Subiectul 1 Notiunea de proprietate intelectuala si componentele acestora.

Notiunea de proprietate intelecutala

Activitatea creatoare a omului a constituit si constituie principalul factor de progress al
umanitatii.
Dreptul proprietatii intelecutale are doua intelesuri:
1.ca institutie juridical totalitatea normelor le reglementeaza operele
literare,aritistice/stiintifice,inventiile din toate domeniile activitatii umane,descoperirii
stiintifice,desenele si modelele industriale,marcile de fbrica,comert/servicii,numele si
denumirile comerciale,precum si protectia impotriva concurentei neloiale.
Proprietatea intelecutala este totatlitatea normelor prin care se realizeaza protectia dreptului de
proprietatea industriala si a dreptului de autor.
Obiectele de proprietate industriala enumerate sunt cu titul de exemplu.
Proprietatea intelecutala se imparte in 2 domenii :
I.Proprietate industriala
II.Drepturii de autor
Intre cele 2 domenii:
Asemanarii:
-ambele isi au izvorul in vechile privilegii regale
-ambele au fond comun de principia fundamentale
Deosebiri:
-in cazul proprietatii industriale exsita exigente administrative ce se concretizeaza prin
emiterea unui titlu de proetctie
-in cazul proprietatii artistice,literare/stiintifice,nu exista exigente de ordin administrativ,titlu
de prrotectie si ,in plus,personalitatea autorului este mai viguros conturata in numeroase
prerogative reunite sub denumirea de drepturi morale.
Sanctiunile aplicabile sunt drastice in cazul atingerii aduse dreptului de proprietate industriala
decat in cazul dreptului de autor,deoarece concurenta in mediul industrial sau comercial este
mult mai accentuata decat in cazul dreptului de autor.
Notiunea de proprietatea in cazul unei creatii intelectuale este diferita de proprietate ca drept
real principal.Proprietatea ca drept real se caracterizeaza prin exclusivitate,caracter absolut si
perpetuu.Dreptul de proprietate poarta asupra lui un bun corporal.Proprietatea intelectuala
poarta asupra ei un bun incorporal si este temporar.
Diferenta dintre cele 2 este justificata prin aceea ca ,prin natura lor creatiile intelectuale sunt
destinate sa circule liber.Pentru acest motiv dreptul de proprietate intelectuala nu poate fi
dobandit prin prescriptie,nu poate fi aparat prin actiune in revendicare,nu poate forma obiectul
executarii silite.
2.Ca drept subiectiv civil posibilitatea recunoscuta de lege subiectului activitatii titularului
dreptului in virtutea caruia acesta are monopolul exclusiv de exploatare a creatiei intelectuale.
Proprietatea industriala
Proprietatea industriala are ca obiect brevetele de inventie,desenele si modelele
industriale,marcile de fabrica,comert/servicii,denumirea comerciala,indicatiile de
proveninenta,denumirea de origine,indicatiile geografice,reprimarea concurentei neloiale.
Proprietatea industriala are 2 acceptiuni:
1.Ca institutie de drept civil ansamblu de norme juridice ce reglementeaza raporturile
privitoare la creatiile intelectuale aplicabile in industrie,precum si la semnele distinctive ale
unei asemenea activitati.
2.Ca drept subiectiv civil posibilitatea recunoacuta de lege de a folosi in exclusivitate o
creatie intelectuala aplicabila in industrie sau un semn distinctiv al unei asemenea activitati.
Natura juridica a dreptului de proprietate industriala
Intial drepturile de creatie industriala au fost considerate ca fiind drepturi de
proprietate.Ulterior,s-a constatat ca dreptul de proprietate industriala ,datorita caracterului sau
incorporal si caracterului temoprar nu indeplineste atributele clasice ale dreptului de
proprietate (ex :nu este susceptibil de urmarire/drept de preferinta).
In literatura franceza drepturile de proprietate industriala au fost calificate ca fiind drepturi de
clientela.
Dreptul de proprietate incorporal s temporar
OSIM oficiu de stat pentru inventii si marci = organul de specialitate al administratiei
publice centrale aflat in subordinea Guvernului cu autoritate unica pe teritoriul Romaniei in
asigurarea protectiei proprietatii industriale.
OSIM are in principal atributiile :
-inregistreaza si examineaza cererile din domeniul proprietatii industriale
- elibereaza titlul de protectie ce confera titularilor drepturi exclusive de exploatare pe
teritoriul Romaniei
- depozitarul Registrului National ale cererilor depuse si ale titlurilor de protectie acordata
- sprijina brevetarea in strainatate a inventiilor romane.

Subiectul 2 Noutatea conditie de fond pozitiva pentru brevetarea unei inventii
Conditii de fond pt brevetarea unei inventii:
1. Noutatea
2. Activitatea inventiva
3. Aplicarea industriala
Cele 3 trebuiesc indeplinite cumulativ si sunt conditii pozitive.
Noutatea
O inventie este noua daca nu e cuprinsa in stadiul tehnici. In materie de inventi noutatea
trebuie sa fie absoluta in timp si spatiu.
Stadiul tehnici cuprinde totatlitatea cunostintelor accesibile publicului prin orice mijloc pana
la data depozitului cereri de brevet.
Notiunea de public cuprinde orice persoana indiferent daca este de specialitate sau nu, dar nu
cuprinde persoane care legal/contractual sunt tinute sa pastreze secretul informatiilor pe care
le detin impreuna cu inventiile.
Criteriul in baza caruia se analizeaza noutatea este efectul tehnic nou ce nu putea fi prevazut
dinainte si care este determinant pt stabilirea noutatii.
Faptele de natura sa aduca inventia la cunostinta publicului se numesc anterioritati. Daca
anterioritatea emana de la autorul inventiei, ea se numeste divulgare.
Anterioritatea trebuie sa fie certa atat in privinta existentei cat si a datei si trebuie sa fie
sufucienta pt a putea permite unei persoane de specialitate sa reproduca obiectul inventiei.
In aprecierea conditiei noutatii cercetarea anterioritatilor este nelimitata in timp si spatiu.
Conditia noutati trebuie sa fie indeplinita la momentul constituirii depozitului national
reglementar -> este format din cererea de brevet, descrierea inventiei, schite, desene, si tot
ceea ce este necesar pt ca o persoana de specialitate sa produca inventia.
Exceptiile prioritatilor:
1. Prioritatea unionista
2. Prioritatea de expozitie

1. Prioritatea unionista persoana cara a depus o cerere de brevet intr-un stat membru al
Conventiei de la Paris sau intr-un stat membru al Organizatiei Mondiale a Comertului
beneficiaza de un drept de prioritate pe o perioada de 12 luni de la data depunerii primei
cereri.
2. Prioritatea de expozitie daca obiectul unei inventi este expus intr-o expozitie
internationala oficiala organizata intr-unul din statele membre ale Conventiei de la Paris sau
ale Organizatiei Mondiale a Comertului expunerea nu este distructiva de noutate daca
inventatorul depune cerere de brevet in mai putin de 6 luni de la data expuneri.
Activitatea inventiva
Se considera ca o inventie implica activitate inventiva daca solutia tehnica pe care o ofera nu
este evidenta pt o persoana de specialitate.
In doctrina franceza se considera ca exista activitate inventiva atunci cand tehnica curenta este
depasita in principiile, mijloacele de realizare sau rezultatele obtinute.
Aplicarea industriala
O inventie este susceptibila de aplicare industriala daca obiectul sau poate fi utilizat in mod
repetat in industrie in sens larg.

