Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Testul Culorilor de Luscher
Testul Culorilor de Luscher
Interpretarea preliminară
1.Odată realizate cele doua selecţii, veţi avea două şiruri unul sub
celălalt de exemplu:
51432067
14523607
2. Împărţiţi fiecare şir în perechi, prima fiind notată cu +, a doua
cu x, a treia cu =, a patra cu –. De exemplu vor rezulta următoarele grupe:
+5+1 x 4 x 3 =2 =0 -6 -7
+1 +4 x5 x 2 =3 =6 -0 -7
3. În plus, prima şi prima şi ultima cifră din fiecare şir constitue un
al cincilea grup marcat cu + - . Aceasta duce la încă două grupe :
+ 5 - 1 şi +1 -7
4.Priviţi tabelul 1 din tabelele de interpretare (pag. ), care dă
interpretările pentru funcţiile “ +" şi citiţi interpretările pentru grupele +
5 şi + 1 + 4.
5.Tabelul II (pag. ) va furniza interpretările pentru funcţia “x”
Tabelul III (pag. ) dă interpretarea pentru funcţia “=”
Tabelul lV (pag. ) dă interpretarea pentru funcţia “-”
Tabelul V (pag.. ) dă interpretarea pentru funcţia "+ - “
(Notă : a doua alegere apare de obicei mai spontan, de aceea e mai
validă decât prima, mai ales în cazurile nesigure).
6.Acum selecţiile dvs. fiind înregistrate continuaţi cu citirea textul.
Apoi daca alegeţi, puteţi,regrupa şi nota selecţii în funcţie de descrierea
din capitolele III şi IV,. realizând o mai pătrunzătoare analiză.
A. Autoadministrarea testului
1. Luaţi cele 8 cartoane colorate. Amestecaţi şi puneţi
cartoanele într-un semicerc în faţa dvs.
2. Priviţi cele 8 culori şi decideţi care este culoarea care vă
place cel mai mult
3. Ridicaţi-o pe cea aleasă şi, plasaţi-o – culoarea în jos –
deasupra şi la stânga celor rămase.
4. Priviţi la cele 7 rămase, alegeţi pe cea care este cea mai
simpatică din cele vizibile şi plasaţi-o – cu faţa în jos-
lângă şi la dreapta celei precedente.
5. Operaţia 5 se repetă cu cele 6 culori rămase
6. Citiţi de la stânga la dreapta numerele care apar pe
spatele cartoanelor şi scrieţi-le în ordine, pe o bucată de
hârtie.
7. Culegeţi cele 8 cartoane, reamestecaţii-le şi mai puneţi-le
odată în jos dinaintea dvs.
8. Repetaţi operaţiile 2-5 cu această nouă serie de culori. Nu
încercaţi să vă reamintiţi sau să reproduceţi prima
selecţie (nici nu trebuie să faceţi un efort conştient de a
nu reproduce). Alegeţi culorile ca şi cum le-aţi vedea
pentru prima oară.
9. Când al doilea şir este complet citiţi numerele de la
stânga la dreapta şi scrieţi-le pe aceeaşi bucată de hârtie
de la început, dedesubtul numerelor deja înregistrate.
10.Grupaţi şi notaţi cele două selecţi, după cum s-a descris
în cap. IV.
11.Completaţi şirurile marcate cu “C” sau cu “A” sau cu “X“
după regulile din cap. V.
12.Analizaţi testul (vezi exemplele din cap. VIII.
CAPITOLUL I
PSIHOLOGIA CULORII
Fiziologia culorii
Testul Luscher
CAPITOLUL II
PSIHOLOGIA FUNCŢIONALĂ
Interpretarea funcţiilor
CAPITOLUL III
Culorile auxiliare
Culorile auxiliare: violet, maron, negru şi gri (5, 6 ,7, şi 8) sunt într-o
categorie destul de diferită. Negrul şi griul nu sunt, stricto senso , deloc culori
– negru fiind negarea culorii, iar griul testului fiind strict neutru şi fără culoare.
De aceea acestea sunt două acromatice (nocolorate). Violetul este o
mixtură.
De albastru şi roşu, în timp ce maroul este o mixtură de oranj-roşu şi
negru, dând o culoare întunecată, relativ fără viaţă (uneori de asemenea
numită acromatică). Preferinţa pentru una din cele trei culori acromatice
poate fi considerată ca indicând o atitudine negativă în faţa vieţii;
aceasta va fi mult mai complet descrisă în capitolul asupra
“anxietăţi1or".
Nici maroul, nici violetul nu sunt psihologic primare şi sunt selecţionate
pentru test după un mare număr de încercări şi erori, ca fiind culori
reprezentative pentru alte caracteristici pe care individul le va plasa în
mod normal în aria funcţională indiferentă a testului sau chiar le va
respinge; dar care sunt frecvent exagerate şi frecvent se ridică către
începutul şirului pe seama uneia sau alteia din culorile fundamentale.
Un alt scop pentru care s-au inclus cele 4 culori auxiliare este
creşterea utilităţii universale a testului, prin adăugarea culorilor găsite
avea o aplicabilitate universală, lărgind astfel gama în care culorile de
bază sunt cuprinse. Aceasta permite o semnificaţie mult mai clar definită
a aşezării culorilor în şir.
