau imprimante.
Nu deschideti monitoare daca nu aveti cunostinte avansate in
acest domeniu.
Identificarea posibilelor pericole si implementarea politicilor
11.2.3
de siguranta pentru componentele calculatorului
Majoritatea componentelor interne ale unui calculator folosesc
curent electric de voltaj scazut. Totusi, unele componente
functioneaza la voltaj inalt si pot fi periculoase daca nu va luati
masurile de siguranta adecvate. Lista urmatoare contine
componente ale calculatorului care sunt periculoase pentru ca
folosesc curent de mare tensiune si trebuie reparate numai de
personal autorizat:
Surse de alimentare
Monitoare
268
Imprimante laser
Surse de alimentare
Costurile de reparatie ale unei surse de alimentare pot uneori sa
echivaleze costul unei surse noi. Din acest motiv, majoritatea
surselor de alimentare stricate sau uzate sunt inlocuite. Numai
tehnicienii certificati si cu experienta ar trebui sa repare surse de
alimentare.
Monitoare
Partile electronice interne ale unui monitor nu pot fi reparate, dar
pot fi inlocuite. Monitoarele, in special cele CRT, functioneaza la
voltaj inalt. Numai un electronist autorizat ar trebui sa repare
monitoare.
Imprimante laser
Imprimantele laser pot fi foarte costisitoare. Este mult mai eficient
din punct de vedere al costurilor sa reparati sau sa inlocuiti
partile stricate. Imprimantele laser folosesc o tensiune mare si pot
avea suprafete foarte fierbinti in interior. Fiti atenti cand reparati o
imprimanta laser.
11.2.4 Descrierea problemelor care afecteaza mediul
Mediul inconjurator al Planetei Pamant se afla intr-un echilibru
fragil. Materialele primejdioase din care sunt fabricate
componentele calculatoarelor trebuie sa fie scoate din uz prin cai
specifice pentru a putea mentine acest echilibru. Un depozit de
reciclare al calculatoarelor este un loc unde pot fi dezasamblate
componentele calculatoarelor care sunt nefolosite. Acele
componente care sunt inca utilizabile pot fi reciclate pentru
repararea altor echipamente. Figura 1 prezinta un depozit de
reciclare al calculatoarelor.
Depozitele de reciclare trebuie sa urmeze regulile de aruncare
pentru fiecare tip de componenta a calculatorului. Inainte de
reciclarea componentelor, acestea sunt separate in grupuri.
Monitoarele CRT contin intre 1.6 si 2.3 kg de plumb care este un
material periculos. Mare parte a plumbului se afla in interiorul
tuburilor catodice. Si alte materiale din interiorul calculatorului
sunt periculoase:
Mercur
Cadmiu
269
Crom hexavalent
Bateriile sunt folosite pentru a alimenta laptop-uri, camere

digitale, camere video, si jucarii telecomandate. Bateriile pot
contine unele din urmatoarele materiale toxice:
Nichel - cadmiu (Ni-Cd)

Hidroxid metalic de Nichel (Ni-MH)
Litiu ionizat (Li-ion)
Plumb
Aruncarea componentelor
Multe companii au politici care definesc modul in care sunt
aruncate componentele periculoase care se gasesc in
echipamentele electronice. Aceste metode includ de obicei
programe de reutilizare, reciclare sau schimb.
Este posibil sa fie nevoie sa aruncati componentele calculatorului
pentru ca au devenit depasite, sau pentru ca aveti nevoie de mai
multa functionalitate. In plus fata de reciclarea componentelor,
puteti sa le donati altor persoane sau organizatii. Unele companii
dau la schimb calculatoare folosite contra platii partiale a unor
echipamente noi.
Descrierea situatiilor in care este necesara inlocuirea
11.3
componentelor unui calculator
Situatiile in care este necesara inlocuirea unei componente a
calculatorului includ repararea componentelor stricate sau
realizarea unui upgrade pentru functionalitate.
Selectarea unei carcase si a unei surse de alimentare.

Selectarea unei placi de baza.
Selectarea unui procesor (UCP) si a unui sistem de racire.
Selectarea RAM-ului.
Selectarea placilor de extensie.
Selectarea dispozitivelor de stocare si a hard disk-urilor.
Selectarea dispozitivelor de intrare si iesire.
11.3.1 Selectarea unei carcase si a unei surse de alimentare

Inainte de orice achizitie sau upgrade ar trebui sa determinati
cerintele clientului. Intrebati clientul ce echipamente vor fi
270
conectate la calculator si ce aplicatii vor fi folosite.

Carcasa calculatorului contine sursa de alimentare, placa de
baza, memoria, si alte componente. La cumpararea separata a
unei carcase si a unei surse de alimentare, asigurati-va ca toate
componentele o sa aiba loc in carcasa si ca noua sursa de
tensiune este suficient de puternica pentru a alimenta toate
componentele. De multe ori carcasa este vanduta impreuna cu
sursa de alimentare. Va trebui sa verificati ca sursa de curent
ofera suficienta putere pentru a alimenta toate componentele care
vor fi instalate in carcasa.
11.3.
Selectarea unei placi de baza
2
Deseori, noile placi de baza au atribute noi sau standarde care pot
fi incompatibile cu componentele mai vechi. Cand selectati o
placa de baza pentru inlocuire, asigurati-va ca suporta
procesorul, RAM-ul, placa video si celelalte placi de extensie.
Socket-ul si chip setul de pe placa de baza trebuie sa fie
compatibile cu procesorul. Placa de baza trebuie de asemenea sa
suporte ansamblul de racire format din ventilator si radiator.
Sursa de alimentare existenta trebuie sa aiba conectori care sa se
potriveasca cu noua placa de baza. Fiti atenti in special la
numarul si tipul sloturilor de extensie. Sunt potrivite cu placile de
extensie existente? De exemplu, noua placa de baza poate sa nu
aiba un conector AGP pentru o placa video existenta. Placa de
baza poate avea sloturi PCIe pe care o placa de extensie existenta
nu le poate folosi. In cele din urma, noua placa de baza trebuie sa
incapa in carcasa curenta.
11.3.3 Selectarea unui procesor (UCP) si a unui sistem de racire
Schimbati procesorul cand se defecteaza sau cand nu mai este
potrivit pentru aplicatiile curente. De exemplu, puteti avea un
client care a cumparat o aplicatie de grafica avansata, dupa cum
este prezentat in Figura 1. Aplicatia poate functiona ineficient
deoarece are nevoie de un procesor mai rapid decat cel existent.
Inainte de a cumpara un procesor, asigurati-va ca acesta este
compatibil cu placa de baza existenta:
Procesorul trebuie sa aiba acelasi tip de socket si de chip

set.
BIOS-ul va trebui sa suporte noul procesor.
271
Este posibil ca noul procesor sa aiba nevoie de un ansamblu

radiator/ventilator diferit.
Website-urile producatorilor sunt resurse bune pentru a investiga

compatibilitatea dintre procesoare si alte echipamente. Cand
faceti un upgrade procesorului, asigurati-va ca voltajul corect
este mentinut. Un modul de reglare al voltajului (A voltage
regulator module - VRM) este integrat pe placa de baza. Setarea
voltajului pentru procesor poate fi facuta cu ajutorul unor jumperi
sau comutatoare de pe placa de baza. Figura 2 prezinta doua
procesoare asemanatoare care folosesc socket-uri diferite.
11.3.
Selectarea RAM-ului
4
E posibil sa fie nevoie de o noua memorie RAM atunci cand o
aplicatie se blocheaza sau cand calculatorul afiseaza des mesaje
de eroare. Pentru a determina daca problema este RAM-ul,
inlocuiti modulul RAM vechi asa cum este prezentat in Figura 1.
Restartati calculatorul pentru a vedea daca aplicatiile
NOTA: Pentru a inchide o aplicatie blocata, apasati combinatia de
taste Ctrl-Alt-Delete pentru a deschide Task Manager. In fereastra
care se deschide, selectati aplicatia. Dati click pe butonul End
Task pentru a inchide aplicatia, dupa cum este prezentat in Figura
2.
Cand selectati o noua memorie RAM trebuie sa va asigurati ca
este compatibila cu placa dumneavoastra de baza. De asemenea,
trebuie sa fie acelasi tip de memorie RAM ca si cel deja instalat in
calculator. Viteza noii memorii RAM trebuie sa fie aceeasi sau mai
mare decat cea a memoriei existente. Poate fi util sa luati cu
dumneavoastra modulul de memorie vechi atunci cand mergeti sa
cumparati o memorie noua.
11.3.5 Selectarea placilor de extensie
Placile de extensie, denumite si carduri de expansiune, adauga
noi functionalitati unui calculator. Figura 1 prezinta cateva dintre
placile de extensie disponibile. Inainte de a cumpara o placa de
extensie, studiati urmatoarele aspecte:
Exista un slot de expansiune liber?

Este placa de extensie compatibila cu slotul liber?
272
Daca placa de baza nu are sloturi de extensie compatibile,

dispozitivele externe pot fi luate in considerare:
Exista versiuni cu conectare USB sau FireWire ale

dispozitivelor externe?
Calculatorul are un port USB sau FireWire liber?
Considerati urmatoarea situatie pentru imbunatatirea cu o placa

de extensie. Un client are nevoie de o placa de retea wireless
(pentru conexiune fara fir) pentru a se conecta la retea. Noua
placa de retea wireless trebuie sa fie compatibila cu reteaua
wireless existenta si cu calculatorul.
Cercetati oferta de placi de retea wireless inainte de a cumpara
una. Ar trebui sa va asigurati ca noua placa de retea wireless sa
fie compatibila cu standardul 802.11 folosit de reteaua wireless.
Verificati la calculator daca exista un slot de expansiune sau un
port USB liber. Cumparati fie o placa de extensie potrivita cu un
slot de extensie disponibil, fie o placa de retea wireless cu port
USB. Pretul, garantia, brand-ul si disponibilitatea sunt ultimii
factori pe care trebuie sa-i luati in considerare.
11.3.6 Selectarea dispozitivelor de stocare si a hard disk-urilor
E posibil sa fie nevoie sa inlocuiti un hard disk atunci cand acesta
nu mai satisface nevoile de stocare de date ale clientului sau cand
se defecteaza. Semnele care indica o defectiune a unui hard disk
includ:
Zgomote neobisnuite
Mesaje de eroare
Aplicatii sau date corupte
Daca hard disk-ul dumneavoastra are oricare dintre aceste

simptome, ar trebui sa il inlocuiti cat mai repede. Figura 1 prezinta
conectori de tip PATA, SATA si SCSI.
ATA a fost redenumit Parallel ATA, sau PATA, odata cu
introducerea Serial ATA (SATA). Hard disk-urile PATA pot folosi
cabluri de 40 de pini cu 80 de conductori sau cabluri de 40 de pini
cu 40 de conductori.
SATA
273
Hard disk-urile SATA se conecteaza la placa de baza folosind o

interfata seriala. Hard disk-urile SATA au rate de transfer ale
datelor mai mari decat hard disk-urile PATA. Cablul de date mai
subtire permite o circulatie mai buna a aerului prin carcasa
calculatorului. Versiunile initiale de SATA ofereau viteze de 1.5
Gbps. Versiunile actuale ofera viteze de 3.0 Gbps.
SCSI
Standardul SCSI (Small Computer System Interface) este folosit
de obicei pentru hard disk-uri si pentru unitati de banda
magnetica. Totusi, imprimantele, scanner-ele, unitatile CD-ROM si
DVD pot de asemenea sa foloseasca SCSI. In prezent,
echipamentele SCSI sunt folosite mai ales pe servere sau
calculatoare care au nevoie de viteze mari de transfer si
siguranta/securitate in functionare.
SCSI este un controller de interfata mai avansat decat PATA sau
SATA. Este ideal pentru calculatoare de inalta performanta,
incluzand servere de retea. Aceste echipamente pot fi hard-diskuri, unitati CD-ROM, sau de banda magnetica, scannere si unitati
de stocare detasabile. Echipamentele SCSI sunt de obicei
conectate in serie formand un lant care se numeste de obicei
"lant margareta" ("daisy chain"), ca cel prezentat in Figura 2.
Fiecare capat al lantului margareta trebuie sa fie terminat pentru a
impiedica reflectarea semnalelor si cauzarea interferentelor. In
general, controller-ul SCSI de la un capat al magistralei SCSI
(SCSI bus) are o terminatie pe placa de baza. Celalalt capat al
cablului SCSI este terminat de un rezistor de pe ultimul dispozitiv
al lantului sau de un terminator fizic la capatul magistralei.
Majoritatea magistralelor SCSI suporta un total de sapte
dispozitive si un controller SCSI. Canalele sunt numerotate de la 0
la 7. Unele versiuni de SCSI suporta un total de 15 dispozitive si
un controller SCSI. Aceste canale sunt numerotate de la 0 la 15.
Fiecare echipament de pe un canalul SCSI trebuie sa aiba un ID
SCSI unic. De exemplu, unitatea principala va avea ID-ul 0, si
card-ul controller-ului este de obicei 7. ID-ul SCSI este de obicei
setat prin jumperi pe un dispozitiv SCSI.
Magistrala SCSI avea initial o latime de 8 biti si opera la viteze de
transfer de 5 MBps. Tehnologiile mai noi folosesc o magistrala de
16 biti si opereaza la viteze de 320 - 640 MBps. Figura 3 prezinta
274
diferitele tipuri de SCSI. Tehnologiile SCSI actuale si viitoare

folosesc o interfata seriala pentru o viteza crescuta.
11.3.
Selectarea dispozitivelor de intrare si iesire
7
Un dispozitiv de intrare poate fi orice echipament ce transfera
informatii catre calculator:
Mouse
Tastatura
Scanner
Camera foto
Senzor de control al procesului
Interfata MIDI
Microfon
Un dispozitiv de iesire transfera informatii de la calculator in

exterior:
Monitor
Proiector
Imprimanta
Echipament de control al procesului
Difuzor/boxa
Pentru a selecta dispozitivele de intrare si iesire ar trebui sa aflati

mai intai ce anume isi doreste clientul. Urmatorul pas il reprezinta
selectarea componentelor hardware si software cautand pe
Internet pentru solutii posibile. Dupa ce ati stabilit de ce
dispozitive de intrare sau iesire are nevoie clientul, trebuie sa
determinati modul de conectare al acestora la calculator. Figura 1
prezinta simboluri comune pentru porturile de intrare si iesire.
Tehnicienii ar trebui sa aiba o buna intelegere a mai multe tipuri
de interfete:
USB 1.1 Transfera date la o viteza maxima de 12 Mbps

USB 2.0 Transfera date la o viteza maxima de 480 Mbps
IEEE 1394 (FireWire) Transfera date la 100, 200 sau 400
Mbps
Paralel (IEEE 1284) Transfera date la o viteza maxima de 3
MBps
Serial (RS-232) Versiunile mai vechi erau limitate la 20
275
Kbps, dar versiunile mai noi pot ajuge la rate de transfer de

1.5 Mbps
SCSI (Ultra-320 SCSI) Conecteaza pana la 15 dispozitive cu o rata de

transfer de 320 MBps
Imbunatatirea si configurarea calculatoarelor personale si a

echipamentelor periferice
Calculatoarele au nevoie de actualizari periodice din diverse
motive:
11.4
Cerintele ultilizatorilor sunt in continua schimbare

Actualizarea pachetelor software necesita hardware nou
Componentele hardware noi ofera performante sporite
Schimbarile efectuate asupra calculatorului pot duce la nevoia de

imbunatatire sau inlocuire a componentelor si perifericelor. Ar
trebui sa luati in considerare cat de eficiente si de costisitoare
sunt fiecare dintre aceste optiuni - imbunatatire sau inlocuire.
Imbunatatirea si configurarea placii de baza.

Imbunatatirea si configurarea unui procesor si a unui sistem
de racire.
Imbunatatirea si configurarea memoriei RAM
Imbunatatirea si configurarea BIOS-ului
Imbunatatirea si configurarea unitatilor de stocare si a hard
disk-urilor
Imbunatatirea si configurarea dispozitivelor de intrare si iesire.
11.4.1 Imbunatatirea si configurarea placii de baza

Pentru a imbunatati sau inlocui placa de baza, este posibil sa fie
nevoie sa inlocuiti si alte componente, cum ar fi procesorul,
ansamblul radiator/ventilator, si memoria RAM.
Noua placa de baza trebuie sa aiba loc in carcasa calculatorului.
Sursa de alimentare trebuie de asemenea sa fie compatibila cu
noua placa de baza si trebuie sa poata suporta toate noile
componente.
Ar trebui sa incepeti imbunatatirea prin mutarea procesorului si a
ansamblului radiator/ventilator pe noua placa de baza. Este mai
276
usor de lucrat cu aceste componente cand sunt in afara carcasei.

Folositi un covor antistatic si o bratara antistatica pentu a evita
deteriorarea procesorului. Aminititi-va sa folositi pasta
termoconductoare intre procesor si radiator. Daca noua placa de
baza are nevoie de module RAM diferite, instalati-le in acest
moment.
Cand inlocuiti vechea placa de baza, scoateti cablurile atasate la
LED-urile si butoanele de pe carcasa. Pot avea aceleasi etichete,
dar e posibil sa fie diferente minore. Luati note intr-un jurnal
pentru a sti unde si cum sunt conectate toate componentele
inainte de a incepe inlocuirea acestora.
Fiti atent la cum este prinsa placa de baza de carcasa. Unele
suruburi ofera suport, si altele realizeaza conexiuni de
impamantare importante intre placa de baza si carcasa. Ar trebui
sa fiti atent la suruburile si distantierele care nu sunt metalice.
Acestea ar putea avea rol de izolatoare. Inlocuirea suruburilor
izolatoare cu unele din metal care conduc electricitatea ar putea
avea rezultate dezastruoase.
Asigurati-va ca folositi tipul corect de suruburi. Nu inlocuiti
suruburile filetate cu unele autofiletante; acestea din urma vor
strica filetul gaurilor si nu se vor fixa bine componentele.
Asigurati-va ca suruburile filetate au o lungime corecta si au
acelasi numar de fileturi per inch. Daca filetul este potrivit, se va
insuruba corect. Puteti prinde un surub folosind forta, dar acest
lucru va deteriora gaura de prindere si placa de baza nu va fi
fixata bine. Folosirea unui surub nepotrivit poate de asemenea sa
produca reziduri metalice care pot cauza un scurt circuit.
NOTA: Nu conteaza daca inlocuiti un surub pentru o surubelnita
cu cap drept cu unul pentru o surubelnita cruce (Phillips), atat
timp cat partea filetata a surubului are aceeasi lungime si acelasi
numar de fileturi.
Urmatorul pas il reprezinta conectarea cablurilor de la sursa de
alimentare. In cazul in care conectorii de la sursa ATX nu sunt de
aceeasi dimensiune (unii pot avea mai multi pini) veti avea nevoie
de un adaptor. Conectati cablurile de la LED-urile si butoanele
carcasei.
277
Dupa ce noua placa de baza este montata si cablurile sunt

conectate, puteti instala si fixa toate placile de extensie. Verificativa munca. Asigurati-va ca nu exista componente nefixate sau
cabluri neconectate. Conectati tastatura, mouse-ul, monitorul, si
alimentarea. Daca exista probleme, opriti imediat sursa de
alimentare.
Nu uitati ca o placa de extensie poate avea acelasi rol ca o
componenta integrata pe placa de baza. In acest caz, va fi nevoie
sa dezactivati functiile onboard din BIOS. Folositi documentatia
care insoteste placa de baza pentru a afla ce modificari trebuie sa
faceti in BIOS.
Imbunatatirea si configurarea unui procesor si a unui sistem
11.4.2
de racire
O metoda de a spori puterea aparenta a unui calculator este de a-i
creste viteza de procesare. Puteti face acest lucru schimband
procesorul (UCP). Totusi, exista cateva cerinte care trebuie
indeplinite:
Noul procesor trebuie sa se potriveasca in soket-ul existent.

Noul procesor trebuie sa fie compatibil cu chip set-ul placii
de baza.
Noul procesor trebuie sa functioneze corect impreuna cu
placa de baza si cu sursa de alimentare existente.
Noul procesor trebuie sa functioneze corect cu memoria
RAM existenta. Memoria RAM poate fi schimbata sau se pot
adauga module suplimentare pentru a beneficia de
avantajele oferite de viteza crescuta a procesorului.
Daca placa de baza este mai veche, este posibil sa nu gasiti un

procesor compatibil. In acest caz, trebuie sa inlocuiti si placa de
baza.
ATENTIE: Folositi tot timpul un covor antistatic si o bratara
antistatica atunci cand instalati sau scoateti un procesor. Puneti
procesorul pe covorul antistatic pana il folositi. Pastrati
procesorul intr-o punga antistatica.
Pentru a schimba procesorul, trebuie sa scoateti procesorul
existent din socket folosind pargia cu forta de insertie zero.
Socket-urile diferite au mecanisme diferite, dar toate sunt folosite
278
pentru a fixa procesorul dupa ce este orientat corect in socket.

Inserati noul procesor. Nu folositi forta pentru a-l instala sau
pentru a inchide barele de fixare. In caz contrar este posibil sa
deteriorati procesorul sau socket-ul. Daca intalniti rezistenta,
asigurati-va ca ati aliniat bine procesorul. Majoritatea au un model
al pinilor care se va potrivi intr-o singura directie. Daca aveti
indoieli, comparati procesorul nou cu cel vechi pentru a vedea
daca difera.
Este posibil ca noul procesor sa aiba nevoie de un ansamblu
radiator/ventilator diferit. Ansamblu radiator/ventilator trebuie sa
se potriveasca din punct de vedere fizic cu procesorul si trebuie
sa fie compatibil cu socket-ul. De asemenea, acesta trebuie sa fie
potrivit pentru a face fata caldurii suplimentare produse de
procesorul mai rapid.
ATENTIE: Trebuie sa aplicati pasta termoconductoare intre
procesor si sistemul de racire.
Unele tipuri de BIOS au optiunea de a afisa setarile termice pentru
a determina daca sunt probleme cu procesorul si sistemul de
racire. Exista aplicatii software third-party care pot afisa
informatiile legate de temperatura intr-un format usor de citit.
Folositi documentatia procesorului sau a placii de baza pentru a
va asigura ca chipul functioneaza in zona corecta de temperatura.
Unele ventilatoare pentru procesoare sau carcasa pornesc si se
opresc automat in functie de temperatura procesorului sau
temperatura interna a carcasei. Temperaturile sunt masurate
folosind sonde termice din interiorul sistemului de racire sau din
circuitele interne ale procesorului.
11.4.3 Imbunatatirea si configurarea memoriei RAM
Cresterea cantitatii de RAM din sistem imbunatateste aproape
intotdeauna performantele generale ale sistemului. Inainte de a
imbunatati sau inlocui RAM-ul, sunt cateva intrebari la care
trebuie sa raspundeti:
Ce tip de RAM foloseste in acest moment placa de baza?

Poate fi instalat pe rand cate un modul RAM sau ar trebui
folosite module pereche?
Mai sunt sloturi RAM disponibile?
Noul chip de memorie RAM se potriveste cu viteza, latenta,
279
tipul si voltajul celei existente?

ATENTIE: Cand lucrati cu module RAM, folositi un covor
antistatic si o bratara antistatica. Asezati RAM-ul pe covor pana
cand puteti sa il montati. Pastrati RAM-ul intr-o punga antistatica.
Scoateti RAM-ul existent desfacand clipsurile care il fixeaza.
Scoateti-l din socket. Chipurile DIMM actuale se scot vertical in
sus si se insereaza vertical in jos. Chipurile SIMM mai vechi
trebuiau inserate intr-un anumit unghi pentru a putea fi fixate.
Inserati noul RAM si fixati-l folosind clipsurile respective.
ATENTIE: Asigurati-va ca inserati modulul de memorie complet in
socket. RAM-ul poate deteriora serios placa de baza daca este
aliniat incorect si produce un scurt circuit pe magistrala
principala a sistemului.
Sistemul descopera memoria RAM nou instalata daca este
compatibila si instalata corect. Daca BIOS-ul nu indica prezenta
cantitatii corecte de RAM, asigurati-va ca memoria RAM este
compatibila cu placa de baza si este instalata corect.
11.4.4 Imbunatatirea si configurarea BIOS-ului
Producatorii de placi de baza publica periodic actualizari pentru
BIOS-ul lor. Specificatiile de publicare, precum cele prezentate in
Figura 1, descriu actualizarile produsului, imbunatatirile de
compatibilitate si bug-urile cunoscute care au fost rezolvate.
Unele echipamente mai noi functioneaza corect numai daca se
face o actualizare a BIOS-ului.
Informatia BIOS pentru calculatoarele mai vechi era continuta pe
chipuri ROM. Pentru a actualiza informatiile BIOS, chip-ul ROM
trebuia schimbat, lucru care nu era tot timpul posibil. Chip-urile
BIOS moderne sunt EEPROM, sau memorii flash care pot fi
actualizate de utilizator fara sa fie nevoie sa fie deschisa carcasa
calculatorului. Acest proces se numeste actualizarea BIOS-ului
("flashing the BIOS").
Pentru a vedea setarile curente de BIOS ale calculatorului
dumneavoastra, trebuie sa intrati in programul de configurare a
BIOS-ului dupa cum este prezentat in Figura 2. Apasati tasta
pentru BIOS (setup) in timp ce calculatorul realizeaza testul de
pornire (power-on self test - POST). In functie de calculator, tasta
280
pentru setup poate fi F1, F2 sau tasta Del. Urmariti textul de pe

ecran sau consultati manualul placii de baza pentru a gasi tasta
sau combinatia de taste pentru a intra in setup.
Prima parte a procesului de bootare afiseaza un mesaj care va
anunta care tasta trebuie apasata pentru a intra in setup, sau in
modul BIOS. Sunt mai multe setari critice in BIOS care nu ar
trebui modificate de persoane care nu au experienta in acest
domeniu. Daca nu sunteti sigur, este mai bine sa faceti modificari
in BIOS decat daca v-ati documentat in prealabil.
Pentru a descarca o noua versiune de BIOS, consultati pagina
web a producatorului si urmati procedurile de instalare
recomandate, dupa cum este prezentat in Figura 3. Instalarea de
software pentru BIOS online poate insemna descarcarea unui nou
fisier BIOS, copierea sau dezarhivarea fisierelor pe o discheta si
bootarea de pe acea discheta. Un program de instalare cere
utilizatorului informatii pentru a finaliza procesul.
Desi inca se foloseste metoda de actualizare a BIOS-ului din linia
de comanda, mai multi producatori de placi de baza ofera
software specializat pe pagina lor web care permite utilizatorilor
sa actualizeze continutul BIOS din Windows. Procedura difera de
la un producator la altul.
ATENTIE: O actualizare incompleta sau terminata incorect a
BIOS-ului poate face sistemul inutilizabil.
Imbunatatirea si configurarea unitatilor de stocare si a hard
11.4.5
disk-urilor
In loc sa cumparati un calculator nou pentru a creste viteza de
acces si spatiul de stocare, puteti lua in considerare adaugarea
unui nou hard disk. Exista mai multe motive pentru instalarea
unui nou hard disk:
Instalarea unui al doilea sistem de operare

Spatiu de stocare in plus
Un hard disk mai rapid
Pentru pastrarea fisierului de swap al sistemului
Pentru backup-ul hard disk-ului principal.
Pentru a creste toleranta la defecte.
Exista mai multe lucruri de luat in considerare inainte de a adauga
281
un nou hard disk.

Daca noul hard disk este PATA si este pe acelasi cablu de date,
unul dintre ele trebuie sa fie setat ca "stapan" (master) si celalalt
ca "sclav" (slave). Figura 1 prezinta modul de aranjare a
jumperilor pe spatele unui hard disk PATA. De asemenea, orice
partitii noi sau atribuiri de nume pentru drive-uri trebuie bine
planificate. Ordinea de bootare din BIOS poate fi modificata.
Matricele de discuri de stocare, precum Redundant array of
independent disks (RAID), maresc toleranta la defecte atunci cand
sunt conectate mai multe hard disk-uri, asa cum puteti observa in
Figura 2. Unele tipuri de RAID au nevoie de doua sau mai multe
hard disk-uri. Puteti instala RAID folosind metode hardware sau
software. Instalarile hardware ofera de obicei mai multa siguranta,
dar sunt mai scumpe. Instalarile software sunt create si
administrate de un sistem de operare precum Windows Server
2003.
11.4.
Imbunatatirea si configurarea dispozitivelor de intrare si iesire
6
Daca un dispozitiv de intrare sau iesire nu functioneaza corect,
este posibil sa fie nevoie sa-l inlocuiti. E posibil ca unii clienti sa
doreasca o imbunatatire a dispozitivelor de intrare sau iesire
pentru a creste performanta si productivitatea.
O tastatura ergonomica, ca cea prezentata in Figura 1, poate fi
mai confortabila la utilizare. Uneori este necesara o reconfigurare,
pentru a permite utilizatorilor sa execute sarcini specifice, cum ar
fi scrierea intr-o a doua limba cu caractere suplimentare. Nu in
ultimul rand, schimbarea sau reconfigurarea unui dispozitiv de
intrare sau iesire poate sa permita utilizatorilor cu dizabilitati sa
foloseasca un calculator.
Uneori este imposibila realizarea unei imbunatatiri utilizand
sloturile de expansiune existente. In acest caz, puteti realiza
imbunatatirea folosind o conexiune USB. Daca nu dispuneti de o
conexiune USB suplimentara, puteti instala un card adaptor USB
sau puteti cumpara un hub USB, ca in Figura 2.
Dupa ce aveti noul echipament hardware, este posibil sa
trebuiasca sa instalati noi drivere. De obicei puteti face acest
lucru folosind CD-ul de instalare al echipamentului. In cazul in
282
care nu aveti un CD puteti descarca driverele actualizate la zi de

pe website-ul producatorului.
NOTA: Un driver "semnat" este un driver care a trecut testul de
calitate hardware Windows si a primit o semnatura de la
Microsoft. Instalarea unui driver nesemnat poate cauza
instabilitatea sistemului, mesaje de eroare si probleme la bootare.
In timpul instalarii hardware, daca este detectat un driver
nesemnat, veti fi intrebati daca doriti sa opriti sau sa continuati
instalarea acestui driver.
11.5
pentru componentele calculatoarelor personale
Pentru a mentine calculatoarele in stare buna de functionare,
trebuie sa efectuati intretinere preventiva. Intretinerea preventiva
poate prelungi viata componentelor, poate proteja datele si poate
creste performantele calculatorului.
Curatarea componentelor interne.

