MESEJB&ffi TE.

MTEE&T:L}Ei#*qEL}EB}f
qBE4gEgB]HH&
Ssgud_lgg$4u
gt$ciierea
depenclenqe.i rc.ziste*\t:i irlficlfi(je a ttnei terntclrezist*r-iir: cu i:.tarJrficarea
t"*p.rut*i
sale gi dete;rninarea unor palanietri caracteristici aceici termc,t'czisten[e.
!. eeusdera#r-qess.e,tlgs
Electronii iiberi dintr-tin conductor metalic izolai sunt intr-o migca.re haoticd de agitalie termic[, ?n
absenfa
vreunui cfimp electric sau magnetic exterior. Cf,nC intre capetele conductonlhri se aplica o difcrentra
de potenlial, peste migcarea haoticd se suprapune o miqcare ordonatS, datoritd cAmpu.lLri electric care
acliar,eazi din exterior. Aceast6 miEcare ordonatd se nume$te miqcare de drift
5i
ea genereazi aparilia unui
curent electric prin acel ccraductor, daci. el este inclus ?ntr-un circuit inchis.
Nl6rimiie care caractenzeazdcurentul electric sunt: vectorul densitate de curent,
J 9i
intensitatea I
a curentului electnfc. tnffe aceste mdrirni existd reiaiia'
j
= il
dS
unde dI este intensitatea curentului elementar care strlbate pe direc{ie
perpendiculard o suprafate elemenhrA
de arie dS centratl intr-un punct din conductorul considerat.
Densitatea curentului electric depincie de intensitat.u E a cdmpului electric aplicat, prin legea lui
Shnrlocal*.
j=o'E
Q),
unde coeficientui de proporlionalitate se fiufiie$te condueiivita6e electrieE gi se exprim5 tn (,fi-'
'rr-'
)
. Sub
farmdintegral6, Iegea Iui Ohrn se scrie ca: f
= Y
(3),
unde R esre rezisten(a electricd a conductorufui irt} capetele cEruia s-a aplicat tensiunea U
9i
care este
str[bdtut de curentul electric cu intensitatea I.
Rezisten{a electricd a unui metal depinde de dimensiunile sale
,si
de conductivi[atea sa eiectricE" in
locul conductivita{ii se poate folosi md"rimea inversd, numitd rezistivitate electrici qi notatl cu p. Aqadar,
relalia dintre o
6i
p este:
1
p--
6
Pentru un conductor metalic de formi cilindricd, cu lungimea t qi aria S
n _P'( _
{
S o,"5
(t
),
{4)
a secliunii transversale,
(s)
(8)
(
li)i
{IU
rezistenla eiectric5 se calculeazi ca:
intr-un interval mic do temperaturi, de aproxirnativ 1000C, rezistivitatea electrlcd a unui metalprezintd
o vai:ialie iiniari cu temperatura, de forma:
P = Po
'(l + cx't)
(5)
.
unde ps este valoarea rezistivitdlii la 00C, p este rezistivitatea aceluiaqi rnetal al temperatura t, iar cr se
rlume$te coeficient de ternperaturi aI rezistiviti$i (sau al rezisten{ei)-
Pentru metale pure. cx, este aproxinrariv egal cu valoarea coeficientului de dilatare al gazelor:
cx
=
0.004grd-"
(7)
Varia{ia temperaturii unui conductor va produce mai aies variafia rezistivit6lii sale e-lectrice gi"
cirrespune*tor,
gi varia{ia conduciivitdqii clectr:ice; gi dimerrsiunile ctnrjuctorului vor varia cu temperatllra,
ins[ niodificdrile acestcra sunt destul de mici qi se pot neglija, inc6.t sr,: pt,rate exprirna rezisten{a electricd R a
unui ccnrluctor aflat ia o ternperaturE t ?n iirncfie de valaarea rezisilr{ei electrice la 00C, notafd cu R6 qi in
functie de coeficientr:l de temperaturd al rezi:;tivitd{ii. e ca:
R
=
Ro
.{l
+ u'r}
Fornrula anterioari poate fi scrisd sub ibrma unui polinon': ric
i.:iadul
int6i in t::
Kr:l-iD L
rilrdecceiicien{ii as! h:,riitt. a= R,,
tr
=
&.Ro
-
Z,
T.erryprye,t:e_c$
reZrsteniE_el eptq-a:[
Fentr* rrtds::;area tenlperafuriloi ciiprinsc iitt-re -ZA* qi +5000C se Lililiztrr,:5. te:i-irometrt:i e cu reziste1\ia
electrjcS, de*urnite qi fernrorezisfenfe, al cdtar pr-incipiu de funclionare sr br,zttlzi pc proprietate;r metaielor
de a-qi moriifica rezisien[a electricd o datd cu modificarea temperatLirii ir:rr
S-a con"qtataf c5. il meclie, la o rnodificare a tempeiatuiii metalelor i:* i{i'rC. iezisienia lorelectricd se
nrociificd ir: n-redie
q:tt
{J.+-A.6 o/o.
