Curs - Analiza Numerica

Cuprins
I INTERPOLARE SI APLICATII 7
1 Diferent e nite 8
1.1 Diferent e nite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2 Ecuat ia cu diferent e liniara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2.1 Sistem fundamental de solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2.2 Determinarea unui sistem fundamental de solut ii . . . . . . 14
1.2.3 Solut ia ecuat iei cu diferent e neomogena . . . . . . . . . . . 17
1.3 Transformarea z . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
2 Elemente din teoria interpolarii 24
2.1 Sisteme Cebsev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.2 Interpolare Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.3 Interpolarea Lagrange-Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.4 Diferent e divizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
3 Convergent a procedeelor de interpolare 47
3.1 Spat ii liniar ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2 Interpolare si aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.3 Divergent a interpolarii Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3.3.1 Stat iu topologic Baire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3.3.2 Principiul condensarii singularitat ilor . . . . . . . . . . . . . 54
3.3.3 Norma operatorilor integrali . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3.3.4 Norma operatorului Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3.3.5 Divergent a polinoamelor de interpolare Lagrange . . . . . . 58
4 Formule de derivare numerica 64
4.1 Aproximarea derivatei prin diferent e . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
4.2 Aproximarea derivatei prin interpolare . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5 Formule de integrare numerica 68
5.1 Natura aproximarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
5.2 Formule de tip Newton - Cotes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
2
CUPRINS 3
5.3 Formula trapezului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
5.4 Formula lui Simpson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
5.5 Formule de tip Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5.6 Formula dreptunghiului (n = 1). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
5.7 Cazuri speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
5.7.1 Formula de integrare numerica Lobatto . . . . . . . . . . . 83
5.7.2 Formula de integrare numerica Radau . . . . . . . . . . . . 85
6 Rezolvarea problemelor Cauchy 89
6.1 Metode de discretizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
6.2 Scheme de calcul de tip Runge - Kutta . . . . . . . . . . . . . . . . 96
6.3 Scheme de calcul de tip Adams . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
6.4 Schema de calcul predictor - corector . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
6.5 A-stabilitatea schemelor de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
7 Metoda celor mai mici patrate 114
7.1 Determinarea unui polinom de aproximare . . . . . . . . . . . . . . 114
7.2 Polinom trigonometric de aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
8 Polinoame trigonometrice 119
8.1 O problema de interpolare trigonometrica . . . . . . . . . . . . . . 119
8.2 Calculul coecient ilor Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
9 Transformarea Fourier discreta 126
9.1 Transformata Fourier discreta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
9.2 Algoritmul transformarii Fourier discreta rapida . . . . . . . . . . . 129
9.3 Aplicat ii ale transformatei Fourier discreta . . . . . . . . . . . . . . 130
9.3.1 Calculul coecient ilor Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
9.3.2 Calculul coecient ilor Laurent . . . . . . . . . . . . . . . . 131
9.3.3 Determinarea funct iei analitice cunoscand partea reala . . . 132
9.3.4 Calculul integralei Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
10 Funct ii spline cubice 136
10.1 Interpolare cu funct ii spline cubice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
II METODE NUMERICE

IN ALGEBRA LINIAR
A 144
11 Elemente de analiza matriceala 145
11.1 Denit ii, notat ii, proprietat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145
4 CUPRINS
12 Rezolvarea sistem. algebrice liniare 152
12.1 Metoda Gauss - Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
12.2 Inversarea unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
12.3 Metoda lui Gauss Factorizarea LU . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
12.4 Factorizarea Cholesky . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
12.5 Rezolvarea sistemelor tridiagonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
12.6 Metode iterative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
12.7 Numarul de condit ionare al unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . 175
13 Transformarea Householder 178
13.1 Transformata Householder . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
13.2 Descompunerea QR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
13.3 Cea mai buna aproximat ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
13.4 Metoda celor mai mici patrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
13.5 Bidiagonalizarea unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
13.6 Reducerea la forma Hessenberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
14 Valori si vectori proprii 191
14.1 Forma normala Schur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
14.2 Diagonalizarea unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
14.3 Descompunerea valorii singulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196
14.4 Raza spectrala a unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
14.5 Metoda puterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
14.6 Algoritmul QR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
15 Descompunerea valorii singulare 206
15.1 Descompunerea valorii singulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
15.2 Metoda celor mai mici patrate prin DVS . . . . . . . . . . . . . . . 209
16 Spat ii Krylov 211
16.1 Denit ia spat iului Krylov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
16.2 Descompunerea Arnoldi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
16.3 Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuat ii liniare . . . . . . . . . . 213
16.3.1 Varianta Ritz-Galerkin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
16.3.2 Varianta reziduului minimal . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
16.4 Calculul valorilor si vectorilor propri . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
16.5 Calculul elementului de cea mai buna aproximat ie . . . . . . . . . 216
III REZOLVAREA ECUATIILOR NELINIARE 217
17 Rezolvarea ecuat iilor neliniare 218
17.1 Preliminarii de analiza funct ionala . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
CUPRINS 5
17.2 Metoda liniarizarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 222
17.3 Metoda liniarizarii modicata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
17.4 Rezolvarea sistemelor algebrice neliniare . . . . . . . . . . . . . . . 228
17.5 Rezolvarea ecuat iilor algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230
17.6 Rezolvarea ecuat iilor polinomiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
IV REZOLVAREA ECUATIILOR PRIN OPTIMIZARE 242
18 Elemente din teoria optimizarii 243
18.1 Funct ionale diferent iabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
18.2 Funct ionale convexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
18.3 Proprietat i ale problemei de optimizare . . . . . . . . . . . . . . . 248
18.4 Metode de descrestere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
18.5 Metoda gradientului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
19 Rezolvarea ecuat iilor prin optimizare 253
19.1 Rezolvarea unui sistem neliniar printr-o metoda de optimizare . . . 253
19.2 Sisteme algebrice liniare n sensul celor mai mici patrate . . . . . . 254
19.3 Rezolvarea unei ecuat ii liniare prin metode de optimizare . . . . . 255
V ANEXE 256
A Not iuni de teoria erorilor 257
A.1 Eroare absoluta si eroare relativa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
A.2 Reprezentarea numerelor n virgula mobila . . . . . . . . . . . . . . 258
A.3 Aritmetica numerelor n virgula mobila . . . . . . . . . . . . . . . 259
A.4 Protocolul IEEE 754 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260
A.5 Controlul erorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262
B Implementarea metodelor iterative 266
C Determinarea unor parametri numerici 268
D Ordinul de convergent a al unui sir 271
E Determinarea ordinelor de convergent a 272
F Scheme Runge-Kutta deduse prin calcul simbolic 277
F.1 Schema de calcul explicita de tip Runge Kutta
n 4 trepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 278
6 CUPRINS
F.2 Schema de calcul implicita de tip Runge Kutta
n 2 trepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
G Reprezentarea mult imii de A-stabilitate 285
Bibliograe 287
Partea I
INTERPOLARE SI
APLICATII
7
Capitolul 1
Diferent e nite
1.1 Diferent e nite
Diferent ele nite stau la baza multor metode de calcul numeric privind in-
tegrarea si derivarea numerica, integrarea ecuat iilor diferent iale ordinare si cu
derivate part iale. Funct iile care intervin n acest capitol sunt funct ii reale de o
variabila reala. Printr-o diferent a nita de nt elege un operator de forma
h
f(x) = Af(x +ah) Bf(x +bh) (1.1)
unde A, B, a, b sunt constante reale. Se observa caracterul liniar al operatorului
h
(f +g) =
h
f +
h
g.
Diferent ele nite de ordin superior se introduc recursiv
0
h
f = f
n
h
f =
h
(
n1
h
f), n > 1.
Diferent ele nite uzuale sunt:
diferent a nita progresiva
h
f(x) = f(x +h) f(x);
diferent a nita regresiva
h
f(x) = f(x) f(x h);
diferent a nita centrata
h
f(x) = f(x +
h
2
) f(x
h
2
).
8
1.1. DIFERENT E FINITE 9
In cele ce urmeaza vom studia doar diferent ele nite uzuale.

Formulele explicite de calcul ale unei diferent e nite de ordin superior sunt
Teorema 1.1.1 Au loc egalitat ile:
(i)
n
h
f(x) =
n
k=0
_
n
k
_
(1)
nk
f(x +kh);
(ii)
n
h
f(x) =
n
k=0
_
n
k
_
(1)
k
f(x kh);
(iii) f(x +nh) =
n
k=0
_
n
k
_
k
h
f(x);
(iv) f(x nh) =
n
k=0
_
n
k
_
(1)
k
k
h
f(x).
(1.2)
Demonstrat ie.
n
h
f(x) se exprima ca o combinat ie liniara a valorilor lui f n
x, x +h, . . . , x +nh, adica are loc o formula de forma
n
h
f(x) =
n
k=0
A
k
f(x +kh).
Pentru determinarea coecient ilor (A
k
)
0kn
, alegem f(x) = e
x
si atunci
e
x
(e
h
1)
n
=
n
k=0
A
k
e
x+kh
.
Dezvoltand binomul din membrul stang gasim
n
k=0
_
n
k
_
(1)
nk
e
x+kh
=
n
k=0
A
k
e
x+kh
.
Identicand coecient ii lui e
x+kh
gasim A
k
=
_
n
k
_
(1)
nk
, adica relat ia (i).
In mod asemanator se pot justica si celelelte relat ii.

Stabilim o serie de proprietat i ale diferent ei nita progresiva. Rezultate ase-
manatoare se pot deduce si pentru celelalte diferent e nite.
Teorema 1.1.2 (Teorema de medie) Daca funct ia f este derivabila de ordin
n atunci exista c (x, x +nh) astfel ncat
n
h
f(x) = h
n
f
(n)
(c). (1.3)
10 CAPITOLUL 1. DIFERENT E FINITE
Demonstrat ie. Prin indut ie matematica dupa n, pentru n = 1, utilizand teo-
rema de medie a lui Lagrange avem succesiv
h
f(x) = f(x +h) f(x) = hf
(c) x < c < x +h.

Presupunem relat ia (1.3) adevarata pentru diferent ele de ordin n1. Daca g(x) =
n1
n
f(x)
h
n1
atunci
n
h
f(x)
h
n
=

h
(
n1
h
f(x))
h
n
=
n1
h
f(x+h)
h
n1

n1
h
f(x)
h
n1
h
=
=
g(x +h) g(x)
h
= g
( c) =
d
dx
[
n1
h
f(x)
h
n1
][
x= c
unde x < c < x + h. Deoarece operatorul de derivare comuta cu operatorul de
diferent a nita, rezulta ca
n
h
f(x)
h
n
=
d
dx
[
n1
h
f(x)
h
n1
][
x= c
=

n1
h
f
(x)
h
n1
[
x= c
.
Utilizand ipoteza induct iei,
n
h
f(x)
h
n
=

n1
h
f
(x)
h
n1
[
x= c
= (f
)
(n1)
(c) = f
(n)
(c),
unde x < c < c < c + (n 1)h < x +nh.
Observat ie 1.1.1
Presupunand ca funct ia f are derivata de ordinul n continua, pentru h 0, din
(1.3) rezulta
lim
h0
n
h
f(x)
h
n
= f
(n)
(x). (1.4)
Diferent a nita progresiva de ordin superior pentru produsul a doua funct ii
generalizeaza formula lui Leibniz
Teorema 1.1.3 (Formula lui Leibniz) Are loc formula:
n
h
f(x)g(x) =
n
k=0
_
n
k
_
k
h
f(x)
nk
h
g(x +kh) (1.5)
Demonstrat ia teoremei se face prin induct ie matematica dupa n.
Observat ie 1.1.2
Sa presupunem ca funct iile f, g au derivata de ordinul n continua.

Impart ind
(1.5) la h
n
si utilizand Observat ia 1.1.1, pentru h 0, obt inem
(f(x)g(x))
(n)
=
n
k=0
_
n
k
_
f
(k)
(x)g
(nk)
(x). (1.6)
1.2. ECUAT IA CU DIFERENT E LINIAR
A 11
1.2 Ecuat ia cu diferent e liniara si cu coecient i
constant i
Consideram ecuat ia cu diferent e (h = 1)
p
u(n) +
p1
p1
u(n) +. . . +
1
u(n) +
0
u(n) = f
n+p
n N.
unde necunoscuta este funct ia u : N R, iar coecient ii
0
, . . . ,
p
sunt constante
reale. Explicitand diferent ele nite progresive n funct ie de valorile funct iei (1.2)
obt inem
a
p
u
n+p
+a
p1
u
n+p1
+. . . +a
1
u
n+1
+a
0
u
n
= f
n+p
n N, (1.7)
unde u
n
= u(n).
Presupunem ca a
0
a
p
,= 0.
In cele ce urmeaza, numim (1.7) ecuat ie cu diferent e liniara si cu coecient i

constant i, de ordin p si se cere solut ia care verica n plus condit iile init iale
u
0
= v
0
u
1
= v
1
. . .
u
p1
= v
p1
(1.8)
Teorema 1.2.1 Exista cel mult o solut ie a ecuat iei cu diferent e (1.7) care verica
condit iile (1.8).
In prealabil studiem ecuat ia cu diferent e omogena, liniara si cu coecient i

constant i
a
p
u
n+p
+a
p1
u
n+p1
+. . . +a
1
u
n+1
+a
0
u
n
= 0 n N, (1.9)
Teorema 1.2.2 Mult imea solut iilor ecuat iei cu diferent e omogena, liniara si cu
coecient i constant i formeaza un spat iu liniar.
1.2.1 Sistem fundamental de solut ii
Teoria ecuat iei cu diferent e omogena, liniara si cu coecient i constant i este
asemanatoare cu cea a ecuat iei diferent iale liniara, omogena si cu coecient i
constant i.
Denit ie 1.2.1 Sirurile (u
1
n
)
nN
, . . . , (u
p
n
)
nN
sunt liniar independente daca rela-
t iile
1
u
1
n
+. . . +
p
u
p
n
= 0, n N
implica
1
= . . . =
p
= 0.
Teorema 1.2.3 Sirurile (u
1
n
)
nN
, . . . , (u
p
n
)
nN
, solut ii ale ecuat iei (1.9) sunt liniar
independene daca si numai daca au loc relat iile
n
=
u
1
n
. . . u
p
n
u
1
n+1
. . . u
p
n+1
. . . . . . . . .
u
1
n+p1
. . . u
p
n+p1
,= 0, n N. (1.10)
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd ca exista n N astfel ncat
n
= 0.
Atunci sistemul algebric de ecuat ii liniare si omogene
1
u
1
n
+ . . . +
p
u
p
n
= 0
1
u
1
n+1
+ . . . +
p
u
p
n+1
= 0
. . . . . . . . . . . .
1
u
1
n+p1
+ . . . +
p
u
p
n+p1
= 0
(1.11)
n necunoscutele
1
, . . . ,
p
, admite o solut ie nebanala notata la fel.
Inmult ind ecuat iile sistemului, respectiv cu

a
0
a
p
, . . . ,
a
p1
a
p
si sumand egalitat ile
astfel obt inute, rezulta
1
(
1
a
p
p1
i=0
a
i
u
1
n+i
) +. . .
p
(
1
a
p
p1
i=0
a
i
u
p
n+i
) = 0.
Deoarece potrivit ipotezei, sirurile (u
j
k
)
kN
, j = 1, . . . , p sunt solut ii ale ecuat iei
cu diferent e (1.9), ultima egalitate devine
1
u
1
n+p
+. . . +
p
u
p
n+p
= 0.
Observam ca aceasta egalitate completeaza relat iile sistemului (1.11). Reluand
nmult irea ultimelor p egalitat i, respectiv prin
a
0
a
p
, . . . ,
a
p1
a
p
si adunarea lor
deducem
1
u
1
m
+. . . +
p
u
p
m
= 0 m n.
Procedand asemanator, nmult im ecuat iile sistemului (1.11), respectiv cu
a
1
a
0
, . . . ,
a
p
a
0
si sumand egalitat ile astfel obt inute, gasim
1
(
1
a
0
p
i=1
a
i
u
1
n+i1
) +. . .
p
(
1
a
0
p
i=1
a
i
u
p
n+i1
) = 0,
sau
1
u
1
n1
+. . . +
p
u
p
n1
= 0.
Repetand, deducem
1
u
1
m
+. . . +
p
u
p
m
= 0 m n.
A 13
In felul acesta contrazicem liniar independen aa sirurilor.

Reciproc, presupunem prin absurd ca sirurile (u
j
k
)
kN
, j = 1, . . . , p nu sunt
liniar independente, existand constantele
1
, . . . ,
p
, nu toate nule astfel ncat
1
u
1
n
+. . . +
p
u
p
n
= 0, n N.
Pentru orice n N, sistemul (1.11) are o solut ie nebanala, deci
n
= 0, ceea ce
nu se poate.
Denit ie 1.2.2 p siruri solut ii ale ecuat iei (1.9) si liniar independente formeaza
un sistem fundamental de solut ii.
Important a unui sistem fundamental este reliefata n
Teorema 1.2.4 Daca (u
j
k
)
kN
, j = 1, . . . , p formeaza un sistem fundamental
de solut ii pentru ecuat ia cu diferent e (1.9) atunci pentru orice alta solut ie (u
k
)
kN
a ei, exista constantele c
1
, . . . , c
p
astfel ncat
u
n
= c
1
u
1
n
+. . . +c
p
u
p
n
, n N.
Demonstrat ie. Consideram sistemul algebric de ecuat ii liniare n necunoscutele
c
1
, . . . , c
p
c
1
u
1
0
+. . . + c
p
u
p
0
= u
0
c
1
u
1
1
+. . . + c
p
u
p
1
= u
1
. . . . . . . . . . . .
c
1
u
1
p1
+. . . + c
p
u
p
p1
= u
p1
(1.12)
Determinantul sistemului ind diferit de 0, sistemul (1.12) admite o solut ie unica
notata tot c
1
, . . . , c
p
.
Inmult ind ecuat iile sistemului (1.12) respectiv cu

a
0
a
p
,
a
1
a
p
, . . . ,
a
p1
a
p
si sumand
egalitat ile astfel obt inute deducem
c
1
(
1
a
p
p1
k=0
a
k
u
1
k
) +. . . +c
p
(
1
a
p
p1
k=0
a
k
u
p
k
) =
1
a
p
p1
k=0
a
k
u
k
,
sau
c
1
u
1
p
+. . . +c
p
u
p
p
= u
p
. (1.13)
Repetand rat ionamentul, din aproape n aproape obt inem
u
n
= c
1
u
1
n
+. . . +c
p
u
p
n
, n N.
1.2.2 Determinarea unui sistem fundamental de solut ii
Cautam solut ii ale ecuat iei cu diferent e omogene (1.9) sub forma unei progresii
geometrice u
k
= x
k
, k N. Rezulta ca x trebuie sa e radacina polinomului
caracteristic
f(x) = a
p
x
p
+a
p1
x
p1
+. . . +a
1
x +a
0
.
Notam prin x
1
, . . . , x
p
radacinile acestui polinom.
Cazul radacinilor distincte doua cate doua.
Teorema 1.2.5 Daca x
1
, . . . , x
p
sunt radacini distincte doua cate doua ale poli-
nomului caracteristic atunci sirurile (x
n
1
)
nN
, . . . , (x
n
p
)
nN
formeaza un sistem
fundamental de solut ii pentru ecuat ia cu diferent e omogema (1.9).
Demonstrat ie. Vericam condit ia de liniar independent a, data n Teorema
1.2.3, a celor p siruri.
n
=
x
n
1
. . . x
n
p
x
n+1
1
. . . x
n+1
p
. . . . . . . . .
x
n+p1
1
. . . x
n+p1
p
=
= (x
1
. . . x
p
)
n
V (x
1
, . . . , x
p
) = (x
1
. . . x
p
)
n
1j<ip
(x
i
x
j
) ,= 0.
Cazul radacinilor multiple. Stabilim un rezultat ajutator
Teorema 1.2.6 Daca f(x) este polinomul caracteristic si : N R este o
funct ie oarecare atunci
a
p
x
n+p
(n +p) +a
p1
x
n+p1
(n +p 1) +. . . +a
0
x
n
(n) =
= x
n
[f(x)(n) +
1
1!
xf
(x)(n) +. . .
1
p!
x
p
f
(p)
p
(n)].
Demonstrat ie. Utilizand relat ia (iii) de la (1.2) au loc egalitat ile
(n) = (n)
(n + 1) =
_
1
0
_
(n) +
_
1
1
_
(n)
(n + 2) =
_
2
0
_
(n) +
_
2
1
_
(n) +
_
2
2
_
2
(n)
.
.
.
(n +p) =
_
p
0
_
(n) +
_
p
1
_
(n) +
_
p
2
_
2
(n) +. . .
. . . +
_
p
p
_
p
(n)
A 15
pe care le nmult im respectiv cu a
0
x
n
, a
1
x
n+1
, a
2
x
n+2
, . . . , a
p
x
n+p
si le nsumam,
obt inand
p
k=0
a
k
x
n+k
(n +k) = x
n
p
k=0
b
k
(x)
k
(n),
unde
b
k
(x) =
p
j=k
_
j
k
_
a
j
x
j
=
x
k
k!
p
j=k
j(j 1) . . . (j k + 1)x
jk
=
x
k
k!
f
(k)
(x).
In consecint a, daca x este o radacina a polinomului caracteristic, avand or-

dinul de multiplicitate r atunci sirul (x
n
(n))
nN
, cu (n) polinom de grad cel
mult r 1, este solut ie a ecuat iei cu diferent e (1.9).
Mai mult,
1
, x
2
, . . . , x
k
sunt radacinile polinomului caracteristic,
avand respectiv ordinele de multiplicitate r
1
, r
2
, . . . , r
k
, (r
1
+ r
2
+ . . . + r
k
= p),
atunci sirurile
(x
n
1
)
nN
(nx
n
1
)
nN
. . . (n
r
1
1
x
n
1
)
nN
(x
n
2
)
nN
(nx
n
2
)
nN
. . . (n
r
2
1
x
n
2
)
nN
. . . . . . . . . . . .
(x
n
k
)
nN
(nx
n
k
)
nN
. . . (n
r
k
1
x
n
k
)
nN
formeaza un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia cu diferent e omogena
(1.9).
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd ca sirurile
(x
n
i
)
nN
, (nx
n
i
)
nN
, . . . , (n
r
i
1
x
n
i
)
nN
, 1 i k
sunt liniar dependente. Atunci exista constantele C
i,0
, C
i,1
, . . . , C
i,r
i
1
, 1 i k
nu toate nule, astfel ncat
k
i=1
(C
i,0
x
n
i
+C
i,1
nx
n
i
+. . . +C
i,r
i
1
n
r
i
1
x
n
i
) = 0, n N,
sau
k
i=1
x
n
i
P
i
(n) = 0, n N, (1.14)
unde P
i
(n) = C
i,0
+C
i,1
n +. . . +C
i,r
i
1
n
r
i
1
.
Potrivit presupunerii facute, polinoamele P
i
(n), i = 1, . . . , k nu sunt toate
identic nule. Putem presupune ca toate polinoamele care apar n relat ia (1.14)
sunt neidentic nule.
Impart ind (1.14) prin x

n
1
rezuta
P
1
(n) +
_
x
2
x
1
_
n
P
2
(n) +. . . +
_
x
k
x
1
_
n
P
k
(n) = 0, n N. (1.15)
Aplicand relat iei (1.15) diferent a
1
n
deducem
_
x
2
x
1
_
n
P
2,1
(n) +. . . +
_
x
k
x
1
_
n
P
k,1
(n) = 0, n N,
unde polinoamele P
i,1
i = 2, . . . , k au gradele respectiv egale cu ale polinoamelor
P
i
i = 2, . . . , k.
Repetand rat ionamentul de mai sus de k 1 ori deducem egalitatea
_
x
k
x
k1
_
n
P
k,k1
(n) = 0 n N.
Pe de-o parte rezulta ca polinomul P
k,k1
este identic nul, iar pe de alta parte
este neidentic nul. Contradict ia aparuta justica armat ia teoremei.
Exemplul 1.2.1 Sirul lui Fibonacci este denit prin ecuat ia cu diferent e
u
n+2
u
n+1
u
n
= 0, n N. (1.16)
Polinomul caracteristic este f(x) = x
2
x 1 si are radacinile
1
5
2
. Formula
termenului general al sirului denit de (1.16) este
u
n
= C
1
(
1 +
5
2
)
n
+C
2
(
1
5
2
)
n
.
Daca impunem condit iile init iale u
0
= u
1
= 1 atunci coecient ii C
1
, C
2
rezulta
din sistemul
u
0
= C
1
+C
2
= 1
u
1
= C
1
1 +
5
2
+C
2
1
5
2
= 1.
Rezolvand sistemul de mai sus, se obt ine C
1
=
1+
5
2
5
, C
2
=
1
5
2
5
. Prin urmare
u
n
=
1
5
_
(
1 +
5
2
)
n+1
(
1
5
2
)
n+1
_
. (1.17)
1
Pentru a = 1 si polinom are loc a
n
(n) = a
n
(a(n+1) (n)) unde a(n+1) (n)
este un polinom de acelasi grad cu .
A 17
1.2.3 Solut ia ecuat iei cu diferent e neomogena
Suntemn masura sa solut ionam problema determinata de ecuat ia cu diferent e
neomogena, liniara si cu coecoent i constant i (1.7) cu condit iile init iale (1.8).
Teorema 1.2.8 Daca (u
k
n
)
nN
, k = 0, 1, . . . , p1 formeaza un sistem fundamen-
tal de solut ii pentru ecuat ia cu diferent e omogena care satisfac condit iile init iale
u
k
n
=
k,n
, k, n 0, 1, . . . , p 1 atunci solut ia problemei (1.7)-(1.8) este
u
n
=
p1
i=0
v
i
u
i
n
+
1
a
p
np
k=0
f
k+p
u
p1
nk1
, n N. (1.18)
Se presupune ca
f
k
= 0 pentru k < p;
u
k
n
= 0 pentru n < 0, k = 0, 1, . . . , p 1.
(1.19)
Demonstrat ie. Sirul (z
n
)
nN
denit prin z
n
=

p1
i=0
v
i
u
i
n
este o solut ie a
ecuat iei cu diferent e omogena care verica condit iile init iale (1.8).
Vericam ca sirul (w
n
)
nN
denit prin w
n
=
1
a
p
np
k=0
f
k+p
u
p1
nk1
este o
solut ie a ecuat iei cu diferent e neomogena (1.7) care satisface condit iile init iale
omogene w
n
= 0, pentru n = 0, 1, . . . , p 1.
Daca n 0, 1, . . . , p1 atunci pentru k = 1, 2, . . . , np au loc egalitatea
f
k+p
= 0 si n consecint a
w
n
=
1
a
p
f
p
u
p1
n1
= 0,
datorita condit iilor init iale vericate de sirul (u
p1
n
)
nZ
.
Utilizand (1.19), au loc egalitat ile
w
n
=
1
a
p
np
k=0
f
k+p
u
p1
nk1
=
1
a
p
k=
f
k+p
u
p1
nk1
.
Atunci
p
j=0
a
j
w
n+j
=
1
a
p
p
j=0
a
j
k=
f
k+p
u
p1
n+jk1
=
=
1
a
p
p
j=0
a
j
n
k=0
f
k+p
u
p1
n+jk1
=
1
a
p
n
k=0
f
k+p
p
j=0
a
j
u
p1
n+jk1
.
Pentru k = 0, 1, . . . , n 1, deoarece sirul (u
p1
n
)
nZ
este solut ie a ecuat iei cu
diferent e omogena (1.9), au loc egalitat ile
p
j=0
a
j
u
p1
n+jk1
= 0
iar pentru k = n, din condit iile init iale vericate de acelasi sir, are loc
p
j=0
a
j
u
p1
j1
= a
p
.
In consecint a

p
j=0
a
j
w
n+j
=
1
a
p
f
n+p
a
p
= f
n+p
.
1.3 Transformarea z
Fie o mult imea sirurilor de numere complexe x = (x
n
)
nZ
. Daca x
n
= 0, n <
0 atunci sirul x se numeste cu suport pozitiv. Mult imea acestor siruri se noteaza
cu o
+
.
Exemplul 1.3.1 u = (u
n
)
nZ
, cu u
n
=
_
0 n < 0
1 n 0
.
Exemplul 1.3.2
k
= (
k,n
)
nZ
, cu
k,n
=
_
0 n ,= k
1 n = k
.
Denit ie 1.3.1 Fie x, y o
+
astfel ncat, pentru orice n Z, seria
kZ
x
nk
y
k
este convergenta. Sirul z = (z
n
)
nZ
denit prin
z
n
=
kZ
x
nk
y
k
se numeste produsul de convolut ie al sirurilor x si y si se noteaza cu z = x y.
Evident x y = y x.
Exemplul 1.3.3 Daca x = (x
n
)
nZ
, atunci sirul z = x
k
, z = (z
n
)
nZ
este
z
n
=
sZ
x
ns
k,s
= x
nk
n Z.
Denit ie 1.3.2 Fie x = (x
n
)
nZ
si funct ia X(z) =

nZ
x
n
z
n
, denita n dome-
niul de convergent a al seriei Laurent. Operatorul ce ataseaza sirului x funct ia
X(z) se numeste transformata z a sirului x
L(x) = X.
Exemplul 1.3.4 Transformata z a sirului u este
L(u)(z) =
n=0
1
z
n
=
z
z 1
,
denita n coroana z C : [z[ > 1.
1.3. TRANSFORMAREA Z 19
Exemplul 1.3.5 L(
k
)(z) =
1
z
k
.
Exemplul 1.3.6 Daca x = (x
n
)
nZ
si y = (y
n
)
nZ
cu y
n
= x
nk
, n Z atunci
L(y)(z) =
nZ
y
n
z
n
=
nZ
x
nk
z
n
= z
k
L(x)(z).
Transformarea z se bucura de urmatoarele proprietat i:
Teorema 1.3.1 Operatorul L este liniar.
Teorema 1.3.2 Daca x o atunci L(x
k
)(z) =
1
z
k
L(x)(z).
Demonstrat ie. Sirul x
k
este (x
nk
)
nZ
.

In consecint a
L(x
k
)(z) =
nZ
x
nk
z
n
=
1
z
k
nZ
x
nk
z
nk
=
1
z
k
L(x)(z).
Teorema 1.3.3 Are loc egalitatea
L(x y) = L(x)L(y) x, y o.
Demonstrat ie. Daca u = x y = (
kZ
x
nk
y
k
)
nZ
atunci
L(u)(z) =
nZ
kZ
x
nk
y
k
z
n
=
kZ
y
k
z
k
nZ
x
nk
z
nk
= L(y)(z)L(x)(z).
Teorema 1.3.4 Daca x = (x
n
)
nZ
si X(z) =

nZ
x
n
z
n
este convergenta n
coroana z C : r < [z[ < R atunci are loc egalitatea
x
n
=
1
2i
_
|z|=
z
n1
X(z)dz, (1.20)
unde discul delimitat de cercul [z[ = cont ine toate singularitat ile funct iei X(z).
Demonstrat ie. Calculam integrala din (1.20)
_
|z|=
z
n1
X(z)dz =
kZ
x
k
_
|z|=
z
n1k
dz = 2ix
n
.
O aplicat ie a transformarii z este rezolvarea ecuat iilor cu diferent e liniare si cu
coecient i constant i. Consideram ecuat ia cu diferent e (1.7) si extindem mult imea
indicilor la Z, denind
u
n
= 0, n < 0
si
f
n+p
= a
p
u
n+p
+a
p1
u
n+p1
+. . . +a
1
u
n+1
+a
0
u
n
, n < 0.
Atunci ecut ia cu diferent e (1.7) se poate scrie
a
p
u
n
+a
p1
u
n1
+. . . +a
1
u
np+1
+a
0
u
np
= f
n
, n Z,
sau
a
p
(u
0
)
n
+a
p1
(u
1
)
n
+. . . +a
1
(u
p1
)
n
+a
0
(u
p
)
n
= f
n
. (1.21)
Notam u = (u
n
)
nZ
, U(z) = L(u)(z), f = (f
n
)
nZ
si F(z) = L(f)(z).

In
urma aplicarii transformarii z asupra ecuat iei (1.21) si utilizand Teorema 1.3.2
obt inem ecuat ia
U(z)(a
p
+
a
p1
z
+. . . +
a
1
z
p1
+
a
0
z
p
) = F(z).
Explicitand funct ia necunoscuta, gasim
U(z) =
z
p
F(z)
a
p
z
p
+a
p1
z
p1
+. . . +a
1
z +a
0
.
Potrivit formulei (1.20), termenii sirului u se calculeaza cu
u
n
=
1
2i
_
|z|=
z
n+p1
F(z)
a
p
z
p
+a
p1
z
p1
+. . . +a
1
z +a
0
dz.
Exemplul 1.3.7 Sirul lui Fibonacci, se poate scrie
u
n
u
n1
u
n2
= 0, n 2.
Extinzand mult imea indicilor la Z, obt inem
u
n
u
n1
u
n2
=
_
_
_
0 n Z0, 1
u
1
u
0
n = 1
u
0
n = 0
Ecuat ia transformatei z a sirului u = (u
n
)
nZ
este
U(z)(1
1
z

1
z
2
) = u
0
+
u
1
u
0
z
,
de unde
U(z) =
u
0
z
2
+ (u
1
u
0
)z
z
2
z 1
.
Daca >
1+
5
2
atunci
u
n
=
1
2i
_
|z|=
[u
0
z
2
+ (u
1
u
0
)z]z
n1
z
2
z 1
.
Calculand integrala prin reziduuri obt inem
u
n
=
1
5
_
u
0
(
1 +
5
2
)
n+1
+ (u
1
u
0
)(
1 +
5
2
)
n
_
5
_
u
0
(
1
5
2
)
n+1
+ (u
1
u
0
)(
1
5
2
)
n
_
=
=
(
5 1)u
0
+ 2u
1
2
5
(
1 +
5
2
)
n
+
(
5 + 1)u
0
2u
1
2
5
(
1
5
2
)
n
.
Daca u
0
= u
1
= 1 atunci se regaseste (1.17).
Probleme si teme de seminar
P 1.1 Sa se calculeze
1.
n
h
1
x
2.
n
h
sin(ax +b)
3.
n
h
cos(ax +b)
P 1.2 Sa se arate ca daca F(x) = f(x) atunci

n
k=1
f(k) = F(n + 1) F(1).

n
k=1
1
k(k+1)...(k+p)
.
P 1.4 Sa se demonstreze formula de nsumare prin part i
n
k=1
u(k)v(k) = u(n + 1)v(n + 1) u(1)v(1)
n
k=1
v(k + 1)u(k).

n
k=1
k2
k
.
P 1.6 Sa se arate ca
0
0
0 0 . . . 0
1
0

1
1
0 . . . 0
2
0

2
1

2
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
n
0

n
1

n
2
. . .
n
n
1
=
=
0
0
0 0 . . . 0
1
0

1
1
0 . . . 0
2
0
2
1

2
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
(1)
n
n
0
(1)
n1
n
1
(1)
n2
n
2
. . .
n
n
.
Indicat ie. Se scriu matriceal relat iile
x
s
= ((x 1) + 1)
s
=
s
i=0
_
s
i
_
(x 1)
i
, s = 0, 1, . . . , n,
si
(x 1)
s
=
s
i=0
(1)
si
_
s
i
_
x
i
, s = 0, 1, . . . , n.
P 1.7 Sa se rezolve si sa se discute n funct ie de parametrul p ecuat ia cu diferent e
u
n+2
2pu
n+1
+u
n
= 0.
P 1.8 Sa se rezolve ecuat ia cu diferent e u
n+2
u
n+1
6u
n
= 2
n+2
.
P 1.9 Sa se rezolve sistemul
_
_
_
2x
1
x
2
= 1
x
i1
+2x
i
x
i+1
= i 2 i n 1
x
n1
+2x
n
= n
Indicat ie. 1. Sistemul are solut ie unica. Determinantul sistemului este
n
=
2 1 0 0 . . . 0 0 0
1 2 1 0 . . . 0 0 0
0 1 2 1 . . . 0 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 0 . . . 1 2 1
0 0 0 0 . . . 0 1 2
care dezvoltat dupa prima linie conduce la formula de recurent a

n
= 2
n1
n2
. Solut ia ecuat iei cu diferent e este
n
= C
1
+C
2
n. Deoarece
2
= 3,
3
= 4
se obt ine
n
= n + 1.
2. Se rezolva ecuat ia cu diferent e x
k+1
2x
k
+ x
k1
= k, k N. Deter-
minam sistemul fundamental al ecuat iei cu diferent e omogene corespunzatoare:
(u
0
k
)
kN
, (u
1
k
)
kN
care satisface condit iile init iale
u
0
0
= 1 u
0
1
= 0
u
1
0
= 0 u
1
1
= 1
Se obt ine
u
0
k
= 1 k u
1
k
= k.
Utilizand formula (1.18) rezulta u
k
= v
0
(1 k) +v
1
k
k
3
1
6
.
3. Impunand condit iile x
0
= 0 si x
n+1
= 0 gasim v
0
= 0, v
1
=
n
2
+2n
6
.

In nal
avem x
k
=
k
6
((n + 1)
2
k
2
).
Capitolul 2
Elemente din teoria interpolarii
Fie X o mult ime si funct ia f : X R cunoscuta numai prin valorile ei ntr-un
numar nit de puncte x
1
, x
2
, . . . , x
n
din mult imea X: y
i
= f(x
i
), i 1, 2, . . . , n.
O mult ime T de funct ii reale denite n X este interpolatoare de ordin n
daca pentru orice sistem de n puncte distincte x
1
, x
2
, . . . , x
n
din X si oricare ar
numerele reale y
1
, y
2
, . . . , y
n
exista n T o singura funct ie care n punctele x
i
ia
respectiv valorile y
i
, pentru orice i 1, 2, . . . , n.
In acest cadru problema de interpolare are urmatorul enunt : Dandu-se mult imea
interpolatoare T de ordinul n n X si perechile (x
i
, y
i
) X R, i 1, 2, . . . , n,
cu proprietatea ca i ,= j x
i
,= x
j
, sa se determine aceea funct ie T care n
punctele x
i
ia respectiv valorile y
i
: y
i
= (x
i
), i 1, 2, . . . , n.
Funct ia de interpolare si f au aceleasi valori n punctele x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
Se considera ca este o aproximare a funct iei f. Din punct de vedere teoretic de
ridica urmatoarele probleme:
Precizarea unor mult imi interpolatoare (problema existent ei funct iei de in-
terpolare);
Determinarea funct iei de interpolare;
Evaluarea diferent ei dintre o funct ie si funct ia de interpolare corespunzatoare.
2.1 Sisteme Cebsev
Consideram funct iile reale
f
1
, f
2
, . . . , f
n
(2.1)
denite n intervalul compact [a, b].
24
2.1. SISTEME CEB
ISEV 25
Sistemul de funct ii (2.1) este liniar independent daca egalitatea
n
i=1
i
f
i
(x) = 0, x [a, b]
are loc numai pentru
1
= . . . =
n
= 0.
Teorema 2.1.1 Sistemul de funct ii (2.1) este liniar independent daca exista un
sistem de puncte a x
1
< x
2
< . . . x
n
b astfel ncat determinantul
V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
=
f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
f
1
(x
2
) f
2
(x
2
) . . . f
n
(x
2
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
,= 0.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd, ca sistemul de funct ii (2.1) este liniar
independent si ca pentru orice sistem de puncte a x
1
< x
2
< . . . x
n
b are loc
egalitatea V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
= 0.
Atunci maxrang(f
i
(x
j
))
1i,jn
: a x
1
< x
2
< . . . < x
n
b = m n 1.
Exista punctele a x
0
1
< x
0
2
< . . . < x
0
n
b astfel ncat rang(f
i
(x
0
j
))
1i,jn
= m
si
1
,
2
, . . . ,
n
o solut ie nebanala a sistemului algebric de ecuat ii liniare
1
f
1
(x
0
1
) +
2
f
2
(x
0
1
) + . . . +
n
f
n
(x
0
1
) = 0
1
f
1
(x
0
2
) +
2
f
2
(x
0
2
) + . . . +
n
f
n
(x
0
2
) = 0
. . . . . . . . .
1
f
1
(x
0
n
) +
2
f
2
(x
0
n
) + . . . +
n
f
n
(x
0
n
) = 0
Deoarece rangul matricei (f
i
(x
0
j
))
1i,jn
este m, ntre vectorii
v
i
= (f
1
(x
0
i
), f
2
(x
0
i
), . . . , f
n
(x
0
i
)), i = 1, 2, . . . , n
exista m vectori liniari independent i. Putem presupune ca acestia sunt printre
v
1
, . . . , v
n1
.
Atunci pentru orice x [a, b] are loc egalitatea

n
i=1
i
f
i
(x) = 0.

Intr-adevar
matricea
_
_
_
_
f
1
(x
0
1
) f
2
(x
0
1
) . . . f
n
(x
0
1
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
0
n1
) f
2
(x
0
n1
) . . . f
n
(x
0
n1
)
f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
_
_
_
_
are rangul cel mult egal cu m. Daca v = (f
1
(x), f
2
(x), . . . , f
n
(x)) atunci exista
constantele
1
,
2
, . . . ,
n1
astfel ncat v =
n1
i=1

i
v
i
sau pe componente
f
j
(x) =
n1
i=1
i
f
j
(x
0
i
), j = 1, 2, . . . , n.
26 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOL
ARII
Inmult ind relat iile de mai sus, respectiv cu

1
, . . . ,
m
si sumand obt inem
n
j=1
j
f(x
j
) =
n
j=1
j
n1
i=1
i
f
j
(x
0
i
) =
n1
i=1
i
n
j=1
j
f(x
0
i
) = 0.
In acest fel se contrazice independent a familiei de funct ii (2.1).

Reciproc, sa presupunem ca exista sistemul de puncte a x
1
< x
2
< . . . x
n

b astfel ncat V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
,= 0.
Daca familia de funct ii (2.1) nu ar liniar independenta atunci ar exista
constantele
1
, . . . ,
n
, nu toate nule astfel ncat

n
i=1
i
f
i
(x) = 0, x [a, b].
In particular, sistemul omogen
1
f
1
(x
1
) +
2
f
2
(x
1
) + . . . +
n
f
n
(x
1
) = 0
1
f
1
(x
2
) +
2
f
2
(x
2
) + . . . +
n
f
n
(x
2
) = 0
. . . . . . . . .
1
f
1
(x
n
) +
2
f
2
(x
n
) + . . . +
n
f
n
(x
n
) = 0
n necunoscutele
1
, . . . ,
n
admite o solut ie nebanala, cea ce contrazice ipoteza
facuta asupra determinantului V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
.
Denit ie 2.1.1 Sistemul de funct ii (2.1) este un sistem Cebsev daca pentru
orice sistem de puncte a x
1
< x
2
< . . . < x
n
b determinantul
V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
este diferit de zero.
Observat ie 2.1.1 Orice sistem Cebsev este alcatuit din funct ii liniar indepen-
dente.
Observat ie 2.1.2

In orice interval [a, b] funct iile 1, x, x
2
, . . . , x
n
formeaza un
sistem Cebsev.
Fie T = spanf
1
, f
2
, . . . , f
n
spat iul liniar generat de funct iile (2.1).
Teorema 2.1.2 (Condit ia lui Haar) Sistemul (2.1) formeaza un sistem Cebsev
daca si numai daca orice funct ie din + T 0 se anuleaza cel mult n n 1
puncte din [a, b].
2.1. SISTEME CEB
ISEV 27
Demonstrat ie. Sa presupunem ca familia de funct ii (2.1) formeaza un sistem
Cebsev si ca exista o funct ie f T 0 care se anuleaza cel put in n n puncte
a x
1
< x
2
< . . . < x
n
b adica
f(x
j
) =
n
i=1
c
i
f
i
(x
j
) = 0, j 1, 2, . . . , n. (2.2)
In acest caz relat iile (2.2) privite ca un sistem algebric de ecuat ii liniare si omogene
n necunoscutele c
1
, . . . , c
n
admit o solut ie nebanala, deci V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
=
0, ceea ce contrazice denit ia unui sistem Cebsev.
Reciproc, presupunem ca orice funct ie din T 0 se anuleaza cel mult n
n1 puncte din [a, b] si prin absurd, ca exista sistemul de puncte a x
1
< x
2
<
. . . < x
n
b astfel ncat V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
= 0. Atunci sistemul algebric
de ecuat ii liniare
1
f
1
(x
1
) +
2
f
2
(x
1
) + . . . +
n
f
n
(x
1
) = 0
1
f
1
(x
2
) +
2
f
2
(x
2
) + . . . +
n
f
n
(x
2
) = 0
. . . . . . . . .
1
f
1
(x
n
) +
2
f
2
(x
n
) + . . . +
n
f
n
(x
n
) = 0
n necunoscutele
1
, . . . ,
n
admite o solut ie nebanala. Cu aceasta solut ie nebanala
denim f =

n
i=1
i
f
i
. f apart ine mult imii T 0 si se anuleaza n punctele
x
1
, . . . , x
n
. Acest fapt contrazice ipoteza facuta, deci familia de funct ii (2.1)
formeaza un sistem Cebsev.
Teorema 2.1.3 Daca familia de funct ii (2.1) formeaza un sistem Cebsev n
[a, b] atunci T formeaza o familie interpolatoare de ordin n n [a, b].
Demonstrat ie. Fie a x
1
< x
2
< . . . < x
n
b si numerele reale y
1
, y
2
, . . . , y
n
.
Consideram sistemul algebric de ecuat ii liniare
c
1
f
1
(x
1
) + c
2
f
2
(x
1
) + . . . + c
n
f
n
(x
1
) = 0
c
1
f
1
(x
2
) + c
2
f
2
(x
2
) + . . . + c
n
f
n
(x
2
) = 0
. . . . . . . . .
c
1
f
1
(x
n
) + c
2
f
2
(x
n
) + . . . + c
n
f
n
(x
n
) = 0
(2.3)
n necunoscutele c
1
, c
2
, . . . , c
n
. Determinantul sistemului V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
este diferit de 0, deci (2.3) admite o solut ie unica c
1
, c
2
, . . . , c
n
. Funct ia f =
n
i=1
c
i
f
i
satisface condit iile de interpolare f(x
i
) = y
i
, i 1, 2, . . . , n.
ARII
Observat ie 2.1.3 Condit ia ca o familie de funct ii (2.1) sa formeze un sistem
Cebsev este echivalenta cu condit ia lui Haar sau cu proprietatea de a interpo-
latoare de ordin n pentru spat iul liniar T.
Pentru funct ia f T care satisface condit iile de interpolare
f(x
i
) = y
i
i 1, 2, . . . , n (2.4)
folosim notat ia L(T; x
1
, . . . , x
n
; y
1
, . . . , y
n
). Daca y
1
, . . . , y
n
sunt valorile unei
funct ii , respectivn punctele x
1
, . . . , x
n
, atunci notat ia folose L(T; x
1
, . . . , x
n
; ).
Teorema 2.1.4 Daca familia de funct ii (2.1) formeaza un sistem Cebsev n
[a, b] atunci solut ia problemei de interpolare (2.4) este
L(T; x
1
, . . . , x
n
; y
1
, . . . , y
n
)(x) =
1
V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_ (2.5)
i=1
y
i
f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
i1
) f
2
(x
i1
) . . . f
n
(x
i1
)
f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
f
1
(x
i+1
) f
2
(x
i+1
) . . . f
n
(x
i+1
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
sau
L(T; x
1
, . . . , x
n
; y
1
, . . . , y
n
)(x) =
1
V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_ (2.6)
n
i=1
f
i
(x)
f
1
(x
1
) . . . f
i1
(x
1
) y
1
f
i+1
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
f
1
(x
n
) . . . f
i1
(x
n
) y
n
f
i+1
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
.
Demonstrat ie. Potrivit teoremei (2.1.3) problema de interpolare (2.4) are o
solut ie L(x) = L(T; x
1
, . . . , x
n
; y
1
, . . . , y
n
)(x) care verica egalitatea
L(x) f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
y
1
f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . . . . .
y
n
f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
= 0 (2.7)
Intr-adevar, determinantul dezvoltat dupa prima linie este o funct ie din T. Acesta
funct ie se anuleazan x
1
, . . . , x
n
si atunci, potrivit teoremei (2.1.2), determinantul
este nul pentru orice x [a, b].
2.2. INTERPOLARE LAGRANGE 29
Descompunem (2.7) ntr-o suma de doi determinant i
L(x) f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
0 f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . . . . .
0 f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
+ (2.8)
+
0 f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
y
1
f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . . . . .
y
n
f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
= 0.
Dezvoltand al doilea determinant din (2.8) dupa prima coloana obt inem
L(x)V
_
f
1
, f
2
, . . . , f
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
+
+
n
i=1
(1)
i
y
i
f
1
(x) f
2
(x) . . . f
n
(x)
f
1
(x
1
) f
2
(x
1
) . . . f
n
(x
1
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
i1
) f
2
(x
i1
) . . . f
n
(x
i1
)
f
1
(x
i+1
) f
2
(x
i+1
) . . . f
n
(x
i+1
)
. . . . . . . . . . . .
f
1
(x
n
) f
2
(x
n
) . . . f
n
(x
n
)
= 0
de unde se obt ine imediat (2.5).
Relat ia (2.6) se obt ine analog, dezvoltand al doilea determinant din (2.8) dupa
prima linie.
2.2 Interpolare Lagrange
Particularizam rezultatele sect iunii anterioare pentru sistemul Cebsev alcatuit
din funct iile 1, x, x
2
, . . . , x
n
.

In acest caz T coincide cu mult imea polinoamelor
de grad cel mult n, P
n
. Mult imea P
n
este interpolatoare de ordinul n + 1 pe
orice mult ime de puncte care cont ine cel put in n +1 puncte distincte. Problema
de interpolare corespunzatoare se numeste problema de interpolare Lagrange, iar
solut ia ei polinomul de interpolare Lagrange.
Teorema 2.2.1 Expresia polinomului de interpolare Lagrange este
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n
; y
1
, . . . , y
n
)(x) = (2.9)
=
n+1
i=1
y
i
(x x
1
) . . . (x x
i1
)(x x
i+1
) . . . (x x
n+1
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
ARII
Demonstrat ie. Determinantul V
_
1, x, . . . , x
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
revine la determinan-
tul lui Vandermonde
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) =
1 x
1
. . . x
n
1
1 x
2
. . . x
n
2
. . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n
n+1
1j<in+1
(x
i
x
j
).
Utilizand (2.5) gasim
1 x
1
. . . x
n
1
. . . . . . . . . . . .
1 x
i1
. . . x
n
i1
1 x . . . x
n
1 x
i+1
. . . x
n
i+1
. . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n
n+1
V
_
1, x, . . . , x
n
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_ =
V (x
1
, . . . , x
i1
, x, x
i+1
, . . . , x
n+1
V (x
1
, . . . , x
i1
, x
i
, x
i+1
, . . . , x
n+1
=
=
(x x
1
) . . . (x x
i1
)(x x
i+1
) . . . (x x
n+1
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
i = 1, 2, . . . , n + 1.
2.3 Interpolarea Lagrange-Hermite
Date ind nodurile de interpolare x
1
< x
2
< . . . < x
n+1
, numerele naturale
r
1
, r
2
, . . . , r
n+1
si numerele reale
f
(k)
(x
i
), k 0, 1, . . . , r
i
, i 1, 2, . . . , n + 1,
ne propunem sa determinam un polinom H(x) care sa satisfaca condit iile:
H
(k)
(x
i
) = f
(k)
(x
i
),
k 0, 1, . . . , r
i
,
i 1, 2, . . . , n + 1.
(2.10)
Vom arata ca n mult imea polinoamelor de grad cel mult m, P
m
, cu
m+ 1 =
n+1
i=1
(r
i
+ 1) (2.11)
exista un singur polinom ce satisface condit iile de interpolare (2.10), i vom de-
termina forma si vom evalua restul f(x) H(x), n ipoteza n care datele de
interpolare corespund funct iei f.
2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE 31
Teorema 2.3.1 Daca X si Y sunt spat ii mdimensionale iar A (X, Y )
#
este
un operator liniar si injectiv atunci A este bijectiv.
Demonstrat ie. Fie e
1
, e
2
, . . . , e
m
o baza n X. Atunci Ae
1
, Ae
2
, . . . , Ae
m
este
o baza n Y .

Intr-adevar, daca

m
i=1
i
Ae
i
= 0, atunci datorita liniaritat ii
A(
m
i=1
i
e
i
) = 0 si a injectivitat ii

m
i=1
i
e
i
= 0, deci
1
=
2
= . . . =
m
= 0.
Daca y Y, atunci exista constantele c
1
, c
2
, . . . , c
m
astfel ncat
y =
m
i=1
c
i
Ae
i
= A(
m
i=1
c
i
e
i
),
adica surjectivitatea operatorului A.
Teorema 2.3.2 Problema de interpolare Lagrange - Hermite are solut ie unica
n mult imea polinoamelor de grad cel mult m, P
m
, (2.11).
Demonstrat ie. Denim operatorul A : P
m
R
m+1
prin
A(p) = (p(x
1
), p
(x
1
), . . . , p
(r
1
)
(x
1
), . . . , p(x
n+1
), p
(x
n+1
), . . . , p
(r
n+1
)
(x
n+1
)).
(2.12)
A este liniar si injectiv.

Intr-adevar, daca A(p) = 0, cu p P
m
atunci polinomul
u(x) =
n+1
i=1
(x x
i
)
r
i
+1
divide polinomul p. Deoarece
grad(u) =
n+1
i=1
(r
i
+ 1) = m+ 1 > grad(p),
rezulta ca p = 0.
Din (2.3.1), rezulta ca operatorul A este bijectiv, deci exista un singur polinom
H P
m
astfel ncat
A(H) = (f
(0)
(x
1
), f
(1)
(x
1
), . . . , f
(r
1
)
(x
1
), . . .
. . . , f
(0)
(x
n+1
), f
(1)
(x
n+1
), . . . , f
(r
n+1
)
(x
n+1
))
sau
H
(k)
(x
i
) = f
(k)
(x
i
), k 0, 1, . . . , r
i
, i 1, 2, . . . , n + 1.
Introducem notat iile:
u(x) =
n+1
i=1
(x x
i
)
r
i
+1
(2.13)
u
i
(x) =
u(x)
(x x
i
)
r
i
+1
(2.14)
ARII
Teorema 2.3.3 Expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite, solut ia
problemei de interpolare Lagrange Hermite este
H(x) =
n+1
i=1
r
i
j=0
f
(j)
(x
i
)h
i,j
(x), (2.15)
unde
h
i,j
(x) = u
i
(x)
(x x
i
)
j
j!
r
i
j
k=0
_
1
u
i
(x)
_
(k)
x=x
i
(x x
i
)
k
k!
.
Demonstrat ie. Fie (e
i,j
)
1in+1, 0jr
i
baza canonican R
m+1
. Pentru ecare
i 1, 2, . . . , n + 1, j 0, 1, . . . , r
i
exista polinomul h
i,j
P
m
astfel ncat
A(h
i,j
) = e
i,j
, unde A este operatorul denit n (2.12). Atunci
A(H) = (f
(0)
(x
1
), f
(1)
(x
1
), . . . , f
(r
1
)
(x
1
), . . .
. . . , f
(0)
(x
n+1
), f
(1)
(x
n+1
), . . . , f
(r
n+1
)
(x
n+1
)) =
n+1
i=1
r
i
j=0
f
(j)
(x
i
)e
i,j
=
n+1
i=1
r
i
j=0
f
(j)
(x
i
)A(h
i,j
) =
= A(
n+1
i=1
r
i
j=0
f
(j)
(x
i
)h
i,j
).
Injectivitatea operatorului A implica (2.15).
Din denit ia polinomului h
i,j
, rezulta ca h
i,j
se divide prin u
i
(x)(x x
i
)
j
.
Prin urmare
h
i,j
(x) = u
i
(x)(x x
i
)
j
g
i,j
(x), (2.16)
unde g
i,j
este un polinom a carui grad este
gradg
i,j
= gradh
i,j
gradu
i
j = m((m+ 1) (r
i
+ 1)) j = r
i
j.
Polinomul g
i,j
se poate scrie
g
i,j
(x) =
r
i
j
k=0
g
(k)
i,j
(x
i
)
(x x
i
)
k
k!
.
Din (2.16) gasim
(x x
i
)
j
g
i,j
(x) = h
i,j
(x)
1
u
i
(x)
2.3. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE 33
si derivand de j +k, potrivit formulei lui Leibniz, obt inem
j+k
s=0
_
j +k
s
_
((x x
i
)
j
)
(s)
g
(j+ks)
i,j
(x) =
j+k
s=0
_
j +k
s
_
h
(j+ks)
i,j
(x)
_
1
u
i
(x)
_
(s)
.
Pentru x = x
i
singurul termen diferit de 0 n membrul stang se obt ine pentru
s = j iar n membrul drept, datorita denit iei lui h
i,j
, singurul termen diferit de
0 se obt ine pentru s = k. Rezulta
j!g
(k)
i,j
(x
i
) = h
(j)
i,j
_
1
u
i
(x)
_
(k)
x=x
i
de unde
g
(k)
i,j
(x
i
) =
1
j!
_
1
u
i
(x)
_
(k)
x=x
i
, k 0, 1, . . . , r
i
j.
Teorema 2.3.4 Daca f este o funct ie de m+ 1 ori derivabila n intervalul I =
(minx, x
1
, . . . , x
n+1
, maxx, x
1
, . . . , x
n+1
) atunci exista I astfel ncat
f(x) H(x) = u(x)
f
(m+1)
()
(m+ 1)!
. (2.17)
Demonstrat ie. Funct ia F : R R denita prin
F(z) =
u(z) f(z) H(z)

u(x) f(x) H(x)
admite zerourile x, x
1
, . . . , x
n+1
cu ordinele de multiplicitate, respectiv 1, r
1
+
1, . . . , r
n+1
+ 1. Spunem ca F se anuleaza n 1 +
n+1
i=1
(r
i
+ 1) = m + 2 puncte.
Din teorema lui Rolle rezulta ca exista I astfel ncat F
(m+1)
() = 0. Dar
F
(m+1)
() = (m+ 1)!(f(x) H(x)) f
(m+1)
()u(x) = 0,
de unde se deduce (2.17).
Cazuri particulare importante.
1. Polinomul Taylor. Fie n = 0 si notam x
1
= a, r
1
= r.

In acest caz
polinomul de interpolare H(x) satisface condit iile
H
(j)
(a) = f
(j)
(a) j 0, 1, . . . , r
si are expresia
H(x) =
r
j=0
f
(j)
(a)
(x a)
j
j!
,
ceea ce corespunde polinomului lui Taylor atasat funct iei f n punctul a, de
grad r.
ARII
2. Polinomul lui Lagrange. Daca r
i
= 0, i = 1, 2, . . . , n + 1 atunci regasim
polinomul de interpolare Lagrange
H(x) =
n+1
i=1
f(x
i
)
u
i
(x)
u
i
(x
i
)
=
=
n+1
i=1
(x x
1
) . . . (x x
i1
)(x x
i+1
) . . . (x x
n+1
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
=
= L(P
n
, x
1
, . . . , x
n+1
, f)(x).
3. Polinomul lui Fejer. Fie r
i
= 1, i = 1, 2, . . . , n +1. Introducand notat iile
w(x) =

n+1
i=1
(x x
i
)
w
(
x) =
w(x)
xx
i
i 1, 2, . . . , n + 1
l
i
(x) =
w
i
(x)
w
i
(x
i
)
=
w(x)
(xx
i
)w
(x
i
)
i 1, 2, . . . , n + 1
gasim u(x) = w
2
(x) si u
i
(x) = w
2
i
(x), i 1, 2, . . . , n + 1. Atunci
h
i,0
(x) = w
2
i
(x)
_
1
w
2
i
(x
i
)
+ (x x
i
)(
1
w
2
i
(x)
)
x=x
i
_
=
= w
2
i
(x)
_
1
w
2
i
(x
i
)
(x x
i
)
2w
i
(x
i
)
w
3
i
(x
i
)
_
=
=
w
2
i
(x)
w
2
i
(x
i
)
_
1 (x x
i
)
w
(x
i
)
w
(x
i
)
_
= l
2
i
(x)
_
1 (x x
i
)
w
(x
i
)
w
(x
i
)
_
,
si
h
i,1
(x) = w
2
i
(x)(x x
i
)
1
w
2
i
(x
i
)
= l
2
i
(x)(x x
i
).
Expresia polinomului de interpolare devine
H(x) =
n+1
i=1
f(x
i
)h
i,0
(x) +
n+1
i=1
f
(x
i
)h
i,1
(x) = (2.18)
=
n+1
i=1
f(x
i
)l
2
i
(x)
_
1 (x x
i
)
w
(x
i
)
w
(x
i
)
_
+
n+1
i=1
f
(x
i
)l
2
i
(x)(x x
i
).
Acest polinom este cunoscut sub numele de polinomul lui Fejer.
2.4. DIFERENT E DIVIZATE 35
2.4 Polinomul de interpolarea Lagrange si
diferent a divizata
Scopul acestei sect iuni este reliefarea unor formule legate de polinomul de
interpolare Lagrange. Utilizam notat iile
u(x) =
n+1
i=1
(x x
i
)
r
i
+1
u
i
(x) =
u(x)
(x x
i
)
r
i
+1
l
i
(x) =
(x x
1
) . . . (x x
i1
)(x x
i+1
) . . . (x x
n+1
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
=
=
u
i
(x)
u
i
(x
i
)
=
u(x)
(x x
i
)u
(x
i
)
.
Din (2.2.1) avem
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n
+ 1; f)(x) =
n+1
i=1
f(x
i
)
u
i
(x)
u
i
(x
i
)
= (2.19)
= u(x)
n+1
i=1
f(x
i
)
1
(x x
i
)u
(x
i
)
=
n+1
i=1
f(x
i
)l
i
(x).
Din teorema (2.3.4) deducem
Teorema 2.4.1 Daca f este o funct ie de n + 1 ori derivabila n intervalul I =
(minx, x
1
, . . . , x
n+1
, maxx, x
1
, . . . , x
n+1
) atunci exista I astfel ncat
f(x) = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n
+ 1; f)(x) +u(x)
f
n+1
()
(n + 1)!
. (2.20)
In particular, pentru f = 1 rezulta

1 = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
)(x) = u(x)
n+1
i=1
1
(x x
i
)u
(x
i
)
. (2.21)
Impart ind (2.19) la (2.21) deducem formula baricentrica a polinomului de inter-

polare Lagrange
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
n+1
i=1
f(x
1
)
(xx
i
)u
(x
i
)
n+1
i=1
1
(xx
i
)u
(x
i
)
. (2.22)
O metoda utila de calcul se bazeaza pe formula de recurent a a polinoamelor
de interpolare Lagrange
ARII
Teorema 2.4.2 Are loc formula
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = (2.23)
(x x
n+1
)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) (x x
1
)L(P
n1
; x
2
, . . . , x
n+1
; f)(x)
x
1
x
n+1
Demonstrat ie. Funct ia din membrul drept al egalitat ii (2.23) verica condit iile
de interpolare ce denesc polinonul L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x).
Denit ie 2.4.1 Numim diferent a divizata de ordin n a funct iei f n nodurile
x
1
, . . . , x
n+1
coecientul lui x
n
a polinomului de interpolare Lagrange
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) si-l notam [x
1
, . . . , x
n+1
; f].
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = (2.24)
= L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f].
Demonstrat ie. Funct ia L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x)
(xx
1
) . . . (xx
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] reprezinta un polinom de grad cel mult n1
care se anuleaza n n puncte distincte x
1
, . . . , x
n
; deci este polinomul identic nul.
Un rezultat asemanator celui din (2.4.1) este
Teorema 2.4.4 Are loc formula
f(x) = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) +u(x)[x, x
1
, . . . , x
n+1
; f] (2.25)
Demonstrat ie. Polinomul de interpolare Lagrange al funct iei f n nodurile
x, x
1
, . . . , x
n+1
verica egalitatea (2.24)
L(P
n+1
; x, x
1
, . . . , x
n+1
; f)(z) =
= L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(z) + (z x
1
) . . . (z x
n+1
)[x, x
1
, . . . , x
n+1
; f].
Pentru z = x obt inem (2.25).
In funct ie de diferent e divizate, polinomul de interpolare Lagrange se scrie

Teorema 2.4.5 (Forma lui Newton a polinomului de interpolare) Are loc for-
mula
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = (2.26)
= f(x
1
) +
n
i=1
(x x
1
) . . . (x x
i
)[x
1
, . . . , x
i+1
; f]
Demonstrat ie. Potrivit (2.4.3) au loc succesiv egalitat ile
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x)
+(x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f]
L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = L(P
n2
; x
1
, . . . , x
n1
; f)(x)
+(x x
1
) . . . (x x
n1
)[x
1
, . . . , x
n
; f]
. . . . . .
L(P
1
; x
1
, x
;
f)(x) = L(P
0
; x
1
; f)(x) + (x x
1
)[x
1
, x
2
; f]
care nsumate dau (2.26).
Punand n evident a coecientul lui x
n
n (2.19), gasim urmatoarele formule
de calcul pentru diferent a divizata
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] = (2.27)
=
n+1
i=1
f
i
(x)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
=
n+1
i=1
f
i
(x)
u
i
(x
i
)
=
n+1
i=1
f(x
i
)
u
(x
i
)
.
Stabilim proprietat i ale diferent ei divizate.
Teorema 2.4.6 Diferent ele divizate ale unei funct ii verica formula de recurent a
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
[x
1
, . . . , x
n
; f] [x
2
, . . . , x
n+1
; f]
x
1
x
n+1
, (2.28)
[x
1
; f] = f(x
1
). (2.29)
Demonstrat ie. Potrivit (2.4.3) au loc dezvoltarile
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
= L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
= L(P
n2
; x
2
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
2
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n
; f]+
+(x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f]
ARII
si
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
= L(P
n1
; x
2
, . . . , x
n+1
; f)(x) + (x x
2
) . . . (x x
n+1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
= L(P
n2
; x
2
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
2
) . . . (x x
n
)[x
2
, . . . , x
n+1
; f]+
+(x x
2
) . . . (x x
n+1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f].
Egaland cele doua dezvoltari, dupa reducere si simplicare obt inem
[x
1
, . . . , x
n
; f] + (x x
1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
= [x
2
, . . . , x
n+1
; f] + (x x
n+1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f]
de unde rezulta (2.28).
Teorema 2.4.7 (Formula de medie) Daca funct ia f admite derivate pana la
ordinul n n intervalul I = minx
1
, . . . , x
n+1
, maxx
1
, . . . , x
n+1
) atunci exista
I astfel ncat
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
f
(n)
n!
(2.30)
Demonstrat ie. Fie x I. T inand seama de (2.4.4) are loc egalitatea
f(x) L(P
n1
, x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = (x x
1
) . . . (x x
n
)[x, x
1
, . . . , x
n
; f] (2.31)
si potrivit lui (2.4.1) exista I astfel ncat
f(x) L(P
n1
, x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = (x x
1
) . . . (x x
n
)
f
(n)
()
n!
. (2.32)
Egaland (2.31) si (2.32), pentru x = x
n+1
obt inem (2.30).
Observat ie 2.4.1 Dac a f C
n
(I) si x I atunci
lim
x
1
x,...,x
n
x
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
f
(n)
(x)
n!
.
Aceasta observat ie justica denit ia
Denit ie 2.4.2
[x, . . . , x
. .
n+1 ori
; f] =
f
(n)
(x)
n!
(2.33)
Aceasta denit ie permite denirea diferent ei divizare pe noduri multiple.