Subiectul 3 inventii de serviciu. Inventia realizata de salariat si brevetata pe numele
unitatii
Inventiile de serviciu
Subiecte primare, subiecte derivate
Persoana fizica poate fi autor al unei inventii.
Titularul de brevet al inventiei poate fi atat o persoana fizica cat si o persoana juridica.
Subiect primar este persoana careia OSIM ii elibereaza brevet pt inventie.
Subiecte derivate persoanele care dobandesc brevetul de inventie prin transmiterea acestuia
de la un titular anterior.
Inventia realizata de un singur inventator da nastere in pattrimoniul acestuia atat drepturilor
patrimoniale cat si nepatrimoniale.
Inventiile de serviciu. Inventie realizata de salariat si brevetata pe numele unitatii
Peste 80% din inventii sunt realizate de inventatori in timpul desfasurarii activitati
profesionale.
Inventiile realizate de inventatorii independenti se numesc inventii libere. Inventiile realizate
de salariati sunt inventii de serviciu.
Majoritatea legislatilor creaza un echilibru intre recompensarea inventatorului pt creatia sa si
investitia efectuata de unitatea angajatoare pt realizarea inventiei.
1. Inventia realizata de un salariat in executarea unui contract individual de munca prin
care are incredintata in mod explicit o misiune inventiva expresa, va fi brevetata pe numele
unitatii angajatoare.
2. Inventia realizata de un salariat in executarea unui contract de cercetare va fi brevetata
pe numele unitatii care a comandat cercetarea. Pana la realizarea inventiei, inventatorul si
unitatea au obligatia reciproca sa se informeze in scris ori de cate ori se solicita asupra
stadiului realizarii inventiei si sa se abtina de la orice divulgare.
In momentul realizarii inventiei inventatorul trebuie sa informeze in scris unitatea
angajatoare, sa faca o descriere a inventiei, sa anexeze acesteia schitele si desenele inventie.
Unitatea angajatoare are obligatia ca in 60 de zile sa depuna la OSIM cererea de brevete >
termen de decadere.

Subiectul 4 inventii de serviciu. Inventia brevetata de salariat si brevetata pe numele
salariatului

Inventiile de serviciu
Subiecte primare, subiecte derivate
Persoana fizica poate fi autor al unei inventii.
Titularul de brevet al inventiei poate fi atat o persoana fizica cat si o persoana juridica.
Subiect primar este persoana careia OSIM ii elibereaza brevet pt inventie.
Subiecte derivate persoanele care dobandesc brevetul de inventie prin transmiterea acestuia
de la un titular anterior.
Inventia realizata de un singur inventator da nastere in pattrimoniul acestuia atat drepturilor
patrimoniale cat si nepatrimoniale.
Inventia realizata de salariat brevetata pe numele salariatului: inventiile realizate de
salariat in executarea unui contract de munca fara sa aiba in mod explicit incredintata o
misiune inventiva sunt brevetate pe numele salariatului. Inventiile sunt considerate de
serviciu numai daca inventatorul a realizat inventia in exercitarea functiei sale in
domeniul de activitate al unitatii prin folosirea cunostintelor si mijloacelor fie in unitate
sau chiar cu ajutorul material al unitatii. Brevetul de inventie va fi eliberat la cererea
salariatului inventator si nu unitatii. Unitatea are doar un drept de preferinta la
incheierea unui contract privind inventia realizata de salariat. Dreptul de preferinta
trebuie exercitat in 3 luni de la oferta salariatului. Conditiile ofertei: oferta trebuie sa
fie: serioasa, ferma, neviciata, completa. Daca unitatea nu accepta oferta in termen de 3
luni inventia devine libera.

Subiectul 5 transmiterea drepturilor nascute in legatura cu inventia prin contract de
cesiune
Dreptul la brevet, precum si drepturile ce izvorasc din brevet pot fi transmise in tot sau in
parte prin contract de cesiune, licenta sau prin succesiune.
Obiectul transmisiuni
Pot fi transmise prin cesiune sau licenta dreptul la acordarea brevetului, dreptul asupra
brevetului (prin cesiune) si drepturrile nascute din brevetul de inventive (prin contract de
cesiune).
Modalitati de transmitere a drepturilor privind inventia
Dupa momentul la care intervine deosebim intre:
1. Transmisiune prin acte intre vii
2. Transmisiune prin mortis causae

Dupa temeiul:
1. transmisiune legala (prin efectul legii)
2. transmisiune voluntara (prin act juridic)
Dupa scop:
1.transmisiunea cu titlu oneros
2.transmisiunea cu titlu gratuit
Brevetul de inventive mai poate fi transmis si ca aport la capitalul social al unei societati
comerciale.
Contractul de cesiune a drepturilor nascute in legatura cu inventia
Def: Contractul prin care o parte numita cedent transmite celeilalte parti numita cesionar
dreptul sau la acordarea brevetului de inventive sau dreptul sau asupra brevetului in schimbul
unui pret.
Daca contractul de cesiune este cu titlu oneros, neavand o reglementare proprie, i se aplica
reguluile de la vanzare.
Daca contractul de cesiune este cu titlu gratuit I se aplica reguluile de la donatie prin
asemanare.
Dpdv al intinderii drepturilor transmise deosebim intre:
1. cesiune totala, atunci cand se transmit toate drepturile ce izvorasc din brevet si pt intreg
teritoriul tarii;
2. cesiune partiala, atunci cand se transmit doar o parte din drepturile ce izvorasc din brevet
sau pt o parte din teritoriul pe care inventia este protejata.
Cesiunea partiala da nastere unei coproprietati voluntare asupra brevetului de inventie.
Caractere juridice ale contractului de cesiune
Este in principiu un contract bilateral, dar poate fi si unilateral (cand cesiunea este cu titlu
gratuit).
Este un contract consensual, lege nu prevede nici o conditie de forma, dar pt proba este
necesara forma scrisa. Inscrierea la OSIM a contractului de cesiune este necesara pt
opozabilitate fata de terti. Fata de terti, contractul de cesiune, produce efecte dupa publicarea
in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.
Contractul de cesiune este in principiu cu titlu oneros, dar poate fi si cu titlu gratuit.
Este un contract comutativ.
Este un contract nenumit.
Conditii speciale de validitate
Cedentul trebuie sa fie titular de brevet si trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu(este
un act de dipozitie contractual de cesiune).
Obiectul cesiunii ttrebuie sa fie un brevet in vigoare la momentul incheierii contractului.
Efectele contractului de cesiune
Obligatia de predare se traduce prin aceea ca cedentul trebuie sa tolereze actele de exploatare
a inventiei de catre cesionar.
Obligatia accesorie de predare cuprinde a sti cum necesar exploatarii inventiei.
Cesionarul va avea dreptul sa beneficieze de asistenta tehnica pe care o acorda pe baza de
contract inventatorului.
Obligatia de garantie consta in aceea ca cedentul trebuie sa asigure cesionarului linistita si
utila folosinta a brevetului de inventie. Cedentul nu garanteaza asupra randamentului sau
asupra valorii comerciale a obiectului inventiei.
Obligatia principal a cesionarului este aceea de a plati pretul cesiunii.

