Filosofia este o manifestare specializata a spiritului uman.

Este cunoastere a temeiului existentelor, a realitatilor ultime, originare, neconditionate, de ordinul esentei, prin care se legitimeaza tot ce este sau poate sa fie. Este un ansamblu coerent de enunturi formulate prin categorii, teze si principii despre lume ca totalitate. Este studiul universalului, al primelor principii care stau la baza alcatuirii lumii.Este o reflectie asupra experientelor reale ale constiintei umane, cautare a sensului acestor experiente si a unitatii spiritului uman.Astfel, metoda este totalitatea anumitor norme, reguli, operatii, mijloace a cunoasterii si actiunii. Metoda inseamna un sistem de prescriptii, principii, cerinte, care trebuie sa-l ghideze pe cercetator in solutionarea unei probleme concrete, in obtinerea unui rezultat scontat intr-un anumit domeniu de activitate. Metoda disciplineaza procesul de cautare a adevarului, permite (daca corect este aleasa) economisirea puterilor, timpului, si de a ajunge la rezultatul final pe calea cea mai scurta. Filosofia medievala.Institutia bisericeasca avea controlul asupra intregii vieti sociale, economice, politice, spirituale exercitandu-si puterea cu mijloace in cadrul carora violenta ocupa unul dintre primele locuri. Atunci, ca si mai tarziu, in secolele urmatoare, cu toate conflictele dintre papalitate si monarhii, biserica a fost legata de clasele suprapuse ale societatii.Secolele IIV (si chiar pana in secolul VIII-lea) au fost un timp cand in planul vietii spirituale s-au impus, prin lucrari si atitudini ale lor, sfintii parinti ai bisericii. A fost timpul patristicii si, intr-un anume fel, al reactiei venita, tot din interiorul religiei, impotriva patristicii.Aceasta reactie a apartinut, indeosebi gnosticilor si unor erezii cum au fost manicheismul, donatismul, pelagismul. incepand cu a doua jumitate a secolului al VIII-lea, feudalismul cunoaste anume transformari, renasterea carolingiana fiind un moment considerat chiar ca o "revolutie", iar aceasta pentru ca atunci, s-ar fi ajuns la zdruncinarea imobilismului si la promovarea unor noi energii sociale. Carol cel Mare a sprijinit organizarea invatamantului si renasterea intelectuala pentru a asigura unitatea imperiului si buna lui administrare. Perioada medieval (sec. I XIV) a cunoscut 3 etape: 1. apologetica (sec. I III); 2. patristica (sec. IV VIII); 3. scolastica (sec. VIII XIV), care conine 2 subetape: a) scoalstica timpurie (sec. VIII XII); b) scolastica trzie (sec. XII XIV). Filosofiei medievale i este caracteristic dominaia religiei cretine asupra tuturor domeniilor de activitate ale omului. Toat activitatea spiritual poart un caracter teocentrist, adic este abordat problema existenei lui Dumnezeu ca problem fundamental. n aceast perioad biserica cretin i-a avut un rol primordial i neascultarea acesteia sau punerea la ndoial a nvturilor religioase se pedepsea. O alt trstur a filosofiei medievale este identitatea acesteia cu teologia teologii sunt filosofi, iar filosofii teologi. Apologetica (=aprare) se numete astfel datorit necesitii de aprare a ideologiei cretine, care trebuia nti de toate s se stabileasc n contiina credincioilor, s-i demonstreze superioritatea fa de religia antic pgn. Printre reprezentani l urmrim Tertulian cu teza sa principal: cred fiindc este absurd, alogic. Tertulian promoveaz ideea superioritii cretinismului fa de tiinele antice i c omul cu raiunea i logica sa nu poate concepe esena Bibliei, a ceea ce este scris acolo, deoarece omul i mintea lui sunt create de ctre Dumnezeu. Patristica se caracterizeaz printr-un ir de personaliti care au fost canonizate datorit modului de via promovat, scriirilor i ideilor sale, fiind numii sfini ai bisericii cretine. Printre reprezentanii acestei etape se evideniaz teologul Augustin (Prea Fericitul), care a creat un sistem filosofico-religios ce a dominat n teologia cretin pn n sec. XIII. Filosofia lui Augustin este influenat de lumea ideilor a lui Platon. Spre deosebire de Tertulian, care

considera c omul nu poate i nici n-are nevoie de a cunoate esena realitii, precum i esena adevrului religios, Augustin consider c omului i este caracteristic de a cunoate acele adevruri, doar c ele nu-s identice dup valoarea i puterea lor. Augustin spune c exist cunoaterea laic, tiinific i cea religioas. Prima se bazeaz pe ndoiala fa de realitate i de cunotinele existente, a 2-a pe autoritate. n cea de-a 3-a etap, scolastica, s-a evideniat Thoma dAquino, care a creat un sistem filosofico-religios n baza interpretrii religioase a lui Aristotel, fapt pt care, puin dup moarte a fost canonizat.Thoma dAquino rezolv problema corelaiei dintre filosofia laic i religia cretin, corelaia dintre credin i raiune, rezolvarea creia const ntr-un mod diferit de cel a lui Tertulian adic el nu exclude valoarea cunoaterii filosfice n sistemul cunotinelor totale de care dispune omul, mai mult, el afirm cnainte de credin i raiune, religie i filosofie trebuie s existe o anumit armonie. 1. Filosofia renascentist: umanismul, filosofia naturii, filosofia social-politic. Epoca renaterii (sec. XV-XVI) se numete astfel, deoarece anume n acea perioad au fost renscute, reevaluate valorile antice greceti, filosofiei, tiinei i culturii. O perioad ndelungat, din cauza dominaiei religiei cretine, multe realizri filosofice i tiinifice au fost interzise, ns datorit intelectualitii arabe cultura i filosofia antic reapar, sunt redescoperite. ncepnd cu sec. XV se schimb i caracterul vieii economice, n primul rnd n Italia, unde apar noi relaii economice capitaliste i un nou tip de art, literatur i tiin. Pn-n sec. XIV spiritul cretin era dominat de dogmele bisericeti, iar in sec. XV-XVI are loc o explozie a intelectului laic, unde omul n literatur i art, iar mai apoi i n tiin i filosofie, limiteaz extinderea lui Dumnezeu. Spre deosebire de epoca medieval, cnd totul era privit prin prisma existenei i credinei n Dumnezeu, epocii renaterii i este caracteristic naintarea pe prim plan a valorii umane. n art omul este dezgolit, artndu-i-se nu doar frumuseea spiritual, dar i cea corporal. n literatur sunt evideniate strile, sentimentele i tririle specifice omului; n tiin problema principal devine natura, universul, de aceea, n primul rnd se dezvolt astronomia, mecanica cereasc, fizica, iar n domeniul tiinelor sociale problema principal devine funcionarea statului, necesitatea instaurrii unui sistem politic care ar corespunde esenei omului. Aceasta i ar fi perioada umanist, reprezentat prin: Boccaccio, Mountaigne, Lorenzo Valla, F. Petrarca. Perioada dezvoltrii tiinelor naturii este reprezentat de Kopernik, Jordano Bruno, Kepler etc. n domeniul dezvoltrii social-politice s-au evideniat: Campanella, Thomas Morus, Nicolo Machiavelli etc. Direcia umanist caut s demonstreze valoarea omului ca fiin biologic i spiritual, s releveze frumuseea corporal i puterea intelectual a omului, naturaleea sentimentelor care nu pot fi diminuate de puterea sentimentelor religioase. Dac n domeniul tiinelor naturale se promoveaz ideea c oricare ar fi originea universului, el totui se supune unor legiti obiective, care nu in de influena lui Dumnezeu, apoi n domeniul tiinelor sociale este promovat ideea necesitii constituirii unui stat laic, bazat pe valori civile, laice i nu religioase. Este promovat ideea necesitii integrrii statale i depirii dezmembrrii provocate de epoca medieval. La fel sunt naintate primele idei umaniste, utopiste, ce reflect nzuina, visul omului exploatat n aspect fizic i spiritual de a crea un stat bazat pe dreptate i n care valoarea suprem ar fi nu aspectul material, ci valoarea spiritual. n lucrarea sa Principele, Machiavelli afirm c n condiiile noi din sec. XV a aprut necesitatea de a crea state naionale, integre. Pt aceasta trebuie s existe voina unei persoane, unui prin, de a realiza acest scop. Dar pt aceasta, n perioada cnd orice conte se considera rege, se cere posedarea obligatorie a 2 tipuri de caliti: a vulpei i a leului. Adic, s poat ademeni unii domnitori

locali, promindu-le anumite favoruri, ca mai apoi s aib voina i puterea de a-i supune cu fora pe cei care se mpotrivesc. A promite nc nu nseamn a i ndeplini, important este primirea susinerii i obinerea puterii totale, iar mai apoiprincipele va ti cum s procedeze. Numai aa poate fi creat un stat civil scos sub influena bisericii. Biserica trebuie s-i cunoasc locul i s nu se implice n treburile statale. 2. Filosofia modern. Problema metodei cunoaterii tiinifice. Sensualismul, empirismul i raionalismul principalele curente gnoseologice. Ctre secolul XVII n Europa Occidental s-au stabilit relaii capitaliste, burgheze de producie. Apare un nou mod de producere care necesit i cunotine noi despre fenomenele naturii. Datorit descoperirilor geografice viaa omului cunoate o dezvoltare progresiv, sporind productivitatea i calitatea muncii sale. i deci, n faa filosofiei apare problema constituirii metodelor noi de cunoatere necesare tiinelor. Deoarece filosofii ajungeau la concluzii diferite, n aspect gnoseologic n filosofia modern se evideniaz 3 curente: empriric (fondator fil. englez F. Bacon); sensualism (fil.englez John Locke); raionalism (fil.francez Rene Descartes). Bacon afirm: mai nti tiina laic i filosofia trebuie desprite de religie i teologie, trebuie de recunoscut 2 adevruri: unul laic i altul religios. Filosofia i tiina se preocup de descoperirea tainelor naturii i formularea legitilor respective. Religia este preocupat de educaia sufletului uman. Aceste 2 adevruri exist paralel, fr ca una s se implice n treburile celeilalte. Atunci bacon se ntreab cum s divizeze adevrul laic de cel religios ? i tot el vine cu soluia: unica surs, mijloc de deosebire i obinere a cunotinelor obicetive, tiinifice este experimentul. El ne permite s deosebim cunotinele laice de cele religioase; prin repetri, el ne permite s verificm caracterul cunotinelor noastre, iar cuentul dat a luat natere sub denumirea de empirism (din greac = experiment). Analiza procesului de cunoatere, dup bacon, are loc datorit existenei anumitor factori, numii idoli (fantome): idolul forului (al mulimii) const n faptul c noi atribuim cunotinelor propriile noastre nsuiri, adic expunerea cunotinelor ca fiind un adevr; idolul pieii const n folosirea corect a cuvintelor, noiunilor care caracterizeaz cunotinele noastre; idolul peterii absolutizarea cunotinelor subiective individuale. De ex., n aa caz savantul se identific cu omul ce se afl n peter, care vede i percepe att ct i permite ieirea din peter (segmentul ngust al realitii), dar aceste cunotine nguste el le extinde pe ntregul univers i judec ntreaga existen dup caracterul segmentului perceput; - idolul teatrului folosirea opiniei savanilor cu autoritate n tiin pt argumentarea unor teorii noi. Pt depirea acestor idoli bacon afirma c este necesar crearea unei noi logici a tiinei care ar depi logica nvechit a lui Aristotel, care va fi bazat pe metoda induciei. Opera principal a lui Bacon Noul Organon (la Aristotel e organon). Sensualismul este nrudit cu empirismul. Denumirea provine de la cuvintele senzaie, simuri (din latin sensus). Curentul afirm c unicul izvor al cunoaterii sunt senzaiile, organele de sim. Locke spune: la natere raiunea uman este tabu la rosa o foaie curat, pe care poate fi scris totul. Adic, toate cunotinele se obin prin intermediul organelor de sim. De la natere omul nu dispune de niciun fel de cunotine. Raiunea, gndirea abstract nu ne d nicio cunoatere nou. Raiunea doar sintetizeaz i generalizeaz cunotinele deja obinute ptin cele 5 simuri.

Raionalismul, reprezentat de Descartes i Leibnitz, combate concepiile celorlalte curente. Descartes afirma c cunotinele senzoriale poart un caracter superficial, cci simurile nicicnd nu pot da cunotine obiective, deoarece ele difer de la om la om, sunt subiective, neclare i nedeterminate. Numai raiunea, gndirea abstract prin metoda deductiv ne poate da cunotine obiective, universale, necesare, tiinifice. Descartes susine faptul c omul posed deja anumite cunotine, nscndu-se cu acestea. Spre deosebire de empirism i sensualism, raionalismul se bazeaz pe metoda deductiv (celelalte inductiv). + celebra formul a lui Descartes: cuget, deci exist. 1Expuneti esenta filosofiei ca conceptie despre lumeFilosofia este un tip de conceptie despre lume,aceasta din urma fiind un ansamblu deviziuni ,evaluari,norme ce determina atitudinea omului fata de lumea i nconjuratoare ,siintr-o masura oarecare reglementeaza comportamentul acestuia.Filosofia,apare ca oconceptie depre lume ce incearca sa explice tot ce exista 2 care este obiectul de studiu al filosofieiFilosofia studiaza concepte generale precum existenta,bunatatea,cunoasterea saufrumusetea.Pune intrebari precumCe este existenta?,Este posibilacunoasterea?.Filosofia este studiul critic ,speculativ,sau analitic al exteriorului siinteriorului in plus fata de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemeneasubiecte. 3numiti si caracterizati succint domeniile reflectiei Domeniile: 1. ontologia teoria general a existenei, a luat natere la grecii antici; cerceteaz trsturile i principiile comune oricrei existene; studiaz lumea sub aspectul obiectivitii, micrii, transformrii fenomenelor (i a cauzelor acestora), oferind o imagine unic asupra lumii; 2. gnoseologia teoria cunoaterii, se refer la problemele cunoaterii lumii, modul n care se dobndete informaia i cunoaterea despre lume; studiaz funciile cognitive ale limbajului, formele i metodele cunoaterii tiinifice, raportul dintre activitatea practic i cea teoretic; 3. logica cerceteaz regulile i legile gndirii corecte; stabilete criterii ferme pt deosebirea unui raionament valid de unul non-valid, a unei definiii corecte de una incorect, raiuni sntoase de cele nesntoase etc; 4. metodologia menthodos cale, mijloc i logos teorie, studiu; studiaz cile eficientizrii cunoaterii i evoluiei societii umane, metode utilizate n tiina modern, se sprijin pe logic i gnoseologie; trateaz cile de cunoatere i aciune; 5. axiologia axios valoare, teoria general a valorilor, studiaz geneza, structura, interaciunea, cunoaterea, realizarea, ierarhizarea i funciile valorilor n viaa social, corelaia dintre ele, dinamica sistemelor de valori; 6. praxiologia praxis practic, teoria aciunii eficiente; cerceteaz structura general a aciunilor, condiiile organizrii i dirijrii lor pt a-i atinge scopurile; 7. filosofia istorei (fil. social) domeniu specific al reflectrii filosofice n cadrul cruia se expune raportul dintre natur i societate, structurii i determinismului vieii sociale, formele de guvernmnt, drepturilor i obligaiunilor omului, geneza i dezvoltarea culturii i civilizaiei umane; 8. etica teoria despre moral, examineaz probleme teoretice i practice ale moralei, originea, geneza i esena moralei, legile ei de dezvoltare, ceea ce se cuvine i ce nu;moral vs. imoral, bine

