Despre iarna "Toata via?a mea am avut un vis de iarna.

Mi-am dorit sa calatoresc ntr-o troica, mbracata toata n blanuri, cu un barbat pe care sa-l iubesc" Cu mama, la gura sobei - Doamna Nora Iuga, daca nchide?i ochii ?i va gndi?i la iarna, ce va vine prima oar a n minte?

- O sa rde?i, dar eu, cnd ma gndesc la ceva, primul lucru care mi vine n minte e chiar cuvntul scris. Abia pe urma cuvntul ?i mbraca imaginea. Ciudat, de cuvntul "IARNA" nu se lipe?te niciodata nimic. E doar o mare de alb. Nu vad altceva dect alb. Sunt m ulte locuri din lume care m-au impresionat prin stranietatea lor, dar singurul l oc n care am ntlnit ntr-o iarna albul absolut a fost capitala Suediei, unde am ajuns n tr-o noapte, pe un ger de -25C. Cnd am ie?it din gara, m-am lovit de un alb compac t ?i dur. Cerul era alb, marea era alba, drumurile erau albe, vapoarele din port e rau albe ?i ele. Deasupra, pluteau pescaru?i albi. ?i peste toate, o cea?a foarte alba. Eram prinsa sub o lespede alba. - De iernile copilariei va mai aminti?i? - Iernile copilariei erau ncarcate de name?i, aveau un aer fantomatic, de poveste . mi amintesc ferestrele din casa bunicilor, acoperite toate de flori de ghea?a. Mi se parea foarte frumos, puteam sa stau minute n ?ir sa le privesc. Pe stradu?e treceau foarte multe trasuri, aveau talpici de sanii, de fapt erau "troici", iar birjarii - majoritatea erau ru?i, le ziceam muscali - erau mbraca?i ca popii, ntro rasa lunga de catifea neagra, sub care nu li se vedeau pantalonii. Bunicii locui au pe atunci cu chirie, n casa domnului Poenaru, pe strada Dionisie Lupu din Bucu re?ti, ?i eu stateam mai mult la ei, fiindca parin?ii erau pleca?i n turnee. Tata studiase vioara la Conservator ?i intrase la Filarmonica, iar mama era solista n baletul Operei Romne. Mai trziu, cnd am mai crescut un pic, au nceput sa ma ia cu ei n lungile calatorii cu trenul. De atunci, destinul m-a luat n antrepriza. n Belgia, Olanda ?i Germania, tata ?i mama aveau angajamente de cte o luna la cele mai sele cte restaurante. N-am sa uit niciodata serile de iarna din Amsterdam sau Rotterda m. Mamei i placea sa mergem n port cnd se aprindeau luminile, sa vedem vapoarele ?i sa ascultam sirenele. Le sim?eai n viscere, aveau o nostalgie ?i o durere sf?ietoare n ele, parca era ?ipatul unui om care are nevoie de tine. - Locuia?i la diverse gazde, n strainatate? - Nuuu, stateam numai n hoteluri. Ani de zile am trait numai n hoteluri, ?i daca m a uit prin unele car?i pe care le-am scris, vad ca amanuntul asta revine ca un l eitmotiv. Mi-ar fi placut sa traiesc toata via?a numai n hoteluri, pentru ca nica ieri nu ma simt mai bine ca n hoteluri, n tren ?i pe scena. Acolo, n acele interioa re impersonale pe care mi le amintesc bine, petreceam mult timp pe lnga mama, car e mpletea. mi facea caciuli?e, pulovere, manu?i cu un deget ?i-mi cnta arii din ope re. Ea, balerina, ?i-a dorit toata via?a sa fie cntarea?a, soprana de coloratura. De la ea am nva?at ?i poezia aceea cu "Afara ninge lini?tit ?i-n casa arde focul/ iar noi, pe lnga mama stnd, de mult uitaram jocul". Uneori, naivitatea e rascolito are. Teribil ct de mult ne marcheaza amintirile din copilarie. Uite de ce mi place ia rna mai mult n casa, cu scrisul ?i cu o carte, dect afara. "?i imagina?ia e autobiografie" - Ninsoarea, lini?tea iernii nu v-au sedus n niciun fel? Nu va place sa va plimba ?i prin zapada? - Nu-mi place frigul, cum nu-mi place nici ntunericul. Sunt o fiin?a solara. Nu-mi place sa ma plimb iarna dect atunci cnd nu e nicio pala de vnt, cnd nu se clinte?te

