Curs ltr.

1: Opinia publicl

1.1. Media

- opinia publicd,

un binom organic

Un curs despre mass media gi societate este in bund mdsurd un curs despre opinia public4 despre modul sdu de formare, despre mecanisme care ii explicd evolufia. Sistemul mass media asigurd circula{ia informafiilor, opiniilor, interpretdrilor gi abord[rilor considerate a avea semnificatie sociald, reprezinti o adevdrati legdtur6 informafionald intre diverse pa4i li segmente sociale. Nu discutlm acum dacd media ac[ioneazd in numele opiniei publice; este cert, ins5, cd ele contribuie la cristalizarea qi, apoi, la promovarea unor orientdri, curente dominante, preocupdri ale opiniei publice. Existd teorii qi interpretdri care considerd cd impactul media asupra opiniei publice este hotdrdtor, aga cum alte interpret[ri apreciazd ci putem vorbi despre o influenlE minim6. Dincolo de diverse aborddri, legdtura dintre mass media qi opinia publicd apare limpede gi nu este de nimeni contestat5. Valorile acordate acestei conexiuni sunt diferite; dar nimeni nu pune la
indoiald re alitate a Si consistenla conexiunii propriu-zise. Cel mai semnificativ lucru in aceasti privinfd este faptul cE momente importante * am putea ale studiului opiniei publice sunt organic legate de prezenla din ce in ce mai spune nodale dominatoare a mass media; intr-o anumit[ mdsur6, putem spune cd studiul opiniei publice se dezvoltd sub o somafie: soma{ia descifrdrii impactului mass media. Sub puternica impresie a acestui impact, a apdrut unul dintre primele mari studii de sine stititoare despre opinia publici, scris de Walter Lippmann imediat dup[ primul rizboi mondial, apoi toate teoriile care vorbesc despre atotputernicia media in formarea opiniei publice, apoi cele care susfin efectele minimale ale media, apoi toat6 suita de interpretiri care incearci sd identifice gi si promoveze un model mai echilibrat al acestei intercondifiondri. Istoria ultimelor opt decenii pozilioneazi opinia publicd qi mass media intr-un binom organic. Nu se poate vorbi despre opinie publicd in afara mass media, cum orice analizd" a mass media ftrd raportarea absolut necesard la opinia publici este lipsitd de principalul sistem de referinfd. De aceea, ni se pare necesar ca primele doud cursuri sd le dedicdm opiniei publice. Este extrem de dificil sd definegti sau mdcar sd caracterizezi opiniapublici. Complexitatea de netdgiduit a conceptului este accentuat6 de fapful, incontestabil qi el, c6 multe asemenea demersuri nu sunt animate de preocuparea de clarificare conceptuald, cdt mai ales de dorinla de a cdgtiga sprijinul opiniei publice. Un autor de indiscutabil prestigiu, precum Harwood L. Childs, g6seqte cd termen-ul di ,,opinie public5" nu poate fi discutat in general, ci, asemenea nofiunii de ,,vreme", poate fi infeles tutmui dacd este raportat la un context precis, in legdturd cu probleme qi obiective precise. De pild6, meteorologii nu cerceteaz6,,vremea" in general, ci ,,conditriile atmosferice intr-un anumit loc qi intrun anumit timp". Astfel definit, termenul ,,vreme" devine ,,semnificativ qi poate fi studiaf'. Lafel at trebui procedat, spune autorul american, gi cu nofiunea de ,,opinie pub1ic6", deoarece ea nu poate fi definit-a decdt in 1eg[turd cu un public specific Ai cu anumiie proble*e care il preocupd. in felul acesta, am putea vorbi despre starea opiniei publice, despre cauzele care o fac sd fie intr-un fel sau altul, despre schimbdrile pievizibile ce pot avea loc (Harwood L. Childs, An Introduction to Public

Opinion,p.42).

13

Mass media qi societatea

l.Z.Un concept cu malformalie congenitald

Potrivit lui Vincent Price, conceptul modern de opinie publicI este, in cea mai mare parte, un produs al Iluminismului gi se asociazicu momentul in care distinclia dintre stat gi societate, dintre persoane oficiale specializate qi publicul larg devine parte integrantS a concepliilor democratice gi liberale din secolul al XV[I-lea. In aceast[ perioadd, termenii mai vechi, de ,,opinie" gi ,,public" se reunesc intr-un termen cu totul nou, cu infelesul de judecdli colective tn afara sferei
guverndrii, dar care au impact asupra procesului de luare a deciziei. Faptul cd ambii termeni componen{i -,,opinie" pi ,,public" * aveau deja inlelesuri multiple a ftcut ca noul concept sd fie greu de definit. ,,Opinia" avea in vedere atdt aspecte rafionale, de naturi cognitivl (o form6 de cunoaqtere, chiar dacd inferioard), cit qi procese nonrafionale gi de naturd socialE (opinia ca expresie a tradifiei, a cutumei exercitd un gen de presiune asupra membrilor comunitSlii respective). ,,Public" avea fie un infeles etimologic (derivat din latinescul populus), alteori se asocia cu lucrurile la care accesul este comun, iar in alte cazuri el se referea la probleme de interes comun, la probleme oficiale, la probleme legate de stat. De exemplu, inainte de 1830, conform dicfionarelor frantuzegti, antonimul cuvdntului ,,public" nu era ,,privaf' , ci ,,particular", ,,individual" Qtublique/ particulier). Existd istorici care considerd cd termenul are origine englezeascd., dar, in general, J.J. Rousseau este creditat cd ar fi folosit pentru prima oard termenul l'opinion publique, in anul 1744. Oricum, deja in jurul anului 1780 termenul va fi folosit din ce in ce mai frecvent de scriitorii francezi, pentru a se referi mai degrab[ la un fenomen politic dec0t la unul social, de multe ori in conjunclie cu ,,binele public", ,,spiritul public", ,,congtiinfd public6" (in M. Ozuf, V. Price, Public Opinion, p.8). Mai tf,rziu, ceea ce s-a numit ,,modelul clasic" al opiniei publice, deci modelul preconizat de Iluminism a fost criticat mai ales pentru faptul cE opinia publicd este prezentatd ca frind ralionald, criticd, egalitard. De exemplu, chiar dacd J. J. Rousseau considera cd indivizii trebuie sE participe in mod liber gi deschis la dezbaterile cu privire la deciziile colective, c[ numai in felul acesta se poate ajunge la ,,voinfa generald" nu precizeazd cum se rezolvd evenfualele tensiuni qi conflicte dintre voinla colectivd qi interesul individual. Modul in care ia naqtere opinia public6 dintr-o mas6 de interese individuale va rdmAne una dintre dilemele filosofiei politice liberale. incercdnd si rezolve aceastE ambiguitate, mulli autori au porfretizat opinia publicd drept un tribunal anonim Si impersonal, o forld care transcende individului, reflectd un bine comun gi nu este un simplu c omp romis tntre multiple int ere s e individuale. Aspecte de interes pentru modul in care este conceptualizatd astdzi opinia publicd sunt relevate de filosofia iluministd, dar qi de perspectivele utilitariste (J. Bentham gi J. S. Mill), sau cele cu privire la democrafia reprezentativi (J. Madison). Spre deosebire de J. J. Rousseau, filosofii utilitariqti considerau cI oamenii au ca principal obiectiv satisfacerea nevoilor personale, deci societatea este compusE din indivizi care cauti s6-qi maximizeze interesele gi foloasele, ceea ce impune existenla unui mecanism care s5 armonizeze aceste interese {isparate. Mecanismul imaginat de aceqtia era regula majoritdfii, stabiliti prin alegeri regulate. In aceasti perspectivd, opinia public[ en vdzrttd ca reprezentdnd ,,interesele agregate ale oamenilor care fac parte dintr-o comunitate'', statul av6nd rolul de arbitru, de a men{ine echilibrul intre indivizi gi grupurile preocupate de a-qi maximiza interesele. DacE in conceplia liberald clasicd, opinia public6 este o modalitate de realizare a binelui comun, prin participarea continud a publicului la dezbateri rationale, pe baze egalitare, in concepfie utilitaristd, opinia public[ ia naqtere in procesul de maximizare a intereselor individuale, pe baza aplicdrii regulii majoritdlil. Aceastd conceplie nu dezbaterea exclude necesitatea dezbaterii, a libertdfii presei, dar implicarea publicului problemelor politice nu era considerati modalitatea cea mai fericitb sau mai practici pentru a se

in

14

Mass media gi societatea

ajunge la binele comun; dimpotrivd, se considera c5 alegerea operatd de majoritate armonizeazd,mai bine interesele individuale. Publicul tncepe sdfie echivalat cu electoratul. Aga cum ardtam, dificultatea de a defini opinia publicS provine din ambiguitatea celor doi termeni:,,opinie" gi,,publicd". Dificultatea se accentueazd.ptin aliturare lor in cadrul nofiunii de ,,opinie public6". Opinia inseamni evaluarea unei probleme, a unui context, a ceva precis, ftcuti de citre cineva anume. Deci, cf,nd vorbim despre opinie, trebuie sd precizim neapirat obiectul ei (domeniul de referinfi) gi subiectul ei. ln cazul opiniei publice, obiectul asupra cdruia se pronunfd poate fi precizat. Dificultdfile incep cdnd este vorba sd precizim subiectul. Cine este subiectul opiniei publice? Societatea in ansamblu? Dar aceasta nu poate gdndi unitar. Grupurile? Dar ele sunt mrmeroase gi ghidate de valori, interese, preocupdri diferite. Este semnificativ in aceastd privinl[ c[ primii autori care vorbesc despre opinie publicd nu precizau exact ce grup de persoane au in vedere. De exemplu, opinia publicd era echivalatL, la modul implicit, cu opinia ,,oamenilor de litere" francezi, care igi auto-atribuiseri, in mare parte, rolul de arbitri ai problemelor sociale qi politice. De aceea, nu este exagerat si spunem ci acest concept are de la inceput in substanla sa ceva paradoxal, prezintl. chiar un gen de malformafie congenitalI. Opinia trebuie si aibd neaplrat un subiect, iar subiectul opiniei publice nu poate fi, pur gi simplu, identificat cu precizie. Apa vom inlelege de ce incercirile de definire a opiniei publice fie au ipostaziat o realitate supraindividuald, fie au considerat c5 adev[ratul subiect este individul, opinia publici nefiind decdt suma opiniilor individuale.

