EKG

EKG este inregistrarea pe o banda de hartie

milimetrica a activitatii electrice a inimii. Cu ajutorul
ei se inregistreaza impulsurile electrice care
declanseaza contractia cardiaca.

Celulele cardiace sunt polarizate ( incarcate

electric ) in stare de repaus dar, cand sunt stimulate
electric ele se depolarizeaza si se contracta.In repaus,
interiorul celulei este negativ iar exteriorul este pozitiv.
Unda progresiva de stimulare ( depolarizare )
traverseaza inima si determina contractia miocardului.
Interiorul celulei devine pozitiv.

Unda de depolarizare ( interiorul celulei

devine pozitiv ) si de repolarizare ( interiorul
celulei devine negativ ) se inregistreaza pe
EKG dupa urmatoarea schema :

Repolarizarea este un fenomen strict

electric si inima in tot timpul acestui proces
ramane in repaus.

Cand activitatea electrica traverseaza inima ea

poate fi captata cu ajutorul detectorilor cutanati externi si
inregistrata grafic. Este electrocardiograma.
Atat depolarizarea cat si repolarizarea sunt
fenomene electrice. Ele se inregistreaza cu ajutorul
electrozilor pusi pe piele.

Cand unda pozitiva de depolarizare

progreseaza catre un electrod pozitiv
plasat pe piele se inregistreaza pe EKG o
deflexiune pozitiva ( in sus )

Nodul sinoatrial ( NSA ) este la originea

impulsului electric care se propaga ca unda
stimuland cele doua atrii. Stimulul electric care
ia nastere in NSA se indeparteaza de nod in
mod concentric in toate directiile.
In acest fel se produce depolarizarea atriala
cu punct de plecare NSA.
Impulsul electric difuzeaza in atrii si
determina pe EKG unda P.
UNDA P = DEPOLARIZAREA urmata de
CONTRACTIA ATRIILOR

Impulsul ajunge apoi la NAV unde exista o

pauza de 0,1s segmentul PQ permitand
sangelui sa patrunda in ventriculi.

Atriile se contracta impingand sangele prin

valvele atrio-ventriculare dar aceasta trecere in
directia ventriculilor necesita putin timp ( 0,1s ).

Dupa aceasta pauza de 0,1s, NAV este

stimulat si declanseaza un impuls electric ce
coboara prin fasciculul His spre ramurile
acestuia ( dreapta si stanga ).
Complexul QRS reprezinta impulsul electric
care se deplaseaza din NAV spre fibrele retelei
Purkinje si celulele miocardice obisnuite.
Complexul QRS reprezinta
deci activitatea electrica a stimularii
ventriculilor.
COMPLEXUL QRS =
DEPOLARIZAREA SI CONTRACTIA
VENTRICULILOR

UNDA Q = prima deflexiune in jos a

complexului QRS. Adesea nu exista
unda Q.
UNDA R = prima unda indreptata in
sus a complexului QRS.
UNDA S = a doua deflexiune in jos a
complexului QRS.

Dupa complexul QRS se produce o pauza ,

segmentul ST.
Apoi apare unda T.
UNDA T =REPOLARIZAREA
VENTRICULILOR
Repolarizarea apare cand celulele cardiace
pot sa-si recastige sarcina negativa in interior.
Ventriculii nu au un raspuns mecanic in
timpul repolarizarii. Este vorba de un fenomen
strict electric inregistrat pe EKG

Atriile au de asemenea o unda de

repolarizare care este foarte mica,
ascunsa in spatele complexului QRS si
care trece neobservata.

Din punct de vedere

fiziologic, ciclul cardiac
este compus din : sistola
atriala, sistola ventriculara
si perioada de repaus
dintre batai (diastola).
Din punct de vedere
electrocardiografic, un
ciclu cardiac este
reprezentat prin : unda P,
complexul QRS si unda T

EKG se inregistreaza
pe hartie milimetrica ce
ruleaza.
Cele mai mici
diviziuni sunt patrate cu
latura de 1mm.
Exista 5 patrate mici
intre fiecare dintre liniile
groase.
Inaltimea si
adancimea undei sunt
masurate in mV si
constituie o masura a
voltajului.
Axa orizontala
marcheaza timpul.

EKG standard se compune din 12

derivatii :
- 6 derivatii ale membrelor ( DI,DII,DIII,
AVR,AVL,AVF )
- 6 derivatii precordiale
( V1,V2,V3,V4,V5,V6 )

Pentru a obtine
derivatiile bipolare
ale membrelor,
membrelor
electrozii sunt plasati
pe bratele drept si
stang si pe gamba
stanga formand un
triunghi =
EINTHOVEN

Fiecare latura a triunghiului format

reprezinta o derivatie ( DI, DII, DIII ) folosind
cate o pereche de electrozi diferiti pentru
fiecare derivatie.
Cand vorbim de o pereche de electrozi unul
este pozitiv si celalalt negativ.
In realitate, un electrod este de asemenea
plasat pe gamba dreapta pentru inregistrarea
EKG. Ajuta la stabilizarea traseului.