vs. ru, dreptatea vs. nedreptatea; 9. estetica teoria gustului artistic; studiul mijloacelor de producere, transmitere i recepionare a mesajului dintr-o oper de art; studiaz categoriile de: frumos, sublim, comic, tragic etc; 10. epistemologia teoria cunoaterii tiinifice; este o ramur specific a gnoseologiei, care analizeaz valoarea cunoaterii tiinifice, a obiectivitii, a adevrului rezultatelor tiinei, caracteristicile, forme, metode n cercetarea tiinific.,credinte,ritualuri,referitor la fiinte,forte si puterisupranaturale . 5 in ce consta problema fundamentala a filosofieiProblema fundamentala a filosofiei are 2 laturi:latura ontologica/existentiala(consta inraspunsul la intrebarea:ce este primar:materia sau spiritul?);latura gnoseologica care tinede cognosibilitatea lumii.Tine de cautarea rs.lai ntrebarea :este oare posibilacunoasterea?mai ales a esentei lucrurilor? 6 Functiile:Functia teoretica-ii permite filosofiei sa explice legitatile universale ale dezvoltariinaturii,societatii si cunoasterii in baza acestei functii filosofia este definita ca formasuperioara a creatiei spiritului uman . Realizind aceasta functie filosofia argumenteaza raspunsurile la intrebarile ce tin de esenta lucrurilor, fenomenelor si proceselor. .Functia ontologica-originea si esenta lumiiFunctia gnoseologica-abordeaza probleme ale cunoasterii lumiiFunctia axiologica-principalele orientari valoriceFunctia praxiologica-investigarea actiunilor umane de pe pozitiile eficacitatii lor Functia hermeneuca-reflectia asupra simbolurilor religioase,motivelor si expresiilor umaneFunctia metodologica-sistematizeaza cunostintele filosofice.metoda generala-dialecticaFunctia umanista-problemele cotidiene ale individuluiFunctia conceptuala,sintetica 9. Caracterizai succint specificul gndirii filosofice orientale antice. Filosofia orientului antic isi are specificul sau care este determinat de 2 factori: 1. Influienta mitologiei si religiei antice asupra constiintei antice, si 2. caracterul vietii sociale si modul de functionare a statului antic. Ca si la Grecii antici, in Orient problema principala este problema cosmosului si problema omului, diferenta apare dupa modul cum se rezolva aceste probleme. Deosebirile sunt : - daca la greii antici filosofia apare ca o modalitate de gindire deosebita si in mare parte opusa religiei, apoi in Orient intre filozofie si religie exista o legatra directa, deoarece filosofia apare ca o rationalizare a religiei. daca la grecii antici filosofia si stiinta apar ca o unitatea integrala, apoi in Orient intre filozofie si stiinta se dezvolta paralel una cu alta. daca la grecii antici filosofia si stiinta initial manifestau o tendinta pronuntata spre teoretizarea cunostintelor, apoi in Orient si filosofia si stiinta aveau un caracter pragmatic, practic, aplicativ. Existenialism.Micare cultural i filosofic aprut n Europa occidental ntre cele dou rzboaie mondiale, pe fondul crizei sociale i culturale a societii europene de la nceputul secolului al XXlea.Existenialismul pune accent pe existen, vzut n opoziie cu o esen iluzorie, problematic, de la care speculaia filosofic nu poate porni.Existenialismul este un umanism (1943), dei Gabriel Marcel (Existen i obiectivitate, 1925) a fost cel dinti care l-a introdus n vocabularul filosofic. Criticnd umanismul tradiional care se raporteaz mereu la o natur uman, excluznd posibilitatea unei naturi preexistente (i prin aceasta a existenei transcendenei divine), Sartre consider c omul este viitorul omului, omul este ceea ce el nsui

se face. Este prin urmare responsabil, condamnat s fie liber. Natura doctrinei existenialiste const n a se exprima nu doar sub forma tratatului teoretic, ci i prin opera de art, roman sau dram, ceea ce a fcut Sartre nsui (de pild n Fiina i neantul, dar i n Greaa). Dei diversificat n diferite spaii culturale i punnd prioritar alte teme n discuie (accent pe problematica ontologic i onto-teologic la M. Heidegger i K. Jaspers; preeminena existenei i a libertii ntr-o lume absurd, laolalt cu responsabilitatea, disponibilitatea i chiar angajamentul politic, la J.-P. Sartre, A. Camus, G. Marcel sau J. Wahl; recuperarea problemei existenei conform tradiiei spirituale ortodoxe, la V. Soloviov, N. Berdiaev sau L. estov), existenialismul a creat o atmosfer ideatic ce a influenat decisiv devenirea cultural european, inclusiv n ceea ce privete readucerea n actualitatea concret a problemelor religioase, aa cum apar ele la K. Jaspers, G. Marcel, G. Bernanos sau n unele scrieri trzii ale lui B. Fondane (Le Lundi existentiel et le Dimanche de lhistoire).De menionat de asemenea rolul pe care l-a avut o revist precum Les Temps modernes (fondat n 1946) n rspndirea ideilor existenialiste i influena acestora asupra destinului literaturii, fie n roman (Dostoievski, Kafka, Camus), fie n aa-numitul teatru al absurdului (Camus, Adamov, Beckett, Ionesco) PRAGMATISMUL (pragma aciune) orientare filosofic, iniiat n deceniul 8 al secolului XIX de ctre Charles Sanders Peirce (care a transformat termenul pragmatic ntr-un termen filosofic n 1878 i care a pus n circulaie, n 1905, termenul pragmaticism, pentru a-i diferenia concepia de alte semnificaii atribuite termenului de ctre ali autori) i dezvoltat de William James i John Dewey. n primele decenii ale secolului XX, pragmatismul a constituit filosofia oficial n Statele Unite; a ctigat adepi i n statele europene: Ferdinand Canning Scott Schiller, n Anglia, Giovanni Papini, n Italia. Miezul pragmatismului este dat de credina c nelesul unei doctrine este acelai cuefectele practice ale adoptrii sale.n pragmatism, ideile nu sunt adevrate, ci devin astfel n cursul aciunii indivizilor, n msura n care dau randament (nu exist un Adevr n sine, absolut = replic dat concepiilor metafizice, care situeaz adevrul ntr-un dincolo). nsi gndirea este valoroas pentru un pragmatist numai dac deine o funcie pragmatic, adic aceea de a elabora reguli, instrumente pentru aciune = INSTRUMENTALISM (teorie privind natura gndirii, a logicii i a dobndirii de cunotine, conform creia ideile i judecile trebuie privite ca instrumente ce funcioneaz n situaii trite i determin consecine pentru viitor.Motivaia central a pragmatismului este ideea potrivit creia ntre credina n adevri succesul aciunii trebuie s existe o strns legtur. Tezele fundamentale ale pragmatismului sunt:- viaa este temeiul oricrei cunoateri- cunoaterea este activitate- adevrul unei judeci este conferit de reuita aciunii pe care o orienteaz.Pozitivismul este un curent filozofic a crui tez principal este c singura cunoatere autentic este cea tiinific, iar aceasta nu poate veni dect de la afirmarea pozitiv a teoriilor prin aplicarea strict ametodei tiinifice. Conceptul a fost conceput de Auguste Comte.n concepia filosofilor analitici, pozitivul este definit ca ansamblul faptelor care cuprind n parte ntmplri i evenimente, n parte ordonri structurate de durat, adic instituii i stri. Cercetarea istoric pozitivist este orientat i se regleaz n funcie de ceea ce este dat respectiv faptul istoric pur. Cunoaterea istoric este posibil n

msur n care este reflectare fidel, purificat de orice factor subiectiv, a faptelor trecute. Orientarea pozitivist se ntemeiaz pe urmtoarele premize: 1. Se presupune mai nti c nu exist nici un fel de interdependen ntre subiectul cunosctor (istoricul) i obiectul cunoaterii.2.Se presupune apoi o relaie cognitiv conform modelului mecanicist potrivit cruia obiectul cunoaterii acioneaz asupra aparatului perceptiv al subiectului, care este considerat ca un element pasiv, contemplativ-receptiv. Produsul acestui proces - cunoatere, cunotina - trebuie s fie reflectarea obiectului cunoscut.3. Se presupune, n final, ca istoricul, ca subiect cunosctor este capabil de imparialitate nu numai n sens curent, adic capabil s depeasc emoii, fobii, sau predilecii atunci cnd are de prezentat evenimente istorice, ci s dea la o parte ui s depeasc orice condiionare social din perceperea sa asupra acestor evenimente.Se disting dou forme principale ale pozitivismului, i anume: - pozitivismul social cu un caracter predominant practic - pozitivismul evolutiv, cu un caracter teoretic. Ambele forme urmresc ideea de progres, unde pozitivismul social deduce progresul considernd societatea i istoria, iar pozitivismul evolutiv se bazeaz pe domeniile tiinelor exacte, fizica si biologia. Filozofia greac cunoscut i sub numele de filozofia elen, se refer la curentele, inovaiile i metodele de analiz logic folosite de grecii antici.Filozofia greac este cel mai important curent filozofic ce a aprut n Europa, din el a evoluat filozofia roman, filozofia arab, persan i filozofia renateri i iluminismului, pavnd drumul ctre modernitate.Ea se concentra,printre altele, i pe rolul logici n comportamentul uman, conceptele create de grecii au influenat omenirea, una dintre cele mai importante rezultate a filozofiei elene fiind metoda tiinific SofitiApariia sofitilor, n secolul V .Hr., a echivalat cu o revoluie n gndirea elenic, ei introducnd spiritul critic, ideea de eficien a aciunii, antidogmatismul manifest. nvai precum Protagoras din Abdera, Gorgias din Leontini, Prodicos din Cos, Hippias din Efest puneau omul n centrul refleciei filosofice, n locul zeilor i al principiilor fondatoare. Sofist i, totodat, antisofist, Socrate s-a strduit s predice ndoiala creatoare, s condamne superstiiile, incultura, viciile concetenilor, s fundamenteze o metod de gndire (raional) i o etic n spiritul ideii c fericirea oamenilor st n virtutea luminat de raiune. SocrateGndirea socratic graviteaz n jurul cunoaterii de sine - Gnothi se auton. Esenial pentru om este capacitatea sa de a intra n relaie de dialog, Socrate punnd pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoaterea propriei noastre fiine i a destinului acesteia se realizeaz pe dou ci:mediat, pe cale oracular, prin metode mantice, divinatorii;direct, prin cunoaterea de sine, care invit la contemplarea interioar, la introspecie, aciune posibil datorat interveniei daimonului.Socrate a fost primul gnditor care a luat ca obiect al meditaiei sale fiina uman. ncepnd cu Socrate, omul devine n mod exclusiv o problem pentru el nsui. "Persoana ta este sufletul tu" spunea Socrate (Platon, Alcibiade, 138e). Platonn secolul IV .Hr., Platon, filosof de la care ne-au rmas importante lucrri (dialogurile Phaidon, Republica, Legile etc.), pornind de la metoda lui Socrate al crui elev a

fost a creat dialectica i a fcut sinteza ntre raionalism i spiritualismul lui Pitagora. n sistemul su Ideile erauo realitate absolut i imuabil, inaccesibil cunoaterii raionale. Opera politic ne nfieaz, la maturitatea trzie, un Platon dezamgit de tentativele de nfptuire a statului ideal (condus de filosofi), dar capabil s ne transmit mesajul c scopul statului este s asigure ordinea, dreptatea.Cea mai important parte a operei sale o reprezint celebrele dialoguri, lucrri n care abordarea unei anumite probleme filosofice se realizeaz, de regul, prin dialogul dintre Socrate (ca personaj central) i diveri ceteni atenieni. Dialogurile sale sunt adevrate capodopere filosofico literare, nentrecute prin frumuseea i profunzimea lor. Personajul principal al tuturor dialogurilor este Socrate. Opera lui Platon reprezint astfel un elogiu adus nvtorului iubit, condamnat pe nedrept i a crui memoriei vrea s-o reabiliteze. Pentru a facilita studierea operei platonice, cercettorii mpart dialogurile n trei categorii, conform perioadelor de evoluiei sufleteasc a filosofului: dialogurile scrise n tineree, numite socratice, deoarece unele dintre ele au fos scrise, probabil, nc n timpul vieii lui Socrate, dialoguri de maturitate i, n sfrit dialoguri de btrnee. Exist i lucrri care nu - au caracter de dialog, ca Aprarea lui Socrate sau ca cele treisprezece scrisori, din rndul crora doar cea de-a aptea este considerat autentic.Astfel, teza principal a nvturii platonice const n afirmarea unei lumi a ideilor care const n afirmarea realitii unei lumi a ideilor care conine esenele, modelele tuturor lucrurilor. Teoria ideilor lui Platon, cu alegoria cavernei n care se gsesc oamenii, ntr-o umbr considerat viaa real, nainte de cunoaterea adevrului, este concepia sa filosofic cea mai cunoscut. Ideile sunt prezente de totdeauna n spatele aparenei, au existen independent ntr-o sfer superioar, sunt eterne i singure reprezint adevrul, n timp ce lucrurile nu sunt dect imaginea ideilor din care deriv. Filosoful, singur capabil s contemple ideile, este destinat s guverneze cetatea. Platon credea n metempsihoz (inspirat de concepiile pitagoreice). Corpul omenesc nu ar fi dect un receptacol temporar al sufletului, care este nemuritor i - prin moartea trupului - devine liber n lumea Ideilor. El se poate rencarna ntr-o lume sensibil. AristotelDiscipol al lui Platon ,Aristotel (Greac: ) (n. 384 .Hr. - d. 7 martie 322 .Hr.) a fost unul din cei mai importani filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al colii peripatetice. Dei Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia i a dezvoltat-o, putndu-se cu siguran afirma c Aristotel este ntemeietorul tiinei politice ca tiin de sine stttoare. A ntemeiat i sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formal, Retorica, Etica.De asemenea, forma aristotelic a tiinelor naturale a rmas paradigmatic mai mult de un mileniu n Europa.A ridicat raionamentul (inducie i generalizare) la rangul de cale a cunoaterii tiinifice. Omul este perfeciunea lumii vii, iar politica are drept scop fericirea lui prin justiie.Intr-un timp relativ scurt, Aristotel a realizat o opera filozofica destul de vasta. In ceea ce priveste lucrarile aristotelice nu mai este de mare importanta ordinea acestora, ca la Platon, ci mai ales problema autenticitatii acestora. Dupa caracteristica lor literara acestea se impart in trei grupe.1. Lucrarile editate de Aristotel insusi. Acestea au o forma dialogica si isi au originea in epoca in care Aristotel apartinea Academiei platonice. Din nefericire acestea s-au pierdut,