1.3. ,,Opinia publicd a domnului Necker"

Consacrim in acest curs cdteva rAnduri fostului ministru francez al finanlelor, Jacques Necker. Este un omagiu adus unui demnitar care sesizeazd cu mult peste epoca sa importanfa opiniei publice. Necker pune in circulalie termenul de ,,opinie pub1ic6" in deceniul al 8-lea al secolului al XV[I-lea qi il foloseqte pentru a se referi la faptul ci starea financiarl a guverndmdntului depinde din ce in ce mai mult de opinia creditorilor. Deci, era o recunoaqtere implicit6 cd opinia elitelor (financiare) este indispensabild pentru succesul diferitelor politici ale administrafiei. Necker chiar dd publicitSlii o prezentare arezelelor statale, pentru a-i linigti in felul acesta pe creditori gi a-i asigura c5 aceste rezerve sunt pe m6ini bune. In ajunul Revoluliei franceze, el surprinde cu rard acuitate ridicarea unei noi puteri a spaliului public: ,,spiritul care animd viala socialb, predileclia pentru consideralii gi laudi au instituit in Franta un tribunal in fafa chnlja aveau datoria sd compard toli oamenii ce atrdseserd privirile asupra lor: aceasta este opinia publicd". $i in continuare, ,,majoritatea striinilor int6mpinl dificultdfi in a-qi face o idee exactii privitoare la autoritatea de care se bucurd in Franla opinia public6. Ei infeleg greu faptul cb existi o putere invizibili care, fird bani, fbr6 gSrzi personale, ftrd armatd, promulgd legi de care ascultd chiar gi palatul regal; nimic nu e mai real decf,t ea" (citat in J. Habermas, Sfera publicd Si transformarea ei structurald, p. 117). Un al doilea motiv: ministru al hnanfelor fiind, Necker a publicat bilanEul bugetului de stat. intr-o epocd a absolutismului, iniliativa a gocat pur $i simplu. Nu era vorba de un,,gest de imagine", cum am spune noi astdzi, de o acfiune-protest in contra sistemului qi pentru captarea bun6voinfei opiniei publice. Era o acliune bine calculati pentru alragerca capitalului str6in. Faptul cd Necker a inleles mai addnc decdt contemporanii sdi aceast6 noud for!6, cd a fbcut un gest spectaculos pentru epoc6, ddnd un semnal privind modul cum poate fi folositd aceastii forfI, cum trebuie puterea sd se poarte cu ea, i-a adus o anumitd faim6. Potrivit aceleiapi relatdri citate mai sus, in epocd se vorbea despre ,,opinia publicd a domnului Necker", bdnuim ca despre o idee fix[, o marotd, o ciuddlenie... La trei luni dupd ce a publicat bilanful, Necker a fost concediat. Astfel, Necker gi-a pldtit indrdzneala, am spune temeritatea de a gAndi dincolo de timpul s6u. Este al treilea motiv care ne-a frcut s6-i consacrlm aceste rdnduri.
15

Mass media gi societatea

L.4. Caracteristici ale opiniei publice

tn continuare, ne propunem nu sd definim opinia public6, ci sd precizdm c6teva caracteristici ale sale care ne vor ajuta sd ne reprezentdm mai bine confinutul gi contururile conceptului pe care il discut[m. Extrem de important pentru tema de fa{d este raportul dintre opinia publicd Si opinia individuald. Mai ales c5 in aceastd privinf[ avem aborddri diametral opuse. E. Bogardus subliniazd: ,,Opinia publicd nu constituie o simpld adunare a opiniilor individuale, ci produsul unui proces de dezbatere" (E. Bogardus, The Making of Public Opinion, p. 5). Intr-adevir, opinia public[ are in substanla sa ceva ce pornegte de la individ, dar are o valoare supraindividuald. Nu putem discuta opinia publici doar in termenii neincipdtori propuqi de mullimea opiniilor individuale. Pornind de aici au apdrut interpretdri care chiar desprindeau opinia publicd de cea individuald. De pilda. tendinfa de personificare, interpretare care concepe opinia publicd drept o entitate distincti la care participl doar persoanele aflate in acord cu ea; sau teoria ,,eulogistd", cum o numegte Allport. potrivit cdreia opinia publicd nu numai cd se deosebegte de opinia individualE, dar s-ar afla chiar in opozilie cu ea: ,,mediocritdfii opiniei individuale i se opune infelepciunea opiniei publice" (Teoria opiniilor, in J. Stoetzel, Sociologia francezd contemporand, p. 129). Apare in acest context reac[ia. interpretarea diametral opusd, exprimatd cel mai bine de Harwood L. Childs. Abordarea sa este evident polemicd; de unde severitatea concluziei. Reo[m mai pe larg aceastd reacfie gi pentru a inlelege coloratura sa polemicS: ,,Este clar cd o opinie este intotdealrna opinia unei singure persoane, nu a unui grup. Opinia public[ se referd intotdeauna la o colec[ie de opinii individuale, nu la o entitate mistic6 ce pluteqte in atmosferi deasupra capetelor noastre. Pentru a aflace este o stare de opinie dat6, trebuie sd adundm opiniile indivizilor. Acest punct nu cere un accent special, chiar dac6 unii autori s-au gdndit la el in termeni de idee a grupului, formd separutA gi distinctd de ideile persoanelor reale. Prin opinie publicd se inlelege orice colecfie de opinii individuale numite" (Harwood L. Childs, An Introduction to Public Opinion). Nu poate fi subliniatd suficient de ap6sar partea de adevdr cuprins in aceastd formulare: opinia publicd nu poate exista in afara celei individuale. Altfel nici nu ne-am putea explica succesul sondajelor moderne care chesti oneazd persoane concrete gi identificd tendinJele principale ale opiniei publice la un moment dat gi in legdturi cu o problemd care frimante o comunitate. Existd o relafie mai complexd intre opinia individuald qi cea publicd; o relafie ce solicit5, pentru infelegerea ndecvatil, cumulul perspectivei psihologice sociologice,relevatcu pregnanfd de Si Jean Stoetzel. CAnd un individ se pronunld intr-o problema particulara rezultd o opinie J" ,.'..r, studiatd din perspectivd psihologicd. Are loc o alegere individuah, |ard semnificalie sociald. Alegerea este relevanti pentru personalitatea individului, pentru experienfa $i traiectoria sa personald. tn acest context, autorul francez vorbegte despre opinii private. Individul nu trdieqte insd separat de influenfe, de dezbateri, de un flux de interese gi preocuFdri. El apar,tine unui grup profesional pi fie cd,realizeazi sau nu topegte in opinia pe care o expriml la un moment dat qi care pare doar,,opinie individuald" problemile grupril^ui respectiv. Noua realitate - viafa de grup - influenfeazdcelpufin la fel de mult opinia individului. In calitate de membru al unui grup, el promovetvl o opinie care,,rdspunde unei probl"tn. sociale gi este ea insaqi un raspuns social" (J. Stoetzel , Teoria opiniilor, p. 126). in prim plan apare tot individul, da nu in calitatea sa de persoand particulard, ci in cea de membru al grupului, de carui interese gi preocupiri procesul opindrii. De altfel, aceastd realitate irrtemeiazd veridicitatea soniaielor in t|"t de .dl opmre' ln acest caz' indivizii sunt chestionafi nu in calitatea lor de fiinfe particulare, ci de prrro*. reprezentative pentru grup sau altul, pentru un curent sau altul. De aceea,in interpretarea opiniei, ln cum spunea J. stoetzel, ,,sociograma trebuie sd dubleze psihograma,, (p. 127). In acest plan.al viefii de grup, autorul francezremarcd un lucru demn de relinut. Individul nu este numai jucdria influenfelor care se exercitd asupra sa. El nu se situeazd doar la interferenta