Pffile componenle ale unei termorezistente sunt (veziFig- l'1
- elementul termosensibil
(1),
adicd un fir rnetalic a clrti rezistenN\ electrici se modificd cLr
Lemperatalra meCiului in care se afld;
- teacl de protecfie a firului metaltc
{2);
- cutie de conexiuni (3);
- dispozitiv de rndsurare a rezistenlei electrice (ohmrnetru, punte E4re:-rtstofle. ?ffegistrator);
- conductoa.re de ieg5tirrl intre termcrezisf.en({
gi dispozitivul de mdsiJrare,
Fig. 1 Reprezefitared scheneaticd s. unei termorezisten.le
Teaca de protec{ie, dupi cum sugereaz{, gi denumirea sa, are rolui de a apdra firul metalic
termasensibil de acliunea factorilor de mediu, Dacd termorezisten{a este destinat5 nn6sur5rii unor temperaturi
de sub 1000C, atunci teaca de proteclie se confecfioneazd din plastic, iar pentru temperaturi mai mari, teaca
se realizeazd din cuarJ, porfeian sau micd, care sunt buni izolatori termici qi eiectrici gi care mai posedd gi o
rezistenf5 mecanici srrficient de mare.
Materialele folosite pentru confec{ionarea termorezisten{elor trebuie sa satisfacd urmitoarcle: sd iqi
pdstreze constanti rezistenfa electric6 Ia o temperaturd datd f; si aibi ur coeficient G mare de varia{ie a
rezistivitdtrii electrice cu temperafura gi sI fie reproductibil. Aceste condi{ii sunt satisftcute curnulativ de
rnateriale precum cele din Tabelul de mai
jos
Tabel 1
Materiale utilizate pentru confecfionarea tertnorezistenfelor gi coeficien{ii
Ior de temperaturl ai rezistivititii, exprimafi Ia 200C tor de temDeratur 6 ai rezistivititii, exprimafi Ia
Nr.
crt.
Denumire
material
Tip de rnaterial
(prad'l
)
I Nichel metal
5.866.10{
2. Fier metal
5.671.1A1
3. Aluminiu metal
4.308. l0-l
4. Cupr'.r me..al
4"{-tt+L'1A-1
5. I
_l
6l
1
ti
-i:-
I
_s_ "l
Arglnt
IIry
Aur
Ztoc
_=
metal
metal
metal
-_:.8
t9 trJ-r
_i,7ZL_lAu
uiy-q:_
.-,'
'*,
,.'-.1
J.51+/.tU
Olel
i
iliai t',;').5%,Fe: ii.1ctui--
\ i
'.;ttii)
i\)
ii Cron-,ei
Pentru m.{sLlrarea temperahrrilor mai rnad de l000uc nu se mai fblosesc n-retalele. ci semiconductorii,
a cSrol' rezistettia eiectrici seade cu cre$telea teurperaturii.
, .1., i;1-? l
i;.-.,.'! lu ;
__-_*_______i
7
Pennu rnisurarea temi:eraturiior fnarte scdz.nte se folo-ce,sc n:ateriaie precuir plumbul, crlnstantanul,
manganine seu bl:oilzui f'osf-oros
i"
Dispo.aitf-Lqle.Xp.primental
Dispozitivul et;pt:rimental fr,rlosit pentru studierea unei fermorezistenqe este cle tipul celui clin Fig. 2-
unde ter.tt:crezisfenia ( i
I
este intnrdusd ?nh'-ur-r vas (2) al apd sau ulei, vas care este aqiezat pe o pliti (3), cu
rolul de surs6 de incdlz:rre iernperatura este indicati de un termometru T introdus ?n lichidul din vas, iar
rczistenta electric6 a termorezistentei poate fi rrrdsurati cu dispozitiwrl 4, care poafe consta fie intr-o punre
W'heatstone, fie ?ntr-un ollmmetru analogic sau digital conectat la termorezisten{d.