Curatarea carcasei.
Inspectarea componentelor calculatorului.
11.5.1 Curatarea componentelor interne

O parte importanta a intretinerii preventive a unui calculator este
pastrarea curateniei sistemului. Cantitatea de praf din mediu si
obiceiurile utilizatorului determina cat de des trebuie curatate
componentele calculatorului. Mare parte din curatare se ocupa de
prevenirea acumularii prafului.
Pentru a inlatura praful, nu folositi un aspirator. Aspiratoarele pot
genera electricitate statica si pot strica sau desprinde
componente si jumperi. In schimb, ar trebui sa folositi aer
comprimat pentru a inlatura praful. Daca folositi aer comprimat
dintr-un tub, tineti tubul in pozitie verticala astfel incat fluidul sa
nu curga pe componentele calculatorului. Urmati mereu
instructiunile si avertismentele de pe recipientul de aer
comprimat.
Curatarea regulata va ofera de asemenea o sansa sa inspectati
componentele pentru a verifica daca exista suruburi sau
283
conectori desfacuti. Exista mai multe componente in interiorul

carcasei unui calculator care trebuie pastrate in permanenta
curate:
Ansamblul radiator/ventilator
Memoria RAM
Placile de extensie
Placa de baza
Ventilatorul carcasei
Sursa de alimentare
Unitatile interne
Atentie: Cand curatati un ventilator folosind aer comprimat,

mentineti fixe paletele ventilatorului. Astfel preveniti invartirea
rotorului la o turatie prea mare sau deplasarea acestuia intr-o
directie diferita.
11.5.2 Curatarea carcasei
Praful sau mizeria din exteriorul calculatorului pot intra prin
ventilatoare sau pe langa panoul lateral de acces al carcasei.
Mizeria poate sa intre si prin capacele protectoare ale sloturilor de
extensie, ca in Figura 1. Daca praful se acumuleaza in interiorul
unui calculator, poate opri circulatia aerului si poate afecta
sistemul de racire.
Folositi o carpa sau aspirator ca sa curatati exteriorul carcasei.
Daca folositi un produs de curatare, nu il pulverizati direct pe
carcasa. In schimb, puneti o cantitate mica pe carpa de curatare
si stergeti exteriorul carcasei.
In timp ce curatati carcasa, ar trebui sa fiti atenti si sa corectati
lucrurile care pot cauza probleme mai tarziu:
Capacele lipsa ale sloturilor de expansiune permit intrarea

prafului, a mizeriei sau a insectelor in calculator
Suruburi slabite sau lipsa cu ajutorul carora sunt fixate
placile de extensie
Cabluri lipsa sau incurcate care se pot desface si pot cadea din carcasa
11.5.
Inspectarea componentelor calculatorului
3
Cea mai buna metoda de a mentine un calculator in stare buna
este de a verifica functionarea acestuia la intervale regulate.
284
Curatarea reprezinta o buna oportunitate de a face aceasta

verificare. Ar trebui sa aveti o lista a componentelor de verificat:
Procesorul si sistemul de racire Verificati sa nu existe praf

pe procesor sau in sistemul de racire. Asigurati-va ca
ventilatorul se poate invarti normal. Verificati cablul de
alimentare al ventilatorului sa fie conectat corect, ca in
Figura 1. Verificati ventilatorul cat timp este alimentat pentru
a vedea daca se invarte. Verificati daca procesorul este
asezat corect in socket. Asigurati-va ca radiatorul este
montat corect. Pentru a evita deteriorarea, nu scoateti
procesorul pentru curatare.
Conexiunile memoriei RAM Chipurile RAM ar trebui sa fie
prinse corect in sloturile RAM. Figura 2 arata ca in anumite
situatii clipsurile de fixare se pot desface. Reasezati-le, daca
este necesar. Folositi aer comprimat pentru a elimina orice
urma de praf.
Echipamentele de stocare Verificati toate echipamentele
de stocare incluzand hard disk-ul, unitatea de discheta,
unitatea optica si unitatea de stocare cu banda magnetica.
Toate cablurile ar trebui sa fie bine conectate. Verificati ca
nu exista jumperi desfacuti, lipsa sau fixati incorect, ca in
Figura 3. O unitate nu ar trebui sa produca zgomote sau
sunete neplacute. Cititi manualul producatorului pentru a
afla cum se curata unitatile optice si capetele de citire ale
unitatilor de stocare pe banda magnetica folosind betisoare
de bumbac si aer comprimat. Curatati unitatile de discheta
folosind un kit de curatare.
Placile de extensie Placile de extensie ar trebui asezate
corect in sloturile de expansiune. Placile desfacute, precum
in Figura 4, pot cauza scurtcircuite. Prindeti placile de
extensie folosind suruburi pentru a evita desfacerea
acestora. Folositi aer comprimat pentru a indeparta mizeria
sau praful de pe placa sau din slotul de extensie.
NOTA: Placa video poate sa se desprinda din cauza presiunii

exercitate de cablul de la monitor sau in momentul fixarii cu
suruburi.
NOTA: Daca un adaptor pentru placa video este folosit intr-un slot
de expansiune, placa video integrata de pe placa de baza este
probabil dezactivata. Daca din greseala conectati monitorul la
285
placa integrata, calculatorul va parea ca nu merge.

Exista cateva componente care ar trebui verificate:
Echipamentele de alimentare Verificati prelungitoarele,

sigurantele si sursele de curent permanente (UPS).
Asigurati-va ca exista o ventilatie adecvata si
neobstructionata. Inlocuiti prelungitoarele daca au existat
probleme electrice sau furtuni puternice in zona.
Suruburi desfacute Suruburile desfacute pot cauza
probleme daca nu sunt fixate sau indepartate imediat. Un
surub desfacut poate cauza scurtcircuite sau poate sa
ramane blocat intr-o pozitie de unde este dificil de inlaturat.
Tastatura si mouse Folositi aer comprimat sau un
aspirator mic pentru a curata tastatura si mouse-ul. Daca
mouse-ul este cu bila, scoateti-o si curatati mizeria.
Cabluri Verificati toate cablurile de conectare. Cautati pini rupti sau
indoiti. Asigurati-va ca toate suruburile sa fie bine fixate. Asigurati-va ca

nici un cablu nu este taiat, ciupit sau indoit foarte rau.
Depanarea problemelor componentelor calculatorului si ale

perifericelor
Procesul de depanare ajuta la rezolvarea problemelor unui
calculator sau ale echipamentelor periferice. Aceste probleme
variaza de la simplu, cum ar fi actualizarea unui drive, pana la
probleme complexe, cum ar fi instalarea unui procesor. Folositi
pasii pentru depanare ca un ghid ce va va ajuta in diagnosticarea
si repararea problemelor.
11.6

Revizuirea procesului de depanare.

Aplicarea tehnicilor de depanare.
11.6.1 Revizuirea procesului de depanare

Tehnicienii de calculatoare trebuie sa poata analiza problema si
sa determine cauza erorii pentru a putea repara calculatorul.
Acest proces se numeste depanare (troubleshooting).
286

deschis sau cu variante limitate de raspuns care pot fi adresate
clientului.
evidente. Figura 3 listeaza problemele intalnite in cazul
componentelor hardware.
problemele componentelor hardware.
sa se adune date de le calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri
de a aduna informatii despre problema de la calculator.
In acest moment, aveti suficiente informatii pentru a evalua
problema, executa cercetari, si implementa posibile solutii. Figura
6 prezita resursele pentru solutiile posibile.
Dupa ce veti rezolva problema, puteti incheia cu clientul. Figura 7
prezinta o lista de sarcini necesare pentru a finisa acest pas.
11.6.
2
Problemele calculatoarelor pot fi de natura hardware, software,
legate de conectivitate, sau o combinatie a celor trei. Veti rezolva
unele tipuri de probleme legate de calculatoare mai des decat
altele. Figura 1 prezinta o diagrama a celor mai frecvente
probleme de natura hardware si solutiile acestora.
11.6.
Aplicarea tehnicilor de depanare
3
Acum, odata cu intelegerea procesului de depanare, este
momentul sa aplicati abilitatile de diagnosticare.
Primul laborator are rolul de a va imbunatati abilitatile de
rezolvare a problemelor care pot care pot afecta componentele
hardware ale unui PC. Veti depana si repara un calculator care nu
porneste.
Al doilea laborator are rolul de a va imbunatatii abilitatile de
comunicare si depanare a componentelor hardware ale unui PC.
In acest laborator veti executa urmatorii pasi:
287
Veti primi ordinul de lucru.

Ghidati clientul prin diversi pasi pentru a incerca sa rezolvati
problema.
Documentati problema si decizia luata.
11.7 Rezumat
In acest capitol, ati invatat despre tehnici avansate de
diagnosticare si reparare, si despre modul de selectare a
componentelor pentru eventuale imbunatatiri. Acest capitol a
prezentat in detaliu cateva tehnici de depanare pentru a va ajuta
sa localizati si sa rezolvati probleme precum si sa prezentati
rezultatele obtinute clientului.
Ati invatat despre atributiile unui tehnician de teren, de la

distanta si prin telefon si oportunitatile de angajare pentru
persoanele care au cunostinte si abilitati avansate de
depanare.
Puteti explica si folosi normele de protectie a muncii in
laborator si utiliza uneltele specifice. Puteti descrie regulile
generale de siguranta in lucrul cu echipamentele electrice,
mai ales in cazul monitoarelor si imprimantelor laser.
Intelegeti scopul si aplicarea normelor de protectie a muncii.
Cunoasteti procedurile de aruncare corecta a diferitelor tipuri
de baterii folosite de calculatoare si a altori tipuri de
hardware, cum ar fi monitoarele.
Puteti da sfaturi clientilor in ceea ce priveste modul in care
isi pot proteja calculatoarele folosind corect tehnicile de
intretinere preventiva.
Puteti descrie modul de curatare a componentelor externe
ale unui calculator, inclusiv a monitorului, carcasei,
imprimantei sau echipamentelor periferice. Puteti descrie
modul de curatare a componentelor interne ale unui
calculator, precum placa de baza, procesorul si sistemul de
racire, memoria RAM si placile de extensie.
Stiti sa sfatuiti clientii cand este cel mai bine sa
imbunatateasca un calculator sau componentele acestuia si
cand este cel mai bine sa cumpere un produs nou.
Puteti explica pasii care trebuie urmati pentru a adauga si
configura un al doilea hard disk. Puteti de asemenea descrie
pasii urmati pentru a imbunatati unele componente ale
calculatorului, precum carcasa, sursa de curent, procesorul
288
si sistemul de racire, memoria RAM sau placile de extensie.

Cunoasteti modul de utilizare al intrebarilor cu raspuns
deschis sau cu variante limitate de raspuns necesare unui
tehnician de nivel doi pentru a determina cauza unei
probleme.
Puteti descrie pasii urmati in procesul de depanare,
incluzand colectarea informatiilor de la clienti, verificarea
problemelor evidente, incercarea initiala a solutiilor rapide,
evaluarea problemelor, implementarea solutiilor pana la
rezolvarea problemei.
Intelegeti rolul unui tehnician de nivel doi si cum sa inglobati efortul de
depanare depus de un tehnician de nivelul unu.
CAPITOLUL XII:AVANSAT SISTEME DE OPERARE

12.0 Introducere
Instalarea, configurarea si optimizarea sistemului de operare sunt
examinate in detaliu in acest capitol.
Exista diferite brand-uri de sisteme de operare disponibile in ziua
de astazi, incluzand Microsoft Windows, Apple Mac OS, UNIX si
Linux. Un tehnician trebuie sa ia in considerare calculatorul actual
atunci cand selecteaza un sistem de operare. In plus, exista
diferite versiuni si distrubitii ale sistemelor de operare. Unele
versiuni ale Microsoft Windows includ Windows 2000
Professional, Windows XP Home Edition,Windows XP
Professional, Windows Media Center, Windows Vista Home Basic,
Windows Vista Business si Windows Vista Premium.
Fiecare dintre aceste sisteme de operare ofera multe trasaturi
similare cu o interfata asemanatoare. Totusi, unele functii
necesare nevoilor unui client tipic pot sa nu apara in toate aceste
sisteme de operare. Trebuie sa puteti compara si contrasta
sistemele de operare pentru a-l gasi pe cel mai potrivit cerintelor
utilizatorului.
obiective:
Selectati sistemul de operare adecvat pe baza nevoilor

clientului.
Instalarea, configurarea si optimizarea unui sistem de
operare.
Descrierea modului de actualizare al sistemelor de operare.
289
Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru

sistemele de operare.
Depanarea sistemelor de operare.
12.1 Selectati sistemul de operare adecvat pe baza nevoilor clientului

Sunt multe sisteme de operare dintre care puteti alege, fiecare cu
caracteristici ce ar trebui luate in considerare atunci cand se
discuta cu un utilizator. Atunci cand alegeti un sistem de operare
pentru client, trebuie sa alegeti echipamentele hardware ce
satisfac sau depasesc cerintele minime necesare ale sistemului
de operare.
In acest capitol, Windows XP Professional este folosit pentru a
descrie functiile unui sistem de operare. Intr-un punct al carierei
dumneavoastra, cu siguranta va trebui sa actualizati sau reparati
un calculator ce are sistemul de operare Windows.
In Figura 1 se poate observa o comparatie a sistemelor de operare
Windows.
Descrierea sistemelor de operare.
Descrierea sistemelor de operare de retea.
12.1.1 Descrierea sistemelor de operare

Sistemul de operare este interfata dintre utilizator si calculator.
Fara sistemul de operare utilizator nu poate interactiona cu
dispozitivele hardware si cele software din calculator. Un sistem
de operare asigura urmatoarele capabilitati operationale si
organizationale:
Asigura trecerea de la hardware la aplicatii

Creaza un sistem de fisiere pentru stocarea datelor
Asigura rularea aplicatiilor
Interpreteaza comenzile utilizatorului
Sistemele de operare au cerinte minime de hardware. In Figura 1

puteti vedea cerintele hardware pentru diferite tipuri de sisteme
de operare.
290
12.1.
Descrierea sistemelor de operare pentru retea
2
Un sistem de operare pentru retele este un sistem de operare cu
trasaturi aditionale pentru a creste functionalitatea si usurinta in
administrare intr-un mediu de retea. Urmatoarele sunt exemple de
sisteme de operare pentru retea:
Windows 2000 Server

Windows 2003 Server
UNIX
Linux
Novell NetWare
Mac OS X
Un sistem de operare pentru retea este conceput pentru a asigura

resursele necesare pentru clienti:
Aplicatii pentru servere, precum o baza de date partajata

Stocarea de date centralizata
Serviciu pentru directoare ce asigura o baza de date
centralizata cu toate conturile de utilizatori din retea,
exemple de astfel de servici sunt LDAP si Active Directory
Coada pentru printare prin retea
Accesul la retea si securitate
Sistem de stocare redundant, precum RAID si backup-uri
Sistemele de operare pentru retea asigura protocoale concepute

pentru a indeplini functiile de retea. Aceste protocoale sunt
controlate de catre codul din serverele aflate in retea.
Protocoalele folosite de sisteme de operare pentru retea asigura
servici precum web, transferul de fisiere, e-mail, translatarea
numelor si adresarea IP automata. In Figura 1 puteti gasi mai
multe informati.
12.2 Instalarea, configurarea si optimizarea unui sistem de operare
Majoritatea sistemelor de operare sunt usor de instalat. Dupa
pornirea calculatorului, CD de instalare pentru Windows XP
Professional va afisa un ghid ce va ghideaza pe parcursul
intregului proces de instalare printr-o serie de intrebari. Odata ce
ati raspuns la intrebari, ghidul de instalare duce automat la bun
sfarsit instalarea. In aceasta sectiune, veti realiza o instalare
particularizata de Windows XP Professional.
291

Compararea si evidentierea diferentelor dintre o instalare

implicita si o instalare avansata.
Instalarea Windows XP Professional folosind o instalare
personalizata.
Creati, vizualizati si administrati discuri, directoare, si
fisiere.
Identificarea procedurilor si utilitarelor folosite pentru a
optimiza performantele sistemelor de operare.
Identificati procedurile si utilitarele folosite pentru a optimiza
performantele browserelor web.
Descrierea instalarii, utilizarii si configurarii de software
pentru e-mail.
Setati rezolutia ecranului si actualizati driver-ul video.
Descrierea instalarii unui al doilea sistem de operare.
12.2. Compararea si evidentierea diferentelor dintre o instalare

1
implicita si o instalare avansata
Instalarea implicita pentru Windows XP Professional este
suficienta pentru marea majoritate a utilizatorilor particulari sau
pentru retele de birou de dimensiuni mici. O instalare
personalizata pentru Windows XP Professional este folosita de
obicei in retele de dimensiuni mari.
Instalarea implicita
Instalarea implicita necesita interactiune minima cu utilizatorul. Vi
se cere sa furnizati informatii specifice despre calculatorul
dumneavoastra si despre posesor/utilizator.
Instalarea personalizata
In Windows XP, instalarea personalizata este foarte similara cu
instalarea implicita. Exista doar doua pagini ce ofera o selectie
particularizata in timpul setup-ului. Prima pagina este pentru
personalizarea setarilor regionale, cel de-a doua pagina este
pentru personalizarea setarilor de retea, ca in Figura 1. Un
tehnician sau un utilizator cu experienta tehnica executa cel mai
adesea instalarea personalizata. Intr-o instalare personalizata,
wizard-ul cere utilizatorului informati detaliate de performanta
pentru a se asigura ca sistemul de operare este optimizat sa
indeplineasca cerintele si preferintele utilizatorului individual sau
292
ale administratorului de retea dintr-o companie. Puteti efectua o

instalare personalizata pentru Windows XP Professional pe mai
mult de un calculator intr-o retea prin folosirea unui fisier de
raspunsuri ce contine setarile predefinite si raspunsurile la
intrebarile din timpul setup-ului.
Tehnicianul poate automatiza si personaliza instalarea pentru
Windows XP astfel incat sa includa urmatoarele trasaturi:
Aplicati de productivitate, precum Microsoft Office

Aplicatii personalizate
Suport pentru diferite limbi
OS Deployment Feature Pack folosind Microsoft Systems
Management Server (SMS)
Drivere pentru dispozitive hardware
Instalarea Windows XP Professional folosind o instalare

personalizata
Instalarea implicita pentru Windows XP Professional este
suficienta pentru marea majoritate a utilizatorilor de acasa sau
pentru retele de birou de dimensiuni mici. O instalare
personalizata pentru Windows XP Professional poate salva timp
si poate asigura o configuratie consecventa a sistemului de
operare pentru calculatoarele dintr-o retea mare.
12.2.2
Instalarea un sistem de operare fara supraveghere dintr-un

punct de distributie din retea folosind un fisier de
raspunsuri.
O instalare bazata pe imagini folosind Sysprep si un
program de imagini pentru disc, care copiaza o imagine a
sistemului de operare direct pe hard disc fara interventia
utilizatorului.
Instalare de la distanta folosind Servicul de Instalare la
Distanta (RIS - Remote Installation Services), care poate
descarca instalarea dintr-o retea. Aceasta instalare poate fi
solicitata de utilizator sau fortata pe calculator de catre
administrator.
OS Deployment Feature Pack folosind Microsoft Systems
Management Server (SMS), care poate simplifica dramatic
instalarea unui sistem de operare intr-o organizatie.
Instalare neasistata
293
Instalarea neasistata folosind un fisier de raspunsuri unattend.txt

este cea mai usoara metoda de instalare pentru o retea. Un fisier
de raspunsuri poate fi creat folosind o aplicatie denumita
setupmgr.exe localizata in fisierul deploy.cab din CD Windows XP
Professional.
In Figura 1 putem observa un exemplu de fisier de raspunsuri.
Odata ce ati raspuns la toate intrebarile, fisierul unattend.txt se
copiaza pe directorul partajat al serverului de distributie. In acest
moment, puteti face doua lucruri:
Rulati fisierul unattended.bat pe masina client. Acesta

pregateste hard discul si instaleaza automat sistemul de
operare de pe serverul din retea.
Creati o discheta de pornire cu care sa porniti calculatorul si
sa va conectati la serverul de distributie din retea. Rulati
fisierul batch pentru a instala sistemul de operare prin retea.
Instalarea bazata pe imagine

Atunci cand executati o instalare bazata pe imagine, trebuie sa
incepeti prin configurarea unui calculator pana il aduceti la o
starea operationala. Apoi, rulati Sysprep pentru a pregati sistemul
pentru imagine. O aplicatie terta pentru imagini pregateste
imaginea pentru calculatorul complet instalat, imagine care poate
fi scrisa pe un CD sau DVD. Aceasta imagine poate fi copiata pe
calculatoarele cu un HAL compatibil pentru a incheia instalarea
pe mai multe calculatoare. Odata ce imaginea a fost copiata,
puteti porni calculatorul, dar este posibil sa fiti nevoiti sa
configurati cateva setari, precum numele calculatorului si
domeniu de apartenenta.
Instalarea la distanta
Folosind RIS, acest proces seamana foarte mult cu instalarea pe
baza de imagini, exceptand faptul ca nu veti utiliza o unealta de
imagine. Puteti folosi RIS pentru a seta de la distanta noi
calculatoare cu Microsoft Windows folosind un director RIS
partajat pe retea ca sursa pentru fisierele sistemului de operare
Windows. Puteti instala sisteme de operare de la distanta pe
calculatoarele clientilor pornite. Calculatoarele utilizatorilor ce
sunt conectati la retea pot fi pornite folosind o discheta de pornire
la distanta sau Pre-Boot eXecution Environment (PXE)-adaptor de
294
retea capabil. Clientul se poate loga cu un cont valid de utilizator.

RIS este conceput sa fie folosit intr-o retea relativ mica si nu ar
trebui sa fie folosit acolo pe linii de viteza scazuta din WAN.
Microsoft System Management Server (SMS) permite unui
administrator sa administreze un numar mare de calculatoare
dintr-o retea. SMS poate fi folosit pentru a administra actualizarile,
pentru a asigura control de la distanta si pentru a executa slujbe
de inventariat. O trasatura optionala este desfasurarea sistemului
de operare, pentru aceasta este necesara instalarea pachetului
SMS OS Deployment Feature pe un server Windows 2003. SMS
permite instalarea pe un numar mare clienti peste o intreaga
retea, cum ar fi un LAN sau WAN.
12.2.
Creati, vizualizati si administrati discuri, directoare, si fisiere
3
Intr-un sistem de operare, discurile si directoarele sunt locati
unde sunt stocate si organizate datele. Sistemul de fisiere folosit
de un sistem de operare determina factori aditionali ce afecteaza
stocarea precum dimensiunea partitiei, dimensiunea unui cluster
si trasaturi de securitate.
Structura unui disc
Utilitarul Disk Management arata informatii si poate executa
servicii precum partitionarea si formatarea discurilor in Windows.
In Figura 1 putem observa utilitarul Disk Management folosit de
catre Windows XP Professional.
Exista mai multe tipuri de partitii pe un hard disk:
Partitii primare
Partitii extinse
Discuri logice
NOTA: In orice moment, puteti seta doar o partitie activa.

Sistemul de operare foloseste partitia activa pentru a porni
sistemul. Partitia activa trebuie sa fie o partitie primara.
In cele mai multe cazuri, partitia C: este partitia activa si contine
fisierele de pornire si ale sistemului. Unii utilizatori creaza partitii
aditionale pentru a organiza fisierele sau pentru a putea porni
dual un calculator.
295
Puteti accesa utilitarul Disk Management in urmatoarele moduri:
Din meniul Start, faceti click dreapta pe My Computer si

selectati Manage > Disk Management.
Din meniul Start, alegeti Settings > Control Panel >
Administrative Tools > Computer Management. Dublu-click
pe Storage si apoi pe Disk Management.
Sistemul de fisiere
Partitiile sunt formatate cu un sistem de fisiere. Cele doua tipuri
de sisteme de fisiere disponibile in Windows XP sunt FAT32 si
NTFS. NTFS are caracteristici de stabilitate si securitate mai bune.
De exemplu, Windows-ul nu afiseaza extensiile de fisiere, dar
aceasta practica poate aduce probleme de securitate.
Programatorii de virusuri pot distribui fisiere executabile
deghizate in fisiere ne-executabile. Pentru a evita aceasta gaura
de securitate, ar trebui sa aveti vizibile intotdeauna extensiile de
fisiere, pentru asta faceti urmatoarele:
Din meniul Start, alegeti Control Panel > Folder Options > View, si
debifati casuta "Hide extensions for known file types", ca in
Figura 2.
NOTA: Salvarea fisierelor in directorul radacina al partitiei C:
poate cauza probleme de organizare a datelor. O practica buna
este stocarea datelor in directoare create pe partitia C:.
Identificarea procedurilor si utilitarelor folosite pentru a
12.2.4
optimiza performantele sistemelor de operare
Exista cateva proceduri si unelte disponibile pentru optimizarea
performatelor unui sistem de operare. Conceptele pot fi aceleasi
pentru toate sistemele de operare, dar metodele si procedurile de
optimizare difera. De exemplu, in timp ce memoria virtuala
indeplineste aceleasi functi pe sistemele de operare Windows 98
si Windows XP, calea pentru a gasi si ajusta setarile memoriei
virtuale este diferita.
System Tools (Unelte pentru sistem)
Pentru a intretine si optimiza un sistem de operare puteti accesa
diferite unelte existente in Windows. Astfel de unelte includ
verificarea erorilor discurilor, prin care se poate scana hard diskul pentru erori ale structurii de fisiere si defragmentarea hard
296
disk-ului, prin care se pot rearanja fisierele in blocuri compacte

pentru un acces mai rapid. In Figura 1 se pot observa unelte
pentru intretinerea hard disk-ului.
Memoria virtuala
Memoria virtuala permite procesorului sa acceseze mai multa
memorie decat este instalata pe calculator. Acest lucru este
implementat pentru a permite tuturor aplicatiilor sa adreseze
aceeasi cantitate de memorie. Memoria virtuala este un fisier de
swap (swap file) sau un fisier de pagini (page file) care este in
permanenta citit sau scris in memoria RAM. In mod tipic, ar trebui
sa lasati Windows-ul sa administreze dimensiunea fisierului de
swap. Singura setare pe care ar trebui sa o schimbati este locatia
fisierului de swap. Trebuie sa fiti membru al grupului de
administratori pentru a face aceasta schimbare. In Figura 2 puteti
vedea setarile memoriei virtuale.
Pentru a accesa setarile memoriei virtuale in Windows XP, folositi
una din caile urmatoare
Start > Settings > Control Panel >System > Advanced tab >
Performance Options
sau
Start > Control Panel > Performance and Maintenance >

System > Advanced > Performance > Settings > Advanced
Disk Defragmenter (Utilitarul de defragmentare a discului)

Pentru a ajuta la optimizarea fisierelor de pe hard disc, sistemele
de operare Windows pun la dispozitie un utilitar de
defragmentare. Pe masura ce fisiere sunt accesate si stocate pe
hard disk, fisierele isi schimba locul din a fi stocate continuu pe
disc in a fi imprastiate. Aceasta poate duce la incetinirea
sistemului de operare. Hard disk-ul trebuie sa caute pe diferite
zone ale platanelor pentru a gasi intregul fisier. Pentru un singur
fisier, efectul procesului este minim. Atunci cand acest proces are
loc pentru sute de fisiere, va fi incetinita fizic citirea si scrierea
fisierelor pe hard disk. Pentru a defragmenta un disk, dati dubluclick pe My Computer de pe desktop. Dati click-dreapta pe discul
pe care vreti sa il optimizati. Alegeti Properties. In tab-ul Tools dati
297
click pe Defragment Now.

Fisiere temporare
Aproape fiecare program foloseste fisiere temporare, care de
obicei sunt sterse automat atunci cand aplicatia sau sistemul de
operare a terminat sa le foloseasca. Totusi, unele fisiere
temporare trebuie sterse manual. De vreme ce fisierele temporare
ocupa spatiul de pe hard disk ce poate fi folosit pentru alte fisiere,
este o idee buna sa verificati si sa le stergeti la fiecare doua sau
trei luni. Fisierele temporare sunt localizate in mod uzual in
locurile urmatoare:
C:\temp
C:\tmp
C:\windows\temp
C:\windows\tmp
C:\documents and settings\%USERPROFILE%\local
settings\temp
Servicii
Serviciile sunt tipuri de aplicatii ce ruleaza in fundal pentru a
satisface un anumit rol sau pentru a asteapta o cerere. Doar
serviciile necesare ar trebui pornite pentru a reduce riscurile de
securitate nedorite. In Figura 3 puteti vedea unele servici
disponibile pe un calculator. Exista patru setari, sau stari, ce pot fi
folosite pentru a controla aceste servici:
Automat
Manual
Dezactivat
Oprit
Daca un serviciu, precum DHCP sau Automatic Updates, este

setat pe automat, el va porni odata cu calculatorul. Serviciile
manuale, precum serviciul pentru o sursa continua de curent
(UPS), trebuie sa fie configurate manual pentru a functiona. Unele
servici pot fi oprite sau dezactivate pentru scopuri de depanare,
precum oprirea serviciului de spooling atunci cand sunt probleme
cu imprimarea.
12.2. Identificati procedurile si utilitarele folosite pentru a optimiza
5
performantele browserelor web
Browserele web si aplicatiile de e-mail sunt in mod tipic aplicatii
298
folosite cel mai mult pe un calculator. Optimizarea browserului de

web si aplicatiilor de e-mail ar trebui sa creasca performantele
calculatorului.
Browserul Microsoft, Internet Explorer (IE), are in general setari
pentru a schimbarea paginii initiale si a aparentei browserului.
Setarile aditionale va permit sa vizionati sau sa stergeti
informatiile salvate de catre browser:
Istoria
Fisiere temporare
Cookies
Parolele
Informatiile formularelor web
NOTA: Cookie-urile sunt informatii transmise intre browserul web

si serverul web cu scopul de a urmari informatii despre utilizator
pentru a particulariza pagina livrata lui.
Pentru a accesa setarile in IE, deschideti fereastra browser-ului IE
si alegeti Tools > Internet Options.
Salvarea in cache, sau pastrarea, a fisierelor de Internet este o
trasatura a browserului Web folosita pentru a mari viteaza
procesului de accesare a paginilor deja vizitate. Utilitarul de
stocare a fisierelor din IE descarca pe hard disk copii ale
imaginilor sau fisiere HTML ale site-urilor pe care le-ati vizitat.
Atunci cand revizitati o pagina web, site-ul se va deschide mai
rapid deoarece fisierele sunt in cache-ul hard disk-ului si nu
trebuie descarcate din nou.
Fisierele din cache ale browserului web pot deveni invechite sau
foarte mari. Aceste setari ale IE va vor permite sa controlati
dimensiunea cache-ului si reimprospatarea acestuia atunci cand
este necesar:
La fiecare vizita a paginii

De fiecare data cand porniti IE
Automat
Niciodata
Pentru a accesa setarile pentru cache, deschideti browser-ul IE si

alegeti Tools > Internet Options. Din optiunea Temporary Internet
299
Files, alegeti Settings. Dati click pe taburile din Figura 1 pentru a

explora alte optiuni de configurare pentru IE.
Descrierea instalarii, utilizarii si configurarii de software
12.2.6
pentru e-mail
Software-ul pentru e-mail poate fi instalat ca parte a browser-ului
web sau ca o aplicatie de sine statoare. Outlook Express este un
utilitar pentru e-mail si o componenta a sistemului de operare
Microsoft Windows. Pentru a configura Outlook Express, trebuie
sa furnizati informati despre contul dumneavoastra de e-mail, ca
in Figura 1.
Ar trebui sa aveti la dispozitie urmatoarele informatii atunci cand
configurati conturi de e-mail pe un client software de e-mail:
Numele afisat
Adresa de e-mail
Tipul serverului mail de primire, precum POP3 sau IMAP
Numele serverului de primire a mail-urilor
Numele serverului de trimitere a mail-urilor
Numele utilizatorului
Parola contului
Protocoalele folosite pentru e-mail includ urmatoare:
Post Office Protocol version 3 (POP3) Primeste e-mail-uri

de la un server aflat la distanta prin TCP/IP. Nu lasa o copie
a e-mail-ului pe server; totusi, unele implementari permit
utilizatorilor sa specifice salvarea mailurilor pentru o
perioada de timp.
Internet Message Access Protocol (IMAP) Permite clientilor
de e-mail locali sa primeasca e-mail-uri de la server. In mod
tipic pastreaza o copie pe server pana cand mutati e-mail-ul
intr-un director personal din aplicatia de e-mail. IMAP
sincronizeaza directoarele de e-mail-uri intre server si client.
Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) Transmite e-mailurile peste o retea TCP/IP. Este formatul de e-mail pentru
text ce foloseste doar codarea ASCII.
Multipurpose Internet Mail Extensions (MIME) Standard
care extinde formatul de e-mail pentru a include text in
standardul ASCII, ca si alte formate precum imagini si
documente de procesare de text. Utilizat in mod normal
300
impreuna cu SMTP.
Trasaturi aditionale sunt disponibile impreuna cu software pentru
e-mail:
Reguli de manevrare automata a e-mail-urilor