Subiectul 6 transmiterea drepturilor nascute in legatura cu inventia prin contract de
licenta
Transmiterea drepturilor nascute in legatura cu inventia prin contract de licenta
Def: contractul prin care o parte numita licentiator transmite celeilalte parti numita licentiat
dreptul sau de folosinta exclusiva a obiectului inventiei in schimbul unui pret numit
redeventa.
Notiunea de licenta, dpdv etimologic, provine din latina si inseamna libertate de a actiona.
Dpdv al drepturilor transmise prin contract de licenta deosebim intre:
Licenta simpla, atunci cand licentiatul dobandeste dreptul de a folosi inventia
brevetata, iar licentiatorul isi pastreaza dreptul de a folosi si el personal inventia cat si dreptul
de a transmite folosinta ei altor persoane;
Licenta exclusiva, este aceea forma de licenta prin care licentiatul devine singura
persoana care poate folosi inventia pe un anumit teritoriu sau intr-o forma de realizare.(atunci
cand inventia este susceptibila de mai multe forme de realizare)
Licenta absoluta, prin aceasta licentiatul devine singura persoana ce poate exploata
obiectul inventiei pe perioada si pe teritoriul la care se refera contractul.
Contractul de licenta se incheie pe o perioada determinate de timp.
Dupa obiectul contractului de licenta doasebim:
Licenta de fabricare
Licenta de vanzare:
1. de import
2. de export
Prin contract de licenta se pot transmite atat drepturi ce izvorasc din brevetul de inventie cat si
drepturi ce izvorasc din alte titluri de protectie pt alte obiecte de proprietate industriala (know
how, marca, desen sau model industrial).
Caractere juridice ale contractului de licenta
Este un contract in principiu bilateral, dar poate fi si unilateral.
Este un contract nenumit,(I se aplica regulile de la locatiune) consensual, dar pt proba este
necesara forma scrisa sip t opozabilitate fata de terti inscrierea la OSIM.
Este cu titlu oneros, dar poate fi si cu titlu gratuit.(regulile de la comodat)
Este comutativ si este cu executare succesiva.
Efectele contractului de licenta
Contractul de licenta naste in patrimoniu licentiatului un drept de creanta, transmisiunea
folosintei brevetului de inventie este temporara.

Subiectul 7 Know how notiune
Este realizare tehnica cu caracter de noutate relativa si este obiect de proprietate industriala.
De regula know how include o inovatie.
Inovatia o definim ca fiind o solutie tehnica a unei problem concrete cu caracter de noutate
relativa aplicabila in industrie.
Ca obiect de proprietate industriala este considerat ca fiind un bun incorporal, un element
valoros in patrimoniu unei intreprinderi.
Know how nu are o reglementare proprie, se traduce prin a sti cum, a sti in ce fel;
Know how este un ansamblu de cunostinte tehnice (informatii, experienta, abilitati)
nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate, necesare fabricarii, functionari ori
comercializari unor produse.
Cunostintele tehnice ce formeaza know how-ul trebuie sa aiba caracter de noutate si
originalitate.
Noutatea, ca si conditie de fond, pt existenta know how-ului este o notiune mai flexibila decat
noutatea in materie de inventie. Noutatea know how-ului nu este absoluta in timp si spatiu, ci
relativa la nivelul unitatii unde este creata.
Know how-ul are 2 elemente componente:
1. abilitatea sau dexteritatea tehnica ce sunt calitati ale unei persoane.
Abilitatea sau dexteritatea tehnica au in vedere atat insusirile sau aptitudinile native, cat si
cele dobandite prin experienta, fiind insusiri, calitati, atasate unei persoane, abilitatea si
dexteritatea tehnica nu pot fi transmise separate ci numai odata cu persoana pe care le detine.
2. experienta tehnica - rezultat a unei practice industrial indelungata.
Experienta tehnica este susceptibila de a fi descrisa, fixate, intr-un document motiv pt care
este transmisibila.

Caracterele know how-lui
1. Know how-ul are un character practic, intrucat se refera atat la abilitatea si dexteritatea
persoanei, cat si la experienta tehnica rezultata dintr-o practica industriala indelungata.
2. Know how-ul are caracter transmisibil in masura in care depinde de abilitatea unei
persoane.
Pt know how nu exista titlu de protective si implicit nici formalitati administrative.
Singura modalitate prin care detinatorul unui know how se poate apara, proteja, este pastrarea
cu strictete a secretului acestuia. Pastrarea secretului asupra know how-ului asigura o
protective de fapt (nu de drept) si in consecinta monopolul de exploatare este tot un monopol
de fapt.
Know how-ul se deosebeste de secretul de fabricatie, care mai este si numit secret comercial.
Secretul de fabricatie este o informatie care nu este cunoscuta in mod general si nu este usor
accesibila persoanelor de specialitate si care dobandeste valoare comerciala prin faptul ca este
secret.
Secretul de fabricatie constituie o tehnica, o formula izolata, pe cand know how-ul este un
ansamblu de cunostinte tehnice, abilitati si experiente tehnice.
Secretul de fabricatie are caracter static, se refera la o chestiune sau problema punctuala.
Know how-ul are carcater dinamic datorita experientei practice indelungate pe care o
presupune.
Apararea know how-ului, neexistand titlu de protectie, titularul know how-ului nu se poate
apara prin actiunea in contrafacere., acesta avand posibilitatea sa se apere prin actiunea in
concurenta neloiala sau prin actiunea in raspundere civila delictuala.
Know how-ul poate fi transmis de la titular catre o alta persoana prin contract de comunicare
de know how.
Regulile aplicabile contractului de comunicare sunt dupa caz cele de la cesiune sau licenta.

