Medicina arhaica

Medicina a aparut odata cu societatea umana din necesitatea pastrarii fortei de munca, necesitatea ngrijirii nou-nascutului si a gravidei, necesitatea combaterii dureri i. Exista 3 izvoare principale: - paleopatologia - arheologia medico-istorica - etnoiatria

Paleopatologia = patologia veche, studiaza urme ale proceselor de vindecare si procese patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace mod erne de investigare. Arheologia medico-istorica = cerceteaza obiecte ce au legatura cu igiena si pra ctica medicala, instrumentarul medical, obiectele magice etc. Etnoiatria = studiaza conceptele si practicile medicale ale unor populatii afla te in prezent pe treptele inferioare ale dezvoltarii sociale (triburi din Amazonia, Australia, Po linezia).

Medicina populara = medicina unor populatii agrare, care are la baza conceptia primitiva asupra bolii, este intens contaminata de medicina culta.

Boala a preexistat aparitiei omului pe Pamnt: exista animale cu mbolnaviri de dif erite tipuri. Actiunea de vindecare a existat nainte de aparitia omului. Exista o filogeneza a activitatii vindecatoare. Se remarca o deosebire esential a ntre actiunile vindecatoare din lumea biologica si cele din medicina umana. Cele din prima cate gorie sunt instinctive, fiziologice n timp ce actiunile medicinei umane se bazeaza pe constiinta, gndire, strategie.

Paleopatologia ne arata bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele mai multe exista si astazi (cele osoase). S-au evidentiat leziuni de tip reumatismal, de tip osteomielitic, leziuni osoase tuberculoase,

luetice, leziuni de tumori osoase (osteosarcoame).

Demografia istorica. Durata medie de viata a omului primitiv era de 20-21 ani l a nceputul neoliticului, fapt demonstrat de o statistica pe 187 de schelete descoperite, di ntre care 50% prezentau semne de mortalitate infantila, semn al fragilitatii omului primitiv. Unele procese de vindecare ofera date despre practicile vindecatoare primitive: fracturile si alte leziuni traumatice sunt bine tratate, demonstrnd aplicarea corecta a tratamentulu i conservator. In ceea ce priveste trepanatiile craniene, n Europa s-au descoperit aprox. 800 c ranii cu orificii temporale (18 n Romnia). Topografia sinusurilor venoase este respectata si exista semne ca unii bolnavi au supravietuit interventiei. Majoritatea erau operatii magice , dar n unele cazuri era vorba de operatii cu efect terapeutic real. Trepanatiile se efectuau cu lame de silex/oxi dian (piatra vulcanica), obiecte de bronz, fier (in cazul decesului in timpul operatiei, cadavrele erau ng ropate impreuna cu instrumentele cu care s-a operat). Conceptia medicala era una animista, demoniaca, boala fiind vazuta ca o parazit are a organismului de catre un demon. Tratamentul bolii era realizat de catre vindecat orii triburilor primitive, care reuseau eliminarea demonilor cauzatori de boala. In pestera Les trois frres es te reprezentat primul medic, efectund un dans ritual (paleolitic). Terapia=amestec de elemente magico-religioase cu elemente de vindecare empirice . Strategiile de vindecare difera n functie de etiologie: incantatii, nselarea spir itului malefic etc. Nu exista etica si deontologie n practica medicala, vindecatorul e doar mediator, nu si asuma raspunderea actului vindecarii (aceasta apare odata cu medicina hipocratica . medicina stiin tifica). Partea magica era ajutata si de obiectele magice: amulete (fragmente de os, din ti de animal, pietre semipretioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate n scop profilact ic, talismane (cu anumite semnificatii), tatuaje, masti etc. Omul primitiv era mereu n cautarea hranei. Odata cu aparitia surplusului de prod use, apare si primul medic, un pas catre civilizarea societatii. Acum 5000 ani, n lume, diferite populatii reusesc sa realizeze primele societati urbane din istorie.

Medicina in Mesopotamia antica (Asiro-Babilonia)

Prima civilizatie urbana cunoscuta este cea sumeriana, n sudul Mesopotamiei (agr icultura, irigatii, tehnologii de constructie, prima scriere-cuneiforma). Medicina sumeria na este una de tip sacerdotal, religios; exista zeitati cu atribute medicale (Ninisina-zeita medici nei, Gula-marea zeita a oamenilor cu parul negru). Actul vindecarii consta n interpretarea de catre medic ul-preot a viselor sau a anumitor simptome. Fenomenele sociale, ca si evolutia bolilor, sunt puse pe seam a astrelor. Prognosticul bolilor se facea prin divinatie. Organoscopia = studiul anatomiei organelor animalelor sacrificate la templu, in special a ficatului de miel (! si la etrusci, populatie migrata din Mesopotamia, exista o divizatie prin hepatoscopie). Existau si alte metode de divizatie. Herodot, n cartea a II-a, spune ca babilonienii nu au avut medici, medicina. Cer cetarile moderne au infirmat aceasta teza. S-a descoperit o tableta de lut sumeriana (cel mai vec hi document medical, scris de un medic la 2200 BC, descifrat n 1953), n care exista date specifice referitoar e la medicamente si forme medicamentoase destinate bolnavilor (medicina empirica). De exemplu sunt m entionate ceapa, usturoiul, smochine, curmale, pere, brad, pielea de sarpe, uleiul de peste, oua, lapte, sarea de mare. Formele medicamentoase erau pentru uz extern si intern (substanta activa+vehicul , unguente, mixturi). Nu exista date despre boli si dozele administrate, datorita caracterului secret pe care l aveau cunostintele medicale. La Ninive, tot n tablete de lut, exista date referitoare la 250 plante medicinal e, 180 medicamente de origine animala si medicamente de origine minerala (au fost identificate prin traducerea tabletelor aflate acum la British Museum). In codul de legi al lui Hammurabi (primul cod de legi cunoscut, scris la aprox. 1750 BC), exista 9 articole referitoare la practica medicala, la cea a chirurgiei; unde sunt mentio nate recompense si pedepse n functie de clasa sociala a medicului si pacientului. Referirea este nsa limitata la anumite practici. Nu exista etica sau deontologie medicala.

