Sunteți pe pagina 1din 4

LEXIC COMUN, LEXIC SPECIALIZA T

prof. dr. Angela BIDU-VRĂNCEANU

II. Caracterizarea corpusului de termeni din perspectiva


M.GEOL.XI , a DEX’96 şi a MDENC

1. Corpusul analizat conţine un număr foarte mare de termeni strict specializaţi. WITHERIT, MALACHIT,
FORSTERIT, FAYALIT, PIROP, ALMANDIN, ANDALUZIT, SILLIMANIT etc.

2. Cei mai mulţi se supun legilor specifice de formare a termenilor în domeniul mineralogic1: HIALIT,
HEMATIT, MAGNETIT, WITHERIT, MALACHIT, FORSTERIT, FAYALIT, ANDALUZIT, SILLIMANIT etc.

3. Tendinţa unor terminologii ştiinţifice de a prelua cuvinte din limba comună pentru a desemna
concepte ale unui domeniu ştiinţific nu se face simţită în terminologia mineralogică.

La acest nivel al analizei, terminologia mineralogică apare ca un cod închis, guvernat de legi proprii de
formare a termenilor.

O excepţie o constituie termenul GHEAŢĂ, care desemnează şi un concept mineralogic – forma solidă a apei.
Conceptul este plasat în ierahia Clasei OXIZI-HIDROXIZI, şi este descris – în M.GEOL. XI – prin parametri
mineralogici, textul având un grad redus de accesibilitate : “Tipul AX: gheaţa H2O care cristalizează romboedric, însă
cristalele minuscule se asociază adesea în concreşteri cu simetrie hexagonală (flori de gheaţă)”. Se remarcă intenţia de a
comunica o informaţie ştiinţifică printr-un limbaj specializat în care este inserată o sintagmă metaforică (flori de gheaţă)
cu o circulaţie mai mare în limba comună.

4. Lexicul specializat reprezentând numele de minerale se caracterizează, cel puţin pentru anumite
secvenţe ale sale, printr-o tendinţă de migrare spre limba comună. Această tendinţă de ieşire din cadrul strict al
comunicării ştiinţifice şi de migrare spre limba comună printr-o folosire frecventă este justificată de interesul pe
care termenii respectivi îi pot avea în diferite situaţii extralingvistice (culturale, tehnice etc.). În această categorie
se află, de exemplu:

a) termenii care desemnează pietre (semi)preţioase: DIAMANT, OPAL, AMETIST, GRANAŢI etc. sau
metale preţioase: AUR, ARGINT, PLATINĂ etc.;
b) minerale foarte răspândite în scoarţa terestră: CUARŢ; SILICE etc.;

c) minerale folosite în tehnică, în industrie: CUARŢ, CALCIT, DOLO-MIT, GIPS, MICĂ, GRAFIT etc.

5. Foarte mulţi din termenii mineralogici cu o circulaţie mai largă dincolo de domeniul ştiinţific strict,
dezvoltă în limba comună o serie de elemente lingvistice, înregistrate în DEX’96 şi în MDENC, cum ar fi:

a. paradigme derivaţionale:

– ARGINT (arginta, argintar, argintare, argintiu, argintos, argintui etc.);

– RUBIN (rubiniu, rubinos);

b. analogii TURCOAZĂ (culoarea turcoaz);

c. sintagme, locuţiuni, expresii stabile în limba comună AUR (de aur, nuntă de aur, epocă de aur etc.) – în
MDENC; ARGINT (nuntă de argint) – în DEX’96.

6. Unii termeni care desemnează denumiri de minerale se regăsesc şi în alte terminologii (strict ştiinţifice sau
aparţinând unor ramuri practice, tehnice etc.).

a. Numeroşi termeni, în special, cei care reprezintă elemente supraor-donate în clasificare, se regăsesc atât în
mineralogie, cât şi în domeniul chimiei (SULF, CUPRU, OXID, HIDROXID, SULFURĂ etc.).

Chimia pare să fie domeniul ştiinţific din care se “împrumută”, în special, termenii folosiţi drept elemente de
clasare.