In
prealabil stabilim
Teorema 2.4.8 Fie nodurile
x
1
1
, x
2
1
, . . . x
r
1
+1
1
x
1
2
, x
2
2
, . . . x
r
2
+1
2
. . . . . . . . . . . .
x
1
n+1
, x
2
n+1
, . . . x
r
n+1
+1
n+1
si notat iile
v
i
(x) =
r
i
+1
j=1
(x x
j
i
),
u(x) =
n+1
i=1
v
i
(x),
u
i
(x) =
u(x)
v
i
(x)
.
Are loc formula
[x
1
1
, . . . , x
r
1
+1
1
, x
1
2
, . . . , x
r
2
+1
2
, . . . , x
1
n+1
, . . . , x
r
n+1
+1
n+1
; f] = (2.34)
n+1
i=1
[x
1
i
, . . . , x
r
i
+1
i
;
f
u
i
]
Demonstrat ie. Deoarece u
(x
j
i
) = u
i
(x
j
i
)v
i
(x
j
i
), formula (2.27) ne da
[x
1
1
, . . . , x
r
1
+1
1
, x
1
2
, . . . , x
r
2
+1
2
, . . . , x
1
n+1
, . . . , x
r
n+1
+1
n+1
; f] =
=
n+1
i=1
r
i
+1
j=1
f(x
j
i
)
u
(x
j
i
)
=
n+1
i=1
r
i
+1
j=1
f(x
j
i
)
u
i
(x
j
i
)
v
i
(x
j
i
)
=
n+1
i=1
[x
1
i
, . . . , x
r
i
+1
i
;
f
u
i
].
Combinand (2.33) cu (2.34) denim
Denit ie 2.4.3
[x
1
, . . . , x
1
. .
r
1
+1 ori
, . . . , x
n+1
, . . . , x
n+1
. .
r
n+1
+1 ori
; f] = (2.35)
n+1
i=1
1
r
i
!
_
f(t)
(t x
1
)
r
1
+1
. . . (t x
i1
)
r
i1
+1
(t x
i+1
)
r
i+1
+1
. . . (t x
n+1
)
r
n+1
+1
_
(r
i
)
t=x
i
.
ARII
Teorema 2.4.9 (Formula lui Leibniz) Are loc formula
[x
1
, . . . , x
n+1
, f g] =
n+1
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+1
; g] (2.36)
Demonstrat ie. Prin induct ie dupa n, pentru n = 0
[x
1
, f g] = f(x
1
)g(x
1
) = [x
1
, f] [x
1
, g].
Presupunem egalitatea (2.41) adevarata n cazul diferent elor nite de ordin n si
o demonstramn cazul difernt elor nite de ordin n+1. Fie n+2 puncte distincte
x
1
, x
2
, . . . , x
n+2
. Trebuie sa aratam ca
[x
1
, . . . , x
n+2
, f g] =
n+2
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g].
Aplicand formula de recurent a (2.29) si ipoteza induct iei deducem
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
[x
1
, . . . , x
n+1
; f g] [x
2
, . . . , x
n+2
; f g]
x
1
x
n+2
=
=
1
x
1
x
n+2
(
n+1
k=1
[x
1
, . . . , x
k
; f] [x
k
, . . . , x
n+1
; g]
n+2
k=2
[x
2
, . . . , x
k
; f] [x
k
, . . . , x
n+2
; g]).
In membrul drept adunam si scadem expresia

n+2
k=2
[x
1
, . . . , x
k1
; f] [x
k
, . . . , x
n+2
; g].
Atunci egalitatea anterioara devine
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
1
x
1
x
n+2
(
n+1
k=1
[x
1
, . . . , x
k
; f] [x
k
, . . . , x
n+1
; g]
n+2
k=2
[x
1
, . . . , x
k1
; f] [x
k
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+2
k=2
([x
1
, . . . , x
k1
; f] [x
2
, . . . , x
k
; f])[x
k
, . . . , x
n+2
; g]).
In prima suma vom scrie i n loc de k, n a doua suma efectuam schimbarea de

indice k 1 = i, iar n ultima suma scriem de asemenea i n locul lui k, dupa ce
aplicam formula de recurent a (2.29). Astfel vom obt ine
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
1
x
1
x
n+2
(
n+1
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+1
; g]
n+1
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i+1
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+2
i=2
(x
1
x
i
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]) =
=
1
x
1
x
n+2
(
n+1
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f]([x
i
, . . . , x
n+1
; g] [x
i+1
, . . . , x
n+2
; g])+
+
n+2
i=2
(x
1
x
i
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]) =
=
1
x
1
x
n+2
(
n+1
i=1
(x
i
x
n+2
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+2
i=2
(x
1
x
i
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]).
Grupand termenii corespunzatori,
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
1
x
1
x
n+2
((x
1
x
n+2
)[x
1
; f] [x
1
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+1
i=2
(x
1
x
n+2
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]+
+(x
1
x
n+2
)[x
1
, . . . , x
n+2
; f] [x
n+2
; g]) =
=
n+2
i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g].
Legatura dintre diferent a nita progresiva / regresiva si diferent a divizata a
unei funct ii este
ARII
Teorema 2.4.10 Au loc egalitat ile
[a, a +h, . . . , a +nh; f] =

n
h
f(a)
h
n
n!
(2.37)
[a, a h, . . . , a nh; f] =

n
h
f(a)
h
n
n!
(2.38)
Demonstrat ie. Pentru x
i
= a + (i 1)h, i = 1, . . . , n + 1, formula (2.27)
devine
[a, a +h, . . . , a +nh; f] =
n+1
i=1
f(a + (i 1)h)
(1)
ni+1
(n i + 1)!(i 1)!h
n
.
Prin schimbarea de indice j = i 1 obt inem
[a, a +h, . . . , a +nh; f] =
n
j=0
f(a +jh)
(1)
nj
(n j)!j!h
n
=
=
1
n!h
n
n
j=0
_
n
j
_
(1)
j
f(a +jh) =

n
h
f(a)
h
n
n!
.
Analog se demonstreaza si cealalta egalitate.
Observat ie 2.4.2
Daca n (2.36) se aleg nodurile echidistante a, a +h, . . . , a +nh atunci cu (2.37)
se regaseste (1.5).
In cazul nodurilor echidistante, polinomul de interpolare Lagrange are expre-

sia
Teorema 2.4.11 Au loc formulele
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f) = (2.39)
=
n
i=0
f(a+ih)
(1)
ni
h
n
i!(n i)!
(xa) . . . (xa(i1)h)(xa(i+1)h) . . . (aanh)
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f) = (2.40)
= f(a) +
n
i=1
i
h
f(a)
h
i
i!
(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)
L(P
n
; a, a h, . . . , a nh; f) = (2.41)
= f(a) +
n
i=1
i
h
f(a)
h
i
i!
(x a)(x a +h) . . . (x a + (i 1)h)
Teorema 2.4.12 Are loc formula de derivare
d
m
dx
m
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] = m![x
1
, . . . , x
n
, x, . . . , x
. .
m+1 ori
; f]. (2.42)
Demonstrat ie. Prin induct ie matematica dupa m. Pentru m = 1 cu ajutorul
formulei de recurent a a diferent elor divizate gasim
d
dx
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] = lim
h0
[x
1
, . . . , x
n
, x +h; f] [x
1
, . . . , x
n
, x; f]
h
=
= lim
h0
[x
1
, . . . , x
n
, x +h, x; f] = [x
1
, . . . , x
n
, x, x; f].
In ipoteza n care formula (2.42) este adevarata pentru derivatele de ordin m1

vom avea
d
m
dx
m
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] =
= (m1)! lim
h0
[x
1
, . . . , x
n
,
m ori
..
x +h, . . . , x +h; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m ori
..
x, . . . , x; f]
h
.
Adunam si scadem termeni convenabili la numaratorul fract iei, dupa care aplicam
formula de recurent a a diferent elor divizate
d
m
dx
m
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] =
= (m1)! lim
h0
(
[x
1
, . . . , x
n
,
m ori
..
x +h, . . . , x +h; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m1 ori
..
x +h, . . . , x +h, x; f]
h
+
+
[x
1
, . . . , x
n
,
m1 ori
..
x +h, . . . , x +h, x; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m2 ori
..
x, . . . , x, x, x; f]
h
+. . .
. . . +
[x
1
, . . . , x
n
, x +h,
m1 ori
..
x, . . . , x; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m ori
..
x, . . . , x; f]
h
) =
= (m1)! lim
h0
([x
1
, . . . , x
n
,
m ori
..
x +h, . . . , x +h, x; f]+
+[x
1
, . . . , x
n
,
m1 ori
..
x +h, . . . , x +h, x, x; f] +. . . + [x
1
, . . . , x
n
, x +h,
m ori
..
x, . . . , x; f]) =
= m![x
1
, . . . , x
n
, x, . . . , x
. .
m+1 ori
; f].
ARII
P 2.1 Sa se demonstreze formula
[x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
; f] =
1 x
1
. . . x
n1
1
f(x
1
)
1 x
2
. . . x
n1
2
f(x
2
)
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n1
n+1
f(x
n+1
)
V (x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
)
.
P 2.2 Sa se arate ca
1. [x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
; x
m
] =
_
0 daca m 0, 1, . . . , n 1
1 daca m = n.
2. [x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
;
1
x
] =
(1)
n
x
1
x
2
...x
n+1
3. [x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
;
1
x
2
] =
(1)
n
x
1
x
2
...x
n+1
n+1
i=1
1
x
i
P 2.3 Sa se calculeze determinant ii:
1.

1 x
1
. . . x
n1
1
1
x
2
1
1 x
2
. . . x
n1
2
1
x
2
2
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n1
n+1
1
x
2
n+1
2.

1 x
2
1
x
3
1
. . . x
n+1
1
1 x
2
2
x
3
2
. . . x
n+1
2
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
2
n+1
x
3
n+1
. . . x
n+1
n+1
3.

1 x
1
. . . x
n1
1
x
n+1
1
1 x
2
. . . x
n1
2
x
n+1
2
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n1
n+1
x
n+1
n+1
P 2.4 Sa se arate ca daca f P

n
atunci
[x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
;
f(x)
z x
] =
f(z)
(z x
1
) . . . (z x
n+1
)
P 2.5 Fie x, x
1
, x
2
, . . . , x
n
puncte distincte doua cate doua de pe axa reala si
u(x) =
n
i=1
(x x
i
). Sa se deduca relat iile
1.

n
k=1
f(x
k
)
(xx
k
)u
(x
k
)
= [x, x
1
, . . . , x
n
; f] +
f(x)
u(x)
;
2.

n
k=1
x
n
x
n
k
(xx
k
)u
(x
k
)
= 1;
3. Daca (x) = 1 +
x
1!
+
x(x+1)
2!
+. . . +
x(x+1)...(x+n1)
n!
atunci
n
k=1
1 (k)
n
(1 +k)
(k)
= n!.
P 2.6 Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
radacinile polinomului Cebseb T
n+1
. Sa se arate ca
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
2
n + 1
n
j=0
j
(
n+1
k=1
f(x
k
)T
j
(x
k
))T
j
(x),
unde
j
=
_
1
2
daca j = 0
1 daca j 1
.
P 2.7 Sa se determine polinomul de interpolare Lagrange Hermite care satis-
face condit iile de interpolare
H
(j)
(a) = f
(j)
(a) j 0, 1, . . . , m
H
(j)
(b) = f
(j)
(b) j 0, 1, . . . , n
R.
H(x) =
_
x b
a b
_
n+1 m
j=0
(x a)
j
j!
_
mj
k=0
_
x a
b a
__
m+k
k
_
_
f
(j)
(a)+
+
_
x a
b a
_
m+1
n
j=0
(x b)
j
j!
_
nj
k=0
_
x b
a b
__
n +k
k
_
_
f
(j)
(b).
P 2.8 Utilizand notat iile 2.3, daca r = maxr
1
, . . . , r
n+1
si f este o funct ie de
r ori derivabila, atunci expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite
se poate scrie
H(x) =
n+1
i=1
u
i
(x)
r
i
s=0
(x x
i
)
s
s!
_
f(t)
u
i
(t)
_
(s)
t=x
i
.
P 2.9 Fie I R un interval compact, punctele x
0
< x
1
< . . . < x
n
din I si
funct ionala T
I
[C
(
I)]
denita prin T
I
(f) = [x
0
, . . . , x
n
; f]. Sa se arate ca
1. |T
I
| =
n
i=0
1
|u
(x
i
)|
unde u(x) =
n
i=0
(x x
i
).
ARII
2. Daca x
j
= cos
(nj)
n
, j 0, 1, . . . , n, adica x
j
sunt punctele de extrem
ale polinomului Cebseb T
n
(x) din intervalul [1, 1], atunci |T
I
| = 2
n1
,
unde I = [1, 1].
3. Daca I = [1, 1] si 1 x
0
< x
1
< . . . < x
n
1 atunci |T
I
| 2
n1
.
R. 1. Inegalitatea [T(f)[ |f|
n
i=0
1
|u
(x
i
)|
este imediata. Pentru
f(x) =
_
_
(1)
n
daca x (, x
0
)
1 daca x (x
n
, )
(1)
nj
daca x = x
j
ana n rest
au loc relet iile
n
i=0
1
[u
(x
i
)[
= [
n
i=0
f(x
i
)
u
(x
i
)
[ = [T(f)[ |T||f|
|T|
n
i=0
1
[u
(x
i
)[
.
2.
2
n1
=
T
(n)
n
()
n!
= [x
0
, . . . , x
n
; T
n
] =
n
i=0
T
n
(x
i
)
u
(x
i
)
=
n
i=0
(1)
ni
u
(x
i
)
=
n
i=0
1
[u
(x
i
)[
= |T|.
3.

In cazul unor noduri oarecare din intervalul [1, 1] au loc inegalitat ile
2
n1
= [x
0
, . . . , x
n
; T
n
] =
n
i=0
T
n
(x
i
)
u
(x
i
)

n
i=0
1
[u
(x
i
)[
= |T|.
Capitolul 3
Convergent a procedeelor de
interpolare
Data ind sirurile de noduri de interpolare
x
(1)
1
x
(2)
1
x
(2)
2
x
(3)
1
x
(3)
2
x
(3)
3
. . . . . . . . . . . .
x
(n)
1
x
(n)
2
x
(n)
3
. . . x
(n)
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
(3.1)
o funct ie f si sirul funct iilor de interpolare L
n
(x) a lui f n nodurile x
(n)
1
, x
(n)
2
,
x
(n)
3
, . . . , x
(n)
n
, se ridica ntrebarea daca sirul L
k
converge sau nu catre f.
In cele ce urmeaza vom vedea ca raspunsul poate atat armativ cat si

negativ, n funct ie de interpolarea folosita.
3.1 Spat ii liniar ordonate
Denit ie 3.1.1 Se numeste spat iu liniar ordonat real o mult ime X cu pro-
prietat ile
1. X este spat iu liniar peste corpul numerelor reale;
2. X este un spat iu ordonat (relat ia de ordine ind notata );
3. pentru orice x, y, z X si orice a R,
x y =
x +z y +z
ax ay
47
48 CAPITOLUL 3. CONVERGENT A PROCEDEELOR DE INTERPOLARE
Fie E o mult ime oarecare si F(E) spat iul liniar al funct iilor denite n E cu
valori reale. Denind n F(E) relat ia de ordine
f g f(x) g(x) x E,
F(E) devine un spat iu liniar ordonat real.
Denit ie 3.1.2 Fie X, Y spat ii liniar ordonate reale. Un operator liniar U
(X, Y )
#
este pozitiv daca
x 0 = U(x) 0.
Teorema 3.1.1 Daca U : F(E) F(E) este un operator liniar si pozitiv atunci
(i) f g = U(f) U(g);
(ii) [U(f)[ U([f[), f F(E).
Mult imea funct iilor reale si continue denite n intervalul marginit si nchis
[a, b], notat uzual prin C[a, b], este un spact iu liniar ordonat real (E = [a, b]). To-
todata C[a, b] este un spat iu normat, cu norma |f| = max
x[a,b]
[f(x)[. Convergent a
unui sir de funct ii, n sensul acestei norme, nseamna convergent a uniforma.
Teorema 3.1.2 (Korovkin) Fie (U
n
)
nN
, U
n
: C[a, b] C[a, b] un sir de op-
eratori liniari si pozitivi si e
i
(x) = x
i
. Daca
lim
n
U
n
(e
i
) = e
i
, i 0, 1, 2,
atunci, pentru orice f C[a, b] are loc
lim
n
U
n
(f) = f.
Demonstrat ie. Fie f C[a, b]. Funct ia f este uniform continua, adica
> 0 > 0 astfel ncat [t x[ < [f(t) f(x)[ <

2
.
Daca [t x[ atunci [f(t) f(x)[ |f| 2
(tx)
2
2
|f|. Prin urmare, pentru
orice t, x [a, b] are loc inegalitatea
[f(t) f(x)[

2
+ 2
(t x)
2
2
|f|. (3.2)
Notam prin u
n
(x), v
n
(x), w
n
(x) funct iile denite prin
u
n
(x) = U
n
(e
0
)(x) 1, v
n
(x) = U
n
(e
1
)(x) x, w
n
(x) = U
n
(e
2
)(x) x
2
.
3.1. SPAT II LINIAR ORDONATE 49
Din ipoteza teoremei rezulta ca
lim
n
u
n
(x) = 0, lim
n
v
n
(x) = 0, lim
n
w
n
(x) = 0, (3.3)
uniform n [a, b].
Pentru operatorul U
n
, punemn evident a variabila funct iei original si variabila
funct iei imagine pentru un operator U
n
, respectiv prin t si x.
Datorita liniaritat ii lui U
n
, au loc egalitat ile
U
n
(f)(x) f(x) = U
n
(f(t))(x) f(x) =
= U
n
(f(t))(x) f(x)(U
n
(e
0
(t))(x) u
n
(x)) = U
n
(f(t) f(x))(x) +f(x)u
n
(x).
Fie > 0 si > 0, ce rezulta din uniform continuitatea funct iei f. Din
egalitatea anterioara, datorita inegalitat ii (3.2) si pozitivitat ii operatorului U
n
,
rezulta ca
[U
n
(f)(x) f(x)[ (3.4)
[U
n
(f(t) f(x))(x)[ +|f| [u
n
(x)[ U
n
([f(t) f(x)[)(x) +|f[|u
n
(x)[
U
n
(
2
+ 2
(t x)
2
2
|f|)(x) +|f| [u
n
(x)[.
Dezvoltand membrul drept din (3.4), gasim ca acesta este egal cu
2
U
n
(e
0
(t))(x) +
2|f|
2
U
n
((t x)
2
)(x) +|f| [u
n
(x)[ =
=

2
(1 +u
n
(x)) +
2|f|
2
U
n
((t x)
2
)(x) +|f| [u
n
(x)[ =
=

2
(1 +u
n
(x)) +
2|f|
2
(w
n
(x) 2xv
n
(x) +x
2
u
n
(x)) +|f| [u
n
(x)[.
Asadar (3.4) devine
[U
n
(f)(x) f(x)[

2
+ (
2
+|f|)[u
n
(x)[ +
2|f|
2
(w
n
(x) 2xv
n
(x) +x
2
u
n
(x)).
Intervalul [a, b] ind compact si (3.3) implica existent a unui n
0
N, astfel ncat
pentru orice n > n
0
sa e adevarata inegalitatea
(
2
+|f|)[u
n
(x)[ +
2|f|
2
[w
n
(x) 2xv
n
(x) +x
2
u
n
(x)[ <

2
.
Astfel [U
n
(f)(x) f(x)[ < , n > n
0
, x [a, b], adica are loc convergent a
sirului (U
n
(f))
nN
catre f.
Analiza demonstrat iei de mai sus, permite enunt area urmatoarei versiuni a
Teoremei 3.1.2
Teorema 3.1.3 Fie (U
n
)
nN
, U
n
: C[a, b] C[a, b] un sir de operatori liniari
si pozitivi. Daca
lim
n
U
n
(1) = 1 si lim
n
U
n
((t x)
2
)(x) = 0
atunci, pentru orice f C[a, b] are loc
lim
n
U
n
(f) = f.
3.2 Interpolare si aproximare
Pentru o funct ie continua indicam un sir de polinoame de interpolare a funct iei
care n plus converge converge.
Teorema 3.2.1 (Fejer) Fie f C[1, 1] si x
(n)
k
= cos
(2k1)
2n
, k 1, 2, . . . , n
radacinile polinomului lui Cebsev T
n
(x) = cos narccos x. Daca F
2n1
este poli-
nomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface condit iile de interpolare
F
2n1
(x
(n)
k
) = f(x
(n)
k
F
2n1
(x
(n)
k
) = 0
k 1, 2, . . . , n,
atunci sirul (F
2n1
)
nN
converge catre f (uniform n [1, 1]).
Demonstrat ie. Utilizand expresia polinomului lui Fejer (2.18), cu notat iile in-
troduse la deducerea lui, gasim
F
2n1
(x) =
n
k=1
f(x
(n)
k
_
1 (x x
(n)
k
)
w
(x
(n)
k
)
w
(x
(n)
k
)
_
l
2
k
(x), (3.5)
unde w(x) =
n
k=1
(x x
(n)
k
) =
1
2
n1
T
n
(x).
T inand seama de expresia polinomului lui Cebsev, se deduc egalitat ile
w
(x
(n)
k
)
w
(x
(n)
k
)
=
x
(n)
k
)
1(x
(n)
k
))
2
l
2
k
(x) =
T
2
n
(x)
n
2

1(x
(n)
k
)
2
(xx
(n)
k
)
2
Exprimarea (3.5) devine
F
2n1
(x) =
T
2
n
(x)
n
2
n
k=1
f(x
(n)
k
)
1 xx
(n)
k
(x x
(n)
k
)
2
.
Denim sirul de operatori T
n
: C[1, 1] C[1, 1] prin T
n
(f)(x) = F
2n1
(x).
T
n
este un operator liniar si pozitiv.
In continuare vericam condit iile Teoremei 3.1.3.

3.3. DIVERGENT A INTERPOL
ARII LAGRANGE 51
1. Din formula restului polinomului de interpolare Lagrange Hermite (2.17)
rezulta ca
T
n
(1)(x) = 1.
2. Au loc egalitat ile
T
n
((t x)
2
)(x) =
T
2
n
(x)
n
2
n
k=1
(x
(n)
k
x)
2
1 xx
(n)
k
(x x
(n)
k
)
2
=
=
T
2
n
(x)
n
2
(n x
n
k=1
x
(n)
k
) =
T
2
n
(x)
n
0, n ,
si n consecint a lim
n
T
n
(f) = lim
n
F
2n1
= f.
3.3 Divergent a interpolarii Lagrange
Deducerea rezultatului de divergent a necesita cunoasterea unei serii de prob-
leme din topologie (Spat ii topologice Baire) si analiza funct ionala (Principiul con-
densarii singularitat ilor) cat si o estimare a normei operatorului Fourier. Aceste
probleme sunt prezentate n sect iunile urmatoare.
3.3.1 Stat iu topologic Baire
Fie X un spat iu topologic.
Denit ie 3.3.1 O submult ime nevida Y X este rara daca int(Y ) = .
Denit ie 3.3.2 O submult ime nevida este de categoria I daca se poate reprezenta
ca o reuniune numarabila de mult imi rare.

In caz contrar submult imea este de
categoria II.
Denit ie 3.3.3 O submult ime nevida este reziduala daca este complementara
unei mult imi de categoria I.
Denit ie 3.3.4 O submult ime nevida este superdensa daca este densa n spat iul
topologic, reziduala si nenumarabila.
Denit ie 3.3.5 Un spat iu topologic se numeste spat iu topologic Baire daca orice
submult ime nevida si deschisa este de categoria II.
Au loc urmatoarele rezultate:
Teorema 3.3.1 Fie X un spat iu topologic, Y o submult ime nevida n X si Z =
XY. Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
(i) Y este deschisa si densa n X;
(ii) Z este nchisa si rara.
Demonstrat ie. Y deschisa Z nchisa.
Fie Y, o submult ime deschisa si densa n X, Y = X. Presupunem prin absurd
ca Z nu e rara, adica exista x int(Z) = int(Z) Z. Atunci Z este o vecinatate
a lui x. Din Y Z = rezulta ca x / Y , ceea ce contrazice ipoteza Y = X.
Invers, e Z o submult ime nchisa si rara. Daca presupunem prin absurd ca
Y nu este densa atunci exista x XY XY = Z. Submult imea XY este
deschisa, deci , = int(Z) int(Z), ceea ce contrazice ipoteza int(Z) = .
Teorema 3.3.2 Orice submult ime a unei mult imei de categoria I este de cate-
goria I.
Demonstrat ie. Fie Y o mult ime de categoria I, reprezentata prin
Y =
_
nN
Y
n
, Y
n
submult ime rara, n N.
Daca Z Y atunci Z = Z Y =

nN
(Z Y
n
), iar submult imile Z Y
n
sunt
rare, n N.
Un spat iu topologic Baire este caracterizat de urmatoarea proprietate
Teorema 3.3.3 Un spasiu topologic este spat iu topologic Baire daca si numai
daca o intersect ie numarabila de mult imi deschise si dense ramane densa.
Demonstrat ie. Fie X un spat iu topologic Baire si familia (X
n
)
nN
de mult imi
deschise si dense n X. Presupunem prin absurd ca mult imea Z =
nN
X
n
nu e
densa n X. Atunci mult imea Y = XZ este deschisa si nevida. Din relat iile
Y = XZ XZ = X C(Z) =
_
nN
(X C(X
n
)) =
_
(XX
n
),
deducem utilizand Teoremele 3.3.1 si 3.3.2 ca Y este de categoria I, contrazicand
proprietatea de spat iu topologic Baire a lui X.
Reciproc, presupunem prin absurd ca X nu e spat iu topologic Baire, adica
exista o mult ime nevida si deschisa Y astfel ncat
Y =
_
nN
Y
n
Y
n
submult ime rara, n N.
Submult imile X
n
= XY
n
= C(Y
n
) sunt deschise si dense n X,
X
n
= C(Y
n
) = C(int(Y
n
)) = X.
ARII LAGRANGE 53
Potrivit ipotezei

nN
X
n
= X.
Pe de alta parte,
, = Y =
_
nN
Y
n

_
nN
Y
n
=
_
nN
C(X
n
) = C(
nN
X
n
),
ceea ce contrazice armat ia anterioara.
Recunoasterea unui spat iu topologic Baire este usurata de
Teorema 3.3.4 Un spat iu metric complet este un spat iu topologic Baire.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd ca exista o mult ime deschisa si nevida
Y de categoria I:
Y =
_
nN
Y
n
Y
n
submult ime rara, n N
.
Fie B
0
= Y. Mult imea deschisa B
0
Y
1
este nevida altfel Y = B
0
Y
1
, cea ce
ar contrazice raritatea lui Y
1
.
Prin urmare exista x
1
B
0
Y
1
si r
1
> 0 astfel ncat B(x
1
, r
1
) B
0
Y
1
.
1
Pentru r
1
= min1,
1
2
r
1
mult imea B
1
= B(x
1
, r
1
) satisface relat iile
B
1
Y
1
= ,
B
1
B
0
.
Inductiv, presupunem ca s-au construit mult imile B
i
= B(x
i
, r
i
), i = 1, 2, . . . , n
1 astfel ncat
B
i
Y
i
= ,
B
i
B
i1
.
Mult imea deschisa B
n1
Y
n
este nevida altfel B
n1
Y
n
, cea ce ar contrazice
raritatea lui Y
n
.
Exista x
n
B
n1
Y
n
si r
n
> 0 astfel ncat B(x
n
, r
n
) B
n1
Y
n
.
Pentru r
n
= min
1
n
,
1
2
r
n
mult imea B
n
= B(x
n
, r
n
) satisface relat iile
B
n
Y
n
= ,
B
n
B
n1
.
Sirul (x
n
)
nN
este fundamental, deci convergent. Fie x = lim
n
x
n
.
Deoarece x
n
B
n
B
1
, n N
, rezulta ca
x B
n
B
1
B
0
= Y. (3.6)
Pe de alta parte, pentru orice n m, x
n
B
m
, de unde
x B
m
x / Y
m
, m N
.
Urmeaza x / Y, n contradict ie cu (3.6).
1
B(x, r) = {y X : d(x, y) < r}, unde d(x, y) este distant a dintre x si y.
3.3.2 Principiul condensarii singularitat ilor
Fie X, Y spat ii normate si o submult ime de operatori liniari si continui /
(X, Y )
. Mult imea singularitat ilor atasat submult imii de operatori liniari si poz-
itivi / este
o
A
= x X : sup
AA
|A(x)| = .
Proprietat i ale acestei mult imi sunt precizate n
Teorema 3.3.5 (Principiul condensarii singularitat ilor) Daca X este un
spactiu Banach, Y un spat iu normat si / o submult ime de operatori liniari si
continui, astfel ncat sup
AA
|A| = , atunci mult imea singularitat ilor atasata
familiei / este superdensa n X.
Demonstrat ie. Introducem mult imile
X
n
= x X : A / astfel ncat |A(x)| > n n N.
Atunci avem
(i)
o
A
=
nN
X
n
. (3.7)
(ii)
X
n
=
_
AA
x X : |A(x)| > n,
deci X
n
este o submult ime deschisa.
(iii)
X
n
= X.
Pentru justicarea acestei armat ii, presupunem prin absurd, ca exista n
N si x
0
XX
n
. Deoarece mult imea XX
n
este deschisa, exista r > 0
astfel ncat B(x
0
, r) = x X : |x x
0
| r XX
n
. Din identitatea
A(x) =
|x|
r
[A(r
x
|x|
+x
0
) A(x
0
)]
se deduce
|A(x)|
2n
r
|x|, x X, A /, (3.8)
deoarece r
x
x
+x
0
, x
0
B(x
0
, r) XX
n
.
Inegalitatea (3.8) contrazice ipoteza sup
AA
|A| = .
Spat iul Banach X este un spat iu topologic Baire si din (3.7), potrivit Teo-
remei 3.3.3, mult imea o
A
este densa n X.
ARII LAGRANGE 55
(iv) Din Teorema 3.3.1 mult imea XX
n
estenchisa si rara. Relat ia (3.7) implica
o
A
=
nN
X
n
= X(X
nN
X
n
) = X
_
nN
(XX
n
),
adica o
A
este o mult ime reziduala.
Daca x o
A
si > 0 atunci x o
A
, deci o
A
este nenumarabila.
O consecint a importanta a Teoremei 3.3.5 este
Teorema 3.3.6 (Principiul marginirii uniforme) Daca X este un spat iu
Banach, Y un spat iu normat, atunci orice submult ime de operatori liniari si
continui, / (X, Y )
marginita punctual, x X, sup

AA
|A(x)| < , este
uniform marginita, sup
AA
|A| < .
3.3.3 Norma operatorilor integrali
Evaluarea normei unui operator integral se bazeaza pe
Teorema 3.3.7 Fie I = [a, b] si C(I) spat iul Banach al funct iilor continue def-
inite n I si cu valori complexe. Daca e C(I), atunci norma funct ionalei
x
[C(I)]
, denita prin
x
(x) =
_
I
e(t)x(t)dt
este |x
| =
_
I
[e(t)[dt.
Demonstrat ie. Norma unei funct ii x C(I) este |x| = max
tI
[x(t)[. Din
inegalitatea [x
(x)[ |x|
_
I
[e(t)[dt rezulta |x
|
_
I
[e(t)[dt.
Apoi, pentru n N, au loc relat iile
_
I
[e(t)[dt =
_
I
[e(t)[
1 +n[e(t)[
dt +
_
I
n[e(t)[
2
1 +n[e(t)[
dt
_
I
1
n
dt +
_
I
e(t)
ne(t)
1 +n[e(t)[
dt
b a
n
+|x
|.
Pentru n se obt ine inegalitatea
_
I
[e(t)[dt |x
|.
Fie k : I I C o funct ie continua si operatorul liniar A : C(I) C(I)
denit prin
A(x)(t) =
_
I
k(t, s)x(s)ds.
Atunci
Teorema 3.3.8 Norma operatorului A este |A| = max
tI
_
I
[k(t, s)[ds.
Demonstrat ie. Din inegalitat ile
[A(x)(t)[ = [
_
I
k(t, s)x(s)ds[
_
I
[k(t, s)[ [x(s)[ds
|x|
_
I
[k(t, s)[ds |x| max
tI
_
I
[k(t, s)[ds
rezulta
|A(x)| |x| max
tI
_
I
[k(t, s)[ds
si
|A| max
tI
_
I
[k(t, s)[ds.
Fie t
0
I astfel ncat
_
I
[k(t
0
, s)[dt = max
tI
_
I
[k(t, s)[ds, si funct ia e(t) =
k(t
0
, t).
Funct ionala e
[C(I)]
, denita prin e
(x) =
_
I
e(s)x(s)ds =
_
I
k(t
0
, s)ds
are norma |e
| =
_
I
[k(t
0
, s)[ds.
Din relat iile
|A| = sup
x1
|A(x)| = sup
x1
max
tI
[A(x)(t)[
sup
x1
[A(x)(t
0
)[ = sup
x1
[e
(x)[ = |e
| =
_
I
[k(t
0
, s)[ds,
rezuta egalitatea enunt ata.
3.3.4 Norma operatorului Fourier
Fie C
2
spat iul funct iilor reale, continue si periodice cu perioada 2. Opera-
torul lui Fourier S
n
: C
2
C
2
este denit prin
S
n
(x)(t) =
a
0
2
+
n
k=1
(a
k
cos kt +b
k
sinkt)
unde
a
k
=
1
x(t) cos ktdt, b

k
=
1
x(t) sinktdt, k 0, 1, . . . , n.
Prin calcul direct vom deduce
ARII LAGRANGE 57
S
n
(x)(t) =
1
x(t)
sin(n +
1
2
)(s t)
2 sin
st
2
ds.
Demonstrat ie.

In baza identitat ii
1
2
+ cos a + cos 2a +. . . + cos na =
sin(n +
1
2
)a
2 sin
a
2
rezulta
S
n
(x)(t) =
1
x(s)[
1
2
+
n
k=1
cos k(s t)]ds =
=
1
x(t)
sin(n +
1
2
)(s t)
2 sin
st
2
ds.
Teorema 3.3.10 Norma operatorului S
n
este
|S
n
| =
1
_

0
sin(n +
1
2
)
sin

2
d
Demonstrat ie. Potrivit Teoremei 3.3.8, norma operatorului S
n
este
|S
n
| = max
tI
1
sin(n +
1
2
)(s t)
2 sin
st
2
ds,
unde I = [, ]. Prin schimbarea de variabila s t = , integrala din expresia
normei devine
_

sin(n +
1
2
)(s t)
2 sin
st
2
ds =
_
t
t
sin(n +
1
2
)
2 sin

2
d.
Datorita periodicitat ii si paritat ii funct iei de sub integrala, rezulta
|S
n
| = max
tI
1
_

0
sin(n +
1
2
)
sin

2
d =
1
_

0
sin(n +
1
2
)
sin

2
d.
Teorema 3.3.11 Are loc inegalitatea
|S
n
|
4
2
ln(n + 1).
Demonstrat ie. Prin schimbarea de variabila =
2t
2n+1
, din expresia normei
operatorului S
n
, deducem
|S
n
| =
2
2n + 1
_
n+
1
2
0
sint
sin
t
2n+1
dt = (3.9)
=
2
2n + 1
_
_
n1
j=0
_
j+1
j
sint
sin
t
2n+1
dt +
_
n+
1
2
n
sint
sin
t
2n+1
dt
_
_
2
2n + 1
n1
j=0
_
j+1
j
sint
sin
t
2n+1
dt.
Daca t [j, j + 1] atunci
t
2n+1
[0,

2
] si n consecint a
sin
j
2n + 1
sin
t
2n + 1
sin
(j + 1)
2n + 1

(j + 1)
2n + 1
,
de unde
[ sint[
sin
t
2n+1
[ sint[
(j+1)
2n+1
.
Deoarece
_
j+1
j
[ sint[dt =
2
, inegalitatea (3.9) ne da
|S
n
|
4
2
n
j=1
1
j
.
Din teorema de medie Lagrange, rezulta inegaliteatea
1
j
> lnj + 1 lnj >
1
j + 1
,
care conduce la |S
n
|
4
2
ln(n + 1).
3.3.5 Divergent a polinoamelor de interpolare Lagrange
Notam u
k
(x) = cos kx, v
k
(x) = sinkx, k N, prin C
2
spat iul liniar al
funct iilor continue si periodice, cu perioada 2, E
p
mult imea funct iilor pare din
C
2
si W
n
= spanu
0
, u
1
, . . . , u
n
.
Teorema 3.3.12 Daca T (E
p
, W
n
)
astfel ncat
1. T
2
= T,
2. T(E
p
) = W
n
, (adica T este operator surjectiv),
ARII LAGRANGE 59
atunci |I T|
2
2
ln(n + 1)
1
2
.
Demonstrat ie. Notam prin T
y
: C
2
C
2
operatorul denit prin
T
y
(f)(x) = f(x +y).
Urmatoarele proiprietat i ale lui T
y
sunt imediate
1. T
y
T
y
= T
y
T
y
= I T
1
y
= T
y
, unde prin I s-a notat opera-
torul identic.
2. |T
y
| = 1.
Denim operatorul liniar
T(f)(t) =
1
2
_

T
s
(I T)(T
s
+T
s
)(f)(t)ds.
Pentru orice t [, ] si orice f C
2
din inegalitatea
[
T(f)(t)[ 2|I T| |f|

deducem ca |
T(f)| 2|I T| |f| si deci

|
T| 2|I T|. (3.10)

Vom aratam ca
T = I S
n
, (3.11)
unde S
n
este operatorul lui Fourier.
Intrucat orice funct ie din E

p
se poate scrie ca o serie de forma

i=0
a
i
u
i
este
sucient sa aratam ca
T(u
i
) = (I S
n
)(u
i
), i N.
Deoarece
S
n
(u
i
) =
_
u
i
pentru 0 i n
0 pentru i > n
ramane de aratat ca
T(u
i
) =
_
0 pentru 0 i n
u
i
pentru i > n.
Din surjectivitatea operatorului T rezulta ca
p W
n
f E
p
astfel ncat T(f) = p.
Atunci
p = T(f) = T
2
(f) = T(p), p W
n
. (3.12)
Au loc egalitat ile
(T
s
+T
s
)(u
i
)(t) = u
i
(t s) +u
i
(t +s) = 2u
i
(t)u
i
(s),
de unde
T(T
s
+T
s
)(u
i
)(t) = 2u
i
(s)T(u
i
)(t). (3.13)
Pentru 0 i n, u
i
W
n
, din (3.12) si (3.13) rezulta ca
(I T)(T
s
+T
s
)(u
i
)(t) = 0,
deci

T(u
i
) = 0.
Daca i > n atunci T(u
i
) se reprezinta sub forma T(u
i
) =

n
j=0
a
j
u
j
unde
a
j
R, 0 j n. T inand seama de (3.13) gasim
T
s
(IT)((T
s
+T
s
)(u
i
)(t) = T
s
(IT)(2u
i
(s)u
i
(t)) = 2u
i
(s)T
s
(u
i
j=0
a
j
u
j
)(t) =
= 2u
i
(s)[u
i
(s)u
i
(t) v
i
(s)v
i
(t)
n
j=0
a
j
(u
j
(s)u
j
(t) v
j
(s)v
j
(t))].
Prin urmare
T(u
i
)(t) =
1
2
_
u
i
(t)
_

u
2
i
(s)ds v
i
(t)
_

u
i
(s)v
i
(s)ds
j=0
a
j
_
u
j
(t)
_

u
i
(s)u
j
(s)ds v
j
(t)
_

u
i
(s)v
j
(s)ds
__
= u
i
(t).
In nal, din (3.10) si (3.11) rezulta

|I T|
1
2
|
T| =
1
2
|I S
n
|
1
2
[ |S
n
| 1 [
2
2
ln(n + 1)
1
2
.
Teorema 3.3.13 Daca Q (C[a, b], P
n
)
astfel ncat
1. Q
2
= Q,
2. Q(C[a, b]) = P
n
,
atunci |I Q|
2
2
ln(n + 1)
1
2
.
ARII LAGRANGE 61
Demonstrat ie. Funct ia (t) =
a+b
2
+
ba
2
cos t transforma bijectiv intervalul
[0, ] n [a, b].
Denim operatorul liniar / : C[a, b] E
p
prin
/(f)(t) =
_
f((t)) daca t [0, ],
f((t)) daca t [, 0).
Din egalitatea imediata |/(f)| = |f| rezulta |/| = 1. Daca /(f) = 0 atunci
|/(f)| = |f| = 0 si, n consecint a f = 0. Astfel operatorul / este injectiv si
deci inversabil.
Operatorul T = /Q/
1
apart ine spat iului (E
p
, W
n
)
. Observam ca
T
2
= /Q/
1
/Q/
1
= /Q
2
/
1
= /Q/
1
= T.
Deoarece Q = /
1
T/, din relat iile
|I Q| = |/
1
(I T)/| |/
1
| |I T| |/| = |I T|.
si
|I T| = |/(I T)/
1
| |/| |I Q| |/
1
| = |I Q|.
rezulta |I Q| = |I T|. Potrivit teoremei anterioare
|I Q| = |I T|
2
2
ln(n + 1)
1
2
.
Teorema 3.3.14 Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
puncte distincte doua cate doua ale unui
interval [a, b]. Operatorul L(f) = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
)(f) are urmatoarele pro-
prietat i:
(i) L
2
= L;
(ii) L(C[a, b]) = P
n
;
(iii) |L| = max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[, adica L (C[a, b], P
n
)
. Prin l
i
(x) s-au notat
polinoamele fundamentale ale lui Lagrange.
Demonstrat ie. Armat iile (i), (ii) rezulta din egalitatea
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f) = f f P
n
.
(iii) Din inegalitat ile
[L(f)(x)[ |f|
n+1
i=1
[l
i
(x)[ |f| max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[
se deduce ca L (C[a, b], P
n
)
si |L| max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[.
Fie x
0
[a, b] astfel ncat

n+1
i=1
[l
i
(x
0
)[ = max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[ si funct ia
f
0
(x) =
_
_
_
1 daca x a, b
sgnl
i
(x
0
) daca x = x
i
, i 1, 2, . . . , n + 1
ana n rest
.
Atunci f
0
C[a, b] si |f
0
| = 1. Deoarece
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f
0
)(x) =
n+1
i=1
[l
i
(x
0
)[
au loc relat iile
max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[ =
n+1
i=1
[l
i
(x
0
)[ = |L(f
0
)| |L| max
x[a,b]
n+1
i=1
[l
i
(x)[,
de unde rezulta expresia normei operatorului L.
In nalul ecestei sect iuni stabilim urmatorul rezultat de divergent a:

Teorema 3.3.15 Fie o mult ime de siruri de noduri de interpolare (3.1) dintr-
un interval [a, b]. Mult imea funct iilor continue f C[a, b] cu proprietatea ca
sirul polinoamelor de interpolare Lagrange L(P
n1
, x
(1)
1
, . . . , x
(n)
n
; f) nu converge
(uniform) catre f este superdensa n C[a, b].
Demonstrat ie. Fie sirul de operatori (L
n
)
nN
, Ln (C[a, b], P
n
)
denit i prin
L(f)(x) = L(P
n1
; x
(n)
1
, . . . , x
(n)
n
; f)(x) n N
.
Potrivit Teoremei 3.3.14 operatorul L
n
satisface ipotezele Teoremei 3.3.13.

In
consecint a
|I L
n
|
2
2
ln(n + 1)
1
2
, n N
,
de unde sup
nN
|I L
n
| = .
Familia de operatori liniari si continui
/ = I L
n
: n N
satisface condit ia principiului condensarii singularitat ilor (Teorema 3.3.5). Prin

urmare mult imea singularitat ilor o
A
este superdensa n C[a, b]. Astfel mult imea
funct iilor f C[a, b] pentru care sup
nN
|(I L
n
)(f)| = , deci si a acelor
funct ii pentru care L
n
(f) nu converge uniform catre f este superdensa n C[a, b].
ARII LAGRANGE 63
P 3.1 Fie f : [0, 1] R si polinomul lui Bernstein de grad n atasat B
n
(f)(x) =
n
k=0
_
n
k
_
f(
k
n
)x
k
(1 x)
nk
. S a se arate ca
1. B
n
(1)(x) = 1;
2. B
n
(t)(x) = x;
3. B
n
(t
2
) =
x+(n1)x
2
n
.
P 3.2 Sa se arate ca lim
n
B
n
(f)(x)
u
= f(x), f C[0, 1], adica spat iul liniar
al polinoamelor este dens n C[0, 1] (Weierstrass).
Capitolul 4
Formule de derivare numerica
Prezentam doua moduri de aproximare a derivatei unei funct ii ntr-un punct:
Aproximarea derivatei prin diferent e, utila n cazul n care funct ia este
cunoscuta dar derivarea formala este mult prea laborioasa;
Aproximarea derivatei prin derivata unei funct ii de interpolare, utila n
cazul n care funct ia este cunoscuta prin valorile ei ntr-o mult ime de puncte.
4.1 Aproximarea derivatei prin diferent e
Urmatoarele formule de aproximare a derivatelor unei funct ii sunt uzuale:
f
(x)

h
f(x)
h
=
f(x +h) f(x)
h
(4.1)
f
(x)

2h
f(x)
2h
=
f(x +h) f(x h)
2h
(4.2)
f
(x)

2
h
f(x)
h
2
=
f(x +h) 2f(x) +f(x h)
h
2
(4.3)
In ipoteza ca f este derivabila de un numar sucient de ori, pentru ecare din

cazurile de mai sus, eroarea aproximarii este evaluata n:
Teorema 4.1.1 Au loc relat iile:
(i)

h
f(x)
h
= f
(x) +
h
2
f
(c
1
), x < c
1
< x +h;
(ii)

2h
f(x)
2h
= f
(x) +
h
2
6
f
(3)
(c
2
), x h < c
2
< x +h;
(iii)

2
h
f(x)
h
2
= f
(x) +
h
2
12
f
(4)
(c
3
), x h < c
3
< x +h.
64
4.2. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN INTERPOLARE 65
Demonstrat ie. Cele trei relat ii sunt consecint e ale dezvoltarilor tayloriene
atasate unei funct ii.
Prima egalitate rezulta din
f(x +h) = f(x) +hf
(x) +
h
2
2
f
(c
1
) x < c
1
< x +h.
Utilizand dezvoltarile
f(x +h) = f(x) +hf
(x) +
h
2
2
f
(x) +
h
3
6
f
(3)
(c
21
) x < c
21
< x +h
f(x h) = f(x) hf
(x) +
h
2
2
f
(x)
h
3
6
f
(3)
(c
22
) x h < c
22
< x
obt inem
f(x +h) f(x h)
2h
= f
(x) +
h
2
6
f
(3)
(c
21
) +f
(3)
(c
22
)
2
.
Funct ia f
(3)
avand proprietatea lui Darbouxn (xh, x+h), exista c
2
(minx
h, x +h, minx h, x +h) (x h, c +h) astfel ncat f
(3)
=
f
(3)
(c
21
)+f
(3)
(c
22
)
2
.
Prin urmare
2h
f(x)
2h
= f
(x) +
h
2
6
f
(3)
(c
2
).
In mod asemanator, din dezvoltarile

f(x +h) = f(x) +hf
(x) +
h
2
2
f
(x) +
h
3
6
f
(3)
(x) +
h
4
24
(c
31
) x < c
31
< x +h
f(x h) = f(x) hf
(x) +
h
2
2
f
(x)
h
3
6
f
(3)
(x) +
h
4
24
(c
32
) x h < c
32
< x
obt inem
f(x +h) 2f(x) +f(x h)
h
2
= f
(x) +
h
2
12
f
(4)
(c
31
) +f
(4)
(c
32
)
2
.
Repetand rat ionamentul de mai sus, exista c
3
(x h, x +h) astfel ncat
2
h
f(x)
h
2
= f
(x) +
h
2
12
f
(4)
(c
3
).
4.2 Aproximarea derivatei prin derivata
unei funct ii de interpolare
Derivata unei funct ii f, cunoscuta prin valorile ei n punctele a, a+h, . . . , a+nh
se poate aproxima prin derivata polinomului de interpolare Lagrange
f
(x)
d
dx
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x). (4.4)
66 CAPITOLUL 4. FORMULE DE DERIVARE NUMERIC
A
Prin substitut ia x = a + qh expresia polinomului de interpolare Lagrange
devine
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x) = L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(a +qh) =
=
n
i=0
f(a +ih)
(1)
ni
i!(n i)!
n
j=0
j=i
(q j) = Q(q).
In urma derivarii, aproximarea (4.4) devine

f
(x)
d
dx
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x) = Q
(q)
dq
dx
=
=
1
h
n
i=0
f(a +ih)
(1)
ni
i!(n i)!
n
k=0
k=i
n
j=0
j=i,k
(q j).
In mod asemanator, derivata de ordinul doi a funct iei f se poate aproxima

prin
f
(x)
d
2
dx
2
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x) = Q
(q)(
dq
dx
)
2
+Q
(q)
d
2
q
dx
2
=
=
1
h
2
n
i=0
f(a +ih)
(1)
ni
i!(n i)!
n
k=0
k=i
n
l=0
l=i,k
n
j=0
j=i,k,l
(q j).
Daca n locul polinomului de interpolare Lagrange se utilizeaza alte funct ii de
interpolare atunci se deduc alte formule de derivare numerica.
P 4.1 Utilizand aproximarea unei funct ii cu polinomul de interpolare Lagrange
pe noduri echidistante s a se deduca aproximat iile:
f
(a)
1
h
_
h
f(x)

2
h
f(a)
2
+

3
h
f(a)
3
+. . . + (1)
n1
n
h
f(a)
n
_
f
(a)
1
h
_
h
f(x) +

2
h
f(a)
2
+

3
h
f(a)
3
+. . . +

n
h
f(a)
n
_
Indicat ie.
f
(a) = f
(x)[
x=a

d
dx
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x)[
x=a
=
4.2. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN INTERPOLARE 67
=
d
dx
[
n
k=0
k
h
f(a)
k!h
k
(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)][
x=a
=
=
n
k=1
k
h
f(a)
k!h
k
d
dx
[(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)][
x=a
=
=
n
k=1
k
h
f(a)
k!h
k
(h)(2h) . . . ((k 1)h) =
1
h
n
k=1
(1)
k1
k
h
f(a)
k
.
Capitolul 5
Formule de integrare numerica
Fie f : [a, b] R o funct ie continua. Pentru a calcula integrala funct iei n
intervalul [a, b] se considera formule de forma
_
b
a
f(x)dx =
n
i=0
A
i
f(x
i
) +R(f),
numite formule de integrare numerica sau formule de cvadratura. Punctele
x
0
, x
1
, . . . , x
n
se numesc nodurile formulei de integrare numerica, iar
A
0
, A
1
, . . . , A
n
se numesc coecient ii formulei de integrare numerica. Practic, evaluarea inte-
gralei revine la calculul sumei din membrul drept I
n
=

n
i=0
A
i
f(x
i
). Expresia
R(f) este restul formulei de integrare numerica. R(f) ofera informat ii privind
clasa funct iilor pentru care formula de integrare numerica este ecienta, n sensul
ca pentru funct ia data si > 0, pentru n sucient de mare, are loc inegalitatea
[R(f)[ = [
_
b
a
f(x)dx
n
i=0
A
i
f(x
i
)[ < . (5.1)
In aplicat ii, acuratet ea aproximarii se probeaza prin satistacerea unei inegalitat i
de forma [I
n
I
n
[ < , n
> n.
O metoda de obt inere a unor formule de integrare numerica consta n aprox-
imarea funct iei f cu o funct ie de interpolare. Astfel exista o mare varietate de
formule de integrare numerica.
68
5.1. NATURA APROXIM
ARII 69
5.1 Natura aproximarii funct ionalei I(f) =
_
b
a
f(x)dx
Notam prin C[a, b] spat iul Banach al funct iilor reale si continue denite n
intervalul compact [a, b], nzestrat cu norma |f| = max[f(x)[ : x [a, b].
Consideram funct ionalele liniare
I(f) =
_
b
a
f(x)dx,
x
(f) = f(x),
(f) =
n
i=0
A
i
x
i
(f).
Astfel se pune problema aproximarii n spat iul dual C
[a, b] a funct ionalei I

cu funct ionala .
Teorema 5.1.1 Au loc egalitat ile
1. |I| = b a (5.2)
2. || =
n
i=0
[A
i
[ (5.3)
3. |I | = b a +
n
i=0
[A
i
[ (5.4)
Demonstrat ie.
1. Din inegalitat le
[I(f)[ = [
_
b
a
f(x)dx[
_
b
a
[f(x)[dx (b a)|f|
deducem ca |I| b a. Inegalitatea contrara rezulta folosind funct ia f
1
(x) = 1,
b a = I(f
1
) [I(f
1
)[ |I||f
1
| = |I| b a.
2. Au loc inegalitat ile
[(f)[ = [
n
i=0
A
i
f(x
i
)[ |f|
n
i=0
[A
i
[,
adica ||
n
i=0
[A
i
[. Daca
f
2
(x) =
_
_
_
sign (A
i
) x x
0
, . . . , x
n
, A
i
,= 0,
1 x a, b
ana n rest
70 CAPITOLUL 5. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC
A
atunci |f
2
| = 1 si
n
i=0
[A
i
[ || = sup
f1
[(f)[ [(f
2
)[ =
n
i=0
[A
i
[.
3. |I | |I| + || b a +

n
i=0
[A
i
[. Fie m N
astfel ncat
2
m
< min
0in1
x
i+1
x
i
si funct ia
f
3
(x) =
_
_
_
sign (A
i
) x x
0
, . . . , x
n
1 x a, x
0
1
m
, . . . , x
n
1
m
ana n rest
Din nou |f
3
| = 1 si au loc inegalitat ile
ba+
n
i=0
[A
i
[ |I| = sup
f1
[(I)(f)[ [(I)(f
3
)[ =
_
b
a
f
3
(x)dx+
n
i=0
[A
i
[ =
=
_
x
0
1
m
a
f
3
(x)dx+
n
i=0
_
x
i
+
1
m
x
i
1
m
f
3
(x)dx+
n1
i=0
_
x
i+1
1
m
x
i
+
1
m
f
3
(x)dx+
_
b
x
n
+
1
m
f
3
(x)dx+
n
i=0
[A
i
[ =
= b a
2
m
(n+1) +
n
i=0
[A
i
[ +
n
i=0
_
x
i
+
1
m
x
i
1
m
f
3
(x)dx b a
2
m
(n+1) +
n
i=0
[A
i
[,
deoarece intergralele din ultima suma sunt nenegative. Pentru m rezulta
expresia normei funct ionalei I .
Consideram sirul de funct ionale
k
=
n
k
i=0
A
k
i
x
k
i
(5.5)
care genereaza formulele de integrare numerica
_
b
a
f(x)dx =
n
k
i=0
A
k
i
f(x
k
i
) +R
k
(f)
Teorema 5.1.2 Nu exista un sir de funct ionale (5.5) astfel ncat
lim
k
|I
k
| = 0.
Demonstrat ie. Din (5.4) rezulta |I
k
| b a, de unde concluzia teoremei.
Condit ii care asigura convergent a slaba sunt date n teorema
5.2. FORMULE DE TIP NEWTON - C
OTES 71
Teorema 5.1.3 Sirul de funct ionale (5.5) converge slab catre I daca si numai
daca
1.
M > 0,
n
k
i=0
[A
k
i
[ M, k N;
2.
lim
k
n
k
i=0
A
i
(x
k
i
)
p
=
_
b
a
x
p
dx, p N.
Demonstrat ie. Cele doua condit ii traduc condit iile de convergent a slaba, adica
1. Marginirea sirului de funct ionale:
|
k
| =
n
k
i=0
[A
k
i
[ M, k N;
2. Convergent a sirului de funct ionale pe un subspat iu dens n C[a, b].

In acest
caz, subspat iul este P, spat iul polinoamelor, convergent a ind probata pen-
tru x
p
, p N.
5.2 Formule de integrare numerica de tip
Newton - C otes
Fie n N
si nodurile echidistante a, a+h, a+2h, . . . , a+nh = b, (h =

ba
n
).
In acest caz, funct ia f se aproximeaza prin polinomul de interpolare Lagrange

L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x).

In consecint a
_
b
a
f(x)dx
_
b
a
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x)dx =
=
n
i=0
(1)
ni
f(a +ih)
i!(n i)!h
n

_
b
a
(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)(x a (i + 1)h) . . . (x a nh)dx.
Prin schimbarea de variabila x = a +qh rezulta
_
b
a
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x)dx =
A
=
n
i=0
(1)
ni
f(a +ih)
i!(n i)!
h
_
n
0
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq =
= (b a)
n
i=0
C
n,i
f(a +ih)
unde coecient ii
C
n,i
=
(1)
ni
i!(n i)!n
_
n
0
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq
se numesc numerele lui Cotes.
Integralele care apar n expresia numerelor lui Cotes se calculeaza fara eroare.
Astfel, se obt in:
C
1,0
=
_
1
0
(q 1)dq =
1
2
, C
1,1
=
_
1
0
qdq =
1
2
si
C
2,0
=
1
4
_
2
0
(q 1)(q 2)dq =
1
6
, C
2,1
=
1
2
_
2
0
q(q 2)dq =
2
3
,
C
2,2
=
1
4
_
2
0
q(q 1)dq =
1
6
.
Pentru n = 1 rezulta aproximarea
_
b
a
f(x)dx
1
2
(b a)[f(a) +f(b)],
iar pentru n = 2 rezulta
_
b
a
f(x)dx
1
6
(b a)[f(a) + 4f(
a +b
2
) +f(b)].
5.3 Formula trapezului (n = 1)
Evalaurea restului. Pentru evaluarea restului
R(f) =
_
b
a
f(x)dx
1
2
(b a)[f(a) +f(b)]
introducem funct ia
(h) =
_
a+h
a
f(x)dx
h
2
[f(a) +f(a +h)]
5.3. FORMULA TRAPEZULUI 73
si observam ca (b a) = R(f). Derivatele de ordinul ntai si doi ale lui sunt
(h) =
1
2
[f(a +h) f(a)]
h
2
f
(a +h)
(h) =
h
2
f
(a +h)
si exprimand funct ia prin polinomul lui Taylor cu restul sub forma integrala
1
obt inem
(h) = (0) +

(0)
1!
h +
_
h
0
(h t)
(t)dt =
1
2
_
h
0
(h t)f
(a +t)dt.
Aplicand prima teorema de medie a calculului integral, gasim
(h) =
f
()
2
_
h
0
(h t)dt =
f
()h
3
12
,
unde (a, a +h).
In particular, pentru h = b a, obt inem

(b a) = R(f) =
f
()(b a)
3
12
.
In consecint a, are loc formula trapezului

_
b
a
f(x)dx =
1
2
(b a)[f(a) +f(b)]
f
()(b a)
3
12
.
Denumirea formulei provine din faptul ca integrala
_
b
a
f(x)dx, adica aria delimi-
tata de gracul dunct iei f, axa Ox si dreptele x = a si x = b se aproximeaza prin
aria trapezului ABNM (Fig. 1).
Aplicarea practica a formulei trapezului. Fie m N
.

Impart im
intervalul [a, b] n m part i prin punctele a
i
= a +ih, i = 0, 1, . . . , m (h =
ba
m
) si
utilizam formula trapezului pentru calculul integralei funct iei n ecare interval
[a
i
, a
i+1
], i = 0, 1, . . . , m1. Astfel
_
b
a
f(x)dx =
m1
i=0
_
a
i+1
a
i
f(x)dx =
1
Pentru o funct ie f formula de reprezentare prin polinomul lui Taylor cu restul sub forma
integral a este:
f(x) = f(a) +
f
(a)
1!
(x a) + . . . +
f
(n)
(a)
n!
(x a)
n
+
x
a
(x t)
n
n!
f
(n+1)
(t)dt.
Formula rezulta n urma a n integrari prin part i a integralei din membrul drept.
A
=
m1
i=0
1
2
(a
i+1
a
i
))[f(a
i+1
) +f(a
i
)]
f
(
i
)(a
i+1
a
i
)
3
12
.
Separand expresiile, rezulta
_
b
a
f(x)dx =
b a
2m
[f(a)+2
m1
i=1
f(a+ih)+f(b)]
(b a)
3
12m
2
f
(
0
) +. . . +f(
m1
)
m
si repetand rat ionamentul din demonstrat ia Teoremei 4.1.1 obt inem formula trape-
zelor.
_
b
a
f(x)dx =
b a
2m
[f(a) + 2
m1
i=1
f(a +ih) +f(b)]
(b a)
3
f
()
12m
2
.
Prin urmare integrala funct iei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin
I
m
(f) =
b a
2m
[f(a) + 2
m1
i=1
f(a +ih) +f(b)].
Aplicat ie. Sa se calculeze

4
cu o precizie = 0.01 utilizand formula trapezelor
pentru calculul integralei
_
1
0
dx
1 +x
2
=

4
.
Nu se t ine seama de erorile de rotunjire.
Daca f(x) =
1
1+x
2
atunci trebuie determinat m N
astfel ncat
[
4
I
m
(
1
x
2
+ 1
)[ = [
4

1
2m
[f(0) + 2
m1
i=1
f(ih) +f(1)][ < .
5.4. FORMULA LUI SIMPSON 75
T inand seama de expresia restului n formula trapezelor, condit ia de mai sus se
realizeaza daca
[f
()[
12m
2

sup[f
(x)[ : x [0, 1]
12m
2
< .
f
(x) = 2
3x
2
1
(1+x
2
)
3
reprezinta o funct ie crescatoare n intervalul [0, 1] (deoarece
f
(3)
(x) =
24x(1x
2
)
(1+x
2
)
4
0, x [0, 1]) si n consecint a
sup[f
(x)[ : x [0, 1] = max[f
(0)[, [f
(1)[ = 2.
Cel mai mic volum de calcul se obt ine pentru cel mai mic m care satisface ine-
galitatea
sup[f
(x)[ : x [0, 1]
12m
2
=
1
6m
2
< .
Rezulta m = 5, n care caz
4
I
5
(
1
x
2
+ 1
) =
1
10
f(0) +2[f(0.2) +f(0.4) +f(0.6) +f(0.8)] +f(1) 0.787.
Pentru gasim aproximarea 3.148.
5.4 Formula lui Simpson (n = 2)
Evalaurea restului. Expresia restului este
R(f) =
_
b
a
f(x)dx
1
6
(b a)[f(a) + 4f(
a +b
2
) +f(b)].
Introducem funct ia
(h) =
_
c+h
ch
f(x)dx
h
3
[f(c h) + 4f(c) +f(c +h)],
unde c =
a+b
2
si observam ca (
ba
2
) = R(f). Evaluarea restului se obt ine
asemanator cu metoda utilizata n cazul formulei trapezului. Calculam derivatele
funct iei
(h) = f(c+h)+f(ch)
1
3
[f(ch)+4f(c)+f(c+h)]
h
3
[f
(c+h)f
(ch)] =
=
2
3
[f(c h) 2f(c) +f(c +h)]
h
3
[f
(c +h) f
(c h)];
(h) =
1
3
[f
(c +h) f
(c h)]
h
3
[f
(c +h) +f
(c h)];
(3)
(h) =
h
3
[f
(3)
(c +h) f
(3)
(c h)] =
2h
2
3
f
(4)
((h)) c h < < c +h;
A
si prin urmare
(h) = (0)+
(0)
1!
h+
(0)
2!
h
2
+
_
h
0
(h t)
2
2

(3)
(t)dt =
1
2
_
h
0
(ht)
2
(3)
(t)dt =
=
1
3
_
h
0
(h t)
2
t
2
f
(4)
((t))dt.
Din egalitatea f
(4)
=
f
(3)
(c+t)f
(3)
(ct)
2t
rezulta ca funct ia t f
(4)
((t)) este
continua n [0, h]. Aplicand teorema de medie a calculului integral gasim
(h) =
h
5
90
f
(4)
(),
unde (c h, c +h).
In particular, pentru h =
ba
2
, gasim
(h) =
(b a)
5
2880
f
(4)
().
Rezulta formula de integrare numerica a lui Simpson:
_
b
a
f(x)dx =
1
6
(b a)[f(a) + 4f(
a +b
2
) +f(b)]
(b a)
5
2880
f
(4)
().
Aplicarea practica a formulei lui Simpson. Fie m N
.

