I.

Nomenclatorul de materiale si echipamente tehnice este o lista centralizatoare a tuturor resurselor materiale, pieselor de schimb, subansamble, alte repere necesare unitatii economice, ordonate dupa anumite criterii, definite prin toate caracteristicile fizico-chimice, prin care se asigura individualizarea distincta a fiecarui articol. In elaborarea acestui nomenclator sunt antrenate toate compartimentele si subunitatile intreprinderii, deoarece este important sa fie identificate toate resursele necesare pe intreaga perioada de gestiune si pe partile acesteia. Datele din nomenclatorul asigura comunicarea informatiei tehnico-economic intr-un limbaj comun intre utilizatorii din unitatea economica si in relatiile resurselor prevazute pentru aprovizionare. Elementele culese din toate domeniile permit caracterizarea ampla a resursei identificate in Cartela materialului, un document care permite informarea factorului de decizie si a celui de aprovizionare. Procesul de elaborare a nomenclatorului de materiale se structureaz n dou etape, prima referitoare la colectarea informaTiilor necesare alctuirii conTinutului propriu-zis, iar cea de a doua, viznd elaborarea efectiv a nomenclatorului, derulat dup urmtorii pai: - ntocmirea listei centralizatoare de resurse, pe articole, definite dup criterii precise (specificaTie tehnic, dimensiune, calitate etc.); - restructurarea i aranjarea articolelor pe grupe, subgrupe, alte diviziuni; - codificarea articolelor din nomenclator, n vederea operrii cu mai mult uurinT i precizie; - nominalizarea, n dreptul fiecrui articol, a furnizorilor cunoscuTi i a preTurilor specifice de ofert. CAERTELA FURNIZORILOR-denumirea furn,adresa cont bancar,termen de livrare Pentru a avea deplin utilitate practic, acest nomenclator trebuie actualizat n permanenT, astfel nct informaTiile conTinute s corespund, n orice moment, realitTii II. Desfasurarea activitatilor unitatilor economice in conditii economice, in timp util si ritmic, in cantitatile necesare si la calitatea si sortimentatia necesare, a tuturor resurselor materiale si energetice necesare pentru productia de baza se realizeaza prin elaborarea , unui plan si a unor programe de aprovizionare. Astfel se realizeaza cererile de resurse materiale ale intreprinderii pe o anumita perioada( un an) pe categorii de resurse, nivelul acestora si sursele financiare de acoperire. Resursele materiale ale unei unitati economice se diferentiaza dupa mai multe criterii astfel: *Dupa importanta pentru activitatea economica ( vitale, de importanta mare, medie, mica) *Dupa aria consumului ( de uz general si specifice) *Dupa destinatia de folosire-consum ( pentru productia de baza sau auxiliara etc.) *Dupa natura resursei ( materiale metalurgice feroase si neferoase, materiale si produse plate din lemn, materiale si produse chimice, combustibili si lubrifianti, materiale textile). *Dupa sursa de provenienta: resurse materiale di tara si din import *Dupa forma de aprovizionare ( aprovizionate direct de la producator si cele aprovizionate de la unitati en-gros) *Dupa forma si stadiul tehnic de prezentare ( materiale si produse aflate in stadii primare de prelucrare, sau cu grad inaintat de prelucrare) *Dupa efortul financiar antrenat la cumparare si stocare ( foarte mare, mare, mediu si redus) *Dupa gradul de risc ( mare, mediu, mic sau necritice si critice) *Dupa posibilitatile de substituire cu alte materiale asemanatoare (nesubstituibile, partial sau integral substituibile)

III. Obiectivul de baza al strategiei de aprovizionare este acoperirea completa si complexa a cererilor de consum ale intreprinderii cu resurse materiale de calitate, ritmic si la timp in conditiile unei stricte corelatii a momentelor calendaristice de aducere a acestora cu cele la care se manifesta consumul lor, asigurate de la furnizori care practica preturi de vanzare avantajoase, prezinta grad ridicate de certitudine in livrari, care antreneaza pentru achizitie, transport si stocare un pret minim. Acestui obiectiv de baza i se asociaza si o serie de obiective derivate cum sunt: Formarea de stocuri minim Mentinerea stocurilor intre limitele minime si maxime estimate. Pastrarea in bune conditii a materialelor pe timpul depozitarii. Asigurarea certitudinii in aprovizionare pe un orizont mai indelungat de timp. Continutul planului si programelor de aprovizionare se exprima si se defineste printr-o serie de indicatori si care prin natura lor pot fi grupati in doua categorii si anume: (a) Indicatori care reflecta necesitatile de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie, etc., destinate activitatii de ansamblu a unitatii economice, fiind destinat in primul rand consumului productiv de baza. (b) Indicatori care exprima cit de optim putem acoperi cu resurse materiale ,necesitatile de consum. Pentru ca activitatea generala a unitatilor economice sa se desfasoare in bune conditii este necesara asigurarea unui echilibru perfect si stabil intre necesitati si resursele destinate sa le acopere, adica: Npl + Ssf = Spi + Ari + Na(necesarul de aprovizionat)Sau ..Ntpl = Spi + Ari + NaIn care Ntpl = Npl + Ssf Orice abatere de la aceasta egalitate este in masura sa provoace dezechilibre, producand stocuri supranormative, fie lipsa de materiale in stoc.Ambele situatii sunt nefavorabile din punct de vedere economic.