Medicina n Egiptul faraonic

..pna la cucerirea de catre macedoneni n 330 BC ..exista o continuitate n ciuda succesiunii de dinastii ..deja vorbim despre o cultura si civilizatie urbana, egiptenii cunosc diferite tehnologii de constructie, de irigatii ..religie politeista, n care n general zeii sunt personificari ale elementelor nat urale, cu multiple ierarhizari si specializari ..exista o medicina sacerdotala, religioasa si una laica ..zeul suprem, Amon Ra, era si zeu vindecator ..exista o triada importanta de zei: ..Isis (zeita naturii), patrona cunostintele legate de plantele medicinale, dar si de formulele magice vindecatoare ..Osiris (zeul Nilului), este zeul ntineririi, al refacerii fortelor naturii si a omului ..Horus (fiul lor), cu multe atribute vindecatoare, n special n convalescenta ..practicienii medicinei, preotii medici, apartin teocratilor ..prin sanctificarea unui medic si arhitect celebru (Im Hotep), din dinastia I ( Regatul Vechi), acesta devine principalul zeu al medicinei. In Memphis exista un templu nchinat lui.

In studiul medicinei Egiptului faraonic, ne bazam pe 3 izvoare: 1. papirusurile medicale egiptene (8 papirusuri referitoare la medicina, dintre care 4 mai importante. Sunt descrise n jur de 900 medicamente si 48 operatii chirurgicale) 2. paleopatologie (mumiile egiptene) 3. iconografie (basoreliefuri, picturi, obiecte)

1. Papirusurile medicale

..papirusul Ebers - a crezut ca apartine celor 6 scrieri ermetice medicale din cele 42 ermetice ca re au fost anuntate de Clement Flavius - e datat 1555 BC, tradus complet n 1930 (Grapow) - de dimensiuni mari (20 m lungime, 108 paragrafe) - se refera n special la bolile interne - arsenalul terapeutic este superior asiro-babilonienilor (plante cu efect terap eutic, medicamente de origine animala - mierea, ceara, oua, lapte, peste, ulei de peste , nceputul utilizarii organelor - ficat, rinichi; metale si pietre pretioase, metal oizi, carbunele animal) - este descrisa prima metoda de anestezie locala (piatra memfitica presarata pe rana+otet . refrigeratie locala) - forme medicamentoase: unguente, mixturi, pilule, comprimate, fumigatii, emplas tre, inhalatii, infuzii, decocturi. - ! fumigatia cu cannabis indica la geto-daci (Herodot)

..papirusul Schmidt - este anterior ca timp (1800 BC) - de dimensiuni mai mici (5 m), se refera la chirurgie - contine 48 cazuri chirurgicale, printre care fracturi, luxatii, circumcizie, p lagi (! luxatia ATM este tratata la fel ca astazi) - este structurat astfel nct sa descrie afectiunile de la vertex n jos, cu observat ii clinice foarte riguroase

- ! observatiile empirice si rationamentul anticipeaza gndirea hipocratica - pe verso: practici religioase si o metoda de transformare a unui batrn ntr-un tna r de 20 ani.

..papirusul Flinders-Petri (Kahun) - datat 2200-2100 BC - 279 rnduri despre obstetrica, ginecologie, urologie, flebologie etc.

..papirusul Broughs (papirusul de la Berlin) - se refera la obstetrica si pediatrie

..papirusul de la Londra - cel mai vechi, neimportant

2. Studii de paleopatologie

Studiile de astazi efectuate cu ajutorul RMN asupra mumiilor egiptene demonstre aza cu precizie existenta anumitor boli osoase, parazitare etc.

3. Iconografie

- basoreliefuri, picturi . unele arata existenta unor boli ce altfel nu am sti c a ar fi existat n vechiul Egipt. - un portar din Memphis cu poliomielita - un individ cu TBC vertebrala (. gibozitate) - diverse scene de chirurgie (circumcizia . operatie rituala la toate popoarele semitice).

Remarcam conceptia pneumatista (n centrul vindecarii sta respiratia), in timp ce la asirobabilonieni era ficatul. Au fost foarte aproape de descoperirea circulatiei sangvine (relatia dintre puls si posibilitatea ca sngele sa curga prin organe). ! La 1300, un medic arab (Ibn an Nafis) va descoperi mica circulatie.

Medicina n India Antica

Contemporana cu egiptenii si sumerienii (aprox. 3000 BC), civilizatia protoindi ana a fost o civilizatie urbana, localizata n valea Indului. Orasele erau construite prin plan ificare urbana, cu case cu 12 etaje, baie proprie, sistem de canalizare, strazi perpendiculare pavate, ornam entate cu statui n pozitii ascete. In valea Indului si Gangelui exista o populatie de origine indo-europeana - ari enii ( stapn, nobil n sanscrita) - ce au ajuns relativ trziu (1500 BC). Indienii vechi (hindusii) nu a u pastrat scrierile proprii. Hindusii foloseau arme de fier si au reusit domesticirea animalelor, inclusiv a calului. Se ntlnesc si astazi forme de cultura indiana cu origine n vechea antichitate.

Se disting 3 etape ale medicinei indice: 1. etapa vedica (1500-800 BC) 2. etapa brahmanica (800 BC - 977 AD) 3. perioada mongolica, islamica

1. Etapa vedica

- cultura bazata pe religia indiana primitiva - perioada cu traduceri orale, literatura cu mituri, observatii despre natura, t oate fixate n 4 scrieri: ..Rig Veda ..Atava Veda ..Ayur Veda ..Sama Veda - ! Sunt primii care folosesc o scriere alfabetica - nu mai avem versiunea lor originala, ci doar traduceri si prelucrari tardive (veda=cunostinte)

In Rig Veda se vorbeste despre medicul triburilor ( nteleptul medicilor ). Nu aveau t emple dedicate zeilor vindecatori, fiind nca nomazi. Se remarca asemanarile cu tracii s i geto-dacii (sihastrii carturari). In Atava Veda este descrisa pentru prima oara malaria, alaturi de ciuma, variola , holera, epilepsie, delirium tremens, reumatism, guta. Tratamentele propuse se bazeaza pe plante medicinale. ( soma trata aproape orice afectiune).

In Ayur Veda se regaseste ntreaga literatura medicala a vechii Indii. Dintre cunostintele hinduse amintim tratamentul muscaturilor de sarpe, al fract urilor si luxatiilor, al bolilor oculare precum si folosirea protezelor oculare si a celor pentru membre. Odata cu asezarea nomazilor, vorbim despre a 2-a etapa.

2. Etapa brahmanica

Medicina este sacerdotala, bazata pe urmatoarele principii: Intreaga natura (macro si micro-cosmos) este creatia lui Brahma, zeul suprem, i zvor de energie magica, ce strabate toate elementele cu aceasta energie. Lumea e formata din 5 e lemente si este guvernata de 5 forte. Ideea centrala a religiei brahmanice este aceea a transmut atiei si rencarnarii, fiecare fiinta se afla ntr-o perpetua transformare (se naste, traieste si moare p entru a se reincarna si a reincepe ciclul). Societatea este foarte strict ierarhizata, n 5 caste: 2 de conducatori militari si religiosi (medic!), profesiuni libere, mestesugari si paria (sclavi). Zeul medicinei este reprezentat de Ateyor, caruia Brahma insusi i-a destainuit toate cunostintele legate de boli. Exista doua scoli medicale, la Taxilia si Benares. Neexistnd tiparul, cunostinte le se raspndeau prin manuscrise, care erau rare, de aceea autorii le redactau in versuri. Exista nsa 2 carti medicale fundamentale: Charaka Samita si Susruta Samita.