DI electrodul + e plasat
pe mana stang
electrodul e plasat
pe mana dreapt
DII - electrodul - e plasat pe
mana dreapt
electrodul + e plasat
pe piciorul stang
DIII- electrodul - e plasat pe
mana stang
electrodul + e plasat
pe piciorul stang

Facand o translatie spre centrul triunghiului se

obtine intersectia celor trei linii de referinta .

Derivatiile unipolare ale

membrelor
Derivatia AVR foloseste
bratul drept ca + si toti ceilalti
electrozi ai membrelor ca
pamant
Pentru a inregistra in
acest fel o derivatie , voltajul
trebuie amplificat pentru a
ajunge la aceeasi
amplitudine cu DI,DII,DIII.
De aceea aceasta
derivatie se numeste AVR
Celelalte doua derivatii
unipolare ale membrelor AVL
si AVF sunt obtinute in mod
asemanator.
AVL : brat stang pozitiv,
AVF : picior stang pozitiv

Derivatiile AVR, AVL si AVF se incruciseaza in

unghiuri diferite si produc intersectia a alte trei linii
de referinta

Cele 6 derivatii DI,DII,DIII,AVR,AVL,AVF se

intalnesc pentru a forma 6 linii de referinta care se
intretaie cu precizie si se situeaza intr-un plan pe
toracele pacientului. Acest plan se numeste plan
frontal

Pentru a obtine cele

6 derivatii precordiale
( toracice ) un electrod
pozitiv este plasat in 6
pozitii diferite pe torace.
Derivatiile toracice
sunt numerotate de la
V1 la V6 .Ele merg
progresiv de la dreapta
la stanga pe toracele
pacientului

Intrucat electrodul detector al

derivatiilor toracice este intotdeauna +, o
unda de depolarizare care se deplaseaza
in directia sa determina o unda pozitiva
dirijata in sus pe traseul EKG.
Derivatiile toracice se proiecteaza prin
NAV spre spatele pacientului care este
polul negativ al fiecarei derivatii toracice.

Planul care sectioneaza corpul in doua jumatati :

superioara si inferioara este denumit plan orizontal

Traseul EKG ne va arata modificari

progresive de la V1 la V6 .
In mod normal, complexul QRS este in
principal negativ in V1 si pozitiv in V6.
Derivatiile V1 si V2 sunt situate in dreptul
inimii drepte = precordialele drepte iar V5 si
V6 sunt situate in dreptul inimii stangi =
precordialele stangi
Derivatiile V3 si V4 sunt situate in dreptul
septului interventricular

Pe o EKG standard, cele 6 derivatii ale

membrelor si cele 6 derivatii precordiale sunt
plasate pe doua coloane. Este o EKG cu 12
derivatii

EKG II
INREGISTRAREA EKG
ANALIZA EKG

INREGISTRAREA EKG
Inregisrarea electrocardiogramei ofera date
asupra starii miocardului. Dispozitivul cu care se
face inregistrarea se numeste electrocardiograf.
Fenomenele electrice de la nivelul
miocardului produc un camp electric care poate
fi captat cu ajutorul unor electrozi. Acesti
electrozi transforma diferenta de potential
electric generata de camp in curent electric a
carui intensitate poate fi masurata si inregistrata
grafic in timp.

Electrozii pentru captare sunt plasati

pe membre (membrelor) si pe torace
(precordiali ). Electrozii precordiali au
dimensiuni mai reduse pentru o localizare
mai precisa a zonei de explorat.
Plasarea electrozilor la nivelul
membrelor face posibila inregistrarea
potentialelor cardiace deoarece corpul
uman este un mediu conductor.

Reguli pentru inregistrarea corecta a EKG

1. Pacientul se aseaza in decubit dorsal in
stare de relaxare fizica si psihica
2. Inregistrarea se face la o temperatura de
confort a mediului ambiant (t. mai
scazute produc frisoane iar t. crescute
determina transpiratii care produc erori
de inregistrare)
3. Pentru a spori conductibilitatea, electrozii
sunt acoperiti cu o pasta cu compozitie
speciala

4. Plasarea electrozilor se va face pe zone

musculare si se vor evita zonele cu par si cele
osoase
5. Se inregistreaza o curba etalon pentru a putea
aprecia amplitudinea deflexiunilor
6. Hartia de inregistrare prezinta caroiaj specific
format din linii verticale si orizontale. Intervalul
dintre doua linii subtiri orizontale ( 1 mm )
exprima amplitudinea si corespunde la 0,1 mV
iar intervalul dintre doua linii subtiri verticale ( 1
mmm ) exprima timpul si are valoarea de 0,04
secunde, la o viteza de derulare a hartiei de
25mm/s