Trebuie subliniat faptul că dicţionarul enciclopedic încearcă să redea structura ierarhică şi relaţiile noţionale
dintre conceptele domeniului mineralogic, dar “imaginea” acestora este dificil de decodat de către nespecialişti.

Faptul că pentru termenii supraordonaţi în cadrul sistematicii mineralogice se prezintă, sau exclusiv sensul
termenului din domeniul CHIMIE (în DEX’96), sau ca sens principal, urmat de unele precizări mineralogice (în
MDENC), poate fi un argument în favoarea ideii preluării de către mineralogie a termenilor respectivi din
domeniul CHIMIE.

Termenii care desemnează clasele în domeniul mineralogic (SULFURĂ; SILICAT; OXID; CARBONAT
etc.) apar în DEX’96 şi în MDENC, însoţiţi de determinări, ca gen proxim în definiţiile termenilor subordonaţi
(mineralele).

De exemplu, pentru mineralul HEMATIT, genul proxim este, în MDENC, Oxid natural de fier (αFe2O2)
iar în DEX’96 – Oxid natural de fier.

Sau, pentru HIDRARGILIT, genul proxim este, în MDENC, Hidroxid natural de aluminiu Al(OH)3, iar în
DEX’96, Hidroxid natural de aluminiu.

Se poate aprecia că, în aceste definiţii, genul proxim este alcătuit dintr-o sintagmă care redă compoziţia
chimică Oxid de fier şi un determinant – natural2 – a cărui prezenţă plasează respectiva substanţă chimică în
domeniul mineralogic.

Dacă elementul ce ţine de domeniul chimiei – oxid de fier – poate fi plasat într-o structură ierarhică de tipul
oxid – oxid de fier, tranşa lexicografică a genului proxim pentru HEMATIT poate figura atât ca unitate
subordonată în structura de mai sus: oxid – oxid de fier – oxid de fier natural, cât şi într-o structură ierarhică a
domeniului mineralogic: oxid– oxid de fier – oxid de fier natural = HEMATIT. Apariţia determinantului natural în
structura termenului chimic constituie argumentul ce justifică încadrarea acestuia în domeniul mineralogic.

b. Termeni ca DIAMANT, AGAT (şi alte denumiri de pietre semipre-ţioase) redau concepte folosite în
domeniul poligrafiei pentru a descrie “mărimea” corpului de literă.
Pentru termenul DIAMANT, în MDENC apare indicaţia de domeniu (POLIGR.) Cea mai mică literă de
tipar folosită în prezent în tipografie, indicaţia lipsind în DEX’96 (Cel mai mic corp de literă de tipar).

Pentru termenul AGAT, atât DEX’96, cât şi MDENC oferă definiţii identice dar nu precizează marca
diastratică. Tranşele lexicografice conţin însă o paranteză explicativă care precizează varianta lexicală a termenului
folosit în poligrafie: (În forma agată) Literă cu corpul de 5,16 puncte tipografice. În acest caz, specializarea
termenului în domeniul poligrafiei s-a făcut cu schimbarea formei (cu consecinţe asupra genului).

d. OPAL este folosit pentru a desemna un tip de ţesătură (vezi DEX’96).

e. Unii termeni mineralogici se regăsesc în structura unor sintagme specializate în cadrul altor
terminologii :

CUARŢ apare în terminologia tehnicii de vârf, mai ales, în sintagma (cristale de) cuarţ lichid, care desemnează
materia şi principiul de funcţionare a unor tipuri de afişare electronică a informaţiilor (diferite, de exemplu, de leduri).

DIAMANT se regăseşte într-o sintagmă (metaforă epistemologică) folosită în domeniul astronomiei pentru
a desemna un fenomen optic (inel de diamant) sau în denumirile unor instrumente (sapă cu diamante, cuţit –
diamant etc.)

RUBIN este folosit în terminologia specifică ceasornicăriei (ceas cu 17 rubine), iar SAFIR desemnează
“capul de citire a discului”(fr. lecteur de disque) în terminologia aparatelor acustice (ac de safir).

Numeroşi termeni mineralogici intră în alcătuirea unor sintagme aparţinând domeniului aparaturii medicale
(laser cu alexandrit/cu rubin etc.)