Charaka Samita este rezultatul muncii scolii de la Taxilia, cuprinznd secretele dezvaluite de zei oamenilor (BrahmaAteyor om), cuprinde 8 lectii + 1 rezumat, n versuri pentru fiec are capitol. Sunt prezente cunostinte de medicina interna (boli si tratamente), metode de relaxare Yoga, transpuse n plan medical. Se considera ca n timpul vietii omul foloseste doar o mica parte din pos ibilitatile psihice si fizice, dar prin asceza si exercitii alese si urmate dupa anumite reguli, se poate ajung e pna la suspendarea totala a laturii fizice, inclusiv controlul metabolic.

Susruta Samisa este produsul scolii din Benares, fiind o vasta enciclopedie med icala, din 2 parti, una referitoare la anatomie, fiziologie, medicamente, boli; iar cealalta la chir urgie. Nu erau permise disectii pe cadavre umane, dar se eludau interdictiile religioa se prin asezarea cadavrelor ntr-un cos de nuiele pe cursul unui ru, timp de 4-6 zile, nu atingeau c adavrul, observau descompunerea, reusind sa descrie existenta a 200 oase, 300 muschi si 70 tuburi . Chirurgia foarte bine tratata, ramura a medicinei cel putin egala cu medicina i nterna, cea mai importanta ramura a medicinei ( cea mai nobila si eficienta ramura a medicinei ). Medicul care nu practica si operatii chirurgicale este ca o pasare cu o singura aripa . Cea mai importanta operatie era plastia nazala. Alte operatii: extragerea de calculi din vezica urinara, operatia de cataracta, folosirea protezelor, chiar oculare. Mai sunt prezentate elemente de asepsie si antisepsie, de sutura a plagilor abd ominale (! cu ajutorul furnicilor negre). Plantele erau folosite pe scara larga, de exemplu Ro wulfia carpentina n hipotensiune arteriala, psihiatrie (antidepresiv) - remediul oamenilor tristi . Budismul a fost introdus de un rajah (Buddha), care a decis sa se izoleze de lu mea agitata, a mers ntr-un pustiu, apoi dupa mai multi ani, a dezvoltat o noua conceptie asupra lumii si vietii, alatuiri de noi tehnici Yoga. Mai trziu aceasta conceptie a capatat atribute de religie. Mana stirile budiste aveau camere speciale pentru ngrijirea bolnavilor. Locul de nastere al civilizatiei hinduse a fost ocupat de trupele musulmane, fi ind reprezentat de actualul Pakistan. Vorbim astfel de un spatiu de interferenta ntre traditiile tibetane, medicina ch ineza, brahmanica si cea budista.

Medicina chineza

Inca din urma cu 5000 ani, n vaile fluviilor Huang He si Yang Tze, a aparut o ci vilizatie urbana, cu o scriere ideografica, de aproximativ 3200 caractere (astazi . aprox.150). Nu s-au pastrat dect pe oase, carapace de broasca testoasa. Unii autori o studiaza la Evul Mediu. Chinezii atribuie toate descoperirile efectuate de-a lungul timpului unor mparat i legendari (Fu Xi, Huang Ti, Che Hong)

1. Fu Xi - cele referitoare la vnat, pescuit

2. Huang Ti - stapnirea pamntului (agricultura, cresterea animalelor), - aparitia drumurilor, trgurilor - medicina, farmacologie. Se spune ca ar fi ncercat pe propriul corp toate plante le de pe teritoriul chinez, mpartindu-le n plante alimentare, otravitoare (cca.70) si medic inale, cu indicatii precise. (e.g.:Efedra Sinica, utilizata n afectiuni astmatice) - acupunctura, ignipunctura

3. Che Hong - aparitia mestesugurilor, a metalurgiei - prima scriere medicala din China ( Cartea schimbarilor ), scrisa sub forma de dial og ntre medicul curtii imperiale si mparatul respectiv.

Acupunctura a aparut dupa observatii ntmplatoare. La nceput a fost practicata cu a ce din piatra (neolitic), apoi din metale ( misterioasele ace galbene ). Energia vitala este distr ibuita pe 14 meridiane (12 prinicipale si 2 secundare), cu 365 puncte de acupunctura. Exista totusi unele basoreliefuri ce sugereaza originea extraterestra a acupunc turii. In China chirurgia era interzisa, singurele operatii practicate fiind castrarea eunucilor si corectarea deformarii piciorului. La curtea imperiala exista un singur chirurg.

Taoismul (Daoismul), filozofia chineza contemporana cu budismul si filozofia pr esocratica,

considera lumea alcatuita din 5 elemente principale (lemn, metal, pamnt, apa, foc ), care trec una n alta sub influenta Yin si Yang, doua forte care nu se exclud, nu sunt complementare, ci se includ una pe alta. Yang reprezinta forta activa, pozitiva, masculina; iar Yin forta pasiva, negativ a, feminina. Starea de sanatate reprezinta o stare de echilibru al energiei, condusa de Yin si Yang dea lungul meridianelor. Boala este consecinta unui dezechilibru, remediul fiind obtinut prin acupunctura si ignipunctura, n scopul redirijarii energiei vitale. In Europa, primul care a folosit ace de acupunctura chinezesti a fost dr. L.Ber lioz (tatal lui Hector Berlioz), n sec. XIX. In 1825, Cloquet uitilizeaza si el acupunctura n studiile sa le. Totusi, nemeietorul acupuncturii europene (1927) este considerat Sauliers du Mor raine (primul sinolog important), care a tradus n franceza tratatele clasice ale medicinei chin eze (1000 AD).