Diferite codari de e-mail, precum HTML, text clar sau text
bogat
Grupuri de stiri
12.2.
Setati rezolutia ecranului si actualizati driver-ul video
7
Odata instalat sistemul de operare, puteti seta rezolutia ecranului
pentru a satisface cerintele utilizatorului. Daca rezolutia ecranului
nu este setata corespunzator, puteti primi rezultate de afisare
neasteptate de la diferite tipuri de placi video si monitoare.
Rezultatele neasteptate pot include un desktop de Windows ce nu
ocupa intreaga suprafata a monitorului, sau un ecran negru daca
rezolutia este prea mare.
Atunci cand folositi un monitor LCD, rezolutia ar trebui setata pe
modul nativ sau pe rezolutia nativa. Modul nativ este rezolutia
ecranului egala cu numarul de pixeli pe care ii are un monitor.
Daca nu folositi modul nativ, monitorul nu va produce cea mai
clara imagine. Observati Figura 1 pentru a vedea setarile de
rezolutie pentru un calculator cu Windows XP Professional.
Puteti modifica setarile ecranului in tabul Settings din appletul
panoului de control Display Properties:
Rezolutia ecranului Determina numarul de pixeli. Un numar

mai mare de pixeli afiseaza o rezolutie si o imagine mai
buna.
Rata de reimprospatare Determina cat de des este
redesenata imaginea afisata pe ecran. Rata de
reimprospatarea este exprimata in Hertz (Hz). O rata de
reimprospatare mai mare produce o imagine mai stabila pe
monitor.
Culorile de afisare Determina numarul de culori vizibile pe
ecran la un moment. Culorile sunt create printr-o variatie a
intensitatii celor trei culori de baza (rosu, verde, albastru).
Numarul mai mare de biti insemna numar mai mare de
culori. Urmatoarea este o lista cu adancimile culorilor:
301
o
o
o
o
256 culori - culoare pe 8 biti

65.536 culori - culoare pe 16 biti(Culoare buna)
16 milioane de culori - culoare pe 24 biti(Culoare reala)
16 milioane de culori - culoare pe 24 biti(Culoare reala
cu 8 biti adaugati pentru a permite procesarea de 32
biti)
Atunci cand depanati o problema a ecranului, verificati daca

driverul este compatibil cu placa video. Windows-ul poate instala
un driver implicit ce functioneaza, dar nu poate asigura toate
optiunile disponibile pentru cea mai buna vizionare si
performanta. In Figura 2 puteti vedea utilitarul de actualizare a
driverului din Windows XP Professional. Indepliniti urmatoarele
pentru cea mai buna performanta grafica:
1. Descarcati cea mai recenta versiune de driver de pe site-ul
producatorului.
2. Dezinstalati driverul curent.
3. Dezactivati software-ul antivirus.
4. Instalati noul driver.
5. Reporniti calculatorul.
NOTA: Dezactivarea software-ului antivirus face calculatorul
dumneavoastra vulnerabil virusilor si nu ar trebui facuta daca
sunteti conectat la Internet.
Este posibil sa va loviti de probleme atunci cand instalati sau
reinstalati driverul video. De exemplu, dupa ce ati indeplinit pasul
de performante grafice, nu mai reusiti sa vedeti monitorul dupa
repornirea calculatorului. Pentru a investiga problema si a reveni
la setarile initiale, reporniti calculatorul. In timpu procesului de
repornire, apasati tasta F8. Introduceti optiunile de pornire atunci
cand sunteti rugat si selectati Enable VGA Mode pentru a folosi o
rezolutie de 640 x 480. Odata ce s-a incarcat sistemul de operare,
puteti selecta Roll Back Driver din meniul Properties al placii
video. Ar trebui sa efectuati o cercetare pentru a determina
problemele posibile cu driverul pe care ati incercat sa il instalati.
12.2.8 Descrierea instalarii unui al doilea sistem de operare
Puteti avea mai multe sisteme de operare pe un singur calculator.
Unele aplicatii software necesita cea mai recenta versiune a
sistemului de operare, in timp ce alte aplicatii software au nevoie
de versiuni mai vechi. Exista un proces de pornire dubla pentru
302
mai multe sisteme de operare pe un acelasi calculator. Atunci

cand fisierul boot.ini determina prezenta mai multor sisteme de
operare in timpul procesului de pornire, sunteti sesizati pentru a
face alegerea sistemului pe care doriti sa il incarcati. In Figura 1
puteti vedea un exemplu de fisier boot.ini.
Setup pentru pornirea dubla
Pentru a crea un sistem cu pornire dubla in Microsoft Windows,
trebuie sa aveti in mod tipic mai mult de un hard disk sau un disc
cu mai multe partitii.
Ar trebui sa instalati intai sistemul de operare mai vechi pe
partitia primara sau pe hard disk-ul marcat ca fiind partitia activa.
Ar trebui sa instalati apoi celalalt sistem de operare pe partitia
secundara sau pe alt hard disc. Fisierele de pornire sunt instalate
automat in partitia activa.
In timpul instalarii, fisierul boot.ini este creat pe partitia activa
pentru a permite selectarea sistemului de operare la pornire.
Fisierul boot.ini poate fi editat pentru a schimba ordinea
sistemelor de operare. Puteti de asemenea sa editati in fisier
durata de selectie a unui sistem de operare in timpul procesului
de pornire. Tipic, timpul implicit de selectare a unui sistem de
operare este de 30 de secunde. Acest lucru intarzie mereu timpul
de pornire cu 30 de secunde, in cazul in care utilizatorul nu
intervine prin selectarea unui anumit sistem de operare. In fisierul
boot.ini, timpul de pornire ar trebui sa fie schimbat la 5 sau 10
secunde pentru a porni mai repede calculatorul.
Pentru a edita fisierul boot.ini, dati click dreapta pe My Computer
> Properties > Advanced Tab. In zona Startup and Recovery,
selectati Settings. Dati click pe Edit.
12.3 Descrierea modului de actualizare al sistemelor de operare
Un sistem de operare trebuie sa fie actualizat periodic pentru a
ramane compatibil cu cele mai noi aplicatii software si
componente hardware. Atunci cand apar noi versiuni ale sistemul
de operare, suportul pentru versiunile de operare mai vechi este
retras in cele din urma.
Produsele hardware apar continuu pe piata. Noul design al
produselor necesita deseori ca cel mai nou sistem de operare sa
fie instalat si sa functioneze corect. In timp ce aceasta cerinta
303
poate fi costisitoare, obtineti functionalitate avansata prin noile

particulatirati si suport pentru un hardware mai nou.
O imbunatatire a Windows XP poate fi efectuata de pe CD sau prin
retea. Trebuie sa va asigurati ca noul sistem de operare este
compatibil cu calculatorul. Microsoft asigura un utilitar denumit
Upgrade Advisor pentru a scana sistemul pentru a determina
problemele de incompatibilitate inainte de a trece la o noua
versiune de sistem de operare Windows. Puteti descarca utilitarul
Upgrade Advisor de pe site-ul web Microsoft Windows fara a plati
nici o taxa. Dupa ce utilitarul Upgrade Advisor a terminat de
scanat, este produs un raport pentru a va informa despre orice
problema existenta. Incompabilitatea hardware este cea mai
intalnita problema in procesul de imbunatatire.
Nu toate sistemele de operare Windows pot fi inlocuite cu
versiuni mai noi, asa cum este descris in lista de mai jos:
Windows 98, Windows 98 SE si Windows Me pot fi inlocuite

cu Windows XP Home sau Windows XP Professional.
Windows NT workstation 4.0 cu Service Pack 6 si Windows
2000 Professional pot fi inlocuite doar cu Windows XP
Professional.
Windows 3.1 si Windows 95 nu pot fi actualizate la Windows
XP.
NOTA: Amintiti-va sa faceti un backup inainte de actualizarea

sistemului de operare.
12.4
sistemele de operare
Intretinerea preventiva pentru un sistem de operare include
automatizarea sarcinilor pentru a executa actualizari programate.
De asemenea include instalarea de service pack-uri ce ajuta la
mentinerea sistemului actualizat si compatibil cu noile aparitii
software si hardware.
Daca un driver sau sistem este corupt, puteti folosi punctele de
restaurare pentru a aduce sistemul intr-o stare anterioara. Totusi,
punctele de restaurare nu pot recupera datele pierdute.
304
Planificarea sarcinilor si actualizarilor automate.
Setarea punctelor de restaurare.
12.4.
Planificarea sarcinilor si actualizarilor automate
1
Puteti automatiza unele sarcini in Windows XP folosind utilitarul
Scheduled Tasks. Utilitarul Scheduled Tasks monitorizeaza
criteriile selectate si definite de utilizator si executa sarcinile
atunci cand aceste criterii sunt satisfacute.
Planificarea sarcinilor folosind GUI (interfata grafica)
Unele dintre sarcinile frecvente ce pot fi automatizate folosind
utilitarul Scheduled Tasks sunt:
Curatarea discului
Backup
Defragmentarea discurilor
Pornirea altor aplicatii
Pentru a porni asistentul utilitarului Scheduled Tasks, selectati

Start > All Programs > Accessories > System Tools > Scheduled
Tasks. Dati dublu-click pe Add Scheduled Task ca in Figura 1.
Planificarea sarcinilor folosind CLI
Utilitarul Scheduled Tasks este un utilitar bazat pe Windows GUI.
Puteti de asemenea folosi comanda at in linia de comanda pentru
a planifica automat ca o comanda, un script sau o aplicatie sa
porneasca la un moment de timp specificat. Pentru a folosi
comanda at, trebuie sa fiti logati ca membru al grupului de
administratori.
Pentru a invata mai multe despre comanda, alegeti Start > Run. La
promptul CLI, scrieti cmd, si apoi apasati Return. La promptul de
comanda, scrieti at/?.
Actualizari automate in Windows
Ar trebui sa folositi una din urmatoarele comenzi pentru a
configura actualizarile pentru sistemul de operare Windows:
Automat (trebuie sa specificati data si ora)

Descarca actualizarile pentru mine, dar lasa-ma sa specific
305
atunci cand se instaleaza.

Anunta-ma dar nu le descarca sau instala automat
Actualizarea automata oprita
Ecranul pentru actualizare automata, din Figura 2, se poate gasi in

Control Panel.
12.4.2 Setarea punctelor de restaurare
Punctele de restaurare readuc sistemul de operare intr-un punct
predefinit din timp. In unele cazuri, instalarea unei aplicatii sau a
unui driver de hardware pot produce instabilitate sau pot crea
schimbari nedorite la calculator. Dezinstalarea aplicatiei sau a
driverului de hardware corecteaza in mod normal problema. Daca
dezinstalarea nu rezolva problema, ar trebui sa incercati sa
restaurati calculatorul la un punct din trecut in care sistemul de
operare functiona corect.
Pentru a deschide utilitatea de Restaurare a Sistemului, selectati
Start > All Programs > Accessories > System Tools > System
Restore.
Windows XP poate crea puncte de restaurare in urmatoarele
scenarii:
Atunci cand are loc o instalare sau o imbunatatire

La fiecare 24 de ore, atunci cand calculatorul functioneaza
Manual, la orice moment
Punctele de restaurare contin informatii despre setarile sistemului

si ale registrilor folositi de sistemul de operare Windows.
Sistemul de restaurare nu face un backup al fisierelor personale
si nici nu poate recupera fisierele personale ce au fost corupte
sau sterse. Pentru a face un backup la date, trebuie sa folositi un
sistem de backup dedicat, precum o unitate de stocare cu banda
magnetica, CD-uri sau chiar si un dispozitiv de stocare pe USB.
12.5 Depanarea sistemelor de operare
Procesul de depanare ajuta la rezolvarea problemelor cu sistemul
de operare. Aceste probleme cuprind probleme simple, precum
un driver care nu functioneaza corespunzator, si probleme
complexe, precum un sistem care se blocheaza. Folositi pasi
pentru depanare ca un ghid ce ajuta la diagnosticarea si repararea
problemelor.
306


12.5.
Trecerea in revista a procesului de depanare
1
Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine cauza
erorii pentru a putea repara calculatorul. Acest proces se numeste
depanare.
Primul pas in procesul de depanare il reprezinta adunarea datelor de
la client. Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu variante libere
sau cu variante limitate de raspuns care pot fi adresate clientului.
evidente. In Figura 3 sunt listate problemele ce se aplica sistemelor
de operare.
porblemele componentelor hardware.
Daca solutiile rapide aplicate nu au rezolvat problema este timpul sa
se adune date din calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a
aduna informatii despre problema de la calculator.
prezita resursele pentru solutiile posibile.
Dupa ce veti rezolva problema,veti prezenta solutia clientului. Figura
12.5.
2
Problemele calculatoarelor pot fi impartite in hardware, software,
de conectivitate, sau o combinatie a celor trei. Veti rezolva
anumite tipuri de probleme mai des decat alte tipuri de probleme.
O eroare de oprire este o defectiune hardware sau software ce
blocheaza sistemul. Acest tip de eroare este cunoscut sub
307
denumirea de ecranul albastru al mortii (blue screen of death BSoD) si apare atunci cand sistemul nu poate sa isi revina dupa o
eroare. Eroarea BSoD este cauzata de obicei de catre erorile din
driver-ele echipamentelor. Jurnalul de evenimente (Event Log) si
alte unelte de diagnosticare sunt disponibile pentru a cerceta o
eroare de stop sau o eroare de tip BSoD. Pentru a preveni aceste
erori, verificati compatibilitatea hardware si a driverelor software.
In plus, instalati ultimele patch-uri si actualizari pentru Windows.
Atunci cand sistemul se blocheaza in timpul unei porniri,
calculatoarul poate reporni automat. Repornirea este cauzata de
catre functia automata de repornire din Windows si face dificila
vizualizarea mesajelor de eroare. Functia de repornire automata
poate fi dezactivata din meniul Advanced Startup Options. Figura
1 prezinta o diagrama a celor mai frecvente probleme hardware si
solutiile acestora.
12.5.
3
Acum ca ati inteles procesul de depanare, este timpul sa aplicati
abilitatile dumneavoastra de a asculta si de a diagnostica.
Primul laborator este conceput pentru a consolida indemanarea
dumneavoastra privind sistemele de operare. Veti verifica
punctele de restaurare inainte si dupa ce folositi Windows
Update.
Al doilea laborator este destinat sa consolideze abilitatile
dumneavoastra de comunicare si depanare. In acest laborator veti
face urmatorii pasi:

Ghidati clientul prin mai multi pasi pentru a incerca sa
rezolvati problema.
Indosariati problema si solutia.
12.6 Rezumat
Acest capitol discuta modalitatea de selectie a unui sistem de
operare bazandu-va pe nevoile utilizatorului. Ati invatat diferentele
dintre un sistem de operare si un sistem de operare pentru retele.
Laboratoarele v-au ajutat sa va familiarizati cu Windows XP, sa
creati partitii, sa particularizati memoria virtuala si sa programati
sarcini. Ati invatat de asemenea cateva trucuri de optimizare a
sistemelor de operare, precum si cum sa depanati o problema a
308
calculatorului din punctul de vedere al unui tehnician. Urmatoarele

concepte discutate in acest capitol va vor ajuta atunci cand
selectati si instalati un sistem de operare:
Asigurati-va ca intelegeti in totalitate nevoile de tehnologie

ale clientului.
Cunoasterea diferentelor dintre sistemele de operare
comune.
Potrivirea cu grija a nevoilor clientului cu tehnologia
corespunzatoare.
Cunoasterea diferitelor metode de instalare a unui sistem de
operare.
Cunoasterea metodelor de imbunatatire a diferitelor sisteme
de operare.
Intelegerea felului in care intretinerea preventiva poate
impiedica problemele inainte de aparitia acestora.
Cunoasterea procedurilor de mentenanta preventiva
corespunzatoare clientului.
Conoasterea modului in care se depaneaza un sistem de operare.
CAPITOLUL XIII:LAPTOPURI SI DISPOZITIVE PORTABILE:AVANSAT

13.0 Introducere
Odata cu cresterea nevoii de mobilitate, popularitatea laptopurilor si dispozitivelor portabile va continua sa creasca. Pe
parcursul carierei dumneavoastra, va trebui sa cunoasteti
modalitatea de configurare, depanare si de intretinere a acestor
dispozitive. Cunostintele pe care le dobanditi despre calculatoare
va vor ajuta sa depanati laptop-uri si dispozitive portabile. Cu
toate acestea, exista diferente importante intre cele doua
tehnologii.
Pentru a facilita mobilitatea, laptop-urile si dispozitivele portabile
utilizeaza tehnologii wireless mai mult decat calculatoarele de
birou. Toate laptop-urile folosesc acumulatori atunci cand sunt
deconectate de la o sursa de alimentare. Statiile de extindere sunt
utilizate in mod frecvent pentru a conecta laptop-ul la dispozitive
periferice. Ca si tehnician, va fi necesar sa configurati, optimizati
si sa depanati aceste statii de extindere si accesorii, precum si
laptop-ul sau dispozitivul portabil care le insotesc. Majoritatea
componentelor de laptop sunt proprietare, astfel incat unii
producatori doresc ca dumneavostra sa urmati cursuri
309
specializate pentru a putea efectua reparatii asupra laptop-ului.

Depanarea laptop-urilor poate fi o provocare. Dobandirea
abilitatilor necesare depanarii unui laptop este importanta pentru
avansarea in cariera.
obiective:
Descrierea metodelor de comunicatie wireless pentru

laptop-uri si echipamente portabile
Descrierea metodelor de reparatie pentru laptopuri si
dispozitive portabile
Selectarea componentelor pentru laptop
laptop-uri
Descrierea depanarii laptop-ului
Descrierea metodelor de comunicatie wireless pentru laptop-uri

si echipamente portabile
Dispozitivele fara fir ofera oamenilor libertatea de a lucra, de a
invata, de a se distra si de a comunica oriunde doresc. Oamenii
care folosesc dispozitive fara fir nu au nevoie de o localizare
fizica pentru a primi date de voce si date video. Ca rezultat, locatii
wireless, cum ar fi Internet Cafe-urile, se deschid in multe tari.
Campusurile colegiilor folosesc retele fara fir pentru a permite
studentilor sa se inscrie la cursuri, sa vizioneze prelegeri si sa
prezinte teme in zone in care legaturile fizice nu sunt disponibile.
Aceasta tendinta catre comunicatiile fara fir va continua sa
creasca pe masura ce din ce in ce mai multe persoane folosesc
dispozitive fara fir.
13.1

Descrierea tehnologiei bluetooth.

Descrierea tehnologiei infrarosu.
Descrierea tehonologiei WAN pentru telefoane mobile.
Descrierea tehnologiei Wi-Fi.
Descrierea tehnologiei satelit.
13.1.
1
Descrierea tehnologiei bluetooth
310
Bluetooth este o tehnologie wireless care permite echipamentelor

sa comunice pe distante scurte. Un dispozitiv Bluetooth se poate
conecta la alte sapte dispozitive Bluetooth pentru a creea o retea
personala wireless (WPAN) Aceasta caracteristica tehnica este
descrisa in standardul 802.15.1 emis de catre Institutul de Ingineri
in Electronica si Electrotehnica (IEEE). Dispozitivele Bluetooth
sunt capabile sa transmita cu voce si date si sunt ideale pentru a
conecta urmatoarele echipamante:
Laptop-uri
Imprimante
Camere foto-video
PDA-uri
Telefoane mobile
Casti hands-free
Raportati-va la Figura 1 pentru caracteristici comune Bluetooth.

Distanta unei retele personale Bluetooth (PAN) este limitata de
cantitatea de electricitate folosita de catre dispozitive in retea
Dispozitivele Bluetooth sunt impartite in trei clasificari dupa cum
va este aratat in Figura 2. Cea mai intalnita retea Bluetooth este
de clasa 2 si care are o lungime de aproximativ 10 m (33 feet).
Dispozitivele Bluetooth functioneaza pe o frecventa radio de 2,4 2,485 GHz, care se gaseste in banda alocata pentru domeniul
industrial, stiintific si medical Aceasta legatura de cele mai multe
ori nu necesita o licenta daca echipamentul folosit este aprobat.
Standardul Bluetooth include frecventa adaptiva de hopping
(AFH). AFH permite semnalelor sa sara de la unul la altul folosind
diferite frecvente din gama Bluetooth, reducand astfel sansele de
interventie atunci cnd mai multe dispozitive Bluetooth sunt
prezente. AFH permite, de asemenea, dispozitivului sa vada ce
frecvente sunt deja folosite si sa aleaga o submultime diferita de
frecvente alternative.
Masurile de securitate sunt incluse in standardul Bluetooth.
Pentru prima oara cand un dispozitiv Bluetooth se conecteaza,
dispozitivul este autentificat folosind un numar personal de
identificare (PIN). Bluetooth este compatibil atat cu criptarea pe
128 de biti cat si cu PIN-ul de autentificare.
13.1.
Descrierea tehnologiei infrarosu
2
311
Tehnologia fara fir (wireless) prin infrarosu (IR) este o tehnologie

de cu putere scazuta, avand o raza redusa de actiune. IR
transmite date folosind diode emitatoare de lumina (Light
Emitting Diodes - LED) si primeste date folosind fotodiode.
Retelele IR fara fir sunt complet neregulate. Totusi, Infrared Data
Association (IrDA) defineste specificatiile pentru comunicatia IR
fara fir. Analizati la Figura 1 pentru a afla caracteristicile comune
ale IR-ului.
Exista patru tipuri de retele IR:
Line of sight (Linia vizuala) Semnalul este trasmis doar

daca intre dispozitive exista o vedere clara, neblocata.
Scatter (Imprastiata) Semnalul este deviat de tavan si de
pereti.
Reflective (Reflexiva) Semnalul este trimis unui emitatorreceptor optic si este redirectionat catre dispozitivul de
primire.
Broadband optical telepoint (Fibra optica telepoint de tip
broadband) Transmisia poate manevra cereri multimedia
de inalta calitate.
Retelele infrarosii sunt ideale pentru conectarea laptop-urilor la

urmatoarele tipuri de dispozitive care sunt dintr-o arie restransa:
Proiector multimedia
PDA
Imprimanta
Telecomanda
Mouse fara fir (wireless)
Tastatura fara fir (wireless)
Instalarea si configurarea dispozitivelor IR este destul de simpla.

Multe dispozitive IR se conecteaza printr-un port USB la un laptop
sau un calculator de tip desktop. Din momentul in care
calculatorul detecteaza un nou dispozitiv, Windows XP instaleaza
driver-ele potrivite, dupa cum puteti vedea in Figura 2. Instalarea
este similara cu configurarea conexiuni pentru o retea locala.
IR este o solutie practica, pe raza scurta, dar are anumite limitari:
Raza IR nu poate trece prin plafoane sau pereti.
312
Semnalele IR sunt sensibile de interferenta si sunt slabite de

catre sursele puternice de lumina, precum iluminatul
fluorescent.
Dispozitivele IR de tip Scatter sunt capabile sa se conecteze
fara linie vizuala, dar rata trasferurilor de date sunt mai mici
si distantele sunt mai scurte.
Distantele IR-ului ar trebui sa fie de 1 m (3 feet) sau mai mici atunci
cand sunt folosite pentru comunicatiile dintre calculatoare.
13.1.3 Descrierea tehonologiei WAN pentru telefoane mobile

Initial, retelele celulare au fost proiectate doar pentru comunicatii
de voce. Tehnologia celulara a evoluat, iar acum permite
transferul de voce, video si date simultan. De asemenea, permite
utilizarea laptop-urilor si a echipamentelor portabilor la distanta.
Avand instalat un adaptor pentru tehnologia WAN celulara un
utilizator de laptop poate accesa Intenetul si atunci cand
calatoreste. Priviti Figura 1 pentru caracteristicile comune ale
conexiunilor WAN celulare.
Desi mai lente decat DSL si conexiunile prin cablu, conexiunile
WAN celulare sunt inca suficient de rapide pentru a fi clasificate
ca o conexiune de mare viteza. Pentru a conecta un laptop la o
retea WAN celulara, ar trebui sa instalati un adaptor care este
proiectat pentru a lucra cu retelele celulare. Un adaptor celular
trebuie sa ofere suport pentru unele sau toate dintre urmatoarele:
Global System for Mobile Communications (GSM) Retea

celulara din intreaga lume
General Packet Radio Service (GPRS) Servicii de date
pentru utilizatorii de GSM
Quad-Band Permite unui telefon celular sa opereze pe
toate cele patru frecvente GSM: 850 MHz, 900 MHz, 1800
MHz, 1900 MHz
Serviciul de mesaje scurte (SMS) Mesaje text
Serviciul de mesaje multimedia (MMS) Mesaje Multimedia
Enhanced Data Rates for GSM Evolution (EDGE) Ofera rate
crescute de transfer si o imbunatatire a calitatii datelor
Evolution-Data Optimized (EV-DO) Rate de descarcare mai
rapide
Conectarea la un WAN celular este un proces simplu. Cardurile

WAN celular, asa cum va este prezentat in Figura 2, sunt Plug and
Play (PnP). Aceste carduri sunt introduse in slotul PC Card al
313
laptopului sau sunt incorporate in acesta.

13.1.4 Descrierea tehnologiei Wi-Fi
Tehnologia wireless Wi-Fi se bazeaza pe standardul si
specificatiile IEEE 802.11. Numarul 802.11 denota un set de
standarde care sunt specificate in documentatia IEEE 802.11.
Deci, termenii 802.11 si Wi-Fi sunt interschimbabili. Figura 1
prezinta cateva din caracteristicile Wi-Fi.
Exista patru standarde majore Wi-Fi, 802.11:
802.11a
802.11b
802.11g
802.11n (standard in stadiul de proiect)
Tehnicienii se refera deseori la standardele Wi-Fi folosind doar

literele finale. De exemplu, un tehnician poate sa se refere la un
router wireless 802.11b ca un router "b".
Standardul 802.11g a iesit pe piata in 2003 si este cel mai utilizat
standard Wi-Fi. Standardul 802.11n a iesit pe piata sub forma de
proiect in 2006 si poate suferi modificari minore inainte sa devina
standard oficial IEEE.
Standardele 802.11b, 802.11g si 802.11n folosesc banda de
frecventa de 2.4 GHz. Banda de frecventa 2.4 GHz este
nereglementata si folosita intens. Cantitatea mare de trafic poate
cauza interferente intre semnalele wireless din banda de 2.4 GHz
si alte echipamente wireless care folosesc aceeasi frecventa. Din
aceasta cauza, standardul 802.11a a fost proiectat pentru a folosi
banda de frecventa 5.0 GHz. Drept urmare, 802.11a nu este
compatibil cu celelalte standarde 802.11x. Figura 2 prezinta
informatii despre rata de transfer si raza retelelor 802.11x.
Seciritatea este o problema majora in retelele wireless. Oricine se
afla in raza de acoperire a unui router wireless poate sa obtina
acces in retea. Urmatoarele precautii ar trebui luate din motive de
securitate:
Niciodata nu trimiteti informatii de autentificare sau parole in

text clar, necriptat.
Folositi o conexiune VPN cand acest lucru este posibil.
314
Folositi optiunile de securitate in retelele personale.

Folositi securitate Wi-Fi Protected Access (WPA).
Standardele Wi-Fi Protected Access (WPA, WPA2) sunt folosite

pentru securizarea retelelor Wi-Fi. WPA foloseste o tehnologie
sofisticata de criptare si autentificare pentru a proteja fluxul de
date intre echipamente Wi-Fi. WPA foloseste o cheie de criptare
pe 128 de biti si ar trebui utilizat pe toate echipamentele wireless.
WPA a fost introdus pentru a inlocui wired equivalent privacy
(WEP), care avea probleme de securitate cunoscute.
13.1.
Descrierea tehnologiei satelit
5
Serviciul satelit este ideal pentru utilizatorii din zone rurale sau
izolate care necesita acces de mare viteza in zonele in care alte
servicii de mare viteza nu sunt disponibile. Cu toate acestea, din
cauza costurilor initiale mari si a vitezelor relativ mici, conexiunea
satelit de mare viteza este recomandata doar daca o conexiune
prin cablu sau Digital Subscriber Line (DSL) nu este disponibila.
Raportati-va la Figura 1 pentru caracteristicile satelitilor.
Conexiunile la Internet prin Satelit utilizeaza cai de date cu doua
directii. Un canal este folosit pentru upload iar celalat este folosit
pentru download. Atat upload-ul cat si download-ul poate fi
realizat folosind o conexiune prin satelit. In unele cazuri, o linie
telefonica si un modem sunt folosite pentru upload. Vitezele de
download au valori de aproximativ 500 Kbps, in timp ce vitezele
de upload au valori de aproximativ 50 Kbps, facand aceasta
conexiune asimetrica similara cu DSL. Conexiunile prin satelit
sunt mai lente decat conexiunile prin cablu sau DSL dar mai
rapide decat conexiunile prin modem. Conectarea prin satelit are
cateva avantaje:
Internet de mare viteza, disponibil in zonele rurale si in

zonele izolate
Descarcari rapide de fisiere
Antena satelit poate fi folosita si pentru acces TV
Aplasarea, instalarea si configurarea corecta a unui sistem satelit

sunt importante pentru functionarea eficienta a sistemului. Chiar
daca indrepti antena satelit catre Ecuator, unde cei mai multi
sateliti orbiteaza Pamantul, obstacolele si vremea nefavorabila
pot interfera cu receptia semnalului.
315
Este nevoie de echipament specific pentru a instala o conexiune

satelit:
Antena satelit de 24-inch (610 mm)

Modem pentru uplink si downlink
Cablu coaxial si conectori
Descrierea metodelor de reparatie pentru laptopuri si dispozitive

portabile
Atunci cand un laptop sau un dispozitiv portabil nu mai functioneaza
corect, ce ar trebui sa faceti? Exista anumite parti dintr-un laptop - in
mod normal denumite Unitati Inlocuibile de Utilizator (Customer
Replaceable Units - CRUs) - pot fi inlocuite de client. In mod normal
CRU se refera la componente precum bateria sau memoria aditionala.
Componentele care nu trebuie inlocuite de client se numesc Piese
Inlocuibile pe Teren(Field Replaceable Units - FRU) In categoria FRU
sunt incluse componente precum placa de baza, display si tastatura.
In multe cazuri, dispozitivul va trebui returnat la furnizor, un centru
de service certificat sau chiar la producator.
13.2
Un centru de reparatii poate oferi service(consultanta si reparatii)

pentru laptopuri produse de diversi producatori, sau un centru de
reparatii poate fi specializat pentru un anumit producator si pentru
asta dealer in cazul certifiactelor de garantie. In continuare se
prezinta tipurile de reparatii efectuate in centrele de training locale:
Diagnostic la nivel hard si soft

Transfer de date si restaurare
Instalarea Hard Disk-ului si imbunatatiri.
Instalarea memoriei si imbunatatiri.
Inlocuirea tastaturii si ventilatorului.
Curatirea interna a laptopului.
Repararea ecranului LCD.
Repararea invertorului LCD si a luminozitatii fundalului.
Majoritatea reparatiilor la display-urile LCD trebuie efectuate in centre

de reparatii. Reparatiile se refera la inlocuirea ecranului LCD, a
luminii de funal care apare din spatele display-ului pentru a-l lumina,
si inversorul ce produce tensiunea inalta necesara luminii de fundal.
Daca lumina de fundal nu mai functioneaza, ecranul este vizibil
numai daca este privit dintr-un anumit unghi.
316
Daca nu exista service-uri locale, va fi nevoie sa trimiteti laptop-ul la

un centru de reparatii regional sau chiar la producator. Daca
defectiunile laptopului sunt severe sau este nevoie de softuri
speciale si echipamente, producatorul poate decide sa inlocuiasca
laptopul in loc sa il repare.
ATENTIE: Inainte de a incerca sa reparati un laptop sau un dispozitiv
portabil verificati garantia pentru a vedea daca reparatiile in timpul
garantiei trebuie sa fie facute la un centru de service autorizat pentru
a evita invalidarea certificatului de garantie. Daca reparati singur un
laptop, trebuie sa faceti un backup al datelor de pe acesta si sa il
deconectati de la alimentare.
13.3 Selectarea componentelor pentru laptop
Componentele unui laptop trebuie sa fie inlocuite dintr-o
multitudine de motive Piesa originala poate fi uzata, defecta sau
sa nu functioneze corespunzator. Este posibil sa doriti functii
suplimentare, precum o placa de retea pentru conexiuni fara fir
(wireless) care sa suporte noi standarde. Este posibil sa doriti
imbunatatirea performantei prin adaugarea de noi module de
memorie. Cand implementati oricare din aceste schimbari,
asigurati-va ca toate componentele sunt compatibile din punct de
vedere fizic si electric cu cele existente precum si cu sistemul de
operare.
Este intodeauna o idee buna ca aceste componente sa fie
achizitionate de la un producator care are o reputatie buna si
verificati informatiile pentru garantie. Componentele se impart in
general in doua cateforii: ambalate en detail sau direct de la
porducator(OEM). Componentele ambajate en detail sunt insotite
de obicei cu documentatie, o garantie completa, cabluri, sistem
de montaj pentru produsele hardware, driver-e si produse
software aferente.
Componentele OEM vin in general fara ambalare. Pentru
componentele OEM utilizatorul trebuie sa localizeze
documentatia, software-ul, driver-ele si orice alt hardware
aditional care mai poate fi necesar. Componentele OEM sunt in
general mai ieftine si ofera garantii mai reduse decat cele similare
en detail. Utilizarea componentelor OEM poate aduce economii
substantiale cand se fac imbunatatiri pe mai multe laptop-uri
317
simultan si suportul aditional nu este necesar.