l6

Mass media gi societatea

problemelor grupului respectiv, ci mai ales la cea a solufiilor: ,,el nu ia in considerafie atdt problema, cdt solufia colectivi datd gi de care el line seama" (p. 12S). in acest context, putem descifra mai bine 9i infelesul termenului de opinie majoritard. Este acea opinie care exprimd sentimentul de grup. Deci ,,majotitatea" se cere asociatd mai ales cu o stare de spirit, nu atdt cu num[rul. Pentru ci numdrul, in acest caz, rtmeazd opinia care exprimd mai bine, mai fidel starea de spirit. Producerea gi evolulia opiniei publice sunt un atribut al viefii de grup, considerd autorul francez. Mai mult, ,,producerea de opinii publice" este una dintre funcfiile cele mai caracteristice ale corpului social. Viala colectivl este mediul prielnic pentru pldmldirea opiniilor publice. Aici se confrunt6 problemele, abordirile qi mai ales soluliile. Sigur cd in ecualie apar gi indivizii aflafi in fruntea acestor dispute. Dar in aceasti ipostazd ei reprezintI simboluri, purtitori de opfiuni qi credinfe. Opinia publicd se poate exprima prin persoane particulare, dar pfin persoane care gdndesc public, care dau glas unei ,,congtiinfe publice". In substanfa sa, opinia public6 are ca,,subiect" prima persoand a pluralului (J. Stoetzel, Teoria opiniilor, p. 132). Cu alte cuvinte, opinia publicd este ,,semnificafia reacfiilor de opinie a nenumdrafi subiecli care gdndesc public" (p. 130). In legdturd cu tema pe care o tratdm, se ridicd gi problema unui gen de perenitate a opiniei publice comparativ cu viafa corpului social. In acest caz, opiniapublicd nu face decdt sd sintetizeze o experienld condensatb in norme, atitudini; sI insumeze judecd{i gi abordEri comune sub forma unei infelepciuni impersonale. Ea pare cd plutegte undeva sub forma unei comori de invdfdminte. $i sub aceasti ipostazd opinia publicd se exprim5, aldturi de norma impersonalil, tot prin indivizi; persoana particulard este, gi in acest caz, tot un vector de exprimare a unei realitdli, a unui fond comun care transcende individului. ,,De aceea - remarc6 Stoetzel - vom spune urmdtoarele. Existi doud forme de opinii: publicS qi privat6. Prima este de ordin sociologic gi trebuie s[ fie interpretatii pe plan sociologic. A doua este de ordin psihologic. Psihologia este singura capabild si o studieze in mod adecvat. Opinia publicd aparfine societiilii. Ea contribuie la constituirea gi la exprimarea ei. Opinia privatd aparfine persoanei pe care o realizeazd gi o manifestd" (p.I32). Cei mai mulfi cercetdtori sunt de acord in a sublinia cd o caracteristicd importantd a noliunii de care ne ocupim ar putea consta in faptul c5 opinia publici este congtiin{a neoficiald care se pronunld asupra diverselor probleme ale actualitdfii. De multe ori, reacliile gi poziliile opiniei publice iau nagtere prin raportare la opinia oficialE. Opinia publicd se pldmideqte nu doar in dialog cu opinia oficiala ci din conversaliile desfrgurate in cadrul diverselor grupuri, din prelucr6rile complicate ale diverselor fapte, reacfii, trdiri, evenimente. in alli termeni, opinia publicd este apanajul societdlii civile, produsul dezbaterilor care au loc in grupuri formale sau informale, rezultatul milioanelor de dialoguri desfdgurate in retorta imensd a viefii unei comunitdli. Are insd opinia publicl un caracter cu totul neinstitulionalizat? Din caractefizarcade mai sus a$a ar rcanlta. Totugi, nu putem, de pi1d6, eluda faptul c5 in spaliul public au apdrut institu{ii gi structuri considerate parte integrant6 a cdmpului opiniei publice sau lucrdnd in serviciul acesteia. Structurile profesionalizate care alcdtuiesc astizi cdmpul media desftgoari o activitate ce nu poate fi despdrfitd in nici un fel de opinia publicd gi evolufia sa; identificdm aici un argument cd opinia publici nu are un caracter cu totul neinstitufionalizat. ,,Opinia publicd nu este un bloc omogen" (J. Stoetzel, Teoria opiniilor, p. 249). Este fundamental sd realizdm acest lucru pentru a inlelege dinamica interioard, evoluliile opiniei publice. Adesea suntem indugi in eroare de formule precum ,,opinia publicl este de pdrsre", ,,consider6", ,,crede de cuviinld", ,,respinge", ceea ce sugereiLzd faptul cd opinia publicd judecd unitar, acceptd sau respinge unitar, aidoma unei persoane. Alteori, asimildm opinia publicd cu ceea ce numim ,,curentul dominant", poate tot dintr-un sentiment de confort personal, care ne indeamnd sd simplifi^cdm lucrurile, sd refinem doar ce este ,,esenfial". In realitate, opinia publicd este traversatd permanent de curenli diferili, de indoieli, de preocupf,ri particularJ, de waluhri specifice. in acest domeniu, este bine s[ folosim cu prudenfd

L7

Mass media pi societatea

nofiunea de ,,curent secundar". Ceea ce astilzi este perceput drept ,,secundar", mdine poate cdplta preeminen!6, datorit6 unei evolufii firegti, de nimeni contestatii. Pe de altL parte, in cazul opiniei publice, ,,minoritatea", dacd. este activd, poate aveala un moment dat o influenfd mai mare decAt o majoritate resemnat[, pufin dispusd s6-gi conserve pozitia. Ne putem, de asemenea, intreba de ce este condi{ionat impactul unui punct de vedere? Punctul de vedere ia, cel pulin intr-o prim6' fazd, forma opiniei individuale. Cand este temeinic elaborat gi argumentat, el se poate bucura de ecou, poate avea impact, pentru cd dd glas unei stlri de spirit, unei aborddri mai larg impdrtdqite. Conteazd gi cine anume formuleazi respectivul punct de vedere. Credibilitatea persoanei se transferd asupra credibilitdfii aprecierii. Deci, in domeniul opiniei publice, ponderea diferitelor opliuni gi curente, evalu4rile statistice se cer folosite cu mare grij6. Nu pentru c[ nu ar mdsura exact situafia la un moment dat, ci pentru cd existd o dinamicd ce indeamnd la prudenfd, existd evolufii 9i influenfe ce nu-gi pot gdsi intemeierea in starea anterioar[ a opiniei. Apar prestatii noi, apar interferenfe noi, existd in permanenld o diversitate in migcare . Am mai menfiona 9i faptul extrem de important cd. astizi un punct de vedere poate fi preluat de media, difuzat pe o arie largd gi, implicit, legitimat. Aproape nu mai conteazd c6, inilial, a fost un simplu punct de vedere. Potenlial vorbind, el se poate bucura de un impact la care nu spera cu decenii in urm6. Iatd de ce ar fi cu totul inadecvat gi chiar rudimentar sd consider6m cd opinia publicd este un bloc omogen. Ea este o stare de permanentd confruntare; pe fundalul ei, la un moment dat, capdtd relief anumite idei, evolugii qi opliuni care devin astfel dominante. Dar, prin aceasta, diversitatea in nici un fel nu este distrusd. O alt6 caracteristicd a opiniei publice ne apare din relalia sa speciald cu atitudinea. Opinia publicd exprimd o luare de atitudine, o pozilie fa![ de o situafie, fatd de o dezlegare propusi la un moment dat. Rolul atitudinii in cristalizarea opiniei publice este aqa de mare, incdt Harwood L. Childs defureqte opinia publicd drept,,expresia verbalS a atitudinii" (op. cit.,pag.44). Atitudinile, la rdndul lor, exprimd interese, preferinfe, opliuni, chiar prejudecdfi. Nu putem sublinia suficient de pregnant rolul jucat de interes tn cristalizarea unei opinii, individuale sau de grup. Cum se rupofieazd, persoanele particulare sau grupurile la o idee, la un program, la o ofertd socialS sau politicd ? Evident, este vorba despre o evaluare din mai multe puncte de vedere: al consistenfei, al fundamentdrii, al rigorii, al credibilitdfii celui sau celor care suslin ideea sau programul respectiv. Dar intotdeauna, persoane sau grupuri cautd intr-o idee sau un program rdspunsuri la propriile preocupdri Si interese, aprecierea acestora ftcdndu-se in funclie de modul cum asiguri satisfacerea
acestora.