Teoria pulsului (din tratatul de teoria pulsului, datat n jurul 1000 AD, tradus tot de Morraine). Pulsul era singura metoda de examinare a unui bolnav. Pulsul se palpeaza n 18 locuri diferite, fiecare palpare fiind superficiala, med ie si profunda; nainte si dupa efort. In functie de mai multe criterii (vrsta, sex, anotimp etc.), sunt descrise 200 t ipuri diferite de puls, dintre care 26 prevestesc moartea. S-au descoperit figurine din vechea China cu semne de locuri unde pot aparea boli. Chinezii sunt primii care au introdus o metoda de profilaxie a variolei (variol izarea preventiva). Recoltau dintr-o pustula variola umana, o uscau n timp pentru a diminua virulenta , apoi era triturata si suflata printr-un tub de bambus pe narina copiilor. Acestia faceau o forma usoar a si ramneau imunizati. Prima carte despre variola a fost scrisa tot de chinezi, n 1001 AD. In Romnia a fost introdusa de un medic grec, primele inoculari stiintifice au fo st realizate la 1714 de Iacob Pylarino, medicul personal al lui {erban Cantacuzino si Constantin Brnco veanu. Vaccinarea antivariolica, introdusa n 1796, se bazeaza pe un alt principiu si anume imunizar ea ncrucisata ntre virusul variolei umane si virusul vaccinei.

Medicina greco-romana

1. Medicina n Grecia Antica (elena propriu-zisa) 2. Medicina elenistica (dupa destramarea imperiului lui Alexandru cel Mare) 3. Medicina romana

Medicina n Grecia Antica

- este tot de tip religios, sacerdotal. Zeul vindecator: Asclepios - momentul de apogeu l reprezinta secolul de aur al lui Pericle (sec. V-IV BC)

- n Grecia a aparut primul set de observatii medicale bazate pe observatii si rat ionament: sistemul hipocratic

Inca din sec. VI BC, odata cu transformarile sociale, au aparut noi mestesuguri , n care sunt implicati oameni liberi ( demos ), acestia devin mai bogati, fapt ce duce la un conf lict politic ntre aristocratie si demos. Cei din urma ies victoriosi, ceea ce duce la ntemeierea pr imelor state democratice din lume. Incepe astfel si laicizarea medicinei. La nceput apare periodeutul, medicul calator, care se aseza pentru o anumita per oada de timp n cetate, dadea ngrijirile necesare, apoi se muta n alta si tot asa. Apoi acestia ajung sa se stabileasca n constructii speciale din cadrul polisuril or. Cele mai importante scoli laice sunt cele din Kos si Knidos. {coala din Kos priveste orga nismul ca o unitate structural-functionala, n continua legatura cu mediul extern. Boala era vazuta ca o afectare generala a organismului n totalitate (organismul era considerat ca fiind alcatuit din umoril ichide fundamentale). Terapia este naturista (Hipocrate este cel mai de seama reprezentant al scolii de la Kos). Exista ideea de har, de talent, caci daca ai un har, poti sa practici medicina, daca ace sta lipseste, totul este zadarnic .

{coala din Knidos se bazeaza pe gndirea analitica, prefera sa studieze organismul pe parti distincte, sa considere ca partea solida este esentiala, nu cea lichida, umorala . Tratamentul este simptomatic, numarul de medicamente prescrise este mare, cu o tendinta deci spre polipragmatism.

Hipocrate - exponent al scolii din Kos - nu este demonstrat faptul ca a scris toate cele 62 scrieri ale atice - Platon l mentioneaza n Dialoguri ca cel mai mare medic grec colectiei hipocr

- Soranus i scrie biografia la 200 ani de la moarte (n care se demonstreaza descen denta directa din Asclepios - 18 generatii; si unde se aminteste ca att tatal, ct si bun icul lui Hipocrate au fost de asemenea medici. Devenit terapeut, calatoreste pentru a-si n susi meseria, apoi se ntoarce n Kos. Ginerele sau Polib face o sinteza a hipocratismulu i.) - cele 62 lucrari sunt foarte diferite, ca subiect, ntindere si nivel de prezenta re - 5 lucrari de etica si deontologie medicala (sistem de reguli, valori, percepte asupra relatiei dintre medic si societate / pacient / alti medici). Colectia include scrieri ale unor medici apartinnd diferitelor scoli din Grecia Antica. - lucrari de patologie generala (aer, apa, epidemii, despre bolile omului etc.)

- ! prima lucrare de patologie speciala se refera la epilepsie ( Boala sfnta ) - lucrari de oftalmologie, pediatrie, obstetrica, ginecologie - nu existau titluri si se denumeau cu primele cuvinte

Medicina si chirurgia formau un tot (acest lucru rezulta din lucrarile de chiru rgie), dar totusi chirurgia era apanajul unor categorii de mestesugari, neconsiderati medici. Dint re lucrari amintim cele despre fracturi, luxatii, articulatii dar si cea referitoare la litotomia pentru ndepartarea calculilor vezicali. Disectiile pe cadavre erau interzise si totusi n ciuda slabelor cunostinte de an atomie, s-au scris lucrari despre inima , despre muschi etc.

Aforismele reprezinta o colectie de fraze si sentinte referitoare la experienta c linica a medicului hipocratic. Starea de sanatate (eucrazia) era considerata starea de echilibru cantitativ si calitativ al componentelor organismului. Erau definite 4 lichide - umorile cardinale: ..bila galbena (ficat) ..bila neagra (splina) ..snge (inima) ..mucus, flegma (creier) Starile posibile erau de rece/cald; repectiv uscat/umed. Mentinerea n echilibru se datora unui principiu numit a prin respiratie. neuma , pe care organismul l i

Physis reprezinta o forta naturala a oricarui organism ce se opune bolii, reactio nnd n mod spontan pentru a readuce organismul la functionarea normala, daca ea a fost pert urbata. Observnd deosebirile dintre sanatate si boala, au fost definite tipologic 4 temp eramente , n functie de umoarea care este predominanta: ..coleric (predomina bila galbena) ..melancolic (predomina bila neagra) ..sanghin (predomina sngele) ..flegmatic (predomina flegma)

Starea de boala (discrazia) era definita ca un dezechilibru ntre umori, produs p rin influenta unor factori etiologici (sunt incriminati n special factorii negativi din mediul exter n). ! Unui medic i este recomandat ca atunci cnd se duce ntr-o zona, sa evalueze diferiti parametrii meteo rologici. Alti factori considerati patogeni sunt obiceiurile sau pozitiile vicioase, modurile de ilumin are a locuintelor etc. In ceea ce priveste bolile infecto-contagioase, acestea sunt aduse de miasme mor bide (substante toxice emanate din balti cu ape stagnante si apoi aduse de vnturi). Nu exista nici o incriminare a factorilor supranaturali, nici chiar n cazul bolii sfinte (epilepsia); cauza este considerata la fel de naturala, doar ca nu era inca descoperita.

Investigatia bolnavului scoate n evidenta extraordinarul simt de observatie al au torilor hipocratici.

