1.

Introducere
Senzorul este definit ca fiind un dispozitiv care detecteaz sau msoar unele condiii

sau proprieti i nregistreaz, indic sau uneori rspunde la informaia primit. Astfel, senzorii au funcia de a converti un stimul ntr-un semnal msurabil, cuprinznd att traductorul, care transform mrimea de intrare n semnal electric util, ct i circuite pentru adaptarea i conversia semnalelor, i eventual pentru prelucrarea i evaluarea informaiilor. Stimulii pot fi mecanici, termici, electromagnetici, acustici sau chimici la origine, n timp ce semnalul msurabil este tipic de natur electric, dei pot fi folosite semnale pneumatice, hidraulice, optice sau bioelectrici. Senzorii i traductoarele elemente eseniale ale sistemelor de automatizare a dispozitivelor civile i industriale i se bazeaz pe un domeniu larg de principii fizice de operare. De asemenea sunt utilizai i n cazul cercetrii, analizelor de laborator - senzorii i traductoarele fiind incluse n lanuri de msurare complexe, care sunt conduse automat. Exista foarte multe clasificari ale senzorilor si traductoarelor: cu sau fara contact, absolui sau incrementali (in functie de marimea de intrare), analogici sau digitali (n funcie de mrimea de ieire) etc. Alegerea senzorilor si traductoarelor trebuie fcut innd cont de proprietatea de monitorizat, de domeniul n care variaz aceasta, de dimensiunile ce trebuie respectate sau de geometria sistemului, de condiii speciale de mediu sau de lucru, de tipul mrimii de ieire i nu n ultimul rnd de cost. Caracteristicile principale ale senzorilor pot fi definite prin urmtorii parametrii: - domeniul de utilizare, - rezoluia (sensibilitatea - cel mai mic increment msurabil al stimulului), - frecvena maxim a stimulului ce poate fi detectat (selectivitatea), - acurateea (eroarea de msurare raportat, n procente, la ntreaga scal), - dimensiunile i masa senzorului, - temperatura de operare i condiiile de mediu, durata de via (n ore sau numr de cicluri de operare), - stabilitatea pe termen lung, - costul.

Majoritatea acestor caracteristici sunt precizate n fiele de fabricaie ale senzorilor.

Informatia furnizata de senzori poate fi utilizata in moduri diferite in functie de tipul sistemului in care senzoriisunt inclusi: monitorizarea proceselor controlul proceselor analiza datelor experimentale

In aplicatiile de control, informatiile furnizate de senzori sustin bucla de reactie inversa care permite furnizareacomenzilor necesare pentru mentinerea anumitor marimi in limite impuse. In aplicatiile mecatronice sistemele de calcul si programele nu sunt problema cea mai importanta, ci senzorii sielementele de executie sunt echipamentele cel mai dificil de realizat si integrat in sistem. Este preferabil sa se discute performantele si modul de operare ale sistemelor senzoriale fara referire, pe cat posibil, la un anumit echipament particular.Elementul senzorial preia o cantitate de energie din procesul la care este cuplat si o transforma intr-un semnalutil (tensiune, deplasare etc.). Prin schimbul energetic, senzorul va interactiona si deci perturba procesul masurat. Dinacest punct de vedere nu exista un senzor ideal. Semnalul de iesire al senzorului este o marime a carei forma de reprezentare nu ii permite intotdeauna sa fiefolosita direct. Din acest motiv este necesara o conversie a semnalului care sa-l aduca in formatul si in plaja de valoridorite.Semnalul rezultat in urma conversiei va suferi prelucrari ulterioare care au ca scop extreagerea informatiei doritesi adaptarea formatului la cerintele blocurilor functionale care urmeaza. Prelucrarile depind de tipul particular alinstrumentului si ele trebuie facute in asa fel incat sa conserve semnificatia fizica a semnalului initial.Pentru functionarea elementului senzorial poate fi nevoie de o sursa suplimentara de energie si atunci se spuneca traductorul este pasiv. In lipsa sursei suplimentare de energie se foloseste termenul de traductor pasiv. Pentru ca prin natura lor senzorii ofera semnale analogice, elementele de executie primesc comenzi analogice,iar sistemele care utilizeaza informatia asociata semnalelor de la

senzori, o prelucreaza si dau comenzi catre elementelede executie, sunt de cele mai multe ori, numerice se impune utilizarea ambelor tipuri de conversii: analog/numerica sinumeric/analogica.