Subiectul 8- notiunea de marca
Marca este obiect de proprietate industriala ce face parte din categoria semnelor distinctive.
Marca este un element incorporal, patrimonial ce permite consumatorilor sa-si orienteze
preferintele catre un anumit produs sau serviciu.
Reglementare legala: Legea 84/1998
Marca este singurul obiect de proprietate industriala cu vocatie la protectie infinita, nelimitata,
prin reinnoirea succesiva a depozitului. Marca este un element incorporal al fondului de
comert destinat sa atraga clientela in jurul unui produs sau serviciu, motiv pentru care se
considera ca apartine dreptului de clientela.
Definitie legala: art. 3 din Legea 84/1998 Marca este un semn susceptibil de reprezentare
grafica ce serveste la deosebirea produselor sau servicilor unui comerciant de cele
asemanatoare ale celorlati comercianti.
Deosebirea dintre marca si alte categorii de semen distinctive
Marca este un semn distinctiv ce serveste la deosebirea produselor sau servicilor unui
comerciant de cele asemanatoare ale celorlalti comercianti.
Denumirile de firma, nume comercial si denumire comerciala sunt sinonime dpdv juridic si
reprezinta un atribut de identificare a comerciantului.
Firma este denumirea sub care un comerciant isi desfasoara activitatea. In consecinta, marca
identifica un produs al unui comerciant, iar firma identifica chiar comerciantul.
Marca este facultativa (un comerciant poate sa aiba una sau mai multe marci sau nici una), dar
in mod obligatoriu are firma sau denumire comerciala unica.
Emblema este tot un semn distinctiv, facultative ce-i serveste la deosebirea unui comerciant
de ceilalti comercianti. Emblema nu identifica un produs sau serviciu si este unica in sensul ca
un comerciant nu poate avea 2 sau mai multe embleme.
Marca este protejata prin actiunea in contrafacere, iar firma sau denumirea comerciala prin
actiunea in concurenta neloiala.
Pot fi inregistrate ca marci, semnele distinctive cum ar fi: nume, cuvinte, cifre, litere, desene,
forme tridimensionale, precum si orice combinatie a acestora.

Subiectul 9 Functiile marcii

Fara a fi consacrate in mod expres in lege, in doctrina se considera ca marca are urmatoarele
functii:
1. Functia de diferentiere a produselor sau serviciilor comerciantului
Este principala functie a marci si in prezent accentul cade pe indicarea originii produsului si a
calitatilor lui diferite.
2. Functia de concurenta
Individualizand produsele sau serviciile unui comerciant marca este un important mijloc de
atragere a clientele care isi orienteaza preferintele catre produsele si serviciile ce au castigat in
timp o buna reputatie.
Din functia de concurenta decurg:
3. Functia de garantare a calitatii nu este sanctionata juridic, marca devine pentru
consumator un indicator al calitatii produsului. Marca recomanda produsul si stabileste o
legatura morala intre producator si consumator. Daca in timp consumatorul constata ca
producatorul nu-si respecta obligatia morala de a mentine calitatea produsului marcat
consumatorul il sanctioneaza orientandu-si preferintele spre produsele asemanatoare ale altui
producator. Functia de garantie a calitatii mai este denumita functie de protectie a
consumatorului.
4. Functia de reclama aceasta scoate in evidenta caracterul independent al marci fata de
produs, astfel o reclama bine condusa transforma marca intr-un simbol al reputatiei
produsului. Consumatorul va fi atras in mod direct de marca fara a mai analiza provenienta si
calitatea individuala a produsului. Marca in calitate de element autonom al succesului
comercial este mijlocul ideal de identificare de catre consumator a produselor pe care le
prefera. O reclama adecvata are drept rezultat cresterea vanzarilor produsului marcat. In
doctrina, functia de reclama este redata prin adagiul marca se vinde singura.
Functiile 3 si 4 decurg din functia 2
5. Functia de organizare a pietei marca ajuta la reglarea raportului pe piata dintre cererea si
oferta unui anumit produs. In consecinta, marca este un important instrument de marketing
intrucat permite producatorului sa prognozeze cererea de bunuri si servicii pe categorii de
consumatori. Functia de organizare a pietei se rasfrange si asupra distributiei bunurilor
marcate si are si o latura negativa in situatia in care un distribuitor monopolizeza
comercializarea unei anumite marci.
Categorii de marci
Marca individuala este marca ce apartine unei anumite persoane, caracterul individual al
marci e stabilit prin legea (art. 3 din Legea 84/98).
Marca notorie este definita ca fiind marca larg cunoscuta in Romania pentru segmental de
public avizat pentru serviciile si produsele ce poarta acea marca. Notorietatea marci se
raporteaza asadar la teritoriul Romaniei si numai pentru segmental de public avizat. O marca
notorie devine celebra atunci cand renumele ei se raporteaza la un segment de public avizat ce
depaseste teritoriul Romaniei.
Exemple: Xerox, Ceolofan etc.
Marca colectiva este acea marca ce serveste la deosebirea produselor sau serviciilor unei
asociatii de produsele si serviciile asemanatoare apartinand altor comercianti. Asadar marca
colectiva are drept titular o asociatie de producatori sau furnizori de servicii. Trasferul
proprietati unei marci colective se face doar cu acordul tuturor membrilor asociatie ( regula
unanimitati). Dpdv al destinatiei economice mai deosebim:
- Marci de fabrica
- Marci de servicii
- Marci de comert: - marca agentului si - marca distribuitorului
Dpdv al semnelor ce se inregistreaza ca marca deosebim intre:
- Marci simple
- Marci combinate



