Eugeniu Speranţia, Curs de filosofia dreptului.

Istoricul doctrinelor, Tipografia

Franklin, Oradea, 1932

Diferenţa dintre norma socială şi cea juridică

1. Cel ce nu răspunde la salut sau se îndepărtează în mod arbitrar dela o normă curentă,
referitoare de pildă la îmbrăcăminte, suferă o sancţiune variabilă şi neregulată dela
persoane fortuite şi în timp nedeterminat. Pe când pe cel ce calcă norma juridică îl
constrâng organe speciale; modalităţile după care se exercită sancţiunea sunt
prestabilite cu o preciziune crescândă spre formele superioare de viaţă socială. (6)
2. Dreptul ar fi caracterizat prin trei particularităţi: a) un total de norme, b) o
recunoaştere din partea grupului social şi c) coerciţiunea reglementară. (6)
3. Toate normele de constrângere destinate pentru conservarea formelor uzuale ale
societăţii … nu sunt fixate în texte … pe când normele juridice sunt special elaborate
şi garantate; în ele intră „intenţionalul”. (6)
4. Pe când dispreţul general asupra unui individ este un fapt momentan şi spontan …
constrângerea juridică e dimpotrivă: pregătită raţional. (6-7)
5. În drept … vedem o strânsă coheziune a normelor; ele decurg logic dintr’un număr de
principii fundamentale, care se pot reduce câteodată la unul suprem. Ordinea juridică
socială se înfăţişează ca o unitate vizibilă şi coherentă … Pe când normele sociale sunt
decurse spontan din dispoziţiuni sociale, normele juridice sunt un produs expres,
raţional şi intenţionat pregătit. Numai acolo găsim ordine juridică, unde găsim organe
speciale de sancţionare şi constrângere, pentru că ele implică un sistem de norme cu
caracter raţional şi intenţionat. (7)
6. Dacă dreptul este o totalitate de norme stabile şi cu putere coercitivă, trebue să
remarcăm că elaborarea lor a fost căutată, presupunând sforţarea şi urmărirea unor
scopuri … Dreptul … conţine norme intenţionate şi raţional stabilite anume pentru
urmărirea unor scopuri. Aşadar dreptul nu implică numai coerciţiune, ci implică şi un
scop; nu numai cauze, ci şi finalităţi. (8-9)
7. !!! Dreptul, ca total de norme, este o realitate de fapt, pe când justiţia este idealul
către care tinde acesta, în evoluţia sa. (11)