Impart im
intervalul [a, b] n 2m part i prin punctele a
i
= a + ih, i = 0, 1, . . . , 2m (h =
ba
2m
) si aplicam formula lui Simpson pentru calculul integralei funct iei n ecare
interval [a
2i
, a
2i+2
], i = 0, 1, . . . , m1.
_
b
a
f(x)dx =
m1
i=0
_
a
2i+2
a
2i
f(x)dx =
=
m1
i=0
1
6
(a
2i+2
a
2i
))[f(a
2i
) + 4f(a
2i+1
) +f(a
2i+2
)]
f
(4)
(
i
)(a
2i+2
a
2i
)
5
2880
.
Regrupand termenii rezulta formula nala
_
b
a
f(x)dx =
b a
6m
[f(a) +2
m1
i=1
f(a
2i
) +4
m1
i=0
f(a
2i+1
) +f(b)]
(b a)
5
2880m
4
f
(4)
().
Rezulta ca integrala funct iei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin
J
m
(f) =
b a
6m
[f(a) + 2
m1
i=1
f(a
2i
) + 4
m1
i=0
f(a
2i+1
) +f(b)].
5.5. FORMULE DE TIP GAUSS 77
Legatura ntre formula trapezelor si formula lui Simpson. Fie n N
si notam prin I
n
si J
n
aproximat iile obt inute aplicand respectiv formula trapezelor
si formula lui Simpson
I
i
=
ba
2n
[f(a) + 2
n1
i=1
f(a +i
ba
n
) +f(b)],
J
n
=
ba
6n
[f(a) + 2
n1
i=1
f(a + 2i
ba
2n
) + 4
n1
i=0
f(a + (2i + 1)
ba
2n
) +f(b)].
J
n
=
4
3
I
2n
1
3
I
n
.
Demonstrat ie. Pentru simplicarea scrierii, notam h =
ba
2n
si f
i
= f(a+ih), i
0, 1, . . . , 2n. Atunci
4
3
I
2n
(f)
1
3
I
n
(f) =
=
4
3

b a
2 2n
[f
0
+ 2
2n1
i=1
f
i
+f
2n
]
1
3

b a
2n
[f
0
+ 2
n1
i=1
f
2i
+f
2n
] =
=
b a
6n
[f
0
+ 2
n1
i=1
f
2i
+ 4
n1
i=0
f
2i+1
+f
2n
] = J
n
(f).
5.5 Formule de integrare numerica de tip Gauss
In cele ce urmeaza vom considera formule de integrare numerica de forma

_
b
a
(x)f(x)dx =
n
i=1
A
i
f(x
i
) +R(f), (5.6)
unde : (a, b) R este o funct ie continua, pozitiva numita pondere.
Formula de integrare numerica (5.6) are gradul de exactitate m daca
R(1) = R(x) = R(x
2
) = . . . = R(x
m
) = 0 R(x
m+1
) ,= 0.
In consecint a, pentru orice polinom f P

m
_
b
a
(x)f(x)dx =
n
i=1
A
i
f(x
i
).
Teorema 5.5.1 Gradul de exactitate al formulei de integrare numerica (5.6) este
cel mult 2n 1.
A
Demonstrat ie. Utilizand formula de integrare numerica pentru funct ia polino-
miala f
0
(x) =
n
i=1
(x x
i
)
2
P
2n
gasim
0 <
_
b
a
(x)f
0
(x)dx = R(f
0
).
Formulele de integrare numerica de tip Gauss sunt formulele de forma (5.6)
pentru care se atinge gradul maxim de exactitate.
Un polinom u(x) este ortogonal, cu ponderea (x), n [a, b], pe P
n1
, mult imea
polinoamelor de grad cel mult n 1, daca
_
b
a
(x)u(x)f(x)dx = 0 f P
n1
.
Teorema 5.5.2 Daca polinomul u P
n
este ortogonal, cu ponderea (x), n
[a, b], pe P
n1
atunci radacinile lui u(x) sunt simple si apart in intervalului [a, b].
Demonstrat ie. Sa presupunem ca u(x) are m n radacini reale si cu ordinul
de multiplicitate impar n [a, b], notate x
1
, . . . , x
m
. Fie
q(x) =
_
1 daca m = 0
m
i=1
(x x
i
) daca m > 0
Atunci u(x)q(x) nu schimba semnul n [a, b], astfel
_
b
a
(x)u(x)q(x)dx ,= 0.
Daca m < n atunci relat ia de mai sus este contradictorie; prin urmare m = n.
Teorema 5.5.3 Daca u P
n
este polinomul ortogonal, cu ponderea (x), n
[a, b], pe P
n1
cu radacinile x
1
, . . . , x
n
, atunci formula de integrare numerica
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)dx +R(f)
are gradul de exactitate 2n 1.
Demonstrat ie. Daca f P
n1
atunci f = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f), de unde
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)dx.
Fie f P
2n1
. Daca q, r sunt respectiv catul si restul mpart irii lui f la u atunci
f = qu +r si q, r P
n1
. Au loc egalitat ile
L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; qu +r)(x) =
=
n
i=1
[q(x
i
)u(x
i
) +r(x
i
)]l
i
(x) =
n
i=1
r(x
i
)l
i
(x) = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; r)(x)
si n consecint a
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) =
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; r)(x) =
_
b
a
(x)r(x).
Deoarece u ortogonal, cu ponderea (x), n [a, b], pe P
n1
, urmeaza ca
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)[q(x)u(x) +r(x)]dx =
=
_
b
a
(x)q(x)u(x)dx +
_
b
a
(x)r(x)dx =
=
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; r)(x) =
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x).
Daca t inem seama de expresia polinomului de interpolare Lagrange atunci
formula de integrare numerica de tip Gauss devine
_
b
a
(x)f(x)dx =
n
i=1
f(x
i
)
_
b
a
(x)l
i
(x)dx +R(f).
Astfel coecient ii formulei de integrare numerica sunt
A
i
=
_
b
a
(x)l
i
(x)dx, i 1, 2, . . . , n. (5.7)
Aceasta expresie a coecient ilor este utila n cazurile n care integrala se cal-
culeaza analitic. Deoarece l
i
=
u(x)
(xx
i
)u
(x
i
)
P
n1
l
2
i
P
2n2
, pentru coe-
cientul A
i
gasim si exprimarea
0 <
_
b
a
(x)l
i
(x)
2
dx =
n
j=1
A
j
l
2
i
(x
j
) = A
i
. (5.8)
Teorema 5.5.4 Daca f C
2n
[a, b] atunci exista [a, b] astfel ncat
R(f) =
_
b
a
(x)f(x)dx
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)dx =
=
f
(2n)
()
(2n)!
_
b
a
(x)u
2
(x)dx.
A
Demonstrat ie. Notam prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite
care satisface condit iile
H(x
i
) = f(x
i
) i 1, 2, . . . , n,
H
(x
i
) = f
(x
i
) i 1, 2, . . . , n.
Atunci, t inand seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite
(2.3.4) exista (x) [a, b] astfel ncat
f(x) = H(x) +
f
(2n)
((x))
(2n)!
u
2
(x).
Inmult ind cu (x) si integrand gasim

R(f) =
_
b
a
(x)u
2
(x)
f
(2n)
((x))
(2n)!
dx. (5.9)
Intr-adevar, deoarece H(x) P

2n1
, formula de integrare numerica a lui Gauss
implica
_
b
a
(x)H(x)dx =
n
i=1
A
i
H(x
i
) =
n
i=1
A
i
f(x
i
) =
_
b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x)dx.
Funct ia x f
(2n)
((x)) = (2n)!
f(x)H(x)
u
2
(x)
ind continua, putem aplica inte-
gralei din membrul drept din (5.9) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exista [a, b], astfel ncat
R(f) =
f
(2n)
()
(2n)!
_
b
a
(x)u
2
(x)dx.
Cazul (x) = 1. Polinoamele lui Legendre.
Teorema 5.5.5 Polinoamul
u(x) =
n!
(2n)!
[(x a)
n
(x b)
n
]
(n)
este ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n intervalul [a, b], pe P
n1
.
Demonstrat ie. Fie u(x) P
n
polinomul ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n
intervalul [a, b], pe P
n1
si L(x) solut ia problemei Cauchy
L
(n)
(x) = u(x),
L(a) = 0,
L
(a) = 0,
. . . . . . . . . . . . . . .
L
(n1)
= 0.
Observam ca L P
2n
. Daca q P
n1
atunci n urma a n 1 integrari prin part i
gasim
0 =
_
b
a
q(x)u(x)dx =
_
b
a
q(x)L
(n)
(x)dx =
= qL
(n1)
[
b
a
q
L
(n2)
[
b
a
+. . . + (1)
n1
q
(n1)
L[
b
a
+ (1)
n
_
b
a
q
(n)
(x)L(x)dx =
= q(b)L
(n1)
(b) q
(b)L
(n2)
(b) +. . . + (1)
n1
q
(n1)
(b)L(b).
In particular, pentru q = 1, x, x
2
, . . . , x
n1
, din egalitatea de mai sus, obt inem
succesiv
L
(n1)
(b) = L
(n2)
(b) = . . . = L(b) = 0.
Astfel a si b sunt radacini multiple, de ordin n pentru L(x) si deoarece L este
polinom de grad cel mult 2n deducem L(x) = c(x a)
n
(x b)
n
si n consecint a
u(x) = c[(x a)
n
(x b)
n
]
(n)
.
Daca c =
n!
(2n)!
atunci coecientul lui x
n
este 1.
Teorema 5.5.6 Pentru (x) = 1 coecient ii formulei de integrare numerica
Gauss sunt
A
i
=
(n!)
4
((2n)!)
2
(b a)
2n+1
(x
i
a)(b x
i
)[u
(x
i
)]
2
i 1, 2, . . . , n.
Demonstrat ie. Integram prin part i integrala din membrul stang al formulei
(5.8)
A
i
=
_
b
a
l
2
i
(x)dx =
1
[u
(x
i
)]
2
_
b
a
[
u(x)
x x
i
]
2
dx = (5.10)
=
1
[u
(x
i
)]
2
[
u
2
(a)
a x
i
u
2
(b)
b x
i
+ 2
_
b
a
u(x)
x x
i
u
(x)dx].
Funct ia
u(x)
xx
i
u
(x) este polinom de grad cel mult 2n 2 si atunci formula de

integrare numerica Gauss calculeaza integrala ei fara eroare
_
b
a
u(x)
x x
i
u
(x)dx =
n
j=1
A
j
u(x)
x x
i
u
(x)[
x=x
j
= A
i
[u
(x
i
)]
2
.
Relat ia (5.10) devine
A
i
=
1
[u
(x
i
)]
2
u
2
(a)
a x
i
u
2
(b)
b x
i
+ 2A
i
[u
(x
i
)]
2
,
de unde
A
i
=
1
[u
(x
i
)]
2
[
u
2
(b)
b x
i
u
2
(a)
a x
i
].
Utilizand expresia polinomului u se deduce formula din enunt ul teoremei.
A
5.6 Formula dreptunghiului (n = 1).
Pentru n = 1 din Teorema 5.5.5 obt inem
u(x) =
1
2
[(x a)(x b)]
= x
a +b
2
,
iar din (5.7)
A
1
= b a.
Formula de integrare numerica a lui Gauss devine
_
b
a
f(x)dx = (b a)f(
a +b
2
) +R(f),
si este numita formula dreptunghiului.
Evaluarea restului. Integrand identitatea
f(x) = f(
a +b
2
) +f
(
a +b
2
)(x
a +b
2
) +
1
2
f
((x))(x
a +b
2
)
2
gasim
_
b
a
f(x)dx = (b a)f(
a +b
2
) +
1
2
_
b
a
f
((x))(x
a +b
2
)
2
dx.
Astfel expresia restului devine
R(f) =
_
b
a
f(x)dx (b a)f(
a +b
2
) =
1
2
_
b
a
f
((x))(x
a +b
2
)
2
dx =
=
2
1
2
f
()
_
b
a
(x
a +b
2
)
2
dx =
(b a)
3
f
()
24
.
Formula dreptunghiului este
_
b
a
f(x)dx = (b a)f(
a +b
2
) +
(b a)
3
f
()
24
.
Aplicarea practica a formulei dreptunghiului. Fie m N
.

Impart im
intervalul [a, b] n m part i prin punctele a
i
= a + ih, i = 0, 1, . . . , m (h =
ba
m
)
si utilizam formula dreptunghiului pentru calculul integralei funct iei n ecare
interval [a
i
, a
i+1
], i = 0, 1, . . . , m1. Astfel
_
b
a
f(x)dx =
m1
i=0
_
a
i+1
a
i
f(x)dx =
2
Analog rat ionamentului efectuat la evaluarea restului formului de integrare numerica a lui
Simpson.
5.7. CAZURI SPECIALE 83
=
m1
i=0
[(a
i+1
a
i
))f(
a
i+1
+a
i
2
) +
f
(
i
)(a
i+1
a
i
)
3
24
].
Repetand rat ionamentul de la metoda trapezelor, deducem
_
b
a
f(x)dx =
b a
m
m1
i=0
f(a + (i +
1
2
)h) +
(b a)
3
f
()
24m
2
.
Astfel integrala se aproximeaza prin expresia
K
m
(f) =
b a
m
m1
i=0
f(a + (i +
1
2
)h).
5.7 Cazuri speciale
5.7.1 Formula de integrare numerica Lobatto
In locul formulei de integrare numerica (5.6) consideram formula

_
b
a
(x)f(x)dx = Af(a) +
n2
i=1
A
i
f(x
i
) +Bf(b) +R(f), (5.11)
diferent a constand n aceea ca doua noduri extremitat ile intervalului de inte-
grare sunt xate.
Formula pentru care se atinge gradul maxim de exactitate se numeste formula
de integrare numerica Lobatto. Au loc urmatoarele rezultate.
Teorema 5.7.1 Gradul maxim de exactitate al formulei (5.11) este 2n 3.
Demonstrat ie.

In cazul funct iei f
0
(x) = (x a)(x b)
n2
i=1
(x x
i
)
2
P
2n2
restul este nenul.
n2
este polinomul ortogonal, cu ponderea (xa)(b
x)(x), n [a, b], pe P
n3
cu radacinile x
1
, . . . , x
n2
, atunci formula de integrare
numerica
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)dx +R(f)
are gradul de exactitate 2n 3.
A
Demonstrat ie. Daca f P
n1
atunci f = L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f), de
unde
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)dx.
Fie f P
2n3
. Daca q, r sunt respectiv catul si restul mpart irii lui f la (x
a)(x b)u(x) atunci f = (x a)(x b)qu +r si q P
n3
, r P
n1
. Atunci
L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)(x) = L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; (xa)(xb)qu+r)(x) =
= L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; r)(x)
si n consecint a
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; r)(x)dx =
=
_
b
a
(x)r(x)dx.
Deoarece u ortogonal, cu ponderea (xa)(b x)(x), n [a, b], pe P
n3
, urmeaza
ca
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)[(x a)(x b)q(x)u(x) +r(x)]dx =
=
_
b
a
(x a)(b x)(x)q(x)u(x)dx +
_
b
a
(x)r(x)dx =
=
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; r)(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)(x)dx.
Restul formulei de integrare numerica Lobatto se poate evalua prin:
2n2
R(f) =
_
b
a
(x)f(x)dx
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)dx =
=
f
(2n2)
()
(2n 2)!
_
b
a
(x a)(x b)(x)u
2
(x)dx,
unde u(x) =
n2
i=1
(x x
i
).
Demonstrat ie. Procedand asemanator cu demonstrat ia teoremei (5.5.4), notam
prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite care satisface condit iile
H(a) = f(a),
H(x
i
) = f(x
i
) i 1, 2, . . . , n 2,
H
(x
i
) = f
(x
i
) i 1, 2, . . . , n 2,
H(b) = f(b).
Atunci, t inand seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite
(2.3.4) exista (x) [a, b] astfel ncat
f(x) = H(x) +
f
(2n2)
((x))
(2n 2)!
(x a)(x b)u
2
(x). (5.12)
Deoarece H(x) P
2n3
, formula de integrare numerica a lui Lobatto implica
_
b
a
(x)H(x)dx = AH(a) +
n2
i=1
A
i
H(x
i
) +BH(b) =
= Af(a) +
n1
i=1
A
i
f(x
i
) +Bf(b) =
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n2
, b; f)(x)dx.
Inmult ind (5.12) cu (x) si integrand gasim

R(f) =
_
b
a
(x a)(x b)(x)u
2
(x)
f
(2n2)
((x))
(2n 2)!
dx. (5.13)
Funct ia x f
(2n)
((x)) = (2n)!
f(x)H(x)
u
2
(x)
ind continua, putem aplica integralei
din membrul drept din (5.13) teorema de medie a calculului integral. Astfel,
exista [a, b], astfel ncat
R(f) =
f
(2n2)
()
(2n 2)!
_
b
a
(x a)(x b)(x)u
2
(x)dx.
5.7.2 Formula de integrare numerica Radau
Daca n formula (5.6) se xeaza doar un nod unul din extremitat ile inter-
valului de integrare atunci formula de integrare numerica are forma
_
b
a
(x)f(x)dx = Af(a) +
n1
i=1
A
i
f(x
i
) +R(f), (5.14)
sau
_
b
a
(x)f(x)dx =
n1
i=1
A
i
f(x
i
) +Bf(b) +R(f). (5.15)
Gradul maxim de exactitate al formulei de integrare numerica (5.14) sau
(5.15) este 2n 2.
In cazul atingerii gradului maxim de exactitate, (5.14) si (5.15) se numesc

formulele de integrare numerica Radau.
A
n1
este polinomul ortogonal, cu ponderea (x
a)(x), n [a, b], pe P
n2
cu radacinile x
1
, . . . , x
n1
, atunci formula de integrare
numerica
_
b
a
(x)f(x)dx =
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n1
; f)dx +R(f)
are gradul de exactitate 2n2. Un rezultat analog are loc si pentru formula (5.15).
2n1
R(f) =
_
b
a
(x)f(x)dx
_
b
a
(x)L(P
n1
; a, x
1
, . . . , x
n1
; f)dx =
=
f
(2n1)
()
(2n 1)!
_
b
a
(x)(x a)u
2
(x)dx,
unde u(x) =
n
i=1
(x x
i
).
P 5.1 Sa se deduca formula de integrare numerica de tip Gauss
_
1
1
f(x)
1 x
2
dx =

n + 1
n
k=1
f
_
cos
(2k + 1)
2(n + 1)
_
+R(f).
Indicat ie. Polinoamele lui Cebasev T
n
(x) = cos arccos nx sunt polinoame
ortogonale cu ponderea
1
1x
2
n intervalul (1, 1).
Nodurile formulei de integrare numerica sunt radacinile polinomului T
n+1
(x),
x
k
= cos t
k
, unde t
k
=
(2k+1)
2(n+1)
, k = 0, 1, . . . , n.
Deoarece u(x) =
1
2
n
T
n+1
(x), coecientul formulei de integrare numerica A
k
este
A
k
=
_
1
1
1
1 x
2
u(x)
(x x
k
)u
(x
k
)
dx =
(1)
k
sint
k
n + 1
_

0
cos (n + 1)t
cos t cos t
k
dt. (5.16)
Consideram integrala
I
=
_

0
cos t
cos t cos t
k
dt =
1
2
_

cos t
cos t cos t
k
dt =
1
2
_

e
it
cos t cos t
k
dt.
In urma substitut iei e

it
= z si a aplicarii teoremei semirezidurilor se obt ine
I
=
1
i
_
|z|=1
z
z
2
2z cos t
k
+ 1
dz =
sint
k
sint
k
.
Substituind n (5.16) se obt ine A
k
=

n+1
.
P 5.2 Daca C
n,i
=
(1)
ni
n i! (ni)!
_
n
0
t(t 1) . . . (t i +1)(i i 1) . . . (t n)dt este
un numar Cotes atunci lim
n
C
n,2
= .
Indicat ie. Denind h
n,k
=
1
2n(n2)!
_
k+1
k
t(t 1)(t 3) . . . (t n)dt avem
[C
n,2
[ = [
n1
k=0
h
n,k
[ = [h
n,0
(h
n,1
. . . h
n,n1
)[ [h
n,0
[
n1
k=1
[h
n,k
[ (5.17)
Au loc evaluarile
[h
n,1
[ =
1
2n(n 2)!
_
2
1
t(t 1)(3 t) . . . (n t)dt
1
2n(n 2)!
2(n 1)! =
n 1
n
;
[h
n,n1
[ =
1
2n(n 2)!
_
n
n1
t(t 1)(t 3) . . . (t n + 1)(n t)dt
1
2n(n 2)!

n!
n 2
=
n 1
2(n 2)
;
Pentru k 2, 3, . . . , n 2
[h
n,k
[ =
1
2n(n 2)!
_
k+1
k
t(t 1)(t 3) . . . (t k)(k + 1 t) . . . (n t)dt
1
2n(n 2)!

(k + 1)!(n k)!
k 1
=
k + 1
k 1

k!(n k)!
2n(n 2)!

3
n

n!
2(n 2)!

k!(n k)!
n!
=
3
n

_
n
2
_
_
n
k
_
3
n
;
[h
n,0
[ =
1
2n(n 2)!
_
1
0
t(1 t)(3 t) . . . (n t)dt
1
2n(n 2)!
_ 2
3
1
3
t(1t)(3t) . . . (nt)dt
1
2n(n 2)!
1
3
1
3
(3
2
3
) . . . (n
2
3
)
1
3
=
=
1
54n(n 2)!
(2 +
1
3
)(3 +
1
3
) . . . (n 1 +
1
3
).
A
Prentru x > 0, din relat iile
(2 +x)(3 +x) . . . (n 1 +x) = x
n1
+ (2 + 3 +. . . +n 1)x
n2
+. . . +
+[3 4 . . . (n1) +2 4 . . . (n1) +. . . (n1) +2 3 . . . (n2)]x+(n1)!
(n 1)!(
1
2
+
1
3
+. . . +
1
n 1
)x,
n particular, pentru x =
1
3
, deducem inegalitatea
(2+
1
3
)(3+
1
3
) . . . (n1+
1
3
) (n1)!(
1
2
+
1
3
+. . .+
1
n 1
)
1
3

(n 1)!
3
ln
n
2
.
In consecint a
[h
n,0
[
1
162
n 1
n
ln
n
2
.
Din(5.17) rezulta
[C
n,2
[
1
162
n 1
n
ln
n
2

n 1
n

3(n 3)
n

n 1
2(n 2)
,
pentru n .
P 5.3 Fie h =
ba
n
. Daca
n
= (ba)
n
i=0
C
n,i
a+ih
este funct ionala din C
[a, b]
corespunzatoare formulei de integrare numerica Newton-Cotes
_
b
a
f(x)dx = (b a)
n
i=0
C
n,i
f(a +ih) +R
n
(f),
atunci sirul de funct ionale (
n
)
nN
nu converge n topologia slaba din C
[a, b]
catre funct ionala I(f) =
_
b
a
f(x)dx.
P 5.4 Sa se arate ca sirul funct ionalelor (I
m
)
mN
, (J
m
)
mN
, (K
m
)
mN
def-
inite prin schema de aplicare practica a formulei trapezului, Simpson, respectiv
dreptunghiului converge punctual catre funct ionala I.
Capitolul 6
Rezolvarea numerica a
problemelor Cauchy
Ne ocupam de rezolvarea numerica a problemei Cauchy
_
x(t) f(t, x(t) = 0, t [0, T]
x(0) = x
0
(6.1)
unde f : [0, T] R
n
R
n
este o funct ie cu proprietat i care sa asigure existent a
si unicitatea solut iei n intervalul precizat.
Problema Cauchy se rescrie sub forma operat ionala
L(x) = , (6.2)
unde L : C
1
[0, T] C[0, T] R
n
este denit prin
L(x) =
_
x(t) f(t, x(t), t [0, T]
x(0) = x
0
,
iar
=
_
0, t [0, T]
x
0
.
Forma operat ionala (6.2) cuprinde o clasa mult mai larga de probleme si con-
stituie un cadrun care se pot formula si studia metode de rezolvare aproximativa.
Pentru simplitate, consideram forma operat ionala (6.2) ca o ecuat ie avand
necunoscuta x, o funct ie reala (n = 1), denita n intervalul xat [0, T].
6.1 Metode de discretizare
Rezolvarea prin discretizare a ecuat iei (6.2) constan construirea unei aproximat ii
u
h
= (u
0
, u
1
, . . . , u
n
)
89
90 CAPITOLUL 6. REZOLVAREA PROBLEMELOR CAUCHY
a solut iei x(t) pe o ret ea de puncte 0 = t
0
< t
1
< . . . < t
n
= T, unde u
i
este
o aproximat ie pentru x(t
i
), i = 0, 1, . . . , n iar h reprezinta norma ret elei de
puncte h = max
0in1
t
i+1
t
i
.
In acest scop ecuat ia init iala se nlocuieste cu o alta ecuat ie

L
h
(u
h
) =
h
, (6.3)
numita schema de calcul.
Exemplu. Schema de calcul Euler. e n N
, h =
T
n
si ret eaua echidis-
tanta 0 = t
0
< t
1
< . . . < t
n
= T cu t
i
= ih, i = 0, 1, . . . , n.

In punctul t
i
,
aproximam derivata funct iei prin diferent a nita prograsiva
x(t
i
)
x(t
i
+h) x(t
i
)
h
=
x(t
i+1
) x(t
i
)
h
si substituimn ecuat ia diferent iala (6.1). Membrul stang al equat iei (6.1) devine
x(t
i+1
) x(t
i
)
h
f(t
i
, x(t
i
))
care n general nu mai este 0. Notam prin u
0
, u
1
, . . . , u
n
numerele care puse,
respectiv n locul necunoscutelor x(t
0
), x(t
1
), . . . , x(t
n
) satisfac egalitat ile
_
u
i+1
u
i
h
f(t
i
, u
i
) = 0, i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
= x
0
. (6.4)
Relat iile (6.4) reprezinta schema de calcul Euler.
In acest caz operatorul L este denit prin

L
h
: R
n+1
R
n+1
L
h
(u
h
) =
_
u
i+1
u
i
h
f(t
i
, u
i
), i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
, u
h
= (u
0
, . . . , u
n
),
iar
h
=
_
0, i = 0, 1, . . . , n 1
x
0
.
Relat iile (6.4) formeaza totodata un sistem algebric de n + 1 ecuat ii neliniare cu
n + 1 necunoscute care nsa se poate rezolva usor prin recurent a
u
0
= x
0
u
i+1
= u
i
+hf(t
i
, u
i
) i = 0, 1, . . . , n 1.
Problema care se ridica este de a vedea n ce condit ii ansamblul de numere
u
h
reprezinta aproximat ii rezonabile pentru x(t
0
), x(t
1
), . . . , x(t
n
).
6.1. METODE DE DISCRETIZARE 91
Sa presupunem ca L este denit ntre spat iile normate (X, | |) si (Y, | |),
iar L
h
este denit ntre (X
h
, | |
h
) si (Y
h
, | |
h
).
Solut ia u
h
a ecuat iei L
h
(u
h
) =
h
converge catre solut ia x a ecuat iei L(x) =
daca
lim
h0
|u
h
[x]
h
|
h
= 0,
unde [x]
h
= (x(t
0
), x(t
1
), . . . , x(t
n
)) reprezinta restrict ia lui x la ret eaua de puncte.
Daca exista constantele pozitive C si astfel ncat |u
h
[x]
h
|
h
Ch
atunci
convergent a este de ordin .
Studiul convergent ei solut iei aproximative este legat de proprietat ile de consis-
tent a si stabilitate ale schemei de calcul.
Schema de calcul L
h
(u
h
) =
h
este consistenta daca
lim
h0
|
h
|
h
= 0,
unde
h
= L
h
([x]
h
)
h
. Daca exista constantele C
1
si astfel ncat |
h
|
h

C
1
h
atunci schema de calcul este consistenta de ordin .

Schema de calcul L
h
(u
h
) =
h
este stabila daca exista constantele pozitive
C
2
, h
0
si astfel ncat
h (0, h
0
),
h
Y
h
, |
h
|
h
|y
h
z
h
| C
2
|
h
|
h
,
unde y
h
si z
h
verica relat iile L
h
(z
h
) = L
h
(y
h
) +
h
.
Legatura dintre cele trei not iuni introduse este formulatan teorema urmatoare:
Teorema 6.1.1 Daca schema de calcul L
h
(u
h
) =
h
este stabila si consistenta
de ordin atunci convergent a este de ordin .
Demonstrat ie. Deoarece schema de calcul este consistenta de ordin au loc
relat iile L
h
[x]
h
=
h
+
h
si |
h
|
h
C
1
h
.
Pentru h sucient de mic, daca L
h
u
h
=
h
, din stabilitatea schemei de calcul
urmeaza ca |[x]
h
u
h
|
h
C
2
|
h
|
h
C
1
C
2
h
, de unde rezulta convergent a de

ordin a schemei de calcul.
In cazul schemelor de calcul liniare, (adica cu operatorul L

h
liniar), stabili-
tatea se poate caracteriza prin
Teorema 6.1.2 Daca operatorul L
h
este liniar atunci schema de calcul L
h
u
h
=
h
este stabila daca si numai daca exista o constanta C 0 astfel ncat
|u
h
|
h
C|
h
|
h
,
h
Y
h
.
Demonstrat ie.

In ipoteza stabilitat ii, exista h
0
, , C > 0 astfel ncat daca
h (0, h
0
),
h
Y
h
, |
h
|
h
, L
h
(u
h
) =
h
, L
h
(z
h
) =
h
+
h
atunci |z
h

u
h
|
h
C||
h
. Din liniaritatea schemei de calcul rezulta L
h
(z
h
u
h
) =
h
.
Rescriem aceasta implicat ie prin: daca
h
Y
h
, |
h
|
h
, L
h
(u
h
) =
h
atunci |u
h
|
h
C|
h
|
h
.
Fie
h
Y
h
. Daca |
h
|
h
atunci inegalitatea teoremei este vericata.
Daca |
h
|
h
> atunci pentru
h
=

2
h
h
, L
h
( u
h
) =
h
au loc relat iile
|
h
|
h
=

2
si n consecint a | u
h
|
h
C|
h
|
h
de unde, pentru u
h
=
2
u
h
se
deduc relat iile L
h
(u
h
) =
h
si |u
h
|
h
C|
h
|
h
.
Implicat ia inversa este imediata.
In cele ce urmeaza vom studia schema de calcul Euler.

In R
n+1
folosim norma
lui Cebasev |x| = max[x
1
[, . . . , [x
n+1
[. Au loc urmatoarele rezultate:
Teorema 6.1.3 Daca funct ia f admite derivate part iale de ordinul ntai marginite,
atunci schema de calcul este consistenta de ordinul ntai.
Demonstrat ie. Existent a derivatelor part iale ale funct iei f asigura existent a
derivatei de ordinul al doilea a solut iei problemei Cauchy (6.1), iar din marginirea
derivatelor part iale rezulta existent a unei constante M
2
> 0, astfel ncat [ x(t)[
M
2
, t [0, T].
Din egalitat ile x(t
i+1
) = x(t
i
+h) = x(t
i
) +h x(t
i
) +
h
2
2
x(c
i
), c
i
(t
i
, t
i+1
), i
0, 1, . . . , n 1, rezulta
x(t
i+1
) x(t
i
)
h
= x(t
i
) +
h
2
x(c
i
), i 0, 1, . . . , n 1.
Atunci
L([x]
h
) =
_
x(t
i+1
)x(t
i
)
h
f(t
i
, x(t
i
)), i 0, 1, . . . , n 1
x(t
0
)
=
=
_
h
2
x(c
i
), i 0, 1, . . . , n 1
0
=
=
_
0, i 0, 1, . . . , n 1
x
0
+
_
h
2
x(c
i
), i 0, 1, . . . , n 1
0
.
Recunoastem
h
n primul termen si n consecint a al doilea termen este
h
. Prin
urmare
|
h
| = max
0in1
h
2
[ x(c
i
)[
M
2
2
h.
Pentru demonstrarea stabilitat ii schemei de calcul Euler vom avea nevoie de
urmatorul rezultat:
Teorema 6.1.4 Daca termenii sirului de numere reale, nenegative (z
n
)
nN
sa-
tisfac inegalitat ile
z
n+1
az
n
+b, n N,
cu a, b > 0, a > 1 atunci
z
n
a
n
z
0
+b
a
n
1
a 1
a
n
(z
0
+
b
a 1
).
Demonstrat ie. Au loc inegalitat ile
z
n
az
n1
+b a(az
n2
+b) +b = a
2
z
n2
+b(1 +a)
a
n
z
0
+b(1 +a +. . . +a
n1
) = a
n
z
0
+b
a
n
1
a 1
.
Teorema 6.1.5 Daca funct ia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0, astfel
ncat [f(t, x) f(t, y)[ L[x y[, x, y R atunci schema de calcul Euler este
stabila.
Demonstrat ie. Fie
n
=
_

i
i 0, 1, . . . , n 1
si sistemele L
h
(u
h
) =
h
, L
h
(z
h
) =
h
+
h
:
_
u
i+1
u
i
h
f(t
i
, u
i
) = 0, i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
= x
0
. (6.5)
_
z
i+1
z
i
h
f(t
i
, z
i
) =
i
, i = 0, 1, . . . , n 1
z
0
= x
0
+
. (6.6)
Introducem vectorul w
h
= z
h
u
h
= (w
i
)
0in
si scazand ecuat iile lui (6.5) din
ecuat iile corespunzatoare lui (6.6) gasim
_
w
i+1
w
i
h
[f(t
i
, z
i
) f(t
i
, u
i
)] =
i
, i = 0, 1, . . . , n 1
w
0
=
. (6.7)
Atunci
w
i+1
= w
i
+h[f(t
i
, z
i
) f(t
i
, u
i
)] +h
i
i 0, 1, . . . , n 1.
In norma, vom avea

[w
i+1
[ [w
i
[ +h[f(t
i
, z
i
) f(t
i
, u
i
)[ +h[
i
[ (1 +hL)[w
i
[ +h|
h
|
h
,
unde |
h
|
h
= max[
0
[, . . . , [
n1
[, [[. Utilizand inegalitatea Teoremei 6.1.4
obt inem
[w
i
[ (1 +hL)
i
([w
0
[ +
h|
h
|
h
(1 +hl) 1
) e
ihL
(1 +
1
L
)|
h
|
h

e
TL
(1 +
1
L
)|
h
|
h
, i 0, 1, . . . , n.
Din inegalitatea de mai sus deducem
|z
h
u
h
|
h
= |w
h
|
h
= max
0in
[w
i
[ e
TL
(1 +
1
L
)|
h
|
h
,
adica inegalitatea din denit ia stabilitat ii. Constanta C corespunzatoare este
e
TL
(1 +
1
L
).
Din consistent a si stabilitatea schemei de calcul Euler deducem teorema de
convergent a:
Teorema 6.1.6 Daca
1. funct ia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0 astfel ncat [f(t, x)
f(t, y)[ L[x y[, x, y.
2. Solut ia problemei Cauchy (6.1) este de doua ori derivabila, avand derivata
de ordinul doi marginita, [ x(t)[ M, t [0, T];
atunci solut ia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul Euler converge
catre solut ia problemei lui Cauchy, ordinul de convergent a ind 1.
Mai mult are loc urmatoarea formula de evaluare a priori a erorii
|u
h
[u]
h
|
M
2
2
e
TL
(1 +
1
L
)h (6.8)
O demonstrat ie directa a teoremei de convergent a 6.1.6 este
Notam x
i
= x(t
i
) si e
i
= x
i
u
i
, i = 0, 1, . . . , n. Observam ca e
0
= 0. Au
loc relat iile
x
i+1
= x(t
i+1
) = x(t
i
+h) = x(t
i
) +h x(t
i
) +
h
2
2
x(
i
) =
x
i
+hf(t
i
, x
i
) +
h
2
2
x(
i
)
si
u
i+1
= u
i
+hf(t
i
, u
i
)
din care, prin scadere, obt inem
e
i+1
= e
i
+h[f(t
i
, x
i
) f(t
i
, u
i
)] +
h
2
2
x(
i
).
Aplicand valoarea absoluta, rezulta
[e
i+1
[ [e
i
[ +h[f(t
i
, x
i
) f(t
i
, u
i
)[ +
h
2
2
[ x(
i
)[
[e
i
[ +hL[x
i
u
i
[ +
h
2
2
M = (1 +hL)[e
i
[ +
h
2
2
M.
Folosind Teorama 6.1.4 rezulta
[e
i
[ (1 +hL)
i
[[e
0
[ +
h
2
2
M
(1 +hL) 1
] e
ihL
M
2L
h e
TL
M
2L
h.
Prin urmare
|[x]
h
u
h
| = max[e
i
[ : i = 0, 1, . . . , n e
ihL
M
2L
h e
TL
M
2L
h.
Aplicat ie. Sa se calculeze utilizand schema de calcul Euler valoarea funct iei x(t)
n punctul t =
1
75
cu eroarea = 0.01, stiind ca x(t) este solut ia problemei Caucly
_
x(t) =
1
2

1
3
tx
2
,
x(0) = x
0
.
Nu se t ine seama de erorile de rotunjire.
Sa presupunem ca f(t, x) =
1
2
1
3
tx
2
este denitan patratul D = [0, 1][0, 1].
Atunci sup[f(t, x)[ : (t, x) D
5
6
si potrivit teoremei de existent a si unicitate,
problema Cauchy are solut ie unica n intervalul [t[ min1,
6
5
= 1.
Alegem T = 1. Determinam parametrii L si M care intervinn Teorema 6.1.6.
[f(t, x) f(t, y)[ =
1
3
[t[[x
2
y
2
[
2
3
[x y[.
Alegem L = 1.
x(t) =
d
dt
f(t, x(t)) =
d
dt
[
1
2

1
3
tx
2
(t)] =
=
1
3
[x
2
(t) + 2tx(t) x(t)] =
1
3
x
2
(t)
1
3
tx(t) +
2
9
t
2
x
3
(t).
Urmeaza ca
sup[ x(t)[ : [t[ 1
8
9
.
Alegem M =
8
9
.
Trebuie sa determinam pasul h > 0 astfel ncat sa existe p N care sa
satisfaca relat iile
ph =
1
75
si
[u
p
x(t
p
)[ |u
h
[x]
h
| e
TL
M
2L
h 3
TL
M
2L
h < .
Rezulta ca p este cel mai mic numar natural care satisface inegalitatea
h =
1
75p

2L
3
LT
M
.
Substituind cu valori numerice, gasim p = 2 si deci h =
1
150
.

In nal
u
0
= 0,
u
1
= u
0
+hf(t
0
, u
0
) =
1
300
,
u
2
= u
1
+hf(t
1
, u
1
) 0.0067.
6.2 Scheme de calcul de tip Runge - Kutta
Pentru rezolvarea problemei Cauchy (6.1) consideram schema de calcul
_
u
i+1
u
i
h
F
m
(h, t
i
, u
i
; f) = 0 i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
= x
0
(6.9)
unde h =
T
n
, t
i
= ih, i = 0, 1, . . . , n iar funct ia F
m
(h, t, x; f) va de forma
F
m
(h, t, x; f) =
m
i=1
p
i
k
i
(h)
cu
k
i
(h) = f(t +
i
h, x +h
m
j=1
i,j
k
j
(h), i = 1, . . . , m.
Numerele p
1
, . . . , p
m
,
i
,
i,j
, i, j = 1, . . . , m se determina pentru ecare m n
parte astfel ncat, daca x(t) este solut ia problemei Cauchy, atunci puterea p din
relat ia
x(t +h) x(t)
h
F
m
(h, t, x(t); f) = h
p
(t, h), t, h, (6.10)
sa e cat mai mare. Condit ia (6.10) se poate reformula prin: h = 0 trebuie sa e
solut ie de ordin p + 1 a ecuat iei
m
(h) = x(t +h) x(t) hF
m
(h, t, x(t); f) = 0.
Astfel schema de calcul (6.9) va avea ordinul p de consistent a.
Solut iile obt inute se prezinta sub forma tabelelor Butcher
6.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA 97
1

1,1
. . .
1,m
2

2,1
. . .
2,m
. . . . . . . . . . . .
m

m,1
. . .
m,m
p
1
. . . p
m
Daca
1
= 0 si
i,j
= 0, pentru i j atunci schema de calcul de tip Runge
Kutta este explicita.

In acest caz
k
1
(h) = f(t, x);
k
2
(h) = f(t +
2
h, x +
21
hk
1
(h));
k
3
(h) = f(t +
3
h, x +
31
hk
1
(h) +
32
hk
2
(h));
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
k
m
(h) = f(t +
m
h, x +
m1
hk
1
(h) +. . . +
mm1
hk
m1
(h));
In cele ce urmeaza consideram doar cazul explicit.

Pentru m = 1 se regaseste schema lui Euler.
Efectuam calculele n cazul m = 2.

In acest caz h = 0 trebuie sa e solut ie de
ordin 3 a ecuat iei
2
(h) = x(t +h) x(t) h[p
1
k
1
(h) +p
2
k
2
(h)] =
= x(t +h) x(t) h[p
1
f(t, x(t)) +p
2
f(t +
2
h, x(t) +
21
hf(t, x(t)))] = 0.
Presupunem ca solut ia problemei Cauchy admite toate derivatele necesare cal-
culelor urmatoare. Calculam
2
(h) = x(t +h) [p
1
f(t, x(t)) +p
2
f(t +
2
h, x(t) +
21
hf(t, x(t)))]
hp
2
[
f
t
2
+
f
x
21
f(t, x(t))],
1
2
(h) = x(t +h) 2p
2
[
f
t
2
+
f
x
21
f(t, x(t))]
hp
2
[
2
f
t
2

2
2
+ 2

2
f
tx
21
f(t, x(t)) +

2
f
x
2
2
21
f
2
(t, x(t))].
Rezulta
2
(0) = 0;
2
(0) = x(t) p
1
f(t, x(t)) p
2
f(t, x(t)) = (1 p
1
p
2
)f(t, x(t));
2
(0) = x(t) 2p
2
[
2
f
x
(t, x(t)) +
f
x
(t, x(t))
21
f(t, x(t))] =
= (1 2p
2
2
)
f
t
(t, x(t)) + (1 2p
2
21
)
f
x
(t, x(t))f(t, x(t)).
1
Pentru simplicare omitem scrierea argumentelor.
h = 0 este solut ie tripla daca coecient ii termenilor care cont in pe f si derivatele
sale part iale sunt nule. Obt inem sistemul algebric neliniar
1 p
1
p
2
= 0
1 2p
2
2
= 0
1 2p
2
21
= 0
Doua solut ii ale acestui sistem sunt:
1. p
1
= 0, p
2
= 1,
2
=
21
=
1
2
.

In acest caz schema de calcul este
_
u
i+1
u
i
h
f(t
i
+
h
2
, u
i
+
h
2
f(t
i
, u
i
)) = 0 i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
= x
0
(6.11)
si este cunoscuta sub numele de schema Euler mbunatat ita.
2. p
1
= p
2
=
1
2
,
2
=
21
= 1. Schema de calcul este
_
u
i+1
u
i
h

1
2
f(t
i
, u
i
)
1
2
f(t
i+1
, u
i
+hf(t
i
, u
i
)) = 0 i = 0, 1, . . . , n 1
u
0
= x
0
Tabelele Butcher corespunzatoare sunt
0 0 0
1
2
1
2
0
0 1
0 0 0
1 1 0
1
2
1
2
Pentru m = 4 se obt ine schema de calcul Runge
_
_
u
i+1
u
i
h

1
6
[k
1
(h) + 2k
2
(h) + 2k
3
(h) +k
4
(h)] = 0, i = 0, 1, . . . , n 1
k
1
(h) = f(t
i
, u
i
)
k
2
(h) = f(t
i
+
h
2
, u
i
+
h
2
k
1
(h))
k
3
(h) = f(t
i
+
h
2
, u
i
+
h
2
k
2
(h))
k
4
(h) = f(t
i
+h, u
i
+hk
3
(h))
u
0
= x
0
(6.12)
cu tabela Butcher
0 0 0 0 0
1
2
1
2
0 0 0
1
2
0
1
2
0 0
1
1
2
0 1 0
1
6
2
3
2
3
1
6
Pentru a justica stabilitatea schemei de calcul de tip Runge Kutta stabilim
6.2. SCHEME DE CALCUL DE TIP RUNGE - KUTTA 99
Teorema 6.2.1 Daca funct ia f(t, x) este lipschitziana n x (L. > 0, astfel ncat
[f(t, x) f(t, y)[ L[x y[, x, y R) atunci funct ia F
m
(h, t, x; f) este lips-
chitziana n x.
Demonstrat ie. Pentru simplitate, consideram m = 2, adica
F
m
(h, t, x; f) = F
2
(h, t, x; f) = p
1
f(t, x) +p
2
f(t +
2
h, x +
2,1
hf(t, x)).
In acest caz
[F
2
(h, t, y; f) F
2
(h, t, x; f)[
[p
1
[ [f(t, y)f(t, x)[+[p
2
[ [f(t+
2
h, y+
2,1
hf(t, y))f(t+
2
h, x+
2,1
hf(t, x))[.
Datorita ipotezei facute rezulta succesiv
[F
2
(h, t, y; f) F
2
(h, t, x; f)[
[p
1
[ L[y x[ +[p
2
[ L[y +
2,1
hf(t, y) x
2,1
hf(t, x)[
L([p
1
[ +[p
2
[ +[p
2
[ [
2,1
[hL)[y x[ M[y x[,
unde M = L([p
1
[ +[p
2
[ +[
2,1
[TL).
Prin urmare are loc o teorema de stabilitate a carei demonstrat ie este identi a
cu demonstrat ia Teoremei 6.1.5.
Teorema 6.2.2 Daca funct ia f este lipschitziana n x, adica exista L > 0, astfel
ncat [f(t, x) f(t, y)[ L[x y[, x, y R atunci o schema de calcul de tip
Runge Kutta este stabila.
In consecint a
Teorema 6.2.3 Daca
funct ia f(t, x) este lipschitziana n x;
schema de calcul de tip Runge Kutta este consistenta de ordin p
atunci atunci solut ia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul de tip
Runge Kutta converge catre solut ia problemei lui Cauchy, ordinul de convergent a
ind p.
6.3 Scheme de calcul de tip Adams
Ecuat ia diferent iala (6.1)este echivalenta cu ecuat ia integrala
x(t) = x(
t) +
_
t
t
f(s, x(s))ds 0

t < t T.
Ideea schemelor de calcul de tip Adams consta n nlocuirea funct iei (s) =
f(s, x(s)) printr-un polinom de interpolare
N
r
()(s) =
r
i=0
(t a)(t a +h) . . . (t a + (i 1)h)
i
h
(a)
i!h
i
.
Solut ia aproximativa u satisface ecuat ia
u(t) = u(
t) +
_
t
t
N
r
()(s)ds. (6.13)
Fie h =
T
n
si ret raua de puncte echidistante t
i
= ih, i = 0, 1, . . . , n. Partic-
ulariza relat ia (6.13) luand t,
t, a egale, respectiv cu t
k+p
, t
kq
, t
k
si obt inem
u
k+p
= u
kq
+
r
i=0
i
h
(t
k
)
i!h
i
_
t
k+p
t
kq
(st
k
)(st
k
+h). . .(st
k
+(i1)h)ds, (6.14)
unde u
i
= u(t
i
), i = 0, 1, . . . , n.
Prin schimbarea de variabila s t
k
= zh integrala din (6.14) devine
_
t
k+p
t
kq
(st
k
)(st
k
+h) . . . (st
k
+(i1)h)ds = h
i+1
_
p
q
z(z+1). . .(z+i1)dz.
Inlocuind n (6.14) gasim

u
k+p
= u
kq
+
r
i=0
h
i+1
i
h
(t
k
)
i!h
i
_
p
q
z(z + 1) . . . (z +i 1)dz.
sau
u
k+p
= u
kq
+
r
i=0
i
h
(t
k
),
unde
0
= p +q
i
=
1
i!
_
p
q
z(z + 1) . . . (z +i 1)dz, i = 1, 2, . . . , r.
Utilizand formula de dezvoltare a diferent elor nite regresive obt inem
u
k+p
= u
kq
+h
r
i=0
i
i
j=0
_
i
j
_
(1)
j
(t
k
j),
6.3. SCHEME DE CALCUL DE TIP ADAMS 101
unde (t
j
) = f(t
j
, u
j
). Permutand nsumarile gasim
u
k+p
= u
kq
+h
r
j=0
j
f(t
kj
, u
kj
), (6.15)
cu
j
= (1)
j
[
_
j
j
_
j
+
_
j + 1
j
_
j+1
+. . . +
_
r
j
_
r
]. (6.16)
Cazuri particulare importante. 1. Schema Adams - Bashforth. Particu-
larizam (6.15), alegand p = 1, q = 0. Se obt in relat iile
u
k+1
= u
k
+h
r
j=0
j
f(t
kj
, u
kj
), k = r, . . . , n 1; (6.17)
unde
j
sunt dat i de formulele (6.16) cu
0
= 1,
i
=
1
i!
_
1
0
z(z+1). . .(z+i1)dz.
Tabelul coecient ilor
j
.
Numarator Numitor
r[j 0 1 2 3 4 5
1 3 -1 2
2 23 -16 5 12
3 55 -59 37 -9 24
4 1901 -2774 2616 -1274 251 720
5 4277 -7927 9982 -7298 2877 -475 1440
2. Schema Adams - Moulton. Alegand p = 0, q = 1n (6.15) se obt in formulele
u
k
= u
k1
+h
r
j=0
j
f(t
kj
, u
kj
), k = r 1, . . . , n; (6.18)
unde
j
sunt dat i de formulele (6.16) cu
0
= 1,
i
=
1
i!
_
0
1
z(z+1). . .(z+i1)dz.
Tabelul coecient ilor
j
.
Numarator Numitor
r[j 0 1 2 3 4 5
1 1 1 2
2 5 8 -1 12
3 9 19 -5 1 24
4 251 646 264 106 -19 720
5 475 1427 -798 482 -173 27 1440
Schema de calcul Adams - Bashforth este explicita n sensul ca n formula
(6.17), elementele membrului drept sunt cunoscute si u
k+1
se calculeaza nemi-
jlocit.
Schema de calcul Adams - Moulton este implicita n sensul ca n formula
(6.18), pentru j = 0 apare factorul f(t
k
, u
k
), iar u
k
este necunoscut. Astfel u
k
se
obt ine ca solut ia unei ecuat ii.
Schemele de tip Adams se numesc scheme de calcul cu mai mult i pasi (mul-
tipas), n timp ce schemele de calcul de tip Runge - Kutta sunt scheme cu un
singur pas (unipas). Un avantaj din punct de vedere al calculelor pentru schemele
de calcul de tip Adams este faptul ca folosesc valorile lui f doar n nodurile an-
terioare, n timp ce la schemele de calcul de tip Runge - Kutta este nevoie de
valorile lui f n diverse puncte intermediare.
Pentru pornirea unei scheme de calcul de tip adams trebuie cunoscute n
prealabil u
0
, u
1
, . . . , u
r
, aproximat ii care se determina pe o alta cale - de exemplu
utilizand o schema de calcul de tip Runge - Kutta. Determinarea acestor valori
se numeste procedeu init ial.
Pentru a studia consistent a unei scheme de calcul de tip Adams rescriem
formula (6.15) sub forma
a
p
u
k+p
+a
p1
u
k+p1
+. . . +a
0
u
k
(6.19)
h[b
p
f(t
k+p
, u
k+p
) +b
p1
f(t
k+p1
, u
k+p1
) +. . . +b
0
f(t
k
, u
k
)] = 0.
Fie x solut ia problemei Cauchy si presupunand ca au loc dezvoltarile tayloriene
x
k+s
= x
k
+
sh
1!
x
k
+
(sh)
2
2!
x
k
+. . .
x
k+s
= x
k
+
sh
1!
x
k
+
(sh)
2
2!
x
(3)
k
+. . .
atunci
a
p
x
k+p
+a
p1
x
k+p1
+. . . +a
0
x
k
h[b
p
f(t
k+p
, x
k+p
) +b
p1
f(t
k+p1
, x
k+p1
) +. . . +b
0
f(t
k
, x
k
)] =
a
p
x
k+p
+a
p1
x
k+p1
+. . . +a
0
x
k
h[b
p
x
k+p
+b
p1
x
k+p1
+. . . +b
0
x
k
] =
= C
0
x
k
+C
1
h x
k
+C
2
h
2
x
k
+. . . +C
m
h
m
x
(m)
k
+. . .
unde
C
0
= a
0
+a
1
+. . . +a
p
C
1
= C
0
= a
1
+ 2a
2
+. . . +pa
p
(b
0
+b
1
+. . . +b
p
)
C
2
=
1
2!
(a
1
+ 2
2
a
2
+. . . +p
2
a
p
) (b
1
+ 2b
2
+. . . +pb
p
)
C
m
=
1
m!
(a
1
+ 2
m
a
2
+. . . +p
m
a
p
)
1
(m1)!
(b
1
+ 2
m1
b
2
+. . . +p
m1
b
p
).
Schema de calcul de tip Adams (6.19) este consistenta de ordin m daca C
0
=
C
1
= . . . = C
m
= 0 si C
m+1
,= 0.
6.4. SCHEMA DE CALCUL PREDICTOR - CORECTOR 103
Exemplicam n cazul schemei de calcul Adams - Bashforth cu r = 1
u
k+1
= u
k
+h[
3
2
f(t
k
, u
k
)
1
2
f(t
k1
, u
k1
)].
Schema de calcul se rescrie sub forma
u
k+2
u
k+1
h[
3
2
f(t
k+1
, u
k+1
)
1
2
f(t
k
, u
k
)] = 0
deci p = 2 si a
2
= 1, a
1
= 1, a
0
= 0, b
2
= 0, b
1
=
3
2
, b
0
=
1
2
. Rezulta
C
0
= a
0
+a
1
+a
2
= 0
C
1
= a
1
+ 2a
2
(b
0
+b
1
+b
2
) = 0
C
2
=
1
2
(a
1
+ 2
2
a
2
) (b
1
+ 2b
2
) = 0
C
3
=
1
3!
(a
1
+ 2
3
a
2
)
1
2
(b
1
+ 2
2
b
2
) =
5
12
.
6.4 Schema de calcul predictor - corector
Schemele de tip predictor - corector se obt in prin combinarea dintre doua
scheme de tip Adams: una explicita
u
k+1
= u
k
+h
p
i=0
a
i
f(t
kj
, u
kj
), k p
si una implicita
u
k+1
= u
k
+h
q
j=0
b
j
f(t
k+1j
, u
k+1j
), k q 1.
Se valorica astfel proprietat le schemei de calcul implicite ntr-o procedura ex-
plicita de calcul. Procedura P(EC)
m
E de combinarea celor doua scheme, pentru
un pas k s = maxp, q 1, este
P: u
0
k+1
= u
k
+h
p
i=0
a
i
f(t
kj
, u
kj
);
Pentru s=1:m executa
[ E: Calculeaza f
s1
k+1
= f(t
k+1
, u
s1
k+1
)
[ C: u
s
k+1
= u
k
+hb
0
f
s1
k+1
+h
q
j=1
b
j
f(t
k+1j
, u
k+1j
),
[
E: u
k+1
= u
m
k+1
; f
k+1
= f(t
k+1
, u
k+1
)
Asadar, pentru pornirea schemei de tip predictor - corector este nevoie de deter-
minarea aproximat iilor u
0
, u
1
, . . . , u
s
(procedeul init ial).
Pentru procedura PECE (m = 1) are loc urmatoarea teorema simpla de
convergent a:
Teorema 6.4.1 Daca
funct ia f(t, x) este lipschitziana n x; L > 0 astfel ncat [f(t, y)f(t, x)[
L[y x[, x, y R;
procedeul init ial este convergent, adica lim
h0
max
0is
[x
i
u
i
[ = 0;
schemele de calcul de Adams explicita si implicita utilizate sunt consistente
atunci solut ia discreta construita cu ajutorul schemei de calcul de tip predictor
corector converge catre solut ia problemei lui Cauchy.
Demonstrat ie. Procedura PECE a schema de calcul predictor corector se
poate scrie prin
u
k+1
= u
k
+h
p
i=0
a
i
f(t
kj
, u
kj
), (6.20)
u
k+1
= u
k
+hb
0
f
(
t
k+1
, u
k+1
) +h
q
j=1
b
j
f(t
k+1j
, u
k+1j
). (6.21)
pentru k s, . . . , n1. Consistent a celor doua scheme de calcul de tip Adams
cu care s-a construit schema de calcul predictor corector se exprima prin existent a
numerelor , N
si C
1
, C
2
> 0 astfel ncat
x
k+1
= x
k
+h
p
i=0
a
i
f(t
kj
, x
kj
) +h
+1
k+1
, (6.22)
x
k+1
= x
k
+h
q
j=0
b
j
f(t
k+1j
, x
k+1j
) +h
+1
k+1
(6.23)
pentru k s, . . . , n 1 si
max
j
[
j
[ C
1
max
j
[
j
[ C
2
.
Daca x
k+1
def
= x
k+1
h
+1
k+1
atunci egalitatea (6.22) devine
x
k+1
= x
k
+h
p
i=0
a
i
f(t
kj
, x
kj
). (6.24)
Introducem notat iile
e
j
= x
j
u
j
, e
j
= x
j
u
j
,
A =
p
i=0
[a
i
[, B =
q
j=0
[b
j
[,
w
j
= max[e
0
[, . . . , [e
j
[.
6.4. SCHEMA DE CALCUL PREDICTOR - CORECTOR 105
Scazand (6.20) din (6.24) si (6.21) din (6.23) obt inem respectiv
e
k+1
= e
k
+h
p
i=0
a
i
[f(t
kj
, x
kj
) f(t
ki
, u
ki
)]
e
k+1
= e
k
+hb
0
[f(t
k+1
, x
k+1
) f(t
k+1
, u
k+1
)] +
+h
q
j=1
b
j
[f(t
k+1j
, x
k+1j
) f(t
k+1j
, u
k+1j
)] +h
+1
k+1
In valoare absoluta, din egalitat ile de mai sus rezulta

[e
k+1
[ [e
k
[ +h
p
i=0
[a
i
[ [f(t
kj
, x
kj
) f(t
ki
, u
ki
)[
[e
k
[ +hL
p
i=0
[a
i
[ [e
ki
[, (6.25)
[e
k+1
[ [e
k
[ +h[b
0
[ [f(t
k+1
, x
k+1
) f(t
k+1
, u
k+1
)[ +
+h
q
j=1
[b
j
[ [f(t
k+1j
, x
k+1j
) f(t
k+1j
, u
k+1j
)[ +h
+1
[
k+1
[
[e
k
[ +h[b
0
[L[x
k+1
u
k+1
[ +hL
q
j=1
[b
j
[ [e
kj+1
[ +C
2
h
+1
(6.26)
T inand seana de denit ia lui x
k+1
si de (6.25) deducem
[x
k+1
u
k+1
[ [x
k+1
x
k+1
[ +[x
k+1
u
k+1
[ = h
+1
[
k+1
[ +[e
k+1
[
C
1
h
+1
+[e
k
[ +hL
p
i=0
[a
i
[ [e
ki
[.
Utilizam aceasta inegalitate n (6.26) care devine
[e
k+1
[ [e
k
[ +h[b
0
[L(C
1
h
+1
+[e
k
[ +hL
p
i=0
[a
i
[ [e
ki
[)+
+hL
q
j=1
[b
j
[ [e
kj+1
[ +C
2
h
+1
.
Folosind denit ia lui w
k
si aranjand termenii deducem
[e
k+1
[ (1 +hLB +h
2
L
2
[b
0
[A)w
k
+C
1
L[b
0
[h
+2
+C
2
h
+1
. (6.27)
Prin urmare
w
k+1
(1 +hLB +h
2
L
2
[b
0
[A)w
k
+C
1
L[b
0
[h
+2
+C
2
h
+1
.
Potricit Teoremei 6.1.4, inegalitat ile anterioare implica
w
k
(1 +hLB +h
2
L
2
[b
0
[A)
k
(w
0
+
C
1
L[b
0
[h
+2
+C
2
h
+1
(1 +hLB +h
2
L
2
[b
0
[A) 1
)
e
hk(LB+hL
2
|b
0
|A)
(w
s
+
C
1
h
+1
[b
0
[L +C
2
h
LB
)
e
T(LB+TL
2
|b
0
|A)
(w
s
+
C
1
h
+1
[b
0
[L +C
2
h
LB
).
Din ultima inegalitate deducem
|[x]
h
u
h
|
h
= max
0in
[x
i
u
i
[ = max
0in
[e
i
[ = w
n

e
T(LB+TL
2
|b
0
|A)
(w
s
+
C
1
h
+1
[b
0
[L +C
2
h
LB
) 0,
when h 0.
Observat ie. Daca consideram consideram schemele de calcul ca formule ma-
triceale atunci ele se pot utiliza la integrarea problemelor Cauchy corespunzatoare
sistemelor de ecuat ii diferent iale.
6.5 A-stabilitatea schemelor de calcul
A-stabilitatea permite evaluarea tariei unei scheme de calcul pentru rezolvarea
unei probleme Cauchy. Pentru denirea acestei not iuni se considera problem de
test
x = x, C,
x(0) = x
0
(6.28)
a carei solut ie este x(t) = e
t
x
0
. Daca ' < 0 atunci lim
t
x(t) = 0.
Aplicam schema de calcul L
h
u
h
= f
h
pentru rezolvarea problemei (6.28).
Se numeste domeniu de A-stabilitate mult imea elementelor z = h C, h >
0, C cu proprietatea ca solut ia u
h
= (u
i
)
0in
h
a schemei de calcul este
marginita pentru orice h > 0.
Schema de calcul L
h
u
h
= f
h
este A-stabila daca semiplanul z C : 'z < 0
este inclus n domeniul de A-stabilitate a schemei de calcul.
Aplicand o schema de calcul de tip Runge-Kutta problemei (6.28) se obt ine
o relat ie de forma
u
i+1
= R(z)u
i
z = h.
Funct ia R(z) se numeste funct ia de stabilitate.
O schema de calcul de tip Runge-Kutta este tare A-stabila daca
6.5. A-STABILITATEA SCHEMELOR DE CALCUL 107
1. este A-stabila;
2. lim
z
[R(z)[ < 1.
O schema de calcul de tip Runge-Kutta este L A-stabila daca
1. este A-stabila;
2. lim
z
[R(z)[ = 0.
Aplicat ii. Analizam natura A-stabilitat ii mai multor scheme de calcul.
Fig. 1. Mult imea de A-stabilitate a schemelor RungeKutta.
1. Schema de calcul Euler (6.4). Daca substituim f(t
i
, u
i
) = u
i
n (6.4)
atunci deducem formula de recurent a u
i+1
= (1 + h)u
i
) = (1 + z)u
i
de
unde rezulta ca u
i
= (1 + z)
i
u
0
. Prin urmare funct oa de stabilitate este
R(z) = 1 + z. Sirul (u
i
)
iN
este marginit doar daca [R(z)[ = [1 + z[ 1.
Mult imea de A-stabilitate este n acest caz discul cu centrul n -1 si raza 1
(Fig. 1).
2. Schema de calcul Euler mbumatat ita. (6.11). Analog se obt ine R(z) =
1 + z +
z
2
2
. Mult imea de A-satbilitate este interiorul domeniului delimitat
de contutul punctiform din Fig. 1.
3. Schema de calcul Runge Kutta (m=4), (6.12).

In acest caz R(z) = 1 +
z +
z
2
2
+
z
3
6
+
z
4
24
iar mult imea de A-stabilitate este domeniul marginit de
linia ntrerupta din Fig. 1.
Observam ca nici una din schemele de calcul de tip Runge Kutta explicita
nu este A-stabila.
4.

In cazul schemei de calcul implicite
_
u
i
u
i1
h
f(t
i
, u
i
) = 0, i = 1, 1, . . . , n
u
0
= x
0
,
pentru problema de test deducem
u
i
=
1
1 h
u
i1
=
1
1 z
u
i1
= (
1
1 z
)
i
u
0
.
Din condit ia de marginirea sirului (u
i
)
i
: [
1
1z
[ 1, obt inem ca mult imea
de A-stabilitate este [z 1[ 1,, adica exteriorul discului cu centrul n 1 si
de raza 1. Astfel aceasta schema de calcul este A-stabila.
5. Utilizand schema de calcul de tip Adams scrisa sub forma
a
p
u
k+p
+a
p1
u
k+p1
+. . . +a
0
u
k
h[b
p
f(t
k+p
, u
k+p
) +b
p1
f(t
k+p1
, u
k+p1
) +. . . +b
0
f(t
k
, u
k
)] = 0.
pentru rezolvarea problemei test ajungem la ecuat ia cu diferent e
(a
p
zb
p
)u
k+p
+(a
p1
zb
p1
)u
k+p1
+. . .+(a
1
zb
1
)u
k+1
+(a
0
zb
0
)u
k
= 0.
Ecuat ia caracteristica corespunzatoare este
(x) z(x) = 0
unde
(x) = a
p
x
p
+a
p1
x
p1
+. . . +a
1
x +a
0
,
(x) = b
p
x
p
+b
p1
x
p1
+. . . +b
1
x +b
0
.
Solut ia ecuat iei cu diferent e este marginita daca are loc condit ia radacinii:
Radacinile polinomului caracteristic sunt n modul subunitare, iar cele de
modul 1 sunt radacini simple.
Fig. 2 si Fig. 3 prezinta frontierele mult imilor de A-stabilitate pentru
schemele de calcul Adams Bashforth (r=1,2,3,4) si respectiv Adams
Moulton (r=2,3,4).

In ecare caz mult imea de A-stabilitate este exteriorul
domeniului marginit de curbele desenate.
Fig. 2. Mult imea de A-stabilitate a schemelor AdamsBashforth.
Din analiza gracelor se observa ca nici una din schemele de calcul de tip
Adams tratate nu este A-stabila.
Detalii privind construirea acestor grace se gasesc n Anexa C.
Fig. 3. Mult imea de A-stabilitate a schemelor AdamsMoulton.
Rezolvarea unui sistem algebric de ecuat ii neliniare
prin integrarea unei probleme Cauchy
Reducem rezolvarea unui sistem algebric de ecuat ii neliniare
_
_
_
f
1
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
f
n
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
(6.29)
la integrarea unei probleme Cauchy. Pentru simplicarea scrierii rescriem sis-
temul (6.29) sub forma concentrata f(x) = 0 cu
x =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
f(x) =
_
_
_
f
1
(x
1
, . . . , x
n
)
.
.
.
f
n
(x
1
, . . . , x
n
)
_
_
_
.
Indicam doua variante de transformare a sistemului f(x) = 0 la integrarea unei
probleme Cauchy de forma
x(t) = (t, x(t)),
x(0) = x
0
.
Varianta 1. Fie x
0
R
n
si (t, x) = f(x) (1 t)f(x
0
). Daca x
este o
solut ie a sistemului (6.29) atunci
(0, x
0
) = 0 si (1, x
) = 0.
Fie x(t) o curba din R
n
care uneste x
0
cu x
astfel ncat
(t, x(t)) = 0, t [0, 1]. (6.30)
Derivand (6.30) gasim
d
dt
(t, x(t)) = f
x
(x(t)) x(t) +f(x
0
) = 0,
de unde
x(t) = [f
x
(x(t)]
1
f(x
0
) =
1
1 t
[f
x
(x(t))]
1
f(x(t)), t [0, 1).
In concluzie, rezolvarea sistemului algebric de ecuat ii neliniare f(x) = 0 revine la

integrarea problemei Cauchy
x =
1
1t
[f
x
(x)]
1
f(x), t [0, 1);
x(0) = x
0
.
Varianta 2. Daca (t, x) = f(x) e
t
f(x
0
) atunci
(0, x
0
) = 0 si lim
t
(t, x
) = 0.
Procedand analog, e x(t) o curba din R
n
ce uneste x
0
si x
si care satisface
egalitatea (t, x(t)) = 0, t 0.

