Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă

• Îndeplineşte funcţia complementului circumstanţial corespunzător arătând o împrejurare care deşi ar

fi fost de aşteptat să împiedice realizarea acţiunii din regentă, nu o împiedică.
• Împrejurarea piedică poate avea caracter real sau ipotetic (nesigur)
• Regentul propoziţiilor concesive este un verb sau locuţiune verbală, un adjectiv dar concesiva se
referă în general la întregul enunţ al propoziţiei regente.
• Concesiva poate fi introdusă prin:
I. Joncţiune:
o Conjuncţiile subordonatoare: deşi, de, dacă, să, că şi locuţiunile conjuncţionale măcar
că, măcar să, măcar de, cu toate că, chit că, fără (ca) să
Ex.: Să fi dat mii de lei nu găsea fir de mac printre nisip.
Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreu.
Fierul că-i fier şi încă rugineşte.
o Adverbe nehotărâte: oricât (de), oricum.
Ex.: Oricît se sucea şi se învîrtea, tot la ale mele ajungea.
o Pronume nehotărîte sau adjective pronominale nehotărâte: orice, oricare, oricît, oricîţi,
oricîte, oricîtă
Ex.: Oricare ar fi sfîrşitul luptei
Să stai luptînd că eşti dator.
II. Juxtapunere:
Ex.: Întîmple-se (chiar dacă) orice, eu nu mă amestec
Topice:
Locul concesivei este de obicei, înaintea regentei. Plasând-o după regentă, vorbitorul subliniază
regenta.
Punctuaţia:
Indiferent de poziţie, propoziţia concesivă se izolează în frază, se desparte prin virgulă de
regentă.