nemairamanand decat cateva fragmente razlete.2. Colectii facute cu ajutorul elevilor sai pentru trebuintele cursurilor in "Lykeion". Acestea cuprindeau materia cea mai diferita. Este instructiva in aceasta privinta lucrarea "Constitutia ateniana" gasita si editata in 1892 de Kaibel si de Wilamowitz care n-ar fi decat o parte dintr-o opera monumentala ce purta titlul Politeia.3. Lucrari pur stiintifice. Acesteia ni s-au pastrat in intregime si au forma expozitiva, in forma unor prelegeri, ele continand neglijente stilistice suparatoare si locuri extrem de obscure, explicabile prin moartea neasteptata a autorului, care l-a impiedicat de a le mai revedea. Dante Alighieri, unul dintre cele mai reprezentative spirite ale civilizatiei europene si ale umanitatii in intregimea ei, s-a nascut la Florenta, intr-o familie de buna reputatie dar cu posbilitati modeste.Opera lui Dante a fost supusa celor mai diverse aprecieri , marturie a nesigurantei spiritului critic european in decurs de sapte secole. Voltaire l-a declarat ' ilizibil ' , iarShelley ' puntea azvarlita peste fluviul timpului , care uneste lumea moderna cu cea veche '. Doua judecati adevarate il definesc pentru cititorul contemporan : ' Un mare poet , cel mai inalt chip de poet care se inalta in Europa , intre Vergiliu si Shakespeare '(Louis Gillet) si' Mai mult decat oricare altul a slujit pentru intemeierea natiunii italiene' (Marc Monnier) Operele minore ale lui Dante apar pentru prima oara in limba romana in anul 1971. Minore este denumirea prin care istoricii literari le-au deosebit de marele document , marea opera a Poetului , Divina Comedie. Considerate separat , ele ar fi fost insa capabile , chiar fara scrierea de incununare , sa-l asigure lui Dante un loc in istoria cugetarii si literor medievale

Filosofia clasic germanocup o perioad relativ scurt, care este mrginit cu anii 80 a sec XVIII dintr-o parte i anul 1831 (anul morii lui Hegel ) din alt parte. ns din punct de vedere teoretic ea este culmea dezvoltrii gndirii filosifice din acea perioad. La sfritul sec. XVIII lichidnd rmnerea n urm economic i politic, Germania se apropia de revoluia burghez, la fel ca i n Frana veacului XVIII, n Germania din veacul XIX revoluia filosofic a precedat revoluiei politice. Filosofia clasic german a fost ca o teorie german a revoluiei franceze. Pentru ea este caracteristic:Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedenteDivizarea existenei n lumea naturii i lumea omului.Se studiaz nu numai istoria uman, dar i esena omului. Principala problem este problema omului, trecerea de la cultul omului abstract la oameni reali considerai n aciunea lor istoricSe subliniaz rolul filosofiei n rezolvarea problemei umanismului.nelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii i idei.Formularea dialecticii ca concepie integral.Reprezentanii filosofiei clasice germane au fost Kant, Fichte, Schelling, Hegel, L.Feuerbach. pn nu demult n filosofia sovietic concepia lui K. Marx i F.Engels era interpretat ca ceva sinestttor, ca o etap calitativ nou n dezvoltarea gndirii filosofice. Dac s fim obiectivi, ideile filosifice a acestor mari gnditori ntocmai se nscriu n tradiia filosifiei clasice germane i nu-s altceva dect finalizarea Filosofia clasic german a adus contribuii considerabile la constituirea teoriei cunoaterii ca disciplin autonom, subliniind caracterul activ al cunoaterii, subordonndu-l unei analize sistematice, formele i categoriile logice i gnoseologice, integrnd omul n natur (Feuerbach). Filosofia

clasic german are mai multe realizri, printre care: demonstrarea i descoperirea caracterului activ, creativ al gndirii, contiin. Pn la ei, filosofia percepea contiina mai mult ca pe o contemplare, ca o amprent mecanic e realitii obinute n simurile noastre. Idealismul german a demonstrat c gndirea, contiina fromeaz un ir de cunotine noi care nu pot fi nici induse, nici deduse. Dup logica formal, au demonstrat c raiunea, procesul de cunoatere poart un caracter contradictoriu. A doua realizare este descoperirea i elaborarea metodei dialectice de gndire. La baza teoriei cunoatere a lui Kant st apriorismul, scopul lui fiind unirea cunoaterii senzoriale cu cea raional i de a demonstra dreptul la existena tiinei i filosofiei tiinifice. Un alt reprezentant al filosofiei clasice germane este Johann Fichte, care se bazeaz pe contiina eului. Existena absolut este cea a eului pur, supraindividual. El a elaborat un sistem filosofic idealist-subiectiv, conform cruia lumea este produsul dintre eul absolut i non-eul (natura), deci obiectul este creat de obiect i nu poate exista fr el. ei.I.Filozofie si conceptie despre lume.Obiectul filozofiei. Filosofia este de origine greac i se traduce ca iubire, dragoste de nelepciune (filio = iubire, iar Sophia = nelepciune). Filosofia apare ca o nou modalitate de gndire i ca o nou concepie despre lume; concepie i modalitate de gndire care vine s depeasc i s nlocuiasc interpretarea lumii de ctre mitologie i religie. De aceea filosofia, ca o concepie despre lume, apare la o etap trzie de dezvoltare a societii. Pt apariia ei au fost nevoie de un ir de condiii, premise social-economice, culturale i intelectuale. La aspectul social-economic se atribuie necesitatea diviziunii sociale a muncii. Aadar, societatea avea nevoie s obin un aa nivel de dezvoltare, nct munca intelectual s se desprind de cea fizic, devenind o sfer de activitate relativ autonom. Aspectul intelectual se refer la necesitatea existenei unui anumit nivel de cunotine obiective, raionale despre natur i lumea nconjurtoare i, de asemenea, apariia contiinei de sine a individului (noiunea de eu!). Dezvoltarea procesului de cunoatere a cunoscut 4 concepii despre lume: mitologia, religia, tiina i filosofia. Cunotinele mitologice poart un caracter sincret, ceea ce ar nsemna c aspectul raional, teoretic i aspectul senzorial, empiric coincid. Cunotinele mitologice mpletesc n sine toate tipurile de cunotine. Gndirii mitologice i este caracteristic elementul fantastic, acesta fiind un produs al imaginaiei umane, avnd coninut ireal, presupunnd mai mult elementul utopic, o speran i mai puin o realitate. Religia vine i ea cu o concepie referitoare la existena unui Creator cu puteri supranaturale. Astfel, religiei i sunt specifice credina n Dumnezeu, existena rugciunilor, ca mijloc de legtur dintre om i Dumnezeu i dogmatica (sistem de nvturi, adevruri caracteristice fiecrei religii existente, fiind considerate absolute i incontestabile).Concepia filozofico-tiinificeste generat de mai multe necesiti umane i tipuri de activitate.ecaracteristic demonstrarea logic. Concepia filozofico-stiinific este in acelai timp metodologiatransformrii naturii, societii i lumii spirituale a omului. Concepia filozofic are obiectul su nu att lumea ca atare,ct sensul existenei omului n lume tiina reprezint sistemul de cunotine obiective, universale i necesare despre existen (caracterizeaz lumea aa cum este ea, fr intervenii subiective). tiina economic tinde s fie una umanist, deoarece se refer la activitatea i deservirea omului. Ca i filosofia, tiina economic studiaz necesitile oamenilor, necesiti materiale, i modul de satisfacere a

acestora, printr-o activitate economic, rentabil. Relaia dintre economie i filosofie poate fi demonstrat prin activitatea multor economiti i n domeniul filosofiei (Shumpeter, Marx). Iniial, ideile i schiele unor teorii economice au fost integrate preocuprilor filosofiei sociale.Obiectul de studiu al filosofiei a evoluat i s-a schimbat pe parcursul istoriei. Iniial, ntrebrile pe care i le punea omul ineau de natur, cum a aprut ea i dac exist vreo for suprem, creatoare. Mai apoi au aprut contiina de sine, superioritatea uman i ntrebrile despre originea i existena acestuia, iar mai trziu apare i corelaia dintre om natur. De aici i i au originea domeniile de reflecie filosofice gnoseologia, ontologia etc. Thales din Milet aborda n lucrri probleme referitoare la existen n general, ct i probleme din cadrul tiinelor concrete, care i-au gsit mai trziu menirea n geometrie, cosmogonie, astronomie, fizic etc. Mai trziu, Socrate poziioneaz omul n centrul filosofiei. n baza raportului lui Platon i Aristotel a avut loc delimitarea cunotinelor tiinifice de cele filosofice. II.Filozofie si stiinta,filozofie,mit,religie,filozofie si istorie. Filozofia este o concepie generala despre lume i viaa: opinii, viziuni, cunostinte, aprecieri despre lume si sine, raport om-lume, norme comportament. structura Conceptului: cunostinte, aprecieri, convingeri, idealuri , scopuri. Filosofia este une din principalele forme a manifestarii spiritului uman, constiintei umane. Ea este teoria despre lume si om in unitatea lor dialectica. Denumirea filosofie provine de la cuvintele din limba greaca phileo-dragoste si sophosintelepciune, ce inseamna iubire de intelepciune. Ea este un mod spiritual-practic de asimilare a lumii. Practica ne da folos, cunoasterea stiintifica ne da adevarul, estetica reflecta realitatea prin frumos, morala prin bine, virtutea, religia-prin credinta.Filosofia generalizeaza cunosinte din diferite domenii ale activitatii umane si formeaza o conceptie generala despre lume. Cu toate acestea ea nu este o disciplina specifica. Ea nu se orienteaza nemijlocit la schimbarea lucrurilor, dar se adreseaza omului insusi, reorganizeaza mentalitatea lui. Conceptia despre lume este totalitatea de idei despre lume in intregime, despre om. Locul lui in aceasta lume este totalitatea de cunostinte despre natura, societate si om. Stiinta cu ajutorul cunostintelor formeaza tabloul lumii, filosofia este tabloul lumii este numai o amprenta. Mitologia- este cea mai veche forma a culturii, este o modalitate specifica de intelegere a realitatii si explicare a acesteia. Ea contine in sine diferite legende, povestiri, istorii sacre despre aparitia lumii. Forma de cultura: religia- se spune ca ea apare pe baza celei mitologice, ea reiese din dedublarea lumii in 2 parti: naturale si supranaturale Stiinta- un sistem de cunoastere obiective universale si necesare despre lume. ( nu include si atitudinea celui care efectueaza cercetarea). Filosofie- o forma a culturii- deosebita si contrara mitologiei si religiei- deoarece ea recunoaste ponderea intelectuala a omului, deoarece ea este o gindire laica. Ea se formeaza cu ajutorul teoriilor si notiunilor respective, argumentelor si demonstratiilor logice. Filosofie si stiinta economica: stiinta economica are ca obiect de studiu o specie de valori fundamentale pentru mentinerea existentei umane- valori utilitare. A 2-a particularitate- este o stiinta umanista, avind ca obiect de studiu oameni cu nevoile si modul de satisfacere printr-o activitate economica rentabila. Economia este o tiin social care studiaza aspectul economic al lumii cu ajutorul metodelor stiintifice cantitative si calitative axindu-se pe producia i desfacerea, comerul i consumul de bunuri i servicii. Insa bazele acestei stiinte ca si a celorlalte stiinte au fost puse mai intii pe cale filosofica.fundamentele filosofice ale economiei Include conceptii despre gospodarie, proprietate, mrfuri, bani, politica economic, principiile de distribuire, problema alegerii etc. III.Conceptul de problema si specificul problemei filozofice. Problema fundamental a filosofiei-raportul dintre gndire i existen, contiin i materie.Aceast problem este fundamental fiindc fr precizarea raportului dintre material