Constelalia de interese joacE, de asemenea, un rol foarte important in agregarea opiniilor individuale in cadrul celor de grup, precum qi a acestora in ceea ce numim opinie public6. Liantul adevdrat al grupurilor sunt interesele transfigurate in atitudini qi nu avem qanse sd inlelegem apa cum se cuvine modul de constituire a opiniei publice, curentele qi opliunile care o compun, dacd nu vom face referire gi la ,,materia primd' predilectd din care risare opinia - preocupdrile qi interesele individuale, de grup sau comunitare. In acest context, este bine de menfionat cd ceea ce spune o persoani, un lider, reprezintd o m6sur[, un indiciu nu numai asupra atribuirii sale, ci gi asupra a ceea ce se asteaptd de la el sdfacd. Opinia este o formi de a pune ordine qi de a sistematiza mullimea de idei gi opliuni ale unei persoane ori societdli. Opinia defineqte persoana, grupul sau comunitatea. A gAndi inseamnd a g6ndi diferit. Prin forla lucrurilor, opinia este echivalentd cu diferenfa. Nu formulezi o opinie ca sd spui acelagi lucru formulat de cdtre altcineva. Extrem de instructive sunt in acest sens auto-poziliondrile, deci momentele cdnd se formuleazd o pozifie diferiE fald de poziEia anterioard a persoanei grupului sau comunitblii respective. Nu am avea o imagine reprezerrtativd asupra opiniei publice dacd nu am recunoaqte ,,istoria cumulativd" a acestui fenomen social. Opinia publici sintetizeazdintr-un fel istoria unei comunitdli nafionale, cu ceea ce zue ea specific Ai particular. Vom sdrdci imens acest fenomen dacd nu-l vom plasa qi intr-un context najional. Opinia publicd din Anglia are anumite particularitSli, aga cum cea

Mass media gi societatea

din Franfa este marcatd de istoria Franfei, de disputele in care a fost angajatf aceastd far6. Bine inleleasd, aceastd particularitate a constituirii opiniei publice ca fenomen social ne va ajuta sd descifr6m mai bine reacfiile opiniei publice fa!6 de diferitele fenomene. Noi nu putem sd lu6m cunogtin{[ cu sdnge rece de un fenomen. in alli termeni, nu ne putem impune un i6ga" emofional
sau de personalitate pentru a intAmpina gi evalua un eveniment, dupd care lu6m atitudinea pe care o consider5m pohivitd: interpretarea cuvintelor, a informafiilor, a datelor pe care le auzim este

influenfat[ de starea, de atitudinea pe care le avem in momenful in care afl6m ceea ce afldm.

1.5. Poten{ialul de vulnerabilitate a opiniei publice

Vincent Price menlioneazd o serie de probleme care au cauzat de-a lungul timpului temeri in leg5turd cu opinia publicd gi care au declangat preocupdrile de a studia indeaproape acest fenomen. Lipsa competenfei gi lipsa resurselor se incadreaz6 in tema mai largd a ceea ce am putea numi

potenfiala superficialitate

opiniei publice, alte sldbiciuni referindu-se la potenlialul

de

vulnerabilitate a opiniei. a) Lipsa competenlei Abilitatea publicului larg de a ghida problemele de natur[ politici a fost pusd la indoiald incd de Platon qi aceastd ingrijorare a cdpiltat propor,tii in perioada iluministd. Opiniile ar trebui sd sebazeze pe o cunoagtere cAt mai amdnunliti a problemelor politice, cunoaqtere pe care nu o putem pretinde cetifeanului obignuit. Acesta nu se afld in contact direct cu evenimentele, igi formeazd ideile pebaza unor relatdri incomplete. Presa, la rdndul sdu, accentueazd incompetenfa publicului. Este punctul in care V. Price il citeazd,larg pe Walter Lippmann, inclusiv ideea acestuia privind crearea unor organizalii independente de experfi, de specialigti in gtiinfe politice, care sd le prezinte celor care au puterea de decizie ,,faptele nev6zute" intr-o formd inteligibild gi care sd organizeze opinia publicd pentru presd. Aceste oficii ar trebui sd fie finanlate de surse independente gi sE aibd acces nelimitat la fapte. b) Lipsa resurselor John Dewey considerd c6 nu lipsa competenfei unei pdrli a publicului este problema, ci faptul cd mijloacele pentru comunicarea publicd sunt insuficiente. Intemeietorul pragmatismului american nu propune crearea unui sistem de colectare gi prelucrare a informaliilor la cel mai inalt nivel, ci imagineaz6 consolidarea unei gtiinle sociale care sd aib6 rdddcinile in comunitate qi care sd transmitd publicului prezentdri meqtegugite ale propriile interpretdri prin intermediul presei. Cu alte cuvinte, ,,nevoia de bazd este tmbundtdlirea metodelor gi a condisiilor in care au loc dezbaterea, discufia, persuasiunea" (citatin V. Price, Public Opinion, p. 18). Problemele reale in legdturi cu opinia publicd nu se datoreazd publicului ca atare, ci mai ales premisei cetdleanului omnicompetent care std Ia baza teoriei clasice a democrafiei. Nu este vorba cd cetdfenilor nu le pas6, pentru c[ atunci cdnd simt cd interesele le sunt in joc, ei se implicd in mod natural in problemele politice. De aceea, ceea ce le trebuie cetifenilor este un sistem politic competitiv, cu lideri puternici, care si prezinte altemative gi si fie deschis dezbaterii. In aceastd prerspectivd, vina pentru lipsa de funclionalitate a guvern6mdntului nu mai aparfine publicului, ci mai degrabl celor care se afl6 in posesia resurselor, presei sau reprezentan{ilor puterii. c) Tirania majoritdlii Un alt pericol care pdndegte opinia publicd este c6, sub presiunea majoritillii, ea tinde sd .ievin[ una mediocrd, pornind de la tendinfa de a ajunge cel mai mic numitor comun. Atunci c0nd se ;onfruntd cu opinia majoritari, punctele de vedere minoritare, chiar dacl au valabilitate, nu mai su.nt suslinute cu atdta entuziasm. Tocqueville avertizase c5, intr-o societate in care primeazd esalitatea, indivizii aflafi in minoritate rbm6n singuri 9i ftr6 nici o protecfie in fafa majoritdfii dominante. Problema alinierii la opinia majoritard a stat la baza articulIrii teoriei spiralei tdcerii, sroces prin care, sub presiunea majoritdlii, minoritatea se retrage intr-o tdcere prudenti.

Mass media 9i societatea

improbabil6 ascensignea gnor minoritdli energice gi cu atdt mai mare preocuparea politicienilor nu de a forma opinia, ci de a i se supune imediat" (in V. Price, op. cit., p. 20). Solulia pentru arezolva problema vuinerabilitalii minoritigii in fafa majoritafi const6, potrivit lui J. Bryce, in socializarea 9i dezvoltarea unei educafii auteniice. O democralie trebuie s[ cultive in cetileni sentimentul individualit6lii. d) Vulnerabilitatea la persuasiune dpinia publicl este susceptib^il6 de a ceda persuasiunii, mai ales tehnicilor care se bazeazd' p" o..u.1ie emolional6, iralionaia. ingrijorareafald de vulnerabilitatea opiniei publice in aceasti privinld a fost sporita gi de ascensiunea regimurilor fasciste in perioada interbelicd' Ca urmare a conqtientizdrii acestei ,iabi.i*i, interesul pentru opinia publici a mers mAnS in mdn6 cu interesul p"rttu persuasiunea prin intermediul mijloacelor de comunicare in mas6. Pdn6 in anii '50, lucrdri fundarnentale despre opinia publicfl aveau in titlu qi cuvdntul ,,propagand6"' e) Dominarea de cdtre elite Contrar temerii cd publicul se afld in posesia unei puteri prea mari, c[reia nu poate s6-i facd principali din fa1d, existi gi perspectiva cA puterea pe care o define este de fapt prea micd. Problema publicului, ,,domesticirea aceast1perspectiv-6 este pasivitatea din ce in ce mai accentuatd din partea Potrivit lui gi elite. de citre guvemimdnt crtre de credingei poiulare", ,*" uu ca reztltat dominarea puterii, un al ale elite Mills,-ro.irtrt.u americand este ierarhizatdpe trei niveluri: un nivel ingust de doilea nivel compus dintr-un amestec eterogen de forle politice gi masa aflatd sub influen{a crescdndd a elitelor. Alte forme de dominare de citre elite sunt menfionate de citre B. Ginsberg (in V. Price, op. cit., p.21). Odatd cu aparilia democraliei electorale, rela[ia tradilionalS, in care guverndmdntul 9i cet6lenii se aflau pe pozilii adverse, a fost inlocuiti treptat de o relafie de dependen!6. Cetitenii devin dependenli de ierviciile oferite de stat, ceea ce ii determinS sd ii sprijine ac{iunile: ,,atunci cdnd cetfuenii vid in stat o surs6 de beneficii, opinia nu mai este at6t de ostild autoritAtii centrale '.. Regimuriie occidentale au ffansformat opinia maselor, dintr-o for!5 ostilS, imprevizibili" deseori distructivd, intr-un fenomen mult mai previzibil gi mai pulin periculos". Rolul central in acest proces de,,imbl6nzire" a opiniei este jucat, in concepfia acestui autor' de industria sondajelor.