2. Clasificarea senzorilor
Exist mai multe criterii de clasificare a senzorilor utilizai n sistemele de comand ale proceselor industriale: dac intr sau nu n contact cu obiectul a crui proprietate fizic o msoar, distingem: o senzori cu contact; o senzori fr contact; dup proprietile pe care le pun n eviden: o senzori pentru determinarea formelor i dimensiunilor (pentru evaluarea n mediu de lucru); o senzori pentru determinarea proprietilor fizice ale obiectelor (de for, presiune, de cuplu, de densitate i elastici); o senzori pentru proprieti chimice (de compoziie, de concentraie, analizatoare complexe); o dup mediul de culegere a informaiei: senzorii pentru mediul extern, senzorii pentru funcia intern,

o dup distana la care sunt culese informaiile: senzori de contact

Senzorii pot fi : acustici, mecanici, magnetici, termici, pentru radiatii, chimici, bioelectrici (preiau semnalele electrice generate de corpul uman, n general), inteligeni, virtuali. Senzorii sunt conectai la circuite de condiionare si prelucrare a semnalelor furnizate de acetia.

3. Senzori pentru msurarea temperaturii 3.1 Termocuplu

Se bazeaz pe efectul termoelectric care spune c la atingerea a dou metale cu proprieti electrice diferite apare ntre ele o diferen de potenial, numit diferen de potenial de contact. Ea variaz de la civa milivoli la ordinul volilor, n funcie de metalele folosite. Aceast diferen de potenial este accentuat de temperaturile la care sunt jonciunile termocuplului. Termocuplul se compune din dou fire din metale diferite, numite termoelectrozi, sudate la un capt 1. Captul sudat se numeste sudura cald, iar celelalte capete 2 si 3, numite capete libere ale termocuplului, se leag prin conductoarele de legatura c la aparatul electric pentru masurarea forei termoelectromotoare. Legturile dintre capetele libere si conductoarele de legtur constituie sudura rece. Temperatura sudurilor reci trebuie meninut la o valoare constant.

Deoarece termoelectrozii au o lungime maxim de 200 cm, din care 2/3 intr n cuptorul n care se msoar temperatura, sudura rece se va gsi totdeauna n apropierea cuptorului. Acesta fiind la temperatur ridicat, degaj cldura si creeaza in jurul lui o temperatur mai ridicat dect a camerei si variabil in timp. Rezolvarea acestor probleme create de temperatura nalt din jurul termocuplului se poate face prin prelungirea termoelectrozilor cu alte conductoare de aceeai natur, n general chiar din acelai material. In felul acesta la contactul dintre conductoarele de prelungire si firele termocuplului nu se formeaz un termocuplu, deci nu ia

natere for termoelectromotoare. Aceste fire se numesc cabluri de compensare i sunt complet separate de termocuplu, legtura executndu-se numai la montarea termocuplului. Cablul de compensare are rolul de a muta sudura rece din apropierea cuptorului ntr-un loc cu o temperatura mai constant. Sudura rece se va forma acum la legtura dintre cablul de compensare i cablul de legtur. n cazul n care contactele(jonciunile) termocuplui sunt meninute la aceeai temperatur fora electromotoare rezultant este egal cu zero. Dac contactele termocuplului au temperaturi diferite, n circuit apare o for electromotoare direct proporional cu diferena dintre temperaturile jonciunilor i este dat de relaia : E = (t1 - t2) + (t12 - t22) unde: i t1 i t2 sunt constantele metalelor din termocuplu indic temperaturile la care este supus termocuplul

Pentru un interval mic de temperatur, variaia forei electromotoare este aproximativ liniar, astfel poate fi citit cu un milivoltmetru. Termocuplul este caracterizat de sensibilitate care este exprimat de relaia: s = E/t unde: E este variaia forei termoelectromotoare n intervalul de temperatur t

