Tudor ARGHEZI (1880-1967)

poet, prozator, publicist

"Cel mai mare poet al secolului XX", cum il numea Tudor Vianu, se naste la Bucuresti, numele sau
real fiind Ion N. Theodorescu. Cursul primar la scoala "Petre Poenaru", gimnaziul la "Dimitrie
Cantemir". Debuteaza in ziarul lui Macedonski, Liga ortodoxa (1896), cu poezia Tatalui meu;
colaboreaza, sub numele Ion Th. Arghezi, la Revista moderna si Viata noua. Tehnician la fabrica de
zahar Chitila (1897-99); novice la Manastirea Cernica (1899); diacon la Mitropolia Ungrovlahiei din
Bucuresti (1900). Intre 1905 si 1910 locuieste in Elvetia si calatoreste in Franta. Din legatura ulterior
legalizata (1913) cu prof. Constanta Zissu i se naste un fiu, Eliazar. In 1910 N.D. Cocea ii publica
versurile la Viata sociala; dupa intoarcerea in tara, colaboreaza la Facla (1912), Viata
romaneascasi Rampa; redactor (1913-14) la ziarul Seara; din 1915, conduce saptamanalul Cronica. In
1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda, care-i va darui doi copii, Domnica si Iosif (alintati de el:
Mitura si Barutiu). Ramas in Bucuresti in timpul ocupatiei germane, devine redactor al unei publicatii
oficiale, ceea ce-i atrage, ulterior, condamnarea la inchisoare (1918); este gratiat prin interventia lui N.
Iorga (1919). Colaboreaza la Hiena (1919-20); redactor-sef al revistei Cuget romanesc (1922-23).


In 1927 ii apare primul volum de versuri, Cuvinte potrivite. In 1928 editeaza ziarul, mai apoi
saptamanalul Bilete de papagal, cea mai caracteristica publicatie a sa din perioada de maturitate.
Publica I coane de lemn (1929), Poarta neagra (1930), Flori de mucigai (1931), Cartea cu
jucarii (1931), Tablete din tara de Kuty (1933), Ochii Maicii Domnului (1934), Carticica de
seara (1935), Cimitirul Buna Vestire (1936), Ce-ai cu mine, vantule (1937), Hore (1939). In paralel,
editiile succesive de Versuri (1936, 1940 si 1943) aduna aproape toate poeziile publicate anterior in
volume. Distins cu "Premiul National" (1934). In perioada razboiului scoate romanul Lina(1942);
colaboreaza la ziarul I nformatia zilei (1943), detinand rubrica permanenta "Bilete de papagal";
publicarea (sept. '43) a pamfletului Baroane atrage suprimarea ziarului si internarea autorului in
lagarul de la Targu-Jiu. Dupa eliberare, publica volumele Bilete de papagal (1946),Manual de morala
practica (1946), Una suta una poeme (1947) si i se joaca piesa Seringa (1947). Laureat al "Premiului
National pentru Literatura" (1946). In 1948, i se interzice dreptul de a publica; dupa ridicarea
interdictiei, reintra intr-o faza de sporita activitate. Publica pachetele Prisaca (1954),1907 -
Peizaje (1955), Cantare omului (1956), Stihuri pestrite (1957), Frunze (1961), Poeme
noi(1963), Cadente (1964), Silabe (1965), Ritmuri (1966), Noaptea (1967). Din 1962, incepe sa apara
editia de Scrieri (proiectata in 61 de volume). Postum, apar Frunzele
tale (1968), Crengi (1970), XC(1970) si Calatorie in vis (1973).