J. Bryce avertizase pi el c6, in timp, puterea majoritafli devine problematicE. ,,Cu cit atilt mai corxeazd.mai mult opinia pulli.6, cu atdt mai intransigentd este autoritatea majoritalii, cu

1.6. Opinia publicS: judecdtor al puterii

Acest nou rol al opiniei publice a fost relevat tot in zorii epocii moderne. Dacd Hobbes considera ci lumea este condusi de opinie, iar Pascal c6 ea este o ,,regind a lumii", o prezenf6 gingag6 dar cu totul semnificativd in cdmpul puterii care infelege s6-qi exercite influenfa intr-un iroi e*urt opus forlei pe care o implici tfuani4William Temple vorbegte de opinie publiciintr-o cu totul alt5 perspectiva, de sursa i puterii, de factor care ii condilioneaz6 prestigiul, forla sau credibilitatea cum am spune astdzi. La 1671, el formula urmitoarea apreciere: ,,Opinia fotmeazd baza gi temeiurile oricdrii guverndri... De fapt, se poate considera cd orice guvem se intdregte sau sl6beqte in mdsura in care simpatia de care se bucurd in ochii opiniei generale cei care guverneazd cregte sau scade" (in J. Stoetzel, A. Girard, Sondajele de opinie, p.2L)' cu $i ne aflam in secolul al XVII-lea. Revolulia industrialE qi demograficS ce au urmat, pro""rri. pe care le-au generat, de urbanizare, de transformare radicald a vechiului echilibru in care fpinia celor mulli nu Jonta ,,deloc", totul a luat forma unui nou dinamism, a unei noi realit5{i sociale, in care opinia incepea sb conteze din ce in ce mai mult. Oragele erau locuite de mullimi de oameni din ce in ce mai numeroase, iar densitatea este un factor favorizanr al conversafiei, al discufiei, al schimbului de date gi pdreri. Distanlele pe structura verticald a societ5lii - dintre cei aru{i gi cei sdraci, dintre cei ce guvemau gi cei guvernafi - se micAoreazd'vizibil, ceea ce contribuie

20

Mass media gi societatea

la accentuarea circulafiei opiniilor gi informaliilor. Opinia generald are un alt teren de manifestare. Ea devine un personaj omniprezent, ea influenf eazd,, ea circulS gi mai ales induce, formeazd, o stare de spirit. De aceea, J. B. Duroselle este indreptdfit sd remarce: ,,incepdnd din prima jumdtate a secolului al XIX-lea, un istoric demn de acest nume nu mai poate ignora in opera sa - fie cd o aprob[, fie cd o depldnge - ideea cd existd o fo46 politicd al cdrei nume este opinia publicd" (citat in J. Stoetzel, A. Girard, Sondajele de opinie publicd, p.23). Este semnificativ c[ Jean Stoetzel pune in legdturd procesul de ascensiune a opiniei publice in viafa societdlii moderne gi cu ascensiunea mijloacelor de informare colectivd care ,,pun pe tofi indivizii frrd distincfie de loc sau de grup social in contact cu evenimentele lumii. in felut acesta, viziunea lor asupra evenimentelor nu suferd comparalie cu cea a oamenilor de altddatd" (Teoria opiniilor, p. 24). Aceasti noud realitate sociald prezintd o particularitate care o face extrem de importantd, mai ales pentru putere: ea poate sd critice, iar puterea nu are mijloace sd se sustragd criticii. In perimetrul societdfii moderne a apdrut incet-incet o noud forld care se raporteazd tot timpul la putere, la actele acesteia pe care le priveqte, ea evolueazdprin ochii,,celor mul!i", ai preocupdrilor gi intereselor publice. Astfel, puterea gi-a g[sit un judecdtor de temut. ,,Mai apropiati de fiecare, ea (puterea - n.n.) este supusi judecSlii tuturor, formeazd obiectul unor opinii, iar delindtorii ei, desacralizali, sunt, ca gi ea, supugi criticii fiecdrui individ qi criticii mulfimilor. Ei nu pot obtine puterea, sau cel pufin nu o pot pdstra decdt cu aprobarea tacith, dac6 nu chiar manifestd, a acestei forfe invizibile gi nenumdrabile a opiniei" (J. Stoetzel, op. cit.,p.24).FArd sprijinul opiniei, puterea poate deveni gubredS, poate sd nu dispunl de realitatea puterii.

1.7. Opinia publicS: nu un obiect, ci un capitol de cercetare

Cum ardtan la inceputul acestui curs, incercdrile de definire sau chiar numai de caractenzare ale opiniei publice au sporit atAt de mult, incit autorul francez Jean Stoetzel
semnaleaz[ un pericol: continuarea eforturilor in aceast6 direcfie nu mai poate aduce decdt minime c6gtiguri; ceea ce se cerea era o schimbare de direclie, prin dezvoltarea cercetdrilor focalizate pe substanla propriu-zisi a opiniei publice. Formularea acestei schimb5ri de direcfie este memorabild: ,,Opinia publicd nu este un obiect, ea este un capitol de cercetare" (J. Stoetzel, op. cit., p. 33). Preocuparea cardinald de acum trebuia si fie aceea de a inlelege cum se formeazi qi cum evolueazd opinia public6. Cu alte cuvinte, este necesar sd vedem mai int6i ce pune in migcare opinia publicd, ce anume ii declanqeazdreac[ia, cum se produce aceastd reacfie, qi mai ales, cum se distribuie ea in cadrul grupurilor gi al mediului social in ansamblu. In funcfie de ce se schimbd opiniile? Harwood L. Childs face o distinclie utild pentru contextul {e fa}6. El vorbeqte despre ,calrze proxime" ale opiniilornoastre, despre factori primari, activi gi decisivi gi despre ,,factori latenfi", secundari, care doar ne predispun sB acfionSm. Cine ar intra in aceastd a doua categorie? De pild6, locul unde domiciliem, vArsta, gradul de prosperitate. Sunt factori care asigurd un gen de fundal pe care se proiecteazd evolufiile gi schimbdrile opiniei publice. De unde ne ddm seama de acest lucru? Pentru cd cel mai adesea ei rdmdn constanli sau cvasiconstanfi, dar pe acest fond apar schimbdri spectaculoase de opinie publicd. Prin urmare, este legitim sd ne intrebdm cu privire la cauzele adevdrate ale acestor schimbiri. ,,Determinanfii nemijlocili ai opiniilor - afirmd Childs - sunt canalele de comunicare gi ceea ce ne parvin prin ele: ideile, relatdrile, gtirile, reprezentdri care constituie lumea noastrd a simbolurilor" (An Introduction to Public Opinion, p. 111). Sprott considerS, de asemenea, cd opiniile se schimbd in funclie de informa{iile pe care le delin persoanele sau grupurile. Nu poli s[ ai o opinie despre nimic. Informalia nou6, proaspit[, declanqeazd in general un proces de reordonare. Firegte cd fiecare om sau grup int6mpind intr-un anume fel informalia, o recepteazd in mod specific, o evalueazd gi o interprcteazd, diferit. Dar legltura dintre informalie qi opinie nu este pusd la indoiala de nimeni. De aici importanfa

Mass media gi societatea

a media in formarea gi orientarea opiniei publice. Materia primd a media este informafia. Influenfa media asupra opiniei publice poate fi refinutd cel pulin in dou[ planuri. Influenla imediati, pe termen scurt. Aici rolul informa4iei transmise prin media este, cum spuneam, acela de a declanqa procesul de reordonare a datelor existente pdnd in acel moment. Mai avem de-a face cu un impact pe termen mediu qi lung, mult mai important gi mai durabil. Un flux informational cu o durat6 misuratS in ani de zile poate influenfa nu numai opinia propriu-zisd, ci chiar instrumentele de evaluare ca atarc; nu numai reactia, ci chiar mentalitatea. De aici importanla cardinalS a corectitudinii informafiei. Temd asupra cdreia vom reveni. Nu am putea trece mai departe fafi a infbliga o situalie mai pufin cunoscutS, dar foarte expresivi, privitoare la balansul unui ziar in transmiterea unei informafii care se referea la acelaqi eveniment. Este vorba de ziarul Moniteur din martie 1815 care infrfiga in felul urmdtor marqul spre Paris al lui
covArgitoare Napoleon, dupd ce pdrdsise insula Elba: 9 martie -,,Monstrul a evadat din locul exilului sdu",' 10 martie -,,Cdpcdunul corsican a acostat la Cap Juan"; 11 martie - Tigrul s-a ardtat la Cap. Trupele avanseazl. din toate parfile pentru a opri inaintarea lui. El igi va termina mizerabila aventurd fugind spre munli",' 12 martie -,,Monstrul a avansat cu adevdrat p6ni la Grenoble"; 13 martie - ,,Tiranul este acum la Lyon. La apari[ia sa, spaima a cuprins toatd lumea"; 18 martie -,,Uzurpatorul a riscat si se apropie la 60 de ore de marg de capital6"; 19 martie -,,Bonaparte avanseazd in marg fo\at, dar este imposibil ca el sd ating[ Parisul"; 20 martie -,,1.{apoleon va ajunge mdine sub zidurile Parisului"; 21 martie -,,Impdratul Napoleon este la Fontainbleu"; 22 martie - ,,Ieri seara, Majestatea sa impdratul gi-a fbcut intrarea publicd pi a sosit la Touilleries. Nimic qu poate deplgi bucuria universal6". In legSturd cu informafia am rnai releva un element instructiv. Cdnd informalia este precis6, exact6, bine formulatd, ea pttne limite de interpretare, iar rispunsul nu poate fi decAt in termeni de ,,da" sau ,,nu"; putem accepta sau respinge seva, dar nu putem comenta pe marginea informafiei respective. Cand, dimpotrivd, ceea ce se transmite este vag, insuficient definit, cdmpul de interpretare este larg, iar interpretarea propriu-zisd se face in sensul apropierii de atitudinea Si interesele celui ce iniliazd demersul respectiv. Existd chiar o tendinld de dezvoltare a informaliei pentru a o apropia de pozifia celui care ini[iazd. interpretarea propriu-zisd. in primul caz avem de-a face cu o comunicarc rca15, exact6, precis6, in cel de-al doilea, se face loc proceselor de interpretare gi se deschide cdmpul pentru distorsiondri gi manipulSri de tot felul.