Subiectul 10 Noutatea conditie de fond pt protectia marcii
Pentru ca un semn distinctiv sa poata fi inregistrat ca marca trebuie sa indeplineasca
cumulative urmatoarele conditii :
1. Sa fie distinctiv ,initial,- distinctivitatea a fost considerate unica conditie pentru
apropierea unui semn distinctiv ca marca .Distinctivitatea nu trebuie confundata cu noutatea
asa cum este definita ea in materie de brevete de inventie si nici cu originalitatea conditiilor ce
este specifica desenelor si modelelor industriale,precum dreptul de autor.
Conditia distinctiviti este indeplinita daca semnul ce se doreste a fi inregistrat ca marca are
puterea de a individualiza produsele .El nu trebuie sa fie gereric sau banal intru-cat este un
reper ce permite consumatorilor sa identifice un produs cu anume calitati fata de produsele
asemanatoare altor comercianti .
Caracterul distinctiv trebuie indeplinit la momentul inregistrari marcii.Puterea distinctiva este
diferita de la o marca la alta,dar si in timp pentu aceeasi marca .
Diminuarea caracterului distinctiv dupa inregistrarea marci poarta denumirea de diluare a
marcii sau degenerarea acesteea (exp, termos, telex, celofan, Xerox).
2. Disponibilitatea pentru ca un semn distinctiv sa poata fi inregistrat ca marca, el
trebuie sa fie disponibil, adica sa nu fi fost apropriat anterior de alta persoana .Un semn
distinctive este considerat indisponibil daca este deja inregistrat de o alta persoana ca marca ,
nume commercial ,emblem sau chiar ca indicatie geografica.
3. Liceitatea (sa fie licit) sunt excluse de la inregistrarea ca marca semnele distinctive
ce pot induce in eroare publicul cu privire la : originea geografica , natura produsului ori
calitatea acestuia .Deasemenea , mai sunt interzise de la inregistrarea ca marca a semnelelor
distinctive ce sunt contrare ordinii publice si bunelor moravurii.
Tot in aceasta categorie sunt incluse si : steme , drapeluri ,sigiliu, embleme, blazoane ce
apartin unui stat , precum si mici nume sau denumiri de conducatori de stat , unitati
administrativ-teritoriale sau organizatii internationale .

Subiectul 11 procedura de inregistrare a marcilor
Organul competent pe teritoriul Romaniei sa inregistreze un semn distinctiv ca marca este
OSIM. Procedura de inregistrare la fel ca in materie de inventii presupune 3 etape:
1. Inregistrarea cererii cererea se depune la registratura , trebuie sa cuprinda: datele de
indentificare ale solicitantului si descrierea amanuntita a semnului distinctiv si a produselor pe
care le solicita inregistrarea marcii . Dupa depunerea cererii de inregistrare se constituie
depozitul reglementar al marcii . Daca cererea nu este insotita de reproducerea exacta a
semnului distinctiv sau descriera exacta a produselor ce urmeaza a purta aceasta marca ,
solicitantul poate complini lipsurile in termen de trei luni . Inregistrarea cererilor se face in
ordinea cronologica a primirilor . Data este data depozitului national reglementar .
2. Examinarea cererii de inregistrare cuprinde :
- examinarea continutului cererii si anexelor acesteia care impreuna cu taxa de inregistrare
reprezinta conditie de forma
- examinarea conditiilor de fond examenul de fond se efectueaza de OSIM in termen de 6
luni . Daca in urma examenului de fond se constata ca nu sunt indeplinite toate conditiile
legale (fond si forma ) OSIM va trimite in scris solicitantului un aviz provizoriu de refuz prin
care il invita pe acesta sa-si prezinte observatiile, punctul de vedere si sa-si complineasca
lipsurile . Dupa aceasta etapa OSIM emite o decizie motivate de admitere sau respingere a
cererii de inregistrare .
3. Inregistrare marcii daca sunt indeplinite conditiile de fond/forma in baza deciziei de
inregistrare se va emite certificatul de inregistrare a marcii. Publicitatea fata de terti se
realizeaza prin publicarea in buletinul oficial de proprietatea industriala .
Durata de protectie a unei marci este de 10 ani cu incepere de la data constituirii depozitului
national reglementar . Titularul marcii inainte de indeplinirea termenului de 10 ani poate
formula cerere de reinoire a protectiei ori de cate ore doreste pentru noi perioade de 10 ani .

Subiectul 12 sisteme de dobandire a dreptului la marca
In timp aparitia si evolutia marcilor a detrminat mai multe forme de dobandire a dreptului la
marca :
1. Sistemul depozitului declarativ potrivit acestuia dreptul la marca se dobandeste prin
proprietate de folosire , (ocupatiunea).Datorita concurentei comerciale a aparut necesitatea
stabilirii unui nou system care sa garanteze titularului cu claritate momentul dobandiri
dreptului la marca , in acest fel a aparut.
2. Sistemul depozitului atributiv potrivit acestui sistem ,pentru a se dobandi dreptul ma
marca solicitantul trebuie sa indeplineacsa anumite formalitati care sa confere o data certa
actului de apropriere a marcii .
In practica , in sistemele legislative, ale..adoptat de multe ori sisteme mixte, prin care sa
urmarit:
- Sa se recunoasca persoanele care folosesc un semn distinctiv dreptul la marca, dar ,
- Sa fie indeplinite si anumite formalitati minime pentru a nu se crea confuzie cu privire
la momentul dobandirii dreptului la marca .
Legislatia romana a adoptat sistemul depozitului atributiv .Folosirea marcii nu duce la
aproprierea acestea .
Sistemele mixte :
sistemul depozitului atributiv amanat solicitantul inregistreaza provizoriu marca , iar
dupa o perioada de timp inregistrarea provizorie se transofrma in inregistrare definitive
sitemul provocator solicitantul formuleaza cerere de inregistrare a marcii , aceasta
este publicata, se examineaza conditiile de fond, dar inregistrare se face dupa o anumita
perioada de timp pentru a permite tertilor sa faca opozitie la inregistrarea marcii
Sistemul avizului prealabil dupa depunerea cererii si publicarea ei , organul
administrativ competent instiinteaza pe solicitant cu privire la eventualele impedimente la
inregistrarea marcii .Dupa expirarea unei perioade de timp, daca sunt indeplinite conditiile de
fond, iar apararile solicitantului sunt corecte se procedeaza la inregistrarea marcii.

Subiectul 13 Transmiterea dreptului la marca prin cesiune
Transmiterea dreptului la marca
Marca este un bun incorporal si poate fi transmis in tot sau in parte odata cu fondul de comert
sau separat de acesta atat cu titlu gratuit cat si cu titlu oneros.
In mod obisnuit, marca este exploatata in mod direct de catre titularul sau. Acesta o poate
transmite unei alte persoane prin contract de cesiune, licenta sau franciza. Legea romana a
permis din 1879 si permite transferul marcii separat de fondul de comert.
Transmiterea dreptului la marca prin contract de cesiune
Contractul de cesiune este contractul prin care titularul unei marci, in calitate de cedent
transmite drepturile pe care le are asupra unei marci in tot sau in parte unei alte persoane
numita cesionar in schimbul unui pret (poate fi si cu titlu gratuit). In principiu cesiunea este
voluntara, ceea ce inseamna ca cedentul si cesionarul prin vointa lor stabilesc drepturile si
obligatiile ce se nasc din contractul de cesiune.
Exista si cesiune fortata, care are loc atunci cand titularul unei marci transmite temporar
drepturile sale asupra marci in conditiile legii.
Majoritatea legislatiilor europene, cat si legislatia americana, au interzis cesiunea marcii
separat de fondul de comert. Aceasta interdictie era in mod frecvent fraudata prin renuntarea
expresa la marca urmata imediat de depozitul marci pe numele cesionarului de fapt. Exemplu:
Germania a permis cesiunea marcilor abia dupa 1990.
Dupa intinderea transmisiuni deosebim intre:
1. Cesiune totala
2. Cesiune partiala, da nastere la coproprietate asupra marci.
Contractul de cesiune poate fi incheiat numai dupa constituirea depozitului marci.
Caractere juridice:
- este un contract sinalagmatic;(poate fi si unilateral- cand e cu titlu gratuit)
- este un contract in principiu cu titlu oneros, dar poate fi si cu titlu gratuit;
- este un contract comutativ cu executare dintr-o data;
- este un contract nenumit;
- dpdv al formei este consensual, dar pentru probe este necesara forma scrisa, iar pentru
opozabilitate este necesara inscrierea in Registul National al Marcilor;
- daca transmiterea dreptului la marca are loc prin donatie atunci contractul este solemn,
forma obligatorie fiind cea autentica;
Efectele contractului - identic cu ce s-a discutat la cesiunea brevetului de inventie
Precizare: Cesiunea fortata are loc in cazul executarii silite sau in cazul exproprierii.