CAPITOLUL IV
CAPITOLUL V
Surse de stres
S-a mai menţionat că cele 4 culori fundamentale reprezintă trebuinţe
psihologice de bază ; de aceea într-un protocol de test normal, ele
trebuie să apară la începutul şirului sau cel puţin în cadrul primelor 5
locuri. Când nu apar astfel, aceasta este un indiciu al prezenţei unor
anumite deficienţe fiziologice sau psihologice, care poate fi considerată
cu atât mai serioasă cu cât poziţia culorii fundamentale este mai spre
sfârşitul şirului. Dacă o culoare de bază este respinsă fiind plasată în
spatele secvenţei, dincolo de poziţia 5, atunci această culoare
fundamentală a rămas nesatisfăcută, datorită circumstanţelor
nefavorabile. O astfel de trebuinţă fundamentală nesatisfăcută este o
sursă de stres ducând astfel la anxietate. Sursa de stres al unei culori
fundamentale respinse arată de aceea o sursă încărcată de anxietate, de
tulburări psihice şi fiziologice.
Datorită acestui fapt când una din culorile de bază este găsită în
ultimile 3 poziţii ale secvenţei, poate fi considerată ca o respingere şi i
se dă notarea «-».
sur8~
Orice culoare care apare mai apoi în şir trebuie de asemenea notată
cu «-» aşa încât o culoare de beznă apare în poziţia 6, culorile din
poziţiile 7-8 vor fi notate ambele cu « - m » şi trebuie de asemenea, să
fie privite ca respingeri care produc un grad de anxietate.
Toate respingerile reprezentând surse de anxietat sunt în plus
notate prin plasarea literei A dedesubtul lui “-”, atrăgând atenţia asupra
faptului că anxietatea rezultând din sursa de stres este indicată de
protocolul testului.
Ca un exemplu, să presupunem că roşul (3) apare în poziţia 6 urmat
de maron (6) în poziţia 7 şi negru (7) în poziţia 8. Acum cu roşul în poziţia
6, indicând prezenţa anxietăţii face ca şi maroul şi negrul care îi
urmează să fie privite ca încărcate de anxietate. Acest lucru este
evidenţiat de notarea ultimelor trei poziţii, după cum urmează :
- - - - - 3 6 7
- - -
A A A
Compensaţii
Compensaţii exagerate
Din cele 4 culori auxiliare s-a spus deja că preferinţa pentru aşa
numitele culori acromatice – maro, gri sau negru – implică o atitudine
negativă în faţa vieţii. Dacă oricare dintre ele apare în primele 3 poziţii
ale secvenţei de 8, atunci nu numai că este prezentă compensaţia, ci
tipul de compensaţie nu poate fi considerat ca normal, implicând în
schimb un grad specific de comportament exagerat. Aceste culori şi
oricare le-ar preceda în şir trebuie notate cu plus şi subscrise cu litera C.
Dacă, de exemplu, gri (0) stă pe al 3 loc şi de aceea este calificat cu + şi
cu C, atunci cele două culori precedente trebuie, de asemenea, notate cu
+ şi cu C, astfel:
3 4 0…
+ + +
C C C
Uneori se va întâmpla ca griul, maroul sau negrul să apară pe unul
din primele locuri fără ca o culoare fundamentală să apară în poziţiile
6,7,8. Când se întâmplă astfel, ultima culoare din şir trebuie privită ca o
anxietate, chiar dacă aceasta ar fi locul obişnuit de aparţie pentru
culoarea respectivă. Cu alte cuvinte, când există o compensaţie, trebuie
să existe o anexietate, iar când există o anexietate, trebuie să existe o
compensaţie.
Intensitatea anxietăţii şi a compensaţiei
Problema actuală
Existenţa unor trebuinţe fundamentale nesatisfăcute împreună cu
acea compensaţie prin care se încearcă rezolvarea ei relevă tipul de
conflict implicat. Astfel A şi C pun în evidenţă problema actuală,
conflictul, pun în evidenţă elementul de sprijin pentru indicarea unei
terapii medicale sau psihologice.
Puţini dintre noi sunt aceia care trec prin viaţă cu lipsa de dorinţă a
unui adept a lui Budha şi de aceea majoritatea cer ceva şi încearcă să
evite altceva. Acest lucru induce un anumit stres în viată, dar aceasta
este destul de normal şi nu este calificată ce „problemă” sau „conflict”.
Ceea ce dorim este indicat de culoarea din prima sau primele două
poziţii; ceea ce dorim să evităm este arătat de culoarea din ultima
poziţie. Combinarea a două funcţii diferite (funcţia + şi funcţia - ) ne
furnizează metoda adoptată pentru a opera cu sursele de stres (fie
normal fie exagerat) şi tabela V care cuprinde această funcţie a fost
inclusă în tabelele de interpretare pentru a arăta că problema actuală
există pentru orice combinaţie posibilă.
Se ştie în general ce este o problemă. Soţia cuiva sau soţul cuiva
sunt o problemă, soacra este o problemă, delicvenţa juvenilă este o
problemă, şi criminalitatea – toate sunt probleme. Dar pentru studiul
prezent nici una nu este privită problemă. O problemă nu este niciodată
o chestiune a altcuiva; pentru a fi o problemă trebuie să includă o
„ nevoie să fie rezolvată”, trebuie să existe o parte care să-şi spună
„cum pot rezolva sau înlătura problema”. Astfel soacra cuiva nu poate fi
ea însăşi o problemă, problema trebuie să includă atât soacra cât şi
persoana care încearcă să descopere cum să convieţuiască cu această,
cuvântul operativ pentru problemă fiind „cum”.
„Problema actuală”, aşa cum apare în testul Luscher, se supune
acestei reguli. Culoarea sau culorile respinse şi anxietăţile relevate de
test indică sursa de stres pe care persoana nu doreşte să fie nevoită să o
tolereze. Indiferent dacă este reprimată sau nu sub nivelul conştiinţei,
rămâne încă o nelinişte care determină o încercare de a opera cu ea într-
o anumită manieră compensativă. „Cum”-ul acestei încercări este cel
mai adesea indicat prin culoarea cea mai favorizată sau de grupul cel
mai favorizat. Această combinaţie de sursă de stres cu modul de lucru,
cu starea de încordare care îi dă naştere împreună constituie chiar
problema. Faptul că este doar o „încercare de rezolvare” şi nu o soluţie
actuală subliniază existenţa în continuare a problemei şi , de aceia
efortul continuu de a o rezolva prin metoda adoptată.