Fig. 2 Reprezentorea schematicd a. montajului experimental
p entru s fi rliere a unci t erm-ore z.i st e ntre
Schema unei punfi Wheatstone este ardtat in Fig. 3. Aceasta constd dintr-uir montaj rle 4 rezistori,
aqezat fiecare pe cdte o laturd a unui romb, dinfre care una este rezisten{a de aflat, R,, Rr
$i
R2 sunt 2 rezistori
cu rdzisten[d electricd cunoscutd sau al ciror raport R1 /Rz poate fi fixat la auumite valori, iar R3 este de
rezistenld electrica variabild (o rezistenfi in decade). Pe diagonala exterioard a puniii se realizeazd,
alimentarea acesteia la o sursd de tensiune continui, iar pe diagonala interioari verticald se introduce un
instrument sensibil de mlsurare a intensitElii curentului electric (un galvanometru G), cu indicafia
,,zero"
in
mijlocui sc6rir sale gratlate.
Fi,q. 3 Repre:zenturec schematicir a wnei punli Wheai.storLe
Frincipiul de mSsurare al punlii Wheatstone este urmatorul: prin men{inerea c(}nstafiti
R.t /R,{de vai,oare i--ur:u:;<;itlai). se r-nrldiflcd Rr pAni c6nd cievirre zeru-r inclicalia galvairornciruiui,
s;e spune ci-p,.tntt:"a eqt*:,.echiiibrati"
9i
cAnd *stc valabilE relalia:
R, 'lt.
'=
R,'R.
R,
de uncie se calculeaza rezistenla necunoscute ca: It . -
.-=l-.
R"
.R"
a raporrului
caz?n care
(12\.
/l1r
4. ry{edqldeluqm
Etapciu cxpcr-ir,rcntuJui sunt dupE cui,r urrnc:i.;a:
i. Se introduce termorezistenqa (1) intr-un v:rs cu ap1,
{25,
inc5izit cu rezistoml (3);
2. Se ieag[ termorezisten{a ia borneie R, ale punfii Wheatsrone (4);
3. Se vui'azd valoarea rezisten{ei R3 p6nd c6nd puntea este echiliLrratd (galvanometrul
este ia divizir-tngn
zera);
4. Cu ajutorul formulei (3) se calaileazd valoarea rezistenfei R, a termorezisten{ei pentnr dif'erite
ternperaturi indicate de termometrul T, ?n timpul incdlziii apei in care este introdusi termorezisten{a;
5. Se complote azi Tabelul de date experimentale gi se traseazd, graficul cate aratd varia[ta rezisten{ei cu
temperafura: R*=f(t);
6. Din grafic s_E trage concluzia cd rezisten{a variazd liniar cu temperatura in intervalul de ternperaturi
deta}OaC la 1000C.
7. Detcrminarea eoefieientului de teiuperaturi ai rezistivita{ii se poate afla prin doui meiode;
I. Metoda grafrc:l
Conform formuiei (19), intersec{ia cu axa verticalS (corespunziltoare valoriior rezistenfei R*) a
graficului dependenfei R*=f(t) corcspunde valorii Ro a rezistenlei electrice la 00C, iar a=Ro .
