Daca ne gandim la starea de sanatate, respectiv de boala, putem privi persoana umana ca o suma de fragmente (sisteme, organe, aparate) sau ca un intreg. In primul caz, incercam din punct de vedere medical sa tratam diferitele parti care nu functioneaza bine, ignorand adesea interactiunile cu celelalte parti si, mai ales, modul cum simte fiecare boala sa, suferinta, diagnosticul sau tratamentul.
Putem insa sa privim orice "pacient" ca pe o persoana care are un corp si un psihic aflate mereu in interactiune. Ne putem gandi ca o stare psihologica produce tulburari organice sau ca o conditie patologica determina anumite trairi psihice.
Uneori, dupa investigatii medicale laborioase nu este gasita o cauza organica a simptomului care ne supara. Atunci auzim expresii de genul: "este pe fond nervos", "este de origine psihogena", "este din cauza stresului". Sunt moduri diferite de a spune ca din punct de vedere somatic, organic, nu exista o cauza, dar simptomul exista, este real iar cauza lui este de ordin psihologic. In aceasta categorie intra numeroase afectiuni care sunt de deplin sau doar partial produse de stari psihice. De la tulburari alimentare, cum ar fi anorexia sau bulimia atat de intalnite in adolescenta, voma psihogena aparuta la sugar, copil sau adult, pana la enurezis, tulburari sexuale sau afectiuni ale pielii pana la ameteala, dureri de cap, astm, insomnie, infertilitate... gasim dupa un drum parcurs impreuna cu pacientul cauze la care nu ne-am fi gandit. O separare, un doliu, un accident sau poate un eveniment pe care nu-l consideram important pot fi la originea tulburarii.
In aceste situatii, psihoterapia este solutia problemei. Este insa o solutie greu de gasit pentru ca psihoterapeutul este printre ultimii la care persoana care sufera ajunge. Psihoterapie nu este o magie ci doar o cale de a ajuta pacientul sa exprime in cuvinte suferinta sa, sa nu separe corpul de psihic ci sa le considere pe ambele ale lui, sa faca legaturi la care nu se gandise pana atunci, sa poata readuce in constiinta trairi care au fost ignorate, minimalizate sau reprimate.
Sigur ca in multe cazuri este nevoie atat de tratament medicamentos cat si de psihoterapie sau consiliere psihologica. De asemenea, este important sa nu uitam ca atat copiii, de la cea mai frageda varsta, cat si adultii pot beneficia de un ajutor psihologic adaptat varstei si conditiei lor.
In plus, in multe cazuri de boli cronice, invaliditati, accidente, fiind foarte traumatizante din punct de vedere psihic, se recomanda ajutor psihologic fie pentru pacient, fie pentru familia acestuia.