Interpretările date in tabelul V indică componentele „problemei
actuale” – sursa de stres şi metoda adoptată în încercarea de a o rezolva.
Cea mai semnificativă „problemă actuală” va fi acea cuprinsă între
culoarea din prima poziţie şi din a 8 poziţie. Cea mai puţin semnificativă
„problemă actuală” va fi cea care cuprinde compensaţia cea mai
îndepărtată de primul loc şi anxietatea cea mai depărtată de ultimul loc.
Într-un protocol mediu, rar va fi necesar să fie căutate mai mult de 4
de astfel de „probleme actuale”. Într-adevăr, se poate spune că nu este
necesar, pentru că problema principală le va scufunda pe celelalte,
dându-le o importanţă comparativ mai mică. În orice caz, dacă avem de
analizat care indică atât de serios o atitudine negativă, atunci priorităţile
care urmează a fi numite „probleme actuale” sunt tocmai cele de mai
sus”
Ambivalenţe
Din cele 8 poziţii în care culorile pot fi plasate, cea care poartă cea
mai mare cantitate de informaţie în legătură cu individul este poziţia 8,
adică grupul cel mai informativ este grupul ”-„. De aceea, este posibil să
se spună mai mult din cunoaşterea acestor culori care îi plac cel mai
puţin. Din acest motiv tabela IV este de departe cea mai cuprinzătoare şi
a fost alcătuită într-un mod diferit.
Fiecare culoare sau fiecărei perechi de culori posibile i se dau două
interpretări. Prima dintre ele este interpretarea fiziologică şi indică
sursele de stres – care pot fi normale, serioase sau foarte serioase. O
sursă de stres normală este cea care nu este clasată nici ca anxietate şi
nici nu este însoţită în tabel de 1.2.3 asterixuri. De exemplu, maro şi
negru în poziţia VII şi VIII reprezintă o sursă de stres normală,
simbolizând o „dorinţă de a-şi controla propriul destin” iar activitatea
este astfel orientată să permită aceasta. Un astfel de comportament nu
implică nici o aberaţie. O sursă de stres uşoară este cea în care o culoare
normală sau un grup normal a fost notat ca anxietate nu datorită
respingerii unei culori fundamentale, ci pentru că griul, maro sau negru
au apărut spre începutul şirului. Sursele de stres serioase şi foarte
serioase sunt cele dedesubtul cărora sunt asterixuri în tabel.
A doua interpretare din tabel este cea psihologică şi descrie
caracteristicile unui comportament rezultat prin respingerea respectivei culoare
sau respectivului grup.
Într-un protocol mediu se poate marca cu „-„ 2, 3 sau chiar 4 culori.
Cu alte cuvinte caracteristicile reprezentate de aceste culori nu sunt în
acţiune în acel moment , ci sunt ţinute în rezervă. Ca urmare o parte din
aspectul emoţional – uneori o mare parte – este în supunere
nemanifestându-se până ce nu se vor schimba circumstanţele. Acea
parte a spectrului emoţional nu va fi stabilă din punct de vedere
emoţional şi nu va fi chemată în rol până nu va apărea ceva destul de
important care să facă necesară această manifestare. O astfel de
persoană va fi stabilă emoţional şi este de presupus ca nu va manifesta
aspecte de „emotivitate indiferentă” fără să existe o cauză.
Anxietatea şi compensaţia dramatizează, în orice caz, emoţiile. Din
cele 8 culori posibile un număr maxim de 3 pot apărea ca şi compensaţii
şi tot 3 şi ca anxietăţi lăsând restul de 2 pentru aria funcţiei „x”. Nici o
parte din spectrul emoţional nu este în acest caz în supunere. De aceea
este posibil ca emoţiile să se manifeste foarte repede. De la un moment
la altul comportamentul este tot mai imprevizibil şi tinde să fie mai puţin
logic. Astfel unde conflictul a apărut din A şi C, comportamentul
emoţional este mult mai uşor provocat de stimuli minori.
Conflict între obiectiv şi comportament
Muncă şi epuizare
Trei din cele patru culori de bază se ocupă direct, printre altele, cu
abilitatea de a menţine optimul de eficienţă în timp. Acestea sunt
verdele, galbenul şi roşul, iar grupul lor este numit grupul-muncă.
Albastrul fiind culoare pasivă şi liniştită nu este asociată cu munca.
Rolurile pe care le joacă cele trei culori din grupul muncii în capacitatea
lor de a iniţia operaţii şi de a le menţine eficiente sunt:
- verdele permite „elasticitatea voinţei”, care la rândul ei permite
individului să persevereze în ciuda opoziţiilor sau dificultăţilor.
Pentru că perseverenţa îl ajută la îndeplinirea sarcinii şi astfel la
îmbunătăţirea imaginii de sine;
- roşul permite „forţa voinţei care cere acţiune şi eficienţă,
satisfacţie care apare din adaptare, mularea unui lucru pentru a
se potrivi cu sine;
- galben permite satisfacţia „spontană” în acţiune, capacitatea de a
se proiecta şi de a privi înainte spre rezultatul viitor al muncii, şi
chiar dincolo de acestea, spre noile şi interesantele activităţi care
o pot completa pe cea prezentă.