i spiritual nu poate exista nici un fel de filosofare, nici o filosofie adevrat. Toate celelalte probleme (ontologice,gnoseologice, etice .a.) devin filosofice numai dac le privim prin prisma problemei fundamentale careare dou laturi-ontologic i gnoseologic. n dependen de a ceia ce se ia ca factor primordial- material sau ideia -toate sistemele filosofice se mpart n materialism i idealism.Materialismul este un curent filozofic care n explicarea lumii rees din recunoaterea existenei,materiei ca factor prin i cauz a realitii.Idealismul afirm primordialitatea spiritualului, raiunii n raport cu materia, c spiritualul exist pn lanatur, pn la lucruri i este cauza lor.Problema fundamentala avea diferita formulare pe parcursul istoriei. In antichitate ea se formula caraportul dintre trup si suflet, natural si supranatural. F.Bacon considera ca problema fundamentala este problema dominatiei omului asupra naturii prin diferite inventii. Pentru Helvetius problemafundamentala e problema fericirii omenesti, iar pt J.J Russo este problema inagalitatiisociale si caiiledepasirii ei. A.Camus avea in vedere sub problema fundamental problema sensului vietii, problemasinuciderii. Lucian Blaga era de parerea ca problema fundamentala este Universul ca un tot intreg. IV.Problema directiilor fundamentale in filosofie.Functiile filosofiei. Funciile filosofiei: 1. f. cognitiv-interpretativ viziunea de ansmablu specific filosofiei se formeaz printr-o totalizare caracteristic cunoaterii filosofice, construit concomitent pe datele complementare ale cunoaterii discursive, pe de o parte i experiena trit i aciunea uman pe de alt parte. F. cognitiv-interpretativ este dependent de selecia direciilor de meditaie i a soluiilor, de complexitatea necesitilor i intereselor individuale i sociale ale creatorului de filosofie. n viziunea lui Kant filosofia este tiina despre raportul oricrei cunoateri fa de scopurile eseniale ale raiunii omeneti. Cunoaterea i interpretarea filosofic nu constituie un scop n sine. Cunotinele obinute, n opinia lui Kant, servesc drept instrumente pt promovarea scopurilor eseniale ale raiunii care nu sunt altele dect cele ce au drept dinaitate menirea ntreag a omului, fericirea. 2. f. axiologic - propune anumite criterii valorice menite s cluzeasc alegerea unor posibiliti viitoare de aciune, trasnd o cale spre ceea ce trebuie s tind omul i lumea lui uman, propunnd un ideal care l va ajuta pe om s se depeasc nencetat pe sine. 3. f. metodologic traseaz cile generale de cunoatere i de aciune, constituind fundamentul teoretic al metodelor utilizate n tiina modern, sprijinindu-se, n acest scop, pe logic i gnoseologie, pe cunotinele dobndite de tiinele particulare, pe ntreaga experien social-uman. 4. f. praxiologic indic rolul social pe care l are filosofia n ciuda caracterului ei abstract. Praxiologia este teoria aciunii eficiente. Ea studiaz structura general a aciunilor, condiiile organizrii i distribuirii lor, pt a-i atinge scopurile, pt a le eficientiza V.Conceptul existentei.Existenta este in calitate de concept fundamental al ontologiei, cel mai larg ca sfera dar si cel maisarac in continut . Existenta fiin un concept de maxima genralitate e succeptibil de interpretari din cele mai diferite . Asfel ea a fos interpretata ntr-un mod idealist obiectiv(Platon , Hegel) fie ntr-un sens materialist sau realist(Aristotel) .Existenta este o unitate in diversitate . Diversitatea ei este de structura , de nivel , de relatie si proprietati , dar ea ramne unitara ca existenta .

Domeniile fundamentale ale existentei sunt : Natura care cuprinde universul fizico-chimic Domeniul biologic viata Universul socio-uman , om-societate Viata , ca nivel al existentei , este intermediara intre universul fizico-chimic si cel socio-uman . Omul , ca existenta este n acelasi timp si natura biologica , dar si depaseste o asemenea conditie comuna cu celelalte specii tranformnd natura , modul sau de viata , din obiect n sine n obiect pentru sine , n obiect al actiunii si cunoasterii sale .Omul modifica mediul ambiant si creeaza , pornind de la acesta , o alta lume , un nou nivel al existentei , constnd din unelte , tehnica , ifrastructura , organizatii si relatii sociale. Omenirea instituie societatea si toate creatiile ei ca o a doua natura care nu mai e propriu-zis natura . VI.Categoria materie.Conceptii cosmologice.Materia este una din componentele Universului. Materia, ca realitate obiectiv, ni se dezvluie n bun parte direct, prin simuri. Ea se gsete sub trei forme:substan - caracterizat prin mas;cmp (de fore) - caracterizat prin energie;timp - caracterizat prin direcia bine definit de scurgere (dei la nivelul microuniversului s-ar putea ca timpul s curg n ambele direcii).Cosmologia se afl la intersecia dintre tiin i marile tradiii ale omenirii. nsi analiza componentelor lingvistice a denumirii Cosmologia i a semnificaiilor lor ontologice descifreaz menirea ei : Cosmo-Logos = graiul Cosmosului, care nseamn:Cosmos - ordine, lume;Logos - cuvnt, noiune, sens, categorie, raionament, gnd, determinare, concluzie, relaie, temei, cauz, principiu, argument, dovad, teorie, metod, raiune, lege, tiin, vorbire, expresie, grai, convorbire etc.Principiile i teoremele de baz ale tiinei cosmologice conin adevruri fundamentale, care se afl n armonie cu nvturile sacre. Cosmologia, cu propriul su sistem de instrumente: legi universale, limbaj simbolic, astrograme, concepii astronomice, calcule matematice, informaii medico - biologice, modele operaionale i alte repere, faciliteaz perceperea Voinei Divine i cunoaterea Cosmosului, arat adevrata realitate a omului i locul lui n Univers.:Universul este un obiect de studio al cosmologiei - ntreaga lume creat de Dumnezeu, nemrginit n timp i spaiu;Cosmologia contemporana este un laborator de experimente conceptuale. Exista o varietate de teorii cosmologice care desi pleaca de la premise distincte - uneori opuse - precum vesnicia universului cu el insusi si lumea schimbatoare a realitatii vii, crearea continua a universului si sageata ireversibila a timpului ce ne descopera un univers cu un sfarsit, au dincolo de diferente si puternice afinitati intre aceste. Aceste cosmologii desi beneficiaza de o suma impresionanta de informatii din fizica teoretica dublata de o aparatura ultrasofisticata au in comun faptul ca nu pot accede la originea absoluta a timpului.1.Concepia reducionist. Filozofii din antichitate, pe baza unor observaii empirice, aulansat ipoteza, potrivit creia bogia calitativ de corpuri naturale este reductibila la unul dintreacestea: apa (Thales), aerul (Anaximene), focul (Heraclit), la cteva dintre ele aerul, apa,focul i pmntul (Empedocle). ntruct toate acestea snt materiale, se concluzioneaz c ntregulUnivers care a fost creat din elemente primare existente n haosul primordial se bucur deaceeai determinare. Concepia lui Aris-totel se ncadreaz, de asemenea, n limitelereducionismului, deoarece constat c diversele substane din natur se transform unele naltele. El consider c trebuie s admitem existena unui substrat invariabil al diferitelor substane materia, care se conserv n pofida schimbrilor de form" pe care le suport. nnatur nu exist materie ca atare, susine Aristotel, ci numai substane" materie n formedeterminate. 2.Concepia scientist,

conform creia din cmpul de cercetare propriu tiinei se transferatitudini, perspective, metode i idei n cmpul refleciei filozofice, nelundu-se n considerarespecificul calitativ al refleciei filozofice. Spre exemplu, R. Descartes sublinia c ideile dematerie" i spailitate" snt identice prin coninut, fiindc materia ocup ntotdeauna un volum deci un spaiu determinat. Dac R. Descartes medita asupra materiei n mod geometric, I. Newton\ o concepea potrivit modelului mecanic al teoriei gravitaionale. Pentru el, caracteristicafundamental a materiei este greutatea, masa gravitaional .3.Concepia substanionalist, care preia, ntr-un context istoric i teoretic deosebit, ctevadin principalele aspecte ale celor dou concepii precedente. i n cadrul acestei concepii sencearc o reducere a diversitii lumii materiale la anumite forme ale existenei naturale, dar seapeleaz la rezultatele tiinelor moderne ale naturii. Aadar, la interpretarea noiunii filozoficede materie se apeleaz la atribute fizice, puse n relief de tiin: mas mecanic, corporalitate,impenetrabilitate, substanionalitate 30.Conceptele filozofiei sociale in operele presocraticilor .Presocrtaticii sunt filosofii care au trit ncepnd de la mijlocul secolului al VII-lea . Chr. pn n epoca lui Socrate, fiind considerai ntemeietorii filosofiei europene. Prin descoperirea gndirii filosofice, gndirea ca raionament ncepe ea nsi s se autocunoasc. Raionamentul este formulat n prim linie sub form de dialog, care decurge dup regulile logicei, enunate pentru prima dat de filosofii greci. 1.Filosofia - concepie despre lume i modalitate de gndire. Corelaia dintre filosofie i alte forme de cultur: mitologie, religie, tiin. Filosofia i tiina economic. Filosofia este une din principalele forme a manifestarii spiritului uman, constiintei umane. Ea este teoria despre lume si om in unitatea lor dialectica. Denumirea filosofie provine de la cuvintele din limba greaca phileo-dragoste si sophos-intelepciune, ce inseamna iubire de intelepciune. Ea este un mod spiritual-practic de asimilare a lumii. Practica ne da folos, cunoasterea stiintifica ne da adevarul, estetica reflecta realitatea prin frumos, morala prin bine, virtutea, religia-prin credinta. Filosofia generalizeaza cunosinte din diferite domenii ale activitatii umane si formeaza o conceptie generala despre lume. Cu toate acestea ea nu este o disciplina specifica. Ea nu se orienteaza nemijlocit la schimbarea lucrurilor, dar se adreseaza omului insusi, reorganizeaza mentalitatea lui. Conceptia despre lume este totalitatea de idei despre lume in intregime, despre om. Locul lui in aceasta lume este totalitatea de cunostinte despre natura, societate si om. Stiinta cu ajutorul cunostintelor formeaza tabloul lumii, filosofia este tabloul lumii este numai o amprenta. Mitologia- este cea mai veche forma a culturii, este o modalitate specifica de intelegere a realitatii si explicare a acesteia. Ea contine in sine diferite legende, povestiri, istorii sacre despre aparitia lumii. Forma de cultura: religia- se spune ca ea apare pe baza celei mitologice, ea reiese din dedublarea lumii in 2 parti: naturale si supranaturale Stiinta- un sistem de cunoastere obiective universale si necesare despre lume. ( nu include si atitudinea celui care efectueaza cercetarea). Filosofie- o forma a culturii- deosebita si contrara mitologiei si religiei- deoarece ea recunoaste ponderea intelectuala a omului, deoarece ea este o gindire laica. Ea se formeaza cu ajutorul teoriilor si notiunilor respective, argumentelor si demonstratiilor logice. Filosofie si stiinta economica: stiinta economica are ca obiect de studiu o specie de valori fundamentale pentru mentinerea existentei umane- valori utilitare. A 2-a particularitate- este o stiinta umanista, avind ca obiect de studiu oameni cu nevoile si modul de satisfacere printr-o activitate economica rentabila. Obiectul de studiu i problema fundamental a filosofiei.

Conceptia filosofica are obiectul sau nu atit lumea ca atare , cit sensul existentei omului in lume. Obiectul filosofiei contine acele cunostinte care omul le foloseste pentru a construi tabloul universal al lumii sub unghiul de vedere al Adevarului, Frumusetii, Binelui si Echitatii. In obiectul filosofiei intra nu tot generalul din existenta materiala, dar acel general care este legat de raportul omului, atitudinii lui cu lumea. Problema fundamentala a filosofiei- determina raportul dintre gindire, constiinta , spirit, ideie pe de o paret si materie, natura, univers, existenta pe de alta parte. Determinarea raportului lumea spirituala, ideala si cea materiala au 2 laturi: 1) latura existentiala (ontologica)- ce exista (primordial) constiinta, lumea ideala sau lumea materiala. Se impart in doua categorii Materialistii si Idealistii. 2) latura cognoscibilitatii- daca e posibila sau nu cunoasterea lumii, cunoasterea esentei lucrurilor ce ne inconjoara. Se impart in 3 categorii: optimistii-cunostintele noastre corespund realitatii; -agnosticii-nu , ei spun ca omul nu poate cunoaste, el cunoaste doar aparenta, exteriorul); -scepticii- pun la indoiala, nu stiu si nu pot fi siguri nicicind, ca ceea ce eu stiu este asa cum eu stiu. Noiunea de contiin. Structura contiinei. Problema contiinei n filosofie i psihologie. Constiinta este o trasatura specifica, deosebita, ce-l caracterizeaza pe om. Este acea capaciatte a omului de a-si imagina trecutul si de a se vedea in viitor. Constiinta este acea calitate a omului ce-l face diferit de animal. Prin limbaj se efectueaza comunicarea dintre oameni. Limbajul ca si constiinta armonizeaza relatiile individului cu semenii sai, ii integreaza in societate, ii asigura controlul si autocontrolul actiunilor sale. In fiecare limba se reflecta ideile, mentalitatile, viziunile asupra lumii proprii, comunitatea care o intrebuinteaza. Originalitatea fiecarei limbi este mult mai mare decit se crede de obicei. Fiecare om prin limba sa isi modeleaza o lume originala. Astfel, cum gindirea este o parte componenta a constiintei, gindirea nu se poate realiza in afara limbajului, gindirea este inseparabila de limba. Limba include ansamblul semnelor prin intermediul carora se cunoaste si se comunica intr-o comunitate umana, precum si totalitatea normelor gramaticale sintactice si semantice de formare a propozitiilor si frazelor cu sens. Limba sub aspect semantic, apare ca un sistem ce nu se schimba cu fiecare act al gindirii individuale, ci formeaza o baza stabila. Astfel putem afirma ca gindirea, constiinta si limba se afla intr-o strinsa legatura. Constiinta este memorie, fara de care nu am ajunge la identitate, la noi insasi. Memoria la fel ca si limba este un element al gindirii. Memoria este capacitatea constiintei, a gindirii de a actualiza trecutul, de a mentine, si de a nu da uitarii cunostintele dobindite. Memoria este si un factor cultural pe care se bazeaza cultura oricarui popor, care consta din obiceiuri, traditii, norme morale. Memoria este identitatea eului nostru pe axa timpului. Bergson definea constinta in primul rind ca memorie. Un om care si-a pierdut memoria, si-a pierdut in mare parte constiinta, identitatea de sine. memoria ca fenomen al culturii determina si spiritul national prin care un popor se caracterizeaza. Intelectul artificial este inteligenta tehnologiilor si a ramurei stiintei calculatoarelor. Esenta problemei intelectului artificial este de a rezolva si a face repede si efectiv ceea ce nu poate sa faca creierul uman. Tehnologiile sunt intelectul artificial si dezvoltarea lor a dus la utilizarea lor tot mai larga in diverse domenii de activitate. Viteza cu care informatia este prelucrata, sistematizata si transmisa, si multe alte operatii pe care le indeplinteste computerul a schimbat radical viata omului contemporan. Termenul constiinta este de origine latina si in trad din lat inseamna a cunoaste, a sti. Constiinta etse o categ filosofica dar si o notiune cotidiana. In vorbirea cotidiana cind se spune ca un individ este constient de sine, aceasta inseamna ca el isi da seama ce fc, atunci cind omul