Selectarea bateriilor.
Selectarea unei statii de extindere sau a unui multiplicator
de porturi.
Selectarea dispozitivelor de stocare.
Selectarea de memorie RAM suplimentara.
13.3.
Selectarea bateriilor
1
Cum stiti ca aveti nevoie de o noua baterie pentru laptop?
Semnele nu sunt intotdeauna clare, dar unele sunt evidente:
Laptop-ul se stinge imediat cand se scoate alimentarea.

Bateria prezinta scurgeri
Bateria se supraincalzeste
Bateria nu se mentine dupa incarcare
Daca va confruntati cu probleme care suspectati ca sunt legate de

baterie, schimbati-o cu o baterie compatibila despre care stiti ca
functioneaza bine. Daca nu dispuneti de o baterie de schimb,
duceti bateria dumbeavoastra la un centru de reparatii autorizat
pentru a fi testata.
O baterie de schimb trebuie sa fie la nivelul sau peste
specificatiile producatorului laptop-ului. Bateriile noi trebuie sa
aiba acelasi factor de forma ca si bateria originala. Tensiunile,
intervalele de putere si adaptoarele de curent alternativ trebuie sa
respecte specificatiile producatorului.
NOTA: Respectati intotdeauna instructiunile date de producator la
incarcarea unei noi baterii. Laptop-ul poate fi utilizat in timpul
primei incarcari insa nu deconectati incarcatorul. Bateriile
reincarcabile Ni-Cad si NiMH ar trebui descarcate complet din
cand in cand pentru a reseta memoria de incarcare. Dupa ce
bateria este complet descarcata trebuie incarcata la capacitatea
sa maxima.
ATENTIE: Trebuie sa fiti mereu atenti cand manipulati baterii.
Bateriile pot exploda daca sunt incorect incarcate, scurtcircuitate,
318
sau nu se manevreaza cu grija. Asigurati-va ca incarcatorul

bateriei este destinat naturii chimice, dimensiunii si tensiunilor
specifice bateriei. Bateriile sunt considerate reziduuri toxice, si
trebuie sa fie aruncate in conformitate cu legile in vigoare.
13.3. Selectarea unei statii de extindere sau a unui multiplicator de
2
porturi
Statiile de extindere si multiplicatoarele de porturi maresc
numarul de porturi disponibile unui laptop. Un multiplicator de
porturi poate contine un port SCSI, un port de retea, porturi PS/2,
porturi USB si un port pentru jocuri. O statie de extindere are
aceleasi porturi ca un multiplicator de porturi, la care se adauga
capacitatea de a se conecta la placi PCI, drivere hard
suplimentare, unitati de stocare optice si unitati de floppy. Statiile
de extindere permit cu usurinta conectarea unui laptop la o retea
si la periferice. Un laptop conectat la o statie de extindere are
aceleasi capacitati ca si un calculator de tip desktop. Figura 1
arata mai multe tipuri de statii de extindere si multiplicatoare de
porturi care suporta acelati tip de laptop.
Statiile de extindere si multiplicatoarele de porturi ofera diferite
optiuni de conectare:
Ethernet (RJ-45)
Modem (RJ-11)
S-Video, iesire pentru TV (TV out)
Port USB 2.0
Monitor extern
Port paralel
Port serial pentru viteza mare
Port IEEE 1394
Iesire pentru casti
Iesire pentru microfon
Port de extindere
Unele statii de extindere se conecteaza la laptop folosind porturi

pentru statii de extindere care sunt localizate in partea inferioara
a laptop-ului dupa cum puteti vedea in Figura 2. Alte statii de
extindere sunt concepute pentru a se conecta direct in portul USB
al laptop-ului. Majoritatea laptop-urilor pot fi conectate atat cand
sunt folosite cat si cand sunt oprite. Adaugarea unor noi
dispozitive atunci cand extinderea poate fi realizata utilizand
tehnologia PnP care recunoaste si configureaza componentele
319
nou adaugate, sau avand un profil de hardware separat pentru

starea componentei de adaugat sau neadaugat.
Majoritatea statiilor de extindere si a multiplicatoarelor de porturi
sunt cu drepturi de proprietate si lucreaza doar cu anumite
laptop-uri. Inainte de a cumpara o statie de extindere sau un
multiplicator de porturi, verificati documentatia laptop-ului, sau
pagina web a firmei producatoare pentru a stabili marca si
modelul potrivit pentru laptop.
13.3.3 Selectarea dispozitivelor de stocare
Dispozitivele de stocare sunt CRU-urile, in afara de cazul cand
garantia cere asistenta tehnica. Sunt mai multe optiuni cand
adaugam, inlocuim sau reactualizam un dispozitiv de stocare al
unui laptop:
Hard Disk USB extern

Hard Disk Firewire
DVD/CD burner
Factorul de forma al unui dispozitiv de stocare de tip hard disk

este mai mic pentru un laptop decat pentru un calculator desktop.
Cu toate acestea, o unitate mai mica poate avea o capacitate mai
mare de stocare.
Un Hard Disk USB extern se conecteaza la laptop folosind portul
USB. Un alt tip de unitate externa este hard disk-ul IEEE 1394 care
se conecteaza la port-ul Firewire. Un laptop detecteaza automat
cand o unitate externa este conectata la portul USB sau Firewire.
O unitate DVD/CD RW este o unitate optica care citeste si scrie
date pe si de pe CD si citeste date de pe DVD. Aceasta este o
metoda convenabila de a crea copii de rezerva si de a arhiva date.
Doua din cele mai comune tipuri de scriere a CD-urilor si DVDurilor sunt cele de scriere (R) si cele de rescriere (RW).
Inainte de a achizitiona un nou hard disk intern sau extern ,
verificati documentatia laptopului sau website-ul producatorului
pentru cerintele de compatibilitate. Documentatia contine de
obicei Intrebari Frecvente (FAQ) care pot fi utile. De asemenea
este important sa cautati problemele componentelor unui laptop
pe Internet.
320
13.3.4 Selectarea de memorie RAM suplimentara

Adaugarea de memorie RAM poate face ca laptopul sa
functioneze mai bine. Memoria RAM suplimentara mareste viteza
de procesare a datelor prin micsorarea numarului de citiri si
scrieri pe care sistemul de operare le face pe fisierul swap de pe
hard. Citirea si scrierea datelor direct de pe RAM este mai rapida
decat atunci cand folosim fisierul swap. De asemenea, memoria
RAM ajuta sistemul de operare sa ruleze aplicatii multiple mai
eficient.
Procesarea grafica la laptop-uri este de obicei realizata de
unitatea centrala de procesare (UCP) si deseori cere memeorie
RAM suplimentara pentru a stoca filmele pe care UCP le
decodeaza pentru a fi vizionate. Noile aplicatii, precum
distribuirea in retea a filmelor si prelucrarea acestora, au nevoie
de performanta crescuta la laptop-uri. Instaland memorie RAM
suplimentara putem ajuta la cresterea performantei laptop-ului.
Tipul si modelul laptop-ului determina tipul de memorie RAM
necesara. Este important sa selectam tipul de memorie corect
care este compatibil fizic cu laptop-ul. Majoritatea calculatoarelor
de tip desktop folosesc memorie care se monteaza intr-un canal
(slot) Dual Inline Memory Module (DIMM). Majoritatea laptop-urilor
folosesc un model mai mic pentru chip-ul de memorie, care este
numit Small Outline DIMM (SODIMM). SODIMM-urile sunt mai mici
ca DIMM-urile, deci acestea sunt perfecte pentru utilizarea lor la
laptop-uri, imprimante, sau alte dispozitive atunci cand este de
dorita economisirea spatiului. Cand inlocuiti sau adaugati
memorie, verificati daca laptop-ul are sloturi disponibile pentru a
adauga memoria si ca laptop-ul suporta marimea si tipul
memoriei care va fi adaugata, dupa cum puteti vedea in Figura 1.
Inainte sa cumparati si sa instalati memoria RAM suplimentara,
consultati documentatia care vine odata cu laptop-ul sau websiteul producatorului pentru specificatii de compatibilitate. Folositi
documentatia pentru a gasi unde trebuie sa instalati memoria
RAM la laptop. La majoritatea laptop-urilor,memoria RAM este
introdusa intr-un slot pe partea inferioara a carcasei, dupa cum
puteti vedea in Figura 2. Totusi, la unele laptop-uri, tastatura
trebuie sa fie scoasa pentru a avea acces la slot-ul pentru RAM.
ATENTIE: Inainte de a instala memoria RAM, scoateti bateria si
321
deconectati calculatorul de la priza electrica pentru a evita

defectiunile legate de ESD atunci cand instalati memoria.
Pentru a verifica capacitatea memoriei RAM instalata, verificati
ceea ce apare pe ecran in timpul POST-ului, in BIOS, sau in
fereastra de proprietati a sistemului. Figura 3 arata unde poate fi
gasita capacitatea de memorie RAM in fereastra de proprietati a
sistemului:
Start> Control Panel (Panoul de control) > System > General Tab
Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru laptop13.4
uri
Intretinerea preventiva ar trebui programata la intervale regulate
de timp pentru a pastra buna functionare a laptop-urilor. Deoarece
laptop-urile sunt portabile, sunt mai expuse la urmatoarele
materiale si situatii periculoase decat calculatoarele de tip
desktop:
Murdarire si contaminare
Varsarea diverselor lichide
Uzura si rupere
Caderi
Caldura sau frig excesiv
Umezeala excesiva
Administrarea corecta a fisierelor si directoarelor poate asigura

integritatea datelor.
Descrierea modalitatii de planificare si executare a

intretinerii laptop-urilor.
Explicarea administrarii controlului versiunilor de date intre calculatoare

de tip desktop si laptop-uri.
Descrierea modalitatii de planificare si executare a intretinerii

laptop-urilor
Ingrijirea adecvata si intretinerea pot ajuta componentele
laptopurilor sa functioneze mai eficient si totodata pot extinde
durata de viata a echipamentului.
13.4.1
Un program de intretinere eficient trebuie sa includa un plan de
322
rutina pentru intretinere. Majoritatea organizatiilor au un program

de intretinere preventiva functional. Daca nu exista un program,
lucrati cu managerul pentru a crea unul. Cel mai eficient program
de intretinere preventiva necesita un set de activitati de rutina
care pot fi efectuate lunar, dar care sa permita efectuarea de
activitati de intretinere atunci cand e nevoie.
Programul de intretinere preventiva pentru un laptop poate sa
includa anumite practici specifice unei organizatii dar intotdeauna
trebuie sa contina urmatoarele proceduri standard:
Curatarea
Intretinerea hard disk-ului
Actualizarea software-ului
Pentru a pastra un laptop curat, fiti eficace si nu fiti neglijenti.

Tineti lichidele departe de laptop. Nu mancati atunci cand lucrati
la laptop si inchideti-l atunci cand nu il folositi. Atunci cand
curatati un laptop, nu folositi produse de curatare dure sau solutii
care sa contina amoniac. Materialele neabrazive, precum cele din
Figura1, sunt recomandate la curatarea unui laptop:
Aer comprimat
Solutie de curatare diluata
Lavete din bumbac
Carpa moale, fara scame
ATENTIE: Inainte de a curata un laptop, deconectati-l de la orice

sursa de alimentare.
Intretinerea de rutina include curatarea lunar a urmatoarelor
componente ale unui laptop:
Carcasa
Spatiile destinate racirii
Porturile I/O
Ecranul
Tastatura
NOTA: In orice moment in care vi se pare evident ca un laptop

trebuie curatat, procedati ca atare. Nu asteptati pana la
urmatoarea intretinere planificata.
323
Sistemul de operare ar trebui de asemenea intretinut. Hard disk-ul

poate deveni dezorganizat pe masura ce fisierele sunt deschise,
salvate si sterse. Calculatorul poate functiona mai greu daca
sistemul de operare este nevoit sa caute printre fisiere
fragmentate. Din fericire, Windows XP are doua programe care
ajuta la intretinerea hard disc-ului:
Disk Cleanup (Curatarea discului)

Disk Defragmenter (Defragmentarea discului)
Pentru a rula Disk Cleanup urmariti [Figura 2]:

1. Selectati hard disk-ul pe care doriti sa il curatati.
2. Dati click dreapta si alegeti Properties.
3. In tab-ul General, dati click pe Disk Cleanup.
4. O serie de casute de selectare arata fisierele disponibile
pentru a fi sterse. Selectati casutele care corespund
fisierelor pe care doriti sa le stergeti si apoi dati click pe OK.
Pentru a rula Disk Defragmenter urmariti [Figura 3]:
1. Selectati hard disk-ul pe care doriti sa il curatati.
2. Dati click dreapta si selectati Properties.
3. In tab-ul Tools dati click pe Defragment Now. Durata de timp
in care se completeaza defragmentarea variaza in functie de
cat de fragmentat este hard disk-ul.
NOTA: Este posibil sa fie necesar sa inchideti toate programele
care ruleaza pe fundal pentru a porni Disk Defragmenter.
Explicarea administrarii controlului versiunilor de date intre
13.4.2
calculatoare de tip desktop si laptop-uri
Este important sa aveti un management adecvat al fisierelor si
directoarelor. Procedurile de restaurare si recuperare, precum si
backup-urile sunt mult mai eficiente daca datele sunt organizate.
Windows XP are o locatie specifica, uneori disponibila sub forma
de icon pe desktop, denumita My Documents. Puteti folosi My
Documents pentru a crea o structura a directoarelor si pentru a
stoca fisierele.
Cand mutati fisiere de pe un laptop pe un calculator tip desktop,
incepeti prin a crea structuri similare de directoare in ambele
locatii. Fisierele pot fi transferate pe retea, cu un disc optic sau cu
324
un dispozitiv portabil.
Trebuie sa fiti atent ca datele copiate de pe un calculator sa nu
surpascrie date existente pe calculatorul destinatie. Cand copiati
un fisier catre un director destinatie puteti sa va intalniti cu un
mesaj de tip - Confirm File Replacement (Confirma inlocuirea
fisierului) - ca in Figura 1. Acest mesaj indica faptul ca Windows
XP a incetat procesul de copiere pana ce alegeti daca sa inlocuiti
sau nu fisierul original cu cel pe care il transferati. Daca nu
sunteti siguri selectati "No". Ca sa stabiliti ce fisier trebuie pastrat
comparati datele si dimensiunea fisierelor. Puteti deschide
fisierele pentru a le vedea continutul.
NOTA: Nici un sistem de operare nu permite ca in acelasi director
sa existe fisiere cu acelasi nume.
ATENTIE: Fiti atent sa nu dati "cut" din neatentie la un fisier cand
intentia este sa ii dati "copy".
13.5 Descrierea depanarii laptop-ului
Procesul de depanare ajuta la rezolvarea problemelelor laptopului sau perifericelor. Aceste probleme variaza de la simplu, cum
ar fi actualizarea unui drive, pana la probleme complexe, cum ar fi
instalarea unui CPU. Folositi pasi pentru depanare ca un ghid ce
ajuta la diagnosticarea si repararea problemelor.

13.5.1 Trecere in revista a procesului de depanare

Un tehnician trebuie sa poata analiza problema si sa determine
cauza erorii pentru a putea depana laptop-ul. Acest proces se
numeste depanare.
Primul pas in procesul de depanare este de a aduna date de la
client. Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu variante libere
sau cu variante limitate de raspuns care pot fi adresate clientului.
325

evidente. Figura 3 listeaza problemele care se aplica laptop-urilor.
solutii rapide. Figura 4 ilustreaza cateva solutii rapide pentru
Daca solutiile rapide nu au rezolvat problema este timpul sa se
adune date din calculator. Figura 5 prezinta diferite moduri de a
aduna informatii despre problema laptop-ului.
In acest moment veti avea suficiente informatii sa evaluati
problema, sa faceti cercetari si sa implementati posibilele solutii.
Figura 6 arata resurse pentru posibilele solutii.
Dupa ce veti rezolva problema, veti prezenta solutia clientului.
Figura 7 este o lista de sarcini necesare pentru a finaliza acest
pas.
13.5.
2
Problemele laptop-urilor pot fi de hardware, software, retele, sau
combinatie a celor trei. Veti rezolva unele tipuri de probleme ale
laptop-urilor mai des decat altele. In Figura 1 este o diagrama cu
probleme comune ale laptopurilor si solutii pentru acestea.
13.5.
3
abilitatatile dumeavoastra de a asculta si de a diagnostica.
Foaia de lucru este proiectata pentru a consolida abilitatile
dumneavoastra de comunicare pentru a verifica informaiile de la
client.
13.6 Rezumat
Acest capitol s-a axat pe descrierea componentelor laptopurilor si
a dispozitivelor portabile. In continuare sunt prezentate cateva
concepte importante intalnite in acest capitol:
Bluetooth creaza un PAN wireless de dimensiune mica

pentru telefoane mobile, imprimante si laptopuri conectate.
O retea IR foloseste raze infrarosii pentru a crea retele pe
distante mici folosite mai ales pentru controlul dispozitivelor
de intrare si a celor mobile.
326
Un WAN celular permite utilizarea telefonului mobil si a

laptop-ului pentru comunicatii de tip voce si date.
Wi-Fi este cea mai des intalnita tehnologie Wireless. Exista 4
mari lansari in tehnologia Wi-Fi, fiecare cu viteze diferite si
diverse latimi de banda: IEEE 802.11 a, b, g, si n.
Retelele prin satelit sunt mai rapide decat modemurile dar
mai lente decat DSL si retelele prin cablu. Retelele prin satelit
sunt, in prinicpal, folosite in locatii indepartate.
Un CRU este o componenta pe care un utilizator o poate
instala fara cunostinte in domeniul tehnic.
Un FRU este o componenta pe care un tehnician pregatit o
poate instala intr-o locatie indepartata.
Majoritatea reparatiilor pot fi facute direct la sediul clientului
sau in orice centru local de reparatii. Totusi, exista situatii in
care un laptop trebuie trimis direct la producator pentru
reparatii.
Tehnicienii profesionisti se folosesc de programe de
intretinere preventiva pentru a mentine echipamentele la
nivelul optim de performanta.
Laptop-urile sunt mai predispuse la contamiari si alte
defectiuni. Un laptop bine intretinut va reduce costurile de
reparatie.
O statie de extindere permite unui laptop sa se conecteze
usor la periferice specifice PC-urilor normale. Un
multiplicator de porturi poate fi adaugat la un laptop daca
utilzatorul are nevoie de de mai multe porturi I/O.
Respectarea si cunoasterea pasilor in programele de
depanare ale unui laptop sunt considerate un element
primordial in cariera unui tehnician.
Un tehnician bine pregatit trebuie sa detina si aptitudini bune de
comunicare cu clientii.
CAPITOLUL 14:IMPRIMANTE SI SCANNERE:AVANSAT

14.0 Introducere
Acest capitol cerceteaza functionalitatea imprimantelor si a
scanner-elor. Veti invata cum sa intretineti, sa instalati si sa
reparati aceste dispozitive atat in mediu de configurare local cat
si de retea. Acest capitol pune in discutie pericole, proceduri de
configurare, intretinere preventiva si distribuirea in retea (share) a
unei imprimante si a unui scanner.
327
sarcini:
Descrierea potentialelor pericole si procedurilor de

siguranta legate de imprimante si scanner-e.
Instalarea si configurarea unei imprimante si unui scanner
locale.
Descrierea modalitatii de partajare a unei imprimante si a
unui scanner intr-o retea.
Actualizarea si configurarea imprimantelor si scanner-elor.
Descrieti tehnicile de intretinere preventiva a imprimantelor
si a scanner-elor.
Depanati imprimante si scanner-e.
Descrierea potentialelor pericole si proceduri de siguranta

legate de imprimante si scanner-e
Trebuie sa urmati mereu procedurile de siguranta atunci cand
lucrati la un calculator. Exista, de asemenea, reguli ce trebuie
urmate cand lucrati cu imprimante si scannere. Aceste reguli
garanteaza siguranta dumneavoastra si a echipamentelor
14.1
Prima regula a sigurantei se refera la deplasarea echipamentelor

mari. Intotdeauna ridicati echipamentele folosind forta picioarelor
si a genunchilor, si nu a spatelui dumneavoastra. Purtati
imbracaminte si incaltaminte adecvate. Nu purtati bijuterii sau
haine largi cand efectuati service-ul calculatorului.
Imprimantele, scanner-ele, si dispozitivele multifunctionale care
sunt conectate la priza de curent se pot incinge cand sunt
folosite. Daca planificati sa efectuati service-ul oricarui
echipament, trebuie sa il opriti si sa il lasati sa se raceasca inainte
de a incepe orice reparatie la componentele interne. Capetele de
imprimare de la imprimantele matriciale pot deveni foarte fierbinti
cand sunt in folosinta. Ansamblul de siguranta al unei imprimante
laser se poate, de asemenea, incinge.
Unele imprimante pot pastra o cantitate mare de energie electrica
chiar si dupa ce au fost deconectate de la sursa de tensiune.
Numai tehnicienii calificati ar trebui sa efectueze reparatii
avansate asupra imprimantelor laser, in particular daca reparatia
presupune umblarea la cablul corona (corona wire) sau la
ansamblul tamburului de transfer (transfer roller assembly).
Aceste zone pot retine voltaje ridicate, chiar si dupa ce
328
imprimanta a fost inchisa. Verificati manualele de service sau

contactati producatorul pentru a fi sigur ca stiti unde sunt plasate
aceste zone in interiorul imprimantei.
Imprimantele si scanner-ele pot fi scumpe. Daca nu efectuati
service-ul imprimantelor corect sau instalati componente gresite,
le puteti strica fara a le mai putea repara.
Instalarea si configurarea unei imprimante si unui scanner
14.2
locale
Dispozitivul local se conecteaza direct la calculator. Inainte de a
instala un dispozitiv local, cum ar fi o imprimanta sau un scanner,
asigurati-va ca ati indepartat toate ambalajele. Scoateti orice
material care impiedica partile mobile sa se deplaseze in timpul
transportului. Pastrati ambalajul original in cazul in care este
necesar sa returnati echipamentul producatorului pentru reparatii
in garantie.
Conectati dispozitivul la un port local.

Instalati si configurati driver-ul si software-ul.
Configurarea optiunilor si a setarilor de baza.
Verificarea functionalitatii.
14.2.
Conectati dispozitivul la un port local
1
Depinzand de producator, imprimantele locale pot comunica cu
calculatoarele folosind porturi seriale, paralele, USB, FireWire,
sau SCSI si cabluri. Click pe butoanele din Figura 1 pentru a
revedea caracteristicile acestor porturi. Tehnologiile fara fir, cum
este Bluetooth si infrarosu, sunt de asemenea folosite pentru a
conecta aceste dispozitive.
Pentru a conecta o imprimanta, atasati cablul corespunzator
portului de comunicare din spatele imprimantei. Conectati celalalt
capat al cablului la portul corespunzator din spatele
calculatorului.
Dupa ce cablul de date a fost conectat corespunzator, atasati
cablul de curent la imprimanta. Conectati celalalt capat al cablului
de curent la o iesire electrica disponibila. Cand alimentati cu
329
putere dispozitivul, calculatorul incearca sa determine instalarea

corecta a driver-ului respectivului dispozitiv.
SFAT: Verificati intotdeauna pachetele pentru cabluri cand
cumparati o imprimanta sau un scanner. Multi dintre producatori
pastreaza costurile de productie scazute neincluzand un cablu
alaturi de imprimanta. Daca sunteti nevoit sa cumparati un cablu,
aveti grija sa cumparati modelul corect.
14.2.
Instalati si configurati driver-ul si software-ul
2
Driver-ele imprimantei sunt programe software care fac posibila
comunicarea dintre imprimante si calculatoare. Configurarea
software-ului ofera o interfata ce permite utilizatorilor sa
stabileasca si sa modifice optiunile imprimantei. Fiecare model de
imprimanta are propriul tip de driver si de configurare a softwareului.
Cand veti conecta o noua imprimanta la calculator, Windows XP
va incerca sa localizeze si sa instaleze implicit un driver folosind
programul Plug and Play (PnP). Daca Windows-ul nu poate gasi
driver-ul necesar in calculator, va incerca sa se concecteze la
internet pentru a gasi unul. Producatorii imprimantelor
actualizeaza frecvent driver-ele pentru a creste performantele
imprimantei, pentru a adauga si imbunatatii optiunile imprimantei,
si abordeaza problemele de compatibilitate generale.
Instalarea driver-ului imprimantei
Procesul instalarii si actualizarii driver-ului imprimantei implica de
obicei urmatorii 5 pasi:
1. Determinarea versiunii curente a driver-ului imprimantei
instalate. Amintiti-va sa selectati versiunea mai noua pentru
a creste functionalitatea.
2. Cautati pe internet pentru a gasi cea mai noua versiune a
driver-ului.
3. Descarcati driver-ul. Urmati instructiunile de pe website.
4. Instalati driver-ul. Atunci cand sunt activate, majoritatea
programelor de instalare a driver-elor instaleaza automat
noul driver.
5. Testati driver-ul. Pentru a testa driver-ul, alegeti Start >
Settings > Printers and Faxes. Click dreapta pe imprimanta
si alegeti Properties (Proprietati). Apoi alegeti Print Test
330
Page (Imprimati o pagina de test). Daca imprimanta nu

functioneaza, reporniti calculatorul si incercati inca o data.
Pagina test imprimata ar trebui sa contina un text pe care sa il
puteti citi. Daca textul nu poate fi citit, problema ar putea fi
programul de driver defectuos sau folosirea unui limbaj de
descriere a paginii gresit (wrong page description language).
Page Description Language (PDL)
Un PDL (page description language - limbaj de descriere a paginii)
este un tip de cod care descrie aparitia unui document intr-o
limba pe care imprimanta o poate intelege. Un PDL intr-o pagina
include text-ul, grafica, precum si informatii de formatare.
Aplicatiile software folosesc PDL pentru a trimite imagini What
You See Is What You Get (WYSIWYG) - "Ceea ce vezi este ceea ce
primesti" catre imprimanta. Imprimanta traduce fisierul PDL astfel
incat indiferent ce este pe ecranul calculatorului este ceea ce va fi
printat. PDL-ul grabeste procesul de printare, trimitand cantitati
mari de date in acelasi timp. De asemenea manevreaza fonturile
calculatorului.
Exista 3 PDL-uri comune:
Printer Command Language (PCL) Hewlett-Packard a

dezvoltat PCL pentru comunicarea cu imprimantele inkjet de
generatie trecuta. PCL este acum un standard industrial
pentru aproape toate tipurile de imprimante.
PostScript (PS) Adobe Systems a dezvoltat PS-urile pentru
a permite tipurilor de fonturi sau de texte sa aiba aceleasi
caracteristici de pe ecran pe hartie.
Graphics Device Interface (GDI) GDI este o componenta
Windows care gestioneaza cum sunt transmise imaginile grafice la

dispozitivele de iesire. GDI-ul transforma imagini catre bitmap care
utilizeaza calculatorul in locul imprimantei pentru a transfera imaginile.
14.2.3 Configurarea optiunilor si a setarilor de baza

Optiunile generale ale unei imprimante ce pot fi configurate de
catre un utilizator includ controlul transmisiunii si modul de
imprimare.
Urmatoarele optiuni pentru controlul transmisiunii seteaza modul
in care o imprimanta controleaza dispozitivul:
331
Selectarea tavitei de hartiei

Selectarea traiectoriei de iesire
Dimensiunea hartiei si orientarea
Selectarea greutatii hartiei
Urmatoarele optiuni de iesire ale imprimantei gestioneaza

raspandirea cernelei sau a toner-ului pe documentul imprimat:
Administrarea culorii
Viteza de imprimare
Unele imprimante au butoane de control instalate pe imprimante

pentru ca utilizatorii sa selecteze optiuni. Alte imprimante
utilizeaza optiunile driver-elor. Cele doua metode de selectare a
optiunilor sunt cele generale si pentru fiecare document in parte.
Metode Generale
Metoda generala se refera la optiunile imprimantei ce sunt setate
sa trateze in aceeasi maniera toate documentele. De fiecare data
cand un document este imprimat, optiunile generale sunt folosite,
doar daca nu sunt luate in considerare setarile pentru fiecare
document in parte.
Pentru a schimba configuratia unei imprimante generale, alegeti
Start > Control Panel > Printers and Faxes si dati click dreapta pe
imprimanta. Urmatoarele exemple vor arata cum puteti administra
optiunile unei imprimante.
Pentru a seta o imprimanta principala, alegeti Start > Control
Panel > Printers and Faxes Click dreapta pe imprimanta si apoi
alegeti Set as Default Printer, dupa cum vedeti in Figura 1.
NOTA: In functie de driver-ul pe care il aveti instalat, Set as
Default Printer (setarea ca imprimanta implicita) ar putea sa nu va
apara in meniul principal. Daca aceasta se intampla, dati dublu
click pe imprimanta si deschideti fereastra Document Status si
apoi alegeti Printer > Set as Default Printer.
Pentru a va limita imprimarea doar la alb si negru, alegeti Start >
Control Panel > Printers and Faxes. Click dreapta pe imprimanta
si apoi alegeti Printing Preferences. Alegeti tab-ul Color. Bifati
Print In Grayscale si selectati butonul radio Black Print Cartridge
332
Only, dupa cum vedeti in Figura 2. Click OK.