1.8. Mediul de existenfd dicteazd,reordonarea opiniilor

Un factor cu mare impact in schimbarea opiniei publice este evenimentul, cu mesajul implicit pe care tl con{ine. Pentru a preveni anumite nedumeriri, se cuvine sd subliniem cd din punctul nostru de vedere evenimentul este intr-un anume fel mult mai important decit informafia gi fluxul de informafii transmise continuu prin intermediul mijloacelor de comunicare. Firegte cd gi acele informalii se refer[ tot la evenimente. Aici avem in vedere evenimentul ca fapt de via!6, evenimentul ca realitate propriu-zis6. Evenimentul degajd el insugi un mesaj: falimentul unei mari firme spune ceva, arestarea unui inalt factor de decizie pentru corupfie are un infeles ce nu poate fi eludat, a$a cum fapful cd Romdnia importd fbind din Ungaria ne dd un semn despre starea agriculturii noastre. Evenimentul zdruncin[ sau are acest poten{ial. Informalia poate fi interpretatd, evenimentul obligd la o reordonare a datelor de p6na atunci. De aceea, J. Stoetzel gi A. Girard considerd ci pentru opinia publicd evenimentul este ,oo nagtere mereu nou6", un ,,impuls spre schimbare" (Sondaj ele de opinie publicd, p. 204).

22

Mass media gi societatea

Mai to{i autorii care vorbesc despre opinie publicl subliniazd importanla deosebitd

informaliilor venite prin media asupra opiniei publice qi evoluliei sale. Este un factor pe care nimeni nu-l pune la indoiald. Mai pufin tratat este un alt proces, care noul ni se pare extrem de important in constituirea gi dinamica internd a opiniei publice. Este vorba despre ceea ce am putea numi metabolismul informa{ional care are loc in interiorul fiecirui grup, al fieclrei comunit[fi sociale. O sursd importantd a acestui proces de prelucrare este constituiti din informafiile, datele, evalu6rile parvenite prin mass media. in acelagi timp, indivizii, grupurile, comunitdfile trdiesc intr-o realitate dat6. Are loc un proces de prelucrare a semnalelor care vin din aceastd realitate la toate nivelurile de structurare a fiecirei comunitdli. Aceste semnale sunt,,culese" pe cdi nemijlocite. De aceea, ele au altd valoare, iar procesul de preluctare a unor asemenea semnale conduce la inv6!6minte mult mai importante pentru comportamentul subieclilor acestei prelucrdri. Pe ce ne sprijinim aceasti
afirma{ie?

a) Realitatea in care trdim are totdeauna un mare impact, o mare fo4d de convingere.
Cercetdri efectuate de specialigti aratd cd pdrerea unui grup de oameni despre populafia de culoare, de pild6, se schimbd dacd trdiepte un timp in mijlocul acestei popula{ii, dacd lucreazd cu reprezentanfi ai acestei populafii etc. Prejudecdfile despre o realitate socialS au cele mai mari $anse sd se schimbe in contact direct cu acea realitate. Dacd informafia detagatd pe aceastd cale intrd in coliziune cu cea provenitd prin intermediul mass media, prima va fi intotdeauna mai puternicd pentru cd are in spate o anumitd experienld de via[d, pentru cd are valoarea faptului tr6it. De aceea, cAnd vorbim despre opinie publicd se impune sd avem in vedere importan{a decisivd a opiniilor rezultate tn urma cunoagterii realitdlii nemijlocite, a prelucririi datelor qi semnalelor provenite din aceastd direcfie. Ele vor alcdtui ceea ce am putea numi nucleul dur in jurul c6ruia se formeazd opiniile grupului sau grupurilor respective; schimbirile in existenla noastrd sau in perceplia noastrd despre aceastd existenfl declangeazd intotdeauna schimblri in opinia comunitdgilor respective. b) Infonnafiile, datele qi evaludrile survenite prin intermediul media alc[tuiesc un flux continuu. Cele provenite din realitatea nemijlocitd alcdtuiesc mediul nastru de existen{d. Influenlei media ne putem, cel pufin parfial, sustrage. lnfluenlei mediului in care trdim gi forlei sale de modelare, nu! c) Am afirmat mai sus cA atitudinea este esenfiald in cristalizarea opiniei. Atitudinea,la rdndul ei, este hranitl de interese. Interesele sunt cel mai adesea trangate tn realitatea imediatd. Fdrd indoiald cd aceasta din urm6 este influentatd de citre realitatea mai amp15, nalionald, sau de cea regionali sau intemafionalI. in judecdlile $i atitudinile noastre, operdm, cel mai adesea, in orizonfirl existenfei qi intereselor cotidiene.

1.9. Costul

,jocului de-a imaginea"

intr-un asemenea context, se cuvine relevat un adevdrat decalaj care se creeazdintre efortul consacrat studierii opiniei publice - mult mai mare - gi cel afectat investigdrii realitdlii propriu-zise pe care opinia publicd o reflecti sau ar trebui sd o reflecte. Opinia publicd tinde s6 exercite o presiune, iar pentru cercurile politice gi guvemamentale o adevdratd teroare. Nu este loc de reproq aici, pentru cd barometrul opiniei publice este vital in cazul structurilor care depind de vot. Fundamental este faptul cd apare riscul neglijdrii realitifii efective; sau, qi mai rdu, al evaludrii realitdlii doar cu imaginea dominantE din cadrul opiniei publice. Nu este vorba de a nega orice competenfd opiniei publice in semnalarea gi interpretarca diverselor tendinle gi procese, ci de a atrage atenfia cd. se inverseazd o relalie, ceea ce poate induce mdsuri care nu sunt neapdrat reclamate de o situafie din realitatea propriu-zisd, ceea ce, in final, va accentua decalajul de care aminteam mai sus.

23

Mass media gi societatea

in acelagi timp, presiunea opiniei publice poate determina cu adevdrat din partea centrelor J; decizie politicd preocuparea de a da rdspunsuri imediate la problemele opiniei publice, care. as: cum spnnearn,reprezintd un tip de prelucrare gi interpretare a unei realitdli, situalii etc. gi nu la cel: pe care le ridicd realitatea-realitate, nu de pufine ori diferite de cele apdrute in prim-planul opin:e. publice. Insistlm asupra acestui lucru pentru cd dacd ordinea nu este fireascd, deci dacd nu s. respectd primatul realitdlii propriu-zise, apar cdteva consecinfe dup6 pdrerea noastrd extrem ii
costisitoare:

politica tinde sd devini un joc de-a imaginea;intotdeauna politica va fi obligatd sd aic" . strategie de imagine. Este o reguli a jocului gi nu se poate concepe o politicd performantd in at.:" acestei strategii, absolut obligatorii, de imagine. Cand preocupdrile sunt centrate pe ima_eine r: dauna realitdlii propriu-zise, egecul devine o problem6 de timp. b) angajatit pe un asemenea traseu, politica se pune oarecum la dispozifia opiniei publice s nu are altd solu{ie decdt sd urmeze capriciile Si virajele sale.in acest sens, opinia publicS:c,.:.
a)

deveni intr-adevdr un despot capricios. c) proceddnd astfel, factorii de decizie politicd obtureazd posibilitdlile de a rdspunde u:., : probleme reale ale opiniei publice. Cum am spus mai inainte, opinia publicd prelucreazd. intr-,: mod specific fapte, evenimente, situalii. Rispunsul la preocuplrile opiniei publice trebuie form -.,: nu doar in termeni de imagine, ci mai ales in planul realitd{ii care a generat ptoctitl;;r. respective. Astfel, problemele reale incep sd capete rezolvare; prin urmare pi cele care apr .: spaliul public.

1.10. Migcdrile bruqte: exceplia qi nu regula!

Procesul de metabolism informational pe care l-am amintit mai sus este foarte impoi-.":: pentru cd ne ajutd sd ne reprezenthrn mai limpede doud probleme cardinale: cum se formeazd. cr:r i publicd gi, mai ales, cum evolueazd, care sunt particularitd{ile acestei evolufii. Prelucrarea pe .-::- . presupune acest proces implicd o perioadi de timp pentru clarificare. De aceea, opinia public! :,:. a trdi in cele mai multe perioade ,,un somn aparent care nu hebuie sd ingele" (J. Stoetzel, A. G:r.:: Sondajele de opinie publicd, p. 243). Ea apare ca o apd linistitd. Pufine lucruri o tulbura in :. ,": vizibil. Este o linigte de suprafald care disimuleazd procesele din adAncuri, procese de prelucrr. . informafiei, de evaludri gi reevaludri, de pldmddire a diverselor opliuni qi curente. De mentionai :i toatd aceastd activitate are loc in cadrul grupurilor gi colectivitililor eare alcdtuiesc o comunii-,:" Este un proces de elaborare gi reelaborare internd pentru care, evenimentul, contextul dife::i - reprezintd decdt prilejul de developare publicd. De aceea, momentele de manifestare vizibr-, cdteodatd violentd - a opiniei publice nu trebuie sd ne faci sd subestimdm importanla perioadelii := linigte care preced sau care urmeaz6, acestor momente de vdrf. Stoetzel qi Girard ne spun cE to;:., aceste perioade sunt foarte potrivite pentru m[surarea stdrii opiniei publice (op. cit., p. 24I). De :: Deoarece ele dezvdluie curentele pe care calmul aparent le disimuleazd, aspira[iile care si ;i: satisfbcute sau refuzurile care s-ar putea manifesta in caz de uizd (p. 24).in aceste perioade := putem da mai bine seama de tendinlele noi care se prefigureazd gi, in aceastd fazd, intenent:a :. corectare din partea societSlii este posibilS. De multe ori, schimbdrile opiniei publice nu s-.:: anticipate pentru cd evoluliile lente de care vorbeam nu au fost observate la timp sau simptomeie . -: nu au fost interpretate cu profesionalism. Masele sunt capabile sd-qi schimbe opinia dar nu de ,, , clipd la alta. Evenimentele gi informafiile noi reprezintd doar factori de schimbare,,,inr.'italrj .: schimbare". Prefacerea propriu-zisi are nevoie de timp qi este de cele mai multe ori rezultafui -:cumul'.de influente. ,,{Jn grup nu inceteazi dintr-o datd de a fi favorabil, qi cu atAt mai puti: : devine brusc ostil. Opinia public[ nu e capabil[ de asemenea palinodii..., ea nu este nicide;'-r: versatil[" (p. 201).