In urma derivarii se deduce problema Cauchy
x = [f
x
(x)]
1
f(x), t > 0;
x(0) = x
0
.
P 6.1 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t) = (t, x(t)) t [0, T],
x(0) = x
0
se considera schema de calcul implicita
_
u
i
u
i1
h
(t
i
, u
i
) = 0 i = 1, 2, . . . , n, (h =
T
n
)
u
0
= x
0
.
1. Sa se studieze consistent a schemei de calcul.
2.

In ipoteza n care funct ia este lipcshitziana n x, sa se demonstreze sta-
bilitatea schemei de calcul.
P 6.2 Pentru rezolvarea problemei Cauchy
x(t) = (t, x(t)), t [0, T],
x(0) = x
0
;
se considera schema de calcul a termenului median
_
_
_
u
i+1
u
i1
2h
(t
i
, u
i
) = 0, i = 1, 2, . . . , n 1, (h =
T
n
)
u
0
= x
0
,
u
1
se calculeaza printr-un procedeu init ial.
1. Sa se studieze consistent a schemei de calcul.
2.

In ipoteza n care funct ia este lipcshitziana n x, sa se demonstreze sta-
bilitatea schemei de calcul.
P 6.3 Pentru rezolvarea problemei bilocale liniare
x(t) p(t) x(t) q(t)x(t) = r(t), t [a, b],
x(a) = ,
x(b) = ;
se considera schema de calcul
_
_
u
i+1
2u
i
+u
i1
h
2
p(t
i
)
u
i+1
ui1
2h
q(t
i
)u
i
= r(t
i
), i = 1, 2, . . . , n 1,
(h =
ba
n
)
u
0
= ,
u
n
= ,
unde p, q, r C[a, b].
1. S a se studieze consistent a schemei de calcul.
2.

In ipoteza q(t) q
> 0, sa se demonstreze stabilitatea schemei de calcul.

3.

In ipoteza q(t) q
> 0, sa se demonstreze ca scheme de calcul are solut ie

unica.
P 6.4 Pentru rezolvarea problemei bilocale neliniare
x(t) = f(t, x(t)), t [0, T],
x(a) = ,
x(b) = ;
se considera schema de calcul
_
_
_
u
i+1
2u
i
+u
i1
h
2
= f(t
i
, u
i
), i = 1, 2, . . . , n 1, (h =
T
n
)
u
0
= ,
u
n
= .
1. S a se arate ca daca sirul (w
i
)
0in
satisface condit iile
w
0
0
w
i+1
(2 +a
i
)w
i
+w
i1
= b
i
i = 1, 2, . . . , n 1, a
i
, b
i
0
w
n
0
atunci w
i
0, i 0, 1, . . . , n.
2. S a se demonstreze ca daca sup
t[0,T]
[x
(4)
[ M
4
< +si
f(t,x)
x
0, (t, x)
[0, T] R, atunci
[x
i
u
i
[
M
4
h
2
24
t
i
(T t
i
)
M
4
h
2
T
2
96
i 0, 1, . . . , n.
Capitolul 7
Metoda celor mai mici patrate
Reluam problema aproximarii unei funct ii cunoscuta prin valorile y
1
, y
2
, . . . , y
n
date respectiv n punctele x
1
, x
2
, . . . , x
n
, distincte doua cate doua.
Pentru n mare, aproximat ia data de o funct ie de interpolare este improprie
utilizarii n cazul n care intereseaza expresia funct iei obt inute. Un alt mod de
aproximare este furnizat de metoda celor mai mici patrate.
7.1 Construirea unui polinom de aproximare
prin metoda celor mai mici patrate
Fie m N, m < n. O funct ie F(x, c
1
, . . . , c
m
), xata de parametrii c
1
, . . . , c
m
reprezinta o aproximat ie construita prin metoda celor mai mici patrate daca
n
k=1
[F(x
k
, c
1
, . . . , c
m
) y
k
]
2
=
= inf
n
k=1
[F(x
k
,
1
, . . . ,
m
) y
k
]
2
:
1
, . . . ,
m
R
Ansamblul format din parametrii (c
1
, . . . , c
m
) deneste un punct de minim al
funct iei
(
1
, . . . ,
m
) =
n
k=1
[F(x
k
,
1
, . . . ,
m
) y
k
]
2
,
si este o solut ie a sistemului algebric (condit ia necesara de optimalitate)
i
= 0, i = 1, 2, . . . , m. (7.1)
Studiem cazul liniar. Fie
1
(x), . . . ,
m
(x) funct ii liniar independente si
F(x,
1
, . . . ,
m
) =
1
1
(x) +. . . +
m
m
(x).
114
7.1. DETERMINAREA UNUI POLINOM DE APROXIMARE 115
In acest caz, sistemul (7.1) devine un sistem algebric de m ecuat ii liniare cu m

necunoscute
i
(c
1
, . . . , c
m
) = 2
n
k=1
[c
1
1
(x
k
) +. . . +c
m
m
(x
k
) y
k
]
i
(x
k
) = 0, (7.2)
i = 1, 2, . . . , m.
Utilizand notat iile
a
i,j
=
n
k=1
i
(x
k
)
j
(x
k
) b
i
=
n
k=1
y
k
i
(x
k
) (7.3)
sistemul (7.2) se scrie
m
j=1
a
i,j
c
j
= b
i
i = 1, 2, . . . , m. (7.4)
Matricea (a
i,j
)
1i,jm
a coecient ilor dat i de formula (7.3) se numeste ma-
tricea Gram asociata problemei de aproximare prin metoda celor mai mici patrate
considerata.
Astfel pentru obt inerea aproximat iei dorite trebuie parcursi urmatorii pasi:
1. Se alege m N
si funct iile liniar independente

1
(x), . . . ,
m
(x).
2. Se calculeaza, conform formulelor (7.3) coecient ii (a
i,j
)
1i,jm
si (b
i
)
1im
.
3. Se rezolva sistemul algebric de ecuat ii liniare (7.4), rezultand coecient ii
c
1
, c
2
, . . . , c
m
.
4. Se formeaza funct ia de aproximare
F(x, c
1
, . . . , c
m
) = c
1
1
(x) +. . . +c
m
m
(x).
Expresia funct iei de aproximare poate pus sub o forma matriceala. Fie matricele
U si Y denite prin
U =
_
_
_
_
1
(x
1
)
1
(x
2
) . . .
1
(x
n
)
2
(x
1
)
2
(x
2
) . . .
2
(x
n
)
. . . . . . . . . . . .
m
(x
1
)
m
(x
2
) . . .
m
(x
n
)
_
_
_
_
Y =
_
_
_
_
y
1
y
2
. . .
y
n
_
_
_
_
.
Prin calcul direct obt inem egalitat ile matriceale
U U
T
= (
n
k=1
i
(x
k
)
j
(x
k
))
1i,jm
= (a
i,j
)
1i,jm
116 CAPITOLUL 7. METODA CELOR MAI MICI P
ATRATE
si
U Y = (
n
k=1
i
(x
k
)y
k
)
1im
= (b
i
)
1im
.
Sistemul (7.4) se poate scrie
U U
T
_
_
c
1
. . .
c
m
_
_
= U Y ;
de unde
_
_
c
1
. . .
c
m
_
_
= (U U
T
)
1
U Y,
iar expresia funct iei de aproximare este
F(x) =< (U U
T
)
1
U Y,
_
_
1
(x)
. . .
m
(x)
_
_
>,
unde prin < , > s-a notat produsul scalar din R
n
.
Fie vectorii
u
i
=
_
_
_
_
_
i
(x
1
)
i
(x
2
)
.
.
.
i
(x
n
)
_
_
_
_
_
R
n
i 1, . . . , m.
Teorema 7.1.1 Daca vectorii u
1
, . . . , u
m
sunt liniar independent i atunci ma-
tricea sistemului algebric de ecuat ii liniare (7.4) este nesingulara.
Demonstrat ie. Aplicand vectorilor liniar independent i u
1
, . . . , u
m
procedeul de
ortogonalizare Gram - Schmidt obt inem vectorii
v
i
=
m
p=1
i,p
u
p
i 1, . . . , m,
astfel ncat < v
i
, v
j
>=
i,j
, i, j 1, . . . , m, unde
i,j
reprezinta simbolul lui
Kronecker. Dar
< v
i
, v
j
>=<
m
p=1
i,p
u
p
,
m
q=1
i,q
u
q
>= (7.5)
7.2. POLINOM TRIGONOMETRIC DE APROXIMARE 117
=
m
p,q=1
i,p
j,q
< u
p
, u
q
>=
m
p,q=1
i,p
j,q
a
p,q
=
i,j
, i, j 1, . . . , m.
Fie
A = (a
i,j
)
1i,jm
= (< u
i
, u
j
>)
1i,jm
si = (
i,j
)
1i,jm
.
Ansamblul relat iilor (7.5) se scrie
A
T
= I
n
(7.6)
de unde deducem ca [[
2
[A[ = 1, adica [A[ , = 0.
7.2 Polinom trigonometric de aproximare
construit prin metoda celor mai mici patrate
Fie C
2
spat iul liniar al funct iilor continue, periodice, cu periada 2 si
T
m
= T(x) =

0
2
+
j=1
m(
j
cos jx +
j
sinjx) :
0
,
1
, . . . ,
n
,
1
. . . ,
m
R
mult imea polinoamelor trigonometrice de grad m.
Pentru o funct ie f C
2
determinam un polinom trigonometric de grad m,
T
0
(x) =
a
0
2
+
j=1
m(a
j
cos jx +b
j
sinjx)
astfel ncat
_
2
0
[T
0
(x) f(x)]
2
dx = inf
_
2
0
[T
(
x) f(x)]
2
dx : T T
m
.
Notand
F(
0
,
1
, . . . ,
m
,
1
. . . ,
m
) =
_
2
0
[T
(
x) f(x)]
2
dx,
condit iile de optimalitate sunt
F
0
= 0
F
k
= 0
F
k
= 0 k 1, . . . , m.
Calculand derivatele,obt inem ecuat iile:
F
0
= 2
_
2
0
[
0
2
+
m
j=1
(
j
cos jx +
j
sinjx)]dx = 0;
F
k
= 2
_
2
0
[
0
2
+
m
j=1
(
j
cos jx +
j
sinjx)] cos kxdx = 0;
F
k
= 2
_
2
0
[
0
2
+
m
j=1
(
j
cos jx +
j
sinjx)] sinkxdx = 0;
118 CAPITOLUL 7. METODA CELOR MAI MICI P
ATRATE
Deorece
_
2
0
sinjxdx =
_
2
0
cos jxdx =
_
2
0
sinkxcos jxdx = 0,
_
2
0
sinjxsinkxdx =
_
2
0
cos jxcos kxdx =

2
j,k
rezulta
a
0
=
2
_
2
0
f(x)dx,
a
k
=
2
_
2
0
f(x) cos kxdx b
k
=
2
_
2
0
f(x) sinkxdx k 1, . . . , m.
Astfel polinomul trigonometric de aproximare construit prin metoda celor mai
mici patrate coincide cu polinomul trigonometric ce rezulta n urma trunchierii
seriei Fourier atasat funct iei f.
P 7.1 Fie f L
2
[0, 1]. Sa se determine polinomul de grad m care aproximeaza
prin metoda celor mai mici patrate funct ia f, n intervalul [0, 1], cu norma din
L
2
[0, 1]. Sa se puna n evident a matricea Gram corespunzatoare numita matrice
Hilbert.
Capitolul 8
Interpolare prin polinoame
trigonometrice
Se numeste polinom trigonometric de grad m o funct ie de forma
t(x) =
a
0
2
+
m
j=1
(a
j
cos jx +b
j
sinjx).
Fie C
2
spat iul liniar al funct iilor continue, periodice, cu periada 2.

In
capitolul Metoda celor mai mici patrate s-au determinat coecient ii polinomului
trigonometric de grad m care aproximeaza cel mai bine, n sensul celor mai mici
patrate, o funct ie f C
2
. Coecient ii obt inut i coincid cu coeent ii dezvoltarii
Fourier atasata funct iei f.
8.1 O problema de interpolare trigonometrica
Vom rezolva urmatoarea problema particulara de interpolare:
Daca n este un numar natural par n = 2m si y
0
, y
1
, . . . , y
n1
sunt numere
reale date se cere sa se determine polinomul trigonometric de grad m
t(x) =
a
0
2
+
m1
j=1
(a
j
cos jx +b
j
sinjx) +
a
m
2
cos mx,
care ndeplineste condit iile de interpolare
t(k
2
n
) = y
k
k 0, 1, . . . , n 1. (8.1)
Cele n condit ii de interpolare formeaza un sistem algebric de ecuat ii liniare cu
necunoscutele a
0
, a
1
, . . . , a
m1
, a
m
, b
1
, . . . , b
m1
.
119
120 CAPITOLUL 8. POLINOAME TRIGONOMETRICE
Datorita formulelor
cos x =
e
ix
+e
ix
2
sinx =
e
ix
e
ix
2i
polinomul trigonometric t(x) devine
t(x) =
a
0
2
+
m1
j=1
(a
j
e
ijx
+e
ijx
2
+b
j
e
ijx
e
ijx
2i
) +
1
2
a
m
2
e
imx
+e
imx
2
=
=
a
m
4
e
imx
+
m1
j=1
a
j
+ib
j
2
e
ijx
+
a
0
2
+
m1
j=1
a
j
ib
j
2
e
ijx
+
a
m
4
e
imx
.
Notand c
m
= c
m
=
a
m
2
, c
j
=
a
j
ib
j
2
, c
j
=
a
j
+ib
j
2
, j 1, 2, . . . , m 2, c
0
=
a
0
2
si e
ix
= z expresia polinomului trigonometric se transforma n
t(x) = (z) =
c
m
2
z
m
+
m1
j=m+1
c
j
z
j
+
c
m
2
z
m
,
iar condit iile de interpolare (8.1) devin
t(k
2
n
) = (e
ik
2
n
) = y
k
, k 0, 1, . . . , n 1. (8.2)
Daca w = e
i
2
n
atunci e
ik
2
n
= w
k
. Deoarece w
mk
= w
mk
= (1)
k
si c
m
= c
m
condit iile de interpolare (8.2) devin
m
j=m+1
c
j
w
jk
= y
k
k 0, 1, . . . , n 1.
Inmult im ecare ecuat ie, respectiv cu w

kp
, k = 0, 1, . . . , n 1; p m +
1, . . . , m si adunand egalitat ile astfel obt inute, gasim
n1
k=0
y
k
w
kp
=
m
j=m+1
c
j
n1
k=0
w
k(jp)
. (8.3)
Intrucat
n1
k=0
w
k(jp)
=
_
n daca j = p
0 daca j ,= p
(8.4)
din (8.3 rezulta
c
p
=
1
n
n1
k=0
y
k
w
kp
, (8.5)
8.2. CALCULUL COEFICIENT ILOR FOURIER 121
de unde, n nal obt inem a
p
= 2'c
p
, b
p
= 2c
p
, p = 0, 1, . . . , m.
Expresia funct iei (z) devine
(z) =
1
2
(
1
n
n1
j=0
y
j
w
jm
)z
m
+
m1
k=m+1
(
1
n
n1
j=0
y
j
w
jk
)z
k
+
1
2
(
1
n
n1
j=0
y
j
w
jm
)z
m
=
=
1
n
n1
j=0
y
j
_
1
2
(
w
j
z
)
m
+
m1
k=1
(
w
j
z
)
k
+ 1 +
m1
k=1
(
z
w
j
)
k
+
1
2
(
z
w
j
)
m
_
.
T inand seama de identitatea
1
2a
m
+
1
a
m1
+. . . +
1
a
+ 1 +a +. . . +a
m1
+
1
2
a
m
=
(a
2m
1)(a + 1)
2a
m
(a 1)
,
pentru a =
z
w
j
= e
i(xx
j
)
, expresia parantezei patrate devine
e
i(xx
j
)
+ 1
e
i(xx
j
)
1
e
i2m(xx
j
)
1
2e
im(xx
j
)
= cot
x x
j
2
sinm(x x
j
) = (1)
j
sinmxcot
x x
j
2
.
Astfel, polinomul trigonometric de interpolare este
t(x) =
sinmx
n
n1
j=0
(1)
j
y
j
cot
x x
j
2
.
8.2 Calculul coecient ilor Fourier
Daca f C
2
atunci are loc dezvoltarea n serie Fourier
f(x) =
a
0
2
+
k=1
(a
k
cos kx +b
k
sinkx) (8.6)
avand coecient ii
a
0
=
1
_
2
0
f(x)dx a
k
=
1
_
2
0
f(x) cos kxdx b
k
=
1
_
2
0
f(x) sinkxdx
pentru k N
. Atunci
c
k
=
a
k
ib
k
2
=
1
2
_
2
0
f(x)e
ikx
dx,
integrala pe care o aproximam prin formula trapezelor. Daca n N
este
parametrul de discretizare atunci se obt ine
c
k

1
2
2
2n
[f(0) + 2
n1
j=1
f(
2
n
j)e
ik(
2
n
j)
+f(2)e
ik2
].
Datorita periodicitat ii funct iilor f si e
z
, din relat ia de mai sus deducem
c
k

1
n
n1
j=0
f(
2
n
j)e
ik(
2
n
j)
=
1
n
n1
j=0
f(
2
n
j)w
jk
. (8.7)
Se observa ca membrul drept din (8.7) coincide cu formula coecient ilor poli-
nomului trigonometric de interpolare a funct iei f (8.5).
Prin urmare, calculand primii mtermeni a dezvoltarii Fourier (8.6) cu ajutorul
formulei trapezelor cu parametrul de discretizare n = 2m obt inem totodata si
coecient ii polinomul trigonometric de interpolare a funct iei, n nodurile
2
n
j, 0
j n 1.
P 8.1 Fie n N si x
j
=
2
2n+1
j, j 0, 1, . . . , 2n. Sa se arate ca polinomul
trigonometric de interpolare
t(x) = a
0
+
n
k=1
(a
k
cos kx +b
k
sinkx)
care satisface condit iile t(x
j
) = y
j
j 0, 1, . . . , 2n este
t(x) =
1
2n + 1
2n
j=0
y
j
sin(2n + 1)
xx
j
2
sin
xx
j
2
.
Indicat ie. Forma complexa a polinomului trigonometric este
t(x) = a
0
+
n
k=1
(
e
ikx
+e
ikx
2
a
k
+
e
ikx
e
ikx
2i
b
k
) =
= a
0
+
n
k=1
(
a
k
ib
k
2
e
ikx
+
a
k
+ib
k
2
e
ikx
) =
n
k=n
c
k
e
ikx
,
unde c
k
=
a
k
ib
k
2
, c
k
=
a
k
+ib
k
2
, pentru k 1, 2, . . . , n si c
0
= a
0
.
Condit iile de interpolare se scriu
t(x
j
) =
n
k=n
c
k
e
ikx
j
= y
j
, j 0, 1, . . . , 2n.
Inmult ind egalitatea j cu e

ipx
j
si adunand, pentru j 0, 1, . . . , 2n obt inem
2n
j=0
y
j
e
ipx
j
=
n
k=n
c
k
2n
j=0
e
i
2
2n+1
j(kp)
= (2n + 1)c
p
,
de unde gasim c
p
=
1
2n+1
2n
j=0
y
j
e
ipx
j
.
Expresia polinomului trigonometri de interpolare devine
t(x) =
1
2n + 1
n
k=n
(
2n
j=0
y
j
e
ikx
j
)e
ikx
=
1
2n + 1
2n
j=0
y
j
n
k=n
e
ik(xx
j
)
.
T inand seama de egalitat ile
n
k=n
e
ika
= 1 + 2
n
k=1
cos ka =
sin(n +
1
2
)a
sin
a
2
se obt ine rezultatul dorit.
P 8.2 Daca x
j
= cos
2
2n+1
j, j 0, 1, . . . , n, sa se arate ca
L(P
n
; x
0
, . . . , x
n
; f)(x) = A
0
+ 2
n
k=1
A
k
T
k
(x),
unde A
k
=
1
2n+1
[f(1) +2
n
j=0
f(x
j
)T
k
(x
j
)] iar T
j
(x) = cos(j arccos x) este poli-
nomul lui Cebasev.
Indicat ie. Notand
j
=
2
2n+1
j, j 0, 1, . . . , , polinomul trigonometric de inter-
polare care satisface condit iile t(
j
) = f(cos
j
) = f(x
j
) = f
j
, j 0, 1, . . . , 2n
este
t(x) =
n
k=n
c
k
e
ikx
= a
0
+
n
k=1
(a
k
cos kx +b
k
sinkx) (8.8)
cu c
k
=
1
2n+1
2n
j=0
y
j
e
ik
j
, k n, n + 1, . . . , n. Atunci c
0
= a
0
si
c
k
=
a
k
ib
k
2
=
1
2n + 1
2n
j=0
f
j
(cos k
j
i sink
j
), k 1, . . . , n,
de unde
a
k
=
2
2n + 1
2n
j=0
f
j
cos k
j
b
k
=
2
2n + 1
2n
j=0
f
j
sink
j
.
Notand
(k)
j
= f(cos
J
) cos k
j
,
(k)
j
= f(cos
J
) sink
j
, n baza egalitat ilor
(k)
2n
1
j
=
(k)
j
,
(k)
2n
1
j
=
(k)
j
obt inem
a
k
=
2
2n + 1
(f(1) + 2
n
j=1
f(x
j
) cos k
j
) =
=
2
2n + 1
(f(1) + 2
n
j=1
f(x
j
)T
k
(x
j
)) = 2A
k
b
k
= 0
si
a
0
= c
0
=
1
2n + 1
2n
j=0
f
j
=
1
2n + 1
(f(1) + 2
n
j=0
f
j
) = A
0
.
Prin schimbarea de variabila cos = x, membrul drept din (8.8) devine
a
0
+
n
k=1
a
k
cos (k arccos x) = A
0
+ 2
n
k=1
A
k
T
k
(x)
care este un polinom de grad n. Unicitatea polinomului de interpolaren mult imea
polinoamelor de grad cel mult n implica egalitatea ceruta.
P 8.3 Sa se arate ca funct iile
1, cos x, cos 2x, . . . , cos nx, sinx, sin2x, . . . , sinnx
formeaza un sistem Cebasev n intervalul (, ].
P 8.4 (Polinomul de interpolare trigonometric Lagrange-Gauss) Sa se arate ca
daca < x
0
< x
1
< . . . < x
2n
si y
0
, y
1
, . . . , y
2n
R atunci polinomul
trigonometric de grad n care satisface condit iile de interpolare t(x
j
) = y
j
, j
0, 1, . . . , 2n este
t(x) =
2n
j=0
y
j
sin
xx
0
2
. . . sin
xx
j1
2
sin
xx
j+1
2
. . . sin
xx
2n
2
sin
x
j
x
0
2
. . . sin
x
j
x
j1
2
sin
x
j
x
j+1
2
. . . sin
x
j
x
2n
2
=
=
1
2
2n
j=0
y
j
u
(x
j
)
u(x)
sin
xx
j
2
.
P 8.5 Fie f C
2
o funct ie para si 0 x
0
< x
1
< . . . < x
n
. Sa se
arate ca polinomul trigonometric de grad n care satisface condit iile de interpolare
t(x
j
) = f(x
j
), j 0, 1, . . . , n este
t(x) =
n
j=0
f(x
j
)
(cos x cos x
0
) . . . (cos x cos x
j1
)(cos x cos x
j+1
n
)
(cos x
j
cos x
0
) . . . (cos x
j
cos x
j1
)(cos x
j
cos x
j+1
) . . . (cos x
j
cos x
n
)
.
P 8.6 Fie f C
2
o funct ie impara si 0 < x
0
< x
1
< . . . < x
n
. Sa se
arate ca polinomul trigonometric de grad n care satisface condit iile de interpolare
t(x
j
) = f(x
j
), j 1, . . . , n este
t(x) =
n
j=1
f(x
j
)
(cos x cos x
0
j1
)(cos x cos x
j+1
n
) sinx
(cos x
j
cos x
0
) . . . (cos x
j
cos x
j1
)(cos x
j
cos x
j+1
) . . . (cos x
j
cos x
n
) sinx
j
.
Capitolul 9
Transformarea Fourier discreta
Notam prin C
n
mult imea sirurilor de numere complexe, periodice cu perioada
n :
C
n
= x = (x
k
)
kZ
: x
k
C, x
k
= x
k+n
, k Z.
Un sir x C
n
este determinat de elementele x
0
, x
1
, . . . , x
n1
, restul elementelor
se obt in prin periodicitate. Se va folosi notat ia x = (x
k
)
0kn1
C
n
.
9.1 Transformata Fourier discreta
Transformarea Fourier discreta este un operator liniar F : C
n
C
n
denit
prin
y = F(x), x = (x
k
)
0kn1
y = (y
k
)
0kn1
y
k
=
n1
j=0
x
j
w
kj
0 k n 1, (9.1)
unde w = e
i
2
n
. Sirul y se numeste transformata Fourier discreta a sirului x.
Transforma Fourier discreta inversa. Presupunem ca n relat iile (9.1)
este cunoscuta transformata Fourier discreta (sirul imagine) y =
(y
k
)
0kn1
si vom determina sirul original x = (x
k
)
0kn1
.
Inmult ind relat iile (9.1), respectiv cu w

kp
, k = 0, 1, . . . , n 1 si adunand
obt inem
n1
k=0
y
k
w
kp
=
n1
j=0
x
j
n1
k=0
w
k(pj)
si folosind (8.4) rezulta
x
p
=
1
n
n1
k=0
y
k
w
kp
.
126
9.1. TRANSFORMATA FOURIER DISCRET
A 127
Teorema 9.1.1 Daca n = 2
m
si x = (x
j
)
jZ
este un sir periodic, cu perioada n,
de numere reale, atunci y
nk
= y
k
, k 0, . . . , n1, unde y = F
n
(x) = (y
k
)
jZ
si y
k
este conjugatul lui y
k
.
Demonstrat ie. Fie k 0, 1, . . . ,
n
2
. Atunci
y
nk
=
n1
j=0
x
j
w
(nk)j
=
n1
j=0
x
j
w
kj
= y
k
.
Astfel transformata Fourier discreta a unui sir de numere reale x = (x
j
)
jZ
cu
periada n = 2
m
este denit de
n
2
+1 = 2
m1
+1 numere complexe y
0
, y
1
, . . . , y
n
2
.
Teorema 9.1.2 Daca x = (x
k
)
kZ
si y = (y
k
)
kZ
sunt doua siruri din C
n
avand
transformatele Fourier discrete sirurile X = (X
k
)
kZ
= F
n
(x) si respectiv Y =
(Y
k
)
kZ
atunci au loc egalitat ile
n1
k=0
x
k
y
k
=
n1
k=0
X
k
Y
k
,
n1
k=0
[x
k
[
2
=
n1
k=0
[X
k
[
2
.
Demonstrat ie. Prima relat ie rezulta din
n1
k=0
X
k
Y
k
=
n1
k=0
X
k
1
n
n1
j=0
y
j
w
jk
=
1
n
n1
j=0
y
j
n1
k=0
X
k
w
jk
=
n1
j=0
x
j
y
j
.
A doua relat ie rezulta din prima pentru y = x.
Produsul de convolut ie.
1
Daca x, y C
n
atunci produsul lor de convolut ie
z = x y este sirul z = (z
k
)
kZ
denit prin
z
k
=
n1
j=0
x
j
y
kj
k Z.
Legat de produsul de convolut ie au loc urmatoarele proprietat i ale trans-
formarii Fourier discreta
Teorema 9.1.3 Au loc egalitat ile:
1. F(x y) = F(x) F(y);
2. F
1
(x y) = nF
1
(x) F
1
(y);
1
A nu se confunda cu cu not iunea omonima denit a la transformarea z, Cap. 1.
128 CAPITOLUL 9. TRANSFORMAREA FOURIER DISCRET
A
3. F(x) F(y) = nF(x y).
Demonstrat ie. Fie x = (x
k
)
kZ
, y = (y
k
)
kZ
C
n
.
1. Daca
F(x) = X = (X
k
)
kZ
F(y) = Y = (Y
k
)
kZ
,
u = x y = (u
k
)
kZ
F(u) = U = (U
k
)
kZ
.
U
k
=
n1
j=0
u
j
w
kj
=
n1
j=0
(
n1
s=0
x
s
y
js
)w
kj
=
n1
s=0
x
s
w
sk
n1
j=0
y
js
w
k(js)
.
Prin schimbarea de indice l = j s suma interioara devine
n1
j=0
y
js
w
k(js)
=
n1s
l=s
y
l
w
kl
=
1
l=s
y
l
w
kl
+
n1s
l=0
y
l
w
kl
.
T inand seama de periodicitatea sirului y si de denit ia lui w
1
l=s
y
l
w
kl
=
1
l=s
y
l+n
w
k(l+n)
=
n1
l=ns
y
l
w
kl
.
Asadar

n1
j=0
y
js
w
k(js)
=
n1
l=0
y
l
w
kl
si n consecint a
U
k
=
n1
s=0
x
s
w
sk
n1
l=0
y
l
w
kl
= X
k
Y
k
.
2. Procedand asemanator, daca
F
1
(x) = X = (X
k
)
kZ
F
1
(y) = Y = (Y
k
)
kZ
,
u = x y = (u
k
)
kZ
F
1
(u) = U = (U
k
)
kZ
.
U
k
=
1
n
n1
j=0
u
j
w
kj
=
1
n
n1
j=0
(
n1
s=0
x
s
y
js
)w
kj
=
1
n
n1
s=0
x
s
w
sk
n1
j=0
y
js
w
k(js)
=
= n(
1
n
n1
s=0
x
s
w
sk
)(
1
n
n1
l=0
y
l
w
kl
) = nX
k
Y
k
.
3. Daca
F(x) = X = (X
k
)
kZ
F(y) = Y = (Y
k
)
kZ
,
u = xy = (x
k
y
k
)
kZ
F(u) = U = (U
k
)
kZ
.
9.2. ALGORITMUL TRANSFORM
ARII FOURIER DISCRET
A RAPID
A 129
(X Y )
k
=
n1
j=0
X
j
Y
kj
=
n1
j=0
(
n1
s=0
x
s
w
js
)Y
kj
=
n1
s=0
x
s
w
sk
n1
j=0
Y
kj
w
s(kj)
.
Prin schimbarea de indice l = k j suma interioara devine
n1
j=0
Y
kj
w
s(kj)
=
k
l=k+1n
Y
l
w
sl
=
1
l=k+1n
Y
l
w
sl
+
k
l=0
Y
l
w
sl
.
T inand seama de periodicitatea sirului Y si de denit ia lui w
1
l=k+1n
Y
l
w
sl
=
1
l=k+1n
Y
l+n
w
s(l+n)
=
n1
l=k+1
Y
l
w
sl
.
Asadar

n1
j=0
Y
kj
w
s(kj)
=
n1
l=0
Y
l
w
sl
= ny
s
si n consecint a
(X Y )
k
= n
n1
s=0
x
s
y
y
w
sk
= n
n1
s=0
u
s
w
sk
= nU
k
.
9.2 Algoritmul transformarii Fourier discreta rapida
Fie n = 2
m
si pentru simplicarea expunerii alegem m = 3. Daca k, j
0, 1, . . . , 2
m
1 = 7 atunci au loc reprezentarile k = k
2
2
2
+ k
1
2 + k
0
, j =
j
2
2
2
+ j
1
2 + j
0
unde k
0
, k
1
, k
2
, j
0
, j
1
, j
2
sunt cifre binare. Folosim notat iile y
k
=
y(k
2
, k
1
, k
0
) si x
j
= x(j
2
, j
1
, j
0
).
Transformarea Fourier discreta a sirului x devine
y
k
= y(k
2
, k
1
, k
0
) =
7
j=0
x
j
w
kj
=
1
j
0
=0
1
j
1
=0
1
j
2
=0
w
k(j
2
2
2
+j
1
2+j
0
)
x(j
2
, j
1
, j
0
) =
=
1
j
0
=0
w
kj
0
1
j
1
=0
w
2kj
1
1
j
2
=0
x
j
w
2
2
kj
2
x(j
2
, j
1
, j
0
).
Observand ca w
2
2
kj
2
= w
4k
0
j
2
, w
2kj
1
= w
2(2k
1
+k
0
)j
1
, w
kj
0
= w
(4k
2
+2k
1
+k
0
)j
0
suma interioara este
1
j
2
=0
x(j
2
, j
1
, j
0
)w
2
2
kj
2
=
1
j
2
=0
x(j
2
, j
1
, j
0
)w
4k
0
j
2
= x
1
(k
0
, j
1
, j
0
).
A
Rezulta
y
k
= y(k
2
, k
1
, k
0
) =
1
j
0
=0
w
kj
0
1
j
1
=0
w
2(2k
1
+k
0
)j
1
x
1
(k
0
, j
1
, j
0
).
Daca notam x
2
(k
0
, k
1
, j
0
) =

1
j
1
=0
w
2(2k
1
+k
0
)j
1
x
1
(k
0
, j
1
, j
0
) atunci, n nal,
avem
y
k
= y(k
2
, k
1
, k
0
) =
1
j
0
=0
w
kj
0
x
2
(k
0
, k
1
, j
0
) =
=
1
j
0
=0
w
(4k
2
+2k
1
+k
0
)j
0
x
2
(k
0
, k
1
, j
0
) = x
3
(k
0
, k
1
, k
2
).
In consecint a, pentru calculul transformarii Fourier discreta, n loc sa calculam

succesiv elementele sirului y = (y
k
)
k
, calculam coloanele tabelului
x
0
= x(0, 0, 0) x
1
(0, 0, 0) x
2
(0, 0, 0) x
3
(0, 0, 0) = y(0, 0, 0) = y
0
x
1
= x(0, 0, 1) x
1
(0, 0, 1) x
2
(0, 0, 1) x
3
(0, 0, 1) = y(1, 0, 0) = y
4
x
2
= x(0, 1, 0) x
1
(0, 1, 0) x
2
(0, 1, 0) x
3
(0, 1, 0) = y(0, 1, 0) = y
2
x
3
= x(0, 1, 1) x
1
(0, 1, 1) x
2
(0, 1, 1) x
3
(0, 1, 1) = y(1, 1, 0) = y
6
x
4
= x(1, 0, 0) x
1
(1, 0, 0) x
2
(1, 0, 0) x
3
(1, 0, 0) = y(0, 0, 1) = y
1
x
5
= x(1, 0, 1) x
1
(1, 0, 1) x
2
(1, 0, 1) x
3
(1, 0, 1) = y(1, 0, 1) = y
5
x
6
= x(1, 1, 0) x
1
(1, 1, 0) x
2
(1, 1, 0) x
3
(1, 1, 0) = y(0, 1, 1) = y
3
x
7
= x(1, 1, 1) x
1
(1, 1, 1) x
2
(1, 1, 1) x
3
(1, 1, 1) = y(1, 1, 1) = y
7
Astfel numarul adunarilor efectuate este 8 3 sau nm = nlog
2
n, n cazul general,
fat a de 88, respectiv n
2
, adunari necesare calcularii succesive a elementelor sirului
y.
9.3 Aplicat ii ale transformatei Fourier discreta
9.3.1 Calculul coecient ilor Fourier
Fie f : R R o funct ie continua si periodica de perioada 2(f C
2
).
Atunci are loc dezvoltarea n serie Fourier
f(x) =
a
0
2
+
k=1
(a
k
cos kx +b
k
sinkx)
avand coecient ii
a
0
=
1
_
2
0
f(x)dx a
k
=
1
_
2
0
f(x) cos kxdx b
k
=
1
_
2
0
f(x) sinkxdx
9.3. APLICAT II ALE TRANSFORMATEI FOURIER DISCRET
A 131
pentru k N
In capitolul Interpolare prin polinoame trigonometrice s-au calculat coecient ii

Fourier cu ajutorul formulei trapezelor. Utilizand rezultatul obt inut (8.7) avem
c
k
=
a
k
ib
k
2
=
1
2
_
2
0
f(x)e
ikx
dx
1
n
n1
j=0
f(
2
n
j)e
ik(
2
n
j)
=
1
n
n1
j=0
f(
2
n
j)w
jk
.
Astfel, sirul c = (c
k
)
0kn1
este aproximat de
1
n
F
n
(y), unde y = (y
j
)
0jn1
,
y
j
= f(
2
n
j).
9.3.2 Calculul coecient ilor Laurent
Daca f este o funct ie olomorfa n discul unitate avand pe 0 ca punct singular
izolat, atunci are loc dezvoltarea Laurent
f(z) =
kZ
a
k
z
k
unde
a
k
=
1
2i
_
||=1
f()
k+1
d =
1
2
_
2
0
f(e
ix
)e
ikx
dx.
Calculand integrala de mai sus cu formula trapezelor deducem
a
k

1
2
2
2n
[f(1) + 2
n1
j=1
f(e
i
2
n
j
)e
ik(
2
n
j)
+f(e
i2
)e
ik2
].
Periodicitatea funct iei e
z
implica
a
k

1
n
n1
j=0
f(e
i
2
n
j
)e
ik(
2
n
j)
=
1
n
n1
j=0
f(e
i
2
n
j
)w
jk
. (9.2)
Prin urmare, sirul a = (a
k
)
0kn1
este aproximat de
1
n
F
n
(y), unde y = (y
j
)
0jn1
, y
j
=
f(e
i
2
n
j
).
Partea principala a dezvoltarii Laurent a fuct iei f(z) calculata este a
1
=
a
n1
, a
2
= a
n2
, . . . , a
(n1)
= a
1
.
A
9.3.3 Determinarea funct iei analitice cunoscand partea reala
Fie D C un domeniu care cont ine discul unitate si u(x, y) partea reala
a unei funct ii analitice f(z), z = x + iy. Se cere determinarea part ii imaginare
v(x, y) a lui f(z), cu v(0, 0) = 0.
Denim (t) = u(cos t, sint) = u(e
it
) si daca dezvoltarea Fourier a funct iei
(t) este
(t) =
a
0
2
+
k=1
(a
k
cos kx +b
k
sinkx) =
=
a
0
2
+
k=1
(a
k
e
ikt
+e
ikt
2
+b
k
e
ikt
e
ikt
2i
) =
a
0
2
+
k=1
(
a
k
ib
k
2
e
ikt
+
a
k
+ib
k
2
e
ikt
) =
kZ
c
k
e
ikt
,
cu c
0
=
a
0
2
R, c
k
=
a
k
ib
k
2
, c
k
= c
k
, k N
.
Atunci f(z) = c
0
+ 2
k=1
z
k
.

Intr-adevar, din f(e
it
) = c
0
+ 2
k=1
c
k
e
ikt
gasim
'f(e
it
) =
f(e
it
) +f(e
it
)
2
= c
0
+
k=1
c
k
e
ikt
+
k=1
c
k
e
ikt
=
= c
0
+
k=1
c
k
e
ikt
+
k=1
c
k
e
ikt
= c
0
+
k=1
c
k
e
ikt
+
k=1
c
k
e
ikt
= (t).
Restrict ia part ii imaginare la cercul unitate este
(t) = v(e
it
) = f(e
it
) =
f(e
it
) f(e
it
)
2i
=
1
i
(
k=1
c
k
e
ikt
k=1
c
k
e
ikt
) =
= i
k=1
c
k
e
ikt
k=1
c
k
e
ikt
= i
k=1
(a
k
sinkt b
k
cos kt).
Astfel coecient ii Fourier a funct iei (t) sunt
d
k
=
_
_
_
ic
k
daca k > 0
0 daca k = 0
ic
k
= ic
k
daca k < 0
(9.3)
Operatorul (t) (t) se numeste operatorul de conjugare. Expresia inte-
grala a acestui operator este
(t) = K()(t) =
1
2
_
2
0
(s) cot
t s
2
ds
Metoda numerica pentru calculul funct iei consta din
A 133
1. Se xeaza un numar natural par n = 2m, m N
.
2. Se calculeaza coecient ii Fourier c = (c
k
)
0kn1
a funct iei (t). Utilizand
metoda dezvoltata mai sus,
c =
1
n
F
n
()
unde = ((
2k
n
))
0kn1
.
3. Utilizand relat iile (9.3) se construieste vectorul coecient ilor Fourier a funct iei
(t)
d = (0, ic
1
, . . . , ic
m1
, ic
m1
, . . . , ic
1
)
4. Se calculeaza valorile funct iei (t) n punctele
2k
n
, k 0, 1, . . . , n 1,
= ((
2k
n
))
0kn1
= nF
1
n
(d).
9.3.4 Calculul integralei Cauchy
Fie = z C : [z[ = 1 si funct ia h : C. Notam prin f : C C funct ia
denita prin
f(z) =
1
2i
_
h(z)
z
d, (9.4)
numita integrala Cauchy. Prin schimbarea de variabila = e
it
, integrala din (9.4)
devine
f(z) =
1
2
_
2
0
h(e
it
)
1 ze
it
dt. (9.5)
Daca [z[ < 1 atunci are loc dezvoltarea
1
1 ze
it
=
j=0
z
j
e
ijt
si (9.5) devine
f(z) =
1
2
j=0
z
j
_
2
0
h(e
it
)e
ijt
dt =
j=0
c
j
z
j
,
unde c
j
=
1
2
_
2
0
h(e
it
)e
ijt
dt.
Folosim formula trapezelor pentru calculul lui c
j
. Daca n N
este parametrul
metodei trapezelor, atunci gasim
c
j

1
2
2
2n
_
h(1) + 2
n1
k=1
h(e
i
2
n
k
)e
ij
2
n
k
+h(1)e
ij2
_
=
A
=
1
n
n1
k=0
h(e
i
2
n
k
)w
jk
,
adica secvent a (c
0
, c
1
, . . . , c
n1
) este aproximata de d =
1
n
F
n
(), cu = (
j
)
0jn1
,
j
=
h(e
i
2
n
j
).
In nal f(z)
n1
j=0
d
j
z
j
.
P 9.1 Corelat a a doua siruri x, y C
n
se deneste prin
xy = z C
n
cu z
k
=
1
n
n1
j=0
x
j
y
k+j
, z = (z
k
)
0kn1
.
Sa se demonstreze egalitat ile
1. F
n
(xy) =
1
n
F
n
(x)F
n
(y);
2. F
1
n
(xy) =
1
n
F
1
n
(x)F
n
(y);
3. F
n
(x)F
n
(y) = F
n
(xy);
P 9.2 Rezolvarea unei ecuat ii integrale Fredholm de spet a a doua cu nucleu con-
volutiv.
Indicat ie. Fie ecuat ia integrala Fredholm de spet a a doua
x(t) +
_
b
a
N(t s)x(s)ds = f(t), t [a, b], (9.6)
unde N(t), f(t) sunt funct ii continue, date iar x(t) este funct ia necunoscuta.
Forma nucleului N(t s) atribuie ecuat iei atributul de convolutiv.
Fie n N
. Introducem notat iile: h =

ba
n
, t
k
= a+kh, t
k+1/2
= a+(k+
1
2
)h.
Ecuat ia (9.6) se mai scrie
x(t) +
n1
k=0
_
t
k+1
t
k
N(t s)x(s)ds = f(t), t [a, b],
si utilizand formula de integrare numerica a dreptunghiului cu neglijarea restului,
gasim
u(t) +h
n1
k=0
N(t t
k+1/2
)u(t
k+1/2
) = f(t).
A 135
Neglijarea restului a impus renotarea funct iei necunoscute prin u(t). Daca u
k+1/2
=
u(t
k+1/2
) atunci atribuind lui t, succesiv valorile t
j+1/2
obt inem sistemul algebric
de ecuat ii liniare
u
j+1/2
+h
n1
k=0
N((j k)h)u
k+1/2
= f(t
j+1/2
), j 0, 1, . . . , n 1. (9.7)
Rezolvarea sistemului algebric (9.7) se poate face cu ajutorul transformarii
Fourier discrete.

In acest scop, denim sirurile
z = (z
k
)
0kn1
z
k
= u
k+1/2
,
= (
k
)
0kn1

k
= f
k+1/2
,
= (
k
)
0kn1

k
= N(kh).
Sistemul (9.7) se rescrie prin
z
j
+h
n1
k=0
z
k
jk
=
j
, j 0, 1, . . . , n 1,
sau
z +h z = .
Aplicand transformarea Fourier discreta F
n
deducem
F
n
(z) +hF
n
(z)F
n
() = F
n
().
Rezulta ca
z = F
1
n
(w) unde w = (w
k
)
0kn1
, w
k
=
F
n
()
k
1 +hF
n
()
k
.
Capitolul 10
Funct ii spline cubice
O funct ie spline se poate deni ca o funct ie care este polinomiala pe ecare
interval [x
i
, x
i+1
] al unei diviziuni x
0
< x
1
< . . . < x
n
si care, n plus, are un
anumit ordin de netezime (adica este continua sau derivabila de un anumit
ordin, cu derivata corespunzatoare continua.
Fiind date diviziunea : x
0
< x
1
< . . . < x
n
, mult imea o
a funct iilor spline

cubice este denita prin
o
= s C
2
: s [
[x
i1
,x
i
]
P
3
, 1 i n.
10.1 Interpolare cu funct ii spline cubice
Fiind date diviziunea : x
0
< x
1
< . . . < x
n
si numerele reale y
0
, y
1
, . . . , y
n
ne propunem sa determinam funct iile s o
care ndeplinesc condit iile de inter-

polare s(x
i
) = y
i
, i 0, 1, . . . , n.
Funct ia spline cubica de interpolare se va determina n funct ie de parametrii
m
i
= s
(x
i
), i 0, 1, . . . , n, ale caror valori se vor calcula ulterior.
Notam prin s
i
restrict ia funct iei s la intervalul [x
i
, x
i+1
] si h
i
= x
i+1
x
i
, i
i 0, 1, . . . , n 1. Deoarece s
i
este polinom de gradul 3, pentru x [x
i
, x
i+1
]
rezulta
s
i
(x) = y
i
+m
i
(x x
i
) +a
i
(x x
i
)
2
+b
i
(x x
i
)
3
Coecient ii a
i
, b
i
se determina din condit iile
s
i
(x
i+1
) = y
i
+m
i
h
i
+a
i
h
2
i
+b
i
h
3
i
= y
i+1
,
s
i
(x
i+1
) = m
i
+ 2a
i
h
i
+ 3b
i
h
3
i
= m
i+1
,
pentru i = 0, 1, . . . , n 1.

In felul acesta se asigura continuitatea funct iilor s si
s
. Rezolvand sistemul de mai sus, obt inem

a
i
= 3
y
i
+ 1 y
i
h
2
i
2m
i
+m
i+1
h
i
136
10.1. INTERPOLARE CU FUNCT II SPLINE CUBICE 137
b
i
=
m
i
+m
i+1
h
2
i
2
y
i+1
y
i
h
3
i
si astfel
s
i
(x) = y
i
+m
i
(x x
i
) + (3
y
i+1
y
i
h
2
i
2m
i
+m
i+1
h
i
)(x x
i
)
2
+
+ (
m
i
+m
i+1
h
2
i
2
y
i+1
y
i
h
3
i
)(x x
i
)
3
. (10.1)
Numerele m
0
, m
1
, . . . , m
n
se determina astfel ncat s
sa e continuan nodurile
interioare x
1
, . . . , x
n1
. Se impun astfel condit iile s
i1
(x
i
) = s
i
(x
i
), i = 1, 2, . . . , n
1. Utilizand (10.1), n urma reducerilor rezulta ecuat iile
h
i
h
i1
+h
i
m
i1
+ 2m
i
+
h
i1
h
i1
+h
i
m
i+1
=
=
3
h
i1
+h
i
[
h
i1
h
i
(y
i+1
y
i
) +
h
i
h
i1
(y
i
y
i1
)], i = 1, . . . , n 1. (10.2)
Aceste relat ii reprezinta un sistem algebric de n 1 ecuat ii n necunoscutele
m
0
, m
1
, . . . , m
n
.
Pentru ca numarul ecuat iilor sa coincida cu numarul necunoscutelor se intro-
duc condit iile la limita
_
m
0
=
m
n
=
(10.3)
sau
_
s
(x
0
) = s
0
(x
0
) = 0
s
(x
n
) = s
n1
(x
n
) = 0
(10.4)
unde , sunt constate date. T inand seama de expresiile funct iilor s
0
si s
n1
,
ecuat iile (10.4) devin
_
2m
0
+m
1
= 3
y
1
y
0
h
0
m
n1
+ 2m
n
= 3
y
n
y
n1
h
n1
(10.5)
Astfel determinarea unei funct ii spline cubice de interpolare revine la:
1. Rezolvarea sistemului algebric (10.2)+(10.3) sau (10.2)+(10.5), sistem al-
gebric de n + 1 ecuat ii liniare n necunoscutele m
0
, m
1
, . . . , m
n
.
2.

In ecare interval [x
i1
, x
i
], funct ia spline cubica de interpolare are expresia
data de formula (10.1).
138 CAPITOLUL 10. FUNCT II SPLINE CUBICE
Sistemul algebric de ecuat ii liniare a carei solut ia este m
0
, m
1
, . . . , m
n
, parametrii
fat a de care se exprima funct ia spline cubica de interpolare, este un sistem tridi-
agonal, rezolvabil utilizand metoda dublului parcurs.
Se observa ca matricea sistemului este cu diagonala dominanta
[a
i,i
[
n
j=1
j=i
[a
i,j
[ = 1 i.
In consecint a sistemul este compatibil si

max
0in
[m
i
[ max[[, max
1in1
3
h
i1
+h
i
[
h
i1
h
i
(y
i+1
y
i
) +
h
i
h
i1
(y
i
y
i1
)[, [[
(10.6)
sau
max
0in
[m
i
[ (10.7)
max3
[y
1
y
0
[
h
0
, max
1in1
3
h
i1
+h
i
[
h
i1
h
i
(y
i+1
y
i
)+
h
i
h
i1
(y
i
y
i1
)[, 3
[y
n
y
n1
[
h
n1
dupa cum se utilizeaza (10.2)+(10.3) sau (10.2)+(10.5).

Fie h = min
0in1
h
i
, h = max
0in1
h
i
si = max
0in1
[y
i+1
y
i
[. Din
(10.6) si (10.7) deducem respectiv
max
0in
[m
i
[ max[[,
3h
h
2
, [[; (10.8)
max
0in
[m
i
[ max
3
h
,
3h
h
2
. (10.9)
Aceste relat ii vor utilizate la stabilirea convergent ei unui sir de funct ii spline
cubice de interpolare.
Presupunem ca numerele y
0
, y
1
, . . . , y
n
reprezinta valorile unei funct ii f
C
2
[a, b] n punctele a = x
0
< x
1
< . . . < x
n
= b si ca condit iile la limita (10.3)
si (10.4) se rescriu sub forma
_
s
(a) = 0
s
(b) = 0
(10.10)
si respectiv,
_
s
(a) = f
(a)
s
(b) = f
(b).
(10.11)
In vederea deducerii unor rezultate privind unicitatea funct iei spline cubice
de interpolare si a evaluarii erorii [s(x) f(x)[ avem nevoie de teorema:
Teorema 10.1.1 Daca funct ia spline cubica de interpolare satisface una din
condit iile la limita (10.10) sau (10.11) atunci are loc egalitatea
_
b
a
[f
(x)]
2
dx =
_
b
a
[s
(x)]
2
dx +
_
b
a
[f
(x) s
(x)]
2
dx. (10.12)
Demonstrat ie. Are loc egalitatea f
(x) = s
(x) + (f
(x) s
(x)), x [a, b].

Ridicand la patrat si integrand obt inem
_
b
a
[f
(x)]
2
dx =
_
b
a
[s
(x)]
2
dx +
_
b
a
[f
(x) s
(x)]
2
dx+
+2
_
b
a
s
(x)[f
(x) s
(x)]dx.
Ramane de aratat ca ultima integrala este egala cu 0. Avem
_
b
a
s
(x)[f
(x) s
(x)]dx =
n
i=1
_
x
i
x
i1
s
(x)[f
(x) s
(x)]dx
si integrand prin part i rezulta
_
b
a
s
(x)[f
(x) s
(x)]dx =
=
n
i=1
s
(x)[f
(x) s
(x)][
x
i
x
i1

_
x
i
x
i1
s
(3)
(x)[f
(x) s
(x)]dx.
Daca x (x
i1
, x
i
) atunci s
(3)
(x) =
M
i
M
i1
h
i
si n consecint a
_
b
a
s
(x)[f
(x) s
(x)]dx =
n
i=1
M
i
[f
(x
i
) s
(x
i
)] M
i1
[f
(x
i1
) s
(x
i1
)]
M
i
M
i1
h
i
_
x
i
x
i1
[f
(x) s
(x)]dx =
= M
n
[f
(x
n
) s
(x
n
)] M
0
[f
(x
0
) s
(x
0
)]
n
i=1
M
i
M
i1
h
i
[f(x) s(x)][
x
i
x
i1
=
= s
(b)[f
(b) s
(b)] s
(a)[f
(a) s
(a)] = 0.
Au loc urmatoarele rezultate referitoare la funct ia spline cubica de interpolare
Teorema 10.1.2 (Unicitatea funct iei spline cubice de interpolare) Exista
o singura funct ie spline cubica de interpolare care satisface una din condit iile la
limita (10.10) sau (10.11).
Demonstrat ie. Daca presupunem ca funct iile s
1
, s
2
sunt funct ii spline cubice
care interpoleaza funct ia f n punctele x
0
, x
1
, . . . , x
n
si care ndeplinesc condit iile
la limita (10.10) sau (10.11), atunci funct ia s = s
1
s
2
satisface relat iile s(x
i
) =
0, i = 0, 1, . . . , n si s
(a) = s
(b) = 0 sau s
(a) = s
(b) = 0, dupa cum se

utilizeaza condit iile la limita (10.10) sau (10.11). Astfel s reprezinta funct ia
spline cubica de interpolare a funct iei nule. Aplicand (10.12 obt inem
2
_
b
a
[s
(x)]
2
dx = 0,
de unde s
(x) = 0, x [a, b]. Prin urmare s este un polinom de grad cel mult 1.
Deoarece s(a) = s(b) = 0, n mod necesar s = 0.
Teorema 10.1.1 se poate reformula sub forma
Teorema 10.1.3 (Proprietatea de optimalitate a funct iei spline cubice
de interpolare) Funct ia spline cubica de interpolare minimizeaza funct ionala
I() =
_
b
a
[
(x)]
2
dx
n
T
1
= C
2
[a, b] : (x
i
) = y
i
, i = 0, 1, . . . , n;
(a) =
(b) = 0
sau
T
2
= C
2
[a, b] : (x
i
) = y
i
, i = 0, 1, . . . , n;
(a) = ;
(b) = ,
dupa cum se utilizeaza condit iile la limita (10.3) sau (10.4).
Teorema 10.1.4 (Evaluarea erorii funct iei spline cubice de interpo-
lare) Daca f C
2
[a, b], atunci au loc relat iile
[f
(x) s
(x)[
h|f
|
2
[f(x) s(x)[ h
3
2
|f
|
2
,
unde h = maxh
1
, . . . , h
n
si |f
|
2
= (
_
b
a
[f
(x)]
2
dx)
1
2
.
Demonstrat ie. Funct ia f s satisface n ecare interval [x
i1
, x
i
] condit iile
teoremei lui Rolle, deci exista c
i
(x
i1
, x
i
) astfel ncat (f
)(c
i
) = 0. Fie
x [a, b]. Exista k 1, 2, . . . , n astfel ncat x [x
k1
, x
k
]. Atunci, utilizand
inegalitatea Cauchy - Buniakovski - Schwarz au loc relat iile
[f
(x) s
(x)[ = [
_
x
c
k
[f
(t) s
(t)]dt[
(
_
x
c
k
[f
(t) s
(t)]
2
dt)
1
2
_
[x c
k
[
h(
_
b
a
[f
(t) s
(t)]
2
dt)
1
2
.
Din (10.12), deducem
_
b
a
[f
(t) s
(t)]
2
dt
_
b
a
[f
(t)]
2
dt = |f
|
2
2
si prin urmare
[f
(x) s
(x)[
h|f
|
2
.
Totodata, din egalitatea
f(x) s(x) =
_
x
k
x
k1
[f
(t) s
(t)]dt
gasim
[f(x) s(x)[
_
x
k
x
k1
[f
(t) s
(t)[dt
h|f
|
2
_
x
k
x
k1
dt h
3
2
|f
|
2
.
Teorema 10.1.5 (Convergent a unui sir de funct ii spline cubice de in-
terpolare) Fie f C[a, b] si sirul de diviziuni
k
: a = x
k
0
< x
k
1
< . . . < x
k
n
k
= b
astfel ncat, daca
h
k
= min
0in
k
1
(x
k
i+1
x
k
i
) h
k
= max
0in
k
1
(x
k
i+1
x
k
i
),
atunci
1. > 0 cu proprietatea
h
k
h
k
, k N;
2. lim
k
h
k
= 0.
Daca s
k
este funct ia spline cubica de interpolare a funct iei f in pe diviziunea
k
si care satisface una din condit iile la limita
_
s
k
(a) =
s
k
(b) =
(10.13)
sau
_
s
k
(a) = 0
s
k
(b) = 0
(10.14)
atunci lim
k
|f s
k
|
= 0.
Demonstrat ie. Notam prin
f
(h) modulul de continuitate al funct iei f,
f
(h) = sup
|yx|<h
[f(y) f(x)[.
Condit ia de continuitate a funct iei f este echivalenta cu lim
h0
f
(h) = 0.
Fie x [a, b]. Exista i 0, 1, . . . , n
k
1 astfel ncat x [x
k
i
, x
k
i+1
]. T inand
seama de reprezentarea (10.1) si folosind notat iile y
k
i
= f(x
k
i
), i = 0, 1, . . . , n
k
, k
N avem
s
k
(x) f(x) = y
k
i
f(x) +m
k
i
(x x
k
i
) +(3
y
k
i+1
y
k
i
(h
k
i
)
2

2m
k
i
+m
k
i+1
h
k
i
)(x x
k
i
)
2
+
+(
m
k
i
+m
k
i+1
(h
k
i
)
2
2
y
k
i+1
y
k
i
(h
k
i
)
3
)(x x
k
i
)
3
.
unde (m
k
i
)
0in
k
sunt parametrii funct iei spline, solut iile unui sistem de forma
(10.2)+(10.3) sau (10.2)+(10.5), n funct ie de condit ia la limita folosita.
In continuare
[s
k
(x) f(x)[ [y
k
i
f(x)[ +[m
k
i
[(x x
k
i
)+
+3[y
k
i+1
y
k
i
[(
x x
k
i
h
k
i
)
2
+ (2[m
k
i
[ +[m
k
i+1
[)
x x
k
i
h
k
i
(x x
k
i
)+
+([m
k
i
[ +[m
k
i+1
[)(
x x
k
i
h
k
i
)
2
(x x
k
i
) + 2[y
k
i+1
y
k
i
[(
x x
k
i
h
k
i
)
3
.
Notand M
k
= max
0in
k
[m
k
i
[ din inegalitatea de mai sus deducem
[s
k
(x) f(x)[
f
(h
k
) +M
k
h
k
+ 3
f
(h
k
) + 3M
k
h
k
+ 2M
k
h
k
+ 2
f
(h
k
) =
= 6
f
(h
k
) + 6M
k
h
k
.
Deoarece membrul drept nu mai depinde de x rezulta ca
|s
k
f|
6
f
(h
k
) + 6M
k
h
k
.
Daca se utilizeaza condit iile la limita (10.13) atunci din (10.8) gasim
M
k
max[[,
3h
k
f
(h
k
)
(h
k
)
2
, [[,
si astfel
|s
k
f|
6
f
(h
k
) + 6 max[[h
k
, 3(
h
k
h
k
)
2
f
(h
k
), [[h
k

6
f
(h
k
) + 6 max[[h
k
, 3
2
f
(h
k
), [[h
k
0, pentru k .
Daca se utilizeaza condit iile la limita (10.14) atunci din (10.9) gasim
M
k
max
3
f
(h
k
)
h
k
,
3h
k
f
(h
k
)
(h
k
)
2

si astfel
|s
k
f|
6
f
(h
k
) + 6 max3
h
k
h
k
f
(h
k
), 3(
h
k
h
k
)
2
f
(h
k
)
6
f
(h
k
) + 6 max3
f
(h
k
), 3
2
f
(h
k
), 0, pentru k .
Partea II
METODE NUMERICE

IN
ALGEBRA LINIAR
A
144
Capitolul 11
Elemente de analiza matriceala
11.1 Denit ii, notat ii, proprietat i
x =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
R
n
x =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
C
n
x
T
= (x
1
, . . . , x
n
) x
H
= (x
1
, . . . , x
n
)
Un vector din C sau R se va identica cu o matrice M
n,1
(C), respectiv
M
n,1
(R).
x, y R
n
x, y C
n
< x, y >=
n
k=1
x
k
y
k
< x, y >=
n
k=1
x
k
y
k
|x|
2
=
< x, x > =
x
T
x |x|
2
=
< x, x > =
x
H
x
|x|
= max
1kn
[x
k
[
Doi vectori x, y C (sau R) sunt ortogonali daca < x, y >= 0.
O familie de vectori (x
i
)
1ik
din x, y C (sau R) este ortonormata daca
< x
i
, x
j
>=
i,j
=
_
1, daca i = j
0, daca i ,= j
O matrice A M
n,k
(C) se poate reprezenta prin
A = (a
i,j
)
1in,1jk
= [a
1
a
2
. . . a
k
], unde a
j
=
_
_
_
a
1,j
.
.
.
a
n,j
_
_
_
.
145
146 CAPITOLUL 11. ELEMENTE DE ANALIZ
A MATRICEAL
I
n
= (
i,j
)
1i,jn
=
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0 1 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
este matricea unitate de ordinul n.
Daca A M
n
(R) = (a
i,j
)
1i,jn
atunci A
T
= (a
j,i
)
1i,jn
este matricea
transpusa.
Daca A M
n
(C) atunci A
H
= A
T
. Bara superioara desemneaza operatorul
de conjugare aplicat erarui element al matricei.
O matrice patrata A M
n
(C) este inversabila daca exista A
1
M
n
(C)
astfel ncat A A
1
= A
1
A = I
n
.
A M
n
(R) este simetrica daca A
T
= A.
A M
n
(C) este hermitiana daca A
H
= A.
A M
n,k
(R) este ortogonala daca A
T
A = I
k
.
A M
n,k
(C) este unitara daca A
H
A = I
k
.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
i > j se numeste matrice superior triunghiulara.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
i < j se numeste matrice inferior triunghiulara.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
i ,= j se numeste matrice diagonala.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
j < i si i + 1 < j se numeste matrice bidiagonala (superioara).
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
i > j + 1 se numeste matrice Hessenberg.
O matrice A M
n
(R) este pozitiva daca
<Ax, x> 0, x R
n
.
O matrice A M
n
(R) este strict pozitiva daca
<Ax, x> > 0, x R
n
0.
Pentru matricea A M
n
(R) strict pozitiva folosim notat ia A > 0. Mai
mult, daca A, B M
n
(R) vom scrie A > B AB > 0.
11.1. DEFINIT II, NOTAT II, PROPRIET
AT I 147
O matrice A M
n
(R) este tare pozitiva daca
m > 0 astfel ncat <Ax, x> m|x|
2
2
, x R
n
.
Astfel A tare pozitiv A strict pozitiv A poxitiv.
Fie A M
n,k
(C). Matricea A genereaza un operator liniar A : C
k
C
n
denit prin A(x) = Ax.
Ker(A) = x C
k
: Ax = 0
Im(A) = y C
n
: x C
k
astfel ncat y = Ax
Norma unei matrice A M
n,k
(C) este norma operatorului liniar generat de
matricea A, adica A : C
k
C
n
, A(x) = Ax.
In cele ce urmeaza operatorul

A se va identica cu matricea A.
Un numar C este o valoare proprie a matricei A M
n
(C) daca exista
un vector nenul x C
n
astfel ncat Ax = x.
In acest caz x este un vector propriu corespunzator valorii proprii , iar

perechea (, x) este o pereche proprie matricei A.
Un vector y C
n
, y ,= 0 este un vector propriu la stanga corespunzatoare
valorii proprii daca y
H
Ax = y
H
.
Valoarea proprie are ordinul de multiplicitate algebric k daca este
radacina multipla de ordin k a polinomului caracteristic.
Valoarea proprie are ordinul de multiplicitate geometric k daca dimensi-
unea subspat iului liniar S() este k.
Daca o matrice are o valoare proprie avand ordinul de multiplicitate geo-
metric este mai mic decat ordinul de multiplicitate algebric atunci matricea
se numeste defectiva.