Deci, într-un protocol ideal grupul muncii ar trebui să stea alături în
secvenţa de alegeri, apărând fie la, fie spre începutul ei. Când stau
împreună şi spre început, atunci cu siguranţă că scopul va fi bine
realizat şi bine integrat, demonstrând că acesta este tipul de activitate
pe care persoana vrea să o facă. Dintr-o astfel de situaţie, perioadele
lungi de muncă şi apariţia dificultăţilor şi problemelor vor avea un efect
minor, vor fi depăşite până când sarcina să fie satisfăcător îndeplinită.
Priorităţile personale prin prisma cărora individul poate aborda
sarcina vor fi indicate în test prin care culoarea din grupul celor trei pe
care o alege prima. Dacă acesta este verde, scopul sau este ridicarea
aprecierii de sine şi a statutului sau în ochii celorlalţi; dacă este roşul
dorinţa sa este de a simţi că a câştigat luptând pentru un lucru pentru
care se decisese să lupte; dacă este galben, înseamnă că îi place să se
proiecteze în ceva pentru care interesul său va creşte.
Din nefericire culorile din grupul muncii nu stau adesea împreună, ca
întreg închegat. Uneori două din cele trei culori stau alături, în timp ce a
treia stă separată de ele; ceva mai puţin frecvent se întâmplă ca cele trei
culori să stea independente complet. În acest ultim caz, în legătură cu
munca nu va fi foarte favorabilă relativ la tipul de activitate în care este
angajat subiectul, dar este necesară ambelor selecţii pentru a se vedea
în ce fel s-a schimbat grupul muncii. De exemplu:
+ + x x = = = –
3 4 2 5 0 6 1 7
3 4 2 5 6 1 2 7
+ + x x = = – –
C C A A A
În acest caz se observă următoarele:
- grupul muncii în prima selecţie este intact şi corect plasat la începutul
şirului, în timp ce la a doua selecţie s-a dezintegrat;
- grupul 3 4 stă la început în prima selecţie, iar 1 7 la sfârşit, ceea
ce indică instabilitatea sistemului nervos autoreglatoriu;
- a doua selecţie are 5 ! comparativ cu 2 ! în prima ceea ce arată
că şi un stres minor sau o concentrare pot da naştere la conflict;
- dorinţa pentru acţiune şi eficienţă (roşul) este compensatorie în
ambele secţiunii şi de aceea nu este obligatoriu potrivit unei
sarcini anumite;
- verdele – tenacitatea şi perseverenţa – cade mult, de la a treia la
a şaptea poziţie, unde devine o sursă acută de stres, ducând la
anxietate.
Rezumând acest protocol indică un individ al cărui sistem este
neechilibrat şi care de aceea îşi pierde capacitatea de a persevera chiar
când apare un stres minor, cu rapidă epuizare cauzată de tensiune
interne (verdele respins). Din nou un exemplu:
CAPITOLUL VI
ÎNŢELESUL CELOR 8 CULORI
GRIUL
Griul testului nu este nici colorat, nici întunecat, nici luminos, fiind în
întregime liber de orice efect stimulativ sau tendinţă psihologică. Este
neutru, nici subiectiv, nici obiectiv, nici interior, nici exterior, nici
tensional, nici relaxant. Griul nu este un teritoriu ocupat ci o graniţă ca
“un pământ al nimănui”, ca o zonă demilitarizată, o regiune de separare
care provoacă o despărţire a ariilor contrastante; În fiecare astfel de zonă
există o abordare diferită.
Cine alege griul în prima poziţie, vrea să se separe cu un perete de
oricine, să rămână liber şi neimplicat, aşa încât să rămână izolat de orice
influenţă sau implicare exterioară. Nu vrea să participe şi se izolează de
participarea directă, acţionând în munca pe care o are de făcut în mod
mecanic şi artificial. Chiar când aparent participă, de fapt ia parte numai
prinr-un control îndepărtat, ca şi când ar fi – stă alături şi se
supraveghează pe sine şi mişcările sale, dar nu-şi dă voie să fie
realmente implicat în acţiune. În această poziţie griul este în întregime
compensator, este o încercare de a ameliora prin non-implicare
circumstanţele care rezultă din anxietatea provocată de culorile respinse.
Griul, datorită atributului sau special de non-implicare,de a “nu avea
nimic de-a face cu ceva”, conţine un important element de disimlare, de
ascundere. Acolo unde, de exemplu, griul formează o parte de grup de
două culori şi ocupă prima poziţie, ceea ce se opreşte este non-
implicarea (neamestecul) în primul âînd, urmată de o dorinţă neadmisă
şi probabil nerecunoscută pentru ceea ce este reprezentat de culoarea
secundă.
Pe de altă parte, persoanele care aleg griul în ultima poziţie,
doreşte să cuprindă totul – refuză non-amestecul – şi simte că are un
drept real să ia parte la tot ceea ce se întâmplă în jurul său, cu rezultatul
că alţii îl pot considera intrigant, suprainchizitiv şi indiscret. Subiectul
consideră neutralitatea griului plictisitoare şi respinge calmul său lipsit
de viaţă spre ultimul loc în şir. Toate celelalte culori încărcate de efect şi
stimulare cu tensiunile lor contrastante sunt preferate pentru că ele
implică un grad ridicat de trăire şi de interesare. Orcine respinge griul din
această cauză, vrea să epuizeze toate posibilităţile în drumul său către
ţintă şi nu îşi permite odihna sau relaxarea până când nu o atinge.