Dac se ia t = 1 oC rezult c s = E, astfel sensibilitatea unui termocuplu este egal cu variaia forei termoelectromotoareatunci cnd temperature variaz cu 1 oC. Termocuplele sunt utilizate la msurarea temperaturilor in funcie de tip n intervalul -258 C 2100 oC. Pentru temperaturi cuprinse ntre -258oC i 0 oC se utilizeaz termocuplu aur-argint, pentru domeniul 0oC - 800 oC cele mai folosite sunt cupru-constantan, nichel-fier, nichel-platin. n gama 800oC - 1600 oC se folosesc termocuplele platin-platin+rodiu, care sunt folosite i ca termocuple etalon datorit sensibilitii foarte bune i stabiltii n timp.
o

Pentru temperaturi mai nalte sunt folosite termocuple de crbune-carbur de siliciu care suport temperaturi de 1800oC i termocuple de wolfram-molibden care suport 2100 oC. 6.1.2. Tip Rezisten Sunt realizate din fire de metal i se bazeaz pe variaia rezistenei electrice unui conductor odat cu modificarea temperaturii. Ca material se folosete n special platina, i pentru temperaturi mai mici i cuprul, datorit faptului c att platina ct i cuprul au un coeficient termic relativ mare n comparaie cu celelalte metale. Pentru un interval mic de temperatur (0 - 150 oC) variaia rezistenei electrice este aproape liniar, astfel se folosete relaia de mai jos. Rt = Ro(1 + t ) unde: Rt Ro rezistena firului la t oC este coeficientul termic al rezistenei rezistena firului la 0 oC

n cazul n care se dorete msurarea temperaturilor cuprinse n intervalul 0o 630,50oC (care este punctul de solidificare al stibiului) rezistena firului de platin se calculeaz dup relatia de mai jos: Rt = Ro(1 + t + t2) unde: Rt rezistena firului de platin la t oC constant, se determin pe baza valorii lui Rt la punctul de fierbere al apei constant, se determin pe baza valorii lui Rt la punctul de fierbere al sulfului (444,6 oC) Ro rezistena firului la 0 oC

n intervalul -182,970 oC (punctul de fierbere al oxigenului) i 0 oC rezistena firului de platin se calculeaz dup relaia de mai jos: Rt = Ro(1 + t + t2 + t3(t - 100)) unde: Rt , Ro rezistena firului de platin la t oC sunt constante constant, se determin pe baza valorii lui Rt la punctul de fierbere al oxigenului rezistena firului la 0 oC

n cazul temperaturilor cuprinse ntre 630,5 oC i 1063 oC (punctul de solidificare al aurului) temperatura se determin pe baza relaiei: E = + t + t2 fora termoelectromotoare a unui termocuplu platin platin + 10% rodiu, o sudur fiind la 0 oC, iar cealalt la t oC - ,, constante, care se determin msurnd E la 630,5 oC, 960,8 oC (temperatura de solidificare a argintului) i 1063 oC Materialul folosit pentru acest tip de senzor trebuie s fie de o puritate foarte mare, cu o valoare a rezistenei de 100 ohmi la 0 oC i cuprins ntre 0,00385 0,00390.

unde: - E

3.1.3. Termistorul Termistoarele sunt rezistoare a cror rezistene depind de temperatur. Sunt realizate din semiconductoare. Se folosesc materiale semiconductoare deoarece rezistena acestora se schimb semnificativ n comparaie cu o modificare mic a temperaturii. n funcie de modul de variaie a rezistivitii, termistorii pot fi clasificai n termistori cu coeficient de temperatur: negativ - rezistena scade cu creterea temperaturii

pozitiv - rezistena crete cu temperatura. Pentru obinerea termistoarelor cu coeficient de temperatur negativ se folosesc oxizi din

grupa fierului (Fe, Cr, Mn, Ni), iar pentru cele cu coeficient pozitiv se folosete titanat de bariu (BaTiO3) sau soluie solid de titanat de bariu i titan de stroniu. Sunt realizate sub form de plachete, cilindrii, discuri, filamente protejate n tuburi de sticl. Legile de variaie ale rezistenei cu temperatura: pentru termistoarele cu coeficient de temperatur negativ RT = AeB/T pentru termistoarele cu coeficient de temperatur pozitivnegativ RT = A + CeB/T unde A, B, C sunt constante de material, iar T este temperatura n oK unde: A T R B constanta ce depinde de geometria dispozitivului; temperatura in grade Kelvin; rezistenta la temperatura T; constanta ce depinde de materialul semiconductor masurata in K, B=D