Exista bolnavi, nu boli; se remarca efortul depus pentru individualizarea fiecar ui caz. 1. reconstituirea evolutiei bolii, de la debut pna la momentul prezentarii 2. descrierea starii prezente dupa examinari succesive 3. formularea unei ipoteze despre evolutia de viitor a bolii - teoria zilelor critice

Terapeutica hipocratica cuprindea elemente de psihoterapie, dietetica, exerciti i fizice, terapie medicamentoasa (n limite naturiste), dar cu eliminarea medicamentelor vegetale fa ra eficienta - medicina oamenilor sanatosi - lucrare pentru ntarirea sanatatii (medicina de pale stra) Relativa pasivitate a medicului hipocratic si gaseste explicatia n credinta n capa citatea physisului de a actiona n mod spontan pentru refacerea organismului si de abia dupa aceea medicul ar trebui sa intervina. Marele cstig al medicinei hipocratice este metoda observatiei rationate. Pna la H ipocrate, cele doua directii pe care se mergea erau: - metodele mitomagice - metodele empirice, fara o analiza n prealabil. Acestea din urma au fost mbunatatite radical de Hipocrate.

Medicina elenistica

In Alexandria exista o scoala de medicina cu noutati fata de Grecia si Orient. Pentru prima oara au fost permise oficial disectiile pe cadavre umane (pna la cucerirea romana).

Chirurgia era cea mai avansata din antichitate (pentru hemostaza se foloseau li gaturile vasculare). In general era urmata linia scolii din Knidos, cu tendinta spre stud iul anatomo-patologic. Exponenti: Herofil (anatomist, ginecolog, internist) si Erasistrat (fiziolog,ch irurg). - fac diferenta ntre creier si cerebel - studiaza nervii spinali, cranieni; ochiul, retina

Herofil . elev al scolii din Kos (doctrina pe baza umorala) Erasistrat . doctrina solidista, - sectioneaza maduva spinarii, - a cercetat circulatia sangvina - descopera ligatura vasculara, masa chirurgicala si alte 100 de instrumente noi (apoi au fost interzise)

Medicina n Roma Antica

- dominata de medicii greci (primii medici greci au fost primiti cu ostilitate) - a nceput prin a fi religioasa (temple n cinstea lui Esculap, chiar si n Dacia, la Apullum) ! La Piacenza s-a descoperit un ficat de bronz cu lobulatie completa (animal)

{coala metodicilor Asclepiade, adept al teoriei solidiste, dezvoltate de el n asociere cu teoria at omica (Leucip & Democrit). Exista 2 stari de boala: - porii se dilata si atomii evolueaza - ngustarea porilor cu mpiedicarea miscarii atomice ! Au introdus diferite medicamente, cu actiune vasodilatatoare sau vasoconstrict oare.

Metodicii considera ca trebuie intervenit imediat si nu sa se astepte forta nat

urala vindecatoare (combatere a lui Hipocrate).

..Celsius a lasat o enciclopedie vasta, despre toate cunostintele din acea vreme ..Plinus cel Batrn prezinta informatii complexe despre plante medicinale ..Rufus din Efes . psihiatrie ..Soranus . pediatru, obstetrician ..Dioscoride din Padania a scris un tratat de farmacologie (se refera si la 26 p lante dacice!) ..Galen este, alaturi de Hipocrate, cel mai mare medic din antichitate - a nvatat la Alexandria - un timp a fost medic de gladiatori - devine apoi medicul mparatului - este autorul primei anatomii complete a corpului uman, n conditiile n care n cont inuare nu erau permise disectiile umane, bazndu-se mai mult pe extrapolarea datelor de la a nimale (disectii, vivisectii) - cea mai mare greseala a sa a fost conceptia asupra circulatiei sngelui ( dute-vin o si se amesteca n inima ) - tratatul sau a devenit o - a ramas tehnica galenica opera crestina , deci nu a putut fi criticata de pregatire a medicamentelor sanitari militari .

- ! Pentru fiecare legiune exista o categorie de

Medicina n Evul Mediu

1. Medicina bizantina 2. Medicina n califatele arabe medievale 3. Medicina n Europa medievala 4. Medicina n Renastere

Medicina bizantina

- n Imperiul Roman de rasarit, cu capitala la Bizant (apoi Constantinopol) - despre medicina bizantina s-a scris putin - au dezvoltat o noua organizare medicala.

Oribazius (sec. IV BC) este autorul unei enciclopedii cu un continut extrem de vast, lucrare n care conspecteaza si ierarhizeaza toata literatura medicala greco-romana de pna a tunci (sunt aprox. 70 volume). Oribazius consemneaza si de unde a luat fragmentele, desi n acele timpur i nu se obisnuia acest lucru. A doua lucrare a sa se intituleaza Synopsis si este un tratat medical cu scop did actic, structurat n 3 volume, o sinteza a medicinei antice, completata cu cazuri clinice si sinteze proprii, o carte de educatie pentru sanatate destinata calatorilor etc. Actius din Amida a scris un tratat de medicina n 4 volume, n care vorbeste si des pre difterie si unele medicamente noi din India. Alexandru din Trales . 12 volume (n ntregime original) Pavel din Egina (sec. VII) - a fost cel mai mare chirurg al Bizantului - a folosit bisturiul, metode chirurgicale noi - lucrari despre tumorile maligne, cancerul de sn, hemoroizi Antilos, contemporan cu Oribazius, este autorul unei lucrari de chirurgie despr e tratamentul anevrismelor arteriale. Nicolas Mepis . mare farmacolog & practician

In anul 325 la Niceea, la primul sinod, biserica crestina s-a decis sa preia gr ija ngrijirilor medicale umane. S-au nchis templele dedicate zeilor vindecatori, deschizndu-se institutii d e caritate crestina, pe specialitati si tipuri de boli. ! Primul spital . la 370, n timpul lui Vasile cel Mare.

Medicina n califatele arabe

Se disting 3 perioade in evolutia culturii si civilizatiei arabe medievale: 1. etapa de asimilare (mijlocul sec. VII - sfrsitul sec. IX) - este o perioada a traducerilor - sunt traduse principalele opere din cultura greco-romana si orientala 2. perioada de inflorire (sec. X-XI) 3. perioada de declin (dupa 1100)

n etapa de asimilare, mai ales la Bagdad, dar si la Damasc (initial), apoi la Cai ro; se realizeaza o veritabila scoala de traduceri in limba araba a lui Hipocrate, Oribazius, Galen, Dioscoride. Traditia bizantina a spitalului (intemeiat de Vasile cel Mare - 370) a fost prel uata, cel mai celebru fiind spitalul din Bagdad. Cei mai multi medici erau crestini, dar numele cresti ne nu s-au pastrat, arabii dndu-le nume noi. Medicul lui Mahomed a fost un nestorian (Nestor . fost p atriarh al Constantinopolului, declarat eretic si refugiat in Iran, la Edessa. Majoritatea insotitorilor acestuia erau medici, care apoi au intemeiat spitalele din Harada, Pur). ! Arabii au fost primii mari chimisti ai lumii, ducnd la aparitia farmacistului; medicul trebuia sa delege aceasta functie cuiva cu o pregatire specifica, cu responsabilitate moral a si intelectuala, permitnd astfel dedicarea unui timp mai mare activitatii medicale propriu-zise.