Orcine îşi alege griul în poziţia a II a îşi împarte lumea pe care o are
într-o arie compensatoare şi exagerată, pe de o parte, reprezentată de
culoarea pe care a plasat-o în prima poziţie şi, pe de altă parte , de toate
posibilităţile reprezentate de culorile pe care le respinge sau de
sentimentul de anxietate în care ar putea fi antrenat de acestea,
sentiment pe care îl respinge. Culoarea care precede griul reprezintă singurul
mecanism prin care subiectul vrea să trăiască. Alminteri el se
deconectează şi se separă de lumea din jur. Aceasta nu înseamnă că în
ochii altora va apare ca inactiv sau neparticipator, dimpotrivă poate
apărea ca foarte activ deoarece compensaţia include străduinţa de a
compensa pentru sine sentimentul interior de lipsă de semnificaţie şi
propria inabilitate de a acţiona ca rezultat al trăirii directe.
Chiar când griul este în poziţia a treia, lipsa de echilibru între
culorile favorizate care îl preced şi culorile care-l urmează este încă atât
de încărcată de tensiune, încât culorile din poziţile I şi II trebuie
interpretate ca şi compensaţii, şi deci ca substitute compulsive pentru o
anumită deficienţă existentă şi pentru anxietatea care apare datorită
acestei deficienţe. De ex. : dacă primele culori sunt 3 4 0, atunci s-a
produs o deconectare, iar grupul 3 4 reprezintă o metodă compensatorie
care trebuie folosită pentru a trăi; în acest caz, o “activitate expansivă”. El
trebuie să continuie să încerce extinderea câmpului său de acţiune şi
trăire pentru a se convinge că se întâmplă ceva, deoarece el însuşi a
pierdut cursa, se simte eliminat şi aproape pierdut; nimic nu mai are un
înţeles real şi nu este nici el sigur ce vrea ca într-adevăr să aibă înţeles.
În orice caz nici el nu cunoaşte toate aceste lucruri şi de obicei nu vrea
câtuşi de puţin să le cunoască dacă le conştientizează, tot va avea
tentinţa de a se sparge în bucăţi în jurul său şi tocmai din acest motive el
trebuie să aibă compensaţie. Griul pe primele trei locuri conţine de aceea
un puternic element de autodecepţie, mai ales pentru că deseori
compesaţia este puternică şi eficientă. Multe personalităţi de
conducători de industrie şi comerţ au compesaţii de această natură
urmate imediat de griul care ascunde acest lucru confirmă o teorie
psifologică de amploare care afirmă că: “aceia care excelează sau se
evidenţiază din rândul lor fac astfel mai puţin datorită unor superiorităţi
naturale cât datorită unui impuls coercitiv de a scăpa de ceva care
produce anxietate şi disconfort.”
Culorile care apar când în faţă când în spatele şirului, de la prima la
a doua alegere, dau indicii asupra unui stadiu existent de anxietate.
Astfel de culori care însoţesc griul sunt ele însele încărcate de conflict
atâta vreme âît griul apare în prima jumătate a testului (în poziţia 1-4).
Poziţia medie statistică medie a griului este pe cel de-al şaselea loc,
de unde se poate transfera la 5-7 fără să devină semnificativ. În alte
poziţii are semnificaţii. În condiţii de epuizare, de golire sau de stres
special ( de exemplu înainte de examinare) griul tinde să fie împins
înainte, spre început.
ALBASTRU
Albastrul-închis al testului reprezintă calmul complet. Contemplarea
acestei culori are un efect linistitor asupra sistemului nervos central.
Presiunea sanguină, ritmul pulsului şi respiraţiei se reduc, în timp ce
mecanismele de autoprotecţie lucrează pentru a reîncărca organismul.
Corpul se adaptează la relaxare şi recuperare aşa încât dorinţa pentru
această culoare creşte când subiectul e bolnav sau epuizat.
Albastrul-închis, la fel ca celelalte culori fundamentale e o reprezentare
cromatică a unei tendinţe biologice de bază: fizio1ogic tranchilitatea;
psihologic - mulţumirea; acestea fiind pace şi recompensare. Oricine care
se află într-o situaţie de echilibru armonie şi relaxare din tensiune are
aceste sentimeate de stabilire unitate şi siguranţă. Astfel, albastrul
reprezintă graniţele pe care individul le construieşte în jurul său
reprezintă unificare şi un sens al aparenţei. Se spune că "albastrul este
loialitate", dar acolo unde aliaţii cuiva sunt interesaţi reapectivul este
deosebit de vulnerabil, astfel albastrul reprezintă profunzimea
sentimentului. Albastrul ca sensibilitate relaxată este o condiţie
prealabilă pentru trăire estetică şi pentru conştiinţa “meditativă".
Schelling foloseşte simbo1ul albastrului în a sa "Pdilosophy of Art" când
spune "tăcerea este condiţia potrivită frumuseţii, precum calmul unei
mări netulburate". Albastrul corespunde simbolic apei calme,
temperamentului liniştit, feminităţii părţii decorative dintr-un manuscris.
Perceperea senzorială este suavitatea (dulceaţa), conţinutul său
emoţional sau tandreţea, iar organul său este pielea. Astfel eczema şi
acneea deseori pot fi asociate cu realţiile tulburate care includ (sau ar
trebui să includă) tandreţe, dragoste sau afecţiune apropiată, de tipul
familiei, iubirii şi al căsătoriei.
Derivat din sanscrită, cuvântul pali"nila" a fost dat acelui albastru
închis care se recomanda ca fiind cel mai potrivit mediu scopurilor
meditaţiei. Cuvântul german pentru stare logică fundameatală pe care o
reprezintă albastrul-închis este "gemut". Nu există un echivalent englezesc
care să aibă acelaşi sens, dar apropiat este "sensibilitatea sentimentelor".