Metode pentru fiecare document in parte
Scrisorile, foile de lucru si imaginile digitale sunt unele dintre
tipurile de documente care pot necesita setari principale ale
imprimantei. Puteti schimba setarile pentru fiecare document
trimis imprimantei schimband setarile documentului trimis catre
imprimare.
Pentru a schimba setarile necesare imprimarii, pastrati
documentul deschis si selectati File > Page Setup. Setarile
implicite sunt afisate, dupa cum puteti observa in Figura 3. Puteti
alterna culorile, calitatea imprimarii, directia hartiei si
dimensiunea marginilor documentului pe care il listati fara a
schimba setarile implicite.
Calibrarea Scanner-ului
Calibrarea unui dispozitiv este una dintre primele sarcini dupa
instalarea unui driver. Folositi software-ul primit odata cu acest
dispozitiv sa efectuati aceasta procedura. Setarile implicite pot fi
modificate mai tarziu pentru a indeplini cerintele clientului.
Calibrarea scanner-ului poate include pozitionarea senzorului si
folosirea planului IT8 pentru a uniformiza culoarea. Planul IT8 este
un grafic de calibrare a culorii pe care il folositi sa creati profile
pentru dispozitive specifice. Un scanner analizeaza documentul
pentru comparatie, in timp ce o imprimanta reproduce
documentul pentru comparare.
Pentru a asigura calibrarea, comparati rezultatul imprimarii cu
planul IT8 al echipamentului. Modificati setarile culorilor
imprimantei pentru a se potrivi. Data viitoare cand printati sau
scanati o imagine, culoarea va fi exact la fel ca si cea a
documentului.
Calibrarea Imprimantei
Calibrarea imprimantei este efectuata folosind driver-ul de
software. Acest proces garanteaza ca, capetele de imprimare sunt
aliniate si pot imprima pe o pagina speciala. Capetele imprimantei
cu jet de cerneala sunt de obicei fixate in cartusul de cerneala,
ceea ce inseamna ca exista posibilitatea sa fie necesar sa
recalibrati imprimanta de fiecare data cand schimbati cartusul.
333
14.2.4 Verificarea functionalitatii

Instalarea oricarui aparat nu este completa pana cand nu ati
verificat toate functiile aparatului. Aceasta include sarcini
speciale precum cele ce urmeaza:
Printati pe ambele parti pentru a economisi hartie

Folositi diferite tipuri de sertare de hartie pentru marimi
speciale ale hartiei
Schimbati setarile unei imprimante color astfel incat sa
printeze in alb si negru sau in nuante de gri pentru a face
copii ale documentelor
Printati cu optiunea de printare 'rapida' (draft) pentru a
economisi cerneala
Modificati rezolutia unui scanner pentru o imagine mai clara
Modificati imaginile scanate ale documentelor salvate
Folositi o aplicatie de recunoastere optica a caracterelor
(OCR - optical character recognition)
NOTA: Manualele electronice si website-urile de suport explica

cum sa scoateti hartia prinsa in imprimanta, cum sa puneti
cerneala in cartuse si cum sa incarcati toate tipurile de hartie.
Testul imprimantei
Sunt cateva cai de a imprima o pagina de test:
Folositi optiunea Print Test Page (Printati o Pagina de Test)

din imprimanta
Folositi optiunea Print Test Page (Printati o Pagina de Test)
din Windows
Folositi functia de imprimare dintr-o aplicatie.
Trimiteti un fisier direct la un port paralel de imprimanta
folosind o linie de comanda.
Pentru a testa o imprimanta, prima oara printati o pagina de test

de la imprimanta, si apoi printati folosind proprietatile de
functionare din calculator sau dintr-o aplicatie. Astfel va asigurati
ca imprimanta functioneaza in conditii normale, software-ul
driver-ului este instalat si functioneaza, si ca imprimanta si
calculatorul comunica.
Testul scanner-ului
Testati scanner-ul scanand un document. Folositi butoanele de pe
aparat pentru a scana automat. Apoi, initiati scanarea din
334
software-ul scanner-ului si asigurati-va ca software-ul deschide

scanarea automat. Daca imaginile scanate se prezinta la fel ca si
cele de pe ecran, ati incheiat instalarea cu succes.
Pentru un echipament multifunctional, ar trebui sa testati toate
functionalitatile:
Fax Trimieti fax la un alt fax care functioneaza

Copiere Creati o copie a unui document
Scanare Scanati un document
Printare Printati un document
Descrierea modalitatii de partajare a unei imprimante si a unui

scanner intr-o retea
Unul din principalele motive pentru care s-au dezvoltat retelele a
fost de a permite grupurilor de utilizatori de calculatoare sa
imparta dispozitive periferice. Dispozitivul cel mai cunoscut care
se utilizeaza in comun este imprimanta. Partajarea unei singure
imprimante intr-un grup de utilizatori conduce la un cost mult mai
scazut decat cumpararea unei imprimante pentru fiecare
calculator.
14.3
Imprimantele ieftine necesita de obicei un server de imprimare

separat pentru a permite conectivitate in retea deoarece aceste
imprimante nu au interfete de retea incorporate. Calculatorul care
este conectat la imprimanta poate fi folosit ca server de
imprimare. Cele mai multe sisteme de operare pentru calculatoare
au incorporata capacitatea de partajare a imprimantei.
Dupa ce confirmati ca software-ul pentru partajarea imprimantei
este instalat, serverul trebuie sa stie care imprimanta se va
partaja. In folderul Imprimante, dati click dreapta pe imprimanta
care se va partaja, selectati Properties, si dati click pe butonul
Sharing. Selectati Share this printer (Partajati aceasta imprimanta)
ca optiune, si atribuiti imprimantei un nume.
Descrieti tipurile de servere de imprimare.
Descrieti cum instalati software-ul unei imprimante de retea si driverele

pe calculator.
335
14.3.
Descrieti tipurile de servere de imprimare
1
Serverele de imprimare permit mai multor utilizatori sa acceseze o
singura imprimanta. Un server de imprimare are trei functii. Prima
este de a oferi clientilor acces la resurse de imprimare. Cea de-a
doua functie este de a administra procesele de imprimare, prin
stocarea acestora intr-o arhiva de imprimare pana cand aceasta
este gata pentru ele, si apoi alimentarea informatiilor de
imprimare catre imprimanta. Cea de-a treia este de a furniza
feedback utilizatorilor. Aceasta include furnizarea de notificari ca
functia de imprimare s-a terminat, sau indicarea unor mesaje de
eroare ca ceva nu a mers bine.
Ca tehnician, trebuie sa alegeti tipul de server de imprimare care
se potriveste cel mai bine nevoilor clientului. Exista trei tipuri:
Servere de imprimare de retea

PC-uri dedicate serverelor de imprimare
Imprimante partajate intre calculatoare
Servere de imprimare de retea

Un server de imprimare in retea permite mai multor utilizatori
dintr-o retea sa acceseze o singura imprimanta. Un server de
imprimare in retea poate gestiona imprimarea fie prin conexiune
prin fir, fie wireless. Figura 1 arata un server de imprimare cu fir.
Ar trebui sa luati in considerare avantajele si dezavantajele unui
calculator dedicat ca server de imprimare inainte de a instala
unul:
Un avantaj in a folosi un server de imprimare in retea este

acela ca serverul accepta comenzile de imprimare care ii vin
de la calculatoare, apoi elibereaza calculatoarele pentru alte
sarcini. Serverul de imprimare este intotdeauna disponibil
utilizatorilor, spre deosebire de o imprimanta partajata de la
calculatorul unui utilizator.
Un dezavantaj al unui server de imprimare in retea este
acela ca este posibil ca acesta sa nu poata folosi toate
functiile unui dispozitiv multifunctional.
PC-uri dedicate serverelor de imprimare

Un PC dedicat ca server de imprimare este un calculator destinat
manipularii sarcinilor de imprimare ale clientului in cel mai
eficient mod. Deoarece se ocupa de cererile mai multor clienti, un
336
server de imprimare este, de obicei, unul dintre cele mai puternice

calculatoare din retea. PC-urile dedicate ca serverele de
imprimare pot gestiona mai mult de o imprimanta la un moment
dat. Un server de imprimare trebuie sa aiba resursele disponibile
pentru a satisface cererile clientilor de imprimare:
Procesor puternic Deoarece serverul de imprimare PC

utilizeaza propriul sau procesor de a administra si a indica
traseul de imprimare al informatiilor, acesta trebuie sa fie
suficient de rapid pentru a gestiona toate cererile.
Suficient spatiu pe hard disk Un server de imprimare de tip
PC preia sarcinile de lucru de la clienti, le plaseaza intr-o de
coada de imprimare si le trimite pe rand la imprimanta. Este
necesar sa avem suficient spatiu de stocare pe calculator,
pentru ca acesta sa mentina sarcinile pana la completare.
Memorie Suficienta Procesorul serverului si RAM-ul
comanda trimiterea sarcinilor de lucru la o imprimanta. Daca
memoria serverului nu este suficient de mare pentru a
gestiona o intreaga sarcina de imprimare, unitatea de hard
disk trebuie sa trimita sarcina, lucru care este mult mai lent.
Imprimante partajate intre calculatoare

Calculatorul unui utilizator care are atasata o imprimanta poate
imparti acea imprimanta cu alti utilizatori din retea. Windows XP
face ca procesul sa fie rapid si usor. Intr-o retea de casa,
inseamna ca utilizatorii pot imprima documentele de oriunde s-ar
afla in casa folosind un laptop cu conexiune wireless. Intr-o retea
de birou, daca se partajeaza o imprimanta inseamna ca poate fi
folosita de mai multi utilizatori.
Partajarea unei imprimante de la un calculator are de asemenea
dezavantaje. Calculatorul pe care este instalata o imprimanta
foloseste propriile resurse pentru a gestiona sarcinile de
imprimare care vin la imprimanta. Daca un utilizator foloseste
calculatorul, in acelasi timp cu un alt utilizator din retea care
foloseste imprimanta, utilizatorul care foloseste calculatorul ar
putea observa o scadere a performantei calculatorului. Mai mult,
imprimanta nu este disponibila daca utilizatorul reporneste sau
inchide calculatorul cu o imprimata de retea partajata.
Descrieti cum instalati software-ul unei imprimante de retea si
14.3.2
driverele pe calculator
Windows XP permite utilizatorilor calculatorului sa isi partajeze
337
imprimanta cu alti utilizatori din retea. Acest proces are doi pasi:
1. Configurati calculatorul atasat la imprimanta sa o partajeze
cu alti utilizatori din retea.
2. Configurati calculatorul unui utilizator pentru a recunoaste
imprimanta partajata si sa o foloseasca pentru imprimare.
Pentru a configura un calculator cu imprimanta atasata sa
accepte sa imprime documente de la alti utilizatori din retea,
urmati acesti pasi:
Alegeti Start > Control Panel > Printers and Other Hardware
> Printers and Faxes.
2. Selectati imprimanta pe care doriti sa o partajati.
3. Optiunea Printer Tasks (Sarcinile imprimantei) va aparea in
partea stanga. Selectati Share this printer (Partajati aceasta
imprimanta).
4. Casuta de dialog Printer Properties (Proprietatile
imprimantei) corspunzatoare respectivei imprimante va
aparea pe monitor. Selectati tab-ul Sharing (Partajare).
Selectati Share this printer (Partajati aceasta imprimanta) si
introduceti numele pe care il doriti pentru partajare. Acesta
este numele cu care imprimanta va putea fi vazuta de ceilalti
utilizatori.
5. Verificati daca partajarea a fost facuta cu succes. Intoarcetiva in folderul Printers and Faxes (Imprimante si Faxuri) si
observati ca pictograma imprimantei are acum o mana sub
ea, la fel ca cea din Figura 1. Aceasta arata ca imprimanta
este o resursa partajata.
1.
Ceilalti utilizatori care se pot conecta acum la imprimanta

partajata pot sa nu aiba instalate driver-ele necesare. Acesti
utilizatori pot de asemenea sa foloseasca sisteme de operare
diferite fata de calculatorul ce detine imprimanta partajata.
Windows XP poate descarca automat driver-ele corecte catre
ceilalti utilizatori. Dati click pe butonul Additional Drivers (Drivere
suplimentare) pentru a selecta sistemele de operare care pot fi
folosite de ceilalti utilizatori. Cand inchideti casuta de dialog
apasand tasta OK, Windows XP va dori sa obtina aceste drivere
suplimentare. Daca toti ceilalti utilizatori folosesc Windows XP,
nu va fi nevoie sa dati click pe butonul Additional Drivers (Drivere
suplimentare).
338
Conectarea altor utilizatori

Alti utilizatori din retea se pot conecta acum la aceasta
imprimanta urmand acesti pasi:
1.
2.
3.
4.
5.
Alegeti Start > Control Panel > Printers and other Hardware
> Add a Printer.
Va aparea wizard-ul Add Printer (Adaugati o imprimanta).
Dati click pe Next.
Selectati optiunea A network printer, or a printer attached to
another computer (O imprimanta din retea sau o imprimanta
atasata la un alt calculator) dupa cum este prezentat in
Figura 2. Dati click pe Next.
Introduceti numele imprimantei sau navigati pentru a o gasi
in retea folosind butonul Next. Va aparea o lista a
imprimantelor partajate.
Dupa ce selectati imprimanta, un port virtual al imprimantei
este creat si afisat in fereastra Add a Printer (Adaugati o
imprimanta). Driver-ele cerute de imprimanta sunt descarcate din
server-ul de printare si instalate pe calculator. Wizard-ul va finaliza
instalarea.
14.4 Actualizarea si configurarea imprimantelor si scanner-elor

Unele imprimante pot fi configurate sa imprime mai repede si sa
furnizeze mai multe servicii de imprimare prin adaugarea de
hardware. Hardware-ul poate include tavi de hartie aditionale,
alimentatoare de hartie, placi de retea, si extensii de memorie.
Scanner-ele pot fi de asemenea configurate sa faca mai mult
pentru a suporta nevoile clientilor. Exemple pentru optimizarea
scanner-elor includ corectarea culorilor si redimensionare. Aceste
cerinte nu pot fi indeplinite folosind setarile implicite.
Descrierea modului de imbunatatire a unei imprimante.
Descrierea modului de optimizare a unui scanner.
14.4.1 Descrieti upgrade-urile unei imprimante

Actualizand memoria imprimantei, veti imbunatati viteza de
imprimare si veti mari abilitatea de a efectua imprimari cat mai
complexe. Toate imprimantele de astazi au cel putin o cantitate
339
mica de memorie RAM. Cu cat imprimanta are memoria mai mare,

cu atat este mai eficienta. Memoria adaugata ajuta la buffering-ul
sarcinilor, crearea de pagini, imprimarea imbunatatita a
fotografiilor si graficii.
Buffering-ul sarcinilor de imprimare are loc atunci cand acestea
sunt capturate in memoria interna a imprimantei. Buffering-ul
permite calculatorului sa proceseze alte activitati in loc sa astepte
pentru ca imprimanta sa finalizeze. Buffering-ul este o
caracteristica comuna intalnita la imprimantele de tip laser si la
plottere, precum si la imprimantele cu jet de cerneala si cele
matriceale.
Imprimantele, de obicei, sosesc din fabrica cu memorie suficienta
astfel incat sa poata suporta si sarcini care implica text. Cu toate
acestea, sarcinile de imprimare ce implica grafica, si in special
fotografie, ruleaza mult mai eficient daca memoria imprimantei are
dimensiunea necesara sa stocheze intreaga sarcina inainte de a
incepe. Daca sunt afisate erori care indica faptul ca imprimanta
are memorie insuficienta sau ca memoria este supraincarcata,
aveti nevoie de mai multa memorie.
Instalarea Memoriei Imprimantei
Primul pas in instalarea memoriei suplimentare la imprimanta este
sa cititi manualul imprimantei pentru a determina:
Tipul memoriei Tipul fizic al memoriei, viteza si

capacitatea; unele sunt tipuri standard de memorie, in timp
ce alte imprimante necesita memorii speciale sau
proprietare
Ocuparea si disponibilitatea memoriei Numarul de sloturi
folosite si libere; aceasta poate necesita deschiderea unui
compartiment pentru verificarea RAM-ului
Producatorii de imprimante au stabilit proceduri pentru

actualizarea memoriei, incluzand urmatoarele operatiuni:
Inlaturarea capacelor pentru accesarea zonei de memorie.

Instalarea sau inlaturarea memoriei
Initializarea imprimantei pentru a recunoaste noua memorie
Instalarea de drivere actualizate daca este nevoie
Actualizari suplimentare ale imprimantei
340
Acestea sunt unele dintre actualizarile suplimentare:
Imprimare duplex pentru a permite imprimarea pe ambele

parti
Tavi suplimentare pentru a inmagazina mai multa hartie
Tipuri specializate de tavi pentru diferite tipuri de hartie
Placi de retea pentru a accesa o retea prin cablu sau
wireless
Actualizari de firmware pentru a adauga functionalitate si a
repara bug-urile
Urmariti instructiunile imprimantei cand instalati sau actualizati

componentele. Contactati producatorul sau un tehnician autorizat
pentru informatii suplimentare daca aveti orice problema la
instalarea actualizarilor. Urmariti toate procedurile de siguranta
furnizate de catre producator.
14.4.2 Descrieti optimizarea unui scanner
Scanner-ele functioneaza bine pentru majoritatea utilizatorilor fara
alte modificari facute setarilor initiale. Sunt, insa, caracteristici
care pot imbunatati documentul ori imaginea scanata in functie de
exigentele utilizatorilor. Acestea sunt cele mai cunoscute tipuri de
optiuni ale unui scanner:
Redimensionarea
Accentuarea
Luminozitatea sau Obscuritatea
Corectarea culorii
Modificarea Rezolutiei
Formatul fisierului rezultat
Inversarea culorii
Rezolutia scanarii afecteaza dimensiunea fisierului rezultat.

Intrebuintarea finala a imaginii determina rezolutia necesara. Daca
imaginea este in folosinta pentru o publicatie web, veti avea
nevoie de o rezolutie scazuta si de un fisier de marime redusa.
Aceasta ofera posibilitatea motoarelor de cautare sa incarce
imaginea rapid. Imaginile cu rezolutie medie sunt folosite de
obicei la imprimantele cu laser. In printarea comerciala unde
calitatea imaginii este foarte importanta, setarea potrivita este de
o rezolutie mare. Rezolutie scazuta inseamna fisiere de
dimensiune mica; rezolutie ridicata inseamna fisiere de
341
dimensiuni mari. Figura 1 va arata setarile pentru rezolutie si tipul

rezultatului.
Scanner-ele va pot permite sa alegeti diferite forme ale fisierelor
pentru rezultatul obtinut, asa cum cum puteti observa in Figura 2.
Daca un scanner nu produce un format de fisier cerut de client,
formatul poate fi convertit folosind instrumente software. Dupa
schimbarea setarilor dispozitivului, ar trebui sa testati modificarile
facand unele teste de printare.
Descrieti tehnicile de intretinere preventiva a imprimantelor si a
14.5
scanner-elor
Intretinerea preventiva reduce timpul in care un sistem ar putea fi
nefunctional si mareste perioada de functionare a componentelor.
Ar trebui sa intretineti imprimantele si scanner-ele pentru a le
mentine intr-o stare buna de functionare. Un program bun de
intretinere garanteaza imprimari si scanari de calitate. Manualul
imprimantei sau scanner-ului contine informatii despre cum sa
intretinem si sa curatam echipamentul.
Stabiliti programul verificarilor de rutina in functie de

indicatiile vanzatorului.
Descrieti un mediu propice pentru imprimante si scanner-e.
Descrieti metodele de curatenie.
Descrieti cum verificati capacitatea de cerneala a cartuselor si tonerelor
de imprimanta.
Stabiliti programul verificarilor de rutina in functie de

indicatiile vanzatorului
Cititi manualele cu informatii care au fost livrate impreuna cu
fiecare echipament nou. Urmariti instructiunile de intretinere
recomandate. Dea semenea, folositi consumabilele specificate de
producator. Consumabilele mai ieftine pot reduce cheltuielile, dar
pot produce rezultate slabe, pot strica echipamentul, sau anula
garantia.
14.5.1
Cand intretinerea este incheiata, resetati contoarele pentru a

permite ca urmatoarea verificare de rutina sa fie finalizata la
timpul corect. La multe tipuri de imprimante, numarul paginilor
imprimate este afisat prin intermediul ecranului LCD sau a
342
contorului localizat inauntrul imprimantei.

Majoritatea producatorilor vand kit-uri de intretinere pentru
imprimantele lor. Figura 1 arata un exemplu de kit de intretinere.
Kit-ul are instructiuni pe care orice tehnician le poate urma.
Pentru imprimantele laser, kit-ul poate contine parti de schimb
care se strica repede sau se uzeaza:
Asamblarea tonerului
Cilindrii de transfer
Tusierele de separare
Cilindrii de ridicare
De fiecare data cand instalati componente noi sau schimbati

toner-ul si cartusele, faceti o inspectie vizuala asupra tuturor
componentelor interne:
Inlaturati bucatile de hartie si praful

Curatati tusul stropit
Uitati-va dupa orice mecanism uzat, plastic crapat, sau piese
rupte
utilizatorii care nu stiu sa intretina echipamentele de imprimare

trebuie sa apeleze la un tehnician certificat de catre producator.
14.5.2 Descrieti un mediu propice pentru imprimante si scanner-e
Imprimantele si scanner-ele, ca si alte dispozitive electrice sunt
afectate de temperatura, umiditate si interferentele electrice. De
exemplu, imprimantele cu laser produc caldura. Lucrati cu ele
intr-o zona bine aerisita pentru a preveni supraincalzirea. Daca
este posibil, depozitati toate imprimantele, scanner-ele si
livrabilele intr-un loc uscat, racoros si fara praf. Aceasta va
asigura ca vor functiona cum trebuie pentru mult timp.
Pastrati hartia si tusul in ambalajul original, intr-un mediu racoros
si uscat. Hartia absoarbe umiditatea din aer. Din aceasta cauza
atasarea toner-ului de hartie va fi dificila. Daca hartia si
imprimanta sunt prafuite, puteti sa folositi aer comprimat pentru a
le curata.
14.5.
Descrieti metodele de curatenie
3
Urmariti mereu instructiunile producatorului cand curatati
imprimante si scannere. Informatiile de pe website-ul
343
producatorului sau din manualul utilizatorului explica metodele

de curatare corespunzatoare.
ATENTIE: Nu uitati sa deconectati scanner-ele si imprimantele
inainte de curatare pentru a preveni pericolul cauzat de tensiunea
inalta.
Intretinerea imprimantei
Asigurati-va ca opriti si deconectati imprimanta inainte de a
efectua intretinerea (mentenanta). Folositi o carpa umeda pentru a
curata orice murdarie, praful de hartie, si cerneala stropita pe
exteriorul dispozitivului.
Capetele de imprimare ale unei imprimante cu jet de cerneala se
schimba in momentul in care sunt inlocuite cartusele. Insa,
cateodata capetele de imprimare acumuleaza cerneala uscata si
trebuiesc curatate. Utilizati utilitarele furnizate de catre
producator pentru a curata capetele de imprimare. Dupa ce le
curatati, trebuie sa le testati. Repetati acest proces pana cand in
urma testului rezulta o imprimare curata si uniforma.
Imprimantele au multe piese in miscare. In timp, la aceste piese
se aduna praf, murdarie si alte ramasite. Daca nu sunt curatate
regulat, imprimantele pot sa nu mai functioneze in mod
corespunzator, sau ar putea chiar sa se opreasca de tot. Cand se
lucreaza cu imprimante matriceale, curatati suprafata rolelor cu o
carpa umeda. La imprimantele cu jet de cerneala, curatati
dispozitivul de manevrare al hartiei cu o carpa umeda.
ATENTIE: Nu atingeti cilindrul unei imprimante laser in timpul
curatarii. Ati putea deteriora suprafata cilindrului.
Imprimantele laser de obicei nu necesita multa intretinere, decat
in cazul in care se afla intr-o zona plina de praf sau sunt foarte
vechi. Cand curatati o imprimanta laser, utilizati un aspirator
proiectat special pentru a ridica particulele de toner. In Figura 1
puteti vedea un aspirator proiectat special pentru echipamente
electronice. Un aspirator standard nu poate retine particulele
minuscule de toner si le poate dispersa in jur. Folositi doar un
aspirator cu filtrare HEPA. Filtrarea HEPA retine particulele
microscopice in interiorul filtrelor.
Alegerea corecta a tipului de hartie pentru o imprimanta o ajuta
344
pe aceasta sa aiba o durata de functionare mai mare si sa

imprime mai eficient. Exista mai multe tipuri de hartie. Fiecare tip
de hartie este in mod evident etichetat cu tipul de imprimanta
pentru care este destinat. Producatorul imprimantei poate de
asemenea sa recomande cel mai bun tip de hartie. Verificati
manualul imprimantei.
Informatii despre marcile si tipurile de cerneala recomandate de
catre producator pot fi de asemenea gasite in manual. Folosirea
tipului gresit de cerneala poate duce la lucrul in mod
necorespunzator al imprimantei sau poate reduce calitatea
imprimarii. Pentru a preveni scurgerile de cerneala, nu reincarcati
cartusele.
Intretinerea scanner-ului
Ar trebui sa curatati scanner-ul in mod regulat pentru a preveni
murdarirea, urmele lasate de degete si alte pete care s-ar putea
vedea in imaginile scanate. La scanner-ele de tip flatbed, pastrati
capacul inchis cand scanner-ul nu este folosit. Acest lucru va va
ajuta sa preveniti acumularea de praf si urmele de degete lasate
in mod accidental. In cazul in care sticla se murdareste, consultati
ghidul utilizatorului pentru a vedea recomandarile de curatare
furnizate de catre producator. Daca manualul nu include nici o
recomandare, folositi o solutie de curatat sticla si o carpa moale
pentru a proteja sticla de zgariere. Chiar si cele mai mici zgarieturi
pot fi vizibile la scanarile de inalta rezolutie. Daca murdaria este
depusa in zgarieturi, acestea vor deveni si mai vizibile.
Daca interiorul sticlei devine murdar, verificati manualul de
instructiuni despre cum sa deschideti unitatea sau sa scoateti
geamul din scanner. Daca este posibil, curatati meticulos ambele
parti si asamblati sticla la fel cum a fost montata initial in scanner.
Descrieti cum verificati capacitatea de cerneala a cartuselor si
14.5.4
tonerelor de imprimanta
Cand o imprimanta cu jet de cerneala scoate pagini albe,
cartusele cu cerneala pot fi goale. Imprimantele laser, pe de alta
parte, nu scot pagini albe, dar incep sa imprime la o calitate foarte
scazuta. Majoritatea imprimantelor cu jet de cerneala au un utilitar
ce arata nivelul de cerneala in fiecare cartus, cum este afisat in
Figura 1. Unele imprimante au ecrane LCD pentru mesaje sau
LED-uri ce avertizeaza utilizatorii cand rezervele de cerneala sunt
345
scazute.
O metoda de verificare a nivelului de cerneala este sa va uitati la
contorizatorul de pagini din interiorul imprimantei sau din
software pentru a determina cate pagini au fost imprimate. Apoi
uitativa la informatiile de pe eticheta cartusului. Eticheta ar trebui
sa arate cate pagini poate imprima cartusul. Puteti estima usor
cate pagini mai puteti imprima. Pentru ca aceasta metoda sa fie
exacta, de fiecare data cand inlocuiti cartusul, trebuie sa va
reamintiti sa resetati contorizatorul. In plus, unele imprimari
folosesc mai multa cerneala decat altele. Spre exemplu, o
scrisoare foloseste mai putina cerneala decat o fotografie.
Puteti configura software-ul imprimantei sa reduca volumul de
cerneala sau toner pe care il foloseste. Aceasta configurare se
mai numeste "toner save" sau "draft quality". Aceasta setare
reduce calitatea imprimarii la imprimantele laser si cu jet de
cerneala, si reduce timpul necesar unui document sa fie imprimat
cu jet de cerneala.
14.6 Depanati imprimante si scanner-e
Legat de problemele imprimantei si scanner-ului, un tehnician
trebuie sa determine daca problema este a echipamentului, a
conexiunii cablului sau a calculatorului de care este atasat.
repara si documenta in mod corespunzator o problema.

Identificarea problemelor si solutiilor comune.
Aplicati abilitatea de depanare.