Din perioada de inflorire, amintim personalitatea lui Razes (Al Razi), din sec. IX-X, autor de carti medicale, cea mai de seama fiind enciclopedia Contines ( continentul ). Cartea lui Mansur (numele califului) este o lucrare originala, scrisa cu o atitudi ne conservatoare ( daca poti, foloseste dieta si nu medicamente sau daca folosesti medicamente, ale ge unele simple si nu complicate ); nu se admite dect ceea ce se poate deomonstra la patul bolnavului. Lucrarea este

structurata in 10 volume, dintre care volumul VIII, cel referitor la medicina in terna, este considerat o adevarata capodopera, devenit manual si pentru unele universitati europene. Ali Al Bas este autorul unui tratat enciclopedic care se refera la clasici (iera rhizati) si la experienta clinica proprie. Cel mai important ramne insa Avicena, din ale carui lucrari amintim Canonul medici nei (ultima mare sinteza a intregului cmp al medicinei, realizata de o singura persoana; cea mai limpede si clara dintre sintezele Evului Mediu), Poemul medicinei - o colectie de 5 carti, du pa cum urmeaza: 1. se refera la problemele generale :

..anatomia, fiziologia ..igiena si organizarea activitatii medicale ..etica si deontologia ..istoria medicinei 2. medicamentele simple 3. medicina interna 4. chirurgie (inclusiv bolile infectioase eruptive) 5. medicamentele compuse

Avicena (980-1037) era tadjic (un popor nordic), a fost un mare poet, filozof, t eolog; primul mare geograf si geolog, muzician.

n ceea ce priveste Califatul de Apus, cu capitala la Cordoba, o interpretare dife rita a Coranului a permis o mai mare libertate de gndire, astfel ca de multe ori au procedat contrar parerilor lui Avicena. i remarcam pe Averoes, filozof si autor al unui tratat de patologie generala si pe Albu Cazi, contemporan cu Averoes, care a descris otitele si parazitul ce produce ria.

Europa Occidentala

Primele elemente de medicina apar in mnastiri. Odata cu crestinarea popoarelor ge rmanice, ei adopta punctul de vedere crestin al medicinei. Au existat calugari specializati la nivelul medicinei

populare. Prima scoala de medicina propriu-zisa laica din Europa Occidetala este {coala me dicala din Salermo (port in Italia, in apropierea mnastirii Monte Casino - unde calugarul Be nedict a intemeiat primul spital din Occident si un ordin calugaresc pentru asistenta bolnavilor, s pre sfrsitul sec. VIII, inceputul sec. IX). - au fost primii care au acceptat si femei (Trotula a fost medic ginecolog) - volumul Regimul de la Salermo a fost tradus si in romna ( Floarea sanatatii ). Traducerile ce se faceau la Salermo erau din araba Igiena precara a oraselor a permis producerea marilor epidemii al Evului Mediu ( lepra, ciuma, variola, sifilis . cu ipoteza originii americane a acestuia). Au existat insa si asa-numitele epidemii psihice , isterii colective (coreo-mania, cnd ieseau si tremurau la marginea satulu i pna la epuizare, flagelatii colective). Are loc o decadere a chirurgiei, nu erau permise manevre sngernde, pentru ca medic ii erau si preoti. Existau 2 categorii de chirurgi: ..chirurgii de roba lunga (propriu-zisi), care invatau doar anatomie si tehnici chirurgicale ..chirurgii de roba scurta (chirurgi barbieri), care transmiteau deprinderile di n tata in fiu

Primele orase cu facultate de medicina au fost Montpellier (1220), apoi Padova, pentru statul Venetian; si Salermo (adevarata facultate de medicina). Renasterea (sec. XV-XVI) a readus in prim-plan valorile antichitatii. Pe plan la ic se dezvolta doctrina umanista, care considera ca Dumnezeu l-a creat pe om liber si omul treb uie sa aiba demnitate ( Despre demnitatea omului - Pico della Mirandelo). - reforma religioasa, marile descoperiri geografice - progrese in: - anatomie, fiziologie; - patologie, terapeutica - chirurgie

Anatomia Pna atunci, disectiile fusesera interzise, dar odata cu aparitia facultatilor de medicina, au inceput sa se permita (prin bule papale) disectii in scop didactic. Era disecat cte un si ngur cadavru intr-un an universitar. Erau interdictii clare referitoare la comentariile privind opera lu i Galen. Disectiile se faceau in amfiteatre (putea participa oricine), profesorul citea din Galen, iar barbierulchirurg taia (el nu stia latina, adica profu citea degeaba, ca el tot ce stia el taia... :-) ). Andreas Vesalius (Vesal) - belgian, fiu de farmacist, a studiat la Paris (unive rsitatea era de tip Galenic), dar a terminat studiile la Padova, unde a devenit mai trziu profesor de anatomie. Este considerat intemeietorul medicinei moderne. - a pus bazele stiintei disectiei, folosind instrumente speciale - efectua disectii paralele, pe un numar crescut de cadavre (metoda stiintifica de cercetare) - a studiat corelnd structuralul cu functionalul - ! este autorul primului atlas anatomic (6 planse, la Venetia, in 1538) - a denumit cu cte un cuvnt anume diverse formatiuni anatomice, in neolatina - scrie un tratat complet de anatomie (Basel, 1543), cu formatiunile prezetate i n pozitii active. Tot la universitatea din Basel se gaseste un schelet preparat de Vesal - dupa publicarea tratatului se refugiaza la Madrid, unde apare editia a II-a (1 555) - este condamnat ca eretic la moarte prin ardere pe rug, dar pedeapsa este comut ata intro calatorie la Ierusalim (pe drum este mncat de rechini in Marea Mediterana)

n Renastere, si artistii au contribuit la dezvoltarea medicinei, unii au facut ch iar disectii si au realizat planse anatomice (Leonardo da Vinci). - acesta a realizat peste 30 disectii umane, primele cu Marc Antonio de la Torre - face deosebirea intre structurile anatomice la diferite vrste - aplica tehnici de injectare vasculara sau cu ceara topita in cavitati - realizeaza sectiuni la diferite incidente - 30 caiete, tiparite trziu (sfrsitul sec. XIX)

Albrecht Drer a publicat o anatomie artistica, rezultat al cercetarilor la cadavr u. Este autorul unor gravuri anatomice, de larga circulatie (au ajuns si in Transilvania, la Ora dea).

