Sunteți pe pagina 1din 13

Ce sunt antibioticele?

Antibioticele (greac - contra, - via) sunt o grup de medicamente care se folosesc la tratamentul bolilor infecioase provocate de bacterii. Antibioticele constituie substante antimicrobiene care inhiba sau impiedica cresterea bacteriilor. Ele nu sunt active asupra virusurilor care provoaca afectiuni ca: gripa, raceala obisnuita sau bronsita acuta. Aceste infectii virale de obicei cedeaza in mod spontan si nu necesita tratament antibiotic. Exista doua tipuri de antibiotice: Antibiotice cu spectru ingust Acestea sunt active asupra bacteriilor specifice. Ele sunt prescrise atunci cand bacteria care a cauzat infectia este cunoscuta. Important este faptul ca acestea sunt mai putin active asupra bacteriilor bune (folositoare) sau a celor care dauneaza cel mai putin, fata de antibioticele cu spectru larg. Antibiotice cu spectru larg Acestea sunt active asupra unui numar larg de bacterii. Ele sunt folosite in cazul in care nu se cunoaste bacteria ce a cauzat infectia sau cand afectiunea este provocata de mai multe bacterii. Din pacate, aceste antibiotice vor omori mai multe bacterii bune sau pe cele care dauneaza cel mai putin, in comparatie cu antibioticele cu spectru ingust. Ambele tipuri de antibiotice pot cauza reactii adverse, ca de ex. reactii alergice, diaree, sau dureri de stomac.

Istoria antibioticelor Istoria antibioticelor Prima substan antibacterian care poate fi


considerat ca antibiotic cu spectru restrns a fost salvarsanul descoperit n anul 1910 de chimistul i medicul german Paul Ehrlich (1854-1915), medicament cu care s-a tratat sifilisul, care era foarte rspndit. Urmat n anul 1928 de descoperirea epocal a penicilinei de ctre Alexander Fleming, care observ c secreia mucegaiului verde Penicillium notatum (Penicillium chrysogenum) distruge colonia de bacterii din laborator. O alt descoperire demn de amintit este descoperirea n anul 1935 a sulfonamidei de Gerhard Domagk, care nu este un antibiotic nefiind bactericid ci numai un bacterioastatic. Urmeaz descoperirea unei serii de antibiotice ca Streptomicina, Chloramfenicol, Aureomicina,

Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca unele specii microbiene se apara de alte specii prin elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen este numit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic. Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganisme a fost savantul roman Victor Babes; tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala a savantului roman care, cu 50 de ani inaintea descoperiri epocale a lui Fleming (obtinerea penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru terapeutica antagonismul microbian.

Succesele exceptionale obtinute in tratarea maladiilor infectioase cu ajutorul penicilinei G au declansat cercetari foarte minutioase pentru a gasi noi antibiotice de biosinteza. Asa se explica faptul ca intr-un interval extreme de scurt sant descoperite si introduse in terapeutica penicilina V, tetraciclinele, streptomicina, grizeofulvina, eritromicina,oleandomicina, iar mai tarziu cefalosporinele si rifampicina. Utilizarea excesiva a penicilinei G a generat insa fenomenul de penicilino-rezistenta, fenomen manifestat prin pierderea eficacitati terapeutice. Acest fapt, cuplat cu slaba stabilitate a penicilinei in mediul acid si la actiunea penicilinei, a determinat extinderea cercetarilor privind obtinerea de noi antibiotice prin semisinteza si sinteza.

Caracteristici:
Antibioticele sunt molecule relativ simple produse de mucegaiuri sau bacterii care au capacitatea de a ucide sau de a frna dezvoltarea deja n doze relativ mici a altor specii concurente. Ulterior au fost produse n medicin i antibiotice sintetice. Grupa de chimioterapice ca sulfonamida au aciune mai ales bacteriostatic care se manifest prin frnarea nmulirii bacteriilor. Antibioticele pot aciona: Bacteriostatic de frnare a nmulirii bacteriilor Bactericid de eliminare a bacteriilor Bacteriolitic liza membranei bacteriene ce determin de fapt moartea lor.

n funcie de structura lor chimic, antibioticele se mpart n urmtoarele clase: familia penicilinelor: Penicilinele sunt antibiotice obinute pe cale de extracie (naturale) sau de semisintez. Nucleul lor de baz este acidul 6-aminopenicilanic, de care se leag un radical, care este diferit pentru fiecare tip de penicilin. Penicilinele acioneaz n faza de multiplicare activ a germenilor, mpiedicnd formarea peretelui bacterian. Sunt netoxice i bine tolerate. Din familia penicilinelor naturale fac parte: benzilpenicilina sau penicilina G, fenoximetilpenicilina sau penicilina V, procainpenicilina care n amestec cu penicilina G potasic este o penicilin de tip ,,subacut", benzatinpenicilina (Moldamin), clemizolpenicilina (Megacillin), iar din cea penicilinelor semisintetice fac parte: ampicilina sau aminobenzilpenicilina, meticilina, oxacilina, cloxacilina, carbenicilina (Pyopen), cefalosporinele: cefalotina (Keflin), cefaloridina (Ceporin), cefalexina (Ceporex). familia oligozaharidelor: Oligozaharidele sunt antibiotice relativ toxice, care au i aciune tuberculostatic. Rezistena germenilor la aceste antibiotice se instaleaz repede, ntr-,,o singur treapt". Din familia oligozaharidelor fac parte: streptomicina, kanamicina, neomicina (Negamicin), gentamicina (Garamycin). familia macrolidelor: Din macrolide fac parte mai multe antibiotice: eritromicina, oleandomicina, spiramicina.