Panta aceluiaqi grafic este egald cu b qi se poate calcula de pe grafic considerdnd doud valori ale
temperaturii, t1 gi t2, pentru care se citesc de pe grafic vaiorile corespunzdtoare ale rezisten{elor elecrdce,
R1 gi, respectiv R2, de unde panta se calculeazdca: b
=
R'
-R'
tr-t,
Cu a
9i
b aflati, coeficientul termic al rezistenlei electrice se calculeazi din:
o=
tr
=P
rI. Metoda celor mai mici pdtrate
R0 a
eonform acestei metode, valorile lui a gi b se determind asffel incAt suma:
s(a,b)
=}[to -a-b.t, )'?]
sd fie minirn6, adicd trebuie satisfficute simulian condiliile :
(l 6)
AS
-
=U 9i
da
{=o
ab
-r
)
(14)
(rs)
fl7)
.Efectudnd
derivateie par{iale din
f
1
-L
Rezolvind si stemul, rezult6:
formulele (17),
se obfin ecuafiile:
-*
+=I(u+b.ri -R,)=o
) Az ?\
l=l
-+
*=f[("+b
ri
-R
i
r,]=o
zdb
ff"
tt a T
l\r
i L-'
\ i,t
/n \ n
iFr iu:Tn
iL*\t
A-t
t
\.
,=r / i:t
.,'/\
\;n\u
I a+i Tr'i-h=T(R
iil-til44\
/ ';'=t ) i=t
Soiu[!iir,' iiccqtui sisir;ili snnt:
_i
\__"t f I
1 lL, .lr ..;i
&["i
t'i
't
j
h_
i=l
n-
Tl
(t
-t.t-
I
L/i\!
' i
$r
L-
a
=R-b.t
(18),
F
unde:
repteztnti vaiodle medii globale ale temperaturilor,
termorezisten{E in timpul efcctu5ri i mlsurdtorilor.
Aqadar, pentru aflatea lui a, b gi a pr:in metoda celor mai rnici pdtrate
,
trebrrie calculate datele din
T'abelul 2 de maijos. clupi care se calcaleazi urrndt<"iareic:
e
t
$i
R conlbrm formulelor (19)
El('-')']
" X*,,(t,-r)]
i=r
e g
-
confcrrm forrnulelor (18)
o
a - din ultima forrnuld (18)
c
DupI calcularea lui a gi b, se determini coeficientul termic al rezistivitdlii, cu formula (1.5)
r
Se comparl valorile obfinute pentru a, b gi u prin cele doui metode, completind Tabelul 3.
1+
t
=-.).t, $(
nrT
1n
rr
-
'
S-:^
K=--) K flq)
il
ff
t \"')
respectiv ale rezisten[elor electdce atinse
X*,-(r,
-,)]
r-
-
i=l
t[,,
-,)']
'^''
''-'
Ro= a=R-b.t=
n-
t=1.f,
=
o1'
R
=1.in =
^Ltr
II
i=t
t[r,,-,)']=
I[o,
(r,
-t)]=
i=1
bb
G-*--=*-
Roa
I
,2
''
'.
--{-/
v- y''l
.::
I ldetoda
j------
rea rezultatelor rin raetodele I
U
-lSisr-a$l--_.-
Tabel2
t,
-
t).Ri
t('c)
oy
Tabel 3
I
i
grafrca
1t
STUDTLIL PRISMEI OPTTCE
Prisma optiea este un rcdiu trarsparent ffmrginit de doi dioptriplani carcformeazi
intre ei un unghi diedfl: diferit de zero.
Obs: Dioptrultqrcnntf zuprafaga de separ4ie dintre doua medii transparente.
Dreapta de intersecgie dintre cei doi dioptrii plarri se nurefte muchia prismei, iar
unglful diedru fornrat de cei doi dioptrii plani se noteaue cu I si se numeste runghiul
prismei.
[n secliuae transversala
(pT in t*ierea prisnrei cu un plan perpendicuiar pe rnuchia prisnrei) se
obline urr triune&i ABC.
Suprafap de secliune EC" care margirrste prisun pe direc,tie a*ogorJa pe muchie se
numegte baa prismei.
Pnsnw,nu este un sistern oytic c*ntrat, adicd nu tra:rsfuim4 in general un frscicul omocentric
incident intr'-un frscicul re*actat tot omocenfiic. De aceea, Ia prisma opttcase foloresc
frscicule de lurnina paralele, o
,Lnute
cu un colinuf or, adicdo lentila convergefita ce are o
deschidere (frnta) foarte in$sta in planul sau focal obiect (vezi figura l). C6nd se folosege
un &scicul paralel incident pe o prisma opticq atunci ftsciculul ernergent (de la iegirea din
prisma) este tot paralel.