actioneaza fara a se gindi asupra actiunilor sale, se spune ca el procedeaza in mod mecanic, adica fara careva intentie determinata. In istoria filosofica, constiinta ca notiune incepe a fi folosita doar in filosofia moderna si acest fapt de evidentiere a constiintei ca categorie filosofica in filosofia moderna est elegata de numele lui Descartesm, si anume de indoiala carteziana cuget inseamna ca exist, adica daca eu gindesc rezulta ca eu exist. In continuare notiunea data a ft mult dezvoltata de catre filosofia clasica germana. Constiinta are o anumita structura: Senzatiile Reprezentarile Perceptiile Gindirea Intuitia Memoria Emotiile Constiinta in filosofie a ft abordata de multi filosofi. In special Toma dAquino, in gindirea medievala in analiza constiintei foloseste la stabilirea principiilor morale, ca izvor direct al principiilor care constituie vointa dreappta in filosofia lui Descartes regasind motivul lui Augustin, al cunoasterii de sine, care capata un rol intemeietor. Asertiunea gindesc deci exist la Descartes reprezinta propozitia liprita de orice dubiu. In timp ce la Augustin constiinta atesta certitudinea fiintei omenesti ca atare, aceasta functie afirmativa este limitata de Descartes la unica existenta a gindirii, inteleasa ca substanta care gindeste si care face abstractie de materie. In fenomenologia spiritului, Hegel a determinat parcursul prin intermediul caruia se elaboreaza continutul constiintei reale, pt a ajunge la nivelul de constientizare a subiectului absolut, adica la nivelul unei constiinte perfecte de sine, identice cu stiinta absoluta, unde este integrata orice instrainare sau alienare. In psihologie termenul de constiinta desemneaza fie constientizarea faptului ca indivizii au propriile procese psihice, fie functia de control, exercitata de individ asupra propriilor procese psihice. Freud a afirmat ca a deveni constient de o reprezentare inconstienta inseamna a-I atribui cuvintul corespondent, de aici deriva importanta cuvintului in tratamentul psihanalitic. 3. Contiina de sine: esena, caracteristica, manifestarea. Contiina de sine n sens filosofic general presupune contientizarea de sine, de necesitile personale. n copilrie contiina de sine apare n momentul cnd micuul sesizeaz diferena dintre eu i noi. Contiina se manifest sub form individual, specific fiecrei persoane n parte. Kant mparte contiina de sine n contiin a intelectului i contiin a simului intern, prin care eul este n acelai timp, subiect al gndirii i obiect al percepiei. La Schelling actul contiinei de sine este ideal i real deopotriv. La hegel contiina de sine este raiunea neleas ca subtsan, realitate. 4. Contientul i incontientul. nvtura lui S. Freud i neofreidismul. Contiina uman este cel mai obinuit i general fenomen sub care se manifest existen spiritual. Numai omul ca fiin superioar capt atributul contiinei i aceasta l definete ca existen specific.ca form a psihicului uman este totodat o reflecie anticipativ, graie creia ne proiectm n viitor, prin scopurile i planurile noastre, prin idealurile i speranele de via, opiuni, decizii etc. Incontientul uman are o dimensiune social colectiv. Despre un asmenea incontient colectiv a vorbit i psihanalistul Carl Jung, n viziunea cruia acesta este format din arhetipuri culturale

motenite. Lucian Blaga identific un incontient cultural colectiv n coordonatele stilistice ale culturilor naionale. Pe plan sociologic, despre un asemenea incontient vorbea i Marx, care meniona chiar un instinct de clas. Freud lanseaz o concepie nou a contiinei care depete concepia tradiional i afirm c psihica omului conine i alte componente dect raiunea. Sunt 3 componente: 1. libido mulimea instinctelor din care predomin cele sexuale; 2. Ego (eul) sau aceeai contiin de sine; 3. Super ego sau contiina social. ntemeind psihanaliza, Freud relev funcia crucial a incontientului n dinamica vieii psihice, menionnd c omul este o fiin att raional pe ct se crede. Cnd vbim despre acele 3 elemente naintate de ctre Freud trebuie s menionm c eul reprezint dorinele proprii, super ego societatea, iar sinele fora care trebuie s decid pasul urmtor. Statistic vbind, n marea majoritate a cazurilor, eul ctig, adic ceea ce individul i dorete. 28.Contiina i limba. Contiina i memoria. Intelectul artificial i modelarea procesului de gndire. Totalitatea elementelor structural ale constiintei apar si se dizvolta in procesul muncii. Ele se materializeaza mai intii de toate in limba si vorbire. Limba este un system obiectiv deosebit in care se imprima experienta social istorica, se acumuleaza conostintele, se imbogatesc personalitatea cu acele valori care au fost elaborate. Limbajul este un mod de comunicare intre oameni constribuie la formarea structurilor logice, mijloc intre gindire si obiect, verificare a conostintilor, de argumentare. Constiinta este memorie, fara de care nu am ajunge la identitatea de noi insine sau ne-am pierde. Memoria constribuie un fel de trasatura de unire intre ce am fost si ceea ce sintem in prezent si spre ceea ce aspiram sa fim in viitor, este identitatea eului nostru. Un om care si-a pierdut memoria, si a pierdut in mare parte constiinta. Cunoasterea gindirea se manifesta ca un process creator. Gindirea creatoare presupune capacitatea omului de asi formula probleme si de a le oferi solutii. Filosofia antic oriental: colile, reprezentanii, problematica. Filosofia antica orientala apare ca o modalitate de rationalizare a religiei, adica ca o continuare specifica a religiei. Deasemenea in orient de la bun inceput exista o deosebire/diferentiere intre filosofie si stiintele exacte. Esenta culturii antice induse se contine in asa numitele vede- in traducere cunostinta, sunt niste carti care au fost alcatuite pe parcursul mileniului I inaintea lui Hristos- prima jumatate mileniului I era noastar. 4 carti principale 1) Samaveda 2)Jajur veda 3) Athar va veda 4) Rig veda. Ele constituiau cartea de capatii a aristocratiei. 2 directii: heterodoxacare reiesea din interpretarea libera a cunostintelor Vedelor, descriu diferite modalitati de gindire si conduita, traditii, norme morale. Scoala budista, scoala jainista, scoala Sarvana. Budismul- la intrebarea sensului vietii , budismul raspunde: Viata este suferinta Daca viata este suferinta atunci trebuie sa existe si anumite cauze care o fac asa. Cauza principala este dorinta omului de asi satisface dorintele Daca exista anumite cauze trebuie sa existe si anumite mijloace de depasire. Mijloace: ducerea unui mod de viata corect, folosirea corecta a cuvintelor, evitarea erorilor si a minciunilor; Mai este o cale: inabusirea tuturor sentimentilor aducerea corpului uman la starea suprema Nirvana. (starea ideala)

Scoala Joinista- promoveaza ideea ca sufletul trebuie sa biruie corpul. Afirma ca omul este dominat de 2 pasiuni : dor de a trai si frica de moarte. Scoala Sarvana- promoveaza edeea ca atit sufletul cit si corpul sunt compuse din particule. La nastere se unesc, la moarte se divid. Ei spun placerile trebuie traite din plin Ortodoxa- acre accepta autoritatea vedelor Scoala vendanta, Scoala Nyaya, Scoala Yoga. Filosofia China-problema ei spun ca lumea este vesnica si prezinta un tot unitar. In centrul ei sta problema corelatiei dintre om si societate, cetatean si stat, problema functionarilor statului. Compus din 5 elemente: foc, apa, pamint, lemn, metal. Filosofia din china- incearca de a lamuri lumea prin ea insasi fara a apela la fortele supranaturale. Cauza miscarii interactiunea dintre fortele contrare In si Ien caracteristica materiei. Daosismul- totul se supune Dao (legii). Dao este izvorul tuturor. Omul trebuie sa traiasca in conformitate cu natura. Confucianismul- problema functionarii statului ( ca in familie) Legista- omul este rau de firea lui, nicicind nu poate fi educat, trebuie impus prin lege sa respecte.Moista. Problema temeiului ultim n filosofia cosmologic a Greciei Antice. Problema temeiului ultim in filosofie cosmologica a Greciei antice.Pentru perioada cosmologica ( sec. VI i.e.n.- 430 i.e.n.) este caracteristica studierea cosmosului. Pentru filosofii din aceasta perioada este primordiala problema temeiului ultim. Ei cauta raspuns la intrebarile: ce este universul? Din ce este constituit? De unde a aparut? Scoala din Milet< Thales este acel care promoveaza problema temeiului ultim, a substantei primordiale, ce sta la baza universului. Thales- la baza universului se afla apa, tot ce exista contine in sine apa, nimic nu poate exista fara apa ( spune asa, hrana tuturor vietuitoarelor si insasi caldura se iveste din apa- conditionata de mitologia egipteana. Alt reprzentant al scolii din Milet Anaximandru- temei ultim (principiu)- apeironul- este unic se afla in miscare si este nedeterminat. Reprezinta cauza oricarei nasteri si pierii, totul se naste si piere in el. Apeironul este vesnic, infinit. Al treilea reprezentant al sc. Din Milet. Anaximene- temei ultim aerul= cu apeironul aerul este principiul de baza, inceputul intregii existente, Focul , norii, apa, pamint, pietrele- sunt in sine diverse stari ale aerului. Aer- divinitate. Pythagora- temei ultim numerele-sunt esenta si substanta tuturor lucrurilor, este o intruchipare a finitului si infinitului. Heraclit- temei ultim- focul. Tot ce exista este un foc , totul se naste din foc si se transforma in foc. Lumea este un foc vesnic. Problema omului n filosofia antic greac (sofitii, Socrate, Platon, Aristotel, Epicur, stoicii .a.). Meritul sofistilor consta in aceea ca ei au reorientat filosofia de la cercetarea naturii la cunoasterea omului, gindirii lui. Ideile lor pot fi exprimate, prin 2 maxime:Omul este masura tuturor lucrurilor. Oamenii pot fi condusi atit prin convingeri cit si prin violenta considera ca omul se afirma ca o fiinta deosebita de celelalte vietuitoare cunoscind 2 lumi: sensibila si inteligibila.

Socrate_-Cunoastete pe tine insuti- omul trebuie sa se cunosac pe sine si numai atunci cunoscindu-se pe sine numai atunci se poate atribui pe sine societatii- cunoscindu-si propria valoare. Omul este centrul universului, omul se invesniceste prin ratiunea si sufletul sau. Platon- Sufletul conform conceptiei lui Platon este vesnic si nemuritor, dupa moartea corpului sufletul nimereste in lumea ideilor pure , apoi se reincarneaza in alt corp. Sufletul este compus din 3 parti: ratiune (filosofii), vointa (ofiterii, soldatii) , sensibilitate (reprezentantii muncii fizice) Aristotel- Omul dupa parerea lui este o fiinta sociala ( animal rational si ca animal politic) omul este unica fiinta care gindeste. Epicur- scopul vietii- este fericirea , ea se atinge prin satisfacerea necesitatilor naturale , prin atingerea linistei supreme a sufletului. Filosofia lui Epicur activitate ce duce la o viata fericita a omului. Stoicii- Omul trebuie sa se supuna ordinii cosmice, el nu trebuie sa doreasca ceea ce nu e in puterea lui. Il orienteaza pe om spre lumea interioara, spunind ca doar ei se poate gasi principalul si unicul sprijin. Ontologia i gnoseologia n concepia filosofic a lui Platon. nvtura despre lumea ideilor i lumea lucrurilor senzoriale. Paradigma ontologica se refera la intelegerea lumii si existentei. In explicarea realitatii Platon reiese din recunoasterea lumii ideilor si lumii lucrurilor. Adevarata lume, existenta este lumea ideilor si lumii lucrurilor este numai umbra, copia imperfecta a lumii ideilor. Lucrurile senzoriale permanent apar si dispar, se schimba si se misca, in ele nu-I nimic stabil si adevarat. Ideile sunt vesnice, infinite. Specific este paradigma gnosiologica a lui Platon. El face deosebire clara intre cunostinte si pareri, cunoasterea rationala si cea senzoriala. Obiectul cunoasterii senzoriale, este lumea vizibila, lumea lucrurilor, Conoasterea senzoriala ne da cunostinte si pareri. Adevarata cunoastere este cunoasterea rationala care are obiectul sau lumea ideilor. Cunoasterea este reamintirea a ceea ce sufletul a privit in lumea ideilor pure. Adevarata cunoastere- accesibila filosofilor. Cunoasterea necesara pentru educare si modul de trai corect. 1. Caracteristica general a filosofiei lui Aristotel. nvtura despre materie i form. Aristotel considera ca obiectiv este lumea materiala, iar ideile sunt esenta lumii, reflectarea ei. Lumea materiala este primara dar nu-I identica cu materia. Materia este materialul din care se formeaza lucrurile, obiectele concrete sunt combinatie materiei si formei. Materia-I pasiva si forma- activa. Forma preceda materia in timp. Aparitia lucrurilor este formarea materiei in procesul careia participa 4 cauze: materiala, formala, afectiva si finala. Ca si la Platon exista in lumea formelor o anumita ierarhizare care se incheie cu forma suprema- Dumnezeu. Meritul lui Aristotel- a introdus o suma de concepte : materia , forma. Caracteristica general a filosofiei medievale: etapele de dezvoltare i problemele principale. Filosofia medievala contine urmatoarele perioade: Sec. I-III care se numeste apologetic