Personalitatea cea mai reprezentativa a patologiei renascentiste este Girolamo F racastoro. - poet de limba neolatina - autorul teoriei sferelor homocentrice in astronomie (contemporan cu Copernic) - primul critic literar - descrie foarte bine sifilisul (Sifile a fost un pastor pedepsit pentru ca iube a fata pe care o iubea si zeul; vindecat apoi prin remediul propus de Fracastoro, care descrie as tfel in versuri tratamentul) - a delimitat foarte bine din punct de vedere clinic si epidemiologic ciuma si v ariola - lanseaza ideea ca bolile infecto-contagioase nu sunt aduse de miasmele morbide , ci de seminte ale bolii ( Despre contagiune & bolile contagioase - 1546) - ! De abia in 1878, Pasteur si Koch demonstreaza ca bacteriile sunt factorul ca uzal al diferitelor boli

Se remarca o crestere a tratamentelor odata cu marile descoperiri geografice (In dia, America . cartoful a schimbat alimentatia).

Medicamentele chimice isi fac aparitia. Teoria iatrochimica este o varianta mode rna a umoralismului hipocratic, starea de sanatate se considera ca este pastrata prin mentinerea starii chimice normale a organismului.

Paracelsius - considera ca medicina trebuie sa se invete din practica, nu din carti - a facut si chirurgie, chiar daca din punct de vedere religios ii era interzis - precursor in balneologie si patologie profesionala

Chirurgia in Renastere

Toate facultatile de medicina erau religioase. Oficial se cerea ca operatia chi rurgicala sa fie indicata de medic iar chirurgul s-o execute la indicatiile si sub controlul medi cului.

Ambroise Pan a fost cel mai mare chirurg din acel timp. - a urmat cursurile colegiului de chirurgie de la Paris (chirurg de roba lunga) - numeroase operatii in armata franceza - numeroase inventii in chirurgie (instrumente noi) - redescopera ligatura vasculara - propune pansamentul simplu in tratamentul plagilor (initial tratamentul era de cauterizare cu ulei de soc fierbinte) - autor al unei carti de chirurgie (1545) - intemeietorul balisticii in medicina legala

Pierre Franco, contemporan cu Ambroise Pan, este autorul a 2 tratate de chirurgie (din care pasaje intregi au fost preluate si de Pan).

Referitor la circulatia sangvina, s-au parcurs urmatorii pasi de-a lungul timpul ui:

I. Egiptenii (papirusurile Ebner si in special Schmidt) au fost destul de aproap e de descoperirea circulatiei

II. Herofil, Erasistrat in Alexandria (vezi curs)

III. Galen credea ca in inima sngele arterial se amesteca cu cel venos prin porii interventriculari

IV. Miguel Servet (nu a fost medic propriu-zis) a descoperit mica circulatie, a fost ars pe rug impreuna cu cartile sale Despre reinstaurarea crestinismului (au scapat doar 3 exemplare)

V. Primul care a pus sub semnul intrebarii teoria lui Galen a fost Vesal, care i n editia a 2-a (1555) arata ca nu exista nici un orificiu interventricular

VI. Colombo considera o posibila expicatie drumul sngelui prin plamn

VII. Andreas Cesalpino afirma existenta a 2 circulatii (mare si mica)

VIII. William Harvey, a studiat la Padova (1600-1602), apoi a devenit mare profe sor la Oxford; exilat mai trziu pe o mosie a fratelui sau si izgonit din oras. Conceptia sa este de a se lucra in termeni cantitativi, matematizeaza lucrurile si propune metode fiz ice de studiu a curgerii lichidelor prin tuburi elastice.

Istoria medicinei moderne

Din punct de vedere medical, sec. XVII este un secol englez, doar Franta mai re marcndu-se in acest domeniu prin cele 2 facultati importante (Paris si Montpellier), dar care se mentin pe pozitii Galeniste si se opun marilor descoperiri din domeniul medicinei. Principalele doctrine medicale sunt iatrochimia (Paracelsius), care se dezvolta in }arile de Jos si Germania; si iatromecanica, introdusa de Harvey si care devine doctrina dominant a in Anglia si Italia.

Saltul calitativ este facut prin introducerea metodelor noi de calcul, a metodel or inductive de cercetare (Fr. Bacon) precum si a celor instrumentale, experimentale. Descoperir ile recente ale fizicii (! fratii Bernoulli . au fost medici), studiile pe modele in vitro au ajutat mult m edicina sa progreseze. Principala descoperire a sec. XVII este circulatia sngelui (carte tiparita la Fra nkfurt pe Main in 1628 - Despre miscarea inimii ). Desi fusese descoperit, microscopul nu a fost utilizat de Harvey in studiile sal e, fiind preferata o lupa foarte puternica. - Harvey este autor si al unei carti de embriologie - nu a vazut capilarele - nu a descris o circulatie limfatica (! contemporan cu el, un italian, Gasparaz elius a publicat o lucrare in 1626 despre circulatia limfatica)

..in 1661 Marcelo Malpighi observa prima celula animala la microscop (hematia) ..Jean Pequet descopera canalul toracic, cisterna Pequet precum si racordarea circulatiei limfatice la circulatia generala (1646) ..danezul Stenon descrie corect parotida si canalul excretor ..englezul Wharton descrie glanda submandibulara ..in Bavaria, Wirsung descopera canalul principal pancreatic

n ceea ce priveste clinica medicala, se revine la medicina de observatie rational a, de tip hipocratic (Teoria Sineham - englez autor al numeroase descrieri clinice si anat omo-clinice mergnd pe firul observatiei la patul bolnavului). - a descoperit coreea acuta Sineham - denumirea unei forme de opiu imaginata de el a ramas pna astazi - nu a aderat la iatrochimie sau iatromecanica

Pe linia iatromecanicii s-au remarcat Glisson (capsula fibroasa a ficatului, rah

itismul), Willis (poligonul arterial cerebral). ITALIA ..Santorio (prima jumatate a sec. XVII) - a stat timp de aproape 40 ani mult timp pe o balanta, efectund masuratori ale p ropriului corp, descoperind astfel perspiratia pulmonara - impune metode matematice in cercetare - a inventat metode paraclinice de masurare (puls, temperatura) ..un profesor de la Pisa, medic si matematician, scrie un tratat de biomecanica ( Despre miscarea animalelor ), in care aplica legile fizicii la deplasarea omului si anima lelor (in a 2-a jumatate a sec. XVII)

Adepti ai iatrochimiei: Sylvius, de Graaf (foliculul ovarian).