In figtna I se consit{era ca prisma este omogen4 traflsparenta si izotropa, ca ea. este
situata in aer (indicele de refracgie al aerului er,te, nw
=
I
);
cu n se noteaz[ indicele de
refra4ie absolut al materialului din care este confeclionata prisma i este unghiul de inciderya
Ia intrarea in prism4 i' eSte mghiul de refracgie Ia iegirea din prism4 r este rmghiul de
refracgie pe dioptrul de Ia intrare, iar r' este unghiul de incidenla pe dioptnrl de la ieghea din
prisma
Unghiul forrnal de direclia rarei irrcidente cu direclia razei emergente din prisrra se
numeste unghi de deviafie si se notee,i cu 5.
Din triurqhiurile MNP si MNG se observa ca:
fi
A=f*r' (1)
5
:
i + i'-A
=
i + i'{rr + r') (2).
Folosim legea a doua a refracAiei in punctele
de incidenp M si N:
sm,
=
rr.slnrF
,z
-
sin r'= sin l"
Din relafiile (1), (3) si (a) oblinenr:
"',f{*6*;*ot.-t figura I
r'
=
A
*.
r
=+
sin r'= sin (,a
*
r)
=
sin i'= n
.
sin r'(+ sin f'= n
.
sin(r{
-
r)
Din (2i se ob$ine:
(3)
(4).
C
{=.{.""##
6)6 =
s;lyicf{tt
5
=i+aresin[n-sin(,1
*r]l*A<+6
=i+arcsin[n.sinl.cosr
*n.cosA.sinrJ-
A*,daca
finern
cont de relagia(3): cosr
= d
-
sint
=
F ,!, "*1'
,
incer unghiul de devialie se
calcalenrA ca: 6
=
arcsin(n
-sin
r)+ arcsin[n "sin ,{
.cosr
-
r
.sin
r
.
cosAl- A (5)
Daca punem condi$a de minim pentru unghiul de deviagie exprirnat in forrna relatiei
(5) obfinem din anularea derivatei de ordin i a funqiei 5(r):
5'(r)
=
$
=
o rcnitaca unghiul de deviafie minirm se oftirrc psrtru:
'dr
r=rt=! rcr.
2"
-
Ir acsts condifii unghiul de incidenla aI razei de lumira pe prisrna se calculeaz6 din rela$le
(3) si (6) Ea: sin i
=
o-uio*,kr dil
t3)"
(4\, (2\ si
t6}se
observa ca la devit$ie minima avirur
si i:i,, iar valoarea ffighfuld de devin{ie
mimr'ttrn
este: 6"m,
:2.i
-
A
=
i
=,-"#
(7}.
2
Reunfud expresiile
{3),
(6} si (7), se poate expritna indkele de reFacgie al materialuXui din
s;o -4lg*g
care este coafecXionara prisnna ca: n
=-
. +-
(s).
t*z
Deoaece Ia deviagie
minime
wematht egalitatea tq', cat si i:i', insearnrd. ca in condi-tiiie
trwnt simetfke a ftmrinii prin p'risma astfel ftrcdt raza de lumina in interiorul pri.smsi esre
pafilela cu planrrl fur*i, se o$irc valoarea minirra posibila a unghiului de devialie.
Condilia de ernergeuta (de iegire) arazrlrcir de tumina dinprisxrlfi est aceea de a nu
se produce reflexb totala pe dioprul AC (de h ieqirea din pri$ra), adici trebuie ca: i
< I (9).
Ude t este unghiul limita al perechii de medii aer
-
material prisma (unghi"l pentru cdrt se
produce refl$da totala), al eirui sinus este dst de: si* i
=
I
( I 0).
ft,
Din conditia
(9i se deduce ca pentru a exista fascicui emergent din prisna trebuie sa avem:
A <2-t
(l I).
Din formuta (8) se observa ca r.rrghiul de devialie minirna depinde de hmgimea de
unda a radiafiei iucidente pe prisnn" deoarece iadicele de refractie n depinde dirwt de
Iungimea de unda.
Derivind relaft (s) in raport flr hrngimea de unda 1" oblinem:
t.*"1*s*
a':
=i-*"
?