nicio creanga, cnd lini?tea e deplina ?i aerul complet static, cnd ninge cu fulgi f oarte mari ?i scr?ie zapada sub picior. Sau cnd e soare, totul e ncremenit, iar albul devine orbitor, nct ai senza?ia ca te mi?ti ntr-o supralume. Atunci m-a? putea plimba ore n ?ir. - Totu?i, sunte?i nascuta iarna, chiar dupa Anul Nou. Nu va regasi?i n anotimpul a cesta? - Nu prea, fiindca mie nu mi-a placut iarna niciodata. ?i acum, la 83 de ani, de fiecare data cnd ma gndesc ca vine iarna, ma cuprinde frica, pentru ca ?tiu ca va fi frig, vor fi name?i, nu voi putea ie?i din casa. Dar cnd vad primii fulgi de za pada, se declan?eaza n mine o bucurie frenetica. E o explozie de entuziasm pe car e cred ca o avem cu to?ii de mici ?i care se repeta an de an. Nu cred ca exista om caruia sa nu-i vina sa strige "Ninge!", cu exaltarea de atunci, cnd vede pe fer eastra primii fulgi. Mie mi place altceva la iarna... - Ce anume? - mi place teribil de tare iarna aceea ruseasca, pe care o cunosc din lecturi. Ac um mi dau seama ca eu asociez iarna cu ru?ii, de fiecare data. Pentru mine, iarna nseamna frig aprig, nseamna tundra, nseamna marea lui Behring, nseamna blanuri ?i a lcool. ?i daca vine be?ia, vine ?i amorul. "Mi-e frig" poate sa nsemne ?i "sunt s ingur". Frigul cheama un alt trup fierbinte lnga tine. ?ti?i, toata via?a mea am avut un vis de iarna. Mi-am dorit sa calatoresc ntr-o troica, mbracata toata n blanu ri, cu un barbat pe care sa-l iubesc. Caii sa aiba clopo?ei, ca-n Anna Karenina, ?i sa traversam mpreuna o padure nghe?ata. M-a ?inut ani de zile dorin?a asta ?i n -am ajuns niciodata la hanul visat. De altfel, cele mai frumoase ntmplari ale mele a u fost visele, fiindca nu s-au mplinit niciodata. M-a rascolit un lucru pe care l-a zis scriitoarea Aglaia Veteranyi, ntr-un interviu: ca pna ?i imagina?ia este autob iografie. Mi se pare absolut extraordinar! - Asta ar nseamna ca ?i literatura pe care o scrie?i spune despre dvs. mult mai mu lte dect propria via?a... - Oh, scrisul ne tradeaza mai mult dect credem. De cte ori, dupa ncheierea unui roman , nu mi-a venit sa exclam: "De scriitorul asta m-a? fi putut ndragosti!". Omul se ascunde mult mai mult ?i-?i ia mult mai multe masuri de precau?ie n via?a de toate zilele dect n car?ile pe care le scrie, fiind - naivul de el - convins ca cititoru l nu-l va recunoa?te n personajul sau. Autorul este complet gol. Doar n limba lui ? i numai un traducator care are ?peraclul potrivit sa-i descuie cuvintele l gase?t e cu adevarat. E periculos cum se expun scriitorii fara teama n fa?a noastra, fiin d convin?i ca limbajul e doar o conven?ie de comunicare. Nu vor sa recunoasca n li mba sensul ntregului nostru parcurs, care ne-a fost stabilit dinainte, cnd n cartea n eagra era un singur cuvnt infinit curgator. Iarna care-aduce scrisul - Va prie?te iarna, cnd e vorba de scris? - Da, am scris mult iarna, e anotimpul propice pentru crea?ie. E ceva cu anotimpul asta, are o dimensiune metafizica, o tragere la somn, la visare, la imagina?ie. Ia rna are o lini?te a ei, greutatea zapezii ncetine?te ritmurile exterioare ?i le strn e?te pe cele interioare. Parca se coace ceva n fiecare om, la caldura, n spatele pe rdelelor trase. Mul?i prieteni de-ai mei mi-au marturisit ca nu pot scrie dect ia rna. Gndi?i-va, de pilda, la stratul de ninsoare care acopera pamntul ?i-i ?ine de cal d, ca dedesubt sa poata ncol?i samn?a. Cine a spus ca iarna e anotimpul de final? Doar iarna e mult mai vie dect octombrie sau noiembrie. Sub patura de zapada e via ?a, e "nunta, nceputul", vorba lui Ion Barbu, e germina?ia. E pruncul din pntecul m amei nainte sa iasa la lumina, cnd se ntmpla, de fapt, lucrurile cele mai misterioase . Iarna e coconul acela alb ?i stralucitor n care doarme viermele de matase nainte

sa se prefaca ntr-un fluture sublim ?i liber. Toata pledoaria mea interminabila p entru ascunzatorile cu care ne ademene?te iarna chemndu-ne la somn e ecoul unui foar te vechi dor de moarte. Poate ?i moartea e o gesta?ie, pentru o alta nviere. Nu ?t im nimic. Un lucru e sigur: iarna, cu sedentarismul ?i cu refugiile, cu izolarea , cu monologurile interminabile ?i cu gndul extinc?iei, ne mpinge sa ne spunem total n car?ile noastre. Na?te n noi dorul nemuririi. Ca, n fond, ce altceva e scrisul dect dorul acesta? - Cum lupta?i cu negurile ?i spaimele ei, cu angoasele ?i melancolia iernii? Le a lunga?i sau le asuma?i?