Albastrul-închis are o considerabilă profunzime şi plinătate favorizat
fiind de supragreutate - şi reprezintă mulţumirea şi împlinirea. Este
tocmai împlinirea fericită a înaltelor idealuri, de unitate, de totalitate, de
unire cu GEA, pământul mamă. Este adevăr şi încredere, dragoste şi
dedicare, de renunţare şi devotament. Albastrul este eternitatea de
dincolo de timp, reprezentând valorile tradiţionale şi de durată, tinzând
astfel să perpetueze trecutul.
Când albastrul este ales în prima poziţie se denotă o nevoie de
linişte emoţională, pace, mulţumire sau o trebuinţă fiziologică de odihnă,
de relaxare şi posibilitatea de recuperare. Cine favorizează albastrul are
nevoie de un mediul calm şi ordonat, eliberat de nelinişti şi frământări, în
care elementele se mişcă şi evoluează încet, după linii mai mult sau mai
puţin tradiţionale, un mediu în care relaţiile sale cu alţii sunt placide şi
fără controverse. Când este ales în prima poziţie, dar nu ca şi
compensaţie, alegerea implică un spirit calm, un calm şi o preocupare
pentru rezolvarea etică şi integră a problemelor vieţii, există o dorinţă că
poate avea încredere şi că poate fi crezut de asociaţi şi de cei apropiaţi.
Când albastrul este ales în poziţia a şasea, a şaptea sau a opta, în
orice caz
dorinţa de cumpănire (de sânge rece) şi de încredere reciprocă rămâne
nesatisfăcută în relaţiile sale dând naştere la o anxietate care este cu
atât mai mare cu cât culoarea este plasată mai spre sfâşitul şirului.
Relaţiile emoţionale prezente sau legăturile profesionale respinse,
deoarece ele nu sunt pe măsura înaltelor standare pe care le are faţă de
acestea şi le respinge fie ca plictisitoare, fie restrictive. Le găseşte
apăsătoare, descurajante şi deprimante, o legătură din care ar dori să
scape. Ar putea în prezent să facă acest lucru, părăsindu-şi casa sau
schimbându-şi slujba, dar consideră că responsabilităţile sale sunt de aşa
natură încât nu poate în prezent întrerupe relaţia cu ele, va fi însă
înclinat să evadeze pe plan mental într-o activitate compensatoare.
Astfel, respingerea albastrului închis înseamnă desfacerea legăturilor şi
duce la un comportament neliniştit, fără pace şi la un grad de agitaţie
mentală. Ca urmare poate suferi, fără pace, şi deci poate suferii
capacitatea de concentrare,iar pentru copil acest lucru poate lua forma
unei dificultăţi de învăţare La adult tensiunea rezultă, dacă continuă
mult, poate duce la tulburări în sistem nervos cuprinzând inima şi
sistemul circulatoriu ca rezultat al schimbărilor cardeo-vasculare.
Respingerea albastrului-închis ca nevoie emoţională nesatisfăcută,
poate duce la o preferinţă compensatoare pentru verde. În acest caz
insistenţa de sine a verdelui implică o mândrie şi o cerinţă rebelă de
independenţă; deseori se poate găsi la tinerii care vor să se desfacă de
familie şi de legăturile parentale.
Respingerea frecventă a albastrului-închis dă naştere la o preferinţă
compensatorie pentru roşu, aceasta implicând o dorinţă de stimulare.
Când o trebuinţă nesatisfăcută de împlinere emoţională este
acompaniată de roşu compensator ca modus operandi în prima poziţie,
atunci este vorba de a aduce acest sentiment de neîmplinire printr-un
comportament pasional şi sexualitate – sindromul lui Don Juan. Acolo
unde promiscuitatea sexuală este respinsă ca substitut acceptabil pentru
albastru-închis îndepărtat, compensaţia prin roşu va lua probabil forma
unei activităţii riguroase în care individul se ascunde de perico1ele
urmăririi unui scop captivant, ca de exemplu conducerea automobilelor
de curse sau vânătoarea de vânat mare.
Deseori galbenul este ales compensatoriu pentru un albastru-închis îndepărtat.
Galbenul înseamnă căutarea unei căi de depăşire a dificultăţilor. În acest
caz opresiva lipsă de împlinire emoţională cere ca situaţia să fie relaxată
iar depresia asociată să fie depăşită, ceea ce duce la o căutare agitată a
unei soluţii. Această căutare poate fi orientare nu numai pentru
soluţionarea unei situaţii emoţionale existente de vulnerabilitate, ci
poate merge dincolo de aceasta într-o căutare a unui anume stadiu de
acord spiritual mai satisfăcător, precum înţelegerea filosofică sau
metafizică, preocuparea pentru învăţături religioase sau un interes
pentru mişcări ulterioare care să ducă la realizarea unei înfrăţiri
universale etc.
Statistic, albastrul are o semnificaţie aparte dacă nu stă pe primele
patru poziţii..
VERDE
VIOLET
MARO
Maroul testului este galben-roşu întunecat. Vitalitatea impulsivă a
roşului este redusă, înmuiată şi liniştită. De aceea, maroul şi-a pierdut
impulsul expansiv creator, forţa vitală activă a roşului. Vitalitatea nu mai
este efectiv activă, ci este pasiv receptivă şi senzorială.
De aceea maroul reprezintă senzaţia aşa cum apare aceasta
simţurilor corpulul. Este senzitivă, legată direct de corpul fizic şi poziţia
sa în secvenţa de 8 ne dă indicaţii asupra condiţiei senzoriale a corpului.
Dacă, de exemplu, maroul e plasat în aria indiferentă (unde statistic
apare cel mai des), atunci starea senzorială şi condiţia fizică a corpului
nu dau o greutate excesivă, nepotrivită. Poziţia este normală, deoarece o
sănătate norma1ă trebuie să atragă foarte puţin propria atenţie. Acolo
unde există un disconfort sau o boală maroul începe să se deplaseze
către începutul şirului, demonstrând mai marea accentuare a tulburării, a
disconfortului fizic şi o mai mare preocupare pentru condiţiile care vor
permite ameliorarea acestui disconfort.