Subiectul 14 Transmiterea dreptului la marca prin licenta
Contractul de licenta a marcii
Prin contractul de cesiune a marci se transmite proprietatea asupra marcii.
Prin contractul de licenta a marci se transmite dreptul de a folosi marca si nu proprietatea
acestuia.
Prin contract de licenta intelegem contractul prin care o parte, numita licentiator, transmite
celeilalte parti, numita licentiat, dreptul sau de a folosi o marca, respectiv de aplica semnul
distinctiv pe produsele pe care le fabrica sau pe produsele pe care le pune in circulatie.
Despartirea marci de persoana producatorului este posibila intrucat marca individualizeaza
produsul si nu producatorul, iar daca exista o pluraritate de producatori, marca ii obiga sa
folosesca tehnici comune pentru a permite obtinerea de produse, cu calitate si caracteristici
identice.
In functie de intinderea licentei si de obiectul acesteia deosebim intre:
1. licenta de productie
2. licenta de comercializare
3. licenta de servicii
In functie de intinderea licentei:
4. licenta exclusiva (licentiatorul se obliga sa nu mai acorde alte licente)
5. licenta simpla sau neexclusiva (licentiatorul isi rezerva dreptul atat de a folosi in continuare
marfa cat si de a incheia alte contracte de licenta simple)
Caractere juridice:
- este un contract sinalagmatic, dar poate fi si unilateral;
- este un contract comutativ;
- este un contract de regula cu titlu oneros, dar poate fi si cu titlu gratuit;
- este un contract nenumit;
- dpdv al fomei este un contract consensual, dar pentru proba este necesara forma scrisa, iar
pentru opozabilitate fata de terti, este necesara inscrierea contractului de licenta in Registrul
National al Marcilor;
- are caracter juridic;
- este un contract cu executare succesiva;
Licentiatorul si licentiatul trebuie sa aiba cel putin capacitate restransa de exercitiu intrucat
contractul de licenta este un act de administrare.
Contractul de licenta poate fi incheiat doar pentru o marca in vigoare. Contracul de licenta
poate avea ca obiect pe langa marca si un secret de fabricatie sau un know how. Depasirea de
catre licentiat a limitelor dreptului de a folosi marca are valoarea unui act de contrafacere.
Durata contractului de licenta poate sa depaseasca durata de protectie a marci situatie in care
titularul marci este obligat sa reinnoiasca cererea de protectie a marci.
Efectele contractului - identic cu cele de la contractul de licenta a brevetului de inventie
Incetarea contractului de licenta
1. Implinirea termenului, contractul inceteaza de drept;
2. Rezilierea contractului de licenta, poate fi:
- conventionala;
- judiciara;

Subiectul 15 notiunile de indicatie geografica, denumire de origine si indicatiile de
provenienta
Indicatiile geografice
Indicatiile geografice sunt obiecte de proprietate industriala ce fac parte din categoria
semnelor distinctive.
Conditiile naturale specifice unui teritoriu geografic determinat precum si anumite metode de
prelucrare traditionala pot conferi calitati specifice, inconfundabile, unor produse. In raport de
aceste calitati si zona de provenienta consumatorii isi pot orienta preferintele.
Intre indicatia geografica si produsele care o poarta se creeaza o legatura pentru consumator
ce impune instituirea unei protectii juridice menita sa ocroteasca in egala masura atat indicatia
geografica cat si pe consumator.
Indicatia de provenienta este mentiunea directa sau indirecta privind originea geografica a
unui produs. Ea poate fi un nume de regiune sau localitate, dar si o reprezentare grafica a
spatiului geografic respectiv.
Indicatia de provenienta are un caracter colectiv si imprescriptibil.
Indicatia de provenienta nu poate fi apropriata de o singura persoana intrucat indeplineste
functia de identificare a produselor dupa originea lor, ea identifica anumite proprietati ale
produsului datorate mediului din care provine si metodelor speciale de fabricatie. Denumirea
de origine identifica produsele dupa factori naturali si umani ce le sunt caracteristici.
Indicatia georgrafica este o denumire ce serveste la identificarea unui produs originar dintr-o
anumita regiune ce are o reputatie si calitati determinate in mod esential de originea
geografica.
Exemple de indicatii geografice: borsec, poaiana negri etc.

Subiectul 16 notiunea de desen si model industrial
Notiunile de desen si model industrial
Reglementare legala - Legea 129/1992 republicat in 2003
Desenele si modelele industriale au o natura hibrida fiind obiecte de proprietate industriala
aflate la rascrucea dintre arta si industrie. Natura lor juridica a influentat in mod hotarator
regiumul lor de protectie.
Desenele si modelele industriale dupa destinatie si modul lor de reproducere apartin
proprietatii industriale, iar dupa natura efortului creator apartin dreptului de autor.
Inainte de intrarea in vigoare a Legii 129/1992 desenele si modelele industriale erau protejate
prin legea dreptului de autor.
Prin desen industrial intelegem aspectul exterior al unui produs sau al unei parti a acesteia
redat in 2 dimensiuni rezultat din combinatia principalelor caracteristici precum: linii,
contururi, culori, forma, textura sau ornamentatia produsului in sine.
Modelul industrial este definit ca fiind aspectul exterior al unui produs sau al unei parti al
acesteia redat in 3 dimensiuni rezultat din combinatia principalelor caracteristici precum: linii,
contururi, culori, forma, textura sau ornamentatia produsului in sine.
Modelul de utilitate este o creatie ce rezolva o problema tehnica cu privire la forma sau modul
de ansamblare a unui produs.
Modelul de utilitate este o categorie intermediara intre inventii si creatiile ornamentale.