Problemele imprimantelor si scanner-elor pot aparea dintr-o
combinatie de probleme hardware, software si de conectivitate.
Tehnicienii de calculatoare trebuie sa fie capabili sa analizeze
problema si sa determine cauza erorii pentru a repara problemele
imprimantelor si a scanner-elor.
Primul pas in procesul de depanare este de a aduna date de la
client. Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu variante libere
346
sau cu variante limitate de raspuns.

evidente. Figura 3 este o lista a problemelor care se aplica
imprimantelor si scanner-elor.
solutii rapide. Figura 4 este o lista a solutiilor rapide pentru
problemele care apar la imprimante si scanner-e.
Daca solutiile rapide nu au rezolvat problema este timpul sa se
adune date din calculator. Figura 5 arata diferite modalitati de a
aduna informatiile despre problemele imprimantelor si ale
scanner-elor.
In acest moment veti avea suficiente informatii sa evaluati
problema, sa faceti cercetari si sa implementati solutiile posibile.
Figura 6 prezinta resurse pentru posibilele solutii.
Dupa ce veti rezolva problema, veti solutiona problema clientului.
Figura 7 este o lista de sarcini necesare pentru a finaliza acest
pas.
14.6.
Identificarea problemelor si solutiilor comune
2
Problemele imprimantelor si scanner-elor pot fi atribuite
componentelor hardware, software, conectivitatii la retea, sau
unei combinatii a celor trei factori. Puteti rezolva anumite tipuri de
probleme mai des decat alte tipuri de probleme. Figura 1 prezinta
o diagrama a celor mai frecvente probleme si solutiile acestora.
14.6.3 Aplicati abilitatea de depanare
abilitatatile dumeavoastra de a asculta si de a diagnostica.
Primul laborator este destinat intaririi abilitatiilor de lucru cu
imprimantele. Veti depana si repara o problema a imprimantei.
Al doilea laborator este destinat intaririi abilitatilor
dumneavoastra de comunicare si de depanare a imprimantelor. In
acest laborator veti face urmatorii pasi:

Ghidati clientul prin mai multi pasi pentru a incerca sa
347
rezolvati problema.
Documentati problema si decizia luata.
14.7 Rezumat
Acest capitol a revizuit si a discutat informatii cu privire la
imprimante si scannere. Capitolul a explorat pericole si proceduri
de siguranta asociate imprimantelor si scanner-elor. Ati invatat
metode de intretinere preventiva, si ati instalat, ati configurat si ati
actualizat o imprimanta sau un scanner, atat local cat si in retea.
Iata alte chestiuni importante acoperite in acest capitol:
Intotdeauna urmati procedurile de siguranta cand lucrati cu

imprimantele si cu scanner-ele. Exista mai multe parti in
interiorul imprimantelor care contin tensiune inalta sau devin
foarte calde atunci cand sunt utilizate.
Utilizati software-ul si manualul dispozitivului pentru a
instala o imprimanta sau un scanner. Dupa instalare,
actualizati driver-ele si firmware-ele pentru a remedia
problemele si pentru a mari functionalitatea.
Utilizati interfata Windwos-ului pentru a partaja imprimante si
scanner-e in intreaga retea.
Consultati clientii pentru a determina cea mai buna
modalitate de a actualiza si a configura imprimante si
scannere pentru satisfacerea nevoilor lor.
Pastrati imprimantele, scanner-ele, si consumabilele curate
si uscate. Pastrati consumabilele in ambalajul lor original
pentru a preveni deteriorarea si nefunctionalitatea acestora.
Desfasurati un program de intretinere si curatare si verificati
dispozitivele in mod regulat.
Utilizati o secventa de pasi pentru a rezolva o problema. Incepeti cu
sarcini simple inainte de a va decide sa dati curs unei actiuni. Luati
legatura cu un tehnician de imprimante calificat sau certificat in
momentul in care o problema este prea dificila sa o remediati
dumneavoastra.
CSPITOLUL 15 RETELE:AVANSAT
15.0 Introducere
Acest capitol se concentreaza pe subiecte avansate de retelistica,
incluzand proiectarea retelei, imbunatatirea componentelor de
retea si instalarea serverelor de e-mail. Subiectele de baza din
retelistica precum siguranta, componentele de retea si
intretinerea preventiva sunt de asemenea discutate.
348
Pentru a intampina asteptarile si nevoile clientilor si ale

utilizatorilor de retea, trebuie sa fiti familiarizat cu tehnologiile de
retea. Trebuie sa intelegeti fundamentele despre proiectarea unei
retele si de ce anumite componente afecteaza fluxul de date dintro retea. Subiectul depanarii situatiilor avansate din cadrul unei
retele este de asemenea descris in acest capitol.
Dupa parcurgerea acestui capitol veti putea indeplini urmatoarele
obiective:
Identificarea pericolelor posibile si implementarea politicilor

de siguranta adecvate pentru retele.
Proiectarea unei retele tinand seama de nevoile clientului.
Determinarea componentelor necesare pentru reteaua
clientului dumneavoastra.
Implementarea retelei clientului.
Imbunatatirea retelei clientului.
Descrierea instalarii, configurarii si administrarii unui simplu
server de mail.
retele.
Depanarea unei retele.
Identificarea pericolelor posibile si implementarea politicilor de

siguranta adecvate pentru retele
Instalarea de cabluri pentru retele, fie de cupru sau fibra optica,
poate fi periculoasa. Deseori, cablurile trebuie sa fie trase prin
tavane si pereti unde sunt obstacole si materiale neprevazute sau
toxice. Ar trebui sa purtati haine care sa va protejeze de aceste
materiale. De exemplu, purtati pantaloni lungi, bluze cu maneca
lunga, incaltaminte care sa va acopere picioarele, si manusi. Cel
mai important, purtati ochelari de protectie. Daca este posibil,
intrebati conducerea cladirii, sau pe cineva responsabil de
cladire, daca sunt materiale periculoase sau obstacole de care ar
trebui sa fiti avertizat inainte de a intra in zona de acoperis.
15.1
Aveti grija la chestiunile de siguranta cand folositi o scara:
Cititi eticheta de la scara si urmati orice instructiune de

siguranta scrisa pe ea.
Niciodata sa nu stati pe cea mai de sus treapta a scarii. Va
puteti pierde usor echilibrul si puteti cadea.
349
Asigurati-va ca oamenii din zona stiu ca veti lucra acolo.

Opriti accesul in zona folosind panglica de atentie sau
conuri de siguranta.
Cand folositi o scara sprijinita de un perete, urmati
instructiunile scrise pe scara, si rugati pe cineva sa va tina
de scara pentru a o mentine nemiscata.
Uneltele necesare la instalarea cablului de cupru sau de fibra

optica pot fi periculoase la utilizare. Regulile ce ar trebui
intotdeauna urmate cand lucrati cu cabluri:
Asigurati-va ca uneltele pe care le folositi sunt in conditii

bune de lucru.
Aveti grija la ce faceti si nu va grabiti. Asigurati-va ca nu va
taiati sau puneti pe cineva in pericol.
Purtati intotdeauna ochelari de protectie la taierea,
desfacerea, sau despicarea cablurilor de orice fel.
Fragmentele micute va pot rani ochii.
Purtati manusi oricand se poate si asigurati-va ca aruncati
orice deseu corespunzator.
Folositi bunul simt cand rezolvati orice fel de probleme. Chemati

o alta persoana sa va ajute daca aveti nevoie de ajutor.
Explicarea procedurilor de siguranta privind lucrul cu fibra

optica.
Explicarea cablului, taietoarelor de cablu si siguranta in fata pericolelor

aparute la taierea cablurilor.
Explicarea procedurilor de siguranta privind lucrul cu fibra

optica
Fibra optica este utila in comunicatie, dar are anumite riscuri:
15.1.1
Chimicale periculoase
Lumina invizibila ce va poate orbi
Unelte cu varful ascutit ce produc cioburi de sticla
Sunt utilizate anumite tipuride unelte si chimicale cand lucrati cu

cabluri de fibra optica. Aceste materiale trebuie manevrate cu
grija.
350
Chimicale
Solventii si pastele de lipit folosite cu fibra optica sunt
periculoase. Ar trebui sa le manevrati cu grija extrema. Cititi orice
instructiune si urmariti-o cu atentie. De asemenea, cititi MSDS-ul
care insoteste chimicalele pentru a sti cum sa tratati pe cineva in
stare de urgenta.
Unelte
Cand lucrati cu orice unealta, siguranta ar trebui sa fie
intotdeauna prima prioritate. Orice compromis de siguranta ar
putea rezulta in rani serioase sau chiar moarte. Uneltele utilizate
in lucrul cu fibra optica au suprafete ascutite de taiere ce sunt
folosite la sectionarea sticlei. Alte unelte sunt folosite pentru a
strange cablurile cu putere pentru a fixa conectorii de ele. Aceste
unelte pot produce cioburi de sticla care se pot fragmenta si
raspandi in aer. Trebuie sa evitati contactul cu pielea, gura, sau
cu ochii.
Lumina Periculoasa
Protejati-va ochii de lumina periculoasa ce se gaseste in firele
fibrei optice. Aceasta lumina are o culoare pe care oamenii nu o
pot vedea. Va poate dauna ochilor inainte sa o simtiti. Cand
folositi un amplificator pentru a inspecta cablul de fibra optica si
conectorii, lumina emisa de fibra ar putea fi directionata catre
ochiul dumneavoastra. Cand lucrati cu fibra optica, asigurati-va
ca ati deconectat sursa luminii. Detectorii speciali va pot spune
daca o fibra este energizata sau nu.
Fragmente de Sticla
Procesul de taiere si scurtare a firelor iesite din cablul de fibra
optica pot produce mici fragmente de sticla sau plastic care va
pot penetra ochii sau pielea si va pot produce iritatii severe.
Fibrele pot fi extrem de greu de observat pe piele intrucat sunt
transparente si mici. Cand lucrati la cablarea fibrei optice,
suprafata de lucru ar trebui sa fie de un mat inchis astfel incat
fragmentele mici de sticla sau plastic sa poata fi vazute. Suprafata
mata ar trebui de asemenea sa fie rezistenta la chimicale.
Ar trebui sa pastrati zona de lucru curata si ordonata. Niciodata
sa nu adunati fragmentele de fibra optica cu degetele. Folositi
banda adeziva pentru a aduna fragmentele mici si aruncati-le
corespunzator. Folositi un container de aruncat, precum o sticla
351
de plastic cu un dop de insurubat, pentru a stoca fragmentele de

fibra. Inchideti dopul bine inainte de a arunca containerul.
AVERTISMENT: Asigurati-va o pregatire corespunzatoare inainte
de a incerca sa taiati, sa desfaceti sau sa despicati cablul de fibra
optica. Un tehnician experimentat ar trebui sa va supravegheze
pana deveniti calificat corespunzator.
Explicarea cablului, taietoarelor de cablu si siguranta in fata
15.1.2
pericolelor aparute la taierea cablurilor
Tehnicienii de orice nivel ar trebui sa stie la ce pericol se expun
inainte de a lucra cu echipamente si cabluri de retea.
ATENTIE: Intotdeauna purtati ochelari de protectie cand lucrati cu
cabluri. Niciodata nu intrati in contact direct cu capetele neizolate
ale oricarui tip de cablu.
Riscurile cablului de cupru
Cablurile din cupru pot fi de asemenea periculoase la manevrare.
Cand taiati cablul de cupru, litele de cupru va pot intepa pielea
sau sa va pot taia. Bucatile mici care sar dupa taierea cablurilor
se imprastie adesea in aer. Amintiti-va sa purtati ochelari de
protectie de fiecare data cand taiati orice fel de cablu.
Instrumentele de taiere si presare folosite pentru a repara sau
finaliza cablul pot fi periculoase daca nu sunt folosite in mod
corespunzator. Cititi documentatia care vine odata cu
instrumentele. Exersati folosind instrumentele pe un cablu ce
poate fi aruncat si cereti ajutorul unui tehnician cu experienta
daca aveti nevoie.
Nu uitati ca un cablu de cupru poate conduce curent electric. Un
echipament deteriorat, electricitatea statica, sau fulgerul poate
induce curent electric chiar si intr-un cablu deconectat. Daca
aveti vreo indoiala, testati cablul cu care lucrati cu un voltmetru
inainte de a-l atinge.
15.2 Proiectarea unei retele tinand seama de nevoile clientului
O retea functioneaza mai bine daca este proiectata sa
indeplineasca necesitatile utilizatorului. Construirea unei retele
necesita analiza mediului si intelegerea optiunilor pentru retea. Ar
trebui sa discutati cu clientul, precum si cu alte persoane
implicate in proiect. Este important sa aveti o idee generala
despre hardware-ul si software-ul ce vor fi folosite in retea. Ar
352
trebui sa va interesati de viitoarea crestere a companiei si a

retelei.
Determinarea unei topologii.
Determinarea protocoalelor si a aplicatiilor de retea.
15.2.1 Determinarea unei topologii

Intelegerea nevoilor clientului si determinarea planului noi retele
sunt necesare pentru a determina topologia retelei. Aceste
probleme importante trebuie discutate cu clientul:
Tipurile de cablu de wireless

Expansibilitatea
Numarul si locatia utilizatorilor
Numarul de utilizatori si estimarea cresterii in viitor determina

topologia fizica si logica initiala. Ar trebui sa creati o lista pentru a
inregistra nevoile utilizatorului.
Orice inspectie, denumita inspectarea site-ului, ar trebui facuta
timpuriu in proiect. O inspectare a site-ului este o inspectie fizica
a cladirii ce ajuta la determinarea de baza a topologiei logice,
reprezentand fluxul de date si protocoale. Numarul de utilizatori si
cresterea estimata determina topologia fizica si logica initiala. Ar
trebui sa luati in considerare urmatorii factori:
Unde vor fi plasate statiile de lucru ale utilizatorilor.

Unde sa pozitionati echipamentele de retea precum switchurile si router-ele.
Unde vor fi pozitionate serverele. Acestea pot fi in aceeasi
camera cu echipamentul de retea, sau pot fi in alta camera.
Decizia este luata pe baza spatiului disponibil, a curentului
de alimentare, a securitatii si a aerului conditionat.
Planul cladirii sau proiectul sunt utile in determinarea schemei

fizice a echipamentelor si cablurilor. In Figura 1 putem vedea o
comparatie intre diferitele topologii de retea. Daca nu aveti la
dispozitie planul cladirii sau proiectul, ar trebui sa desenati
locatia dispozitivelor de retea, incluzand locatia camerei pentru
servere, pentru imprimante, pentru statiile utilizatorilor si locurile
353
de trecere ale cablurilor. Acest desen poate fi utilizat la negocieri

atunci cand clientul ia deciziile finale de proiect.
15.2.2 Determinarea protocoalelor si a aplicatiilor de retea
In proiectarea retelelor, trebuie sa determinati protocoalele ce vor
fi utilizate. Unele protocoale sunt proprietare si functioneaza doar
cu anumite echipamente, in timp ce altele sunt open standard si
functioneaza cu o varietate de echipamente. In Figura 1 se
detaliaza diverse protocoale de retea.
Considerati urmatoarele aspecte atunci cand selectati protocolul:
Stiva de protocoale TCP/IP este necesara pentru fiecare

echipament pentru a se conecta la Internet. Aceasta face din
ea un protocol preferat pentru retele.
NetBEUI este un protocol mic si rapid util in retelele cu
securitate scazuta. NetBEUI functioneaza bine intr-o retea
mica ce nu este conectata la Internet. Este usor de instalat si
nu necesita configurare. Totusi, NetBEUI poate provoca
trafic nejustificat in retele mari, asadar nu este o alegere
buna daca reteaua se va mari.
IPX/SPX este un protocol ce apartine versiunilor mai vechi
de Novell Netware. Datorita cresterii Internet-ului, versiunile
mai noi de Novell Netware folosesc TCP/IP in detrimentul
IPX/SPX.
Retelele Apple Macintosh au abandonat protocolul
AppleTalk pentru suita de protocoale TCP/IP pentru a
asigura conectivitatea cu alte retele TCP/IP, cea mai notabila
fiind Internet-ul.
Atunci cand stiva de protocoale TCP/IP este activata, celelalte

protocoale devin disponibile pe porturi specifice, ca in Figura 2.
Determinarea componentelor necesare pentru reteaua clientului
15.3
dumneavoastra
Alegerea unei topologii de retea determina tipurile de
echipamente, cabluri si interfete de retea necesare pentru
construirea retelei. Aditional, trebuie setata o conexiune de
exterior cu Furnizorul de Servicii de Internet. Unul din pasii
necesari construirii unei retele este determinarea componentelor
de retea corespunzatoare ce vor functiona impreuna cu
echipamentele si cablurile retelei.
354

Selectarea tipurilor de cabluri.

Selectarea tipului de conexiune ISP.
Selectarea placilor de retea.
Selectarea dispozitivului de retea.
15.3.
Selectarea tipurilor de cabluri
1
Selectati tipul de cablu cel mai benefic si cu cel mai avantajos
pret pentru utilizatori si serviciile ce se vor conecta in retea.
Tipuri de cablu
Dimensiunea retelei determina tipul de cablu ce va fi folosit.
Marea majoritate a retelelor din ziua de astazi sunt cablate
folosind unul sau mai multe tipuri de cablu twisted-pair din cupru:
Cat5
Cat5e
Cat6
Cat6A
Cablurile Cat5 si Cat5e arata identic, dar cablurile Cat5e sunt

produse la standarde mai inalte pentru a permite rate de transfer
mai mari. Cablurile Cat6 sunt construite cu standarde si mai mari
decat Cat5. Cablurile Cat6 pot avea un despartitor central pentru a
separa perechile din interiorul cablului.
Cel mai folosit tip de cablu in retea este Cat5e. Categoria Cat5e
este potrivita pentru retelele Fast Ethernet de pana la 100 m. In
unele medii de afaceri sau de acasa sunt instalate cabluri Cat6
pentru a fi pregatite pentru cerintele de latime de banda din viitor.
Aplicatiile precum video, conferintele video si jocurile folosesc
cantitati mari din latimea de banda.
Cel mai recent tip de cablu torsadat (twisted-pair) disponibil este
Cat6A. Cablurile Cat6A produc semnalele Ethernet la o rata de 10
Gbps. Abreviarea pentru Ethernet pe 10Gb peste cablu torsadat
este 10GBase-T, asa cum este definit in standardul IEEE 802.3an2006. Clientii care au nevoie de retele cu latime de banda crescuta
pot beneficia de instalarea cablurilor ce suporta Gigabit Ethernet
355
sau 10 Gb Ethernet.
Cladirile noi sau renovate au cel mai adesea cablare UTP ce
conecteaza fiecare birou cu un punct central denumit Main
Distribution Facility (MDF). Distanta limita pentru cablarea UTP
folosita pentru date este de 100 m. Echipamentele de retea ce se
afla mai departe de distanta limita au nevoie de un amplificator
sau un hub pentru a extinde conexiunea catre MDF.
Costul
Atunci cand proiectati o retea, costul este un considerent
important. Instalarea cablurilor este scumpa, dar dupa o plata
facuta o singura data, intretinerea unei retele cablate nu este
scumpa. Marea majoritate a echipamentelor dintr-o retea cablata
costa mai putin decat a celor dintr-o retea wireless.
Securitate
O retea cablata este in mod normal mai securizata decat una
wireless. Cablurile sunt instalate de obicei in pereti sau celule, si
prin urmare sunt mai greu de accesat. Este mai usor de spionat o
retea wireless. Semnalele sunt disponibile pentru oricine are un
receptor. Pentru a face o retea wireless la fel de securizata ca una
cablata avem nevoie de criptare.
Proiectarea pentru viitor
Multe organizatii instaleaza cel mai bun cablu existent pentru a se
asigura ca reteaua lor poate face fata vitezelor de retea ce vor fi
disponibile in viitor. Organizatiile vor sa evite reinstalarea scumpa
a cablurilor in viitor. Dumneavoastra si clientul dumneavoastra
trebuie sa va decideti asupra necesitatii instalarii unui cablu mai
bun.
Wireless
O solutie wireless poate fi posibila in locurile in care cablarea
este imposibila. Luati in considerare o cladire veche istorica unde
regulile interne nu permit modificarea structurii. In acest caz,
instalarea cablurilor nu este posibila si prin urmare conexiunea
wireless este unica solutie.
15.3.2 Selectarea tipului de conexiune la ISP
ISP-ul (Internet service provider) pe care l-ati ales poate avea un
efect considerabil asupra serviciului de retea. Cativa distribuitori
particulari ce se conecteaza la o compania de telefonie pot vinde
356
mai multe conexiuni decat le sunt permise, ceea ce duce la

incetinirea vitezei totale a serviciului pentru utilizatori.
Exista trei consideratii principale pentru o conexiune la Internet:
Viteza
Fiabilitatea
Disponibilitatea
POTS
O conexiune printr-un sistem de telefonie vechi (POTS) este
foarte inceata dar este disponibila acolo unde exista o linie
telefonica. Modem-ul foloseste linia telefonica pentru a primi si
transmite date.
ISDN
Serviciul digital integrat pentru retele (ISDN) ofera timpul pentru
conexiune mai rapid si o viteza crescuta fata de dial-up, si permite
mai multor echipamente sa foloseasca o singura linie telefonica.
ISDN este foarte fiabil pentru ca foloseste liniile de telefonie. ISDN
este disponibil in marea majoritate a locatiilor unde o companie
de telefonie suporta semnalare digitala.
DSL
Linia digitala de conexiune(DSL), ca si ISDN-ul, permite mai
multor echipamente sa foloseasca o singura linie telefonica.
Vitezele DSL sunt in general mai bune decat cele folosind ISDN.
DSL-ul permite folosirea aplicatiilor de banda larga sau a mai
multor utilizatori pentru a imparti aceeasi conexiune la Internet. In
marea majoritate a cazurilor, firele de cupru aflate deja in casa
dumneavoastra sau in biroul de la serviciu sunt capabile sa
transmita semnale pentru comunicatia DSL.
Exista limitari ale tehnologiei DSL. Serviciul DSL nu este
disponibil oriunde si merge mai bine si mai rapid daca instalarea
este mai apropiata de sediul central al furnizorului de telefonie
(CO - central office). De asemenea, DSL-ul este mult mai rapid
atunci cand primeste date prin Internet decat atunci cand trimite
date. In unele cazuri, liniile existente pentru telefonie nu se
califica din punct de vedere tehnic pentru a putea sustine
semnalarea DSL.
Cablul
357
Conexiunea la Internet prin cablu nu foloseste liniile telefonice.

Conexiunea prin cablu foloseste liniile de cablu coaxial concepute
pentru televiziunea prin cablu. Ca si DSL-ul, conexiunea prin
cablu ofera viteze ridicate si o conexiune disponibila mereu, ceea
ce inseamna ca si atunci cand conexiunea nu este folosita ea este
disponibila. Multe companii ce ofera conexiune prin cablu ofera si
serviciu de telefonie.
Deoarece televiziunea prin cablu ajunge in multe case, acest tip
de conexiune este o alternativa pentru cei care nu pot primi un
serviciu de tip DSL. Teoretic, latimea de banda pentru cablu este
mai mare decat cea pentru DSL, dar poate fi afectata de limitarile
furnizorului de cablu. Marea majoritate a caselor ce au televiziune
prin cablu au posibilitatea de a-si instala si un serviciu de Internet
de mare viteza.
Satelit
Pentru cei care locuiesc in zone rurale, conexiunea broadband
prin satelit la Internet asigura o conexiune de viteza mare
disponibila mereu. O antena pentru satelit este folosita pentru a
transmite si primi date catre un satelit ce transmite aceste date
catre un furnizor de internet.
Costul instalarii si taxele lunare pentru serviciu sunt mult mai
mari decat cele pentru DSL si conexiune prin cablu. Furtunile
puternice pot degrada calitatea conexiunii dintre utilizator si
satelit, sau dintre satelit si furnizor, incetinind sau chiar
deconectand astfel conexiunea. In cele mai multe cazuri,
furnizorul de servicii asigura o conexiune de backup.
Wireless
Multe tipuri de servicii de Internet sunt disponibile. Companiile
care ofera servicii pentru mobile pot oferi si servicii pentru
Internet. Placile PCI si PCMCIA sunt folosite pentru a conecta un
calculator la Internet. Serviciul nu este disponibil in toate zonele.
Furnizorii pot oferi conexiune wireless la Internet folosind
tehnologie de microunde in zone limitate. Semnalele sunt
transmise direct catre o antena aflata pe acoperisul cladirii sau al
unei case.
Cercetati tipurile de conexiuni pe care le ofera un ISP inainte de a
358
alege unul. Verificati serviciile disponibile in zonele

dumneavoastra. Comparati vitezele de conexiune, fiabilitatea si
costul inainte de a alege un serviciu.
15.3.3 Selectarea placilor de retea
Orice echipament de retea necesita o interfata de retea. Sunt mai
multe tipuri de interfete de retea:
Majoritatea interfetelor de retea pentru calculatoare sunt fie

integrate in placa de baza fie sunt un card de expansiune
care se potriveste intr-un slot de expansiune.
Majoritatea interfetelor de retea ale laptop-urilor sunt fie
integrate in placa de baza fie sunt potrivite intr-un slot de
expansiune PC Card sau ExpressBus.
Adaptoarele de retea USB se pot conecta la orice port USB
si pot fi folosite cu calculatoare si cu laptop-uri.
Inaintea achizitionarii unei placi de retea (NIC), ar trebui sa va

interesati asupra vitezei, factorilor de forma, si capabilitatilor pe
care cardul le ofera. Verificati viteza si capabilitatile hub-ului sau
ale switch-ului care va fi conectat la calculator.
Placile de retea Ethernet pot sa nu fie compatibile:
Daca aveti o placa de retea (NIC) de 10/100 Mbps si un hub

care suporta doar 10 Mbps, NIC-ul va opera la 10 Mbps.
Daca aveti o placa de retea (NIC) de 10/100/1000 Mbps si un
switch care suporta doar 100 Mbps, NIC-ul va opera la 100
Mbps.
Cu toate acestea, daca aveti un switch gigabit, probabil ca va

trebui sa va achizitionati o placa de retea gigabit pentru a echivala
vitezele. Daca in viitor sunt planuri de imbunatatire a retelelor la
Gigabit Ethernet, asigurati-va ca va achizitionati placi de retea
capabile sa suporte viteza. Costurile pot varia mult, asadar alegeti
placi de retea care sa se potriveasca dorintelor clientului
dumneavoastra.
Placile de retea Wireless sunt disponibile in multe forme cu multe
capabilitati. Ar trebui sa alegeti placi de retea wireless bazate pe
tipul de retea wireless instalata, precum in aceste exemple:
Placile de retea 802.11b pot fi folosite pe retelele 802.11g.
359
Placile de retea 802.11b si 802.11g pot fi folosite pe retelele

802.11n.
802.11a poate fi folosita numai pe o retea ce suporta
802.11a.
Alegeti carduri wireless care se potrivesc necesitatilor clientilor

dumneavoastra. Ar trebui sa stiti ce echipamente wireless se
folosesc si ce va fi instalat in retea pentru a asigura
compatibilitatea si fiabilitatea.
15.3.4 Selectarea dispozitivului de retea
Exista mai multe tipuri de dispozitive pentru conectarea
componentelor retelei. Selectati dispozitivele de retea care
intrunesc nevoie clientului.
Hub-uri
Un hub este utilizat pentru a imparti datele intre mai multe
dispozitive de pe un segment de retea. Hub-ul se poate conecta la
alte dispozitive de retea precum un switch sau router care
conecteaza la randul lor alte segmente de retea. Viteza maxima a
retelei este determinata de viteza hub-ului.
Hub-urile sunt folosite mai rar in ziua de azi datorita eficientei
sporite si costului redus al switch-urilor. Hub-urile nu
segmenteaza traficul din retea, deci scade latimea de banda
disponibila la orice dispozitiv. In plus, deoarece hub-urile nu
filtreaza datele, foarte mult trafic inutil circula constant intre
dispozitivele conectate la el.
Un avantaj al hub-ului este ca el regenereaza datele ce trec prin
el. Asta inseamna ca un hub functioneaza si ca un repeater. Un
hub poate extinde granitele unei retele deoarece reconstructia
semnalului depaseste efectele distantei.
Switch-urile
In retelele moderne switch-urile au inlocuit hub-urile in rolul de
puncte centrale ale conectivitatii. Asemeni unui hub, viteza
switch-ului determina viteza maxima a retelei. In orice caz, switchurile filtreaza si segmenteaza traficul retelei prin trimiterea datelor
doar la dispozitivele carora le este destinat. Astfel se furnizeaza o
latime de banda dedicata mai mare pentru fiecare dispozitiv din
retea.
Switch-urile mentin o tabela. Aceasta tabela contine o lista a
360
tuturor adreselor MAC din retea, si o lista cu ce port din switch

poate fi folosit pentru a ajunge la un anumit dispozitiv cu adresa
MAC data. Tabela de comutare inregistreaza adresele MAC
inspectand adresa MAC sursa al oricarui frame primit, si portul
prin care a venit. Switch-ul apoi creaza o tabela de comutare ce
asociaza adrese MAC la porturi de iesire. Cand soseste un frame
care este destinat unei anumite adrese MAC, switch-ul foloseste
tabela de comutare pentru a determina ce port sa foloseasca
pentru a ajunge la acea adresa MAC. Frame-ul este inaintat de la
port spre destinatie. Trimitand frame-uri printr-un singur port spre
destinatie, celelalte porturi nu sunt afectate, si latimea de banda a
intregii retele nu este afectata.
Routere
Router-ele interconecteaza retele. La o retea pentru firme, un port
al router-ului se conecteaza la WAN si celelalte porturi se
conecteaza la retelele LAN ale firmei. Router-ul devine gateway,
sau cale catre exterior, pentru LAN. Intr-o retea pentru acasa,
router-ul conecteaza calculatoarele si dispozitivele de retea din
casa la Internet. In acest caz router-ul este un gateway local.
Router-ul wireless, afisat in Figura 1, lucreaza ca firewall si ofera
conectivitate wireless. Cand router-ul pentru acasa ofera mai
multe servicii, poate fi denumit dispozitiv multifunctional.
Echipament pentru ISP
Cand va abonati la un ISP, ar trebui la inceput sa aflati ce tipuri de
echipamente sunt disponibile pentru a selecta cel mai potrivit
dispozitiv. Multe ISP-uri ofera discount la echipamentele
achizitionate la instalare.
Unele ISP-uri pot inchiria echipamente pe baza unor intelegeri
lunare. Astfel poate fi mai atractiv deoarece ISP-ul este
razpunzator pentru echipament in cazul unei defectiuni,
schimbari, sau imbunatatire. Utilizatorii casnici aleg sa
achizitioneze echipamente de la ISP deoarece, dupa un timp,
pretul initial al echipamentului va fi mai mic decat costul
inchirierii acestuia.
15.4 Implementarea retelei clientului
Instalarea si implementarea unei retele poate fi o sarcina
complicata. Chiar si instalarea unei retele mici, de acasa, poate
deveni dificila si poate dura mult timp. Totusi, o planificare atenta
361
ajuta la o instalare mai usoara si rapida.

In timpul instalarii, exista posibilitatea aparitiei unor timpi morti in
reteaua existenta. De exemplu, pot fi provocate perturbari cauzate
de modificarea structurii cladirii si instalarea cablurilor de retea.
Proiectul nu este complet pana cand toate echipamentele nu au
fost instalate, configurate si testate.
Instalarea si testarea retelei clientului.
Configurarea Internet-ului si a resurselor de retea pentru client.
15.4.
Instalarea si testarea retelei clientului
1
Odata ce ati determinat locatia tuturor echipamentelor de retea,
sunteti pregatit sa instalati cablurile de retea. In cateva cladiri noi
sau nou renovate, cablurile de retea pot fi instalate pentru a evita
problema instalarii cablurilor mai tarziu in zidurile finisate. Daca
nu este nici un cablu preinstalat trebuie sa il instalati.
Pasii Instalarii Retelei
Daca aveti de gand sa va instalati cablul dumneavoastra, aveti
nevoie de timp pentru a va pregati. Toate materialele necesare ar
trebui sa fie disponibile la locul si timpul instalarii, precum si
planul de amplasare al cablului.
Acesti pasi schiteaza procesul de creare fizica al unei retele:
1. Pentru a instala cablul in tavane si in spatele peretilor, va
trebui sa trageti cabluri. O persoana trage cablul, si cealalta
impinge cablul prin pereti. Asigurati-va ca etichetati capetele
fiecarui cablu. Folositi o schema de etichetare care exista
deja, sau ghidati-va folosind schitele din TIA/EIA 606-A.
2. Dupa ce cablurile au fost terminate la ambele capete, ar
trebui sa le testati pentru a va asigura ca nu are loc nici o
interferenta.
3. Asigurati-va ca interfetele de retea sunt instalate
corespunzator pe calculatoare, laptop-uri si imprimante de
retea. Dupa instalarea interfetelor de retea, configurati
software-ul clientului si informatiile referitoare la adresele IP
pe toate echipamentele.
362
4. Instalati switch-urile si router-ele intr-o locatie centrala,

securizata. Toate conexiunile LAN sunt delimitate in aceasta
zona. Intr-o retea personala, ar fi posibil sa fie necesara
instalarea acestor echipamente in locatii diferite, sau ar fi
posibil sa aveti doar un echipament.
5. Instalati cate un cablu Ethernet din conexiunea de pe perete
catre fiecare echipament de retea. Verificati daca aveti o
lumina de control aprinsa pe fiecare din interfetele de retea.
Intr-o retea personala, verificati ca fiecare port al
echipamentelor de retea conectat la un echipament este
aprins.
6.
Cand toate echipamentele sunt conectate si toate luminile

de control sunt aprinse, verificati conectivitatea la retea.
Folositi comanda ipconfig /all pentru a vizualiza configuratia
IP pe fiecare statie. Folositi comanda ping pentru a testa
conectivitatea de baza. Ar trebui sa puteti da ping altor calculatoare din
retea, inclusiv gateway-ului implicit si calculatoarelor din alte locatii.
Odata ce este confirmata conectivitatea de baza, trebuie sa configurati
si sa testati aplicatiile de retea precum e-mail-ul sau un navigator de
Internet.
15.4.2 Configurarea Internet-ului si resurselor de retea ale clientului

Dupa ce reteaua a fost setata si testata, ar trebui sa configurati un
browser, precum Microsoft Internet Explorer (IE). Puteti configura
setarile unui browser si sa executati sarcini de mentenanta in
casuta Internet Properties, ca in Figura 1.
Fisiere temporare de Interne
Atunci cand un sistem de operare precum Windows este instalat,
IE este de asemenea instalat. Cu IE, de fiecare data cand accesati
o pagina web, multe fisiere sunt descarcate in folderul pentru
fisiere temporare de Internet. Marea majoritate dintre aceste
fisiere sunt fisiere imagine ce reprezinta banner-e si alte
componente ale paginii web.
Fisierele temporare de Internet sunt stocate pe calculatorul
dumneavoastra astfel incat browser-ul poate incarca mai rapid
cuprinsul la urmatoarea vizita a aceluiasi site. In functie de
numarul de site-uri pe care il vizitati, directorul cu fisiere
temporare pentru Internet se poate umple repede. Chiar daca
aceasta nu este neaparat o problema urgenta, ar trebui sa stergeti
sau sa scoateti fisierele ocazional. Acest lucru este in special
important atunci cand ati realizat consultari bancare online sau ati
363
introdus informatii personale intr-un browser.