In caz contrar matricea se numeste nedefectiva.
Exemplul 11.1.1 Matricea A =
_
1 1
0 1
_
are valoarea proprie = 1
avand ordinul de multiplicitate algebric 2, dar S(1) = (x, 0) : x C, are
dimensiunea 1.
Doua matrice A, B M
n
(C) sunt simare daca exista o matrice inversabila
X M
n
(C) astfel ncat B = X
1
AX.
Proprietatea 11.1.1 Daca A M
n
(C) este o matrice hermitiana atunci
< Ax, y >=< x, A
H
y > x, y C
n
.
A MATRICEAL
A
n
(C) este o matrice hermitiana atunci
< Ax, y >=< x, Ay > x, y C
n
.
m,n
(C), C M
n,p
(C) atunci (AB)
H
=
B
H
A
H
.
Proprietatea 11.1.4 Daca A, B M
n
(C) sunt matrice hermitiene si AB = BA
atunci AB este tot o matrice hermitiana.
Demonstat ie.
(AB)
H
= B
H
A
H
= BA = AB.
Proprietatea 11.1.5 Daca A, B M
n
(C) sunt matrice unitare atunci AB este
tot o matrice unitara.
n
(C) este o matrice unitara si x C
n
atunci
|Ax|
2
= |x|
2
si |A
H
x|
2
= |x|
2
.
Demonstat ie.
|Ax|
2
2
= (Ax)
H
(Ax) = (x
H
A
H
)(Ax) = x
H
(A
H
A)x = x
H
x = |x|
2
2
.
Proprietatea 11.1.7 Fie A M
n,k
(C). Daca X M
n
(C) si Y M
k
(C) sunt
matrice unitare atunci
|A|
2
= |X
H
A|
2
= |AY |
2
.
Demonstat ie. Utilizand propozit ia precedenta, au loc egalitat ile
|X
H
A|
2
= sup
z
2
1
|X
H
Az| = sup
z
2
1
|Az| = |A|
2
si
|AY |
2
= sup
z1
|AY z|
2
= sup
w1
|Aw|
2
= |A|
2
,
unde w = Y z.
n,k
(C), A = [a
1
a
2
. . . a
k
] este o matrice uni-
tara atunci (a
i
)
1ik
formeaza o familie ortonormata.
AT I 149
Demonstat ie.
A
H
A =
_
_
a
H
1
.
.
.
a
H
k
_
_
[a
1
. . . a
k
] = (a
H
i
a
j
)
1i,jk
= I
k
.
n
(C) este o matrice unitara atunci A
1
=
A
H
.
n
(R), A > 0, atunci matricea A este nesin-
gulara.
Proprietatea 11.1.11 O matrice A M
(
R) strict pozitiva este tare pozitiva.
Demonstat ie. Funct ia f : R
n
0 R denita prin formula
f(x) =
< Ax, x >
|x|
2
2
este continua si n mult imea compacta S = x R
n
: |x|
2
= 1 si atinge
minimul, adica exista x
0
S astfel ncat
f(x) f(x
0
) = m > 0 x S.
Daca x R
n
0 atunci
x
x
2
S, de unde < A(
x
x
2
),
x
x
2
> m sau <
Ax, x > m|x|
2
2
.
n
(R) este o matrice simetrica si strict poz-
itiva atunci |x|
A
=
<Ax, x> este o norma n R

n
.
Indicat ie. Inegalitatea triunghiului rezulta n urma inegalitat ii < Ax, y >
2
<
Ax, x >< Ay, y >, x, y R
n
.
m,n
(C), B M
k,m
(C). Daca || este o norma
matriceala atunci |BA| |B| |A|.
Pentru A M
m,n
(C) si (A) = max
1im 1jn
[a
i,j
[ proprietat ile normei
sunt ndeplinite dar nu are loc proprietatea propozit iei 11.1.13. Daca
B =
_
1 2
3 1
_
, A =
_
2 1
1 1
_
atunci BA =
_
4 2
7 4
_
si (BA) = 7 > 3 2 = (B)(A).
A MATRICEAL
A
m,n
(C), A = (a
i,j
)
1im, 1jn
. Au loc egalitat ile
|A|
= max
1im
n
j=1
[a
i,j
[, A : (C
n
, | |
) (C
m
, | |
); (11.1)
|A|
1
= max
1jn
m
i=1
[a
i,j
[, A : (C
n
, | |
1
) (C
m
, | |
1
). (11.2)
n
(R). Daca [a
i,i
[ >
n
j=1
j=i
[a
i,j
[ atunci
1. matricea A este inversabila;
2. |A
1
|
max
1in
1
|a
i,i
|
n
j=1
j=i
|a
i,j
|
.
Demonstat ie. Fie x, y R
n
astfel ncat Ax = y. Aratam ca are loc inegalitatea
|x|
max
1in
1
[a
i,i
[
n
j=1
j=i
[a
i,j
[
|y|
(11.3)
Fie i acel indice pentru care
[x
i
[ = max[x
1
[, . . . , [x
n
[ = |x|
.
Ecuat ia a i-a a sistemului Ax = y se scrie
a
i,i
x
i
= y
i
j=1
j=i
a
i,j
x
j
de unde se deduc relat iile:
[a
i,i
[|x|
= [a
ii
[[x
i
[ [y
i
[ +
n
j=1
j=i
[a
i,j
[[x
j
[ |y|
+|x|
j=1
j=i
[a
i,j
[.
Ipoteza propozit iei implica
|x|

1
[a
i,i
[
n
j=1
j=i
[a
i,j
[
|y|
max
1in
1
[a
i,i
[
n
j=1
j=i
[a
i,j
[
|y|
.
Pentru a arata ca matricea A este inversabila sau nesingulara este sucient sa
aratam ca sistemul algebric de ecuat ii liniare si omogene Ax = 0 admite doar
solut ia banala. Pentru y = 0, din (11.3) rezulta x = 0.
A doua concluzie rezulta de asemenea din inegalitatea (11.3).
AT I 151
Proprietatea 11.1.16 Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile polinomu-
lui caracteristic f() = [ I
n
A[.
Proprietatea 11.1.17 Mult imea S() = x C
n
: Ax = x este subspat iu
liniar n C
n
invariat de A, adica A(S()) S().
Proprietatea 11.1.18 Pentru orice valoare propriu ordinul de multiplicitate ge-
ometric este cel mult egal cu ordinul de multiplicitate algebric.
Proprietatea 11.1.19 La un vector propriu corespunde unei singure valori pro-
prii.
Proprietatea 11.1.20 Daca
1
, . . . ,
k
sunt valori proprii ale unei matrice A,
distincte doua cate doua si x
1
, . . . , x
k
sunt vectori proprii corespunzatori atunci
x
1
, . . . , x
k
sunt liniar independent i.
Proprietatea 11.1.21 Valorile proprii ale unei matrice hermitiene (simetrice)
sunt reale.
Proprietatea 11.1.22 Doua matrice similare au aceleasi valori proprii.
m,n
(C) atunci (Im(A))
= Ker(A
H
).
Demonstat ie. Daca y (Im(A))
atunci < y, z >= 0, z Im(A), adica

< y, Ax >= 0, x C
n
. Din
0 =< y, Ax >=< A
H
y, x >, x C
n
rezulta y Ker(A
H
).
m,n
(C) atunci
C
m
= Im(A) Ker(A
H
). (11.4)
Capitolul 12
Rezolvarea sistemelor algebrice
liniare
Consideram sistemul algebric de m ecuat ii liniare cu necunoscutele
x
1
, x
2
, . . . , x
n
_
_
_
a
11
x
1
+ a
12
x
2
+ . . . + a
1n
x
n
= b
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
x
1
+ a
m2
x
2
+ . . . + a
mn
x
n
= b
m
(12.1)
unde a
ij
, b
i
C, i = 1, 2, . . . , m, j = 1, 2, , n.
Introducand notat iile matriceale
A =
_
_
a
11
. . . a
1n
. . . . . . . . .
a
m1
. . . a
mn
_
_
x =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
b =
_
_
_
b
1
.
.
.
b
m
_
_
_
sistemul (12.1) se scrie
A x = b
In cazul n care m = n, adica numarul ecuat iilor coincide cu numarul ne-

cunoscutelor si daca matricea sistemului A este nesingulara, atunci solut ia este
x = A
1
b. Astfel problema inversabilitat ii lui A este echivalenta cu rezolvarea
sistemului.
Metodele pentru rezolvarea sistemelor algebrice de ecuat ii liniare se mpart n
doua clase:
metode directe;
metode iterative.
In cele ce urmeaza vom prezenta metoda Gauss - Jordan din clasa metodelor
directe si metoda Gauss - Seidel din clasa metodelor iterative.
152
12.1. METODA GAUSS - JORDAN 153
12.1 Metoda Gauss - Jordan
Sistemului liniar
y
i
=
n
j=1
a
ij
x
j
i = 1, 2, . . . , m (12.2)
l atasam tabloul
x
1
. . . x
j
. . . x
s
. . . x
n
y
1
a
11
. . . a
1j
. . . a
1s
. . . a
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
i
a
i1
. . . a
ij
. . . a
is
. . . a
in
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
r
a
r1
. . . a
rj
. . . a
rs
. . . a
rn
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
m
a
m1
. . . a
mj
. . . a
ms
. . . a
mn
(12.3)
Sa presupunem a
rs
,= 0. Din ecuat ia r a sistemului (12.2) explicitam x
s
x
s
=
a
r1
a
rs
x
1
. . .
a
rs1
a
rs
x
s1
+
y
r
a
rs
a
rs+1
a
rs
x
s+1
. . .
a
rn
a
rs
x
n
. (12.4)
Substituind x
s
n celelalte ecuat ii, pentru i ,= r, gasim
y
i
= (a
i1
a
is
a
r1
a
rs
) x
1
+. . . + (a
is1
a
is
a
rs1
a
rs
) x
s1
+ (12.5)
+
a
is
a
rs
y
r
+ (a
is+1
a
is
a
rs+1
a
rs
) x
s+1
+. . . + (a
in
a
is
a
rn
a
rs
) x
n
.
Sistemului format din ecuat iile (12.4) si (12.5) i corespunde tabloul (12.6).
x
1
. . . x
j
. . . y
r
. . . x
n
y
1
b
11
. . . b
1j
. . .
a
1s
a
rs
. . . b
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
i
b
i1
. . . b
ij
. . .
a
is
a
rs
. . . b
in
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
s

a
r1
a
rs
. . .
a
rj
a
rs
. . .
1
a
rs
. . .
a
rn
a
rs
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
m
b
m1
. . . b
mj
. . . b
mr
. . . b
mn
(12.6)
unde b
ij
=
(a
ij
a
rs
a
is
a
rj
)
a
rs
, pentru i ,= r si j ,= s.
Numim pas Jordan cu elementul pivot a
rs
,= 0 urmatorul ansamblu de operat ii
prin care tabloul (12.3) se transforma n tabloul (12.6)
154 CAPITOLUL 12. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE
1. Se intervertesc y
r
si x
s
;
2. Pe locul elementului pivot se pune 1;
3. Pe coloana elementului pivot elementele tabloului se lasa neschimbate;
4. Pe linia elementului pivot se schimba semnul elementelor din vechiul tablou;
5. Restul elementelor se calculeaza cu formula

b
ij
= a
ij
a
rs
a
is
a
rj
. Aceasta
relat ie este cunoscuta sub numele de regula dreptunghiului. Elementul
b
ij
care se calculeaza are drept corespondent n tabloul (12.3) pe a
ij
care
mpreuna cu elementul pivot a
rs
denesc, ca varfuri diagonal opuse un drep-
tunghi.

b
ij
este diferent a dintre produsele elementelor celor doua diagonale;
ntotdeauna elementul pivot este factor al descazutului.
6. Se mpart toate elementele tabloului la elementul pivot.
Aplicam substitut iile generate de pasii Jordan la rezolvarea sistemului (12.1).
Acestui sistem i atasam tabloul
[2] [4]
x
1
. . . x
j
. . . x
n
1
0 a
11
. . . a
1j
. . . a
1n
b
1
[1]
.
.
. [3]
.
.
.
.
.
. [5]
0 a
i1
. . . a
ij
. . . a
in
b
i
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 a
m1
. . . a
mj
. . . a
mn
b
m
(12.7)
Numerele ncadrate scot n evident a cinci zone n tabloul (12.7). Un pas
Jordan efectuat cu un element pivot ales din zona [3] - de exemplu a
rs
,= 0 - are
ca urmare intervertirea unui x
r
din zona [2] cu un zero din zona [1] si corespunde
explicitarii lui x
r
din a s -a ecuat ie a sistemului si substituirii lui n celelalte
ecuat ii. Astfel, t inand seama de interpretarea data tabloului (12.7), obiectivul
urmarit este efectuarea a cat mai mult i pasi Jordan.
Sa presupunem ca efectuand r pasi Jordan ajungem la urmatorul tablou (even-
tual schimband indicii ecuat iilor si ai necunoscutelor)
12.1. METODA GAUSS - JORDAN 155
[2] [4]
0 . . . 0
.
.
. x
r+1
. . . x
n
1
x
1
b
11
. . . b
1r
.
.
. b
1r+1
. . . b
rn
c
1
[1]
.
.
. [3
I
]
.
.
.
.
.
.
.
.
. [3
II
]
.
.
. [5]
x
r
b
r1
. . . b
rr
.
.
. b
rr+1
. . . b
rn
c
r
. . . . . . . . . . . .
.
.
. . . . . . . . . . . . .
0 b
r+11
. . . b
r+1r
.
.
. 0 . . . 0 c
r+1
.
.
.
.
.
. [3
III
]
.
.
.
.
.
.
.
.
. [3
IV
]
.
.
.
.
.
.
0 b
m1
. . . b
mr
.
.
. 0 . . . 0 c
m
(12.8)
In tabloul (12.8) nu putem alege nici un element pivot n zona [3

IV
]. Din punctul
de vedere al rezolvarii sistemului, zona [3
IV
] este singura n care are sens cautarea
unui element pivot.
T inand seama de interpretarea data tabloului, daca
c
r+1
= . . . = c
m
= 0,
atunci sistemul este compatibil cu solut ia
x
i
= b
ir+1
x
r+1
+. . . +b
in
x
n
, i = 1, 2, . . . , r ;
iar n caz contrar sistemul este incompatibil.
Exemplu. Pentru rezolvarea sistemului algebric liniar
_
_
x
1
+ x
2
+ x
3
+ x
4
= 2
2x
1
x
2
+ 2x
3
x
4
= 1
x
1
+ 2x
2
x
3
+ 2x
4
= 1
2x
1
+ x
2
+ 4x
3
+ x
4
= 7
3x
1
+ 2x
2
2x
3
+ 2x
4
= 5
tablourile corespunzatoare pasilor Jordan sunt
x
1
x
2
x
3
x
4
1
0 1 1 1 1 2
0 2 1 2 1 1
0 1 2 1 2 1
0 2 1 4 1 7
0 3 2 2 2 5
x
2
x
3
x
4
1
x
1
1 1 1 2
0 3 1 0 3 1 3 1
0 1 2 1 3
0 1 2 1 3
0 1 5 1 11
x
3
x
4
1
x
1
1 0 1
x
2
0 1 1
0 2 1 0 4 2
0 1 0 2
0 5 1 0 10 2
x
4
1
x
1
0 1
x
2
1 1
0 0 0
x
3
0 2
0 0 0
Sistemul este compatibil, cu solut ia x
1
= 1, x
2
= 1 x
4
, x
3
= 2.
Observat ie. Numerele subliniate sunt elementele pivot. Coloanele corespunza-
toare zerourilor din zona [2] se pot omite si de aceea ele nu apar. Numerele ce
apar n dreptul saget ilor reprezinta rezultatul nmult irii ecuat iei corespunzatoare
cu un factor convenabil. Aceasta operat ie simplica calculele efectuate manual.
12.2 Inversarea unei matrice
Fie matricea A M
n
(C); A = (a
ij
)
i,j=1,n
. Atasam matricei A sistemul liniar
y = A x caruia i corespunde tabloul:
x
1
. . . x
j
. . . x
n
y
1
a
11
. . . a
1j
. . . a
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
i
a
i1
. . . a
ij
. . . a
in
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
n
a
n1
. . . a
nj
. . . a
nn
(12.9)
Daca se pot efectua n pasi Jordan care sa transforme tabloul (12.9) n tabloul:
y
1
. . . y
n
x
1
b
11
. . . b
1n
.
.
.
.
.
.
x
n
b
n1
. . . b
nn
(12.10)
atunci matricea A este nesingulara si B = (b
ij
)
i,j=1,n
reprezinta inversa matricei
A.
Exemplu. Pentru inversarea matricei
A =
_
_
2 4 3
0 1 1
2 2 1
_
_
12.3. METODA LUI GAUSS FACTORIZAREA LU 157
efectuam pasii Jordan.
x
1
x
2
x
3
y
1
2 4 3
y
2
0 1 1
y
3
2 2 1
x
1
y
2
x
3
y
1
2 4 1
x
2
0 1 1
y
3
2 2 3
x
1
y
2
y
1
x
3
2 4 1
x
2
2 3 1
y
3
4 10 3
y
3
y
2
y
1
x
3

1
2
1
1
2
x
2
1
2
2
1
2
x
1

1
4

5
2
3
4
Rezulta
A
1
=
_
_
3
4

5
2

1
4
1
2
2
1
2
1
2
1
1
2
_
_
.
12.3 Metoda lui Gauss Factorizarea LU
Fie
m
k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
.
.
.
0
k+1
.
.
.
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, e
k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
.
.
.
0
1
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
R
n
,
cu 1 pe linia k si matricea
M
k
= I m
k
e
T
k
= m
k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0
.
.
.
1
k+1
1
.
.
.
0
n
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
. (12.11)
Matricea M
k
are proprietat ile:
Teorema 12.3.1 M
1
k
= I +m
k
e
T
k
.
Demonstrat ie. Au loc egalitat ile
(I +m
k
e
T
k
)(I m
k
e
T
k
) = I (m
k
e
T
k
)(m
k
e
T
k
) = I m
k
(e
T
k
m
k
)e
T
k
= I.
Teorema 12.3.2 Fie x = (x
i
)
1in
R
n
. Daca x
k
,= 0 atunci exista m
k
R
n
astfel ncat M
k
x =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
k
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Demonstrat ie. Avem
M
k
x = x m
k
(e
T
k
x) = x x
k
m
k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
k
x
k+1
x
k
k+1
.
.
.
x
n
x
k
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Alegand
i
=
x
i
x
k
, i k + 1, . . . , n, rezulta relat ia ceruta.
Observat ie 12.3.1
Daca y = (y
i
)
1in
R
n
si y
k
= 0 atunci M
k
y = y.
Observat ie 12.3.2
Fie A M
n
(R) o matrice de forma
A = [a
1
a
2
. . . a
n
] =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1,1
a
1,2
. . . a
1,k
a
1,k+1
. . . a
1,n
a
2,2
. . . a
2,k
a
2,k+1
. . . a
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
k,k
a
k,k+1
. . . a
k,n
a
k+1,k
a
k+1,k+1
. . . a
k+1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n,k
a
n,k+1
. . . a
n,n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
(12.12)
unde prin a
i
s-a notat coloana i si avand elementele coloanelor a
1
, . . . , a
k1
situate
sub diagonala principala egale cu 0.
Daca a
k,k
,= 0 atunci potrivit Teoremei 12.3.2 aplicata coloanei a
k
exista o
matrice M
k
astfel ncat
M
k
A = [M
k
a
1
M
k
a
2
, . . . , M
k
a
n
] = (12.13)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1,1
a
1,2
. . . a
1,k
a
1,k+1
. . . a
1,n
a
2,2
. . . a
2,k
a
2,k+1
. . . a
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
k,k
a
k,k+1
. . . a
k,n
0 b
k+1,k+1
. . . b
k+1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 b
n,k+1
. . . b
n,n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Totodata matricea M
k
este denita prin M
k
= I m
k
e
T
k
cu
m
k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1,k
.
.
.
a
k,k
a
k+1,k
a
k,k
.
.
.
a
n,k
a
k,k
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
iar b
i,j
= a
i,j

a
i,k
a
k,k
a
k,j
=
a
k,k
a
k,j
a
i,j
a
i,j
a
k,k
,
pentru i, j k + 1, . . . , n.
Trecerea de la (12.12) la (12.13) se realizeaza cu algoritmul
1. Liniile 1, . . . , k se lasa nemodicate;
2. Elementele coloanei k situate sub a
k,k
devin 0;
3. Pentru i, j k + 1, . . . , n elementele se calculeaza cu regula dreptunghi-
ului, dupa care se mpart la elementul pivot a
k,k
.
Fie A M
n
(R), A = (a
i,j
)
1i,jn
. Notam prin A
k
, k 1, 2, . . . , n matricele
A
k
= (a
i,j
)
1i,jk
=
_
_
a
1,1
. . . a
1,k
. . . . . . . . .
a
k,1
. . . a
k,k
_
_
.
Denit ie 12.3.1 Matricea A satisface ipoteza
m
daca [A
k
[ , = 0, k 1, 2, . . . , m.
Observat ie 12.3.3 Daca matricea A = (a
i,j
)
1i,jn
M
n
(R) satisface ipoteza
m
si M
k
este o matrice de forma (12.11) atunci M
k
A satisface de asemenea
ipoteza
m
.
Intr-adevar pentru j 1, 2, . . . , m, din

M
k
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1,1
. . . a
1,j
. . . a
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
k,1
. . . a
k,j
. . . a
k,n
a
k+1,1
k+1
a
k,1
. . . a
k+1,j

k+1
a
k,j
. . . a
k+1,n
k+1
a
k,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
j,1
j
a
k,1
. . . a
j,j

j
a
k,j
. . . a
j,n
j
a
k,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n,1
n
a
k,1
. . . a
n,j

n
a
k,j
. . . a
n,n
n
a
k,n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
deducem ca
(M
k
A)
j
= (M
k
)
j
A
j
de unde
[(M
k
A)
j
[ = [(M
k
)
j
[[A
j
[ = [A
j
[ , = 0.
Teorema 12.3.3 Daca matricea A M
n
n1
atunci exista
o matrice M M
n
(R) si o matrice superior triunghilara U M
n
(R), astfel ncat
MA = U.
Demonstrat ie. Fie A
(1)
= A. Din ipoteza
n1
, [A
(1)
1
[ = a
(1)
1,1
= a
1,1
,= 0.
Potrivit Observat iei 12.3.2, exista o matrice M
1
astfel ncat
A
(2)
= M
1
A
(1)
=
_
_
_
_
_
a
(1)
1,1
a
(1)
1,2
. . . a
(1)
1,n
0 a
(2)
2,2
. . . a
(2)
2,n
. . . . . . . . . . . .
0 a
(2)
n,2
. . . a
(2)
n,n
_
_
_
_
_
.
Atunci [A
(2)
2
[ = [(M
1
A
1
)
2
[ = [A
2
[ ,= 0, dar [A
(2)
2
[ = a
(1)
1,1
a
(2)
2,2
, si prin urmare
a
(2)
2,2
,= 0.
Utilizand Observat ia 12.3.2 exista o matrice M
2
astfel ncat
A
(3)
= M
2
A
(2)
=
_
_
_
_
_
_
_
_
a
(1)
1,1
a
(1)
1,2
a
(1)
1,3
. . . a
(1)
1,n
0 a
(2)
2,2
a
(2)
2,3
. . . a
(2)
2,n
0 0 a
(3)
3,3
. . . a
(3)
3,n
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 a
(3)
n,3
. . . a
(3)
n,n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Din nou [A
3
[ = [A
(3)
3
[ = a
(1)
1,1
a
(2)
2,2
a
(3)
3,3
,= 0, deci a
(3)
3,3
,= 0. Repetand rat ionamentul
de mai sus de n 1 ori, vom avea
A
(n)
= M
n1
M
n1
. . . M
1
A
(1)
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
(1)
1,1
a
(1)
1,2
. . . a
(1)
1,n1
a
(1)
1,n
a
(2)
2,2
. . . a
(2)
2,n1
a
(2)
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
(n1)
n1,n1
a
(n1)
n1,n
a
(n)
n,n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
def
= U.
Metoda lui Gauss rezulta din aplicarea rezultatului de mai sus n cazul unui
sistem Ax = b.
Presupunem ca matricea A M
n
n
, ceea ce asigura
existent a solut iei unice. Atasam sistemului tabloul
x
1
. . . x
n
1
a
1,1
. . . a
1,n
b
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n,1
. . . a
n,n
b
n
si executam algoritmul:
Pentru k = 1..n 1 executa:
1. Liniile 1, 2, . . . , k se lasa nemodicate;
2. Elementele coloanei k situate sub diagonala principala se nlocuiesc cu 0;
3. Pentru i k+1, . . . , n si j k+1, . . . , n, n+1 elementele se calculeaza
cu regula dreptunghiului. (La mpart irea prin elementul pivot se renunt a,
deoarece ecuat ia respectiva se poate nmult ii cu elementul pivot.)
Rezulta un tablou de forma
x
1
x
2
. . . x
n
1
c
1,1
c
1,2
. . . c
1,n
d
1
0 c
2,2
. . . c
2,n
d
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . c
n,n
d
n
caruia i corespunde sistemul
n
i=j
c
i,j
x
j
= d
i
i 1, 2, . . . , n.
a carei solut ie este
x
n
=
d
n
c
n,n
x
i
=
d
i
n
j=i+1
c
i,j
x
j
c
i,i
i n 1, n 2, . . . , 1.
Exemplu. Rezolvam sistemul algebric de ecuat ii liniare
_
_
x + 2y + 3z + 4t = 11
2x + 3y + 4z + t = 12
3x + 4y + z + 2t = 13
4x + y + 2z + 3t = 14
cu metoda lui Gauss. Utilizand algoritmul prezentat, se obt in succesiv tablourile
x y z t 1
1 2 3 4 11
2 3 4 1 12
3 4 1 2 13
4 1 2 3 14
x y z t 1
1 2 3 4 11
0 1 2 7 10
0 2 8 10 20
0 7 10 13 30
x y z t 1
1 2 3 4 11
0 1 2 7 10
0 0 4 4 0
0 0 4 36 40
x y z t 1
1 2 3 4 11
0 1 2 7 10
0 0 4 4 0
0 0 0 40 40
.
Sistemul obt inut
_
_
x + 2y + 3z + 4t = 11
y + 2z + 7t = 10
z t = 0
t = 1
are solut ia t = 1, z = 1, y = 1, x = 2.
O consecint a a Teoremei 12.3.3 este
Teorema 12.3.4 Daca matricea A M
n
n1
atunci exita
matricea inferior triunghiulara L si o matrice superior triunghiulara U astfel
ncat A = LU.
Demonstrat ie. Din Teorema 12.3.3, rezulta existenta matricei M = M
n1
. . . M
1
pentru care MA = U este o matrice superior triunghiulara. Fiecare matrice M
k
este de forma M
k
= I m
k
e
T
k
, cu vectorul m
k
de forma m
k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
.
.
.
0
(k)
k+1
.
.
.
(k)
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Matricea M este nesingulara, deci A = M
1
U. Dar
M
1
= (M
n1
. . . M
1
)
1
= M
1
1
. . . M
1
n1
=
=
n1
k=1
(I +m
k
e
T
k
) = I +
n1
k+1
m
k
e
T
k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0
(1)
2
1
(1)
3

(2)
3
.
.
.
.
.
.
.
.
.
(1)
n1

(2)
n1
1
(1)
n

(2)
n
. . .
(n1)
n
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
def
= L.
Reprezentarea unei matrice sub forma unui produs de alte matrice se numeste
factorizare. Factorizarea data de Teorema 12.3.4 se numeste factorizarea LU
(Lower / Upper) sau LR (Left / Right) si exprima matricea A ca produsul dintre
o matrice inferior triunghiulara cu o matrice superior triunghiulara.
O matrice triunghiulara se numeste matrice triunghiulara unitate daca toate
elementele diagonalei principale sunt egale cu 1. Printre factorizarile LU dis-
tingem
factorizarea Doolittle, cu matricea inferior tringhiulara unitate cazul Teo-
remei 12.3.4;
factorizarea Crout, cu matricea superior triunghiulara unitate.
Observat ie 12.3.4
Pentru existent a factorizarii LU, cerint a ca matricea A sa satisfaca ipoteza
n1
este esent iala. De acest fapt, ne putem convinge prin urmatorul exemplu:
Presupunem, prin absurd, existent a unei factorizari LU pentru
_
0 1
1 1
_
=
_
l
1,1
0
l
2,1
l
2,2
_ _
u
1,1
u
1,2
0 u
2,2
_
.
Atunci au loc egalitat ile contradictorii l
1,1
m
1,1
= 0, l
1,1
m
1,2
= 1, l
2,1
m
1,1
= 1.
Observat ie 12.3.5
Daca A = LU, atunci rezolvarea sistemului algebric de ecuat ii liniare Ax = b
revine la rezolvarea consecutiva a doua sisteme algebrice triunghiulare
Ly = b
Ux = y.
Matrice de permutare. Notam prin P
i,j
M
n
(R) matricea
P
i,j
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0
.
.
.
1
0 1
.
.
.
1 0
1
.
.
.
0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
i
j
j
pe care o numim matrice de permutare.
Urmatoarele proprietat i se stabilesc prin vericare directa:
1. Daca A M
n
(R) atunci P
i,j
A este matricea care se obt ine din A prin
interschimbarea liniilor i si j.
2. Daca A M
n
(R) atunci AP
i,j
este matricea care se obt ine din A prin
interschimbarea coloanelor i si j.
3. P
2
i,j
= I P
1
i,j
= P
i,j
.
In lipsa ipotezei
n1
, la pasul k a construct iei din demonstrt ia Teoremei
12.3.3, nu mai avem asigurata cerint a a
(k)
k,k
,= 0.
Daca a
(k)
k,k
= 0 si exista pe coloana k, sub elementul de pe diagonala principala
un element nenul e acesta ai
k
, k
(k)
atunci interschimbam liniile k si i
k
. Va
exista atunci o matrice M
k
astfel ncat
A
(k+1)
= M
k
P
k,i
k
A
(k)
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
(1)
1,1
a
(1)
1,2
. . . a
(1)
1,k
a
(1)
1,k+1
. . . a
(1)
1,n
a
(2)
2,2
. . . a
(2)
2,k
a
(2)
2,k+1
. . . a
(2)
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
(k)
i
k
,k
a
(k)
i
k
,k+1
. . . a
(k)
i
k
,n
0 a
(k+1)
k+1,k+1
. . . a
(k+1)
k+1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 a
(k+1)
n,k+1
. . . a
(k+1)
n,n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Daca a
(k)
k,k
= 0 si sub acest element, pe coloana k, toate elementele sunt nule
atunci alegem M
k
= I (m
k
= 0) si A
(k+1)
= A
(k)
.
In general
A
(k+1)
= M
k
P
k
A
(k)
,
unde P
k
este e o matrice de permutare, e matricea unitate.
Potrivit rat ionamentului din demonstrat ia Teoremei 12.3.3, dupa n 1 pasi
vom avea
M
n1
P
n1
. . . M
2
P
2
M
1
P
1
A = U (12.14)
unde U este o matrice superior triangulara.
Are loc egalitatea imediata
M
n1
P
n1
. . . M
2
P
2
M
1
P
1
A = (12.15)
M
n1
(P
n1
M
n2
P
n1
)
(P
n1
P
n2
M
n3
P
n2
P
n1
)
.
.
.
(P
n1
P
n2
. . . P
4
P
3
M
2
P
3
P
4
. . . P
n2
P
n1
)
(P
n1
P
n2
. . . P
4
P
3
P
2
M
2
P
2
P
3
P
4
. . . P
n2
P
n1
)
P
n1
P
n2
. . . P
3
P
2
P
1
A
Notand

M
k
= P
n1
. . . P
k+1
M
k
P
k+1
. . . P
n1
, k 1, 2, . . . , n2 si

M
n1
=
M
n1
. relat ia (12.15) se rescrie sub forma
M
n1
P
n1
. . . M
2
P
2
M
1
P
1
A =

M
n1

M
n2
. . .

M
2

M
1
P
n1
P
n2
. . . P
2
P
1
A.
(12.16)
Matricea

M
k
are aceasi structura ca si matricea M
k
.

Intr-adevar
M
k
= P
n1
. . . P
k+1
(I m
k
e
T
k
)P
k+1
. . . P
n1
=
= I (P
n1
. . . P
k+1
m
k
)(e
T
k
P
k+1
. . . P
n1
) = I m
k
e
T
k
,
unde m
k
= P
n1
. . . P
k+1
m
k
are primele k componente egale cu 0.
Fie P = P
n1
. . . P
2
P
1
si matricea inferior triunghiulara L = (

M
n1
. . .

M
2

M
1
)
1
=
M
1
1
M
1
2
. . .

M
1
n1
. Din (12.14) si (12.15) rezulta
Teorema 12.3.5 Pentru orice matrica A M
n
(R) exista o matrice inferior
triunghiulara L, o matrice superior triunghiulara U si o matrice P, produs de
matrice de permutare astfel ncat
PA = LU.
Exemplu. Sa se deduca factorizarea LU a matricei
A =
_
_
_
_
_
_
1 2 1 3 2
2 4 2 5 1
1 2 1 3 4
3 6 2 10 7
1 2 4 0 4
_
_
_
_
_
_
.
Atasam matricei A tabloul
1 2 1 3 2
2 4 2 5 1
1 2 1 3 4
3 6 2 10 7
1 2 4 0 4
La ecare pas k, componentele vectorului m
k
se vor ret ine n tablou, n coloana
k, sub diagonala principala, n locul elementelor nule. Desfasurarea calculelor
12.4. FACTORIZAREA CHOLESKY 167
este
k = 1 P
1
= I m
1
=
_
_
_
_
_
_
0
2
1
3
1
_
_
_
_
_
_
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
1 [ 0 0 0 2
3 [ 0 5 1 1
1 [ 0 5 3 2
k = 2 P
2
= I m
2
= 0
k = 3 P
3
= P
3,4
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
3 0 [ 5 1 1
1 0 [ 0 0 2
1 0 [ 5 3 2
m
3
=
_
_
_
_
_
_
0
0
0
0
1
_
_
_
_
_
_
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
3 0 [ 5 1 1
1 0 0 [ 0 2
1 0 1 [ 4 1
k = 4 P
4
= P
4,5
m
4
= 0
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
3 0 [ 5 1 1
1 0 1 [ 4 1
1 0 0 0 [ 2
Atunci
L =
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0 0
2 1 0 0 0
3 0 1 0 0
1 0 1 1 0
1 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
U =
_
_
_
_
_
_
1 2 1 3 2
0 0 0 1 3
0 0 5 1 1
0 0 0 4 1
0 0 0 0 2
_
_
_
_
_
_
P = P
4,5
P
3,4
=
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0 0
0 1 0 0 0
0 0 0 1 0
0 0 0 0 1
0 0 1 0 0
_
_
_
_
_
_
12.4 Factorizarea Cholesky
In cazul matricelor simetrice are loc factorizarea

Teorema 12.4.1 Daca A M
n
(R) este o matrice simetrica care satisface ipoteza
n
atunci exista o matrice inferior triunghiulara K M
n
(R) astfel ncat A =
KK
T
.
Demonstrat ie. Potrivit Teoremei 12.3.4 exista matricele L, U inferior triunghi-
ulara si respectiv, superior triunghiulara astfel ncat A = LU. Datorita simetriei
matricei A, au loc egalitat ile
LU = A = A
T
= U
T
L
T
.
Din ipoteza
n
rezulta ca [A[ = [L[ [U[ , = 0, si n consecint a matricele L, U sunt
inversabile. Din egalitatea anterioara deducem
U(L
T
)
1
= L
1
U
T
.
Membrul stang este o matrice superior triunghiulara iar membrul drept o matrice
inferior triunghiulara. Prin urmare matricea D = U(L
T
)
1
= L
1
U
T
este o
matrice diagonala. Atunci U = DL
T
si A = LDL
T
.
Elementele diagonalei matricei D sunt pozitive.

Intr-adevar daca
D =
_
_
_
d
1
.
.
.
d
n
_
_
_
, L
T
x
i
= e
i
=
_
_
_
_
_
_
_
_
0
.
.
.
1
.
.
.
0
_
_
_
_
_
_
_
_
cu 1 n linia i,
atunci
0 < < Ax
i
, x
i
>=< LDL
T
x
i
, x
i
>=< DB
T
x
i
, B
T
x
i
>=< De
i
, e
i
>= d
i
.
Denim F =
_
_
_
d
1
.
.
.
d
n
_
_
_
si K = LF. Deoarece F
2
= D avem
A = LDL
T
= LF
2
L
T
= KK
T
.
Observat ie 12.4.1 Daca matricea A M
n
(R) este strict pozitiva atunci ea sat-
isface ipoteza
n
.
Presupunem prin absurd ca exista k 1, 2, . . . , n astfel ncat [A
k
[ = 0.
In acest
caz exista x
1
R
k
, x
1
,= 0 astfel ncat A
k
x
1
= 0. Considerand partit ionarea ma-
tricei A =
_
A
k
A
1,2
A
2,1
A
2,2
_
si x =
_
x
1
0
_
R
n
deducem relat iile contradictorii
0 < < Ax, x >=< A
k
x
1
, x
1
>= 0.
Rezulta consecint a
12.5. REZOLVAREA SISTEMELOR TRIDIAGONALE 169
n
(R) este o matrice simetrica si strict pozitiva
atunci exista o matrice inferior triunghiulara K M
n
(R) astfel ncat A = KK
T
.
Scriind
K =
_
_
_
_
_
_
_
k
1,1
0 0 . . . 0
k
2,1
k
2,2
0 . . . 0
k
3,1
k
3,2
k
3,3
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
k
n,1
k
n,2
k
n,3
. . . k
n,n
_
_
_
_
_
_
_
din egalitatea A = KK
T
deducem formulele de recurent a si algoritmul
Procedura Cholesky(A) =
k
1,1
=
a
1,1
pentru i = 2, n executa
[ k
i,1
=
a
i,1
k
1,1
[ daca i > 2 atunci
[ [ pentru j = 2, i 1 executa
[ [ [ k
i,j
=
a
i,j
i1
s=1
k
i,s
k
j,s
k
j,j
[ [
[
[ k
i,i
=
_
a
i,i
i1
s=1
k
2
i,s
K
12.5 Rezolvarea sistemelor tridiagonale
Numeroase probleme conduc la sisteme algebrice de forma
_
_
_
a
1
x
1
+c
1
x
2
= d
1
b
i
x
i1
+a
i
x
i
+c
i
x
i+1
= d
i
, 2 i n 1,
b
n
x
n1
+a
n
x
n
= d
n
(12.17)
Matricea sistemului
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1
c
1
0 0 . . . 0 0 0
b
2
a
2
c
2
0 . . . 0 0 0
0 b
3
a
3
c
3
. . . 0 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 0 . . . b
n1
a
n1
c
n1
0 0 0 0 . . . 0 b
n
a
n
_
_
_
_
_
_
_
_
are elementele nunule situate n imediata vecinatate a diagonalei principale. O
asemenea matrice se numeste matrice banda.

In cazul de fat a, lat imea benzii
este 3, matricea numindu-se tridiadonala. Indicam o metoda ecienta relativ
la mecesarul de memorie, pentru rezolvarea sistemului (12.17), numita metoda
dublului parcurs.
Primul parcurs. Din prima ecuat ie a sistemului (12.17), explicitand pe
x
1
gasim x
1
=
c
1
a
1
x
2
+
d
1
a
1
, adica o relat ie de forma x
1
= R
2
x
2
+ S
2
cu R
2
=
c
1
a
1
, S
2
=
d
1
a
1
. Presupunand x
i1
= R
i
x
i
+ S
i
si substituind n a ia ecuat ie a
sistemului gasim
b
i
(R
i
x
i
+S
i
) +a
i
x
i
+c
i
x
i+1
= d
i
de unde rezulta
x
i
=
c
i
a
i
+b
i
R
i
x
i+1
+
d
i
b
i
S
i
a
i
+b
i
R
i
= R
i+1
x
i+1
+S
i+1
.
Am dedus relat iile de recurent a
R
i+1
=
c
i
a
i
+b
i
R
i
S
i+1
=
d
i
b
i
S
i
a
i
+b
i
R
i
i = 2, 3, . . . , n.
Al doilea parcurs. Din relat iile
x
n1
= R
n
x
n
+S
n
b
n
x
n1
+a
n
x
n
= d
n
deducem
x
n
=
d
n
b
n
S
n
a
n
+b
n
R
n
,
si utilizand egalitat ile x
i1
= R
i
x
i
+S
i
calculam succesiv x
n1
, x
n2
, . . . , x
1
.
12.6 Metode iterative
Fie A M
n
(R), A = (a
i,j
)
1i,jn
si b R
n
, b = (b
i
)
1in
. Pentru rezolvarea
sistemului algebric de ecuat ii liniare
Ax = b (12.18)
consideram clasa de metode iterative
B
u
k+1
u
k
+Au
k
= b, (12.19)
unde B M
n
(R) si R sunt parametri care denesc metoda iterativa.
Pornind de la un element arbitrar u
0
se construieste un sir (u
k
)
kN
unde
ecare element reprezinta o aproximat ie a solut iei sistemului algebric (12.18)
12.6. METODE ITERATIVE 171
(bineant eles daca aceasta solut ie exista). Astfel vorbim de metode iterative de
rezolvare a sistemului algebric (12.18).
Prezinta interes sa precizam condit iile n care sirul de aproximat ii
(u
k
)
kN
converge catre solut ia sistemului.
Pentru matricea A introducem notat iile
D =
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1,1
0
.
.
.
a
i,i
.
.
.
0 a
n,n
_
_
_
_
_
_
_
_
,
A
=
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0
a
2,1
0
.
.
.
.
.
.
.
.
. 0
a
n,1
a
n,2
. . . a
n,n1
0
_
_
_
_
_
_
_
_
, A
+
=
_
_
_
_
_
_
_
0 a
1,2
a
1,3
. . . a
1,n
0 a
2,3
. . . a
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 a
n1,n
0 0
_
_
_
_
_
_
_
.
Cazuri particulare.
1. Metoda Jacobi. Daca a
i,i
,= 0, i 1, 2, . . . , n atunci explicitand
necunoscuta x
i
din ecuat ia i obt inem
x
i
=
n
j=1
j=i
a
i,j
a
i,i
x
j
+
b
i
a
i,i
(12.20)
Construim sirul u
k
= (u
k
1
, . . . , x
k
n
) denit prin formulele de recurent a
u
k+1
i
=
n
j=1
j=i
a
i,j
a
i,i
u
k
j
+
b
i
a
i,i
i 1, . . . , n, (12.21)
k N, iar prima aproximat ie u
0
= (u
0
1
, . . . , u
0
n
) este un element din R
n
.
Relat iile (12.21) se poate scrie sub forma
a
i,i
(u
k+1
i
u
k
i
) +
n
j=1
a
i,j
u
k
i
= b
i
i 1, . . . , n
sau sub forma matriceala
D(u
k+1
u
k
) +Au
k
= b. (12.22)
In acest caz B = D si = 1.
2. Metoda Gauss-Seidel. Relativ la (12.20), construimsirul u
k
= (u
k
1
, . . . , x
k
n
)
denit prin formulele de recurent a
u
k+1
1
=
n
j=2
a
1,j
a
1,1
u
k
j
+
b
1
a
1,1
(12.23)
u
k+1
i
=
i1
j=1
a
i,j
a
i,i
u
k+1
j

n
j=i+1
a
i,j
a
i,i
u
k
j
+
b
i
a
i,i
2 i n 1
u
k+1
n
=
n1
j=1
a
n,j
a
n,n
u
k+1
j
+
b
n
a
n,n
k N si U
0
R
n
. Formulele de recurent a se pot rescrie sub forma
i
j=1
a
i,j
u
k+1
j
+
n
j=i+1
a
i,j
u
k
j
= b
i
i 1, . . . , n
sau sub forma matriceala
(A
+D)u
k+1
+A
+
u
k
= b,
si
(A
+D)(u
k+1
u
k
) +Au
k
= b. (12.24)
Astfel B = A
+D si = 1.
3. Metoda relaxarii. Fie R
. Metoda relaxarii este data de

(D +A
)
u
k+1
u
k
+Au
k
= b, (12.25)
adica B = D +A
, = 1. Se observa ca pentru = 1 se obt ine metoda

Gauss-Seidel.
Un rezultat simplu de convergenta valabil n cazul metodei lui Jacobi si a
metodei lui Gauss- seidel este
Teorema 12.6.1 Daca

n
j=1
j=i
[a
i,j
[ < [a
i,i
[, i = 1, 2, . . . , n atunci sirul de apro-
ximat ii (u
k
)
kN
construit potrivit metodei Jacobi sau metodei Gauss - Seidel con-
verge catre solut ia sistemului algebric (12.18).
Demonstrat ie. Potrivit Propozit iei 11.1.15 matricea A este nesingulara, deci
sistemul algebric de ecuat ii liniare (12.19) are o solut ie unica.
Cazul metodei Gauss-Seidel. Cazul metodei Jacobi se trateaza asemanator.
12.6. METODE ITERATIVE 173
Fie x = (x
1
, . . . , x
n
) solut ia sistemului (12.18) si i acel indice pentru care
[u
k+1
i
x
i
[ = max
1jn
[u
k+1
j
x
j
[ = |u
k+1
x|
.
Scazand relat ia i din (12.23) din relat ia corespunzatoare din
(12.20) obt inem
u
k+1
i
x
i
=
i1
j=1
a
i,j
a
i,i
(u
k+1
j
x
j
)
n
j=i+1
a
i,j
a
i,i
(u
k
j
x
j
). (12.26)
Notand
p
i
=
i1
j=1
[
a
i,j
a
i,i
[, q
i
=
n
j=i+1
[
a
i,j
a
i,i
[
din relat ia (12.26) deducem
[u
k+1
i
x
i
[
i1
j=1
[
a
i,j
a
i,i
[ [u
k+1
j
x
j
[ +
n
j=i+1
[
a
i,j
a
i,i
[ [u
k
j
x
j
[
p
i
[u
k+1
i
x
i
[ +q
i
max
1jn
[u
k
j
x
j
[.
Atunci
|u
k+1
x|
= [u
k+1
i
x
i
[
q
i
1 p
i
|u
k
x|
(12.27)
Fie = max
q
j
1p
j
: j = 1, 2, . . . , n. Atunci din ipoteza teoremei rezulta ca
0 < < 1 si utilizand succesiv relat iile de tip (12.27) obt inem:
|u
k
x|
|u
k1
x|

2
|u
k2
x|
. . .
n
|u
0
x|
.
Rezulta ca:
lim
k
|u
k
x|
= 0,
adica convergent a sirului (x
k
)
kN
catre solut ia sistemului (12.18).
Stabilim un rezultat de convergent a n alte ipoteze.
Teorema 12.6.2 Fie A M
n
(R) o matrice simetrica si strict pozitiva. Daca
B >

2
A atunci sirul de aproximat ii (u
k
)
kN
construit prin metoda iterativa
(12.19) concerge catre solut ia sistemului (12.18).
Demonstrat ie. Notam cu x solut ia sistemului (12.18) si e e
k
= u
k
x. Sistemul
(12.18) se poate scrie ca
B
x x
+Ax = b. (12.28)
Scazand (12.28) din (12.19) obt inem
B
e
k+1
e
k
+Ae
k
= 0 k N. (12.29)
Se verica usor egalitatea
2 <(B

2
A)
e
k+1
e
k
,
e
k+1
e
k
> +|e
k+1
|
2
A
= |e
k
|
2
A
. (12.30)
Matricea P = B

2
A ind strict pozitiva este tare pozitiva, deci exista m > 0
astfel ncat <Px, x> m|x|
2
2
, x R
n
. Din (12.30) deducem
|e
k
|
2
A
|e
k+1
|
2
A
2m|
e
k+1
e
k
|
2
2
= 2m|e
k+1
e
k
|
2
2
,
si n consecint a sirul (|e
k
|
2
A
)
kN
este convergent (ind descrescator si margint),
de unde
lim
k
|e
k+1
e
k
|
2
= 0.
Din (12.29) deducem ca
e
k
= A
1
B
e
k+1
e
k
si apoi
|e
k
|
2

1
[[
|A
1
|
2
|B|
2
|e
k+1
e
k
|.
Ultima relat ie implica lim
k
e
k
= 0.
Aplicam Teorema 12.6.2 n cazul metodei lui Gauss Seidel si a metodei
relaxarii.
Teorema 12.6.3 Daca A este o matrice simetrica si strict pozitiva atunci situl
de aproximat ii construit prin metoda Gauss Seidel (12.23) converge catre solut ia
sistemului (12.18).
Demonstrat ie. Vericam condit ia B

2
A > 0.
B

2
A =
1
2
D +
1
2
(A
A
+
).
si atunci
<(B

2
A)y, y>=
1
2
<Dy, y> +
1
2
(<A
y, y> <A
+
y, y>).
12.7. NUM
ARUL DE CONDIT IONARE AL UNEI MATRICE 175

Deoarece A este simetrica, A
= (A
+
)
T
, rezulta ca <A
y, y>=<A
+
y, y> .
Totodata <Dy, y >=

n
i=1
a
i,i
y
2
i
. Daca e
i
este vectorul canonic avand 1 pe
pozit ia i si deoarece A > 0 avem
<Ae
i
, e
i
>= a
i,i
> 0, i 1, 2, . . . , n.
Astfel
<(B

2
A)y, y>=
n
i=1
a
i,i
y
2
i
> 0, y R
n
0.
Teorema 12.6.4 Daca (0, 2) si A este o matrice simetrica si strict pozitiva
atunci situl de aproximat ii construit prin metoda relaxarii (12.25) converge catre
solut ia sistemului (12.18).
Demonstrat ie. Utilizand rezultatele din demonstrat ia Teoremei 12.6.3, gasim
B

2
A = (1

2
)D +

2
(A
A
+
).
de unde
<(B
2
A)y, y>= (1
2
) <Dy, y>= (1
2
)
n
i=1
a
i,i
y
2
i
> 0, y R
n
0.
12.7 Numarul de condit ionare al unei matrice
Consideram urmatorul exemplu clasic (cf. SABAC I.G., 1983)
_
1.2969 0.8648
0.2161 0.1441
_
_
x
y
_
=
_
0.8642
0.1440
_
avand solut ia (2, 2) si vectorul x = (0.9911, 0.4870). Calculand eroarea
r = b Ax obt inem r (10
8
, 10
8
). Cu toate acestea x nu este o aproximat ie
buna a solut iei sistemului algebric. Deci variat ii mici ale datelor (adica a terme-
nilor vectorului liber sau a elementelor matricei) pot furniza variat ii importante
ale solut iei sistemului. Acest fenomen pune n evident a caracterul instabil al
rezolvarii unui sistem algebric de ecuat ii liniare.
Punem n evident a un indicator care inuent eaza stabilitatea solut iei unui
sistem algebric de ecuat ii liniare.
Avem nevoie de urmatoarele rezultate
n
(R). Daca |A| < 1 atunci
1. Matricea I
n
A este inversabila;
2. (I
n
A)
1
= lim
n
(I
n
+A+A
2
+. . . +A
n
);
3. |(I
n
A)
1
|
1
1A
.
Teorema 12.7.2 Fie A, B M
n
(R). Daca
(i) matricea A este inversabila,
(ii) |AB| <
1
A
1
atunci
1. matricea B este inversabila;
2. |B
1
|
A
1
1A
1
AB
.
Demonstrat ie. Deoarece |I
n
A
1
B| = |A
1
(Ab)| |A
1
[| |AB| < 1,
din Teorema 12.7.1 rezulta ca I
n
(I
n
A
1
B) = A
1
B este inversabila si
|(A
1
B)
1
|
1
1 |A
1
| |AB|
.
Atunci (A
1
B)
1
A
1
= (AA
1
B)
1
= B
1
,
|B
1
| = |(A
1
B)
1
A
1
| |(A
1
B)
1
| |A
1
|
|A
1
|
1 |A
1
| |AB|
.
Presupunem ca n locul rezolvarii sistemului algebric de ecuat ii liniare Ax = b
se rezolva sistemul perturbat (A +A)y = b +b, unde A M
n
(R) si b R
n
.
Daca y x = x atunci din
(A+A)(x +x) = b +b
deducem
(A+A)x = b Ax. (12.31)
Teorema 12.7.3 Daca A este o matrice inversabila si |A| <
1
A
1
atunci
matricea A+A este inversabila si
|x|
|x|

|A[ |A
1
|
1 |A
1
| |A|
_
|A|
|A|
+
|b|
|b|
_
.
12.7. NUM
ARUL DE CONDIT IONARE AL UNEI MATRICE 177

Demonstrat ie. Daca B = A + A atunci |B A| <
1
A
1
. Potrivit Teoremei
12.7.2 matricea A+A este inversabila si |(A+A)
1
|
A
1
1A
1
A
.
Din (12.31) deducem ca x = (A+A)
1
(b Ax) de unde
|x| |(A+A)
1
|(|b| +|A| |x|)
|A
1
|
1 |A
1
| |A|
(|b| +|A| |x|).
Impat ind prin |x| si utilizand inegalitatea |b| = |Ax| |A| |x| gasim
|x|
|x|

|A[ |A
1
|
1 |A
1
| |A|
_
|A|
|A|
+
|b|
|A| |x|
_
|A[ |A
1
|
1 |A
1
| |A|
_
|A|
|A|
+
|b|
|b|
_
.
Numarul
(A) = [[A[[ [[A
1
[[
inuent eaza stabilitatea rezolvarii unui sistem algebric de ecuat ii liniare A x = b
n sensul ca cu cat (A) este mai apropiat de 1 cu atat efectul perturbarii solut iei
este mai mic. Numarul (A) se numeste numar de condit ionare a matricei A n
raport cu norma matriceala considerata.
In cazul exemplului de mai sus

A
1
= 10
8
_
0.1441 0.8648
0.2161 1.2969
_
si n consecint a, gasim (A) 3.3 10
8
, ceea ce pune n evident a caracterul de
slaba stabilitate a sistemului dat.
Capitolul 13
Transformarea Householder
Transformata Householder reprezinta instrumentul cu care se vor obt ine rezul-
tatele acestui capitol: descompunerea QR a unei matrice, reducerea la forma
bidiagonala si la forma Hessenberg a unei matrice.
13.1 Transformata Householder
Fie u R
n
, |u|
2
=
2 si matricea H = I
n
uu
T
.
Teorema 13.1.1 Matricea H este simetrica si ortogonala.
Demonstat ie. Au loc egalitat ile
H
T
= I
n
(uu
T
)
T
= I
n
(u
T
)
T
u
T
= I
n
uu
T
= H
si
H
T
H = H
2
= I
n
2uu
T
+ (uu
T
)
2
= I
n
2uu
T
+u(u
T
u)u
T
= I,
deoarece u
T
u = |u|
2
2
= 2.
Teorema 13.1.2 Fie x = (x
i
)
1in
R
n
astfel ncat |x|
2
= 1 si e
1
=
_
_
_
_
_
1
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
R
n
. Daca u =
xe
1
1x
1
atunci |u|
2
=
2 si Hx = e
1
.
Demonstat ie. Prima egalitate rezulta din
|u|
2
2
= u
T
u =
(x
T
e
T
1
)(x e
1
)
1 x
1
=
178
13.1. TRANSFORMATA HOUSEHOLDER 179
=
|x|
2
2
(x
T
e
1
+e
T
1
x) +|e
1
|
2
2
1 x
1
=
2 2x
1
1 x
1
= 2.
Apoi
u
T
x =
x
T
e
T
1
1 x
1
x =
|x|
2
2
e
T
1
x
1 x
1
=
1 x
1
1 x
1
=
1 x
1
si n consecint a
Hx = (I
n
uuT)x = x u(u
T
x) = x
1 x
1
u = e
1
.
Pentru x R
n
, |x|
2
= 1 si u =
xe
1
1x
1
notam H
x
= I
n
uu
T
. Matricea H
x
este numita matricea transformarii Householder asociata vectorului x.
Din teorema anterioara deducem consecint a
Teorema 13.1.3 Daca x R
n
, x ,= 0 atunci
H
x
x
2
x = |x|
2
e
1
. (13.1)
Demonstat ie. Daca z =
x
x
2
atunci |z|
2
= 1 si din Teorema 13.1.2 gasim
H
z
z = e
1
, de unde H
z
x = |x|
2
e
1
.
In Teorema 13.1.3 vectorul u ce deneste matricea H

z
va u =
x
x
2
+e
1
1+
x
1
x
2
iar
=
_
1 , daca x
1
0
1 , daca x
1
< 0
.
Relat ia (13.1) devine
H
x
x
2
x = |x|
2
e
1
. (13.2)
Observat ie 13.1.1 Din (13.2) rezulta
x
T
H = |x|
2
e
T
1
(13.3)
Implementarea transformarii Householder Fie H = I
n
uu
T
o matrice
Householder si X = [x
1
. . . x
k
] = (x
i,j
)
1in,1jk
M
n,k
(R). Evaluam numarul
de adunari necesare calculului transformarii Householder HX.
Daca calculam n prealabil matricea H = (h
i,j
)
1i,jn
si apoi produsul HX
atunci sunt necesare n adunari pentru un element al matricei produs
n
s=1
h
i,s
x
s,j
,
deci un total de n
2
k adunari.
Mult mai ecient este urmatorul mod de efectuare a calculelor. Calculam n
prealabil
u
T
X = u
T
[x
1
. . . x
k
] = [u
T
x
1
. . . u
T
x
k
] = v
T
,
180 CAPITOLUL 13. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER
pentru care efectuam nk adunari, si apoi
HX = (I
n
uu
T
)X = X u(u
T
X) = X uv
T
=
=
_
_
_
x
1,1
u
1
v
1
. . . x
1,k
u
1
v
k
.
.
.
.
.
.
x
n,1
u
1
v
k
. . . x
n,k
u
n
v
k
_
_
_
pentru care se mai fac nk adunari. Astfel numarul total al adunarilor este 2nk.
13.2 Descompunerea QR
Stabilim urmatorul rezultat important
Teorema 13.2.1 Daca X M
n,k
(R) atunci exista o matrice ortogonala Q
M
n
(R) si o matrice superior triunghiulara R M
k
(R) astfel ncat
Q
T
X =
_
R
0
_
n k linii.
(13.4)
Demonstat ie. Induct ie matematica dupa k, numarul coloanelor matricei X.
Pentru k = 1, X = [x
1
], cu x
1
R
n
. Daca x
1
,= 0, utilizand transformarea
Householder are loc egalitatea
H
x
1
x
1
2
x
1
= |x
1
|
2
e
1
=
_
_
_
_
_
|x
1
|
2
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_ n 1 linii cu 0.
Daca x
1
= 0 atunci Q = I
n
si R = 0.
Sa presupunem ca proprietatea teoremei are loc n cazul unei matrice cu k1
coloane. Fie X M
n,k
(R) si partit ionarea ei X = [x
1
X
2
], unde x
1
R
n
si
X
2
M
n,k1
(R). Daca x
1
,= 0 si H
1
= H
x
1
x
1
2
atunci
H
1
X = [H
1
x
1
H
1
X
2
] =
_

1,1
r
T
1,2
0 X
2,2
_
unde
1,1
= |x
1
|
2
, r
1,2
R
k1
, X
2,2
M
n1,k1
(R). Potrivit ipotezei induct iei
exista o matrice ortogonala Q
2
M
n1
(R) si o matrice superior triunghiulara
R
2
M
k1
(R) astfel ncat Q
T
2
X
2,2
=
_
R
2
0
_
n k linii.
Atunci
_
1 0
0 Q
T
2
_
H
1
X =
_
1 0
0 Q
T
2
__

1,1
r
T
1,2
0 X
2,2
_
=
13.2. DESCOMPUNEREA QR 181
=
_

1,1
r
T
1,2
0 Q
T
2
X
2,2
_
=
_
_
1,1
r
T
1,2
0 R
2
0 0
_
_
si n consecint a Q
T
=
_
1 0
0 Q
T
2
_
si R =
_

1,1
r
T
1,2
0 R
2
_
.
Relat ia (13.4) se numeste descompunerea QR a matricei X.
Observat ie 13.2.1 Descompunerea QR este unica abstract ie facand de semnele
coloanelor lui Q si ale liniiilor lui R.
Factorizarea QR. Fie X M
n,k
(R) si descompunerea QR
Q
T
X =
_
R
0
_
n k linii.
(13.5)
unde Q M
n
(R) este o matrice ortogonala iar R M
k
(R) este o matrice superior
triunghilara. Partit ionam matricea Qn
Q = [ Q
X
..
k coloane
Q
..
nk coloane
]
cu Q
X
M
n,k
(R), Q
M
n,nk
(R).
Deoarece Q
T
Q = I
n
, nmult ind (13.5) la stanga cu matricea Q obt inem
X = Q
_
R
0
_
= [Q
X
Q
]
_
R
0
_
= Q
X
R.
Astfel am dedus
n,k
(R) atunci exista o matrice ortogonala Q
X

M
n,k
(R) si o matrice superior triunghiulara R M
k
(R) astfel ncat
X = Q
X
R. (13.6)
Relatia (13.6) se numeste factorizarea QR a matricei X.
Observat ie 13.2.2
Fie X = [x
1
. . . x
k
] M
n,k
(R) si factorizarea X = Q
X
R cu
Q
X
= [q
1
. . . q
k
] R =
_
_
_
_
_
r
1,1
r
1,2
. . . r
1,n
0 r
2,2
. . . r
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . r
k,k
_
_
_
_
_
.
Egaland coloanele factorizarii deducem
x
1
= r
1,1
q
1
x
2
= r
1,2
q
1
+r
2,2
q
2
.
.
.
x
k
= r
1,k
q
1
+r
2,k
q
2
+. . . +r
k,k
q
k
de unde spanx
1
, . . . , x
k
= spanq
1
, . . . , q
k
.
Observat ie 13.2.3
Factorizarea QR a matricei X = [x
1
, . . . , x
k
] rezulta aplicand procedeul de ortog-
onalizare Gram - Schmidt asupra vectorilor x
1
, . . . , x
k
.
Construirea unei matrice ortogonala cu prima coloana xata. Fie
u
1
R, |u
1
| = 1. Interpretand vectorul x
1
ca o matrice n 1, potrivit descom-
punerii QR exista o matrice ortogonala Q = [q
1
q
2
. . . q
k
] M
n
(R) si numarul
real R astfel ncat
Q
T
u
1
=
_
_
_
_
_
R
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_ n 1 zerouri
(13.7)
dar
Q
T
u
1
=
_
_
_
_
_
q
T
1
q
T
2
.
.
.
q
T
k
_
_
_
_
_
u
1
de unde deducem ca q
T
i
u
1
= 0, pentru i 2, . . . , k. Astfel [u
1
q
2
. . . q
k
] este
matricea ortogonala dorita.
13.3 Elemente de teoria celei mai bune
aproximat ii n R
n
Fie submult imea Y R
n
, x R
n
si | | o norma n R
n
. Problema celei mai
bune approximat ii a lui x prin elementele submult imii Y consta n determinarea
unui element y
0
Y binent eles daca el exista astfel ncat
|y
0
x| = inf
yY
|y x|.
In cadrul considerat urmeaza sa precizam:

13.3. CEA MAI BUN
A APROXIMAT IE 183
condit ii n care problema celei mai bune aproximat ii are solut ie;
condit ii n care solut ia este unica;
caracterizare a solut iei.
Teorema 13.3.1 Problema celei mai bune aproximat ii prin elementele submult imii
Y R are cel put in o solut ie pentru orice x R daca si numai daca Y este
nchisa.
Demonstrat ie. Necesitatea. Fie x Y . Exista y
0
Y astfel ncat
|y
0
x| = inf
yY
|y x| = 0.
Prin urmare x = y
0
Y, adica Y = Y .
Sucient a. Fie x R
n
, r > 0 astfel ncat Y B(x, r) ,= 0, unde B(x, r) =
y R
n
: |y x| r si funct ia f : R R denita prin formula f(y) = |y x|.
Funct ia f ind continua, potrivit teoremei lui Weierstass, si atinge minimul
pe mult imea compacta Y B(x, r), adica exista y
0
Y B(x, r) astfel ncat
f(y
0
) f(y) sau |y
0
x| |y x|, y Y B(x, r).
Daca y Y si |yx|r atunci |yx| > r |y
0
x|. Astfel y
0
este elementul
de cea mai buna aproximat ie a lui x prin elementele mult imii Y.
In cele ce urmeaza, norma spat iului liniar R

n
va norma euclidiana | |
2
.
Teorema 13.3.2 Daca Y R este o submult ime convexa atunci pentru orice
x R
n
exista cel mult un element de cea mai buna aproximat ie prin elementele
submult imii Y.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd ca exista x R
n
pentru care exista
cel put in doua elemente diferite y
1
, y
2
Y de cea mai buna aproximat ie a lui x
prin elementele mult imii Y :
|y
1
x| = |y
2
x| = min
yY
|y x| = d.
Datorita convexitat ii y =
1
2
(y
1
+y
2
) Y si utilizand egalitatea paralelogramului
deducem
d
2
|y x|
2
2
= |
1
2
(y
1
x) +
1
2
(y
2
x)|
2
2
=
= 2
_
|
1
2
(y
1
x)|
2
2
+|
1
2
(y
2
x)|
2
2
_
|
1
2
(y
1
x)
1
2
(y
2
x)|
2
2
=
= d
2
1
4
|y
1
y
2
|
2
2
< d
2
,
de unde concluzia teoremei.
Au loc urmatoarele consecint e:
Teorema 13.3.3 Daca Y R este o submult ime nchisa si convexa atunci pen-
tru orice x R
n
exist a un singur element de cea mai buna aproximat ie prin
elementele submult imii Y.
Teorema 13.3.4 Daca Y este un subspat iu liniar a lui R atunci pentru orice
x R
n
exista un singur element de cea mai buna aproximat ie prin elementele
submult imii Y.
Elementul de cea mai buna aproximat ie se poate caracteriza prin
Teorema 13.3.5 Fie Y o submult ime nevida, convexa n R
n
si x R
n
. y
0
Y
este elementul de cea mai buna aproximat ie a lui x prin elementele mult imii Y
daca si numai daca
< y
0
x, y
0
y > 0 y Y. (13.8)
Demonstrat ie. Necesitatea. Presupunem prin absurd ca exista y Y astfel
ncat < y
0
x, y
0
y > > 0. Fie 0 < < min1,
2<y
0
x,y
0
y>
y
0
y
2
2
si z = y +(1
)y
0
Y. Atunci deducem
|z x|
2
2
= |y
0
x +(y y
0
)|
2
2
=< y
0
x +(y y
0
), y
0
x +(y y
0
) >=
= |y
0
x|
2
2
+ 2 < y
0
x, y y
0
> +
2
|y y
0
|
2
2
=
= |y
0
x|
2
2
|y y
0
|
2
2
(
2 < y
0
x, y
0
y >
|y
0
y|
2
2
) < |y
0
x|
2
2
,
ceea ce contrazice proprietatea de cea mai buna aproximat ie a lui y
0
.
Suceient a. Pentru orice y Y, folosind (13.8) gasim
|y
0
x|
2
2
=< y
0
x, y
0
x >=< y
0
x, (y
0
y) + (y x) >=
=< y
0
x, y
0
y > + < y
0
x, y x >< y
0
x, y x > .
Aplicand inegalitatea Cauchy-Buniakovsky-Schwartz inegalitetea anterioara devine
|y
0
x|
2
2
|y
0
x|
2
|y x|
2
.
Daca |y
0
x|
2
,= 0 atunci simplicand obt inem |y
0
x|
2
|y x|
2
, iar daca
|y
0
x|
2
= 0 atunci proprietatea normei implica |y
0
x|
2
= 0 |y x|
2
.
Teorema 13.3.6 Fie Y un subspat iu liniar n R
n
si x R
n
. y
0
Y este ele-
mentul de cea mai buna aproximat ie a lui x prin elementele subspat iului Y daca
si numai daca
< y
0
x, y >= 0 y Y. (13.9)
adica y
0
x Y sau y
0
y Y
.
13.3. CEA MAI BUN
A APROXIMAT IE 185
Demonstrat ie. Condit ia (13.8) se poate rescrie sub forma
< y
0
x, y
0
>< y
0
x, y > y Y.
Fixand y Y, pentru orice n N
, ny Y si luand n inegalitatea anterioara

y = ny se obt in
1
n
< y
0
x, y
0
> < y
0
x, y >
1
n
< y
0
x, y
0
> < y
0
x, y > .
Pentru n tinzand la innit, gasim < y
0
x, y >= 0.
Notam prin P
Y
(x) mult imea elementelor de cea mai buna aproximat ie a lui
x prin elementele submult imii Y (P
Y
: X T(Y )).
Fie x
1
, x
2
, . . . , x
k
R
n
. Denim
Y = spanx
1
, . . . , x
k
,
X = [x
1
. . . x
k
] M
n,k
(R).
Fie factorizarea QR a matricei X, X = Q
X
R.
Notam:
P = Q
X
Q
T
X
M
n
(R),
P
= I
n
P.
Teorema 13.3.7 Au loc relat iile:
1. Px Y x R
n
;
2. Px = x x Y ;
3. P
2
x = Px x R
n
;
4. Px = 0 x Y
;
5. P
Y
(x) = Px. x R
n
.
Demonstrat ie. Presupunem ca Q
X
= [q
1
. . . q
k
] si Y = spanq
1
, . . . , q
k
.
1. Fie x R
n
. Concluzia rezulta din
Px = Q
X
Q
T
X
x = [q
1
. . . q
k
]
_
_
q
T
1
.
.
.
q
T
k
_
_
x = [q
1
. . . q
k
]
_
_
q
T
1
x
.
.
.
q
T
k
x
_
_
=
k
j=1
(q
T
j
x)q
j
Y.
(13.10)
2. Daca x Y atunci exista numerele reale c
1
, . . . , c
k
astfel ncat
x =
k
j=1
c
j
x
j
x = Xc, c =
_
_
_
c
1
.
.
.
c
k
_
_
_
.
Atunci
Px = Q
X
Q
T
X
Xc = Q
X
(Q
T
X
Q
X
)Rc = Q
X
Rc = Xc = x.
4. Daca x Y
atunci q
T
j
x = 0, j 1, . . . , k si din (13.10) rezulta ca
Px = 0.
Reciproc, din Px = 0 =

k
j=1
(q
T
j
x)q
j
, deducem ca q
T
j
x = 0, j 1, . . . , k
sau Q
T
X
x = 0, adica x Y
.
5. Pentru a arata ca Px este elementul de cea mai buna aproximat ie a lui x
prin elementele subspat iului Y este sucient sa vericam condit ia
x Px Y
P(x Px) = 0.
Referitor la P
din Teorema 13.3.7 rezulta