.dE^
(r2).
d^
sin
4
dL
2
Din elprcsia anterioara ( I 2i si din (8) o$inem mlrime a fizrca uurrita dicpusie
unghiulrrr * prismei, definit cavwiaqiaunghiului de dev&r{ie c coresfrufide unei variafii ca
dl, a lungimii di unda:
(t 3).
fiTCII}UX, DE !,UCRU:
Se va rrm6ri determinarea expsrimemtale a unghiului prismei si a unghiului de
deviafie mirirna al rmei radiafii fironocromfltice provenite de la un bec alimentat in curent
alternativ si prevfizut cu un filtru pokocalfti- Prisma se illaza pe fiIasuta unui goniometru,
prevfirut cu: colirnator, ra{rortor orimntal si hmeta de obeervalie, tn ptanul fucal obiect al
colirmonrfui
(obiectivului) se gascse o frnita dreptunghiulara de Hrgirne rcglabila prin
futermediut unui qurub, iar in phul focal imagine al lunetei de obserr,a$e se gaseste un fir
reticular ce poate fi adus in pozrpe verticala prin rotalia oculrului lunetei.
inainte de analfuraprisrnei optice, se procedeazE h mhgorarra Iafiimii frtrei pana cdnd ea se
vede clar in luneta de ohservaSe ca o dung& verticaia.luminoasa iugust4 dupa care se re$anA
ocularul luretei astfel incit firul reticular din cforryul sau visral sa fie vertical. Se cheqte pe
raportor
poa$aunghiului cro Ia cre firnl reticutrar este pozilionat pe centrul itnssiniifintei.
A
/.sm-
2(m
dE*
=
dx" AdL
2
-
fucrminarc* orrghiulai
prisnrei :
$e asazaprimpe rnasuta goniometruhi astfel fucfu muchh sa ii fie fudlrcptata
spre oolirrator. Se deplaseazil hteral lm6ta de obseffiatfu
pffi?
ry
,oprinde'
im centnrl
sau iffiagfum ftatei re{lecrata de unul din diCIptrii
fisrnei
(vai figura 2}; se fixeazfl
frrul retiiular pe rnijlocul imagirii &ntsi si se citege
f
rryortsr valoarsa ufighiului
corqpruftar 0.r. Se fupltusealrtapoi trurwta in
Pmtea
simr&ica, gqPte
fata de prisrna
pfntnr
a fi ebseffata si imaginea frntei shtim*a prin reflrxia hlminii si pe celalah
dbptru al
drisrret
Pozilia coresprurz*tofi.re wffiriifiruiui
rEticular pe cenkul acestei
inragfui a frntei re citeSte de pe rapartor cE un cr.z.
u',
2
Unghiul
pri$nffi se calculeaae ca semidifermta celor doua ciw* A:o')ot
2
(14). Se vor ftce
mai muhe ddrermir&i, datele eryerimedaletrebuiffl m fie trecute
inr-un tabel de tipul:
Nr.
det.
ctr
(srade)
tt2
(sade)
,
az-&t
1
(sadei
A-n,
(grade)
1
2
Ileterminarta unghiului de devinfie
minimr;
Se orierrteazi prfuma
ryzatap
masuta goniomcrrului, astftl ineAt lumina de la
obieutiv sa cada pe
qra
dia fetete sale laferale. Se deplaseazi tureta pama cfud se
prinde imaginea frntei in cimpul vizual al hrnaei. Se lasi apoi fun*a frra si se rctegte
pris6, obeervMu-*e dqlamtea|rgg1gintt&stei intr-un sem da, paua ctad, la un
rnomsryil d*, imginea frntei se tltoare, deplasdnrlu-se in sens opus cetui ini,tial.
Pozitia respectira aprrismei corespurde devialiei minine. Unghiul de devialie
minima
se
q#a
din difrrmga dintre vatoarca unghiului o citit pe goniomeUu la limita de
intoarcere a imagimii krrtei rnceryd viarfll aI turwtci si vaioarea rmghiului s{ citita
peftru gonhrrerul foa pri$na Se fac rmi rnuhe determinAri dupd care se procedeazf,
la aflarea indicelui de refiacgie al rmteriahrlui prisrnei, pfuza relaliei (8)'
Datele erryerimsdale se trc intr-un tabel de forre:
A=
t
Nr.
de{.