Browser implicit
Puteti confirma care browser sa fie folosit implicit de catre
Windows. Alegeti Start > Run, introduceti adresa site-ului si
apasati OK. Site-ul web se deschide cu browser-ul care este setat
implicit.
Daca doriti ca IE sa fie cel implicit, incepeti prin a porni IE. In bara
de meniuri selectati Tools > Internet Options. In tab-ul Programs
puteti verifica daca IE este browser-ul implicit, si sa il selectati
daca doriti acest lucru.
Partajarea fisierelor
Utilizatorii pot partaja resurse printr-o retea. Puteti partaja un
singur fisier, anumite directoare sau un intreg disc, ca in Figura 2.
Pentru a partaja un fisier, trebuie sa il copiati intr-un director mai
intai. Faceti click dreapta pe director si selectati Sharing and
Security. Apoi selectati Share this folder. Puteti identifica cine are
acces la director si ce permisiuni au asupra obiectelor din
director. In Figura 3 puteti vedea fereastra unui director partajat.
Permisiunile definesc tipul de acces pe care il are un utilizator
asupra unui fisier sau director:
Read Permite utilizatorului sa citeasca fisierul si numele

subdirectoarelor, sa navigheze prin subdirectoare, sa vada
informatiile cuprinse in fisiere si sa ruleze programele.
Change Permite tot ce permite si Read si in plus permite
utilizatorului sa adauge fisiere si subdirectoare, sa schimbe
informatia dintr-un fisier si sa stearga fisiere si
subdirectoare.
Full Control Permite tot ce permit atat Read cat si Change.
Daca fisierul sau directorul se afla pe o partitie NTFS, Full
Control va permite sa schimbati permisiunile pe fisier sau
director si sa preluati controlul asupra lor.
Windows XP Professional este limitat la un numar de 10

conexiuni simultane pentru fisierele partajate.
Partajarea unei imprimante
Pentru a partaja o imprimanta apasati Start > Control Panel >
364
Printers and Faxes. Faceti click dreapta pe pictograma

imprimantei si selectati Sharing. Apasati Share this Printer si apoi
OK. Imprimanta este acum accesabila si de pe alte calculatoare.
Pentru a accesa o imprimanta partajata de un alt calculator
selectati Start > Control Panel > Printers and Faxes. Apasati File >
Add Printer. Folositi vrajitorul de Add Printers pentru a gasi si
instala imprimanta partajata in retea.
15.5 Imbunatatirea retelei clientului
Trebuie sa reusiti imbunatatirea, instalarea si configurarea
componentelor atunci cand un client cere viteza mai mare sau
cand o noua functionalitate va fi adaugata retelei. Echipamentele
precum punctele de acces, placile de retea pentru conexiune fara
fir (wireless) si echipamentele si cablurile mai rapide de retea pot
fi integrate intr-o retea pentru a permite clientului sa comunice
fara fir sau mai rapid.
In cazul in care clientul dumneavoastra adauga calculatoare
suplimentare in retea sau functionalitate wireless, trebuie sa fiti
capabili sa recomandati echipamente bazandu-va pe nevoile lor.
Echipamentul pe care il sugerati trebuie sa functioneze cu
echipamentul si cablajul folosit, sau infrastructura existenta
trebuie sa fie imbunatatita.
Instalati si configurati o placa de retea pentru conexiuni fara

fir (wireless).
Instalati si configurati routere fara fir.
Testati conexiunea.
Instalati si configurati o placa de retea pentru conexiuni fara

fir (wireless)
Pentru a va conecta la o retea wireless, calculatorul
dumneavoastra trebuie sa aiba instalata o placa de retea pentru
conexiuni fara fir. O placa de retea pentru conexiuni fara fir este
folosita pentru a comunica cu alte echipamente wireless, precum
un calculator, o imprimanta sau un punct de acces wireless.
15.5.1
Inainte de a va cumpara un adaptor wireless, trebuie sa va

asigurati ca este compatibil cu celelalte componente wireless
365
instalate in retea. De asemenea, verificati ca adaptorul wireless

are forma corespunzatoare pentru a incapea in calculatorul de
birou sau in laptop. Un adaptor wireless pe USB poate fi folosit cu
orice calculator sau laptop care are port USB.
Pentru a instala o placa de retea pentru conexiuni fara fir trebuie
sa desfaceti carcasa calculatorului. Instalati placa de retea pentru
conexiuni fara fir in slotul PCI sau PCI express. Unele placi de
retea pentru conexiuni fara fir au o antena ce se conecteaza in
spatele acesteia. Unele antene se ataseaza cu ajutorul unui cablu
pentru a putea fi mutate sau asezate departe de obiectele ce pot
cauza conexiuni slabe.
Odata ce adaptorul wireless este instalat, trebuie urmati pasi de
configurare aditionali. Acestia includ configurarea driver-ului
pentru echipament si introducerea informatiilor despre retea.
Atunci cand acest pas este complet, calculatorul ar trebui sa
poata sa detecteze si sa se conecteze la retea.
Adaptoarele wireless pot folosi o interfata pentru a se conecta la
o retea wireless. In acest caz, trebuie sa introduceti un CD ce vine
odata cu adaptorul si sa urmati instructiunile pentru a va conecta.
15.5.2 Instalati si configurati routere fara fir
Atunci cand instalati o retea wireless, trebuie sa va decideti unde
doriti sa montati punctele de acces si apoi trebuie sa le
configurati. Urmatorii pasi descriu instalarea unui punct de acces:
1. Folositi o schita a etajului pentru a gasi locatia pentru
punctul de acces ce permite o acoperire cat mai mare. Cel
mai bun loc pentru un punct de acces wireless este in
centrul zonei pe care vreti sa o acoperiti, cu o deschidere
liniara intre echipamentele wireless si punctul de acces.
2. Conectati punctul de acces la reteaua existenta. In spatele
router-ului Linksys WRT300N exista cinci porturi. Conectati
un DSL sau un cablu pentru modem la portul etichetat
"Internet". Logica de comutare a echipamentului trimite
toate pachetele prin acest port atunci cand exista
comunicare spre si dinspre Internet si alte calculatoare
conectate. Conectati un calculator la unul din porturile
ramase pentru a putea accesa pagina de configurare web.
3. Porniti modem-ul de banda larga si montati cablul de
366
4.
5.
6.
alimentare la router. Atunci cand modem-ul termina de setat

conexiunea cu ISP-ul, router-ul comunica automat cu
modem-ul pentru a receptiona informatii despre retea de la
ISP, informatie care este necesara pentru a avea acces la
Internet: adresa IP, masca de subretea si adresa serverului
DNS.
Atunci cand router-ul a realizat comunicarea cu modem-ul,
trebuie sa configurati router-ul sa comunice cu
echipamentele din retea. Porniti calculatorul conectat la
router. Deschideti un browser pentru pagini web. In campul
de adrese, scrieti 192.168.1.1. Aceasta este adresa implicita
pentru configuratiile si administrarea unui router.
O fereastra de securitate va solicita autentificarea pentru a
accesa paginile de configurare ale router-ului. Campul
pentru numele utilizatorului ar trebui lasat liber. Scrieti
admin ca parola implicita. Atunci cand ati realizat
autentificarea, prima pagina de setup se deschide.
Continuati cu setarea. Exista in pagina de setare tab-uri ce
contin alte sub-tab-uri. Trebuie sa apasati pe butonul Save
Settings din partea de jos a fiecarui ecran dupa ce ati facut
orice schimbare.
Atunci cand folositi pagina de configurare a router-ului 300N

puteti apasa pe tab-ul de ajutor pentru a vedea informati
ajutatoare pentru o pagina. Pentru alte informatii in afara celor din
tab-ul de ajutor, consultati manualul utilizatorului.
15.5.3 Testati conexiunea
Poate fi dificil sa aflati daca reteaua wireless functioneaza
corespunzator, chiar si atunci cand Windows-ul arata ca sunteti
conectat. Puteti fi conectat la un punct de acces wireless sau la
gateway-ul de acasa, dar este posibil sa nu fiti conectati la
Internet. Cea mai simpla modalitatea de testare a conexiunii la
Internet este sa deschideti un browser si sa verificati daca aveti
conexiune la Internet. Pentru a depana o conexiune la Internet,
puteti folosi CLI-ul sau Windows GUI.
Conexiuni de retea
Pentru a verifica o conexiune wireless folosind GUI de la
Windows XP, selectati Start > Control Panel > Network
Connections, ca in Figura 1. Dati dublu-click pe conexiunea
wireless pentru a vedea statusul.
367
Ecranul Connection Status din Figura 2 arata numarul de pachete

care au fost primite si trimise. Pachetele reprezinta comunicarea
dintre calculator si echipamentele de retea. In fereastra putem
observa conectarea sau nu a unui calculator, impreuna cu viteza
si durata conexiunii.
Pentru a vedea fereastra Address Type, din Figura 3, selectati tabul Support din fereastra Connection Status. Informatiile din
fereastra Connection Status includ fie o adresa statica,
configurata manual, fie o adresa dinamica repartizata de un
server DHCP. Masca de subretea si gateway-ul implicit sunt
listate de asemenea. Pentru a accesa adresa MAC si alte
informatii cu privire la adresa IP, apasati Details... . Pentru o
conexiune ce nu functioneaza corect, apasati Repair pentru a
reseta informatiile conexiunii si pentru a incerca sa stabiliti o
conexiune noua.
Ipconfig
Comanda ipconfig este o unealta in linia de comanda folosita
pentru a verifica validitatea adresei IP a conexiunii. Fereastra
afiseaza informatii IP de baza pentru conexiunea de retea. Pentru
a executa anumite sarcini, adaugati argumente pentru comanda
ipconfig, ca in Figura 4.
Ping
Ping este o unelta CLI folosita pentru testarea conectivitatii intre
echipamente. Puteti testa propria conectivitate folosind comanda
ping catre propriul calculator. Pentru a testa calculatorul
dumneavoastra, accesati placa de retea prin ping. Selectati Start
> Run > cmd. In prompt-ul de comenzi, introduceti ping localhost.
Aceasta comanda va permite sa verificati daca adaptorul
functioneaza corespunzator.
Folositi comanda ping pentru gateway-ul implicit pentru a verifica
daca conexiunea WAN functioneaza corespunzator. Puteti afla
adresa gateway-ului implicit folosind comanda ipconfig.
Pentru a testa conexiunea la Internet si DNS-ul, folositi comanda
ping pentru un website popular. Selectati Start > Run > cmd. In
prompt-ul de comenzi, introduceti ping numele destinatiei.
Raspunsul la comanda ping arata adresa IP a domeniului.
368
Raspunsul arata replicile de la comanda ping sau faptul ca

cererea nu a primit raspuns deoarece a fost o problema.
Tracert
Tracert este o unealta CLI ce urmareste ruta pe care pachetele o
urmeaza de la calculatorul dumneavoastra pana la adresa
destinatie. Selectati Start > Run > cmd. In prompt-ul de comenzi,
introduceti tracert.
Prima linie din lista rezultata in urma comenzii tracert este
gateway-ul dumneavoastra implicit. Intrarile urmatoare sunt rutele
pe care le urmeaza pachetul pentru a ajunge la destinatie. Tracert
va arata unde se opresc pachetele, indicand si unde a aparut
problema. Daca exista intrari ce indica probleme dupa gateway-ul
initial, inseamna ca problemele sunt la ISP, in Internet, sau la
server-ul destinatie.
Descrierea instalarii, configurarii si administrarii unui simplu
15.6
server de mail
Un sistem de e-mail foloseste un software client de e-mail instalat
pe calculatorul utilizatorului, si un software server instalat pe unul
sau mai multe servere de e-mail. Clienti citesc e-mailurile de pe
serverul de e-mail folosind unul din cele doua protocoale:
Post Office Protocol (POP)

Internet Message Access Protocol (IMAP)
Clienti trimit e-mailuri catre servere, si serverele de e-mail trimit

intre ele e-mailuri, folosind Simple Mail Transfer Protocol (SMTP).
Trebuie sa stiti cum sa configurati calculatorul unui client pentru
a accepta formatul corect de mail, si de asemenea sa intelegeti
procesul de setare a unui server de e-mail. Configurarea softwareului client de e-mail poate fi facut folosind vrajitorul de conexiune
ca in Figura 1. Avantajele si dezavantajele fiecarului protocol de email sunt prezentate in Figura 2.
SMTP
Protocolul SMTP trimite e-mailuri de la un client catre un server,
sau de la un server catre altul. Protocolul SMTP are aceste
caracteristici:
Protocol simplu bazat pe text
369
Trimite prin TCP folosind portul 25

Trebuie sa fie implementat pentru a trimite e-mail-uri
Mesajul este trimis dupa ce destinatarii au fost identificati si
verificati
POP
Protocolul POP este folosit de catre clienti de e-mail pentru a
descarca e-mail-uri de pe servere. Cea mai recenta versiune a
protocolului POP este POP3. Protocolul POP3 foloseste portul
110.
Protocolul POP3 suporta utilizatori finali care au conexiuni
intermitente, precum dial-up. Un utilizator POP3 se poate conecta,
poate descarca e-mail-urile de la server, le poate sterge si apoi se
poate deconecta.
IMAP
Protocolul IMAP (Internet Message Access Protocol) este similar
cu protocolul POP3, dar are trasaturi aditionale. Ca si POP3,
protocolul IMAP permite descarcarea e-mail-urilor de la servere
folosind un client de e-mail. Diferenta este ca protocolul IMAP
permite utilizatorilor sa organizeze e-mail-urile pe serverul din
retea. IMAP este mai rapid decat POP3 si necesita mai mult spatiu
de stocare pe server si mai multe resurse de procesare. Cea mai
recenta versiune de IMAP este IMAP4. Protocolul IMAP4 este
folosit adesea in retele mari precum campusurile universitare.
Protocolul IMAP foloseste portul 143.
Server de e-mail
Un server de e-mail este un calculator care poate trimite si primi
e-mail-uri in numele clientilor. Acestea sunt servere de e-mail
folosite:
Microsoft Exchange
Sendmail
Eudora Internet Mail Server (EIMS)
Cum este ilustrat in Figura 3, exista de cele mai multe ori interfete
si unelte disponibile pentru a va ghida in setarea unui server de email. Pentru a instala si configura un server de e-mail, precum
Microsoft Exchange, trebuie sa va asigurati mai intai ca reteaua
are toate calificarile disponibile si ca este configurata
corespunzator. Serverele pentru active directory, serverele de
370
cataloage globale, si serverele de nume (DNS) trebuie sa fie

configurate si functionale inainte de a instala si face sa
functioneze corect serverul de e-mail Exchange. Un server active
directory este un calculator ce mentine o baza de date care
permite administrarea centralizata peste o retea a unei
intreprinderi. Un server de cataloage global este o baza de date ce
contine informatii despre fiecare domeniu dintr-o retea a unei
intreprinderi.
Serverul Exchange trebuie instalat intr-un domeniu in care fiecare
calculator ruleaza cel putin Windows 2000. Acesta este cunoscut
sub denumirea de mod nativ. Controlerele de domenii Windows
NT nu pot functiona intr-un mediu nativ.
Baza de date Active Directory este organizata intr-un model
denumit schema. Un server pe care ruleaza Windows 2003 este
conceput ca Schema Master. Acesta este singurul server ce poate
schimba modul in care este organizata baza de date cu utilizatori
din Active Directory. Atunci cand un administrator de retea
doreste sa modifice structura Active Directory, modificarea
trebuie facuta pe serverul Schema Master. Active Directory
copiaza apoi automat actualizarea pe toate celelalte servere
autentificate.
Instalarea serverului de E-mail
Ar trebui sa testati structura retelei inainte de a instala Exchange.
Pentru a preveni afectarea functionarii retelei de catre instalare,
setati serviciile necesare si instalati Exchange pe un set de
servere dedicate departe de reteaua principala. Pastrati instalarea
serverului Exchange separata de retea pana cand sunteti sigur ca
Inainte de a instala serverul Exchange, fiti pregatiti cu
echipamentul corespunzator si informatii:
Functionarea integrala si de incredere a serverului DNS

Domeniul Active Directory
Cel putin un catalog global
Functionarea Windows 2000 sau a altui domeniu nativ
superior
Software pentru serverul Exchange
Unelte de suport pentru servere Windows
371
Server Schema Master

Conexiune de viteza mare la Internet
Sunteti gata sa instalati serverul de e-mail atunci cand toate

calificarile retelei sunt corespunzatoare. Trebuie sa adaugati
Internet Information Services (IIS) folosind interfata Add/Remove
Windows Components inainte de inceperea instalarii serverului
Exchange. IIS este un server ce are programe folosite pentru a
construi si administra servicii pentru website. Dupa ce ati instalat
IIS, Exchange poate fi instalat. Introduceti CD-ul de instalare si
porniti interfata pentru instalarea serverului Exchange.
Interfata de instalare va va trece printr-o serie de pasi pentru a
verifica faptul ca serverul Exchange este gata sa fie instalat.
Interfata va verifica daca IIS este instalat, daca serverele de
domeniu functioneaza corespunzator si daca uneltele de suport
pentru Windows sunt instalate. Programul de instalare va va
aduce la cunostinta orice problema legata de mediul de instalare.
Reporniti programul de instalare dupa rezolvarea oricarei
probleme.
Odata instalat serverul Exchange, plugin-ul Microsoft
Management Console pentru Exchange, din Figura 4, asigura
acces la multe setari intr-o locatie convenabila. Asigurati-va ca
instalati toate actualizarile pentru ca serverul sa functioneze
corespunzator. Utilitarul Exchange System Manager, care este o
consola ce controleaza desfasurarea serverului Exchange, poate
fi folosit pentru a administra optiunile serverului.
Folositi consola Active Directory Users and Computer (ADUC)
pentru a configura casutele de mail. Acesta este cunoscut si sub
numele de stampilare a utilizatorului cu "activarea-casutelor".
Porniti ADUC pentru a crea noi utilizatori. Scrieti numele si parola
in concordanta cu politica de securitate a domeniului, ca in Figura
5. Casutele de mail vor fi create de catre serverul Exchange atunci
cand utilizatorul primeste primul mail.
Setarea serverului Exchange necesita planificarea atenta,
incluzand verificarea existentei serverelor, serviciilor si a
tehnologiilor si functionarea corecta a acestora in retea. In unele
cazuri, in timpul instalarii, daca apare o eroare este posibil sa fiti
nevoiti sa reinstalati sistemul de operare si sa porniti instalarea
372
serverului Exchange de la inceput.

NOTA: Inainte de a planifica instalarea unui server de e-mail,
consultati profesionisti in retele, experti in retele Windows sau
tehnicieni experimentati in setarea de servere de e-mail.
15.7 Descrierea procedurilor de intretinere preventiva pentru retele
Intretinerea preventiva este la fel de importanta pentru retea cum
este si pentru calculatoarele din retea. Trebuie sa verificati starea
cablurilor, echipamentelor de retea, server-elor si calculatoarelor
pentru a va asigura ca sunt curate si functioneaza corespunzator.
Trebuie sa dezvoltati un plan pentru a realiza intretinerea
planificata si curatenia la intervale regulate de timp. Aceasta va va
ajuta la prevenirea caderilor de conexiune ale unei retele si
stricarea echipamentelor.
Ca parte a programului regulat de intretinere planificata,
inspectati ca toate cablurile sa nu fie rupte. Asigurati-va ca toate
cablurile sunt etichetate corespunzator si ca etichetele nu au
cazut. Inlocuiti etichetele uzate sau care nu pot fi citite. Verificati
ca suporturile pentru cablu sunt instalate corespunzator si ca nici
un punct de atasare nu s-a slabit. Cablarea se poate strica si uza.
Trebuie sa mentineti cablarea in stare buna pentru a pastra
performante crescute ale retelei.
Ca tehnician, puteti remarca daca echipamentul incepe sa nu mai
functioneze, este stricat sau scoate sunete ciudate. Informati
administratorul de retea pentru a preveni caderile nedorite de
conexiune ale unei retele.
Cablurile statiilor de lucru si ale imprimantelor trebuie sa fie
verificate atent. Cablurile sunt adesea mutate sau lovite atunci
cand sunt sub mese, si pot fi indoite. Aceste conditii pot produce
pierderi ale latimii de banda sau ale conectivitatii. Trebuie sa fiti
proactiv in educarea utilizatorilor de retea. Demonstrati
utilizatorilor de retea cum sa conecteze si deconecteze
corespunzator cablurile, precum si cum sa le mute daca este
necesar.
15.8 Depanarea unei retele
Atunci cand incepeti depanarea unei retele, trebuie mai intai sa
localizati sursa problemei. Verificati daca doar un singur utilizator
sau mai multi au aceeasi problema. Daca problema este cu un
373
singur utilizator, incepeti depanarea problemei cu calculatorul

acestui client.

Folosirea abilitatii de depanare.

Problemele retelelor pot rezulta dintr-o combinatie hardware,
software si probleme de conectivitate. Un tehnician trebuie sa
putea repara problema de retea. Acest proces se numeste
depanare.
de la client. Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu variante
libere sau cu variante limitate de raspuns care pot fi adresate
clientului.
evidente. Figura 3 listeaza problemele care se aplica retelelor.
problemele retelelor.
sa se adune date din calculator. Figura 5 arata diferite modalitati
de a aduna informatiile despre problemele retelelor.
prezinta resursele pentru solutiile posibile.
Dupa ce veti rezolva problema, prezentati solutia clientului. Figura
15.8.
2
software si conectivitatii sau unei combinatii intre acesti trei
374
factori. Puteti rezolva anumite tipuri de probleme mai repede

decat alte tipuri de probleme. Figura 1 prezinta o diagrama a celor
mai frecvente probleme de retea si solutiile acestora.
15.8.3 Folosirea abilitatii de depanare
Primul laborator este destinat sa intareasca abilitatea de a depana
retele. In acest laborator, veti depana si repara un calculator care
nu se conecteaza la retea.
Al doilea laborator este destinat sa intareasca abilitatile
dumneavoastra de comunicare si depanare. In acest laborator veti
face urmatorii pasi:
Primirea ordinului de lucru

Ghidarea clientului prin pasi diferiti pentru a incerca
rezolvarea problemei
Documentarea problemei si a solutiei
15.9 Rezumat
Capitolul despre retele la nivel avansat abordeaza
planificarea, implementarea, si imbunatatirea retelelor si
componentelor de retea. Urmatoarele concepte sunt dintre
cele mai importante de retinut din acest capitol:
Sunt multe riscuri de siguranta asociate cu mediile de

retea, dispozitive si mediile de transmisie. Este indicat
sa urmariti metode de siguranta adecvate tot timpul.
Retelele trebuie proiectate in jurul nevoilor clientului
dumneavoastra. Luati decizii de proiectare care vor
satisface nevoile si scopurile clientilor dumneavoastra.
Selectati componente de retea care ofera serviciile si
potentialul necesare pentru implementarea unei retele
bazate pe nevoile clientului.
Planificati asamblarea retelei bazata pe serviciile si
echipamentul necesar pentru furnizarea retelei de care
este nevoie.
Imbunatatirea unei retele poate implica echipament
aditional, echipament avansat sau cablare. Discutati cum
imbunatatirea va poate ajuta sa sporiti utilitatea retelei in
viitor.
375
Planificati o instalare pe e-mail inainte de desfasurare.

Consultati un specialist pentru a va asigura ca instalarea
si configurarea unui server de e-mail merge bine.
Preveniti problemele retelei dezvoltand si implementand
o politica solida de intretinere preventiva.
Urmariti o metodologie logica pentru a depana problemele avansate
ale unei retele.
CAPITOLUL 16 SECURITATE:AVANSAT
16.0 Introducere
Capitolul trece in revista tipurile de atacuri care ameninta
securitatea calculatoarelor si informatiile pe care acestea le
contin. Un tehnician este responsabil de securitatea informatiilor
si a echipamentelor calculatorului intr-o organizatie. Capitolul
descrie cum puteti lucra cu clientii pentru a va asigura ca cea mai
buna protectie posibila este stabilita.
Riscurile pentru calculatoare si echipamente ale retelei vin atat
din surse externe cat si interne. Riscurile includ amenintari de
natura fizica, precum furtul sau avarierea echipamentelor, si
amenintari de natura informationala, precum pierderea sau
denaturarea informatiilor.
obiective:
Evidentierea cerintelor de securitate raportate la nevoile

clientului.
Selectarea componentelor de securitate tinand seama de
nevoile clientului.
Implementarea politicii de securitate a clientului.
Asigurarea intretinerii preventive pentru securitate.
Depanarea problemelor de securitate.
Evidentierea cerintelor de securitate raportate la nevoile

clientului
O organizatie trebuie sa se straduiasca sa atinga cea mai buna si
cea mai economica metoda de securitate impotriva pierderii
datelor sau distrugerilor aduse software-ului si echipamentului.
Tehnicienii de retea si managementul organizatiei trebuie sa
lucreze impreuna sa dezvolte o politica de securitate si sa asigure
ca datele si echipamentele au fost protejate impotriva tuturor
amenintarilor de securitate. O politica de securitate include o
16.1
376
declaratie cuprinzatoare cu privire la nivelul de securitate cerut si

modalitatea prin care va fi obtinuta.
Puteti fi implicat in dezvoltarea unei politici de securitate pentru
un client sau o organizatie. Cand creati o politica de securitate,
trebuie sa puneti urmatoarele intrebari pentru a determina factorii
de securitate:
Calculatorul este localizat acasa sau intr-o firma?

Calculatoarele pentru acasa sunt mai vulnerabile intruziunii
prin wireless decat cele dintr-o firma. Calculatoarele din
firme au o amenintare mai mare din partea intruziunii prin
retea, datorita utilizatorilor ce abuzeaza de drepturile lor.
Este acces la Internet non-stop?
Cu cat un calculator este expus mai mult la Internet, cu atat
cresc sansele unui atac din partea calculatoarelor infectate.
Un calculator ce acceseaza Internet-ul trebuie sa contina
solutii firewall si anti-virus.
Este calculatorul un laptop?
Securitatea fizica este o problema la laptop-uri. Exista
masuri sa securizati un laptop, ca de exemplu incuietoarele
cu cablu.

Proiectarea unei politici de securitate locala.

Explicarea modului si timpului de folosire a securitatii la
nivel de hardware.
Explicarea modului si timpului de folosire a securitatii la nivel de
software al aplicatiilor.
16.1.
Proiectarea unei politici de securitate locala
1
O politica de securitate este o colectie de reguli, norme si liste de
control. Tehnicienii de retea si managerii unei organizatii
conlucreaza pentru a dezvolta regulile si normele necesare pentru
securitatea echipamentelor. O politica de securitate include
urmatoarele elemente:
Definirea unei utilizari acceptabile a calculatorului pentru

organizatie.
Identificarea persoanelor autorizate sa utilizeze calculatorul
intr-o organizatie.
377
Identificarea dispozitivelor a caror instalare in retea este

permisa precum si a conditiilor de instalare. Modem-urile si
access point-urile wireless sunt exemple de echipamente
hardware care pot expune reteaua atacurilor.
Defineste cerintele necesare pentru ca datele sa ramana
confidentiale intr-o retea.
Defineste un proces necesar pentru ca angajatii sa
primeasca acces la echipamente si date. Acest proces poate
solicita angajatului semnarea unui acord cu privire la
regulile companiei. De asemenea listeaza consecintele in
cazul nerespectarii regulilor.
Politica de securitate ar trebui de asemenea sa furnizeze

informatii detaliate despre urmatoarele probleme in caz de
urgenta:
Pasii ce trebuie urmati in cazul incalcarii securitatii

Persoanele de contact in caz de urgenta
Informatiile care pot fi comunicate clientilor, furnizorilor si
mass-media
Locatii secundare folosite in cazul unei evacuari
Pasii ce trebuie urmati dupa ce o situatie de urgenta s-a
terminat, inclusiv prioritatea serviciilor ce trebuie refacute
AVERTISMENT: O politica de securitate trebuie pusa in aplicare si

urmata de catre toti angajatii pentru a putea fi eficienta.
Explicarea modului si timpului de folosire a securitatii la nivel
16.1.2
de hardware
Politica de securitate ar trebui sa identifice hardware-ul si
echipamentul ce poate fi folosit pentru a preveni furtul,
vandalismul, si pierderea datelor. Exista patru aspecte corelate
ale securitatii fizice, acestea sunt accesul, datele, infrastructura si
calculatorul, asa cum sunt ilustrate in Figura 1.
Restrictionati accesul in cladire cu urmatoarele:
Garduri
Hardware pentru securitate
Protejati infrastructura retelei, cum ar fi cablurile, echipamentul

de telecomunicatii, si dispozitivele de retea:
Camere de telecomunicatii securizate
378
Detectare wireless pentru puncte de acces neautorizate

Firewall-uri la nivel de hardware
Sistem de administrare al retelei ce detecteaza schimbarile
la cabluri si la panourile de intarire
Protejati calculatoarele individuale:
Lacate pentru cabluri

Lacate ale statiilor de extindere a laptop-urilor
Carcase ce se pot inchide
Custi securizate ce imprejmuiesc carcasele calculatoarelor
de tip desktop
Protejati datele cu hardware care previne accesul neautorizat sau

furt de media:
Dispozitive de carat hard disk-uri prevazute cu lacat

Spatiu de stocare si transport securizate pentru dispozitivele
pe care s-a facut backup
Dispozitive de siguranta pentru USB-uri
Mix-ul de Securitate Potrivit

Factorii care determina cel mai eficient echipament de securitate
pentru securizarea echipamentului si a datelor includ
urmatoarele:
Cum va fi folosit echipamentul?