Teorema 13.3.8 Au loc armat iile
1. P
x Y
x R
n
;
2. P
x = 0 x Y ;
3. P
x = x x Y
;
Demonstrat ie. 1. Observam ca P P
= P(I
n
P) = 0.
Observat ie 13.3.1 Din egalitatea I
n
= P +P
, pentru orice x R
n
deducem
x = Px +P
x;
|x|
2
2
= |Px|
2
2
+|P
x|
2
2
Observat ie 13.3.2 Daca Q
T
X =
_
R
0
_
este descompunerea QR a matricei X
si partit ionam Q = [ Q
X
..
k coloane
Q
..
nk coloane
] atunci P
= Q
Q
T
.
13.4. METODA CELOR MAI MICI P
ATRATE 187
13.4 Metoda celor mai mici patrate
Dandu-se perechile de puncte (x
i
, y
i
) R
2
, i 1, 2, . . . , n se cere deter-
minarea funct iei F(x, c
1
, . . . , c
m
) =

m
k=1
c
k
k
(x), unde constantele c
1
, . . . , c
m
sunt alese astfel nat sa minimizeze funct ionala
(
1
, . . . ,
m
) =
n
i=1
[F(x
i
,
1
, . . . ,
m
) y
i
)
2
. (13.11)
S-a aratat n 7.1 ca daca
U =
_
_
_
1
(x
1
) . . .
1
(x
n
)
.
.
.
.
.
.
m
(x
1
) . . .
m
(x
n
)
_
_
_
y =
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
c =
_
_
_
c
1
.
.
.
c
m
_
_
_
atunci c este solut ia sistemului algebric de ecuat ii liniare
UU
T
c = Uy. (13.12)
In cele ce urmeaza vom regasi (13.12) pe o alta cale, vom calcula apriori val-
oarea funct ionalei (13.11) si vom obt ine o alta forma a sistemului (13.12), n care
matricea sistemului este superior triunghiulara.
Introducem notat iile
v
i
=
_
_
_
i
(x
1
)
.
.
.
i
(x
n
)
_
_
_
R
n
, i 1, . . . , m,
Y = spanv
1
, . . . , v
m
X = [v
1
. . . v
m
] = U
T
.
Daca =
_
_
_
1
.
.
.
m
_
_
_
atunci funct ionala (13.11) se scrie
() = |y X|
2
2
, (13.13)
a carei minimizare revine la cea mai buna aproximare a lui y prin elementele
subspat iului Y.
Fie Q
T
X =
_
R
0
_
descompunerea QR a matricei X, partictionarea Q =
[ Q
X
..
m coloane
Q
..
nn coloane
] si operatorii liniari (matricele)
P = Q
X
Q
T
X
P
= I
n
P = Q
Q
T
.
Are loc egalitatea X = Q
X
R (13.6). Atunci, utilizand rezultatele Teoremelor
13.3.7 si 13.3.8, gasim
|y X|
2
2
= |P(y X)|
2
2
+|P
(y X)|
2
2
= |Py X)|
2
2
+|P
y|
2
2
. (13.14)
Elementul de cea mai bunua aproximat ie y
0
= X a lui y prin elementele
subspat iului Y trebuie sa satisfaca ecuat ia (pentru minimizarea funct ionalei (13.14)
X = Py (13.15)
n care caz, valoarea funct ionalei obiectiv va
|P
y|
2
2
= |Q
Q
T
y|
2
2
= |Q
T
y|
2
2
.
Inmult ind (13.15) cu X

T
gasim
X
T
X = X
T
Py = (Q
X
R)
T
Q
X
Q
T
X
y = R
T
Q
T
X
y = X
T
y,
adica UU
T
= Uy.
Altfel, nmult ind (13.15) cu Q
T
X
gasim
Q
T
X
Q
X
R = Q
T
X
Q
X
Q
T
X
y,
de unde R = Q
T
X
y. Algoritmul determinarii lui c consta din
1. Se formeaza matricea X;
2. Se determina factorizarea QR a matricei X, X = Q
X
R;
3. Se rezolva sistemul Rc = Q
T
X
y.
13.5 Bidiagonalizarea unei matrice
O alta aplicat ie a transformarii Householder este posibilitatea bidiagonalizarii
unei matrice n sensul
n
(R) atunci exista matricele ortogonale U, V
A M
n
(R) astfel ncat V
T
AU este o matrice bidiagonala.
Demonstrat ie. Indicam un algoritm prin care se construiesc matricele ortogo-
nale U si V care reduc matricea A la o matrice bidiagonala.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n 1 nmult im la stanga si apoi la dreapta cu
transformarea Householder care anuleaza elementele situate sub elementul de pe
pozit ia (k, k) si respectiv la dreapta elementului de pe pozit ia (k, k + 1).
13.5. BIDIAGONALIZAREA UNEI MATRICE 189
Pentru simplitate presupunem A M
4
(R), n reprezentarea lui Wilkinson
A =
_
_
_
_

_
_
_
_
.
Evolut ia calculelor n acest caz este
k = 1
H
(1)
4
A =
_
_
_
_

0
0
0
_
_
_
_
, H
(1)
4
A
_
I
1
H
(1)
3
_
=
_
_
_
_
0 0
0
0
0
_
_
_
_
.
Indicele superior corespunde pasului k iar indicele inderior indica dimensiunea
matricei.
k = 2
_
I
1
H
(2)
3
_
H
(1)
4
A =
_
_
_
_
0 0
0
0 0
0 0
_
_
_
_
,
_
I
1
H
(2)
3
_
H
(1)
4
A
_
I
1
H
(1)
3
__
I
2
H
(2)
2
_
=
_
_
_
_
0 0
0 0
0 0
0 0
_
_
_
_
.
k = 3
_
I
2
H
(3)
2
__
I
1
H
(2)
3
_
H
(1)
4
A
_
I
1
H
(1)
3
__
I
2
H
(2)
2
_
=
_
_
_
_
0 0
0 0
0 0
0 0 0
_
_
_
_
.
Astfel
U
T
=
_
I
2
H
(3)
2
__
I
1
H
(2)
3
_
H
(1)
4
si
V =
_
I
1
H
(1)
3
__
I
2
H
(2)
2
_
.
Observat ie 13.5.1
Prima coloana a matricei V este e
1
.
13.6 Reducerea unei matrice
la forma Hessenberg
In mod asemanator demonstram

n
(R) atunci exista o matrice ortogonala Q A
M
n
(R) astfel ncat Q
T
AQ este o matrice Hessenberg.
Demonstrat ie. Utilizand transformata Householder indicam un algoritm prin
care se construieste matricea ortogonala Q si care reduce matricea A la o matrice
Hessenberg.
Succesiv, pentru k = 1, 2, . . . , n2 nmult im la stanga si la dreapta cu trans-
formarea Householder care anuleaza elementele coloanei k cuprinse ntre liniile
k + 2 si n.
Pentru simplitate presupunem A M
4
(R), n reprezentarea lui Wilkinson
A =
_
_
_
_

_
_
_
_
.
Evolut ia calculelor n acest caz este
k = 1
_
I
1
H
(1)
3
_
A
_
I
1
H
(1)
3
_
=
_
_
_
_

0
0
_
_
_
_
.
k = 2
_
I
2
H
(2)
2
__
I
1
H
(1)
3
_
A
_
I
1
H
(1)
3
__
I
2
H
(2)
2
_
=
_
_
_
_

0
0 0
_
_
_
_
.
In consecint a Q =
_
I
2
H
(2)
2
__
I
1
H
(1)
3
_
.
Capitolul 14
Calculul numeric al valorilor si
vectorilor proprii
14.1 Forma normala Schur
Rezultatul principal al capitolului este teorema lui Schur potrivit careia orice
matrice A M
m
(C) este similara cu o matrice superior triunghiulara. Obli-
gatoriu, aceasta matrice are pe diagonala valorile proprii ale matricei init iale.
Aceasta matrice superior triunghiulara este forma normala Schur a matricei A.
Scopul algoritmului QR va tocmai reducerea unei matrice la forma sa normala
Schur.
Teorema 14.1.1 (Schur) Daca A M
n
(C) atunci exista o matrice unitara U
M
n
(C) astfel ncat U
H
AU = T, unde T este o matrice superior triunghiulara
avand pe diagonala valorile proprii ale lui A, care pot aparea n orice ordine.
Demonstrat ie. Induct ie dupa n, dimensiunea matricei. Pentru n = 1, matricea
A = (a) are valoarea proprie a si pentru U = (1) are loc egalitatea U
H
AU =
(a) = T.
Sa presupunem proprietatea adevarata n cazul matricelor de ordin n1. Fie
A M
n
(C) avand perechea proprie (
1
, v
1
), cu |v
1
|
2
= 1.
Exista o matrice unitara Q avand v
1
pe prima coloana. Daca Q = [v
1
V
2
]
atunci
Q
H
AQ =
_
v
H
1
V
H
2
_
A [v
1
V
2
] =
_
v
H
1
Av
1
v
H
1
AV
2
V
H
2
Av
1
V
H
2
AV
2
_
=
=
_

1
v
H
1
AV
2
0 V
H
2
AV
2
_
=
_

1
h
H
1
0 B
_
,
unde h
1
C
n1
si B M
n1
(C).
191
192 CAPITOLUL 14. VALORI SI VECTORI PROPRII
Potrivit iporezei induct iei exista o matrice unitara W M
n1
(C) astfel ncat
W
H
BW = S este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonala valorile
proprii ale lui B. Valorile proprii ale lui B sunt totodata si valorile proprii ale
matricei A.

Intr-adevar, deoarece A si Q
H
AQ sunt matrice similare, avem
[I
n
A[ =

1
h
H
1
0 I
n1
B
= (
1
)[I
n1
B[.
Daca U = [v
1
V
2
W] atunci
U
H
AU =
_
v
H
1
W
H
V
H
2
_
A[v
1
V
2
W] =
_
v
H
1
Av
1
v
H
1
AV
2
W
W
H
V
H
2
Av
1
W
H
V
H
2
AV
2
W
_
=
=
_

1
h
H
1
W
0 S
_
= T.
Observat ie 14.1.1
Prima coloana a matricei U este vectorul propriu v
1
ce corespunde valorii proprii
1
situatan colt ul nord-vest al matricei T. Reamintim ca aceasta pereche proprie
a fost aleasa n mod arbitrar.
Pentru o matrice reala are loc urmatoarea versiune a teoremei 14.1.1.
n
(R) atunci exista o matrice ortogonala U
M
n
(R) astfel ncat
U
T
AU =
_
_
_
_
_
T
1,1
T
1,2
. . . T
1,k
T
2,2
. . . T
2,k
.
.
.
.
.
.
T
k,k
_
_
_
_
_
,
unde T
i,i
este un bloc de dimensiune 1 cont inand o valoare proprie reala sau
un bloc de dimensiune 2 corespunzand unei perechi de valori proprii complex
conjugate.
Demonstrat ie. Procedam recursiv, deosebind cazul unei perechi propri reala
de una complexa.
Cazul unei perechi proprii reale (, x) RR
n
. Presupunem |x|
2
= 1. Exista
o matrice ortogonala V avand x drept prima coloana V = [x,

V ],

V M
n,n1
(R).
Au loc egalitat ile
V
T
AV =
_
x
T
V
T
_
=
_
x
T
A
V
0

V A
V
_
def
=
_
m
T
0 B
_
(14.1)
14.1. FORMA NORMAL
A SCHUR 193
Cazul unei perechi proprii complexe (+i, x+iy) CC
n
, , R, x, y
R
n
. Notand M =
_

_
egalitatea A(x +iy) = ( +i)(x +iy) se scrie
A[x y] = [x y]M. (14.2)
Fie
V
T
[x y] =
_
R
0
_
(14.3)
descompunerea QR a matricei [x y] M
n,2
(R), R M
2
(R).
Partit ionand matricea V = [ V
1
..
2 col
V
2
..
n2 col
], din (14.3) gasim
[x y] = V
_
R
0
_
= [V
1
V
2
]
_
R
0
_
= V
1
R. (14.4)
Egalitatea (14.2) devine
AV
1
R = V
1
RM. (14.5)
Vectorii x, y R
n
sunt liniar independent i. Vectorii proprii u
def
= x+iy, v
def
=
x iy corespunzand valorilor proprii distincte + i si respectiv i sunt
liniar independent i. Egalitatea ax +by = 0 implica
a
u +v
2
+b
u v
2i
=
a ib
2
u +
a +ib
2
v = 0,
de unde rezulta a ib = 0, sau a = b = 0.
Matricea R este inversabila. Notand pentru moment V
1
= [v
1
v
2
] si R =
_
p r
q t
_
din (14.4) gasim
x = pv
1
+qv
2
y = rv
1
+tv
2
.
Presupunand prin absurd det(R) = 0 pt qr = 0, din egalitat ile anterioare
deducem
tx qy = (tp qr)v
1
= 0.
Prin urmare t = q = 0. Analog, rzpy = 0 implica p = r = 0, de unde x = y = 0,
cea ce este imposibil. Astfel relat ia (14.5) devine AV
1
= V
1
RMR
1
= V
1
S.
Matricea S = RMR
1
are aceleasi valori proprii ca matricea M, adica i.
La fel ca si n cazul real, calculam
V
T
AV =
_
V
T
1
V
T
2
_
A[V
1
V
2
] =
_
V
T
1
V
T
2
_
[AV
1
AV
2
] = (14.6)
=
_
V
T
1
V
T
2
_
[V
1
S AV
2
] =
_
S V
T
1
AV
2
0 V
T
2
AV
2
_
def
=
_
S C
0 B
_
Pornind de la (14.1) sau (14.6) rat ionamentul se reia pentru matricea B.
14.2 Diagonalizarea unei matrice
Din teorema 14.1.1 se deduce imediat urmatorul rezultat privind reducerea
unei matrice la o forma diagonala
m
(C) este o matrice hermitiana atunci exist a o
matrice unitara U M
m
(C) astfel ncat U
H
AU este o matrice diagonala, av and
pe diagonala valorile proprii ale matricei A, ce apar ntr-o ordine neprecizata.
Demonstrat ie. Potrivit Teoremei 14.1.1 exista matricea unitara U M
m
(C)
astfel ncat T = U
H
AU este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonala
valorile proprii ale matricei A, ntr-o ordine neprecizata. Deoarece T
H
= T,
matricea T este o matrice diagonala.
Demonstrat ia rezultatului de diagonalizare a unei matrice oarecare face apel
la ecuat ia matriceala Sylvester:
Dandu-se matricele B M
ns
(C), C M
s
(C) si H M
ns,s
(C) sa se deter-
mine matricea X M
ns,s
(C) astfel ncat
BX XC +H = 0. (14.7)
Un caz n care putem rezolva ecuat ia matriceala a lui Sylvester este
Teorema 14.2.2 Daca
1. C este o matrice superior triunghiulara;
2. elementele situate pe diagonala principala a matricei C nu sunt valori pro-
prii ale matricei B
atunci ecuat ia matriceala Sylvester (14.7) are solut ie unica.
Demonstrat ie. Indicam o metoda de rezolvare a ecuat iei (14.7). Daca punemn
evident a matricea C, coloanele matricelor X = [x
1
x
2
. . . x
s
] si H = [h
1
h
2
. . . h
s
]
atunci ecuat ia (14.7) devine
B[x
1
x
2
. . . x
s
] [x
1
x
2
. . . x
s
]
_
_
_
_
_
c
1,1
c
1,2
. . . c
1,s
0 c
2,2
. . . c
2,s
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . c
s,s
_
_
_
_
_
= [h
1
h
2
. . . h
s
],
echivalent cu sirul de sisteme algebrice de ecuat ii liniare
(B c
1,1
I
ns
)x
1
= h
1
(B c
2,2
I
ns
)x
2
= h
2
+c
1,2
x
1
.
.
.
(B c
s,s
I
ns
)x
s
= h
s
+c
1,s
x
1
+c
2,s
x
2
+. . . +c
s1,s
x
s1
.
14.2. DIAGONALIZAREA UNEI MATRICE 195
Ipoteza teoremei implica [B c
i,i
I
ns
[ , = 0, i = 1, 2, . . . , s, adica oricare din
sistemele algebrice de ecuat ii liniare de mai sus au solut ie unica.
In cazul unei matrice oarecare are loc urmatorul rezultat de diagonalizare

m
(C) are valorile proprii distincte doua cate doua
1
, . . . ,
k
atunci exista o matrice nesingulara X M
n
(C) astfel ncat
X
1
AX =
_
_
_
_
_
T
1,1
T
1,2
. . . T
1,k
T
2,2
. . . T
2,k
.
.
.
.
.
.
T
k,k
_
_
_
_
_
,
unde T
j,j
este o matrice superior triunghiulara avand
i
pe diagonala, j 1, 2, . . . , k.
Demonstrat ie. Potrivit teoremei (14.1.1) exista o matrice unitara U M
n
(C)
astfel ncat
U
H
AU = T =
_
_
_
_
_
T
1,1
T
1,2
. . . T
1,k
T
2,2
. . . T
2,k
.
.
.
.
.
.
T
k,k
_
_
_
_
_
, (14.8)
unde T
j,j
este o matrice superior triunghiulara avand pe diagonala aceasi valoare
proprie
j
.
Matricea X se construieste recursiv. Rescriem matricea T sub forma
T =
_
B H
0 C
_
si alegem la primul pas B = T
1,1
si X = U. Presupunem B M
ns
(C), C
M
s
(C) si H M
ns,s
(C). Matricea C este superior triunghiulara iar elementele
ei de pe diagonala principala nu sunt valori proprii ale matricei B.
Exista o matrice P M
ns,s
(C) astfel ncat
_
I P
0 I
__
B H
0 C
__
I P
0 I
_
=
_
B 0
0 C
_
. (14.9)
Intr-adevar, deoarece
_
I P
0 I
__
B H
0 C
__
I P
0 I
_
=
_
B BP PC +H
0 C
_
.
relat ia (14.9) revine la ecuat ia matriceala Sylvester BP PC +H = 0. Totodata
_
I P
0 I
_
1
=
_
I P
0 I
_
. Relat ia (14.9) devine
_
I P
0 I
_
1
X
1
AX
_
I P
0 I
_
=
_
B 0
0 C
_
,
deci X :=
_
I P
0 I
_
U.

In continuare se reia procedeul de mai sus pentru ma-
tricea C.
Observat ie 14.2.1 Prima coloana a matricei U este un vector propriu core-
spunzator valorii proprii din colt ul nord - vest al matricei T. Matricea X pastreaza
nealterata aceasta coloana.
14.3 Descompunerea valorii singulare
n,k
(C), n k atunci exista matricele ortogonale
U M
n
(C) si V M
k
(C) astfel ncat
U
H
XV =
_

0
_
, (14.10)
unde = diag(
1
, . . . ,
k
),
1

2
. . . ,
k
.
Demonstrat ie. Matricea X
H
X M
k
(C) este hermitiana si pozitiva. Potrivit
Teoremei de diagonalizare 14.2.1 exista matricea ortogonala V M
k
(C) astfel
ncat
V
H
X
H
XV =
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
def
= , (14.11)
unde
1
, . . . ,
k
sunt valorile proprii nenegative ale matricei X
H
X, aparandntr-o
ordine neprecizata.
Fie
i
=
2
i
, i 1, . . . , k. Presupunand ca
1

2
. . .
r
> 0 =
r+1
= . . . =
k
, (r k).
denim
1
= diag(
1
, . . . ,
r
) =
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
r
_
_
_
.
Astfel
=
_

1
0
0 0
_
r
k r
r k r
,
2
=
_

2
1
0
0 0
_
=
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
.
Partit ionam matricea V n [V
1
V
2
], cu r si respectiv k r coloane.
14.4. RAZA SPECTRAL
A A UNEI MATRICE 197

Egalitatea (14.11) se rescrie n
V
H
X
H
XV =
_
V
H
1
V
H
2
_
X
H
X[V
1
V
2
] = (14.12)
=
_
V
H
1
X
H
XV
1
V
H
1
X
H
XV
2
V
H
2
X
H
XV
1
V
H
2
X
H
XV
2
_
=
_

2
1
0
0 0
_
.
Asadar V
H
2
X
H
XV
2
= 0 si V
H
1
X
H
XV
1
=
2
1
.
Daca punem n evident a coloanele matricei XV
2
= [q
1
. . . q
kr
], atunci din
egalitatea
V
H
2
X
H
XV
2
=
_
_
q
H
1
.
.
.
q
kr
_
_
[q
1
. . . q
kr
] =
_
_
_
|q
1
|
2
2
. . . q
H
1
q
kr
.
.
.
.
.
.
.
.
.
q
H
kr
q
1
. . . |q
kr
|
2
2
_
_
_
= 0
deducem q
1
= . . . = q
kr
= 0, adica XV
2
= 0.
Denim U
1
= XV
1
1
M
n,r
(C). Deoarece
U
H
1
U
1
=
1V
H
1
X
H
XV
1
1
= I,
matricea U
1
este ortogonala. Din denit ia matricei U
1
gasim
1
= U
H
1
XV
1
. Fie
U o matrice ortogonala ale carei prime r coloane coincid cu U
1
, U = [u
1
U
2
]
(justicat i existent a matricei U !).
Atunci
U
H
XV =
_
U
H
1
U
H
2
_
X[V
1
V
2
] =
_
U
H
1
XV
1
U
H
1
XV
2
U
H
2
XV
1
U
H
2
XV
2
_
=
=
_

1
0
0 0
_
=
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
.
14.4 Raza spectrala a unei matrice
Se numeste raza spectrala a matricei A M
m
(C) numarul
(A) = max[[ : valoare proprie a matricei A.
Pentru orice norma de matrice are loc
Teorema 14.4.1 Are loc inegalitatea (A) |A|, care poate si stricta.
Demonstrat ie. Fie (, x) o pereche proprie a matricei A. Din relat iile
[[ |x| = |x| = |Ax| |A| |x|
rezulta [[ |A|, de unde (A) |A|.
Matricea nenula
_
0 1
0 0
_
are singura valoare proprie = 0, deci (A) =
0 < |A|.
m
(C) atunci |A|
2
=
_
(A
H
A).
Demonstrat ie. Matricea A
H
A este hermitiana si pozitiva. Daca (, x) este o
pereche proprie matricei A
H
A, atunci gasim
|Ax|
2
2
=< Ax, Ax >=< A
H
Ax, x >=< x, x >= |x|
2
2
si n consecint a 0.
Notam prin
0
raza spectrala a matricei A
H
A. Potrivit Teoremei 14.2.1 ex-
ista o matrice unitara Q M
n
(C) astfel ncat Q
H
A
H
AQ = D este o matrice
diagonala, avand pe diagonala valorile proprii ale matricei A
H
A. Daca
D =
_
_
_
1
0
.
.
.
0
n
_
_
_
, x C
n
, Q
H
x = y =
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
|Ax|
2
2
=< Ax, Ax >=< x, A
H
Ax >=< QQ
H
x, A
H
Ax >=
=< Q
H
x, Q
H
A
H
Ax >=< y, Q
H
A
H
AQy >=< y, Dy >=
n
j=1
j
[y
i
[
2
.
Potrivit denit iei lui
0
, din egalitatea de mai sus rezulta
|Ax|
2
2

0
n
j=1
[y
i
[
2
=
0
|y|
2
2
=
0
|Qy|
2
2
=
0
|x|
2
2
,
sau |Ax|
2

0
|x|
2
.
In consecint a
|A|
2

_
0
. (14.13)
Daca x
0
este un vector propriu corespunzator valorii proprii
0
, A
H
Ax
0
=
0
x
0
, atunci
|Ax
0
|
2
2
=< Ax
0
, Ax
0
>=< x
0
, A
H
Ax
0
>=< x
0
,
0
x
0
>=
0
|x
0
|
2
2
14.4. RAZA SPECTRAL
A A UNEI MATRICE 199

sau |Ax
0
|
2
=
0
|x
0
|
2
. Apoi

0
|x
0
|
2
= |Ax
0
|
2
|A|
2
|x
0
|
2
, de unde
_
0
|A|
2
. (14.14)
Din (14.13) si (14.14) rezulta egalitatea ceruta.
In cazul unei matrice simetrice, din teorema anterioara deducem

m
(R) este o matrice simetrica atunci |A|
2
=
(A).
Demonstrat ie.

Intr-adevar, au loc relat iile
|A|
2
=
_
(A
T
A) =
_
(A
2
) =
_
[(A)]
2
= (A).
In vederea determinarii condit iei n care, pentru o matrice A M

n
(C), are
loc lim
k
A
k
= 0 stabilim
Teorema 14.4.4 Pentru orice matrice A M
n
(C) si orice > 0 exista o norma
| |
A,
astfel ncat |A|
A,
(A) +.
Demonstrat ie. Potrivit Teoremei 14.1.1 exista o matrice unitara U M
n
(C)
astfel ncat
U
H
AU = T =
_
_
_
_
_
t
1,1
t
1,2
. . . t
1,n
0 t
2,2
. . . t
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . t
n,n
_
_
_
_
_
= +S,
unde
=
_
_
_
_
_
t
1,1
0 . . . 0
0 t
2,2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . t
n,n
_
_
_
_
_
, S =
_
_
_
_
_
0 t
1,2
. . . t
1,n
0 0 . . . t
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0
_
_
_
_
_
.
Deoarece matricele Asi T sunt similare, ele au aceleasi valori propri.

In consecint a
(A) = (T) = ().
Fie 0 < < 1 si D
=
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . .
n1
_
_
_
_
_
. Din egalitatea
D
1
SD
=
_
_
_
_
_
_
_
0 t
1,2

2
t
1,3
. . .
n1
t
1,n
0 0 t
2,3
. . .
n2
t
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . t
n1,n
0 0 0 . . . 0
_
_
_
_
_
_
_
gasim
|D
1
SD
= max
1in1
n
j=i+1
[
ji
t
i,j
[
n
j=i+1
[t
i,j
[ = |S|
In continuare
|D
1
TD
= |D
1
+D
1
SD
= | +D
1
SD

|| +|D
1
SD
(A) +|S|
.
Presupunem ca satisface n plus condit ia |S|
< .
Pentru orice matrice B M
n
(C) denim |B|
A,
= |D
1
U
H
BUD
.
Atunci
|A|
A,
= |D
1
U
H
AUD
= |D
1
TD
(A) +|S|
< (A) +.
Teorema 14.4.5 Pentru orice matrice A M
n
(C) si orice > 0 exista un
numar > 0 astfel ncat
k
(A) |A| [(A) +]
k
.
Demonstrat ie. Deoarece n spat ii liniare nit dimensionale, oricare doua norme
sunt echivalente, exista > 0 astfel ncat
|B| |B|
A,
, B M
n
(C),
unde | | este o norma de matrice iar | |
A,
este norma introdusa de Teorema
14.4.4.
In concluzie
k
(A) = (A
k
) |A| |A
k
|
A,
|A|
k
A,
< [(A) +]
k
.
Din teorema anterioara rezulta imediat
n
(C). Are loc echivalent a
lim
k
A
k
= 0 (A) < 1.
14.5. METODA PUTERII 201
14.5 Metoda puterii
O matrice A M
n
(C) este cu valoare proprie dominanta daca valorile proprii
eventual renotate satisfac inegalitat ile
[
1
[ > [
2
[ . . . [
n
[.
In cazul unei matrice cu valoare proprie dominanta, metoda puterii determina

valoarea proprie dominanta mpreuna cu un vector propriu corespunzator.
Fie u
0
C
n
. Metoda puterii consta n construirea sirurilor (u
k
)
kN
si (
k
1
)
kN
denite prin formulele
u
k+1
=
k
Au
k
, (14.15)
unde (
k
)
kN
este un sir numeric xat apriori, si respectiv
k
1
=
< Au
k
, u
k
>
|u
k
|
2
2
.
(14.16)
Teorema 14.5.1 Au loc formulele
u
k
=
k1
k2
. . .
0
A
k
u
0
, (14.17)
k
1
=
< A
k+1
u
0
, A
k
u
0
>
|A
k
u
0
|
2
2
. (14.18)
Demonstrat ie. Formula (14.17) se demonstreaza prin induct ie matematica, iar
(14.18) rezulta din (14.16) si (14.17)
k
1
=
<
k1
k2
. . .
0
A
k+1
u
0
,
k1
k2
. . .
0
A
k
u
0
>
|
k1
k2
. . .
0
A
k
u
0
|
2
2
=
< A
k+1
u
0
, A
k
u
0
>
|A
k
u
0
|
2
2
.
Uzual, se alege
k
=
1
Au
k
2
,
n care caz u
k
=
A
k
u
0
A
k
u
0
2
.
Rezultatele de convergent a ale metodei puterii sunt
n
(C) o matrice nedefectiva si cu valoare proprie
dominanta avand valorile proprii [
1
[ > [
2
[ . . . [
n
[ cu vectorii proprii
corespunzatori x
1
, x
2
, . . . , x
n
, ce formeaza o baza n C
n
. Daca u
0
=
n
i=1
c
i
x
i
, cu
c
1
,= 0, atunci sirul (
k
1
)
kN
construit prin formula (14.16) converge catre
1
.
14.6 Algoritmul QR
Algoritmul QR reduce o matrice la forma normala Schur. Cele doua matrice
ind similare, elementele de pe diagonala formei normale Schur sunt valorile
proprii ale matricei.
Fie A M
n
(C). Ideea algoritmului este: daca C si q C
n
sunt o valoare
proprie, respectiv un vector propriu la stanga ale matricei A, |q|
2
= 1, q
H
A =
q
H
, atunci exista o matrice unitara Q, avand q pe ultima coloana, Q = (Q
, q),
pentru care
Q
H
AQ =
_
Q
H
q
H
_
A(Q
, q) =
_
Q
H
AQ
Aq
q
H
AQ
q
H
Aq
_
=
_
Q
H
AQ
Aq
0
_
.
In felul acesta s-a zerorizat ultima coloana pana la elementul diagonal, pozit ie pe
care este valoarea proprie .
Problema legata de aceasta schema este aceea ca nu se cunoaste q.
Totodata se doreste ca, n forma normala Schur, valorile proprii sa apara n
ordine descrescatoare a modulului. Astfel pe pozit ia (n, n) se va aa o valoare
proprie de modul minim, sau de modul maxim pentru matricea A
1
(n cazul
inversabilitat ii acesteia).
1
Pentru determinarea lui q se va efectua o iterat ie cu metoda puterii aplicata
matricei (AkI
n
)
1
, aproximat ia init iala ind (u
0
:=)e
n
. Astfel
q
H
=
e
T
n
(AkI
n
)
1
|e
T
n
(AkI
n
)
1
|
2
.
(14.19)
k este un parametru ales astfel ncat matricea AkI
n
sa e inversabila.
Matricea unitara Q, avand q pe ultima coloana, se determina din factorizarea
QR a matricei AkI
n
= QR. Pentru a justica acest fapt, deducem egalitat ile
e
T
n
R = e
T
n
_
_
_
_
_
r
1,1
r
1,2
. . . r
1,n
0 r
2,2
. . . r
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . r
n,n
_
_
_
_
_
= r
n,n
e
T
n
,
Q
H
= R(AkI
n
)
1
,
q = Qe
n
.
Atunci, utilizand aceste relat ii, avem
q
H
= e
T
n
Q
H
= e
T
n
R(AkI
n
)
1
= r
n,n
e
T
n
(AkI
n
)
1
. (14.20)
Deorece |q|
2
= |q
H
|
2
= 1, din egalitatea anteriora deducem ca r
n,n
=
1
e
T
n
(AkI
n
)
1
2
.
Substituind n (14.20) se regaseste (14.19), adica Q este matricea dorita.
Produsul Q
H
AQ rezulta din
RQ = Q
H
(AkI
n
)Q = Q
H
AQkI
n
Q
H
AQ = RQ+kI
n
.
Includem aceste calcule ntr-un sir de aproximat ii A
j+1
= Q
H
j
A
j
Q
j
cu A
0
=
A. Algoritmul pentru calculul lui A
j+1
este:
1
Pentru o matrice inversabila, valorile proprii ale inversei sunt inversele valorilor proprii ale
matricei.
14.6. ALGORITMUL QR 203
P1 Se alege k
j
astfel ncat matricea A
j
k
j
I
n
sa e inversabila;
P2 Se calculeaza factorizarea QR: A
j
k
j
I
n
= Q
j
R
j
;
P3 A
j+1
= R
j
Q
j
+k
j
I
n
.
Pentru stabilirea unui rezultat de convergent a omitem pentru moment indicele
j de iterat ie. Sa presupunem
A
j
= A =
_
B h
g
H
_
A
j+1
=

A =
_

B

h
g
H

_
.
si
A
j
k
j
I
n
= AkI
n
=
_
B kI
n1
h
g
H
k
_
= (14.21)
=
_
P f
e
H
__
S r
0
_
= QR,
A
j+1
k
j
I
n
=

AkI
n
= RQ =
_
S r
0
__
P f
e
H
_
. (14.22)
Deoarece Q este o matrice patrata ortogonala, din egalitat ile
|f|
2
2
+[[
2
= |e
H
|
2
2
+[[
2
= 1
deducem |f|
2
= |e|
2
si [[ 1.
In ipoteza
S
1
si |S
1
|
2
(14.23)
din expresia blocului sud-vest a produsului QR (14.21) g
H
= e
H
S rezulta
|e
H
|
2
= |g
H
S
1
|
2
|g
H
|
2
|S
1
|
2
|g
H
|
2
sau
|e|
2
|g|
2
. (14.24)
Egaland expresiile situate n colt urile sud-est ale egalitat ii Q
H
(AkI
n
) = R,
ce rezulta din (14.21), gasim
f
H
h + ( k) = ,
de unde
[[ |f
H
|
2
|h|
2
+[ [[ k[ |g|
2
|h|
2
+[ k[. (14.25)
Egalam expresiile situate n colt ul sud-vest a egalitat ii (14.22) si gasim g
H
=
e
H
, din care rezulta
| g|
2
= | g
H
|
2
= [[|e
H
|
2
(|g|
2
|h|
2
+[ k[)|g|
2
=
=
2
|g|
2
2
|h| +|g|
2
[ k[,
dupa ce am utilizat pe rand (14.25) si (14.24).
Revenind la indici de iterat ie, inegalitatea anterioara se scrie
|g
j+1
|
2

2
j
|g
j
|
2
2
|h
j
| +
j
|g
j
|
2
[
j
k
j
[. (14.26)
Intarind ipoteza (14.23) are loc urmatorul rezultat de convergent a

Teorema 14.6.1 Daca
k
j
=
j
, |S
1
j
|
2
, |h
j
|
2
, j N,
j
0
N astfel ncat
2
|g
j
0
|
2
< 1
atunci lim
j
g
j
= 0.
Demonstrat ie.

In ipotezele teoremei, inegalitatea (14.26) devine
|g
j+1
|
2

2
|g
j
|
2
2
. (14.27)
Prin induct ie matematica aratam
|g
j
0
+k
|
2
(
2
|g
j
0
|
2
)
k
|g
j
0
|
2
, k N
.
Pentru k = 1, din (14.27) avem
|g
j
0
+1
|
2

2
|g
j
0
|
2
2
= (
2
|g
j
0
|
2
)|g
j
0
|.
Daca |g
j
0
+k1
|
2
(
2
|g
j
0
|
2
)
k1
|g
j
0
|
2
|g
j
0
|
2
atunci
|g
j
0
+k
|
2

2
|g
j
0
+k1
|
2
2

2
|g
j
0
|
2
|g
j
0
+k1
|
2
(
2
|g
j
0
|
2
)
k
|g
j
0
|
2
.
Din inegalitatea demonstrata urmeaza imediat lim
j
g
j
= 0.
Radacinile unui polinom ca
valorile proprii ale unei matrice
Putem determina radacinile polinomului P(x) = x
n
+a
1
x
n1
+. . .+a
n1
x+a
n
calculand valorile proprii ale matricei
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1
a
2
a
3
. . . a
n1
a
n
1 0 0 . . . 0 0
0 1 0 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . 0 0
0 0 0 . . . 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(14.28)
14.6. ALGORITMUL QR 205
Polinomul caracteristic atasat matricei A este
f() = [I
n
A[ =
+a
1
a
2
a
3
. . . a
n1
a
n
1 0 . . . 0 0
0 1 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . 0
0 0 0 . . . 1
.
Succesiv, nmult im coloanele 1, 2, . . . , n1 cu si l adunam la coloana alaturata
din dreapta.

In nal obt inem
f() =
=
+ a
1

2
+ a
1
+ a
2

3
+ a
1
2
+ a
2
+ a
3
. . .
n1
+ a
1
n2
+ . . . + a
n2
+ a
n1
P()
1 0 0 . . . 0 0
0 1 0 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . 0 0
0 0 0 . . . 1 0
.
Dezvoltand acest determinant dupa ultima coloana gasim f() = P().
P 14.1 Sa se arate ca polinomul caracteristic al unei matrice triunghiulare si-
metrice
T =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1
b
1
0 . . . 0 0 0
b
1
a
2
b
2
. . . 0 0 0
0 b
2
a
3
. . . 0 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . b
n2
a
n1
b
n1
0 0 0 . . . b
n1
a
n
b
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
este f() = f
n
() unde (f
k
())
0kn
este denit prin formula de recurent a
f
k
() =
_
_
_
1 pentru k = 0
a
1
pentru k = 1
( a
k
)f
k1
() b
2
k1
f
k2
() pentru k 2, . . . , n
Utilizand acest rezultat sa se dezvolte o metoda pentru calculul polinomului
caracteristic al unei matrice simetrice.
Indicat ie. Se aduce matricea simetrica la forma Hessenberg.
Capitolul 15
Descompunerea valorii
singulare (DVS)
15.1 Descompunerea valorii singulare
n,k
(C), n k atunci exista matricele unitare U
M
n
(C) si V M
k
(C) astfel ncat
U
H
XV =
_

0
_
, (15.1)
unde = diag(
1
, . . . ,
k
),
1

2
. . . ,
k
.
Numerele
i
se numesc valori propri ale matricei X iar coloanele matricelor
U si V se numesc vectori singulari la stanga si respectiv la dreapta ale matricei
X.
Prezentam doua demonstrat ii ale acestui rezultat.
Demonstrat ia 1. Notam prin r indicele pentru care
1

2
. . .
r
> 0 =
r+1
= . . . =
k
.
Distingem doua cazuri.
Cazul X = 0.

In acest caz U = I
n
, V = I
k
, = 0, r = 0.
Cazul X ,= 0. Sfera unitate n C
k
ind compacta, exista v
1
C
k
astfel ncat
|X|
2
= sup
v
2
=1
|Xv|
2
= |Xv
1
|
2
.
Fie u
1
=
Xv
1
X
2
C
n
. Exista matricele unitare U
1
M
n
(C) si V
1
M
k
(C) avand
pe prima coloana vectorii u
1
si respectiv v
1
:
U
1
= [u
1

U
1
] V
1
= [v
1

V
1
].
206
15.1. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE 207
Denim
(1)
= U
H
1
XV
1
=
_
u
H
1
U
H
1
_
X[v
1

V
1
] =
_
u
H
1
Xv
1
u
H
1
X

V
1
U
H
1
Xv
1

U
H
1
X

V
1
_
. (15.2)
Atunci
u
H
1
Xv
1
= u
H
1
|X|
2
u
1
= |X|
2
def
=
1
,
U
H
1
Xv
1
= |X|
2

U
H
1
u
1
= 0.
Notand u
H
1
X

V
1
= w
H
si

U
H
1
X

V
1
= B expresia matricei
(1)
devine
(1)
=
_

1
w
H
0 B
1
_
.
Inmult irea matricei X la stanga si la dreapta cu cate a matrice unitara

pastreaza norma euclidiana (Propozit ia 11.1.7)
|
(1)
|
2
= |X|
2
=
1
.
Apoi
|
(1)
_

1
w
_
|
2
2
= |
_

2
1
+w
H
w
B
1
w
_
|
2
2
= (
2
1
+w
H
w)
2
+|B
1
w|
2
2
(
2
1
+|w|
2
2
)
2
.
Pe de alta parte
|
(1)
_

1
w
_
|
2
2
|
(1)
|
2
2
|
_

2
1
+w
H
w
B
1
w
_
|
2
2
=
2
1
(
2
1
+|w|
2
2
).
Prin urmare (
2
1
+ |w|
2
2
)
2

2
1
(
2
1
+ |w|
2
2
) sau
2
1
+ |w|
2
2

2
1
, adica |w|
2
=
0 w = 0. Astfel
(1)
=
_

1
0
0 B
1
_
.
Sa presupunem ca s-au efectuat j 1 pasi:
(j1)
= U
H
j1
. . . U
H
1
XV
1
. . . V
j1
=
_

(j1)
1
0
0 B
j1
_
,
unde
1
= diag(
1
, . . . ,
j1
), iar
1
. . .
j1
> 0.
Reluam procedura de mai sus.
Daca B
j1
= 0 atunci r = j 1.
Daca B
j1
,= 0 atunci exista matricele unitare

U
j
M
nj+1
(C),

V
j

M
kj+1
(C) astfel ncat
U
H
j
B
j1
V
j
=
_

j
0
0 B
j
_
208 CAPITOLUL 15. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE
unde
j
= |B
j1
|
2
> 0 si B
j
M
nj,kj
(C). Denim
U
j
=
_
I
j1
0
0

U
j
_
M
n
(C) V
j
=
_
I
j1
0
0

V
j
_
M
k
(C)
si
(j)
= U
H
j
XV
j
=
_

(j)
1
0
0 B
j
_
,
cu
(j)
1
= diag(
1
, . . . ,
j
).
Ramane de aratat ca
j

j1
:
j1
= |B
j2
|
2
= |
_

j1
0
0 B
j1
_
|
2
|B
j1
|
2
=
j
.
Procedeul descris mai sus continua cat timp B
j
,= 0, iar r va ultimul indice
pentru care B
j
,= 0. Astfel, U = U
r
. . . U
1
, V
r
= V
1
. . . V
r
, =
(r)
,
1
=
(r)
1
si
= U
H
XV.
Demonstrat ia 2. Matricea X
H
X M
k
(C) este hermitiana si pozitiva. Potrivit
Teoremei de diagonalizare 14.2.1 exista matricea unitara V M
k
(C) astfel ncat
V
H
X
H
XV =
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
def
= , (15.3)
unde
1
, . . . ,
k
sunt valorile proprii nenegative ale matricei X
H
X, aparandntr-o
ordine neprecizata.
Fie
i
=
2
i
, i 1, . . . , k. Presupunand ca
1

2
. . .
r
> 0 =
r+1
= . . . =
k
, (r k).
denim
1
= diag(
1
, . . . ,
r
) =
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
r
_
_
_
.
Astfel
=
_

1
0
0 0
_
r
k r
r k r
,
2
=
_

2
1
0
0 0
_
=
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
.
Partit ionam matricea V n [V
1
V
2
], cu r si respectiv k r coloane.
15.2. METODA CELOR MAI MICI P
ATRATE PRIN DVS 209

Egalitatea (15.3) se rescrie n
V
H
X
H
XV =
_
V
H
1
V
H
2
_
X
H
X[V
1
V
2
] = (15.4)
=
_
V
H
1
X
H
XV
1
V
H
1
X
H
XV
2
V
H
2
X
H
XV
1
V
H
2
X
H
XV
2
_
=
_

2
1
0
0 0
_
.
Asadar V
H
2
X
H
XV
2
= 0 si V
H
1
X
H
XV
1
=
2
1
.
Daca punem n evident a coloanele matricei XV
2
= [q
1
. . . q
kr
], atunci din
egalitatea
V
H
2
X
H
XV
2
=
_
_
q
H
1
.
.
.
q
kr
_
_
[q
1
. . . q
kr
] =
_
_
_
|q
1
|
2
2
. . . q
H
1
q
kr
.
.
.
.
.
.
.
.
.
q
H
kr
q
1
. . . |q
kr
|
2
2
_
_
_
= 0
deducem q
1
= . . . = q
kr
= 0, adica XV
2
= 0.
Denim U
1
= XV
1
1
M
n,r
(C). Deoarece
U
H
1
U
1
=
1V
H
1
X
H
XV
1
1
= I,
matricea U
1
este unitara. Din denit ia matricei U
1
gasim
1
= U
H
1
XV
1
. Fie U o
matrice unitara ale carei prime r coloane coincid cu U
1
, U = [u
1
U
2
] (justicat i
existent a matricei U !).
Atunci
U
H
XV =
_
U
H
1
U
H
2
_
X[V
1
V
2
] =
_
U
H
1
XV
1
U
H
1
XV
2
U
H
2
XV
1
U
H
2
XV
2
_
=
=
_

1
0
0 0
_
=
_
_
_
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . .
k
_
_
_
.
15.2 Metoda celor mai mici patrate prin DVS
Fie X M
n,k
(C) si y C
n
. Ne propunem sa determinam C
k
, de norma
euclidiana minima care minimizeaza funct ionala (13.11)
() = |y X|
2
2
.
Utilizand Teorema 15.1.1, exista matricele unitare U M
n
(C) si V M
k
(C)
astfel ncat
U
H
XV = =
_

1
0
0 0
_
,
210 CAPITOLUL 15. DESCOMPUNEREA VALORII SINGULARE
unde
1
= diag(
1
, . . . ,
r
),
i
,= 0, i 1, . . . , r. Astfel X = UV
H
si
|y X|
2
= |U(U
H
y XV
H
|
2
= |U
H
y V
H
|
2
.
Notand V
H
= =
_

1
2
_
, U
H
y = z =
_
z
1
z
2
_
cu
1
, z
1
C
r
si
2

C
kr
, z
2
C
nr
expresia funct ionalei obiectiv devine
() = |U
H
y V
h
|
2
2
= |
_
z
1
z
2
_
_

1
2
_
|
2
2
=
= |
_
z
1
z
2
_
_

1
1
0
_
|
2
2
= |z
1
1
|
2
2
+|z
2
|
2
2
.
Aceasta expresie este minima pentru z
1
1
= 0 sau
1
=
1
1
z
1
.
Norma euclidiana a lui
||
2
= |V |
2
= ||
2
= (|
1
|
2
2
+|
2
|
2
2
)
1
2
= (|
1
1
z
1
|
2
2
+|
2
|
2
2
)
1
2
este minima pentru
2
= 0.
Asadar
= V = V
_

1
1
z
1
0
_
= V
_

1
1
0
0 0
__
z
1
z
2
_
= V
_

1
1
0
0 0
_
U
H
y.
Punandn evident a coloanele metricelor U = [u
1
. . . u
n
] si V = [v
1
. . . v
k
], expresia
solut iei de norma minima a elementului de aproximare construit prin metoda celor
mai mici patrate devine
=
r
j=1
u
H
j
y
j
v
j
.
Capitolul 16
Spat ii Krylov
16.1 Denit ia spat iului Krylov
Fie A M
n
(R) si x R
n
.
Denit ie 16.1.1 Se numeste spat iu Krylov de ordin k atasat matricei A si vec-
torului x subspat iul liniar
K
k
(A, x) = spanx, Ax, . . . , A
k1
x.
16.2 Descompunerea Arnoldi
Utilizand metoda Gram-Schmidt construim o baza ortonormata spat iului
Krylov K
k
(A, x).
Fie u
1
=
x
x
2
.

In continuare, denim
h
2,1
u
2
= Au
1
h
1,1
u
1
(16.1)
h
3,2
u
3
= Au
2
h
1,2
u
1
h
2,2
u
2
.
.
.
h
j+1,j
u
j+1
= Au
j
h
1,j
u
1
h
2,j
u
2
. . . h
j,j
u
j
.
.
.
h
k+1,k
u
k+1
= Au
k
h
1,k
u
1
h
2,k
u
2
. . . h
j,k
u
j
. . . h
k,k
u
k
Din condit ia de ortogonalitate u
T
i
u
j+1
= 0 deducem
h
i,j
= u
T
i
Au
j
j 1, 2, . . . , j
iar din condit ia de normalitate |u
j
+ 1|
2
= 1 gasim
h
j+1,j
= |Au
j

j
i=1
h
i,j
u
i
|
2
.
211
212 CAPITOLUL 16. SPAT II KRYLOV
Relat iile (16.1) se scriu
Au
1
= h
1,1
u
1
+h
2,1
u
2
(16.2)
Au
2
= h
1,2
u
1
+h
2,2
u
2
+h
3,2
u
3
.
.
.
Au
k
= h
1,k
u
1
+h
2,k
u
2
+. . . +h
k,k
u
k
+h
k+1,k
u
k+1
Ansamblul relat iilor (16.2) se pot scrie sub forma
A[u
1
u
2
. . . u
k
] = [u
1
u
2
. . . u
k
]
_
_
_
_
_
_
_
h
1,1
h
1,2
. . . h
1,k1
h
1,k
h
2,1
h
2,2
. . . h
2,k1
h
2,k
0 h
3,2
. . . h
3,k1
h
3,k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . h
k,k1
h
k,k
_
_
_
_
_
_
_
+ (16.3)
+h
k+1,k
[0, . . . , 0
. .
k1
, u
k+1
]
sau
A[u
1
u
2
. . . u
k
] = [u
1
u
2
. . . u
k+1
]
_
_
_
_
_
_
_
_
_
h
1,1
h
1,2
. . . h
1,k1
h
1,k
h
2,1
h
2,2
. . . h
2,k1
h
2,k
0 h
3,2
. . . h
3,k1
h
3,k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . h
k,k1
h
k,k
0 0 . . . 0 h
k+1,k
_
_
_
_
_
_
_
_
_
. (16.4)
Introducand matricele
U
k
= [u
1
. . . u
k
] H
k
=
_
_
_
_
_
_
_
h
1,1
h
1,2
. . . h
1,k1
h
1,k
h
2,1
h
2,2
. . . h
2,k1
h
2,k
0 h
3,2
. . . h
3,k1
h
3,k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . h
k,k1
h
k,k
_
_
_
_
_
_
_
M
k
(R)
U
k+1
= [u
1
. . . u
k
u
k+1
] H
k+1,k
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
h
1,1
h
1,2
. . . h
1,k1
h
1,k
h
2,1
h
2,2
. . . h
2,k1
h
2,k
0 h
3,2
. . . h
3,k1
h
3,k
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . h
k,k1
h
k,k
0 0 . . . 0 h
k+1,k
_
_
_
_
_
_
_
_
_
16.3. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE DE ECUAT II LINIARE 213
relat iile (16.3) si (16.4) se scriu respectiv
AU
k
= U
k
H
k
+h
k+1,k
u
k+1
e
(k)
T
k
(16.5)
si respectiv
AU
k
= U
k+1
H
k+1,k
. (16.6)
e
(k)
k
reprezinta vectorul din baza canonica a spat iului liniar R
k
.
Relat iile (16.5) si (16.6) se numesc descompuneri Arnoldi a spat iului Krylov
K
k
(A, x).
Matricele U
k
si U
k+1
sunt ortogonale.

Inmult ind (16.5) si (16.6) la stanga cu
U
T
k
si respectiv U
T
k+1
obt inem
U
T
k
AU
k
= H
k
, (16.7)
respectiv
U
T
k+1
AU
k
= H
k+1,k
. (16.8)
Observat ie 16.2.1 Matricea H
k
este o matrice Hessenberg.
Cazul matricelor simetrice. Daca A M
n
(R) este o matrice simetrica
atunci, din (16.7) rezulta ca H
k
este o matrice simetrica si din faptul ca este o
matrice Hessenberg urmeaza ca este tridiagonala.
16.3 Rezolvarea sistemelor algebrice de ecuat ii liniare
Fie A M
n
(R), b R
n
si sistemul algebric de ecuat ii liniare
Ax = b. (16.9)
Vom determina o aproximat ie x
k
R
n
a solut iei sistemului (16.9) n spat iul
Krylov K
k
(b). Metoda este ecienta n cazul n care dimensiunea n este mare.
In cazul matricei A nesingulare, solut ia sistemului (16.9) apart ine spat iului
Krylov K
m
(b), unde m este gradul polinomului minimal asociat matricei A.
Intr-
adevar, daca
(x) = c
0
+c
1
x +. . . +c
m
x
m
este polinomul minimal asociat matricei A, adica polinomul de grad minim pentru
care
(A) = c
0
I +c
1
A+. . . +c
m
A
m
= 0
atunci
A
1
=
1
c
0
(c
1
I +c
2
A+. . . +c
m
A
m1
)
si n consecint a
x = A
1
b =
1
c
0
(c
1
b +c
2
Ab +. . . +c
m
A
m1
b) K
m
(b).
Observat ie 16.3.1

In cazul unei matrice A singulare, n ipoteza compatibilitat ii
sistemului (16.9), solut ia acesteia poate sa nu apart ina nici unui spat iu Krylov.
Fie A M
n
(R) o matrice nilpotenta de ordin m : A
k
= 0, k m, dar
A
m1
,= 0.

In acest caz A este o matrice singulara deoarece [A
m
[ = [A[
m
= 0.
Fie b R
N
, b ,= 0 astfel ncat sistemul (16.9) sa e compatibil si sa pre-
supunem prin absurd ca x K
m
(b). Atunci x = c
0
b + c
1
Ab + . . . c
m1
A
m1
b
si
Ax = c
0
Ab +c
1
A
2
b +. . . +c
m2
A
m1
b = b
sau
(I c
0
Ac
1
A
2
. . . c
m2
A
m1
)b = 0. (16.10)
Matricea D = I c
0
Ac
1
A
2
. . . c
m2
A
m1
este nesingulara deoarece singura
valoare proprie este 1.

Intr-adevar, e (, z) o pereche proprie a matricei D,
Dz = z. (16.11)
Exista un cel mai mic indice i 0, 1, . . . , m 1 astfel ncat A
i
z ,= 0 si A
j
z =
0, j > i.

Inmult ind (16.11) la stanga cu A
i
obt inem
(1 )A
i
z = 0,
de unde = 1.
Atunci, din (16.10) urmeaza ca b = 0, n contradict ie cu alegerea lui b.
16.3.1 Varianta Ritz-Galerkin
Aproximat ia x
k
K
k
(b) se determina din condit ia de ortogonalitate
b Ax
k
K
k
(b) (16.12)
Daca (u
i
)
1ik+1
este un sistem de vectori ortonormat i pentru care are loc de-
scompunerile Arnoldi (16.5) si (16.6) atunci condit ia de ortogonalitate se poate
scrie
U
T
k
(b Ax
k
) = 0, (16.13)
unde U
k
= [u
1
u
2
. . . u
k
]. T inand seama de faptul ca u
1
=
b
b
2
din (16.13) urmeaza
ca
U
T
k
Ax
k
= U
T
k
b = |b|
2
U
T
k
u
1
= |b|
2
e
(k)
1
. (16.14)
Indicele superior precizeaza dimensiunea vectorului.
16.4. CALCULUL VALORILOR SI VECTORILOR PROPRI 215
Deoarece x
k
se reprezinta sub forma x
k
= U
k
k
cu relat ia (16.14) devine
U
T
k
AU
k
k
= |b|
2
e
(k)
1
,
si n virtutea lui (16.5)
H
k
k
= |b|
2
. (16.15)
Astfel rezolvarea sistemului (16.9), de dimensiune n s-a redus la rezolvarea unui
sistem algebric de ecuat ii liniare de dimensiune k.
16.3.2 Varianta reziduului minimal
Aproximat ia x
k
se determina ca solut ia problemei de optimizare
|b Ax
k
|
2
= min
xK
k
(b)
|b Ax|
2
(16.16)
Din u
1
=
b
b
2
deducem
b = |b|
2
u
1
= |b|
2
U
k+1
e
(k+1)
1
, e
(k+1)
1
R
k+1
.
Un element x K
k
(b) se reprezinta prin x = U
k
y, cu y R
k
si utilizand (16.6)
deducem
Ax = AU
k
y = U
k+1
H
k+1,k
y.
Astfel funct ionala cost devine
|b Ax|
2
= | |b|
2
U
k+1
e
(k+1)
1
U
k+1
H
k+1,k
y|
2
=
= |U
k+1
(|b|
2
e
(k+1)
1
H
k+1,k
y|
2
= |(|b|
2
e
(k+1)
1
H
k+1,k
y|
2
.
Utilizand tehnica dezvoltata pentru determinarea elementului de aproximare prin
metoda celor mai mici patrate, determinamy
k
R
k+1
ce minimizeaza |(|b|
2
e
(k+1)
1

H
k+1,k
y|
2
.
Daca factorizarea QR a matricei H
k+1,k
este H
k+1,k
= QR atunci y
k
va
solut ia sistemului Ry = |b|
2
Q
T
e
(k+1)
1
.
Acesta metoda de rezolvare a unui sistem algebric de ecuat ii liniare este de-
numita GMRES (Generalized Minimum RESidual).
16.4 Calculul valorilor si vectorilor propri
Fie A M
n
(R). Vom gasi o aproximat ie a unei perechi propri (, x) deter-
minand o pereche proprie (, z) a matricei H
k
, ce aparen descompunerea Arnoldi
(16.5)
H
k
= z
si denind x = U
k
z.
Atunci din (16.5) rezulta
AU
k
z = U
k
H
k
z +h
k+1,k
u
k+1
e
(k)
k
T
z,
de unde
Ax = x +h
k+1,k
u
k+1
z
k
.
Eroarea aproximarii (, x) este data de |Ax x|
2
= [h
k+1,k
[ [z
k
[.
16.5 Calculul elementului de cea mai buna aproximat ie
prin elementele unui spat iu Krylov
Ne propunem sa determinam elementul de cea mai buna aproximat ie a unui
element z R
n
prin elementele subspat iului K
k
(A, x). Presupunem ca s-a con-
struit descompunerea Arnoldi (16.5). Daca y = U
k
c este elementul de cea mai
buna aproximat ie a lui x prin elementele mult imii K
k
(A, x) atunci din condit ia
y z K
k
(A, x)
u
T
j
(y z) = 0, j 1, . . . , k U
T
k
(y z) = 0
deducem U
T
k
(U
k
c z) = 0, de unde c = U
T
k
z si n consecint a y = U
k
U
T
k
z.
Partea III
REZOLVAREA ECUATIILOR
NELINIARE
217
Capitolul 17
Rezolvarea ecuat iilor neliniare
17.1 Preliminarii de analiza funct ionala
Inversarea operatorilor liniari
Presupunem cunoscuta urmatoarea teorema (Neumann)
Teorema 17.1.1 Daca X este un spat iu Banach si A (X, X)
, un operator
liniar si continu astfel ncat |A| < 1 atunci
1. Operatorul I A este inversabil;
2. (I A)
1
=

k=0
A
k
, convergent a seriei ind ceea a spat iului Banach
(X, X)
.
O consecint a utila este
Teorema 17.1.2 Fie X un spat iu Banach si operatorul L (X, X)
. Au loc
armat iile
1. Operatorul L este inversabil daca si numai daca exista un operator in-
versabil K (X, X)
astfel ncat |I KL| < 1.

2. Daca L este inversabil atunci au loc relat iile:
L
1
=
k=0
(I KL)
k
K, (17.1)
|L
1
|
|K|
1 |I KL|
. (17.2)
Demonstrat ie. Necesitatea rezulta din alegerea K = L
1
. Pentru A = I KL
din Teorema 17.1.1 rezulta inversabilitatea operatorului [I (I KL)] = KL si
218
17.1. PRELIMINARII DE ANALIZ
A FUNCT IONAL
A 219
(KL)
1
=
k=0
(I KL)
k
.

In consecint a
(KL)
1
K = (KL)
1
(K
1
)
1
= (K
1
KL)
1
= L
1
=
k=0
(I KL)
k
K.
Diferent iabilitatea unui operator denit ntr-un spat iu normat
Fie X, Y spat ii normate, domeniul D X si operatorul T : D Y. Ream-
intim
Denit ie 17.1.1 Operatorul T este diferent iabil Frechet n x D daca exista
un operator liniar si continu L (X, Y )
astfel ncat
lim
h0
|T(x +h) T(x) L(h)|
|h|
= 0. (17.3)
Teorema 17.1.3 Daca operatorul T este diferent iabil Frechet n x atunci oper-
atorul L este unic.
Operatorul L din Denit ia 17.1.1 se noteaza L = T
(x) = dT(x) si se numeste

diferent iala Frechet a lui T n x.
Relat ia (17.3) se poate rescrie sub forma
T(x +h) = T(x) +T
(x)(h) +|h|w(x, h), (17.4)

unde funct ia w(x, h) Y are proprietatea lim
h0
w(x, h) = 0.
Asemeni funct iilor reale
Teorema 17.1.4 Daca operatorul T este diferent iabil Frechet n x atunci T este
continu n x.
Presupunand operatorul T diferent iabil n ecare punct x al domeniului D, se
introduce operatorul T
(X, Y )
denit prin x T
(x). Daca acest operator

este diferent iabil Frechet n x atunci diferent iala ei este diferent iala Frechet de
ordinul 2 a lui T n x. Notam acest operator prin T
(x) (X, (X, Y )
. Recursiv,
se deneste diferent iabilitatea Frechet de ordin superior. T
(k)
(x) este un element
al mult imii
T
(k)
(x) (X, (X, . . . , (
. .
k paranteze
X, Y )
. . .)
. .
k paranteze
.
Denit ie 17.1.2 Operatorul T este diferent iabil Gateaux n x D dupa direct ia
h X daca
lim
t0
T(x +th) T(x)
t
= T
(x, h).
220 CAPITOLUL 17. REZOLVAREA ECUAT IILOR NELINIARE
Denit ie 17.1.3 Operatorul T este diferent iabil Gateaux n x D daca este
diferent iabil Gateaux n x D dupa orice direct ie h X.
Denit ie 17.1.4 Operatorul T este G-derivabil n x D daca
este diferent iabil Gateaux n x;
operatorul T(x) : X Y, denit prin T(x)(h) = T
(x, h) este un oper-

ator liniar si continu.
Legatura dintre cele doua tipuri de diferent iabilitate este data n urmatoarele
teoreme.
Teorema 17.1.5 Daca operatorul T este diferent iabil Frechet n x atunci T este
G-derivabil n x si T
(x) = T(x).
Demonstrat ie. Scriind th, h X, t R
n loc de h, din (17.4) rezulta

T(x +th) = T(x) +T
(x)(th) +|th|w(x, th),

de unde
T(x +th) T(x)
t
= T
(x)(h) +
[t[
t
w(x, th).
Pentru t 0 se obt ine T(x)(h) = T
(x)(h), h X, de unde concluziile teore-

mei.
Reciproc, G derivabilitatea implica diferent iabilitatea Frechet n condit iile
Teorema 17.1.6 Daca T : D X Y un operator G derivabil ntr-o vecinatate
a lui x D si operatorul x

T(x) este continu n topologia (X, (X, Y )
atunci operatorul T este diferent iabil Frechet n x si T
(x) = T(x).
Demonstrat ie. Fie h X si u = T(x+h)T(x)T(x)(h). Potrivit Teoremei
Hahn - Banach exista o funct ionala liniara si continua y
astfel ncat |y
| =
1 si y
(u) = |u|.
Denim funct ia F : [0, 1] R prin F(t) = y
(T(x+th)). F(t) este derivabila

n t (0, 1) si F
(t) = y
(T(x +th)(h)).

