Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a accepta responsabilitatea atunci cand ea poate fi evitata; disponibilitatea la compromis si nu la lupta inversunata, compromisul fata de dificultati in locul solutionarii si folosirii lor ca trepte spre progres; targuiala cu viata pentru un banut in loc sa i se ceara prosperitate, bogatie, averi, multumiri si fericire; planificarea activitatii in momentul si in cazul unui esec, in loc de ardere a tuturor puntilor si transformarea retragerii intr-un lucru imposibil; slabiciunea si lipsa totala de incredere de sine, de scop bine precizat, autocontrol, initiativa, entuziasm, ambitie, avaritie si o capacitate sanatoasa de ratiune; asteptarea saraciei in loc de pretinderea bogatiei, asocierea cu cei care accepta saracia in locul alierii cu cei care cer si primesc bogatie.
3.
4.
5. 6.
7.
in cunoasterea altor oameni, miscari stangace ale membrelor, priviri piezise . Lipsa de echilibru: Exprimata de lipsa controlului asupra vocii, nervozitate in prezenta altora, o pozitie precara a corpului si o memorie nesatisfacatoare . O personalitate slaba: Lipsa de fermitate a deciziilor, lipsa farmecului personal si a capacitatii de exprimare ferma a parerilor. Obiceiul de a ocoli problemele in loc de a le infrunta cu hotarare. Ajungerea la un acord cu ceilalti fara o examinare atenta a parerilor lor. Complexul de inferioritate: Obiceiul de a se autoaproba verbal si prin fapte ca o modalitate de a masca sentimentul de inferioritate; folosirea cuvintelor pompoase pentru a-i impresiona pe ceilalti (adeseori fara cunoasterea exacta a sensului cuvintelor), imitarea altora in vestimentatie, vorbire si comportament, lauda unor impliniri imaginare. Acest lucru da uneori aparenta unui sentiment de superioritate. Extravaganta: Obiceiul de a incerca sa fii pas cu moda, cheltuind mai mult decat se castiga. Lipsa initiativei: Esecul de a profita de ocaziile de promovare, frica de a exprima pareri, lipsa de incredere in propriile idei, raspunsuri neclare la intrebarile superiorilor, ezitare in comportament si vorbire, dezamagire in vorbe si fapte. Lipsa ambitiei: Apatia mentala si fizica, lipsa unei afirmari clare, incetineala in luarea deciziilor, eroarea de a fi prea usor influentabil; obiceiul de a-i critica pe altii pe la spate si a-i flata in fata, obiceiul de a accepta infrangerea fara proteste sau abandonarea contraofensivei atunci cand altii ataca; suspiciunea fara rost contra altor persoane, lipsa de tact in comportament si vorbire, lipsa de disponibilitate in asumarea vinei pentru propriile greseli.
2.
3. 4.
5.
6.
7.
de a gasi simptomele tuturor bolilor din lume; placerea bolilor imaginare si discutarea lor ca si cum ar fi reale; obiceiul de a incerca toate mofturile si teoriile recomandate de altii ca avand valoare terapeutica; discutarea cu alte persoane a operatiilor, accidentelor si altor forme de boala; experimentarea regimurilor, exercitiilor fizice, sistemelor de tratament fara recomandare profesionala. Ipohondria: Obiceiul de a vorbi despre boala, concentrandu-ne asupra ei si asteptand-o sa apara pana cand survine o cadere nervoasa. Nimic din ceea ce este imbuteliat in sticlute nu poate vindeca aceasta boala. Ea este provocata de gandirea negativa si nimic altceva decat gandirea pozitiva nu o poate lecui. Ipohondria (termen medical pentru boala inchipuita) face la fel de mult rau ca si boala de care ne este frica. Majoritatea asa-numitelor cazuri nervoase provin din imbolnaviri imaginare. Indolenta: Frica de imbolnavire se cupleaza rareori cu exercitiul fizic adecvat si da ca rezultate supraponderabilitatea si spaima de a mai iesi din casa. Susceptibilitatea: Frica de imbolnavire distruge rezistenta naturala a corpului si creeaza conditii favorabile pentru orice forma de boala contactata. Frica de imbolnavire se leaga adesea de frica de saracie, mai ales in cazul ipohondrilor, care se ingrijoreaza mereu ca trebuie sa plateasca, poate un doctor, o factura de spital etc. Acest fel de om isi petrece multa vreme pregatindu-si boala, vorbind despre moarte, economisind bani pentru un loc de cimitir si pentru cheltuieli de inmormantare. Autocompatimirea: Obiceiul de a cersi simpatie, folosind boala imaginara ca pe un lucru ademenitor (oamenii se servesc adesea de acest truc pentru a scapa de munca); obiceiul de a se preface bolnav pentru a masca pura lene, sau pentru a servi drept alibi lipsei de ambitie. Enervarea: Obiceiul de a folosi alcool sau narcotice pentru a indeparta dureri de cap, nevralgii etc., in loc sa fie eliminata cauza. Ingrijorarea: Obiceiul de a citi despre boli si de a se ingrijora de posibilitatea de a le contacta, ca si obiceiul de a citi prescriptiilr din cutiile cu medicamente.
2. Gasira nodului in papura: Obiceiul de a gasi nod in papura prietenilor, rudelor, asociatilor in afaceri si persoanei iubite, fara nici cea mai mica provocare sau cel mai mic motiv. 3. Jocurile de noroc: Obiceiul jocurilor de noroc, al furtului si al profitarii de ocazii intamplatoare pentru a oferi bani celor iubiti, cu credinta ca iubirea poate fi cumparata; obiceiul de a cheltui mai mult decat isi permite sau acumularea de datorii pentru a oferi daruri celor iubiti, in scopul de a face o impresie favorabila; insomnie, nervozitate, lipsa de perseverenta, vointa slaba, lipsa de autocontrol, de incredere in sine, iritabilitate.
isi irosesc viata gandindu-se prea mult la moarte. Se datoreaza cel mai adesea lipsei scopului sau incapacitatii de a gasi o ocupatie potrivita datorita lipsei scopului. Cel mai bun leac impotriva fricii de moarte este dorinta arzatoare de implinire sustinuta de servicii folositoare pentru ceilalti. Un om ocupat nu se gandeste niciodata la moarte. 2. Asocierea cu frica de saracie: Ne poate fi frica de amenintarea saraciei, sau de saracirea celor iubiti prin moartea noastra. 3. Asocierea cu boala sau lipsa de echilibru: Boala fizica poate conduce la depresie psihica. Dezamagirea in iubire, fanatismul religios, o stare accentuata de nevroza sau chiar nebunia sunt alte cauze ale fricii de moarte.