OLANDA ..Antoni van Levercuc (portar la primaria din Leida, remarcat intmplator de catre de Graaf) - compune un microscop din cteva lentile - utilizarea microscopului se extinde, Malpighi fiind coniderat intemeietorul hi stologiei normale si patologice, vegetale si animale.

n sec. XVIII, preocuparea pentru stiinta devine dominanta pentru numerosi medici, majoritatea bazati pe o finantare proprie. Daca sec. XVII a ramas cunoscut drept secolul circulatiei , sec. XVIII este cel al l uminii , al ratiunii . Medicii recurg la mai putine metode paraclinice (in afara de termometru , celelalte aparate pulsilogiu, microscop - nu dau imagini constante). Se acumuleaza observatiile la patul bolnavului, care nu mai sunt explicate prin iatrochimie si iatromecanica. E nevoie de doctrine noi, pentru o explicatie stiintifica a acest ora. Apare un mare numar de supozitii, unice in istoria medicala, cunoscute sub denumirea de sistematica s ec. XVIII , care incearca sa oblige faptele sa se subsumeze, sa se supuna unor idei preconcepute.

1. Teoria dinamismului organic (Fr. Hoffman, in Halle) - elementul definitoriu pentru sanatatea organismului este tonusul muscular - bolile sunt abateri de la tonusul optim al musculaturii netede & scheletice si se impart in boli hipertone si boli hipotone sau atone - au aparut medicamente, substante ce pot corecta abaterile tonusului, in specia l al musculaturii netede - licoarea Hoffman (amestec de alcool+eter) regleaza echilibrul tonic - cercetari in domeniul balneologiei (influenta apelor minerale asupra organismu lui)

2. Teoria nervista a scolii engleze (in continuarea teoriei iatromecanicii, form ulata de Cooler si Brown - fizician, descoperitorul miscarii browniene) - elementul esential: excitabilitatea neuromusculara - bolile sunt semne ale modificarii (/) pragului de excitabilitate - important este in special corolarul terapeutic

3. Teoria materialist-mecanicista, potrivit careia creierul secreta gndire

4. Teoria vitalista (Montpellier), se baza pe doctrina animista, formulata de J. Stahl, tot din Halle. - exista spiritul vital ( anima ) - semnele bolii sunt rezultate ale faptului ca anima face eforturi pentru a read uce organismul la starea normala si nu trebuie combatute, indiferent de intensitatea lor.

5. Teoria homeopatiei (Hanemann) - simptomele nu trebuie contracarate - utilizarea medicamentelor cu acelasi efect ca si cele ce au ca expresie simpto mele, in cantitate ct mai mica (ex.: chinina produce o crestere a temperaturii la omul nor mal) - medicamentele trebuie folosite in sensul in care actioneaza si boala si nu con trar - doze infinitezimale, se ajunge ca pna nici macar o molecula sa nu aiba sansa de a exista in solutie - principiul antrenarii, al dinamismului; prin agitarea indelungata a solutiei h omeopate, patrunde in solutie un spirit vindecator din neant - ! Cercetari recente au aratat ca apa pastreaza amprenta substantelor ce au fos t dizolvate in ea, chiar cnd nu mai exista nici o molecula activa in solutie - incepe sa se dezvolte medicina anatomo-clinica, principiile medicinei bazate p e anatomia patologica, pe leziuni specifice. Morgagni scrie in 1761 un tratat despre sediul si cauzele bolilor studiate prin metode anatomice (transformari morfologice la nivel macroscopic, de organ).

Nu exista inca metode clinice ca percutia, auscultatia; ci doar inspectie, palpa re. Tot in 1761, la Viena, apare o carte a lui Leopold Auenburger despre percutie. Lucrarea a fost a poi tradusa la Paris de medicul lui Napoleon (Jean Corvisard). Auscultatia este introdusa mai trziu, de c atre inventatorul

stetoscopului, Lieneque drept metoda de investigare a tuturor bolnavilor ( Tratat asupra auscultatiei mediate - Paris, 1819).

Prin descoperirea tesuturilor de catre Xavier Bichat, tabloul lezional este mult modificat. nainte de el, bolile erau descrise de la vertex in jos, apoi, odata cu descoperirea lez iunii specifice fiecarei boli, aceasta ordine a fost schimbata. Progrese s-au realizat si in ceea ce priveste etiologia bolilor infecto-contagio ase. Cercetarile efectuate pe cadavre au aratat leziunea specifica a febrei tifoide, studiata pna atunci impreuna cu celelalte varietati de febre abdominale. Bretenon deosebeste difteria de celelal te boli obstructive ale cailor respiratorii superioare prin prezenta falsei membrane. Este rasturnat raportul cauzal al etiologiei bolilor de catre Pasteur, care a de monstrat ca nu este adevarata teoria generatiei spontanee (conform careia prezenta germenilor ar fi secundara bolii, deci efectul si nu cauza acesteia). Pouchet (un biolog francez) a sustinut ca intotde auna in substantele organice in descompunere apar in mod spontan germeni. Pasteur l-a contrazis, ducn d vasul de experienta la o altitudine mare in Pirinei, unde nu au mai aparut germeni. Carl Zeiss, un mecanic german din Jena, a perfectionat microscopul, permitnd iden tificarea bacteriilor cauzatoare.

Postulatele lui Koch 1. in produsele patologice din cadrul aceleiasi boli se gasesc aceiasi germeni 2. realizarea de culturi pe medii de cultura 3. cu germenii astfel obtinuti trebuie sa se produca in mod constant la animal a ceeasi boala, cu aceleasi leziuni si manifestari - pna la 1878 nu s-a reusit (apoi au demonstrat Pasteur & Koch

n sec. XIX, in domeniul chirurgiei, este descoperita anestezia prin inhalatie si se cristalizeaza elemente ale principiilor asepsiei si antisepsiei. nainte de descoperire anestezi ei: 1. 30 martie 1842, in statul american Georgia, K.Long efectueaza o operatie unui

prieten, dupa o inhalatie de vapori de eter, iar pacientul nu a simtit durerea 2. 1844 - stomatologul Horace Wells foloseste gaz ilariant (protoxid de azot), d ar demonstratia este nereusita (Boston) si se sinucide 3. Morton asista, dar considera drept cea mai eficienta metoda cea care folosest e eterul sulfuric, procedeu rapid adoptat si in Europa. Prima operatie reusita folosind e terul sulfuric a avut loc la 16 octombrie 1846 4. Simpson descopera cloroformul in ianuarie 1847

Bibliografie

..Istoria medicinei universale - Ed. Medicala, 1970 ..Istoria medicinei romnesti - Ed. Medicala 1972 ..Tratat de Istoria {tiintei n Romnia - Medicina - Ed. Academiei 1980 ..Dictionar cronologic de medicina-farmacie - Ed. Enciclopedica 1975