CT
Grade)
Oo
krade)
6.io
=& -&o
(grade)
{6*nlnediu
(srade)
n
1
2
b
ffiTTJffiUt ffiffiTELEr ffiE ffiTFRACTIE
t@
=--<_
Prb d,i5ts4ie s* inpelege fuiornenul tle ocolire a ahstaeolelar gi pBtuwrderea
!ililffi
h mp:::ra urnbrei geometriee. Fen*r,ngr-rrrl de difraclie se produce afun*i
l*d
=&is
i*rminoas tnt6lnesc tu calea lor obiecte ssxl deschideri
{fant*}
dq
Emmaxa d+ difraagie rste atrc#tuitfi dintr-mr :mumrf,r de fante drrptunghitlarr,
;iffi';*-
p#e!a" copla.,rare gi eahidisfAnte, svparat* pi'lm hcnzl +pacr.
fl-cg rrei simpld regea ais diflmrclie
este * Lsffiflde sdclti smu piexielffs pe fl,frrc Ee
Wfr.o
ser*e cie tr&s&turi pnraleXe gi rchidistante, In tramslfiisis, trfls&turile gravare
**A*qsnt
inrerc'aleie
npaceiar spagiitre dintre ffi.*f,iuri sunL iarrttrie-
* mrsazlcu # If,firoea' unci farrte
Ei
cu e lf,fiirrea intert'alului opat
{fig.
}}-
3rffmc*
*r *5
=
d se aumeEte cnnstanta refetei dr difrar;ic.
Sor
j:.-
Fi*q. I
De la sursa monocromaticfr $ se trfunite un fascicul de luminEpe lentilaLl care
E srufornfl in fasciculparalcl care, apoi, cade pe refeaua de difraclie R, La trecerea
Fsr
ri*ertul de fante lumina este di&Ecfatf;" Undele difract&tE Ee srpmpun in planml
&EilI sI lentilei Lz
Urroduef,nd
lnaxime gi minimc dc interfrrenld- Are loc o
qrsuprn*rq de doud fcnornener difracfia Xurninii Ia trecerca prin si*temut de fante qi
memrreqa urrdefor difi'scra& provenlte de Ia taate fantele. fuIaxime1e de imterferenffi
tr rtr
@fle
(tn plan focalJ in aceie pumcte
unde dif,ercn1a de drmnx este ua uumrfir par
*imfrtfigl de iungimr de undfi, triu figmm I se nbservfr c& diftren$a de drlxn inhe
dffi ffide carc provin de la dou& puncte vecine sste:
fi={d+}}sin$=dsinff,
E d
*
** & este csestsftta ref*J+i.
irt cazul inciden{ei nule a i,r*irri pe refeaua de difi"acgie, condigia ohtrineii
tuaximeior
prfurcipale cle difi-acfie este:
I
dsim0=flrfi,;
k=fl,f2,*3,,., (Itr
DacE l/ este nuunfu"ul de famte, tar f este
ltmgictea pe oare ests
gravat$
o$*ul
de difracgie, atunci:
1
N=!
i
d
tn cazul k
=
fr, condifia de maxim este satisfficutE pentru toate lunginliXe de
undA obginf;ndu-ss o bardl lurnincasE sentral6. Femtoru celelatrte valan ale lui * se
obfin spe*ffe d* ordinuX unu, doi etc agezate eimeh'is de a parte gi de alta a maximrului
prinelpatr. Se
poate deffionstra cfr tntue douE maxime
primcipale, obfinute cu s relea de
aimac$ie cu constauta dgi cu unnumErrU'de fante, su&tfrLl filirdme de interfbrengf; de,
intensitate zeta
$
N-2 ma:cinre seeundare de intemsitate nrurlt mai mic[ deefrt ale celor
doufl maxime
principale.
Maximele prineipale sunt cu atit
mai pronunfate, iar cele secundare cu at6t mai
slabe, cu cflt.I[ este mai mare" in lumin6 monocromaticE, intreaga imagina datE dc
relea, are fornna unCIr benzi luminoase
gl tnguste, separate prin intemrale intunecate,
curn se obsen/E in figirra 2.