Sec. IV-VIII patristica Sec. VIII-XIV scolastica. Caracteristici:Orientare generala si caracter religios (dominatie religiei si a bisericii) Are un caracter propavaduitor Se exclude subiectivitatea Poarta un caracter retrospectiv- principala autoritate era antechitatea. Autoritatea supremabiblia. Interpretarea simbolica si alegorica a realitatii Principala problema in filosofia medievala a fost raportul dintre credinta si ratiune, religie si stiinta, filosofie si teologie. Ea s-a rezolvat foarte original: prin formularea teoriei adevarului dublu: sunt adevaruri ale ratiunii filosofice si adevaruri ale credintei, religiei. Asta a fost un fel de impacare intre religie si stiinta. Apologetica- aparare- reprezinta aparatorii ai religiei crestine Patristica- Augustin, Tertulnen- provine de la cuvintul parinte activitatea unei pleiade de ginditori care au elaborat dogmele invataturilor principale ale bisericii. Scolastica- Scoala- trebuie sa faca aceste dogme accesibile pentru oamenii neinstruiti si sa duca lupta cu falsificarea religiei crestine. Toma dAquino. 9/Caracteristica general a filosofiei renascentiste: umanismul, filosofia naturii, filosofia social-politic. Tendinta oamenilor de a renaste valorile si idealurile antichitatii. Orientata spre om, caracter umanist. Umanismul- problema omului si locul lui in lume , unitatea lui fizica si spirituala. Cu aceasta problema se ocupau scriitorii, pictorii, poetii Dante Aligheri, Francesco Petrarea, Djovani Boccacio. Umanistii dezvolta idei despre libertatea si demnitatea omului , despre valoarea vietii pamintesti. Societatea trebuie sa formeze un om mare capabil la un comportament binevoitor. Umanismul este conceptia conform careea omul este valoarea suprema si trebuie de creat conditii umane pentru dezvoltarea multilaterala si armonioasa a fiecarei personalitati. Omul este zeificat, maximal se apropie de D-zeu. El este creatur de el insusi,. In sens restrins umanismul este o miscare ideologica continutul careia este studierea si popularizarea limitilor, literaturii, artei si culturii antice. Filosofia naturii- J. Bruno, G. Galilei . Studierea naturii era in strinsa legatura cu dezvoltare a modului de productie, navigatiei marine, noile descoperiri geografice. Scopul filosofiei in conceptie reprezentantilor consta in cunoasterea naturii reale , nu in cu noasterea lui D-zeu. Cazanus il apropie pe D-zeu de natura, atribuindu-I naturii calitati divine. Coperne- formuleaza conceptia heliocentrica conform careia pamintul se roteste in jurul axei sale ( zi, noapte); se roteste in jurul soarelui. J. Bruno sistemul mostru solar este numai unul din multiplele sisteme asemanatoare. In univers exista infinit de sori, paminturi care se rotesc in jurul planetelor. Galilei considera ca mecanica si matematica stau la baza tuturor stiintilor. Cartea naturii- este scrisul in limba matematicii.

Filosofia social-politica se refera la crearea teoriilor despre societate si relatii sociale, politica si relatii politice , stat, formele de guvernare. N. Machiaveli, Martin Luther, J. Bodin. Machiaveli neaga conceptia religioasa conform careia statul depinde de biserica ca putere suprema. Numai un stat puternic poate sa faca ordine in societate. Pentru a atinge scopurile politice toate mijloacele sunt bune. J. Bodin- Interesele statului el le pune mai presus de religie. Statul rezolva problemele familiei. Monarhul este unirea si absoluta sursa a dreptului. 2. Filosofia modern. Critica scolasticii i problema metodei cunoaterii tiinifice. Filosofia moderna sec XVII, XVIII, XIX. Sec XVII- secolul stiintei si revolutiilor stiintifice dar si secolul revolutiilor filosofice. Temelia gindirii filosofice se transfera din sfera religiei in sfera stiintei. Empirismul- doctrina filosofica cu referire la domeniul cunoasterii ce afirma ca experienta sensoriala este unica sau principala sursa a cunoasterii. Toate cunostintele se bazeaza pe experienta, se dobindesc prin experienta. Empirismul materialist- F. Bacon, Hobbes, Locke.sursa experientei senzoriale este lumea exterioara. Empirismul Idealist Hume experienta reprezinta totalitatea senzatiilor. Francis Bacon evidentiaza faptul ca in procesul cunoasterii omul se ciocneste cu anumite dificultati cum sunt idolii si notiunile false metoda proprie de depasire a tuturor obstacolelor in calea dobindirii de cunostinte era cea a inductiei. Pentru a depasi acesti idoli. Empirismul este aproape de sensualism, opus-rationalismului.Rationalismul- Descartes, Kant, Spinoza. Hegel care face parte din curent filosofic cu referinta la problema cunoasterii care recunoaste cunostinta drept baza a cunoasterii, deci se afla numai prin ratiune. Izvorul cunostintelor- ratiune. Descartes- unica met. De cunoastere, indoiala- Ma indoiesc, deci cuget, cuget deci exist. Cunoasterea- activitate intelectuala a subiectului de a reproduce realitatea obiectiv.Spinoza evideniaz 3 feluri de cunoastere: senzoriale care ne d cunotine neclare; cun. raionale ne d cunotine despre modurile substanei; cun. intuitive ne d adevrul. Senzualism (vine de la senzaie, simuri) afirm unicul izvor de cunoastere sunt senzaiile organelor de sim. 12. Problema substantei filosofia modern: dualismul, monismul, pluralismul. Monismul- conceptie care recunoaste ca temelie a existentului o substan unic fie ea materiale ori spiritual. n istorie a existat monism materialist i idealist. Monismul caut izvoarele aciunii tot nuntrul lumii, n fantezia omeneasc. Dualism concepie ce afirm 2 substane egale, 2 nceputuri n explicarea lumii material i spiritual. Reprezentani: Platon, R. Descartes. Pluralism- teorie ce admite o multitudine de nceputuri ori tipuri de existen. Ex.: concepiile lui Democrit, Empedocle, Anaxagora. Descartes i Spinoza nelegeau substana ca ultima instan a existenei. Pluralismul este o concepie filosofic idealist care neag unitatea material a lumii, susinnd c tot ceea ce exist const dintr-o multitudine de entiti izolate, independente una de alta. 13. Filosofia iluminismului european: omul, societatea, raiunea. Iluminismul cunoscut i ca ,,Epoca Luminilor este o micare ideologic i cultural manifestat n sec. al XVIII-lea n mai multe ri europene, care pune accentul pe ideea luminrii maselor. A evoluat mai nti n rile care s-au dezvoltat mai rapid i mai trziu n sud-estul Europei. Punctul de plecare a iluminismului poate fi considerat votarea de ctre parlamentul englez a Declaraiei drepturilor omului primul act legislativ care consfinete suveranitatea poporului, libertatea de gndire i de aciune a omului . Principalele direcii a iluminismului european sunt:

combate iraionalitatea gndirii i ornduirea feudal; militeaz gndirea raional i egalitatea natural a oamenilor; acioneaz pentru iluminarea maselor prin cultur i educaie; susine libertatea individului. Reprezentani: Kant, Goethe- Germania; Locke, Hume Anglia; Lomonosov Rusia. Ideile iluministe privind metodele pedagogice pentru instruirea i educaia tinerei generaii au fost ilustrate de Rousseau n lucrarea, devenit celebr, Emile sau despre educaie 14. Filosofia clasic german teoria cunoaterii ca expresie activit. cunotinei. Cuprinde o perioad relativ scurt de timp, anii 80 ai sec. XVII i anul 1931 cnd a murit Hegel. Cu toate acestea reprezint un punct culminant n dezvoltarea filosofiei germane, avnd ca reprezentani pe Kant, Hegel, Schelling. Filosofia clasic german a elaborat dialectica modern, a dus contribuii considerabile la constituirea teoriei cunoaterii, ca disciplin autonom(Kant), subliniind caracterul activ al cunoaterii. Filosofia cl. germ. a reflectat marile transformri sociale ale epocii i descoperirile tiinelor naturii. Principalele caracteristici: critic materialismul din sec. XVIII ca fiind mecanicist; elaborarea metodei dialectice de gndire; tendina de a transforma filosofia n tiin; continuitatea tradiiilor. 15. Descoperirea si elaborarea metodei dialectice de gindire in filosofia clasica germana(de la Kant,Hegel). Dialectica- noiune filozofic, care la origine n antichitate nseamn arta dialogului, miestria de a ajunge la adevr prin discuie. Prima bre n concepia metafizic despre lume au fcut-o reprezentanii filosofiei clasice germane sec.XVIII-XIX. Kant prin teoria sa cosmologic i evidenierea contradiciilor raiunii pure. Hegel, generaliznd i sistematiznd ideile filosofice precedente el a elaborat un sistem dialectic armonios ce cuprinde toate sferele realitii. El a formulat principiile i legile fundamentale ale acestei dezvoltri(legea unitii i luptei contrariilor, legea trecerii schimbrilor cantitative n schimbri calitative i invers, legea negrii negaiei), a elaborat un sistem de categorii ale dialecticii(esen, fenomen, coninut, form, cauz, efect). Categoriile dialecticii sunt: singularul i universul; forma i coninutul; esena i fenomenul; cauza i efectul; posibilitatea i realitatea, necesitatea i ntmplarea. 16. Filosofia marxist. K. Marx pune la baza dezvoltrii realitatea material. n filosofia marxist dialectica e neleas i ca teorie a cunoaterii i ca logic. n marxism se abordeaz un ir de probleme extrem de importante referitor la existen, contiin, legitile dezvoltrii i funcionrii contiinei. Dezvoltarea societii conform marxismului are loc ca rezultat al luptei de clas i contradiciile modului de producie. Lupta de clas duce la lichidarea societii cu clase antagoniste i respectiv lichidarea exploatrii. Marxismul a influenat puternic dezvoltarea gndirii filosofice, economice i social-politice a sec.XX. 17. Filosofia lui A.Schopenhouer si F.Nietzsche. n concepiile lui Schopenhauer, Nietzche apare scepticismul, o convingere c cunoaterea i procesul de cptare a adevrului sunt acesibile nu fiecruiindivid. Schopenhauer subliniaz c principala i singura diferen dintre om i animal este aceea c: omul gndete prin concepte. Omul este caracterizat ca un element metafizic i instinctul metafizic, ce nelinitete mintea omeneasc este exprimat prin nevoia de a-i potoli mirarea. Nietzche dezvolt conceptul supraomului, care presupune ncrederea n progres. El spune c dup cum omul s-a dezvoltat din speci inferioare, tot astfel se poate presupune c i din el se va nate o nou ntruchipare de via care l va depi. Construiete o filosofie a vieii n centrul creia este omul, creator de cultur,

ndeosebi geniul. La Nietzche omul nu etse cu adevrat om dac nu se strduie s fie ceea ce nu poate fi. 18. Fiosofia sec.XX. Filosofia contemporan este conceput ca analiza logic a tiinei, a refleciei asupra tririlor personale, ca imagine a lumii obiective. Cu alte cuvinte filosofia contemporan prezint o multitudine de orientri, curente, sisteme ce interacioneaz i nregistreaz mpreun o dinamic. n filosofia contemporan sunt puse un ir de probleme, care au un caracter generaluman: lumea i locul omului n ea, esena omului i menirea lui n lumea contemporan, individul i ominirea, soarta civilizaiei umane, problemele globale. Pozitivism reprezentantul curentului este Auguste Conte. Apare la mijlocul secolului trecut. Neag rolul filosofiei ca concepie generalizat despre lume i se limiteaz la tiinele concrete, confirmate de experien. Problemele filosofiei fr sens. Neopozitivismul anii 20 ai secolului nostru, reprezent.: Russel, Austine, Moore. Ei nlocuiesc filosofia cu analiza logic a limbajului tiinei i consider tiinifice numai acele probleme care au o soluionare experimental, logic. Curentul dat a avut influen asupra fizicienilor, logicieni etc. Existenialism se ocup cu problema existenei, principala problem careia este antalogia. Existena este ceva intern care permanent trece n extern. Stucturalism- absolutizeaz metoda structural, el consider obiectele ca sisteme, ansambluri organizate de elemente. O structur se reprezint ca un tip sau un model ideal. 19. Apariia i dezvoltarea gndirii filosofice in Moldova.Gndirea filosofic din Moldova cunoate o cale lung de dezvoltare. Veacuri de-a rndul n Moldova n lipsa unei filosofii teoretice, nelepciunea popular reprezenta vechea noastr filosofie. Creaia popular constituia baza gndirii teoretice. Legendele i folclorul reflect concepie popular despre crearea universului, a omului, lumii. Perioada iniial de dezvoltare a gndirii filosofice din Moldova purta un caracter mitologico-religios. Literatura, cronicile bisericeti, letopiseele au devenit purttorii concepiei despre lume. Grigore Ureche- Letopiseul rii Moldovei istoria joac un rol important. Miron Costin- De neamul moldovenilor originea neamului. Dimitrie Cantemir- concepia lui despre lume s-a format sub influena teologiei ortodoxe, filosofiei stoicismului scolasticii medievale. A fost primul care a incercat de a formula o termenologie filosofic romn. La baza lumii stau 4 elemente: apa, aerul, focul, pmntul. Dezvoltarea economic a Moldovei din sec. XIX a constituit o premis obiectiv a studierii bogiilor naturale ale rii, dezvoltrii tiinei i nvmntului, a pregtirii specialitilor din diferite domenii i mai ales pentru industrie i agricultur. Secolul XIX n Moldova este secolul iluminismului. Reprezentanii lui luptau pentru instaurarea lumii raionale, societii bazate pe egalitate, libertatea politic drepturilor civile. Din iluminiti fac parte Gh. Asachi, C.Stamati, C.Negruzzi, A Donici, A Hjdeu, M. Koglnicianu, B.P Hadeu .a. n operele sale ei criticau neajunsurile societii existente. Un loc deosebit ocup A Russo, V. Alecsandri, M Eminescu, care luptau mpotriva feudalismului i exploatrii naionale. Lucrrile lor conin idei socialpolitice i filosofice, gnduri despre om, natur, locul i rolul lor n viaa societii, despre monarhie i formele guvernrii statale, despre religie i proceduri juridice .a. 20.Ontologia ca parte componenta a filosofiei.Notiunea de existenta si materie ,formele lor.Obiectivitatea materiei si obiectivitatea spiritului.Ontologia este tiina despre existen. Existena este noiunea cea mai general care cuprinde tot ce fiineaz independent de voina omului, tot ce exist: realitatea material obiectiv, valorile spirituale i existena omului. Exist diferite tipuri de existen:a naturii i a lucrurilor n natur; a omului; spiritual (procese i contiente); social. Existenta este tot ceea ce exista ,tot ceea ce este,indiferent de forma pe care o are:materiala sau