E/2kB cu D E banda interzisa a semiconductorului si se determina din valoarile rezistentei la doua temperaturi: B = [T1T2 /(T2 - T1)] ln (R1 /R2) Denumirea de "termistor" este o combinare a cuvintelor englezesti "thermally sensitive resistor" (rezisten sensibil termic). Aceast denumire descrie cu exactitate funcia de baz a dispozitivului i anume aceea de-a avea o schimbare de rezisten electric predictibil n funcie de orice schimbare a temperaturii sale absolute.

Parametrii utilizati pentru a descrie caracteristicile oricarui termistor sunt: rezistenta electrica nominala la 25 oC; raportul rezistentelor pentru doua temperaturi date (25 oC si 85 oC); coeficientul de temperatur al rezistenei exprimat in %/oC; puterea disipata maxima; factorul (coeficientul) de disipare; constanta de timp termica; domeniul de temperatura, Tmin si Tmax . Schimbarea temperaturii termistorilor poate fi clasificat n funcie de tipul nclzirii: extern cauzat de temperatura ambiant intern ca rezultat al puterii dezvoltate de trecerea curentului prin dispozitiv (auto-nclzire) combinat (extern + intern).

3.1.4. Pirometrul Principiul de funcionare const n msurarea temperaturii prin transformarea energiei radiante n energie electric prin diverse metode fr contact. Acest tip de senzori sunt far contact i se utilizeaz n special pentru msurarea temperaturilor foarte nalte. Datorit faptului c radiaia constituie unul din modurile de propagare a cldurii, un corp poate emite emite energie sub form de radiaii sau poate primi radiaii emise de alte corpuri.

Pirometrul este aparatul utilizat pentru msurarea temperaturii corpurilor solide i a gazelor luminoase calde, bazat pe proprietatea acestora de a emite radiaii in domeniul vizibil si infrarou, cu o intensitate cresctoare cu temperatura. Deoarece spectrul vizibil este cuprins ~ 0,1 0,8 m, la temperaturi mai mici de 525oC, energia emis nu mai este vizibil, lungimea de und fiind mai mare de 0,8 m. Cnd lumina sau radiaiile electromagnetice ntlnesc un corp o parte se reflect pe suprafaa corpului, iar cealalt parte ptrunde n corp fiind absorbite ntr-o mai mare/mic msur. Energia absorbit de ctre corp se transform n cldur, iar corpul se nclzete emind lumin vizibil care trece treptat de la rou la alb strlucitor. Transformarea energiei radiante n energie electric se realizeaz cu ajutorul unui termocuplu cruia i se cunoate funcia dependenei de temperatur a tensiunii fa de un corp negru (realizat cu negru de platin sau negru de fum). Temperatura real a corpului cald se calculeaz dup relaia:

T 4Tr

unde:

T Tr

- temperatura corpului cald - temperatura corpului negru care produce aceeai radian - factorul energetic al corpului

Pirometrele se mpart n: n funcie de parametrul de radiaie folosit: o Pirometre de radiaie; total; parial; monocromatic

o pirometre de distribuie spectral; Funcie de intervalul spectral: o optice 0.1 300 m; o radiopirometre 500 106 m

Funcie de detector: o vizuale; o obiective Energia radiat de corpul la care se msoar temperatura, este concentrat cu un sistem de

lentile pe jonctiunea unui termocuplu. Sistemul optic folosit este de tip Kepler, iar lentilele folosite sunt puin absorbante, realizate din cristal. Pentru limitarea efectelor cldurii datorate utilizrii n condiii grele se utilizeaz dispozitive de protecie i rcire. Elementul sensibil este format din plcue de platin acoperite cu negru de fum care absorb ntr-un procent foarte mare radiaiile emise de sursa de cldur.

Bibliografie 1. Popescu, D., Senzori i interaciunea cu mediu tehnologic, Universitatea Politehnic Bucureti, 1998. 2. Milici L.D., Metode si sisteme moderne de masurare a temperaturii in industrie, Editura Universitatii Suceava, 2004 3. http://www.scribd.com/doc/58494725/Senzori