Fis.2 Fig,3
O altil m6rime ce caractertzearfl refeaua de difracfie este puterea de rezolugie,
definitE pnn rclafia:
hrterea de rezolufie a regelei de difracfie poate fi gEsite din criteriut lui
R.ayleigh, conforrn ctrruia dou[ linii speetrale monocffrmatice, cu iungimile de und{
fri
$i
Lzqsunt rezotrvate (separate)
atunci cefidmaximul principal al unei linii spectratr_q
coincide
cuprimul mininn de intensitate ai celeilatte (FiS. 3).
Dispersia unffiularE reprexintE distamtrm unghiularf; rlinue doufi limii spectrale,
rapor(at6
[a dif,m,remla lu'?glmilor de urndE oorespui]E6toare, adic#:
oe
A-3=&Ar
-k*
Al, d
()\
-
dffi
/.I.--*
p-
c$Ji.
11lt
\JJ
TlnEnd
n{:n{ d# dml$milia disparsiei unghiulare
{3},
din relafia
{}.}o
va res$trra;
t-
Jl'
,I
s:.
d ews#
Fe,gttru iimgEtiuri m.fci* diry*rsia a.l*xg$:ir.llar& *ste ccsr*tantE ix caeu* regel*i sle
d*fu*gi*
{d#
esre
S?frpsrli6n*J6
cia dfr-}- s,pm"m dtcsohf;rs de pisrxrm mpticfi,
und*
di*Fersis
&ngfuitrler* frffiSt**{iatf; cu s,6&d'Brffi hJtr4{ffi!fl d* und*-
II. Si* ro,z(tiyml rx
nerfuu*ntsf
Eisprzitirul mrp*i*sffiEeE
prntrra mfisl.uarea tnrgkiuril*r d* difr*cfie tr$Ee Efl
geciametr:.t" Se *emprune dic*r*urt rtativ pe ffi $s f,#E un dis* divirat la gradr,
fitnd
pr-er"Ec:[$ +!J rerftfr
g[ * trmretf; m fir rsri*ul*r ir ocldan]il ei" Fe u*e[*gi stativ e*te frxm
rfrgid Bri c*trir,flator, prevfirwt rI 6 irtouttsEt r+r fm# reElabii6
ffmta
mit* situaf# ft*
ptaatel f*c*l d clbierri*r.rlui s*lis*t*rufuii
),
iar pe m$srug*diE: sectrul g*miome. ului ss
ryaz[
rete*He de di&*etrie
ffig"
ai.
IIL Madufule
IEqEg
i t S* reglea,afl lirneta
6i
c*trimatorul pr&riil ce in f;frffiprl lunrfiei so vede ctm imagimea
fantei eu lirfi Efo*riu i,
l; Se u'ionteeEE:refealra d* difrs*pf,
Fi
sc fiHEsrf, furui retiaular pr.
ninia
{ban&}
ce
crueqlunde
lpectr*l*f
de *rdirul unu, din stftrya qi agci dinr dreapta rnaximului
princrp*t de crrdinril eeru. citiildu-se valorile uug&iuiui cu
4iutortd
go*iruietrulai,.
Lkgilir:X S mediis tE c"r:respumde rnari:no"siui dr or*iixr:I lrrii!, t;r ii cgei uli
s*r*ridi&ren{a ce[+r douE citiri,
{4i
Fps" 4
5: 5e rsF#t* a+*e$,t& cp*rape
FfleHu
sp*cre$* d,e *rdi*ul d,ui, trei* patrm
r*ie-ria
{i i
se d*{eru:"{n# *+-Rstmfi4s *et*i*i rd; *urmrs**:ad pm f;,*a;*r***S4
g"
*&fle [flr
*u
a
I
Cu rclafia (2) sa deErrnin[ puterea de rezolufie fl iar cu rcla1ia (4] se determinfr
dispersia unghiulffiE D.
4) Ddele experimentale sBvortrece lrr urmtrtorul tahcl:
Lungime re4ea: l,
=
Smnt
Formule utile. d'sin 0
=
k' l.
=
D=
do
dl.
R=
I
al"
_ k.l"
d-_
sin0
D=
k
-
d
-
cos0
R
=k.1
d
Nr.
det.
?L
(A)
k
0
(o)
sin0 cos0
d
(m)
D
(o/m)
R
I
s894
2.
a
J.
4.
5.