ideala,indiferent de faptul cine este purtatorul acestei forme.Existenta reprezinta insasi faptul de a fi,de a avea o realitate obiectiva. MATERIA este un termen general pt toate elementele care ne inconjoara si din care sintem alcatuiti.Din perspectiva fizicii,materia apare sub forma de substanta sau energie,din perspectiva filosofica,materia este tot ceea ce ne inconjoara,trasaturile sale definitorii fiind:masa,necesarul de spatiu,structura interna si energia termica,interna a materiei.Ea se intilneste in asa stari de agregare ca:lichida,solubila si gazoasa.Caracteristicile principale ale materiei:-masa,-volum,structura. 21. Spaiul i timpul. Timpul i spaiulsocial. Spaiul este modul de existenta a materiei ce exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a avea intindere, dimensiuni, structuralitate si interactiune. Timpul este modul de existen a materiei care reflect durata, succesiunea schimbrii i dezvoltriisistemelor material. Spaiul i timpul sunt nsuiri a obiectelor material i ele nu pot exista n afara materiei. Din acest punct de vedere puten evidenia spaiul i timpul astronomic, fizic, biologic, psihic i social. Timpul social caracterizez durata, succesiunea activitilor umane i relaiilor sociale n dezvoltarea proceselor sociale. Timpul social este diferit de la o epoc la alta. Spaiul social are un sens uman. Poate fi neles numai lundu-se n considerare activitatea omului. Structurile spaiale sociale se formeaz datorit activitii oamenilor. Aristotel consider c spaiul este suma locurilor pe care le ocup corpurile i c att material ct i spaiul ar fi finite. Hegel spaiul i timpul ca fiind 2 categorii ale ideii absolute. Kant consider c n lumea ociectiv nu exist spaiu i timp. 22.Miscarea si formele ei.Notiunea de progres si regres. Miscarea este o categorie filosofica care inglobeaza toate schimbarile si procesele care au loc in Univers. In calitate de categorie filosofica presupune examinarea diferitor schimbari, de la deplasari mecanice pina la procesele de gindire. Miscarea este un mod fundamental de existenta a materiei, un atribut esential al acesteia si consta in totalitatea schimbarilor, proceselor, sistemelor materiale care constituie universul. In dependenta de modul de organizare a materiei se deosebesc urmatoarele tipuri de miscare: mecanica, fizica, chimica, biologica, sociala. Micarea mecanic- deplasarea corpurilor n spaiu. Micarea fizic- mecanica moleculelor, ex.:temperatura, sunetul, lumina. Micarea chimic fizica atomilor, reaciile de oxidare i reducere. Micarea biologic chimia proteinelor, metabolismul, viaa. Micarea social include viaa material, totalitatea relaiilor sociale. Progresul este o dezvoltare ascendenta, un process de inoire continua, o succesiune de schimb calitativ, de la inferior spre superior. Progresul presupune o imbogatire a caracteristicilor, o apropiere fata de un anumit obiectiv. Regresul este sensul descendent al dezvoltarii sistemelor si obiectelor, a fenomenelor realitatii, la fel ca si progresul, regresulare un character relative. 23.Esenta dialecticii si legile ei. Dialectica (grec. dialegomai - ntrein o conversaie, disput) - noiune filosofic, care la origine n antichitate nseamna arta dialogului, miestria de a ajunge la adevr prin discuie, prin descoperirea contrazicerilor n raionamentul oponentului. Dialectica filosofilor greci din acea perioad purta caracter spontan. Cel mai mare dialectician al Greciei antice Heraclit afirma c totul exist i concomutent nu exist, deoarece totul curge i se transform necontenit, apare i dispare. E bine cunoscut maxima lui Panta rei (totul curge). Lumea, dup Heraclit, este constituit din contrarii, iar lupta dintre contrarii este cauza dezvoltrii. Socrate privea dialectica ca miestria de afla adevrul prin ciocnirea prerilor contrare, modul de a duce o discuie

tiinific. Platon numea dialectica metod logic care cu ajutorul analizei i sintezei duce la cunoaterea adevratului existent ideilor. Aristotel nelegea dialectica ca miestria demonstrrii i respingerii Lui Aristotel i aparine meritul de a defini i cerceta formele eseniale ale gndirii dialectice. Dialectica n aceast perioad este nc foarte primitiv i simplist,deoarece filosofii greci antici mai mult atrgeau atenia asupra micrii i a legturilor dintre lucruri, dect asupra a ceea ce se mic, se transform i se leag. Ei nu ajunseser la descompunerea obiec-telor i fenomenelor naturii n prile componente i la analiza lor, fr de care este imposibil cunoaterea profund i multilateral a lor. Legile dialecticii sunt cele mai generale legi ale dezvoltrii naturii, societii i gndirii umane. Legea este reflectarea legturilor i relailor dintre obiecte i fenomene care au un caracter intern, stabil, repetabil, esenial. Legea trecerii schimbrilor cantitative n calitative - una dintre legile fundamentale ale dialecticii, conform creea schimbarea calitii obiectului are loc atunci, cnd acumulrile schimbrilor cantitative ating o anumit limit.Pentru medicin aceast lege are importan n nelegerea proceselor patologice, diferenierea lor i determinarea tacticii tratamentului. Legea unitii i luptei contrariilor - una din legile fundamentale ale dialecticii, care dezvluie sursa automicrii i dezvoltrii obiectelor i fenomenelor. Ea exprim esena, nucleul dialecticii, deci reflect procesele din profunzime, de la nivelul esenei. Izvorul dezvoltrii este contradicia dialectic. Orice obiect i fenomen prezint unitatea i lupta prilor contrare. Contrariile sunt acele laturi i tendine ale obiectelor i fenomenelor ce se exclud i se condiioneaz reciproc. Ele au caracter obiectiv i universal i interaciunea lor formeaz contradicia dialectic. Contradicia dialectic exist n toate obiectele i fenomenele, se schimb numai strile lor, parametrii cantitativi, caracterul contradiciilor i semnificaia lor pentru sistem. Laturile ei sunt unitatea i identitatea (armonia), deosebirea i contrariul (disarmonia), contradicia (conflictul, lupta). Contradicia dialectic acutizndu-se duce la conflict, iar ultimul cu necesitate trebuie s fie rezolvat. n procesul rezolvrii contradiciilor se lichideaz numai acele momente care s-au nvechit i frneaz dezvoltarea. Cu rezolvarea unor contradicii apar altele i asta are loc permanent. Legea negrii negaiei - proces a dezvoltrii, conform cruia vechiul este negat de ctre nou, iar noul la rndul su este negat de ceva i mai nou. Negarea dialectic este categoria filosofic care exprim momentul de legtur, succesiune a diferitor etape, stadii n procesul de dezvoltare a realitii. Dezvoltarea este un proces de trecere de la o calitate la alta, de la vechi la nou, de la interior la superior. 24. Determinismul si indeterminismul.Notiunea de lege.Clasificarea legilor. n literatura filosofic prin determinism se desemneaz pe de o parte caracterul determinant al proceselor din univers i mecanismele proceselor de determinare. n literature filosofic ntlnim cel puin 3 modaliti de concepere i definire a determinismului. 1)modalitatea descriptiv; 2)modalitatea explicativ(teoria cauzalitii); 3)modalitatea global(exprim sensul i ordinea lucrurilor). Legea- categorie filosofica care exprima raporturile esentiale necesare, generale, relativ stabile si repetabile intre laturile interne ale aceluiasi fenomen . Legile se clasific: n dependen de gradul de generalitate: legi particulare(ntr-o anumit sfer); legi specifice(cazuri pariculare). n depende de sfera de aciune: ale naturii, ale societii, ale gndirii. n dependen de caracterul aciunii: legi statistice, legi dinamice. 29.Gnoseologia ca teorie a cunoaterii. Subiectul i obiectul cunoaterii. Cunoasterea este un proces de productie al cunostintelor. Procesul cunoasterii reprezinta un act care are loc in cadrul constiintei individuale, care folosind cunostinte initiale produce alte noi.

Cunoasterea este proces dialectic contradictoriul al reproducerii treptata in constiinta. Cunostintele sunt rezultatul activitatii cognitive a omului, ele apar si functioneaza in procesul activitatii practice a omului. Procesul cunoasterii presupune un obiect si un subiect. Obiectul este acea parte a realitatii spre care este orientate activitatea subiectului. El exista idependent de subiect. Subiectul poate fi atit un individ luat aparte cit si un grup de persoane. In procesul cunoasterii obiectul si subiectul se afla intro permanenta interactiune. 30.Cunoaterea tiinific, specificul i structura ei. Epistemologia. Paradigma tiinific. Cunoasterea stiintifica apare pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii urmarind descoperirea legilor structurilor profunde. Au un character systematic si metodic, rezultatele fiind organizate in sisteme logice autonome. Ele cerceteaza mecanismele principiile si legitatile cunoasterii. Epistemiologia este teoria cunoasterii stiintifice, este o ramura a filosofiei care se ocupa cu originea natura metodele scopurile cunoasterii stiintifice. Paradigma stiintifica este un set de idei caracteristice impartasite de o comunitate de savant care servesc drept model pentru formularea si rezolvarea problemelor teoretico-stiintifice. Ea reprezinta un anumit stil de gindire ce determina o etapa concreta a dezvoltarii stiintei. 31.Logica si metodologia cunoasterii stiintifice.Specificul cunoasterii economice. Logica si metodologia cunoasterii stiintifice studiaza raportul dintre logica si metodologie.Logica stiintei reflecta logica structurilor stiintifice, reprezinta teoria principiilor pe baza carora se organizeaza investigatia stiintifica.Logica stiintei abordeaza problema metodelor si formelor cunoasterii stiintifice, natura descoperirelor stiintifice,dialectika traditiei si inovatiei in procesul cunoasterii stiintifice.Logica stiintei analizeaza ansamblul bine ordonat de propozitii ale sintaxei logice ale limbajului.Logica stiintei se ocupa cu analiza formala si confruntarea diferitor notiuni stiintifice intre ele cu scopul de a le evidentia sensul, corectitudinea formala,legaturile si valoarea relative a adevarului.Problema fundamentala a logicii stiintei este cercetarea legaturii ce se stabileste intre cunostintele data si cele noi, atat la etapa elaborarii ipotezelor cat si la etapa verificarii lor.Ca metodologie generala a cercetarilor stiintifice logica stiintei cuprinde metodele utilizate in procesul descoperirii si sistematizarii cunostintelor.Printre acestea mentionam analiza si sinteza, inductia si deductia,observatia,experimentul, ipoteza,modelarea,formalizarea, etc.De asemenea sunt studiate procedeele:generalizarea,abstractizarea,analiza, sinteza, definitia, observatia, experimentul, preclucrarea datelor experimentale.Unitatea logicii si metodologiei stiintei este observata de Aristotel, cugetatorul care in lucrarea Organonul analizeaza aspectul logic ce instrument apriori in activitatea savantului.Logica este utilizata de Aristotel cu scopul de ai oferi stiintei forma demonstrativa,iar opiniei forma argumentarii. 32.Problema adevrului n tiina i filosofie. Obiectivitatea adevrului. Adevrul i credina. ADEVARUL ESTE O CATEGORIE FILOSOFICA CE VIZEAZA CORESPONDENTA ADECVATA A IMAGINII CU OBIECTUL, A CUNOstintelor cu realitatea. Mijloacele de destinatie intre adevar si fals si de a califica ceva ca fiind adevarat sunt: 1)Ratiunea 2)Intelegerea 3)Legi logice Adevar stiintific este adevarul dobindite si dovedite de stiinta experimentata este exact incomplete. Adevar filosofic este mai radical mai esential , atributul adevarului stiintific. Poate exista adevar material formal metafizic. Adevar a credintii sau a unei opinii. Adevar absolut este coincidenta

absoluta a obiectului cu imaginea. Adevar obiectiv este cel ce nu implica atitudinea subiectului. Conceptul adevarului se inscrie in cadrul uneia dintre temele fundamentale ale reflectiei filosofice- tema valorii cunoasterii umane in genere, acele stiintifice in particular. Aceasta tema, la rindul ei, poate fi situate in contexte mai largi, sau mai restrinse, intrebarile puse si solutiile cautate stind sub semnul unor obtiuni si idei directoare in care recunostem o gama intinsa de interese, de cai de abordare si interpretare mai mult sau mai putin distincte. Adevarul este determinat de subiectul cunoasterii cit si de obiectul cunoasterii,ce produce realitatea asa cum este el in afara si independent de cunostinta.Adevarul este un ideal reglamentator al cunoasterii. Nu este vesnic,neschimbat,stabilit o data pentru totdeauna.Este obiectiv ,deoarece corespunde lumii obiective. Adevarul este valoarea cognitiva fundamentala. Forma de exprimare a adevarului obietiv, dependenta de conditiile concret istorice,ce caracterizeaza gradul preciziei,strictetii, e numita adevar relativ. Adevarul relativ este cunoasterea limitata veridica despre ceva.Cunostintele depline, precise, multilaterale,referitaore la un anumit fenomen, constituie adevarul absolute.Adevarul absolut este acel continut al cunostintelor care nu este combatut de dezvolatrea ulterioare a stiintei. Teoria adevarului este una din cele mai fundamentale teme filosofice, referindu-se la valoarea cunoasterii umane in genere si acele stiintifice in special. Gnoseologia plaseaza tema adevarului cunoasterii in contextual restrins al relatiei cognitive- relatia dintre om si lume. In afara teoriei corespondentei sint de retinut: a) teoria coerentii, ea sustine in esenta ca adevarul exprima acordul formal intre instituentii unui system epistemic, absolutizarea acestui moment real al adevarului si ignorarea acordului cu realitate extraconceptuala si extralingvistica conduc la formalism. b) teoria pragmatista, ea identifica adevarul cu ceea ce se dovedeste a fi util si eficace in rezolvarea unor situatii problematice, in stapinirea practica a proceselor. Situarea consecventa pe pozitiile materialismului impune aducerea in primplan a ideii obiectivitatii adevarului si, corelativ, respingerea pozitiilor subiectivist- relativiste si agnostice. Obiectivitatea adevarului inseamna reproducerea adecvata a unui continut real care exista independent de vointa si constiinta subiectului cunoscator. c) teoria adevarului-corespondenta. Apare in formularea sa deplina deja cu Aristotel, este considerate, pentru raspindirea sa si datorita prestigiul filosofilor care au sustinut-o teoria clasica a adevarului. Ea se bazeaza pe faptul ca propozitiile au o functie afectiva, adica spun ceva despre realitate, astfel incit daca spun cum este realitatea, atunci sunt adevarate si daca nu spun cum este realitatea atunci sunt false. Este numita astfel, intrucit adevarul consta in corespondenta intre continutul propozitiei (starea de lucruri exprimata de ea) si realitate. d) teoria redundantei. Isi propune sa reduca la minim sau chiar sa elimine semnificatia teoretica a notiunii de adevar. Teoria redundantei sustine un punct de vedere asemanator cu cea pragmatica, intrucit identifica afirmarea adevarului cu actul acordului, realizind transformarea predicatului adevarului intr-o locutiune cu o functie performativa, adica avind valoare de actiune. 33.Societatea ca obiect de studiu al filosofiei. Structura societii, elementele ei. Societatea desemneaza ansamblul in care este integrate viat afiecarui om cu preocuparile, dorintele si actele sale. Societatea este un complex unital, system integrat de relatii intre oameni. Kant afima ca omul se poate realize in cadrul societatii. Hegil afirma ca omul are nevoie de semen pentru a fi recunoscut. Structura societatii constituie subectii sociale, relatii dintre oameni, institutiile sociale, activitatea umana. Principalele sfere ale societatii sunt: sfera economica, sfera politica, sfera sociala, sfera spirituala. 34.Sistemul economic al societii. Economia ca scop i mijloc de existen a societii.