Cei care sunt dezrădăcinaţi şi deposedaţi neavând încă un cămin al
lor în care să se poată relaxa şi uşura şi cu o slabă perspectivă de
securitate şi mulţumire fizică, plasează deseori maroul mai înainte în şir.
Acesta este chiar cazul persoanelor care au devenit dezrădăcinate ca
rezultat al celui de-al II-lea război mondial. Aceasta nu datorită unei mai
ridicate senzorialităţi a corpului, ci deoarece nu există un loc unde se pot
simţi în siguranţă şi unde ar putea simţi plăcerea confortului, cu care cei
mai favorizaţi de soartă se înconjoară. Aşa încât maroul indică în plus
importanţa “plasată” rădăcinii, pe cămin, pe casă şi pe compania celor
asemenea, într-o securitate precară şi familiară.
Dacă maroul stă în prima jumătate a şirului şi mai ales în primele
două locuri, înseamnă că există o trebuinţă crescută pentru confort fizic,
senzorial, pentru relaxare într-o anumită situaţie care aduce cu ea un
sentiment de disconfort. Această situaţie poate să fie ori o nesiguranţă,
ori o boală fizică actuală, ori o atmosferă de conflict, ori existenţă unor
probleme la care individul se simte incapabil să le facă faţă. Indiferent de
cauză condiţia fizică a corpului este invers afectată, fiind plasat un mai
mare accent pe trebuinţa de a furniza acestuia un mediu mai sigur.
Când maroul este plasat în poziţia 8, această trebuinţă de confort
relaxant este respinsă. Aici confortul fizic şi satisfacţia senzorială sunt
interpretate ca slăbiciuni care trebuiesc depăşite. Cel care respinge
maroul consideră că este constituit dintr-un material mai dur, mai rigid şi
doreşte să se evidenţieze ca un individualism. El respinge simţul gregar
şi interdependenţa maroului, ca şi orice încurajare a dorinţelor trupului.
Această reprimare a capacităţii de a simţi reacţia fizică poate duce în
orice caz mai uşor la un deficit producător de anxietate, deficit care cere
o anumită formă de compensaţie – incluzând posibilitatea unei activităţi
sexuale forţate – în dorinţa de a trăi unele din senzaţiile fizice care sunt
prea riguros reprimate.
Maroul este semnificativ dacă nu stă în poziţiile 5-7.
NEGRU
Negrul este cea mai întunecată culoare fiind de fapt chiar negarea
culorii. Negrul reprezintă graniţa absolută, dincolo de către viaţă
încetează exprimând astfel ideea de nimic, de stingher. Negrul este un
NU spus DA-ului vieţii. Albul este pagina virgină pe care povestea trebuie
abia scrisă, negrul este sfârşitul dincolo de care nu mai este nimic. În
timp ce albul este inclus doar în testul complet Luscher, printre cele 8
culori nu apare; dar albul şi negrul sunt cele două extreme Alpha şi
Omega, începutu1 şi sfârşitul. În testul de 8 culori, cel mai apropiat de
alb este gabenul strălucitor, şi dacă galbenul şi negrul se găsesc
împreună într-un grup aceasta indică un comportament extremist de un
tip sau altul.
Negrul fiind negarea însăşi reprezintă renunţarea, ultima predare sau
abandonul şi are un efect puternic asupra oricărei culori care apare în
acelaşi grup, accentuindu-i şi întărindu-i caracteristicile.
Dacă va apare în prima jumătate a testului şi mai ales pe primele trei
locuri duce la un comportament compensatoriu de natură extremă. Cel
care alege negrul pe prima poziţie vrea să renunţe printr-un protest
furtunos împotriva stadiului existent, în care simte că nimic nu este aşa
cum trebuie. E revoltat împotriva vieţii sau cel puţin împotriva propriei
vieţi şi este în stare să acţioneze precipitat şi neînţelept în revolta sa.
Când negrul este în poziţia a doua persoana se crede capabilă să
renunţe la tot, indicând că poate poseda orice ar reprezenta culoarea din
poziţia întâia. Dacă, de exemplu, roşu este în poziţia întâia, iar negrul
într-a doua, atunci persoana se aşteaptă la satisfacerea dorinţelor
exagerate să compenseze tot ceea ce este deficitar. Când albastrul
precede negrul, se aşteaptă ca liniştea absolută să restaureze armonia
tulburată şi neliniştea emoţională. Galbenul precedând negul în primele
două poziţii, înseamnă că se aşteaptă o anume acţiune abruptă şi posibil
catastrofală sau schimbare de rută care să pună capăt tulburărilor. Când
avem gri şi negru se aşteaptă ca protecţia oferită de o totală neimplicare
să ajute la depăşirea intoleranţei generale.
Negrul în poziţia trei cere compensaţia oferită de culorile din primele
locuri. Şi ca, de exemplu în cazul griului, culorile care apar înaintea
negrului în prima selecţie şi după el la a doua se1ecţie, când sunt
plasate în prima jumătate a testului sunt la fe1 de încărcate de conflict şi
indică o sursă în plus de axietate.
Negrul în poziţia 8 este cel mai des întâlnit statistic reprezentând o
dorinţă mai mult sau mai puţin normală de a nu avea ce abandona, de a-
şi putea controla propiile acţiuni şi decizii. Când această poziţie este una
de axietate în orice caz a pierde ceva sau a fi privat de ceva, devine o
problemă de conflict şi deoarece individul consideră acest lucru ca fiind
cel mai supărător, el fuge de pericolul de a cere prea mult.