- Am ?i eu spaimele mele. Am sa va marturisesc ceva: mi-e o frica ngrozitoare de luna noiembrie. Ma apuca frica, o frica de moarte. Poate ?i pentru ca barbatul me u, poetul George Almosnino, a facut primul accident vascular n noiembrie ?i tot ntr -un noiembrie a ?i murit. O gramada de nenorociri mi s-au ntmplat n noiembrie. Cnd a la ultima zi din noiembrie, respir u?urata ca a trecut ?i am scapat ?i de data as ta. Dar unele lucruri trebuie pur ?i simplu acceptate. Suferin?a ?i singuratatea te poten?eaza interior. E foarte la moda azi sa gase?ti vindecare pentru orice. Urme zi c?iva pa?i simpli ?i ?i se promit fericirea ?i satisfac?ia imediata. Asta e li mita omului modern, care-?i refuza suferin?a, fiindca vrea o via?a confortabila, o i ubire confortabila, chiar ?i o moarte confortabila. Dar asta nseamna distrugerea ind ividului, nseamna moarte spirituala. Dumnezeule, ct de saraci, ct de goi vor fi urma o?tri, cnd vor na?te copii n eprubeta, cnd degetele lor vor uita cum se ?ine un crei on, cnd dragostea va fi trecuta n agenda de la 5 la 8, iar copiii vor fi uitat feer ia pove?tilor n fa?a unei vetre cu jaratic. Daca ne alungam suferin?a, singuratatea, melancolia, acea monotonie ritmica a picaturii din robinetul defect, din ce se va mai na?te poezia? "Centura de castitate" - Ave?i ritualuri de iarna? Ceva ce va place sa face?i cnd sta?i att de mult acasa ? - Mie n general nu mi-a placut sa fac nimic n casa. Arti?tii, n general, au tendin?a de a-?i face un ambient ct mai estetic, ncarcat de obiecte frumoase, excentrice, n car e sa se regaseasca ?i cu care sa-?i epateze vizitatorii. Eu nu mi-am dorit niciod ata o casa muzeu, nu ma intereseaza locul n care mi duc traiul zilnic, ma interesea za casa dinlauntrul meu. Casa legata de mine printr-un cordon ombilical, cum e casa melcului, care ?i-o cara cu el peste tot. Cnd eram tnara, visam sa-mi fac concediil e ntr-o caru?a trasa de cai. Mai trziu, am nceput sa visez o rulota. De vina trebuie sa fie gena mea de nomad. ?i totu?i, n mine a existat ?i tenta?ia ie?irii din ca rapace. Pentru ca iarna e plina de neprevazut. Iarna prind via?a ma?tile, baluri le, carnavalul, iarna se fac vraji, magia e n largul ei. Iarna e vremea sa mergi la teatru, la concerte, la cinematograf. Histrionica ?i cabotina cum sunt, lumea ma chema fiindca ador "costumul". La spectacole, puteai sa-?i etalezi toaletele m ai speciale. Iarna te mbraci mai preten?ios dect vara, e un fapt evident. Iarna are stil, are o mare?ie care te face sa te sim?i doamna, chiar cnd bei Rom ?i fumezi M ara?e?ti, cum am cunoscut eu demult o boieroaica pur snge, de la care m-am ales cu cte ceva. Da, da, iarna e un anotimp de salon! - Au trecut sarbatorile, via?a parca ?i-a rec?tigat calmul. V-a?i pus o dorin?a n n oaptea de Revelion? - Pentru mine, care m-am nascut sub zodia erosului, toata via?a dorin?ele mele au fost marcate de configura?ia asta. De altfel, convingerea mea e ca orice dorin?a are ca baza de pornire o forma de erotism. Am spus-o ?i ma repet: chemarea acea sta ramne n noi pna la 100 de ani. Doar ca acum, la mine nemaifiind posibila manifes tarea ei, singura mea iubire a ramas scrisul. Acolo pot sa-mi traiesc erotismul din plin. Am purtat pna foarte trziu coresponden?e cu doi barba?i, un francez ?i u n neam?. Era bucuria mea cea mai mare. n fiecare zi, dupa ora zece, alergam la cu

tia po?tala sa vad daca am primit ceva. Aceste scrisori s-au prelungit ani de zi le ?i mi-au hranit iluzia ca un barbat se gnde?te la mine. Mai mult nu-mi trebuia . Am ?i declarat public ca sunt o scriitoare de scrisori ?i ca toata literatura me a e o coresponden?a interminabila. Doar ca acum, de vreo trei luni ?i jumatate, am n ceput lucrul la un roman nou, un roman cum nu am mai scris nca, pentru ca e o carte foarte serioasa, cu o structura bine gndita ?i cu o ac?iune care traverseaza mai m ulte epoci ?i mai multe locuri. E foarte diferit de tot ceea ce am scris pna acum. Se nume?te "Centura de castitate" ?i n el se regasesc multe din reflec?iile pe car e le-am avut n interviurile mele de-a lungul timpului. Deci, ca sa revin la ntrebare a voastra, dorin?a mea de anul acesta e legata de cartea aceasta. Nu-mi doresc d ect sa o pot duce la bun sfr?it.