• Îndeplineşte funcţia complementului circumstanţial corespunzător arătând o împrejurare care deşi ar
fi fost de aşteptat să împiedice realizarea acţiunii din regentă, nu o împiedică. • Împrejurarea piedică poate avea caracter real sau ipotetic (nesigur) • Regentul propoziţiilor concesive este un verb sau locuţiune verbală, un adjectiv dar concesiva se referă în general la întregul enunţ al propoziţiei regente. • Concesiva poate fi introdusă prin: I. Joncţiune: o Conjuncţiile subordonatoare: deşi, de, dacă, să, că şi locuţiunile conjuncţionale măcar că, măcar să, măcar de, cu toate că, chit că, fără (ca) să Ex.: Să fi dat mii de lei nu găsea fir de mac printre nisip. Dacă voi nu mă vreţi eu vă vreu. Fierul că-i fier şi încă rugineşte. o Adverbe nehotărâte: oricât (de), oricum. Ex.: Oricît se sucea şi se învîrtea, tot la ale mele ajungea. o Pronume nehotărîte sau adjective pronominale nehotărâte: orice, oricare, oricît, oricîţi, oricîte, oricîtă Ex.: Oricare ar fi sfîrşitul luptei Să stai luptînd că eşti dator. II. Juxtapunere: Ex.: Întîmple-se (chiar dacă) orice, eu nu mă amestec Topice: Locul concesivei este de obicei, înaintea regentei. Plasând-o după regentă, vorbitorul subliniază regenta. Punctuaţia: Indiferent de poziţie, propoziţia concesivă se izolează în frază, se desparte prin virgulă de regentă.