Gama dinamică a receptorului

Nivelul semnalului util ce poate fi recepţionat cu o anumită calitate a

reproducerii informaţiei este limitat atât inferior, de către zgomotele ce
maschează semnalul, cât şi superior, de către efectele neliniare ce apar pe
lanţul de recepţie. Atâta timp cât nivelul semnalelor şi perturbaţiilor se
încadrează între cele două limite, prelucrarea lor va fi liniară. Pentru
aprecierea domeniului în care receptorul se comportă practic liniar, se
utilizează parametrul gamă dinamică. Gama dinamică a receptorului poate
fi definită folosind diferite criterii de apreciere a liniarităţii receptorului. Un
prim criteriu are în vedere determinarea domeniului de variaţie a nivelului
semnalului util, pentru care receptorul poate realiza prelucrarea liniară a
acestuia. Ca urmare, limita inferioară a gamei dinamice va fi determinată de
nivelul minim detectabil al semnalului în absenţa zgomotelor externe MDS,
iar cea superioară de punctul de compresie cu 1 dB. În acest caz, valoarea
numerică a gamei dinamice va fi definită ca raportul dintre puterea
semnalului util corespunzătoare punctului de compresie cu un decibel şi cea
a pragului de zgomot, raportarea celor două mărimi făcându-se fie la ieşirea,
fie la intrarea receptorului. În cazul în care nivelul celor două mărimi este
exprimat în dBm, gama dinamică a receptorului DR, exprimată în dB, va
reprezenta diferenţa dintre nivelul corespunzător puterii punctului de
compresie cu un decibel şi cel corespunzător pragului de zgomot.
Semnalul minim detectabil MDS, se determină din relaţia (8.19). Dacă
la acesta vom adăuga câştigul receptorului la semnale mici G[dB], vom
obţine pragul de zgomot raportat la ieşirea receptorului, aşa cum rezultă şi
din fig. 8.16, unde cele două mărimi au fost raportate la ieşire.
 Fig. 8.16 Gama dinamică a receptorului

În aceste condiţii, gama dinamică a receptorului va fi egală cu:

DR[ dB] = CP1dBin [ dBm] − MDS [ dBm] =

= CP1dBin [ dBm] + 174dBm − 10log( Be ) − 10 log( FR ) . (8.66)

Un alt criteriu de evaluare a gamei dinamice are în vedere
determinarea domeniului de variaţie al nivelului semnalului util, pentru care
receptorul poate realiza recepţia acestuia cu o calitate a reproducerii
informaţiei impusă. În acest caz, limita inferioară a gamei dinamice va fi
determinată de sensibilitatea receptorului, iar cea superioară de punctul de
compresie cu 1 dB.

DR[ dB] = CP1dBin [ dBm] − Ps min [ dBm] = (8.67)

= CP1dBin [ dBm] + 174dBm − 10log( Be ) − 10 log( FR − 1 + t A ) − 10 log( RSZ min )

Gama dinamică a receptorului mai poate fi definită luând în

considerare diferite criterii de evaluare a distorsiunilor neliniare datorate
semnalelor şi perturbaţiilor ce acţionează în banda de trecere a
preselectorului. În acest caz, limita superioară a gamei dinamice se stabileşte
folosind un semnal de test poliarmonic, care conţine, pe de o parte, semnalul
util cu nivelul egal cu pragul de sensibilitate al receptorului, iar pe de altă
parte, semnalul sau semnalele perturbatoare puternice care determină tipul
distorsiunilor neliniare (modulaţie încrucişată, blocare etc.). Această limită
va corespunde nivelului semnalului sau a semnalelor perturbatoare
puternice, la care, sub acţiunea acestora raportul semnal/zgomot de la ieşire
se modifică cu o valoare prestabilită şi va reprezenta pragul de perturbare
specific tipului de distorsiuni analizat.
De exemplu, în cazul distorsiunilor de blocare, prezentat în fig. 8.17,
semnalul de test este biarmonic, conţinând semnalul util cu nivelul
corespunzător pragului de sensibilitate şi semnalul perturbator, aflat la un
anumit dezacord faţă de semnalul util (20 kHz – în cazul preselectoarelor de
bandă îngustă sau 1 MHz – în cazul preselectoarelor de bandă largă).

Fig.8.17 Gama dinamică după criteriul blocării

Pragul de blocare al receptorului va corespunde acelui nivel al
semnalului perturbator la care raportul semnal/zgomot de la ieşirea
receptorului se micşorează cu 3 dB, sub acţiunea acestuia.
O evaluare de acest gen se poate face şi cu ajutorul raportului SINAD,
care reprezintă raportul (semnal+zgomot+distorsiuni)/(zgomot+distorsiuni).
Utilizând acest coeficient putem determina selectivitatea efectivă a
receptorului pe diferite canale suplimentare de recepţie. Nivelul maxim
admis al perturbaţiilor, în acest caz, corespunde nivelului la care coeficientul
SINAD se modifică cu 6 dB faţă de valoarea impusă la determinarea
sensibilităţii (de regulă egală cu 12 dB), în lipsa semnalelor perturbatoare.
 Gama dinamică a receptorului se mai poate defini şi după criteriul
perturbaţiilor independente, similar cu factorul de rejecţie de ordinul trei
raportat la ieşire – RR3ies (fig. 8.14), determinat ca raportul dintre puterea
uneia dintre fundamentale şi puterea produselor de intermodulaţie (diferenţa
lor în dB)
RR3ieş [dB] = P0ieş [dBm] − P3[dBm] . Factorul de rejecţie de ordinul trei
depinde de puterea debitată la ieşire, deoarece, o modificare a puterii
fundamentale cu 1dB determină modificarea cu 3dB a produselor de
intermodulaţii. Având în vedere că fundamentala are o pantă unitară, iar
produsele de intermodulaţie de ordinul trei au panta 3, rezultă că factorul de
rejecţie manifestă o pantă egală cu 2 în raport cu puterea fundamentalei la
ieşire. Ca urmare, o modificare cu 1dB a puterii fundamentale va determina
o modificare cu 2 dB a factorului de rejecţie.
Gama dinamică după criteriul perturbaţiilor independente reprezintă
diferenţa dintre puterea fundamentalei şi puterea zgomotelor pentru care
produsele de intermodulaţie devin egale cu pragul de zgomot. Figura 8.
clarifică mai bine modul de definire al gamei dinamice după acest criteriu.

Fig. 8.18 Gama dinamică după criteriul perturbaţiilor independente

Cu alte cuvinte, la o anumită valoare a puterii fundamentale la ieşire,
definită ca pragul de apariţie a produselor de intermodulaţie de ordinul
trei, produsele de intermodulaţie devin egale cu pragul de zgomot.
Matematic, gama dinamică după criteriul perturbaţiilor independente SFDR
(Spur-free dynamic range), se determină cu relaţia:
SFDR =
2
3
(
IP3ieş − MDS − G = ) (8.68)

=
2
3
(IP3ieş + 174dBm − 10log( Be ) − 10 log( FR ) − G )