În ceea ce priveşte caracterizarea sensului termenilor mineralogici prin univocitate, monoreferenţialitate şi


non-ambiguitate, analiza a demonstrat că cele mai multe elemente selectate îndeplinesc aceste criterii.

Cei mai mulţi termeni ai corpusului sunt definiţi strict ştiinţific în MDENC şi DEX’963, ceea ce ar susţine
respectarea acestei condiţii terminologice.

f. Analiza corpusului pe baza M.GEOL.XI a pus în evidenţă existenţa unor contexte specializate stricte de
tipul sintagmelor care funcţionează ca termeni precis definiţi, specifici pentru terminologia mineralogică.

Unii termeni din domeniul mineralogiei manifestă preferinţe contextuale care ar putea fi sistematizate astfel:

1. sintagmă alcătuită dintr-un nume de mineral + indicaţie spaţială: topaz oriental; ametist oriental.

2. sintagme formate din termeni aparţinând domeniului mineralogic: sulf monoclinic, sulf rombic; feldspat
potasic, feldspat sodic, feldspat calcic; azbest crisotilic (sintagmă care, în M. GEOL. XI, este însoţită de
indicaţii etimologice – crisos = aur; tilos = fibră). În acest caz poate fi vorba despre o metaforă epistemologică,
denumirea fiind dată unei varietăţi de SERPENTINĂ asemănătoare la aspect (pe baza trăsăturii "fibros") cu
azbestul (dar diferită chimic şi mineralogic de mineralul azbest).

3. unele sinonime ale termenilor mineralogici sunt redate prin sintagme metaforice formate din cuvinte ale
lexicului comun: rugină a pământului/ rugina pământului pentru LIMONIT.

4. o sintagmă des folosită în limba comună (datorită funcţionalităţii extralingvistice a referentului) este
folosită ca sinonim pentru un termen mineralogic SARE DE BUCĂTĂRIE pentru HALIT.

Termenul ştiinţific HALIT intră în relaţie de sinonimie şi cu o altă sintagmă: SARE GEMĂ, care este folosită
în limba comună cu o frecvenţă mare (dar, credem, inferioară celei cu care este folosită sintagma SARE DE
BUCĂTĂRIE sau SARE, prin trunchiere, ca efect al tendinţei mai generale spre economie lingvistică).
5. unele sintagme desemnează termeni folosiţi tot cu statutul de termen de specialitate şi în alte domenii
ştiinţifice – SPAT DE ISLANDA (în mineralogie, în industria optică).

6. unele aspecte extralingvistice impun semnalarea unor sintagme folosite în limba comună, şi în tehnică etc.
Deşi nu dispunem de date statistice de frecvenţă a termenilor, se pare că PIATRĂ DE VAR este mai frecvent
folosit în limba comună decât sinonimul său ştiinţific CALCAR.

Explicaţia din manual – CALCIT. Agregatul cristalin este de fapt o rocă, numită calcar sau piatră de var–
stabileşte o relaţie de sinonimie doar între termenii CALCAR şi PIATRĂ DE VAR, sinonimie care priveşte
domeniul petrogenetic şi nu cel mineralogic. (Relaţia dintre termenul CALCIT care desemnează un mineral şi
CALCAR, termen atribuit unei roci este de incluziune logică – roca include/este alcătuită din mineral).

1Principiul armonizării şi unificării terminologiei mineralogice, adoptat de C.N.M.M.N. – I.M.A. (“Comisia pentru minerale noi şi
denumiri de minerale”/ Comission on New Minerals and Mineral Names/ pe lângă Asociaţia Mineralogică Internaţională) îşi propune
“impunerea terminaţiei în -it” (ite, în engleză, franceză) – (Mineralogie, p.17).

2Tratatele de mineralogie definesc mineralele drept “substanţe anorganice formate pe cale naturală care au compoziţie chimică definită şi
sunt cristalizate omogen” (Mineralogie, p.13, subl.ns.)

3Mulţi termeni au definiţii identice în MDENC şi în DEX’96 ca efect al intertextualităţii dicţionarelor APATIT; ANHIDRIT etc.).