Unde este localizat echipamentul de calculatoare?
Ce acces de utilizator pentru date este necesar?
De exemplu, un calculator intr-un loc public aglomerat, precum o

librarie, necesita protectie aditionala impotriva furtului si a
vandalismului. Intr-un centru de apel aglomerat, poate fi nevoie ca
server-ul sa fie securizat intr-o incapere inchisa de echipament.
Cand avem nevoie sa folosim un laptop intr-un loc public, un
dispozitiv de securitate, ilustrat in Figura 2, asigura ca sistemul se
va inchide daca utilizatorul si laptop-ul sunt separati.
16.1. Explicarea modului si timpului de folosire a securitatii la nivel
3
de software al aplicatiilor
Aplicatiile pentru securitate protejeaza sistemul de operare si
datele aplicatiilor software.
Urmatoarele produse si aplicatii software pot fi folosite pentru a
379
proteja dispozitivele de retea:
Firewall Software Filtreaza datele de intrare si este integrat

in Windows XP
Sisteme de detectare a intruziunilor (IDS-Intrusion Detection
Systems) Monitorizeaza si raporteaza modificarile din
cadrul codului programelor si activitatea neobisnuita a
retelei
Aplicatii si Patch-uri ale sistemelor de operare
Actualizeaza aplicatiile si sistemul de operare pentru a
repara punctele slabe care sunt descoperite in cadrul
securitatii
Exista mai multe aplicatii software disponibile pentru a proteja

calculatoarele de accesul neautorizat prin infiltrarea de cod
daunator:
Protectie impotriva virusilor

Protectie impotriva aplicatiilor Spyware
Protectie impotriva aplicatiilor Adware
Protectie impotriva aplicatiilor Grayware
In locuinte si birouri mici, calculatoarele de obicei se conecteaza

direct la Internet decat printr-un LAN protejat pe care il folosesc
organizatiile. Aceasta supune calculatoarele din afara unui LAN la
riscuri ridicate datorita virusilor si altor atacuri. Cel putin, aceste
calculatoare ar trebui sa foloseasca programe pentru protectie
impotriva virusilor si a programelor de tip malware. Software-ul
aplicatiilor si sistemul de operare ar trebui actualizate cu ultimele
patch-uri. Un program software de tip firewall poate fi de
asemenea o parte a solutiei.
Politica de securitate ar trebui sa determine nivelul de securitate
al aplicatiilor folosite. Fiecare pas care imbunatateste protectia
costa bani. In elaborarea unei politici, divizia de management ar
trebui sa calculeze costul pierderilor de date versus cheltuielile
pentru securitate si sa determine ce este mai avantajos.
Selectarea componentelor de securitate tinand seama de
16.2
nevoile clientului
Politica de securitate ajuta clientii sa selecteze componentele
necesare pentru a mentine echipamentele si datele sigure. Daca
nu exista o politica de securitate, trebuie sa discutati problemele
380
de securitate cu clientul.
Folositi experienta dumneavoastra de tehnician si cercetati
produsele de securitate existente pe piata atunci cand alegeti
componentele de securitate pentru client. Scopul este sa
asigurati un sistem de securitate corespunzator nevoilor
clientului.
Descrierea si compararea tehnicilor de securitate.

Descrierea si compararea dispozitivelor de control al
accesului.
Descrierea si compararea tipurilor de firewall.
16.2.1 Descrierea si compararea tehnicilor de securitate

Un tehnician ar trebui sa determine tehnicile cele mai potrivite
pentru a securiza echipamentul si datele pentru client. In functie
de situatie, pot fi necesare mai multe tehnici.
Parole
Utilizarea informatiilor de autentificare sigure, criptate pentru
calculatoarele cu acces la retea ar trebui sa fie cea mai mica
necesitate in orice organizatie. Software-ul malitios monitorizeaza
reteaua si poate inregistra parolele in text clar. Daca parolele sunt
criptate, atacatorii ar trebui sa decodeze criptarea pentru a invata
parolele.
Autentificare si revizuire
Autentificarea si revizuirea evenimentelor ar trebui sa fie activate
pentru a monitoriza activitatea in retea. Administratorul de retea
revizuieste fisierul de autentificari al evenimentelor pentru a
investiga accesul la retea de catre utilizatorii neautorizati.
Configurare Wireless
Conexiunile wireless sunt vulnerabile in special accesarii de catre
atacatori. Retelele wireless ar trebui configurate astfel incat sa
cripteze datele.
Criptarea
Tehnologiile de criptare sunt utilizate pentru a cripta datele care
circula intr-o retea. Fiecare tehnologie este utilizata cu un scop
381
specific:
Codarea Hash Codarea hash, sau hashing, asigura ca

mesajele nu sunt corupte sau modificate in timpul
transmisiei. Hashing-ul foloseste o functie matematica
pentru a crea o valoare numerica ce este unica pentru date.
Daca si un singur caracter este modificat, rezultatul functiei,
denumit rezumatul mesajului, nu va mai fi acelasi. Cu toate
acestea, functia este intr-o singura directie. Stiind ca
rezumatul mesajului nu va permite unui atacator sa recreeze
mesajul. Astfel este dificil pentru cineva sa intercepteze sau
sa modifice mesajul. Codarea hash este ilustrata in Figura 1.
Numele celor mai populari algoritmi de hash sunt SHA si
MD5.
Criparea simetrica Criptarea simetrica necesita ca ambele
parti ale unei conversatii criptate sa foloseasca o cheie de
criptare pentru a reusi sa codeze si sa decodeze datele.
Transmitatorul si receptorul trebuie sa utilizeze chei
identice. Criptarea simetrica este ilustrata in Figura 2.
Criptarea asimetrica Criptarea asimetrica necesita doua
chei, o cheie privata si o cheie publica. O cheie privata este
necesara pentru a scrie un mesaj, si o cheie publica este
necesara pentru a decoda mesajul. Avantajul unei criptari
asimetrice este faptul ca numai cheia privata trebuie sa fie
tinuta secreta. Cheile publice pot fi distribuite deschis prin
e-mail sau prin afisarea lor pe internet. Criptarea asimetrica
este ilustrata in Figura 3.
Retelele virtuale private (Virtual private network - VPN) O
retea virtuala privata foloseste criptarea pentru a securiza datele ca si

cand ar circula intr-o retea privata, corporatista, cu toate ca datele
circula prin mai multe retele, de exemplu,prin Internet. Pipeline-urile
sigure de date dintre punctele din VPN se numesc "tuneluri de
securitate". Procesul este ilustrat in Figura 4.
Descrierea si compararea dispozitivelor de control al

accesului
Echipamentele calculatorului si datele pot fi securizate folosind
tehnici de protectie bazate pe suprapunere pentru a preveni
accesul neautorizat la datele sensibile. Un exemplu de protectie
prin suprapunere este folosirea a doua tehnici diferite pentru a
proteja un bun. Acest lucru este cunoscut ca securizare in functie
de doi factori, dupa cum este ilustrata in Figura 1. Cand facem
referire la un program de securitate, costul implementarii trebuie
16.2.2
382
echilibrat de valoarea informatiei sau a echipamentului care

urmeaza sa fie protejate.
Securitate fizica
Utilizati echipamente hardware de securitate la nivel de hardware
pentru a preveni incalcarea securitatii si pierderii de informatii
sau echipamente. Masurile de control al securitatii accesului
fizice includ urmatoarele:
Incuietoare Cel mai comun dispozitiv pentru securizarea

domeniilor fizice. Daca o cheie este pierduta, toate cheile
identice trebuie sa fie schimbate.
Conducta O cutie care protejeaza caile de infrastructura de
daune si acces neautorizat.
Cartela de acces Un instrument folosit pentru a securiza
zonele din punct de vedere fizic. Daca o cartela de acces
este pierduta sau furata, doar cartela care lipseste trebuie sa
fie dezactivata. Sistemul pe baza de cartele de acces este
mai scump decat incuietorile de securitate.
Echipament video Inregistreaza imagini si sunete pentru
monitorizarea activitatii. Datele inregistrate trebuie sa fie
monitorizate pentru a observa eventualele probleme.
Agent de securitate Controleaza accesul la intrarea intr-o
cladire si monitorizeaza activitatea din interiorul acesteia.
Echipamentele de retea ar trebui montate in zone securizate.

Toate cablurile ar trebui prinse in canale sau directionate prin
interiorul peretilor pentru a preveni manipularea sau accesul
neautorizat. Prizele de retea care nu sunt folosite ar trebui
dezactivate. Daca echipamentul de retea este deteriorat sau furat,
unor utilizatori de retea li se pot refuza serviciile.
Politica de securitate ar trebui sa precizeze nivelul de securitate
necesar pentru organizatie. Dispozitivele biometrice, care
masoara informatiile fizice despre un utilizator, sunt ideale pentru
utilizarea in zonele de inalta securitate. Cu toate acestea, pentru
organizatiile mai mici, acest tip de solutie ar fi prea scump.
Securitatea datelor
Puteti proteja datele folosind dispozitive de securizare a datelor
pentru a autentifica accesul angajatilor. Identificarea in functie de
doi factori este o metoda pentru a mari securitatea. Angajatii
trebuie sa foloseasca atat o parola cat si un dispozitiv de
383
securizare a datelor similare cu cele enumerate aici pentru a

accesa date:
Smart card Un dispozitiv care are are capacitatea de a

stoca date in conditii de siguranta. Memoria interna este un
cip incorporat intr-un circuit integrat care se conecteaza la
un cititor, fie direct, fie printr-o conexiune fara fir. Smart
card-urile sunt folosite de multe aplicatii in intreaga lume,
cum ar fi carduri de identitate securizate, dispozitive de
autentificare online si carti de credit pentru plati online.
Key fob de securitate Un dispozitiv mic care seamana cu
un ornament la inelul cheii. Are un sistem mic de tip radio
care stabileste o comunicatie cu calculatorul pe o raza mica.
Fob-ul este destul de mic, astfel incat majoritatea
persoanelor il ataseaza la inelul cheilor. Calculatorul trebuie
sa capteze semnalul de la fob-ul cheilor inainte de a accepta
un username si o parola.
Dispozitiv biometric Masoara caracteristicile fizice ale
utilizatorului, cum ar fi amprentele sau tiparul irisului.
Utilizatorului i se da acces daca aceste caracteristici
corespund cu cele din baza de date si sunt furnizate
informatiile corecte de autentificare.
Nivelul de securitate de care clientul are nevoie, determina

dispozitivele selectate pentru a pastra informatiile si
echipamentele in siguranta.
16.2.3 Descrierea si compararea tipurilor de firewall
Produsele hardware si software de tip firewall protejeaza
informatiile si echipamentele intr-o retea de accesul neautorizat.
Un sistem firewall trebuie sa fie folosit in plus fata de software-ul
de securitate.
Produsele hardware si software de tip firewall au mai multe
moduri de filtrare a datelor in cadrul traficului dintr-o retea:
Filtru de pachete Un set de reguli care permite sau refuza

traficul bazat pe criterii precum adrese IP, protocoale, sau
porturi folosite.
Firewall de tip proxy Un sistem firewall care examineaza
tot traficul si permite sau refuza pachetele in functie de
regulile configurate. Un proxy actioneaza ca un gateway
384
care protejeaza calculatoarele in interiorul retelei.

Inspectia de stare a pachetelor Un sistem firewall care
monitorizeaza starea conexiunilor de retea care traverseaza
prin firewall. Pachetele care nu sunt parte a unei conexiuni
cunoscute nu sunt permise inapoi prin intermediul firewallului.
Firewall Hardware
Un hardware de tip firewall este o componenta fizica de filtrare
care inspecteaza pachetele de date din retea inainte ca ele sa
ajunga la calculatoare si alte dispozitive dintr-o retea.
Dispozitivele hardware de tip firewall sunt adesea instalate pe
routere. Un dispozitiv hardware de tip firewall este o unitate liberpermanenta care nu foloseste resursele calculatoarelor pe care le
protejeaza, astfel incat nu exista niciun impact asupra
performantei de prelucrare.
Firewall Software
Un sofware de firewall este o aplicatie de pe un calculator care
examineaza si filtreaza pachetele de date. Firewall-ul Windowsului este un exemplu de software de firewall care este inclus in
sistemul de operare al Windows-ului. Un sofware de firewall
utilizeaza resursele calculatorului, rezultand performanta redusa
pentru utilizator.
Aveti in considerare elementele enumerate in Figura 1 cand
alegeti un firewall.
NOTA: Intr-o retea sigura, daca performanta calculatorului nu este
o problema, va trebui sa activati firewall-ul intern al sistemului de
operare pentru o siguranta suplimentara. Exista posibilitatea ca
anumite aplicatii sa nu functioneze corespunzator, daca nu este
configurat corect firewall-ul pentru ele.
16.3 Implementarea politicii de securitate a clientului
Adaugarea de nivele de securitate poate face o retea mult mai
sigura, dar nivelele aditionale de securitate pot fi scumpe. Trebuie
sa cantariti valuarea datelor si a echipamentelor ce trebuiesc
protejate cu costul de protejare atunci cand implementati politica
de securitate a clientului.
385
Configurarea setarilor de securitate.

Descrierea configurarii tipurilor de firewall.
Descrierea protectiei impotriva software-urilor rauvoitoare.
16.3.1 Configurarea setarilor de securitate

Doua erori generale de securitate sunt permisiunile incorecte
pentru directoare si fisiere si configurarea incorecta a securitatii
conexiunii fara fir.
Nivele de acces pentru Directoare si Fisiere
Nivelurile de permisiuni sunt configurate sa limiteze accesul unui
utilizator sau al unui grup de utilizatori la anumite date. Atat FAT
cat si NTFS permit partajarea directoarelor si nivelul de
permisiuni pe fisiere pentru toti utilizatorii care au acces la retea.
Permisiunile directoarelor sunt ilustrate in Figura 1. Securitatea
aditionala la nivel de fisier este asigurata de NTFS. Nivelul de
permisiuni a fisierelor sunt ilustrate in Figura 2.
Configurarea securitatii wireless
Urmatoarele unelte, prezentate in Figura 3 , sunt folosite pentru a
configura securitatea conexiunii fara fir:
Wired Equivalent Privacy (WEP) Cripteaza datele de

difuzare intre punctul de acces wireless si clientul care
foloseste o cheie criptata de 64-biti sau 128-biti. Figura 4
ilustreaza configuratia WEP.
Wi-Fi Protected Access (WPA) Ofera o criptare si o
autentificare mai buna decat WEP.
Filtrarea adreselor MAC Restrictioneaza accesul
calculatorului la accesul wireless pentru a preveni accesul
utilizatorilor oarecare la retea. Filtrarea adreselor MAC,
ilustrata in Figura 5, este vulnerabila cand este folosita
singura si ar trebui sa fie combinata cu alte filtre de
siguranta.
Service Set Identifier (SSID) Broadcasting SSID-ul wireless
face brodcast la identitatea retelei. Inchiderea SSID-ului face
sa para ca a disparut reteaua, dar aceasta este o forma
nesigura de securizare a retelei wireless.
Antena wireless Semnalul captat de o antena conectata la un punct
de acces wireless poate influenta unde poate fi receptionat semnalul.
Evitati transmiterea semnalului in afara zonei de retea instaland un
386
model de antena care sa fie folosita numai de utilizatorii retelei
dumneavoastra.
16.3.
Descrierea configurarii tipurilor de firewall
2
Firewall-ul interzice selectiv stabilirea conexiunilor la un
calculator sau segment de retea din partea utilizatorilor externi.
Firewall-ul de obicei functioneaza prin deschiderea si inchiderea
porturilor folosite de diferite aplicatii. Prin deschiderea doar a
porturilor necesare pe un firewall, dumneavoastra implementati o
politica de securitate restrictiva. Orice pachet care nu este in mod
explicit permis, este interzis. In mod opus, o politica de securitate
permisiva ofera acces prin toate porturile cu exceptia celor
explicit interzise. La un moment dat, echipamentele hardware si
software au fost livrate impreuna cu toate setarile ca fiind
permisive. Asa cum majoritatea utilizatorilor au neglijat sa-si
configureze echipamentele, setarile permisive implicite au lasat
majoritatea dispozitivelor expuse atacurilor. Acum, cele mai multe
dispozitive sunt expediate cu setarile cat mai restrictiv posibil,
permitand in acelasi timp o instalare usoara.
Software Firewall
Produsele software de tip firewall de obicei sunt aplicatii care
ruleaza pe calculator pentru ca acesta sa fie protejat, sau ca parte
a sistemului de operare. Exista cateva firewall-uri de tip software
produs de o terta parte. Exista de asemenea un software de tip
firewall integrat in Windows XP, dupa cum este ilustrat in Figura
1.
Configurarea firewall-ului pentru Windows XP poate fi
implementata in doua moduri:
Automat Utilizatorul este indemnat la urmatoarele actiuni:

"Pastrati blocarea", "Deblocati", sau "Intrebati mai tarziu"
pentru orice cereri nesolicitate. Aceste cereri pot fi aplicatii
legale care nu au fost configurate anterior sau pot fi de la un
virus sau vierme de retea care a infectat sistemul.
Administrarea setarilor de securitate Utilizatorul adauga
manual programul sau porturile care sunt necesare pentru
aplicatiile utilizate in retea.
Pentru a adauga un program, selectati:

Start > Control Panel > Security Center > Windows Firewall >
387
Exceptions > Add Program.

Pentru a dezactiva firewall-ul, selectati:
Start > Control Panel > Security Center > Windows Firewall.
16.3.
Descrierea protectiei impotriva software-urilor rauvoitoare
3
Malware este un software malitios care este instalat pe un
calculator fara stiinta sau consimtamantul utilizatorului. Anumite
tipuri de malware, precum spyware si atacuri phishing, colecteaza
date despre utilizator care pot fi folosite de atacator pentru a
obtine informatii confidentiale.
Ar trebui sa rulati programe de scanat virusi si spyware pentru a
detecta si curata software-ul nedorit. Multe browsere sunt acum
echipate cu unelte si setari speciale ce previn actiunea catorva
forme de software malitios. Poate fi nevoie de mai multe
programe diferite si de multiple scanari pentru a indeparta
complet software-urile malitioase:
Protectie impotriva virusilor De obicei, programele antivirus ruleaza automat pe fundal si monitorizeaza pentru
probleme. Cand un virus este detectat, utilizatorul este
avertizat ca programul incearca sa introduca virusul in
carantina sau sa-l sterga.
Protectie impotriva spyware-ului Programele anti-spyware
scaneaza pentru keyloggeri si alte tipuri de malware pentru
a le indeparta din calculator.
Protectie impotriva adware-ului Programele anti-adware
cauta aplicati ce afiseaza reclame pe calculatorul
dumneavoastra.
Protectie impotriva phishing-ului Programele anti-phishing
blocheaza adresele IP ale site-urilor web de phishing
cunoscute si avertizeaza utilizatorul in legatura cu site-uri
web suspecte.
O forma periculoasa de software malitios ce incorporeaza

elemente ale ingineriei sociale este atacul phishing.
NOTA: Software-ul malitios se poate ingloba in sistemul de
operare. Unelte speciale de indepartare sunt disponibile de la
producatorul sistemului de operare pentru a curata sistemul de
operare.
388
16.4 Asigurarea intretinerii preventive pentru securitate

Cateva sarcini de intretinere sunt necesare pentru a asigura
eficienta securitatii. Aceasta sectiune vorbeste despre cum sa
maximizati protectia prin actualizare, backup si reconfigurarea
sistemului de operare, conturile utilizatorilor si datele.
Descrierea configurarii actualizarilor sistemului de operare.

Administrarea conturilor.
Explicarea procedurilor de backup, accesul la backup si securizarea
dispozitivelor de stocare fizica pentru backup.
16.4.1 Descrierea configurarii actualizarilor sistemului de operare

Un sistem de operare este o posibila tinta a unui atac deoarece
obtinand controlul asupra lui putem obtine control asupra
calculatorului. Apoi, calculatorul compromis poate fi luat in
stapanire si pus in folosinta in scopuri criminale. O utilizare
obisnuita este aceea de a transforma calculatoarele in
generatoare de spam care lanseaza atacuri cu e-mail-uri fara ca
utilizatorul sa le poata opri. Un calculator compromis in acest
mod este numit "zombie".
Windows XP, in mod implicit, descarca si instaleaza automat
actualizari ale sistemului de operare. Oricum, aceasta nu este cea
mai buna metoda de actualizare a sistemelor. Actualizarile pot
intra in conflict cu politica de securitate a unei organizatii sau pot
intra in conflict cu alte setari ale unui calculator. Mai mult decat
atat, un administrator de retea poate dori testarea actualizarilor
inainte ca acestea sa fie distribuite calculatoarelor din retea.
Urmatoarele optiuni disponibile in Windows XP ofera utilizatorilor
posibilitatea de a controla cand software-ul este actualizat:
Automat Descarcarea si instalarea automata a

actualizarilor fara interventia utilizatorului
Doar descarcare actualizari Descarca actualizarile
automat, dar utilizatorului ii este cerut sa le instaleze
Anuntare Informeaza utilizatorul ca sunt disponibile
actualizari si ii ofera posibilitatea de a le descarca si instala
Oprirea actualizarilor automate Previne orice cautare a
389
actualizarilor
Daca utilizatorul este intr-o retea dial-up, setarile Windows Update
ar trebui configurate pentru notificarea utilizatorului atunci cand
sunt disponibile actualizari, sau ar trebui sa fie oprite. Utilizatorul
dial-up poate dori controlarea actualizarilor prin selectarea unei
perioade de actualizare atunci cand nu se intrerup alte activitati
sau se utilizeaza resursele limitate disponibile.
16.4.
Administrarea conturilor
2
Angajatii dintr-o organizatie pot avea diferite nivele de acces la
date. De exemplu, un manager si un contabil pot fi singurii
angajati care au acces la fisierele de salarizare.
Angajatii pot fi grupati in functie de cerintele locului de munca si
accesul la fisiere poate fi facut in functie de permisiunile grupului.
Acest proces ajuta sa gestionati accesul angajatilor la retea. Pot fi
setate conturi temporare pentru angajatii care au nevoie se acces
pe termen scurt. Administrarea atenta a accesului in retea poate
ajuta la limitarea zonelor de vulnerabilitati ce permit unui virus
sau software malitios sa intre in retea.
Inchiderea accesului angajatilor
Cand un angajat paraseste o organizatie, accesul la date si
hardware trebuie restrictionat imediat. Daca fostul angajat si-a
stocat fisiere intr-un spatiu personal pe un server, opriti accesul
prin dezactivarea contului. Daca peste un timp inlocuitorul
angajatului cere acces la aplicatii si spatiu de stocare, reactivati
contul si schimbati-i numele in numele noului angajat.
Conturi de oaspeti
Persoanele angajate temporar si oaspetii pot avea nevoie de
acces la retea. De exemplu, multi vizitatori pot cere acces la email, la Internet si la reteaua unei imprimante. Aceste resurse pot
fi toate disponibile pentru un cont special numit Guest. Cand
oaspetii sunt prezenti, ei pot fi atribuiti la contul Guest. Cand nu
este prezent nici un oaspete, contul poate fi suspendat pana ce
urmatorul oaspete soseste.
Unele conturi de oaspeti pot solicita accesul la resurse extinse, la
fel ca in cazul unui consultant sau a unui auditor financiar. Acest
tip de acces ar trebui sa fie acordate numai pentru perioada de
timp necesara pentru a finaliza lucrarile.
390
16.4. Explicarea procedurilor de backup, accesul la backup si

3
securizarea dispozitivelor de stocare fizica pentru backup
Un backup al datelor stocheaza informatiile de pe un calculator pe
un mediu detasabil care poate fi tinut intr-un loc sigur. Daca
hardware-ul calculatorului se defecteaza, datele pot fi restituite si
procesarea poate continua.
Salvarea datelor ar trebui sa fie efectuata in mod regulat. Cel mai
recent backup al datelor este de obicei stocat in exterior pentru a
proteja datele in cazul in care se intampla ceva in cladirea
principala. Mediile de stocare pentru backup sunt in mod normal
reutilizate pentru a reduce costurile. Intotdeauna urmati
instructiunile de rotatie a mediilor de backup ale organizatiei
dumneavoastra.
Operatiile de backup pot fi efectuate in linia de comanda sau
dintr-un fisier de comanda utilizand comanda NTBACKUP.
Parametrii impliciti pentru NTBACKUP vor fi cei setati in utilitarul
Windows Backup. Orice optiune pe care doriti sa o suprascrieti
trebuie inclusa in lina de comanda. Comanda NTBACKUP nu
poate fi folosita pentru a reface datele.
O combinatie de tipuri de backup, asa cum este prezentat in
Figura 1, permite ca datele sa fie salvate in mod eficient. Un
backup complet este o copie a tuturor fisierelor de pe disc. Un
backup incremental salveaza doar acele fisiere care au fost create
sau modificate dupa ultimul backup normal sau incremental.
Marcheaza fisierele ca fiind salvate. Un backup diferential
salveaza fisierele create sau modificate dupa ultimul backup
normal sau incremental, dar nu marcheaza fisierele ca fiind
salvate. Backup-ul datelor consuma timp, de aceea este de
preferat ca backup-urile sa se efectueze atunci cand traficul in
retea este scazut. Alte tipuri de backup includ backup zilnic si
backup de siguranta, care nu marcheaza fisierele ca fiind salvate.
Mediul de backup este la fel de important ca si datele din
calculator. Ar trebui sa stocati backup-urile intr-un mediu
controlat cu o securitate fizica adecvata. Backup-urile ar trebui sa
fie usor accesibile in caz de urgenta.
16.5 Depanarea problemelor de securitate
Procesul de depanare este folosit pentru a ajuta la rezolvarea
problemelor de securitate. Aceste probleme variaza de la unele
391
simple, precum crearea unui backup, pana la unele mai complexe,

precum configurarea unui firewall. Folositi pasi pentru depanare
ca un ghid ce ajuta la diagnosticarea si repararea problemelor.

Aplicarea abilitatilor de depanare.

Tehnicienii de calculatoare trebuie sa fie capabili sa analizeze o
amenintare a securitatii si sa determine cea mai potrivita metoda
pentru a proteja bunurile si a repara pagubele. Acest proces se
numeste depanare (troubleshooting).
Primul pas in procesul de depanare il reprezinta colectarea
datelor de la client. Figurile 1 si 2 contin o lista de intrebari cu
variante libere sau cu variante limitate de raspuns care pot fi
adresate clientului.
Dupa ce discutati cu clientul, ar trebui sa verificati problemele
evidente. Figura 3 ilustreaza problemele care se aplica laptopurilor.
solutii rapide. Figura 4 ilustreaza cateva solutii rapide pentru
Daca solutiile rapide nu corecteaza problema, este timpul sa
adunam informatiile din calculator. Figura 5 ilustreaza diferite
moduri de a colecta informatii despre problema laptop-ului.
La acest pas, veti avea destule informatii pentru a evalua
ilustreaza resursele pentru solutiile posibile.
Dupa ce ati rezolvat problema sistemului de operare veti prezenta
solutia clientului. Figura 7 prezinta o lista de sarcini necesare
pentru a termina acest pas.
16.5.2 Identificarea problemelor comune si a solutiilor
392

software si conectivitatii sau unei combinatii intre acesti trei
factori. Puteti rezolva anumite tipuri de probleme de securitate
mai repede decat alte tipuri de probleme. Figura 1 prezinta o
diagrama a celor mai frecvente probleme si solutiile acestora.
16.5.3 Aplicarea tehnicilor de depanare
Primul laborator este destinat intaririi abilitatiilor de lucru cu
problemele de securitate. Veti instrui clientul despre cum sa
corecteze o problema de securitate ce nu permite accesul la o
conexiune de retea wireless.
Al doilea laborator este destinat consolidarii abilitatilor
dumneavoastra de comunicare si de depanare. In acest laborator
veti face urmatorii pasi:
Primirea ordinului de lucru

Ghidarea clientului prin mai multi pasi pentru a incerca
rezolvarea problemei
Indosarierea problemei si a solutiei
16.6 Rezumat
In acest capitol s-au discutat probleme de securitate si s-au prezentat
aspecte despre importanta protejarii echipamentelor dintr-un calculator,
retelelor si datelor. Amenintarile, procedurile si intretinerea preventiva
cu privire la date precum si elementele de securitate fizica sunt descrise
pentru a va ajuta sa mentineti echipamentele si datele in siguranta.
Securitatea protejeaza calculatoarele, echipamentele de retea si datele
impotriva pierderilor si pericolelor fizice. Urmatoarele concepte sunt
cateva dintre cele mai importante de retinut din acest capitol:
Amenintari ale securitatii pot veni atat din interiorul cat si din
exteriorul unei organizatii.
Virusii si viermii sunt principalele tipuri de amenintari ce ataca
datele.
Se recomanda dezvoltarea si mentinerea unui plan de securitate
pentru a proteja atat datele cat si echipamentele de la pierderi.
Mentineti sistemele de operare si aplicatiile la zi si sigure cu actualizari si service
pack-uri.
393

Cisco It Essentials PC Hardware and Software v4 Subliniat PT Examen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cisco It Essentials PC Hardware and Software v4 Subliniat PT Examen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

CURS CISCO IT ESSENTIALS PC HARDWARE AND SOFTWARE V4

Explicarea certificarilor din industria IT.

Explicarea resurselor sistemului si rolul acestora.

Pregatirea si experienta califica un tehnician pentru a putea opera

Acest curs se concentreaza pe urmatoarele doua certificari:

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini

Identificarea nivelului de pregatire si certificarilor.

Cursul IT Essentials se concentreaza asupra a doua certificari din

CCNA Cisco Certified Networking Associate

CCIE Cisco Certified Internetworking Expert

Certificarile IT pot fi folosite drept acreditari pentru grade

Examenul CompTIA A+: Essentials

specializarea de tehnician de asistenta la distanta care sunt

1.1.3 Descrierea certificarii EUCIP

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor carcaselor si

Carcasa calculatorului protejeaza si sustine componentele interne

Descrierea surselor de alimentare.

Dimensiunea si aranjarea carcasei poarta denumirea de factor de

Pe langa protectie si sustinere, carcasele asigura un mediu

Dimensiunea placii de baza

In Figura 2 este prezentata o lista a tuturor detaliilor.

Un conector Molex este un conector codat utilizat la

conectarea unei unitati optice sau un hard disk.

NOTA: Daca nu puteti insera un conector, incercati alta directie

Voltajul, curentul, puterea si rezistenta sunt termeni electronici pe

Voltajul (tensiunea) este o marime care masoara forta

necesara pentru a impinge electronii printr-un circuit.

Exista o ecuatie de baza care prezinta relatia acestor marimi.

Ce se intampla in cazul in care folosim o baterie de 12 V si un bec

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor

1.4. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor placilor de

controleaza accesul catre RAM si placa video si vitezele la care

Reduced Instruction Set Computer (RISC) Aceste

urile RISC sunt proiectate sa execute aceste instructiuni

Unele procesoare incorporeaza hyperthreading pentru o crestere

Procesoare Single Core Un singur nucleu (core) aflat pe cip

Procesoare Dual Core Doua nuclee intr-un singur cip in

Componentele electronice genereaza caldura. Caldura este

Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor memoriilor

NOTA: ROM poate fi gasit si sub denumirea de firmware. Acest

Placa de retea (Network Interface Card - NIC) Conecteaza

Calculatoarele au porturi de extensie pe placa de baza ce permit

in secventa de pornire. Capacitatea de stocare a unui hard disk

Compact disc (CD)

Mediile CD si DVD pot fi inregistrate anterior (read-only),

CD-ROM Mediul CD read-only este inregistrat in prealabil.

operare la fel ca si celelalte tipuri de unitati.

IDE Integrated Drive Electronics, cunoscuta si sub

SCSI Small Computer System Interface este un controller

Cablurile de date conecteaza unitatile la controler-ul de disc,

localizat pe o placa de extensie sau pe placa de baza. Exemple de

Cablu de date pentru unitatea de discheta (FDD) Cablul de

NOTA: Dunga colorata de pe un cablu identifica pinul 1 al acelui

Porturi si cabluri seriale

conecteaza echipamente periferice la un calculator. La un singur

Conector DB-25 female

NOTA: Echipamentele SCSI trebuie sa aiba terminatii la capetele

grija sa nu conectati cablul la portul gresit. Voltajul folosit de

Line In Conecteaza calculatorul la o sursa externa, cum ar

Porturi si conectori video

Video Graphics Array (VGA) VGA are un conector female