11

Mass media gi societatea

Evoiuliile brugte, reale qi ele nu sunt altceva decdt acumuldri treptate care ies la suprafaldla un moment sau altul. Faptul cd acestea nu au fost sesizate la timp nu ne indreptdlegte sd spunem cd nu au existat" Miscdrile bruSte in opinia publicd constituie exceplia Si nu regula. Atunci cdnd opinia publicd fierbe, dI in clocot deja, nu mai opereazd incercarea de influenfare. Cand curenfii principali de opinie, tendinlele dominante s-au format gi s-au pus in miqcare, acliunea de influenlare este neputincioasd.

1.

t 1 . ,,Vdrtejurile" de opinie publicd gi invdlSmintele lor

tn fala unui eveniment puternic, a unei situalii noi, sfid[toare, opinia parc cd,,se trezegte". Sd meditdm ?mpreun6 pe marginea acestui text al lui Stoetzel gi Girard: ,,Intr-o micd gi sugestiv[ lucrare, biologul Penrose compari comportamentul psihologic al pubiicului cu mecanismul epidemiilor microbiene. El distinge cinci faze succesive: dup6 o perioadS latent6, ideea se propagd rapid, ca izbucnirea unei maladii dupb o perioadd de incubafie. Apoi propagarea ei scade pentru cd spiritele sunt saturate sau pentru cd au intervenit evenimente noi. Se manifest6 o rezisten!6 ce poate fi comparati cu fenomenul de imunitate. tn sfdrgit, ideea, sau epidemia, trece. in realitate, ea nu dispare, ci redevine latent[" (J. Stoetzel, A. Girard, Sondaiele de opinie publicd). Ar putea fi aplicati aceasti schemd tuturor schimbdrilor din cimpul opiniilor publice? in general, fiind vorba despre un domeniu aqa de gingag, nu putem vorbi despre ,,pagi" precigi, despre reguli de schimbare sau norme care prezideazd procesul de evolulie a opiniilor. Cert este c[ anumite forme de schimbare, ceea ce am putea numi ,,v6rtejurile" din opinia publicd, cele care vizeazd. cu
de la mode vestimentare la cele ideologice - par a parcurge un traseu precum cel infbligat mai sus. Este necesar sd relinem insd ca foarte valoroas6 nofiunea de perioadd lotentd carc precede sau urmeazd unei transformiri de opinie. Perioada latentd mai extinsd sugereazd metaf,ora deosebire mode

apei linigtite de care am vorbit mai sus. Sunt extrem de instructive asemenea ,,vdrtejuri" in via{a politicE, intrucdt ele determin[ divizdri sau, dimpotriv[, curente de opinie dominante qi unificatoare. Intervine un moment de disputd publicd, de dezbatere in jurul misurilor de depdgire. Se configureazd contextul prielnic pentru aparilia unor lideri noi, a unor altemative neavute in vedere pAnd atunci, pentru prefigurarea unei schimbfiri. in asemenea momente, este fundamental asentimentul opiniei publice pentru o solufie sau alta, dar poate mai important, mai presant, este configurarea soluliei propriu-zise.In fafa variantelor, opinia publicf m6car se limpezeqte: existenfa unor opliuni clare produce o reaclie de precipitare intern6. in urma ei, gtim exact care sunt principalele curente de opinie. Cdteva lucruri se cer detaqate: Daci acest moment de tensiune, de uizd, genereazd o divizare a opiniei, liderul politic trebuie s5 cumpdneascd atent ponder^ea diverselor opfiuni publice. O eventual5 mdsurd trebuie s6 intruneascd asentimentul majoiitalii. in aceste contexte fierbinfi, liderul politic este bine sd fie de partea majoritdfii, chiar in greEeald. Altminteri, nu va mai fi acceptat. Este momentul cdnd trebuie ce vrea si audd, pentru cd valul opiniei publice nu tolereazi curentul ia spui ma3oritilil .u""ru diferit, cu at6t mai pufin pe cel opus. Daci opinia publica este divizatd in mai multe curente oarecum egale, atunci decizia, hotardrea luat6la weme este de naturd sd aduc6liniqtea in spaliul public. Pentru cd opinia publicd se inclind ?n fala faptului implinit. ,,Dacd intervine o solulie, opinia accept6 faptul ?mplinit, reintrd din nou in tlcerea sau in imobilitatea sa obignuitE" (J. Stoetzel, A' Girard, op. cit., p.2a\. indeobqte, opinia publicd este mai conservatoare. Existd situalii in care opinia publicd realizeazd un gen di revolulie interioard rapid6. C6nd opinia publicd adoptd pozilii mai avansate decAt ale liderilor politici. intdlnim use-"n"a situafii cu deosebire in momentele de ctiz6' accentuat6, de prefacere radicald. Atunci este indicatd schimbarea echipei de conducere sau a personalitdlilor care o simboliz eazd. Este prima condiyie ca opinia sd revind la linistea obisnuitd.
25

Mass media qi societatea

Masa nemullumitd de oameni din nuvela Alexandru Ldpugneanu doresc ,,capul lui Mofoc", deci schimbarea unui simbol al ,,vechii conduceri". Odatd produs5, schimbarea opiniei publice se distribuie tn toate grupurile sociale. Nu rdmdn grupuri sociale in afara acestei influenle. Nici indivizii nu rdm6n in afara,,gocului evenimentului" gi schimbarea ii cuprinde gi pe ei chiar dacd in proporfii diferite. ,,Societatea se migcd simultan in toate parfile sale qi daci atitudinile se transformd, ele se transformd in sdnul tuturor categoriilor populafiei, la batreni ca gi la tineri, printre femei, ca gi printre barbafi. Opinia publicd depdqepte toate grupurile" (J. Stoetzel, A. Girard, op. cit., p. 190). Exist6, fbr6 indoiali, deosebiri de opinii in raport cu sexul, vdrsta dar, potrivit autorilor francezi, avem de-a face mai ales cu nuanle qi nu cu divergenfe radicale. Diferenlieri mai clare de opinie apar in legiturd cu structura social6. Apartenenfa la grupuri sociale legate prin interese clare, preocuparea de a cuceri unele pozifii sau de a le menfine pe cele deja dob6ndite reduce disponibilitatea de a pfivi spre problemele de ord,in general gi mai ales de a asimila rrgo/,le care decurg din evolufia de ansamblu a unei comunitdli. Fenomen compensat de un principiu de conformitare. O persoand nu aparfine doar unui singur grup. Fiecare individ aparfine concomitent mai multor grupuri, existenla lui reprezentdnd un spaliu de incrucigdri diverse. in acelaqi timp, orice persoand particulard aparline concomitent gi unor comunit[1i mai largi, cum ff fi comunitatea nafionald, ceea ce estompeazd din puterea legdturilor de grup.

I.12. Cunoagterea opiniei publice nu implici ascultarea ei oarbS!

Pentru a infelege mersul opiniei publice, este ilustrativ modul cum se comportd qi cum reaclioneazd aceasta in momente de crizd prelungitd. Ce se intdmpld in acest caz cu opinia publicd? Incepe un proces de conversiune treptatd; in timp, un asemenea proces determind schimbdri considerabile in cadrul opiniei publice, care o pot plasa, in cele din urm5" pe o pozifie diferit4, daci nu chiar opusi fala de cea afirmati la inceputul crizei. Mari cr.ize care au marcat perioada de dup6 cel de-al doilea rdzboi mondial ilustreazi acest adevdr. Rdzboiul din Indochina, cel din Algeria, ca gi conflictul care se configura in afacerea Canalului Suez au confirmat o asemenea evolulie din partea opiniei publice franceze. in mod similar a reacfionat opinia publicd americand de-a lungul Rdzboiului din Vietnam. Algeria a fost o perioadd indelungatd colonie francezd, o colonie aparte, ea fiind considerat[ mult timp ,,Mica Franfd de peste mdri". La inceputul ostilitdfilor generate de miqcarea de independenli din Algeria, opinia publicd francezd era in mod vizibil in favoarea menlinerii suveranitdlii franceze. DupE c61iva ani, eainclind pentru recunoagterea independenlei Algeriei.