Subiectul 17 Noutatea conditie de fond pt protectia desenelor si modelelor
industriale
Noutatea
Legea impune 2 conditii de fond pentru protectia unui desen ori model industrial:
1. sa fie nou;
2. sa aiba caracter individual;
Un desen sau model industrial este considerat nou daca nici un alt desen ori model industrial
identic nu a fost facut public inainte de depunerea cereri de inregistrare. Doua desene ori
modele industriale sunt identice daca trasaturile lor caracteristice difera numai in ce priveste
detaliile nesemnificative. Aprecierea criteriului noutatii se face in mod obiectiv la fel ca in
materie de inventii este ceruta absenta anterioritatilor si completata de conditia aportului
creator.
La fel ca la brevet, desenul modelului indistrial nu se considera ca a fost facut public daca a
fost divulgat unei persoane care are obligatia de a pastra confidentialitatea legal sau
conventional.
Caracterul individual al unui desen ori model industrial presupune ca impresia globala pe care
o produce asupra unui utilizator avizat sa fie diferita de cea produsa de orice alt desen ori
model industrial facut public inainte de depunerea cererii de inregistrare.

Subiectul 18 - Sistemul de protectie a desenelor si modelelor industriale
Sisteme de protectie
Datorita naturii hibride a desenelor si modelelor industriale, in timp, au fost adoptate mai
multe sisteme de protectie:
1. Sistemul cumului de protectie este adoptat de legea franceza si este fundamentat pe toria
unitatii artei. Se considera ca este imposibil sa stabilim criterii obiective care sa permita
separarea artei propriu-zise de arta industriala sau aplicata. Portivit acestui sistem, autorul
unui desen sau un model industrial poate solicita simultan atat protectia industriala (prin
inregistrare la OSIM), cat si protectia prin legea dreptului de autor.
Intrucat principiul unitatii artei permite cumulul de protectie in masura in care cele 2 legi nu
contin dispozitii incompatibile, autorul unui desen sau model industrial poate de asemenea sa
opteze pentru unul din regimul de protectie.
Sistemul cumului de protectie este mentionat si in Legea 129/1992 prevede in mod expres ca
"drepturile prevazute prin prezenta lege nu exclud protectia acordata prin alte dispozitii
legale".
Sistemul cumului de protectie este mentionat si in Legea 129/1992 la art.8 care prevede in
mod expres ca "drepturile prevazute prin prezenta lege nu exclud protectia acordata prin alte
dispozitii legale cum ar fi: legea dreptului de autor, reglementari privind marcile, brevetele de
inventie, concurenta neloiala etc".
2. Sistemul cumului restrictiv sau partial este consacrat de legea germana care are ca
fundament teoria potrivit careia desenele si modelele industriale pot fi protejate si prin legea
dreptului de autor daca au un inalt nivel artistic. Desenele si modelele de un scazut nivel
artistic nu pot fi protejate decat prin legea speciala. Legea germana respinge teoria unitatii
artei si stabileste anumite criterii de aprecieri a nivelului artistic al desenelor si modelelor
industriale.
3. Sistemul protectiei specifice este promovat de legea italiana, portivit acestui sistem
desenele si modelele industriale sunt protejate numai prin lege speciala. Aceasta lege are ca
obiect "protectia modelelor si desenelor ornamentale". Un desen sau model ornamental
potrivit legii italiene poate fi protejat separat prin legea dreptului de autor numai daca
elementul artistic poate fi disociat de caracterul industrial al acestuia. Legea romana contine
dispozitii speciale pentru protectia modelelor si desenelor industriale, dar permite in mod
expres cumulul de protectie cu conditia ca dispozitiile legale din cele 2 legi sa nu fie
incompatibile sau contradictorii.
Titlul de protectie - se numeste certificat de inregistrare al desenului ori modelului industrial.
Durata de protectie este de 10 ani de la data constituirii depozitului national reglementar si
poate fi prelungita de maximum 3 ori cate 5 ani.
Subiectul 19 Notiunea de drept de autor
Dreptul de autor este o constructie juridica destinata a proteja creatiile de forma. Conditia
pentru protectie a operelor literare sau stiintifice artistice este originalitatea, asa cum pentru
creatia industriala era noutatea.
Operele originale sunt protejate indiferent de modalitatea de creatie ,modul sau forma
concreta de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor.
Pentru prima data dreptul de autor a fost reglementat prin Conventia de la Berna din 1886.
In prezent dreptul de autor este in permanenta transformare in special datorita diversificarii
tipului de opera cum ar fi domeniul informaticii sau tehnologiei.
Notiunea de drept de autor
Prin drept de autor, ca instituitie juridica, intelegem ansamblul de norme juridice ce
reglementeaza relatiile sociale nascute din crearea, publicarea si valorificarea operelor
literare, artistice sau stiintifice.






Subiectul 20 Conditii pentru protectia operelor prin legea dreptului de autor
Conditii cerute pentru protectia operelor prin Legea dreptului de autor
In doctrina sunt 3 conditii esentiale care confera vocatie la protectie operelor, respectiv:
1. Opera sa fie originala, adica sa fie rezultatul activitatii creatoare a omului.
In doctrina originalitatea unei opere este denumita si individualitatea operei.Elementul
esential al originalitatii este forma de exprimare a autorului.Aceasta implicand fantezia
acestuia in exprimare dar si in alegerea si prelucrarea materialului.Originitatea in opozitie cu
noutatea din priprietatea industriala este o notiune subiectivas are caracter relativ.
Operele originale sunt protejate independent de valoarea lor artistica sau comerciala.
2.Opera trebuie sa imbrace o forma concreta de exprimare ,adica sa fie perceptibila simturilor
omului.
Ea poate fi atata scrisa cat s orala,imprimata pe suport electro-magnetica sau alte
forme(ex,opere de arta plastica sau pictura.
3.Opera trebuie sa fie susceptibila de a fi adusa la cunostinta publicului prn orice mijloc,de ex
prin reproducere,executare,expunere,reprezentare,etc.
Nu pot fi protejate prin Legea dr de autor urmatoarele categorii de opere:
-ideiile ,teoriile,conceptele,descoperirile,inventiile,indiferent de modl de exprimare al
acestora;
-textele de ideologie politica,legislativa,administrativa sau judiciara.(ceea ce s judeca);
-mijloacele de plata;
-stirile s informatiile de presa;
-simboluri ale statului ,autoritatilor publice sau ale anumitor organizatii
(stema,sigiliu,emblema,drapel,blazon,insigna sau medalie);
Subiectul 21 Opera comuna
Este reglementata de art. 5 din lege care o defineste ca fiind opera create de mai multi autori
in colaborare.