Sfera economica este una dintre ce le mai fundamentale ce cuprinde productia, schimbul si consumul bunurilor. Importanta sferei economice rezida faptul ca ea creeaza o baza materiala a societatii, influenteaza stratificarea sociala procesele politice si sfera spiritual (cultura). Importanta sferei economice pentru societate este satisfacerea nevoilor omului de hrana, adapost imbracaminte, de aparare constituie obiectivul prim al activitatii economice. Economia se ocupa tot mai mult pentru a gasi mijloacele si solutiile optime pentru a obtine cel mai mare randament cu cel mai mic effort. 35.Societatea i natura, corelaia lor. Probleme ecologice contemporane, biosfera i noosfera. Natura si societatea exista ca un tot intreg care in permanent interactioneaza. Societatea Constituie o treapta in dezvoltarea naturii dar ea se condce de legile sale proprii. Cel mai vechi mod de interactiune social natura: este modul coievolutiv-culegetor. Notiunea de natura este una larga si inglobeaza si lucrulire din natura: lumina, stelele indepartate, transformarilor reciproce ale particulelor, intinderile nemarginite ale oceanelor. Biosfera este invelisul pamintului cuprins de viata si dotat cu o organizare geologica si fizio-chimica specifica. Biosfera include organismele vii inclusive omul si mediul ambient. Odata cu aparitia societatii umane biosfera poate fi transformata in noosfera ea constituie invelisus Terrei ce cuprinde sfera interactiunii naturiisi societatii pe baza actiunii rationale a omului. Cunoscind legitatile naturii si perfectionind tehnologiile omenirea devine o forta constienta de transformare a spatiului planetar si cosmic. Noosfera are tendinta de a se largi permanent. 36.Sistemul social i politic al societii. Prin system politic inlegem acest system partial al societatii ce cuprinde ansamblu relatiilor institutiilor conceptiilor, comunicatiilor de natura politica prin care se asigura organizarea, functionarea si conducerea societatii. Societatea se prezice ca un system social global care este structurat in subsisteme care constituie la rindul lor sisteme de sinestatatoare cu structure, mecanisme si functii proprii. Din cadrul oricarui system social global cele mai importante sunt partiale: system politic, system economi, informational, spiritual, militar. Conceptul de sistem politic sa impus sub notiunea de ,, organizare politica. 37.Raportul dintre natural i social n om. Noiunile de individ, individualitate, om, personalitate. Omul traiste si isi desfasoara activitatea intrun mediu natural si social. Aristotel spunea ca omul este natural, o fiinta politica destinata de a trai in societate . Natura il impinge pe om spre asocieri. Prin Individ se intelege ceva singular in sens spatial temporal, se foloseste cu referire la oameni. Prin individualitate se intelege totalitatea particularitatilor specific unui individ sau unei persoane care deosebesc un individ de altul, persoana cu insusiri morale sau intelectuale deosebite. Prin personalitate inlegem trasaturi emotionale, cognitive si . 38.Obiectul si problematica antropologiei filozofice,notiulele ei de baza.Principalele conditii filozofice despre om. Antropologia-ea studiaza problematica omului sub aspectele sale cele mai generale prin sintetizarea datelor tuturor stiintelor particulare despre om.Se ocupa cu studiul stiintific al omului.Studiaza toti oamenii din toate epocile si trateaza toate dimensiunele umanitatii.In centrul antopologiei-este ideea de cultura. Principalele teorii antopologice ale epocii sunt cele datorate lui H.Spencer(organismul social),Karl Marx(determinismul social si evolutia umanitatii:ca lupta intre clase),Taylor(definirea culturii). Conceptia crestina despre om-reiese credinta ca omul este ultimul si cea mai superioara dintre creaturile pamintesti. 39.Sensul si scopul vietii omului.Fenomenul alienarii. Problema sensului vietii omului este

esentiala pentru filosofie.Sensul vietii este cel pe care ni-l atribuim.Sensul se constituie in noi insene fiindca rezultatul interactiunelor structurilor constituante ale constiintei.In prim aspect in abordarea sensului vietii umane este acela de a pune problema in centrul constiintei,de a medita asupra urmatoarelor chestiuni:are valoare viata?merita ca sa fie traita? Camos afirma ca sensul vietii este cea mai prezenta dintre chestiuni. Viata are valoare daca e traita in conditii umane,daca e luminata de constiinta de sine a omilui,daca dobindeste un sens,dar viata poate dobindi sensul numai prin activitatea umana. Sensul vietii-un produs social. 40.Axiologia-esenta si notiunele de baza.Tipuri de valori si dealectica lor.Valori general umane. Axiologia-obiectul axiologiei il constituie studierea valorilor generece si a legaturilor generale ale sistemelor de valori.Axiologia este o teorie a creatiei orientate spre finalitatea inconstienta cu trasaturi differentiate in functie de domeniul de studii. Este stiinta desspre originea caracteristicile si legaturile dintre valori. Valoarea exprima atitudinea omului fata de lucrurile, fenomenele ce se intimpla, exista. Valoarea poate avea un character obiectiv prin existenta omului in diferite activitati, dar totodata si un character subiectiv, unde valorile erau considerate ca exprima reflectarea sentimentelor, emotiilor, conditionate de catre un oarecare obiect. Ca univers de semnificatii, lumea valorilor reflecta nu aprecieri, necesitati si aspiratii individuale, ci idealurile, necesiattile si nazuintele unei perioade istorice concrete. Totodata valorile sunt o realitate artificiala, construita de om in procesul realizarii anumitor scopuri. Valoarea e caracteristica a obiectelor care satisfac anumite nevoi, ele sunt relationale, ele pe parcurs evolueaza, unele pierzindu-si calitatea de valoare, altele capatind-o. Caracteristici: 1. polaritatea ce are loc in interiorul valorii 2. Ierarhizarea dupa importanta pentru om 3. Egalitatea proclama suprematia principiului egalitatii oamenilor 4. Raritatea unele valori se bucura de pretuirea maxima, care implica sacrificial, altele nu se bucura de pretuire. Valoarea constituie obiectivizarea fortelor creatoare, esentiale omului, iar natura si componentele ei obiecte valorizate sau dupa Marx natura umanizata. Valorile: nu sint concepte (orice rationamente ar face cineva, nu poate explica de ce ii place muzica lui Verdi sau sculptura lui Brincusi); nu sint lucruri, dimpotriva constituie o lume aparte de cea a lucrurilor, o lume de sensuri care o dubleaza pe cea a obiectelor fizice, ele nu se pot confunda cu purtatorii lor materiali; nu sint fenomene psihice, chiar daca sint strins legate de dorintele subiectului uman; nu sint obiecte ideale, asemeni modelelor din fizica teoretica. Valoarea este proprie subiectului, implica un suport obiectiv si un act subiectiv de semnificatie. Odata cinstituite, valorile au o relativa independenta de subiectul creator, o evolutie proprie si o obiectivitate specifica. Referitor la geneza valorilor, ele sunt creatia omului si reprezinta o dimensiune esentiala a existentei umane. 41.Cultura ca obiect de studiu a filosofiei.Cultura si societatea,subcultura,contracultura. Cultura cuprinde intregul mosaic al creatiei umane. In cultura intra tot ce a creat,a conservat si a difuzat ca valoare mintea omineasca din momentul cind a facut primul pas desprinzindu-se de natura.Cultura reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale create de om in dramaticul process de afirmare a sa ca fiinta sociala. Deosebirea dintre cultura si natura: -daca natura este stiinta obiectiva independenta de constiinta,cultura este stiinta constientizata. -procesele din natura se manifesta spontan.Orice act de cultura necesita componenta spirituala. -realizarile culturale,traiesc prin oameni.

-natura este supusa unor cause,legi,necesitaticultura apare ca o expresie a libertatii umane ca rezultat al succesului repurtat de om. 42.cultura de masa si cultura de elita.Cultura si globalizarea. Toata viata sociala este dominate de cultura.Din aceasta cauza pretutindeni traiesc oameni ei creeaza cultura neexistind societati aculturale si aici macar indivizi lipsiti de cultura.Orice societate are cultura,oricit de simpla ar fi ea. Dezvoltarea culturii reprezinta intotdeauna rezultatul unitatii continuitatii si discontinuiitatii. 43.Cultura si civilizatia:unitatea si deosebirea.Contradictiile civilizatiei comporane. Notiunea de cultura se afla in strinsa legatura cu cea de civilizatie.Cultura constituie masura dezvoltarii personalitatii umane. Cultura si civilizatia sint concepte in actiune,nu orice valoare culturala rezulta din faptele civilizatiei dar orice fenomen de civilizatie presupune valori culturale. Gradul de civilizatie se apreciaza nu numai dupa amploarea activitatii culturale dar si de masura in care patrimonial cultural,artistic sau stiintific transforma conditiile externe de viata ale oamenilor. Unii savanti,cultura o opun civilizatiei.Considera ca stiinta si tehnica dezvoltindu-se in sinul civilizatiei este ostila culturii. Cultura si civilizatia: unitatea si deosebirea. Contradictiile civilizatiei contemporane. Civilizatia: toatalitatea mijloacelor cu ajutorul carora omul se adapteaza mediului (fizic si social), reusind sa-l supuna si sa-l transforme, sa-l organizeze si sa i se integreze: satisfacerea nevoilor materiale, confortului si securitatii, alimentatia, imbracaminte, constructii, tehnologie, activitati econ, soc, pol, educatie, invatamint etc. Unitatea: Dupa Blaga, civilizatia si cultura sunt forme ale creatiei umane Ambele sunt forme ale creatie prin care omul a devenit o fiinta unica in univers Civilizatia este insertia culturii in existenta oamenilor, circulatia valorilor culturale sau cultura in actiune Deosebirea: Civilizatia e considerate ca o cultura material ape cind cultura e privita ca domeniu spiritual Pentru Spenglov, cultura reprezinta prima faza de plamadeala si dezvoltare a formelor creatiei culturale miturile, religia , artele. Civilizatia este etapa finala cind elementele creatiei culturale incep sa se ofileasca, secatuind. E considerate declinul fatal al culturii Tot la Blaga, cultura are o finalitate spirituala insa civilizatia una practica Intre cultura si civilizatie nu este un raport de pozitie reductibila ci de interactiune permanenta, de conjugare. Contradictiile civilizatiei contemporane: civilizatia a fost interpretata in mod diferit pe de o parte ca criteriu a dezvoltarii, pasirea barbarismului, nivelul trecerii, depasirii de catre societate a starii si originii inculte si animalice. Pe de alta parte civilizatia era interpretata ca dauna a progresului social. Criza valorilor morale se exprima si in degradarea relatiilor umane, care extinde violenta, infractionalitatea, criminalitatea. In secolul nostrum se desfasoara criza civilizatiei industriale si trecerea spre o noua civilizatie postindusriale. Sunt aparente disproportiile intre dezvoltarea stiintelor si tehnicii si alte domenii ale creatie si valorilor spirituale, care au ramas in urma. Accentuarea unor fenomene de pierderea increderii si sperantei in viitor. Este vadita si criza moralitatii, combaterea saracimii sufletului marei mase a indivizilor. Criza valorilor morale se exprima si in degradarea relatiilor umane cotidiene.

44.Notiunea de morala.Structura moralei.Specificul normelor morale. Morala-un sistem de norme,idealuri,cerinte care caracterizeaza anumite comunitati sociale si de aceea morala are intotdeuna un caracter istoric.-un set de reguli,norme de care se conduc oamenii in activitatea lor vitala. La baza moralei-sta constiinta de sine,constientizarea de catre individ a propriei sale valori in raport cu valorile altora. Normele morale se manifesta in toate domeniile de activitate. Norma morala este datoria autoimpusa de catre fiecare constiinta libera si care ii cere omului sa vrea prin tot ceea ce gindeste si face sa fie om la nivelul maxim al posibilitatilor sale. Normele morale se bazeaza pe autonomia vointei,fiind impuse de constiinta morala,sunt insotite de sanctiuni spirituale si au drept fire sociala promovarea unui maximum de societati. 48.Religia si stiinta.Religia si libera cugetare.Locul si rolul religiei in contextul civilizatiei contemporane. Din timpurile stravechi pe om l-a interesat problema originii sale.Astazi exista doua pareri:-evolutie(Charles Darvin)-creatie(Biblia)Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului:de a cunoaste adevarul dar exista si o diferenta semnificativa intre modul de cautare a adevarului stiintific si cel a adevarului religios. Tocmai de aceea de-a lungul timpului cele doua au fost in conflict,datorita ipotezelor si conceptiilor diferite care le promovau. Giokdono Bruno-a fost ars pe rug pentru conceptiile pe care le promova.Liber-cugetator este acela care isi formeaza opiniile bazindu-se pe fapte pe care le vede.Ea sa manifestat cu respingerea doctrinelor religioase impuse de biserica pe parcursul timpului.Liber cugetator-cere libertate deplina de gindire,expresie,publicare si actiune.