Viitorul statut al Algeriei

Preferinfa publicului Departamente fran eeze Legdturi mai pulin strAnse Itu se pronunfd

Oct. 1955
47 Vo 26Vo 27 Vo

Oct. 1956
49Vo
25Vo 26Vo

Apr. 1956
40Vo 33To
27 Vo

Martie 1957
34Vo 35Vo 3TVo

Sept. 1957
36Vo

40Vo
24Vo

in

Pe fondul cregterii curentului in favoarea independenlei, vine la putere Generalul de Gaulle, 1958. Solufiile succesive propuse de General - ,,ftarrcizare", autonomie in cadrul comunitdJii, Algeria algeriani legat6 de Franla - nu sunt altceva decdt intruchipari ale schimbdrilor intervenite in opinia public6. La fel evolueazd opinia publicd americand in cazul rdzboiului din Vietnam. La inceput era favorabild intervenliei armate. Pe mdsura amplificdrii conflictului, apar curenlii contrari, societatea americand devine terenul de infruntare a tendinlelor pro gi contra, pentru ca, in 197I, sd se considere c6,,intervenfia a fost o eroare".

26

Mass media qi societatea

Putem spune cd asemenea evenimente majore declangeazd in cadrul societbfii gi al diferitetor grupuri componente un intens proces de frim6ntare intemi. Opinia publicd urmS.reqte, stocheaz[ informalii, prelucreazd date, se ?ntoarce asupra pozifiei iniliale, pe care o mdsoard cu noutdlile survenite intre timp. Spre a infelege acest proces de prelucrare, ca qi rezultatele sale, se cuvine relevat adevdrul amintit de Stoetzel potrivit cdruia ,,opinia publicd nu este un bloc omogen, gi nici suma opiniilor individuale. Tendinfele globale observate exprimd o medie" (Teoria opiniilor, p. 249). Altmtnteri, nu ne-am putea explica tendinlele gi interpretdrile deosebite, infruntarea dintre acestea, chiar evolulia diferita a opiniei publice. in aceastd reorientare a opiniei publice, frrd indoiald cd mass media joacd un rol important. Nu ne-am putea imagina schimbarea de atitudine fald de rdzboiul din Vietnam frrd schimbarea prealabild a atitudinii presei fala de acest conflict. Dar nu ne-am putea nici explica preponderenla atitudinii nefavorabile faft evaludrile succesive desftqurate la nivel individual sau de grup. Un loc aparte in cercetarea opiniei publice il ocupi qi raportul in care se afl6 factorii de decizie politicd cu opinia public6. Un raport pe care J. Stoetzel incearcd s6-l contureze tot cu ajutorul faptelor, al unor situafii in care liderul politic dispune de o considerabili marjd de migcare. In alli termeni spus, cunoasterea cdt mai exactd a opiniei publice nu echivaleazd cu cerinla de a asculto de ea tn toate privinlele. O prim6 situafie asupra cdreia meritb sd meditdm este cea traversatd de Franfa in partea a doua a secolului al XIX-lea. in timpul rdzboiului prusaco-austriac, in i866, Napoleon al III-lea ar fi dorit sd intervinl de partea Austriei, nedorind o int5rire prea mare a Prusiei. Rapoartele de care dispunea privind starea opiniei publice ii ardtau cE existd chiar riscul unor tulburlri sociale, in cazul in care s-ar fi implicat in conflict. Dorinfa populafiei de a fine Franfa Jeparte de confruntarea militard a costat ins6 !ara, patru ani mai tdrziu, cdnd Prusia, deveniti mult ::rai puternicS, a repurtat victoria chiar in rdzboiul cu Franfa. Guvernul Marii Britanii a procedat exact invers intr-o situafie relativ similard. La inceputul :eceniului 8 al secolului al XX-lea, opinia publici din aceastl lard era profund divizatd in ceea ce ::ir egte intrarea in Piafa Comun6. La intrebarea ,,Suntefi pentru sau impotriva intr6rii Marii Britanii

.: Piata Comun6.?",

rdspunsurile au fost urmdtoarele:

0

Mijlocul lui
septernbrie
.-.

- 11 octornbrie

Inceput noiembrie
LE7
T

10

197 r
Vo

- 14 naiembrie

', Dunsurl
'. s

197
Vo

Vo

Vo

- : lt

fLl

31

32
51
T7

38

44
41
15

: n:ra
SE

57

45
L7

ronunta

T7

Cu toate acesteao guvernul conservator, condus de Heath, a decis intrarea fnrii in Piafa

..

::-: -

- - i:ru:ri. iar Camera Comunelor aratificat aceast6 opfiune la 28 octombrie 1971. Cand opinia publicd este divizat6,, ,,tratamenful" adevdrat este hotbrdrea, bine motivatb, dat qi cronicizfirii fbncmenului de divizare $I , :r.:te. Intdrzierea, amffnarea lucreazdin sensul addncirii gi _s.*'re. Decizia in acest caz este un fapt, exprimd o atitudine; cdnd este bine motivatd, ea poate fi, : *:in pentru o vreme, acceptatd. Pentru cd opinia publica se inclini infata faptelor. \lai nuanlafi qi, oricum, mai prudenli trebuie sd fim atunci cdnd decizia politicl incearcd sd : -:!.-:nd6. sd invoce starea opiniei publice in sprijinul unei mdsuri sau alteia. Mai ales cdnd avem

:ace cu acfiuni gi orientdri ezitante, care

in mod evident nu au respiralie

istoricd qi nici

':.:,-e Conferinlei de la Miinchen din Septembrie 1938 (care consacra dezmembrarea -,...-.r'aciei qi cedarea regiurii sudete cdtre Germania) cel pulin oficial s-a spus cE rolul hot[rAtor . : :','*r opinia public6. in epoc6 s-a afirmat cd opinia publicd a fost ,,mtinchenezd", fo\dnd cumva ".*.: i.-rliticienilor. Iatd cum reconstituie acest episod Jean-Ndel Jeanneney: ,,plec6nd spre

Mass media 9i societatea

Miinchen, Daladier citepte presa in avion, iar aceasta ii spune: <Ceda!i, domnule Pregedinte!> Ceea ce i-a influenfat cu siguranli atitudinea, aldturi de Chamberlain, in fala lui Hitler" (Jean-Ndel Jeanneney, O istorie a miiloacelor de comunicare,p. S)' Un prim argument a fost cd ziarele cu excepfia a doud publicalii = L' Humanite qi L' Epoque ilustrau ci opinia publicd ar refinao politicd de rezistenli in fafa lui Hitler. Am menfionat urrri *gu.ent mai ales pentru aatage atenliacdt de riscant este sd asimilSm poziliaziuelot cu cea a opiniei publice. Ghinionul acestei interpretdri este ci tocmai in acel an a fost infiinfat Institutul Francez ul Opitri.i Publice. Primul num6r din revista sa- Sondages - a apdrut la I mai 1939 qi oferea o imagine rcprezentativd privitoare la momentul Mtinchen. 57V, dintre francezi aprobd acordurile, 37% le condamn{, qi doar 6%o na au nici o pdrere. Cu 37Yo din populafie care condamn6 acfiunea nu putem in nici un fel s[ vorbim de o opinie publici,,miinchenezil', oticdt de lejerd ar fi inte{pretarea. in acelagi timp, ne putem intreba pdnd unde se poate line cont de starea opiniei publice in momente cardinale? in momente complicate, in momente de uizd, ne putem intreba 9i cum s-au prezentatpdnd atunci lucrurile in fala opiniei publice, pentru capozilia acesteia sd poatd fi invocatd ru *gutnlnt decisiv in luarea unei decizii. Opinia publicd se afld in legdturi nemijlocit6 cu informaliile de care dispune la un moment dat. Rdspunderea omului politic ai a conducerii politice poate analizatd gi din aceast[ perspectivS. Cum a fost pregltiti opinia public6, nu in sensul manipul6rii, ci in cel al informdrii corecte. Opinia publicd nu intruchipeazL neapdrat inlelepciunea istoricd la un moment dat. De aceea, rdspunderea deciziei apar,tine nu opiniei publice, ci factorilor de raspundere politica. in cazul de mai sus, considerdm cd avem de-a face cu o abdicare a liderilor de la misiunea lor de fond, gest motivat de presiunea opiniei publice.

fi

28

Mass media gi societatea

Bibliografie
Bogardus,E., The Making of Public opinion, Association press, New york, 1951.

1.

2. Chelcea, Septimiu, Sociologia opiniei publice,Facultatea de Comunicare pi Relafii publice ,,David Ogilvy"- SNSPA, Bucuregti, 2000.
3. Childs, Harwood L., An Introduction to Public Opinion,John Willey

&

Sons Inc., New

york,

1940. 4. Habermas, Jtirgen, Sfera publicd Si transformareo ei structurald, Univers, Bucuregti, 1998.
5. Jeanneney, Jean-N0el, O istorie a mijloacelor de comunicare, Instituful European, laqi,1997. 6. Price, Vincent, Public Opinion, Sage Publications, London, 1992.

7. Stoetzel, Jean, Teoria opiniilor,in Sociologiafrancezd contemporand, Antologie, pp. Editura politicd, Bucuregti, 1 971.
8. Stoetzel, Jean, Alain Girard, Sondajele de opinie publicd, Editura Bucureqti, 1975.

l2l

- 133,

$tiinfificd gi Enciclopedica,

29