Intr-adevar,
F
(t) = lim
0
F(t +) F(t)
=
= lim
0
y
(
T(x + (t +)h) T(x)
) = y
(T(x +th)(h)).
17.1. PRELIMINARII DE ANALIZ
A FUNCT IONAL
A 221
Potrivit teoremei de medie a lui Lagrange, exista (0, 1) astfel ncat
F(1) F(0) = F
() y
(T(x +h) T(x)) = y
(T(x +h)(h)).
In sfarsit, utilizand aceasta egalitate si proprietat ile normei operatorilor liniari

deducem
|T(x +h) T(x) T(x)(h)| = |u| = y
(u) =
= y
(T(x +h) T(x) T(x)(h)) = y
((T(x +h) T(x))(h))

[y
((T(x +h) T(x))(h))[ |y
| |(T(x +h) T(x))(h))|

|T(x +h) T(x)| |h|.
Rezulta inegalitatea
|T(x +h) T(x) T(x)(h)|
|h|
|T(x +h) T(x)| 0
pentru h 0.
In acest cadru general, o dezvoltare tayloriana are proprietatea:

Teorema 17.1.7 Daca T : D X Y este un operator de n N ori
diferent iabil Freachet n D atunci pentru orice x, y D are loc inegalitatea
|T(y) T(x)
n1
k=1
1
k!
T
(k)
(x) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
|
1
n!
|y x|
n
sup
z[x,y]
|T
(n)
(z)|,
unde [x, y] = z = tx + (1 t)y : 0 t 1.
Demonstrat ie. Fie x, y D. Notand
u = T(y) T(x)
n1
k=1
1
k!
T
(k)
(x) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
,
potrivit Teoremei Hahn - Banach exista o funct ionala liniara si continua y
astfel ncat |y
| = 1 si y
(u) = |u|.
Denim F : [0, 1] R prin F(t) = y
(T(x +t(y x))). Atunci

F
(k)
(t) = y
(T
(k)
(x +t(y x)) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
), k 1, . . . , n. (17.5)
(17.5) se demonstreaza prin induct ie matematica.
Exista (0, 1) astfel ncat
F(1) F(0)
n1
k=1
1
k!
F
(k)
(0) =
1
n!
F
(n)
()
y
(T(y) T(x)
n1
k=1
1
k!
T
(k)
(x) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
) =
=
1
n!
y
(T
(n)
((x +(y x)) (y x) . . . (y x)
. .
n ori
).
Utilizand egalitatea anterioara si proprietat ile normei operatorilor liniari obt inem
|T(y) T(x)
n1
k=1
1
k!
T
(k)
(x) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
| = |u| =
= y
(u) = y
(T(y) T(x)
n1
k=1
1
k!
T
(k)
(x) (y x) . . . (y x)
. .
k ori
) =
=
1
n!
y
(T
(n)
((x +(y x)) (y x) . . . (y x)
. .
n ori
)
1
n!
[y
(T
(n)
((x +(y x)) (y x) . . . (y x)
. .
n ori
)[
1
n!
|y
| |T
(n)
((x +(y x)) (y x) . . . (y x)
. .
n ori
)|
1
n!
|T
(n)
(x +(y x)]||y x|
n
1
n!
|y x|
n
sup
z[x,y]
|T
(n)
(z)|.
17.2 Metoda liniarizarii (Newton Kantorovici)
Fie X un spat iu Banach si T : X X un operator diferent iabil Frechet. Ne
propunem sa rezolvam ecuat ia
T(x) = 0. (17.6)
Sa presupunem ca ecuat ia (17.6) are o solut ie x
. Daca x X este o aproximat ie

a lui x
atunci din diferent iabilitatea operatorului T rezulta

0 = T(x
) = T(x) +T
(x)(x
x) +|x
x|w(x, x
x). (17.7)
17.2. METODA LINIARIZ
ARII 223
Liniarizand, adica neglijand ultimul termen, (17.7) se scrie
0 T(x) +T
(x)(x
x).
Vom nota cu y solut ia ecuat iei
0 = T(x) +T
(x)(y x),
si cu ideea ca y este o aproximat ie mai buna decat x, construimsirul de aproximat ii
0 = T(x
k
) +T
(x
k
)(x
k+1
x
k
), (17.8)
sau, n cazul inversabilitat ii operatorului T
(x
k
)
x
k+1
= x
k
[T
(x
k
)]
1
T(x
k
). (17.9)
Metoda de rezolvare a ecuat iei (17.6) corespunzauare formulei (17.9) este cunos-
cuta si sub numele de metoda Newton - Kantorovici.
Teorema urmatoare xeaza condit ii suciente pentru existent a unei solut ii
izolate x
a ecuat iei (17.6), dand regiunea n care solut ia este unica si eroarea
aproximat iei x
k
.
Teorema 17.2.1 Fie X un spat iu Banach, T : X X un operator diferent iabil
Frechet si x
0
X. Presupunem ca exista numerele pozitive B
0
, K,
0
astfel ncat
au loc condit iile
[T
(x
0
)]
1
si |[T
(x
0
)]
1
| B
0
;
x
1
= x
0
[T
(x
0
)]
1
T(x
0
) si |x
1
x
0
|
0
;
T
(x) x B(x
0
, r) si |T
(x)| K, r
0
< r.
Daca h
0
=
0
KB
0

1
2
atunci sirul (x
k
)
kN
construit prin formula de recurent a
(17.9) converge catre o solut ie x
a ecuat iei (17.6).

Aceasta solut ie este unica n bila B(x
0
, r
0
), unde r
0
=
1
12h
0
h
0
0
.
Eroarea aproximat iei x
k
este data de inegalitatea
|x
k
x
|
1
2
k1
(2h
0
)
2
k
1
0
. (17.10)
Demonstrat ie. 1. Aratam la nceput ca pentru orice k N exista x
k+1
, denit
prin formula de recurent a (17.9). Aceasta problema se ridica deoarece trebuie
inversat operatorul T
(x
k
). Justicarea o facem doar pentru k = 1, rat ionamentul
facandu-se n continuare analog, pe baza induct iei matematice.
Existent a inversei se bazeaza pe Teorema 17.1.2. Cu notat iile acestei teoreme,
alegem
L = T
(x
1
) K = [T
(x
0
)]
1
si trebuie vericata condit ia |I KL| < 1.

In cazul de fat a
|I [T
(x
0
)]
1
T
(x
1
)| = |[T
(x
0
)]
1
(T
(x
0
) T
(x
1
))|
|[T
(x
0
)]
1
| |(T
(x
0
) T
(x
1
))|.
Aplicand Teorema 17.1.7, inegalitatea anterioara devine
|I [T
(x
0
)]
1
T
(x
1
)| B
0
K|x
1
x
0
|
0
KB
0
= h
0

1
2
< 1. (17.11)
Prin urmare, operatorul T
(x
1
) este inversabil si potrivit Teoremei 17.1.2, au loc
relat iile
[T
(x
1
)]
1
=
k=0
(I [T
(x
0
)]
1
T
(x
1
))
k
[T
(x
0
)]
1
, (17.12)
|[T
(x
1
)]
1
|
|[T
(x
0
)]
1
|
1 |I [T
(x
0
)]
1
T
(x
1
)|

B
0
1 h
0
def
= B
1
. (17.13)
2. Aratam ca n x
1
au loc condit ii asemanatoare celor presupuse a avea loc
n x
0
.
Deoarece x
2
= x
1
[T
(x
1
)]
1
T(x
1
),
x
2
x
1
= [T
(x
1
)]
1
T(x
1
) =
k=0
(I [T
(x
0
)]
1
T
(x
1
))
k
[T
(x
0
)]
1
T(x
1
).
Prin urmare
|x
2
x
1
|
k=0
|I [T
(x
0
)]
1
T
(x
1
)|
k
|[T
(x
0
)]
1
T(x
1
)|.
Folosind (17.11) obt inem
|x
2
x
1
|
k=0
h
k
0
|[T
(x
0
)]
1
T(x
1
)| =
1
1 h
0
|[T
(x
0
)]
1
T(x
1
)|. (17.14)
Fie operatorul F
0
: X X denit prin F
0
(x) = x [T
(x
0
)]
1
T(x). Atunci
F
0
(x
0
) = x
1
F
0
(x) = I [T
(x
0
)]
1
T
(x) F
0
(x
0
) = 0
F
0
(x) = [T
(x
0
)]
1
T
(x) |F
0
(x)| B
0
K.
ARII 225
Din egalitatea F
0
(x
1
) = x
1
[T
(x
0
)]
1
T(x
1
) se deduce
T
(x
0
)]
1
T(x
1
) = x
1
F
0
(x
1
) = (F(x
1
) F(x
0
) F
0
(x
0
)(x
1
x
0
)).
Aplicand din nou Teorema 17.1.7 se obt ine
|T
(x
0
)]
1
T(x
1
)| = |F(x
1
) F(x
0
) F
0
(x
0
)(x
1
x
0
))|
1
2
sup
xB(x
0
,r)
|F
0
(x)| |x
1
x
0
|
1
2
2
0
KB
0
=
1
2
0
h
0
.
Revenind n (17.14) avem
|x
2
x
1
|
1
1 h
0
|[T
(x
0
)]
1
T(x
1
)|

0
h
0
2(1 h
0
)
def
=
1
. (17.15)
Fie h
1
def
=
1
KB
1
. Din (17.13), (17.15) se obt ine
h
1
=
h
2
0
2(1 h
0
)
2

1
2
. (17.16)
Fie r
1
def
=
1
12h
1
h
1
1
. Pe baza formulelor de recurent a pentru
1
si h
0
se obt ine
egalitatea r
1
= r
0

0
, ce implica B(x
1
, r
1
) B(x
0
, r
0
).

Intr-adevar, daca x
B(x
1
, r
1
) atunci
|x x
0
| |x x
1
| +|x
1
x
0
| r
1
+
0
= r
0
.
3. In felul acesta, existent a sirului (x
k
)
kN
este dovedita, mai mult pentru
orice k N au loc armat iile
[T
(x
k
)]
1
si |[T
(x
k
)]
1
| B
k
=
B
k1
1h
k1
;
x
k+1
= x
k
[T
(x
k
)]
1
T(x
k
) si |x
k+1
x
k
|
k
=

k1
h
k1
2(1h
k1
)
;
h
k
=
k
KB
k
=
h
2
k1
2(1h
k1
)
2

1
2
;
r
k
=
1
12h
k1
h
k1
k1
si B(x
k
, r
k
) B(x
k1
, r
k1
).
4. Au loc inegalitat ile
h
k
2h
2
k1
(17.17)
k

k1
h
k1
(17.18)
r
k
2
k
(17.19)
a caror demonstrat ie revine la reducerea la ipoteza teoremei h
k

1
2
.
Aplicata succesiv, inegalitatea (17.17) implica
h
k
2h
2
k1
2(2h
2
k2
)
2
= 2
1+2
h
2
2
k2
. . . (17.20)
2
1+2+...+2
k1
h
2
k
0
=
1
2
(2h
0
)
2
k
.
Din (17.18) deducem succesiv
k

k1
h
k1

k2
h
k2
h
k1
. . .
0
h
0
h
1
. . . h
k1
si utilizand (17.20), se gaseste
k

0
1
2
(2h
0
)
1
2
(2h
0
)
2
. . .
1
2
(2h
0
)
2
k1
=
1
2
k
(2h
0
)
1+2+...+2
k1
0
=
1
2
k
(2h
0
)
2
k
1
0
.
Din x
k+p
B(x
k+p
, r
k+p
) B(x
k
, r
k
) rezulta
|x
k+p
x
k
| r
k

1
2
k1
(2h
0
)
2
k
1
0
, k N, (17.21)
adica (x
k
)
kN
este un sir fundamental, deci convergent.
5. Fie x
= lim
k
x
k
. Trecand la limitan formula de recurent a (17.9) scrisa
sub forma T
(x
k
)(x
k+1
x
k
) = T(x
k
) se obt ine T(x
) = 0.
Pentru p din (17.21) rezulta evaluarea erorii (17.10).
6. Pentru a demonstra unicitatea solut iei ecuat iei (17.6) n bila B(x
0
, r
0
)
presupunem prin absurd ca exista n plus y
B(x
0
, r
0
) astfel ncat T(y
) = 0.
Fie operatori F
k
: X X denit i prin F
k
(x) = x [T
(x
k
)]
1
T(x). Atunci
F
k
(x
k
) = x
k+1
F
k
(x) = I [T
(x
k
)]
1
T
(x) F
k
(x
k
) = 0
F
k
(x) = [T
(x
k
)]
1
T
(x) |F
k
(x)| B
k
K.
Prin induct ie matematica aratam ca
x
k
B(y
, r
k
) |y
x
k
| r
k
. (17.22)
Etapa de vericare, k = 0.
y
B(x
0
, r
0
) |y
x
0
| r
0
x
0
B(y
, r
0
).
Etapa de demonstrat ie. Presupunand ca
x
k
B(y
, r
k
) |y
x
k
| r
k
deducem succesiv
|y
x
k+1
| = |F
k
(y
) F
k
(x
k
) F
k
(x
k
)(y
x
k
)|
1
2
sup
z[x
k
,y
]
|F
k
(z)| |y
x
k
|
2
1
2
B
k
Kr
2
k
= r
k+1
,
adica x
k+1
B(y
, r
k+1
).
Pentru k , din (17.22) rezulta x
= y
.
ARII MODIFICAT
A 227
17.3 Metoda liniarizarii modicata
In locul formulei de recurent a (17.9) se considera formula

x = x
0
x
k+1
= x
k
[T
(x
0
)]
1
T( x
k
) k N. (17.23)
Astfel se elimina necesitatea inversarii, n cadrul iterat iilor iterat ii k > 0, a oper-
atorului T
(x
k
). Acest fapt are ca efect micsorarea vitezei de convergent a.
Metoda corespunzatoare formulei (17.23) este numita metoda liniarizarii (New-
ton - Kantorovici) modicata.
Se observa ca x
1
= x
1
. Convergent a procedeului este data de teorema
Teorema 17.3.1 Fie X un spat iu Banach, T : X X un operator diferent iabil
Frechet si x
0
X. Presupunem ca exista numerele pozitive B
0
, K,
0
astfel ncat
au loc condit iile
[T
(x
0
)]
1
si |[T
(x
0
)]
1
| B
0
;
x
1
= x
0
[T
(x
0
)]
1
T(x
0
) si |x
1
x
0
|
0
;
T
(x) x B(x
0
, r) si |T
(x)| K,
0
< r.
Daca h
0
=
0
KB
0
<
1
2
atunci sirul ( x
k
)
kN
(17.23) converge catre solut ia x
a ecuat iei (17.6).

Eroarea aproximat iei x
k
este data de inegalitatea
| x
k
x
| 2
0
h
0
(1
_
1 2h
0
)
k1
. (17.24)
Demonstrat ie. Folosim din nou de operatorul F
0
: X X denit prin F
0
(x) =
x [T
(x
0
)]
1
T(x) si cu proprietat ile
F
0
( x
k
) = x
k+1
k N
F
0
(x
) = x
0
(x) = I [T
(x
0
)]
1
T
(x) F
0
(x
0
) = 0
F
0
(x) = [T
(x
0
)]
1
T
(x) |F
0
(x)| B
0
K.
Daca M = B(x
0
, r
0
) B(x
, |x
1
x
|) atunci F(M) M.
Intr-adevar, daca x M atunci
|F
0
(x) x
0
| |F
0
(x) x
1
| +|x
1
x
0
| =
= |F
0
(x) F
0
(x
0
) F
0
(x
0
)(x x
0
)| +|x
1
x
0
|
1
2
|x x
0
|
2
sup
z[x
0
,x]
|F
0
(z)| +
0

1
2
r
2
0
B
0
K +
0
= r
0
,
adica F
0
(x) B(x
0
, r
0
).
|F
0
(x) x
| = |F
0
(x) F
0
(x
)| |x x
| sup
z[x,x
]
|F
0
(z)|.
Dearece z = x + (1 )x
, [0, 1], utilizand evaluarea

|F
0
(z)| = |F
0
(z) F
0
(x
0
)| |z x
0
| sup
y[x
0
,z]
|F
0
(y)|
B
0
K|x + (1 )x
x
0
| = B
0
K|(x x
0
) + (1 )(x
x
0
)|
B
0
K(|x x
0
| + (1 )|x
x
0
|)
B
0
K max|x x
0
|, |x
x
0
| B
0
Kr
0
,
inegalitatea anterioara devine
|F
0
(x) x
| B
0
Kr
0
|x x
| = (1
_
1 2h
0
)|x x
|
(1
_
1 2h
0
)|x
1
x
|,
adica F
0
(x) B(x
, |x
1
x
|).
Ret inem inegalitatea
|F
0
(x) x
| (1
_
1 2h
0
)|x x
|, x M. (17.25)
Aplicand succesiv (17.25), rezulta
| x
k
x
| = |F
0
( x
k1
) F
0
(x
)| (17.26)
(1
_
1 2h
0
)| x
k1
x
| . . . (1
_
1 2h
0
)
k1
| x
1
x
|.
Din (17.10), deducem | x
1
x
| = |x
1
x
| 2h
0
0
, cu care (17.26) devine
(17.24). Din aceasta inegalitate rezulta convergent a sirului ( x
k
)
kN
catre x
.
17.4 Rezolvarea numerica a sistemelor
algebrice de ecuat ii neliniare
Fie D un domeniu convex din R
n
si T
1
, . . . , T
n
: D R n funct ii avand
derivate part iale de ordinul ntai si doi continue. Consideram sistemul algebic de
n ecuat ii neliniare cu necunoscutele x
1
, . . . , x
n
:
_
_
_
T
1
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
. . .
T
n
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
(17.27)
17.4. REZOLVAREA SISTEMELOR ALGEBRICE NELINIARE 229
si dorim sa determinam o solut ie a sistemului, adica un element x
= (x
1
, . . . , x
n
)
D astfel ncat T
i
(x
) = T
i
(x
1
, . . . , x
n
) = 0, i = 1, . . . , n.

In cazul n = 1 se
foloseste termenul de ecuat ie n locul celui de sistem.
Denind operatorul T : D R
n
prin
T(x) =
_
_
T
1
(x)
. . .
T
n
(x)
_
_
, x = (x
1
, . . . , x
n
),
sistemul (17.27) se rescrie sub forma (17.6).
Pentru rezolvarea sistemului (17.27) se aplica metoda liniarizarii (Newton
Kantorovici) sau metoda liniarizarii modicata, tratate anterior.
Exemplul 17.4.1 Sa se verice condit iile Teoremei 17.2.1 n cazul sistemului
algebric de ecuat ii neliniare
_
_
_
10x
1
+x
2
1
2x
2
x
3
0.1 = 0
10x
2
x
2
2
+ 3x
1
x
3
+ 0.2 = 0
10x
3
+x
2
3
+ 2x
1
x
2
0.3 = 0
si x
0
=
_
_
x
0
1
x
0
1
x
0
1
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
.
Operatorul T este denit prin T = (T
1
, T
2
, T
3
), unde
T
1
(x) = T
1
(x
1
, x
2
, x
3
) = 10x
1
+x
2
1
2x
2
x
3
0.1
T
2
(x) = T
2
(x
1
, x
2
, x
3
) = 10x
2
x
2
2
+ 3x
1
x
3
+ 0.2
T
3
(x) = T
3
(x
1
, x
2
, x
3
) = 10x
3
+x
2
3
+ 2x
1
x
2
0.3
iar
T
(x) =
_
_
_
T
1
x
1
(x)
T
1
x
2
(x)
T
1
x
3
(x)
T
2
x
1
(x)
T
2
x
2
(x)
T
2
x
3
(x)
T
3
x
1
(x)
T
3
x
2
(x)
T
3
x
3
(x)
_
_
_
=
_
_
2x
1
+ 10 2x
3
2x
2
3x
3
2x
2
+ 10 3x
1
2x
2
2x
1
2x
3
+ 10
_
_
.
In cele ce urmeaza se va utiliza norma | |
.
Atunci [T
(x
0
)]
1
= (10I)
1
= 0.1I, deci
|[T
(x
0
)]
1
| = |0.1I| = 0.1
def
= B
0
.
Formulele de recurent a (17.9) corespunzatoare metodei liniarizarii sunt
_
_
x
k+1
1
x
k+1
1
x
k+1
1
_
_
=
_
_
x
k
1
x
k
1
x
k
1
_
_
_
_
2x
k
1
+ 10 2x
k
3
2x
k
2
3x
k
3
2x
k
2
+ 10 3x
k
1
2x
k
2
2x
k
1
2x
k
3
+ 10
_
_
1
_
_
10x
k
1
+ (x
k
1
)
2
2x
k
2
x
k
3
0.1
10x
k
2
(x
k
2
)
2
+ 3x
k
1
x
k
3
+ 0.2
10x
k
3
+ (x
k
3
)
2
+ 2x
k
1
x
k
2
0.3
_
_
.
Pentru k = 0, gasim x
1
=
_
_
x
1
1
x
1
1
x
1
1
_
_
=
_
_
0.01
0.02
0.03
_
_
, astfel ncat |x
1
x
0
| =
0.3
def
=
0
.
Diferent iala de ordinul doi T
(x) (R
3
, (R
3
, R
3
)
se poate reprezenta prin

T
(x) =
=
2
T
1
x
2
1
(x)

2
T
1
x
2
x
1
(x)

2
T
1
x
3
x
1
(x)

2
T
1
x
1
x
2
(x)

2
T
1
x
2
2
(x)

2
T
1
x
3
x
2
(x)

2
T
1
x
1
x
3
(x)

2
T
1
x
2
x
3
(x)

2
T
1
x
2
3
(x)
2
T
2
x
2
1
(x)

2
T
2
x
2
x
1
(x)

2
T
2
x
3
x
1
(x)

2
T
2
x
1
x
2
(x)

2
T
2
x
2
2
(x)

2
T
2
x
3
x
2
(x)

2
T
2
x
1
x
3
(x)

2
T
2
x
2
x
3
(x)

2
T
2
x
2
3
(x)
2
T
3
x
2
1
(x)

2
T
3
x
2
x
1
(x)

2
T
3
x
3
x
1
(x)

2
T
3
x
1
x
2
(x)

2
T
3
x
2
2
(x)

2
T
3
x
3
x
2
(x)

2
T
3
x
1
x
3
(x)

2
T
3
x
2
x
3
(x)

2
T
3
x
2
3
(x)
=
=
_
_
2 0 0 0 0 2 0 2 0
0 0 3 0 2 2 3 0 0
0 2 0 2 0 2 0 0 2
_
_
,
interpretat n sensul
T
(x)(h) =
2
T
1
x
2
1
(x)h
1
+

2
T
1
x
2
x
1
(x)h
2
+

2
T
1
x
3
x
1
(x)h
3

2
T
1
x
1
x
2
(x)h
1
+

2
T
1
x
2
2
(x)h
2
+

2
T
1
x
3
x
2
(x)h
3

2
T
1
x
1
x
3
(x)h
1
+

2
T
1
x
2
x
3
(x)h
2
+

2
T
1
x
2
3
(x)h
3
2
T
2
x
2
1
(x)h
1
+

2
T
2
x
2
x
1
(x)h
2
+

2
T
2
x
3
x
1
(x)h
3

2
T
2
x
1
x
2
(x)h
1
+

2
T
2
x
2
2
(x)h
2
+

2
T
2
x
3
x
2
(x)h
3

2
T
2
x
1
x
3
(x)h
1
+

2
T
2
x
2
x
3
(x)h
2
+

2
T
2
x
2
3
(x)h
3
2
T
3
x
2
1
(x)h
1
+

2
T
3
x
2
x
1
(x)h
2
+

2
T
3
x
3
x
1
(x)h
3

2
T
3
x
1
x
2
(x)h
1
+

2
T
3
x
2
2
(x)h
2
+

2
T
3
x
3
x
2
(x)h
3

2
T
3
x
1
x
3
(x)h
1
+

2
T
3
x
2
x
3
(x)h
2
+

2
T
3
x
2
3
(x)h
3
.
Atunci
|T
(x)| = sup
h1
|T
(x)(h)| = sup
h1
|
_
_
2h
1
2h
3
2h
2
3h
3
2h
2
3h
1
2h
2
2h
1
2h
3
_
_
| =
= sup
h1
max2[h
1
[+2[h
3
[+2[h
2
[, 3[h
3
[+2[h
2
[+3[h
1
[, 2[h
2
[+2[h
1
[+2[h
3
[ 8
def
= K.
Prin urmare h
0
=
0
KB
0
= 0.024 <
1
2
.
17.5 Rezolvarea ecuat iilor algebrice
Fie T : R R o funct ie derivabila.
17.5. REZOLVAREA ECUAT IILOR ALGEBRICE 231
Metoda tangentei.

In cazul n = 1, metoda liniarizarii aplicata rezolvarii
ecuat iei algebrice T(x) = 0 conduce la formarea sirului
x
k+1
= x
k
T(x
k
)
T
(x
k
)
k N. (17.28)
Relat iile (17.28) au urmatoarea interpretare geometrica care justica numele
metodei: x
k+1
reprezinta intersect ia tangentei n x
k
la gracul funct iei T(x)
cu axa 0x.
In cazul ecuat iei polinomiale

T(z) = a
0
z
n
+a
1
z
n1
+. . . +a
n1
z +a
n
= 0
metoda tangentei considerata n corpul numerelor complexe C permite deter-
minarea atat a radacinilor reale cat si a celor complexe.
Metoda funct iei inverse. Presupunem ca funct ia T satisface urmatoarele
ipoteze:
Funct ia T este inversabila n intervalul I=(a,b) si F = T
1
:
Ecuat ia T(x) = 0 are o solut ie x
n intervalul I;
Funct iile T si F au derivate continue pana la ordinul m+ 1.
Din aceste ipoteze rezulta ca solut ia x
este unica si
x
= F(0).
Deoarece funct ia F nu este cunoscuta, o vom aproxima cu o funct ie
F(y) = (y) +R(y).
Atunci x
(0).
Asupra funct iei se impun cerint ele ca sa aproximeze cat mai bine funct ia F
si sa poata usor calculabila. Astfel vom avea
Metoda funct iei inverse cu polinomul lui Taylor (sau metoda lui Cebaseb)
n care este un polinom Taylor atasat funct iei F. Acest caz generalizeaza
metoda tangentei.
Metoda funct iei inverse cu polinomul lui Lagrange n care este un polinom
de interpolare Lagrange.
Metoda funct iei inverse cu polinomul lui Taylor.

In dezvoltarea tayloriana
a funct iei F n jurul punctului y
0
F(y) = F(y
0
) +
m
i=1
F
(i)
(y
0
)
i!
(y y
0
)
i
+
F
(m+1)
()
(m+ 1!
(y y
0
)
m+1
alegand y = 0 si y
0
= T(x) cu x I, obt inem
x
= F(0) = x +
m
i=1
(1)
i
F
(i)
(T(x))
i!
T
i
(x) + (1)
m+1
F
(m+1)
()
(m+ 1)!
T
m+1
(x).
Rezulta ca expresia x +

m
i=1
(1)
i
F
(i)
(T(x))
i!
T
i
(x) furnizeaza o aproximat ie a
solut iei x
. Pe baza acestei observat ii construim sirul de aproximat ii succesive

x
k+1
= x
k
+
m
i=1
(1)
i
F
(i)
(T(x
k
))
i!
T
i
(x
k
) k N, x
0
I.
Derivand succesiv identitatea F(T(x)) = x obt inem
F
(T(x))T
(x) = 1
F
(T(x))[T
(x)]
2
+F
(T(x))T
(x) = 0
F
(3)
(T(x))[T
(x)]
3
+ 3F
(T(x))T
(x)T
(x) +F
(x)T
(3)
= 0,
de unde
F
(T(x)) =
1
T
(x)
, F
(T(x)) =
T
(x)
[T
(x)]
3
,
F
(3)
(T(x)) =
3[T
(x)]
2
[T
(x)]
5

T
(3)
(x)
[T
(x)]
4
, etc.
Pentru m = 1 gasim x
k+1
= x
k
T(x
k
)
T
(x
k
)
, adica se regaseste sirul construit prin
metoda tangentei, iar pentru m = 2 gasim
x
k+1
= x
k
T(x
k
)
T
(x
k
)

T
(x
k
)[T(x
k
)]
2
2[T
(x
k
)]
3
.
In continuare ne propunem sa studiem convergent a sirului (x

k
)
kN
, construit
prin metoda funct iei inverse. Vom stabili n prealabil cateva rezultate preliminare.
Fie (X, | |) un spat iu normat. Un operator : X X se numeste contract ie
daca exista o constanta a (0, 1) astfel ncat |(x) (y)| a|xy|, a, y
X. Daca (x) = x atunci x se numeste element x al operatorului .
Teorema 17.5.1 (de punct x a lui Banach) Daca X este un spat iu Banach
(spat iu normat si complet) si : X X este o contract ie atunci are un singur
punct x.
Demonstrat ie. Fie x
0
X si consideram sirul (x
n
)
nN
denit prin formula
de recurent a x
n+1
= (x
n
), n N. Utilizand proprietatea de contract ie a opera-
torului obt inem
|x
n+1
x
n
| = |(x
n
) (x
n1
)| a|x
n
x
n1
| =
= a|(x
n1
) (x
n2
)| a
2
|x
n1
x
n2
| . . . a
n
|x
1
x
0
|.
Sirul (x
n
)
nN
este fundamental.

Intr-adevar
|x
n+p
x
n
|
n+p1
k=n
|x
k+1
x
k
|
n+p1
k=n
a
k
|x
1
x
0
|
a
n
1 a
|x
1
x
0
|.
Din proprietatea de completitudine rezulta ca sirul (x
n
)
nN
este convergent. Fie
x
= lim
n
x
n
. Trecand la limita n formula de recurent a ( ind contract ie
este continua) obt inem x
= (x
), adica x
este punct x al operatorului .

Daca x
1
si x
2
sunt puncte xe ale operatorului atunci din relat iile
|x
1
x
2
| = |(x
1
) (x
2
)| a|x
1
x
2
|
deducem
(1 a)|x
1
x
2
| 0.
Cum 1 a > 0, n mod necesar |x
1
x
2
| = 0, adica x
1
= x
2
.
Teorema 17.5.2 Fie X este un spat iu Banach, B(x
0
, r) = x X : |x x
0
|
r si : B(x
0
, r) X o contract ie de parametru a. Daca |(x
0
)x
0
| (1a)r
atunci varphi are un singur punct x.
Demonstrat ie. Aratam la nceput ca (B(x
0
, r)) B(x
0
, r).

Intr-adevar, daca
x B(x
0
, r) atunci au loc relat iile
|(x) x
0
| |(x) (x
0
)| +|(x
0
) x
0
|
a|x x
0
| + (1 a)r ar + (1 a)r = r.
Reluand justicarea teoremei de punct x a lui Banach rezulta concluzia teoremei.
Teorema 17.5.3 Fie I un interval deschis si : I R o funct ie cu derivata
continua n I. Daca [
(x
0
)[ < 1, x
0
I atunci exista r > 0 astfel ncat este
contract ie n mult imea [x
0
r, x
0
+r].
Demonstrat ie. Fie 0 < < 1 [
(x
0
)[. Din continuitatea lui
n x
0
rezulta
ca exista > 0 astfel ncat
[x x
0
[ < [
(x)
(x
0
)[ < .
Atunci, pentru orice x (x
0
, x
0
+) I
[
(x)[ [
(x)
(x
0
)[ +[
(x
0
)[ < +[
(x
0
)[ = a < 1.
Exista r (0, ) astfel ncat [x
0
r, x
0
+ r] I. Pentru orice x, y [x
0

r, x
0
+r] utilizand teorema de medie a lui Lagrange, obt inem
[(x) (x
0
)[ = [
(c)[[x y[ a[x y[.

Teorema 17.5.4

In ipotezele teoremei anterioare, daca (x
) = 0 si [
(x
)[ < 1
atunci exista r > 0 astfel ncat sirul (x
k
)
kN
denit prin formula de recurent a
x
k+1
= (x
k
), k N, converge catre x
, oricare ar x
0
[x
r, x
+r].
Demonstrat ie. Din teorema 17.5.3 rezulta existent a lui r astfel ncat este
contract ie n mult imea [x
r, x
+r]. Fie a constanta de contract ie. Deoarece

[(x
) x
[ = 0 < (1 a)r,
t inand seama de teoremele 17.5.1 si 17.5.2 rezulta ca sirul (x
k
)
kN
converge catre
x
, unicul punct x al lui .

Proprietatea de convergent a a sirului (x
k
)
kN
, construit prin metoda funct iei
inverse cu polinomul lui Taylor este formulata n teorema
Teorema 17.5.5 Daca aproximat ia init iala x
0
este sucient de apropiata de
x
, solut ia ecuat iei T(x) = 0 din intervalul I, atunci sirul (x

k
)
kN
, construit prin
metoda funct iei inverse cu polinomul lui Taylor converge catre x
.
Demonstrat ie. Denim funct ia
m
: I R prin
m
(x) = x +
m
i=1
(1)
i
F
(i)
(T(x))
i!
T
i
(x)
Derivata acestei funct ii este
(x) = 1 +
m
i=1
(1)
i
[
1
(i 1)!
F
(i)
(T(x))T
i1
(x)T
(x)+
1
i!
F
(i+1)
(T(x))T
i
(x)T
(x)] = 1 F
(T(x)T
(x)+
+
m
i=2
(1)
i
(i 1)!
F
(i)
(T(x))T
i1
(x)T
(x) +
m
i=1
(1)
i
i!
F
(i+1)
(T(x))T
i
(x)T
(x)].
Prin schimbarea de indice n a doua suma, expresia derivatei devine
(x) =
m
j=2
(1)
j
(j 1)!
F
(j)
(T(x))T
j1
(x)T
(x)+
+
m+1
j=2
(1)
j1
(j 1)!
F
(j)
(T(x))T
j+1
(x)T
(x)] =
=
(1)
m
m!
F
(m+1)
(T(x))T
m
(x)T
(x).
Au loc egalitat ile
m
(x
) = x
si
(x
) = 0. Potrivit teoremei 17.5.4, daca x

0
este sucient de aproape de x
, atunci sirul (x
k
)
kN
converge catre x
.
Metoda funct iei inverse cu polinomul lui Lagrange.
1
Fie m N,
x
1
, x
2
, . . . , x
m+1
puncte distincte ale intervalului I si y
i
= T(x
i
), i 1, 2, . . . , m+
1.
In egalitatea
F(y) = L(y
1
, . . . , y
m+1
; F)(y) +
m+1
i=1
(y y
i
)
F
(m+1)
()
(m+ 1)!
,
alegand y = 0, obt inem
x
= F(0) = L(y
1
, . . . , y
m+1
; F)(0) +
m+1
i=1
(y
i
)
F
(m+1)
()
(m+ 1)!
.
Expresia L(y
1
, . . . , y
m+1
; F)(0) furnizeaza o aproximat ie a solut iei x
pe care o
notam x
m+2
.
In continuare se reia procedeul cu x

2
, x
3
, . . . , x
m+2
.
In general, daca
s-au determinat x
k
, x
k+1
, . . . , x
m+k
atunci
x
k+m+1
= L(y
k
, y
k+1
, . . . , y
k+m
; F)(0) (y
i
= T(x
i
)).
Daca u
k
(y) =
k+m
j=k
(y y
j
) atunci
x
k+m+1
= u
k
(0)
k+m
i=k
x
i
y
i
u
k
(y
i
)
. (17.29)
1
Pentru aceast paragraf este necesar cunoasterea polinomului de interpolare Lagrange.
Din egalitatea u
k+1
(y) = u
k
(y)
yy
k+m+1
yy
k
deducem formulele de recurent a
u
k+1
(0) =
y
k+m+1
y
k
u
k
(0), u
k+1
(y
i
) =
_
u
k
(y
i
)
y
i
y
k+m+1
y
i
y
k
i k + 1, . . . , k +m
u
k
(y
k+m+1
)
y
k+m+1
y
k
i = k +m+ 1
Utilizand formula baricentrica a polinomului de interpolare Lagrange, formula
(17.29) se scrie
x
k+m+1
=
k+m
i=k
x
i
y
i
u
k
(y
i
)
k+m
i=k
1
y
i
u
k
(y
i
)
Pentru m = 1 gasim
x
k+2
=
x
k
y
k+1
x
k+1
y
k
y
k+1
y
k
,
cunoscuta sub numele de metoda coardei, deoarece x
k+2
reprezinta intersect ia
dreptei ce uneste punctele de coordonate (x
k
, y
k
), (x
k+1
, y
k+1
) cu axa Ox.
Metoda funct iei inverse cu polinomul lui Lagrange nu face apel la derivatele
funct iei T.
17.6 Rezolvarea ecuat iilor polinomiale
Fie polinomul P C[X], P(z) = z
n
+ a
1
z
n1
+ . . . + a
n1
z + a
n
. Deoarece
polinomul P are n radacini reale sau complexe, specicul rezolvarii unei ecuat ii
polinomiale
P(z) = 0 (17.30)
consta n cerint a determinarii tuturor radacinilor sale.
Metodele prezentate n continuare permit determinarea simultana (paralela)
a celor n radacini.
Fie C
n
o mult ime deschisa, T : C
n
, T(z) =
_
_
_
T
1
(z)
.
.
.
T
n
(z)
_
_
_
un operator
de m ( 2) ori diferent iabil, avand diferent iala de ordin m continua n si sirul
(z
(k)
)
kN
z
(k+1)
= T(z
(k)
), z
(k)
=
_
_
_
z
(k)
1
.
.
.
z
(k)
n
_
_
_
z
(k+1)
i
= T
i
(z
(k)
), (17.31)
i 1, 2, . . . , n, k N.
Notam prin =
_
_
_
1
.
.
.
n
_
_
_
vectorul format de radacinile polinomului P.
17.6. REZOLVAREA ECUAT IILOR POLINOMIALE 237
Teorema 17.6.1 Daca
1. T() = 0,
2. T
() = T
() = . . . = T
(m1)
() = 0
atunci exista r > 0 astfel ncat pentru orice z
(0)
C
n
, |z
(0)
| < r,
2
sirul
construit prin formula de recurent a z
(k+1)
= T(z
(k)
), k N, (17.31) converge
catre .
Demonstrat ie. Fie r
0
> 0 astfel ncat V
0
= z C
n
: |z | r
0
si
C
0
= max
zV
0
|T
(m)
(z)|.
Exista 0 < r r
0
astfel ncat
C
0
r
m
m!
< r
_
C
0
m!
_ 1
m1
r < 1.
Notam V = z C
n
: |z | r. Daca z V atunci Teorema 17.1.7 si
ipotezele prezente implica
|T(z) | = |T(z) T()
m1
j=1
1
j!
T
(j)
() (z ) . . . (z )
. .
j ori
|
1
m!
|z |
m
sup
[,z]
|T
(m)
()|
C
0
r
m
m!
< r,
adica T(z) V.
In particular, pentru z = z
(k)
din relat iile anterioare deducem
|z
(k+1)
| = |T(z
(k)
) |
C
0
m!
|z
(k)
|
m
. (17.32)
Utilizand repetat inegalitatea (17.32) gasim
|z
(k)
|
C
0
m!
|z
(k1)
|
m
C
0
m!
(
C
0
m!
|z
(k2)
|
m
)
m
=
= (
C
0
m!
)
1+m
|z
(k2)
|
m
2
. . . (
C
0
m!
)
1+m+...+m
k1
|z
(0)
|
m
k
<
< (
C
0
m!
)
m
k
m1
|z
(0)
|
m
k
_
(
C
0
m!
)
1
m1
r
_
m
k
0, k .
Din inegalitatea (17.32) deducem totodata faptul ca ordinul de convergenta
al sirului (z
(k)
)
kN
este cel put in m (Anexa F).
2
z = max{|z
1
|, |z
2
|, . . . , |z
n
|}.
In cele ce urmeaza vom presupune ca radacinile polinomului P sunt simple.
Intotdeauna putem elimina radacinile multiple considerand n locul lui P,

polinomul
P
cmmdc(P,P
)
, ale carei radacini coincid cu cele ale lui P si sunt simple.
In acest caz exista o vecinatate a lui astfel ncat pentru orice z, cuprins n
acea vecinatate, are componentele distincte doua cate doua.
Vom utiliza notat iile
z =
_
_
_
z
1
.
.
.
z
n
_
_
_
si Q
i
(z) =
n
j=1
j=i
(z
i
z
j
).
Astfel z va reprezenta un numar complex n timp ce z reprezinta un vector avand
ca si componente numere complexe.
Daca z
1
, . . . , z
n
sunt numere complexe, notam
u(z) =
n
j=1
(z z
j
)
u
i
(z) =
u(z)
z z
i
=
n
j=1
j=i
(z z
j
)
Metoda Durand-Kerner. Scriem egalitatea P(z) = (z
1
) . . . (z
n
)
sub forma
z
i
=
P(z)
n
j=1
j=i
(z
j
)
sau
i
= z
P(z)
n
j=1
j=i
(z
j
)
. (17.33)
Daca z
(k)
=
_
_
_
z
(k)
1
.
.
.
z
(k)
n
_
_
_
este o aproximat ie a lui atunci, nlocuind n membrul
drept din (17.33) componentele lui cu componentele corespunzatoare ale lui
z
(k)
, formula (17.33) sugereaza formulele de recurent a
z
(k+1)
i
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
n
j=1
j=i
(z
(k)
i
z
(k)
j
)
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
Q
i
(z
(k)
)
, i 1, 2, . . . , n, k N.
In acest caz, expresia funct iei T

i
(z) este
T
i
(z) = z
i
P(z
i
)
Q
i
(z)
.
Evident T
i
() =
i
. Calculam derivatele part iale ale funct iei T
i
(z).
T
i
(z)
z
i
= 1
P
(z
i
)
Q
i
(z)
+
P(z
i
)
Q
2
i
(z)
Q
i
(z)
z
i
.
Deoarece P
(
i
) =
n
j=1
j=i
(
i
j
) = Q
i
(), rezulta
T
i
()
z
i
= 0.
Pentru i ,= j
T
i
(z)
z
j
=
P(z
i
)
Q
2
i
(z)
Q
i
(z)
z
j
,
deci
T
i
()
z
j
= 0.
In consecint a T
() = 0, deci ordinul de convergent a al sirului (z

(k)
)
kN
este
2.
Metoda Ehrlich. Fie z
1
, . . . , z
n
numere compleze distincte doua cate doua.
Pentru calcului radacinii
i
utilizam metoda tangentei n cazul ecuat iei
P(z)
u
i
(z)
= 0.
In prealabil calculam
_
P(z)
u
i
(z)
_
=
P
(z)
u
i
(z)

P(z)
u
i
(z)
u
i
(z)
u
i
(z)
=
P
(z)
u
i
(z)

P(z)
u
i
(z)
n
j=1
j=i
1
z z
j
.
Pentru z = z
i
, presupunand P
(z
i
) = u
i
(z
i
) adevarata, daca z
i
=
i
, i vom
avea
_
P(z)
u
i
(z)
_
[
z=z
i
1
P(z
i
)
u
i
(z
i
)
n
j=1
j=i
1
z
i
z
j
= 1
P(z
i
)
Q
i
(z)
n
j=1
j=i
1
z
i
z
j
.
Metoda tangentei conduce la formulele de recurent a
z
(k+1)
i
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
Q
i
(z
(k)
)
1
P(z
(k)
i
)
Q
i
(z
(k)
)
n
j=1
j=i
1
z
(k)
i
z
(k)
j
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
)
Q
i
(z
(k)
) P(z
(k)
i
)
n
j=1
j=i
1
z
(k)
i
z
(k)
j
,
i 1, . . . , n, k N. Binent eles z
(k)
=
_
_
_
z
(k)
1
.
.
.
z
(k)
n
_
_
_
.
Ordinul de convergent a al metodei Ehrlich este 2.
Metoda Nourein. Din nou e z
1
, . . . , z
n
numere compleze distincte doua
cate doua. P(z) u(z) este un polinom de grad n1, deci coincide cu polinomul
de interpolare L(P
n1
; z
1
, . . . , z
n
; P u)(z) = L(P
n1
; z
1
, . . . , z
n
; P)(z)
P(z) u(z) = L(P
n1
; z
1
, . . . , z
n
; P)(z) =
n
j=1
P(z
j
)
u(z)
(z z
j
)u
(z
j
)
.
Pentru z =
i
obt inem
1 =
P(z
i
)
(
i
z
i
)u
(z
i
)
+
n
j=1
j=i
P(z
j
)
(
i
z
j
)u
(z
j
)
si explicitand
i
z
i
gasim
i
= z
i
P(z
i
)
u
i
(z
i
)
1 +
n
j=1
j=i
P(z
j
)
(
i
z
j
)u
(z
j
)
.
Reluand rat ionamentul facut la metoda Durand-Kerner obt inem formulele de
recurent a
z
(k+1)
i
= z
(k)
i

P(z
(k)
i
)
Q
i
(z
(k)
)
1 +
n
j=1
j=i
P(z
j
)
(z
(k)
i
z
(k)
j
)Q
j
(z
(k)
)
, i 1, . . . , n, k N.
Ordinul de convergent a al metodei Nourein este 3.
Metoda Wang-Zheng. Formulele de recurent a ale acestei metode sunt
z
(k+1)
i
= z
(k)
i

1
P
(z
(k)
i
)
P(z
(k)
i
)
(z
(k)
i
)
2P
(z
(k)
i
)
P(z
(k)
i
)
2P
(z
(k)
i
)
_
(
n
j=1
j=i
1
z
(k)
i
z
(k)
j
)
2
+
n
j=1
j=i
1
(z
(k)
i
z
(k)
j
)
2
_,
i 1, . . . , n, k N.
Ordinul de convergent a al metodei Wang-Zheng este 4.
Determinarea aproximat iilor initiale
Asa cum s-a vazut, convergent a metodei de rezolvare a unei ecuat ii polinomi-
ale depinde de alegerea adecvata a aproximat iilor init iale ale radacinilor.
In acest sens sunt utile urmatoarele rezultate privind localizarea radacinilor

unui polinom.
Teorema 17.6.2 Radacinile polinomului P(z) = a
0
z
n
+a
1
z
n1
+. . . +a
n1
z +
a
n
C[X] se aa n discul B(0, R) cu R = 1+
b
|a
0
|
, unde b = max[a
1
[, . . . , [a
n
[.
Demonstrat ie. Pentru [z[ > 1 au loc majorarile
[a
1
z
n1
+. . . +a
n1
z +a
n
[ b(1 +[z[ +. . . +[z[
n1
) b
[z[
n1
[z[ 1
.
si inegalitat ile
[P(z)[ [a
0
[[z[
n
[a
1
z
n1
+. . . +a
n1
z +a
n
[ [z[
n
_
[a
0
[
b
[z[ 1
_
.
Daca
[a
0
[
b
[z[ 1
> 0 [z[ > 1 +
b
[a
0
[
= R,
atunci [P(z)[ > 0, adica polinomul P nu are radacini n afara discului B(0, R),
de unde concluzia teoremei.
Teorema 17.6.3 Fie Q C un patrat cu centrul n a si semidiagonala r si
polinomul P(z) = b
0
(z a)
n
+b
1
(z a)
n1
+. . . +b
n1
(z a) +b
n
C[X]. Daca
[P(a)[ > [b
0
[r
n
+[b
1
[r
n1
+. . . +[b
n1
[r
atunci polinomul P nu are nici o radacina n patratul Q.
Demonstrat ie. Daca z Q atunci [z a[ r. Deoarece
[P(z) P(a)[ = [b
0
(z a)
n
+b
1
(z a)
n1
+. . . +b
n1
(z a)[
[b
0
[r
n
+[b
1
[r
n1
+. . . +[b
n1
[r
din inegalitatea
[P(z)[ = [P(a) (P(a) P(z))[ [P(a)[ [P(z) P(a)[
[P(a)[ ([b
0
[r
n
+[b
1
[r
n1
+. . . +[b
n1
[r) > 0,
deducem ca polinomul P nu are radacini n patratul Q.
Partea IV
REZOLVAREA ECUATIILOR
PRIN METODE DE
OPTIMIZARE
242
Capitolul 18
Elemente din teoria optimizarii
Fie X un spat iu normat, domeniul D X si F : D R o funct ionala
diferent iabila Frechet, marginita inferior. Problema de optimizare (PO) consta
n determinarea
1. f
= inf
xD
f(x);
2. x
D (daca exista) astfel ncat f(x
) = inf
xD
f(x).
Daca a R, atunci notam prin M
a
mult imea M
a
= x D : f(x) a.
In cazul X = R
n
exista mai multe metode eciente de rezolvare a problemei
de mai sus.
In continuare vom presupune ca D este un domeniu convex.

Drept aplicat ii, exista posibilitatea rezolvarii unei ecuat ii liniare sau neliniare
prin intermediul unei probleme de optimizare adecvatate.
18.1 Funct ionale diferent iabile
In cazul funct ionalelor, diferent iabilitatea Frechet coincide cu G-derivabilitatea.
Intr-adevar, pentru x, x+h D funct ionala f este G- derivabila n x daca exista

operatorul liniar f(x) (X, X)
astfel ncat
lim
t0
f(x +th) f(x)
t
= f(x)(h).
Pentru h X, notam h
0
=
h
h
si t = |h| si gasim
lim
h0
f(x +h) f(x) f(x)(h)
|h|
= lim
t0
_
f(x +th
0
) f(x)
t
f(x)(h
0
)
_
= 0.
Pentru x, x + h D xat i introducem funct ia : [0, 1] R denita prin
(t) = f(x +th). Au loc proprietat ile:
243
244 CAPITOLUL 18. ELEMENTE DIN TEORIA OPTIMIZ
ARII
Teorema 18.1.1 1. Daca funct ionala f : D R este diferent iabila Frechet
atunci
(t) = f
(x +th)(h); (18.1)
f(x +h) f(x) =
_
1
0
f
(x +th)(h)dt; (18.2)
2. Daca funct ionala f : D R este de doua ori diferent iabila Frechet atunci
(t) = f
(x +th)(h)(h); (18.3)
f(x +h) = f(x) +f
(x)(h) +
_
1
0
(1 t)f
(x +th)(h)(h)dt. (18.4)
Demonstrat ie. Au loc egalitat ile
(t) = lim
s0
(t +s) (t)
s
= lim
s0
f(x + (t +s)h) f(x +th)
s
=
= f(x +th)(h) = f
(x +th)(h),
deoarece diferent iabilitatea Frechet implica G-derivabilitatea.
Cealalta relat ie reprezinta transcrierea egalitat ii
(1) (0) =
_
1
0
(t)dt.
Pct. 2 al teoremei se arata asemanator. (18.4) reprezinta transcrierea egalitat ii
(1) = (0) +
(0) +
_
1
0
(1 t)
(t)dt.
Exemplul 18.1.1 Fie X un spat iu prehilbertian real cu produsul scalar notat
prin < , > . Daca A (X, X)
, b X atunci funct ionala

f(x) =
1
2
< A(x), x > < b, x >, f : X X,
este diferent iabila Frechet si f
(x) = A(x) b.
Teorema 18.1.2 Daca funct ionala f : D R este diferent iabila Frechet cu
derivata lipschitziana, adica exista L > 0 astfel ncat
|f
(x) f
(y)| L|x y|, x, y D,

atunci pentru orice x, x +h D are loc inegalitatea
f(x +h) f(x) +f
(x)(h) +
L
2
|h|
2
18.2. FUNCT IONALE CONVEXE 245
Demonstrat ie. Utilizand (18.2) au loc relat iile
f(x +h) f(x) =
_
1
0
[f
(x +th)(h) f
(x)(h)]dt +
_
1
0
f
(x)(h)dt
f
(x)(h)+
_
1
0
[f
(x +th) f
(x)](h)dt
(x)(h)+
_
1
0
[[f
(x+th)f
(x)] (h)[dt
f
(x)(h) +
_
1
0
|f
(x +th) f
(x)| |h| dt f
(x)(h) +
L
2
|h|.
18.2 Funct ionale convexe
Fie D un domeniu convex a unui spat iu normat X.
Funct ionala F : D R este convexa este
conveza daca
f(ax + (1 a)y) af(x) + (1 a)f(y), x, y D; a (0, 1).
strict conveza daca
f(ax + (1 a)y) < af(x) + (1 a)f(y), x, y D, x ,= y; a (0, 1).
tare conveza daca exista m > 0 astfel ncat
ma(1 a)|x y|
2
+f(ax + (1 a)y) af(x) + (1 a)f(y),
x, y D; a (0, 1).
In cazul unei funct ionale diferent iabila Frechet tare convexitatea se poate
caracteriza prin
Teorema 18.2.1 Fie f : D X R o funct ionala diferent iabila Frechet.
Urmatoarele armat ii sunt echivalente
(i) f este tare convexa;
(ii) Pentru orice x, x
0
D are loc inegalitatea
f(x) f(x
0
) f
(x
0
)(x x
0
) +m|x x
0
|
2
; (18.5)
(iii) Pentru orice x, x
0
[f
(x) f
(x
0
)](x x
0
) 2m|x x
0
|
2
; (18.6)
ARII
Daca f este de doua ori diferent iabil Frechet atunci armat iile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x D si orice h X are loc inegalitatea
f
(x)(h)(h) 2m|h|
2
. (18.7)
Demonstrat ie.
(i)(ii) Din inegalitatea
f(tx + (1 t)x
0
) +mt(1 t)|x x
0
|
2
tf(x) + (1 t)f(x
0
)
scazand f(x
0
) si mpat ind la t (t, 1] se obt ine
f(tx + (1 t)x
0
) f(x
0
)
t
+m(1 t)|x x
0
|
2
f(x) f(x
0
).
Pentru t 0 rezulta
f
(x
0
)(x x
0
) +m|x x
0
|
2
f(x) f(x
0
).
(ii)(i) Au loc inegalitat ile
f(x) f(tx+(1 t)y) (1 t)f
(tx+(1 t)y)(xy) +m(1 t)

2
|xy|
2
f(y) f(tx + (1 t)y) (1 t)f
(tx + (1 t)y)(y x) +mt

2
|x y|
2
Inmult ind prima inegalitate cu t, pe a doua cu 1 t si adunand gasim

tf(x) + (1 t)f(y) f(tx + (1 t)y) mt(1 t)|x y|
2
.
(ii)(iii) Adunand inegalitat ile
f(x) f(x
0
) f
(x
0
)(x x
0
) +m|x x
0
|
2
f(x
0
) f(x) f
(x)(x
0
x) +m|x x
0
|
2
rezulta
0 [f
(x) f
(x
0
)](x
0
x) + 2m|x x
0
|
2
sau
[f
(x) f
(x
0
)](x x
0
) 2m|x x
0
|
2
.
18.2. FUNCT IONALE CONVEXE 247
(iii)(ii) Folosind (18.1) deducem succesiv
f(x) f(x
0
) =
_
1
0
f
(x
0
+t(x x
0
))(x x
0
)dt =
=
_
1
0
[f
(x
0
+t(x x
0
)) f
(x
0
)](x x
0
)dt +
_
1
0
f
(x
0
)(x x
0
)dt
2m|x x
0
|
2
_
1
0
tdt +f
(x
0
)(x x
0
) = m|x x
0
|
2
+f
(x
0
)(x x
0
).
(iii)(iv)

Impart ind cu t
2
inegalitatea
[f
(x +th) f
(x)](th) 2mt
2
|h|
2
obt inem
f
(x +th) f
(x)
t
(h) 2m|h|
2
.
Pentru t 0 rezulta
f
(x +th)(h)(h) 2m|h|
2
.
(iv)(iii) Utilizand (18.4) avem
f(x) = f(x
0
)+f
(x
0
)(xx
0
)+
_
1
0
(1t)f
(x
0
+t(xx
0
))(xx
0
)(xx
0
)dt
f(x
0
) +f
(x
0
)(x x
0
) +m|x x
0
|
2
.
Pentru funct ionale convexe formularea teoremei anterioare este
Teorema 18.2.2 Fie f : D X R o funct ionala diferent iabila Frechet.
Urmatoarele armat ii sunt echivalente
(i) f este convexa;
(ii) Pentru orice x, x
0
f(x) f(x
0
) f
(x
0
)(x x
0
); (18.8)
(iii) Pentru orice x, x
0
[f
(x) f
(x
0
)](x x
0
) 0; (18.9)
Daca f este de doua ori diferent iabil Frechet atunci armat iile anterioare sunt
echivalente cu
(iv) Pentru orice x D si orice h X are loc inegalitatea
f
(x)(h)(h) 0. (18.10)
ARII
18.3 Proprietat i ale problemei de optimizare
Marginirea inferioara a funct ionalei problemei de optimizare (PO) este garan-
tata de
Teorema 18.3.1 Daca
1. funct ioanla f : D R este diferent iabila Frechet cu derivata lipschtziana,
L > 0, astfel ncat |f
(x) f
(y)| L|x y|, x, y D;

2. exista a R astfel ncat mult imea M
a
este marginita;
atunci f este marginita inferior.
Demonstrat ie. Marginirea mult imii M
a
nseamna existent a unui numar r > 0
cu proprietatea ca |x|
r
2
, pentru orice x M
a
.
Fie x, x
0
M
a
si h = xx
0
. Atunci |h| |x|+|x
0
| r. Procedand analog
calculului din demonstrat ia Teoremei 18.1.2, avem
[f(x) f(x
0
)[ = [f(x
0
+h) f(x
0
)[ =
= [
_
1
0
[f
(x
0
+th) f
(x
0
)]hdt +
_
1
0
f
(x
0
)(h)dt[
L|h|
2
2
+|f
(x
0
)| |h|
Lr
2
2
+|f
(x
0
)|r,
sau
f(x) f(x
0
)
Lr
2
2
|f
(x
0
)|r.
O caracterizare a solut iei (PO) este furnizata de urmatoarea teorema
Teorema 18.3.2 O condit ie necesara ca x
sa e solut ie pentru (PO) este

f
(x
)(x x
) 0. (18.11)
Daca funct ionala f este convexa atunci condit ia este si sucienta.
Demonstrat ie. Pentru x D si t > 0 sucient de mic x
+t(x x
) D si n
consecint a
f(x
+t(x x
)) f(x
),
sau
f(x
+t(x x
)) f(x
)
t
0.
Pentru t 0 rezulta f
(x
)(x x
) 0.
18.4. METODE DE DESCRESTERE 249
Reciproc, daca f este o funct ionala convexa atunci, din (18.8) avem
f(x) f(x
) f
(x
)(x x
) 0.
Referitor la unicitatea solut iei, pentru funct ionale strict convexe (PO) a cel
mult o solut ie.
In cazul funct ionalelor tare convexe are loc urmatorul rezultat privind evalu-
area erorii
este punctul de minim al funct ionalei tare convexe f

atunci are loc inegalitatea
|x x
|
2
2
m
[f(x) f(x
)]. (18.12)
Demonstrat ie. Proprietatea de minim a lui x
implica f(x
) f(
1
2
x+
1
2
x
), x
D, iar din tare convexitate deducem
f(x
) f(
1
2
x +
1
2
x
)
1
2
f(x) +
1
2
f(x
)
1
4
m|x x
|
2
,
de unde se obt ine (18.12).
18.4 Metode de descrestere
Rezolvarea PO printr-o metoda de descrestere consta n construirea sirului
x
n+1
= x
n
+
n
h
n
(18.13)
unde (x
n
)
nN
reprezinta aproximat ii ale solut iei PO, h
n
X este direct ia de
descrestere si
n
R este un coecient.
Un criteriu de alegere a direct iei de descrestere este
Teorema 18.4.1 Fie f : X R o funct ie diferent iabila Frechet. Daca f
(x)(h) <
0 atunci exista
0
> 0 astfel ncat
f(x +h) < f(x) (0,
0
).
Demonstrat ie. Limita
lim
0
f(x +h) f(x)
= f
(x)(h)
implica
0 < < f
(x)(h)
0
> 0 astfel ncat
f(x +h) f(x)
(x)(h) < (0,

0
),
de unde
f(x +h) f(x) < (f
(x)(h) +) < 0.
ARII
Denit ie 18.4.1 Un element h X, |h| = 1 este o direct ie de cea mai mare
descrestere a funct ionalei f n x daca
f
(x)(h) = inf
y=1
f
(x)(y) (18.14)
Teorema 18.4.2 Daca h este o direct ie de cea mai mare descrestere a funct ionalei
f n x atunci f
(x)(h) = |f
(x)|.
Demonstrat ie. Utilizand denit ia normei unui operator liniar, gasim
f
(x)(h) = inf
y=1
f
(x)(y) = sup
y=1
f
(x)(y) = | f
(x)| = |f
(x)|.
Observat ie 18.4.1 Fie X = R
n
si f : R
n
R o funct ie diferent iabila. Daca
notam f(x) =
_
f(x)
x
i
_
1in
- gradientul funct iei f n x - atunci
f
(x)(h) =< f(x), h >=

n
i=1
f(x)
x
i
h
i
h = (h
i
)
1in
R
n
.
In acest caz h =
f(x)
f(x)
este o direct ie de cea mai mare descrestere a lui f n
x.
Metoda de descrestere cu alegerea la ecare pas a antigradientul ca direct ie
de descretere poarta numele de metoda gradientului.
18.5 Metoda gradientului
Fie X un spat iu normat real. Pentru minimizarea funct ionalei diferent iabile
Frechet f : X R se considera sirul denit prin formula de recurent a
x
n+1
= x
n
+
n
h
n
,
cu
h
n
= f
(x
n
)
si
n
solut ia problemei de optimizare unidimensionala
f(x
n+1
) = f(x
n
+
n
h
n
) = min
>0
f(x
n
+h
n
).
Rezultatele urmatoare prezinta proprietat i de convergent a legate de sirul
(x
n
)
nN
.
Teorema 18.5.1 Daca
18.5. METODA GRADIENTULUI 251
1. derivata Frechet f
(x) este lipschitziana, adica

L > 0 astfel ncat |f
(x) f
(y)| L|x y|, x, y X;

2. mult imea M
f(x
0
)
este marginita
atunci lim
n
f
(x
n
) = 0.
Demonstrat ie. Teoreme 18.3.1 implica marginirea inferioara a sitului (f(x
n
))
nN
iar din determinarea parametrului de descrestere
n
rezulta ca acest sir este de-
screscator.

In consecint a exista lim
n
f(x
n
).
Fie > 0. Potrivit Teoremei 18.1.2 avem
f(x
n+1
) f(x
n
+h
n
) f(x
n
) +f
(x
n
)(h
n
) +
L
2
2
.
Deoarece h
n
este o direct ie de cea mai mare descrestere a funct ionalei f n x
n
,
din inegalitatea anterioara deducem
|f
(x
n
)| = f
(x
n
)(h
n
)
f(x
n
) f(x
n+1
)
+
L
2
. (18.15)
Fie > 0 si > 0 astfel ncat
L
2
<

2
. Deoarece lim
n
f(x
n
)f(x
n+1
)
= 0 exista
n
0
N astfel ncat
f(x
n
)f(x
n+1
)
<

2
pentru orice n > n
0
.
Din (18.15) rezulta |f
(x
n
)| < pentru orice n > n
0
, adica lim
n
f
(x
n
) =
0.
Teorema 18.5.2 Daca n plus, funct ionala f este convexa atunci exista > 0
astfel ncat
f(x
n
) f
|f
(x
n
)|, n N,
unde f
= inf
xM
f(x
0
)
f(x).
Demonstrat ie. Din marginirea mult imii M
f(x
0
)
rezulta ca si mult imea M
f(x
0
)
M
f(x
0
)
este marginita, adica exista > 0 astfel ncat
M
f(x
0
)
M
f(x
0
)
B(0, ).
Daca y M
f(x
0
)
atunci y x
n
M
f(x
0
)
M
f(x
0
)
B(0, ) si din egalitatea
y = x
n
+ (y x
n
) deducem incluziunea
M
f(x
0
)
x
n
+B(0, ). (18.16)
Fie h X, cu |h| . Deoarece x
n
+h x
n
+B(0, ), relat ia (18.16) implica
inf
h
f(x
n
+h) inf
xM
f(x
0
)
f(x) = f
ARII
si
f
f(x
n
) inf
h
f(x
n
+h) f(x
n
). (18.17)
Potrivit Teoremei 18.2.2, convexitatea funct ionalei f implica inegalitatea
f(x
n
+h) f(x
n
) f
(x
n
)(h).
Utilizand (18.17) deducem
f
f(x
n
) inf
h
f(x
n
+h) f(x
n
) inf
h
f
(x
n
)(h).
Deoarece
inf
h
f
(x
n
)(h) = inf
h1
f
(x
n
)(h) = sup
h1
f
(x
n
)(h) = |f
(x
n
)|
inegalitatea de mai sus devine f
f(x
n
) |f
(x
n
)|.
Din Teoremele 18.3.3 si 18.5.2 rezulta
Teorema 18.5.3 Daca n plus, funct ionala f este tare convexa si x
este solut ia
problemei de optimizare atunci lim
n
x
n
= x
.
Capitolul 19
Rezolvarea ecuat iilor prin
optimizare
19.1 Rezolvarea unui sistem algebric neliniar
printr-o metoda de optimizare
Fiind date funct iile diferent iabile T
i
: R
n
R, i 1, 2, . . . , m, pentru
rezolvarea sistemului algebric de ecuat ii neliniare
T(x) = 0
_
_
T
1
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
.
.
.
T
m
(x
1
, . . . , x
n
) = 0
(19.1)
se minimizeaza funct ionala f : R
n
R denita prin
f(x) =
m
i=1
T
2
i
(x) = |T(x)|
2
2
. (19.2)
Daca f(x) = 0 atunci x este un punct de minim al funct ionalei f si solut ie a
sistemului (19.1).
Pentru minimizarea funct ionalei f utilizam metode gradientului. Gradientul
lui f este
f
(x) =
_
_
_
_
f(x)
x
1
.
.
.
f(x)
x
n
_
_
_
_
= 2
_
_
_
_
T
1
(x)
x
1
. . .
T
m
(x)
x
1
.
.
. . . .
.
.
.
T
1
(x)
x
n
. . .
T
m
(x)
x
n
_
_
_
_
_
_
_
T
1
(x)
.
.
.
T
m
(x)
_
_
_
= 2(T
(x))
T
T(x).
Coecientul de descrestere se obt ine din minimizarea funct iei
() = f(xf
(x)) =
m
i=1
T
2
i
(xf
(x)) =
m
i=1
_
T
i
(x) (T
i
(x))
T
f
(x) +. . .
2
,
253
254 CAPITOLUL 19. REZOLVAREA ECUAT IILOR PRIN OPTIMIZARE
a carei prima aproximat ie este polinomul de gradul al doilea
() =
m
i=1
_
T
i
(x) (T
i
(x))
T
f
(x)
2
=
= |T(x)|
2
2
2
m
i=1
T
i
(x)(T
i
(x))
T
f
(x) +
2
m
i=1
_
(T
i
(x))
T
f
(x)
2
.
Drept coecient de descrestere se alege punctul de minim al funct iei ().
Deoarece (T
i
(x))
T
f
(x) = 2(T
i
(x))
T
(T
(x))
T
T(x) sunt componentele vectoru-
lui
2
_
_
_
(T
1
(x))
T
.
.
.
(T
m
(x))
T
_
_
_
(T
(x))
T
T(x) = 2T
(x)(T
(x))
T
T(x)
expresia funct iei () devine
() = |T(x)|
2
2
4(T(x))
T
T
(x)(T
(x))
T
T(x) + 4
2
|T
(x)(T
(x))
T
T(x)|
2
2
=
= |T(x)|
2
2
4|T
(x))
T
T(x)|
2
2
+ 4
2
|T
(x)(T
(x))
T
T(x)|
2
2
.
Asadar
= argmin () =
|(T
(x))
T
T(x)|
2
2
2|T
(x)(T
(x))
T
T(x)|
2
2
.
Aproximarea unei solut ii a sistemului (19.1) se gaseste cu sirul (x
(k)
)
kN
denit
prin formula de recurent a
x
(k+1)
= x
(k)
|(T
(x
(k)
))
T
T(x
(k)
)|
2
2
|T
(x
(k)
)(T
(x
(k)
))
T
T(x
(k)
)|
2
2
(T
(x
(k)
))
T
T(x
(k)
).
19.2 Rezolvarea unui sistem algebric de ecuat ii liniare
n sensul celor mai mici patrate
Fie A M
m,n
(C) cu m n si b C
m
. Rezolvarea sistemului algebric Ax = b
n sensul celor mai mici patrate consta n determinarea unui x
C
n
astfel ncat
|b Ax
|
2
= min
xC
n
|b Ax|
2
.
m,n
(C) cu m n si b C
m
. Solut ia sistemului
algebric de ecuat ii liniare Ax = b, n sensul celor mai mici patrate este data de
solut ia sistemul algebric A
H
Ax = A
H
b.
19.3. REZOLVAREA UNEI ECUAT II LINIARE PRIN METODE DE OPTIMIZARE 255
Demonstrat ie. T inand seama de (11.4), vectorul b se scrie b = b
1
+ b
2
, cu
b
1
Im(A) si b
2
Ker(A
H
) = (Im(A))
.
Exista x
C
n
astfel ncat Ax
= b
1
. Pentru orice x C
n
au loc inegalitat ile
|b Ax|
2
2
= |(b
1
Ax) +b
2
|
2
2
= |b
1
Ax|
2
2
+|b
2
|
2
2
|b
2
|
2
2
=
= |b
2
Ax
|
2
2
+|b
2
|
2
2
= |b Ax
|
2
2
,
adica x
este solut ie a n sesnsul celor mai mici patrate a sistemului Ax = b.

