Sunteți pe pagina 1din 3

Iuscu Iuliana Mihaela

Specializare:Psihologie
AN I,IDD



VIITORUL PSIHOLOGIEI

Psihologia este stiinta centrata despre psihicul organismelor animale si
umane. Ea studiaza functiile, procesele, insusirile, capacitatile si
mecanismele psihice asa cum s-au format acestea de-a lungul timpului,
prin asimilarea si interiorizarea solicitarilor externe, dar si asa cum se
manifesta ele in dependenta de contextul exterior. Ea isi propune sa
inteleaga si sa explice de ce un organism reactioneaza intr-un anume fel,
sa determine si sa prevada cum va reactiona acesta in viitor.
Repetabilitatea si generalitatea conduitelor si comportamentelor sunt
conditiile esentiale care permit desprinderea invariabilului, formularea
legilor.
Problemele psihologiei sunt:esenta fiintei umane (omul este o fiinta naturala sau socio
culturala),natura psihicului (pshicul este material sau ideal?; este traire interioara sau
manifestare exterioara?; este constient sau inconstient?),caracteristicile diferitor componente ale
psihicului (perceptia,temperamentul, inteligenta, caracterul sunt innascute sau dobindite?)
Psihologia a avut traiectoria evolutiva cea mai complexa si contradictorie. In nici o alta stiinta
particulara nu s-a intamplat sa se conjuge, in acelasi timp, divergent si opozitii antagonice atat in
ceea ce priveste definirea obiectului de studiu, cat si in ceea ce priveste formularea bazelor
metodologice generale, a paradigmei de abordare-interpretare a fenomenelor. Numeroasele
curente si scoli care s-au succedat si s-au confruntat n decursul existentei sale de sine statatoare
confirma adevarul asertiunii de mai sus. Trebuie sa recunoastem, insa, ca, in pofida acestui fapt
si a frecventelor contestari ale insasi posibilitatii de a deveni o stiinta autentica, psihologia si-a
continuat cu perseverenta drumul, amplificandu-si in mod constant atributele obiectivitatii,
preciziei si rigorii. Cunoasterea stiintifica in sfera realitatii psihocomportamentale a progresat
atat in extensiune, cuprinzand tot mai multe fenomene si niveluri de complexitate tot mai inalte .
Ca si celelalte stiinte, psihologia s-a restructurat radical n ultimele trei-patru decenii, sub
influenta noilor metodologii impuse de teoria general a sistemelor, de cibernetica si teoria
organizarii. Prin redefinirea psihicului ca form particulara, a informatiei realizate de sistemul
nervos n cadrul comunicarii organismelor animale cu mediul extern, psihologia s-a eliberat de
ngradirile si speculatiile filosofico-metafizice, sub imperiul carora s-a aflat pana de curand,
devenind o stiinta cu o pregnanta obiectivitate si consistenta interna.
Noile metodologii au permis sa se proiecteze lumin si asupra semnificatiei instrumentale a
psihicului, care va fi considerat factor de reglare a proceselor de adaptare ai echilibrare a
organismului cu mediul extern, saturat n variatii aleatoare si imprevizibile. Intre complexitatea
influentelor si solicitarilor mediului extern si complexitatea organizarii psihice se admite
existenta unei relatii de tip circular: cresterea complexitatii mediului atrage dupa sine cresterea
complexitatii organizarii psihice, iar cu cat organizarea psihica are un coeficient mai inalt de
complexitate, cu atat ea permite o coechilibrare mai eficienta ntr-un mediu extern mai complex.
Dac inainte psihologia era cea care avea nevoie de alte stiinte, azi,alte stiinte au nevoie de
psihologie. Ea a ajuns n prezent la un asemenea nivel de dezvoltare si maturizare conceptual-
metodologica, incat poate oferi celorlalte stiinte cadre de referinta si unghiuri de abordare
specific si inedite (Fraisse, 1980, Piaget, 1986). Dezvoltarea psihologiei s-a concretizat si in
constituirea unei puternice structuri institutionale, n forma unitatilor specializate de invatamant,
a centrelor si institutelor de cercetare, a asociatiilor nationale si internationale, a conferintelor si
congreselor, structur care a jucat si joaca un rol esential in patrunderea si mentinerea psihologiei
in constiinta publica si in repertoriul mijloacelor de optimizare a factorului uman, in contextul
vietii si activitatilor sociale. Comparand, deci, situaia actuala a psihologiei cu cea pe care o
prezenta W. Wundt, n 1884, la implinirea a zece ani de la publicarea lucrarii sale Elemente de
psihologie fiziologica, in care delimita pentru prima dat un nou domeniu al stiintei, progresul
ne apare cu adevarat urias. Dar, cum structura comportamentala a omului reprezinta entitatea cea
mai complex din univers, exist nc numeroase semne de intrebare si probleme care-si asteapta
rezolvarea. Ca atare, dezvoltarea psihologiei nu este incheiata, ci va continua inca mult n viitor.
In evaluarile tendintelor dezvoltarii ulterioare a stiintelor, psihologia este mentionata printre cele
cu dezvoltarea cea mai rapida.
Expansiunea puternica a psihologiei in viitor va fi stimulata atat de motive
epistemologicoteoretice, cat si practice. Primele rezida n contientizarea pe scara larga a
importantei deosebite a cunoasterii psihologice in structura sistemului cunoasterii generale a
universului si in recunoasterea valorii datelor despre organizarea psihicului uman pentru
dezvoltarea stiintelor informatice i inteligentei artificiale.
Din punct de vedere tehnic-instrumental, cercetarea psihologica va evolua pe linia introducerii pe
scara larga a computerizarii, a modelelor simulative, a statisticii functionale, a teoriei
probabilitatilor si a teoriei mutimilor, a analizei multifactoriale si multidimensionale.
Va creste considerabil gradul de solicitare si implicare a psihologiei n toate sferele vietii si
activitatii sociale, ea devenind un ghid si, totodata, un temei al elaborarii si aplicarii proiectelor
de dezvoltare atat n plan individual, cat si in plan uman general. Si daca A. Malraux a lansat
faimoasa predictie, potrivit careia secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc, probabil ca nu
este catusi de putin lipsit de temei sa punem alaturi o alta,si anume: secolul XXI va fi psihologic
sau nu va fi deloc. Caci, nu se poate concepe salvarea si inaltarea omului fara cunoasterea in
profunzime a organizarii sale psihocomportamentale si fara a tine seama de datele acestei
cunoasteri.
-Viitorul psihologiei este modelat de prezentul si de trecutul ei. Este aproape imposibil ca
marea varietate de conceptii, orientari, domenii existente la ora actuala sa nu creeze si n viitor
dificultati n privinta unificarii psihologiei".
- Viitorul psihologiei este modelat de conceptia despre om a psihologilor si a cetatenilor : De
aceea, sunt necesare nu doar optiuni pentru una sau alta dintre conceptiile existente despre om,
ci, mai mult ca sigur, elaborarea unei conceptii noi".
- Viitorul psihologiei este modelat de viitorul societatii si chiar de viitorul ntregii lumi, de modul
n care vor fi solutionate probleme ca: suprapopularea, lipsa resurselor naturale, pericolul
razboiului atomic .
- Viitorul psihologiei este modelat de progresul realizat de alte stiinte la a caror dezvoltare de
altfel, a si contribuit.
- Viitorul psihologiei este modelat de progresul economic .