7. Electrozii se
conecteaza cu
cablurile astfel :
cablul rosu :
la bratul drept
cablul galben :
la bratul stang
cablul verde :
la piciorul stang
cablul negru :
la piciorul drept ( rol
antiparazitar )

- V1 ( rosu ) : extrem. sternala

a sp. IV ic. drept
- V2 ( galben ) : extrem.
sternala a sp. IV ic. stang
- V3 ( verde ) : la mijlocul
distantei dintre V2 si V4
- V4 ( maro ) : sp. V ic. stg, la
intersectia cu linia
medioclaviculara
- V5 ( negru ) : sp. V ic. stg, la
intersectia cu linia axilara
anterioara
- V6 ( violet ) : sp. V ic. stg, la
intersectia cu linia axilara
medie

Derivatiile V1 si
V2 sunt drepte,
situate in dreptul
ventriculului drept iar
derivatiile V5 si V6
sunt stangi, situate in
dreptul ventriculului
stang.

ANALIZA EKG
Pe o EKG standard se
observa o serie de
deflexiuni numite UNDE
desemnate prin literele P,
QRS, T si U .
Intre unde se gasesc
SEGMENTELE : PQ si ST.
INTERVALELE sunt
portiuni de traseu care
cuprind unde si segmente.

UNDA P
Este produsa de depolarizarea atriala si are
aspectul unei unde lente, joase, rotunjita sau ascutita,
crestata sau uneori bifida, cu o amplitudine care nu
depaseste 0,2 mV si o durata medie de 0,08 sec.
In majoritatea derivatiilor precordiale si ale
membrelor unda P este pozitiva. Exceptie face
derivatia aVR in care unda P este negativa.
In DII si V1 unda P are amplitudinea cea mai
mare.
Uneori in V1 poate fi bifazica iar in DIII uneori
poate fi negativa.

SEGMENTUL PQ/PR
Reprezinta pauza de aprox. 0,1 sec a
impulsului ajuns la NAV care permite
sangelui sa treaca din atrii in ventricule.

INTERVALUL PQ/PR
Dupa cum complexul ventricular incepe cu
Q sau cu R
Cuprinde unda P si segmentul PQ/PR.
Corespunde depolarizarii atriale ( unda P )
si conducerii atrio-ventriculare (segmentul
PQ/PR)
Durata sa este in general de 0,12 0,20 sec

COMPLEXUL QRS
Corespunde depolarizarii ventriculare si
dureaza intre 0,08 0,12 sec.
Amplitudinea sa este in mod normal intre
0,7 1,5 mV.
Complexul QRS este dominant pozitiv in
derivatiile membrelor ( cu exceptia aVR unde
este dominant negativ ) iar in precordiale
undele R cresc progresiv de la V1 la V6
concomitent cu scaderea undelor S

SEGMENTUL ST
In mod normal segmentul ST este
izoelectric. In conducerile precordiale V1
si V2 poate fi supradenivelat pana la 2
mm sau subdenivelat pana la 0,5 mm fata
de linia izoelectrica.
Durata ST = 0,12 0,20 sec.
Punctul in care se face jonctiunea
segmentului ST cu complexul QRS se
numeste punctul J si nivelul
segmentului ST se apreciaza in raport cu
acest punct.

UNDA T
Este asimetrica, portiunea ascendenta fiind mai
lenta decat cea descendenta.
Are sensul in general identic cu deflexiunea
majora a complexului QRS , o amplitudine ( 0,2
0,6 mV ) proportionala cu voltajul acestuia si o
durata de 0,15 0,30 sec.
Este obligatoriu pozitiva in DI , DII si negativa in
aVR. In precordiale este pozitiva, doar in V1, V2
poate fi negativa la copil, adolescent si adultul
tanar.

SEGMENTUL ST si UNDA T sunt

denumite in ansamblu FAZA TERMINALA
A ACTIVITATII VENTRICULARE si
corespund perioadei de retragere a
excitatiei miocardului ventricular.

INTERVALUL QT
Reprezinta durata progresiei si retragerii excitatiei
ventriculare ( sistola electrica ) .
Este delimitat de inceputul undei Q si sfarsitul
undei T
Dureaza aproximativ 0,35 0,42 sec.

UNDA U
Uneori apare pe EKG si unda U, o
deflexiune lenta, pozitiva care se
datoreaza repolarizarii lente a muschilor
papilari.

Atriile sunt situate posterior in

torace iar ventriculele formeaza
baza si suprafata anterioara a
cordului, cel drept fiind situat
antero-lateral fata de cel stang.
De aceea, in derivatia aVR
depolarizarea atriala si cea
ventriculara precum si
repolarizarea ventriculara se
indeparteaza de electrodul
explorator si ca urmare
deflexiunile undelor P, QRS si T
vor fi toate negative.

DERIVATII DREPTE :
DIII, aVF, V1, V2
DERIVATII STANGI :
DI, aVL, V5, V6