Opera comuna este prin excelenta o opera unitara ce se caracterizeaza printr-o pluralitate de
subiecte ale drepului de autor, asupra unui obiect unitar.
Obiectul unitar al operei comune poate fi divizibil atunci cand contributia fiecarui autor
poate fi determinata, sau indivizibil atunci cand contributiile autorilor nu pot fi identificate.

In privinta modului de repartizare a remuneratiei cuvenite fiecarui autor, legea prevede ca in
situatia unei opere cu obiect divizibil, remuneratia fiecarui autor este proportionala cu
contributia sa, iar in cazul operei cu obiect indivizibil, remuneratia coautorilor este egala.

Opera comuna cu obiect indivizibil poate fi exploatata doar cu acordul tuturor coautorilor.
Opera cu obiect divizibil poate fi exploatata separat de autori, fiecare vizand contributia
proprie. In ambele situatii, exploatarea operei comune, nu trebuie sa duca la prejudicierea
drepturilor nici unui coautor.

Exemplu de opera comuna este opera audio-vizuala, prevazuta expres in art 5 legea 8, pentru
a se evita calificarea operei audio-vizuale ca fiind o opera colectiva.


Subiectul 22- Opera colectiva
Este definita ca fiind avea opera creata la initiativa si sub responsabilitatea unei persoane
fizice sau juridice.
Contributiile personale ale coautorilor formeaza un tot si nu este posibil, datorita naturii
operei, sa se atribuie un drept distinct vreunuia din coautori asupra operei in ansamblul sau.
Opera colectiva este o opera complexa din pdv al obiectului, intrucat reuneste elemente de
naturi diferite care impreuna formeaza opera.
Opera colectiva poate fi la randul ei cu obiect divizibil (regula), dar si indivizibil (exceptia).
In consecinta, opera colectiva are o pluralitate de obiecte ale dreptului de autori si un singur
subiect (titular) al dreptului de autor.

Elementul esential de diferentiere intre opera comuna si opera colectiva este ca aceasta din
urma este creata la initiativa si sub responsabilitatea (controlul) unei persoane fizice sau
juridice.
Subiectul dreptului de autor este cel care imprima operei conceptia de ansamblu asupra
acesteia, fiecare coautor realizeaza o parte distincta din ansamblul operei, potrivit indicatiilor
titularului operei.
Opera comuna si opera colectiva au ca asemanare scopul unic ca prin comunitatea de
inspiratie si creatie. In acelasi timp, se urmareste realizarea de catre mai multe persoane a unei
opere.
Titulatul dreptului de autor asupra operei colective este persoana sub comanda si controlul
careia opera a fost realizata.
In consecinta, drepturile patrimoniale asupra operei colective pot fi exercitate doar de titularul
operei. Autorii contributiilor la opera colectiva pot exploata separat fiecare contributia lui, cu
conditia, ca aceasta exploatare sa nu prejudicieze opera in ansamblul ei.
Exercitiul drepturilor morale de autor apartine de asemenea titularului operei, iar persoanele
care au participat la realizarea operei au dreptul sa-si exploateze separat drepturile morale si
sa pretinda respectarea integritatii operei si sa se opuna oricarei modificaro a contributiei lor.

Subiectul 23 Drepturi morale de autor
Sunt drepturi strans legate de persoana autorului, ce se nasc anterior drepturilor
patrimoniale si isi continua existenta chiar si dupa decesul autorului, si chiar dupa ce opera
trece in domeniul public.
Sunt drepturi morale de autor:
a) dreptul de divulgare - este dr. de a decide daca, in ce mod si cand opera va
fi adusa la cunostinta publicului. Este un drept discretionar si absolut si
determina nasterea drepturilor patrimoniale de autor.
b) Dreptul la paternitatea operei este dreptul de a pretinde recunoasterea
calitatii de autor al operei. El exprima legatura fireasca dintre autor si opera
sa. El are doua aspecte: unul pozitiv ce consta in dreptul autorului de a
revendica oricand calitatea sa de autor, si unul negativ care consta in
dreptul de a se opune oricarui act de uzurpare.
c) Dreptul la nume este dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa la
cunostinta publicului opera.
d) Dreptul la inviolabilitatea operei este dreptul de a pretinde respectarea
integritatii operei si de a se opune oricarei modificari sau atingeri aduse
operei. Este o consecinta a dreptului la divulgare, in sensul ca opera poate fi
adusa la cunostinta publicului numai in forma hotarata de autor.
e) Dreptul de retractare - este dreptul de a retrage opera de pe piata,
despagubind daca este cazul pe titularii drepturilor de exploatare. Dreptul de
retractare este o consecinta a caracterului absolut si discretionar al dreptului
de divulgare.
Caracterele drepturilor morale de autor:

1. drepturile morale sunt atasate persoanei autorului inseamna ca au
caracter strict personal, autorul fiind singurul ce poate exercita drepturile
de divulgare, dreptul la paternitatea operei, la nume si la inviolabilitatea
operei. Dupa moartea autorului, exercitiul drepturilor morale se transmite
prin mostenire.
2. drepturile morale au un caracter inalienabil - adica nu pot face
obiectul unei renuntari sau unei instrainari.
3. drepturile morale au caracter insesizabil adica nu pot face obiectul
executarii silite
4. drepturile morale au caracter perpetuu si nu se sting prin neuz
5. drepturile morale sunt imprescriptibile, pe de o parte, datorita
caracterului perpetua a acestora, cat si datorita faptului ca prescriptia
extinctiva se refera exclusiv la drepturile patrimoniala.

Subiectul 24 Drepturi patrimoniale de autor
Drepturile patrimoniale de autor

Dreptul de autor contine atat atribute de ordin moral, cat si atribute patrimoniale.
Dr autorului de a obtine foloase materiale in urma exploatarii operei sale a fost din pdv istoric
primul drept recunoscut in favoarea autorilor.
In doctrina se considera ca drepturile patrimoniale de autor nu sunt drepturi de sine statatoare,
ci sunt consecinte ale exercitarii dr morale de autor.

Caracterile drepturilor patrimoniale de autor
1. sunt strans legate de persoana autorului - autorul unei opere are dreptul exclusiv de a
decide daca, in ce mod si cand va utiliza sau exploata opera sa.
2. sunt transmisibile, atat prin acte intre vii, cat si mortis causa.
3. sunt exclusive, in sensul ca numai autorul poate decide in ce mod si cand va exploata opera
si este singurul care poate consimti la utilizarea operei de catre terti.
4. sunt limitate in timp (spre deosebire de dr. morale), mai exact, durata vietii autorului, plus
70 de ani dupa data decesului autorului. Durata protectiei incepe sa curga de la realizarea
operei si nu de la publicarea acesteia.

Categorii de drepturi patrimoniale de autor :

1. dreptul de a utiliza sau exploata personal opera
2. dreptul de a consimti la utilizarea operei de catre terti
3. dreptul de suita