familia tetraciclinelor: Tetraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg de aciune. Din punct de vedere chimic, au un nucleu comun format din 4 nuclee condensate ciclic. Diferitele preparate de tetraciclin au acelai spectru de activitate i aceleai indicaii. Se deosebesc, doar, prin unele proprieti farmacologice: stabilitate chimic, toleran, solubilitate, nivel sanguin, difuziune, timp de njumtire, etc. Din familia tetracilinelor fac parte: tetraciclina, pirolidinmetiltetraciclina (Solvocilin), doxiciclina (Vibramycin). familia cloramfenicolului: Cloramfenicolul este un antibiotic de sintez, bacteriostatic, cu sfer larg de aciune. peptide ciclice: Din aceast familie fac parte: colistina (Colimycin) i polimixinele. Sunt antibiotice relativ toxice, cu indicaie limitat. ntre colistin i polimixina B (cea mai utilizat polimixin), exist rezisten ncruciat. sulfamidele: Sulfamidele sunt chimioterapice, cu aciune n general bacteriostatic, i cu spectru relativ larg. Din numrul mare de compui sintetizai, se folosesc puini n practica clinic. Sunt substane chimice simple, care au un nucleu comun - sulfanilamida - cu rol fundamental n activitatea sulfamidelor. Activitatea microbian a sulfamidelor este proporional cu capacitatea de a nlocui acidul paraaminobenzic, metabolit esenial pentru viaa bacteriilor.

Pro..Antibioticelor
n unele cazuri, antibioticele sunt singura soluie de tratament. n alte situaii, n care sistemul imunitar al unui pacient cu alte afeciuni grave este slbit, antibioticele pot fi de folos pentru a preveni eventualele infecii care i-ar putea pune viaa n pericol. specialist n majoritatea infeciilor bacteriene i au o aciune important n: -tuberculoza -unele tipuri de pneumonii-infecii ginecologice i urinare (gonoree, sifilis etc.); -unele infecii dentare; -infecii renale; -salmoneloz; -anumite tipuri de meningit; -boli tropicale, precum: dizenterie, malarie, pest, febr tifoid etc.; -alte infecii bacteriene grave, septicemii.

Contra..Antibioticelor

-Multe antibiotice au efecte adverse, precum senzaie de grea, diaree,

dureri de stomac sau ameeli. -Unii bolnavi sunt alergici la anumite medicamente. Alergia se manifest prin mncrimi, pete roiatice pe corp, dificulti de respiraie, iar n cazurile cele mai grave, oc anafilactic sau deces. -Copiii crora li se dau antibiotice n primul an de via risc s dezvolte astm. -Antibioticele nu distrug doar bacteriile nocive pentru organism, ci i pe acelea care triesc n mod obinuit n corpul nostru i care ne asigur starea de sntate. Ca urmare, aceste medicamente pot favoriza instalarea altor infecii. -Unele dintre ele sunt toxice pentru ficat i pentru rinichi. Cel mai mic risc toxic l au penicilinele i cefalosporinele, pe cnd aminoglicozidele au un risc crescut. -n cazuri rare, antibioticele pot duce la formarea pietrelor la rinichi (sulfonamidele) sau a cheagurilor de snge (cefalosporinele).

Antibiotice naturale Pentru a evita excesul de antibiotice, specialitii ne recomand s apelm la Antibiotice remedii din natur cu efect similar acestui tip de naturale medicamente.
-Astfel, pentru a ameliora bronita sau pneumonia, este bine s aplicm cataplasme cu semine de mutar pe piept seara, nainte de culcare. -Potrivit unor studii realizate de cercettorii de la Universitatea din Bonn, Germania, majoritatea infeciilor la copii ar putea fi tratate cu miere. Aceasta are caliti antibacteriene recunoscute i poate fi folosit ca tratament alternativ, mai ales n infeciile care nu au putut fi tratate cu antibiotice. Specialitii ne sftuiesc s mncm zilnic cte o linguri-dou de miere, dimineaa i seara. Nu se recomand n afeciunile virale Antibioticele fac mai mult ru dect bine n afeciunile cauzate de ageni patogeni fr via, cum sunt virusurile (rceli, majoritatea otitelor i sinuzitelor, grip, gastroenterit viral). Antibioticele ucid numai ageni patogeni vii, cum sunt bacteriile. De aceea, se recomand n afeciunile virale cu suprainfecii bacteriene.

Plante cu efect antibiotic


Usturoiul verde, consumat proaspat, sau mujdeiul obisnuit contine allicin, un compus mai puternic decat penicilina. Actioneaza precum un antibiotic, daca este administrat atat intern cat si extern, pe plagile deschise. Gentiana, planta care creste in tara noastra in zonele alpine, are proprietati antibiotice, laxative, antimicrobiene si antiinflamatorii. Stimuleaza pofta de mancare, sistemul nervos, functiile ficatului si combate cu succes parazitii intestinali. Gentiana este folosita cu succes sub forma infuziilor, bailor si compreselor. Echinacea este si ea o planta cu efect antimicrobian, folosita sub forma de tinctura, capsule, tablete sau ceai. Trateaza eficient infectiile prin stimularea ficatului, a glandelor limfatice si a membranelor mucoaselor. Algele nu sunt folosite in mod obisnuit ca plante cu efect antibiotic. Actiunea lor in tratarea anumitor afectiuni insa este similara antibioticelor si tocmai de aceea le pot inlocui cu succes.

Au fost folosite de civilizatiile chineze inca din cele mai vechi timpuri pentru ca intaresc sistemul imunitar prin eliminarea toxinelor. Algele regleaza nivelul glicemiei, incetinesc imbatranirea celulelor si sunt folosite cu succes in tratarea racelilor, prin efectul similar antibioticelor

Proiect realizat de: Tomscu Domnica Custrin Andreea