poem care se scrie singur

oamenii din staie ateptau autobusul ca pe un dric

sunt plin de nelegere azi, i eu la trecerea de pietoni m simt ca dostoievski n faa plutonului
alteori, dimpotriv, m imaginez n postura clului, care trebuie s decapiteze 20 de
concitadini
tiu, sunt ca un cui n crucifixul societii
i cuiul st s cad
dar trebuie s merg s cumpr detergent, axion i mai ales tiei
apoi o s m postez la simmering-ul meu de la intersecie
ncadrat de trandafiri agresivi i priviri belicoase
scriind acest poem direct pe declaraia de venit
1889
merg pe un teritoriu ngrdit cu srm gimpat
m urzic cu srma, cutnd o scurttur
din naltul soarelui, ociul incizitorial m scaneaz cu rn!ete subnelese
vulturul austriac mi salut progresul, eclipsnd astrul cu erpuirea lui insolent
asemenea lui mi caut prada, vreau s-o nfac i s-o sorb
dar bat terenul acesta de ceva vreme
i nu vd nici o sprtur-n grad
i poate m-au aruncat ntr-o cuc,
n care sunt toreador i minotaur
icoan
sunt o bomb i eman lumin
stau cu faa lipit de geam, dezintegrndu-m progresiv
i trectorii se ncin din priviri,
feticanele ciar au orgasme cataclismice
da, sunt o icoan azi
ngerii, gtii n negru i galben mi descid calea cu sbiile
risipind mulimea flmnd
sunt la fel de iubit ca ciuma
provocnd un entuziasm slbatic, o fascinaie nermuit
asemenea unei racete lansat din viscerele fricii
m pregtesc s demarez, s accelerez, s iau cu asalt lumi
dar presimt c elanul meu nu nseamn nimic
ntr-o lume-furnicar construit dup cipul i asemnarea omizii
ngerii vor fi cotonogii, le vor strnge aripile la spate, retezndu-le cu lopata
lectica mi va fi rsturnat
probabil mi voi atepta execuia ntr-un lagr, asemenea unui contrabandist de rnd
dar pn atunci botez cu arunctorul de flcri, mpart miluirea cu lovituri de ciocan,
administrate graios n cretetul capului, tatuez cruci "orraine cu bisturiul direct pe cord
pe scurt, mi fac meseria
lumea m primete ca pe virusul #$%&'&
scot turme de porci din oameni, insernd n scimb armate de diavoli
vi se vor descide ocii i vei vedea c suntei de!a fantome
n imaginaia mea, sunt singurul om viu
sunt grdinar-ef ntr-o lume devastat de rzboi nuclear
ntr-un ora supus la bombardamente prelungite
vei cunoate adevrul i el va suna ca trosnetul unui cociug
Poeme de Stefan Bolea