CAPITOLUL VII
CAPITOUL VIII
INTERPRETĂRILE TESTULUI
Un cuvânt de avertizare
+ + x x = = – – Funcţia + – : +1–4
+0–4
C C A
! ! !!! TOTAL DE 5!
________________________________________________________________
SITUAŢIA EXISTENTĂ Autoritar sau într-o poziţie de autoritate, dar
Func. x7 x2 x3 pasibil de a simţi că programul viitor este
problematic datorită dificultăţilor existente.
Perseverează în ciuda opoziţiilor.
________________________________________________________________SURSE DE
STRES Speranţele neîndeplinite au dus la o nesiguranţă
Func.–: – 7– 4 şi la o vigilenţă tensionată. Insistă pe libertatea
de acţiune şi ia în nume de rău orice altă formă
de control, alta decât cea autoimpusă. Nu vrea
să părăsească sau să abandoneze nimic,
cerând securitate ca protecţia pentru orice
eşec viitor sau pierdere de poziţie şi prestigiu.
Îndoieli asupra posibilităţii unei îmbunătăţiri pe
viitor, această atitudine negativă îl duce spre o
exagereare a plângerilor şi la refuzul unor
compromisuri rezonabile.
_______________________________________________________________
CARACTERISTICI Egocentric, şi de aceea uşor ofensabil. Capabil
REŢINUTE să obţină satisfacţie fizică din activitatea
Func. =: =6=5 sexuală, dar tinde spre a rămâne (a păstra)
distant emoţional.
________________________________________________________________
Exemplul II : Un executant de afaceri, superior.
48 de ani, divorţat.
________________________________________________________________
! Total de 1!
C C C A Funcţia + : +3
+ + + x = = – – Funcţia x : x2x4
Funcţia = : =0=6
Selecţia I 4 2 0 3 1 5 7 6 =5=1
Selecţia II 3 2 4 0 6 5 1 7 Funcţia – : –1–8
Funcţia + – : +3–6
+ xxx x = = = = +3–1
– –
C A A
!! TOTAL DE 2!
________________________________________________________________
Informaţia adiţională:
TABELE DE INTERPRETARE:
TABELUL I: FUNCŢIILE +
Lângă toate combinaţiile + şi – pare o cifră de procentaj : de
exemplu, lângă combinaţia +0+1 apare 0,6%. Aceste procentaje reprezintă
frecvenţa medie de selecţie a fiecărei combinaţii de culoare şi rezultatele
din 36.829 de teste administrate studenţilor adulţi între 20-30 de ani.
+ 0 … Gri/ …
+0 Nu vrea să participe şi doreşte să evite teste formate de stimulare.
A Gri/ avut prea mult de suportat din partea unor firi plictisitoare sau
2,7% obositoare şi acum doreşte protecţie şi neamestec (x).
+1 … Albastru …
+2 … Verde/ …
+3 … Roşu/ …
+4 … Galben/ …
+4 Simte nevoiea de schimbare a circustanţelor sau a relaţiilor sale,
Galben/ schimbare care să-i permită să se elibereze de stres. Caută o
soluţie
12,5% care să-i deschidă posibilităţi noi şi mai bune care să-i permită
îndeplinirea dorinţelor.(x)
+5 … Violet/ …
+5 Nevoie de a se identifica cu ceva su cu cineva, doreşte să câştige
Violet/ sprijin prin farmec şi amabilitate. Sentimental, tânjeşte după o
tandreţe
15,3% romantică.
+6 … Maro/ …
x 0 … Gri/ …
x 2 … Verde/ …
x 4 … Galben/ …
x 5 … Violet/ …
x 6 … Maro/ …
= 0 … Gri/ …
= 1 … Albastru/ …
= 4 … Galben/ …
= 5=4 Insistă asupra realismului ideilor şi speranţelor sale, dar are nevoie
de
Violet/ încurajare. Egocentric, deci uşor ofensabil.
Galben/
= 6 … Maro/ …
= 7 … Negru/ …
T A B E L U L IV: F U N C Ţ I I L E: –
- 0 … Gri/ …
- 1 … Albastru/ …
- 3 … Roşu/ …
- 4 … Galben/ …
- 5 … Violet/ …
- 6 … Maro/ …
–6 Interpretarea fiziologică: stres apărut din reprimarea
dorinţelor fizice
Maro/ şi sexuale dintr-o insuficientă luare în considerare a necesităţilor
11,4% organismului (numai în poz. 8 şi mai ales dacă este considerat
anxietate).
Interpretarea psihologică: are nevoie nesatisfăcută de a
se alia cu alţii al căror nivel este la fel de înalt ca al său şi de a ieşi
din turma oamenilor de rând. Această dorinţă pentru proeminenţă îl
izolează şi îi împiedică proptitudinea de a se dărui liber, devenind
implicit liber. Când vrea să abandoneze, priveşte acest lucru ca pe o
slăbiciune căreia trebuie să-i reziste. Această reţinere de sine îl va
ridica deasupra categoriei şi îi va asigura recunoaşterea ca
personalitate unică şi distinctă, gândeşte.
Pe scurt: revendică stimă din partea altora.
- 7 … Negru/ …
TABELUL V: F U N C Ţ I I L E :+ –
– 0 – … Gri/ …
–0–0 Denotă o atitudine ambivalentă, variind între rezerva precaută şi
frica
Gri/ de a nu-şi primi partea sa.
Gri (pentru detalii vezi pag. ).
+ 1 – … Albastru/ …
+ 3 – … Roşu/ …
+ 5 – … Violet/ …
+ 7 – … Negru/ …