Deoarece b
2
Ker(A
H
), avem
A
H
(b Ax
) = A
H
(b
1
Ax
) +A
H
b
2
= A
H
b
2
= 0,
sau A
H
Ax
= A
H
b.
Observat ie 19.2.1 Daca rang(A) = n, atunci solut ia sistemului Ax = b, n
sensul celor mai mici patrate este unica.
Intr-adevar, n acest caz Ker(A) = 0, operatorul A ind injectiv, sistemul

Ax = b
1
are solut ie unica.
19.3 Rezolvarea unei ecuat ii liniare prin metode de
optimizare
Fie X un spat iu Hilbert real, D(A) un subspat iu liniar al lui X, un operator
liniar A (D(A), X)
#
si b X. Problema studiata n aceasta sect iune este
rezolvarea ecuat iei
A(x) = b (19.3)
Denit ie 19.3.1 Operatorul liniar A (D(A), X)
#
este
simetric daca < A(x), y >=< x, A(y) >, x, y D(A);
pozitiv daca < A(x), x > 0, x D(A);
strict pozitiv daca < A(x), x >> 0, x D(A)0;
tare pozitiv daca m > 0 astfel ncat < A(x), x > m|x|
2
, x D(A).
Daca operatorul A este strict pozitiv atunci ecuat ia (19.3) are cel mult o
solut ie.
Atasam ecuat iei (19.3) funct ionala J : D(A) X denita prin
J(x) =< A(x), x) 2 < b, x > (19.4)
Au loc urmatoarele proprietat i simple ale funct ionalei J.
Partea V
ANEXE
256
Anexa A
Not iuni de teoria erorilor
In cursul rezolvarii unei probleme numerice apar erori. Potrivit sursei, se pot
distinge trei tipuri de erori:
1. Erori inerente, care provin din simplicarea modelului zic n procesul
de modelare matematica, din masuratorile init iale, din calculele anterioare
problemei, etc.
2. Erori de metoda.

In general metoda de calcul numeric construieste un sir
de aproximat ii convergent catre solut ia problemei de calcul numeric, iar din
punct de vedere practic se calculeaza un element al sirului de aproximat ii.
3. Erori de rotunjire n datele de intrare, n calcule si n datele de iesire ca
urmare a utilizarii unui sistem de calcul ce foloseste un mod specic de
reprezentare a numerelor.
A.1 Eroare absoluta si eroare relativa
Fie x o aproximat ie a valorii exacte a R.
Denit ia 1 x = a x este eroarea aproximat iei x;
[x[ = [a x[ este eroarea absoluta a aproximat iei x;
x =
|x|
|a|
este eroarea relativa a aproximat iei x , (a ,= 0).
Not iunile introduse se extind pentru elemente ale unui spat iu liniar normat
prin
[[x[[ = [[a x[[, x =
[[x[[
[[a[[
.
257
258 ANEXA A. NOT IUNI DE TEORIA ERORILOR
A.2 Reprezentarea numerelor n virgula mobila
Fie t, r, b N
, b > 1 si notam:
b
1
= b 1 (cea mai mare cifra n baza b);
q = b
1
. . . b
1
. .
r cifre
(cel mai mare numar n baza b avand r cifre).
In cele ce urmeaza toate numerele naturale sunt scrise n baza b.

Orice numar a R
+
se scrie succesiv
a = a
e
b
e
+a
e1
b
e1
+. . . +a
1
b +a
0
+
a
1
b
+
a
2
b
2
+. . . = (A.1)
=
_

k=0
a
ek
b
k
_
b
e
=
_
t
k=0
a
ek
b
k
_
b
e
+
_

k=t+1
a
ek
b
tk
_
b
et
.
Notand

f =
t
k=0
a
ek
b
k
si g =
k=t+1
a
ek
b
tk
relat ia (A.1) devine
a =

f b
e
+ g b
et
(A.2)
Exemplul A.2.1 Fie t = 4, s = 2, b = 10 si a = 1492.631435.
Atunci a = 1.492631435 10
3
= 1.4926 10
3
+ 0.31435 10
1
.
Consideram mult imea
V
t,r,b
= x R : x = s f b
e
0
unde:
f este un numar avand t cifre dupa punctul zecimal si cu partea ntreaga
formata dintr-o singura cifra nenula. f = f
0
.f
1
. . . f
t
b
, f
0
,= 0. f se
numeste mantisa si n acelasi timp vom spune ca f este o forma normalizata.
e este un numar ntreg de cel mult r cifre.
s corespunde semnului, s = 1 sau s = 1.
Astfel reprezentarea unui numar real a n virgula mobila este caracterizata de
tripletul (s, e, f). Reprezentarea lui 0 = 0b
q
este (1, q, 0).
Cel mai mic si cel mai mare numar pozitiv ale mult imii V
t,r,b
, sunt
m = 1.0 b
q
si respectiv M = b
1
.b
1
. . . b
1
. .
t cifre
b
q
.
Astfel V
t,r,b
este o submult ime de numere rat ionale a mult imii
A.3. ARITMETICA NUMERELOR

IN VIRGUL
A MOBIL
A 259
[M, m] 0 [m, M].
Reprezentarea unui numar real a R
n virgula mobila se obt ine aproximand

a printr-un element al mult imii V
t,r,b
.
Pornind de la reprezentarea (A.2) pentru [a[ =

f b
e
+ g b
et
, cu

f forma
normalizata si e avand cel mult r cifre, exista mai multe procedee de construire
a unei aproximat ii a lui a prin elementele mult imii V
t,s,b
.
1. Aproximarea prin trunchiere: x =

f b
e
.
2. Aproximarea prin rotunjire: x =
_

f daca g <
1
2
b
et
f +b
et
daca g
1
2
b
et
Aproximat ia lui a n V
t,r,b
va (a) = sgn(a)x.
A.3 Aritmetica numerelor reale reprezentate n
virgula mobila
Denim operat iile aritmetice n V
t,s,b
:
Adunarea / Scaderea. Pentru a aduna/scadea numerele (a
1
), (a
2
) se efectueaza
urmatoarele operat ii:
1. Se aduc numerele (a
1
) si (a
2
) la exponentul cel mai mare, pastran-du-se
numarul de zecimale (t) ale mantiselor;
2. Se aduna/scad mantisele;
3. Se renormeaza rezultatul: daca mantisa este diferita de 0 atunci se modica
exponentul astfel ncat mantisa sa e o forma normalizata; daca mantisa
este 0, atunci exponentului i se atribuie valoarea q.
Rezultatul astfel obt inut l notam (a
1
) (a
2
).
Exemplul A.3.1 Fie t = 4, r = 2, b = 10 si a
1
= 99.01325, a
2
= 0.98724. Sa
se calculeze (a
1
) (a
2
).
Atunci (a
1
) = 9.9013 10
1
, (a
2
) = 9.8724 10
1
si
9.9013 10
1
+ 0.0987 10
1
= 10.0000 10
1
1.0000 10
2
= (a
1
) (a
2
).
Observat ie A.3.1

In general adunarea nu este asociativa, dupa cum rezulta din
exemplul (t=4, r=2, b=10).
Exemplul A.3.2 Fie a
1
= 0.0123, a
2
= 5678, a
3
= 5678.
T inand seama de egalitat ile:
(a
1
) = 1.2300 10
2
, (a
2
) = 5.6780 10
3
, (a
3
) = 5.6780 10
3
obt inem
((a
1
) (a
2
)) (a
3
) = (0.0000 10
3
+ 5.6780 10
3
) (a
3
) =
= 5.6780 10
3
5.6780 10
3
= 0.0000 10
3
0.0000 10
99
si
(a
1
) ((a
2
) (a
3
)) = (a
1
) (5.6780 10
3
5.6780 10
3
) =
= 1.2300 10
2
+ 0.0000 10
99
= 1.2300 10
2
+ 0.0000 10
2
= 1.2300 10
2
.
Inmult irea/mpart irea. Produsul/catul dintre (a

1
), (a
2
) se obt ine efectuand
operat iile:
1. Se nmult esc/mpart mantisele si se aduna/scad exponent ii;
2. Se renormeaza rezultatul n sensul precizat la adunare/scadere.
Rezultatul se noteaza cu (a
1
) (a
2
).
Exemplul A.3.3 Fie t = 4, s = r, b = 10 si a
1
= 40.1345, a
2
= 0.06346. Sa
se calculeze (a
1
) (a
2
).
Atunci (a
1
) = 4.0134 10
1
si (a
2
) = 6.3460 10
2
. Rezulta:
4.0134 10
1
6.3460 10
2
= 25.4690364 10
1
2.5469 10
0
= (a
1
) (a
2
).
Observat ie A.3.2

In general, nmult irea nu este asociativa.
A.4 Protocolul IEEE 754
Protocolul IEEE (Institute for Electrical and Electronics Engineers) 754 x-
eaza detaliile de implementare a reprezentarii numerelor reale n virgula mobila.
Baza de numerotat ie este b = 2.
Fie x = s f 2
e
V
t,r,2
reprezentarea n virgula mobila a unui numar a.

In
memoria calculatorului se va ret ine tripletul (, , ) unde:
A.4. PROTOCOLUL IEEE 754 261
corespunde semnului:
0 pentru numere pozitive
1 pentru numere negative
corespunde mantisei f. Cifra unitat ilor ind diferita de 0 este neaparat
1. Aceasta cifra nu este nregistrata. Daca f = f
0
.f
1
. . . f
t
b
atunci este
sirul de cifre binare = (f
1
, . . . , f
t
).
Presupunem ca e e
min
, . . . , e
max
, e
min
, e
max
Z, cu cel mult r cifre
binare. La exponentul e se aduna o constanta E astfel ncat pentru orice e
e
min
, . . . , e
max
, e Z, suma e+E sa e un numar natural avand cel mult
r cifre binare.

In felul acesta semnul exponentului nu mai trebuie precizat
explicit. este sirul cifrelor binare ale sumei e +E, = (
r1
, . . . ,
1
,
0
).
Protocolul IEEE 754 permite si reprezentarea unor numere pentru care n
relat ia (A.2) corespunzatoare, are loc inegalitatea e < e
min
.
In acest caz = 0
1
iar
f este o forma nenormalizata, f = 0.f
1
. . . f
t
2
. Cel mai mic numar reprezentabil
va 2
Et
, caruia i corespunde = (0, 0, . . . , 0, 1)
. .
t elemente
.
Ultima cifra a mantisei se obt ine prin rotunjire.
Numarului 0 i corespund = 0 si = 0.
Daca = (1, 1, . . . , 1, 1)
. .
r elemente
si = 0 atunci reprezentarea corespunde pentru s.
Daca = (1, 1, . . . , 1, 1)
. .
r elemente
si ,= 0 atunci semnicat ia reprezentarii este NaN
(Not a Number).
Parametri utilizat i pentru reprezentarea n simpla si dubla precizie.
Reprezentarea pe
4 octet i (simpla precizie) 8 octet i (dubla precizie)
e
min
-126 -1022
e
max
127 1023
E 127 1023
r 8 11
t 23 52
Exemplu. Fie a = 0.1. Reprezentarea n baza 2 a lui a este
a = 0.000(1100)
2
= 1.(1001)
2
2
4
.
1
Prin 0 s-a notat sirul cu toate elementele egale cu 0.
1. Reprezentarea n simpla precizie. e + E = 123 = 1111011
2
. Se obt ine
reprezentarea
3 2 1
10987654 32109876 54321098 76543210

00111101 11001100 11001100 11001101
Octet ii reprezentarii cont in valorile: 61,204,204,205.
2. Reprezentarea n dubla precizie. e + E = 1019 = 1111111011
2
. Se obt ine
reprezentarea
6 5 4
32109876 54321098 76543210 89765432

00111111 10111001 10011001 10011001
3 2 1
10987654 32109876 54321098 76543210
10011001 10011001 10011001 10011010
Octet ii reprezentarii cont in valorile: 63,185,153,153,153,153,153,154.
Mediul de programare Java utilizeaza standardul IEEE 754 pentru reprezentarea
numerelor reale tipurile predenite oat, double n virgula mobila.
A.5 Controlul erorii
Exemplicam aparit ia si controlul erorii de metoda n problema calculului
numarului

e astfel ncat eroarea absoluta sa e cel mult = 10
3
.
Din egalitatea
e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+. . . +
x
n
n!
+
e
x
x
n+1
(n + 1)!
(0 < < 1)
pentru x =
1
2
obt inem
e = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+. . . +
1
n!

1
2
n
+
e
2
(n + 1)!

1
2
n+1
.
Potrivit relat iei de mai sus, aproximat ia lui

e va
x = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+. . . +
1
n!

1
2
n
A.5. CONTROLUL ERORII 263
termenul
e
2
(n+1)!
1
2
n+1
exprima eroarea metodei de calcul. Pentru a putea efectua
calculele trebuie sa determinam parametrul n, pe care l alegem drept cel mai
mic numar natural pentru care
e
2
(n + 1)!

1
2
n+1
.
Deoarece (0, 1), avem e
2
e
1
2
e 3 si n consecint a inegalitat ile:
e
2
(n + 1)!

1
2
n+1

3
2
n+1
(n + 1)!
10
3
au loc pentru n 4. Pentru n = 4 gasim
x = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+
1
3!

1
2
3
+
1
4!

1
2
4
=
1265
768
.
In general, suntem interesat i n scrierea rezultatului sub forma de fract ie zec-

imala.

In cazul nostru rezultatul
1265
768
apare ca o fract ie periodica mixta, dar din
considerente practice rezultatul se va rotunji la un numar de zecimale.

In felul
acesta apare nca o eroare de trunchiere.
Fie numerele pozitive
1
,
2
astfel ncat
1
+
2
= . Vom impune condit ia ca
eroarea metodei sa e mai mica decat
1
iar rotunjirea se va face la un numar de
zecimale astfel ncat eroarea de trunchiere sa e mai mica decat
2
.
Reamintim regulile de rotunjire ale unui numar
a = a
p
10
p
+a
p1
10
p1
+. . . =
k=0
a
pk
10
pk
scris n baza 10 la m cifre:
daca prima cifra omisa este mai mica decat 5, atunci ultima cifra pastrata
se lasa nemodicata;
daca prima cifra omisa este mai mare decat 5, atunci ultima cifra pastrata
se mareste cu o unitate;
daca prima cifra omisa este 5 si daca dupa 5 urmeaza cifre diferite de
0, atunci ultima cifra pastrata se mareste cu o unitate, iar daca dupa 5
urmeaza numai zerouri, atunci ultima cifra pastrata se mareste sau nu cu
o unitate dupa cum este para sau impara.
Eroarea absoluta care se face n urma rotunjirii la m cifre este
[x[
1
2
10
pm+1
Reluam problema init iala, luand
1
=
2
=
1
2
10
3
. Inegalitatea
3
2
n+1
(n + 1)!
<
1
2
10
3
are loc pentru orice n 5. Pentru n = 5 obt inem
x = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+
1
3!

1
2
3
+
1
4!

1
2
4
+
1
5!

1
2
5
.
Determinam numarul cifrelor la care efectuam rotunjirea drept cel mai mic
numar natural m pentru care
[y[ = [x y[
1
2
10
m+1
<
1
2
10
3
.
Rezulta m = 4 si n consecint a y = 1.6487.
O conexiunentre o aproximat ie x a unui numar, rotunjirea lui x la m zecimale
si aproximat iile prin lipsa si adaus ale numarului este data de
Daca x este o aproximat ie a numarului subunitar a astfel ncat [x[ <
1
2

10
m
, atunci rotunjirea lui x la m zecimale coincide sau cu aproximarea prin
lipsa, sau cu aproximarea prin adaus a lui a la m zecimale.
Intr-adevar, daca a =
k=1
a
k
10
k
, atunci aproximarea prin lipsa si prin adaus
a lui a la m zecimale sunt:
m
=
m
k=1
a
k
10
k
si respectiv
m
=
m
+
1
10
m
.
Fie y rotunjirea lui x la m zecimale. Din inegalitatea [y[ = [yx[
1
2
10
m
deducem [a y[ [a x[ +[x y[ < 10
m
.
Rezulta inegalitat ile
m
10
m
a 10
m
< y < a + 10
m

m
+ 10
m
=
m
+ 2 10
m
.
Multiplicand cu 10
m
, gasim
10
m

m
1 < 10
m
y < 10
m

m
+ 2.
Deoarece 10
m

m
, 10
m
y N, urmeaza ca
10
m
y = 10
m

m
sau
10
m
y = 10
m

m
+ 1,
adica y =
m
sau y =
m
+ 10
m
=
m
.
A.5. CONTROLUL ERORII 265
P A.1 Sa se elaboreze un program Java care sa se verice reprezentarea nu-
merelor reale n virgula mobila.
import java.io.*;
public class Reprez{
public static void main(String args[]){
byte b[]=new byte[10];
int x;
try{
ByteArrayOutputStream bos=new ByteArrayOutputStream();
DataOutputStream dos=new DataOutputStream(bos);
double a=0.1;
System.out.println("a="+a);
dos.writeDouble(a);
b=bos.toByteArray();
dos.close();
bos.close();
for(int i=0;i<b.length;i++){
if(b[i]<0)
x=256+b[i];
else
x=b[i];
System.out.println(x);
}
}
catch(IOException e){
System.out.println(e.getMessage());
}
}
}
Anexa B
Implementarea metodelor
iterative
Metodele numerice iterative conduc la construirea unui sir de aproximat ii
succesive (x
k
)
kN
ale unei solut ii cautate. Programarea metodei iterative necesita
o regula de opirire.
Este utilizata frecvent urmatoarea regula de oprire:
Daca distant a ntre doua aproximat ii succesive x
k
= X si x
k+1
= Y este mai
mica decat un numar pozitiv EPS, sau daca numarul de iterat ii executate NI este
egal cu numarul maxim admis de iterat ii NMI atunci programul se opreste; iar
n caz contrar se trece la o noua iterat ie.
In cazul opririi calculelor, se pozit ioneaza un indicator de raspuns IND pe 0,

daca distant a dintre aproximat iile succesive X si Y este mai mica decat EPS, iar
n caz contrar pe 1.
Regula de oprire are schema logica:
?
H
H
H
H
H
H
H
H
H
H
[[X Y [[ EPS
DA NU
?
?
IND = 0
H
H
H
H
H
H
H
H
NI = NMI
IND = 1
?
DA
-
NU
spre o
noua
iterat ie
?
STOP
266
267
Schema logica a unui algoritm relativ la o metoda iterativa este:
START
?
Pregatirea primei
iterat ii X
?
NI = 0
?
NI = NI + 1
?
Calculul iterat iei
urmatoare Y
?
H
H
H
H
H
H
H
H
H
H
?
sfarsit
STOP
Regula de oprire
-
sfarsit
Pregatirea
iterat iei urmatoare
X Y
Anexa C
Determinarea parametrilor
unor metode numerice
Pentru a putea folosi o metoda numerica, parametrii care intervin trebuie de-
terminate exact.

In acest scop se pot utiliza produse program de calcul simbolic.
Aplicat iile care urmeaza se bazeaza pe Derive.
1. Numerele lui Cotes sunt
C
n,i
=
(1)
ni
ni!(n i)!
_
n
0
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq.
Programarea n Derive este
#1: cotes(n,i):=(-1)^i/(n i!(n-i)!) int(product(if(j,=i,q-j,1),
j,1,n),q,0,n)
Tabloul numerelor lui Cotes se obt ine prin simplicarea expresiei
#2 vector(vector(cotes(n,i),i,0,n),n,1,4)
Rezulta:
#3 [[
1
2
,
1
2
], [
1
6
,
2
3
,
1
6
], [
1
8
,
3
8
,
3
8
,
1
8
], [
7
90
,
16
45
,
2
15
,
16
45
,
7
90
]]
2. Calculul nodurilor si coecient ilor formulei de integrare numerica
de tip Gauss (x) = 1. Polinoamele ortogonale cu ponderea (x) = 1, n
intervalul [a, b] sunt polinoamele lui Legendre
P
n
(x) =
n!
(2n)!
[(x a)
n
(x b)
n
]
(n)
268
269
#1 p(n,x):=n!/(2n)! dif((x-a)^n(x-b)^n,x,n)
Pentru formula de integrare numerica Gauss cu n noduri, acestea sunt
radacinile polinomului Legenfre P
n
(x).
#2 nod(n):=vector(rhs(element(solve(p(n,x),x),i)),i,1,n)
Nodurile formulelor de integrare numerica pentru n = 1, . . . , 4 sunt
#3 vector(nod(n),n,1,4)
Comanda Simplify produce
#4 [[
a+b
2
], [
3|ab|
6
+
a+b
2
,
3|ab|
6

a+b
2
], [
a+b
2
,
15|ab|
10
+
a+b
2
,
15|ab|
10

a+b
2
],
[
a(
(
2
30
35
+
3
7
)+1)+b(1
(
2
30
35
+
3
7
))
2
,
b(
(
2
30
35
+
3
7
)+1)a(
(
2
30
35
+
3
7
)1)
2
,
[
a(
(
3
7
30
35
)+1)+b(1
(
3
7
30
35
))
2
,
b(
(
3
7
30
35
)+1)a(
(
3
7
30
35
)1)
2
]]
Coecient ii formulei de integrare numerica Gauss se pot obt ine n Derive
folosind formula
A
i
=
(n!)
4
(b a)
2n+1
(2n!)
2
(x
i
a)(b x
i
)[P
n
(x
i
)]
2
=
(n!)
4
(b a)
2n+1
(2n!)
2
(x
i
a)(b x
i
)
n
j=1
j=i
(x
i
x
j
)
2
.
#5 C(n,i):=(n!)^4(b-a)^(2n+1)/(((2n)!)^2
(element(nod(n),i)-a)(b-element(nod(n),i))
product(
if(j=i,1,(element(nod(n),i)-element(nod(n),j))^2),
j,1,n))
Formam vectorul coecient ilor
#6 coef(n):=vector(C(n,i),i,1,n)
si simplicam expresia
270 ANEXA C. DETERMINAREA UNOR PARAMETRI NUMERICI
#7 vector(coef(n),n,1,3)
#8 [[b a], [
ba
2
,
ba
2
], [
4(ba)
9
,
5(ba)
18
,
5(ba)
18
]]
Pentru n = 4, coecient ii se obt in utilizand comanda Approx, n loc de
Simplify, dupa ce s-au xat valorile lui a si b.
#9 a:=-1
#10 b:=1
#11 coef(4)
#12 [0.347855, 0.343755, 0.652146, 0.652146]
Daca n > 4, atunci pentru calculul nodurilor si coecient ilor se procedeaza
analog.
3. Calculul coecient ilor schemei de calcul Adams sunt
j
= (1)
j
r
i=j
_
i
j
_
i
j = 0, 1, . . . , r
unde
0
= p +q
i
=
1
i!
_
p
q
z(z + 1) . . . (z +i 1)dz i = 1, 2, . . . , r.
Calculul acestor coecient i se programeaza n Derive prin
#1 (i,p,q):=if(i=0,p+q,1/i!int(product(z+j,j,0,i-1),z,-q,p))
#2 (r,j,p,q):=(-1)^j sum(comb(k,j)(k,p,q),k,j,r)
Coecient ii schemei de calcul Adams - Bashforth (p = 1, q = 0) se obt in
din
#3 vector(vector( (r,j,1,0),j,0,r),r,1,5)
#4 [[
3
2
,
1
2
], [
23
12
,
4
3
,
5
12
], [
55
24
,
59
24
,
37
24
,
3
8
], [
1901
720
,
1387
360
,
109
30
,
637
360
,
251
720
],
[
4277
1440
,
2641
480
,
4991
720
,
3649
720
,
959
480
,
95
288
]]
Coecient ii schemei de calcul Adams - Moulton (p = 0, q = 1) se obt in din
#5 vector(vector( (r,j,0,1),j,0,r),r,1,5)
#6 [[
1
2
,
1
2
], [
5
12
,
2
3
,
1
12
], [
3
24
,
19
24
,
5
24
,
1
24
], [
251
720
,
323
360
,
11
30
,
53
360
,
19
720
],
[
95
288
,
1427
1440
,
133
240
,
241
720
,
173
1440
,
3
160
]]
Anexa D
Ordinul de convergent a al unui
sir
Denit ie D.0.1 Fie (x
n
)
nN
un sir convergent ntr-un spat iu normat, lim
n
x
n
=
x
. Daca
lim
n
|x
n+1
x
|
|x
n
x
|
r
= c, 0 < c < ,
atunci sirul (x
n
)
nN
are ordinul de convergent a r.
In funct ie de r se utilizeaza terminologia:

convergent a liniara r = 1
convergent a superliniara 1 < r < 2
convergent a patratica r = 2
Observat ie D.0.1 Daca exista M > 0 astfel ncat
|x
n+1
x
| M|x
n
x
|
s
, n n
0
atunci ordinul de convergent a este cel put in s.
Fie r ordinul de convergent a al sirului (x
n
)
nN
. Daca r < s atunci
|x
n+1
x
|
|x
n
x
|
s
=
|x
n+1
x
|
|x
n
x
|
r
1
|x
n
x
|
sr
, n ,
ceea ce contrazice condit ia din observat ie.
271
Anexa E
Determinarea ordinelor de
convergent a ale metodelor de
rezolvare paralela a ecuat iilor
polinomiale utilizand
instrumente de calcul simbolic
Este sucient sa sa consideram polinomul P(z) = (z a)(z b)(z c) si prima
componenta T
1
(z) a unei metode de calcul paralel a radacinilor unui polinom
z
(k+1)
= T(z
(k)
).
Pentru a verica condit iile Teoremei 17.6.1, datorita proprietat ilor de simetrie
este sucient sa calculam
T
1
(z)
z
1
T
1
(z)
z
2
2
T
1
(z)
z
2
1
2
T
1
(z)
z
1
z
2
2
T
1
(z)
z
2
2
2
T
1
(z)
z
2
z
3
3
T
1
(z)
z
3
1
3
T
1
(z)
z
2
1
z
2
3
T
1
(z)
z
1
z
2
2
3
T
1
(z)
z
3
2
3
T
1
(z)
z
2
2
z
3
4
T
1
(z)
z
4
1
4
T
1
(z)
z
3
1
z
2
4
T
1
(z)
z
2
1
z
2
2
4
T
1
(z)
z
1
z
3
2
4
T
1
(z)
z
4
2
4
T
1
(z)
z
3
2
z
3
4
T
1
(z)
z
2
2
z
2
3
.
.
.
Se vor calcula succesiv elementele liniilor de mai sus pana la aparit ia primului
element nenul.
Programul de calcul simbolic utilizat este Mathematica.
272
273
Metoda Durand-Kerner
T
1
(z
1
, z
2
, z
3
) = z
1
P(z
1
)
(z
1
z
2
)(z
1
z
3
)
Programul Mathematica este
In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[4]:=
1
a+b
Metoda Erlich
T
1
(z
1
, z
2
, z
3
) = z
1
P(z
1
)
(z
1
z
2
)(z
1
z
2
) P(z
1
)
_
1
z
1
z
2
+
1
z1z3
_
Programul Mathematica corespunzator este
In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)-
(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)*
(1/(z1-z2)+1/(z1-z3)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[4]:=
2(2a+b+c)
(ab)(ac)
274 ANEXA E. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT

A
Metoda Nourein
T
1
(z
1
, z
2
, z
3
) = z
1
P(z
1
)
(z
1
z
2
)(z
1
z
2
)
_
1 +
P(z
2
)
(z
2
z
1
)(z
2
z
3
)(z
1
z
2
)
+
P(z
3
)
(z
3
z
1
)(z
3
z
2
)(z
1
z
3
)
_ =
= z
1
P(z
1
)
(z
1
z
2
)(z
1
z
2
) +
(z
1
z
3
)P(z
2
)
(z
2
z
1
)(z
2
z
3
)
+
(z
1
z
2
)P(z
3
)
(z
3
z
1
)(z
3
z
2
)
In[1]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-(z1-a)*(z1-b)*(z1-c)/((z1-z2)*(z1-z3)+
(z2-a)*(z2-b)*(z2-c)*(z1-z3)/((z2-z1)*(z2-z3))+
(z3-a)*(z3-b)*(z3-c)*(z1-z2)/((z3-z1)*(z3-z2)))
In[2]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[2]:= 0
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
Out[4]:= 0
In[5]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[5]:= 0
In[6]:=
Out[6]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,z3}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[7]:= 0
In[7]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2},z2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[4]:=
2
(ab)
2
Metoda Wang-Zheng
T
1
(z
1
, z
2
, z
3
) = z
1
2P(z
1
)P
(z
1
)
2P
2
(z
1
) P(z
1
)P
(z
1
) 2P
2
(z
1
)
_
1
(z
1
z
2
)
2
+
1
(z
1
z
2
)(z
1
z
3
)
+
1
(z
1
z
3
)
2
_
275
In[1]:=
P[x_]:=x^3-(a+b+c)*x*x+(a*b+b*c+c*a)*x-a*b*c
D1P[x_]:=3*x*x-2*(a+b+c)*x+a*b+b*c+c*a
D2P[x_]:=6*x-2*(a+b+c)
In[2]:=
T1[z1,z2,z3]:=
z1-2*P[z1]*D1P[z1]/(2*D1P[z1]*D1P[z1]-P[z1]*D2P[z1]-
2*P[z1]*P[z1]*
(1/(z1-z2)^2+1/((z1-z2)*(z1-z3))+1/(z1-z3)^2))
In[3]:=
D[T1[z1,z2,z3],z1]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[3]:= 0
In[4]:=
D[T1[z1,z2,z3],z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}
Out[4]:= 0
In[5]:=
Out[5]:= 0
In[6]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,z2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[6]:= 0
In[7]:=
Out[7]:= 0
In[8]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z2,z3}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[8]:= 0
In[9]:=
Out[9]:= 0
In[10]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],{z1,2},z2]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[10]:= 0
In[11]:=
Simplify[D[T1[z1,z2,z3],z1,{z2,2}]/.{z1->a,z2->b,z3->c}]
Out[11]:= 0
In[12]:=
Out[12]:= 0
In[13]:=
276 ANEXA E. DETERMINAREA ORDINELOR DE CONVERGENT

A
Out[13]:= 0
In[14]:=
Out[14]:=
6(3a+b+2c)
(ab)
3
(ac)
Anexa F
Deducerea schemelor de calcul
de tip Runge Kutta
cu ajutorul calculului simbolic
Deducerea tabelelor Butcher care denesc schemele de calcul de tip Runge
Kutta, n cazul ordinelor de consistyent a mai mare decat 2 este foarte laborioasa.
Aceasta problema se poate rezolva ecient utilizand produse informatice de
calcul simbolic (Mathematica sau Maple).
Fie problema Cauchy
x(t) = f(t, x(t) t [0, T] = I (F.1)
x(0) = x
0
(F.2)
unde f : I R
d
R
d
si presupunem ca problema (F.1) (F.2) are o solut ie
unica x(t) denita n I.
Fie m, n N
, h =
T
n
.

In I se considera nodurile t
i
= ih, i 0, 1, . . . , n
si se noteaza prin u
h
= u
i
0 i n o solut ie discreta (adica u
i
aproximeaza
x(t
i
)).
Schema de calcul de tip Runge Kutta cu m trepte este
_
u
i+1
u
i
h
F
m
(h, t
i
, u
i
; f) = 0, 0 i n 1
u
0
= x
0
(F.3)
unde F
m
(h, t, x; f) =
m
i=1
p
i
k
i
(h), cu
k
i
(h) = f(t +a
i
h, x +h
m
j=1
b
i,j
k
j
(h)) 1 i m.
Parametrii necunoscut i (p
i
)
i
, (a
i
)
i
, (b
i,j
)
i,j
se determina astfel ncat sa se maxi-
mizeze ordinul de consistent a r: daca x(t) este solut ia problemei Cauchy (F.1)
277
278 ANEXA F. SCHEME RUNGE-KUTTA DEDUSE PRIN CALCUL SIMBOLIC
(F.2) atunci
x(t +h) x(t)
h
F
m
(h, t, x(t); f) = h
r
(t, h), (t, 0) ,= 0. (F.4)
Condit ia (F.4) se reformuleaza prin: h = 0 este un zero de multiplicitate r + 1
pentru funct ia q
m
(h) = x(t +h) x(t) hF
m
(h, t, x(t); f), sau
q
(i)
m
(0) = 0 0 i r. (F.5)
Aceste condit ii conduc la un sistem algebric de ecuat ii neliniare.
Solut ia obt inuta se prezinta sub forma tabelei Butcher
a
1
b
1,1
. . . b
1,m
a
2
b
2,1
. . . b
2,m
. . . . . . . . . . . .
a
m
b
m,1
. . . b
m,m
p
1
. . . p
m
Daca a
1
= 0 si b
i,j
= 0 pentru j i atunci schema de calcul de tip Runge
Kutta este explicita.
In cele ce urmeaza deducem schema de calcul explicita de tip Runge Kutta

n 4 trepte cat si pe cea implicita n doua trepte, utilizand Mathematica.
F.1 Schema de calcul explicita de tip Runge Kutta
n 4 trepte
Se utilizeaza derivarea globala Dt, substitut ia /. si substitut ia repetata //.
La nceput deducem expresia derivatelor lui x(t)
In[1]:= e1:=f[t,x[t]]
In[2]:= e2:=Dt[e1,t]/.x[t]->f[t,x[t]]
e2
Out[3]= f[t, x[t]]f
(0,1)
[t, x[t]] +f
(1,0)
[t, x[t]]
In[4]:= e3:=Simplify[Dt[e2,t]/. x[t]->f[t,x[t]]
e3
Out[5]= f[t, x[t]]
2
f
(0,2)
[t, x[t]] +f
(0,1)
[t, x[t]]f
(1,0)
[t, x[t]]+
f[t, x[t]]
_
f
(0,1)
[t, x[t]]
2
+ 2f
(1,1)
[t, x[t]]
_
+f
(2,0)
[t, x[t]]
In[6]:= e4:=Simplify[Dt[e3,t]/. x[t]->f[t,x[t]]
e4
Out[7]= f[t, x[t]]
3
f
(0,3)
[t, x[t]]+
f
(0,1)
[t, x[t]]
2
f
(1,0)
[t, x[t]] + 3f
(1,0)
[t, x[t]]f
(1,1)
[t, x[t]]+
F.1. SCHEMA DE CALCUL EXPLICIT
A DE TIP RUNGE KUTTA
IN 4 TREPTE 279
f[t, x[t]]
2
_
4f
(0,1)
[t, x[t]]f
(0,2)
[t, x[t]] + 3f
(1,2)
[t, x[t]]
_
+
f
(0,1)
[t, x[t]]f
(2,0)
[t, x[t]]+
f[t, x[t]](f
(0,1)
[t, x[t]]
3
+ 5f
(0,1)
[t, x[t]]f
(1,1)
[t, x[t]] +
3(f
(0,2)
[t, x[t]]f
(1,0)
[t, x[t]] +f
(2,1)
[t, x[t]])) +f
(3,0)
[t, x[t]]
In continuare xam datele schemei ce calcul explicita de tip Runge Kutta

In[8]:=
k1[h_]:=f[t,x[t]]
k2[h_]:=f[t+a[2]*h,x[t]+h*b[2,1]*k1[h]]
k3[h_]:=f[t+a[3]*h,x[t]+h*b[3,1]*k1[h]+h*b[3,2]*k2[h]]
k4[h_]:=f[t+a[4]*h,x[t]+h*b[4,1]*k1[h]+
h*b[4,2]*k2[h]+h*b[4,3]*k3[h]]
q[h_]:=x[t+h]-x[t]-h*(p[1]*k1[h]+p[2]*k2[h]+
p[3]*k3[h]+p[4]*k4[h])
si calculam expresiile q
(s)
(0), s = 1, 2, 3, 4.
In[13]:= ex1:=Simplify[Dt[q[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[14]:= ex2:=Simplify[ex1//.{h->0, x[t]->e1}]
ex2
Out[15]= f[t, x[t]](1 +p[1] +p[2] +p[3] +p[4])
De unde gasim ecuat ia
p
1
+p
2
+p
3
+p
4
= 1 (F.6)
In[16]:= q1[h_]:=ex1
In[17]:= ex3:=Simplify[Dt[q1[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[18]:= ex4:=Simplify[ex3//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2}]
ex4
Out[20]= f[t, x[t]](1 + 2b[2, 1]p[2] + 2b[3, 1]p[3] + 2b[3, 2]p[3]+
2b[4, 1]p[4] + 2b[4, 2]p[4] + 2b[4, 3]p[4])f
(0,1)
[t, x[t]]
(1 + 2a[2]p[2] + 2a[3]p[3] + 2a[4]p[4])f
(1,0)
[t, x[t]]
Ecuat iile gasite sunt
b
2,1
p
2
+ (b
3,1
+b
3,2
)p
3
+ (b
4,1
+b
4,2
+b
4,3
)p
4
=
1
2
(F.7)
a
2
p
2
+a
3
p
3
+a
4
p
4
=
1
2
(F.8)
In[21]:= q2[h_]:=ex3
In[23]:= ex6:=Simplify[ex5//.{h->0,x[t]->e1,x[t]->e2,
D[x[t],{t,3}]=e3}]
ex6
Out[24]= f[t, x[t]]
2
(1 + 3b[2, 1]
2
p[2] + 3(b[3, 1] +b[3, 2])
2
p[3] + 3(b[4, 1] +b[4, 2] +b[4, 3])
2
p[4])
f
(0,2)
[t, x[t]] (1 + 6a[3]b[4, 3]p[4] + 6a[2](b[3, 2]p[3] +b[4, 2]p[4]))
f
(0,1)
[t, x[t]]f
(1,0)
[t, x[t]] f[t, x[t]]
((1 + 6(b[3, 1] +b[3, 2])b[4, 3]p[4] + 6b[2, 1](b[3, 2]p[3] +b[4, 2]p[4]))
f
(0,1)
[t, x[t]]
2
+ 2(1 + 3a[2]b[2, 1]p[2] + 3a[3](b[3, 1] +b[3, 2])p[3]+
3a[4](b[4, 1] +b[4, 2] +b[4, 3])p[4])f
(1,1)
[t, x[t]])
(1 + 3a[2]
2
p[2] + 3a[3]
2
p[3] + 3a[4]
2
p[4])f
(2,0)
[t, x[t]]
Se obt in ecuat iile
b
2
2,1
p
2
+ (b
3,1
+b
3,2
)
2
p
3
+ (b
4,1
+b
4,2
+b
4,3
)
2
p
4
=
1
3
(F.9)
a
2
b
3,2
p
3
+ (a
2
b
4,2
+a
3
b
4,3
)p
4
=
1
6
(F.10)
b
2,1
b
3,2
p
3
+ (b
2,1
b
4,2
+ (b
3,1
+b
3,2
)b
4,3
)p
4
=
1
6
(F.11)
a
2
b
2,1
p
2
+a
3
(b
3,1
+b
3,2
)p
3
+a
4
(b
4,1
+b
4,2
+b
4,3
)p
4
=
1
3
(F.12)
a
2
2
p
2
+a
2
3
p
3
+a
2
4
p
4
=
1
3
(F.13)
In[25]:= q3[h_]:=ex5
D[x[t],{t,3}]=e3,D[x[t],{t,4}]=e4}]
ex8
Out[28]= f[t, x[t]]
3
(1 + 4b[2, 1]
3
p[2] + 4(b[3, 1] +b[3, 2])
3
p[3] + 4(b[4, 1] +b[4, 2] +b[4, 3])
3
p[4])
f
(0,3)
[t, x[t]] (1 + 24a[2]b[3, 2]b[4, 3])f
(0,1)
[t, x[t]]
2
f
(1,0)
[t, x[t]]
3(1 + 8a[2]a[3]b[3, 2]p[3] + 8a[4](a[2]b[4, 2] +a[3]b[4, 3])p[4])
f
(1,0)
[t, x[t]]f
(1,1)
[t, x[t]] +f[t, x[t]]
2
F.1. SCHEMA DE CALCUL EXPLICIT
IN 4 TREPTE 281
(4(1 + 3b[2, 1]b[3, 2](b[2, 1] + 2(b[3, 1] +b[3, 2]))p[3] + 3(b[2, 1]
2
b[4, 2]+
2b[2, 1]b[4, 2](b[4, 1] +b[4, 2] +b[4, 3]) + (b[3, 1] +b[3, 2])b[4, 3]
(b[3, 1] +b[3, 2] + 2(b[4, 1] +b[4, 2] +b[4, 3])))p[4])f
(0,1)
[t, x[t]]
f
(0,2)
[t, x[t]] 3(1 + 4a[2]b[2, 1]
2
+ 4a[3](b[3, 1] +b[3, 2])
2
p[3]+
4a[4](b[4, 1] +b[4, 2] +b[4, 3])
2
p[4])f
(1,2)
[t, x[t]])
(1 + 12a[3]
2
b[4, 3]p[4] + 12a[2]
2
(b[3, 2p[3] +b[4, 2p[4]))
f
(0,1)
[t, x[t]]f
(2,0)
[t, x[t]] +f[t, x[t]]((1 24b[2, 1]b[3, 2]b[4, 3]p[4])f
(0,1)
[t, x[t]]
3
3(1 + 8(a[2]b[3, 2](b[3, 1] +b[3, 2])p[3]+

(b[4, 1] +b[4, 2] +b[4, 3])(a[2]b[4, 2] +a[3]b[4, 3])p[4]))
f
(0,2)
[t, x[t]]f
(1,0)
[t, x[t]] (5 + 24((a[2] +a[3])b[2, 1]b[3, 2]p[3]+
((a[2] +a[4])b[2, 1]b[4, 2] + (a[3] +a[4])(b[3, 1] +b[3, 2])b[4, 3])p[4]))
f
(0,1)
[t, x[t]]f
(1,1)
[t, x[t]] 3(1 + 4a[2]
2
b[2, 1]p[2] + 4a[3]
2
(b[3, 1] +b[3, 2])
p[3] + 4a[4]
2
(b[4, 1] +b[4, 2] +b[4, 3])p[4]f
(2,1)
[t, x[t]])
(1 + 4a[2]
3
p[2] + 4a[3]
3
p[3] + 4a[4]
3
p[4])f
(3,0)
[t, x[t]]
Ultimele ecuat ii sunt
b
3
2,1
p
2
+ (b
3,1
+b
3,2
)
3
p
3
+ (b
4,1
+b
4,2
+b
4,3
)
3
p
4
=
1
4
(F.14)
a
2
b
3,2
b
4,3
p
4
=
1
24
(F.15)
a
2
a
3
b
3,2
p
3
+a
4
(a
2
b
4,2
+a
3
b
4,3
)p
4
=
1
8
(F.16)
b
2,1
b
3,2
(b
2,1
+ 2(b
3,1
+b3, 2))p
3
+ (b
2
2,1
b
4,2
+ 2b
2,1
b
4,2
(b
4,1
+b
4,2
+b
4,3
) +
(b
3,1
+b
3,2
)b
4,3
(b
3,1
+b
3,2
+ 2(b
4,1
+b
4,2
+b
4,3
)))p
4
=
1
3
(F.17)
a
2
b
2
2,1
p
2
+a
3
(b
3,1
+b
3,2
)p
3
+a
4
(b
4,1
+b
4,2
+b
4,3
)
2
p
4
=
1
4
(F.18)
a
2
2
b
3,2
p
3
+ (a
2
2
b
4,2
+a
2
3
b
4,3
)p
4
=
1
12
(F.19)
b
2,1
b
3,2
b
4,3
p
4
=
1
24
(F.20)
a
2
b
3,2
(b
3,1
+b
3,2
)p
3
+ (b
4,1
+b
4,2
+b
4,3
)(a
2
b
4,2
+a
3
b
4,3
)p
4
=
1
8
(F.21)
(a
2
+a
3
)b
2,1
b
3,2
p
3
+ ((a
2
+a
4
)b
2,1
b
4,2
+ (a
3
+a
4
)(b
3,1
+b
3,2
)b
4,3
)p
4
=
5
24
(F.22)
a
2
2
b
2,1
p
2
+a
2
3
(b
3,1
+b
3,2
)p
3
+a
2
4
(b
4,1
+b
4,2
+b
4,3
)p
4
=
1
4
(F.23)
a
3
2
p
2
+a
3
3
p
3
+a
3
4
p
4
=
1
4
(F.24)
Din (F.15) si (F.20) rezulta ca a
2
= b
2,1
; din (F.10) si (F.11) rezulta ca
a
3
= b
3,1
+b
3,2
; din (F.7) si (F.8) rezulta ca a
4
= b
4,1
+b
4,2
+b
4,3
.
Se observa ca ntre ecuat iile (F.6)-(F.24) au loc echivalent ele (F.7) (F.8);
(F.13) (F.12) (F.9); (F.24) (F.23) (F.18) (F.14); (F.16) (F.21);
(F.15) (F.22); (F.22) (F.16) + (F.19); (F.17) 2 (F.16) + (F.19).
Sistemul redus devine
In[29]:= eq1:=p[1]+p[2]+p[3]+p[4]==1
eq2:=b[2,1]*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])*p[4]==1/3
eq3:=b[2,1]^2*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])^2*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])^2*p[4]==1/3
eq4:=b[2,1]^3*p[2]+(b[3,1]+b[3,2])^3*p[3]+
(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])^3*p[4]==1/4
eq5:=b[2,1]*b[3,2]*p[3]+
(b[2,1]*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])*b[4,3])*p[4]==1/6
eq6:=b[2,1]*(b[3,1]+b[3,2])b[3,2]*p[3]+(b[4,1]+b[4,2]+b[4,3])*
(b[2,1]*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])*b[4,3])*p[4]==1/8
eq7:=b[2,1]^2*b[3,2]*p[3]+
(b[2,1]^2*b[4,2]+(b[3,1]+b[3,2])^2*b[4,3])*p[4]==1/12
eq8:=b[2,1]*b[3,2]*b[4,3]*p[4]==1/24
Daca
In[30]:= b[2,1]:=1/2
b[3,2]:=1/2
atunci
In[31]:= Solve[{eq1,eq2,eq3,eq4,eq5,eq6,eq7,eq8},
{p[1],p[2],p[3],p[4],b[3,1],b[4,1],b[4,2],b[4,3]}]
Out[31]= p[1] 0, p[2]
2
3
, p[3]
1
6
, b[3, 1]
1
2
, b[4, 1]
3
2
,
b[4, 2]
3
2
, b[4, 3] 1, p[4]
1
6
, p[1]
1
6
, p[2]
1
3
, p[3]
1
3
,
b[3, 1] 0, b[4, 1] 0, b[4, 2] 0, b[4, 3] 1, p[4]
1
6
Ultima solut ie corespunde schemei de calcul clasice de tip Runge Kutta n 4

trepte.
F.2. SCHEMA DE CALCUL IMPLICIT
IN 2 TREPTE 283
F.2 Schema de calcul implicita de tip Runge Kutta
n 2 trepte
Intr-o foaie noua de calcul calculam din nou derivatele pentru x(t) = f(t, x(t)).
Datele schemei de calcul implicita de tip Runge Kutta n 2 trepte sunt
In[6]:=
r1[h_]:=f[t+a[1]*h,x[t]+h*b[1,1]*k1[h]+h*b[1,2]*k2[h]]
r2[h_]:=f[t+a[2]*h,x[t]+h*b[2,1]*k1[h]+h*b[2,2]*k2[h]]
q[h_]:=x[t+h]-x[t]-h*(p[1]*r1[h]+p[2]*r2[h]
si calculam expresiile q
(s)
(0), s = 1, 2, 3.
In[7]:= ex1:=Simplify[Dt[q[h],h]/.Dt[t,h]->0]
In[8]:= ex2:=Simplify[ex1//.{h->0, x[t]->e1}]
ex2
Out[9]= f[t, x[t]](1 +p[1] +p[2])
In[10]:= r11:=Simplify[Dt[r1[h],h]//.{Dt[t,h]->0,h->0,
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
In[11]:= r21:=Simplify[Dt[r2[h],h]//.{Dt[t,h]->0,h->0,
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
In[12]:= q1[h_]:=ex1
k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0]}]
ex4
Out[15]= f[t, x[t]](1 + 2b[1, 1]p[1] + 2b[1, 2]p[1] + 2b[2, 1]p[2] + 2b[2, 2]p[2])
f
(0,1)
[t, x[t]] + (1 2a[1]p[1] 2a[2]p[2])f
(1,0)
[t, x[t]]
In[16]:= q2[h_]:=ex3
D[x[t],{t,3}]->e3,k1[0]->r1[0],k2[0]->r2[0],k1[0]->r11,k2[0]->r21}]
ex6
Out[19]= f[t, x[t]]
2
(1 + 3(b[1, 1] +b[1, 2])
2
p[1] + 3(b[2, 1] +b[2, 2])
2
p[2])f
(0,2)
[t, x[t]]
(1 + 6a[1](b[1, 1]p[1] +b[2, 1]p[2]) + 6a[2](b[1, 2]p[1] +b[2, 2]p[2]))
f
(0,1)
[t, x[t]]f
(1,0)
[t, x[t]] f[t, x[t]]
((1 + 6(b[1, 1]
2
+b[1, 1]b[1, 2] +b[1, 2](b[2, 1] +b[2, 2]))p[1]+
6((b[1, 1] +b[1, 2])b[2, 1] +b[2, 1]b[2, 2] +b[2, 2]
2
)p[2])f
(0,1)
[t, x[t]]
2
+
2(1 + 3a[1](b[1, 1] +b[1, 2])p[1] + 3a[2](b[2, 1] +b[2, 2])p[2])f
(1,1)
[t, x[t]])+
(1 3a[1]
2
p[1] 3a[2]
2
p[2])f
(2,0)
[t, x[t]]
Rezulta sistemul algebric neliniar
p
1
+p
2
= 1 (F.25)
a
1
p
1
+a
2
p
2
=
1
2
(F.26)
(b
1,1
+b
1,2
)p
1
+ (b
2,1
+b
2,2
)p
2
=
1
2
(F.27)
a
2
1
p
1
+a
2
2
p
2
=
1
3
(F.28)
a
1
(b
1,1
+b
1,2
)p
1
+a
2
(b
2,1
+b
2,2
)p
2
=
1
3
(F.29)
(b
1,1
+b
1,2
)
2
p
1
+ (b
2,1
+b
2,2
)
2
p
2
=
1
3
(F.30)
(a
1
b
1,1
+a
2
b
1,2
)p
1
+ (a
1
b
2,1
+a
2
b
2,2
)p
1
=
1
6
(F.31)
(b
1,1
(b
1,1
+b
1,2
) +b
1,2
(b
2,1
+b
2,2
))p
1
+ (b
2,1
(b
1,1
+b
1,2
) +b
2,2
(b
2,1
+b
2,2
))p
2
=
1
6
(F.32)
Daca a
1
= b
1,1
+ b
1,2
, a
2
= b
2,1
+ b
2,2
, p
1
= p
2
=
1
2
atunci se deduce solut ia
uzuala
In[20]:= eq1:=b[1,1]+b[1,2]+b[2,1]+b[2,2]==1
eq2:=(b[1,1]+b[1,2])^2+(b[2,1]+b[2,2])^2==2/3
eq3:=(b[1,1]+b[2,1])(b[1,1]+b[1,2])+
(b[1,2]+b[2,2])*(b[2,1]+b[2,2])==1/3
b[1,1]:=
In[24]:= Solve[{eq1,eq2,eq3},{b[1,2],b[2,1],b[2,2]}]
Out[24]=
b[1, 2]
1
6
(3
3 6), b[2, 1]
1
6
(3 +
3 6), b[2, 2] ,
b[1, 2]
1
6
(3 +
3 6), b[2, 1]
1
6
(3
3 6), b[2, 2]
Anexa G
Reprezentarea mult imii de
A-stabilitate
Cazul schemei de calcul de tip Runge Kutta
Mult imii de A-stabilitate a unei scheme de calcul de tip RungeKutta explicita
este data de solut ia inecuat ie [R(z)[ 1, unde R(z) este funct ia de stabilitate.
Pentru a obt ine frontiera ei se rezolva ecuat ia R(z) = e
it
, n necunoscuta z,
pentru o mult ime discreta de valori t [0, 2k], k N.
Programul MathCAD (n cazul schemei de calcul Euler mbunatat ita) este
R(z) := 1 +z +
z
2
2
p(u, v, t) := Re(R(u +i v)) cos(t)
q(u, v, t) := Im(R(u +i v)) sin(t)
n := 30 h :=
2
n
k := 2
i := 0..k n 1 s
i
:= i h
r(u, v, t, i) := (t s
i
)
2
Given
p(u, v, t) = 0
q(u, v, t) = 0
r(u, v, t, i) = 0
_
_
x
i
y
i
i
_
_
:= Find(u, v, t)
285
286 ANEXA G. REPREZENTAREA MULT IMII DE A-STABILITATE
Sirul (x
i
, y
i
)
i
reprezinta coordonatele unor puncte de pe frontiera domeniului de
A-stabilitate. Utilizarea acestui program n cazul altor scheme de calcul de tip
Runge Kutta presupune modicarea expresia funct iei de stabilitate R(z) si
eventual a parametrilor n, k.
Cazul schemei de calcul de tip Adams
Pentru o schema de calcul de tip Adams scrisa sub forma
a
p
u
k+p
+a
p1
u
k+p1
+. . . +a
0
u
k
h[b
p
f(t
k+p
, u
k+p
) +b
p1
f(t
k+p1
, u
k+p1
) +. . . +b
0
f(t
k
, u
k
)] = 0.
ecuat ia caracteristica corespunzatoare problemei de test este
(x) z(x) = 0
unde
(x) = a
p
x
p
+a
p1
x
p1
+. . . +a
1
x +a
0
(x) = b
p
x
p
+b
p1
x
p1
+. . . +b
1
x +b
0
Frontiera mult imii de A-stabilitate este data de
z =
(e
it
)
(e
it
)
t [0, 2]
Programul MathCAD (n cazul schemei de calcul Adams-Bashforth, r=2) este
(z) := z
3
z
2
(z) :=
1
12
(23 z
2
16 z + 5)
n := 50 h :=
2
n
i := 0..2 n 1 s
i
:= i h
x
i
:= Re
_
(e
is
i
)
(e
is
i
)
_
y
i
:= Re
_
(e
is
i
)
(e
is
i
)
_
Sirul (x
i
, y
i
)
i
reprezinta coordonatele unor puncte de pe frontiera domeniului de
A-stabilitate. Utilizarea acestui program n cazul altor scheme de calcul de tip
Adams presupune modicarea polinoamelor , si eventual a parametrului n.
Bibliograe
[1] ASCHER U.M., PETZOLD L.R., 1998, Computer Methods for Ordinary
Dierential Equations and Dierential Algebraic Equations. SIAM.
[2] BERBENTE C., MITRAN S., ZANCU S., 1997, Metode numerice. Ed.
Tehnica, Bucuresti.
[3] BEU T., 1992, Calcul numeric n Turbo Pascal. Ed. MicroInformatica, Cluj
- Napoca.
[4] BUCUR C. M., POPEEA C. A., SIMION G. G., 1983, Matematici speciale.
Calcul numeric. E.D.P., Bucuresti.
[5] COMAN G., 1995, Analiza numerica. Ed. Libris, Cluj.
[6] CUCULESCU I., 1967,Analiza numerica. Ed. tehnica, Bucuresti.
[7] DEMIDOVITCH B., MARON I., 1973, El`ements de calcul numerique. Ed.
Mir, Moscou.
[8] DUMITRESCU B., POPEEA C., JORA B., 1998, Metode de calcul nu-
meric matriceal. Algoritmi fundamentali. Ed. All, Bucuresti.
[9] GRIGORE G., 1984, Lect ii de analiza numerica. Univ. Bucuresti,
(litograat)
[10] GODUNOV S.R., REABENKI V.S., 1977, Scheme de calcul cu diferent e.
Ed. Tehnica, Bucuresti.
[11] IACOB C., HOMENTCOVSCHI D., MARCOV N., NICOLAU A., 1983,
Matematici clasice si moderne. vol. IV, Ed. Tehnica, Bucuresti.
[12] ICHIM I., MARINESCU G., 1986, Metode de aproximare numerica. Ed.
Acad. Romane, Bucuresti.
[13] IGNAT C., ILIOI C., JUCAN T., 1989, Elemente de informatica si calcul
numeric. Univ. Al. I. Cuza Iasi. (litograat)
287
288 BIBLIOGRAFIE
[14] ILIOI C., 1980, Probleme de optimizare si algoritmi de aproximare a
solut iilor. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti.
[15] IORGA V., JORA B., 1996, Programare numerica. Ed. Teora, Bucuresti.
[16] KANTOROVITCH L.V., KRYLOV V.I., 1950, Metode aproximative ale
analizei superioare. Gosudarstvennoe izd., Moskva.
[17] KINCAID D., CHENEY W., 1991, Numerical Analysis. Mathematics of
scientic computing. Brooks/Cole, Pacic Grove, California.
[18] MARCIUK G.I., 1983, Metode de analiza numerica. Ed. Acad. R.S.R.,
Bucuresti.
[19] MARINESCU G., 1974, Analiza numerica. Ed.Acad. R. S. R., Bucuresti.
[20] MARTIN O., 1998, Probleme de analiza numerica. Ed. MatrixRom, Bu-
curesti.
[21] M
ARUSTER St., 1981, Metode numerice n rezolvarea ecuat iilor neliniare.

Ed. tehnica, Bucuresti.
[22] MICULA Gh., 1978, Funct ii spline si aplicat ii. Ed. tehnica, Bucuresti.
[23] MOSZYNSKI K., 1978, Metode numerice de rezolvare a ecuat iilor
diferent iale ordinare. Ed. tehnica, Bucuresti.
[24] RASA I., VLADISLAV T., 1998, Analiza numerica. Ed. Tehnica, Bu-
curesti.
[25] POSTOLACHE M., 1994, Metode numerice. Ed. Sirius, Bucuresti.
[26] MARTIN O., 1998, Probleme de analiza numerica. Ed. MatrixRom, Bu-
curesti.
[27] P
AV
ALOIU I., 1976, Introducere n teoria aproximarii solut iilor ecuat iilor.
Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
[28] P
AV
ALOIU I., 1981, Rezolvarea ecuat iilor prin interpolare. Ed. Dacia,
Cluj-Napoca.
[29] SABAC I. G., COC
ARLAN P., ST
AN
ASIL
A O., TOPAL
A A., 1983,
Matematici speciale. Vol II, E.D.P., Bucuresti.
[30] SAMARSKI A.A., 1987, Introducere n metode numerice. Ed. Nauka,
Moskva.
BIBLIOGRAFIE 289
[31] SCHEIBER E., LUPU M., 2003, Rezolvarea asistata de calculator a prob-
lemelor de matematica. Ed. Matrix-Rom, Bucuresti.
[32] SCHIOP A., 1972, Metode aproximative n analiza neliniara. Ed. Acad.
R.S.R., Bucuresti.
[33] SCHIOP A., 1975, Metode numerice pentru rezolvarea ecuat iilor
diferent iale. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti.
[34] SCHIOP A., 1978, Analiza unor metode de discretizare. Ed. Acad. R.S.R.,
Bucuresti.
[35] STANCU D. D., COMAN G., (Ed), 2001, Analiza numerica si teoria
aproximarii, Vol. I, II, III, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.
[36] STEWART G.W., 1998, Afternotes goes to graduate school: lectures on
advanced numerical analysis. SIAM.
[37] STOYAN G., TAK
O G., 1995, Numerikus modszerek. Vol. I, II, III, Ed.

ELTE - Typotex, Budapest.
[38] TEMAM R., 1973, Metode numerice de rezolvare a ecuat iilor funct ionale.
Ed. Tehnica, Bucuresti.
[39] UDRISTE C., IFTODE V., POSTOLACHE M., 1996, Metode numerice de
calcul. Ed. Tehnica, Bucuresti.
[40] VLADISLAV T., RASA I., 1997, Analiza numerica. Ed. Tehnica, Bu-
curesti.

Curs - Analiza Numerica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs - Analiza Numerica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

In cele ce urmeaza vom studia doar diferent ele nite uzuale.

In mod asemanator se pot justica si celelelte relat ii.

(c) x < c < x +h.

In cele ce urmeaza, numim (1.7) ecuat ie cu diferent e liniara si cu coecient i

In prealabil studiem ecuat ia cu diferent e omogena, liniara si cu coecient i

Inmult ind ecuat iile sistemului, respectiv cu

In felul acesta contrazicem liniar independen aa sirurilor.

Inmult ind ecuat iile sistemului (1.12) respectiv cu

In consecint a, daca x este o radacina a polinomului caracteristic, avand or-

Impart ind (1.14) prin x

care dezvoltat dupa prima linie conduce la formula de recurent a

Inmult ind relat iile de mai sus, respectiv cu

In acest fel se contrazice independent a familiei de funct ii (2.1).

In particular, sistemul omogen

u(z) f(z) H(z)

In particular, pentru f = 1 rezulta

Impart ind (2.19) la (2.21) deducem formula baricentrica a polinomului de inter-

In funct ie de diferent e divizate, polinomul de interpolare Lagrange se scrie

In membrul drept adunam si scadem expresia

In prima suma vom scrie i n loc de k, n a doua suma efectuam schimbarea de

In cazul nodurilor echidistante, polinomul de interpolare Lagrange are expre-

In ipoteza n care formula (2.42) este adevarata pentru derivatele de ordin m1

P 2.4 Sa se arate ca daca f P

In cele ce urmeaza vom vedea ca raspunsul poate atat armativ cat si

In continuare vericam condit iile Teoremei 3.1.3.

marginita punctual, x X, sup

x(t) cos ktdt, b

T(f)(t)[ 2|I T| |f|

T(f)| 2|I T| |f| si deci

T| 2|I T|. (3.10)

Intrucat orice funct ie din E

In nal, din (3.10) si (3.11) rezulta

In nalul ecestei sect iuni stabilim urmatorul rezultat de divergent a:

satisface condit ia principiului condensarii singularitat ilor (Teorema 3.3.5). Prin

In ipoteza ca f este derivabila de un numar sucient de ori, pentru ecare din

In mod asemanator, din dezvoltarile

In urma derivarii, aproximarea (4.4) devine

In mod asemanator, derivata de ordinul doi a funct iei f se poate aproxima

[a, b] a funct ionalei I

si nodurile echidistante a, a+h, a+2h, . . . , a+nh = b, (h =

In acest caz, funct ia f se aproximeaza prin polinomul de interpolare Lagrange

In particular, pentru h = b a, obt inem

In consecint a, are loc formula trapezului

(x)[ : x [0, 1] = max[f

In cele ce urmeaza vom considera formule de integrare numerica de forma

In consecint a, pentru orice polinom f P

Inmult ind cu (x) si integrand gasim

Intr-adevar, deoarece H(x) P

(x) este polinom de grad cel mult 2n 2 si atunci formula de

In locul formulei de integrare numerica (5.6) consideram formula

Inmult ind (5.12) cu (x) si integrand gasim

In cazul atingerii gradului maxim de exactitate, (5.14) si (5.15) se numesc

In urma substitut iei e

In acest scop ecuat ia init iala se nlocuieste cu o alta ecuat ie

In acest caz operatorul L este denit prin

atunci schema de calcul este consistenta de ordin .

, de unde rezulta convergent a de

In cazul schemelor de calcul liniare, (adica cu operatorul L

In cele ce urmeaza vom studia schema de calcul Euler.

In norma, vom avea

In cele ce urmeaza consideram doar cazul explicit.

Inlocuind n (6.14) gasim